MODEL SUBIECTE ORALE

1 Reguli generale de administrare a medicamentelor.

Raspuns

Reguli de administrare a medicamentelor:Prin respectarea unor reguli se evita greselile care pot avea efecte nedorite

asupra pacientului,uneori efecte mortale

Asistenta :

• respecta medicamentul prescris de medic

• indentificamedicamentul prescris dupa eticheta,forma de prezentare,culoare miros sau consistanta

• verifica calitatea medicamentelor,observandintegritatea culoarea medicamentelor solide;sedimentarea,tulburarea

opalescenta medicamentelor sub forma de solutie

• respecta caile de administare prescrise de medic

• respecta orarul si ritmul de administrare a medicamentelor pentru a mentine concentratia constanta in sange,

avand in vedere timpul si caile de eliminare a medicamentelor

• respecta doza de medicament -doza unica si doza /24h

• respecta somnul fiziologic al pacientului-organizeaza administrarea in afara orelor de somn (se trezeste pacientul

in cazul administrarii antibioticelor ,chimioterapicelor cu ore fixe de administrare )

• evita incompatibilitatile medicamentoase datorate asocierilor unor solutii medicamentoase in aceeasi seringa,

in acelasi pahar

• serveste pacientul cu doza unica de medicament pentru administrarea pe cale orala

• respecta urmatoarea succesiune in administrarea medicamentelor:pe cale orala -solide ,lichide si apoi injectii,dupa

care administreaza ovule vaginale,supozitoare

• informeaza pacientul asupra medicamentelor prescrise in ceea ce priveste efectul urmarit di efectele secundare

• anunta imediat medicul privind gereselile produse in administrarea medicamentelor legate de doza ,calea si tehnica

de administrare

• administreaza imediat solutiile injectabile aspirate din fiole ,flacoane

• respecta masurile de asepsie,de igiena,pentru a preveni preveni infectiile intraspitalicesti

2 Sarcinile asistentei in cazul decesului bolnavului.

Raspuns

- Pregatirea documentatiei

- Completarea biletului pentru trimiterea cadavrului

- Anuntarea administratiei

- Instiintarea prosecturii

- Aranjarea cadavrului

- Scoaterea din evidenta

- Luarea masurilor pentru transport

3 Circuitul medicamentelor in spital.

Raspuns

Circuitul medicamentelor in spital:

• se completeaza condica de medicamente in triplu exemplar(data,numele pacientului,salonul,patul,numele medicamentului,doza de 24h in cifre si litere),forma de prezentare

• se preda condica de medicamente in farmacie

• preluarea medicamentelor de catre asistenta medicala care are sarcina de a verifica-ambalajul propriu;

etichetele chenar albastru pentru medicamentele in uz intern si chenar rosu pentru medicamentele de uz extern,

eticheta galbena pentru solutie perfuzabila ,eticheta neagra cu cap de mort si inscriptia ``otrava`` pentru toxice);

mentiunile privind pastrarea medicamentelor ``ferite de lumina``,``pastrat la rece``

• depozitarea medicamentelor in sectia de spital se face in dulapuri compatimentate sau in cutii pentru

fiecare pacient;solutii perfuzabile preparate de farmacie pastrate in frigider

• administrarea medicamenteor la ora prescrisa

4 Introducerea tubului de gaze.

Raspuns

Definitie: tubul de gaze este un tub de cauciuc semirigid, de 30-35 cm lungime si 8-12 mm diametrul,

cu marginile extremităţilor prelungite.

Scop: eliminarea gazelor din colon in caz de meteorism abdominal ,când acestea nu pot fi eliminate spontan.

Materiale necesare:

-nesterile-de protectie a pacientului şi a patului : musama, aleza, invelitoare, paravan

-sterile: mănuşi,tubul de gaze, comprese, substanţa lubrifiantă

Pregătirea pacientului:

-pshică: se informeaza si se explica tehnica

-fizică: se izoleaza patul cu paravan, se protejeaza cu muşama şi aleză, se dezbraca pacientul si se aşează in

pozitie ginecologică.

Execuţia tehnicii:

-asistentul medical îşi spală măinile, le dezinfecteaza, imbracă mănuşile;

-lubrifiază tubul de gaze cu vaselina boricată aplicată pe compresa sterilă;

-departează fesele pacientului cu mâna stângă si cu dreapta introduce tubul de gaze prin anus în rect şi de aici

în colon prin mişcări de răsucire şi înaintare până la o adâncime de 15-20 cm.

-acoperă pacientul cu invelitoare;

-menţine tubul maxim 2 ore;

-tubul se indepartează dupa degajare;

-la nevoie se repune la 1-2 ore

Ingrijirea pacientului după tehnică: i se efectuează toaleta regiunii anale, se aşează comod si se inveleşte.

Reorganizarea locului: selectarea deşeurilor rezultate; aerisirea salonului.

Observaţie:dacă este posibil aerisirea salonului se va face pe intreaga durată a tehnicii.

5 Administrarea medicamentelor pe cale orala.

Raspuns

Definitie :Calea orala este calea naturala de administrare a medicamentelor ,acestea putandu-se resorbi la

nivelul mucoasei bucale si a intestinului subtiresau gros.

Scop :Obtinerea efectelor locale sau generale ale medicamentelor:

• efecte locale :

-favorizeaza cicatrizarea ulceratiilor mucoasei digestive

-protejeaza mucoasa gastrointestinale-inlocuieste fermenti digestivi,secretia gastrica,in cazul lipsei

acestora

-dezinfecteaza tubul digestiv

• efecte generale :

-medicamentele administrate pe cale orala se resorb la nivelul mucoasei digestive,patrund in sange si

apoi actioneaza asupra unor organe sisteme ,aparate (antibiotice,vasodilatatoare,cardiotonice,sedative

Forme de prezentare a medicamentelor :

• lichide

-solutii,mixturi ,infuzii,decocturi,tincturi extracte,uleiuri,emulsii(cunostinte farmacologice)

• solide

-pulberi,tablete ,drajeuri,granule,mucilagii

Pregatirea administrari medicamentelor:

• pacientul

-este informat asupra efectelor urmarite prin administrarea medicamentului respectiv si a eventualelor efecte

secundare

-i se da in pozitie sezand,daca starea lui permite

• materiale :

-lingura,lingurita,pipeta,sticla picuratoare,pahar gradat,ceasca

-apa ceai ,lapte

Administrarea medicamentelor :

• lichidele :

-siropuri uleiuri,ape minerale,emulsii

-se masoara doza unica cu paharul ,ceasca de cafea

mixturile ,solutiile,emulsiile se masoara cu lingura,lingurita

-tincturileextractele se dozeza cu pipeta sau sticla picuratoare

Medicamentele lichide se pot dilua cu ceai,apa sau se administreaza ca atare ,apoi pacientul bea apa,ceai

• solidele :

-tabletele,drajeurile se aseaza pe limba pacientului si se inghit ca atare.Tabletele care se resorb la nivelul

mucoasei sublinguale(nitroglicerina)se aseaza sub limba

-pulberile divizate casete amilaticee sau capsule cerate-se inmoaie inainte caseta in apa si se aseaza pe limba

pentru a fi inghitita

-pulberile nedivizate-se dozeaza cu lingurita

-granulele se masoara cu lingurita

-unele pulberi se dizolva in apa ,ceai si apoi se administreaza sub forma de solutii(ex.purgativele saline)

Reorganizarea :

-instrumentele folosite

-se dezinfecteaza,se spala

6 Tehnica clismei evacuatoare.

Raspuns

OBIECTIVELE PROCEDURII

- Introducerea prin anus în rect şi colon a unor lichide pentru îndepărtarea materiilor fecale

PREGĂTIREA MATERIALELOR

- Masă de tratament sau tavă

- Irigator (recipient), tub de cauciuc cu diametrul de 10 mm şi lungimea de 1,5 - 2m

- Canulă rectală

- Tăviţă renală

- Muşuama, traversă

- Învelitoare de flanelă sau cearşeaf

- Substanţă lubrefiantă

- Casoleta cu comprese sterile

- Material pentru toaleta perineală

- Ploscă (bazinet)

- Stativ pentru irigator

- Apa calda 35 - 37°C (500-1000 ml adulti, 250 ml adolescenţi, 150 ml copii)

- Sare (1 linguriţă/1 l apă)/ ulei (4 linguri/1 1 apă)/ glicerină (40 g/500 ml

apă)/ săpun (1 linguriţă rasă/1 l apă)

PREGĂTIREA PACIENTULUI

a) PSIHICĂ:

- Explicaţi pacientului procedura, solicitându-i colaborarea

- Explicaţi scopul procedurii, efectele aşteptate dar şi eventualele efecte nedorite

- Obţineţi consimţământul informat

b) FIZICĂ:

- Asiguraţi intimitatea pacientului (paravan)

- Dezbrăcaţi partea inferioară a corpului pacientului

- Poziţionaţi pacientul în decubit lateral stâng cu membrul inferior stâng întins şi membrul inferior drept

flectat (în poziţie SIMS), cu anusul expus sau în decubil dorsal cu membrele inferioare flectate (în funcţie de

şi confortul pacientului)

- Aşezaţi muşamaua şi aleza sub bazinul pacientului

- Aşezaţi bazinetul sub regiunea sacrală şi acoperiţi pacientul cu o învelitoare

EFECTUAREA PROCEDURII:

- Verificaţi prescripţia

- Spălaţi-vă pe mâini cu apă şi săpun

- Îmbrăcaţi mănuşile de unică folosinţă

- Poziţionaţi irigatorul (recipientul) pe stativ la o înălţime de 45 cm deasupra nivelului anusului pacientului şi

eliminaţi aerul din tubul irigatorului după care închideţi circuitul

- Lubrifiaţi canula rectală pe o lungime de 5-7 cm (setul de unică folosinţă pentru clismă poate avea canula

prelubrifiată)

- Îndepărtaţi fesele pacientului cu mâna stângă iar cu mâna dreaptă introduceţi canula 7-10 cm prin anus în rect,

perpendicular pe suprafaţa subadiacentă, cu vârful îndreptat înainte, în direcţia vezicii urinare, prin mişcări de

rotaţie, până învingeţi rezistenţa sfincterului anal

- Dacă rezistenţa se menţine şi după trecerea de anus, lăsaţi să se scurgă o cantitate mică din soluţia pentru clismă, retrageţi puţin canula şi apoi continuaţi introducerea, rugând pacientul să respire adânc de câteva ori – nu forţaţi introducerea canulei!

- Îndreptaţi vârful canulei în axul ampulei rectale

- Deschideţi circuitul şi introduceţi soluţia încet, pe o perioadă de 5 – 10 minute, comunicând în permanenţă cu

pacientul pentru a afla cum se simte

- Înainte de terminarea soluţiei pensaţi tubul, extrageţi canula rectală şi aşezaţi-o în tăviţa renală

- Explicaţi-i pacientului că este nevoie să reţină soluţia timp de 10-15 minute

- Aduceţi pacientul în decubit lateral drept şi peste câteva minute în decubit dorsal pentru a facilita pătrunderea

lichidului la o adâncime mai mare (dacă este posibil şi nu există contraindicaţii)

- Dacă pacientul se poate deplasa, va merge la toaletă -atenţionaţi pacientul să nu tragă apă înainte de a vă chema

pentru a vedea rezultatul clismei!

- Folosiţi bazinetul pentru captarea scaunului, la pat, în cazul pacienţilor imobilizaţi

- Înlăturaţi mănuşile şi aruncaţi-le în recipientul special destinat

- Spălaţi-vă pe mâini

ÎNGRIJIREA PACIENTULUI

- După eliminarea scaunului verificaţi starea de igienă a zonei anale şi dacă este nevoie oferiţi pacientului apă,

săpun şi prosop

- Dacă pacientul este imobilizat efectuaţi toaleta zonei folosind un alt bazinet,

- Verificaţi aspectul, culoarea şi cantitatea materiilor fecale eliminate

REORGANIZAREA LOCULUI DE MUNCĂ

- Îndeprtati paravanul şi aerisiţi salonul

- Îndepărtaţi materialele utilizate iar pe cele refolosibile curăţaţi-le şi aşezaţi-le în locul obişnuit de depozitare

- Asiguraţi-vă că plosca a fost golită şi curăţată

- Spălaţi-vă pe mâini cu apă şi săpun

NOTAREA PROCEDURII

Notaţi:

- Efectuarea clismei

- Cantitatea, aspectul şi culoarea materiilor fecale în foaia de temperatură sau în planul de îngrijiri

- Consemnaţi eventuale aspecte patologice (culoare, consistenţă, prezenţa sângelui, puroiului, mucusului)

- Comportamentul pacientului pe durata procedurii

7 Contraindicatii in administrarea medicamentelor pe cale orala.

Raspuns

Contraindicatii - Administrarea medicamentelor pe cale orala :

-medicamentul este inactivat de secretiile digestive

-medicamentul prezinta proprietati iritante asupra mucoasei gastrice

-pacientul refuza medicamentele

-se impune o actiune prompta a medicamentelor

-medicamentul nu se resorbe pe cale digestiva

-se impune evitarea circulatiei portale

8 Spalatura vaginala : scop, tehnica.

Raspuns

Spălătura vaginală = introducerea unui curent de lichid(apă sau soluţii medicamentoase)în vagin, care după

ce spală pereţii vaginali, se evacuează pe lângă canulă.

SCOP terapeutic :

-îndepărtarea conţinutului vaginal(produse normale sau patologice).

-dezlipirea exudatelor patologice de pe mucoasă.

-dezinfecţia locală înaintea intervenţiilor chirurgicale.

-calmarea durerilor.

-reducerea proceselor inflamatoare

MATERIALE NECESARE:

-materiale de protecţie: paravan, prosoape, traversă, muşama, învelitori de flanelă.

-materiale sterile: canulă vaginală, irigator, vată.

-materiale nesterile: stativ pentru irigator, bazinet.

-medicamente:2l soluţie medicamentoasă(apă oxigenată soluţie de cloramină, permanganat de potasiu 1/2000,

oxicianura de mercur 1/4000, solutie sublimat 1%).

Se pregăteşte pacienta:

-psihic: - se anunţă şi i se explică necesitatea efectuării examenului.

-fizic: - se izolează patul cu paravan(daca nu se efectuează în sala de tratamente).

-se protejează patul cu muşama şi aleză.

-aşezarea pacientei în poziţie ginecologică.

-se introduce bazinetul sub bazinul pacientei.

-se spală organele genitale cu apa şi săpun.

TEHNICA:

-se spală şi se dezinfectează mâinile.

-se adaptează canula la tubul irigatorului, se elimină aerul; se aşază irigatorul la 50-70cm înălţime faţă de

simfiza pubiană.

-se verifică temperatura soluţiei.

-se reperează orificiul de intrare în vagin, se deschide robinetul şi se introduce canula odată cu curentul de

lichid până în fundul de sac posterior al vaginului.

-se spală bine fundul de sac posterior şi apoi se plimba canula pe toată suprafaţa vaginului.

-se retrage canula înainte ca irigatorul să se golească, se pensează tubul şi se pune în tăviţa renală.

ÎNGRIJIRI ULTERIOARE ALE PACIENTEI:

-se usucă regiunea genitală cu vată şi prosoape.

-se îndepărtează materialele folosite.

-se ajută să se îmbrace.

-se aşează comod în pat.

-se aeriseşte salonul.

-se pregăteşte produsul pentru laborator.

-se examinează lichidul de spălătură.

-se trimite la laborator la solicitarea medicului.

După temperatura lor spălăturile vaginale se împart în:

- spălături reci( până la 20°C).

- spălături călduţe(35-37°C).

- spălături calde(45-50°C).

Soluţiile medicamentoase( preparate farmaceutice sau pe loc)vor fi încălzite la temperatura necesară în baie

de aburi. Înainte de utilizare se va verifica temperatura acestora.

9 Administrarea medicamentelor pe cale rectala.

Raspuns

Definitie :

Introducerea medicamentelor pe cale rectala constituie calea de administrare digestiva cu efecte de rezorbtie

la nivelul mucoasei rectale.

Scop :

Obtinerea unor efecte locale si generale

• Efecte locale:

-golirea rectului-efect purgativ(supozitoare cu glicerina)

-calmarea durerilor

-atenuarea peristaltismului intestinal

-atenuarea proceselor inflamatorii locale

• Efecte generale :

-prin absorbtia medicamentelor la nivelul mucoasei rectale pot actiona asupra unor organe sau sisteme

(antiemetice,antitermice,antiinflamatoare etc)

Indicatii :

-evitarea circulatiei portale

-pacient cu intoleranta digestiva(greata,varsaturi,hemoragii)

-pacient cu tulburari de deglutitie

-cu interventii chirurgicale la nivelul tubului digestiv superior

-pacient care refuza calea orala

Contraindicatii :

-afectiuni rectale sau anale

-diaree,interventii chirurgicale rectale sau anale

Forme de prezentare :

Supozitoarele sunt medicamente solide, mici, de cele mai multe ori sub forma de con, constituite pe baza

de unt de cacao sau glicerina care se topesc la temperatura corpului.

Clisme medicamentoase :

-microclisme-substanta medicamentoasa dizolva in ser fiziologic sau ser glucozat 5%-10-15ml

-clisma picatura cu picatura-se pot administra 1-2 l solutie medicamentoasa in 24 ore

In cazul clismelor medicamentoase temperatura solutiei trebuie sa fie cu 2-3 grade mai mare decat temperatura

corpului pentru a evita senzatia de defecare.

Administrarea supozitoarelor

Materiale necesare :

• supozitoare

• manusi

• lubrefiant

• comprese

• tavita renala

Pregatirea echipamentului:

-supozitoarele se vor pastra la frigider pana in momentul administrarii deoarece ele se topesc la temperatura

camerei si se inmoaie fiind dificil de introdus

Administrare:

se verfica medicatia prescrsa de medic ca sa corespunda cu cea ridicata dela farmacie

se verifica data de expirare a medicamentelor

se spala mainile

se confirma identitatea pacientului

se informeaza pentru modul de administrare.pozitia adoptata,efectul scontat si senzatia imperioasa de

defecare care apare dupa introducerea supozitorului(dupa cateva minute supozitorul se topeste si senzatia de

defecare dispare)

se asigura intimitatea

pacientul este pozitionat in decubit lateral stang cu piciorl stang intins in spate si dreptul flectat si se

acopera expunandu-i doar zona fesiera

se pun manusile, se scoate supozitorul si se lubrefiaza cu un lubrefiant pe baza de apa

se ridica fesa dreapta cu o mana pentru a expune anusul

se indica pacientului sa respire profund pe gura pentru a relaxa sfincterul anal si a-i reduce anxietatea si

disconfortul in timpul insertiei

folosind indexul de la cealalta mana se va introduce supozitorul pana trece de sfincterul anal intern

se indica pacientului sa stea in aceeasi pozitie si sa incerca sa tina cat mai mult supozitorul( de exemplu,

un supozitor administrat pentru stimlarea defecatiei trebuie tinut cel putin 20 de minute pentru a-si face efectul)

daca este cazul se preseaza pe anus cu comprese pana cand urgenta de defecatie trece

in anumite cazuri la recomandarea medicului se efectueaza clisma evacuatoare/tub de gaze pentru a nu

fi expulzat supozitorul daca pacientul nu a avut scaun sau prezinta gaze.

Administrarea de unguente perianal si intrarectal:

se pun manusile

pentru aplicatii externe, in zona anala, se folosesc manusi si comprese pentru a aplica unguentul

pentru adminstrare intrarectala se ataseaza aplIcatorul la tub si se lubrefiaza

pacientul este pozitionat in decubit lateral stang cu piciorl stang intins in spate si dreptul flectat si se

acopera expunandu-i doar zona fesiera

se ridica fesa dreapta cu o mana pentru a expune anusul

se indica pacientului sa respire profund pe gura pentru a relaxa sfincterul anal si a-i reduce anxietatea si

disconfortul in timpul insertiei

se introduce cu blandete aplicatorul lubrefiat directionanadu-l spre ombilic

se preseaza incet pe tub pentru a elibera unguentul

se scoate aplicatorul si se plaseaza comprese interfesier pentru a absorbi excesul de

unguent

se detaseaza aplicatorul si se spala bine cu apa calda si sapun (se va folosi doar la acelasi pacient)

10 Spalatura gastrica : scop ,tehnica.

Raspuns

Numita si lavaj gastric este practice curatarea stomacului.

Trebuie aplicat cu discernamant, fiind indicat doar in intoxicatiile cu substante toxice (necaustice) sau in

doze toxice deoarece provocarea varsaturilor nu poate fi tot atat de eficace.

Tehnica

- pacientul cooperant va fi aezat in poz. FAWLER, pe un scaun cu spatar sau in poz. Decubit lateral

stang – cu extremitatea cefalica decliva, cu 10-20 grade mai jos decat picioarele pentru a preveni o eventuala

pneumonie de aspiratie in caz de varsatura.

- Spalatura se efectueaza cu sonda FAUCHE cu capatul rotunjit adecvata ca marime vastei

pacientului – de obicei nr 8 la sub2 ani si nr. 12 la copil peste 2 ani.

- Se masoara distanta gura – ombilic si se marcheaza pe sonda cu un marcher sau cu leucoplast nivelul

maxim permis.

- Se efctueaza de 2 asistente.

- O asistenta supravegheaza stare pacientului iar a doua efectueaza spalatura propriuzisa

- Se pot folosi si sonde nazo-gastrice cu masurarea distantei : varful nasului- lobul urechii- ombilic.

ATENTIE !! Deviatiile de sept.

- Se introduce sonda pe narina accesibila si se avanseaza cu tubul de-a lungul planseului nazal orientata

posterior si spre ureche (nu in sensul nasului)

- Sonda se lubrefiaza cu apa.

- Se verifica pozitia sondei prin aspiratie de continut gastric au cu stetoscopul plasat in epigastru – se

asculta zgomotele hidro-aerice produse de introducerea cu seringa a unei cantitati mici de aer.

- La capatul sondei, la aproximativ 50 cm deasupra capului pacientului se ataseaza o plnie prin care va fi

introdus lichidul de spalatura.

Spalatura se efctueaza cu ser fiziologic caldut la 20 gade celsius, nu cu apa.

Se indica pasaje fractionate pentru a preveni deschiderea pilorului si implicit trecerea toxicului in circuitul

entero-hepatic. La fiecare pasaj introducandu-se aproximativ 10 ml lichid / kg corp.

Nu exista o cantitate maxima sau minima de lichid de spalatura, aceasta se efectueaza pana ce lichidul aspirat

este clar.

Lichidul se aspira cu aspirator manual sau electric.

La finalulspalaturii se administreaza p.o (per os) sau pe sonda carbune activat.

Se poate administra si Manitol 20% 10-100 ml cu indicatie de purgativ osmotic sau salin (Sulfat de magneziu

2-3 gr) pentru accelerarea tranzitului intestinal.

- Dupa comprimarea capatului extern al sondei aceasta se extrage brusc din stomac. Prin comprimarea

capatului se previne eliberarea continutului in faringe si o eventuala aspiratie.

11 Administrarea medicamentelor pe cale vaginala.

Raspuns

Medicatia vaginala cuprinde supozitoare, ovule, creme, geluri si unguente. Acestea se folosesc fie ca tratament

al infectiilor locale (vaginite, trichomonas vaginalis), fie ca antiinflamatoare sau contraceptive.

Medicatia care se adminstreaza pe cale vaginala poate fi nsotita de un aplicator care usureaza plasarea

medicamentului.Medicatia adminstrata pe acesta cale este eficienta daca pacienta va sta culcata dupa

adminstrare pentru a e vita pierderile de medicamente prin scurgere.

Materiale necesare:

• medicatia prescrisa

• lubrifiant

• manusi

• comprese

• pensa sau aplicator daca este necesar

Administrare:

este indicata administrarea medicatiei pe cale vaginala, inainte de culcare, pentru ca pacienta sa

ramana astfel cat mai mult timp intinsa

se verifica medicatia prescrisa de medic cu cea ridicata de la farmacie

se confirma identiatea pacientei

se spala mainile

se explica procedura pacientei si i se asigura intimitate

se cere pacientei sa micioneze inainte de administrare

pacienta poate fi intrebata daca doreste sa-si adminstreze singura medicamentul. Daca da, va fi instruita

corespunzator.

pacienta va fi asezata in pozitia corespunzatoare (cea ginecologica) si i se va expune doar perineul

Administrarea supozitoarelor pe cale vaginala:

se scoate supozitorul din invelis si, daca este necesar, se lubrefiaza cu un lubrefiant pe baza de apa

se pun manusi si se evidentiaza vaginul

cu un aplicator sau cu ajutorul indexului se introduce supozitorul apoximatov 5 cm in interiorul vaginului

miscarile de introducere ale medicamentelor intravaginale trebuie sa fie initial in jos, spre coloana

vertebrala si apoi in sus si in spate, spre cervix

Administrarea de creme, geluri sau unguente pe cale vaginala:

acestea sunt insotite intotdeauna de un aplicator special care se ataseaza la tubul de unguent, crema,

gel care se va presa usor pentru eliberarea cantitatii dorite

se pun manusile, se expune vaginul si se aplica intocmai ca la supozitoare

pentru a nu se murdari hainele si patul pacientei acestea se pot proteja cu o aleza

pacienta este sfatuita sa ramana in pat cat mai mult posibil pentru urmatoarele cateva ore

supozitoarele trebuie pastrate la frigider deoarece se topesc la temperatura camerei

daca pacienta va continua tratamentul acasa trebuie sa ne asiguram ca si-a insusit corect tehnica de

administrare

pacienta este atentionata sa nu foloseasca tampoane vaginale dupa adminstrare de medicamente

intravaginal deoarece acestea pot absorbi medicamentele adminstrate

pacienta trebuie atentionata sa evite contactele sexuale pe durata tratamentului

pacienta va fi informata asupra eventualelor reactii adverse (iritatii locale) care vor trebui comunicate

medicului

12 Sondajul vezical la barbat : scop , tehnica.

Raspuns

Definiţie: manevra de golire a vezicii urinare cu ajutorul unei sonde.

Scop

- drenajul de urgenţă al urinii ce retenţionează în vezică;

- ameliorarea funcţiei renale în cazul unei insuficienţe cronice generate de un obstacol subvezical ce nu se

poate îndepărta până la reechilibrarea biologică a bolnavului;

- prevenirea apariţiei de glob vezical postoperator, cu efecte negative locale şi generale.

Materiale necesare:

- sonde uretrale sterile de diverse tipuri şi dimensiuni (Nélaton, Foley, Thieman);

- mănuşi sterile pentru cel care sondează;

- comprese sterile, soluţii antiseptice slabe (apă oxigenată, cloramină, permanganat de potasiu, etc.)

pentru dezinfecţia glandului şi a vulvei;

- ulei de parafină sau glicerină sterile (lubrefiere a sondei);

- vase sterile pentru colectarea urinii (tăviţe renale, urinare, pungi din plastic);

- seringă şi apă distilată pentru controlul permeabilităţii sondei, aspirarea microchea¬gurilor din vezică şi

umplerea balonetului sondei Foley;

- beniqué-uri (dilatare a uretrelor la stricturaţii vârstnici).

Tehnica sondajului vezical:

La bărbat (lungime mai mare a uretrei; prezenţa celor 2 curburi sagitale, prima convexă anterior la nivelul

uretrei peniene, cea de a doua convexă posterior la zona de trecere dintre uretra mem¬bra¬noasă şi uretra

peniană – bulbul uretrei; prezenţă a prostatei):

- bolnav aşezat în decubit dorsal; medicul la dreapta bolnavului;

- spălare a glandului şi prepuţului cu apă şi săpun;

- decalotare a glandului, cu prindere între police şi primele 2 degete; dezinfectare a glandului şi a meatului

uretral;

- lubrefiere a sondei ţinute în mâna dreaptă;

- introducere a sondei cu blândeţe până se trece de valvula Guérin, apoi sub acţiunea de uşoară trac¬ţionare

a penisului spre zenit, urmată de acţiunea de basculare a peni¬sului între coapse;

- dacă sonda nu progresează, se retrage 2-3 cm şi se împinge din nou, cu mişcări fine în sens axial şi circular;

- în caz de retenţie urinară repetată sau modificare a calităţii urinii (hematurie, piurie, etc.) se impu¬ne lăsarea

sondei pe loc (à demeure, indwelling catheter) → umplere a balonaşului sau fixare cu benzi adezive trecute

între sondă şi penis (2 benzi longitudinale şi 2 benzi circulare), cu ataşare la un recipient de colectare a urinii

13 Administrarea oxigenului prin sonda.

Raspuns

ADMINISTRAREA OXIGENULUI

→Definiţie:

~Corectarea deficitului de oxigen din organism.

~Cantitatea de oxigen utilizată în ţesuturi → 0,3 ml O2 % ml sânge.

→Scop:

~Terapeutic:

O Asigurarea aportului de oxigen necesar.

O Corectarea hipoxiei şi hipercapniei.

O Susţinerea funcţiei respiratorii.

→Indicaţii:

~Anestezie generală.

~Hipoxii:

O Hipoxie anemică – prin lipsa hemoglobinei.

O Hipoxie hipoxică – prin insuficienţă ventilatorie.

O Hipoxie histotoxică – prin blocarea fermenţilor respiratori la nivel celular.

O Hipoxie circulatorie – prin tulburări de circulaţie.

~Complicaţii postoperatorii.

~Lăuze.

~Nou născuţi cu suferinţe respiratorii şi circulatorii.

→Materiale necesare:

~Sursă de oxigen.

~Reductor de presiune.

~Manometru.

~Barbotor – umidificator (cu apă sau apă cu alcool 1/1).

~Sondă, ochelari, mască, cort de oxigen.

→Norme de protecţie:

~Fără grăsimi, cârpe grase, mâini unsuroase – pericol de explozie.

~Fără foc deschis în apropierea sursei de oxigen.

~Tubulatura şi aparatura folosită pentru oxigenoterapie – de culoare albastră.

~Se evită lovirea sau bruscarea sursei de oxigen.

~Fixarea tubulaturii se face vertical.

→Condiţii de administrare:

~Cu reductor de presiune.

~Oxigen barbotat.

~Administrare intermitentă pentru a nu deprima centrul respirator.

→Oxigenoterapie prin sondă, cateter nazal sau ochelari:

~Se măsoară distanţa de la tragus (lobul urechii) la nară.

~Se introduce sonda sau cateterul (cu orificii laterale) până în faringe, paralele cu palatul osos şi perpendicular

pe buza

superioară.

~Cateterul nazal se introduce pe nară sau prin pipă Guedel.

~Se fixează sonda cu leucoplast.

~Ochelarii se fixeazădupă urechi şi au două sonde de plastic care pătrund pe nări. Sunt recomandate la

copii şi bolnavi

agitaţi.

~Se administrează cu debit de 12 l pe minut

14 Sondajul vezical la femei: tehnica.

Raspuns

Definiţie: manevra de golire a vezicii urinare cu ajutorul unei sonde.

Indicaţii:

- retenţii acute de urină;

- intervenţii chirurgicale în micul bazin sau pe organele genitale feminine;

- explorări endoscopice ale uretrei, vezicii şi ureterelor.

Materiale necesare:

- sonde uretrale sterile de diverse tipuri şi dimensiuni (Nélaton, Foley, Thieman);

- mănuşi sterile pentru cel care sondează;

- comprese sterile, soluţii antiseptice slabe (apă oxigenată, cloramină, permanganat de potasiu, etc.) pentru

dezinfecţia glandului şi a vulvei;

- ulei de parafină sau glicerină sterile (lubrefiere a sondei);

- vase sterile pentru colectarea urinii (tăviţe renale, urinare, pungi din plastic);

- seringă şi apă distilată pentru controlul permeabilităţii sondei, aspirarea microchea¬gurilor din ve¬zi¬că şi

pentru umplerea balonetului sondei Foley;

- beniqué-uri (dilatare a uretrelor la stricturaţii vârstnici).

Tehnica sondajului vezical:

La femeie (uretră mai scurtă: 5-7 cm; fără curburi):

- bolnavă aşezată pe masa ginecologică sau în pat pe ploscă;

- depărtare a labiilor cu degetele mâinii stângi, dezinfectare, uscare cu compresă steri¬lă;

- introducere a sondei cu blândeţe în uretră

15 Administrarea medicamentelor pe cale respiratorie.

Raspuns

Definitie : Calea respiratorie se preteaza la administrarea medicamentelor,avand in vedere suprafata de peste

100 m patrati a alveolelor pulmonare si vascularizatia lor bogata

• se administreaza :

-gaze sau substante,gaze ificate

-lichide fin pulverizate sau sub forma de vapori ;sau prin injectie intratraheala

Scop:

-dezinfectia decongestionarea mucoasei cailor respiratorii

-imbogatirea aerului inspirat in oxigen,pentru combaterea hipoxiei

-fluidificarea sputei,expectoratia

Inhalatia :

-reprezinta introducerea substantelor medicamentoase in caile respiratorii ,antrenate de vapori de apa

Indicatii :

-rinite;rinofaringe

-bronsite ;astm bronsic

Pregatirea inhalatiei :

• pacientul

-pregatirea psihica

-este informat cu privire la scopul administrarii medicamentelor

-i se explica modul in care va respira ;inspiratie pe gura ,expiratie pe nas

-pregatire fizica

-se aseaza in pozitie sezand

-invata unde sa-si sufle nasul

-se aseaza un prosop in jurul gatului

-se ung buzele ci tegumentele peri-bucale cu vaselina

• materialele

-inhalator ,prosop,vaselina,cort ,apa clocotinda

-substanta medicamentoasa:esente aromate ,substante antiseptice,substante alcaloide

Executarea inhalatiei:

• asistenta

-isi spala mainile

-inchide ferestrele camerei

-introduce in vasul inhalatoruluicu apa clocotita o lingurita inhalant la 1-2 l apa

-aseaza pacientul pregatit in fata palniei inhalatorului,il acopera cu cortul sau pelerina

-menitine distanta de 30-80 cm fata de palnie

-invita pacientul sa inspire pe gura ,sa expire pe nas

-supravegheaza pacientul

-durata unei sedinte:5-20 min

Ingrijirea ulterioara a pacientului :

-se sterege fata pacientului cu un prosop moale

-este ferit de curentii de aer rece

-ramane in incapere 15-30 min

Reorganizarea :

-materialele se strang ,se spala

-inhalatorul se dezinfecteaza

Inhalarea de aerosoli :

/!\ DE stiut :inhalatorul poate deveni sursa de contaminare a cailor respiratorii,daca nu este sterilizat in prealabil

/!\ De evitat :inhalarea primilor vapori deoarece acestia pot antrena picaturi de apa fierbinte

16 Tehnica recoltarii sucului pancreatic.

Raspuns

Definiţie: Sondajul sau tubajul duodenal reprezintă introducerea unei sonde Einhorn dincolo de pilor,

realizând o comunicare între duoden şi mediul exterior.

Scop:

• explorator

- extragerea conţinutului duodenal format din conţinutul gastric, bilă (A, B, C), suc pancreatic şi secreţie

proprie.

- aprecierea funcţiei biliare hepatice, a căilor extrahepatice

- descoperirea unor modificări anatomo-patologice ale organelor care dau aspectul, cantitatea, compoziţia

chimică sau morfologică a sucurilor extrase prin sondaj;

- evidenţierea unor boli parazitare ale duodenului sau căilor biliare;

• terapeutic:

- drenarea căilor biliare şi introducerea unor medicamente care au acţiune directă asupra ficatului, a căilor

biliare sau a tubului digestiv. Acestea vor acţiona fie local, fie se vor resorbi, prin pereţii intestinali, ajungând

prin vena portă în ficat, de unde apoi vor fi excretate împreună cu bila în căile biliare, urmând calea circulaţiei

entero-hepatice;

• alimentaţie artificială

- se introduc lichide hidratante şi alimente lichide în organismul pacienţilor inconştienţi sau cu

imposibilitate de înghiţire;

• aspiraţie continuă

- în cazul ocluziilor sau subocluziilor intestinale

- după intervenţii chirurgicale pe tub digestiv (postoperator, vezi nevoia de eliminare);

Pregătiri:

• materiale:

- de protecţie:

o muşama şi aleză;

o şorţ de cauciuc sau alt material impermeabil;

o prosoape;

- sterile:

o sonda Einhorn;

o 2 seringi de 20 ml;

o mănuşi de cauciuc sterile;

o pensă homestatică;

o medii de cultură;

o eprubete;

- nesterile:

o tăviţă renală;

o tavă medicală;

o stativ pentru eprubete;

o pahar cu apă aromată;

o pernă cilindrică dură sau pătură rulată;

o hârtie de turnesol roşie şi albastră;

- medicamente:

o sulfat de magneziu 33%;

o ulei de măsline;

o novocaină;

o soluţii necesare hidratării şi alimentării (materialele se vor alege în funcţie de scopul sondajului);

• pacient

- psihic:

o se informează pacinetul;

o i se explică necesitatea tehnicii;

- fizic:

o pacientul va fi nemâncat;

o se izolează patul cu un paravan;

o se protejează cu muşamaua şi aleză;

o se aşează pacientul în poziţie şezând la marginea patului;

o i se îndepărtează proteza (după caz)

o i se dă tăviţa renală să o ţină sub bărbie

Execuţia:

• introducerea sondei:

- asistenta se spală pe mâini;

- îmbracă mănuşi sterile;

- prinde sonda (umezită) cât mai aproape de olivă şi o introduce cu blândeţe prin cavitatea bucală sau

nazală până în faringe;

- cere pacientului să respire adânc, cu gura deschisă şi să înghită de câteva ori până când oliva trece în

esofag;

- cu mişcări blânde ajută înaintarea sondei până la marcajul 45 cm la arcada dentară, moment în care se

consideră că sonda a trecut de cardia şi a pătruns în stomac;

- se aşează pacientul în decubit lateral drept, cu trunchiul uşor ridicat şi capul mai jos, coapsele flectate pe

bazin;

- se introduce perna cilindrică sub regiunea hepatică;

- se împinge uşor sonda spre pilor până la marcajul 60 cm;

- se continuă introducerea sondei cu răbdare şi atenţie concomitent cu acţiunea de înghiţire a ei de către

pacient (1-2 cm la 3-5 minute);

- când diviziunea 75 cm se află la arcada dentară, oliva sondei a ajuns în duoden (după circa 1-1 ½ ore de

la pătrunderea ei în stomac);

• verificarea poziţiei sondei

- dacă nu se scurge bilă sau lichidul scurs nu are aspectul bilei, se verifică dacă sonda a ajuns în duoden

sau s-a încolăcit în stomac;

- se insuflă 60 ml de aer prin sondă cu seringă şi după un minut se aspiră. Dacă sonda a ajuns în duoden se

recuperează mai puţin de 20 ml;

- se introduc 10 ml de lapte care nu mai poate fi extras dacă sonda a ajuns în duoden, dar poate fi extras

dacă ea se află în stomac;

- se face control radiologic, sonda urmărindu-se sub ecran, ea fiind vizibilă datorită impregnării cu săruri

de plumb;

RECOLAREA SUCULUI PANCREATIC

• se face prin tubaj duodenal

• acesta este amestecat cu bila, suc gastric si secretie duodenala

• ptr a se obtine un continut duodenal bogat in suc pancreatic se utilizeaza subst excitante ale secretiei

pancreatice: eter

• acesta se injecteaza prin sonda in duoden, cand oliva sondei a ajuns in dreptul ampulei Vater

• cant injectata este de 2-3 ml, doza care nu trebuie depasita

17 Injectia intradermica: tehnica si locul de administrare.

Raspuns

Scop

• terapeutic- anestezie locala; desensibilizarea organismului in cazul alergiilor;

• explorator – intradermoreactiile la tuberculina , la diversi alergeni

Locul injectiei – reg lipsite de foliculi pilosi : fata ant a antebratului ; fata ext a bratului si a coapsei ; orice reg

in scop de anestezie

Solutii administrate : - sol izotone usor resorbabile, cu densitate mica

Resorbtia – foarte lenta.

Executarea :

-asistenta isi spala mainile

-dezifecteaza locul injectiei

-se intinde si se imobilizeaza pielea cu policele si indexul mainii stangi

-se prinde seringa in mana dreapta si se patrunde cu bizonul acului indreptat cu acul in sus in grosimea dermului

-se observa,locul de injectare,formarea unei papule cu apectul cojii de portocala,avand un diametru de 5-6 mm

si inaltimea de 1-2 mm;

-se retrage brusc acul,nu se tamponeaza locul injectiei;

Ingrijirea :

-este recomandat sa nu se spele pe antebrat,sa nu comprime locul injectiei

-se citeste reactia in cazul intradermareactiilor la intervalul de timp stabilit

Incidente :

-revarsarea solutiei la suprafata pielii ,avand drept cauza patrunderea partiala a bizoului acului in grosimea

dermului

-lipsa aspectului caracteristic (papula cu aspect de portocala ),cauza-patrunderea solutiei sub derm

-lipotimie ,stare de soc cauzata de substanta injectata

-necrozarea tegumentelor din jurul injectiei

18 Introducerea sondei Blackmore: scop si tehnica.

Raspuns

Introducerea sondei Blackmore

Pentru compresia segmentară a esofagului şi a cardiei în vederea unui tamponament esofagian se folosesc mai

multe de sonde, dintre care cea mai utilizată este sonda Blackmore.

Scop:

realizarea hemostazei în hemoragia digestivă superioară prin ruptura varicelor esofagiene:

când cantitatea de sânge pierdută este importantă şi/sau persistentă peste 1000 ml;

când tulburările hemodinamice nu se restabilesc după umplere vasculară cu 1000 ml;

Pregătire materiale

sonda Blackmore cu dublu balonas

sondă gastrică, laringoscop seringi de 20 ml

pense hemostatice

comprese

aparat de aspiraţie;

vas colector;

medicamente:solutie novocaina

substanţă lubrifiantă

Pregatirea pacientului

• psihic:

o se anunţă şi se explică necesitatea şi inofensivitatea tehnicii

• fizic:

o se evacuează conţinutul gastric;

o se verifică etanşeitatea şi funcţionalitatea balonaşelor;

o se lubrifiază sonda Blackmore;

o se face anestezia orificiilor nazale;

o se verifică aparatul de aspiraţie;

o se reperează pe sondă distanţa nas-ombilic

Efectuare

• se introduce sonda endonazal, este împinsă progresiv şi prin mişcări de degluţie va fi înghiţită până la

marcaj (reflexul de sânge sau suc gastric dovedeşte prezenţa ei în stomac);

• se umflă balonaşul gastric cu 200-250 ml aer;

• se trage sonda astfel ca balonaşul să fie în dreptul joncţiunii eso-cardiale

• se fixează la orificiul nazal printr-un sistem de prindere (guleraş)

• se umflă balonaşul esofagian 60-80 ml aer

• se aspiră conţinutul sondei

• se ataşează sonda la punga colectoare care va fi situată decliv (sifonaj).

• se verifică permanent presiunea din balonaşe prin intermediul manometrului;

• presiunea necesară asigurării homeostazei este de 50-60 mm Hg

• se supraveghează fixarea, permeabilitatea sondei, tensiunea arterială şi pulsul;

• se supraveghează episodul hemoragic;

• se va înscrie cantitatea de aer injectat pe fiecare tub al balonaşului;

• pentru prevenirea ischemiei mucoasei şi ulcerarea bazei esofagului se controlează presiunea

balonaşului – 50 – 60 mm Hg; se dezumflă periodic balonaşul esofagian, la 4 ore, timp de 15 minute;

• dacă sangerarea nu este controlată, balonaşul gastric se umflă 300 ml, dar volumul de aer să nu

depăşească 100 ml în balonaşul esofgian.

19 Injectia subcutanata: tehnica si locul de administrare.

Raspuns

Scop – terapeutic

Locul injectiei – reg bogate in tesut celular, lax, extensibil: fata externa a bratului, fata sup-ext a coapsei;

fata supra- si sub-spinoasa a omoplatului; reg subclaviculara; flancurile peretelui abdominal.

Solutii administrate : - sol izotone, nedureroase ; sol cristaline : insulina, cofeina, histamina

Resorbtia – incepe de la 5-10 min de la adm. si dureaza in fct de cant subst adm

Executarea :

-asistenta isi spala mainile

-dezinfecteaza locul injectiei

-pentru injectia pe fata externa a bratului ,pozitia pacientului este sezand,cu bratul sprijinit pe sold

-se prinde seringa pregatita, ca pe un creion,in mana dreapta

-se face o cuta a pielii intre indexul si policele mainii,care se ridica dupa planurile profunde

-se patrunde brusc,cu forta la baza cutiei,longitudinal 2-4 cm

-se verifica pozitia acului prin retragere pistonului,daca nu sa patrunbs intr-un vas sangvin

-se injecteaza lent solutia medicamentoasa,prin apasarea pistonului cu policele mainii drepte

-se retrage brusc acul cu seringa si se dezinfecteaza locul injectiei,masandu-se usor, pentru a favoriza circulatia

si deci resorbtia medicamentului

20 Sondajul gastric: scop si tehnica.

Raspuns

Definitie:

Sondajul sau tubajul gastric reprezintă introducerea unui tub de cauciuc - sonda gastrica Faucher sau Einhorn

prin faringe şi esofag în stomac

Scop:

explorator

recoltarea conţinutului stomacal în vederea evaluării funcţiei chimice şi secretorii (chimismul gastric)

pentru studierea funcţiei evacuatoare a stomacului

terapeutic

evacuarea conţinutului stomacal toxic

curăţarea mucoasei de exsudate şi substanţe străine depuse

hidratarea şi alimentarea bolnavului

introducerea unor substanţe medicamentoase

Indicatii

• în gastritele acute sau cronice, boala ulceroasă

Materiale necesare

• tava medicala

• sonda din cauciuc sau material plastic(Faucher sau Einhorn)sterile

• soluţie pentru lubrefiere (aqua gel)

• seringa de 20 ml

• stetoscop

• seringă Guyon

• pense hemostatice

• eprubete

• tăviţă renală

• pahar cu apă

• pahar cu apă pentru proteză

• recipient pentru colectare

• mănuşi de unică folosinţă

• medicamente la indicaţia medicului

• leucoplast

Pregatirea pacientului

psihic:

• se informează pacientul şi i se explică necesitatea tehnicii

• educam pacientul pentru inspiratie in cazul aparitiei senzatiei de greata sau de voma

• se respecta intimitatea pacientului

• este rugat să respecte indicaţiile date în timpul sondajului

fizic:

• se roaga pacientul să-şi sufle nasul sau curăţaţi nasul dacă este necesar;

• se aşează pacientul in pozitie sezand sau semisezand

• se protejează cu sortul din material plastic

• i se îndepărtează proteza dentară (când este cazul) şi se aşează într-un pahar cu apă

• se aşează tăviţa renală sub bărbia pacientului pentru a capta saliva ce se scurge din cavitatea bucală

• este solicitat să menţină tăviţa în această poziţie

• pacientul nu va mânca în dimineaţa efectuării examenului

Tehnica

se aleg si se verifica materialele in funcţie de obiectivul stabilit;

se verifica recomandarea medicală;

se identifica pacientul şi transporta materialele in salon

se instrueste pacientul cum să inghită

se aseaza pacientul in poziţia aleasă şi se plaseaza sub bărbia acestuia sortul de plastic

se spala mainile,se imbraca manusile

se masoara sonda de la cavitatea bucala pana la apendicele xifoid(daca sonda se introduce pe cale orala)

sau se masoara distanţa dintre lobul urechii şi varful nasului şi apoi de la varful nasului pană la

apendicele xifoid (daca se introducen endonazal)

se insemneaza locul celor două măsurători cu benzi subţiri de leucoplast sau se noteazadistanţele dacă

sonda este gradată

se umezeşte sonda cu apa sau gel hidrosolubil pentru a favoriza alunecarea prin faringe şi esofag

asistentul se aseaza în dreapta bolnavului şi îi fixeaza capul cu mâna stângă, ţinându-l între mână şi torace

prinde cu mâna dreaptă extremitatea rotunjită a sondei ca pe un creion

invita pacientul sa flecteze capul si să deschidă larg gura , să respire adânc şi introduce capătul sondei

până la peretele posterior al faringelui, cât mai aproape de rădăcina limbii, invitând bolnavul să înghită

pentru vestibulul nazal sprijinim capul pacientului in usoara extensie si introducem in directie orizontala

sonda aproximativ 15 cm

prin deglutiţie sonda pătrunde în esofag şi este împinsă foarte atent spre stomac(la marcajul 45-50cm citit

la arcada dentară)

se verifică prezenţa sondei în stomac prin aspirarea conţinutului stomacal cu ajutorul seringii sau prin

ascultare cu stetoscopul in epigastru si hipogastru stang la injectarea cu seringa de aer

pozitia corecta a sondei este relevata de decelarea unor borborisme,in lipsa stetoscopului in timp ce se

introduce aer cu seringa prin sonda,tinem mana dreapta asezata pe regiunea epigastrica ,palpand formarea

bulelor de curentul de aer

se fixează sonda cu romplast in asa fel incat sa nu reduca campul vizual al pacientului

se aşează la extremitatea liberă a sondei ,balonul Erlenmeyer(când se colectează pentru o probă) sau

aspiră sucul gastric cu seringa

pentru a favoriza golirea stomacului, pacientul este rugat să-şi contracte pereţii abdominali

extrage sonda printr-o mişcare hotărâtă, cu prudenţă, după comprimarea ei cu o pensă hemostatică

pentru a împiedica scurgerea conţinutului în faringe (de unde ar putea fi aspirat de pacient)

când capătul liber al sondei ajunge în gura pacientului se prinde cu mâna stângă şi se îndepărtează sonda

goleşte conţinutul sondei în vasul colector

aşează sonda în tăviţa renală

• tubajul gastric se efectuează în condiţii de asepsie

• pacientii inconstienti se pozitioneaza in decubit lateral stang

• pacienţilor inconştienţi li se urmăresc respi¬raţia, culoarea feţei; verificarea căii de pătrun¬dere a sondei

se face prin introducerea capătului liber într-un pahar cu apă - apariţia bulelor de aer confirmă pătrunderea în

căile respiratorii

• o formă particulară de sondare în scop he¬mostatic este introducerea sondei Blakemore

Ingirjirea ulterioară a pacientului

- i se oferă un pahar cu apă aromată să-şi clătească gura

- se şterg mucozităţile de pe faţă şi bărbie

- se îndepărtează tăviţa şi şorţul de cauciuc

- i se oferă proteza dentară (după caz)

- se aşează pacientul în poziţie comodă

Pregătirea produsului pentru examenul de laborator

- se determină cantitatea evacuată

- se completează formularele de recoltare

- se trimit probele etichetate la laborator

Reorganizare ;

-se indeparteaza materialele folosite;cele de unica folosinta se arunca in recipientele pentru colectarea deseurilor

Notare în foaia de observaţie

-se notează tehnica, data, cantitatea şi aspectul macroscopic al sucului gastric extras,rezultatul de laborator.

Accidente

• Greaţă şi senzaţie de vărsătură; se înlătură fie printr-o respiraţie profundă, fie se efectuează anestezia

faringelui cu o soluţie de cocaină 2%

• Sonda poate pătrunde în laringe: apare reflexul de tuse, hiperemia feţei, apoi cianoza, se îndepărtează

sonda

• Sonda se poate înfunda cu resturi alimentare; desfundarea se face prin insuflaţie cu aer

• Se pot produce bronhopneumonii de aspiraţie

• Lubrefierea sondei cu ulei sau alte substanţe grase (provoacă greaţă pacientului)

21 Accidentele injectiei subcutanate.

Raspuns

Accidente Interventii

-durerea violenta prin lezarea unei terminatiuni nervoase -se retrage acu putin spre suprafata

-ruperea acului

-extragerea manuala sau chirurcicala a acului

-hematom prin lezarea unui vas mai mare -se previne prin verificarea pozitiei inainte de injectare

22 Masurarea si notarea tensiunii arteriale in foaia de observatie.

Raspuns

TA reprezintă presiunea exercitată de sângele circulant asupra pereţilor arteriali.

Scop: evaluarea fcţiei cardiovasculare (forţa de contracţie a inimii, rezistenţa determinată de elasticitatea şi

calibrul vaselor).

Se măsoară tensiunea arterială sistolică(maximă) şi cea diastolică(minimă) = elemente de evaluat.

loc de măsurare

• artera humerală

• a.radială(electronic)

Materiale

- tensiometru(Riva-Rocci, cu manometru, electronice)

- stetoscop biauricular

- tampon de vată

- alcool

- pix de culoare roşie

metode

auscultatorie

palpatorie

oscilometrică

Tehnică

metoda auscultatorie

pregătire psihică

repaus timp de 5 minute

se aplică manşeta pneumatică pe braţul pacientului, braţul fiind în extensie

se fixează membrana stetoscopului la nivelul arterei humerale sub marginea inferioară a manşetei

se introduc olivele stetoscopului în urechi

se pompează aer în manşeta pneumatică cu ajutorul perei de cauciuc până la dispariţia zgomotelor

pulsatile

se decomprimă progresiv aerul din manşetă prin deschiderea supapei până când se aude primul zgomot

acesta reprezintă valoarea tensiunii arteriale maxime). Se reţine valoarea indicată continuându-se decomprimarea

până când zgomotele dispar(tensiunea arterială minimă)

metoda palpatorie

• determinarea se face prin palparea arterei radiale, etapele fiind identice metodei auscultatorii;

• se utilizează în cazuri deosebite când nu avem la îndemână un stetoscop

• valorile se determină înregistrând val. indicată pe cadranul manometrului în momentul în care simţim că

trece prima undă pulsatilă, aceasta echivalând cu tens. max.

• valoarea tensiunii arteriale minime se calculează după formula:

TAmin=TAmax/2 + 1 sau 2

• diferenţa dintre TAmax şi TAmin s.n. tensiune diferenţială şi nu are voie să fie mai mică de 30mmHg

• are dezavantajul obţinerii unor valori mai mici decât în realitate

metoda oscilometrică

Oscilometria – metoda prin care se evidenţiază amplitudinea pulsaţiilor peretelui arterial cu ajutorul

oscilometrului Pachon.

Aparatul este alcătuit dintr-un cadran gradat în unităţi, o manşetă pneumatică şi pară de cauciuc.

Manşeta aparatului se fixează pe membrele bolnavului la nivelul dorit, de unde pulsaţiile se transmit la

manometru.

Pregătirea bolnavului

Camera de examinare tb. să aibă un climat corespunzător

Bolnavul este culcat în repaus cu cel puţin 15min înainte de măsurare

Se descoperă mb. superioare sau inferioare

Se aplică manşeta aparatului la nivelul dorit pe mb. de examinat

Tehnica

Se pompează aer până ce dispare pulsul periferic.

Se citeşte amplitudinea oscilaţiilor pe cadranul manometrului

Se scade presiunea cu 10 mmHg şi se citesc din nou oscilaţiile arteriale.

Se scade apoi presiunea din 10 în 10 cu citiri succesive până se găseşte valoarea maximă a amplitudinii

care s.n. indice oscilometric.

Valorile normale sunt apreciate în limite foarte lungi şi foarte variabile

Nu are importanţă valoarea obţinută, ci importantă este diferenţa dintre 2 regiuni simetrice care nu tb. Să

depăşească 2mmHg

VALORI NORMALE

TAmax TAmin

• 1-3 ani 75-90 mmHg 50-60 mmHg

• 4-11 ani 90-110 mmHg 60-65 mmHg

• 12-15 ani 100-120 mmHg 60-75 mmHg

• adult 115-140 mmHg 75-90 mmHg

• vârstnic >150mmHg >90 mmHg

modificări ale TA

1. HTA = creşterea TA peste val. normale

2. hTA = scăderea TA sub val. normale

3. modificări ale TAdiferenţiale = variaţiile TAmax şi TAmin nu se fac paralel

4. TA diferită la segmente simetrice (braţ stg, drept)

notare

-se notează pe foaia de temperatură valorile obţinute cu o linie orizontală de culoare roşie, socotindu-se pentru

fiecare linie a foii o unitate coloană de mercur

-se unesc liniile orizontale cu linii verticale şi se haşurează spaţiul rezultat

-în alte documente medicale se notează cifric.

23 Injectia intramusculara: locul administrarii si tehnica.

Raspuns

Scop – terapeutic

Locul injectiei – muschii voluminosi,lipsiti de trunchiuri imortante de vase si nervi : reg sup-ext a fesei ; fata ext

a coapsei in 1/3 mijlocie ; fata ext a bratului, in muschiul deltoid

Solutii administrate : - sol izotone; sol uleioase ; sol coloidale cu densitate mare.

Resorbtia – incepe imediat dupa adm ; se termina in 3-5 min ; mai lenta ptr sol uleioase.

Locul injectei il constituie muschii voluminosi,lipsiti de trunchiuri imortante de vase si nervi,a caror lezare

ar putea provoca accidente.in muschii fesieri se evita lezarea nervului sciatic :

-cadranul super extern fesier -rezulta din intretaierea unei linii orizontale ,care trece prin marginea superioara

a marelui trohanter,pana deasupra santului interfesier ,cu alta vericala perpendiculara pe mijlocul celei

orizontale

-cand pacientul e culcat se cauta ca repere punctuale Smirnov si Barthelmy (punctul Smirnov este situat la un

lat de deget deasupra si inapoia marelui trohanter;punctul Barthelmy este situat la unirea treimii externe cu

cele doua treimi interne aunei linii care uneste splina iliaca anteroposterioara cu extremitatea santului interfesier)

-cand pacientul este in pozitie sezand ,injectia se poate face in tota regiunea fesiera,deasupra liniei de sprijin;

Pregtirea injectiei :

• materialele:

-vezi generalitati

-se incarca seringa

• pacientul :

-se informeaza

-se recomanda sa se relaxeze musculatura

-se ajuta sa se aseze comod in pozitie decubit ventral ,decibit lateral,ortostatism,sezand(pacienti dispneici)

Executarea :

-asistenta isi spala mainile

-dezinfecteaza locul injectiei

-se intinde pielea intre indexul si policele mainii stangi si se inteapa perpendicular pielea cu rapiditate si

siguranta,cu acul montat la seringa

-se verifica pozitia acului prin aspirare

-se injecteaza lent solutia

-se retrage brusc acul cu seringa si se dezinfecteaza locul

-se maseaza usor locul injectei pentru a activa circulatia,favorizand resorbtia

Ingrijirea ulterioara a pacientului :

-se aseaza in pozitie comoda ,ramanand in repaus fizic 5-10 minute

24 Masurarea si notarea pulsului in foaia de observatie.

Raspuns

Definitie: Reprezinta expansiunea ritmica a arterelor, care se comprima pe un plan osos si este sincrona cu

sistola ventriculara.

Scop: evaluarea functiei cardiovasculare.

Elemente de apreciat:

• Ritmicitatea

• Frecventa

• Celeritatea (frecventa de urcare si de coborare a unei pulsatii)

• Amplitudinea (volumul)

Locuri de masurat: orice artera accesibila palparii si care poate fi comprimata pe un plan osos:

artera radiala, femurala, humerala, carotida, temporala,pedioasa.

Materiale necesare:

• Ceas cu secundar

• Creion rosu

Interventiile asistentei:

• Pregatirea psihica a pacientului

• Asigurarea repausului fizic si psihic 10-15 minute

• Spalarea pe maini

• Reperarea arterei

• Fixarea degetelor palpatorii pe traectul arterei

• Exercitarea unei presiuni asupra peretelui arterial cu varful degetelor

• Numararea pulsatiilor timp de un minut

• Consemnarea valorii obtinute printr-un punct pe foaia de temperature,tinand cont ca fiecare linie

orizontala a foii reprezinta patru pulsatii

• Unirea valorii prezente cu cea anterioara cu o linie,pentru obtinerea curbei

• Consemnarea in alte documente medicale a valorii obtinute si a caracteristicelor pulsului

25

Accidentele injectiei intramusculare.

Raspuns

Durere violentă – prin atingerea nervului sciatic sau a unei terminaţii nervoase – se retrage acul şi se

schimbă locul injecţiei.

Paralizie (totală sau parţială)– prin lezarea nervului sciatic.

Ruperea acului – extragerea se va face manual sau chirurgical.

Necroza ţesuturilor prin greşirea căii de administrare.

Hematom.

Supuraţie septică, abces, infecţie gravă.

Flegmon – supuraţie septică prin nerespectarea normelor de asepsie şi antisepsie.

Embolie uleioasă –introducerea accidentală a suspensiei uleioase într-un vas de sânge.

Iritaţie periostală – injectarea medicamentului în apropierea osului.

Transmiterea de boli infecto-contagioase sau infecţii generale – prin refolosirea seringilor şi acelor.

26 Masurarea si notarea temperaturii in foaia de observatie.

Raspuns

TEMPERATURA reprezinta rezultatul proceselor oxidative din organism, generatoare de caldura,

prin dezintegrarea alimentelor energtice.

SCOP- este de a descoperi unele modificari patologice ale valorii temperaturii corpului.

Locuri de masurare:

(a) in cavitati semiinchise:

-in axila;

-in plica inghinala;

-in cavitatea bucala;

(b) in cavitati inchise:

-in rect;

-in vagin;

Materiale necesare: termometru maximal individual, o casoleta mica cu tampoane de tifon nesterile,

prosop individual, sapun, pahar cu ¾ solutie de cloramina 1-5%, o tava, o sticluta cu ulei de vaselina,

tavita renala, sticla cu alcool medicinal, creion sau pix cu pasta albastru, foaia de temperatura a bolnavului

si carnetelul propriu al asitentei.

ETAPE DE EXECUTIE:

1. pregatirea materialelor si a instrumentelor:

-se pregatesc materialele necesare;

-se verifica integritatea termometrului, functionalitatea si daca mercurul este coborat in rezervor;

-se sterge termometrul de solutia dezinfectanta deoarece irita tegumentele;

2. pregatirea psihica si fizica a bolnavului:

-se anunta bolnavul;

-se aseaza bolnavul in decubit orsal, confortabil, cu capul pe perna sau in pozitie sezanda pe un scaun;

3. efectuarea tehnicii:

(a) masurarea in axila:

-se ridica bratul bolnavului;

-se sterge bine axila bolnavului prin tamponare cu prosopul lui, stiind k frecarea ridica temperatura;

-termometrul se tine in mana ca pe un creion in pozitia pt scris;

-se aseaza termometrul cu rezervorul de mercur pe pielea centrului axilei, paralel cu toracele (se evita lenjeria);

-se apropie bratul bolnavului de trunchi cu antebratul flectat pe suprafata anterioara a toracelui;

-se mentine termometrul timp de 10 min dupa care se scoate din axila bolnavului, se citeste si se aseaza pe

tava medicala;

-bolnavul va fi asezat in pozitie comoda;

-inainte de citirea termometrului, acesta se sterge cu o compresa uscata;

-tinut strans ca un creion, termometrul se scutura cu miscari rapide departe de obstacole, pt ca mercurul

sa coboare in rezervor;

-se aseaza termometrul la locul lui in recipient;

(b) masurarea in cavitatea bucala: (se foloseste termometru utilizat numai in acest scop)

-se umezeste termometru cu apa rece;

-se introduce termometrul in cavitatea bucala a bolnavului, sub limba;

-se atrage atentia bolnavului sa pastreze gura inchisa timp de 5 min si sa nu sparga termometrul cu dintii;

-se scoate termometrul si se citeste valoarea;

(c) masurarea temperaturii in rect (masurare rectala)

-se lubrifiaza bulbul termometrului cu ulei de vaselina;

-cand bolnavul stie si poate, isi introduce singur termometrul in rect;

-cand bolnavul nu poate, este asezat in decubit dorsal sau lateral si i se introduce usor bulbul termometrului

in rect, cu miscari de rotatie si inaintare;

-se mentine timp de 3 min;

-se scoate termometrul, se sterge cu un tampon de vata imbibat cu alcool, si se citeste gradatia;

4. notarea cifrica:

-in carnetelul de observatii individual, se noteaza numele bolnavului, nr salonului, nr patului, data si

valoarea temperaturii obtinute urmand a fi notata si in foaia de temperatura;

5. notarea grafica:

-se noteaza grafic cu un punct de culoare albastra in F.T. pe verticala corespunzatoare datei si timpului zilei;

-pt fiecare diviziune a foii se socotesc doua diviziuni de grad;

-se uneste cu valoarea anterioara, printr-o linie albastra, obtinandu-se astfel curba termica;

6. interpretarea rezultatelor:

-temperatura normala (fiziologica) este cuprinsa intre 36-37 grade C cand bolnavul este considerat afebril;

-valori patologice:

(a) hipertermie: starea de subfebrilitate=37-38 grade C

starea febrila= 38-39 grade C (considerta febra moderata)

febra ridicata= 39-40 grade C

hiperpirexie= 40-41 grade C

(b) hipotermia-toate valorile sub 36 grade C

7. reorganizarea locului de munca:

-se scutura termometru pana cand mercurul coboara in rezervor;

-se spala termometrul cu apa curenta cu detergenti sau cu sapun lichid;

-se spala recipientul;

-se schimba solutioa dezinfectanta;

-se introduce termometrul in recipient;

PRECIZARE:

1. termometrul se mentine timp de 10 min in axila astfel inregistrarea nu este reala;

2. daca axila bolnavului nu este uscata, umiditatea modifica valoarea temperaturii;

RECOMANDARI:

1. temperatura se masoara dimineata catre ora 08.00 si seara in jurul orelor 17.00;

2. sustineti termometrul la copii, batrani, inconstienti, agitati si masurati in cavitatile semiinchise;

3. in situatia unor valori prea ridicate sau prea scazute, repetati masurarea temperaturii sub supraveghere;

CONTRAINDICATII:

1. nu masurati in cavitatea bucala la bolnavii agitati, la copii care nu coopereaza, la bolnavii cu

respiratie nazala dificila sau inflamatii bucale;

2. nu masurati rectal la bolnavii agitati, cu inflamatii anale, rectale, cu operatii rectale;

27 Injectia intravenoasa: locul punctiei si tehnica.

Raspuns

Injectia intravenoasa consta in introducerea solutiilor cristaline, izotonice sau hipertonice in circulatia venoasa.

Loc de electie

-pentru administrarea anumitor medicamente al caror efect trebuie obtinut rapid ca si pentru corectarea

unei hipovalemii, anemii, abordul venos capata o importanta deosebita in cadrul diverselor conduite terapeutice;

-abordul venos poate fi efectuat periferic sau central;

abordul venos periferic este realizat de catre asistenta medicala, iar cel central numai de catre medic;

alegerea tipului de abord venos si a locului de electie depind de:

- starea clinica a pacientului si criteriul de urgenta in administrare sau nu;

- tipul medicamentului ce trebuie administrat si efectul scontat;

- cantitatea de administrat, durata tratamentului.

-pentru alegerea locului in efectuarea punctiei venoase examinam atent ambele brate ale pacientului

pentru a observa calitatea si starea anatomica a venelor;

-evitam regiunile care prezinta ;

-procese recuperative;

-piadermite;

-eczeme;

-nevralgii;

-traumatism,etc.

-examinarea o efectuam in urmatoarea ordine:

-plica cotului;

- antebrat;

- fata dorsala a mainilor;

- vena maleolara interna;

- venele epicraniene la sugari si copii;

-la nivelul plicii cotului venele antebratului cefalica si bazilica se anastomozeaza dand nastere venelor

mediana cefalica si mediana bazilica.

Efectuarea injectiei

injectia intravenoasa consta in

-punctia venoasa si

-injectarea medicamentului;

-injectia i.v. nu se efectueaza in pozitia sezand.

-se confirma identitatea pacientului

-se explica procedura pacientului

-se spala mainile, se pun manusile

-in timpul lucrului ne pozitionam vis-a-vis de pacient;

-aspiram medicamentul din fiola dupa care schimbam acul cu unul de lumen mai mic si aplicam garoul;

-alegem locul punctiei si il dezinfectam;

-interzis a palpa vena dupa dezinfectare;

-mentinem bratul pacientului inclinat in jos;

-intindem pielea pentru imobilizarea venei si facilitarea penetrarii acului prin cuprinderea extremelor in

mana stanga in asa fel ca policele sa fie situat la 4-5 cm sub locul punctiei, exercitand miscarea de tractiune

si compresiune in jos asupra tesuturilor vecine;

-patrundem cu acul montat la seringa in lujmenul vasului;

-dupa ce am patruns cu acul in lumenul vasului, schitam o usoara miscare de aspirare pentru a verifica

pozitia acului;

-desfacem garoul cu mana stanga.

Injectarea substantei medicamentoase

-mentinem seringa cu mana dreapta fixand indexul si medianul pe aripioarele seringii, iar cu policele

apasam pistonul, introducand solutia lent si verificand pentru control la nevoie cateterizarea corecta a

venei prin aspirare;

-se retrage brusc acul ,cand injectarea s-a terminat

-la locul punctiei se aplica tamponul imbibat in alcool

Ingrijirea ulterioara

-se mentine compresiune la locul injectiei cateva minute-se supravegheaza in continuare starea generala

Consideratii speciale

-in timpul injectarii se va supraveghea locul punctiei si starea generala

-vena are nevoie pentru refacere de un repaus de cel putin 24h ,de aceea nu se vor repeta injectiile in acceasi

vena la intervale scurte

-daca pacientul are o singura vena disponibila si injectiile trebuie sa se repete ,punctiile se vor face intotdeauna

mai central fata de cele anterioare

-daca s-au revarsat,in tesutul perivenos,solutiile hipertone-va fi instiintat medicul pentru a interveni,spre a se

evita necrozarea tesuturilor.

-De evitat incercarile de a patrunde in vena dupa formarea hematomului,pentru ca acesta ,prin volumul sau ,

deplaseaza traiectul obisnuit al venei

-nu se administreaza solutii uleioase in vena

-abordul venos superficial la nivelul membrelor inferioare este realizat doar in cazuri de urgenta majora si de

scurta durata pentru a evita complicatiile tromboembolice si septice;

-pozitia pacientului pentru abordul venei jugulare externe este decubit dorsal, Trendelenburg 150° cu capul

intors contralateral;

-tegumentul gatului il destindem cu policele mainii libere si punctionam vena la locul de incrucisare cu

marginea externa a muschiului sternochidomastoidian;

-abordul venos profund este realizat de catre medi in conditii tip protocol-operator:- vena jugulara interna,

vena femurala, vena subclavic.

28 Escara: definitie, masuri preventive.

Raspuns

Sunt leziuni prifunde ale ţesuturilor prin irigarea insuficientă datorită comprimării lor mai îndelungat între

proeminenţele osoase şi un plan mai dur.

Mijloace de prevenire.

Escarele pot apărea în câteva ore sau zile. La copii mai repede decât la adulţi.

1. Schimbarea poziţiei în pat.

Mobilizarea se face la 2-3 ore sau mai des, la nevoie. În foaia de observaţie se vor nota poziţia şi ora şi se

urmăreşte aspectul cutanat.

2. Asigurarea confortului şi menţinerea într-o stare perfectă de igienă. Evitarea cutelor lenjeriei de pat şi de

corp. Spălarea zilnică cu apă şi săpun şi masarea regiunii cu soluţii speciale.

În caz de incontinenţă urinară se montează o sondă vezicală. Lenjeria de pat va fi scuturată zilnic.

3. Folosirea materialelor complementare pentru prevenirea escarelor: saltele speciale antiescară, perne de

diverse mărimi şi colaci de cauciuc; ungerea pielii cu soluţii de oxid de zinc cu vitamina A şi D2.

4. Alimentaţie şi hidratare echilibrată.

- Se administrează alimente bogate în proteine (favorizează cicatrizarea)

- Administrarea de vitamine

- Se hidratează cu cel puţin 1,5-2 Litri / zi.

5. Favorizarea vascularizaţiei:

a) Prin masaj

se favorizează vascularizaţia profundă şi superficială. Se îndepărtează celulele descuamate şi se destupă

glandele sebacee. Rehidratarea pielii, se înlătură durerea. Se efectuează întotdeauna pe pielea curată.

Se efectuează cu mâna goală, pe direcţia de întoarcere a circulaţiei (de jos în sus). Se face pe o suprafaţă

mai mare, nu trebuie sa fie dureros, iar durata de aproximativ 15 minute. Nu se efectuează masaj la pacienţii

cu febră, cancer sau infecţii ale pielii sau în septicemii.

b) Utilizarea alternativă de cald şi rece.

Se efectuează în loc de masaj provocând alternativ vasodilataţie şi vasoconstricţie. Este indicat în escarele

de stadiul II. Se aplică de 3-4 ori şi apoi se continuă cu tratamentul local în funcţie de stadiul escarelor:

i. Pentru stadiul 1: Efectuăm masaj , se aplică unguente

ii. Pentru stadiul 2: Alternativ cald-rece, pansament şi aplicare de bioxiteracor

iii. Pentru stadiul 3: Se aplică pansamente

29 Tehnica efectuarii perfuziei intravenoase.

Raspuns

Perfuzia intravenoasă constă în introducerea pe cale parenterală, picătură cu picătură, a soluţiei

medicamentoase pentru reechilibrare hidroelectrolitică, hidroionică şi volemică a organismului.

Scop

- hidratarea şi mineralizarea organismului

- administrarea medicamentelor la care se urmăreşte efect prelungit

- depurativ, diluând şi favorizând excreţia din organism a produşilor toxici

- completarea proteinelor sau a altor componente sanguine

- alimentarea pe cale parenterală

Pregătirea materialelor

- dezinfectante

- perfuzor, seringi şi ace de unică folosinţă

- soluţiile de perfuzat

Pregătirea pacientului

*Psihică: se informează privind scopul şi locul injecţiei şi eventualele reacţii pe care le va pre-zenta în

timpul injecţiei

*Fizic:

- se aşează într-o poziţie confortabilă atât pentru pacient, cât şi pentru persoana care o execută (decubit dorsal).

- se examinează calitatea şi starea venelor având grijă ca hainele să nu împiedice circulaţia de întoarcere

la nivelul braţului

- se aşează braţul pe perniţă şi muşama în abducţie şi extensie maximă

- se dezinfectează tegumentele

- se aplică garoul la o distanţă de 7-8 cm deasupra locului puncţiei, strângându-l astfel încât să oprească

circulaţia venoasă fără a comprima artera

- se recomandă pacientului să strângă pumnul, venele devenind astfel turgescente

Execuţie

- tehnica de întreţinere a liniei intravenoase este o tehnică aseptică

- asistenta îmbracă mănuşi pentru evitarea contaminării cu sânge

- pregăteşte soluţia de perfuzat

- montează aparatul de perfuzat şi lasă să circule prin tuburi pentru îndepărtarea aerului

- alege vena (întâi locurile distale şi apoi proximale)

- aplică garoul

- curăţă locul cu alcool de la centru în afară

- introduce acul, branula în venă

- scoate garoul şi ataşează tuburile, deschide prestubul, fixează rata de flux 60 picături/minut

- schimbă punga cu soluţie sau flaconul, înainte de golirea completă a precedentei

- se poate folosi o rată redusă pentru a ţine vena deschisă

Îngrijirea ulterioară a pacientului

- la sfârşitul perfuziei se exercită o presiune asupra venei cu un tampon şi se retrage acul în

di-recţia axului vasului

- se aşează pacientul comod, i de dau lichide călduţe (dacă este permis)

Accidente

- hiperhidratarea (la cardiaci poate determina edem pulmonar acut) – se reduce ritmul sau se

întrerupe perfuzia, se administrează tonicardiace

- embolia gazoasă – prin pătrunderea aerului în curentul circulator

- revărsarea lichidului în ţesuturile perivenoase poate da naştere la flebite, necroze

- coagularea sângelui pe ac sau canulă – se previne prin perfuzarea lichidului cu soluţie de hepa-rină.

30 Alimentatia prin sonda gastrica: scop, tehnica.

Raspuns

Alimentarea prin sonda gastrica

Pregatirea materialelor :

- materiale de protectie a patului (aleza, prosop);

- materiale sterile (pensa hemostatica, seringi de 5 – 10 ml, sonda EINHORN (sonda duodenala) si

sonda FAUCHER (sonda gastrica);

- materiale nesterile : tavita renala, palnie, bulion alimentar care trebuie sa aiba urmatoarele calitati

(sa nu prezinte grunji, sa fie la temperatura corpului si sa aiba valoare calorica).

Pregatirea pacientului:

- psihic : se informeaza pacientul si i se explica necesitatea tehnicii.

- fizic : se aseaza pacientul pe un scaun cu speteaza, cu spatele cat mai drept;

- se protejeaza cu sortul de cauciuc sau de material plastic ;

- I se indeparteaza proteza dentara (cand este cazul) si se aseaza intr-un pahar cu apa;

- Se aseaza tavita renala sub barbia pacientului pentru a capta saliva ce se scurge din cavitatea bucala;

- Este solicitat sa mentina tavita in aceasta pozitie;

Alimentarea pacientului:

- Se aseaza palnia la capatul sondei si se toarna lichidul alimentar in cantitate de 200 – 250 ml, incalzit

la temperatura corpului (37° C);

- Se introduc apoi 200 – 300 ml de apa si o cantitate mica de aer pentru a goli sonda;

- unde ar putea fi aspirate determinand pneumonie de aspiratie;

- Sonda nu se metine mai mult de 4 – 6 zile, poate produce escare ale mucoaselor;

- Pentru pacientii care trebuiesc alimentati o perioada mai lunga sonda se introduce endonazalSe inchide

sonda prin pensare pentru a evita scurgerea alimentelor in faringe .

31 Accidente la efectuarea perfuziei intravenoase.

Raspuns

Accidente

- hiperhidratarea (la cardiaci poate determina edem pulmonar acut) – se reduce ritmul sau se

întrerupe perfuzia, se administrează tonicardiace

- embolia gazoasă – prin pătrunderea aerului în curentul circulator

- revărsarea lichidului în ţesuturile perivenoase poate da naştere la flebite, necroze

- coagularea sângelui pe ac sau canulă – se previne prin perfuzarea lichidului cu soluţie de hepa-rină.

32 Administrarea medicamentelor pe cateter venos periferic.

Raspuns

Introducerea in sistemul venos, pe cale transcutanata sau prin abord chirurgical a unui cateter de dimensiuni

variabile.

Realizarea unui tratament perfuzabil de lungã duratã se face cu ajutorul unui cateter de cavã, care permite în

situaþii de necesitate, pe lângã aplicarea unui tratament perfuzabil, administrarea rapidã intravenoasã

a medicamentelor, precum ºi implantarea pasagerã a unui pacemaker cardiac.

Indicaþiile unui cateter de cavã sunt:

• alimentarea parenteralã de lungã duratã

• mãsurarea presiunii venoase centrale

• administrarea repetatã a unor soluþii hiperosmolare ºi/sau masivã a unor soluþii corectoare de pH.

• corectarea echilibrului acidobazic, terapie osmoticã.

• vene periferice nepuncþionabile (de exemplu în stare de soc).

Pentru cateterizarea venei cave se pot folosi ca ºi cãi de acces venele periferice: vena bazilicã, vena cefalicã

sau vena femuralã. Cãile central de acces sunt: vena jugularã internã, vena subclavie, vena nenumitã ºi

vena jugularã externã.

Puncþionarea vasului ºi montarea cateterului venos constituie obligaþiile medicului. Principiile de realizare a

cateterizãrii venoase centrale sunt:

• introducerea cateterului direct prin acul de puncþionare.

• introducerea cateterului cu ajutorul unui ac de puncþie flexibil.

• introducerea cateterului cu ajutorul unui mandren (dupã Seldinger).

Materialul necesar

Recipiente sterile

• trusã de cateterizare (ac de puncþie, cateter venos)

• materiale de suturã neresorbabile, atraumatice

• portac

• pensã anatomicã ºi chirurgicalã

• foarfecã

• raci

• pense (cu suprafaþa de prindere acoperitã)

• tampoane, comprese

• câmp steril decupat

• câmpuri sterile protectoare

• halat

• mãnuºi sterile de diferite mãrimi

• seringi

• ace

Recipiente nesterile

• anestezic local

• soluþie ser fiziologic (0,9%)

• substanþã de contrast

• perfuzie pregãtitã, cu sistemul de tuburi golit de aer.

• aparat de ras (dacã e necesar)

• eter pentru degresarea tegumentelor

• soluþie pentru dezinfectarea tegumentelor

• plasture adeziv

• foarfecã de pansament

• material din celofibrã.

Montarea cateterului

• Pacientul trebuie informat despre natura intervenþiei ºi poziþionat corespunzãtor . Dacã pacientul

prezintã o hipovolemie marcatã,membrele inferioare vor fi poziþionate mai sus, pentru a creºte presiunea

venoasã în vederea evitãrii unei embolii gazoase.

• Ridicarea nivelului patului corespunzãtor pentru intervenþie.

• Dezinfectarea mâinilor.

• Degresarea ºi dubla dezinfectare a tegumentelor la locul de puncþie.

• Folosirea mãºtii, halatului ºi mãnuºilor sterile.

• Acoperirea locului de puncþie cu câmpuri sterile.

• Instalarea efectelor anesteziei locale.

• Medicul puncþioneazã, controleazã poziþia acului cu ajutorul unei seringi cu ser fiziologic ºi introduce

în vena cavã.

• Se racordeazã perfuzia la cateter. Ulterior se controleazã printr-o scurtã deschidere completã a

clemei-ºurub, dacã fluxul perfuziei progreseazã.

Pentru a verifica încã o datã poziþia intravascularã a cateterului, se coboarã recipientul de perfuzie sub

nivelul pacientului, cu pãtrunderea imediatã a unui flux sanguin în sistemul de perfuzie.

• Îndepãrtarea urmelor de sânge ºi dezinfectarea repetatã a locului de puncþie.

• De multe ori cateterul venos se fixeazã cu un fir la tegumente.

Din punct de vedere al normelor tehnice ºi de igienã, constituie o soluþie bunã. O altã posibilitate de

fixare constã în aplicarea unei benzi de leucoplast la circa 3 cm distanþã de orificiul de puncþie,

care împiedicã deplasarea cateterului de-a lungul traiectului, precum ºi rotaþia lui. Din punct de vedere

al respectãrii normelor de igienã aceastã metodã este problematicã.

• Porþiunea extracorporalã a cateterului trebuie scurtatã cât mai mult posibil prin formarea unei anse

(bucle), astfel încât suprafaþa de lipire pentru fixare sã fie cât mai micã. Atât traiectul extracorporal al

cateterului cât ºi piesa de racordare la perfuzie trebuie sã fie bine capitonate, pentru a evita efectele

produse prin exercitarea unei presiuni asupra tegumentelor.

Plasturii se vor aplica doar dacã se dovedesc a fi permeabili la aer ºi vapori. În caz contrar existã

pericolul formãrii unui mediu umed sub pansament, favorabil înmulþirii germenilor, ceea ce înseamnã creºterea

riscului de infecþie. În cazul unei alergii cunoscute la plasturi, se vor folosi materiale hipoalergenice.

• Pentru excluderea unei poziþionãri eronate, medicul efectueazã o

înregistrare radiologicã de control, în mãsura în care cateterul nu a fost

deja introdus sub control radiologic. Vârful cateterului trebuie sã se situeze

în vena cavã superioarã, la aproximativ 2 cm de atriul drept.

Supravegherea

Pacientul perfuzat necesitã o supraveghere atentã. Se au în vedere urmãtorii

parametri:

• numãrul exact de picãturi, respectiv timpul de curgere.

• locul de racordare, în vederea unei eventuale deconectãri (slãbire sau

desprindere).

• poziþia exactã, permeabilitatea, apariþia unor îndoituri.

• apariþia la locul de puncþie a unor semne de inflamaþie, secreþii purulente,

refluarea soluþiei perfuzate prin canalul de puncþionare.

• apariþia eritemului, durerilor la locul de puncþie, respectiv pe traiectul

venei.

• infiltrarea subcutanatã a soluþiei perfuzate.

• febrã inexplicabilã.

33 Alimentatia prin gastrostoma.

Raspuns

OBIECTIVELE PROCEDURII

-Punerea in repaus a esofagului obstruat sau lezat de ingestia accidentala sau voluntara de substante caustice.

-Asigurarea aportului hidric si nutritional inaintea interventiei pentru esofagoplastie

PREGATIREA MATERIALELOR

-O palnie din plastic

-Recipientul cu lichid alimentar (supa, ceai)

-Regimul de stenoza esofagiana: alimente solide tocate marunt si pasate

-Bagheta pentru propulsarea alimentelor pe sonda

PREGATIREA PACIENTULUI

a) PSIHICA:

-Oferiti pacientului informatii clare, accesibile despre modul de alimentare pe stoma pentru a-i reduce

teama si a obtine colaborarea sa

Incurajati pacientul sa se alimenteze singur pentru a-si recapata autonomia

b) FIZICA:

-Asezati pacientul în pozitie sezand, pe marginea patului sau pe un scaun cu spatar, astfel incat sonda sa fie

mentinuta in pozitie verticala, paralela cu toracele

EFECTUAREA PROCEDURII:

Explicati pacientului care se alimenteaza singur:

-sa-si spele mâinile

-sa indeparteze dopul de la sonda

-sa adapteze pâlnia la capatul sondei mentinand-o in pozitie verticala

-sa introduca pe rand felurile de mancare din regimul de stenoza, astfel:

-lichidul sa-l toarne incet pe palnie, nu mai mult de 100 ml o data pentru a nu destinde brusc stomacul

-alimentul solid pasat sa-l verse in palnie si sa-l impinga pe sonda cu ajutorul baghetei de plastic sau lemn

-sa adauge din când in când lichid alimentar, pentru a usura inaintarea alimentului pasat

-sa nu introduca la o "masa" mai mult de 400 g de alimente pasate datorita tulburarilor de digestie si de

absorbtie existente

-sa termine totdeauna "masa" cu lichid pentru a spala lumenul sondei

-sa astupe capatul sondei cu dopul de plastic sau cauciuc

-sa fixeze sonda in pozitie verticala, paralela cu toracele

-sa evite pozitia de decubit dorsal dupa masa intrucat favorizeaza "regurgitarea" continutului pe sonda

-sa-si spele mainile dupa masa

INGRIJIREA PACIENTULUI

-Observati tegumentul din jurul stomei

-Protejati pielea cu un unguent cu zinc si refaceti pansamentul din jurul stomei in cazul regurgitarii sucului

gastric.

• Asistentul va urmari

-Distensia abdominala;

-Zgomotele intestinale;

-Frecventa, consistenta, culoarea si volumul scaunului.

-Manifestarile pacientului: balonare, greata, varsaturi, dureri abdominale.

Complicatiile nutritiei enterale:

-Sonde prea groase: pot aparea senzatia de disconfort, esofagita, eroziuni esofagiene si gastrice;

-Malpozitia sondei ( in caile aeriene, în cavitate peritoneala);

-Obstructia sondei (se previne prin spalarea sondei cu 10-20 ml apa la 6-8 ore sau ori de câte ori se impune)

-Perforatia gastrica sau intestinala;

-Refluxul gastroesofagian si bronhopneumonia de aspiratie:

• Apare mai frecvent în cazul sondelor nasogastrice;

• Se poate preveni prin:

-Pozitie semisezânda 35-45 grade;

-Verificarea pozitiei sondei si aspirarea reziduului gastric , înainte de fiecare administrare

(reziduu peste 150 ml amana administrarea alimentelor cu 2 ore).

Sindromul diareic poate aparea datorita unei formule inadecvate (osmolaritate mai mare de 600mOsm)

sau unei rate de administare prea mare.

• Prevenirea colonizarii bacteriene se face utilizând tehnici aseptice si administrarea profilactica

de antibiotice.

-Complicatii metabolice ( hiperglicemie, dezechilibre ionice).

Eficacitatea nutritiei enterale este influentata de:

-Precocitatea instituirii acesteia;

-Folosirea unei tehnici corecte;

-Folosirea unei diete corespunzatoare;

-Monitorizare adecvata;

-Masuri de îngrijiri specifice.

Alimentatia prin gastrostoma

Gastrostoma reprezinta deschiderea si fixarea operatorie a stomacului la piele in scopul alimentarii printr-o

sonda in cazul in care calea esofagiana este intrerupta.

In stoma este fixata o sonda de cauciuc prin intermediul careia alimentele sunt introduse cu ajutorul unei

seringi sau prin palnie.

Alimentele vor fi introduse in doze fractionate la intervale obisnuite dupa orarul de alimentare. Alimentele

sunt incalzite la temperatura corpului;

Cantitatea de alimente introdusa o data nu va depasi 500 ml. Dupa introducerea lor, sonda se inchide pentru

a impiedica refularea acestora.

Tegumentele din jurul stomei se pot irita sub actiunea sucului gastric care se prelinge pe langa sonda,

provocand leziuni; de aceea regiunea din jurul stomei se va pastra curata, acoperita cu un unguent protector,

pansata steril cu un pansament absorbant.

34 Mentinerea si ingrijirea unei linii venoase.

Raspuns

Calea de acces, sistemul de perfuzie ºi soluþia perfuzabilã nu au voie

sã fie poarta de intrare a unei contaminãri bacteriene, cu eventuala

apariþie a unei septicemii. O tehnicã de lucru asepticã ºi sigurã precum

ºi o supraveghere exactã sunt indispensabile înlãturãrii acestor

pericole.

• Locul de puncþionare se palpeazã zilnic prin pansament. La febrã

inexplicabilã ºi dureri locale se ridicã pansamentul ºi se inspecteazã

regiunea.

• Medicul trebuie informat neîntârziat la apariþia unei flebite,

tromboflebite sau inflamaþii la locul de intrare a cateterului venos.

• La suspiciunea unei septicemii de cateter se recomandã scoaterea

acestuia, de cãtre medic personal. Vârful cateterului ºi restul soluþiei

de perfuzat sunt supuse unui examen microbiologic. Concomitent se

fac hemoculturi pentru evidenþierea germenilor aerobi sau anaerobi,

din sânge recoltat din altã zonã.

• O perfuzare prea rapidã poate precipita o insuficienþã cardiacã prin

încãrcare volemicã excesivã.

Un raport exact între viteza picãturilor ºi durata perfuziei se poate

obþine în cazul administrãrii unor medicamente active ºi agresive (de

exemplu Distraneurin ®) prin instalarea unei pompe de perfuzie.

35 Alimentatia prin clisma.

Raspuns

Alimetarea prin clisma

Se poate asigura hidratarea si alimentarea pe o perioada scurta de timp; pentru ca in rect nu sunt fermenti

pentru digestie iar mucoasa absoarbe numai solutii izotonice (densitate egala cu cea a plasmei), substantele

proteice sunt eliminate sau supuse unui proces de putrefactie;

Alimentarea se face prin clisma, picatura cu picatura cu solutie RINGER, cu glucoza cu rol hidratant.

36 Complicatiile terapiei intravenoase.

Raspuns

Complicaţiile terapiei intravenoase sunt:

• Infiltraţia .

• Tromboflebitele .

• Bacteriemia .

• Supraîncărcarea circulatorie .

• Embolia .

• Eşecul mecanic (încetinirea fluxului i.v.).

INFILTRAŢIA : Cauza - deplasarea canulei/branulei i.v. dintr-o venă rezultând perfuzarea de fluide în

ţesuturile din jur.

Manifestări clinice:

• Umflarea, albirea şi răcirea tegumentelor din jur .

• Disconfort - depinde de natura soluţiei .

• Ritmul de curgere este mai încet sau se opreşte .

• Absenţa întoarcerii sângelui în cateterul i.v. şi pe tubul perfuzorului .

Măsuri preventive:

• Asiguraţi-vă că tubulatura distală este suficient securizată cu bandă adezivă pentru a preveni

deplasarea canulei/branulei la unele mişcări ale pacientului .

• Puneţi atelă la braţ sau mână dacă este necesar .

• Verificaţi locul pentru terapia i.v. frecvent în vederea evitării complicaţiilor.

TROMBOFLEBITELE : Cauze:

• Rănirea venei în timpul punţiei venoase, calibrul mare al acului/cateterului utilizat sau utilizarea

prelungită a acului/cateterului.

• Iritarea venei datorită perfuzării rapide sau soluţiilor care produc iritaţie (ex. Soluţii de glucoză

hipertonică, potasiu). .

• Cheag format la capătul acului sau cateterului (din oţel sau material plastic) datorită încetinirii

ritmului de perfuzare.

Manifestări clinice:

• Sensibilitate, apoi durere de-a lungul venei .

• Umflătură, căldură şi roşeaţă la locul unde este instalată perfuzia; vena poate apare ca o dungă roşie

deasupra locului de inserţie.

Măsuri preventive:

• Fixarea sigură a acului / cateterului la locul de inserţie .

• Schimbarea locului de inserţie cel puţin odată la 72 ore .

• Folosirea venelor mari pentru perfuzarea soluţiilor iritante, moderează iritaţia .

• Diluarea suficienta a agenţilor iritanţi înainte de perfuzare .

Intervenţiile nursing:

• Aplicarea compreselor reci imediat pentru a reduce durerea şi inflamaţia .

• Mai târziu puneţi comprese calde pentru a stimula circulaţia şi promova absorbţia .

• Notaţi intervenţiile şi evaluarea.

BACTERIEMIA : Cauze:

• Cele care stau la baza flebitelor cresc de 18 ori riscul .

• Materiale contaminate sau soluţii .

• Menţinerea prelungită a unui dispozitiv IV (cateter, branulă/canulă, ac, tub, pungă cu soluţie).

• Inserţia i.v. sau schimbarea pansamentului nonaseptică .

• Contaminarea încucişată de către pacient cu alte zone infectate ale corpului .

• Pacientul cu boli critice sau imunodepresiv este supus cel mai mult riscului de bacteremie.

Manifestări clinice:

• Creşterea temperaturii, frisoane .

• Greaţă, vărsături .

• Indispoziţie, puls crescut .

• Durere de spate, de cap .

• Poate duce la şocul septic cu hipotensiune arterială .

• Posibile semne ale infecţiei locale, la locul de inserţie i.v. (ex. roşeaţă, durere, scurgere mirositoare).

Măsuri preventive:

• Urmaţi aceleaşi măsuri subliniate la tromboflebite .

• Utilizaţi asepsia strictă la inserţia i.v. sau la schimbarea pansamentului .

• Utilizaţi perfuzorul cu filtru .

• Soluţiile nu ar trebui ţinute mai mult de 24 de ore .

• Schimbaţi locul de inserţie i.v. la 48-72 de ore .

• Schimbaţi pansamentul la locul de inserţie i.v. la 24-48 de ore .

• Schimbaţi perfuzorul la 24-48 de ore .

• Menţineţi integritatea sistemului de perfuzare .

Intervenţii nursing:

• Întreruperea perfuziei şi retragerea canulei/branulei/cateterului .

• Retragerea canulei/branulei/cateterului: - se face în condiţii de asepsie;

- se taie cu o foarfecă sterilă extremitatea acestora

- se introduce într-o epubetă sterilă ;

- se trimite imediat la laborator pentru analiză.

• Se verifică semnele vitale .

• Se încurajează pacientul .

• Se recoltează leucocitoza, la indicaţia medicului .

• Se evaluează pentru infecţie (urină, spută, plăgi) .

• Se notează intervenţiile.

SUPRAÎNCĂRCAREA CIRCULATORIE : Cauza:

• Introducerea unei cantităţi excesive de fluid i.v. (în special riscul este pentru pacienţii în vârstă

copii şi pentru pacienţii cu insuficienţă cardiacă sau renală).

Manifestări clinice:

• Creşte TA şi pulsul

• Creşte presiunea venoasă centrală, distensia venelor (venele jugulare) .

• Dureri de cap, anxietate .

• Respiraţie scurtă, tahipnee, tuse .

• Durere în piept (dacă are istoric de boală coronariană) .

Măsuri preventive:

• Trebuie să ştiţi dacă pacientul a avut boli de inimă sau rinichi .

• Se monitorizează ritmul de curgere al perfuziei .

• Se pune atelă la braţ sau mână dacă sunt fluctuaţii mari ale ritmului de curgere date de mişcările

pacientului .

Intervenţiile nursing:

• Se încetinşte ritmul perfuziei şi se anunţă medicul .

• Se monitorizează îndeaproape pentru semnele de supraîncărcare .

• Se ţine pacientul cu trunchiul ridicat pentru a favoriza respiraţia .

• Se notează intervenţiile şi evaluarea.

EMBOLIA : Cauze:

• Riscul este mare în liniile venose centrale, când aerul intră în cateter/branulă/flexură pe durata

schimbării perfuzorului (aerul aspirat pe durata inspiraţiei datorită presiunii negative intratoracice) .

• Bulele de aer scăpate din tubulatură şi împinse în circulaţia venoasă .

Manifestările clinice:

• Scăderea TA, creşterea pulsului .

• Cianoza, tahipneea .

• Creşterea presiunii venoase centrale .

• Schimbări în procesul de gândire, în starea de conştientă.

Măsuri preventive:

• Se scoate aerul din tubulatură înainte de a perfuza pacientul .

• Se schimbă pungile cu soluţie înainte de a se termina .

• Se asigură că toate conexiunile sunt sigure.

Intervenţii nursing:

• Imediat se întoarce pacientul pe partea stângă şi cu capul mai jos pe pat, în această poziţie aerul se

va ridica în atriul drept .

• Se anunţă medicul .

• Se linişteşte pacientul .

• Se notează intervenţiile şi se evaluează permanent.

INCIDENTE MECANICE (ÎNCETINIREA FLUXULUI I.V.) : Cauze:

• Acul poate poate fi lipit de peretele venei sau poate ieşi din venă şi se opreşte curgerea soluţiei .

• Acul se poate înfunda cu un cheag .

• Răsucirea, cudarea tubului sau cateterului .

Evaluarea nursing şi intervenţii:

• Se evaluează semnele infiltraţiei locale (umflătură, răcirea tegumentului) .

• Se deslipeşte banda adezivă şi se verifică dacă tubulatura şi cateterul sunt răsucite .

• Se retrage canula/branula dacă acestea s-au lipit de peretele venei sau dacă a ieşit în afara venei

• Se ridică sau se coboară acul pentru a preveni astuparea, blocarea prin poziţia oblică.

37 Ingrijirea lehuzei: ingrijirea sanilor si urmarirea secretiei lactate.

Raspuns

Instruirea lehuzei pentru menţinerea igienei sânilor:

- spălarea sânilor înainte şi după fiecare supt şi ştergerea lor cu un prosop curat;

- după fiecare supt mamelonul va fi şters cu un unguent cu glicerină taninată, lanolină sau foliculină;

- se efectuează un examen al sânilor zilnic, urmărindu-se declanşarea secreţiei lactate, anomalii mamare

sau ale mamelonului, alte stări patologice cum ar fi: limfangite, mastite.

Înaintea alăptării mama se va spăla pe mâini cu apă şi săpun, va utiliza masca, va îmbrăca halat curat,

părul va fi strâns şi acoperit cu basma curată, unghii curate.

În primele 2-3 zile după naştere glanda mamară secretă colostru-lichid gălbui cu conţinut crescut în

minerale, proteine şi scăzut în lipide şi glucide.

Acesta conţine anticorpi având rol important în imunizarea pasivă a nou născutului.

În zilele următoare se stabileşte secreţia de lapte propriu-zisă care devine tot mai abundentă.

Dacă apar fisuri mamelonare, sânul respectiv se pune în repaus, laptele fiind extras prin mulgere şi se

tratează mamelonul.

Fisurile se îngrijesc astfel:

- se aplică comprese decongestionante

- se bandajează de 2-3 ori pe zi cu soluţie de Nitrat de Ag 3 %

- se aplică unguente bactericide şi se expun sânii la raze ultraviolete.

După a 3-a zi apare „furia laptelui” manifestată prin simptome locale – sâni congestivi, duri, uneori

dureroşi şi simptome generale: cefalee, insomnii, puls accelerat, indispoziţie generală, uneori temperature

este de 37,5 oC care durează 48 ore.

Se supraveghează lehuza după încetarea fenomenelor congestive, dacă se instalează secreţia lactată

lichid opal cu miros caracteristic foarte slab şi uşor dulceag.

ASIGURAREA IGIENEI GENERALE

Învăţăm lehuza că, pentru realizarea igienei generale trebuie să efectueze zilnic spălări cu apă şi săpun.

Explicăm şi învăţăm lehuza că după 3-10 zile poate să-şi efectueze duş cu apă călduţă, iar după 6

săptămâni poate face baie generală în cadă.

Se efectuează toaleta externă vulvo-perineală de cel puţin 2 ori / zi. În cazul plăgilor perineale saturate,

pentru evitarea infectării acestora, după fiecare micţiune şi defecaţie se face toaleta cu apă sterilă şi săpun.

Regiunea vulvo-perineală se usucă cu comprese sterile de sus în jos şi se aplică un tampon de vată sterile

pentru protejarea regiunii şi absorbţia lohiilor, tamponul de vată va fi susţinut de un bandaj în „T”.

În caz de cezariană sau perineorafie se supraveghează evoluţia plăgii suturate, prin inspecţie.

Se examinează zilnic involuţia uterină în raport cu marginea superioară a simfizei pubiene, subinvoluţia

uterină fiind semn de retenţie de lohii şi de infecţie genitală.

Fundul uterului trebuie să scadă cu 1 cm zilnic.

. Îngrijirea igienică şi urmărirea evoluţiei aparatului genital:

- se efectuează toaleta externă vulvo-perineală de cel puţin 2 ori pe zi;

- se face toaleta cu apă sterilă şi săpun după fiecare micţiune şi defeca-

ţie (dacă perineul este intact) sau cu soluţii antiseptice: permanganat

de potasiu 1/4000, apă oxigenată;

- regiunea vulvo-perineală se usucă cu comprese sterile de sus în jos;

- tamponul de vată va fi fixat cu bandaj în „T”;

- se examinează zilnic involuţia uterină (trebuie să scadă cu 1 cm

zilnic);

- se supraveghează lohiile;

- instruiesc lehuza pentru menţinerea igienei sânilor şi pentru alăptare.

38 Materiale necesare pentru nutritia parenterala.

Raspuns

Asigurarea aportului nutritiv pe cale intravenoasa astfel incat sa se asigure nevoile de principii nutritive

esentiale:

• hidrocarbonate,

• proteine,

• lipide

• electroliti,

• vitamine,

• oligoelemente,

• minerale.

Alimentarea parenterala se face cu substante care au valoare calorica ridicata, pot fi utilizate direct de

tesuturi si nu au actiune iritanta asupra tesuturilor;

Pe cale intravenoasa pot fi introduce solutii izotone sau hipertone (solutie care o presiune osmotica mai

mare decat cea a sangelui). Solutii hipertone : glucoza, fructoza 20 %. Nevoia de lichide este completata cu

ser fiziologic sau solutii glucozate.

39 Primul ajutor acordat pacientului traumatizat.

Raspuns

ÎNGRIJIREA BOLNAVULUI TRAUMATIZAT

→ Ajutorul de urgenţă

~ Urmăreşte scoaterea victimei din focar.

~ Suprimarea durerii.

~ Prevenirea complicaţiilor

~ Prevenirea şocului traumatic.

~ Examinarea şi fixarea unui diagnostic de urgenţă.

~ Reanimarea respiratorie primează asupra reanimării circulatorii.

~ Leziunile cu risc vital şi manifestările de insuficienţă respiratorie şi insuficienţă circulatorie pot

fi apreciate la locul accidentului.

→ Tratamentul general constă din administrarea de vitamine (D2, B, C) funcţie de vârstă reacţia

bolnavului, stare generală şi boli de însoţire.

→ Tratamentul recuperator constă din kinetoterapie, masaj, fizioterapie, balneoterapie.

→ Tratamentul chirurgical se începe la locul accidentului prin aplicarea unui tratament ortopedic de

urgenţă care urmăreşte reducerea corectă a fragmentului fracturat menţinerea până la consolidare şi

mobilizarea activă.

→ Tratamentul ortopedic utilizează mijloacele ortopedice specifice când nu se poate face reducerea şi

imobilizarea corectă a fracturii.

→ Primul ajutor:

~ Controlul digital al cavităţii bucale la bolnavii inconştienţi şi îndepărtarea obstacolelor.

~ Aspirarea secreţiilor din faringe şi bronhii dacă este posibil.

~ Intubaţie traheală de necesitate.

~ Suprimarea durerii prin administrare de calmante, evitând Mialginul.

~ Infiltraţii cu Novocaină la nivelul nervilor intercostali.

~ Imobilizarea voletului şi a fracturilor - este contraindicată imobilizarea fracturilor costale cu bandaj

circular toracic pentru că reduce capacitatea de expansiune a hemitoracelui sănătos.

~ Culcarea victimei pe partea lezată.

~ Menţinerea accidentaţilor în viaţă depinde în foarte mare măsură de priceperea cu care cadrele medii

ştiu să recunoască o leziune, ştiu să ia primele măsuri rapid şi eficient.

→ Tratamentul şocului

~ În şocul hipovolemic se administrează sânge;

~ Se pot administra substanţe macromoleculare Dextran 40 1000-1500 ml sau Dextran 70 500-1000 ml.

~ În şocul hemoragic se administrează transfuzii de sânge sau plasmă izogrup - izo Rh. De asemenea se

administrează Ca gluconic 5-10 ml/zi intravenos lent.

→ Asigurarea condiţiilor de confort ale bolnavului

~ Asigurarea igienei salonului. Patul trebuie să asigure confortul maxim posibil şi totodată, să înlocuiască

anumite proteze.

~ Patul universal pentru tratamente osteo-articulare este prevăzut cu utilaje, accesorii, care uşurează viaţa

bolnavului în pat, masă reglabilă pentru alimentaţie, citit, scris etc.

~ Salteaua este confecţionată de preferinţă din burete ce asigură o poziţie mai comodă şi o igienă mai uşor

de asigurat, nu absorb dejectele sau alte lichide vărsate şi sunt mai uşor de curăţat şi dezinfectat.

~ Bolnavii cu fracturi tratate prin extensie continuă nu vor fi culcaţi niciodată pe suprafeţe elastice căci

orice mişcare amplificată de suportul elastic va cauza dureri bolnavului. La aceşti bolnavi suprafaţa patului se

va acoperi cu scândură peste care se va aşeza salteaua umplută cu păr de cal.

~ Igiena aşternuturilor şi a lenjeriei de corp care vor fi schimbate ori de câte ori este nevoie (se pot folosi

cămăşi desfăcute la spate).

~ Toaleta frecventă sub formă de băi parţiale la pat. Se va avea grijă în special în cazul bolnavilor cu

aparate gipsate să nu se ude în timpul toaletei.

~ Igiena cavităţii bucale este necesară mai ales la bolnavii cu proteze dentare; se impune curăţirea protezei

după fiecare masă.

~ Igiena părului se va face săptămânal sau la două săptămâni.

~ Se va acorda atenţie toaletei genito-anale respectând pudoarea bolnavului.

~ Confortul bolnavului trebuie asigurat prin schimbarea pasivă a poziţiei. dacă starea o permite, cu

ajutorul unor utilaje auxiliare – ca agăţătoarele de metal sau cele confecţionate din pânză trebuie create

posibilităţi pentru ca el singur să poată executa anumite mişcări.

~ Poziţia bolnavului în pat este determinată de natura, extinderea şi multiplicitatea traumatismelor

precum şi de metoda de tratament aplicată.

~ În limita posibilităţilor, bolnavul trebuie întors în toate poziţiile posibile la intervale regulate de timp.

~ Asistenta medicală va aşeza la îndemâna bolnavului soneria de semnalizare, urinarul, bazinetul, etc.

~ Din cauza imobilizării îndelungate se va avea grijă de prevenirea micozelor interdigitale de la

membrele inferioare.

→ Prevenirea complicaţiilor:

~ Procedeele de profilaxie depind în mare măsură de stare bolnavului, de gradul în care el poate fi

mobilizat pasiv sau activ, precum şi de mijloacele ajutătoare ce stau la dispoziţie.

~ Complicaţiile ce pot apărea sunt:

o Tromboze venoase.

o Pneumonii hipostatice.

o Deformări articulare.

o Tranzit intestinal perturbat.

o Escare de decubit.

~ Aceste complicaţii apar datorită comportamentului şi neglijenţei asistentei medicale faţă de bolnavul

cu fracturi.

~ Asistenta medicală are obligaţia de a preveni complicaţiile astfel:

• Trombozele venoase – se previn prin masajul uşor al membrelor şi mobilizarea pasivă sau activă a

degetelor picioarelor şi mâinilor, eventual a gambelor şi a antebraţelor în funcţie de localizarea fracturii.

• Aceste mişcări înviorează circulaţia, viteza sângelui în vase creşte, ceea ce previne coagularea

intravasculară.

• Escarele de decubit – se previn prin schimbarea poziţiei bolnavului funcţie de posibilităţi, folosirea

saltelelor antidecubit, lenjerie curată, uscată, bine întinsă, fără cute, fără resturi în pat, evitarea contactului pielii cu metal sau cauciuc. în cazul apariţiei escarelor de decubit – o notă proastă pentru asistenta medicală – se va anunţa edicul şi se va pregăti materialul necesar pentru îngrijirea plăgii.

• Pneumoniile hipostatice – se previn prin ridicarea bolnavului în poziţie semişezând şi prin gimnastică

respiratorie, executată sistematic de mai multe ori pe zi.

• Pentru stimularea funcţiilor pielii şi a circulaţiei cutanate, tonifierea vaselor superficiale şi mobilizarea

sistemului reticuloendotelial din ţesutul celular subcutanat, bolnavii cu fracturi vor fi zilnic fricţionaţi

cu alcool diluat pe toată suprafaţa corpului după terminarea toaletei.

o Deformările articulare, poziţiile vicioase – pot fi prevenite prin asigurarea poziţiei corecte în pat cu ajutorul rezemătorilor, a pernelor etc.

o Tranzitul intestinal trebuie asigurat cu mijloace naturale printr-un regim bogat în celuloză şi

lichide – dacă nu se restabileşte tranzitul normal se recurge la clismă sau în ultimă instanţă la laxative.

→ Alimentaţia bolnavului

~ Bolnavilor cu fracturi trebuie să li se asigure un aport substanţial de calorii.

~ Alimentarea se va face la pat pasiv sau artificial în funcţie de starea bolnavului asigurându-se o poziţie

cât mai comodă.

~ Asistenta va respecta cu stricteţe orarul meselor, servirea caldă a alimentelor şi prezentarea acestora

cât mai estetic.

~ Alimentaţia va fi echilibrată cantitativ şi calitativ, bogată în calciu pentru a favoriza consolidarea cât

mai bună şi mai rapidă a osului fracturat.

~ Asistenta va urmări în ce măsură este respectat cantitativ şi calitativ regimul alimentar.

→ Reabilitarea funcţională

~ Pe măsură ce starea bolnavului se îmbunătăţeşte, trebuie începută cât mai devreme reabilitarea funcţională.

~ Mişcările active previn atrofiile, îmbunătăţesc circulaţia şi creează condiţii mai bune pentru noi mişcări.

~ Gimnastica medicală, ergoterapia, diferitele forme ale fizioterapiei, ca şi balneofizioterapia contribuie

la restabilirea totală sau parţială a funcţiilor motorii.

40 Escara: definitie, cauze.

Raspuns

Sunt leziuni prifunde ale ţesuturilor prin irigarea insuficientă datorită comprimării lor mai îndelungat

între proeminenţele osoase şi un plan mai dur.

Cauze:

1. Generale (determinate). Exemple: Paralizia, stări de subnutriţie, obezitate, vârsta, bolnavi

adinamici.

2. Locale sau favorizante în evitarea cărora intervine asistenta medicală. Exemple: menţinerea

îndelungată în aceeaşi poziţie, cute ale lenjeriei de pat şi de corp, resturi alimentare şi igiena

defectuoasă.

41 Care este indicatia absoluta de terapie transfuzionala.

Raspuns

Indicaţii:

- indicaţie absolută Hb ≤ 4gHb%

- Hb sub 7 g%- în insuficienţa cardiocirculatorie

42 Interventii acordate pacientului cu hemoptizie.

Raspuns

INGRIJIREA PACIENTULUI CU HEMOPTIZIE

DEFINITIE: = expectorarea unei cantităţi variabile de sânge provenind din căile respiratorii.

SURSE DE DIFICULTATE / CULEGERE DE DATE/CAUZE:

• tuberculoza pulmonară.

• Bronşiectazia(= cresterea calibrului si deformarea bronsiolelor datorita distrugerii

elastice din peretele bronsic, consecinta fiind inflamatie supurativa si hemoptizie)

• cancerul bronhopulmonar.

• stenoza mitrală (datorita faptului ca sangele refluiaza in atriul stang si apoi in venele pulmonare

creste presiunea si apar hemoragii care sunt apoi exteriorizate prin tuse.

• anevrismul aortic (prin erodarea unei bronhii)

• traumatisme toracice şi pulmonare

MANIFESTARI DE DEPENDENTA /SIMPTOMATOLOGIE:

• Senzaţie de gâdilare a laringelui.

• Căldură retrosternală.

• Gust de sânge în gură.

• Tuse iritativă care expulzează expectoratie cu sange.

• Aspect roşu-aprins, aerat, spumos al sângelui expectorat.

• Hemoptiziile mari şi mijlocii determină paloare, anxietate, transpiraţii, tahipnee, tahicardie,

scăderea tensiunii arteriale.

CONDUITA DE URGENTA :

• repaus absolut, în poziţie semişezândă, în cameră bine aerisită.

• repaus vocal

• se dă bolnavului să bea lichide reci în cantităţi mici şi repetate.

• se aplică pungă cu gheaţă pe regiunea sternală sau asupra zonei presupus sângerândă, ca şi pe zona

genitală (testicule sau vulvă - reflex vaso-constrictor).

• se combate tusea medicamentos, la indicatia medicului

• medicaţie hemostatică

• transfuzii mici de sânge proaspăt

• igiena corporală se vor face reducând la minimum mobilizarea bolnavului.

• tratamentul chirurgical este indicat in: traumatisme toraco-pulmonare, eroziuni arteriale, varice

bronşice, tuberculoză pulmonară, chist hidatic, cancer bronşic.

43 Descrieti proba Oeleker.

RASPUNS

→ Materiale necesare:

~ Materiale necesare pentru transfuzia de sânge.

~ Medicaţie necesară pentru intervenţii în accidente posttransfuzionale.

→ Efectuarea tehnicii:

~ Se spală şi se dezinfectează mâinile.

~ Se instalează transfuzia de sânge.

~ Se lasă să curgă 20 ml sânge în jet continuu.

~ Se reglează ritmul la 10-15 picături pe minut – 5 minute.

~ Se supraveghează bolnavul 5 minute → apariţia semnelor de incompatibilitate: senzaţie de frig,

frison, dureri de cap, dureri lombare, tahicardie, urticarie, congestia feţei etc.

~ Dacă nu apar semne de incompatibilitate se lasă să curgă încă 20 ml sânge în jet continuu.

~ Se reglează ritmul de administrare la 10-15 picături pe minut – 5 minute.

~ Se observă bolnavul 5 minute.

~ Dacă nu apar semne de compatibilitate se continuă transfuzia.

~ Se fixează ritmul de administrare funcţie de recomandarea medicului.

44 Reluarea alimentatiei la pacienti operati pe tubul digestiv.

Raspuns

• Alimentatia

- Imediat dupa interventie , alimentarea bolnavilor se face pe cale parenterala;

- se poate face umezirea buzelor cu o compresa de tifon umezit

- bolnavul va primi lichide (daca nu varsa): apa, ceai neindulcit déjà la cateva ore dupa operatie( daca nu

sunt contraindicatii.)

Restrictia alimentara postoperatorie orala este in functie de tipul de interventie, cu sau fara anastomoza, si de

anestezie.

Fara anastomoza

1. In interventiile abdominale mici- apendicectomie necomplicata, colecistectomie, se recomanda o zi

restrictie; a 2-a zi se recomanda lichide( ceai, supa strecurata); a 3-a zi se recomanda alimente semilichide

usoare- daca este prezent tranzitul intestinal

2. In Interventii mari - ACN (anus cotra naturii) se recomanda 3-4 zile restrictive, dupa 2 zile se permite ceai,

apoi supa si, mucilagiu doar peste 4 zile.

Cu anastomoza:

- gastrica - restrictie 5 zile dupa scoaterea sondei, a 4-a zi se recomanda ceai , apoi supa si mucilagiu de orez,

dupa care se reia treptat alimentatia

- intestin subtire, colon, pancreas – retrictie 5-6 zile, apoi ceai neindul a-5-a zi, si se reia treptat alimentatia;

- rect, esofag, stomac — restrictie 7 - 8 zile, alimentatia se face parenteral in acest timp, a 6 -a zi se reia

cu prudenta alimentatia

Recomandare generala:

- alimentatia bolnavilor in perioada postoperatorie, in prima si a doua zi dupa operatie :

regim hidric( ceai neindulcit sau apa fiarta si racita).

- Incepand din a treia zi se va da supa de legume strecurata, iaurt, si alte alimente semilichide.

In ziua a VI- a se trece la va face alimentatie normala. Se va face alimentatie parenterala cand alimentatia

pe cale bucala nu este posibila.

→ Reluarea alimentaţiei:

~ Dieta să fie cât mai bogată, cu aport caloric mai mare, hipoproteic;

~ Regim de 2100-2600 cal/zi,

~ Sunt interzise mesele în cantitate mare – se vor da mese mici şi dese;

~ Hidratarea orală va putea începe după 3 ore de la operaţie.

o Prima zi: apă, limonadă, ceai

o A doua zi: 2-3 linguri la oră din aceleaşi lichide

o A treia zi: proporţia lichidelor se măreşte

o A patra şi a cincia zi: se mai adaugă lapte diluat, iaurt, griş, unt proaspăt, supe strecurate,

~ Treptat se adaugă 1-2 ouă fierte moi, pireu de cartofi, biscuiţi, compot de fructe, brânză de vaci

proaspătă, pâine albă veche de o zi.

~ Dacă starea bolnavului nu o permite alimentaţia se face mai lent la început lichidă, lactată, cu

consistenţă moale, fără fibre celulozice sau musculare, nestimulentă a kineticii şi secreţiei gastrice.

~ Sunt contraindicate alimentele grase, conservele, prăjelile, condimentele, alcoolul, tutunul.

45 Pielografia: definitie si tehnica.

Raspuns

→ Pielografia → radiografia aparatului renal executată cu substanţă de contrast (Odiston) administrată

prin cateter ureteral, sub controlul cistoscopic.

Material necesar

Cărbune animal, ulei de ricin, materiale necesare efectuării unei clisme evacuatorii.

Odiston 75% sau iodură de sodiu 10%.

Medicaţie antihistaminică.

Medicaţie de urgenţă.

Pregătirea bolnavului

Se anunţă pacientul şi se explică importanţa tehnicii pentru stabilirea diagnosticului.

Se pregăteşte ca pentru radiografie renală simplă.

Se face testarea sensibilităţii bolnavului la iod. Dacă bolnavul prezintă reacţie hiperergică se

întrerupe administrarea substanţei de contrast, se dau antihistaminice şi se anunţă medicul.

Dacă toleranţa organismului este bună, se conduce bolnavul la sala de cistoscopie → unde se

execută cistoscopia în condiţii de asepsie perfectă.

Pregătirea alimentară a pacientului

Cu 2-3 zile înaintea examinării pacientul va consuma regim fără alimente care conţin celuloză şi

dau reziduuri foarte multe – fructe, legume, zarzavaturi, paste făinoase, pâine, ape gazoase.

Cu o zi înainte pacientul va consuma un regim hidric – supe, ceai, apă negazoasă.

În seara precedentă pacientul va primi ceai cu pâine prăjită.

Înaintea examenului pacientul nu mănâncă şi nu consumă lichide.

Pregătirea medicamentoasă a pacientului

Cu două zile înaintea examinării se efectuează administrare de cărbune medicinal şi Triferment –

câte 2 tb de 3 ori / zi.

În seara precedentă examenului se administrează o lingură de ulei de ricin.

În dimineaţa examenului se efectuează o clisă evacuatoare.

Aerul din tubul irigatorului trebuie complet evacuată pentru a nu fi introdus în colon.

Înaintea executării radiografiei pacientul îşi va goli vezica urinară.

Se va controla radiologic prezenţa gazelor în intestine.

Participarea la examen

Va fi ajutat să se dezbrace şi să se aşeze în decubit dorsal pe masa radiologică.

Sub controlul cistoscopului medicul introduce sonda în ureter.

Se introduce pe sondă Odiston la 370C – 5-10 ml, de fiecare parte, cu presiune redusă.

Pacientul este condus la serviciul de radiologie pe targă.

Îngrijirea pacientului după tehnică

După efectuarea examinării se extrage cu sernga substanţa de cotrast.

pacientul este ajutat să se îmbrace, va fi condus la salon unde va fi instalat comod în pat.

Se notează examenul în foaia de observaţie.

Observaţie

Pielografia se execută în condiţii de asepsie perfectă.

Substanţa de contrast trebie uşor încălzită pentru a nu produce contracţii spastice reflexe ale bazinetului.

Injectarea substanţei de contrast se face cu presiune moderată – se pot produce rupturi ale bazinetului

sau reflux pielorenal.

46 Toaleta bolnavului imobilizat: tehnica.

Raspuns

→ Condiţii:

~ Temperatură adecvată în salon → pentru a feri bolnavul de răceală.

~ Să pregătească materialul necesar → în ordinea folosirii.

~ Să acţioneze repede, precis, blând, fără a obosi.

~ Să menajeze bolnavul.

~ Să asigure intimitatea.

~ Să convingă bolnavul cu tact şi delicateţe.

~ Să examineze regiunile expuse escarelor şi să acţioneze în vederea prevenirii lor.

→ Scop:

~ Îndepărtarea stratului cornos de pe suprafaţa pielii.

~ Să îndepărteze microbii şi substanţele străine → murdăria, de pe piele.

→ Efecte:

~ Activarea circulaţiei cutanate.

~ Favorizează mobilizarea anticorpilor din celulele endoteliale din ţesutul celular subcutanat.

~ Să creeze o stare de confort.

~ Are efect sedativ.

→ Materiale necesare:

~ Paravan, muşama, aleză.

~ Lighene, apă caldă, apă rece. Găleată.

~ Două bazinete, tăviţă renală.

~ Mănuşi de cauciuc, mănuşi de baie (3 → pentru faţă, trunchi şi membre, organe genitale).

~ Săpun neutru, şampon.

~ Alcool camforat, talc, pudrieră.

~ Trusă de unghii.

~ Perie şi pastă de dinţi.

~ Perie şi pieptene, uscător de păr.

~ Lenjerie curată.

~ Sac pentru lenjeria murdară.

~ Creme protectoare, deodorant.

→ Tehnica:

~ Se aleg şi se pregătesc materialele în funcţie de regiunea de spălat.

~ Se anunţă şi se explică tehnica.

~ Se închid ferestrele, se verifică temperatura din cameră (200C).

~ Se interzice deschiderea uşii în timpul toaletei.

~ Se îndepărtează noptiera de pat.

~ Se protejează patul. Se aşează paravanul.

~ Se aşează paravanul în jurul patului.

→ TOALETA FEŢEI:

~ Se îndepărtează perna şi se protejează patul cu muşama şi aleză.

~ Se verifică temperatura apei.

~ Se îmbracă mănuşile de cauciuc şi prima mănuşă de bumbac care se umezeşte.

~ Se şterg ochii de la comisura externă spre cea internă, se clătesc şi se şterg cu prosop curat. Fruntea

se spală de la mijloc spre tâmple. Se spală regiunea periorală şi perinazală prin mişcări circulare. Se şterge

prin tamponare.

→ TOALETA URECHILOR ŞI GÂTULUI:

~ Se săpuneşte urechea insistând la nivelul şanţurilor şi retroauricular.

~ Se clăteşte bine şi se şterge cu prosop.

~ Se întoarce capul şi se procedează la fel cu cealaltă ureche.

~ Se introduc – la cererea bolnavului – tampoane de vată.

~ Gâtul dezvelit se spală cu apă şi săpun, se clăteşte şi se şterge imediat.

Se schimbă apa, prosopul şi mănuşa de bumbac.

→ TOALETA MEMBRELOR SUPERIOARE:

~ Se verifică temperatura apei.

~ Se dezbracă regiunea şi se protejează patul.

~ Se săpuneşte circular de la umăr spre capătul distal, insistând la axilă.

~ Se clăteşte şi se şterge cu prosop.

~ Se înveleşte.

~ Se taie unghiile şi se pilesc.

~ Se repetă operaţiile şi pe partea opusă.

→ TOALETA TORACELUI ŞI SPATELUI:

~ Se dezveleşte regiunea.

~ Se săpuneşte insistând la femei la pliurile submamare.

~ Se clăteşte şi se şterge prin tamponare.

~ Se întoarce bolnavul în decubit lateral.

~ Se săpuneşte spatele şi regiunea lombo-sacrală.

~ Se clăteşte şi se şterge prin tamponare şi se pudrează cu talc.

~ Se readuce bolnavul în decubit dorsal şi se îmbracă.

→ TOALETA ABDOMENULUI:

~ Se săpuneşte abdomenul.

~ Cu tampon cu benzină se insistă la nivelul ombilicului îndepărtând murdăria.

~ Se spală cu apă şi săpun şi se clăteşte, apoi se şterge.

~ Se unge regiunea ombilicală cu vaselină.

Se schimbă apa, prosopul şi mănuşa de bumbac.

→ TOALETA MEMBRELOR INFERIOARE:

~ Se verifică temperatura apei.

~ Se săpunesc coapsele insistând la nivelul regiunii inghinale.

~ Se clătesc şi se şterg.

~ Se flectează gambele pe coapse şi se introduce piciorul în lighean.

~ Se săpuneşte gamba insistând în regiunea poplitee şi interdigital. Se clăteşte şi se şterge cu prosop.

Se fricţionează cu alcool şi se pudrează cu talc.

~ Se procedează la fel cu celălalt picior. Se taie unghiile scurt şi se pilesc.

→ TOALETA ORGANELOR GENITALE EXTERNE:

~ Se aşează bazinet sub bolnav pentru urinat şi se schimbă bazinetul.

~ Se aşează bolnava /bolnavul în poziţie ginecologică.

~ Se îmbracă a treia mănuşă

~ Spălarea se face dinspre pubis spre anus, cu apă şi săpun neutru. Se insistă la plica inghinală.

Se limpezeşte cu ajutorul unui jet de apă curată.

~ Se şterg uscat organele genitale cu un prosop curat, apoi se pudrează cu talc pentru a preveni intertrigoul.

→ TOALETA PĂRULUI:

~ Se aşează cadă specială sub capul bolnavului.

~ Se controlează temperatura apei.

~ Se umezeşte părul, se şamponează se fricţionează masând uşor în sens circular. Se clăteşte abundent.

Se usucă cu uscător

~ Se piaptănă.

→ IGIENA CAVITĂŢII BUCALE

→ Poziţia bolnavului:

~ Decubit lateral → bolnav inconştient.

~ Semişezând → bolnav conştient.

→ Materiale necesare:

~ Pentru bolnavii conştienţi:

o Periuţa individuală. Pastă de dinţi. Pahar cu apă. Prosop.

~ Pentru bolnavii inconştienţi:

o Tampoane pe port tampon. Comprese de tifon.

o Deschizător de gură. Spatulă linguală.

o Apă boricată 20%. Tăviţă renală.

o Apărători metalice pentru degete. Mănuşi d protecţie.

→ Tehnica la bolnavul conştient:

~ Se pune pastă pe periuţă. Se serveşte bolnavul cu periuţa şi paharul de apă.

~ Se protejează lenjeria bolnavului cu prosop şi aleză.

~ Bolnavul îşi spală dinţii cu mişcări verticale energice şi clăteşte gura în tăviţa renală.

→ Tehnica la bolnavii inconştienţi:

~ Se aşează sub bărbia bolnavului prosopul şi tăviţa renală.

~ Se aplică deschizătorul de gură între arcadele dentare.

~ Se înmoaie un tampon în glicerină boraxată.

~ Se şterg limba, bolta palatină, suprafaţa internă şi externă a arcadelor dentare dinafară înăuntru.

~ Cu un alt tampon se şterge dantura.

~ Cu degetul protejat metalic şi învelit în tifon îmbibat în glicerină boraxată sau zeamă de lămâie se

îndepărtează depozitul gros depus pe mucoase până în faringe.

~ Buzele uscate se ung cu glicerină boraxată.

→ Observaţii:

~ La cererea bolnavului faţa se poate spăla cu săpun

~ Înainte de a începe toaleta, asistenta verifică starea generală a pacientului – puls, tensiune arterială,

temperatură, respiraţie, posibilităţi de mobilizare.

~ Toaleta pe regiuni permite observarea unor modificări cum ar fi roşeaţa, iritaţia impun aplicarea unor

măsuri terapeutice specifice.

~ Bolnavul este dezbrăcat şi acoperit cu cearşaf şi pătură descoperindu-se progresiv numai partea care se

spală.

~ Mănuşa de baie sau buretele îmbibat cu apă se stoarce bine pentru a nu se scurge apă în pat.

~ Mănuşa de baie sau buretele îmbibat cu apă s stoarce bine pentru a nu se scurge apă în pat.

47 Ingrijirea bolnavului cu hemiplegie.

Raspuns

Obiective:

- Diminuarea durerii de cap, ameliorarea tonusului muscular, mentinerea coordonarii miscarilor,

cooperarea bolnavului, ameliorarea tulburarilor de vorbire, mentinerea integritatii pielii, prevenirea caderilor,

mentinerea functiilor vitale, prevenirea escarelor, diminuarea anxietatii.

Interventii:

- Evitam trecerea rapida in ortostatism

- Evitam miscarile bruste si necoordonate ale capului

- Evitam transportul bolnavului pe distante lungi

- Evitarea efortului fizic

- Se va comunica aparitia paresteziilor si parezelor.

- Educam bolnavul se respecte alimentatia ( eliminarea grasimilor si a dulciurilor)

- Regim hiposodat,hipocaloric

- Reducerea stessului intelectual,emotiilor

- Evitarea obezitatii,a frigului, a traumatismelor, a sedentarismului, se evita alcoolul si tabagismul

- Se evita hipotensiunea ortostatica

- Bolnavul va face exercitii de imbracat/dezbracatsi de trecere de pe scaun in pat si invers.

- Bolnavul va reinvata sa-si faca toaleta zilnica;se fac exercitii de reeducare.

- Se va urmarii forta musculara,se urmareste castigarea autonomiei

- Zilnic bilantul acumularilor,

- Programul de recuperare va fi bine stabilitit si respectat

- Este interzisa mobilizarea nocturna !

- Se va mentine decubitul cat persista edemul cerebral

- Monitorizare zilnica a TA

- Masuriledrastice de diureza sunt contraindicate

- Sedarea va fi moderata

- Adm de medic sa se faca urgent in prime;le 3 ore!

- Atentie la adm de anticoagulante, pot da sangerari!

Problema

Cefalee violenta

Greata

Varsaturi

Vertij

Tulburari vizuale

Deficit motor

Tulburari cardio-vasculare

Tulburari de respiratie

Incapacitatea de a se hidrata si alimenta

Incapacitatea de autoservire

Risc de alterare a integritatii pielii

Incapacitate de a comunica

Alterarea functiilor vitale

Agitatie psiho-motorie

Tulburari de somn/odihna

Convulsii

Incontinent de urina/fecale

Constipatie

Coma hemoragica

Obiective

Evitam mobilizarea fara aviz Dr

Repaus absolut la pat 3-4 sapt.

Interzis transportul pe distante lungi

Combaterea cefaleei

Combaterea varsaturilor/ greturilor;

Supravegherea functiilor vitale;

Pastrarea igienei;

Hidratare;

Alimentare;

Supravehgerea integritatii pielii si mucoaselor;

Supravegherea incontinentelor, sondaj;

Prevenirea complicatiilor;

Combaterea tulburarilor de somn/odihna;

Combaterea crizelor convulsive;

Mobilizarea pasiva, autopasiva si activa.

Intervantii:

- repaus la pat, asiguram pozitia procliva a capului.

-Se interzice pozitia semisezand;

Mobilizarea se fie avizata de Dr dupa 15 zile de la disparitia cefaleei.

-Bolnavul se transporta doar in pat cu roti; in trecerea de la pat la brancarda vor fi 3 cadre medicale.

-Asigurarea CAS;

- bolnavul va fi asezat pe partea sanatoasa in decubit lateral;

- bolnavul comatos va fi aspirat, el nu expectoreaza fiindca reflexele sunt abolite.

Se sterg mucozitatile din gura cu o pensa cu un tampon sau se aspira cu o sonda.

- Se adm. O2 pe sonda nazala sau masca;

- Monitorizarea functiilor vitale, dupa orar si FO;

- Sondaj la incontinent;

- Toaleta zilnica; pentru gura: ceai musetel, Acid Boric sol 1% sau Glicerina Boraxata 3 ori/zi.

- Se curata protezele( dentara) zilnic.

- Pleoapele se vor tine inchise, se fixeaza cu leucoplast peste o compresa umezita cu ser.

- Se vor face instilatii oculare in sacii conjunctivali cu o pic de vitamina A /3 ori/zi;

- Alimentatia se face pe sonda naso-gastrica,

- PEV;

- Rehidratare se face cu lingurita( apa, ceai, limonada).

- Dupa combaterea varsaturilor se reia alimentatia treptat;

- Adm.la indic Dr. medicatia

- Se previn tromboflefitele: se ridica membrul inferior mai sus decat planul capului; se pun ciorapi elastici;

- In hipertensiunea intraparenchimatoasa se reduc lichidele si se limiteaza PEV.

48 Spermograma: definitie , tehnica.

Raspuns

Diagnosticul infertilitatii masculine (incluzand azoospermia, oligozoospermia, astenozoospermia,

teratozoospermia), evaluarea eficientei vasectomiei, diagnosticul hematospermiei ,evaluarea eventualelor

sechele ale parotiditei epidemice (aparuta la adolescenti sau adulti) asupra tesutului spermatogen, a efectelor

criptorhidiei si ale varicocelului asupra spermatogenezei.

Pregatire pacient - Pacientul :

-va avea o perioada de abstinenta sexuala de 3-5 zile;

-nu va folosi prezervativ pentru recoltare;

-cu o 1 saptamana inainte de recoltare va opri medicatia in curs, daca acest lucru este posibil.

Specimen recoltat - sperma.

Pentru o apreciere corecta a fertilitatii se recomanda 3 sau mai multe determinari in decurs de 2-3 luni.

Rezultate concludente se obtin in urma recoltarii prin masturbare. Daca din motive psihologice sau religioase

aceasta metoda nu este accesibila, se accepta si proba recoltata prin metoda contactului sexual intrerupt.

Recipient de recoltare - recipient de unica folosinta, steril.

Cantitate recoltata - toata cantitatea emisa.

Cauze de respingere a probei – specimen care a fost transportat cu intarziere la laborator, sau la o temperatura

diferita de 37°C4.

49 Ingrijirea bolnavului cu infarct miocardic-definitie, conduita de urgenta.

Raspuns

→ Definiţie:

~ Infarctul de miocard este o zonă de necroză ischemică miocardică, produsă prin obliterarea unei

ramuri coronariene.

→ Conduita de urgenţă:

~ Prevenirea morţii subite prin aşezarea bolnavului în decubit dorsal şi interzicerea oricărei mişcări.

~ Psihoterapie.

~ Sedarea durerii → la indicaţia medicului se poate administra Morfină 0,01-0,02 g (1 fiolă)

subcutanat sau intramuscular, eventual intravenos lent, diluată cu ser glucozat sau ser fiziologic. Se poate

da şi Fortral 30 mg intravenos sau intramuscular.

~ Menţinerea permeabilităţii căilor aeriene → prin aspirarea secreţiilor.

~ Urmărirea tensiunii arteriale şi a pulsului: tensiunea arterială se menţine sub perfuzii cu ser glucozat

5%, Dextran, Marisang, Hemisuccinat de Hidrocortizon.

~ Oxigenoterapie – 4-6 litri pe minut.

~ Scurtarea timpului până la internarea în spital: transportul de urgenţă într-o unitate spitalicească cu

autosanitare şi obligatoriu cu targa (ideale sunt ambulanţele dotate cu aparatură de monitorizare, defibrilare şi

reanimare).

50 Pielografia: definitie , tehnica.

Raspuns

→ Pielografia → radiografia aparatului renal executată cu substanţă de contrast (Odiston) administrată

prin cateter ureteral, sub controlul cistoscopic.

Material necesar

Cărbune animal, ulei de ricin, materiale necesare efectuării unei clisme evacuatorii.

Odiston 75% sau iodură de sodiu 10%.

Medicaţie antihistaminică.

Medicaţie de urgenţă.

Pregătirea bolnavului

Se anunţă pacientul şi se explică importanţa tehnicii pentru stabilirea diagnosticului.

Se pregăteşte ca pentru radiografie renală simplă.

Se face testarea sensibilităţii bolnavului la iod. Dacă bolnavul prezintă reacţie hiperergică se

întrerupe administrarea substanţei de contrast, se dau antihistaminice şi se anunţă medicul.

Dacă toleranţa organismului este bună, se conduce bolnavul la sala de cistoscopie → unde se

execută cistoscopia în condiţii de asepsie perfectă.

Pregătirea alimentară a pacientului

Cu 2-3 zile înaintea examinării pacientul va consuma regim

fără alimente care conţin celuloză şi dau reziduuri foarte multe – fructe, legume, zarzavaturi, paste făinoase,

pâine, ape gazoase.

Cu o zi înainte pacientul va consuma un regim hidric – supe, ceai, apă negazoasă.

În seara precedentă pacientul va primi ceai cu pâine prăjită.

Înaintea examenului pacientul nu mănâncă şi nu consumă lichide.

Pregătirea medicamentoasă a pacientului

Cu două zile înaintea examinării se efectuează administrare de cărbune medicinal şi Triferment –

câte 2 tb de 3 ori / zi.

În seara precedentă examenului se administrează o lingură de ulei de ricin.

În dimineaţa examenului se efectuează o clisă evacuatoare.

Aerul din tubul irigatorului trebuie complet evacuată pentru a nu fi introdus în colon.

Înaintea executării radiografiei pacientul îşi va goli vezica urinară.

Se va controla radiologic prezenţa gazelor în intestine.

Participarea la examen

Va fi ajutat să se dezbrace şi să se aşeze în decubit dorsal pe masa radiologică.

Sub controlul cistoscopului medicul introduce sonda în ureter.

Se introduce pe sondă Odiston la 370C – 5-10 ml, de fiecare parte, cu presiune redusă.

Pacientul este condus la serviciul de radiologie pe targă.

Îngrijirea pacientului după tehnică

După efectuarea examinării se extrage cu sernga substanţa de cotrast.

pacientul este ajutat să se îmbrace, va fi condus la salon unde va fi instalat comod în pat.

Se notează examenul în foaia de observaţie.

Observaţie

Pielografia se execută în condiţii de asepsie perfectă.

Substanţa de contrast trebie uşor încălzită pentru a nu produce contracţii spastice reflexe ale bazinetului.

Injectarea substanţei de contrast se face cu presiune moderată – se pot produce rupturi ale bazinetului

sau reflux pielorenal.