Raspunderea Juridica

of 21 /21
Răspunderea juridică 1. Noţiunea răspunderii juridice Răspunderea ca şi noţiune, are un conţinut complex, tratat pe larg, din diferite perspective, în cadrul mai multor ştiinţe, în încercarea de a clarifica şi a aprofunda câte o faţetă a acestui concept. Răspunderea juridică reprezintă, alături de răspunderea morală, spre exemplu, unul dintre tipurile de răspundere socială, poate cel mai important. Pentru uzul studenţilor din anul I, vom încerca să facilităm apropierea de instituţia răspunderii juridice, urmând ca, pentru aprofundare, cititorii sa fie îndrumaţi spre tratele fundamentale în domeniu 1 . Răspunderea, ca si responsabilitatea, sunt noţiuni filozofice al căror conţinut s-a circumscris, de cele mai multe ori, cu ajutorul noţiunilor de liber arbitru, discernământ si liberate. Altfel spus, responsabilitatea unui individ sau tragerea lui la răspundere pentru anume fapta nu se poate concepe decât in condiţiile in care acesta a acţionat liber si in deplina cunoştinţa de cauza. 1 Nicolae Popa, Mihail-Constantin Eremia, Simona Cristea, Teoria generală a dreptului, Ediţia a 2-a, Ed. All Beck, Bucureşti, 2005, p.287, Gheorghe Boboş, Teoria generală a dreptului, Ed. Dacia, Cluj-Napoca, 1994, p. 255, Sofia Popescu, Teoria generală a dreptului , Ed. Lumina Lex, Bucureşti, 2000, p.299. 1

Embed Size (px)

Transcript of Raspunderea Juridica

Rspunderea juridic1. Noiunea rspunderii juridice Rspunderea ca i noiune, are un coninut complex, tratat pe larg, din diferite perspective, n cadrul mai multor tiine, n ncercarea de a clarifica i a aprofunda cte o faet a acestui concept. Rspunderea juridic reprezint, alturi de rspunderea moral, spre exemplu, unul dintre tipurile de rspundere social, poate cel mai important. Pentru uzul studenilor din anul I, vom ncerca s facilitm apropierea de instituia rspunderii juridice, urmnd ca, pentru aprofundare, cititorii sa fie ndrumai spre tratele fundamentale n domeniu1. Rspunderea, ca si responsabilitatea, sunt noiuni filozofice al cror coninut s-a circumscris, de cele mai multe ori, cu ajutorul noiunilor de liber arbitru, discernmnt si liberate. Altfel spus, responsabilitatea unui individ sau tragerea lui la rspundere pentru anume fapta nu se poate concepe dect in condiiile in care acesta a acionat liber si in deplina cunotina de cauza. Dintr-o perspectiva istorica, s-a studiat sorgintea si evoluia rspunderii juridice evideniindu-se rolul rspunderii juridice si al sanciunii administrate de stat in ruperea cercului vicios al rzbunrii, ca metoda primitiva de tragere la rspundere sociala. Momentul in care s-a statuat dreptul exclusiv al statului de a utiliza fora si de a executa sanciunea este considerat momentul naterii rspunderii juridice. O alta abordare a rspunderii o propune sociologia. Astfel, s-a dezvoltat noiunea de rspundere social ca rspundere a individului in faa societii din care face parte pentru prejudiciile aduse acestei societi. Rspunderea i sanciunea apar ca dou ipostaze ale aceluiai fenomen. Rspunderea politica, rspunderea morala, rspunderea juridica sunt tipuri de rspunderea sociala. Dreptul societii si al statului de a impune rspunderea juridica si de a aplica sanciunea a fost justificat prin interesul societii de a se apra mpotriva acelora cere o vtma.

1

Nicolae Popa, Mihail-Constantin Eremia, Simona Cristea, Teoria general a dreptului, Ediia a 2-a, Ed. All Beck, Bucureti, 2005, p.287, Gheorghe Bobo, Teoria general a dreptului, Ed. Dacia, Cluj-Napoca, 1994, p. 255, Sofia Popescu, Teoria general a dreptului , Ed. Lumina Lex, Bucureti, 2000, p.299.

1

tiinele juridice de ramur, trateaz, fiecare forma specific de rspundere juridica, iar Teoria general a dreptului, intr-un efort de sintez, i propune s defineasc i s circumscrie ct mai exact noiunea de rspundere juridic n scopul clarificrii acestei noiuni pe ct de complex, pe att de necesar sistemului juridic i societii, ca ansamblu. De cele mai multe ori, normele juridice sunt respectate sau aduse la ndeplinire de buna voie de ctre ceteni, din convingerea ca ele exprim valorile de just si echitabil, sau de teama sanciunii ce ar trebui suportat. Atunci cnd, n urma nclcrii unei norme juridice, organele de stat intervin prin aplicarea unei sanciuni, rspunderea juridic se concretizeaz. Pentru a delimita cele dou tipuri de relaii ce pot interveni ntre subiectele de drept i stat, ca unic titular al dreptului de a aplica constrngerea public, n ramura penal s-au propus noiunile de raport juridic de conformare - pentru a defini situaia nj care persoanele fizice sau juridice i ndeplinesc de bunvoie obligaiile - i raport juridic de conflict pentru cazul n care este necesara intervenia coerciiei etatice2. Rspunderea juridica a fost definita ca o situaie juridic3, ca un raport juridic sau ca o instituie juridic complex, ca un sistem complex de norme4. Ea const n reacia de reprimare venita din partea societii, fata de o aciune umana care contravine unei norme, aciune imputabila, in principal, individului. Doctrina romneasca a mbriat, in mod predominant, opinia ca rspunderea juridica reprezint un raport juridic de constrngere care are ca obiect sanciunea juridica5, ca un complex de drepturi si obligaii conexe care se nasc potrivit legii ca urmare a svririi unei fapte ilicite si care constituie cadrul de realizare a constrngerii de stat, prin aplicarea sanciunilor juridice n scopul asigurrii stabilitii raporturilor sociale i a ndrumrii membrilor societii n spiritul respectrii ordinii de drept6.

2

Costica Bulai, Bogdan N. Bulai, Manual de drept penal, Partea general, Editura Universul Juridic, Bucureti, 2007, p. 327. 3 Ioan Gliga, Consideraii privind definiia rspunderii juridice, n revista Studia Universitatis, Jurisprudentia, 1970 4 Lidia Barac, Rspunderea i sanciunea juridic, Bucureti, 1997, p.41, A. Iorgovan, Tratat de drept administrativ, vol. II, editia a 4-a, Editura All Beck, Bucureti, 2005, p.355. 5 Gheorghe Bobo, Teoria general a dreptului, Editura Argonaut, Cluj-Napoca, 1999, p.264. 6 Mircea Costin, O ncercare de definire a noiunii de rspundere juridic, n Revista Romn de Drept, nr. 5/1970.

2

Fapta ilicita ce reprezint fundamentul rspunderii juridice consta in nendeplinirea unei obligaii impuse de lege, adic in nclcarea cu discernmnt a unei norme juridice. Astfel, rspunderea juridica apare ca obligaia subiectului de a ndeplini ndatorirea care nlocuiete o ndatorire anterioara nendeplinita, deci, asemenea unei novaii, cum arta prof. Djuvara7. nclcarea normelor legale, in sens larg, constituie singurul temei al rspunderii juridice. Eficacitatea normelor juridice este, in mod determinant, legata de existenta sanciunilor si a unui cadru pentru aplicarea lor. Fiind un sistem instituionalizat de norme juridice, dreptul, ordinea juridica ansamblu nseamn si un de mecanisme si instituii specializate, abilitate sa aplice sanciunile

corespunztoare in cazul unei conduite care nfrnge exigentele modelului de comportament prescris. 2. Principiile rspunderii juridice Principiul legalitii a fost formulat iniial in ramura penala sub forma adagiului nullum crimen sine lege, nulla poena sine lege. Astzi principiul are valoare constituionala si este valabil in toate ramurile de drept. Principiul rspunderii subiective sau principiul rspunderii pentru faptele svrite cu vinovie consta in aceea ca nimeni nu rspunde dect daca i se imputa si i se dovedete o greeala si numai in limitele vinoviei sale. Respectarea acestui principiu contribuie in mod esenial la realizarea scopului educativ al rspunderii juridice. Principiul rspunderii personale se refera la faptul ca, de principiu, fiecare rspunde doar pentru fapta sa ; cu toate acestea, in ramura civila s-a instituit att o rspundere pentru fapta altuia, cat si una pentru fapta animalelor sau a edificiilor { art. 1000 s.u. Cod civil}. Conform prezumiei de nevinovie nimeni nu poate fi tras la rspundere juridica, nimnui nu i se poate aplica o sanciune pana cnd nu i se dovedete vinovia. Prezumia de nevinovie este o prezumie relativa ce poate fi rsturnata prin proba contrarie. Aceasta prezumie se concretizeaz, din punct de vedere procedural, in faptul ca sarcina

7

Mircea Djuvara, Teoria general a dreptului, (Enciclopedie juridic), vol. II, Bucureti, Ed. Socec, 1930, p.173.

3

probei ii incuba celui ce acuza, intr-un sens larg sau reclamantului, procurorului, prii vtmate etc., in funcie de ramura de drept avuta in vedere. Principiul justeei sanciunii sau al proporionalizrii sanciunii cu fapta, cu rezultatul ei, precum si cu gradul de vinovie al autorului faptei reprezint un alt principiu comun tuturor formelor de rspundere juridica. Principiul conform cruia unei singure violri a normei juridice ii corespunde o singura imputare se refera la aceea ca nimeni nu poate fi sancionat de doua ori pentru aceeai fapta (non bis in idem). Se admite insa cumulul formelor rspunderii juridice in cazul in care prin aceeai fapta sunt nclcate mai multe norme juridice. Astfel, daca un salariat, aflat in exerciiul atribuiunilor de serviciu, svrete o infraciune, el va trebui sa suporte, pe lng pedeapsa penala corespunztoare infraciunii svrite, si o sanciune civila patrimoniala, corespunztoare obligaiei de reparare a prejudiciului produs prin infraciune, precum si o alta sanciune disciplinara specifica normei de dreptul muncii nclcate prin nendeplinirea ntocmai a atribuiunilor de serviciu. Principiul celeritii tragerii la rspundere pornete de la ideea ca momentul aplicrii sanciunii trebuie sa fie cat mai apropiat de cel al svririi faptei, pentru ca sa se produc efectul sancionator, si mai cu seama efectul preventiv al tragerii la rspundere juridica. Scopul aplicrii sanciunii consta in repararea, pe cat posibil, a prejudiciului suferit, dar si in prevenirea unor noi nclcri a normelor juridice de ctre autorul faptei prevenia individuala sau de ctre alte persoane prevenia generala -. Aceste scopuri nu pot fi atinse pe deplin dect daca procesul de descoperire a celui vinovat si de aplicare a sanciunii se desfoar cu rapiditate, dovedind capacitatea societii de a reaciona rapid la nclcarea normelor edictate de autoritile sale. Trecerea unui timp prea ndelungat de la svrirea faptei ilicite poate determina pierderea probelor sau intervenirea prescripiei rspunderii juridice. Alturi de aceste principii generale, comune tuturor ramurilor de drept, exista si principii specifice rspunderii penale, administrative etc. care se studiaz de ctre tiinele juridice de ramura. 3. Formele rspunderii juridice

4

Noiunea de rspundere juridic apare, aa cum am artat anterior, ca rezultat al sintetizrii tipurilor de rspundere ce s-au cristalizat la nivelul fiecrei ramuri de drept. Astfel, s-a remarcat c aproape fiecrei ramuri de drept i se poate atribui propria form de rspundere juridic. Astfel natura normei juridice nclcate determina genul rspunderii juridice: rspundere civil, penal, administrativa, de dreptul muncii, comercial etc. Alturi de criteriul utilizat anterior, cel al naturii normei juridice nclcate, i alte criterii mai pot fi utilizate pentru a determina formele rspunderii juridice. Putem deosebi rspunderea juridic de drept public de rspunderea juridic de drept privat dac inem cont de apartenena normei de drept nclcate la una din cele doua mari diviziuni ale dreptului: public sau privat. Apoi este posibil detaarea rspunderii individuale de cea colectiv n funcie de subiectul cruia i incub rspunderea: unei persoane fizice sau juridice. Cu aceasta ocazie, facem precizarea ca, o dat cu intrarea in vigoare a noului Cod Penal, se va putea vorbi de existenta n dreptul romanesc a unei rspunderi penale colective n sensul c persoana juridic va putea fi subiect al rspunderii penale. Rmnnd la delimitarea clasic a formelor rspunderii juridice n funcie de natura normei nclcate, vom trece n revista cteva din cele mai des ntlnite forme de rspundere n dreptul romnesc, pentru ca proasptul student s se poat familiariza cu aceste noiuni de baz. Rspunderea civil8 poate fi delictual sau contractual. Rspunderea civila delictual are ca fundament o fapta ilicit cauzatoare de prejudicii, autorului faptei revenindu-i obligaia de a repara prejudicial cauzat prin fapta sa, a celui pentru care rspunde, a animalului ori pentru ruina edificiului (vezi art. 9981003 din Codul civil). Spre deosebire de rspunderea penal care intervine doar n cazul svririi unei infraciuni, adic a unei fapte incriminate de legea penal, rspunderea delictual poate interveni pentru orice fapt ilicit ce a cauzat un prejudiciu. Rspunderea civil contractuala rezulta din nerespectarea clauzelor unei convenii, prejudiciul fiind cauzat chiar de aceast neexecutare a clauzei contractuale.

8

Liviu Pop, Teoria general a obligaiilor, Ed. Lumina Lex, 2000, p. 163

5

Rspunderea civil prezint o deosebit importan deoarece constituie dreptul comun n materie de rspundere patrimonial, pentru celelalte tipuri de rspundere juridic de ramur9. Rspunderea penal10 are ca temei svrirea unei infraciuni, adic a unei fapte prevzute de legea penal, care prezint pericol social i care este svrit cu vinovie. Sanciunea specifica dreptului penal este pedeapsa privativ de libertate sau nchisoarea si se poate aplica doar persoanei fizice11. In cadrul ramurii de drept administrativ s-a fundamentat noiunea de rspundere administrativ12 ca form a rspunderii juridice care intervine n cazul nclcrii unei norme de drept administrativ. Aceasta poate fi o rspundere contravenionala, material sau disciplinar. Rspunderea administrativ contravenional intervine doar n cazul svririi unei contravenii, adic a unei fapte reglementate de lege ca i contravenie. Cele mai ntlnite sanciuni contravenionale sunt amenzile contravenionale. Alturi de aceste doua forme de rspundere ce au ca obiect o sanciune represiv, rspunderea administrativ mai cunoate i o a treia form rspunderea material, ce are ca obiect o sanciune reparatorie este vorba de rspunderea organelor administraiei publice pentru pagubele pricinuite prin actele lor ilegale. Rspunderea administrativ-disciplinar se fundamenteaz pe nclcarea unei obligaii de drept administrativ, pe svrirea unei abateri administrative. Retragerea unei autorizaii sau nchiderea unei uniti economice sunt sanciuni administrativ-disciplinare atunci cnd nu nsoesc aplicarea unei sanciuni contravenionale. In dreptul muncii13 s-a fundamentat rspunderea disciplinar i rspunderea patrimonial (material). Rspunderea disciplinar intervine n cazul n care un salariat svrete cu vinovie o abatere disciplinar. Rspunderea disciplinar este o rspundere de natur contractual, bazat pe contractul de munc. Sanciunile disciplinare pot merge9

Liviu Pop, Teoria general a obligaiilor, Ed. Lumina Lex, 2000, p.166. Costica Bulai, Bogdan N. Bulai, Manual de drept penal, Partea general, Editura Universul Juridic, Bucureti, 2007, p.328. 11 Pentru tipurile de sanciuni penale a se vedea: C. Bulai, op.cit., p.286 12 Antonie Iorgovan, Tratat de drept administrativ, vol. II, editia a 4-a, Editura All Beck, Bucureti, 2005, p.358-359. 13 A se vedea Sanda Ghimpu, Alexandru iclea, Dreptul muncii, Ed. A 2-a, Ed. AllBeck, Bucureti, 2001, p.560, 595.10

6

de la mustrare i avertismentul scris pn la concediere. Rspunderea disciplinar i are izvorul prioritar, n normele Codului Muncii. Rspunderea patrimonial, ca i cea disciplinar, i are izvorul tot n Codul Muncii. Aceasta const n obligaia salariailor de a repara pagubele materiale produse angajatorului din vina i n legtur cu munca lor. Atunci cnd s-a constatat svrirea unei fapte ilicite, persoana vinovat va trebui sa suporte o sanciune corespunztoare. Sanciunea reprezint instrumentul de realizare a rspunderii juridice, obiectul acestui raport juridic de constrngere, iar scopul sanciunii poate fi represiv, preventiv, educativ sau reparatoriu. Dei noiunile de pedeaps i sanciune sunt sinonime, totui, n drept, sanciunea apare ca o categorie general, n timp ce pedeapsa reprezint o sanciune tipic ramurii penale. In funcie de norma juridica nclcat, sanciunile vor fi de drept civil, precum despgubirea, restituirea bunurilor sau restabilirea situaiei anterioare, penal ( pedepse, msuri de siguran sau educative), administrativ (amenda sau avertismentul, mustrarea, confiscarea etc.). In dreptul muncii se aplic sanciuni precum mustrarea, diminuarea salariului sau concedierea, iar n dreptul constituional suspendarea sau demiterea din funcie, spre exemplu. 4. Condiiile rspunderii juridice Rspunderea juridic, n oricare din formele sale, se concretizeaz dac sunt ndeplinite cteva condiii referitoare la fapta ilicit, la rezultatul vtmtor, la legtura cauzala dintre fapt i rezultat i la subiectul rspunderii juridice, respectiv la capacitatea sa de a rspunde i la vinovia sa. In plus este necesar s nu intervin nici una din cauzele exoneratoare de rspundere. Fapta ilicit, sau conduita ilicit reprezint fundamentul obiectiv rspunderii juridice, n lipsa unei exteriorizri a relei intenii, rspunderea juridic nu se poate materializa, gndul vinovat poate determina eventual, rspunderea moral, ca form a rspunderii sociale.

7

In general, fapta ilicit consta intr-un comportament (aciune sau inaciune) care nesocotete o prevedere normativ. Caracterul ilicit al faptei se stabilete n funcie de dispoziia normei. Astfel, dac norma interzice o aciune (norma prohibitiv), conduita ilicit va consta n chiar aciunea prohibit. Tot astfel, n cazul normelor ce impun o aciune, a normelor onerative, inaciunea determin aplicarea sanciunii. Este cazul medicului de gard care nu acord bolnavului internat de urgen asistena medical necesar. Problemele ridicate de normele dispozitive, acelea care permit subiectului de drept s aleag o conduit din mai multe posibile, au fost avute in vedere cu o ocazia studierii normei juridice. In funcie de natura normei nclcate, faptele ilicite pot fi infraciuni, contravenii, abateri disciplinare, delicte civile etc. O a doua condiie necesar pentru a interveni rspunderea juridic const n cauzarea unui rezultat vtmtor, a unui prejudiciu fie unei persoane determinate, fie societii n ansamblu. In unele ramuri de drept, cum este ramura dreptului civil, este obligatorie dovedirea prejudiciului suferit, fie el material sau moral, att ca existent, ct i ca ntindere; n schimb, n cazul dreptului penal, nu este necesar totdeauna probarea unui prejudiciu, crearea strii de pericol ca urmare a svririi infraciunii poate fi suficient pentru a interveni rspunderea penal. Intre fapta ilicit i prejudiciul suferit trebuie s existe o legtur cauzal n sensul c prejudiciul trebuie s fi survenit ca urmare, ca efect al faptei ilicite. Stabilirea legturii cauzale nu este la fel de facil n toate cazurile. Astfel, n cazul prejudiciilor la care concur mai muli factori, printre care se poate afla i culpa proprie a victimei, este mai dificil a stabili care dintre aceti factori a avut caracter determinant i care a facilitat doar producerea rezultatului. Pentru a uura acest proces de analiz, s-a dovedit util folosirea noiunilor de cauza i condiie . Astfel, se consider cauz a prejudiciului acela dintre factorii intervenii care a putut determina n mod direct i nemijlocit producerea rezultatului, iar factorul care a influenat, favoriznd producerea rezultatului, este considerat c a avut doar rolul de condiie n producerea prejudiciului. Att aciunea cat i inaciunea pot avea caracter cauzal.

8

Alturi de aceste aspecte obiective, pentru a putea interveni rspunderea juridic, este necesar stabilirea existenei vinoviei, considerat uneori fundamentul subiectiv al rspunderii. Rudolf von Ihering arata c fapta ilicit trebuie sa fie contient. Vinovia const n atitudinea psihic a autorului faptei fa de propria conduit i de rezultatul acesteia. Diferitele forme sub care se poate manifesta vinovia au fost n modul cel mai clar definite de ctre normele de drept penal. In acest act normativ se stabilete c atitudinea negativ a autorului faptei fa de conduita sa i de rezultatul acesteia poate lua forma inteniei sau a culpei. Intenia este considerat direct atunci cnd fptuitorul prevede rezultatul faptei sale i l urmrete. Atunci cnd acesta prevede rezultatul faptei sale, nu-l urmrete, dar l accept, ne aflm n faa inteniei indirecte. Culpa intervine atunci cnd fptuitorul prevede rezultatul faptei sale, dar nu l urmrete, spernd n mod uuratic c el nu se va produce (imprudena) sau atunci cnd fptuitorul nu prevede rezultatul faptei, dei trebuia i putea s-l prevad (neglijena). Intenia este forma cea mai grav a vinoviei i, deseori faptele ilicite sunt intenionate numai atunci cnd se dovedete intenia autorului lor. Culpa, ca ipostaz mai puin grav a vinoviei, determin, de cele mai multe ori, o form mai uoar a rspunderii juridice, sau o poate exclude cu totul. In ramura civil, intenia rea poart numele de dol sau viclenie, iar culpa apare sub denumirea de greeal, impruden, nepricepere sau neatenie, n mod tradiional acoperind i forma inteniei din ramura penal14. In situaia n care sunt ndeplinite cumulativ toate aceste condiii, se poate aplica sanciunea. Trebuie subliniat faptul c aplicarea sanciunii juridice, indiferent de ramura juridic sau de tipul sanciunii, nu este posibil n afara rspunderii juridice a persoanei, ci numai n cadrul i ca o consecin a acesteia15. Cu toate acestea, autorul faptei ilicite cauzatoare de prejudicii nu va fi sancionat dac se va putea stabili existena vreuneia din cauzele care exclud existena rspunderii juridice. Unele din aceste cauze afecteaz discernmntul autorului faptei ilicite14 15

L.Pop, op.cit., p.224. C.Bulai, B.N.Bulai, op.cit., p.328.

9

(minoritatea, iresponsabilitatea, beia involuntara) sau voina acestuia (eroarea de fapt, constrngerea fizica sau moravurile), altele justific fapta (starea de necesitate, legitima aprare), n vreme ce altele afecteaz legtura cauzal dintre fapt i rezultatul vtmtor (cazul fortuit). Constituie cauze care nltur caracterul penal al faptei: legitima aprare, starea de necesitate, constrngerea fizic i moral, cazul fortuit, iresponsabilitatea, beia total involuntar, minoritatea i eroarea de fapt16. In materia civil, n dreptul muncii17 sau n dreptul administrativ mai sunt considerate cauze exoneratoare de rspundere exercitarea unui drept, fapta unui ter sau fapta victimei, ndeplinirea unei ndatoriri legale sau ordinul legal dat de o autoritate competent (ordinului de serviciu)18. Minorul sub 14 ani nu poate rspunde juridic. Minorul peste 14 ani rspunde din punct de vedere civil, alturi de reprezentantul su legal, printe sau tutore, n cazul rspunderii delictuale, nu ns i n cazul rspunderii contractuale19. In materia dreptului muncii, minorul poate rspunde de la vrsta de 15 ani, cnd poate deveni salariat, cu acordul reprezentantului legal. In domeniul dreptului penal, minorul rspunde daca a mplinit vrsta de 16 ani, iar dac are peste 14 ani, rspunde numai dac i s-a dovedit discernmntul. Motivaia pentru care legea apr de rspundere juridic persoanele minore este c aceste persoane nu au dezvoltat discernmntul necesar. Iresponsabilii, persoane alienate sau debile mintal, nu pot ncheia acte juridice i nu rspund pentru prejudiciile cauzate prin fapta proprie din acelai motiv, al lipsei discernmntului necesar. Lipsa discernmntului se traduce n imposibilitatea persoanei de a-i da seama de semnificaia faptei sale sau de a-i dirija voina. Beia involuntara intervine n situaia n care discernmntul autorului faptei este afectat de ingerarea sau inhalarea unei substane alcoolice, halucinogene etc., independent de voina lui.

16 17

A se vedea C.pen., art. 44-51. S. Ghimpu, A. iclea, op.cit., p.567. 18 L.Pop, op.cit., p.361. 19 Idem, p.172.

10

Constrngerea fizic sau nu le-a putut nltura.

sau moral sunt cauze ce exonereaz de rspundere

juridic atunci cnd, fiind exercitat asupra autorului faptei, acesta nu le-a putut rezista Legitima aprare nltur rspunderea penal sau contravenional atunci cnd se stabilete c autorul a svrit fapta ilicit ca rspuns la un atac material, direct imediat i injust ndreptat mpotriva sa, ori a altei persoane. Pentru a se putea invoca legitima aprare, este obligatoriu ca atacul s provin de la o persoana fizica responsabil. In caz contrar, s-ar putea invoca, eventual, starea de necesitate. Legitima aprare, nlturnd caracterul ilicit al faptei, nltur i rspunderea de natur civil20. Starea de necesitate intervine atunci cnd autorul faptei ilicite este ameninat el, o alt persoan, sau bunurile acestora, de un pericol grav i iminent, care nu poate fi nlturat altfel. Aflat n starea de necesitate, fptuitorul i d seama de rezultatul faptei sale ilicite, dar l accepta, n dorina de a salva o valoare mai important dect cea a prejudiciului cauzat. Starea de necesitate produce efecte att n ramura penal, ct i n ramura civil. Cazul fortuit exonereaz de rspundere deoarece reprezint o circumstan care, alturndu-se actului fptuitorului, determin caracterul ilicit al acestuia sau rezultatul vtmtor. Este cazul tractoristului care, arnd, descoper un obuz rmas ngropat din timpul rzboiului, obuz care explodeaz, rnind o alt persoan sau distrugnd un bun material. Este, de asemenea, cazul persoanei care administreaz alteia o substan toxic dintr-un flacon pe care fusese aplicat din eroare eticheta cu numele unui medicament. In asemenea cazuri, dei vtmarea produs se nscrie printre urmrile aciunii sau inaciunii fptuitorului, totui, acest rezultat nu-i poate fi imputat din punct de vedere subiectiv, fiind strin de contiina lui i datorat unei mprejurri imprevizibile 21. In ambele cazuri este vorba de o cauz strin, neimputabil, aa cum prevede i C.civ., art. 1082 i urm22.

20 21

Liviu Pop, op.cit., p. 363 C. Bulai, B.N. Bulai, op.cit., p.260 22 A se vedea C.civ. Art. 1082 Debitorul este osndit, de se cuvine, la plata de daune-interese sau pentru neexecutarea obligaiei, sau pentru ntrzierea executrii, cu toate c nu este rea-credin din parte-i, afar numai dac nu va justifica c neexecutarea provine din o cauz strin, care nu-i poate fi imputat. Art. 1083 Nu poate fi loc la daune-interese cnd, din o for major sau din un caz fortuit, debitorul a fost poprit de a da sau a face aceea la care se obligase, sau a fcut aceea ce-i era poprit.

11

Fora major a fost considerat, n dreptul civil romn clasic, sinonim cu cazul fortuit23. In prezent, se consider c fora major reprezint un fenomen natural sau social exterior, extraordinar, de nebiruit, care exclude n ntregime angajarea rspunderii, dac a fost cauza exclusiv a prejudiciului24. Distincia dintre cele dou prezint interes dac avem n vedere c, n dreptul penal, doar cazul fortuit nltur caracterul penal al faptei, iar, n latura civil, rspunderea contractual este nlturat, n funcie de contract, fie doar de fora major, fie att de fora major ct i de cazul fortuit. Eroarea de fapt exonereaz de rspundere atunci cnd fptuitorul nu cunoate existenta unei mprejurri de care depinde caracterul ilicit al faptei. Aa cum arata prof. C. Bulai, nu exist eroare n caz de ndoial (dubiu). Nu poate fi considerat eroare incapacitatea sau neglijena profesional care a dus la greeala de calcul sau la aplicarea greit a unui procedeu tiinific n exercitarea unei profesii sau meserii (inginer, farmacist, medic chirurg etc.) fiindc n astfel de cazuri exist obligaia legal pentru cei n cauz de a cunoate realitatea25. Eroarea de drept const n necunoaterea sau cunoaterea greit a unei norme de drept. Daca aceast eroare poart asupra unei norme de drept penal, ea nu nltur caracterul penal al faptei.26 Alturi de aceste cauze care exclud existena rspunderii juridice, mai pot interveni si alte circumstane care dei nu afecteaz temeiul obiectiv sau subiectiv al rspunderii juridice, totui mpiedic pronunarea unei hotrri judectoreti n sensul afirmrii vinoviei fptuitorului. Spre exemplu, fie ca e vorba de un proces civil, penal, sau de alt natur, prescripia rspunderii sau a dreptului la aciune, mpcarea prilor sau retragerea aciunii/plngerii pot mpiedica tragerea la rspundere a autorului faptei ilicite, datorit trecerii unei perioade de timp prea ndelungate de la data nclcrii normei

23 24

Gh. Bobo, op.cit., p.276. L.Pop, op.cit., p.370 25 C. Bulai, B.N. Bulai, op.cit. p.274 26 Idem, p.275.

12

juridice n cazul prescripiei rspunderii sau a dreptului la aciune ori datorit relaiilor dintre fptuitor i persoana prejudiciat, n celelalte cazuri.

13