Raporturi de Put

AbstractArticolul care ca scop analiza noilor realităţi si tendinte referitoare la noua polaritate a economiei mondiale, si deci, la reconfigurarea centrelor de putere la nivel global, proces ce se caracterizată prin două tendinţe simultane: ascensiunea unor noi puteri şi declinul relativ al puterilor tradiţionale. Puterea economica sufera doua mari transformari in secolul 21: pe de o parte se manifesta tranzitia acesteia dinspre Vest spre Est, dinspre Atlantic spre zona Asia-Pacific, iar pe de alta parte se observa difuzia acesteia dinspre state spre actori nonstatali. Puterea economică globala actuala are o distribuţie multipolară între SUA, UE, Japonia şi statele grupului BRIC: China, India, Rusia si Brazilia, fara a exista insa un echilibru de putere intre acesti poli, ci doar o puternica ambitie a statelor emergente si mai ales a Chinei de a rivaliza cu puterile traditionale reprezentate de statele dezvoltate precum SUA si UE. Evolutiile principalilor indicatori macroeconomici furnizati de cele mai importante organizatii la nivel mondial (FMI, OECD, Banca Mondiala, CIA) arata o tranziţie graduală către o lume multipolară, în care alături de SUA care va ramane pentru o perioada destul de lunga liderul economic global, se manifestă ca puteri globale şi alte state precum China şi India aflate într-o continuă ascensiune, Rusia care se reinventează şi îşi caută statutul pierdut, la care se adaugă Brazilia ca pol de putere al continentului Sud american.

Key words: putere economica, multipolaritate, SUA, UE, Japonia, Grupul BRIC

JEL Classification: F02, O57, O11

I.INTRODUCTION

Lumea de la începutul secolului al XXI-lea este un amestec de continuitate şi schimbare. Poziţia marilor puteri ale lumii în ierarhia globală sufera mutatii, astfel că pe lângă vechile centre de putere, isi fac aparitia unele noi, dornice de afirmare şi de a lua parte din ce în ce mai mult la deciziile globale, ceea ce duce la conturarea unei ordini economice mondiale hibride, a unui sistem policentric. Preocupările privind economia mondială, mai ales ca entitate globală din ce în ce mai integrată, au revenit în actualitatea după declanşarea crizei economice din 2007, precum şi în contextul discuţiilor cu privire la o nouă arhitectură a centrelor de putere determinate de ascensiunea fulminanta a Chinei, dar şi a altor state ce formeaza Grupul BRIC (Rusia, India, Brazilia) corelată cu problemele structurale şi conceptuale cu care se confruntă Uniunea Europeană, dar şi cu diminuarea relativă a puterii economice a Statelor Unite.

În acest context, articolul reprezintă un studiu a cărui opţiune este argumentată prin prisma importanţei şi actualităţii temei. Astfel, începutul de secol XXI surprinde statele lumii confruntându-se cu probleme economice, politice, financiare, demografice, geopolitice şi geostrategice, toate acestea ducând la schimbări profunde în sistemul internaţional care au influenţat şi vor influenţa ecuaţia de putere pe plan mondial în următoarele decenii. Una dintre cele mai importante schimbari este multiplicarea centrelor de putere economică si trecerea spre un sistem policentric - prin ascensiunea noilor centre de putere economică (China a devenit în 2010 a doua economie mondială declasând Japonia şi se pregăteşte să o depăşească în termeni nominali pe cea a SUA în viitoarele decenii, India se manifestă tot mai pregnant ca actor global, Rusia reapare ca actor global semnificativ, Brazilia este polul de putere al continentului sud american). De asemenea, se observa accentuarea competiţiei dintre centrele de putere pentru dominaţia regională sau globală, la care se adauga configurarea unor noi grupuri de puteri cu influenţă marcanta asupra dinamicii economiei şi politicii mondiale (Grupul BRIC). Criza economico-financiară mondială începută în 2007, reprezinta un eveniment cheie in evolutia marilor puteri economice, deoarece a dus la acumularea unor mari datorii de majoritatea statelor, ceea ce a pus sub semnul întrebării Uniunea Europeana care după 2008 se confruntă cu o criză a Zonei Euro şi a modelului său de

MUTAŢII IN BALANŢA DE PUTERE LA NIVEL GLOBAL. TRANZIŢIA SPRE O LUME MULTIPOLARĂ Ion IGNAT

Alexandru Ioan Cuza University of Iasi, 700506, [email protected]

Gimia Virginia BUJANCĂAlexandru Ioan Cuza University of Iasi, 700506, Romania

[email protected]

funcţionare. O alta tendinta este reprezentata de manifestarea a doua realităţi contradictorii: pe de o parte accentuarea integrarii politice si economice, a regionalizarii economiei mondiale care vizează şi coeziunea (extinderea UE, infiintarea ASEAN), si pe de alta parte accelerarea proceselor de globalizare care fac ca problemele si solutiile ce privesc diferite subsisteme economice sa devina mai curand globale dacat nationale. Conform unor autori (Bonciu and Baicu, 2010; Minix and Hawlez,1998, p.4) aceasta suprapunere de forte integratoare si dezintegratoare determina schimbari majore la nivel mondial. De asemenea, se constata schimbarea centrului de greutate a sferei de interes economic, politic şi strategic din zona Atlanticului spre zona Asia-Pacific determinată de ascensiunea tigrilor asiatici, a Japoniei şi a Chinei.

Pentru a asigura o privire de ansamblu asupra acestei lumi în schimbare, articolul va urmări să prezinte noile conjuncturi economice ale începutului de secol XXI, realităţile în ceea ce priveşte transformările din economia mondială referitoare la difuzia şi tranziţia puterii, ascensiunea unor noi poli de putere versus declinul relativ al puterilor tradiţionale, noul rol al puterilor emergente în cadrul sistemului internaţional, monopolul Asia-Pacific caracterizat prin deplasarea centrului de greutate al activităţii economice din Atlantic în Pacific, distribuţia actuala a puterii (principalii actori care se manifestă pe arena mondială ca centre de putere economice) şi perspectivele de viitor în ceea ce priveşte locul în ierarhia celo mai importante puteri economice. Un accent deosebit se va pune pe ideea de dinamică, de schimbare continuă a poziţiei relative a ţărilor şi entităţilor economice în cadrul unor ierarhii ce depind de criteriile în funcţie de care sunt stabilite.

Din perspectiva anului 2013 se constată că economia mondială devine din ce în ce mai interconectată (exemplu stând importanta contribuţie a puterilor în ascensiune la redresarea efectelor crizei financiare din 2007), că oportunităţile sunt la fel de multe sau poate mai numeroase decât provocările, că perspectivele de viitor devin extrem de importante, iar momentele de schimbare in dinamica economiei mondiale sunt mai frecvente şi mai numeroase.

II. EVOLUTIA PRINCIPALELOR CENTERE DE PUTERE DIN ECONOMIA MONDIALA

În cadrul economiei mondiale, economiile naţionale dominante se disting ca centre de putere economica, acestea fiind, nuclee ce concentrează pârghiile şi mijloacele cele mai importante ale deciziei . Prin canalul interdependenţelor, acestea transmit în economia partenerilor dependenţi fie efecte de antrenare în procesul creşterii economice (de unde şi denumirea de poli de creştere economică), fie efecte adverse, de propagare a dezechilibrelor, a fenomenelor de criză şi recesiune (Ignat and Pralea, 2013, p.46). De asemenea, centrele de putere economica sunt si principalele forte ce participa la schimburile internationale, dand economiei mondiale un caracter polarizat si dominand fie la nivel global, fie la cel regional.

Sistemul economic internaţional de la începutul secolului al XXI-lea se află într-o perioadă de tranziţie şi reajustare generate de schimbările majore survenite la începutul anilor ’90, urmate de evenimentele de la 11 septembrie 2001 şi în final de criza economico-financiara mondială din 2007-2008 a cărei efecte se resimt şi în prezent. Acesta va fi unul destul de diferit de cele precedente.

Inaintea celui de-al doilea Razboi Mondial, exista o ordine multipolară in care puterea era concentrata in cateva centre importante: Anglia, Franta, Germania, Italia, Japonia, SUA si URSS. Dupa cum se poate observa in Figura 1, a urmat apoi duopolul SUA–URSS ca urmare a Razboiului Rece, sistem mai stabil sub anumite aspecte, dar în care superputerile reacţionau la fiecare mişcare a celeilalte. Acest duopol era definit dupa criterii social-politice, ideologice si de putere economica si militara. Relansarea Chinei (dupa 1965) a facut trecerea spre un sistem tripolar definit dupa crieterii similare. Apoi, cresterea ponderii puterii economice conferita de potentialul economic si capacitatea tehnica si productiva in balanta de putere, a facut ca relansarea economica a Europei Occidentale care a devenit principala piata mondiala si „miracolul japonez” care a propulsat Japonia la nivelul de putere economica globala, sa duca la reconfigurarea sistemului economic mondial intr-unul pentagonal (care a dominat literatura economica a anilor `80), cu 5 centre de putere: SUA, Europa Occidentala, URSS, China si Japonia. Implozia URSS şi a regimurilor comuniste de la inceputul anilor `90, impreuna cu ascensiunea tarilor din S-E Asiei (Brzezinski, 2006) a dat nastere unui sistem economic multipolar, unde exista 3 centre de putere dominante la nivel mondial - SUA, UE, Japonia, in jurul carora graviteaza alti 2 poli de crestere economica - China si India. Economia globală deschisă s-a extins şi a accelerat spectaculos inca din primii ani ai mileniului 3, aceasta expansiune conducand către urmatoarea schimbare în natura ordinii economice internaţionale: declinul relativ (Nye, 2010) al puterii economice a SUA, UE si Japonia si cresterea accelerata a puterii economice a statelor emergente ce formeaza grupul BRIC - Brazilia, Rusia, India si China sau BRICS (prin includerea Africii de Sud in 2010). In secolul 21 puterea economica a unui stat este cea care primeaza, lasand pe plan secund puterea militara (Gelb, 2010) Astfel, la nivel internaţional are loc o mutarea treptată a centrului de greutate dinspre ţările dezvoltate către economiile emergente, iar statele BRIC constituie plutonul liderilor.

Tendintele de viitor anunta o schimbare la varful ierarhiei, estimandu-se ca economia SUA va fi devansata de cea a Chinei intr-un orizont de timp mai scurt sau mai lung. Cu toate ca multi economisti printre care si Joseph Nye Jr. (2012, p.177) sunt de parere ca proiectarea tendintelor pe termen lung pornind de la evenimente de scurta durata sau bazate pe resurse de putere aflate in crestere rapida este o greseala (asa cum s-au dovedit a fi si opiniile de acum 2 decenii cu privire la devansarea SUA de Japonia dupa ce PIB/loc al acesteia din urma l-a depasit pe cel al SUA), altii interpreteaza criza economico-financiara globala ca o dovada a declinului SUA si in consecinta a transformarii balantei de putere (Rachman, 2010) sau ca o prevestire a transformarii tectonice globale (Roche, 2008, p.11). Mai mult, raportul FMI din 2010 (World Economic Outlook, 2010) subliniaza ideea conform careia criza a mutat centrele de putere dinspre statele dezvoltate către cele emergente. Dimpotriva, alte studii sustin intaietatea SUA (Brooks and Wohlfort, 2008), dar avand o dominatie mai redusa (National Intelligence Council, 2012). Se acorda o importanta din ce in ce mai mare grupului BRIC despre care se estimeaza ca va depasi productia statelor OECD pana in 2030 (O’Neill, 2010; Goldman Sachs, 2010). De asemenea, aceste puteri in ascensiune solicita din ce in ce mai multa vizibilitate la nivel mondial, insa capacitatea lor de a conduce în mod eficient la nivel global este limitata deoarece nu oferă încă suficiente bunuri publice globale (Kappel, 2011) precum securitate, aranjamente monetare, ajutor pentru dezvoltare precum SUA, UE sau

Japonia. Pe de alta parte, se observa cresterea importantei la nivel international a Grupului G-20 (infiintat in 1999 ca urmare a crizei financiare din Asia), ceea ce arata ca deciziile importante nu se mai pot lua într-un cerc restrâns cel al Grupului G-7 (si ulterior G-8) care reunea doar tari dezvoltate.

Figura 1. The world’s largest economies by GDP (adjusted for PPP)Source: Asia on the move – gravitational centre of the 21st century?, Allianz Global Investors Europe

GmbH, May 2012, p.5, Available at www.allianzglobalinvestors.de / capitalmarketanalysis

III. LOCUL PRINCIPALELOR PUTERI ECONOMICE IN IERARHIA MONDIALA. REALITATI SI PERSPECTIVE

Perioada de la inceputul secolului 21 si pana astazi a adus numeroase si dese schimbari in ierarhia celor mai puternice economii la nivel mondial, astfel ca, analizand indicatorii macroeconomici oferiti de rapoartele FMI, Bancii Mondiale, OECD si CIA se poate constata (Figura 2) ca SUA si-au mentinut prima pozitie in topul celor mai mari economii la nivel global, in timp ce Japonia situata pe a doua pozitie din 2001 a fost surclasata de China, un pol de putere in continua crestere in ultimii 30 de ani, care de pe a 6 a pozitie in 2001, a depasit pe rand Franta in 2005, Marea Britanie in 2006, Germania in 2007 si Japonia in 2010, devenind a doua putere economica mondiala. De asemenea, se observa de-a lungul perioadei analizate 2001-2013 o tendinta de ascensiune a unor tari emergente corelata cu un declin relativ a statelor dezvoltate. Astfel, Brazilia isi face aparitia in top 10 in 2005 pe pozitia a 10 a, Rusia in 2008 pe pozitia a 8 a, India in 2010 pe pozitia a 10 a.

Figura 2. Top 10 puteri economice in 2001, 2005, 2006, 2007 si 2010 (PIB nominal in preturi curente, in trilioane de dolari)

Sursa: propriile calcule dupa datele IMF, World Economic Outlook

Tabel 1. Comparatie intre principalele centre de putere la nivel mondial in functie de indicatorii macroeconomici pentru anul 2012

INDICATOR/ ŢARĂ SUA CHINA JAPONIA INDIA RUSIA BRAZILIA UE1. PIB la PPC 15.684 trilioane $

(locul 1)12.405 trilioane $






(locul 1)2. PIB nominal 15.684 trilioane $






(locul 6)16.584 trilioane

(locul 1)2. Rata de creştere PIB 2,2% 7,8% 2% 6,5% 3,4% 0,9% - 0,3%3. PIB/locuitor 50.700 $ (locul 14) 9.300 $ (locul 124) 36.900 $ (locul 38) 3.900 $ (locul 168) 18.000 $ (locul 77) 12.100 $ (locul 106) 35.100 $ (locul 41) 4. GNI index 45 (locul 41) 47,4 (locul 29) 37,6 (locul 76) 36,8 (locul 78) 41,7 (locul 52) 51,9 (locul 17) 30,7 (locul 112)5. Structura PIB pe sectoare 5.1. Agricultură 1,1% 10.10% 1,1% 17,4% 3,9% 5,2% 1,8% 5.2. Industrie 19,2% 45,3% 26,3% 26,1% 36% 26,3% 24,7% 5.3. Servicii 79,7% 44,6% 72,5% 56,5% 60,1% 68,5% 73,4%6. Forţa de muncă 155,0 milioane

(locul 4)798,5 milioane






(locul 3)7. Rata şomajului 8,1% 6,5% 4,4% 8,5% 5,7% 5,5% 10,3%8. Investiţii % din PIB 12,9% 47,8% 21,1% 30% 19,7% 18,9% 18,1%9. Deficit bugetar % din PIB -6.90% -1,6% -9,1% -5.40% 0% 2,2% -10. Datorie publică % din PIB 72,5% 31.70% 213,4% 59,6% 7,7% 58,8% -11. Datorie externă 15.93 trilioane $

(locul 1)770,8 miliarde $






(locul 2 )12. Rata inflaţiei (preturi de consum) 2,1% 2,6% 0,1% 9,3% 5,1% 5,5% 2,6%13. Exporturi 1.564 trilioane $







(locul 1)14. Importuri 2.299 trilioane $




(locul 4) 334,7 miliarde $



(locul 1)15. Rezerve valutare si în aur 150.2 miliarde $






(locul 8)812.1 miliarde $

16. ISD în ţară 2.723 miliarde $ (locul 1)

1.344 trilioane $ (locul 2)

202,8 miliarde $ (locul 25)




-

17. ISD în străinătate 4.507 miliarde $ (locul 1)

502,0 milioane $ (locul 14)

1.049 trilioane $ (locul 6)



182 miliarde $ (locul 25)

-

Sursa: propriile calcule dupa CIA World Factbook, https://www.cia.gov/library/publications/the-world-factbook/

Conform datelor prezentate in Tabelul 1, Statele Unite continua sa fie lider economic mondial si in prezent deoarece puterea sa economica este impresionanta: are cel mai mare PIB de aproximativ 15,684 trilioane $, un venit mediu pe locuior de circa 50.700 $ care o plaseaza pe locul 14 in lume (din 229 tari), are o pondere de aproape 20% din produsul global brut, in usoara scadere fata de ponderea de 23% din 2000 ca urmare a efectelor crizei economico-financiare din 2007, este al 3 lea exportator mondial dupa Uniunea Europeana si China, cu un volum de 1,564 trilioane $ (adica 1.564 miliarde $) si al 2 lea importator mondial dupa Uniunera Europeana, cu un volum de 2,299 trilioane $ (2.299 miliarde $) si detine a 19 a pozitie dupa rezervele valutare si in aur, cu 150.2 miliarde $. De asemenea, SUA este cel mai mare investitor mondial, 4.507 milarde $, dar detine si cele mai multe ISD-uri intrate in tara, 2.732 milarde $. Economia americana nu atrage numai o parte insemnata din capitalul pus in siguranta de alte state, ci si o parte din “materia lor cenusie”, avand in vedere structura PIB-ului unde serviciile predomina cu 79,7%, urmand apoi industria cu 19,2% si agricultura cu numai 1.1%, aceasta fiind extrem de mecanizata si beneficiind de un nivel inalt de tehnologie. SUA a reprezentat ani la randul centrul financiar al lumii, factorul determinant fiind chiar siguranta pe care o intalneau capitalurile pe pietele americane, insa acest palier al economiei a fost puternic afectat de criza financiara din 2007-2008, ce a dus apoi la ridicarea Londrei ca centru financiar al lumii, care acum, impreuma cu New York-ul, sunt cotate ca cele mai importante, pentru ca pe locul al treilea sa se situeze Hong-Kong. Cu a 4 a forta de munca la nivel mondial dupa China, India

si UE, rata somajului in SUA se ridica la 8,1 % in 2012, in scadere fata de anii anteriori, iar indexul Gini = 45 arata o distributie a veniturilor inegala, observandu-se in ultimii ani o restrangere a clasei de mijloc. Deficitul bugetar se ridica la 6,9% din PIB, datoria publica la 72.5% din PIB, iar datoria externa insumeaza 15.93 miliarde $, clasand SUA pe prima pozitie. Insa Niall Ferguson afirma ca o crestere a datoriei publice nu poate eroda in sine forta SUA, insa pot contribui la slabirea increderii in capacitatea SUA de a depasi orice criza (Ferguson, 2010, p.3). Rata inflatiei este in scadere de la 3,8% in 2008 la 2,1%, in timp ce rata de crestere a PIB urmeaza o evolutie ascendenta de la -0,3 in 2008 la 2,2% in 2012.

Uniunea Europeană luată ca principală structură de integrare suprastatală este entitatea cea mai apropiată de statutul de egal al SUA. Economia totală a UE este puţin mai mare decât ce a SUA, cu un PIB nominal de 16,58 trilioane $ (16.58 miliarde $) si un PIB calculat la PPC de 16,09 trilioane $, are a 3 a forta de munca la nivel global, dupa exporturi şi importuri ocupă prima poziţie in clasamentul mondial fiind prima putere comerciala a lumii, este cea mai mare piaţă comercială a lumii, venitul pe cap de locuitor este mai mic decât în SUA ca urmare a integrării statelor mai sărace din Est. Nu trebuie uitat însă că cifrele care plasează UE pe locuri fruntaşe reprezintă doar adunări aritmetice ale totalurilor venite de la statele membre, iar acestea au sens atâta timp cât între membri există un consens. Practic, economia UE este o sumă de economii naţionale care încă manifestă reticenţă in faţa unei integrari totale ce vizeaza si latura politica, pierzând de multe ori competiţia cu economia SUA, Japoniei sau Chinei. Privită ca un tot unitar, Europa are capacităţile, tehnologia, resursele financiare şi populaţia unei mari puteri, dar îi lipseşte consensul pentru a urma această cale. De asemenea, îi

lipseşte angajarea emoţională şi idealistă pe care SUA au avut-o când au luat fiinţă. În ciuda eforturilor şi strategiilor de tip Lisabona 2010, UE nu reuşeşte să-şi recâştige dinamismul, competitivitatea (diminuata prin supradimensionareaunor ramuri economice considerate de succes care au devenit neperformante) şi poziţia pe care le-a avut cândva în economia mondială (Moagăr-Poladian, 2010). De asemenea, previziunile pentru 2013 ale Comisiei Europene (2013) arata ca economia europeană, se găseşte, din nou, într-o fază de stagnare după recesiunea din 2012, ca urmare a scaderii absolute a consumului privat si a ritmului real al investitiilor productive. Aceasta stagnare se apreciaza ca va fi urmată de o relansare moderată în 2014. Alte probleme cu care se confrunta UE in ultimii ani sunt: lipsa de eficacitate a modelului socio-economic european, criza datoriilor suverane, raporturile dintre datoria publica a statelor si PIB, dar si dintre deficitul bugetar si PIB, ambele fiind la niveluri ridicate.

Economia Japoniei a fost depăşită în 2010 de cea a Chinei, retrogradând pe locul 3 dupa volumul PIB nominal care in 2012 se ridica la 5,96 trilioane $, in timp ce dupa PIB calculat la PPC si egal cu 4,62 trilioane $, ocupa pozitia a 4 a. În ciuda pierderii locului al 2 lea, Japonia îţi menţine resursele impresionante de putere prin nivelul PIB/locuitor care este mult mai mare decât al ambelor state emergente: 36.200 $ faţă de 9.100 $ pentru China şi 3.900 $ pentru India; prin exporturile şi importurile in funcţie de care ocupă locul 5, respectiv 6 (luand şi UE în considerare); prin rezervele valutare şi în aur care sunt pe locul 2 la nivel mondial; prin deţinerea unei industrii foarte sofisticate, a unei forţe de muncă cu un grad ridicat de calificare şi a unor domenii în care conduce în privinţa tehnologiei şi abilităţilor de producţie. Rata de crestere a PIB este de 2% in 2012 in crestere fata de perioada de dupa 2007, rata somajului a scazut la 4.4%, dar se comfrunta cu o datorie publica si una externa foarte mare, avand nevoie de o restructurare financiară urgentă.

Grupul BRIC constituie un pol de dinamism al economiei mondiale atât pentru prezent, cât mai ales pentru deceniile următoare (Subacchi, 2008; Scholvin, 2010), lucru demonstrat prin cresterea cotei sale din productia mondiala de la 16% la 22% intre 2000-2008, prin iesirea din recesiune mult mai bine decat statele dezvoltate si mentinerea unor rate de crestere economica peste medie (Kappel, 2010), in contrast cu ratele de crestere ale statelor dezvoltate. O vulnerabilitate comuna tarilor BRIC este inflatia, India fiind cea mai afectata, in timp ce datoria publica ca procent din PIB este mare in India si Brazilia. De asemenea, schimburile comerciale cu servicii ale ţărilor BRICS cu restul lumii sunt situate la un nivel valoric cu mult inferior faţă de cel al fluxurilor de bunuri. In perioada de dupa recenta criza economica mondiala țările BRIC si-au bazat cresterea economica nu numai pe motoarele clasice de creștere economică precum exporturile și ISD –urile, cat in special pe motoare de creștere suplimentare precum cererea interna (stimulată de nivelul ridicat al transferurilor din străinătate), iesirile de ISD, inovație și dezvoltarea infrastructurii. Pe parcursul crizei ţările BRICS, dar în special China şi Rusia şi-au consolidat poziţia de investitori globali. De asemenea, statele BRIC nu au apelat la masuri de austeritate ca majoritatea tarilor dezvoltate, ci la masuri de stimulare a economiei, deoarece inaintea crizei ele se aflau intr-un moment considerat de experţi drept „cel mai prosper” pentru economiile emergente (Quadros, 2008, p. 21).

Esenţa Grupului BRIC constă în creşterea puterii economice a Chinei, a doua economie la nivel mondial ca marime a PIB-ului. China este rezultatul unei combinaţii de factori ce îi dau unicitate: are cea mai numeroasă populaţie din lume (circa 1,3 miliarde locuitori), este economia cu cea mai mare rată de creştere în ultimii ani (circa 10% pe an in primul deceniu al sec XXI, cu mult superioara celei a SUA de circa 3% sau a UE de circa 2%), cel mai mare producator de bunuri de larg consum din 2010 (surclasand SUA care a detinut aceasta pozitie

circa 115 ani), are cea mai numeroasă forţă de muncă (798,5 milioane), este al doilea consumator de petrol dupa SUA şi cel mai mare consumator de energie din lume, are cea mai mare rezerva valutara (de 3.341 miliarde $), în 2010 a urcat pe locul al doilea în ierarhia celor mai mari economii mondiale luând locul Japoniei, avand un PIB nominal de 8.227 trilioane $ si un PIB la PPC de 12.405 trilioane $, atrage cele mai multe investiţii străine după SUA, este al doilea exportator dupa UE si al treilea importator dupa UE si SUA. Totuşi, decalajul dintre China si celelalte state dezvoltate se observă în cazul PIB/locuitor (Batson, 2010) de doar 9.300$ ce o claseaza pe locul 124, la foarte mare distanta atat de Japonia, economia pe care a devansat-o in termenii PIB nominal, dar si de Rusia si Brazilia. China si-a revenit rapid in urma crizei economice din 2008, iar Goldman Sachs (2010) si Jacques Martin (2009) prevede ca marimea totala a economiei chineze o va depasi pe cea a SUA in 2027. China se afla inca cu mult in urma SUA la nivel economic, fiind nevoita sa se concentreze asupra dezvoltarii interne si sa mentina rate de crestere ridicate ce impun o crestere a ratei investitiilor si a consumului. Daca economia ar incetini si inflatia ar creste, somajul ar creste, alimentand astfel tensiunile politice si amenintand stabilitatea sociala. Chiar daca sub aspectul PIB total China va atinge si va depasi SUA in viitor, economia sa va fi comparabila cu cea a SUA doar sub aspectul marimii, dar nu si a compozitiei, deoarece China va avea de infruntat numeroase probleme precum discrepantele de dezvoltare intre regiuni, imbatranirea populatiei ca urmare a politicii “un cuplu, un copil”, ratele inalte de economisire a populatiei si deci o cerere scazuta, integrarea fortei de munca din provinciile indepartate de coasta si eliminarea intreprinderilor de stat corupte si ineficiente, sistem lacunar al protectiei sociale, lipsa de transparenta in economie si restrictionarea investitiilor.

India deţine locul 3 în privinţa populaţiei, locul 2 la forţa de muncă, este a 3-a economie mondială dupa PIB la PPC cu 4,68 trilioane $ in 2012 si a 10 a economie dupa PIB nominal cu 1,82 trilioane $, iar cresterea puternica a economiei in perioada 2001-2010 (triplarea ei) se datoreaza in special dezvoltarii industriei serviciilor ce contribuie cu 56,5% la PIB-ul sau, astfel ca expansiunea serviciilor a dus si la cresterea exporturilor acestora. Rămâne insa în mare parte o ţară săracă, cu un venit pe locuitor de doar 3.900$, cel mai mic dintre principalele centre de putere economica. În ultimii ani India a atins o rată anuală de creştere impresionanta ajungand chiar si la 11% in 2010. În mod evident, economia indiană, cu marea ei clasă de mijloc bine educată şi anglofonă, este în faza de decolare. Dacă China este “fabrica lumii”, India constituie “birourile” ei şi în general birourile oferă mult mai multă stabilitate pe termen lung decât fabrica, sustine Smick David (2009, p.157). În timp ce modelul chinez depinde de variabile externe imprevizibile şi imposibil de controlat în întregime – exporturle şi intrările de investiţii străine directe în tehnologie, India beneficiază de o economie susţinută în mare parte de cererea internă, deşi cu intrări de capital pe termen mai scurt. În plus, India funcţionează în condiţiile unei domnii a legii de tip anglo-saxon relativ constant care, chiar dacă nu e perfectă pentru investitorii străini, rămâne în contrast puternic cu situaţia legală lipsită de transparenţă sau chiar inexistentă a Chinei. In ultimii ani, Guvernul indian s-a concentrat asupra pietei interne caracterizata de o capacitate mare de absorbtie determinata de numarul mare al populatiei, extinderea clasei de mijloc, modernizarea treptată a infrastructurii, dar si a remiterilor cetăţenilor indieni din străinătate. Puterea de cumparare este erodata de inflatie, in 2012 rata inflatiei ajungand la 9,3%, fiind printre cele mai ridicate in cadrul economiilor emergente.

Rusia ocupă locul 8 în topul celor mai mari economii dupa PIB nominal cu 2.08 trilioane $ si locul 5 dupa PIB la PPC cu 2,52 trilioane $ in 2012; este in top 5 cele mai mari rezerve valuate; are cel mai mare PIB/loc. dintre ţările BRIC (18.000$/locuitor); a 8 a forta de munca la nivel mondial; însă economia depinde semnificativ de exporturile de petrol şi gaze naturale, dupa exporturile totale Rusia fiind pe locul 8, mult inainte Indiei si Braziliei. Rusia e caracterizata prin existenta unei mari disfunctionalitati intre economia nominala si cea reala (Dumitrescu, 2006), o ingemanare a capitalului financiar cu aparatul de stat, bariere ce limiteaza ISD-urile, dezvoltarea inegala a regiunilor, iar coruptia si evaziunea fiscala afecteaza evolutia economico-sociala.

Brazilia este a 6 a economie ca mărime dupa PIB nominal si a 7 a dupa PIB la PPC, are un venit pe locuitor de 12.100$, mai mic decât al Rusiei, dar de 3 ori mai mare decât al Indiei si dispune de mari rezerve valutare. Tara se confruntă cu probleme grave precum infrastructura inadecvată, sistemul juridic împovărat, corupţie ridicată, creşterea productivităţii este lentă, sărăcia şi inegalitatea. Pe parcursul crizei economice, Guvernul şi-a concentrat atenţia asupra pieţei interne care are o mare capacitate de absorbţie. Consumul intern robust a fost impulsionat de o rată scăzută a şomajului de 5,5%, dar şi de salarii reale în creştere si este considerat unul dintre principalele motoare ale creşterii economice în ultimii ani alaturi de exporturile de produse agricole, Brazilia fiind o superputere agricola.

Figura 3. Evolutia PIB-ului real pentru principalele puteri economice mondiale/Real GDP growth evolution (annual percent change)

Sursa: propriile calcule dupa http://www.imf.org/external/datamapper/index.php

Primele doua lucruri care se spun despre economia americana sunt ca principalul avantaj este tocmai capacitatea inovatoare si spiritul antreprenorial al cetatenilor, si ca economia americana functioneaza ca un “barometru” pentru economia mondiala - termen pe deplin confirmat de efectele crizei economice mondiale din 2007-2008. Astfel, conform Figurii 3, pe ansamblul economiei mondiale, pentru perioada 2007 – 2011 anul 2009 marchează o evoluţie negativă, observandu-se o diminuare a ritmurilor de crestere economica in aproape toate statele, dar cu precadere in cele dezvoltate. Rusia si Brazilia au trecut rapid peste episodul de recesiune din 2009, in timp ce China si India au continuat sa inregistreze rate de crestere mari. Insa in 2012 se observa o incetinire a cresterii PIB-ului in toate cele 4 puteri emergente, ceea ce demonstreaza ca aceste tari nu s-au putut decupla de la economia mondiala (Oehler-Şincai, 2013, p.13), ci dimpotriva, au fost afectate de situatia economica nefavorabila din SUA si UE (in special Zona Euro). Mai mult, incetinirea economica a Chinei a influentat negativ Brazilia, Rusia si India, deoarece ea este cel mai mare partener commercial pentru aceste tari dupa UE.

Figura 4. Evolutia PIB-ul nominal si PIB la ppc pentru principalele centre de putere din economia mondiala

Sursa: propriile calcule dupa http://www.imf.org/external/datamapper/index.php

Conform Figurii 4, tendintele in evolutia PIB-ului nominal arata ca SUA vor continua sa detina prima pozitie in topul celor mai puternice economii nationale la nivel global in urmatorul deceniu si poate chiar va intrece UE care este cel mai mare producator mondial cu un PIB putin peste cel al SUA. Pe de alta parte se observa conform graficelor de mai sus o ascensiune fulminanta a Chinei mai ales din punctul de vedere al cresterii PIB nominal, inregistrand o crestere de la circa 2 miliarde $ in 2000 la peste 8 miliarde $ in 2012, dar si a PIB-ului calculat la PPC, de la circa 3000$ la 14.400$ in 2012. Sub aspectul PIB la PPC, FMI estimeaza o inversare a primelor 2 pozitii in top prin devansarea SUA de catre economia chineza in urmatorii 5 ani, dar nu si sub aspectul PIB nominal in dolari americani. Proiectiile liniare ale tendintelor cresterii economice a Chinei in viitor pana la a devansa SUA pot induce in eroare tinand cont de faptul ca tarile ce beneficiaza de pe urma tehnologiilor importate in primele stadii de dezvoltare economica mentin rate de crestere economica ridicate, insa acesta incetinestc pe masura apropierii de stadiile superioare ale dezvoltarii determinate de un PIB/loc de peste 10.000$.

Figura 5. Evolutia PIB-ului nominal pe cap de locuitor si a PIB-ului la PPC pe cap de locuitor Sursa: propriile calcule dupa http://www.imf.org/external/datamapper/index.php

Un alt aspect important in evolutia ritmurilor de crestere pentru principalele centre de putere este PIB/locuitor prezentat in Figura 5, care este in mod evident mult mai mare in statele dezvoltate fata de puterile emergente in ascensiune, insa pentru ambele categorii de state acesta este in continua crestere.

Figura 6. Evolutia procentului contributiei statelor la cresterea economica globalaSursa: propriile calcule dupa http://www.imf.org/external/datamapper/index.php

Raporturile de putere economica dintre statele din topul celor mai mari economii la nivel mondial se pot observa si din procentul contributiei fiecarui stat la produsul global brut de-a lungul timpului. Astfel, conform Figurii 6, Uniunea Europeana detine prima pozitie cu un procent de circa 20%, SUA contribuie cu 19%, China cu 15%, India cu 5.6%, Japonia cu 5,5%, Rusia cu 3% si Brazilia cu 2.8%. Evolutiile pentru perioada inceputului de secol 21 arata o reducere a procentului pentru statele dezvoltate, concomitent cu o crestere a ponderii detinute de puterile emergente in frunte cu China. FMI prognozeaza o schimbare la varful acestei ierarhii determinata de trecerea Chinei pe primul loc in fata UE si SUA dupa 2017-2018. Ca urmare a ritmurilor de crestere sustinuta din perioada anterioara crizei economice din 2007, ponderea ţărilor BRIC în produsul brut mondial exprimată la PPP a crescut de la 16 % în 2000 la 22 % în 2008. Procesul de producţie nu se mai desfasoară în SUA, ci în ţările în curs de dezvoltare, transformând SUA într-o economie bazată pe servicii, dar producţia asiatică trebuie privită, conform lui Fareed Zakaria (2009, p.168) în contextul unei economii globale în care ţări precum China au devenit verigi importante ale lanţului de aprovizionare – dar nu sunt totuşi decât nişte verigi. Puterile traditionale işi menţin avantajul faţă de rivalii lor prin educaţia în ştiinte şi tehnologie, astfel ca investiţiile SUA în cercetare şi dezvoltare sunt mai consistente deât cele din UE, ridicându-se la 2,8% din PIB, în comparaţie cu 2% în Europa (în Japonia sunt 3,4% din PIB).

IV.CONCLUSIONS

Lumea devine multipolară în contextul creşterii rolului ţărilor în ascensiune din grupul BRIC, mai ales al Chinei şi a continuării transferului de putere economică din bazinul Atlanticului (SUA şi statele dezvoltate din UE) în zona Asia-Pacific (noul centru de greutate al economiei mondiale, reprezentat în special de APEC- Iniţiativa de Cooperare Econmică Asia-Pacific, din care fac parte majoritatea marilor economii ale lumii: SUA, China, Japonia, Rusia), iar în Asia, centru de greutate s-a mutat similar, din Japonia spre China și India. Această ascensiune a unor noi poli de putere va schimba dominanţa la nivel global a celor mai mai economii OECD şi va conduce spre o schimbare în competitivitate, guvernanţa globală şi relaţiile internaţionale.

Tendinţa spre configurarea unei lumi multipolare este demonstrata de cateva transformări cu impact la nivel mondial. În primul rând se observă trecerea de la G7/8 la G20 si creşterea importanţei acestui grup ca forum mondial de discutare a problemelor cu impact global, acesta fiind un semnal clar ca deciziile importante nu se mai pot lua într-un cerc restrâns. Tot în acest context se înscrie şi creşterea ponderii ţărilor BRIC în

economia mondială. Astfel, cu toate ca nivelul de trai din aceste state in dezvoltare este încă departe de cel atins de puterile occidentale, ele au devenit pe fondul declinului economic al puterilor traditionale principala sursă a creşterii economice la nivel global şi în consecinţă un factor decizional important în cadrul grupului G-20.

Puterile emergente nu mai sunt spectatori, ci din ce în ce mai mult protagoniști ai ordinii mondiale în schimbare, dar nu trebuie uitat faptul că această schimbare trebuie să fie însoțită si de angajamentul lor. SUA rămân cel mai important actor din punct de vedere economic, tehnologic, şi militar, singura superputere globală, dar puterea sa relativă va scădea prin raportare la noile evoluţii ale statelor BRIC ca poli de putere în ascensiune.

V.REFERENCES

1. Allianz Global Investors (2012) Asia on the move – gravitational centre of the 21st century?, Allianz Global Investors Europe GmbH, May 2012, Available at https://www.allianzglobalinvestors.de/cms-out/kapitalmarktanalyse/docs/pdf-eng/analysis-and-trends-asia-on-the-move.pdf

2. Batson A. (2010) A second look at China’s GDP rank, The Wall Street Journal, Asia edition, 22-23 January 2010, Available at http://online.wsj.com/article/SB10001424052748704423204575016551460800026.html

3. Bonciu F., Baicu, G. (2010) Economia mondială sub lupă: de la crize acute, la crize cronice, Pro Universitaria, Bucureşti.

4. Brooks S., Wohlforth W. (2008) World out of balance, Princeton University Press, Princeton.5. Brzezinski Z. (2006) Triada geostrategică. Convieţuirea cu China, Europa şi Rusia, Historia, Bucureşti.6. CIA World Factbook, Available at https://www.cia.gov/library/publications/the-world-factbook/7. Dumitrescu, S. et al. (2006) Economie mondiala, Ed. Interdependenta Economica, Pitesti.8. European Commission (2013) European Economic Forecast Winter 2013, 15 March 2013, Brussels.9. Fareed Z. (2009) Lumea postamericană, Polirom, Iaşi.10. Gelb L. H. (2010) GDP now matters more than force, Foreign Affairs, 89(6), pp.35-43, Available at

http://www.foreignaffairs.com/articles/66858/leslie-h-gelb/gdp-now-matters-more-than-force11. Ferguson N. (2010) Complexity and collapse, Foreign Affairs, 89(2), March-April 2010, Available at

http://www.foreignaffairs.com/articles/65987/niall-ferguson/complexity-and-collapse12. Goldman Sachs (2010) Global economics weekly, 10(01), 6 January 2010.13. Ignat I., Pralea S. (2013) Economie mondială, edn.2, Sedcom Libris, Iaşi.14. International Monetary Fund (2013) World Economic Outlook Database. April 2013, Accessed at 29

September 2013, Available at http://www.imf.org/external/pubs/ft/weo/2013/01/weodata/index.aspx15. Jacques M. (2009) When China rules the world: the end of the western world and the birth of a new global

order, Penguin, New York.16. Kappel R. (2010) On the Economics of Regional Powers: Comparing China, India, Brazil, and South Africa,

Hamburg: GIGA Working Paper 145, Available at SSRN: http://ssrn.com/abstract=1679684 or http://dx.doi.org/10.2139/ssrn.1679684

17. Kappel R., (2011), The decline of Europe and the US: shifts in the world economy and in global politics , Hamburg: GIGA Working Paper, Available at http://nbn-resolving.de/urn:nbn:de:0168-ssoar-288915

18. Lynam, J. (2009) G20 make or break, BBC news, 28 March 2009, Available at http://news.bbc.co.uk/2/hi/7970199.stm

19. Moagăr-Poladian, S. (2010) Economia mondială într-o schimbare vizibilă a centrelor de putere, Revista de Economie Mondială, 2(3), Institutului de Economie Mondială, Academia Româna, Available at http://www.iem.ro/rem/index.php/REM/article/view/35/21

20. Minix D. A., Hawlez S.M. (1998) Global politics, Wadsworth, Belmont.21. National Intelligence Council SUA (2012) Global Trends 2030. Alternative worlds, GPO, Washington, DC.

Available at http://globaltrends2030.files.wordpress.com/2012/11/global-trends-2030-november2012.pdf.22. Oehler-Şincai, I. M. (2013) Reconfigurarea modelelor de dezvoltare ale ţărilor brics în contextul crizei

financiare şi economice mondiale, Revista de Economie Mondială, 5(11), Institutului de Economie Mondială, Academia Româna, Available at http://www.iem.ro/rem/index.php/REM/article/view/104

23. O’Neill J. (2010) BRICS are still on top, Newsweek, 7 December 2009, Available at http://www.newsweek.com/id/225625.

24. Nye J. Jr. (2010) The future of american power, Foreign Affairs, 89(6), pp.2-12, Available at http://www.foreignaffairs.com/articles/66796/joseph-s-nye-jr/the-future-of-american-power

25. Nye J. Jr. (2012) Viitorul puterii, Polirom, Iasi.26. Quadros, R. (2008) Implications of the Global Financial Crisis for the Brazilian Economy, in Voices from the

http://www.newsweek.com/id/225625

http://nbn-resolving.de/urn:nbn:de:0168-ssoar-288915

South – The Impact of the Financial Crisis on Developing Countries, Institute of Development Studies, pp. 21-22.

27. Rachman G. (2010) All eyes are on Davos as a shift in the global balance of power markets itself felt, Financial Times, 27 January 2010.

28. Roche David, (2008), Another empire bites the dust, Far Eastern Economic Review, 171(8), October 2008.29. Scholvin S. (2010) Emerging Non-OECD Countries: Global Shifts in Power and Geopolitical

Regionalization, Hamburg: GIGA Working Paper 128, Available at REPEC: http://repec.giga-hamburg.de/pdf/giga_10_wp128_scholvin.pdf

30. Subacchi P. (2008) New Power Centres and New Power Brokers: Are They Shaping the New Economic Order?, International Affairs, 84(3), pp. 485–498, Available at http://www.chathamhouse.org/sites/default/files/public/International%20Affairs/2008/84_3subacchi.pdf

31. Smick D. (2009) Lumea e rotundă, Publica, Bucureşti.32. World Economic Outlook (2010) Recovery, Risk, and Rebancing, October, www.imf.org

Raporturi de Put

Documents

Transcript of Raporturi de Put