Ratele de Rentabilitate Economică

22
Ratele de rentabilitate economică Ca definiţie 1 , rata rentabilităţii economice reflectă raportul dintre un rezultat economic şi mijloacele consumate pentru obţinerea acestuia. Avantajele induse de rata rentabilităţii economice în câmpul analitic se datorează faptului că ea este independentă de structura financiară, politica fiscală a statului prin care se impozitează profitul, precum şi de elementele extraordinare. Aceste rate măsoară eficienţa mijloacelor materiale şi financiare alocate întregii activităţi productive a întreprinderii. Se poate face o anumită distincţie între ratele de rentabilitate (raport între rezultate şi capitaluri alocate) şi ratele de marjă (raport între rezultate şi cifra de afaceri) . Rata rentabilităţii economice trebuie să îndeplinească următoarele condiţii 2 : rata rentabilităţii economice trebuie să fie mai mare decât rata inflaţiei pentru a asigura menţinerea valorii sale; în termeni reali, rata rentabilităţii economice trebuie să renumereze capitalurile investite la nivelul ratei minime de randament din economie (rata medie a dobânzii) şi al riscului economic şi financiar pe care şi l-au asumat furnizorii de capitaluri (acţionarii şi creditorii întreprinderii); de asemenea, rata rentabilităţii economice trebuie să permită întreprinderii reînnoirea şi creşterea activelor sale într-o perioadă de timp cât mai scurtă. Literatura de specialitate oferă mai multe modalităţi de calcul a ratei rentabilităţii economice: a) Rentabilitatea de exploatare sau rata rentabilităţii activului în limbajul anglo-saxon; de aceea ea se prescurtează prin ROA (return on assets, unde assets=activ) şi se 1 Pierre, F., Valorisation d’entreprise et theorie financiere , Edition d’Organisation, Paris, 2004, pag. 25. 2 Onofrei, M., Finanţele întreprinderii, Editura Economică, Bucureşti, 2004, pag. 290.

description

finante puplice

Transcript of Ratele de Rentabilitate Economică

Ratele de rentabilitate economic Ca definiie [footnoteRef:1], rata rentabilitii economice reflect raportul dintre un rezultat economic i mijloacele consumate pentru obinerea acestuia. Avantajele induse de rata rentabilitii economice n cmpul analitic se datoreaz faptului c ea este independent de structura financiar, politica fiscal a statului prin care se impoziteaz profitul, precum i de elementele extraordinare. Aceste rate msoar eficiena mijloacelor materiale i financiare alocate ntregii activiti productive a ntreprinderii. Se poate face o anumit distincie ntre ratele de rentabilitate (raport ntre rezultate i capitaluri alocate) i ratele de marj (raport ntre rezultate i cifra de afaceri). Rata rentabilitii economice trebuie s ndeplineasc urmtoarele condiii [footnoteRef:2]: [1: Pierre, F., Valorisation dentreprise et theorie financiere , Edition dOrganisation, Paris, 2004, pag. 25.] [2: Onofrei, M., Finanele ntreprinderii, Editura Economic, Bucureti, 2004, pag. 290.]

rata rentabilitii economice trebuie s fie mai mare dect rata inflaiei pentru a asigura meninerea valorii sale; n termeni reali, rata rentabilitii economice trebuie s renumereze capitalurile investite la nivelul ratei minime de randament din economie (rata medie a dobnzii) i al riscului economic i financiar pe care i l-au asumat furnizorii de capitaluri (acionarii i creditorii ntreprinderii); de asemenea, rata rentabilitii economice trebuie s permit ntreprinderii rennoirea i creterea activelor sale ntr-o perioad de timp ct mai scurt.

Literatura de specialitate ofer mai multe modaliti de calcul a ratei rentabilitii economice:a) Rentabilitatea de exploatare sau rata rentabilitii activului n limbajul anglo-saxon; de aceea ea se prescurteaz prin ROA (return on assets, unde assets=activ) i se determin astfel [footnoteRef:3]: ROA = , unde s-a notat cu : TA - total activ. [3: Collase, B., Analiza financiar a ntreprinderii, traducere Tabr, N., Editura Tipo Moldova, Iai, 2009, pag. 75.]

b) Rata excedentului brut de exploatare (REBE) este rezultatul aciunii a doi factori rate componente i se determin astfel [footnoteRef:4]: [4: Andronic, B.,C., Performana firmei.Abordare transdisciplinar n analiza macroeconomic, Editura Polirom, Iai, 2000, pag. 56.]

REBE = , unde s-a notat cu: EBE-excedentul brut al exploatrii, TA- total activ.c) Rentabilitatea economic a capitalurilor investite (Re) se determin cu ajutorul urmtoarei formule:

Re = = , unde s-a notat cu: EBE-excedentul brut al exploatrii; NFR- necesarul de fond de rulment; Disp-disponibiliti bneti . Capitaluri investite se mai numesc i activ economic.Analiza ratei de rentabilitate economic nu se poate face dect prin studierea evoluiei n timp a indicatorilor i a componentelor acestora (rezultate, capitaluri), referitoare la aceeai ntreprindere. De asemenea, rata rentabilitii economice trebuie s fie superioar ratei inflaiei, pentru ca ntreprinderea s-i poat recupera integral eforturile depuse pentru desfurarea activitii. n termeni reali, rata rentabilitii economice trebuie s renumereze capitalurile investite la nivelul ratei minime de randament din economie (rata medie a dobnzii) i al riscului economic i financiar pe care i l-au asumat furnizorii de capitaluri (acionarii i creditorii ntreprinderii). Dac rata inflaiei nu depete 10 % (cazul Romniei), atunci rata nominal (rn) este, dupa formula lui Fisher, suma dintre rata real (rr) i rata inflaiei (ri) [footnoteRef:5]:rn= rr+ri , de unde rr = rn ri . d) Rentabilitatea economic ca medie aritmetic ponderat a rentabilitilor capitalurilor atrase de la investitori. Investitorii de capitaluri n cadrul ntreprinderii se reduc la dou mari categorii: acionarii i creditorii, astfel, rentabilitatea economic poate fi estimat pornind de la rentabilitile obinute de acetia. Ca atare, aceasta poate fi calculat ca o medie ponderat a rentabilitii capitalurilor proprii, respectiv a celor mprumutate. Ponderile reprezint proporia fiecrui tip de capital n totalul capitalurilor atrase de ntreprindere pentru finanarea activitilor sale. [5: Stancu, I., Finante. Teoria pieelor financiare. Finanele ntreprinderilor. Analiz i gestiune financiar; Editura Economic, Bucureti, 1996, pag. 367.]

Rec = Rfin * + R d * .unde : Rfin = rentabilitatea financiar; Rec = rentabilitatea economic; Rd = rata medie de dobnd (rentabilitatea capitalurilor investite de creditori n ntreprindere).Riscul poate fi generat de numeroase cauze, cum ar fi: specificul activitii ntreprinderii, aciunile neloiale ale concurenilor, existena unui management necorespunztor, ct i datorit unor mprejurri de for major (calamiti naturale, incendii). Riscurile pot fi generate intern, de activitatea desfurat i extern, de mediul economic. Identificarea surselor riscului se poate realiza prin: analiza de sensibilitate, care permite defalcarea profitului ntreprinderii pe principalii factori de risc ce condiioneaz nivelul acestuia (de exemplu mrimea pieei pe care concureaz ntreprinderea) i prin metoda scenariilor, care presupune efectuarea de estimri punctuale ale variaiei rezultatelor ntreprinderii de la posibilitile de evoluie a economiei.Variabilitatea profitului este n legtur direct cu cererea pentru produsele firmei, adic cu variabilitatea vnzrilor (a cifrei de afaceri). Pe lng aceasta se mai adaug i incertitudinea privind nivelul preurilor produselor fabricate i al costurilor materialelor sau serviciilor folosite n procesul de producie. O sintetizare a surselor variabilitii profitului este prezentat n figura urmtoare:

Variabilitatea profituluiLevierul cheltuielilor financiareRiscul afaceriiLevierul exploatriiVariabilitatea vnzrilor

Analiza riscului la nivelul unei ntreprinderi este destul de complex, acesta fiind rezultatul impactului tuturor tipurilor de riscuri ce acioneaz n activitatea ntreprinderii. Pentru determinarea impactului riscului asupra activitii ntreprinderii sunt folosite o serie de metode de msurare a acestuia n funcie de orizontul de timp. Metodele cele mai folosite de aproximare a riscului sunt: arborele convenional sau stocastic, simularea Hertz sau tehnica Monte Carlo.Evaluarea riscului unei ntreprinderi ca indicator stocastic presupune de fapt cuantificarea variabilitii profitului previzionat. Estimarea variaiei acestuia i a valorilor posibil de atins constituie o modalitate de determinare a riscului, aa cum se ntmpl i n cadrul analizei de sensibilitate.Modelulul analizei de tipul arborelui de decizie convenional sau stocastic nu ine cont doar de cash flow-urile obinute la anumite momente de timp, ci i de feed-back-ul existent ntre evoluiile economiei i deciziile luate de managerul ntreprinderii. Aceasta presupune c pentru fiecare eveniment probabil este prevzut aciunea adecvat situaiei ce poate fi adoptat de ctre manager i care va influena mrimea cash flow-urilor obinute de ntreprindere. Analiza are la baz realizarea unui arbore stocastic, ale crui noduri reprezint evenimentele viitoare probabile, iar ramurile sunt deciziile managerului posibil de luat n acele situaii.Simularea Hertz i simularea Monte Carlo iau n calcul diversitatea factorilor de risc i cuantificarea aciunii lor asupra rezultatelor ntreprinderii. Aceste tipuri de analiz presupun urmtoarele etape:1. Estimarea intervalului de valori pentru fiecare factor determinant al riscului;2. Estimarea, n cadrul intervalului determinat n etapa 1, a probabilitii de apariie pentru fiecare dintre valorile posibile pe care le poate lua factorul respectiv;3. Determinarea relaiilor ntre factorii de risc i profitul ntreprinderii;4. Selecionarea unei valori din distribuia de valori a fiecrui factor de risc;5. Estimarea variabilei analizate pe baza setului de valori extrase pentru factorii determinani;6. Repetarea procesului de selecie a setului de valori de estimare pe baza lor a mrimii variabilei analizate.Unul dintre neajunsurile metodei este faptul c spre deosebire de majoritatea distribuiilor de probabilitate se pornete de la ipoteza c distribuiile de probabiliti ale factorilor determinani sunt independente i normale. De exemplu, factori de risc cum ar fi preul produselor vndute, respectiv cantitatea de produse, ambii sunt factori importani ai profitului, departe de a fi independeni. Eliminarea riscului unui proiect sau a unei investitii se poate realiza prin folosirea unor rate de actualizare a cash flow-urilor ce include n mrimea lor i renumerarea riscului investiiei.

4.3. Riscul economic

Riscul se traduce prin variabilitatea profitului fa de media rentabilitii din ultimele exerciii. n cele din urm, riscul nu este altceva dect incapacitatea ntreprinderii de a se adapta, n timp i la cel mai mic cost, la variaia condiiilor de mediu (economic i social). Acest risc poate fi analizat prin punctul de vedere al ntreprinderii i cel al investitorilor financiari din afar, interesai de realizarea celui mai bun plasament. Riscul economic depinde de structura cheltuielilor de exploatare (fixe i variabile) i de ponderea mai mare sau mai mic a cheltuielilor fixe n totalul cheltuielilor. Pentru estimarea riscului economic i a riscului financiar literatura de specialitate utilizeaz un instrument de analiz denumit pragul de rentabilitate, care asigur stabilirea condiiilor necesare realizrii echilibrului macroeconomic, cu sau far profit (punctul mort) . Pragul de rentabilitate reprezint volumul de activitate (volumul fizic al vnzrilor) numit volum critic, la care veniturile (cifra de afaceri critic) echilibreaz cheltuielile, la punctul mort rezultatul fiind egal cu zero. Reprezentarea grafic a punctului mort este:ValoriCifra de afaceriPunctul Profit Cheltuieli totale mort CAminCheltuieli variabile Cheltuieli fixe Pierdere

qPRCantiti produse i vnduteFigura 4.2. Pragul de rentabilitate (punctul mort) Graficul poate fi interpretat n felul urmtor:1. Atunci cnd ntreprinderea realizeaz volumul fizic al produciei qPR ,ea nu degaj nici profit nici pierdere; 2. Cnd ntreprinderea realizeaz volumul fizic al produciei mai mare dect qPR, cifra de afaceri depete costurile i ntreprinderea realizeaz un profit; 3. Cnd ntreprinderea realizeaz volumul fizic al produciei mai mic dect qPR, cifra de afaceri nu acoper nivelul costurilor iar ntreprinderea nregistreaz pierderi.4.4. Riscul financiar

Fiecare ntreprindere dispune pentru desfurarea normal a activitii de un capital propriu i unul mprumutat. Apelarea la un capital mprumutat genereaz pentru ntreprindere costuri i riscuri care i pot afecta rentabilitatea. Riscul cu care se confrunt aceasta poart denumirea de risc financiar i reflect variabilitatea indicatorilor de rezultate ca urmare a modificrii structurii financiare a ntreprinderii. Riscurile financiare sunt definite ca un grad de incertitudine privind veniturile viitoare i pot produce pierderi importante firmelor dac nu sunt gestionate corespunztor[footnoteRef:6]. [6: Gradea, C., Finanele ntreprinderii n contextul generalizrii procesului de globalizare, Editura Didactic i Pedagogic, Bucureti, 2008, pag. 48.]

Practica economic exist mai mult modaliti de analiz i evaluare a riscului financiar. Analiza riscului se realizeaz : pe baza pragului de rentabilitate pe baza efectului de levier prin explicarea factorial a rentabilitii ntreprinderii i a pragului de rentabilitate.4.4.1. Analiza riscului financiar pe baza pragului de rentabilitateAnaliza riscului financiar se poate face dup o metodologie similar celei descrise la subcapitolul despre riscul de exploatare i indicatorii si. Se impune, ns, luarea n calcul a cheltuielilor financiare reprezentate de dobnzi. Aceste cheltuieli, pentru un anumit nivel de activitate, deci pentru o anumit nevoie de capital, sunt considerate cheltuieli fixe. n acest caz se calculeaz un prag de rentabilitate financiar prin urmtoarea relaie:

VePRF= , unde Cf = cheltuieli fixe totale, Cd= cheltuieli cu dobnzile; rmcv= 1- rata marjei cheltuielilor.4.4.2. Analiza riscului financiar pe efectului de levier. Riscul financiar are n vedere fluctuaia rezultatelor sub incidena structurii financiare a ntreprinderii, prezentnd un interes special pentru creanieri i acionari.Incidena ndatorrii asupra cifrei de afaceri, n raport cu pragul de rentabilitate, se confirm prin relaia efectului de levier. Acesta este cunoscut i sub denumirea de efect de prghie financiar. Analiza levierului financiar este similar cu cea a levierului operaional. De aceast dat se urmrete cuantificarea variaiei rezultatului curent n raport cu evoluia cifrei de afaceri. Levierul financiar arat gradul n care sunt utilizate de ctre firm surse de finanare cu costuri fixe (mprumuturi, leasing i aciuni prefereniale). El arat influena pe care o are utilizarea fondurilor mprumutate asupra rentabilitii capitalurilor proprii ale firmei. Relaia de determinare a levierului financiar este urmtoarea: ELF= (Recon-Rd)*LF. Ipotezele acestei relaii simplific situaia real a unei entiti, presupunnd c : pentru calculul rentabilitii financiare se ia n calcul doar activitatea de exploatare; doar cheltuielile financiare influeneaz rezultatul net (nu sunt luate n calcul veniturile financiare i nici impozitul pe profit).

4.5. Riscul de faliment

Obiectivul principal al diagnosticului financiar se concretizeaz n evidenierea riscurilor care ar putea s perturbe activitatea viitoare a ntreprinderii sau chiar s provoace falimentul acesteia. Imposibilitatea ntreprinderii de a se adapta la schimbrile mediului economic determin o degradare continu a situaiei economico-financiare, care, n final, poate conduce la falimentul acesteia. Dup unii autori [footnoteRef:7], cauzele care determin apariia strii de faliment a unei ntreprinderi decurg att din conducerea contabilitii, ct i din modul de adaptare la schimbri.Cauzele care conduc la riscul de faliment acioneaz n mod nlnuit i converg n cele din urm spre incapacitatea de plat a ntreprinderii. Primul pas greit ncepe de la cheltuielile excesive, care diminueaz valoarea adugat i genereaz apoi o rentabilitate insuficient. Rentabilitatea influeneaz n mod direct capacitatea de autofinanare, care devine insuficient n raport cu investiiile. Toate acestea au implicaii negative asupra lichiditii, care nefiind suficient, conduce ntreprinderea la ndatorare. n acest caz este afectat i solvabilitatea, considerat esenial pentru supravieuirea ntreprinderii, iar din acest motiv creditorii nu mai acord mprumuturi. n acest fel incapacitatea de plat i face simtit prezena, iar rezultatul final este falimentul. [7: Btrncea, I., Raportri financiare. Evoluii, coninut, analize, Editura Risoprint, Cluj-Napoca, 2006, pag. 224.]

4.5.1. Riscul de solvabilitatePrincipalele instrumente operaionale utilizate n analiza riscului de faliment sunt fondul de rulment i ratele de lichiditate. Conform teoriei patrimoniale [footnoteRef:8], o ntreprindere este solvabil dac sunt respectate urmtoarele egaliti financiare:Activ imobilizat = Capital permanent;Activ circulant = Datorii de exploatare.Respectarea acestor egaliti presupune o regularitate perfect n privina ncasrilor i plilor, ceea ce n practica economico-financiar nu se ntmpl de regul. Principalii indicatori de apreciere a solvabilitii sunt fondul de rulment, ratele de solvabilitate i de lichiditate care au fost abordate pe larg n capitolul trei al lucrrii intitulat Diagnosticul rentabilitii. [8: Troie, L., Zaharia, O., Analiza situaiei patrimoniale a ntreprinderii, Editura ASE, 2000, pag. 67.]

4.5.2. Detectarea riscului de faliment prin metoda scorului Anticiparea riscului de faliment al unei ntreprinderi contituie obiectivul fiecrui analist economic. Interesul ridicat pentru acest tip de cercetare att pentru proprietari, ct i pentru creditorii ntreprinderilor a dus la apariia a numeroase tipuri de modele de previziune, mai ales n perioadele de criz economic. Unul dintre aceste modele elaborate de ctre cercettorii economici pentru predicia riscului de faliment a fost metoda scorurilor. Ideea de baz a acestui model a fost separarea ntreprinderilor solvabile de cele insolvabile, falimentare. Scorul (Z) apare ca o funcie liniar cu mai multe variabile (rate), caracterizate de coeficieni de pondere, determinai prin metoda celor mai mici ptrate n urma observaiilor asupra ntreprinderilor grupate.[footnoteRef:9]Dintre funciile scor elaborate de ctre analitii financiari cele mai utilizate sunt: modelul Altman, modelul Conan i Holder, modelul Bncii Franei i modelul Bncii comerciale romne. Modelul Altman, elaborat n anul 1968 reprezint una dintre primele funcii scor. Acesta este reprezentat de ecuaia : Z=3,3*+1*+0,6* + 1,4 * + 1,2 *. [9: Bncil, N., Evaluarea financiar a ntreprinderii, Academia de Studii Economice din Moldova, Chiinu, Editura ASEM, 2005, pag. 118.]

Interpretarea rezultatului, funciei Z, propus de Altman, este: dac Z < 1,8 societatea este aproape de faliment; dac Z = 1,8;3 societatea este ntr-o situaie dificil i trebuie urmrit atent activitatea ei; dac Z > 3 societatea este profitabil i n consecin, bncile pot avea ncredere n societate. n opinia profesorului Altman declinul unei ntreprinderi avanseaz cinci faze [footnoteRef:10]: [10: Ciolacu O. ., Analiza situaiei economico-financiar a firmei. Adevrul economic, nr. 32-33, Caiete de management,1996, pag. 4.]

apariia semnelor de declin care, n multe cazuri, sunt desconsiderate: descreterea profitabilitii, a cifrei de afaceri corelate cu creterea datoriilor i descreterea lichiditilor; existena semnalelor clare pentru care nu se adopt msuri n ideea c acestea vor disprea fr intervenie; aciune puternic a factorilor de declin cu agravarea accentuat a situaiei financiare; colapsul i imposibilitatea echipei manageriale de a aciona prin msuri corective; intervenia, fie prin msuri de redresare , fie prin declararea falimentului. Modelul Conan i Holder a fost elaborat avnd la baz un eantion de 200 de societi industriale franceze i are la baz urmtoare funcie scor: Z= 0,16*R1 + 0,22*R2 - 0,87*R3 - 0,10*R4 + 0,24*R5, unde: R1 = creane + disponibiliti / total activ; R2 = capitaluri permanente / total pasiv; R3 = cheltuieli financiare /CA; R4 = cheltuieli de personal / VA; R5 = EBE/ datorii totale; Z = scorul. Interpretarea funciei Z este: Z = 0>0,16 este echivalent cu o probabilitate de faliment