Rasturnare de Situatie 99abb

8/20/2019 Rasturnare de Situatie 99abb

http://slidepdf.com/reader/full/rasturnare-de-situatie-99abb 1/156

TARA LEE

R`sturnare

de situa]ie

Traducerea [i adaptarea \n limba român` de

VERONICA P~UN

ALCRIS



Capitolul 1

Dragoste secret`

Ultima oar` când o v`zuse se afla \n bra]ele frateluilui. De fiecare dat` când o vedea al`turi de Mickey,

sim]ea cum ceva \n sufletul s`u se rupe, provocându-idureri chinuitoare.

|ns` acum era aici, cu el. Doamne, cât \i dusesedorul… O strângea dr`g`stos \n bra]e, nevrând parc`s`-i mai dea drumul niciodat`.

– Te rog, Bill, l`s`-m`. Nu cred c` e corect, spuseLaura \ncercând s` se elibereze.

{i ea tânjea dup` el, dup` atingerea lui. Dar trebuias` lupte cu ea \ns`[i. Era con[tient` c`, \n via]`, nu po]iface tot ce ]i-ai dori. |n primul rând trebuie s` faci ceeace crezi c` este corect pentru toat` lumea.

– {tiu c` nu e corect, r`spunse Bill. Nu e corect s`neg`m ceea ce sim]im [i ceea ce suntem unul pentru

5



cel`lalt. Nu e normal s` ne min]im [i s` pretindem c`nimic nu se \ntâmpl` \ntre noi [i c` suntem, pur [isimplu, cumna]i.

– Dar nu avem ce face, [tii foarte bine. Eu suntc`s`torit` cu fratele t`u.Iar acum nu mai avem cums` schimb`m aceast` situa]ie, indiferent cât de multne-am dori.E prea târziu. {i, din p`cate, nu putem da

timpul \napoi…Bill oft` trist, dar nu se l`s` \nvins. Lupta pentru o

cauz` care, dup` p`rerea lui, nu era \nc` pierdut`. – Uite ce e, Laura. Tu e[ti medic psihiatru, iar din

\ntreaga ta carier`, cred c` ai \nv`]at c` o c`snicie nupoate fi fericit` decât atunci când ambii parteneri suntferici]i. |n caz contrar, via]a este un chin pentru

amândoi, o minciun` ce nu aduce decât necazuri [inefericire ve[nic`…F`cu o pauz`, c`utându-[i cuvintele potrivite, apoi

continu`: – Noi doi ne-am iubit cu mult \nainte s` apar`

Mickey. |ntre noi a fost ceva cu totul special, nu po]inega asta.

– {tiu, Bill, dar acum trebuie s` privim lucrurile cuobiectivitate. Din p`cate, situa]ia este cu totul alta…

P`rea \ncordat`, iar vocea \i tremura. {i-ar fi dorits-o strâng` din nou \n bra]e, dar nu mai \ndr`znea.

Laura lu` de pe biroul ei o fotografie \nr`mat`, \ncare ea, Mickey [i Michael p`reau o familie atât defericit`.

6



– {tii la ce m` gândesc de fiecare dat` când privescfotografia asta?

Bill scutur` din cap a nega]ie. – M` gândesc, spuse ea \ncet, c` tu ar fi trebuit s`

fii aici, nu Mickey. Pentru c` tu e[ti tat`l lui Michael,de[i Mickey nu trebuie s` afle asta niciodat`. Cred c`ar fi distrus.

P`rea nefericit`, confuz` [i speriat`.Bill [tia c` Laura ]inea foarte mult la so]ul ei, de[i

nu-l iubise niciodat` cu adev`rat. Se refugiase \nbra]ele lui atunci când iubitul ei, Bill, cu care urma dealtfel s` se c`s`toreasc`, \ncepuse s-o neglijeze dincauza problemelor pe care le avea. Iar acum, amândoisufereau pentru c` nu puteau da timpul \napoi.

– Lini[te[te-te, Laura! Te iubesc prea mult [i nu pot s`suport s` te v`d sup`rat`. Toate se vor rezolva, ai s` vezi…O lu` \n bra]e [i sim]i cum ea se relaxeaz` \ncet,

\ncet, la pieptul lui. Acolo se sim]ea cel mai bine, acolo\[i g`sea lini[tea de care avea atâta nevoie.

– Of, nu mai suport atâta tensiune. Mickey este [iel atât de nervos [i de stresat... Lucreaz` prea mult lanoul s`u caz [i este foarte obosit. Nu cred c` ar puteaface fa]` unui divor].

– |]i faci prea multe griji pentru el. Cum r`mâne cunoi? Nu ajunge cât ne sacrific`m pentru al]ii, zi [inoapte, aici, la spital? Oare noi nu avem dreptul lafericire, la satisfac]ii \n via]a personal`, a[a cum au to]iceilal]i?

7



– Nu avem ce face, Bill. Atunci când am ales medicinaam renun]at, \ntr-un fel sau altul, la via]a personal`.

– Dar nu eu am ales medicina, ea m-a ales pe mine.Trebuia s` calc pe urmele tat`lui meu. Era un lucru dela sine \n]eles…

– {tiu, \ns` nu regre]i nimic, nu-i a[a?Laura avea dreptate. Nu regretase niciodat` c`

devenise medic. |[i iubea foarte mult meseria [i avea ocarier` str`lucit`. Iar dac` n-ar fi urmat medicina,probabil c` n-ar fi cunoscut-o niciodat` pe ea, mareadragoste a vie]ii lui.

Se cunoscuser` \n internatul facult`]ii. Pe atunci,frumuse]ea Laurei era ascuns` \n spatele unor ochelarimari [i a unor haine l`lâi. B`rba]ii nu-i d`deau preamare aten]ie. |ns` el reu[ise s` vad` dincolo de acel

exterior, deloc ademenitor.Pe vremea aceea nu izbutise s` \n]eleag` de ce se

sim]ea atât de atras de ea, dar acum \n]elegea preabine. Laura era o femeie deosebit`, cu foarte multecalit`]i, al`turi de care te sim]eai minunat.

– Ai [i [terg`toare la ochelarii `[tia? o \ntrebase el\ntr-o zi, \ntâlnind-o la biblioteca din incinta facult`]ii.

Laura ridicase ochii din cartea pe care o studia [i\ntrebase inocent:

– Ce spuneai? – Ochelarii t`i… {tii, sunt la fel de mari ca un

parbriz de Volkswagen. M` \ntrebam dac` au [i[terg`toare…

Râseser` \mpreun` [i apoi ie[iser` la o cafea.

8



Lui Bill \i fusese destul de greu s-o conving`, maitârziu, s` mearg` la un film, la un concert, sau s` iacina \mpreun`. Laura era foarte serioas` [icon[tiincioas` [i \[i dorea foarte mult s` terminemedicina, de[i [tia c` erau pu]ine femei care reu[eau.Nimeni n-o credea \n stare s` devin` medic, \n afar` deBill. Doar el [tia c`, \ntr-o bun` zi, Laura avea s` fie un

bun psihiatru, un medic renumit [i c`utat.Se dovedise c` nu se \n[elase absolut deloc. Lauraera acum unul dintre cei mai cunoscu]i psihiatri dinstat [i avea o mul]ime de pacien]i [i un mare num`r decazuri rezolvate. |ns`, pentru a ajunge aici, muncisefoarte mult. |nv`]ase zi [i noapte, f`cuse zeci [i sute destudii de specialitate.

Bill \[i aminti nop]ile pe care le petrecuser`

\mpreun` \n camera ei din internatul facult`]ii. De[itrecuser` mul]i ani de atunci, nu uitase nici m`car unsingur am`nunt. Asta pentru c` fiecare noaptepetrecut` al`turi de Laura fusese cu totul [i cu totulspecial`. Se iubeau cu pasiune, vorbeau vrute [inevrute [i râdeau \mpreun` ore \ntregi. Apoi, Laura sea[eza la masa de studiu, de unde nu se mai ridicadecât a doua zi diminea]`.

Cu toate c` dormea foarte pu]in, Bill n-o auziseniciodat` v`itându-se c` este obosit`. De multe ori nicinu \n]elegea cum putea s` aib` atâta voin]`, atâta puterede munc` [i, \n acela[i timp, atâta poft` de via]`.

Laura fusese un model pentru el. Atunci când sesim]ea descurajat, obosit sau speriat, era suficient s`

9



se gândeasc` la ea, sau s` stea de vorb` cu ea. G`sea\n atitudinea [i \n vorbele ei curajul [i ambi]ia de a mergemai departe, de a dep`[i starea de criz` \n care se afla.

De-a lungul anilor, Bill se gândise de multe ori [iadmisese \n sinea lui c`, f`r` Laura, poate nici n-ar fiterminat facultatea sau poate n-ar fi avut atâta respectfa]` de meseria de medic.

|n ziua când primiser` diplomele, amândoifuseser` foarte ferici]i. S`rb`toriser` evenimentulpetrecând o noapte de pomin`, iubindu-se cufrenezie, de data aceasta mult mai relaxa]i [i mailini[ti]i. Laura nu se mai a[ezase la masa de lucru, cist`tuse lâng` el, \n pat, pân` \n zorii zilei urm`toare.

Apoi adormiser` epuiza]i, unul \n bra]ele celuilalt.

Au tr`it atât de multe clipe frumoase atunci… Iar acum, Bill \[i dorea s` tr`iasc` o via]` \ntrag` al`turi deea. Nu se mai mul]umea cu momentele scurte pe carele puteau petrece \mpreun`, momente furate \ntreorele lungi pe care le acordau pacien]ilor lor. Vroia canoaptea s` se afle lâng` el, nu lâng` un alt b`rbat.

Vroia s-o ]in` \n bra]e [i s` fac` dragoste cu ea. S-opriveasc` dormind. S-o trezeasc` [i s-o iubeasc` din

nou [i din nou. Avea atât de mult` nevoie de ea… Dar trebuia s` se

poarte cu grij` ca s` nu distrug` totul, a[a cum f`cusecu mult timp \n urm`. |[i promisese sie[i c` n-o va maiface niciodat` s` sufere. Femeia aceasta nu meritadecât dragoste, fericire [i bucurii.

10



{tia c` erau f`cu]i unul pentru altul [i trebuia s-ofac` [i pe ea s` recunoasc`, f`r` team`, c` nu puteautr`i a[a la nesfâr[it. Vie]ile lor trebuia s` se uneasc`,chiar dac` asta ar fi \nsemnat un mare [oc pentruMickey.

Bill \i prinse fa]a \n mâini [i-o privi \n ochi. – Laura, te iubesc nespus de mult. Am impresia c`

te a[tept de o ve[nicie. Dar \]i promit c`, mai devremesau mai târziu, vom fi din nou \mpreun`.

Se s`rutar` cu pasiune. Se iubeau [i aveau nevoieunul de altul. |n rest, nimic nu mai conta.

Telefonul de pe birou ]ârâi, f`cându-i s` tresar`. Seauzi apoi vocea secretarei:

– Doamn` doctor Horton, a sosit so]ul

dumneavoastr`.Laura se \ndrept` spre u[`, f`cându-i semn lui Bills`-[i [tearg` repede urmele de ruj.

– Mickey, ce surpriz`! spuse ea, mimând bucuria. – Am ve[ti foarte bune, zise Mickey \n timp ce

\nchidea u[a.|[i lu` so]ia \n bra]e [i se \nvârti cu ea, nebun de

fericire. Abia dup` câteva clipe \l v`zu [i pe fratele s`u,stând \ntr-un col] [i privindu-i.

– Bun`, Bill. Nu te-am v`zut. – Nu-i nimic, veni r`spunsul sec. – Ei, care-i vestea cea bun`? interveni repede Laura. – Nici n-o s`-]i vin` s` crezi. Am g`sit un martor

ocular la crima pe care o anchet`m. El a v`zut

11



adev`ratul criminal. Asta \nseamn` c`, \n curând,clientul meu va fi scos de sub acuza]ii. Abia a[tept s`

v`d mutra procurorului când va afla…Bill privea \ndurerat cum Laura se afla acum din

nou \n bra]ele fratelui lui. Singura femeie pe care oiubise vreodat` cu adev`rat apar]inea propriului s`ufrate. Lui nu-i r`mânea decât s` spere c`, \ntr-o bun`

zi, lucrurile aveau s` se aranjeze, \ntr-un fel sau altul,iar el avea s` fie din nou \mpreun` cu femeia vie]ii lui.

– Ce veste grozav`! spuse repede Laura.Se preg`tea s` fac` [i alte comentarii, astfel \ncât

Mickey s` nu observe cum \i privea Bill. Dar era dejaprea târziu. Acesta se \ntorsese deja spre fratele lui.

– Ei, ce spui de chestia asta?…

– Poftim? A, \mi pare r`u. Sunt preocupat de un cazal meu. Dar m` bucur pentru tine.Mickey se sim]i prost [i \[i lu` ap`rarea.

– Uite ce e, [tiu c` munca mea de avocat nu secompar` cu cea de chirurg. Dar cred c`, \ntr-un fel, [ieu salvez vie]i.

– Bine\n]eles, dragul meu, interveni Laura v`zându-i dezam`girea. S` [tii c`, dac` nu \]i\mp`rt`[im a[a cum ar trebui bucuria este numai dincauza grijilor pe care ni le facem pentru un pacient.

– Serios? {i despre ce pacient e vorba? – Pu[toaica Albertson, spuse Laura. – Doamna Peterson, r`spunse Bill \n acela[i timp.Se privir` \ncurca]i.

12



– De fapt, discutam despre asem`n`rile dintrecele dou` cazuri...

Dar Mickey nu era prost. Ce asem`n`ri puteauexista \ntre pu[toaica aceea c`reia i se amputase unpicior [i o femeie care \ncercase de curând s` sesinucid`? Nu prea era el priceput \n ale medicinei, \ns`[tia sigur c` acesta era un nonsens.

Dar acum era prea fericit ca s` analizeze maiprofund situa]ia.

– Ce zice]i? S`rb`torim victoria mea? Haide]i s`servim \mpreun` prânzul.

Urm` un moment de t`cere. – O, Mickey, eu nu pot, se scuz` Laura. Am un

pacient care trebuie s` soseasc`.

– Bill? – |mi pare r`u, nici eu nu pot, r`spunse el [i ie[idin cabinet.

Nu mai suporta s`-i vad` \mpreun`. |i venea s` urlede durere. I se p`rea o prea mare nedreptate. Sim]eanevoia s` fug` [i s` se ascund` undeva, \ntr-o p`dure,pe un vârf pustiu de munte, de unde s` nu se mai\ntoarc` decât atunci când avea s` afle c` Laura puteafi din nou a lui. Numai atunci via]a lui putea intra dinnou \n normal.

Laura se desprinse din bra]ele so]ului s`u [i sea[ez` la birou.

– Acum, scuz`-m`, Mickey, dar trebuie s`-mi arunco privire asupra fi[ei urm`torului pacient...

13



|nc` o minciun`. Nu era necesar s` citeasc` fi[a luiSusan Martin, pentru c` [tia totul despre cazul ei.Fusese doar o scuz` ca s` scape cât mai repede deprezen]a lui Mickey. Se sim]ea oarecum vinovat` fa]`de el, dar \n acela[i timp furioas` pe \ntreaga situa]ie.

* * *

Doug se \ntorsese acas` de la serviciu. Era cam târziu,dar clubul pe care-l deschisese de curând \l solicitamai mult de dou`sprezece ore pe zi. Ca orice \nceput,se dovedea a fi mai greu decât se a[teptase, dar nutreasperan]a c`, \ntr-o bun` zi, localul avea s` devin`foarte cunoscut [i apreciat [i, implicit, foarte rentabil.

Tot la \nceput se afla [i c`snicia lui cu frumoasa Addie.|ns` aici lucrurile p`reau s` mearg` mult mai u[or.So]ia lui era o femeie cu totul [i cu totul special`.

Ea era cea care-l \nv`]ase s` iubeasc`, s` doreasc` [i s`respecte \n acela[i timp. Al`turi de ea, aflase ce era cuadev`rat fericirea.

La \nceput, când o cunoscuse, nu fusese foarteatras de ea. |ns` nu trecuse mult timp [i sim]ise \nadâncul sufletului c` ar vrea s`-[i petreac` via]a al`turide o asemenea femeie.

Pe vremea aceea, el avea o aventur` cu Julie, fiicalui Addie. A[a ajunsese s-o cunoasc` pe viitoarea luiso]ie. Nu-i pl`cuse situa]ia \n care se aflase, aceea de aalege \ntre mam` [i fiic`. N-ar fi vrut s` r`neasc` pe

14



15

nimeni, dar era imposibil. A[adar, Julie fusese exclus`din via]a lui. {tia c` aceasta suferise enorm [i eraconvins c` \nc` \l mai iubea. De altfel, dac` ar fi avutsuficient curaj, ar fi recunoscut c` [i el mai ]inea \nc`la ea. |ns` nu reu[ise niciodat` s` \ntrevad` un viitor al`turi de ea. Era convins c` femeia cu care vroia s`-[i\mpart` via]a era Addie.

– Ce-i cu tine, iubitule, ai c`zut pe gânduri? Addie st`tea \n u[a buc`t`riei [i \[i privea\ngrijorat` so]ul.

– S-a \ntâmplat ceva? De ce e[ti atât de ab`tut?Draga de Addie… Grijulie [i iubitoare cum numai

ea [tia s` fie, se gândi Doug. – Nu, iubito, nu s-a \ntâmplat nimic. Sunt doar

pu]in obosit, atâta tot, r`spunse el blând, \ncercând s-o

lini[teasc`. – Atunci, vino s` m`nânci pu]in [i apoi te po]i odihni.Cina era gata, ca de obicei. Addie era o gospodin`

des`vâr[it`.Servir` \mpreun` masa, povestindu-[i unul altuia

cum \[i petrecuser` ziua. – Cum merge treaba la club, dragul meu? – Am senza]ia c` \ncepe s` mearg` din ce \n ce mai

bine. Am angajat un nou buc`tar care a cucerit to]iclien]ii cu meniurile sale.

– Dar osp`tarii, cum se descurc`? – Bine. Au \n]eles, \n sfâr[it, c` din barul meu nu

trebuie s` plece nici un client nemul]umit. Altminteri,risc` s` fie concedia]i.



– Joci cam dur, nu crezi? – S-ar putea, dar am mari ambi]ii \n ceea ce

prive[te clubul acesta.Se retr`seser` apoi \n intimitatea primitoare a patului

lor, \n care petrecuser` atâtea momente de pl`cere.Savurau ferici]i fiecare clip` petrecut` \mpreun`, fiep`l`vr`gind vrute [i nevrute, fie f`când dragoste, sau

stând pur [i simplu \mbr`]i[a]i, ca acum.

* * *

Dup` plecarea so]ului ei, Laura se cufund` \nmunc`. |n felul acesta, nu mai avea timp s` segândeasc` la complicata via]` personal`.

Mai târziu, ie[i s` se plimbe pe holurile spitalului. Asta o relaxa foarte mult. Se sim]ea aici ca acas`,pentru c` aici \[i petrecea cea mai mare parte atimpului. Spitalul era a doua ei cas`. Adora mirosulspecific, iubea agita]ia de pe culoare atunci când soseao urgen]`, \[i respecta colegii, de care se sim]ea foarteata[at`. Formau \mpreun` o mare [i inimoas` familie,ce avea un singur scop – binele oamenilor.

Trecu pe lâng` sala de opera]ii [i se \ntâlni cu Bill.Zâmbetul lui \i \nc`lzi pe loc sufletul [i-i alung`proasta dispozi]ie.

– Ce-i cu tine pe-aici? – Sim]eam nevoia s` fac o plimbare, r`spunse

Laura, gânditoare.

16



– Te sim]i vinovat` c` ne s`rutam când a venitMickey, nu-i a[a?

Dragul de Bill… {tia \ntotdeauna ce era \n sufletul ei. – Cam a[a ceva… – Te \n]eleg, dar s` [tii c` nu cred c` am s` pot sta

departe de tine... {i cred c` nici tu nu vrei asta, nu-ia[a?

– Da…, adic` nu. Nu [tiu… – Uite ce e, trebuie s` st`m de vorb`. Termin

imediat aici [i ie[im la o cafea, bine?Bill \ntinse mâna s-o mângâie \mp`ciuitor pe obraz.

Dar se opri brusc.

– Ce caut` tata [i Mickey aici? Amândoi se uitar` \n direc]ia din care veneau cei

doi b`rba]i, având pentru un moment impresia c` vedeau dou` fantome.

– Hei, nu mai face mutra asta vinovat`, [opti Bill.St`team de vorb`, nu ne s`rutam...

|ns` Mickey observase deja c` ceva nu era \n regul`.{tia c` Laura [i Bill se iubiser` demult, \n tinere]e.

Fuseser` chiar [i logodi]i, \nainte ca el s-o cunoasc` pe viitoarea lui so]ie. Oare mai erau \nc` \ndr`gosti]i? Saupoate aveau o aventur`?...

17



Capitolul 2

Suspiciune [i tr`dare

Mickey se afla \n sala de judecat`. Avea s` câ[tigeprocesul, era sigur de asta.

– A[ dori s-o chem \n fa]a cur]ii pe Sara Brown, \ispuse el judec`torului.Pe fa]a procurorului se citir` mai \ntâi confuzia,

apoi furia. – Obiectez, onorat` instan]`. Ap`rarea a ascuns

acest martor. – Dimpotriv`, onorat` instan]`, spuse Mickey, sigur

pe el. Acuzarea [tia de acest martor, la fel cum [tia c`era singurul martor care putea demonstra nevinov`]iaclientei mele, Marybeth Nader.

|n sal` se auzir` strig`te de uimire. Judec`torulrestabili imediat ordinea.

– S` auzim ce ave]i de spus, domnule Horton, [iapoi am s` decid dac` martorul va fi audiat sau nu.

18



Acum era unul dintre acele momente când avoca]iipar a fi mai degrab` actori ai unei drame de televiziune.Mickey \[i \nv`]ase foarte bine rolul [i era sigur dereu[ita sa. F`cu o pauz` \nainte de a \ncepe, l`sândtensiunea s` creasc` pân` la un anumit nivel. Apoiscoase din mapa lui o foaie de hârtie [i spuse calm:

– Am aici o depozi]ie semnat` de martor \n care

sus]ine c` a fost cu Joe Nader \n noaptea crimei. Declar`,de asemenea, c` uciga[ul n-a fost Marybeth Nader.Lumea din sal` amu]ise. Reporterii de televiziune

ie[iser` [i se n`pustiser` asupra telefoanelor de peholul tribunalului pentru a transmite vestearedactorilor.

Depozi]ia martorei \i captiv` pe to]i pre] deaproape o or`. Impactul asupra juriului fusese cel

scontat de Mickey.Sara Brown povesti cum ea [i cea mai bun`

prieten` a ei luaser` \mpreun` prânzul \n acea zi, la unrestaurant din centrul ora[ului, cu doar câteva ore\nainte de uciderea lui Joe.

– Dar de ce continuai s` te mai vezi cu Marybeth,din moment ce ea era so]ia celui cu care aveai oaventur`? \ntreb` Mickey. Nu-]i era ru[ine s-o maiprive[ti \n ochi?

Sara avea lacrimi \n ochi. – N-am vrut s-o r`nesc, o iubeam ca pe o sor`. Am

\ncercat s` m` despart de Joe, dar n-am avut suficientcuraj. Pur [i simplu nu \n]eleg ce se petrecea cu mine.

|[i scoase o batist` din geant`, apoi continu`:

19



– Uneori… uneori te \ndr`goste[ti exact depersoana care nu trebuie [i nu po]i face nimic ca s`\mpiedici asta, oricât de mult ai \ncerca, oricât de mult]i-ai dori.

Cu aceast` afirma]ie, Mickey [tia c` Sara câ[tigasesimpatia femeilor din juriu. {i, pân` la urm`, chiar avea dreptate. Probabil c` fiecare fusese la rândul lui

\ndr`gostit de o persoan` nepotrivit`…Ce ironie! se gândi Mickey. Clienta lui fusese

\n[elat` de so] [i de cea mai bun` prieten`. La fel cumel era \n[elat de propriul lui frate [i de propria saso]ie.

V`zu cu coada ochiului cum cineva se a[ezase pelocul din spatele lui. Probabil c` era Laura. Venea

\ntotdeauna \n sala de judecat` pentru a-l \ncuraja \nclipele grele. Pentru o clip`, \i p`ru r`u c` gândise atâtde urât despre so]ia sa. Doamne, cât \[i dorea s` se fi\n[elat \n privin]a ei.

Se \ntoarse \ncet, f`r` s` fie observat. Dar, dinp`cate, nu era Laura. Era Linda Patterson, secretara luidevotat`. |l privea \ncurajator [i admirativ \n acela[itimp.

– V` rug`m s` ne povesti]i ce s-a \ntâmplat \nnoaptea crimei, se adres` el martorei.

Sara Brown povesti juriului [i auditorului c` \nnoaptea aceea ea [i iubitul ei luaser` cina acas` la ea [if`cuser` dragoste. Apoi ie[iser` la plimbare, \napropiere. |ns`, dintr-o dat`, ap`ruse o ma[in` care

20



venise cu vitez` spre ei [i-l lovise \n plin pe Joe. Acestamurise la câteva minute dup` accident, \n bra]ele ei.

Sara era pe punctul de a claca, \ns` Mickey n-o l`s`. – Ar fi putut fi Marybeth Nader cea care l-a ucis pe

Joe? – Marybeth nu putea omor\ nici o musc`, cu atât

mai pu]in un om. {i vorbesc foarte serios când spunasta.

– Atunci, cine putea fi? – Nu [tiu. – V` rog s` ne descrie]i persoana. – Era un b`rbat… – Un b`rbat? – Da, sunt sigur` de asta. De aceea n-am venit de la

\nceput, mi-era team` c` m` va omor\ [i pe mine. Apoimi-am dat seama c`, indiferent ce urmeaz` s` mi se\ntâmple, n-o pot l`sa pe Marybeth s` intre la\nchisoare. Pur [i simplu nu pot. I-am creat [i a[adestule nepl`ceri…

Mickey se apropie de ea. – |]i mul]umim, Sara. {tim cât de greu a fost pentru

tine s` depui aceast` m`rturie.Urm` o mic` pauz`. La \ntoarcerea \n sala de

judecat`, juriul anun]` c` acuza]iile \mpotriva luiMarybeth Nader fuseser` retrase.

– Sunt liber`, [opti bucuroas` Marybeth. Suntliber`!

21



Mickey d`du din cap [i o privi cum se \ndep`rta\mpreun` cu familia ei. Era liber`, \ntr-adev`r, \ns` nu

va uita prea curând c` fusese \n[elat` de so]ul ei [i decea mai bun` prieten`. Va mai putea vreodat` s`-[irecapete \ncrederea \n oameni?

Fericirea lui Mickey se transform` \n am`r`ciuneatunci când procurorul veni la masa lui [i spuse acru:

– Cred c` \n]eleg de ce ]i-a devenit Marybeth atâtde simpatic`… Pentru c` [i tu e[ti \n aceea[i situa]ieca ea.

– Ce vrei s` spui?Tocmai se preg`tea s`-l ia furios de guler, când

observ` c` lâng` el ap`ruse Linda Patterson. – Mickey, doar n-ai de gând s` te umile[ti \n halul

`sta. Hai s` plec`m de-aici.P`r`sir` \mpreun` cl`direa tribunalului. – Despre ce era vorba? \ntreb` ea, studiindu-i

tr`s`turile \n lumina soarelui. – A, nimic... Dar ce-i cu tine la tribunal? – Am venit s` te v`d. Ai fost absolut minunat,

Mickey.Era mândr` de el, se vedea asta pe fa]a ei.

– Hai s` s`rb`torim marea victorie! Fac eu cinste,se oferi Linda.

Aten]ia pe care i-o acorda era ca un balsam pentrusufletul lui, pentru orgoliul s`u distrus.

– Bine, accept` Mickey, dar mai \ntâi trebuie s` dauun telefon.

22



– Te a[tept aici, r`spunse ea a[ezându-se pe obanc`.

Mickey sun` la spital [i ceru cu Laura. – |mi pare rù, domnule, dar are o urgen]`, \l

inform` operatoarea.O urgen]`? Ce fel de urgen]` putea avea un

psihiatru?

Ceru apoi cu doctorul Bill Horton. Dar dup` untimp, operatoarea \l anun]` c` nici el nu era de g`sit.

Imagina]ia lui o lu` razna. |i vedea pe cei doi – so]ia [i fratele sù – f`când dragoste nebune[te pecanapeaua din biroul ei. Oare putea fi adev`rat?

Se \ndrept` spre Linda [i \[i aduse aminte c` peaceea[i banc` st`tuse cu Laura, cu mult timp \n

urm` [i \ncercase s-o consoleze dup` desp`r]ireade Bill. – Laura, nu-mi place s` te v`d atât de nefericit`, \i

spusese el. Hai s` ie[im \mpreun` disear`. Numaipentru cin`.

|n cele din urm`, o convinsese s` ias` cu el, \n searaaceea [i \n multe alte seri. |ns` acum \[i d`dea seamac` n-ar fi trebuit s` se amestece. Ea fusese \ntotdeaunaiubita fratelui sù… Sperase \ns` c`-l va uita. Dar se\n[elase. Inima Laurei apar]inuse [i avea s` apar]in`pentru totdeauna lui Bill. {tia asta instinctiv.

– Ve[ti proaste? Vocea Lindei \l readuse brusc la realitate. Aproape

c` uitase de ea, atât era de cufundat \n gânduri.

23



– Nu, spuse \ncet, observând cum ea \l priveadr`g`stos.

De ce oare nu observase pân` acum cât de mult \lpl`cea?

– Spuneai ceva de o s`rb`torire a victoriei? – Fii sigur de asta.Intrar` \ntr-un bar din imediata apropiere, se

a[ezar` la o mas` [i b`ur` câteva pahare. Lindatoast`.

– Pentru cel mai bun avocat din statul nostru! – Mul]umesc, m` simt tare bine acum. – {i eu m` simt bine \n compania ta, dar mi se cam

face foame. }ie nu? – Ba da, dar m` gândesc cu groaz` s` m` duc acas`

[i s`-mi preg`tesc singur cina… – Dar Laura nu te a[teapt`? – Nu-i acas`. Are o urgen]` la spital. {i chiar dac`

era acas`, nu m` a[tepta cu cina… Doctorii nu g`tesc,nu [tiai?

– {i cine v` face mâncare? – Menajera. Iar atunci când e liber`, ca ast`zi, eu

m` ocup de asta. Probabil c` \n seara asta am s`-mi facni[te ou`. Sau pur [i simplu beau o can` cu lapte.

– Dar a[ putea s`-]i preg`tesc eu cina. – {tii s` g`te[ti? – Bine\n]eles. Chiar \mi place s` g`tesc.{i de ce nu? se gândi Mickey. Oricum, n-avea

pentru ce s` se gr`beasc` acas`.

24



25

* * *

Addie conducea ma[ina \ncet, acordându-[i timp s`admire str`lucirea ora[ului natal \ntr-o zi superb` de

var`. Doamne, cât de dragi \i erau aceste locuri, câteamintiri avea legate de ele… C`l`torise mult la via]aei, dar nic`ieri nu se sim]ise atât de bine ca aici.

Se \ntorcea de la clubul lui Doug. Fusese s` vad`noua firm` luminoas`, de care so]ul ei era atât demândru. Acum [tia c` avea [i de ce. Scris` cu literede-o [chioap`, \n culori ce se stingeau [i se aprindeauame]itor, firma te ademenea s` intri [i s` te la[i cuceritde serviciile irepro[abile, de muzica bun` [i dedelicioasele mânc`ruri servite aici. „Doug's Place“…

Suna atât de bine…Trecu prin fa]a tribunalului. Fusese aici denenum`rate ori, pentru a-[i vedea fratele cum evolua\n fa]a jura]ilor. Era atât de mândr` de el…

De fapt, era mândr` de to]i membrii familiei ei.|[i arunc` privirea spre fa]ada impun`toare a

cl`dirii, aflat` chiar \n centrul ora[ului. I se p`ru c`-l vede pe Mickey pe una dintre b`ncile de pe trotuar.

|ncetini ma[ina. Da, chiar el era. Numai c` nu erasingur. O femeie tineric` se afla acolo, cu el. Seridicaser` amândoi dintr-o dat` [i se \ndreptaser`,]inându-se de mân`, spre barul din apropiere. Oare cese petrecea? Fratele ei avea o aventur`? Nu, a[a cevanu era posibil. So]ia lui, Laura, era o femeie deosebit`,



c`reia n-aveai ce s`-i repro[ezi. Aveau \mpreun` un fiu,iar familia lor p`rea cu adev`rat fericit`. Nu, probabilc` o \n[elase privirea. Poate c` nici nu fusese Mickey,ci doar i se p`ruse.

* * *

– Simte-te ca acas`! \i spuse Linda când ajunser` \napartamentul ei. Eu m` apuc de treab`. Cina va fi gataimediat. Sunt moart` de foame.

Disp`ruse \n buc`t`rie, de unde \n curând\ncepuser` s` vin` arome apetisante.

Apartamentul era micu], dar modern [i confortabil.Iar cina... fusese delicioas` [i preg`tit` \ntr-un timp

record. Friptur` cu garnitur` de legume, ba chiar [idesert.„Poate c` nu este la fel de de[teapt` ca Laura, sau

la fel de dr`gu]`. Dar [tie s` fac` un b`rbat s` se simt`bine“, se gândi Mickey.

Dup` cin`, se mutar` \n sufragerie s` bea \mpreun`cafeaua. Linda se schimbase de hainele de serviciu.Purta acum un capot simplu, dar era seduc`toare. Eraaltfel fa]` de cum o cunoscuse el, mult mai feminin` [imai atr`g`toare.

„ Nu te mai gândi la asta. E[ti un b`rbat \nsurat“, \[ispuse singur. Dar apoi \[i aminti cu triste]e c` Lauranu p`rea s`-[i fac` griji din cauza verighetei de pedeget.

26



– Nu-mi place c` trebuie s` plec... – Atunci nu pleca. Apropiindu-se provocator, Linda \i mas` u[or

mu[chii \ncorda]i ai gâtului [i [opti cu senzualitate: – Nu pleca... Cred c` n-o s`-]i par` r`u.N-avea de ce s`-i par` r`u, se gândi Mickey. Linda

venea \n \ntâmpinarea dorin]elor sale atât la birou, cât

[i \n buc`t`rie [i poate [i \n pat. Oare de ce nuobservase asta pân` acum?

Gurile lor \nfometate se \ntâlnir`,iar dorin]a [ipasiunea puser` st`pânire pe ei.

Mickey descoperi cu bucurie c` cineva ]inea cuadev`rat la el, \l dorea [i era gata s`-i satisfac` oricepl`cere. Iar dac` Laura \[i f`cea de cap cu fratele lui, ei

bine, acum se sim]ea r`zbunat.

27



Capitolul 3

Co[marul Laurei

– |n sfâr[it, am ob]inut ceea ce mi-am dorit de la via]`, spuse Susan Martin \n biroul Laurei. Trebuie

\ns` s`-]i spun c` n-a[ fi reu[it f`r` ajutorul tù.Laura \i zâmbi prietene[te, bucuroas` s`-[i revad` o veche pacient`.

– Nu-i adev`rat, Susan. Singur` ai reu[it, [i astapentru c` ai vrut cu adev`rat. Eu nu te-a[ fi putut ajutadac` n-ai fi pus \n joc toat` voin]a [i ambi]ia ta. Tu aifost cea care a hot`rât c` vrei s` dep`[e[ti momentelede criz` [i s` continui s` trìe[ti ca un om normal.Tusingur` ai g`sit calea spre lini[te [i fericire. Esteaproape \n totalitate meritul tù.

– Bine, dar am mai fost [i la al]i psihiatri, iar ei numi-au fost de nici un ajutor.

V`zând c` Laura inten]iona s` protesteze din nou,schimb` tactica:

28



– {i-n plus, dac` m-ai \nv`]at s`-i las [i chiar s`-i\ncurajez pe cei din jurul meu s`-mi spun` adev`ruldespre mine, acum las`-m` [i tu s`-]i spun ceea cesimt.

Laura se strâmb`, amuzat`. – Hei, ce faci acum, \]i [antajezi terapeutul?Râzând, Susan atac` din nou:

– Nu e vorba de [antaj, \ns` cred c` nu e[ti dintreaceia care nu pun \n practic` ceea ce-i \nva]` pe al]ii,nu-i a[a?

„ Nu, \[i spuse Laura, dar câteodat` mai dau [i eugre[. Psihiatrii nu sunt sfin]i, din p`cate.“

– Laura, crede-m`, mi-ai fost de mare ajutor. Cânda murit fiul meu, eram distrus`. Mi-am acuzat so]ul,

apoi l-am ucis. Ce mai, \nnebunisem. Dar tu m-aiajutat s` trec peste toate astea, tu [i ceilal]i membri aifamiliei Horton.

Laura \[i aminti cu u[urin]` despre perioada aceea.Susan fusese printre primii ei pacien]i. Un caz pe caren-avea s`-l uite niciodat`.

{i ea trecea atunci prin clipe grele. Se logodise cuBill, iar apoi el disp`ruse. Aflase mai târziu c` eradisperat [i [ocat. |[i dorise foarte mult s` devin`chirurg [i, când \n sfâr[it reu[ise, constatase c` nuputea opera, nu putea trece peste [ocul emo]ional.Iar asta \l adusese \n pragul nebuniei. Disp`rusepentru a-[i acorda timp de gândire, pentru a sereg`si.

29



|ns` ei nu-i spusese nimic din toate acestea, iar eaaflase adev`ratul motiv al dispari]iei lui mult preatârziu. Se sim]ise p`r`sit` [i abandonat`.

Exact \n perioada aceea depusese o m`rturiepsihiatric` la tribunal, \n cazul lui Susan Martin,ap`rat` chiar de Mickey Horton. A[a \i cunoscuseSusan pe amândoi [i atunci \ncepuse s` se \nfiripe

rela]ia ei cu Mickey.Ie[iser` de câteva ori s` ia prânzul \mpreun`, apoi

se plimbaser` prin parcul din apropierea tribunalului[i \n felul acesta deveniser` din ce \n ce mai apropia]i.Nu dup` mult timp, Mickey o ceruse \n c`s`torie, iar ea acceptase. Nu \n]elegea nici acum de ce f`cuse asta.Probabil c` sim]ise nevoia s` se refugieze \n bra]ele lui

primitoare [i, totodat`, s` se r`zbune pe Bill.Se \ntoarse \n prezent [i \[i \ndrept` din nouaten]ia c`tre Susan.

– Tu m-ai ajutat s` trec peste toate, spuse aceasta.Tu m-ai f`cut s` \n]eleg c` era normal s` caut alinare\n alt` parte [i c` fapta mea nu era atât de oribil`precum p`rea.

Laura se gândi c`, \n mare parte, cazul ei seasem`na cu cel al lui Susan. Poate c` tocmai de aceeafusese capabil` s-o ajute [i o \n]elesese atât de bine.

Amândou` c`utaser` la un moment dat un um`r pecare s`-[i poat` g`si alinarea durerilor suflete[ti, iar asta le schimbase radical via]a ulterioar`. {i Susan aveaun copil cu fratele celui cu care era logodit` [i urma s`

30



se c`s`toreasc`. Numai c` ea avusese t`ria s`-i spun`logodnicului ei, iar acesta o iertase. Urmau s` sec`s`toreasc` \n curând.

Laura spera din tot sufletul ca Susan s` fie \n stares` dea ochii cu cumnatul ei, \n viitor, a[a cum [i eag`sise puterea s` stea fa]` \n fa]` cu Bill. Diferen]a erac` Susan avea s` se c`s`toreasc`, pân` la urm`, cu

fratele pe care-l iubea, \n timp ce ea, Laura, nu erac`s`torit` cu fratele pe care-l iubea cu adev`rat. Maimult decât atât, se p`rea c` avea s`-[i petreac` restul

vie]ii tânjind dup` el, trìnd din amintiri.Susan fusese un caz foarte interesant. De[i p`rea

fragil` [i vulnerabil`, reu[ise s` ias` din impas multmai repede decât al]ii. {i asta pentru c` era o

lupt`toare. Trecuse prin multe momente de criz`:copilul ei murise \n timp ce se afla cu so]ul ei, \ntr-unparc. De sup`rare, ea \[i \mpu[case so]ul. Urmase apoiprocesul, dar sc`pase. Mickey \i salvase via]a, iar Lauras`n`tatea mintal`. Acum, \n sfâr[it, existen]a sa intrape un f`ga[ normal.

– Am \nv`]at s` supravie]uiesc, indiferent ce mi se\ntâmpl`, spuse Susan cu mândrie. Asta-i via]a.

– Eu cred c` cel mai mult te ajut` faptul c` ai\nv`]at s` nu mai trìe[ti \n trecut, s` nu-l la[i s` teinfluen]eze [i s` te limiteze.

– E adev`rat, dar asta tot tu m-ai \nv`]at. |miamintesc cum st`team aici, la biroul tù [i \miplângeam de mil`. Mi-era team` de trecutul meu. Iar

31



tu mi-ai spus: „ Bine, dar asta s-a \ntâmplat ieri. Ce se va \ntâmpla ast`zi? Sau mâine? De ce la[i trecutul s`-]idistrug` prezentul [i viitorul? Prive[te \nainte cu curaj[i pân` la urm` totul va fi bine. „

– Da, [i nici m`car nu te-ai \nfuriat pe mine... M`ascultai f`r` m`car s` sco]i o vorb`.

Laura zâmbi, iar Susan continu`:

– De atunci \ncepând, de fiecare dat` când m` mustracon[tiin]a pentru gre[elile din trecut, \mi aduceamaminte de cuvintele tale. |mi spuneam: „Bine, asta afost, iar ce va fi de acum \nainte depinde numai [inumai de mine.“ Datorit` ]ie am \nv`]at s`-mi controlez

via]a, mul]umit` ]ie am ajuns aici, \n pragul c`s`torieicu iubitul meu Greg. Promi]i c` ai s` vii la nunt`?

– Bine\n]eles. N-a[ lipsi pentru nimic \n lume, oasigur` Laura zâmbind [i conducând-o la u[`.Ora lor se terminase.

* * *

– Ce-i cu tine, iubito? Nu prea e[ti \n apele tale \nseara aceasta, spuse Doug.

Acum era rândul lui s` fie \ngrijorat. Se \ntorsesemai devreme de la club [i \[i g`sise so]ia cam palid` [icam ab`tut`. Nici nu prea mâncase mare lucru \ntimpul cinei.

– Nu [tiu ce se \ntâmpl`, dar nu m-am sim]it preabine azi.

32



– Vrei s` mergem la doctor? – Acum? |n nici un caz. |n plus, nici nu m` simt

chiar a[a de rù. Doar c` am avut o stare general` maiproast` decât de obicei.

– Bine, dar ar trebui s`-]i faci ni[te analize, s` vezidespre ce e vorba.

Addie schimb` subiectul. |ntotdeauna \i fuseseoarecum team` de medici, de[i trìse o via]` \ntreag`printre ei. Tat`l sù era medic, fratele sù, Bill, era unrenumit chirurg, iar cumnata ei era psihiatru. |i iubeafoarte mult pe to]i, dar se temea s` intre \n \mp`r`]ialor. Nu-i pl`cuse niciodat` via]a de spital. Explica]iaera simpl`: nu-i pl`cea s` vad` oameni \n suferin]`,oameni dispera]i. Ea \ns`[i se temea de boal`. |i

mul]umi \n gând lui Dumnezeu c` o ferise pân` acumde ceea ce se temea mai mult.

– Iubito, cred c` ]i-ar prinde bine o plimbare \n aer liber, suger` vesel Doug. N-ai vrea s` mergem prinparc? {tiu c` e cam târziu, dar e o noapte atât depl`cut`…

– De ce nu? E o idee excelent`.

Se \mbr`car` repede [i ie[ir` \n aerul r`coros alserii. Addie se sim]i imediat mai bine.

Se plimbar` bra] la bra] pe aleile pietruite aleparcului, a[ezându-se din când \n când pe câte obanc` [i admirând cerul plin de stele. Erau ferici]i. Ses`rutau ca doi copii, se jucau [i se tachinau.

33



Se \ntoarser` acas` mult dup` miezul nop]ii. Addiese sim]ea foarte bine acum, a[a c` nu exista nici unmotiv s` nu petreac` o noapte plin` de pasiune, \nbra]ele iubitului ei so].

* * *

Laura observase mai de mult c` secretara so]ului ei\i cam f`cea ochi dulci acestuia. Linda p`rea o femeiepericuloas`, genul de femeie care ob]ine \ntotdeaunaceea ce-[i dore[te, indiferent de num`rul persoanelor pe care le-ar putea r`ni. Pân` acum nu avusese sor]i deizbând`, \ns` \n noaptea aceea Laura sim]i instinctiv c`reu[ise – pusese mâna pe so]ul ei.

Ajunsese acas` pe la ora unsprezece noaptea. Avusese o urgen]`. Se \ntâmpla rar \n psihiatrie, dar semai \ntâmpla. Unul dintre pacien]ii s`i luase ostatic` oasistent` [i nu-i mai d`dea drumul. Laura trebuise s`stea de vorb` cu el [i s`-l conving` s-o elibereze pecolega ei. {i tocmai când crezuse c` totul era \n regul`,un alt pacient s`rise la b`taie [i-l r`nise pe cel`lalt. Billfusese chemat s` se ocupe de el.

Era epuizat ̀atunci când deschisese u[a apartamentului.Mickey nu ajunsese \nc`, dar ea nu-[i f`cuse griji. Segândea c` ie[ise \n ora[ cu colegii lui. Se hot`râse s`nu-l a[tepte. Se urcase \n pat [i adormise instantaneu.

Pe la ora patru, se trezise \n patul \nc` gol. Nu maiavea nici o \ndoial`. Mickey avea o aventur`.

34



Tratase, de-a lungul carierei ei, foarte multefemei care descoperiser` c` so]ii le \n[elau. Dar nucrezuse niciodat` c` va ajunge s` simt` ceea cesim]iser` [i ele: durere, vinov`]ie, confuzie [i, nu \nultimul rând, mânie. Cum \ndr`znea el s`-i fac` unaca asta? Dup` ce ea \[i negase sentimentele fa]` deBill [i refuzase s` aib` o aventur` cu el? Dup` ce se

str`duise din greu s`-l fac` fericit? {i ce avea Linda\n plus fa]` de ea? Ce [tia s` fac` \n plus? Oare eramai bun` \n pat?

„ Termin`“, \[i porunci Laura, hot`rât` s`-[i alungedin minte aceste gânduri ce o torturau \ngrozitor.

Mickey se \ntoarse acas` a doua zi diminea]`.Michael plecase deja la [coal`, a[a c` puteau discuta \n

lini[te. – De ce, Mickey?El nici m`car nu \ntreb` ce vroia s` spun` cu asta.

R`spunse ironic: – Adic` tu ai voie, iar eu nu, nu-i a[a? – Nu \n]eleg... – Ei, nu \n]elegi... Tu ai deja o aventur` cu fratele

meu, aventur` care dureaz` poate de ani de zile...Dac` ar fi lovit-o, poate nu ar fi fost atât de [ocat`.

– De unde ]i-a venit ideea asta? – Ei, haide, chiar m` consideri un prost? De câte ori

te caut la spital, e[ti cu el. De câte ori vreau s` vorbesccu tine la telefon, amândoi ave]i o urgen]`. {i-n plus,deja [tie tot ora[ul.

35



– Dar nu-i adev`rat! – Nu te cred.Se opri, speriat`. B`rbatul ei o acuza pe nedrept de

infidelitate, iar ea nu [tia cum se putea ap`ra. Dinp`cate,n-avea cum s`-i demonstreze contrariul.

– |]i jur c` \ntre mine [i Bill n-a fost [i nu va finiciodat` altceva decât o rela]ie de amici]ie [i de

colegialitate. – Nu te cred. – Dar trebuie s` m` crezi.|ns` indiferent ce-i spunea Laura, el nu-[i schimba

p`rerea! – Consider c` vrei s` crezi c` eu [i Bill avem o

aventur`, concluzion` ea. |n felul acesta ai o scuz`,

nu-i a[a?|ntrebarea ei \l prinse nepreg`tit. Trecu laamenin]`ri.

– Ei bine, s` [tii c` n-am de gând s` renun] la Linda.Ce vrei s` faci \n cazul `sta?

– S-ar putea s` divor]ez, spuse Laura.Mickey o privi lung, apoi \[i lu` servieta [i ie[i din

cas` f`r` a mai spune un cuvânt.

* * *

|n diminea]a aceea, la spital, Bill sim]i intuitiv c`ceva era \n neregul` cu Laura. Evita s` r`mân` singur`cu el, evita chiar s`-l priveasc` \n ochi.

36



– Ce-i cu tine? – Nimic. Sunt doar foarte ocupat`.R`spundea evaziv, \ncercând s` evite orice discu]ie

cu el. – Cred c` s-a \ntâmplat ceva... – Nu s-a \ntâmplat nimic. V`zând c` nu putea afla nimic de la ea, Bill s` l`s`

p`guba[.Dup` câteva zile, trecu pe la ea. Mickey nu era

acas`. Oricum, \n ultimul timp p`rea s` fie mai multplecat. Se a[ezar` amândoi pe canapea [i Laura \ispuse, \n sfâr[it, ce o nec`jea. |i povesti despre Mickey [i Linda, despre acuza]iile so]ului ei [i despre ceartadintre ei.

F`r` s` vrea, Bill se sim]i \ntr-un fel u[urat [i fericit.Dar \[i ascunse cu grij` sentimentele. Nu ar fi vrut s-osupere pe Laura, care p`rea atât de confuz` [i denefericit`.

– Ai de gând s` divor]ezi? \ntreb` el prompt. – Nu [tiu ce s` fac. – |nc` mai ]ii la el, dup` tot ce ]i-a f`cut? Nu vezi

c`-[i bate joc de tine? Divor]eaz ,̀ Laura! – Nu e chiar atât de simplu... – Ba este. Oricum, c`snicia voastr` a fost o

gre[eal`.Bill o prinse \ncet de umeri [i o for]` s` se uite \n

ochii lui.

37



– Tu m` iube[ti pe mine, nu pe el. Iar noi doi ar trebui s` fim \mpreun`, Laura.

– Uite ce este, recunosc c` am f`cut o gre[eal`c`s`torindu-m` cu el. Mi-am dat seama de asta imediatdup` nunt`. {tiu c` \ntotdeauna te-am iubit numai petine.

– Atunci, p`r`se[te-l!

– Nu e chiar atât de u[or. Trebuie s` m` gândescbine \nainte s` iau aceast` hot`râre. N-a[ vrea s` facdin nou o gre[eal`. {i-n plus, dac` n-am fost capabil`s` fac aceast` rela]ie s` mearg`, de unde s` [tiu c` voiputea face ca rela]ia noastr` s` fie una perfect`?

– Simplu. Trebuie s` \n]elegi c` rela]iile bazate pesentimente adev`rate merg de la sine.

Bill sim]i cum \l cuprinde frustrarea. |[i d`deaseama c` nu prea avea sor]i de izbând`. Oft`neputincios [i \i cuprinse umerii cu bra]ele lui puternice.

– Noi doi ne iubim. Noi doi ar trebui s` fim\mpreun`…

– {tiu, Bill. Dac` ai [ti cât de mult m-am str`duit catotul s` fie bine. Am \ncercat din r`sputeri s`-l facfericit [i, al`turi de el, s` fiu [i eu fericit`. Dar nu s-aputut… Ceea ce sim]eam pentru el era doar o umbr`din ceea ce sim]eam pentru tine.

– Atunci, de ce mai stai pe gânduri? P`r`se[te-l! – Trebuie s` m` gândesc bine \nainte s` iau aceast`

hot`râre.Bill \ntreb`, derutat:

38



– Mai e [i altceva \n afar` de asta?Laura ezit` la \nceput, apoi spuse:

– |i sunt datoare, Bill. A fost \ntotdeauna lâng`mine când am avut nevoie. Nu-l iubesc, dar ]in foartemult la el. N-a[ vrea s`-l fac s` sufere.

– Da, dar nu po]i continua o c`snicie doar dinsim]ul datoriei. Ascult`-]i inima, nu ra]iunea. Ai

dreptul s` fii fericit`. Cred c` Mickey nu te va faceniciodat` fericit`. De altfel, cred c` el \[i caut` propriafericire chiar \n clipele acestea…

F`cu o pauz`, apoi continu`: – P`r`se[te-l, Laura! Divor]eaz` de el [i c`s t̀ore[te-te

cu mine!Un zgomot le distrase aten]ia. Se \ntoarser`

amândoi s` vad` despre ce era vorba. Fiul lor st`tea \n

dreptul u[ii, consternat. – Michael!Laura se \ndrept` spre el, dar el se d`dea \napoi.

– Las`-m`! Nu te atinge de mine! – Michael, tu nu \n]elegi. – Nu, nu \n]eleg. Tu e[ti mama mea [i ar trebui

s`-l iube[ti pe tata.„ O, Michael, dac` ai [ti cine este adev`ratul tù

tat`...“, se gândi Laura disperat`. B`rbatul pe care \liubea cu adev`rat [i care era tat`l bìatului ei se aflachiar acolo, cu ei.

– Michael, interveni Bill. – Nu vreau s` stau de vorb` cu tine, ]ip` bìatul. Tu

nu e[ti tat`l meu. Nu vreau s` mai aud nimic.

39



Ie[i din cas`, \nainte ca cineva s`-l poat` opri.Fugea disperat [i ajunsese deja \n mijlocul str`zii.

Laura v`zu cum o ma[in` se apropia cu vitez`. – Michael, ai grij`!Striga [i alerga, \ncercând s`-[i salveze fiul. Dar era

prea târziu. Ma[ina \l lovise din plin, aruncându-l \naer. Trupul lui inert z`cea acum pe trotuar, \ntr-o balt`

de sânge. – O, Dumnezeule!Laura [i Bill se apropiar` de el. {oferul

autoturismului plângea [i se scuza: – A fost un accident, \mi pare rù. Nu l-am v`zut

decât prea târziu.|ns` cei doi nu-i d`dur` aten]ie. Cùtau cu

disperare pulsul bìatului. – Am g`sit, strig` Bill triumf`tor. Laura, are puls. |lsimt.

Michael avea o ran` deschis` la picior [i pierdeamult sânge. |[i pierduse cuno[tin]a [i p`rea mai multmort decât viu.

Vecinii se adunaser` \n jurul lor. – Nu v` mai uita]i a[a. Chema]i o ambulan]`,

pentru Dumnezeu! strig` Laura \n timp ce \ncerca sòpreasc` sângerarea cu ajutorul unei e[arfe pe care osmulsese disperat` de la gâtul unei femei.

Unul dintre vecini adusese o p`tur` [i-l acoperisepe bìat. Ceilal]i priveau [i murmurau rug`ciuni. {iLaura se ruga la Dumnezeu pentru fiul ei [i-i

40



mul]umea c` o ajutase s` devin` medic. Cel pu]in [tiace avea de f`cut \n astfel de situa]ii, nu trebuia s`priveasc` neputincioas` cum fiul ei se zb`tea \ntre

via]` [i moarte.Michael fusese grav r`nit. Pulsul era foarte slab,

pupilele erau dilatate [i nu reac]ionau la stimuli,pierduse foarte mult sânge.

Laura \l privi pe Bill. Teama [i disperarea se citeau\n ochii ei.

– Totul va fi bine, Laura, \i spuse Bill \ncurajator,b`nuind la ce se gândea ea. |]i promit c` va fi bine.

{tia c` Bill nu putea face astfel de promisiuni. Dar \[i dorea foarte mult s`-l cread`.

Ambulan]a sosi, \n sfâr[it. Parc` trecuse o ve[nicie.

Brancardierii \l puser` pe Michael pe targ`. – E fiul dumneavoastr`, doctore Horton?Laura d`du afirmativ din cap. Nu putea vorbi. Gâtul

i se uscase, iar lacrimile \i curgeau [iroaie pe obraji. Ise p`rea c` trìe[te un co[mar.

Se urc` \n ambulan]`, al`turi de fiul ei. P`rea atâtde mic [i neajutorat pe targa aceea… {i era atât de

palid…|i lu` o mân` \ntre ale sale, strângând-o energic,

cùtând s`-i simt` pulsul atât de slab. Ambulan]a porni spre spital. Sirenele r`sunau

\nspìmânt`tor. Laura [i Bill aveau s` fac` cea mailung` [i cea mai dureroas` c`l`torie a vie]ii lor.

41



Capitolul 4

Disperare [i speran]`

– Laura, aici erai? Am venit cât de repede am putut.Lacrimile pe care pân` atunci Laura [i le re]inuse

cu greu, \i inundar` acum obrajii.

Alice Horton, mama celor doi b`rba]i din via]a ei,intrase \n sala de a[teptare a spitalului [i se apropia deea. O lu` \n bra]e, \ncercând s-o lini[teasc`.

– O, draga mea, nu-]i mai face atâtea griji. Suntsigur` c` Michael va fi bine.

– Eu nu sunt chiar atât de sigur`, Alice. Am v`zutcu ochii mei accidentul. Lovitura a fost atât deputernic`... Cred c` i-a fost afectat` chiar [i coloana

vertebral`. Mi-e team` s` m` gândesc la urm`ri. S-ar putea s` nu mai mearg` niciodat`…

Gândul acesta o f`cu s` se cutremure, \ngrozit`. Numai putea articula nici un cuvânt. Plângea \n hohote,ascunzându-[i chipul \n palmele ce-i tremurau multprea vizibil.

42



– Stai lini[tit`, Laura, fiul tù e pe mâini bune. Aici va primi toate \ngrijirile de care are nevoie.

Laura nu spuse nimic. D`du doar aprobator din cap. Alice continu` s-o \ncurajeze: – Tom s-a dus \n salonul lui Michael. Probabil c` va

veni curând [i ne va aduce ve[ti despre starea lui.Poate chiar se simte deja pu]in mai bine.

Dar Laura nu-[i putea permite acum s` spere \nmiracole. Risca s` fie dezam`git`, iar [ocul ar fi fost cumult mai mare.

– Mickey a ajuns? \ntreb` Alice, neb`nuind \nc`nimic din ceea ce se petrecea \ntre cei doi so]i.

– Nu. Spunea c` are mult de lucru \n seara asta.„ Aceea[i scuz` \nvechit`, pe care am auzit-o ani \n

[ir“, se gândi Laura cu am`r`ciune. Dar soacra ei nutrebuia s` [tie \nc` toate astea. Adùg` nep`s`toare: – Am sunat la el la birou, dar mi-a r`spuns robotul. Apoi \[i [terse ochii [i se \ndrept` spre u[`. – M` duc s`-l caut pe Bill. – Pe Bill? E aici? \ntreb` Alice, mirat`. – Da. Era cu mine când a avut loc accidentul,

r`spunse Laura, evitând privirea soacrei ei.Oare Alice se \ntreba acum ce cùta Bill acas` la ea

\n timp ce Mickey era \nc` la birou? Se p`rea c` nu. Eramult prea preocupat` de starea nepotului ei.

– Mul]umesc lui Dumnezeu, spuse Alice u[urat`.Dac` Bill e aici, stau lini[tit`. Michael va fi bine, Bill vaface tot posibilul pentru asta.

43



– A[ vrea s` fiu [i eu la fel de sigur` ca tine, zise\ncet Laura.

Plec` s`-l caute pe Bill. Dar nu-l g`si nici la urgen]e,nici \n sala de opera]ii, acolo unde asistentele \lpreg`teau pe Michael pentru interven]ia chirurgical`.

– Nu l-a]i v`zut pe doctorul Horton? \ntreb` ea oasistent`.

– Ba da. Cred c` este la vestiar.Laura \l g`si \ntr-adev`r acolo. Era \nc` \mbr`cat \nhainele de strad`. St`tea pe o banc`, ]inând \n mân` ocan` de cafea. Lâng` el se afla o sticl` de coniac.

– Bill, ce e cu tine? – Nu pot s` fac asta, Laura. Pur [i simplu nu pot. – Ce nu po]i s` faci? – Nu pot s`-mi operez propriul fiu.

|nm`rmurit`, Laura se a[ez` lâng` el. – Nu \n]eleg. Pân` acum ai f`cut tot ce a trebuit

pentru el. – Da, pentru c` am \ncercat s` nici nu m` gândesc

la ceea ce f`ceam. Mi-am ignorat propriile sentimente. – Atunci, asta ar trebui s` faci [i acum. – {tiu, dar acum nu mai pot. Uit`-te la mâinile

mele, Laura!Mâinile \i tremurau \ngrozitor. Pentru un moment,

Laura intr` \n panic`. Trebuia \ns` s` r`mân` calm`. – Dar este o reac]ie normal`. {i eu mai tremur din

când \n când. – Da, dar tu nu trebuie s` intri acolo [i s`-]i operezi

propriul copil, url` Bill.

44



– Nu, de[i mi-a[ fi dorit s` pot face asta. Nu-miplace s` m` simt atât de neputincioas`. Dar eu nu suntchirurg.

F`r` s` vrea, ridicase tonul. – Tu e[ti chirurg [i tu trebuie s` faci asta. |ncearc`

s` te aduni.Dar Bill privea pierdut spre sticla de coniac.

– Nu pot, pur [i simplu. S` g`seasc` pe altcineva.Laura nu [tia ce s` fac`. |l \n]elegea pe Bill [i o

durea sufletul pentru el. Dar \n acela[i timp se gândeala fiul ei, fiul lor. Via]a lui era acum \n mâinile tat`luis`u. Trebuia s` fac` repede ceva.

– Tu [tii cel mai bine c` fiecare minut conteaz`. Cese va \ntâmpla cu fiul nostru dac` nu vor g`si la timp

un alt chirurg? Chiar vrei s`-]i vezi propriul copilmurind, \n vreme ce tu stai aici [i te lamentezi? Saupoate vrei s`-l vezi plimbându-se o via]` \ntreag` \ntr-unscaun cu rotile?

Bill tremura [i \ncepuse s` plâng`. Laura \i lu`mâinile \n ale sale.

– Uit`-te la mâinile astea, \i ordon` ea, f`cându-l s`le priveasc`. {tii ce v`d eu când m` uit la mâinile tale?

El scutur` neajutorat din cap. – V`d anii lungi de studiu [i practic` \n care ai

\nv`]at cum s` le folose[ti pentru a-i vindeca peoameni. V`d chinul prin care ai trecut atunci când aicrezut c` nu le vei putea folosi niciodat`. V`d zecile,poate sutele de oameni pe care i-ai ajutat pân` acum.

45



Cred c` Dumnezeu te-a trecut prin toate astea tocmaipentru ca acum s` fii capabil s`-]i salvezi fiul. El esterodul iubirii noastre, tot ce avem noi mai de pre]. Aiputea avea \ncredere \n altcineva c`-l va face bine?Pentru c` eu n-am \ncredere decât \n tine, \n mâiniletale [i \n sufletul tù.

Bill o privea fix, mai con[tient ca niciodat` c` Laura

\l iubea nespus de mult. „Numai cineva care te iube[tecu adev`rat poate avea atâta \ncredere \n tine“, segândi el.

– Te-am dezam`git, nu-i a[a? \ntreb` trist. – Nu. Ai s` m` dezam`ge[ti dac` nu \ncerci m`car.

Atunci vei fi chiar [i tu dezam`git de tine \nsu]i.U[a vestiarului se deschise. Era Mickey. V`zându-i

pe cei doi cum st`teau acolo, ]inându-se de mân`,sim]i cum furia pune st`pânire pe el. – Voi doi sta]i aici, \n timp ce fiul meu... – Bill se preg`te[te pentru opera]ie, \l \ntrerupse Laura. – Poftim? A]i \nnebunit? Cum crede]i c` voi fi de

acord ca be]ivul `sta s`-mi opereze fiul? Chiar dac` nuera beat, tot nu l-a[ fi l`sat s`-l opereze pe Michael.

Bill se \nfuriase [i ar fi vrut s` spun` multe. |nsòchii rug`tori ai Laurei \l \mpiedicar` s`-i spun`fratelui sù al cui fiu era de fapt Michael.

– Mickey, zise Laura, [i eu am un cuvânt de spus. E[i fiul meu...

– {i tu vrei ca fiul nostru s` fie operat de be]ivul`sta doar pentru c` este iubitul tù?

46



– Nu este iubitul meu, [i nu este un be]iv. Acumtermin` cu gelozia [i d`-te la o parte!

Spre surprinderea ei, Mickey b`tu \n retragere, iar Bill se \ndrept` spre sala de opera]ii.

O asistent` \l ajut` s`-[i pun` m`nu[ile sterile,halatul [i boneta. Intr` \n sal` [i se opri lâng` masa deopera]ii. |[i privi fiul. Masca \i acoperea mare parte din

chip. Venele \i erau str`punse de tuburi prin care sescurgea \ncet sângele venit s` compenseze pierderilede pân` atunci. Radiografii de tot felul erau luminatepe suportul din apropiere. Instrumentele chirurgicalestr`luceau \n lumina puternic` a l`mpii de deasupramesei. Personalul medical st`tea \n a[teptare.

Bill ezit` câteva clipe. O v`zu pe Laura cum \l privea

prin geamul u[ii. Ochii ei citiser` \ntotdeauna sufletul[i mintea oamenilor. Acum \ns`, ei reflectausentimentele sale: durere, team`, groaz`. {i speran]`.Trebuia s`-i demonstreze c` nu gre[e[te având\ncredere \n el, c` nu se \n[elase atunci când se\ndr`gostise de el. |i promisese, când a[teptauambulan]a, c` Michael va fi bine. |l rug` pe Dumnezeus`-l ajute s`-[i respecte promisiunea. |l implor` s`-llase pe Michael \n via]`, s` nu-l condamne la o via]`petrecut` \n scaunul cu rotile.

Apoi lu` bisturiul [i \ncepu opera]ia.

* * *

47



Laura \l g`si pe Mickey patrulând nervos peholurile spitalului. Se apropie de el.

– Acum vii s` stai cu mine, dac` Bill nu e disponibil? – Cum te-a[ putea convinge c` \ntre mine [i Bill nu

e nimic? \ntreb` ea, exasperat`. – |n nici un fel. Orice mi-ai spune ar fi o minciun`,

[tiu foarte bine asta.

O asistent` trecu \n grab` pe lâng` ei, iar Lauraa[tept` ca ea s` plece \nainte de a continua discu]ia.

– Mickey, nu mai pot s` te \n]eleg. Spune-mi, terog, ce vrei de la mine?

– Nimic. Absolut nimic. Vreau doar ca fiul meu s`fie bine. {i nu cred c` be]ivul `la \l va ajuta \n vreun fel.

– Nu era beat, Mickey, \n]elege! Crezi c` l-a[ fi l`sat

s` intre \n sala de opera]ii dac` a[ fi avut cea mai mic`b`nuial` c` nu e \n stare s`-l ajute pe fiul nostru? Cefel de mam` crezi c` sunt?

– Nu [tiu, dar sper c` [tii ce faci. Pentru c`, dac` se\ntâmpl` ceva r`u fiului nostru, va fi numai vina ta.

Spusese asta cu atâta ur`, \ncât Laura nu [tia ce s`mai cread` despre el. Nici despre ea. Oare gre[iseconvingându-l pe Bill s` intre \n sala de opera]ii?Gre[ise crezând c` era singurul care-i putea salva fiul?Categoric, nu. Bill era un chirurg de excep]ie. El n-ar fi luat bisturiul \n mân` dac` n-ar fi fost sigur c` vareu[i.

Dar chirurgia era atât de imprevizibil`... Existaser`de-a lungul timpului situa]ii \n care chirurgi de

48



renume, cu o vast` experien]`, nu-[i putuser` salvapacien]ii. Existau mult prea multe neprev`zuturi. Uniipacien]i nu rezistau anesteziei, al]ii f`ceau stop cardiacpe masa de opera]ii, sau sufereau un stop respirator.De asemenea, hemoragiile interne puteau ap`rea \norice clip`. Corpul omenesc era un sistem cu preamulte variabile, un tot ce p`rea solid, dar \n realitate

era mult prea fragil [i vulnerabil.S-ar fi putut ca Michael s` supravie]uiasc` interven]iei

chirurgicale, s` scape cu via]`, dar s` r`mân` imobilizat\ntr-un scaun cu rotile tot restul vie]ii.

Gândul acesta o sperie [i o f`cu s` se \nfioare. |lrug` pe Dumnezeu s` nu lase s` se \ntâmple una caasta, s` n-o pedepseasc` pentru p`catele ei,

nenorocindu-i fiul pe via]`. Michael era un bìe]elcuminte, care nu-i crease niciodat` nici un fel deprobleme. Nu merita o astfel de soart`. Avea via]a\nainte [i trebuia s` [i-o trìasc` asemenea oric`rui omnormal.

F`r` s` vrea, \[i aminti noaptea \n care fuseseconceput. Fusese prima ei noapte lini[tit`, pe care opetrecuse \n \ntregime \n bra]ele lui Bill, nemaifiindnevoit` s` se a[eze la masa de lucru. |n ziua aceea,primiser` amândoi diplomele de absolvire, semn cànii lungi de studiu [i stres se \ncheiaser`.S`rb`toriser` evenimentul la un renumit restaurantdin centrul ora[ului, apoi se retr`seser` \n intimitateacamerei de la internat. F`cuser` dragoste \ntreaga

49



noapte, cu o pasiune pe care n-o mai sim]iser`niciodat`. Bill fusese atât de tandru [i atât deiubitor… |[i f`uriser` apoi \mpreun` planuri de viitor,planuri care, din p`cate, nu deveniser` realitate.

Un singur vis li se \ndeplinise: aveau un fiu,dragostea lor d`duse roade. Michael fusese pl`m`dit \ncea mai frumoas` noapte a vie]ii lor. Nu trebuia s` uite

asta niciodat`, nici ea, nici Bill. De dragul lui trebuia s`lupte cu destinul ce i se p`rea uneori atât de nedrept.De dragul lui trebuia s`-l suporte pe Mickey, s`-[ip`streze speran]a c`, \ntr-o bun` zi, toate se vor aranja.

Cufundat` \n gânduri [i amintiri, Laura nici nuobservase c` Mickey plecase, iar acum Alice [i Addie seaflau lâng` ea.

– Aici erai, draga mea? \ntreb` Alice cu blânde]e \nglas. Ne-am f`cut griji pentru tine. – Am venit imediat cum am aflat, ad`ug` cumnata ei. – O, Alice, Addie, mi-e atât de team`… Cred c` am

s` \nnebunesc. – Ei, nu se poate s` clachezi a[a. Tu e[ti o fire mult

prea puternic`. Noi, femeile, suntem mult maicurajoase decât b`rba]ii, [tii asta foarte bine. Se cred eimai puternici, dar nu sunt deloc a[a.

O luar` de bra] [i o conduser` \ncet spre bufetuldin incinta spitalului. Se a[ezar` la o mas`, iar Alicecomand` trei cafele [i un sandvi[.

– Trebuie s` m`nânci, Laura. Urmeaz` o noaptelung` [i trebuie s` te ]ii tare.

50



Alice fusese \ntotdeauna blând` [i \n]eleapt`. Otratase pe Laura ca pe propria ei fiic`. Nu interveniseniciodat` \n via]a ei personal`, nu-i repro[ase niciodat`nimic. |ns` acum chiar \[i f`cea griji pentru nora ei.

– Ce-i cu tine, Laura? Pari mult prea trist̀ [i deprimat̀ .Te-ai certat cu Mickey, sau doar mi se pare mie?

– Nu. De ce, ]i-a spus el ceva?

Alice scutur` din cap. – Nu mi-a spus nimic, dar cred c` ceva nu e \n

regul` \ntre voi doi.Laura r`sufl` u[urat`. N-ar fi vrut ca soacra ei s` [tie

tot ce se \ntâmpla. – Nu, am avut doar ni[te discu]ii, nu prea pl`cute.

{tii cum e... Sau nu [tii, pentru c` tu [i Tom a]i avut o

c`snicie perfect`. – Ei, nu e chiar a[a. Am avut [i noi problemelenoastre. Dar am [tiut s` trecem peste ele, asta este celmai important.

Apoi toate trei r`maser` t`cute un timp. Addie \[iaduse aminte de ceea ce v`zuse cu câteva zile \n urm`\n fa]a tribunalului. Oare Mickey avea \ntr-adev`r oaventur`? Poate c` nu, dar atunci de ce se certase cuLaura? Ce se \ntâmpla cu ei, cu familia fericit` pe careo aveau?

Laura se uit` la ceas. – Doamne, ur`sc a[teptarea [i incertitudinea. – Michael este pe mâini bune, lini[te[te-te, \i spuse

Addie blând.

51



– {tiu, dar nici chiar Bill nu poate face miracole. – Nu la el m-am referit. E[ti \n domeniul `sta de

mult timp, [tii c` atunci când medicina nu mai poateface nimic, Dumnezeu poate.

– Ai dreptate, Addie. Trebuie s` ne p`str`msperan]a [i \ncrederea.

– A[a este. Acum, s` mergem s` vedem dac` mai

putem afla ceva nout`]i.Se ridicar` [i plecar` \mpreun` spre sala de

a[teptare.

* * *

Dumnezeu le ascultase rug`ciunile, iar acum fiul

lor era la terapie intensiv`, \n afara oric`rui pericol.Opera]ia fusese o mare reu[it` medical` [i \ntreagafamilie \i era recunosc`toare lui Bill.

– Nici nu [tiu cum a[ putea s`-]i mul]umesc, [optiLaura.

Se aflau \n cabinetul ei, singuri, \n sfâr[it. – N-ai pentru ce s`-mi mul]ume[ti, draga mea. Eu

ar trebui s`-]i mul]umesc pentru \ncrederea deplin`pe care ai avut-o \n mine. S` [tii c` numai vorbele talem-au ajutat s`-mi g`sesc curajul necesar [i s` duc labun sfâr[it complicata interven]ie chirurgical`.

Se \mbr`]i[ar` ferici]i, destinzându-se dup` orelelungi de emo]ii [i incertitudini.

Apoi plecar` \mpreun` s`-l viziteze pe Michael.

52



Bìatul dormea lini[tit, conectat \nc` la aparate.Lâng` el se afla Alice, care-l mângâia u[or pe mân`.

Mickey plecase imediat dup` ce se \ncheiaseopera]ia. Probabil c` sim]ea nevoia s` se refac` \nbra]ele Lindei. Laura nu comentase, pentru c` abiaa[teptase s` r`mân` singur` cu Bill, s` nu mai fieprivi]i cu suspiciune.

Addie plecase [i ea pentru c` nu se sim]ea preabine. Acuza o durere ciudat` de cap, \nso]it` deame]eli [i gre]uri.

– Mam`, spuse Bill, acum te po]i duce acas`.Bìatul e \n afara oric`rui pericol. |n plus, e pe mâinibune. Eu sunt de gard` \n noaptea aceasta, iar Laurar`mâne cu mine.

Laura \l privi surprins`. Nu discutaser` nimic

despre acest aspect, \ns` Bill \i d`duse astfel de \n]elesc` avea nevoie de ea.

Alice se ridic` [i \[i s`rut` nepotul, fiul [i nora. – R`mâne]i cu bine, dragii mei. |i mul]umesc lui

Dumnezeu c` ne-a ascultat rug`ciunile. Ne vedem mâine.Se \ntoarse [i plec`, \nainte ca cineva s`-i poat` vedea

lacrimile din ochi. Erau lacrimi de fericire. Nepotul eitrìa [i avea s` trìasc` normal [i de acum \nainte.

Laura [i Bill se a[ezar` pe marginea patului, privindu-[idr`g`stos fiul.

– Seam`n` perfect cu tine, draga mea, [opti Bill.De altfel, cred c` acesta este [i motivul pentru carenimeni n-a b`nuit vreodat` c` Mickey n-ar fi adev`ratullui tat`.

53



|ntr-adev`r, dac` ar fi sem`nat cu Bill, ceilal]i ar fiputut b`nui adev`rul. De[i erau fra]i, Mickey [i Bill nuprea sem`nau, nici fizic, [i nici din alte puncte de

vedere.R`maser` t`cu]i pre] de vreo or`, fiecare urm`rind

monitoarele ce afi[au func]iile vitale bìatului [igândindu-se la fericirea pe care era posibil s` n-o

\mp`rt`[easc` niciodat` to]i trei. Apoi se ridicar` [i se se \ndreptar` spre cabinetul

lui Bill. Petrecur` acolo \ntreaga noapte, strâns\mbr`]i[a]i pe canapeaua de piele. Din când \n când,se mai duseser` s` vad` ce f`cea Michael. Dormiselini[tit toat` noaptea, iar func]iile vitale aleorganismului intraser` \n normal.

Spre diminea]` se trezise [i, de[i era \nc` ame]it [iconfuz, \[i aducea aminte de tot ce se \ntâmplase. – Mam`, unde e tata? – S-a dus acas` s` se culce. Mâine are o \nf`]i[are la

tribunal [i trebuie s` fie odihnit.Laurei \i p`rea rù c` era nevoit` s`-l mint`, dar

bìatul aflase [i a[a prea multe, nu mai era cazul s`-idea alte motive de \ngrijorare. Trebuia s`-l protejezem`car pe perioada refacerii sale.

– Cum te sim]i, dragul meu? Te doare ceva? – Nu-mi dau seama \nc`. Cred c` anestezia \nc` \[i

mai face efectul.Michael \ntoarse capul [i-l v`zu pe Bill. Nu-l

observase pân` atunci.

54



– Ce-i cu el aici? \ntreb` bìatul iritat. – Fiule, el este unchiul tù. Mai mult decât atât, el

este doctorul care te-a salvat de la moarte. – Nu, mam`, el este cel din cauza c`ruia era s` mor.

Ca s` nu mai spun c` [i tu ai o mare vin` \n treaba asta. – Michael, ce-ar fi s` uit`m pentru moment tot ce

s-a \ntâmplat? Vom vorbi despre asta când te vei\ns`n`to[i [i te vei \ntoarce acas`.

Bill nu spuse nimic. Se gândi c` Laura era cea mai\n m`sur` s` rezolve situa]ia. Putea \ns` s` spun` cusiguran]` c` bìatul urma s` aib` resentimente fa]` deel mult timp de acum \nainte, pân` când lucrurileaveau s` se limpezeasc`.

Ie[i ab`tut din salon, \ndreptându-se spre vestiar.

Soarta \l punea din nou la \ncercare. Fiul sù \l ura[i-l dispre]uia acum. Nu [tia cum avea s` \ndrepte asta,dar spera ca timpul s` le rezolve pe toate [i s`-i alinedurerea din suflet.

* * *

Addie se \ntorsese de la spital fericit` c` nepotul eiera acum \n afara oric`rui pericol, dar sim]indu-se dince \n ce mai rù. Doug ap`ru [i el la câteva minute.Observ` imediat c` ceva nu era \n regul`. So]ia lui era\mbr`cat` de strad`, lucru neobi[nuit pentru ea la oraaceasta târzie, [i era [i foarte palid`.

55



– Iubito, ce-i cu tine? – Vin de la spital. – De la spital? Chiar a[a r`u te-ai sim]it ast`zi? – Michael a fost grav accidentat de o ma[in`. Bill

l-a operat. – {i, cum a decurs opera]ia? – Slav` cerului, bine. A fost foarte riscant`, dar Bill

s-a descurcat de minune.Bill era fratele ei preferat. Nu \n]elegea de ce, dar

\ntotdeauna se sim]ise mult mai apropiat` de el decâtde Mickey. Asta pentru c` Bill era o fire deschis`, caren-avea niciodat` nimic de ascuns. Addie [tia toateproblemele pe care le avusese. Se bucurase \mpreun`cu el atunci când terminase facultatea, suferise al`turi

de el atunci când se temuse c` nu va putea profesaniciodat`, [tia c` \nc` o iubea pe Laura, la fel cum [tiac` nu va mai iubi niciodat` o alt` femeie.

– Dar Laura, cum a suportat [ocul? – Ea este o fire foarte puternic` [i foarte

echilibrat`. Dac` n-ar fi a[a, nu i-ar putea ajuta pepacien]ii ei. {i totu[i, la un moment dat ni s-a p`rut c`

va claca. Se temea ca nu cumva fiul ei s` r`mân`imobilizat toat` via]a \ntr-un scaun cu rotile. Dar tat`llui, vreau s` spun unchiul lui, i-a salvat atât via]a, cât [ipicioarele.

Nu-i pl`cea s` aib` secrete fa]` de Doug, dar Bill orugase insistent s` nu spun` nim`nui c` el eraadev`ratul tat` a lui Michael.

56



57

– Bìatul cum se simte? \ntreb` Doug \nc` [ocat deceea ce auzise. E bine?

– Da. Dormea \nc` atunci când am plecat eu… Addie se opri [i trase adânc aer \n piept. Se a[ez`

pe cel mai apropiat scaun. Buzele i se albiser` [i ar`tafoarte rù.

– Iubito, cu ce s` te ajut? \ntreb` Doug cu

stâng`cie.|i aduse repede un pahar de ap` mineral` [i ofeliu]` de l`mâie.

Addie \[i mai reveni pu]in. – Mâine mergem la spital s` vedem ce se \ntâmpl`

cu tine, anun]` so]ul ei. – Bine, iubitule.De data aceasta se speriase [i ea. Starea de rù dura

de câteva zile. Trebuia s`-[i fac` ni[te analize, poateera anemic`. – Am s` vorbesc cu Bill s` v`d când ne poate primi.

Dar acum lini[te[te-te, m` simt mai bine.

* * *

– Nu l`sa u[a deschis`, mam`!Laura ezit` o clip`.

– Haide, mam`, n-am dormit cu u[a deschis` nicicând eram bebelu[, ce naiba...

– Mi-e team` c` nu voi auzi dac`... – Nu mi se \ntâmpl` nimic, mam`. M` simt perfect. – Michael?



– Da?Laura a[tept` ca fiul ei s`-[i ridice ochii din cartea

pe care o citea. – S` [tii c` te iubesc foarte mult. – Da, [tiu, bolborosi Michael plictisit.Laura \nchise u[a [i r`mase lipit` de ea un moment.

|i mul]umi \n gând lui Dumnezeu c`-i salvase fiul.

Se \ndrept` apoi spre dormitorul ei. Era gol.Mickey continua s` lipseasc` nop]ile de acas`, a[a cumcontinua de altfel s` cread` c` so]ia lui \l \n[ela. Saupoate nici nu credea asta cu adev`rat, ci era doar unpretext pentru a-[i putea face de cap cu Linda.Doamne, oare când aveau s` ias` din acest impas?

Adormi \n clipa \n care se a[ez` pe pat. Eraepuizat`.

Spre diminea]`, un zgomot o trezi. O u[` sedeschisese, apoi se \nchisese cu zgomot. Se auzeaupa[i \n buc`t`rie. |[i puse repede un halat [i cobor\ \nfug` sc`rile, crezând c` Michael avea nevoie de ceva.

– A, tu erai... – Da, eu. A[teptai pe altcineva? \ntreb` Mickey sarcastic. – Nu, dar am crezut c` este Michael. Ce cau]i? – Caut un pahar, dar se pare c` nimic nu mai e la

locul lui \n casa asta.Laura se \ndrept` spre dulapul de deasupra

chiuvetei [i scoase un pahar. – Am profitat de timpul liber pe care l-am avut

stând acas` cu Michael [i am rearanjat câteva lucruripe-aici.

58



– Ce frumos! spuse Mickey ironic. Te-aitransformat \ntr-o femeie de cas`...

– Uite ce e, [tiai \nainte s` te c`s`tore[ti cu mine c`nu sunt o prea bun` gospodin`, a[a c` termin` curepro[urile. Acum ce mai cau]i?

– Sticla de whisky.Laura o scoase dintr-un alt dulap [i i-o \nmân`.

– Ar`]i groaznic, Mickey. – Mul]umesc. – Mickey, \mi fac griji pentru tine. S` [tii c` ]in

foarte mult la tine.El ridic` din umeri, de parc` nu-i p`sa.

– Ai mâncat? – Da. O cin` excelent`. Am servit chiar [i un desert

delicios, r`spunse el, vrând s-o r`neasc`.F`cu o pauz`, apoi \ntreb` sarcastic: – Ei, cum te sim]i? Cred c` la fel cum m-am sim]it

[i eu când am aflat despre tine [i Bill. – Dar nu era nimic de aflat. O, Doamne, m-am

s`turat de discu]iile astea. N-am putea sta de vorb` cadoi adul]i?

– Noi doi nu avem nimic de discutat, zise Mickey [i

ie[i trântind u[a.

59



Capitolul 5

Inim` zdrobit`

Mickey a[tepta ca doctorul s` citeasc`electrocardiograma. Observase c` acesta ofta [i

scutura din cap. Nu era semn bun.O or` mai târziu, ie[ea buimac din cabinet. Inimalui era sl`bit` [i nu mai func]iona normal. Lauraavusese dreptate. Muncise prea mult [i nu se menajasedeloc.

Se urc` \n ma[in`, dar nu porni. |nc` nu-i veneas` cread`. Nu se putea s` i se \ntâmple tocmai lui a[aceva. Observ` cu coada ochiului un b`trânel caretraversa strada. De ce via]a asta era atât de nedreapt`?De ce se \mboln`vise el, care era \nc` tân`r [i \nputere, iar b`trânul, care tr`ise deja atâ]ia ani, eraperfect s`n`tos? „ De ce eu [i nu el“? se \ntreb`Mickey furios.

|[i aduse aminte de vorbele doctorului:

60



– Ia-o mai \ncet! Altfel vei avea mari probleme.Trecuse prin foarte multe \n ultimul timp. Avusese

numai cazuri complicate, constatase c` Laura \l \n[elachiar cu propriul lui frate, apoi urmase accidentul luiMichael. {i mai era [i Linda...

Linda, draga de ea... |n bra]ele ei \[i g`sise refugiul.|i era destul de greu ca, dup` lungile ore petrecute la

birou, s` fug` la Michael, s` stea [i cu el [i apoi s`petreac` noaptea cu Linda. Dar merita efortul. Ea eraatât de blând` [i \n]eleg`toare. |l iubea cu adev`rat [inu-l \n[ela, a[a cum f`cea so]ia lui.

Nu, nu trebuia s` lase s` i se \ntâmple nimic r`u. Avea un fiu de crescut, o carier` \nfloritoare [i oamant` care-l iubea [i-l \n]elegea. Trebuia s` se

odihneasc` [i s` se protejeze. Via]a lui va merge\nainte, indiferent de problemele inimii lui.|[i aminti din nou de sfaturile doctorului:

– Scurteaz`-]i orele de program [i evit` stresul, \ispusese el. Caut` s` nu faci eforturi prea mari.

– Asta \nseamn` c` nu pot face nici dragoste?\ntrebase Mickey contrariat.

– P`i, ce s`-]i spun, numai dac` ]i-e team` ca so]ias` nu te b`nuiasc` de aventuri extraconjugale,r`spunsese doctorul Faron râzând.

La \nceput, Mickey b`nui c` doctorul [tia despreaventura lui cu Linda. Doar era coleg cu Laura [i nuera imposibil ca ea s`-l fi rugat s`-i spun` asta numaipentru a rupe rela]ia dintre so]ul ei [i amanta lui.

61



– So]ia mea v-a rugat s`-mi spune]i asta? \ntreb`Mickey r`stit.

– Laura?Doctorul Faron p`rea foarte surprins.

– Bine\n]eles c` nu. N-am mai vorbit cu ea decâteva s`pt`mâni. Am vrut doar s` fac o glum`, nimicaltceva. N-a]i auzit de doctorul Watkins? A f`cut un

stop cardiac s`pt`mâna trecut`, exact când se afla \npat cu o tân`r` amant`. Se pare c` a fost un cumul defactori: stresul de a nu fi prins de so]ie, efortul fizicprelungit, toate acestea suprapuse peste problemelede s`n`tate ale inimii.

V`zând c` Mickey nici m`car nu zâmbea, doctorulschimb` subiectul, revenind la prescrip]iile medicale.

Doamne, cât de complicat` era via]a, se gândiMickey, odihnindu-[i capul pe volanul ma[inii. Apoi porni ma[ina [i plec` spre birou. Avea de

gând s` urmeze rutina zilnic` [i s` se comporteabsolut normal. Doctorii nu aveau \ntotdeaunadreptate, el [tia foarte bine asta.

Dar o durere surd` \n piept \i confirm` c` mediculcardiolog avusese dreptate. |n seara aceea se v`zunevoit s-o refuze pe Linda [i s` g`seasc` scuze pentruneputin]a lui de a face dragoste cu ea.

– Am avut o zi lung` [i grea, iubito. – Nu-i nici o problem`.{i totu[i, o r`ceal` nea[teptat` se sim]ise \n

vocea ei.

62



– Deja pleci?El d`du din cap.

– Te duci s` faci dragoste cu ea?Buzele ei alt`dat` atât de senzuale erau bosumflate

acum. Mickey râse. – {tii foarte bine c` nu mai am astfel de rela]ii cu ea.Linda p`ru mai lini[tit` [i \[i puse bra]ele \n jurul

gâtului lui. – Nici nu [tiu cum se poate ab]ine s` nu te ating`. – Se descurc` ea. – Da, probabil candideaz` pentru un post de

sfânt`... Vorbea cu du[m`nie [i invidie. – Ce vrei s` spui?

– Nu [tiu, dar e atât de dr`gu]`, de \n]eleg`toare [ide iert`toare. Sfânta Laura...Mickey era pu]in surprins de aceast` remarc`

sarcastic`. Dar Linda \l mai surprinsese [i cu alteocazii. Ea nu-i cerea niciodat` cadouri scumpe, dar \ntotdeauna [tia exact cum s`-l fac` s` i le cumpere.De multe ori avusese chiar impresia c`-l \n[ela. |ns` nud`duse prea mare importan]`. Oricum, n-ar mai fisuportat s` fie din nou dezam`git. Se gândise atunci c`nimeni nu era perfect, nici m`car Linda. |ns` metodacontraceptiv` pe care ea o folosea se dovedise departede a fi perfect`.

– Sunt \ns`rcinat`. Vom avea un copil, \i spusese ea\ntr-o sear`. Nu te bucuri?

63



Nu, nu se putea bucura [i se sim]i oarecum prostdin cauza aceasta. |n sinea lui, \[i propusese ca rela]iacu Linda s` fie doar o aventur`, nimic de durat`, nimicserios. |i spusese chiar [i ei c` nu avea de gând s`divor]eze de Laura, de team` s` nu-[i piard` fiul. Dup`discu]ia aceea, ea o l`sase mai moale cu divor]ul,pentru c` pân` atunci \ncercase s`-l conving` s` se

despart` de so]ia lui.Dar acum, copilul complica [i mai mult lucrurile.

Dac` ar fi divor]at de Laura pentru a se c`s`tori cuLinda, l-ar fi pierdut pe Michael. Sacrifica, \n felulacesta, un copil pentru un altul. Nu [tia ce s` fac`.

Devenise [i foarte suspicios \n ultimul timp. |[ipierduse \ncrederea \n oameni. Fusese dezam`git de

propriul lui frate [i de propria so]ie. Nu mai avea\ncredere nici \n Linda. Nu \n]elegea de ce aceasta nu[tia nici m`car cu aproxima]ie data când urma s`nasc`. {i auzise tot felul de lucruri necurate despre eade la cuno[tin]ele lor comune.

– E[ti sigur c` e copilul t`u? \l \ntrebase Laura dup`ce \[i revenise din [oc.

Bine\n]eles c` era sigur. Sau nu era?

***

Apoi, \ntr-o noapte, [ase luni mai târziu, Lindan`scu o feti]`. Când o v`zu, Mickey sim]i o imens`bucurie. Era atât de dulce [i de frumoas`, la fel cum

64



fusese [i Michael când se n`scuse. Nici nu-i venea s`cread` cât de \mplinit se sim]ea. Pân` la urm`, soartanici nu fusese atât de crud` cu el. Procrease doi copiireu[i]i, iar asta \nsemna cu adev`rat ceva, se gândi el.

Dar fericirea lui nu dur`. – De ce-mi faci asta? o \ntreb` el pe Laura, care se

\ntorsese cu analizele feti]ei de la laborator. Pur [i simplu

nu supor]i s` m` vezi fericit, nu-i a[a? Nu supor]i ideeac` pot fi fericit [i al`turi de altcineva, recunoa[te.

Laura \i demonstr` c` nu era copilul lui. Grupasanguin` a feti]ei era alta decât a lui sau a Lindei, prinurmare era exclus ca Melissa s` fie a lui.

Fa]` \n fa]` cu analizele, Linda recunoscu c`-l\n[elase. Avusese o scurt` aventur` cu un alt b`rbat [i

r`m`sese \ns`rcinat`. – Dar eu te iubesc, s` [tii. Cu el m-am culcat \naintes` m` \ndr`gostesc de tine.

|ns` Mickey n-o putea crede. De altfel, nu mai avea\ncredere \n nimeni [i \n nimic. Via]a lui era distrus`,la fel ca [i inima lui.

|ntr-una din seri, se \ntoarse târziu acas`. Laura \la[tepta.

– Slav` Domnului c` ai venit! Tocmai inten]ionams` te caut acolo unde credeam c` e[ti.

Evita mereu s` rosteasc` numele Lindei. – De ce? Ce s-a \ntâmplat? E vorba despre Michael? – Nu, Michael e bine. Pentru tine \mi f`ceam griji. – Pentru mine? Ei, nu pot s` cred, Laura...

65



– A sunat doctorul Faron. Spunea c` trebuie s` teduci s`-]i iei rezultatul analizelor cardiologice.

Se apropie de el [i-l \mbr`]i[` instinctiv, ignorândr`ceala lui.

– Am fost foarte \ngrijorat` pentru tine, Mickey.Crede-m`, ]in \nc` foarte mult la tine.

O credea, dar pentru moment nu dorea s` lase pe

nimeni s` se mai apropie de el. |i era team` s` nu fiedin nou r`nit. N-ar mai fi putut suporta. Se smulsebrutal din \mbr`]i[area ei.

– {tiu, [tiu...Gestul [i vorbele lui o dureau. Ea ]inea foarte mult

la el, dar el continua s-o r`neasc`, continua s-o acuzede infidelitate.

– Mickey, trebuie s` st`m de vorb` despre ceea ce s-a\ntâmplat cu Linda. N-a[ vrea ca asta s` se mai repete. – {i de ce s` nu se repete? Trebuie s`-]i spun c`

deja se repet`. Am o alt` amant`, min]i el. O cheam`Darlene. Ea m` iube[te, tu nu. Ea m` face fericit, tunu. Despre ce altceva mai vrei s` discut`m?

Laura se \ntoarse cu spatele, pentru ca el s` nu-ipoat` vedea lacrimile. Cuvintele lui \i r`sunau \nc` \nurechi. Se sim]ea vinovat` pentru situa]ia \n care seafla c`snicia ei. Iar singura ei vin` era c`-l iubea pe Bill.Dar cel pu]in nu se culcase cu el, a[a cum f`cuseMickey cu Linda [i, mai nou, cu Darlene.

Oricum, \n clipele acestea trebuia s` fie aproape deso]ul ei, care trecea printr-o perioad` dificil`, atât din

66



punct de vedere emo]ional, cât [i din punct de vedereal s`n`t`]ii. Se sim]ea tr`dat de toat` lumea – depropria lui so]ie, ba chiar [i de amanta pe care ocrezuse femeia perfect`. Oare ce s-ar fi \ntâmplat cu eldac` ar fi aflat c` Michael nu era copilul lui, ci alfratelui lui? Probabil c` ar fi fost complet distrus.

Laura se gândi cum l-ar fi putut ajuta.

– Hei, de ce e[ti atât de concentrat`? \ntreb`Mickey batjocoritor. Te gânde[ti cum s` scapi de mineca s` poat` veni Bill?

Continua s-o r`neasc`. – Am s` pretind c` nici n-am auzit \ntrebarea ta.

Cred c` e[ti foarte \ncordat [i te \n]eleg. – I-auzi! De când ai devenit o nevast` atât de

amabil`? zise el \n b`taie de joc [i ie[i trântind u[a.* * *

Addie [i Doug parcar` ma[ina \n fa]a spitalului [i se\ndreptar` spre lift. Bill \i a[tepta \n cabinetul s`u.

– Cât m` bucur s` te v`d, surioar`!Se ridic` de la birou [i \[i \mbr`]i[` dr`g`stos sora,

apoi d`du mâna cu cumnatul lui. Doamne, ce binear`tau \mpreun`! Formau o pereche perfect`. Sebucurase foarte mult pentru ei când aflase c` se vor c`s`tori. {tia c` nepoata lui, Julie, suferise cumplit [i-lduruse sufletul pentru ea, dar \n acela[i timp fusese\ncântat c` Addie \[i g`sise, \n sfâr[it, fericirea.

67



– Dar ce-i cu voi? Ce vânt v` aduce pe aici?Sora lui nu-i spusese decât c` vor trece pe la el \n

cursul zilei, f`r` s`-i men]ioneze de ce. – Addie nu s-a sim]it prea bine \n ultimul timp,

spuse repede Doug, punând un bra] protector peum`rul so]iei sale.

– Da, interveni ea, am avut ni[te dureri ciudate de

cap, \nso]ite de ame]eal` [i de st`ri de grea]`.Bill se apropie de ea [i o privi cu un ochi despecialist.

– Cred c` va trebui s` facem mai \ntâi ni[te analize[i abia dup` aceea putem sta de vorb`.

Telefonul de pe biroul lui ]ârâi strident. Ridic`repedereceptorul [i spuse precipitat:

– Bine, vin imediat.

Apoi se adres` celor doi pacien]i din cabinetul s`u: – Addie, Doug, v` rog s` m` scuza]i. Avem ourgen]`. Rug`mintea mea este s` veni]i mâinediminea]` la prima or`, ca s` putem recolta sânge.

Addie, nu m`nânci, nu bei nimic. Ne vedem aici la ora[apte fix, e-n regul`?

– Bine, Bill. Acum du-te.Cei doi so]i p`r`sir` spitalul ceva mai lini[ti]i. Bill

era un doctor mult prea priceput. El [i-ar fi dat seamadintr-o singur` privire dac` era ceva grav. A[a c`, dac`nu se manifestase \n nici un fel, \nsemna c` sealarmaser` degeaba.

* * *

68



– Tat`! Ce-i cu tine a[a devreme acas`? – Bun`, fiule.Mickey intr` [i \[i \mbr`]i[` fiul.

– Hei, ce s-a \ntâmplat? \ntreb` Michael, p`rândpu]in jenat.

– De ce, n-am voie s` te \mbr`]i[ez?Mickey observase c` \n ultimul timp fiul lui

devenise mai rece, mai distant fa]` de el. Nici m`car nu-l mai privea \n ochi. – Michael, vino s` stai aici, lâng` mine.|i f`cu prietenos semn s` ia loc pe canapea. |ns`

b`iatul st`tea nemi[cat \n mijlocul camerei. – S-a \ntâmplat ceva, Michael? Ai ceva s`-mi spui? – Cred c` da. Vreau s`-]i spun c` m-am \n[elat \n

privin]a ta.

– Ce vrei s` spui cu asta? – Am auzit când te certai asear` cu mama. {i suntdestul de mare ca s` \n]eleg c` ai o aventur` cusecretara ta. Te credeam un om cu principii morale,dar nu e[ti.

– Michael, nu \n]elegi. Eu... – Ba \n]eleg. Acum \n]eleg de ce vii \ntotdeauna

foarte târziu acas`. Preferi s` stai cu ea, \n loc s` stai cu

noi.Mickey se ridicase de pe canapea [i \ncerca s`-[ilini[teasc` fiul, \ns` f`r` succes.

– Te ur`sc! Te ur`sc! striga Michael [i lovea cupumnii \n pieptul tat`lui s`u.

|ns` cuvintele dureau mult mai tare decâtloviturile. Apoi durerea aceea... I se p`rea c` o mân`

69



uria[` \ncerca s`-i scoat` inima din piept. Fa]a i secontorsionase, iar trupul lui c`dea \n gol. Se prinse cuambele mâini de fiul s`u, ]inându-[i cu greu echilibrul,[i spunând rug`tor:

– Ajut`-m`, te rog, Michael. Apoi c`zu inert pe podeaua camerei.

* * *Telefonul ]ârâi \n biroul Laurei.

– M` scuza]i, doamn` doctor, spuse secretara. {tiuc` nu vre]i s` fi]i deranjat`, dar fiul dumneavoastr`spune c` e o urgen]`.

Michael n-o mai sunase la birou de când era mic.Probabil c` era \ntr-adev`r o urgen]`. Ridic` repede

receptorul. – Mam`, cred c` l-am omorât, zbiera el. Nu [tiu ces` fac. Cred c` l-am omorât pe tati.

– Respir`? \ntreb` repede Laura. – Da. – Bine, uite cum facem. R`mâi la telefon, iar eu

trimit chiar acum o ambulan]`. M` auzi? – Da, mam`.

Fugi \n biroul secretarei [i sun` la serviciul deambulan]e al spitalului. Apoi se \ntoarse repede [i lu`receptorul.

– Michael, mai e[ti pe fir? – Da, mam`, sunt aici.Laura \i d`du indica]ii [i-l ]inu de vorb` pân` când

sosi ambulan]a. Apoi \nchise [i-l c`ut` repede pe Bill.

70



|n scurt timp, salvarea ajunse la spital. |[i d`duseama dup` expresia de pe chipul medicilor c` situa]iaera grav`. Cât despre Michael, el p`rea r`v`[it [i foartesperiat. Era convins c`-[i omorâse tat`l.

– O, mam`, eu l-am ucis, spuse el printre lacrimi.Laura \l lu` \n bra]e. Doamne, cât de mult \l iubea!

Michael era sufletul ei [i n-ar fi vrut ca el s` aib` de

suferit din cauza gre[elilor p`rin]ilor. – Nu l-ai ucis. O s` se fac` bine, ai s` vezi. {i chiar dac` nu va fi a[a, trebuie s` [tii c` n-ai nici o vin`. Tat`lt`u avea probleme mari cu inima. Putea suferi un atacde cord \n orice clip`, fie c` se certa cu mine sau cutine, fie c` râdea de o glum` bun`. |n]elegi?

Michael d`du afirmativ din cap. – Bun. Vreau s` nu ui]i asta niciodat`. Nici tat`l t`u

n-ar suporta s` [tie c` te auto\nvinov`]e[ti. Acum s`mergem \n sala de a[teptare.Bill veni \n \ntâmpinarea lor.

– Trebuie s`-l oper`m, spuse el \ncet. – Ce [anse sunt? – Voi face tot posibilul. Abia dup` ceva timp Laura \[i d`du seama c` Bill

ezitase s` r`spund` cu exactitate la \ntrebarea ei.

|nsemna c` situa]ia era cu adev`rat grav`.F`r` s` vrea, \[i aduse aminte de toate cuvinteleurâte pe care Mickey i le spusese cu o sear` \nainte. Odureau [i acum. Dar l-ar fi putut ierta. }inea enorm demult la el.

„Nu, nu se poate sfâr[i a[a“, [opti ea. „Pur [i simplunu vreau s` cred c` totul se va termina aici.“

71



Capitolul 6

Con[tiin]` \nc`rcat`

|[i operase de curând fiul, iar acum trebuia s`-[iopereze fratele. Era o sarcin` al naibii de grea.

– Eu sunt gata, doctore, anun]` anestezistul \n

timp ce verifica masca de pe chipul lui Mickey.Erau \nconjura]i de tot felul de aparate [i ma[in`rii

care \nregistrau semnele vitale ale bolnavului.Bill privi atent monitoarele, urm`rind linia firav` ce

reprezenta pulsul fratelui s`u. Nu avea ce face, trebuias`-l opereze. Mickey ar fi putut muri pân` când g`seauun alt chirurg specializat \n cardiologie. Dar nu i sep`rea cinstit ca el s` poarte \ntreaga r`spundere \nacest caz. Nu avea cum s` judece obiectiv, din momentce era vorba despre fratele lui.

– Doctore? Anestezistul a[tepta. Bill trase adânc aer \n piept [i

f`cu prima incizie. Sângele ]â[ni [i-i murd`ri m`nu[ile. Acela[i sânge care curgea [i prin venele lui.

72



Lucr` \n t`cere. Asistenta [tia exact de ceinstrumente avea nevoie, iar cel`lalt chirurg care asistala opera]ie \[i vedea de treaba lui.

Electrocardiograma [i celelalte teste speciale pecare i le f`cuser` \i avertizaser` c` era un caz foartecomplicat. |ns` nu se a[teptaser` la asta.

– Dumnezeule! exclam` Harvey, medicul secund.

Crede]i c` se mai poate face ceva? – Vom face un triplu bypass, spuse Bill tensionat. – Un triplu bypass? Dar n-ai mai f`cut decât o

singur` dat` a[a ceva.De ce trebuia ca totul s` fie atât de complicat? se

\ntreba Bill. Pentru c` nimic nu fusese vreodat` simplu\n ceea ce ]inea de Mickey, \[i r`spunse tot el. Mickey fusese genul de om care p`rea hot`rât s` \noate

\mpotriva cursului firesc al apei, pentru a demonstracât e el de nemaipomenit. De mic copil \i f`cuseconcuren]` fratelui s`u [i \ncercase s` arate c` era maigrozav decât el. |ntre ei fusese mereu o lupt`. Seluptaser` chiar [i pentru Laura. De multe ori, Bill se\ntreba dac` Mickey o iubise pe Laura sau o luase pur [i simplu pentru a-i demonstra lui cine e mai bun.

|[i controla cu greu mâinile [i \ncerc` din r`sputeris`-[i controleze [i gândurile. Dar ele refuzau s`-lasculte [i-l asaltau continuu.

Indiferent de trecutul lor, Mickey era fratele lui [iera dator s`-i salveze via]a. Dar oare Mickey mai vroias` tr`iasc`? |n ultimul timp fusese sup`rat pe toat`lumea, chiar [i pe Laura. O acuzase, f`r` nici o dovad`,

73



de infidelitate. Nu [tia \ns` c` ea \i fusese mai multdecât credincioas`. Laura fusese tot timpul o so]iedevotat` [i loial`, o femeie care se gândea \n primulrând la fericirea celor din jur [i apoi la cea personal`.Poate c` fratele lui nici nu merita a[a o femeie, segândi Bill.

Oare ce \ntors`tur` ar fi luat vie]ile lor dac` Mickey

n-ar mai fi existat? El [i Laura s-ar fi putut c`s`tori,dup` un timp. {i ar fi fost, \n sfâr[it, \mpreun`. Ar fiputut s-o ]in` \n bra]e f`r` s` se mai simt` vinovat. Ar fi putut face dragoste cu ea toat` noaptea. |mpreun`cu fiul lor ar fi fost o adev`rat` familie.

Un bâzâit amenin]`tor \l trezi la realitate. Privimonitorul, str`b`tut acum de o linie perfect dreapt`.

– Stop cardiac, strig` Bill aruncând instrumentele.

|ncepu s`-i maseze cordul \n timp ce striga s` i sepreg`teasc` defibrilatorul [i medicamentele necesare\n astfel de situa]ii.

Masa energic pieptul f`r` via]` al fratelui s`u,sperând din tot sufletul ca mâinile lui s` aib` o puteresupranatural` [i s` \nf`ptuiasc` un miracol. |ns` totefortul lui se dovedea a fi zadarnic. Activ` \n repetaterânduri defibrilatorul, \ns` f`r` nici un rezultat. Liniasub]ire de pe ecranul monitorului r`mânea \ncontinuare perfect dreapt`.

Lu` seringa [i inject` repede o substan]` care,spera el, avea s` pun` inima din nou \n mi[care. Privi\ncordat ecranul, a[teptând reac]ia medicamentului.Nimic.

74



– La naiba, Mickey, n-o s`-mi faci mie una ca asta!S` nu cumva s` \ndr`zne[ti s` mori, m` auzi? ]ip` Billdisperat la fratele lui care z`cea f`r` via]` pe masa deopera]ie.

– Bill, spuse Harvey blând. |n tonul vocii lui nu semai putea sesiza nici o urm` de speran]`.

|ns` Bill nu-i d`du aten]ie [i-i aplic` pacientului

pentru a treia oar` [ocuri electrice. |n sfâr[it, liniu]asub]ire tres`ri, ab`tându-se vag de la drumul ei drept.Inima lui \ncepuse din nou s` bat`, slab, dar regulat.

Bill r`sufl` u[urat [i, dup` câteva momente, seapuc` din nou de treab`.

– Vrei s` preiau eu pentru un timp? \ntreb` Harvey.D`du negativ din cap. El era cel care trebuia s`

duc` opera]ia la bun sfâr[it. Era treaba lui s` salveze

via]a lui Mickey. Asta numai dac` Dumnezeu nuinten]iona s`-l pedepseasc` pentru ceea ce gândisepu]in mai devreme.

* * *

Câteva ore mai târziu, \nchideau t`ietura de pepieptul pacientului. Opera]ia reu[ise.

Mickey fu dus la terapie intensiv`. – Ai fost nemaipomenit, Bill, zise Harvey \n timp

ce-[i scotea m`nu[ile. Eu n-a[ fi reu[it. E[ti un chirurgde excep]ie.

– {tii, unii cred c` meseria de chirurg este similar`cu cea de mecanic.

75



– Asta \nseamn` c` nu te-au v`zut pe tine operând.Hei, dar ce-i cu tine? Te doare ceva?

Bill se \ncovoiase timp de câteva clipe. – N-am nimic. A fost doar un junghi. – Probabil c` e o durere prin simpatie cu a fratelui

t`u. La drept vorbind, nici nu [tiu cum ai putut s` aiatâta t`rie. Eu n-a[ fi putut s`-mi operez propriul frate.

Te-ai descurcat minunat. Acum du-te [i odihne[te-tepu]in. Ne vedem mâine diminea]`.

– E-n regul`, r`spunse Bill trecându-[i mâna prinp`r.

Ie[i din sala de opera]ii [i se \ndrept` spre sala dea[teptare. |i salvase via]a fratelui s`u. Dar cu via]a luice f`cuse?

Laura se ridic` [i-i ie[i \n \ntâmpinare. Nu putu s`nu observe c` halatul verde de chirurg era ud leoarc`[i se lipise de trupul perfect al lui Bill, iar el se mi[ca\ncet [i p`rea extenuat. Orele de a[teptare [i suferin]`\[i puseser` amprenta pe chipul ei perfect. Era palid`[i riduri fine \i ap`ruser` \n jurul ochilor.

– Am f`cut tot ce-am putut, \i spuse Bill epuizat. S`sper`m c` va supravie]ui. Tot ce mai putem face acumeste s` a[tept`m [i s` ne rug`m la bunul Dumnezeu.

Via]a lui Mickey st` acum \n mâinile lui.Laura \nchise ochii. |n spatele ei se auzeau vocile

fericite ale celorlal]i membri ai familiei.Sim]i cum ni[te bra]e puternice o cuprinseser` [i

deschise ochii. Se afla \n bra]ele lui Bill.

76



– Ce-i cu tine? Te sim]i bine? \ntreb` el \ngrijorat. – Da, acum sunt bine. |]i mul]umesc c` i-ai salvat

via]a, Bill. – Nu trebuie s`-mi mul]ume[ti, Laura. Mai bine

spune-mi ce-i cu Michael.Bìatul st`tea pe canapeaua din spatele lor [i

plângea \ncet, ascunzându-[i chipul \n palme.

– Crede c` Mickey a f`cut infarctul din cauza lui,explic` Laura. N-am reu[it pân` acum s`-l conving c`n-are nici o vin`. |ncearc` [i tu, poate pe tine te vacrede. Eu una, nu [tiu ce s`-i mai spun.

Bill se a[ez` pe canapea lâng` fiul sù. Nu suportaseniciodat` s`-l vad` plângând. |l durea sufletul când [tiac` bìatul sufer`, indiferent din ce motive.

– Mama ta ]i-a spus adev`rul, \ncepu el.

Bìatul nu se uit` la el. Continua s` ]in` capulplecat, fixând cu privirea covorul de sub picioare.Lacrimile i se rostogoleau \ncet pe obraji.

– N-a fost vina ta, Michael. Mickey avea problemecu inima. Putea \n orice clip` s` sufere un infarct.Norocul lui a fost c` s-a \ntâmplat când era cu tine.Te-ai comportat admirabil. N-ai intrat \n panic`, aisunat la spital [i ai avut grij` de el pân` s` ajungàmbulan]a. Datorit` ]ie trìe[te.

Michael ridic` ochii din p`mânt. – Nu m` min]i? – Nu te-a[ min]i niciodat`, fiule.Se sc`pase. Privi repede \n jur. Nu-l auzise nimeni, \n afar`

de Laura. Iar ea zâmbea, \ncercând s`-[i re]in` lacrimile.

77



– Tat`l tù se va face bine. – |mi promi]i? – |]i promit, spuse Bill, rugându-l din nou pe

Dumnezeu s`-l ajute s`-[i ]in` promisiunea.Michael se arunc` \n bra]ele lui, suspinând \ncet.

Bill [i Laura \[i \mbr`]i[ar` fiul, reu[ind s`-l lini[teasc`.St`tur` mult timp acolo, \mbr`]i[a]i, f`r` s` le pese de

cei din jur.

* * *

Laura p`[i cu team` \n salonul so]ului ei. |ntreagapriveli[te o \nspìmânta [i n-ar mai fi putut face niciun pas dac` Bill n-ar fi fost acolo s-o \ncurajeze.

Mickey era \nconjurat de o mul]ime de aparate,monitoare, suporturi de perfuzii [i de transfuzii.Chipul lui era alb ca fa]a de pern` pe care se odihnea.P`rea mai mult mort decât viu.

– Bill, de ce este atât de palid? – A trecut prin multe, draga mea.Laura d`du trist din cap.

– Crezi c` e o idee bun` ca Michael s`-l vad` acum?\ntreb` Bill nesigur.

– Cred c` dac` nu l-ar vedea ar fi mai rù.Laura se apropie de pat [i \[i mângâie blând so]ul.

Supravie]uise opera]iei, dar pân` când nu-l va vedeami[cându-se, n-avea cum s` cread` c` era bine. Acump`rea foarte sl`bit [i nu era convins` c` el va reu[i s`

78



79

duc` totul la bun sfâr[it. |i \ndep`rt` de pe fruntecâteva [uvi]e de p`r, \ncercând s` nu priveasc`bandajul imens de pe pieptul lui.

– M` duc s`-l aduc pe Michael, zise Bill.Cei doi ar`tau minunat \mpreun` – tat` [i fiu, se gândi

Laura, privindu-i cum intrau \n salon. De la un timp se\n]elegeau foarte bine. Bill r`spundea \ntotdeauna cu

r`bdare la \ntreb`rile lui Michael. Ca [i acum. – El ne poate auzi? \ntreb` b`iatul.Laura [i Bill se privir` \n t`cere pre] de câteva

secunde. – Nu [tiu exact, dar nu este exclus, r`spunse Bill. – Crezi c` a[ putea s`-i spun ceva? – De ce nu? interveni Laura.

Michael se apropie timid de pat [i puse o mân` pemâna tat`lui s`u. – Tat`, te rog, iart`-m`. Eu… – Dragul meu, spuse Laura blând, sunt sigur` c`

[tie asta. – Dar a[ vrea totu[i s`-i spun câteva cuvinte.Bill o lu` u[or de mân` [i zise:

– Las`-l. Trebuie s`-[i descarce sufletul.

Michael zâmbi. Era primul zâmbet pe care Laura \l vedea pe chipul fiului ei de câteva s`pt`mâni \ncoace.

– Prea bine, atunci. Eu [i mama ta te vom a[teptape hol. Dar s` nu stai mult.

Bill p`rea nelini[tit [i nervos. Când ajunser` peholul acum pustiu, Laura \l \ntreb`:



– S-a \ntâmplat ceva? – Nu, nu s-a \ntâmplat nimic. – Ai avut emo]ii? Mie mi-a fost atât de team` pentru el... – De ce? Credeai c` n-am s` fac tot posibilul s`-l

salvez? – O, Doamne, nu. Nici nu mi-a trecut prin cap a[a

ceva, Bill.

– Laura, dac` ai [ti la ce m` gândeam \n momentelecând inima lui refuza s` mai bat`...

Trebuia s`-i spun` adev`rul. Trebuia s` sedest`inuie.

– Cum? Dar nou` nu ne-a spus nimeni c` ar fiap`rut complica]ii.

– {i de ce v-ar fi spus? Ce putea]i face voi?

Avea dreptate, trebuia s` recunoasc`. |ns` ideea c`Mickey fusese la un pas de moarte o f`cu s` secutremure.

– Acum spune-mi, la ce te gândeai \n acele clipe?Bill se \ndrept` spre fereastr`. N-ar mai fi putut s-o

priveasc` pe Laura \n ochi. – Crezi c` Mickey e telepatic? Sau doar Dumnezeu

mi-a dat o lec]ie? – Ce vrei s` spui? \ntreb` Laura confuz`. – M` gândeam cum s-ar fi schimbat vie]ile noastre

dac` Mickey ar fi murit pe masa de opera]ii…Poate c` ar fi trebuit s` fie \ngrozit` auzind aceste

lucruri. |ns` nu-l putea \nvinov`]i pe Bill. El se c`iapentru gândurile lui p`c`toase [i suferea enorm, se

80



sim]ea asta \n tonul vocii lui. Dar tot el era cel care-isalvase via]a lui Mickey. Iar asta conta cu mult mai multdecât gândurile pe care le avusese \n clipele acelea.

|nainte ca Laura s` poat` spun` ceva, u[a de lasalonul lui Mickey se deschise [i Michael veni lâng` ei.

Bill se mas` pe piept. Sim]ea acolo o durere surd`.{tia c` gemenii sim]eau telepatic durerile. El [i Mickey

nu erau gemeni, dar erau foarte apropia]i ca vârst`.Sau poate c` durerea ap`ruse din cauz` c` se temea\nc` pentru via]a fratelui s`u, pentru faptul c` ar fiputut muri atât de tân`r.

Plecar` \mpreun` spre cas`.Tot drumul, Bill r`mase t`cut. Avea con[tiin]a

\nc`rcat`. Cum putuse s` gândeasc` a[a ceva? El [i

Mickey ]ineau foarte mult unul la cel`lalt, indiferentde discu]iile [i certurile pe care le avuseser` de-alungul timpului. Dar se p`rea c` dragostea pentruLaura era cu pu]in mai mare decât dragostea pentrufratele s`u.

81



Capitolul 7

Dureri de cap

Addie [i Doug st`teau pe canapeaua de piele dincabinetul lui Bill [i a[teptau ner`bd`tori ve[ti despre

Mickey. Mai aveau un motiv \n plus pentru care seaflau aici: at`zi urmau s` afle rezultatul analizelor lui Addie.

Bill intr` \n cabinet p`rând obosit [i \mb`trânit.Opera]ia prin care \i salvase via]a fratelui s`u \lextenuase.

– Ia te uit`, doi porumbei \n cabinetul meu! spuseel, vrând s` par` vesel [i s` mai destind` atmosfera atâtde \ncordat`.

}inea \n mân` un vraf de hârtii. Se a[ez` la birou [ile citi cu aten]ie.

– Bill, ce face Mickey? Cum se simte? – Acum e bine. S` sper`m c` totul va evolua normal

[i de acum \nainte.

82



Nu mai spuse nimic, ci se concentr` asupraanalizelor pe care le avea \n fa]`. P`rea \ngrijorat,observase Addie. Oare era grav bolnav`?

– Bill, ce se \ntâmpl`? Spune ceva!Fratele ei tu[i, pentru a-[i drege vocea [i apoi spuse

serios: – Draga mea, cred c` ar trebui s` te vad` un doctor.

– De ce? Ce fel de doctor? – Un doctor ginecolog. Addie [i Doug \nghe]aser`. – Vorbesc chiar acum cu doctorul Harlan. S`

sper`m c` v` poate primi.Spunând acestea, puse mâna pe telefon [i form`

interiorul colegului s`u. Era liber timp de o jum`tate

de or`, a[a c`-i putea primi pe cei doi. – V` a[tept dup` aceea \n cabinetul meu, spuse Billcând se desp`r]i de sora [i cumnatul lui, \n fa]a u[ii pecare scria „ Doctor Harlan“.

Se plimb` apoi lini[tit pe holurile spitalului.Doamne, cât de bine se sim]ea aici! Spitalul acesta eracasa lui.

Nu [tia de ce, dar o bun` dispozi]ie \l cuprinsedintr-o dat`. De fapt, exista o explica]ie. B`nuia c`sora lui era \ns`rcinat`. Nu spusese nimic, pentru c`

vroia mai \ntâi s` afle [i p`rerea doctorului Harlan.Se \ndrept` spre sec]ia de terapie intensiv`, acolo

unde se afla Mickey.

83



* * *

Timpul trecea tare greu \n spital, iar Mickey eraplictisit [i nervos.

|n fiecare diminea]` la ora [apte o asistent` \l trezeaca s`-l preg`teasc` pentru micul dejun, care se serveaabia pe la ora opt. Apoi urma o diminea]` \ntreag`

petrecut` \n fa]a televizorului. Pe la prânz mo]`ia, iar dup`-amiaza era la fel de plictisitoare ca [i diminea]a.Zilele i se p`reau interminabile [i din ce \n ce mai greude suportat.

|n sinea lui [tia c` ar fi trebuit s` fie mul]umit c` era\nc` \n via]`. {i mai [tia c` asta se \ntâmplase gra]iefratelui s`u. Toat` lumea \n jur vorbea numai despre

extraordinarul chirurg Bill Horton, atât de sufletist,atât de bun [i atât de priceput. – Bun` diminea]a! spuse asistenta de serviciu, o

femeie blond`, \ntre dou` vârste. A]i primit din nouflori.

|i \nmân` un buchet enorm de garoafe albe [igalbene.

Mickey citi cartea de vizit` care \nso]ea buchetul. – Sunt de la un client, explic` el. Un client pe care

l-am salvat de la scaunul electric. Fusese acuzat de ocrim` pe care, de fapt, o comisese altcineva, iar eule-am demonstrat asta jura]ilor.

– A, ce frumos! Spuse asistenta \n timp ce aranja cugrij` perna de sub capul lui. Fratele dumneavoastr`,

84



doctorul Horton, a sunat deja de dou` ori s` vad` cum v` sim]i]i. Spunea c` vine s` v` vad` pu]in mai târziu.

– Serios? Dar ce, \l mustr` con[tiin]a? – Ce spunea]i? – A, nu, nimic. Vorbeam de unul singur. – Cred c` sunte]i foarte mândru de el. A f`cut o

treab` nemaipomenit`. Toat` lumea vorbe[te despre

reu[ita lui.Bill, Bill, Bill! Toat` lumea vorbea numai despre el.

Se s`turase, nu mai suporta. Asistenta \i schimb` bandajul, \i aranj` patul [i apoi

plec`. Mickey se gândi cu ce s`-[i omoare timpul. Lu`o carte de pe noptier` [i \ncepu s` citeasc`. Dar nu eragenul lui, a[a c` se plictisi repede. Ceea ce ar fi citit cu

cea mai mare pl`cere era unul dintre dosarele lui. Dar i se interzisese de c`tre medici. Ei, [i ce?Sim]indu-se ca un ho], Mickey deschise unul

dintre sertarele de la noptier` [i scoase cu grij` oserviet` pe care reu[ise s` i-o strecoare un curier cu ozi \nainte.

Era atât de concentrat asupra dosarului pe care-lcitea, \ncât nici nu auzi când intr` asistenta. Se trezi larealitate \n clipa când aceasta \i smulgea sup`rat` foiledin mân`.

– Hei, ce faci? – {ti]i regulile, nu? Nu ave]i voie s` munci]i.

Trebuie s` v` supune]i ordinelor date de medic. Asistenta zâmbea victorioas` cu dosarele \n mân`.

85



– D`-mi-le \napoi! – Am s` vi le dau, dar numai dac` este de acord

doctorul Horton. Vorbim cu el când vine. Probabil c`trebuie s` apar`.

F`r` ca Mickey s` mai poat` spune ceva, asistentalu` servieta [i ie[i din salon.

– Hei, ia stai a[a!Dar u[a se \nchisese deja cu zgomot \n urma ei.

– Femeie afurisit`, pufni el [i \ntinse mâna dup`telefon s`-l sune pe Bill.

Dar \[i aduse aminte c` telefonul fusese scos deacolo cu dou` zile \n urm`, când fusese prins sunândla birou.

Ei bine, dac` toat` lumea \l trata ca pe un copil

obraznic [i neastâmp`rat, era cazul s` se [i poarte caatare. Trebuia s` pun` ceva la cale.

– Bun` diminea]a! r`sun` o voce de b`rbat. Cum tesim]i ast`zi, Mickey?

Era doctorul Harvey White, unul dintre colegii luiBill. Era \nso]it de un grup de medici \n halate albe.

– }i-i prezint pe doctor Rudd, doctor Brooks,

doctor Powers [i doctor Weisenstein. Domnilor,acesta este fratele lui Bill Horton.

Era strig`tor la cer! El avea propria lui identitate,era un avocat str`lucit. |ns`, dintr-o dat`, devenisedoar fratele lui Bill Horton. Nimeni nu p`rea s` [tiecine era el cu adev`rat.

86



– Pacientul a suferit un atac de cord major, \ncepudoctorul, [i a fost operat de urgen]` de colegul meu,doctorul Bill Horton. Procedura chirurgical` a fostfoarte complicat` deoarece a fost nevoie de un triplubypass...

Medicul continu` s` expun`, minute \n [ir, \ntr-unlimbaj specific, situa]ia lui Mickey. Ceilal]i puneau dincând \n când \ntreb`ri.

Timp de zece minute, Mickey \i ascult` pe medici,referindu-se la el doar sub titulatura de „ pacientul“ [idiscutând de parc` el nici nu s-ar fi aflat acolo.

„ Grozav, se gândi. Acum sunt doar o marionet` menit`s` demonstreze priceperea [i talentul fratelui meu...“

Medicii plecar` [i \n camer` se f`cu lini[te. Derul`

\n minte cuvintele doctorului White. Acesta leexplicase colegilor lui cum inima „pacientului“\ncetase s` mai bat` pe masa de opera]ie [i cât de greufusese s`-l readuc` la via]`.

„ Am fost la un pas de moarte, se gândi Mickey. |nciuda tuturor eforturilor depuse de medici, era cât pece s` mor“.

Ce ironie! Fantasticul doctor Bill Horton era s`-[ipiard` fratele pe masa de opera]ie.

Sim]i cum furia \l cuprinde \ncet, \ncet. La naiba!De ce trebuia s` i se \ntâmple tocmai lui una ca asta?De ce lui, care avea de crescut un fiu [i trebuia s`-[ig`seasc` un drum \n via]`?

87



„ Trebuie s` m` fac bine! Trebuie s` ies de aici“, \[ispunea el poruncitor. Sim]ea cum cuvintele \ipulseaz` \n cap. Se ap`s` cu degetele pe tâmple. |ldurea foarte tare capul. |l ultimul timp \l durusemereu. Nu mai suporta...

* * *

Bill st`tea pe hol, \n dreptul u[ii de la salonulfratelui s`u. Dar nu era \n stare s` intre.

F`cuse tot posibilul pentru a-l salva pe Mickey. |if`cuse o interven]ie chirurgical` complicat`, f`r` decare poate ar fi fost mort de mult. Petrecuse ore \n [ir lâng` patul lui pentru a-l ajuta s`-[i revin`. Nu se

a[teptase la mul]umiri [i recuno[tin]` ve[nic`. Dar nuse a[teptase nici la acuza]iile nerostite pe care le puteaciti \n ochii lui reci. |ns` ele erau acolo, le vedea decâte ori venea s`-l viziteze, ca medic sau ca frate. Iar acum se temea s` le vad` din nou.

Se for]` s` zâmbeasc` [i intr` \n salon. – Bun venit, mare chirurg! \l \ntâmpin` Mickey.

Bill oft`, neputincios. – Cum te sim]i ast`zi, Mickey? E[ti cam palid. Te

mai doare capul? – Uite ce e, mie s`-mi spui când pot pleca acas`. – Deocamdat`, nu. – {i ce \nseamn` asta?

88



– Nu [tiu exact, \nc` vreo câteva zile. Trebuie s` te]inem sub observa]ie pân` te refaci complet, r`spunseBill calm, \n timp ce lua tensiunea fratelui s`u.

– Hei, ce faci? Asistenta mi-a luat pu]in maidevreme tensiunea.

– Nu-i nimic, vreau s` verific [i eu.|ncerc` s` r`mân` calm, \ns` fratele lui devenise

foarte irascibil [i nervos.Bill vorbise deja cu Laura despre posibilitatea de a

preda cazul lui Mickey unui alt doctor, acum c` greultrecuse. Nu avea nici un rost s` continue s`-l trateze,din moment ce Mickey era foarte tensionat \nprezen]a lui. |ns` Laura nu fusese de acord. Spuneac` \n el are cea mai mare \ncredere [i insista ca el s`

se ocupe \n continuare de caz. {i pentru c` Bill nu-iputea refuza niciodat` nimic, acum to]i trei se aflau\ntr-un impas.

Termin` de luat tensiunea. Era pu]in cam mare. {i,\n acela[i timp, durerile de cap persistau. |ncerc` s`nu se alarmeze, \ns` intui]ia \i spunea c` ceva nu era\n regul`. Nu [tia exact ce anume, dar, cu siguran]`,

ceva se \ntâmpla. – S-a \ntâmplat ceva? \ntreb` Mickey v`zându-l

\ncruntat.Bill ezit` o clip`.

– Nu, nimic important. De altfel, cred c` te refacifoarte repede. Am auzit c` asistenta ]i-a confiscat o

89



serviet` plin` cu dosare. Cred c` am s` te torturezca s`-mi spui cum ai reu[it s` le strecori aici.

– Nu e nevoie s` m` torturezi. |nsu[i statul \n spitaleste o tortur` pentru mine.

Bill \l \n]elegea. Trecuse prin multe \ncerc`ri \nultimul timp, iar refacerea lui era destul deanevoioas`. Era \ngrijorat pentru starea s`n`t`]iifratelui lui [i, ca s` fie sigur c` nu era nimic \nneregul`, trebuia s`-i mai fac` ni[te analize. |ns`Mickey protest`:

– Dar mi-ai f`cut destule analize. Nu mai vreau s`aud de alte investiga]ii.Vreau doar s` plec de aici.

– {tiu, Mickey, iar eu vreau doar s` te ajut`m. – Da, da, [tiu eu... Dac` vrei s` m` aju]I, las`-m` s`

plec. M-am s`turat s` stau aici ca o legum` mutilat`.Bill era [ocat.

– Dar eu nu te-am mutilat! Eu te-am salvat... – Serios? Mai bine m` l`sai s` mor.Lui Bill nu-i venea s` cread` ce auzea.

– Uite ce e, Mickey, [tiu c` te sim]i prost, dar teasigur c` \n curând vei fi \n stare s`-]i reiei cursul

normal al vie]ii [i s` te \ntorci la cei care ]in la tine. – Serios? Ca de exemplu... Te referi la Laura? Nu fi

ipocrit...Râdea ca un apucat.

– {tii ceva, Mickey? P`rerea mea este c` nu vrei s`crezi c` cei din jurul t`u te iubesc, [i asta pentru c`

90



nici tu \nsu]i nu te iube[ti. Dac` ]i-ar fi p`sat de tine,nu te-ai fi purtat atât de urât cu femeia asta care este celmai bun lucru din via]a ta. |mi pare r`u pentru tine.

– S` nu-]i mai par`, r`spunse fratele lui sarcastic. – Uite ce este, vreau s` [tii c` am f`cut tot ce-am

putut pentru tine. {i, crede-m`, nu mi-a fost delocu[or s` operez o inim` \mpietrit` ca a ta.

Se \ntoarse [i ie[i din salon.Mickey r`mase din nou singur, \n lini[tea

mormântal`, cufundându-se \n gândurile lui. Erafoarte greu s` fii singur \n astfel de momente, se gândiel, [i nu [tia de ce, dar gândul lui fugea din ce \n cemai des la moarte. Probabil c` la fel se \ntâmpla [i cupacien]ii din saloanele al`turate [i de aceea

televizoarele mergeau, \n general, cu volumul dat lamaximum.

Se \ntinse dup` telecomand`.

* * *

Via]a era frumoas`, se gândi Alice. Frumoas`, dar

foarte grea câteodat`.|n ultimul timp, familia lor avusese mult de suferit

din cauza accidentului lui Michael [i a infarctului luiMickey. Fuseser` momente de cump`n`, momente \ncare numai credin]a \n Dumnezeu \i ajutase s` fac` fa]`situa]iei.

91



Suferise enorm al`turi de fiul [i nepotul ei, al`turide to]i ceilal]i membri ai familiei. Se temuse c`-i vapierde, se temuse pentru viitorul lor. Dar acum, totulse aranjase.

|n plus, primise cu câteva zile \n urm` o veste care-ibucurase inima. Vestea venise ca o alinare pentrusufletul ei \mb`trânit [i \ndurerat. Fiica ei, Addie,

a[tepta un copil. Ea [i Doug erau foarte ferici]i. Acum aveau s` fie cu adev`rat familia perfect̀ , se

gândi Alice. Ei doi se iubeau foarte mult, iar dragostealor d`duse roade. De[i se p`rea c` Addie nu va maiputea avea niciodat` copii, dup` ce o n`scuse foartegreu pe Julie, cu mul]i ani \n urm`, iat` c` Dumnezeu ledemonstra \nc` o dat` c` exist` [i miracole, c` orice este

posibil atunci când oamenii se iubesc [i se \n]eleg bine.Gândul \i fugi la nepoata ei, Julie. Ce mult [i-ar fidorit ca [i ea s` aib` copii. Atunci, ar fi devenitstr`bunic`. Numai c` mariajul ei cu Scott nu p`rea s`mearg` la fel de bine ca al mamei ei.

Alice se gândi c` erau momente \n care nu reu[eas`-[i \n]eleag` nepoata, oricât de mult s-ar fi str`duit.P`rea câteodat` atât de nefericit`, f`r` a avea un motiv

anume. Cândva \i spusese c` nici nu-[i dorea copii. Nudorea s` r`neasc` pe nimeni a[a cum o r`nise mama eipe ea, spusese ab`tut`.

Alice oft`. Poate, \ntr-o bun` zi, Julie avea s` ser`zgândeasc`.

Se \mbr`c` [i plec` spre spital \mpreun` cu so]ul ei.

92



* * *

– Mickey, dragul meu, ar`]i foarte bine, spuse Aliceaplecându-se s`-l s`rute pe obraz.

Fiul ei se afla \nc` imobilizat la pat, dar culoarea \irevenea \ncet, \ncet \n obraji.

– Trebuie s`-i fii recunosc`tor lui Bill. De altfel,cred c` noi to]i ar trebui s`-i fim, nu-i a[a?„ O, nu, nu se poate“ se gândi Mickey. Oare dup`-

amiaza avea s` fie la fel ca diminea]a? Sim]ea cumcapul \i plesne[te de durere.

– To]i \i suntem recunosc`tori lui Bill, spuse tat`ls`u \n timp ce \[i aranja un scaun lâng` pat. }i-a salvat

via]a, fiule... – E o mare diferen]` \ntre a face o opera]ie [i asalva o via]`, interveni Mickey nervos. O opera]ie edoar o procedur` standard.

P`rin]ii lui \l priveau uimi]i, ne\n]elegând ce era cuel. Tom continu` s` vorbeasc`, f`r` s` ]in` cont deremarca lui.

– Doctorul White spunea c` Bill s-a comportatirepro[abil. Iar \n momentul \n care inima ta s-a opritpe masa de opera]ii, el s-a luptat pentru via]a ta deparc` era a lui.

– Mare parte din via]a mea este acum a lui,bolborosi Mickey.

93



– Ce spui? – Nimic, nimic... Vorbeam de unul singur.Se mas` nervos pe frunte.

– Nu [tiu cum se face c` toat` lumea [tie deincidentul de pe masa de opera]ie, numai eu nu [tiam.Oare de ce s-or fi ferit de mine? Nu meritam [i eu s` [tiuce s-a \ntâmplat cu mine? Ce era a[a un mare secret?

– Bine, dar \n general, noi nu povestim pacien]ilor despre momentele de criz` din timpul unei opera]ii,interveni tat`l s`u \mp`ciuitor.

– Pacien]ilor? Doamne, m-am s`turat de cuvântul`sta. Oameni buni, eu sunt un pacient mai special, a]iuitat? Sunt fiul t`u, tat`, fiul doctorului Tom Horton [ifratele doctorului Bill Horton.

– Dar ce e cu tine azi, fiule? De ce e[ti atât denervos? \ntreb` Alice, \ncercând s`-l lini[teasc`.|ncearc` s` te calmezi, te rog.

– Mama ta are dreptate. Ar trebui s` te lini[te[ti [is` nu-]i mai faci atâtea probleme. Nici nu [tiu de cee[ti atât de agitat…

– Nu [tii? Stai c`-]i spun acum. Pentru c` eu abia aziam aflat c` opera]ia mea a fost un experiment. {i m`

deranjeaz` teribil s` fiu tratat ca un cobai. – Ai \n]eles gre[it, interveni Tom. – De ce crezi c` am \n]eles gre[it? Doctorul White m-a

vizitat diminea] ,̀ \nso]it de un grup de medici. Le spuneac` toat` procedura chirurgical` a fost experimental`.

Tom oft` trist, dar nu abandon` lupta:

94



– Las`-m` s`-]i explic despre ce e vorba, dar mai\ntâi vreau s`-mi promi]i c` te lini[te[ti [i c` nu maifaci observa]ii ironice.

– Bine, bine, am s` \ncerc… Dar nu pot s`-]ipromit c` am s` [i reu[esc.

Tat`l lui fu [ocat de r`spunsul ironic [i spuse: – Uite ce este, Mickey, [tiu c` treci printr-o

perioad` mai grea [i \ncerc s` fiu mai mult decâtr`bd`tor cu tine. Dar trebuie s`-]i spun c` ai \ntrecutm`sura. Dac` mai ai de gând s` faci comentarii dinacestea ironice, s` [tii c` plec [i nici nu mai trec pe latine. Ai \n]eles?

Mickey observ` c` tat`l lui vorbea foarte serios [i\ncerc` s` calmeze spiritele:

– Bine, tat`, \mi cer scuze. N-am vrut s` te sup`r. – Bun. Acum, ascult`-m`. Doctorul White a vrut s`

spun` c` aceast` procedur` nu este prea des \ntâlnit`,dar \n esen]` este asem`n`toare cu un dublu bypass.Norocul nostru a fost c` Bill a fost capabil nu numai s`recunoasc` necesitatea efectu`rii unui triplu bypass, cis`-l duc` [i la bun sfâr[it.

– Dar de ce nu m-ai operat tu, tat`? – Pentru c` e[ti fiul meu [i n-ar fi fost corect din

punct de vedere etic. |n mod normal, nici Bill nu ar fitrebuit s` te opereze, dar era un caz de urgen]`. Nuputeam risca s` a[tept`m pe altcineva. {i-n plus, Billeste cel mai bun chirurg cardiolog din statul `sta.

95



– E[ti atât de mândru de el... Nu-]i sim]i amenin]at`reputa]ia?

– Nicidecum. Trebuie s` [tii c` [i de tine suntmândru, Mickey. Te-am v`zut [i pe tine „operând“\n sala de judecat` [i [tiu c` e[ti un avocat deexcep]ie.

„ Da, da, se gândi Mickey cu am`r`ciune, pe cine\ncerci tu s` p`c`le[ti? Tu [i mama l-a]i iubit\ntotdeauna mai mult pe Bill, [tiu eu“.

Tom se \ntoarse spre Alice. – Te las un pic cu fiul t`u. Am pu]in` treab`. M`

\ntorc repede. Alice oft` [i se adres` fiului ei: – Mi-a mai spus o dat` c` se \ntoarce repede [i a

venit dup` o zi [i jum`tate... Nici un caz nu este atâtde simplu cum pare la prima vedere. Eu sunt fericit`c` tu nu e[ti doctor. {tiu cum e s` iube[ti un doctor.

– Da, [i eu [tiu. Alice râse. – Ar trebui ca doctorii s` nu aib` voie s` se

c`s`toreasc` decât \ntre ei.

– Da, pentru ei nimic nu mai conteaz` \n afar` demedicin`...

– Ce-i cu tine, fiule? Ai probleme cu Laura?Cât de mult ar fi vrut s`-i spun`. Dar nu putea, de[i

i-ar fi pl`cut s`-i demonstreze c` Bill nu era atât deperfect precum p`rea. {i nici Laura. Dar probabil c` ar

96



fi r`nit-o prea rù. Mama lui ar fi suferit, poate, maimult decât el. Nu, nu-i putea face una ca asta.

– Nu, mam`, n-am nici o problem`. Numai c`,stând aici, \n spital, mi-am amintit cât de mult [i-adorit tata s` m` fac [i eu medic, ca [i el. Poate atuncim-ar fi iubit mai mult, poate ne-am fi \n]eles maibine.

– N-ai dreptate. Te-ar fi iubit la fel de mult,indiferent de meseria pe care ]i-ai fi ales-o . Voi doi nu

v` \n]elege]i prea bine doar pentru c` amândoi ave]ipersonalit`]i puternice [i, uneori, sunte]i foarte\nc`p`]âna]i. Dar s` [tii c` Tom este foarte mândru cè[ti avocat, [i \nc` unul renumit.

– Vrei s` spui c` am fost...

– O, Mickey, [tiu c` e greu s` stai aici, imobilizat\ntr-un pat de spital. Dar te vei \ntoarce curând \napoila cariera ta.

– Da, da…Dac` voi mai avea vreun client pânàtunci¼ Bill nu-mi d` voie nici m`car s` citesc ni[tedosare. A pus asistentele s` stea cu ochii pe mine, deparc` a[ fi cel mai periculos criminal.

– Da, pentru c` nu e[ti \nc` perfect ref`cut.Deocamdat` trebuie doar s` te odihne[ti, n-ai voie s`faci nimic altceva.

U[a salonului se deschise [i Laura intr`. – Laura, draga mea, m` bucur c` te v`d, o

\ntâmpin` Alice.

97



98

Se \mbr`]i[ar` [i se s`rutar`. }ineau foarte multuna la alta, iar \ntre ele era o rela]ie foarte frumoas`.

– Alice, m-am \ntâlnit cu Tom. M-a rugat s`-]itransmit c` te a[teapt` la camera de gard`.

– E-n regul`. Atunci, v` las. Mickey, odihne[te-te [i vorbim mâine, bine?

Mickey d`du din cap f`r` entuziasm. Durerile decap nu-i d`deau pace [i se sim]ea mizerabil.

Laura se a[ez` lâng` so]ul ei. Ar fi vrut s`-l s`rute,dar risca s` fie respins`, a[a c` renun]`.

– Cum te sim]i, Mickey? – Minunat. Am avut o zi grozav`. Am câ[tigat

treizeci de mii la jocurile televizate, am \nv`]at maimult decât speram vreodat` despre anorexie [i

cultivarea plantelor de apartament [i am aflat ce scuzepot g`si so]iile care \[i \n[al` so]ii.

Laura s` decise s` nu r`spund` \n nici un fel laremarca lui insinuant` [i \n]ep`toare. Se \ndrept` sprefereastr` [i trase draperiile.

– Cred c` te ui]i prea mult la televizor. – Dar ce-ai vrea s` fac din moment ce sunt ]intuit

\n patul `sta blestemat?So]ia lui propuse, zâmbitoare: – M` gândeam s` comand`m o pizza [i s` st`m de

vorb`, a[a cum ne pl`cea cândva. Ce zici? – Ei, haide, Laura, nu te mai preface. Nu e nimeni

pe-aici care s` te aud`.



– Dar nu m` prefac... Ce-i cu tine? De ce e[ti a[a denervos? {tiu c` perioada postoperatorie poate cauzairitabilitate [i depresii temporare, dar…

– Ei, te rog s` nu-mi mai vorbe[ti ca un doctor.M-am s`turat de atâ]ia doctori \n jurul meu.

– Iart`-m`…{i tat`l t`u a trecut pe la mine pe la

cabinet s`-mi spun` c` ceva nu e \n regul` cu tine. Erafoarte \ngrijorat. – Bine m`car c` cineva \[i face griji pentru mine. – Dar to]i ne facem griji pentru tine, Mickey.

Absolut to]i.Mickey se sim]ea mai bine acum c` aflase c` tat`l lui

era \ngrijorat pentru el. Dar apoi se gândi c` la el,

precum [i la fratele lui, era o chestiune de mândrie.Nu-[i puteau permite s`-[i strice imaginea. – Mickey, vorbe[te cu mine. Spune-mi ce ai pe

suflet. Altfel nu te pot ajuta, oricât de mult a[ vrea, \lrug` Laura.

– Bine. Am s`-]i expun foarte pe scurt problemelemele. Am suferit o interven]ie chirurgical` complicat`.

Cariera mea se duce de râp`. Iar tu, iubita mea so]ie,m` \n[eli cu fratele meu \n cabinetul t`u sau prin vestiare. Sau, [i mai probabil, \n patul meu de acas`.{i, culmea ironiei, mai ai [i tupeul s` vii aici [i s` m`\ntrebi ce-i cu mine. Ei bine, via]a mea e un maredezastru.

99



Laura nu mai [tia ce s` zic`. Cuvintele lui o dureauteribil. Dac` i-ar fi dat o palm`, probabil c` nu s-ar fisim]it atât de prost.

– Te \n[eli, [opti ea. Nici nu-]i dai seama cât de r`ute \n[eli. Ai nevoie de ajutor. Eu nu te mai pot ajuta.

Se \ntoarse [i ie[i din salon. Se sim]ea de parc`greutatea \ntregii lumi era pe umerii ei. Lacrimifierbin]i \i curgeau pe obraji. Reu[i s` ajung` \ncabinetul ei \nainte s` se pr`bu[easc`.

Mickey se sim]ea mai r`u ca niciodat`. Capul \ldurea \ngrozitor. Auzea zgomote ciudate [ideranjante. Urechile \i ]iuiau asurzitor, sumbra camer`de spital se \nvârtea \n jurul lui.

Se \ntinse s` apese pe soneria de urgen]`. Dar se

dezechilibr`, prins parc` \ntr-un vârtej nemilos, [i c`zudin pat. Trupul lui z`cea acum inert pe podea, sufletullui trist nu se mai chinuia a[a cum f`cuse mereu \nultimul timp.

100



Capitolul 8

Amnezia

Ce frumos era totul \n jurul lui… O paji[te \ntins`[i verde, \nconjurat` de p`duri cu copaci falnici [i

pârâuri ce susurau melancolic. P`s`rele vesele seauzeau necontenit, muzica naturii \l \nv`luia. Priveacerul senin, infinitul albastru [i etern.

Se sim]ea foarte bine. Nimic nu-l mai durea, nici ogrij` nu-l mai ap`sa, nici un gând nu-l mai nelini[tea.Era atât de bine…

Privi \n zare [i i se p`ru c` cineva venea alergândspre el, cu bra]ele \ntinse primitor. Da, \n sfâr[it eraiubit. Se sim]i dintr-o dat` foarte fericit. Dragosteapulsa frenetic \n inima lui r`nit`.

Femeia se apropiase de el [i-l \mbr`]i[a cu pasiune.Era foarte frumoas`, [tia asta, dar nu-i putea distingeprea bine tr`s`turile. Chipul ei era \nv`luit \ntr-o cea]`dens`, ce devenise aurie \n b`taia soarelui.

101



Dar nici nu conta cum ar`ta. Important era c` sesim]ea iubit, \n]eles [i putea \ncepe, \n sfâr[it, o nou`

via]`. Inima lui tânjise prea mult dup` dragoste, lini[te[i fericire. Iar acum le avea pe toate. Plus toat` aceast`feerie \n fa]a ochilor lui.

* * *

Doug era \n al nou`lea cer. Nu-[i aducea amintes` mai fi fost vreodat` atât de fericit. Vestea c` vadeveni t`tic \l luase prin surprindere. Nu se a[teptasela asta [i, dac` se gândea mai bine, nici nu puteaspune c` [i-o dorise cu ardoare. {tia c` era pu]inprobabil ca Addie s` mai poat` avea copii [i se

obi[nuise cu ideea.|ns` acum realiza c` un copil era tot ce-[i mai putea

dori de la via]`. {i, pân` la urm`, asta \[i dorise cel maimult, dar nu-[i d`duse seama.

Avea o so]ie perfect`. Frumoas`, seduc`toare,tandr` [i iubitoare, Addie venea \n \ntâmpinareatuturor dorin]elor lui. |mpreun` aveau o cas` superb`,

aranjat` dup` gustul [i nevoia lor de confort. Avea oafacere proprie, care mergea din ce \n ce mai bine [icare \i d`dea mari satisfac]ii. Iar acum… Acum avea [iun bebelu[ \n pântecele iubitei lui so]ii.

Dumnezeu fusese darnic cu el, trebuia s`recunoasc` asta.

102



Intr` fericit \n clubul care \i purta numele. Angaja]iilui \l salutar` prietenos. Se \n]elegea foarte bine cuto]i, \ntemeiaser` aici o mic` familie. La \nceput fusesedestul de greu, pân` \n]eleseser` c` trebuie s`-[i fac`datoria \ntocmai, iar r`splata va fi pe m`sur`. |ns`acum totul mergea bine.

Se \ndrept` spre biroul lui. Mai avea de pus lapunct câteva am`nunte pentru petrecerea pe careurma s-o organizeze \n cinstea so]iei lui. Avea s` fie opetrecere tr`snet, la care va invita toat` familia [i to]iprietenii. Toat` lumea trebuia s` \mp`rt`[easc`bucuria lor.

Telefon` la firma care se ocupa de decorarealocalului.

– S` nu uita]i! Vreau o mie de baloane ro[ii, pe cares` scrie „ Addie, Doug [i bebe“. Mai vreau bucheteasortate de flori de câmp pentru fiecare mas` [i pentrubar. Vreau ca totul s` fie perfect, la fel ca so]ia mea.M-a]i \n]eles? Per-fect!

|nchise telefonul [i verific` lista cu meniuri. Bif`repede felurile de mâncare pe care le dorea pentru

petrecere [i se \ndrept` spre buc`t`rie. – Dragul meu, se adres` Doug buc`tarului, acesta

este meniul pentru marea petrecere. Ai grij`!Consider` c` dai acum cel mai important examen al

vie]ii tale.Buc`tarul zâmbi.

103



– 'N]eles, [efu!Tot personalul era fericit pentru Doug. Nici nu

puteau fi altfel, pentru c` era un om minunat. Exigent,dar minunat.

Acum, c` toate erau puse la punct, se putea\ntoarce acas`, la draga lui so]ie. Avea s` revin` la bar,dar mai târziu. {i poate Addie \l va \nso]i atunci. Astanumai dac` se sim]ea destul de bine. Sarcina \i d`deadestul` b`taie de cap, din p`cate.

* * *

Mickey se trezi pe podeaua rece [i tare. Probabil c`,\n c`dere, se lovise la cap, pentru c`-l durea

\ngrozitor. V`zu patul din apropiere. Oare de acoloc`zuse? Dar oare unde se afla? Locul acesta i se p`rufamiliar, dar nu-[i aducea aminte de ce era aici. {tiadoar c` nu-i pl`cea [i c` nu mai dorea s` r`mân` nicim`car un minut.

Se concentr`. O, Doamne, nu numai c` nu-[iaducea aminte unde era, dar nu [tia nici cine era.

Auzi ni[te voci. Prin u[a \ntredeschis` v`zu dou`femei \n halate albe. Deci se afla \ntr-un spital. Dar oare de ce?

„ Nu, nu se poate s` fiu \ntr-o clinic` psihiatric`.Doamne, te rog, e destul c` nu [tiu cine sunt. Vreau s`fiu \ntr-un spital ob[nuit“.

104



O durere ascu]it` \i str`punse pieptul. Se uit` [i v`zu un bandaj mare. |l dezlipi la un col]. Era otìetur` lung`, cusut` cu multe, multe fire. Oare de ce-ltìaser` a[a? Duse instinctiv mâna la cap, pipìndu-secu aten]ie. Tot ce putea sim]i erau firele de p`r. Decinu-l operaser` [i la cap. Bine, dar atunci de ce nu-[iputea aminti cine era sau ce se \ntâmplase cu el?

V`zu c` pe partea cealalt` a patului se afla unbuton. Se gândi s` se târasc` pân` acolo [i s` apese peel, dar ceva \n interiorul lui nu-l l`sa s` fac` asta. Sesprijini de pat [i se ridic` \n picioare.

Era cam ame]it, tremura [i avea sentimentul c` nutrebuia s` se afle acolo. Nu era \n siguran]`. Trebuia s`plece cât mai repede. Dac` medicii aflau c` \[i

pierduse memoria, cine [tie ce aveau de gând s`-i fac`sau cine [tie dac` aveau s`-i mai dea vreodat` drumuldin acest spital nenorocit. Poate dac` sc`pa de aici[i-ar fi amintit cine era [i ce se \ntâmplase cu el. Poatememoria avea s`-i revin` afar`, la aer curat. Cu cât segândea mai mult la plecare, cu atât i se p`rea cea maibun` alegere.

Dar nu putea pleca \n pijama, ceilal]i l-ar firemarcat imediat. Cùt` \n dulap [i g`si o c`ma[`, opereche de pantaloni [i una de pantofi. Fu dezam`gits` constate c` \n buzunarele pantalonilor nu se aflanici un act de identitate, nici m`car un carnet deconducere [i nici un ban. Hainele nu i se p`reau

105



cunoscute, dar i se potriveau perfect. Descoperiini]ialele M.H. \ncrustate pe catarama curelei de piele.Se \ntreb` de la ce proveneau oare. Dar n-avea timp s`se gândeasc`.

|ndreptându-se spre u[`,se v`zu \n oglind`.R`mase nemi[cat \n fa]a imaginii reflectate de sticla

str`lucitoare. Era un tip de vreo treizeci de ani, destulde \nalt, cu tr`s`turi normale. Nu ar`ta r`u deloc,numai c` era pu]in cam palid. Se \ntoarse repede,temându-se parc` de str`inul din oglind`.

Scoase capul pe u[` [i privi de-a lungulcoridoarelor. Asistentele erau destul de departe [i nuse uitau \n direc]ia lui. A[a c` era timpul s` plece.

|nainta repede pe coridorul luminat, observând c`nu existau nici u[i [i nici grilaje de protec]ie. Deci nuse afla \ntr-o clinic` de psihiatrie, se gândi u[urat.

Ajunse \n dreptul liftului [i ap`s` pe buton. A[tept`\ncordat, rugându-se \n sinea lui ca nimeni s` nu-lrecunoasc`.

Reu[i s` ia liftul [i ajunse \n curând la parterul

spitalului. O mul]ime de oameni treceau pe lâng` el,dar nici o figur` nu i se p`rea cunoscut`. Oare nimeninu-l recuno[tea, nu avea chiar nici o cuno[tin]` \nmarea asta de oameni? Se sim]i ca un extraterestrusau, mai degrab`, se sim]i invizibil. Dar nu mai conta.Era, \n sfâr[it, liber.

106



Se \ndep`rt` repede de spital [i, la câteva blocuridistan]`, g`si o banc` [i se a[ez`. Era epuizat [i nu-[iputea aduce aminte de nimic. Avea oare o familie? Nupurta verighet`. Cùt` \n memorie, dar nu g`si nimic,decât un mare gol. Acela[i gol \l reg`si [i \n sufletul lui.

Se ridic` [i plec` mai departe. Nu era \n siguran]`,pentru c` nu se \ndep`rtase destul de mult de spital.|n plus, ar fi trezit mai pu]ine b`nuieli mergând, decâtstând pe o banc`, ar`tând confuz [i derutat.

„ Trebuie s` merg, s` merg continuu“, \[i spuse \ngând. „ Trebuie s` m` \ndep`rtez cât mai mult de locul`sta blestemat.“

Dar cât de departe ar fi putut ajunge, a[a sl`bit cumera?

P`[ea \ncet pe trotuar, privind cu aten]ie \n jurulsù, sperând s` vad` o persoan` sau cel pu]in un lucrucare s` i se par` cunoscut [i s`-i readuc` memoria. Dar nimic nu i se p`rea familiar. Era \nconjurat de strìni,ignorat de o lume \ntreag`.

|[i privi din nou mâinile. Nu [tia de ce, dar eraobsedat de faptul c` pe inelarul lui nu se afla nici o

verighet`, nici un semn c` ar fi apar]inut cuiva. Iar gândul c` era singur pe lume \l aducea \ncet, \ncet \npragul disper`rii.

* * *

107



– Inelul, v` rog.Cavalerul de onoare cùt` \ntr-unul dintre

buzunare, apoi \n cel`lalt. Spuse disperat: – Nu g`sesc inelul. Apoi, când toat` lumea \ncepuse s` murmure [i s`

se foiasc`, el scoase inelul din buzunarul de la piept [ii-l \nmân` mirelui.

Laura zâmbi amuzat` [i se \ntoarse s` vad`reac]ia lui Bill. El nu zâmbea. Nici m`car nu priveala mirii care st`teau \n fa]a altarului. O privea pe ea.{i era atâta dragoste \n privirea lui… Se sim]iminunat, mângâiat` de acea privire dr`g`stoas`.Dar \[i aduse aminte c` se aflau \n public [i spuseoarecum r`stit:

– Bill, \nceteaz`!Nu era indicat ca cei din jur s`-i vad` cu cât`

dragoste se priveau.Laura \[i \ndrept` din nou aten]ia spre ceremonia

religioas`. Era momentul \n care Susan punea verigheta pe degetul lui Greg. Ce bine ar`tau\mpreun`! Spera din tot sufletul ca cei doi s` fie mereu

la fel de ferici]i ca \n aceste clipe. Spera ca amândoi s`poat` uita noaptea aceea \n care Susan se refugiase \nbra]ele unui strìn, strìn ce se dovedise a fi nimenialtul decât fratele lui Greg.

F`r` s` vrea, Laura se \ntreb` cum ar fi fost dacèa [i Bill s-ar fi aflat acum \n fa]a altarului. Cât de

108



minunat ar fi fost s` \nceap` o nou` via]` \mpreun`,plin` de iubire [i pasiune, se gândi ea vis`toare.

|ntotdeauna crezuse c`-l iubise pe Mickey. Saupoate c` asta dorise ea s` cred`. Dar acum seconvinsese c` sufletul ei \i apar]inea \n totalitate luiBill. Nu mai avea cum s` nege aceste sentimente atât

de puternice.Un scâncet o f`cu s` revin` la realitate. Era Alice.|ncerca s`-[i st`pâneasc` lacrimile, dar nu reu[ea.

Laura scoase un [erve]el din geant` [i i-l d`du. – C`s`toriile m` fac mereu s` plâng, [opti Alice.

Uite ce frumo[i sunt amândoi! Fericirea se cite[te pechipurile lor.Ce bine ar fi fost dac` ar fi putut veni [i

Mickey. Susan ]ine foarte mult la el. Dac` nu era el,Susan ar fi fost dup` gratii acum.Mickey era \ntr-adev`r un avocat excep]ional, se

gândi Laura cu mândrie. Participase [i ea la câteva dinprocesele lui [i v`zuse cât de bine [tia s` \mbinelogica, bunul sim], \ndr`zneala [i, de ce nu, farmeculpersonal.

Doamne, cât de bine se \n]eleseser` ei doi la\nceput, \[i aminti ea cu triste]e. Mickey fusese unadev`rat prieten pentru ea dup` ce disp`ruse Bill.Plânsese pe um`rul lui, iar el o \n]elesese [i o ajutases` dep`[easc` momentul. Fusese ca un balsam pentrusufletul ei r`nit.

109



|ncet, \ncet, se \ndr`gostise de el. El o curtaser`bd`tor [i, pân` la urm`, o ceruse \n c`s`torie.

Când se \ntorsese Bill, era deja prea târziu. Laura sec`s`torise cu Mickey. Acum \i p`rea rù c` fusese atâtde slab` [i de proast` \ncât s` uite de singura eidragoste adev`rat` [i s` cad` \n bra]ele lui Mickey.

Mai târziu, Mickey \[i d`duse seama c` mariajul lor fusese o gre[eal` [i \ncepuse s`-l b`nuiasc` pe Bill c`\ncearca s` i-o fure pe Laura. El nu [tia \ns` c`dragostea adev`rat` nu putea fi furat`.

Cineva ap`ruse lâng` Laura [i-i \ntrerupsegândurile.

– Doamn` Horton, sunte]i chemat` la telefon.Se ridic` [i ie[i din capel`. Noroc c` locurile lor se

aflau \n partea din spate a bisericii [i deci nu fusesenevoit` s` deranjeze prea mult` lume pentru a ie[i.

– |mi pare rù c` a trebuit s` v` deranjez, doamn`Horton. Dar v` caut` cineva de la spital, explic` aprodul\n timp ce o conducea pe Laura spre biroul preotului.

O invit` \nùntru [i apoi o l`s` singur`, \ntorcându-se\n biseric`. Laura ridic` receptorul, având un

presentiment ciudat.„ Ia nu te mai gândi la prostii!“, \[i spuse

poruncitor. „ Probabil c` e secretara. Sun` pentru oprogramare ap`rut` \n ultimul moment.“

Dar [tia foarte bine c` cei de la spital o cùtaunumai \n caz de urgen]`.

110



– Aici Laura Horton, spuse ea \n receptor. – |mi pare rù c` a trebuit s` v` deranjez, doamn`

doctor, spuse o femeie care se prezentase ca fiindasistenta de serviciu. Vroiam doar s` v` \ntreb, domnulHorton este cu dumneavoastr` acolo?

– Mickey? Bine\n]eles c` nu e aici. Nu era suficientde ref`cut pentru a m` putea \nso]i. De ce? Vre]i s`

spune]i c` nu mai e \n spital?Urm` o scurt` pauz`.

– Nu mai e \n salonul dumnealui. – A]i verificat, poate e la laboratorul de analize… – Am cùtat peste tot, chiar [i \n subsoluri.

Doamn` doctor, \mi pare rù c` trebuie s` v` spunasta, dar so]ul dumneavoastr` nu e de g`sit.

Laura \[i mas` tâmplele. Trebuia s` fie calm`, s`poat` gândi logic. – Poate a ie[it la plimbare, \n curtea spitalului. Sau

poate e la bufet. A]i cùtat [i acolo? – Am cùtat \n tot spitalul. Facem asta de dou` ore. – Dou` ore? {i de ce nu m-a]i sunat mai devreme?Panica o cuprindea \ncet, \ncet, oricât de mult

\ncerca s`-i reziste. – N-am vrut s` v` alarm`m degeaba. Am crezut

c`-l vom g`si, dar eforturile noastre au fost zadarnice.Laura \nchise ochii.

– |mi cer scuze, n-am vrut s` v` acuz de nimic. A]if`cut tot ce trebuia [i pentru asta v` mul]umesc. Ajungla spital \n zece minute.

111



– Bine. {i, doamn` doctor… – Da? – |ncerca]i s` r`mâne]i calm`. Trebuie s`-l g`sim

noi pân` la urm`…Laura \nchise telefonul [i \ncerc` s` se lini[teasc`.

Probabil c`, pân` va ajunge la spital, Mickey va fi deja\n patul lui, uitându-se la televizor. |ns` oricât de mult\[i repeta chestia asta \n minte, nu reu[ea s-o cread` cuadev`rat.

Se gândi s` plece imediat la spital. Dar n-ar fi fostdrept. Familia trebuia s` [tie ce se \ntâmplase.

Intr` \n biseric`. Ceremonia era deja pe sfâr[ite.Mirii se \ntorceau de la altar [i p`[eau acum pe primullor drum \mpreun`, spre viitor. Susan se arunc` de

gâtul Laurei. – |]i vine s` crezi? Am reu[it! Acum suntem

c`s`tori]i. Ar`ta perfect \n rochia de mireas`, iar chipul ei

frumos str`lucea de atâta dragoste [i fericire. Erafoarte entuziasmat`.

– O, Laura, \]i mul]umesc din suflet c` ]i-ai f`cut

timp s` vii s` m` vezi \n aceast` postur`. – {i eu m` bucur c` am putut veni, draga mea. V`

felicit pe amândoi [i sper ca toat` via]a s` fi]i la fel deferici]i ca acum. Dar \n acela[i timp m` v`d nevoit`s`-mi cer scuze c` nu pot r`mâne la recep]ie. A intervenit ceva la spital.

112



113

– Ce p`cat! Ne pare rù, dar ne bucur`m c` aireu[it totu[i s` ajungi la ceremonia religioas`. A \nsemnat foarte mult pentru noi.

Laura se desp`r]i de ei [i plec` \n cùtarea lui Bill.|l g`si pu]in mai \n fa]`.

– Bill, slav` cerului c` te-am g`sit, spuse ea pener`suflate. Au sunat de la spital. Mickey a disp`rut.

– Vrei s` spui c` nu e \n salonul lui... Bine, dar suntatât de multe alte locuri unde ar putea fi.

– Nu. Au spus c` au r`sturnat spitalul cu susul \n jos[i nu l-au g`sit nicìeri. Le-am spus c` venim imediat.

Bill \[i puse un bra] pe umerii ei. – Lini[te[te-te. Sunt sigur c` nu s-a \ntâmplat

nimic. Hai s` le spunem [i p`rin]ilor mei [i apoi

plec`m \ntr-acolo.Laura \l urm` prin mul]imea de oameni. |i g`sir` pe

Tom [i Alice stând la rând [i a[teptând s` felicite mirii. – Mam`, tat`, au sunat de la spital… – O, nu, nu se poate, spuse Alice p`lind. Fiul meu

a murit… – Nu, mam`, Mickey a disp`rut. Sau, cel pu]in, nu

e \n salonul lui. Dar sunt sigur c` nu s-a \ntâmplatnimic cu el. – Bine, dar nu l-au cùtat [i ei? interveni Tom. – Ba da, dar nu l-au g`sit. Noi plec`m chiar acum

\ntr-acolo. – Venim [i noi, spuse Tom.



* * *

Camera lui Mickey era goal` când ajunser` cu to]iila spital.

– Cum se poate ca un pacient s` dispar` pur [isimplu, f`r` ca voi s` observa]i? o \ntreb` Tom pe

asistenta [ef`.Laura traversase deja salonul [i verifica dulapul. – Simplu, spuse ea v`zând interiorul gol al

dulapului. S-a \mbr`cat [i a ie[it, ca un vizitator oarecare.

Dar Tom nu accept` astfel de scuze. – Bine, dar cum e posibil s` nu observe nimeni

nimic? De ce n-a]i fost mai atente? V` [tiam mairesponsabile… – Domnule doctor, crede]i-ne, nici noi nu [tim

cum s-a putut \ntâmpla una ca asta. L-am c`utat pestetot, dar nu e de g`sit.

– Lui Mickey nu-i pl`cea aici, interveni Laura, uraspitalul. Dar nu m-am gândit nici o clip` c` putea s`

fug`. Apoi \[i aminti de ultima lor discu]ie. – |n ultimul timp, Mickey fusese sup`rat pe toat`

lumea. Spunea c` nim`nui nu-i p`sa de el. O,Dumnezeule, dac` din disperare a f`cut cine [tie celucru prostesc?...

114



– Ei, nu \ncepe s` te gânde[ti la toate prostiile,spuse repede Bill. Trebuie s` ne lini[tim. Probabil c`exist` o explica]ie logic` \n toat` chestia asta. {iindiferent cât de sup`rat ar fi fost, Mickey nu [i-ar fiputut face singur nici un r`u.

Aici avea dreptate. Mickey era un om cu picioarelepe p`mânt. Bill continu` s`-[i exprime gândurile:

– Poate c` a sim]it nevoia s` stea departe de noipentru un timp. Era sup`rat pe noi to]i, dar mai alespe mine pentru c`-l ]ineam ]intuit \n pat.

Nu le spuse \ns` cât de mult \l \ngrijoraser`durerile acute de cap [i tensiunea fluctuant` ale luiMickey. Poate avea s`-i spun` lui Tom mai târziu, dar Laura [i Alice nu trebuia s` [tie. {i-ar fi f`cut [i mai

multe griji. – Cred c` ar trebui s` anun]`m poli]ia, suger`

asistenta [ef`. – Te rog, Doamne, ai grij` de fiul meu, striga

disperat` Alice. Nu-l l`sa s` moar`!

115



Capitolul 9

Confuzie general`

Bâjbâia \ntr-o bezn` total`. Se sim]ea de parc`mersese ore, zile, luni.

Apoi v`zu dintr-o dat` o lumin`, undeva departe.Era lumina de la cap`tul tunelului lung [i \ntunecat.|i era foarte sete. Avea gâtul uscat [i-l ardea. V`zu o

piscin` [i se apropie de ea. |ngenunchie, apoi seaplec` s` bea ap`. Dar, ciudat, nu-[i putea vedeachipul pe suprafa]a apei. Se trase \napoi \nsp`imântat,chiar \ngrozit.

– Treze[te-te, domnule, ai avut un co[mar.Deschise ochii [i-l privi speriat pe b`rbatul care

st`tea al`turi de el \n camion. |[i [terse transpira]iarece de pe frunte.

– Nasol, nu? {i eu aveam co[maruri, mai ales dup`r`zboi. M` doare stomacul, cred c` e gol. Al t`u? Credc` [i ]ie ]i-e foame, ai dormit câteva ore bune.

116



Dac` omul acela ar fi [tiut c` nu numai stomacul \iera gol, ci [i mintea, [i sufletul, se gândi Mickey. Nicinu [tia care era mai r`u, co[marul sau realitatea. |nc`nu-[i amintise nimic, nici m`car numele lui. Era \ncontinuare un om f`r` identitate. {i cine [tia cât timpavea s` mai r`mân` a[a.

– Ei, ia zi? – Ce s` zic? – Mânc`m ceva? \ntreb` [oferul. – Nu, mie nu mi-e foame. Cred c` mi-ar prinde

bine dac` a[ mai dormi pu]in. Am s` cobor doar pân`la toalet`, iar apoi m` \ntorc \n camion [i m` culc pân`m`nânci tu. Nu te superi, nu?

– Cum s` m` sup`r? Po]i s` r`mâi aici [i s` dormi

cât vrei. S` [tii c` nu sunt sup`r`cios din fire.{oferul parc` \n fa]a unui bar, \[i piept`n` cu grij`

p`rul de culoarea nisipului, \[i vâr\ c`m`[a \n blugi [iapoi cobor\.

– Odihne[te-te, Marty, strig` el. Chiar pari obosit.{i ai grij` s` nu visezi urât. Dac` \ntârzii, \nseamn` c`stau mai mult de vorb` cu Betty Lou. N-am mai v`zut-o

de când am trecut ultima oar` pe aici.

* * *

Când camionul oprise s`-l ia, [oferul se prezentase:Frank. Dar el nu [tiuse cum s` se prezinte. {tia doar

117



ini]ialele: M.H. Michael fusese primul nume care-i venise \n minte, dar \l f`cea s` se simt` un pic ciudat.{i totu[i, sim]ea c` numele lui sem`na oarecum cuMichael. Marty? Da, era foarte bun. Iar numele defamilie? Tocmai treceau pe lâng` un magazin pe alc`rui frontispiciu scria „ Hansen's“. Deci, asta era.„Marty Hansen“, se prezentase el.

Mo]ìa \nc` atunci când [oferul se \ntoarse. – Am luat un sandvi[ la pachet, iar Betty Lou mi-a

umplut termosul cu cafea, spuse Frank vesel. M-amgândit c` e[ti lefter [i c` ]i-a fost ru[ine s`-mi spui c`]i-e foame.

Se instal` pe scaunul lui [i adùg`: – Poate m-am \n[elat, dar cred c` nu e nici o

problem`. Eu am \ntotdeauna loc [i pentru un sandvi[\n plus. Poate e[ti prea mândru [i nu vrei s` recuno[tic` ]i-e foame.

A[a era, era mândru. Dar acum, mândria se luptacu foamea. {i nu putea [ti când avea s` i se iveasc` dinnou ocazia de a mânca ceva.

– Ai dreptate, spuse Marty luând sandvi[ul. Sunt

mândru, dar falit. |]i mul]umesc, oricum.Era foarte bun. Nici nu-[i mai aducea aminte decând nu mai mâncase.

Ce ciudat, se gândi el. Nu-i venise deloc u[or sàccepte ceva de la un strìn. Probabil c` fusese unb`rbat st`pân pe el, cu o situa]ie material` sigur`, care

118



nu ceruse niciodat` ajutorul nim`nui. Nu [tia sigur,dar spera s` afle \n curând, dac` afurisita asta deamnezie avea s` dispar`.

Privindu-[i tovar`[ul de c`l`torie, Marty se gândi c`Frank era cam de aceea[i vârst` cu el, de[i p`rea mai\n vârst`. Era, de asemenea, mai descurc`re] [i mai

\n]elept. |i pl`cea compania lui. Oare sem`nau? Nu,era imposibil. Mâinile lui Frank erau mult mai muncitedecât ale lui, iar hainele erau de o calitate mai proast`.

– |]i place stilul `sta de via]`? \l \ntreb` Marty.Sim]ea nevoia s` vorbeasc`, s` afle mai multe

despre tovar`[ul sù de drum.Frank d`du afirmativ din cap.

– Deocamdat` \mi convine. |ntotdeauna mi-apl`cut s` lucrez singur, s` fiu propriul meu st`pân.{tii, noi, camionagii, ne asem`n`m oarecum cufermierii. Numai c` noi st`pânim autostr`zile, \n timpce ei st`pânesc vitele.

|naintau cu vitez` pe autostrad` [i treceau din când\n când prin mici ora[e. |n fiecare dintre ele, Marty

cùta ceva cunoscut, ceva care s` i se par` cât de câtfamiliar. – Frumoas` ]ar`, nu-i a[a? zise Frank observând

interesul tovar`[ului sù de drum pentru peisajul\nconjur`tor.

Marty d`du afirmativ din cap.

119



– E[ti urm`rit? \ntreb` [oferul, b`nuitor.|ntrebarea \l luase prin surprindere. Acum nu mai

admira \mprejurimile, ci se uita mirat la tovar`[ul s`ude drum.

– A, nu. – Mi-am dat seama. Am \nv`]at s` cunosc oamenii

dintr-o privire.„ Dac` a[ fi fost urm`rit, n-a[ fi reu[it s` fug dinspital, se gândi Marty. Probabil c` a[ fi fost p`zit deg`rzi. Nu, nu fug de nimeni. Poate doar de mine\nsumi... Poate c` nici nu vreau s`-mi amintesc cinesunt cu adev`rat...“

Marty c`l`tori \mpreun` cu Frank sute [i sute de

kilometri. Dar \n tot timpul acesta nu reu[i s`-[iaminteasc` nimic din trecutul lui, nici o figur` uman`[i nici un loc nu i se p`rur` cunoscute.

Deodat`, Frank se ab`tu de la drumul principal. – Vreau s`-]i ar`t ceva, spuse el \n timp ce f`ceau

curba.Intrar` \ntr-un peisaj de ]ar`, verde, frumos [i

lini[tit. Era genul de loc unde ]i-ar fi pl`cut s` r`mâi,s` te reg`se[ti. Marty era fermecat. – Ei, ce zici?Ce putea s` zic`? Nici nu g`sea cuvintele potrivite

pentru a-[i exprima p`rerea despre acest col] de rai. Ise p`rea oarecum cunoscut.

120



Paji[tea pe care se aflau acum era \nconjurat` dep`duri din care r`suna ciripitul vesel al p`s`relelor, derâule]e ce o br`zdau [i str`luceau \n b`taia soarelui.Totul i se p`rea familiar. Oare mai fusese vreodat`pe-aici?

– Eu am colindat toat` ]ara \n lung [i-n lat, ziseFrank, dar nicìeri n-am \ntâlnit un loc ca acesta.

F`cu o pauz`, apoi adùg`: – Am \nceput s` strâng bani. M` gândesc s`-mi

cump`r [i eu o bucat` de p`mânt pe-aici, \ntr-o bun`zi. Poate am s`-mi g`sesc [i o nevast` [i ne vom stabiliaici. Vom cre[te \mpreun` copiii [i ne vom ocupa deagricultur`.

Era o idee bun`, se gândi Marty. |[i d`du seama c`

[i lui i-ar fi pl`cut s` trìasc` \n aceste locuri. {i lui i-ar fi pl`cut s` aib` o familie, s` simt` c` apar]ine cuiva.Dar oare avusese vreodat` a[a ceva?

– Te superi dac` r`mân aici? \ntreb` el dintr-o dat`. – Da' ce-]i veni omule? – Nu [tiu. Pur [i simplu locul `sta m` atrage. Poate

c` ceea ce \nseamn` pentru tine „\ntr-o bun` zi“,

pentru mine \nseamn` „ chiar acum“.Sim]ea \n sufletul lui gol c` asta trebuia s` fac`, s`

r`mân` \n acel loc minunat. Lini[tea [i fericireapluteau \n aer, speran]a \i ren`scuse.

Dar cum \l putea \n]elege Frank, când el \nsu[i nuse putea \n]elege?

121



– Bine, spuse Frank. Faci cum vrei.Câteva minute mai târziu, Marty urm`rea cum

camionul se \ndep`rta. |ntr-o mân` ]inea jacheta pecare i-o d`duse Frank, spunând c` era veche [i luinu-i mai trebuia, iar cu cealalt` \i f`cea cu mânasingurei sale cuno[tin]e, singurului s`u prieten. Apoi

camionul se pierdu \ntr-un nor de praf.Marty r`mase pe loc câteva momente, apoi porni\ncet pe marginea drumului. Nu [tia unde se afla, nu[tia \ncotro se \ndrepta, nu [tia ce-i va rezerva

viitorul. Tot ce [tia era c` pân` acum se descurcasedestul de bine: \[i g`sise ad`post, hran` [i chiar unprieten.

|i veni \n minte un citat din Aristotel: „ Orice lucru\nceput bine este pe jum`tate f`cut“.Ce ciudat, se gândi el. Nu-[i amintea absolut nimic

despre el, despre familia sau prietenii lui, dar \[iamintise cuvintele lui Aristotel. {i totu[i, era un semnbun. Probabil c` \ncepea s`-i revin` memoria.

Soarele ardea cu putere, iar drumul pe care mergea

p`rea f`r` sfâr[it. Transpira]ia i se prelingea \ncet pefrunte [i pe spate. |[i descheie c`ma[a, sim]ind pepiept adierea u[oar` a vâtului. Scoase din buzunar obatist` [i se [terse pe fa]`.

La un moment dat, v`zu \n dep`rtare o ferm`. Sesim]i u[urat, ca un om care mergea de zile \ntregi prin

122



de[ert [i descoperise o oaz`. Se apropie cu pa[i repezi.O femeie st`tea \n genunchi, \n fa]a casei [i plantafloricele.

Maggie introduse o petunie \n cuibul de p`mânt,apoi ap`s` cu mâinile p`mântul moale [i cald. |ipl`cea s` simt` atingerea solului. De când nu mai

avusese timp s` se ocupe de asta? Munca la ferm` nuse termina niciodat`, chiar dac` munceai din zori [ipân` la apus. Iar seara se ocupa de acte [i hârtii, chiar dac` nu-i pl`cea s` fac` asta.

Dac` n-ar fi fost atât de pierdut` \n gânduri, l-ar fiobservat probabil pe str`inul care st`tea \n fa]a por]ii.Dar câinele ei, Tramp, \l observase [i s`rise deja pe el,

culcându-l la p`mânt. – Tramp, stai! strig` Maggie. Animalul se trase \napoi. – |mi cer scuze, domnule. Sunte]i r`nit? – Numai mândria mea a avut de suferit, bolborosi

Marty, ridicându-se cu greu.Se uita speriat la câinele care \nc` mârâia. Se

scutur` de firele de iarb` [i de urmele de praf. – Vroiam s` v` rog s`-mi da]i ceva de b`ut, dac` nu v` e cu sup`rare.

Marty se uit` mai bine la femeia care st`tea \n fa]alui [i-l privea \ngrijorat`. Era foarte frumoas`, cu p`rulde un ro[cat \nchis. Nu-[i aducea aminte s` mai fi

123



v`zut o femeie atât de special` \n toat` via]a lui.Uitase chiar [i de setea arz`toare care-l chinuise pân`atunci.

Maggie era con[tient` c` b`rbatul o studia cuaten]ie, dar n-avea ce s` fac`. {i-n plus, nici nu oderanja. Spera doar s` nu aib` praf pe fa]`, cum aveade obicei când se ocupa cu gr`din`ritul, iar blugii ei

vechi s` nu fie rup]i.Musafirul ei era genul de b`rbat la care, dac` ar fi

avut timp vreodat` \n via]a ei s` viseze, ar fi visat cusiguran]`. Era un b`rbat bine f`cut, atr`g`tor, cutr`s`turi simple, dar frumoase.

Ap`ruse de nic`ieri, ca s` intre \n ferma [i \n via]a ei.

Marty nici nu observase cârjele care st`teau \ntinsepe iarb` \n apropiere. Femeia se \ntinse dup` ele [i seridic` greu. Tramp veni repede lâng` ea, vrând s` se

joace, \ns` ea se dezechilibr` [i c`zu din nou pe iarb`.Râdea [i \mpingea vesel` animalul care vroia acum s-oling` pe fa]`.

– A]i p`]it ceva, domni[oar`? \ntreb` Marty

apropiindu-se de ea. – Nu, nu. Sunt bine. Avea probabil \n jur de dou`zeci de ani, se gândi

Marty. Tr`s`turile ei erau copil`re[ti. Tenul \i radia des`n`tate [i vitalitate. P`rea foarte energic`, \n ciudahandicapului ei.

124



– Dar de ce-l la[i s` se joace a[a cu dumneata? – Tramp [tie c` nu trebuie s` m` trateze ca pe un

bibelou de por]elan, r`spunse Maggie cu r`ceal`.Iar din expresia chipului ei, Marty \n]elese c` [i el

trebuia s` fac` la fel. Femeia asta avea un caracter puternic [i era, de asemenea, foarte mândr`.

|n sufletul lui, Marty sim]i deodat` nevoia s-ocunoasc` mai bine. Se uit` repede la mâna ei [idescoperi cu bucurie c` nu purta verighet`.

– M` \ntrebam dac` a[ putea g`si ceva de lucru laferma dumitale, spuse el dintr-o dat`.

* * *

Laura se gândea cu disperare c` Mickey ar fi pututfi deja mort, lovit de o ma[in` sau ucis de un criminal.Sau poate c` el \nsu[i \[i pusese cap`t zilelor...

Gândurile acestea nu-i d`deau pace. Se sim]ea vinovat` pentru c` nu-[i d`duse seama la timp cât detulburat era so]ul ei [i nu insistase s`-l ajute. Alice [i

Tom se \nvinov`]eau [i ei pentru c` nu f`cuser` maimult pentru copilul lor nefericit. Bill \[i f`cea [i elprocese de con[tiin]`, iar Michael credea c` el purtatoat` vina celor \ntâmplate.

– Au trecut deja dou` luni [i nimeni n-a aflat nimicdespre el, spuse Alice trist`.

125



P`rea mai \mb`trânit` [i parc` nimic \n jurul ei n-omai interesa cu adev`rat. Dispari]ia lui Mickey oafectase foarte mult.

– Cum se poate a[a ceva, Laura?Dar ea nu-i r`spunse. Nici n-ar fi [tiut ce s` spun`.

Privi \n jurul ei [i v`zu chipurile am`râte ale celorlal]i

membri ai familiei. Era atâta durere...Telefonul sun`, f`cându-i pe to]i s` tresar`.Laura s`ri s` r`spund`. To]i ochii erau a]inti]i

asupra ei, plini de speran]`. – E ofi]erul de poli]ie, le spuse ea \n [oapt`,

acoperind cu c`u[ul palmei receptorul. – Da? {i nu era el?

|n clipa aceea, speran]a muri \n ochii tuturor. – Mul]umim, domnule ofi]er.Puse receptorul la loc, luptându-se cu lacrimile ce

amenin]au s`-i inunde obrajii [i temându-se s` le deacelor dragi \nc` o veste trist`.

G`siser` pe cineva care avea toate semnalmentelelui Mickey, dar se dovedise c` nu era el. Triste]ea \i

cuprinse din nou, speran]a muri. – {i dac` a murit? \ntreb` Michael plângând \nhohote.

Alice veni lâng` el s`-l lini[teasc`. – Nu plânge, dragul meu.Dar [i ea avea lacrimi \n ochi.

126



– S` sper`m c` totul va fi bine, pân` la urm`. A[a spuneau mereu, dar nimic nu era cu adev`rat

bine, atâta timp cât Mickey nu era cu ei [i nici m`car nu [tiau dac` mai era \n via]`.

Michael fusese foarte tensionat \n ultima vreme [iasta nu-i f`cea deloc bine, se gândi Alice. Trebuia s`-lscoat` cumva din starea asta.

– Michael, zise ea, ce-ar fi s` vii s` stai la noi câtevazile?

– Nu, bunico, stau aici. Dac` sun` tata? – Sunt sigur` c` mama ta ne va ]ine la curent cu tot

ce se \ntâmpl`, nu-i a[a Laura? interveni Tom. – Bine\n]eles. Du-te [i stai cu bunicii, Michael.

Le-ar prinde bine s` fii lâng` ei pentru un timp. Promit

s` v` sun de \ndat` ce aflu ceva . – Bine, accept` b`iatul. M` duc s`-mi strâng

lucrurile.|nainte s` plece, Tom \i spuse lui Bill:

– Te rog s` ai grij` de Laura, fiule. Mi se pare c` nuse simte prea bine.

Bine\n]eles c` va avea grij` de ea, se gândi Bill. Era

singura femeie pe care o iubea [i pe care o iubise vreodat` cu adev`rat. {i, pentru prima oar` de ladispari]ia lui Mickey, \[i d`du seama c` acum aveau[anse s` fie \mpreun`, a[a cum \[i doriser`dintotdeauna. |ns` un sentiment amar de vinov`]ie \i\ncol]i imediat \n minte. El nu vroia ca fratele s`u s`

127



fie mort, nu vroia s-o vad` pe Laura suferind. {itotu[i, \[i dorea ca Mickey s` nu se mai \ntoarc`.

– Mai vrei ni[te cafea? \ntreb` Laura dup` ce ceilal]iplecaser`.

– Nu, mul]umesc. – Eu mai \mi pun.Bill o privi \n timp ce-[i turna cafeaua. P`rea

lini[tit`, st`pân` pe situa]ie. Dar el [tia c` nu era decâto masc`. Se duse lâng` ea [i vru s-o \mbr`]i[eze. |ns`Laura se trase repede \napoi.

– Bill, dac` Mickey nu e aici cu noi, nu \nseamn` c`nu mai exist`.

Poate c` era mai bine s` vorbeasc` deschis cu ea, segândi Bill. Acum era momentul s`-i spun` tot ce avea

de spus. – {i dac` \ntr-adev`r nu mai exist`? – Bill!Laura p`lise.

– S-ar putea s` nu se mai \ntoarc` niciodat`, dragamea. Trebuie s` fim con[tien]i de asta.

O prinse de mâini, nel`sând-o s`-i \ntoarc` spatele.

– Ei, haide, Laura! Nu pot s` cred c` nu te-ai gânditniciodat` la asta pân` acum. Tu e[ti o fat` de[teapt`.{i curajoas`. E timpul s` \nfrunt`m adev`rul. S-ar putea s` nu-l mai vedem niciodat`, chiar dac` este viusau... mort.

Laura \l privea \nm`rmurit`.

128



– Ce vrei s` spui, Bill?Cumnatul s`u \[i trecu o mân` prin p`r [i o privi \n

ochi. – Vreau s` spun c`, \n decurs de dou` luni, i se

putea \ntâmpla orice, chiar dac` nou` ne este team` s`recunoa[tem. S-ar putea s`-l fi lovit o ma[in`, sau s` fisuferit un nou atac de cord, poate fatal, sau, de ce nu,s` se fi hot`rât s` nu ne mai stea \n drum.

– Bill! strig` Laura, disperat`. – Nu e imposibil, s` [tii. Continua s` cread` c` noi

doi avem o aventur`. De fapt, era convins c`, \n timpce el st`tea imobilizat \n patul de la spital, noi doi nef`ceam de cap \n patul lui de acas`.

Se opri câteva clipe, apoi ad`ug`:

– {i-n plus, adu-]i aminte cât de mult ura spitalul.Pentru noi este ca o a doua cas`, dar el \l ura din totsufletul.

Laura r`mase t`cut` câteva momente. Nici nu [tiace s` mai cread`.

– Chiar crezi c` se considera un intrus \ntre noidoi? Sau, mai bine spus, o persoan` respins` de

\ntreaga lume? – Nu [tiu, Laura. N-am reu[it niciodat` s` \n]eleg

ce era \n capul fratelui meu, de[i mi-a[ fi doritfoarte mult. {tiu doar c` \n ultimul timp era foartenefericit. {i m` gândesc, spuse Bill \ncet, c` poate emâna destinului aici. Dac` Mickey nu ar fi disp`rut,

129



tu ai fi continuat s` te complaci \ntr-o c`snicienefericit` [i s` faci tot posibilul pentru a-]i mul]umi so]ul.

Cuvintele lui avur` efectul unei bombe asupraLaurei. |l privea \ngrozit`.

– Iart`-m`, draga mea, zise Bill cu blânde]e. N-am vrut s` te sup`r, dar trebuia s`-]i spun ce gândesc.

– Ei bine, ai spus-o . Acum e[ti fericit?R`mase \nm`rmurit`. Nu se a[teptase ca omul pe

care ea \l iubea atât de mult s-o r`neasc` atât de r`u.|ntr-un fel, ceea ce-i spusese acum era mult mai durerosdecât tot ce-i spusese Mickey vreodat`. {i asta pentru c`pe Bill \l iubea cu adev`rat, iar astfel de vorbe, venitedin partea persoanei iubite, dureau \ngrozitor.

– Cred c` ar trebui s` pleci acum, spuse Laura cu

vocea stins`.Bill ar fi vrut s` protesteze, dar renun]`. Laura

p`rea distrus`.Plec`, \ntrebându-se dac` distrusese cu câteva vorbe

toat` dragostea dintre ei, tot ce aveau ei mai frumos.

* * *

De cum aflase de dispari]ia misterioas` a fratelui ei, Addie se \ntristase. Fericirea ei p`lise, sufletul ei eraacum \ntunecat. Mickey nu fusese fratele ei preferat,dar \l iubise enorm, a[a cum de altfel \i iubea pe to]imembrii familiei. Se sim]ea foarte ata[at` de ei to]i,

130



mai pu]in de fiica ei, Julie. Nu [tia de ce, dar \ntre elese afla o pr`pastie, un mare gol ce nu putea fi umplut,din p`cate.

|ntr-adev`r, gre[ise fa]` de ea atunci când o l`sase labunici pentru a se muta \n Fran]a. Dar nu avusese\ncotro. {i-n plus, p`rin]ii ei o crescuser` irepro[abil, iar ea c`utase s` vin` \n ]ar` ori de câte ori fusese posibil.

Apoi, când \n sfâr[it se \ntorsese definitiv, o r`nisedin nou, furându-i iubitul. De fapt, nu i-l furase, de[i

Julie a[a sus]inea. Pur [i simplu, Doug o pl`cuse pe eamai mult [i se ata[ase de ea.

Dac` ar fi continuat s` se gândeasc` la asta, ar maifi g`sit scuze, dar nu avea rost. {tia c` fiica ei n-o vaierta niciodat`, indiferent de scuzele pe care le-ar fi

putut g`si.Doug intr` \n sufragerie [i o v`zu ab`tut`.

– La ce te gânde[ti, iubito? – M` gândeam la Mickey. Oare pe unde o fi acum?

Sau nici nu mai este?So]ul ei observ` c` lacrimile amenin]au s`-i inunde

chipul frumos. |i \n]elegea triste]ea [i \ngrijorarea. De

aceea amânase [i petrecerea. Era con[tient c` membriifamiliei Horton nu aveau acum dispozi]ia necesar`pentru distrac]ii.

– Addie, lini[te[te-te. Sunt sigur c`, pân` la urm`, \l vom g`si.

– O, cât a[ vrea s` ai dreptate!

131



Capitolul 10

Suferin]` [i bucurie

Marty se opri, se sprijini \n coada lope]ii [i \[i[terse sudoarea de pe frunte. Munca era grea, dar se

sim]ea bine muncind \n aer liber, sub b`taiasoarelui.Bra]ul [i piciorul care-l sup`raser` când fugise din

spital, nu-l mai dureau deloc.Mi[carea \i prinsese bine.Nici mu[chii lui nu mai aveau acum de suferit ca \nprimele zile de lucru la ferm`. Se sim]ea mai bine caniciodat` [i nu credea s` fi fost \n via]a lui atât deputernic [i de s`n`tos. Ultimele luni se dovediser` a fiun balsam pentru trupul [i sufletul s`u.

Nici nu mai avusese timp s` se gândeasc` la via]alui anterioar`. Muncea toat` ziua, iar seara adormeaepuizat, imediat dup` ce se \ntindea \n pat. {i-n plus,era atât de fericit aici, \ncât uneori nici nu-[i mai doreas`-i revin` memoria.

132



Alteori \ns` se sim]ea frustrat, mai ales atunci cândMaggie sau ceilal]i muncitori \l \ntrebau despretrecutul sù. Dar ce putea s` le r`spund`, când \nc`nu-[i amintise nimic?

O dat`, \n timpul unei pauze, v`zuse c` unul dintrecolegii sì citea o carte cu titlul „ Omul f`r` ]ar`“. Da,se gândise el, era rù [i a[a, dar cu mult mai rù era s`

fii un om f`r` trecut.{i totu[i, era fericit \n acest mic paradis. Nu gre[ise

atunci când se hot`râse s` r`mân` aici, [i nu se \n[elasenici \n privin]a lui Maggie. Era o femeie extraordinar`,\n preajma c`reia nu puteai s` nu te sim]i bine.

Se apuc` din nou de treab`. Observ` c` Maggiest`tea pu]in mai departe, cu un registru deschis \n fa]a

ei. Probabil c` era un registru de contabilitate.Era atât de frumoas` \n b`taia soarelui, cu p`rul eilung [i ar`miu atârnându-i pe umeri. Se concentraasupra cifrelor [i \[i mu[ca u[or buza de jos. Era\mbr`cat` \ntr-o c`ma[` albastr` [i o pereche de blugi.P`rea o feti]` care \[i f`cea con[tiincioas` temele pentru[coal`. Numai formele apetisante ale trupului eiaminteau de faptul c` ea era femeie. Dar ce femeie…

– Te-ai odihnit destul, Hansen, strig` cu asprimeLes, administratorul fermei.

Marty se preg`tea s` protesteze. Ar fi vrut s`-i spun`c` nu luase nici o pauz` \n diminea]a aceea, dar uncoleg \i f`cu semn s` tac`, a[a c` nu mai spuse nimic.|[i v`zu \n continuare de treaba lui.

133



Doar din când \n când se mai oprea s-o priveasc`pe Maggie.

– Hei, ]i-am spus c` [efului nu-i place s` te ui]i lafemeia lui, \i [opti un muncitor dup` ce administra-torul plec`.

– Ei, dar nu m` poate aresta numai pentru c` m` uit. – Nu, dar te poate concedia. Asta vrei?

– Nu, r`spunse Marty rânjind. Mul]umesc pentruavertizare.O umbr` c`zu pe foile registrului. Maggie \[i ridic`

privirea, sperând ca umbra s` fie a lui Marty.Deveniser` foarte buni prieteni \n decurs de câtevaluni [i c`utau s` petreac` \mpreun` cât mai mult timpposibil.

Dar nu era el, era Les. |ncerc` s` nu lase s` i se vad`

dezam`girea pe fa]`. – 'Nea]a, Les. Cum merge treaba? – Merge bine, r`spunse b`rbatul privindu-i pe

muncitori. Doar c` nu \n]eleg de ce l-ai angajat [i pe ̀ sta...Maggie nici nu trebuia s` \ntrebe despre cine

vorbea. {tia prea bine c` era vorba despre Mickey. – Pentru c` mai aveam nevoie de oameni, r`spunse

ea scurt. – Dar se vede clar c` nu a mai lucrat \n via]a lui la

o ferm`... {i pare atât de ciudat… Eu unul nu pot avea\ncredere \n el.

– Din câte am v`zut, \[i face foarte bine treaba. {iasta este cel mai important. Nu m` intereseaz` unde amai lucrat \nainte sau cum este ca om, r`spunseMaggie, privindu-l pe Les.

134



Era un b`rbat dr`gu], de vreo treizeci de ani, cup`rul negru [i ochii negri. |ns` \n privirea lui se puteaciti un soi de r`utate, amestecat` cu gelozie [i sete de\navu]ire.

– Ascult`, Les, mai bine spune-mi ce te sup`r` cuadev`rat.

– Bine, tu ai vrut-o. Nu-mi place cum se uit` `sta latine. Te prive[te de parc` ar vrea s` te câ[tige.

„ Nu toat` lumea gânde[te ca tine Les, ar fi vrutMaggie s`-i spun`. Marty nu vrea s` m` câ[tige, nici pemine, nici ferma mea, a[a cum vrei tu. E[ti gelospentru c` ai observat c` eu [i Marty ]inem foarte multunul la cel`lalt“.

Les continu`:

– {tii foarte bine ce simt pentru tine. Te-am rugatde atâtea ori s` te c`s`tore[ti cu mine. Tot ce trebuies` faci este s` spui „ da“.

Maggie oft`. – Les, \mi pare r`u, dar r`spunsul e „ nu“. {tiu c`

nu prea \]i convine, dar n-am ce face. Asta e…Mânia se putea citi acum pe chipul lui Less.

– Poate ar trebui s`-mi dau demisia ca s` realizezi,dup` aceea, cât de mult ai nevoie de mine, tun` el.

– N-ai decât s-o faci, dac` a[a crezi de cuviin]`.Maggie n-ar fi vrut s` plece, avea nevoie de el la

ferm`. Dar nici n-avea de gând s`-l ]in` cu for]a sau s`se roage de el s` r`mân`.

135



– S` [tii c` nici un om nu e de ne\nlocuit, iar eu nusunt dependent` de nimeni, chiar dac` sunt femeie, [ipe deasupra [i infirm`.

– Bine, o s` vedem noi, spuse Les. Nici n-ai idee câtde greu e s` conduci o ferm` ca asta. |n mai pu]in deo s`pt`mân`, ai s` m` implori s` m` \ntorc. M` g`se[tila sor`-mea, dac` te r`zgânde[ti.

Se \ndrept` ]an]o[ spre camioneta lui, se urc` [itrânti u[a. Plec` scâr]âind din ro]i [i l`sând \n urma luiun mare nor de praf.

- Nu cred c` am s` m` r`zgândesc vreodat`, \[ispuse Maggie.

Chiar atunci se auzi un ]ip`t venit dinspre un grup demuncitori. Marty fugi \ntr-acolo s` vad` ce se \ntâmpl`.

Ernie, unul dintre fermieri, \[i prinsese mâna \ntr-un

utilaj. }ipa de durere [i \ncerca s`-[i elibereze bra]ulr`nit, \ns` nu reu[ea decât s` se r`neasc` mai r`u.

Cu o vitez` de care nu se crezusese niciodat` \nstare, Marty \i s`ri \n ajutor.

– Fred, strig` el, opre[te mototul. Ben, ajut`-m` s`-lscoatem de aici.

|l \ntinser` pe iarb`. Sângele ]â[nea prin c`ma[`,\mpr`[tiindu-se pe p`mânt. Marty se aplec` deasupralui, scoase o batist` din buzunar [i o leg` strâns,oprind sângerarea. Probabil c` o arter` \i fusese atins`,se gândi el. Nu credea s` fi v`zut vreodat` \n via]a luiatât de mult sânge.

|l urcar` repede \n camioneta lui Ben, care plec`imediat cu el la spital.

136



– Ai ac]ionat exact ca un doctor, spuse Maggie \ntimp ce privea cum camioneta se \ndep`rta de ei.

Marty se \ntoarse uimit. Uitase complet de prezen]a ei. – A[a crezi?|[i privi mâinile. De ce sim]ea atâta repulsie v`zând

sânge [i auzind cuvântul „doctor“? Oare fusese medic?Se cutremur`.

– Sunte]i liberi tot restul zilei, le spuse Maggiemuncitorilor. Apoi \[i \ndrept` din nou aten]ia spre Marty. P`rea

derutat [i profund impresionat de accident. – Cred c` ]i-ar prinde bine un pahar de bere, spuse

ea. Hai \n cas`. Eu am s`-]i preg`tesc berea, pân` te speli.Se a[ezar` \n buc`t`rie. Maggie preg`tise o

limonad` pentru ea [i o bere rece pentru Marty. Se

sim]eau bine departe de canicula de afar`, \n buc`t`riar`coroas`.

Marty sorbea \ncet din berea lui [i o privea peMaggie. Nu-[i putea lua ochii de la ea. Era mul]umit c`accidentul acesta \i f`cuse s` se apropie mai mult, de[i\i p`rea nespus de r`u pentru Ernie.

St`tur` minute \n [ir f`r` s` scoat` o vorb`, f`r` s`fac` o mi[care, doar privindu-se. Apoi, dintr-o dat`,Marty se uit` la ceas [i spuse:

– Trebuie s` plec, cred c` ai treab`. – Da, trebuie s` m` uit pe registrele alea. Aoleu, le-am

uitat \n leag`nul de la poart`. – }i le aduc eu, spuse el [i disp`ru \nainte ca ea s`

poat` obiecta.

137



– Te rog s` nu m` tratezi ca pe o neputincioas`, \lrug` Maggie când se \ntoarse.

Marty o privi surprins. – Nu m-am dus dup` registre crezând c` nu te-ai fi

descurcat, spuse el sincer. Acum, c` te cunosc maibine, [tiu sigur c` n-ar exista nici m`car un lucru pecare s` nu-l po]i face, dac` \]i pui mintea.

– Ba da. Din p`cate, exist` unul… Nu voi puteaniciodat` s` merg…

Era mult` am`r`ciune \n glasul [i pe chipul ei. Atmosfera dintre ei devenise dintr-o dat` tensionat`.Marty nici nu [tia ce ar fi putut s`-i spun`. Dup` câtevaclipe, spuse blând [i \mp`ciuitor:

– Nu te mai gândi la asta. |ntr-o bun` zi vei putea

merge. Iar atunci am s`-]i cump`r o rochie ro[ie [ini[te pantofi ro[ii [i am s` te invit la dans.Lui Maggie i se t`ie respira]ia. Era atâta bun`tate [i

dragoste \n vorbele [i-n ochii lui. {i mai era ceva:dorin]`. Dorin]a pe care n-o crezuse c` o va mai vedea

vreodat` \n ochii unui b`rbat, dup` accidentul care-iomorâse p`rin]ii [i o l`sase infirm`. Probabil c` [iochii ei exprimau acelea[i sentimente, pentru c` el seapropiase de ea, o luase \n bra]e [i o s`ruta. Cârjele \ic`zuser` pe podea, dar oricum nu mai avea nevoie deele atâta timp cât se afla \n bra]ele lui puternice.

Marty era cople[it de mirosul ei, de gustul buzelor ei,de s`rutul lor plin de pasiune. Nici nu-i venea s` cread`c` totul se petrecea atât de repede [i atât de natural.

138



Maggie, la rândul ei, sim]ea c` \ntreaga ei via]`c`p`tase un alt sens \n doar câteva clipe. Senza]ia eran`ucitoare. Era ca [i cum o tornad` m`turase ferma ei,iar pe ea o luase pe sus, asemenea lui Dorothy din„Vr`jitorul din Oz“ , [i o dusese departe, pe un t`râmciudat, dar plin de minun`]ii.

F`r` s`-[i dea seama, izbucni \n râs. Marty \ntreb`

amuzat: – Ce s-a \ntâmplat, draga mea? – A, nimic. Sau, de fapt, multe. M` gândeam c`

totul se petrece atât de repede [i mi se pare atât deciudat. Dar, \n acela[i timp, atât de minunat…

– {tiu, [i eu simt la fel.Marty o strânse mai tare \n bra]e.

– N-am s`-]i mai dau drumul niciodat`, dragosteamea, \i spuse el. Am s` te iubesc mereu. – {i eu. Dar, Marty… de unde putem [ti dac` nu

cumva e[ti c`s`torit? Poate cineva care te iube[te tecaut` acum cu disperare…

– Nu cred. Ceea ce simt pentru tine n-am sim]itniciodat` pentru nimeni altcineva, [tiu asta instinctiv.

R`mase câteva clipe dus pe gânduri, apoi ad`ug`sigur pe el:

– Cred c` \n adâncul sufletului a[ fi sim]it dac` ar fiexistat cineva.

Se a[ezar` unul lâng` altul pe pat, nemi[ca]i,mul]umindu-se s` se priveasc` [i s` vad` \n ochii lor dragostea \mp`rt`[it`.

139



* * *

Laura era tare furioas`. Cum putuse Bill s`-i spun`a[a ceva? Nici nu se a[teptase la una ca asta dinpartea lui, din partea b`rbatului pe care \l iubea cutot sufletul. Nu putea uita vorbele lui: „ Poate c` emâna destinului aici. Dac` Mickey n-ar fi disp`rut, ai

fi continuat s` te complaci \ntr-o c`snicie nefericit` [is` faci tot posibilul pentru a-]i mul]umi so]ul.“ Niciacum nu-i venea s` cread` c` Bill vorbise atât de dur cu ea.

Niciodat` nu se sim]ise atât de r`nit`. Era convins`c` Bill regretase cele spuse din clipa imediaturm`toare. |ncercase s`-[i cear` scuze, dar, pentru

prima oar` \n via]a ei, nu i le acceptase.{i totu[i, dac` se gândea mai bine, el avea perfect`dreptate când spunea c` s-ar fi compl`cut \n c`sniciaei nefericit` dac` Mickey nu disp`rea. O cuno[tea preabine, poate chiar mai bine decât se cuno[tea ea \ns`[i.|ns` tot nu-l putea ierta pentru vorbele lui.

De câteva s`pt`mâni, evita s` dea ochii cu el. Erasup`rat` [i, \ntr-un fel, dezam`git`. Asta pân` \ntr-obun` zi când una din pacientele sale o f`cu s`\n]eleag` c` Bill nu gre[ise cu nimic ci, din contr`, eaera cea care gre[ise.

A[a cum o profesoar` din facultate \i spusese odat`c` \nv`]a foarte multe lucruri de la studen]ii ei, tot a[aLaura \nv`]a de la pacien]ii pe care-i consilia.

140



Mandy \ncerca de mult timp s`-[i salveze c`snicia,dar so]ul ei era alcoolic [i ea nu mai putea suporta s`tr`iasc` al`turi de el. {i, de[i Laura suferea cumplitde câte ori auzea de c`snicii care se destr`mau, dedata aceasta [i ea fusese de acord c` nici m`car unsfânt n-ar fi suportat s` treac` prin tot ce treceaMandy.

– M-am hot`rât s`-l p`r`sesc, spuse pacienta. Nu-lpot schimba, oricât de mult a[ \ncerca. Nu voi ob]ineniciodat` de la el ceea ce \mi doresc cu adev`rat. Barry este mult prea egoist ca s`-mi poat` acorda [i miem`car pu]in` aten]ie.

Se opri, dar, v`zând c` Laura nu spunea nimic,continu`:

– {tiu c` are nevoie de mine. Dar m-ai \nv`]at s` nu

las pe nimeni s` depind` de mine pentru c` este \ndetrimentul tuturor. Poate va \nv`]a s` se descurcesingur atunci când nu voi mai fi lâng` el. N-are nici unrost s` mai r`mân cu el, c`snicia noastr` nu va finiciodat` una fericit` [i implicit nici eu nu voi fi.

Oft` [i spuse cu triste]e: – Dac` a[ reu[i s`-mi \nving teama c` voi r`mâne

singur` tot restul vie]ii mele dac` \l p`r`sesc pe el…Dar [tiu sigur c` nu voi fi \n stare s` m` implic \ntr-oalt` rela]ie, atâta timp cât sunt cu el. {i, cu cât m`complac mai mult \n aceast` c`snicie nefericit`, cu atâtmai greu \mi va fi mai târziu s`-mi refac via]a.

Dup` ce plec` Mandy, Laura reflect` asupracuvintelor ei. Avea dreptate. C`snicia \i era

141



compromis`. Se sim]i dintr-o dat` bucuroas` pentruea, pentru felul \n care se hot`râse s`-[i schimbe

via]a.Laura \[i privi mâinile. |nc` mai purta verigheta.

Dar \n sufletul ei [tia c`, dac` se va \ntoarce vreodat`,Mickey nu va mai fi b`rbatul care o iubise [i la care]inuse foarte mult.

Se \ndrept` spre fereastr` [i \[i aduse aminte ce-ispusese Mandy \ntr-o alt` [edin]`: „ |l iubesc foartemult pe so]ul meu. |nc` \l mai iubesc. Mi-am dorit taremult s`-l ajut, dar n-am putut. |ns` nu este singurul

vinovat pentru distrugerea c`sniciei noastre. Uneori,când iube[ti prea mult pe cineva, crezi c` po]i s` faciimposibilul. Dar nu reu[e[ti, pentru c` nu te po]i

lupta de unul singur“.|[i aduse aminte de trecutul ei. Provenea dintr-ofamilie cu probleme. |[i dorise s` devin` medicpsihiatru tocmai pentru a-i putea \n]elege [i ajuta pecei din jurul ei. |ns` asta nu \nsemna c` trebuia s` fiepsihiatru [i acas`, cu so]ul ei. Avea [i ea dreptul lalini[te, relaxare, la dragoste [i bucurii. {i [tia foartebine unde le putea g`si pe toate acestea. Al`turi deBill.

Trebuia s`-l caute [i s`-[i cear` scuze. Sau oare eraprea târziu? Dac` el n-o mai iubea? „ Ia nu te mai gândila toate prostiile astea!“, \[i spuse ea. „ Bill este unb`rbat matur, stabil din punct de vedere emo]ional.{i-n plus, dac` te-a iubit pân` acum, f`r` s`-i pese c`

142



e[ti c`s`torit`, nu va renun]a la sentimentele lui doar pentru câteva vorbe spuse la mânie sau o mic`ne\n]elegere.“

Acum [tia ce avea de f`cut. Trebuia s` \ncerce s`-lg`seasc` [i s` stea de vorb` cu el.

Scoase \ncet verigheta de pe deget [i o puse \nsertarul de la birou. O dung` albicioas` \i r`m`sese

acum pe deget. Dar, \n timp, avea s` se estompeze.Poate va petrece weekendul \n aer liber [i se vabronza. |[i aduse aminte c` Bill o invitase, mai demult, la o plimbare cu barca pe lac. S-ar putea s`accepte invita]ia, se gândi entuziasmat`, dac` nucumva era prea târziu.

Cât de mult i-ar fi pl`cut s` fie numai cu el, departe

de lume. Le-ar fi prins bine s` poat` sta de vorb`lini[ti]i, s` \ncerce s` dep`[easc` \mpreun` situa]ia decriz` \n care se aflau.

Puse mâna pe telefon [i form` num`rul de lacabinetul lui. Secretara \i f`cu imediat leg`tura.

– Laura? \ntreb` Bill pl`cut surprins. – Da, eu sunt, spuse Laura mu[cându-[i buza de

sus. A[ vrea s`…Dintr-odat`, \[i pierduse tot curajul.

– Bill, a[ vrea s`-]i cer p`rerea \n leg`tur` cu ore]et` pe care trebuie s` i-o prescriu unui pacient.

– O re]et`? – Da, ce te miri a[a? Psihiatrii n-au dreptul s`

prescrie re]ete?

143



– Ba da. Doar c` speram s` fi sunat pentru cu totulaltceva.

P`rea dezam`git, dar \n acela[i timp fericit c` easunase, \n sfâr[it. Nu mai conta motivul.

– Laura, spune-mi despre ce e vorba. – Uite ce e, tocmai a sosit un pacient. Am s`-]i las

re]eta \n vestiarul t`u, s` te ui]i pe ea.

– Bine, e-n regul`.|nchise repede telefonul, \[i lu` carne]elul de

re]ete [i scrise: „ Recomand`ri medicale: Odihn` [irelaxare pentru Laura [i Bill Horton. A se \ntâlnimâine, la ora unsprezece, pe malul lacului. A serespecta \ntocmai“. Apoi semn`.

Puse repede hârtia \ntr-un plic [i-l duse la vestiar,

\n dulapul lui Bill.* * *

Addie st`tea \ngândurat`, balansându-se u[or cu[ezlongul ei preferat. Ce ciudat` era via]a… Exactatunci când totul p`rea c` merge perfect, atunci cândte sim]eai cu adev`rat fericit, soarta \]i demonstra c`

via]a nu este f`cut` numai din bucurii.Dispari]ia lui Mickey \i d`duse mult de gândit. {i

totu[i, \n orice lucru puteai vedea partea goal` saupartea plin` a paharului.

De pild`, se gândi ea, partea plin` de data aceastaera c` Bill [i Laura puteau fi, \n sfâr[it, \mpreun`.

144



Pre] de câteva clipe se bucur` pentru ei, apoitriste]ea o cuprinse din nou. Ei doi ar fi putut fi\mpreun` [i \n alte \mprejur`ri, nu atât de tragice.Laura ar fi putut s` divor]eze. Sau Bill ar fi putut s-oa[tepte \n continuare, a[a cum o a[teptase pân` acum.

Se \ndrept` spre piscin` [i se cufund` \n apa rece.Senza]ia pl`cut` \i mai alung`, pentru un timp,

triste]ea.Doctorul Harlan \i spusese c` era foarte

recomandat s` fac` mi[care, chiar s` \noate. Deasemenea, trebuia s` fac` plimb`ri lungi, menite s`-iasigure o condi]ie fizic` bun`, \n vederea na[terii.

|[i imagin` cum avea s` fie când va aduce pe lumefiul sau fiica ei [i a lui Doug. Cât` fericire va fi…

De[i se temuse toat` via]a de medici, de data aceastaabia a[tepta clipa \n care va fi internat` \n spital pentrua na[te. |n plus, doctorul Harlan era un b`trânel taresimpatic, care te f`cea imediat s` te relaxezi [i s` tesim]i bine. Tot cu el o n`scuse [i pe Julie. Numai c`atunci nu fusese la fel de fericit` cum avea s` fie acum.

Ie[i din piscin` [i intr` \n cas`. Ridic` receptorultelefonului [i form` gr`bit` num`rul de la clubul luiDoug. I se f`cuse atât de dor de el… Sim]ea nevoia s`-laud`, pentru c` mai era destul pân` seara, când elavea s` se \ntoarc` acas`.

– Bun`, iubitule! spuse ea \n receptor.Doug se bucur` s-o aud`. Vocea ei senzual` \i

amintea cât de norocos fusese c` o cunoscuse.

145



– Draga mea, cum te sim]i ast`zi? – Foarte bine. {i am o veste grozav` pentru tine. – Serios? Ia s-auzim! – Bebelu[ul nostru a \nceput s` dea din picioare.Imediat dup` ce plecase Doug la serviciu, sim]ise

ca o fluturare, care apoi se transformase \ntr-o zbatereenergic` de câteva secunde. Ini]ial, nici nu [tiuse ce s`

cread`. Dar, când senza]ia reveni, câteva minute maitârziu, g`sise fericit` explica]ia: bebelu[ul lor mi[ca.

Nu-l sunase imediat pe Doug. A[teptase mai \ntâi s`se conving`. Acum era sigur`.

– O, Addie, nici nu [tii ce bucurie mi-ai f`cut!Nu trebuia s`-i spun` \n cuvinte. Bucuria se

distingea clar \n glasul lui.

– |ncerc s` vin pân` acas`, dar pu]in mai târziu. – Bine, dragul meu, te a[tept. – |ntre timp, ai grij` de tine. {i nu uita c` te iubesc

enorm. – {i eu te iubesc, Doug.|nchise telefonul [i se a[ez` pe canapea. Se sim]ea

cople[it` de atâta iubire [i fericire. |l rug` peDumnezeu ca ele s` dureze la nesfâr[it.

* * *

Laura nu dormi toat` noaptea de emo]ii, debucurie, de fericire. Se bucura \n sinea ei c` luase, \nsfâr[it, o hot`râre \n privin]a viitorului [i spera s` fie

146



cea corect`. Reflectase \ndelung asupra situa]iei \ncare se afla [i ajunsese la concluzia c` nu era drept s`fie condamnat` iremediabil la nefericire, sau s` semul]umeasc` la infinit cu surogate ale fericirii. Dac`fericirea era un ideal, a[a cum afirmase Kant, ei bine,ea avea de gând s`-l ating`. Avea o carier` str`lucit`,un fiu s`n`tos [i reu[it, o situa]ie material` foartebun`. Tot ce-i lipsea era iubirea \mp`rt`[it`,dragostea plin` de pasiune. Iar asta putea g`si numaial`turi de Bill.

Spre diminea]`, adormi cu gândul la el.Se vis` \n bra]ele lui primitoare [i puternice.

Senza]ia era ame]itoare. G`sise, \n sfâr[it, fericirea.Numai c` ea nu durase mult. Mickey reap`ruse la

scurt timp \n vie]ile lor, hot`rât s`-i despart` pentrutotdeauna. Laura nu \n]elesese cum avea de gând s`fac` asta, dar [tia c` avea un plan diabolic, care osperiase [i o f`cuse s` plâng`. |l implora s`-i lase s` fieferici]i \mpreun`, dar el r`mânea de neclintit \nhot`rârea lui.

Ceea ce o speria cel mai tare era faptul c` nici nu

reu[ea s`-i disting` chipul. Era \nv`luit \ntr-o negur`albicioas` [i p`rea \nsp`imânt`tor. Teama [i groazapuseser` st`pânire pe sufletul Laurei, iar el p`rea s`savureze din plin lucrul acesta.

A doua zi diminea]`, se trezi transpirat`, cu pernaud` din pricina lacrimilor pe care le v`rsase \n somn.

147



|ncerc` s` nici nu se gândeasc` ce semnifica]ie puteaavea un astfel de vis [i se str`dui din r`sputeri s`alunge triste]ea pe care o resim]ea.

Intr` sub du[ [i r`mase acolo mult timp, \ncercânds` se relaxeze sub atingerea apei c`ldu]e [i sub influen]abinef`c`toare a mirosului pl`cut de l`cr`mioare.

Apoi, cu moralul mult mai ridicat, se \ndrept` spre

buc`t`rie, unde preg`ti un co[ cu mâncare, \n generaltot ce [tia c`-i pl`cea lui Bill: friptur` de pui, salat`,chifle, fructe proaspete [i o sticl` de vin alb.

* * *

La ora zece [i jum`tate, Bill era deja \n locul

prescris de medic. Vâr\ mâna \n buzunar [i scoasere]eta. O mai citi o dat`, ca pentru a se convinge c` nufusese un vis frumos. |nc` nu-i venea s` cread` c` \if`cuse o asemenea invita]ie. Nici m`car nu \ndr`zneas` se bucure, de team` ca nu cumva totul s` se n`ruie.I se \ntâmplase prea des \n ultimul timp ca speran]eles` se dovedeasc` de[arte pentru a mai putea speraacum la minuni [i r`sturn`ri spectaculoase desitua]ie.

Se f`cu ora unsprezece. Ea nu ap`ru. Descurajat,mai a[tept` o jum`tate de or`. |ncepuse s` cread` c`Laura nu va veni. Poate c` voise doar s`-l r`neasc`,s`-l fac` s` sufere. Dar ea nu era genul de femeier`zbun`toare. Poate c` doar \ntârzia pu]in.

148



Câteva minute mai târziu, o v`zu coborând dealul\n fug` [i p`rând pu]in cam preocupat`. Bill \i zâmbi,f`cându-i cu mâna. |ngrijorarea de pe chipul eidisp`ru ca prin farmec [i-i f`cu [i ea cu mâna.

Laura era emo]ionat` ca o [col`ri]` la prima ei\ntâlnire. |l cuno[tea pe Bill de ani de zile, se \ntâlnisecu el de nenum`rate ori, dar acum era cu totul altceva.

|i fusese greu chiar [i s` se hot`rasc` \n privin]ahainelor pe care s` le poarte. Se schimbase de câtevaori \nainte s` se decid` [i tocmai de aceea \ntârziase.

– Draga mea Laura \ntârzie ca de obicei, spuse Billzâmbind fericit.

|i lu` co[ul din mân`. – Doamne, ce greu e! Cred c` ai luat merinde

pentru o s`pt`mân` \ntreag`.

– Ei, nici chiar a[a.Se \mbarcar`. Bill desprinse barca de la mal [i

a[tept` ca vântul s-o duc` \n largul lacului. Abia dup`aceea porni motorul.

St`teau amândoi pe punte [i nu spuneau nimic.Laura se tot gândea cum s`-[i cear` scuze, cum s`-ispun` lui Bill c` se hot`râse, \n sfâr[it, asupra

viitorului ei. Mai bine zis, asupra viitorului lor, dac` omai iubea \nc`.

Apoi, dintr-o dat`, \[i d`du seama c` nu trebuia s`spun` nici un cuvânt pentru c` Bill \i \n]elesese\ntotdeauna chiar [i t`cerea.

Se relax`, bucurându-se de frumuse]ea peisajuluice i se \nf`]i[a \naintea ochilor.

149



Soarele str`lucea cu putere pe bolta cereasc`,razele lui reflectându-se \n luciul apei, poleindu-l cuscânteieri de aur. Nici un nori[or nu amenin]a s`-isubmineze autoritatea. Avea s` fie o zi superb`, segândi Laura, cel pu]in din punct de vederemeteorologic. Vântul adia u[or, jucându-se \n p`rul ei[i f`când ca din când \n când lacul s` tremure timid.

Era o lini[te deplin`, tulburat` doar rareori destrig`tul vreunei p`s`ri sau de clipocitul cristalin alapei, provocat de s`ritura unui pe[te mai [turlubatic.

Laura privi \n zare, deslu[ind clar siluetele zvelteale mun]ilor ce \nconjurau lacul, precum [i culmileblânde ale dealurilor ce \i precedeau. Se sim]ea ca\ntr-o cetate, str`juit` de toate aceste frumuse]i ce\ncântau privirea [i sufletul. Se gândi c` nici cel mai

priceput pictor n-ar fi reu[it s` redea \ntocmai acestminunat peisaj, nici cel mai renumit poet n-ar fi reu[its` exprime \n cuvinte potrivite bog`]ia de sim]iri tr`ite\n fa]a acestei superbe panorame.

Bill privea [i el \mprejurimile, \n timp ce cârmeamicu]a barc`. {i-o cump`rase cu câ]iva ani \n urm` [io \ndr`gise nespus de mult. Era locul unde se retr`geas`-[i caute lini[tea, s` se odihneasc` [i s` reflectezeasupra vie]ii. De câte ori se sim]ea derutat, de câte orise sim]ea dezam`git, se \mbarca [i colinda f`r` o ]int`anume pe suprafa]a lacului. O invitase de câteva ori [ipe Laura, \ns` ea \l refuzase politicos, g`sind mereucâte o scuz`, mai mult sau mai pu]in plauzibil`. Sebucura teribil c` de data aceasta acceptase.

150



|nc` de când \[i cump`rase barca, Bill visase la ziua\n care Laura avea s`-l \nso]easc` \n aceste minunatec`l`torii. {tia c` \n mijlocul vastei \ntinderi de ap`aveau s` fie numai ei doi, departe de lume, departe deprobleme [i griji. Numai aici ar fi g`sit lini[tea de careaveau nevoie pentru a-[i analiza sentimentele, pentrua se gândi la viitor.

O ra]` s`lbatic` ateriz` inopinat pe luciul apei [iBill coti brusc, ca s` n-o loveasc`. Barca se \nclin`dintr-o dat` amenin]`tor. Dar Laura nu se sperie. Sesim]ea \n siguran]` când era cu Bill, chiar [i \n mijloculunui lac imens sau \n mijlocul oceanului.

Ce ciudat, se gândi ea. Cât de diferi]i erau cei doib`rba]i pe care-i iubea! Rela]ia cu Bill nu \nsemna

neap`rat o \n]elegere perfect`. Aveau micile lor discu]ii [i diferen]e de opinie, \ns` \ntotdeauna putea[ti cu siguran]` ceea ce gândea. Dar rela]ia cu Mickey era atât de tensionat` uneori, \ncât nici nu mai [tia ces` cread` despre el. |n plus, so]ul ei era o persoan`ascuns`, despre care nu puteai [ti niciodat` cusiguran]` ce simte sau ce gânde[te.

Bill era lumina soarelui, iar Mickey partea\ntunecat` a lunii.

Se convinsese, \n sfâr[it, c` nu mai avea rost s`\ncerce s`-[i salveze c`snicia, chiar dac` Mickey ar fifost g`sit. Erau prea multe persoane nefericite – ea,Bill, Mickey [i, nu \n ultimul rând, Michael. |[i d`duseama, f`r` s` vrea, cât de lini[tit` se sim]ise de

151



când so]ul ei disp`ruse. Avea un sentiment de vinov`]ie, dar nu putea nega ceea ce sim]ea cu adev`rat.

|n prezen]a lui Bill, se sim]ea cu totul altfel. Eramult mai lini[tit`, era ea \ns`[i [i se sim]ea \n stare s`fac` fa]` oric`rei situa]ii [i s` dep`[easc` orice greut`]i.

Probabil c` a]ipise, pentru c` Bill o trezi blând. – De ce nu te duci \n cabin` s` dormi, draga mea?

Vrei s` te ard` soarele aici, pe punte? – Stai lini[tit, eu nu m` ard niciodat`, sau ai uitat?

Cred c` mai degrab` ]i-e foame, de aceea m-ai trezit,nu-i a[a?

Râzând, Bill arunc` ancora [i aduse co[ul cumâncare.

– Dar ce-i cu tine, ai mâncat cam pu]in, spuse el

dup` ce terminar` de servit masa. Ceva tenelini[te[te…Laura privi \n zare, temându-se s` se uite \n ochii

lui. – Acum [tiu de ce e[ti un chirurg cardiolog atât de

renumit, spuse ea dup` un timp. Te pricepi s` cite[ti\n inimile oamenilor. {tii \ntotdeauna tot ce se petreceacolo, nu-i a[a?

Bill nu spuse nimic, dar ea [tia c` o \n]elegea foartebine. Sim]ea exact ce era \n inima ei.

– Ai avut dreptate, Bill. Dac` Mickey n-ar fidisp`rut, a[ fi continuat s` cred c` mariajul nostru ar mai fi putut fi salvat. {i, cine [tie cât timp de acum\nainte, m-a[ fi compl`cut \n aceast` rela]ie nefericit`.

152



|[i privi mâinile emo]ionat`, c`utându-[i cuvintele.Bill \i urm`ri privirea [i observ` c` pe degetul ei numai era nici urm` de verighet`. Verigheta ei disp`ruse!

– Bill, tu ce crezi, se va mai \ntoarce vreodat`?Bill era cât pe ce s-o \ntrebe despre cine vorbea. Era

atât de fericit, \ncât nici nu prea auzise \ntrebarea. – Nu [tiu ce s` zic, draga mea. Mama e sigur` c`,

pân` la urm`, el se va \ntoarce. Iar ea are un fel de al[aselea sim], \n ceea ce-i prive[te pe copiii ei.

Laura \l privi \n ochi. – Ei bine, nu mai conteaz` dac` se \ntoarce sau nu.

Am hot`rât s` m` despart de el, indiferent de urm`ri. Acum [tiu c` n-ar fi trebuit s` m` c`s`toresc niciodat`cu el. Toat` via]a eu te-am iubit numai pe tine. Doar

c`…Se opri, apoi spuse repede, temându-se parc` der`spunsul ce urma s`-l primeasc`:

– Doar c` nu [tiu sigur dac` [i tu m` mai iube[ti.Bill oft` \ndelung.

– Glume[ti? Crezi c` am \ncetat vreo clip` s` teiubesc?

Asta era tot ce-[i doreau s` aud` unul de la altul.Fericirea le cuprinse sufletele, a[a cum dragostea lecuprinse trupurile fl`mânde. Se \mbr`]i[au [i ses`rutau cu o pasiune desc`tu[at`, ]inut` cu greu \nfrâu atâ]ia ani.

Bill o lu` de mân` [i coborâr` \mpreun` \n cabin`.Cândva, \l invidiase pe fratele lui pentru c` o putea

153



]ine \n bra]e ori de câte ori dorea. Acum era rândul luis-o ]in` \n bra]e [i \[i promise s` nu-i mai dea drumulniciodat`.

* * *

Marty se concentra asupra cifrelor din registru. Le

adunase pentru a treia oar` [i ob]inuse un al treilearezultat. Dar nu se enerv`, ci relu` cu r`bdare calculele.Maggie f`cea [i ea acela[i lucru, cu un alt registru.

Serviser` \mpreun` cina, ca de obicei, iar acumst`teau \n fa]a focului din [emineu, v`zându-[i fiecarede treaba lui.

{i totu[i, ceva ciudat se petrecea \ntre ei \n seara

asta. |[i aruncau pe furi[ priviri dr`g`stoase [i c`utaus` se ating` \ntâmpl`tor.Dar Marty nu vroia s-o gr`beasc` [i era foarte atent

cu ea. Din ziua când se s`rutaser` cu atâta pasiune \nbuc`t`rie, el evitase s` mai petreac` prea mult timp \npreajma ei. Se temea c` nu va putea rezista tenta]iei dea o atinge. Iar Maggie era o femeie atât de special`.

Vroia s`-[i petreac` toat` via]a al`turi de ea, dar trebuias`-i lase timp s` se acomodeze cu el, trebuia s-o fac`s`-l doreasc` la fel de mult cum o dorea el.

– Te-ai plictisit de calcule? \ntreb` ea zâmbind. – Nu. – Am crezut c` te-ai plictisit pentru c` te tot ui]i de

jur-\mprejur.

154



– Tu \mi distragi aten]ia.Maggie ro[i. Cuvintele lui o f`cuser` s` se simt`

bine, nu [tia de ce.|n seara asta purta un halat dr`gu] de culoarea

ciocolatei [i \[i aranjase chiar [i p`rul. Preg`tise o cin`special` [i desf`cuser` o sticl` de vin. |[i dorea taremult s` fie cu el, s` petreac` noaptea asta al`turi de el.

Dar dup` cin`, el se apucase de calcule, spunând c`trebuia s` le dea de cap. |i pl`cea tare mult s-o ajute \ntot ce ]inea de ferm` pentru c` el \nsu[i se ata[aseenorm de ferma asta. Iar când vorbea despre ea, nu segândea numai la banii care se ob]ineau, a[a cum f`ceaLes, ci [i la pl`cerile pe care ferma le oferea: munca \naer liber, satisfac]ia de a vedea culturile \ntinse,

relaxarea dup` o zi de munc`. {i-n plus, era pl`cereade a fi mereu lâng` Maggie. Arunc` pixul [i se ridic`, \ndreptându-se spre ea.

|ngenunche \n fa]a ei [i \ncepu s-o mângâie tandru.Maggie tremur` de dorin]`.

– Nici nu [tii cât de mult te doresc, [opti el.|[i trecu degetele prin p`rul ei moale [i fin, ce

str`lucea ro[iatic \n lumina fl`c`rilor. |i atinse u[or buzele senzuale, mai \ntâi cu degetele, apoi cupropriile buze. |n ochii ei se puteau citi dorin]a [ipasiunea.

O lu` \n bra]e [i o duse \n dormitor.Marty era atât de blând [i de bun, atât de atent [i

de grijuliu. Era b`rbatul la care ea visase \ntotdeau-

155



na, de[i nu crezuse c`-l va g`si vreodat`, mai alesdup` groaznicul accident care o l`sase infirm`.

De altfel, crezuse atunci c` via]a ei se \ncheiase, c`nici un b`rbat n-avea s`-i mai acorde vreodat` aten]ie.O speriase gândul de a nu mai putea avea o familie,dar, cu timpul, se consolase cu ideea. |[i g`siserefugiul \n munc`, str`duindu-se ca ferma mo[tenit`

de la p`rin]ii ei s` devin` din ce \n ce mai prosper`.De multe ori se gândea c` soarta fusese mult prea

crud` cu ea. Dup` o copil`rie fericit`, petrecut` \nsânul familiei iubitoare, \ntr-o lini[te [i armoniedes`vâr[ite, se trezise dintr-o dat` singur`, la o vârst`mult prea fraged`, \ntr-o lume mult prea rea [i plin`de interese ascunse. Ini]ial avusese un [oc puternic [i

crezuse c` nu va putea face fa]`. Apoi \nv`]ase s` sedescurce, s` mearg` mai departe, indiferent deobstacolele ivite. |[i pierduse \ns` speran]a de a fi

vreodat` iubit` cu adev`rat, de a fi respectat` pentrufelul ei de a fi, [i nu pentru pozi]ia pe care o avea laferm`.

Dar niciodat` nu puteai [ti ce-]i rezerva viitorul, segândise ea atunci când Mickey ap`ruse \n via]a ei ca oraz` cald` [i t`m`duitoare. Dintr-o dat`, \ntreaga ei

via]` se schimbase. Descoperise al`turi de el bucuriade a tr`i, \nv`]ase s` zâmbeasc` din nou [i s` se bucurepentru orice clip` tr`it` lâng` el. Descoperise c`speran]a unei vie]i fericite, \n sânul unei familiiiubitoare, se strecurase din nou \n sufletul ei trist.

156



157

Iar acum, strâns \mbr`]i[a]i \ntre cear[afurile dem`tase, descoperiser` \mpreun` extazul, fericireadeplin`, bucuria de a iubi [i de a fi iubit.

Câteva ore mai târziu, st`teau \ntin[i unul lângàltul \n patul mare [i confortabil, pe care Maggie nucrezuse vreodat` s`-l \mpart` cu cineva, mai ales cu unb`rbat atât de minunat ca Marty. |l mângâia dr`g`stos

pe piept [i descoperi acolo o cicatrice, ascuns` subfirele negre de p`r.

– Ce-ai p`]it aici? – Nu [tiu, cred c` am fost operat cândva. Sau poate

c` m-am tìat accidental…Nu reu[esc s`-mi aducaminte.

– Stau câteodat` [i m` \ntreb cum po]i trì cu

atâtea semne de \ntrebare, f`r` s` [tii nimic despretrecutul tù.Marty nu spuse nimic, iar ea continu`:

– Am putea merge la poli]ie s`-i rug`m s` ne ajute. – Nu vreau. Cred c` mi-e team` s` aflu cine am fost

cu adev`rat. Poate c` am fost un criminal, sau poate càm comis o ilegalitate.

Maggie se \ndoia c` el ar fi putut s` fie altceva decât

b`rbatul perfect care era acum. Nu putea crede c` eracertat cu legea. Era un b`rbat minunat.

S`rut` tandru cicatricea de pe pieptul lui [i apoiadormi fericit`.

A doua zi diminea]`, Maggie se trezi singur` \n pat.Oare fusese doar un vis? se \ntreb` ea. Nu, totul fusese



158

real. Marty intr` \n dormitor aducând micul dejun,coresponden]a [i ziarele. O s`rut`, fur` o bucat` de[unc` [i apoi plec` la treab`.

Maggie r`mase \n pat. Se sim]ea o r`sf`]at` a sor]ii.Servi micul dejun [i r`sfoi lipsit` de interes ziarele.Privirea \i alerga peste rândurile scrise mic, dar minteaei refuza s` \n]eleag` ceea ce citea. Singurul lucru pe

care \l con[tientiza era fericirea. Nu mai sim]iseniciodat` ceea ce sim]ea acum. Dragostea \]i d`dea unsentiment de lini[te interioar`, o siguran]` pe caren-o puteai c`p`ta indiferent de pozi]ia social` saumaterial` pe care o aveai.

R`mase [ocat` când citi unul dintre anun]uri.Cineva \l c`uta pe Marty. So]ia [i familia. Poza lui

ap`rea lâng` anun]. Ascunse repede ziarul.Marty se \ntoarse dup` scurt timp [i i se p`ru c`

ceva nu era \n regul` cu Maggie. – Ce e cu tine, iubito? – Mi-a fost tare dor de tine, atâta tot. – {i mie mi-a fost dor de tine, draga mea.Maggie sim]ea cum fericirea i se scurge printre

degete, l`sând \n urm` un mare gol. |ntinse mâinilespre el.

– Hai s` facem dragoste, [opti ea, iar Marty sesupuse cu cea mai mare pl`cere.

Crezuse c` nu puteau exista clipe mai minunate caatunci când f`ceau dragoste! Dar mai târziu, când



st`tea cuib`rit` la pieptul lui, realiz` c` era la fel deminunat. Numai c`, de data aceasta, fericirea avea ungust dulce-am`rui.

|i era team` s`-i spun` c` aflase cine era cuadev`rat. |l iubea tare mult [i, \ntr-un fel, ar fi vrut s`aline suferin]a pe care o vedea \n ochii lui ori de câteori vorbea despre trecutul s`u misterios. Dar, dac` i-ar

fi spus, poate ar fi plecat. De altfel, trebuia s` plece,din moment ce avea o so]ie [i o familie.

Dar, pân` la urm`, de ce trebuia s`-i spun`? se\ntreb` Maggie. {i ea avea dreptul la fericire. Poate c`nici nu fusese atât de fericit cu cealalt` femeie. Chiar el spusese c` nu credea s` mai fi iubit vreodat` pecineva a[a cum o iubea pe ea.

Rasturnare de Situatie 99abb

Documents

Transcript of Rasturnare de Situatie 99abb