Academia de Ştiinţe Agricole şi Silvice „Gheorghe Ionescu Şişeşti”

INSTITUTUL NAŢIONAL DE CERCETARE – DEZVOLTARE PENTRU BIOLOGIE ŞI NUTRIŢIE ANIMALĂ –

IBNA - Balotesti

Calea Bucureşti nr.1, cod 077015, Baloteşti, jud. IlfovTel/Fax: (+40 21) 3512080; Tel. (+40 21) 3515081; 3512082; 3512083; 3512084

website: www.ibna.ro e-mail: secretariat@ibna.ro

RAPORT FAZA 1„Studiu tehnico-stiinfic privind criteriile de apreciere a bunastarii animalelor asociate cu

factorii de risc nutritionali si sanitari si procedurile necesare elaborarii suportului cadru in

vederea introducerii Masurii 215”

Scopul acestui studiu este de a promova integrarea si cresterea impactului cercetarilor din

domeniul nutritiei animale asupra bunastarii animalelor de ferma.

Cadrul general

Declaratia Universala privind Bunastarea Animalelor, elaborata de catre Societatea Mondiala

pentru Protectia Animalelor, stabileste pentru animalele dependente de om cinci principii, care trebuie

sa fie asigurate concomitent: animalele trebuie sa aiba acces nelimitat la apa proaspata si la o hrana

adecvata pentru a-si mentine starea de sanatate; animalele trebuie sa aiba un mediu de viata adecvat,

care sa includa un adapost si o zona comfortabila de odihna; animalelor trebuie sa li se asigure un

diagnostic rapid si un tratament adecvat; animalelor trebuie sa li se ofere spatiu suficient si compania

animalelor din aceeasi specie. Animalele trebuie tratate intr-un mod care sa nu le provoace suferinte

psihice. O multitudine de aspecte scot in evidenta importanta bunastarii animalelor: corelatie pozitiva

intre bunastarea animalelor, siguranta alimentara si productia de carne si lapte: o stare proasta de

intretinere si furajare este asociata cu inrautatirea starii de sanatate si scaderea performantelor

productive; transportul si conditiile dinaintea sacrificarii pot afecta in egala masura calitatea carnii;

impactul asupra industriei carnii prin intermediul legislatiei sau standardelor distribuitorului. Avand in

vedere legatura intre conditiile din ferma, prevalenta bolii si siguranta animalelor au rezultat o serie de

metode de investigatii: panelul hazardului biologic prin care s-au furnizat opinii si rezultate privind

aspecte legate de siguranta alimentara si sistemele de crestere; atenuarea efectelor contaminantilor;

panelul bioaditivilor furajeri; unitatea de monitorizare biologica a zoonozelor.

Primele semnale privitoare la necesitatea consolidarii si stabilirii unor legi privitoare la standardele

etice si morale de tratare a animale au aparut in anii 1835 in UK. In 1911 in Parlamentul UK a trecut o

1

lege, inca in vigoare, cu accente pe protectia animalelor. Uniunea Europeana are unele dintre cele mai

inalte standarde de bunastare animala. Cadrul general de actiune al UE privind bunastarea animalelor

este definit prin planurile de actiune „Protectia si Bunastarea Animalelor” 2006-2010 si o noua

strategie in materie de sanatate animala pentru Uniunea Europeana (2007-2013). Directiva 98/58/CE

a Consiliului stabileste standardele minime pentru protectia tuturor animalelor de ferma, in timp ce alte

acte legislative ale UE stabilesc standardele de bunastare pentru animale in timpul transportului pana

la sacrificare. Exista directive specifice pentru toate speciile de animale si pentru cele supuse testelor

in laborator. Pentru intarirea bazei stiintifice a reglementarilor europene in acest domeniu au fost

stabiliti indicatori care stau la baza elaborarii programelor de monitorizare si control a bunastarii. FAO

(2011) pune accent pe impactul nutritiei animale asupra bunastarii animalelor, stabileste orientari si

politici de promovare a sustenabilitatii hranirii animalelor cu efecte asupra imbunatatirii bunastarii si

performantelor, sigurantei produselor animale, calitatii si profitabilitatii acestora. Globalizarea

aspectelor vizand protectia animalelor inititata in Europa a condus la schimbari de viziune si in US. La

mijlocul secolului 20, in America responsabilitatea pentru utilizarea animalelor in experimente a trecut

direct in mainile cercetatorilor.

Bunastarea animalelor este o parte importanta a Autoritatii Europene pentru Siguranta

Alimentara, aceasta fiind indirect afectata pe flux de bunastarea animala, in mod particular acele

ferme de producere a hranei, datorita legaturilor stranse intre bunastare-hrana-sanatate. Factori legati

de stres si conditii precare de intretinere pot duce la cresterea susceptabilitatii de boala printre

animale. Aceasta poate induce risc direct la consumatori de exemplu prin infectia alimentara cu

Salmonella, Campylobacter si E.Coli. Bunastarea depinde de felul in care este organizata de om.

O multitudine de factori pot influenta bunastarea: adapostul, conditiile de mediu din adapost,

spatiul si gradul de incarcare pe suprafata utila, conditii de transport, metodele de asomare si

sacrificare, castrarea masculilor si taierea coltilor, si, nu in ultimul rand, confortul nutritional asigurat

prin hrana de calitate care sa satisfaca cerintele nutritionale.

Programul cadru de actiune UE pentru bunastare animala are planuri de actiuni bine

conturate. Exista directive prin care se stipuleaza minimum de cerinte standard pentru protectia tuturor

animalelor, iar alte legislatii UE pun accent pe conditiile ce trebuie respectate in timpul transportului

incluzand si sacrificarea. Exista, de asemenea, conditii specifice pentru vaci de lapte, purcei, gaini

ouatoare. In plus, animalele supuse testelor in laborator sau cele tinute captive la gradina zoologica

sunt, de asemenea, protejate prin standardele impuse de legislatia UE.

Exista si alte organizatii care au generat recomandari si ghiduri legate de bunastarea

animalelor cum ar fi World Organisation for Animal Health (OIE) si Consiliul Europei. Problema este ca

aceste standarde sunt mai putin cunoscute si insuficient studiate motiv pentru care este necesara

elaborarea unor ghiduri cu standarde minime de bunastare animala si popularizarea acestora,

intarirea verigilor de legatura intre cercetarea in domeniile de convergenta (nutritie, bunastare, mediu)

si practica agricola.

In scopul imbunatatirii si asigurarii unor standarde inalte de bunastare, instrumentele

legislative care contin cerintele detaliate si care acopera toate aspectele legate de bunastare sunt

absolut necesare. Pentru aceasta este necesara argumentarea stiintifica si realizarea conexiunilor

2

intre toate aspectele implicate in asigurarea bunastarii animale. In plus, trebuie stabilite proceduri clare

si bine definite pentru bunastare care sa tina cont de cerintele specifice fiecarei specii de animale. In

plus, pentru ca sistemul sa fie functional este necesara uniformizarea conditiilor nationale cu cele

aplicate la nivel UE.

Sintagma bunastarea animalelor a fost aleasa pentru a desemna calitatea vietii animalelor. Ea

deriva din limba engleza, in care se utilizeaza termenul welfare. In limba romana termenul de

bunastare este primit cu rezerve, traducerea parand fortata, dar, cu toate acestea, este oficial acceptat

si folosit in actele normative. Programul de furajare sau manipulare a animalelor, rasa si varsta

animalului, precum si conditiile de adapostire si echipamentele pot deveni factori de risc pentru

scaderea statusului de bunastare. Modificarile comportamentale in functie de confortul oferit exprima

masura in care tehnologia aplicata corespunde cerintelor animalului in raport cu varsta, starea

fiziologica si nivelul productiv. Abaterile de comportament ca urmare a unor factori stresanti duc la

perturbari in procesul de productie, reproductie, cu pierderi economice insemnate. Sanatatea

animalelor de ferma presupune bunastarea acestora, un anumit confort biologic minimal, fara de care

nu este posibila exprimarea integrala a vitalitatii si atingerea performantelor genetice ale raselor si

hibrizilor de animale. Aceasta inseamna asigurarea spatiului vital indispensabil, supravegherea zilnica

a tuturor animalelor, monitorizarea computerizata a factorilor de microclimat, a ventilatiei, consumului

de furaj si de apa si aplicarea programelor de profilaxie a bolilor. Daca examinam tehnologiile de tip

industrial, prin prisma progreselor din domeniul etologiei si al bioeticii animale, rezulta cu claritate

necesitatea reconsiderarii si inlocuirii tehnologiilor vechi cu alte tehnologii, moderne si performante, de

tip intensiv (dar nu neaparat industrial), care tin seama de cerintele fiziologice ale animalelor si permit

valorificarea in cele mai bune conditii a potentialului biologic productiv al animalelor. Pentru progresul

zootehniei romanesti este necesara o atitudine deschisa si pozitiva fata de tehnologiile intensive, cu

conditia ca acestea sa fie adaptate la cerintele fiziologice si comportamentale ale fiecarei specii

(Decun, 2004). Bunastarea este influentata in egala masura de conditiile de hranire, adapare, de

microclimat, dar si de circuitul informational dintre animale si mediul lor de viata.

Bunastarea animalelor poate fi privita multidimensional incluzand aspecte legate de mediu

(aspecte sociale, fizice si nutritionale), comportament, sanatate si fiziologie. Hrana, unul din indicatorii

cheie ai bunastarii, a atras o serie de investigatii cu accente pe: evaluarea continua a calitatii

nutritionale; identificarea, caracterizarea si testarea unor resurse furajere cu potential de influentare a

calitatii produselor si/sau adaptate schimbarilor climatice; optimizarea conversiei lipo-proteice din

plante in carne cu implicatii asupra mediului; obtinerea de produse animale cu valoare adaugata fara

insa a interpreta rezultatele din prisma bunastarii animalelor.

Animalele de experienta si bunastarea acestora

Politica aplicarii bunastarii animale in ferme are implicatii directe asupra afacerilor in

agricultura si pe lant alimentar. In egala masura este afectata activitatea de transport al animalelor si

de sacrificare. Indirect sunt afectate activitatile de procesare, distributie si vanzare a produselor

agricole.

3

Bunastarea are un caracter multidimensional, incluzand elemente de tipul functiilor biologice

(comportament normal), sanatate fizica si intretinere, starea generala de bine. Complicata natura a

domeniului stiintific este reflectata prin numeroasele definitii ale bunastarii fiecare cu accente pe

diferite aspecte. Trei pozitii diferite se remarca:

- o abordare subiectiva bazata pe simturile animalelor;

- tratarea functiilor biologice, cu accente pe functionarea optima biologica;

- accente pe mediul natural de viata, posibilitati de a avea un comportament natural.

Utilizarea animalelor de experiment joaca un rol important in multe activitati de cercetare-

dezvoltare. Pentru a fi eficienti in atingerea unor standarde inalte ale bunastarii este necesar sa

respectam cerintele de confort ale animalelor, ceea ce presupune:

- confort nutritional (hrana la nivelul cerintelor specifice speciilor si in cadrul acestora

categoriilor de varsta si greutate; calitate nutritionala a hranei);

- confort termic (in limitele stabilite pentru fiecare specie si categorie fiziologica);

- eliminarea pe cat posibil a factorilor de stres, a aplicarii de tratamente dureroase;

- spatiu suficient de cazare;

- conditii de microclimat adecvate (temperatura, umiditate, lumina, curenti de aer,ventilatie);

- eliminarea noxelor;

- determinarea gradului de contaminare a hranei cu mucegaiuri, micotoxine si luarea de

masura pentru diminuarea contaminantilor.

Tehnologii de crestere si implicatii asupra bunastarii animale

Ca urmare a cunostintelor stiintifice si a caracterului multifactorial al stiintei bunastarii

descrierea unui nivel absolut al bunastarii pentru un anumit grup de animale si sistemul de crestere al

acestora este imposibil. Bunastarea depinde si de limitele sistemului de management. Exista totusi

anumite puncte de vedere generale privind potenialul anumitor sisteme de crestere:

- pentru sistemul intensiv de crestere:

pentru porci, conditiile de cazare nu satisfac intotdeauna cerintele animalelor. Astfel,

plictiseala si frustrarea animalelor poate duce la comportament specific de stres

manifestate de exemplu, prin batai intre vieri, mancarea cozii (motiv pentru care se

recomanda taierea acesteia in primele zile dupa fatare); conditiile precare de cazare

pot cauza boli respiratorii sau afectiuni ale picioarelor.

Pentru gaini ouatoare- in sistemul de cazare la sol se tine seama de faptul ca ar putea

cauza zgaraieturi, ciocanit, baie de nisip, miscare pentru gasirea unui cuib sau cocos,

hranirea cu pamant. Acolo unde aceste conditii sunt intalnite, comportamentul specific

de stres se poate manifesta;

In cazul puilor broiler (pentru carne) – principalul comportament este asociat cu

cresterea selectiva pentru atingerea rapida a performantelor, hranirea restrictionata,

comportament agresiv;

4

La vacile de lapte - selectia indelungata pentru ridicarea productiei de lapte este

factorul principal al deprecierii bunastarii; principalele aspecte negative ce pot sa se

manifeste sunt starile de boala, pododermatite, mastite; problemele de reproductie si

comportamentale sunt, de asemenea, indicatori specifici ai bunastarii deficitare.

In mod traditional, bunastarea a fost realizata tinand cont de cazarea animala si resursele care

le sunt puse la dispozitie (input-uri – resurse). In ultimii ani, centrul atentiei vizavi de bunastare il

reprezinta output-urile sau animalele ca indicatori valabili ai bunastarii si aceasta in conditiile in care

bunastarea nu se mai adreseaza strict sistemelor de cazare ci si caracteristicilor animalelor luate ca

individ. Astfel, intrucat nu exista un singur parametru care sa caracterizeze bunastarea, o analiza

cantitativa detaliata pentru imbunatatirea bunastarii este dificila.

Impactul nutritiei (indicator cheie) asupra bunastarii animalelor

Patru principii si criterii principale de apreciere a calitatii bunastarii animalelor sunt stabilite

prin directivele Consiliului Europei (Boltreau, 2007):

1. Hrana de buna calitate;

2. Conditii de cazare adecvate;

3. Stare de sanatate buna;

4. Comportament corespunzator.

Hrana este un element esential al bunastarii, o hrana de buna calitate asigurand confortul

nutritional pentru o buna stare de sanatate. Calitatea hranei pentru animale presupune cantitate si

calitate corespunzatoare, o valoare nutritiva la nivelul cerintelor fiziologice, specifice fiecarei specii,

rase, categorii de varsta sau greutate, absenta contaminantilor, acces liber la hrana si apa.

Tipul de hranire (ad-libitum) si numarul de tainuri zilnice si cantitatea sunt, de asemenea,

criterii importante.

Compozitia hranei, respectiv tipul de ingrediente si valoarea nutritiva a acestora, sunt aspecte

de care se tine seama. Astfel, ingredientele trebuie sa fie selectate in functie de disponibil local, tip

(energetic, proteic, oleaginos), astfel incat in formula de nutret combinat realizata, sa avem parametrii

de calitate la nivelul cerintelor fiziologice. Aceasta presupune echilibrarea energo-proteica a ratiei,

asigurarea necesarului de minerale si vitamine pentru fiecare din aceste substante nutritive existand

recomandari care trebuie respectate cu strictete.

Hranirea este diferentiata si in functie de sistemul de crestere si intretinere: intr-un mod sunt

furajate animalele in sistem extensiv traditional (sistem recomandat dealtfel pentru ca animalele sunt

mai apropiate de mediul natural de viata fiind intretinute o parte din timp in afara adapostului) si

sistemul intensiv sau semiintensiv aceastea ridicand probleme de bunastare ca urmare a spatiului per

individ si a posibiltatilor limitate de miscare.

Controlul contaminarii hranei este un aspect important si constituie o parte integranta a

sistemului de asigurare a sigurantei alimentare. Hrana poate fi o sursa de infectii alimentare patogene

pentru porci (Comisia Europeana, 2000). Prezenta Salmonelei la punctul de hranire, de exemplu,

5

ridica serioase probleme despre prezenta acesteia si la nivelul morii sau extinderea contaminarii la

alte nivele: transport, depozitare sau la ferma prin sistemul de hranire.

O hrana in cantitati insuficiente si de proasta calitate induce reducerea performantelor

bioproductive, iritare, consecinte patologice si comportament anormal. In perspectiva cresterii

animalelor pentru produse de buna calitate, din motive de siguranta alimentara este rezonabil de a

inlatura factorii stresanti care pot avea efecte negative la sacrificare asupra calitatii carnii (creste

nivelul de cortizon, indicator de stres).

Contaminarea hranei cu micotoxine are, de asemenea, efecte negative asupra cresterii,

afectiuni la nivelul organismului si boli enterice. In plus, reziduuri ale acestora se pot regasi in carne

ceea ce duce la impact negativ asupra sanatatii umane.

Aplicarea unui sistem de hranire lichida duce la cresterea bunastarii prin consecintele pozitive

asupra descresterii infectiilor enterice dar, pe de alta parte, riscuri exista in conditiile in care apa

folosita pentru prepararea hranei este de slaba calitate ceea ce atrage pericolul manifestarii unor boli

enterice. Mai mult, este cunoscut faptul ca prezenta L. monocytogenes in hrana umezita (fermentarea

hranei) poate duce la efecte negative la sacrificare (Beloeil, 2003). Listerioza este o afectiune rara,

infectioasa, produsa de o bacterie numita "Listeria monocytogenes", care se transmite de obicei la

oameni prin produse alimentare contaminate, lapte insuficient pasteurizat sau branza (insa cel mai

adesea germenele se gaseste in carnea gatita insuficient si in produsele lactate). In unele cazuri

germenul a fost transmis prin contact direct cu alte persoane infectate sau animale. Exista o adevarata

varietate in ceea ce priveste severitatea cazurilor, de la statutul de purtator temporar asimptomatic,

pana la raspandirea acuta, brusca (fulminanta) a bacteriilor in torentul sangvin (bacteriemie). Multi

factori pot contribui la dezvoltarea simptomelor. In contrast, hrana umeda (fermentata) reduce riscul

de Salmonela la porci la sacrificare (EFSA, 2006). Acest aspect poate fi benefic pentru calitatea carnii

de porc. In prezent, nu este clar cum aceste 2 aspecte contrare pot avea loc simultan.

Un alt aspect ce trebuie mentionat il constitue intarcarea prematura, fapt ce are consecinte

asupra cresterii susceptibilitatii la boli (in special enterita), echipamentul enzimatic fiind incomplet

dezvoltat, si la un comportament anormal. Sub aspectul sigurantei alimentare, o crestere a animalelor

bolnave in ferma ar putea duce la o prezenta crescuta a riscului patogen la sacrificare.

In plus, in practica se aplica tratamente medicamentoase antimicrobiene cu consecinte asupra

cresterii rezistentei antimicrobiana sau/si remanenta in produse.

Utilizarea unor sisteme de hranire a animalelor bazate pe bune practici de igiena, cu

respectarea conditiilor optime de bunastare, creste rezistenta la infectii, reduce riscurile asociate

sigurantei alimentare.

Mai multe cercetari legate de relatia cantitativa intre factorii cu consecinte asupra bunastarii si

siguranta alimentara se impun. De asemenea, diminuarea efectelor negative ale factorilor de risc pe

lant alimentar poate avea rezultate pozitive asupra calitatii carcaselor.

Scopul principal in hrana animalelor il constituie optimizarea productiei, si/sau maximizarea

performantelor. Acest din urma aspect, este posibil daca sanatatea efectivului si conditiile de

management sunt asigurate. Astfel, mentinerea starii de sanatate are consecinte asupra bunastarii si

6

constituie o prioritate in sistemele moderne de productie. In ultimul timp, bunastarea devine din ce in

ce mai importanta in cresterea animalelor.

Un alt aspect, il constituie modul de hranire, respectiv hrana organica sau conventionala. Hrana

organica nu admite prezenta, de exemplu a aminoacizilor de sinteza, acestia putand fi inlocuiti cu

extracte de plante bogate in aminoacizi. De asemenea, utilizarea unor surse locale proteice, pentru

reducerea importurilor de soia constituie un deziderat. In acest sens, studiile de nutritie si

management, pot avea influenta asupra sistemelor de productie si managementul resurselor,

reducerea poluarii, productie de cantitate si calitate, reproductie, sanatate si bunastare. Furnizarea de

cunostinte stiintifice este importanta pentru asigurarea unui echilibru al nutrientilor, imbunatatirea

conditiilor nutritionale si de mediu, calitate nutritiva a produselor animale. Se dezvolta metode de

realizare a bunastarii animale prin nutritie. Modelul animal este folosit pentru studiul metabolismului

nutrientilor, utilizarea acestora, mecanismele bolilor. Cercetarile noastre furnizeaza noi cunostinte si

tehnici prin care se asigura compatibilitate intre elemente precum bunastare, nutritie, mediu, sanatate.

Aspecte si recomandari minimale legate de nutritie si bunastare animala

Echipa de studiu a proiectului va realiza interviuri in teritoriu pentru evidenta documentata a

tipului de animale si spatiul de crestere. In formularea si implementarea politicii de dezvoltare a

cercetarii si tehnologiei, ca urmare a tratarii animalelor ca fiinte se acorda atentie maxima respectarii

cerintelor de bunastare a acestora.

Aceasta presupune:

- considerarea bunastarii animale in context socio-economic;

- imbunatatirea standardelor de bunastare animala;

- masurarea si monitorizarea bunastarii animalelor;

- dezvoltarea unor metode pentru animalele de experienta acceptate si validate in functie

de respectarea cerintelor specifice de bunastare;

- gasirea de metode alternative in utilizarea animalelor;

- dezvoltarea unei pagini web de bunastare animala pentru imbunatatirea fluxului

informational cu crescatorii, procesatorii si producatorii de nutreturi combinate;

- dialog cu fermierii;

- investigatii privind atitudinea consumatorilor cu privire la bunastarea animala.

Standarde minime obligatorii pentru diferitele specii de animale:

pentru porci

- adapostirea individuala a scroafelor si scrofitelor la patru saptamani de la monta pana la o

saptamana inaintea fatarii;

- imbunatatirea calitatii pardoselei;

- cresterea spatiului de viata pentru scroafe si scrofite;

- un nivel inalt de calificare si instruire pentru personalul care se ocupa de animale;

7

- cerinte minimale de lumina si zgomot admis;

- acces permanent la materiale pentru ramat si joaca;

- acces permanent la apa proaspata si hrana de calitate;

- conditii restrictive aditionale in manipularea porcilor;

- varsta minima de intarcare 4 saptamani.

pentru pasari

pentru gaini ouatoare

- cusca de cazare sa aiba cel putin 750 cm2 suprafata;

- sistemul fara custi (la cuib – 1 pana la 7 pasari pe cuib) adecvat pentru cocotari si

densitatea nu depaseste 9 pasari pe m2 suprafata utila;

- acces liber la apa proaspata si hrana, iar pentru sistemul in custi asigurarea unui front de

furajare de cel putin 12 cm pe pasare;

- ventilatie si lumina corespunzatoare.

pentru pui broiler

- reducerea suprapopularii in spatiul de cazare;

- densitatea maxima admisa 33 kg/m2;

- lumina suficienta;

- hrana la nivelul cerintelor;

- acces liber la apa proaspata si hrana;

- ventilatie corespunzatoare.

pentru vaci

- interzicerea folosirii de custi individuale ingradite dupa varsta de 8 saptamani;

- stabilirea dimensiunilor minime admise pentru standuri sau a spatiului minim necesar la

intretinerea in grup;

- hranirea la nivelul cerintelor fiziologice;

- hrana sa contina suficient fier (ca o particularitate);

- o ratie zilnica minima de fibroase de la varsta de 2 saptamani;

- sa nu poarte botnita.

Proceduri pentru elaborarea suportului cadru pentru introducerea Masurii 215

- Dezvoltarea unei strategii de comunicare si introducere a Masurii 215;

- Definirea problematicilor ce exista si fiinteaza in momentul actual, care sunt lipsurile si ce

este necesar pentru acoperirea acestora;

- Identificarea grupului tinta caruia se adreseaza Masura 215;

- Activitati de comunicare (informare) prin care putem influenta direct sau indirect crescatorii

de animale;

- Definirea obiectivelor si a mesajului cheie pentru activitatile de comunicare;

8

- Plan de implementare, resurse financiare si umane ce trebuie mobilizate;

- Proceduri de monitorizare si evaluare;

- Recomandari privind centrarea activitatii de comunicare pe legislatie fundamentata pe

rezultatele cercetarii;

- Intarirea activitatilor de monitorizare si evaluare, incluzand masuratori regulate si

consistente a rezultatelor prin indicatori specifici.

Plan de masuri

Este deosebit de importanta continuarea cercetarilor pentru intelegerea impactului social si

economic al politicii de bunastare a animalelor. Rareori a fost cuantificat costul unor asemenea actiuni

si cercetarea trebuie sa vizeze cuantificarea standardelor minime de bunastare si sa incurajeze

imbunatatirea practicilor in domeniul cresterii animalelor si scaderea rezistentei pentru posibile

standarde viitoare dezvoltate.

Esentiala este realizarea unei scheme de implementare al carui succes poate fi garantat daca

se imbunatateste fluxul informational si daca se identifica oportunitatile de reducere a costurilor.

Acest plan de masuri (figura 1) si procedurile elaborate se adreseaza crescatorilor de animale

si celor care efectueaza experimente pe animale.

Obiective

Instrumentelegislativedezvoltate,directive

transpuse in legi

Activitati Intrari Iesiri Rezultate

Timp si costuri indezvoltarilegislative,

inspectii,conformitati

Legislative

Mentinerea si imbunatatirea

bunastariianimalelor

Impact

Fonduri pentruCercetare si timpul

echipei

Proiecte completeValoarea fondurilor

alocate pentrubunastare, rezultate

ale cercetarii

Timp si costuripentru comunicare

materiale, diseminareinformatii

Intelegereabunastarii de catre

crescatorii deanimale,

producatori,ajutand

preferinteleconsumatorilor si luarea deciziilor

Comunicare

Cercetare

ImbunatatireaIntelegerii

cunostintelor sirezultatelorlegate de

bunastare animala

Imbunatatireacunostintelor in

domeniul bunastariianimalelor

O mai buna Informare privind

politica debunastare conducandla un inalt nivelal acesteia, si/sau

costuri reduse faraimpact advers

Conditii minime de Bunastare pentrutoate animalele.

Profitabilitate

Standarde minimepentru animale, uniformizare

standarde

Comunicari,Dimensiunea

audientei

Cresterea niveluluide constientizarede catre public a

bunastarii

Impact asupracerintelor pentru

produseobtinute in

conditii de respectarea bunastarii

Figura 1. Plan de masuri si consecinte ale implementarii Masurii de bunastare animala.

9

Studiu privind adaptarea animalelor la schimbarile climatice si impactul asupra valorificarii

resurselor furajere

Consecintele incalzirii climatice se rasfrang nu numai asupra oamenilor, ci si asupra animalelor

si plantelor. Animalele sunt nevoite sa-si schimbe habitatul. Cand habitatul acestora se schimba

irevocabil animalele sunt in pericol de disparitie. Mamiferele cu exceptia notabila a delfinilor si

balenelor, sunt animale terestre care locuiesc in diferite areale ale Pamantului. Raspunsul acestora la

cresterea temperaturilor si la alte schimbari climatice sunt de asemenea, diverse. Multe mamifere mici

reduc perioada de hiberanare, altele isi schimba habitatul in zone de altitudine, in timp ce unele au

tendinta de a-si modifica dimensiunile urmare a cresterii disponibilului de hrana prin cresterea

temperaturii.

Schimbarile climatice au efecte directe asupra productivitatii animalelor si indirect asupra

disponibilului de furaje si pasuni. Clima determina tipurile de animale cel mai bine adaptate pentru

anumite zone agro-ecologice si animalele care sunt capabile sa sustina comunitatea rurala. Este de

asteptat ca schimbarile climatice afecteaza animalele la nivel de specie.

Din moment ce schimbarile sunt relativ incete, este necesar a ne bizui pe observatiile continue

si experienta fermierilor si nivelul local de cunostinte. Schimbarile climatice afecteaza sistemul

transhumantei. Noi trasee si pasuni trebuie gasite.

Impactul negativ al rumegatoarelor asupra efectului de sera, poate impune schimbari in sistemul

de crestere al animalelor, dieta.

Succesul istoric in fata variabilitatii climatice sugereaza faptul ca anumite sisteme de crestere a

animalelor s-ar putea adapta cu succes schimbarilor climatice. FAO monitorizeaza atat resursele

genetice, cat si disponibilul de furaje si pasuni. Atenuarea efectelor schimbarilor climatice se poate

realiza prin cunoasterea (bazat pe experienta) a tipurilor de rase de animale sau varietati care rezista

mai bine conditiilor climatice schimbatoare, diminuarea efectului negativ al rumegatoarelor asupra

efectului de sera prin recomandari nutritionale.

Cerintele nutritionale ale animale au fost stabilite intr-un mediu protejat de extremele climatice.

Din acest motiv, unele sunt mai relevante in conditii optime de mediu, iar altele sunt mai putin

corespunzatoare cand animalele sunt expuse stresului climatic. In pofida acceptarii generale a faptului

ca cerintele energetice sunt crescute in conditii de frig, exista putine date cantitative privitoare la

mediu, necesarul de nutritenti si eficienta. In conditiile existentei unor resurse limitate este important

de a gasi legatura intre productia de carne, lapte, oua, in conditii controlate de mediu si input-ul

energetic necesar pentru crearea unui mediu controlat. Existenta modelului nutritie-mediu este

rudimentara, dar poate fi folosita pentru compararea costurilor cu hranirea suplimentara pentru

acoperirea necesarului energetic necesar pentru mentinerea temperaturii corporale in sezonul rece

vizavi de costul pentru vreme calda.

Cresterea intensitatii si frecventei furtunilor, seceta sau inundatiile, modificarea ciclurilor hidrice,

si variatia precipitatiilor, au implicatii asupra disponibilului viitor al hranei. La nivel global sunt deja

10

probleme cronice cauzate de lipsa hranei, aceasta constituind, de altfel, veriga slaba a societatii dupa

cum mentiona Brown (2001).

Impactul schimbarilor climatice poate fi divizat in doua grupe:

1. Biofizic:

- efecte fiziolologice (cantitative si calitative) asupra productiei de cereale, cresterii

animalelor, pasunilor, padurilor;

- cresterea bolilor si daunatorilor;

- schimbari in resursele solului, apei, pamantului;

- schimbari in salinitatea oceanelor;

- temperatura marilor creste ceea ce duce la specii de pesti inadaptate.

2. Socio-economic:

- declin al productivitatii;

- fluctuatii ale preturilor;

- cresterea numarului de oameni in risc de insecuritate alimentara;

- migratia si tulburari ale populatiei.

Un scenariu de adaptare este necesar a fi realizat. Imperfecta informatie, limitarea accesului la

tehnologie si slabiciunile institutionale pot reduce eficienta adaptarii. Succesul adaptarii depinde de

factori legati de biologie, ecologie, tehnologie si management.

Clase majore de adaptare:

- schimbari de sezon si perioade de insamantari;

- diferite varietati si specii;

- alte input-uri (fertilizare, operatii de camp, etc)

- noi varietati;

- managementul arderii padurilor (in anumite conditii acesta este un proces natural de

mentinere a sanatatii anumitor ecosisteme), promovarea sistemului agroforestier,

management adecvat cu specii potrivite si practici silvicole (FAO, 2005).

Raspunsuri specifice adaptarii:

- reducerea riscurilor securitatii alimentare;

- identificarea factorilor vulnerabili;

- modificarea cercetarilor prioritare in agricultura;

- protejarea resurselor naturale;

- intarirea extensiei in agricultura si a sistemelor de comunicare;

- cresterea nivelului de instruire si educare;

- identificarea si promovarea beneficiilor climatice ale padurilor.

Biodiversitatea cu toate componentele acesteia (gene, specii, ecosistem, etc.) creste adaptarea

la conditiile si stresul schimbarilor climatice.

Suprapopularea, ecosistemele distruse si pierderea biodiversitatii, sunt asociate cu urbanizarea

si schimbarea stilului de viata, simplificarea dietelor si impactul negativ asupra sanatatii. Lipsa

diversitatii dietetice creste incidenta bolilor cronice, iar cercetarile trebuie sa fie orientate in aceasta

11

directie. Mentinerea biodiversitatii in sistemul alimentar este esentiala pentru asigurarea securitatii

alimentare, pentru o nutritie adecvata si o buna stare de sanatate. Toate acestea solicita promovarea

“agresiva” a produselor alimentare indigene ale caror proprietati nutritionale si de sanatate sunt

crescute si a produselor traditionale incomplet studiate.

Biodiversitatea a fost mult timp studiata separat de catre ecologisti care aveau preocupari legate

de natura salbatica considerata in stare de echilibru, dar si de agronomi care studiau diversitatea

resurselor genetice pentru speciile domestice de animale. Astazi este recunoscut faptul ca

biodiversitatea este un proces dinamic, influentata de interventia omului. Astfel, intelegerea relatiei

intre agricultura si biodiversitate joaca un rol esential in cunoasterea si gestionarea biodiversitatii.

Pentru a raspunde unei asemenea provocari, este necesar a se favoriza sinergia dintre agronomie,

ecologie si stiintele economice si sociale. Expertiza stiintifica colectiva “agricultura-biodiversitate”

evidentiaza cuceririle stiintifice referitoare la impactul agriculturii asupra biodiversitatii resurselor

naturale si serviciile pe care aceste resurse le aduc pentru agricultura. Descrierea si intelegerea

biodiversitatii la diferite niveluri – gene, specie, ecosistem, peisaj – dar si interactiunile intre acestea

impreuna cu practicele agricole fac parte din provocarile si asteptarile pentru cercetarea actuala

(INRA, 2008).

Biodiversitatea, pilon important al dezvoltarii durabile, este amenintata momentan de

modificarile habitatului (schimbarile climatice, despadurirea, supraexploatarea speciilor de animale si

plante, poluarea solului, aerului si apei) etc.

Situatia actuala a resurselor genetice in Europa este caracterizata prin existenta multor rase

locale si a unui numar mai mic rase selectionate, crescute intensiv, cu statut international. O evaluare

a biodiversitatii porcului European, cu sustinere UE, s-a desfasurat in mai multe tari europene, in

perioada 1994-2000.

FAO (2008) a reconsiderat legatura dintre biodiversitate, nutritie si sanatate, stabilindu-se

indicatori cheie ai nutritiei (de ex. compozitia hranei) ce pot contribui la promovarea si conservarea

biodiversitatii, la diversificarea dietelor si securitatea alimentara, problematici rareori incluse in

programe de nutritie. Aceasta situatie este datorata in special, insuficientei datelor cu privire la

valoarea nutritionala a resurselor locale, dar si lipsei de metode pentru obtinerea, analiza si utilizarea

datelor biodiversitatii in studiile legate de consumul si compozitia hranei. Compozitia hranei creaza

legatura intre biodiversitate si nutritie, in conditiile in care cele doua domenii par a fi diferite (Toledo si

Burllingam, 2006). Chiar daca notiunile de resursa genetica, ecosistem si biodiversitate nu sunt legate

direct de nutritie, activitatile nutritionale au adoptat acesti termeni de mult timp. Biodiversitatea

considerata la trei nivele - ecosistem, speciile continute si diversitatea in interiorul speciilor – poate

contribui la securitatea alimentara si imbunatatirea nutritiei. The International Network of Food Data

System (INFOODS, 2006) prin Journal de Compozitia si Analiza Hranei a promovat, de mult timp, prin

activitatile de standardizare identificarea si diseminarea profilului nutrientilor din plante si animale,

cuprinzand inclusiv speciile salbatice. In comunitatea stiintifica nutritionala, biodiversitatea face referire

la hrana si nutrienti cu accent pe varietatile salbatice sau pe resurse supra utilizate sau exploatate.

Folosind eticheta biodiversitate pot aparea mici diferente. In plus, acest concept ne conduce automat

la unul din principiile de baza ale nutritiei si anume diversitatea dietetica.

12

Inca de la domesticirea primelor animale si plante, cu 12 mii de ani in urma, biodiversitatea

agricola a jucat un rol central in sustinerea si consolidarea hranei, nutritiei, sanatatii si securitatii

alimentare. In ciuda enormelor progrese inregistrate in imbunatatirea performantelor prin utilizarea

sustenabila a resurselor genetice pentru hrana, peste 800 milioane de oameni raman subnutriti.

Managementul biodiversitatii joaca astfel, un rol cheie in dezvoltarea unei agriculturi durabile, a unor

practici si strategii de combatere a malnutritiei. Integrarea biodiversitatii in securitatea alimentara

genereaza beneficii socio-economice incluzand sprijinirea eforturilor de combatere a saraciei. Pentru

aceasta, cunostintele despre biodiversitate pentru hrana trebuie imbunatatite, iar compozitia si

consumul hranei sunt segmente importante. Recunoasterea valorii biodiversitatii pentru imbunatatirea

nutritiei este una din componentele ce stau la baza schimbarii paradigmelor in caracterizarea

malnutritiei. Astfel, s-a constientizat necesitatea adaptarii interventiilor nutritionale si de sanatate la

diversitatea nevoilor individuale.

Agricultura este sursa principala de nutrienti pentru consumul uman. Intrebarea care se pune

este cum putem schimba practicile agricole si pe ce cai putem actiona pentru ca out-puturile din ferme

sa fie suficiente si de buna calitate (fig. 2). Important este ca tehnologiile agricole sa fie directionate

catre imbunatatirea calitatii nutritionale a hranei, iar interventiile sa fie sustenabile.

Dezvoltare durabilaSanatate publica

HRANA (diversa si de calitate)

Mediu – resurse-ecoEconomie (eficienţa) Nutritie –

BiodiversitateAnimalPlante

Siguranta si securitate alimentara

Conservare

Calitate

Cantitate

Ecosistem

Figura 2. Management integrat de control al conversiei resurselor naturale in hrana diversa si de calitate in conditii de siguranta si securitate alimentara.

13

Cercetari privind potentialul nutritiv al unor resurse furajere disponibile local in

corelatie cu adaptarea la schimbarile climatice

Conditiile de mediu joaca un rol important in definirea si distributia plantelor in combinatie cu alti

factori. Schimbarile conditiilor de mediu sunt cunoscute ca avand un impact enorm asupra diversitatii

plantelor la originea acestora. Se preconizeaza faptul ca schimbarile climatice raman factorul

important de influenta a biodiversitatii vegetale, fiind agravate conditiile de crestere in zone mai putin

favorabile. Scenariul in fata caruia este pusa agricultura consta in intensificarea rotatiei culturilor cu un

numar limitat de plante inalt productive pentru hrana sau materii prime pe piata, in conditiile agravarii

climatice. Aceasta va duce la cresterea problemelor legate de stresul biotic si/sau abiotic care

limiteaza nivelul de productie. Recentele progrese biotehnologice deschid noi posibilitati pentru

avantaje rapide in cresterea plantelor. Plantele cu rezistenta crescuta la factorii biotici si abiotici sunt

optiuni reale.

Speciile de plante variaza in ceea ce priveste raspunsul la CO2. Graul, soia, orezul fac parte din

categoria plantelor cu raspuns rapid la cresterea nivelului de CO2. Porumbul, sorgul, meiul sunt mai

bine adaptate conditiilor de seceta, dar raspunsul este mai putin eficient la cresterea nivelului de CO2.

Un nivel ridicat al CO2 induce, de asemenea, inchiderea stamatiilor prin care CO2 este absorbit si

vaporii de apa eliberati. Astfel, in conditiile cresterii nivelului de CO2 se utilizeaza mai putina apa chiar

daca se produc cantitati mai mari de carbohidrati. Acest efect dual imbunatateste eficienta utilizarii

apei ca raport intre productia de biomasa si cantitatea de apa consumata. In acelasi timp, asociat

efectelor climatice, cum ar fi cresterea temperaturii, schimbari in nivelul precipitatiilor si gradul de

umezire al solului, cresterea evenimentelor meteorologice extreme pot fie imbunatati, fie afecta

negativ fiziologia plantelor cultivate.

14

Nutrientii afectati in plante la schimbarile climatice sunt:

1. la variabilitatea CO2, temperaturii si umiditatii sunt afectate: NO3, SO4, Mg, Si;

2. la seceta, CO2 si temperatura solului: toti nutrientii, in special P si K;

3. CO2, seceta, temperaturi variabile: N, P, Zn.

Seceta inhiba fixarea azotului in legume si intrerupe ciclul N prin bacteriile din sol. O inalta

intensitate a precipitatiilor duce la pierderi de substante nutritive in plante. Schimbarile in sistemul

redox al solului conduce la toxicitatea Mn, Fe si Al. Temperaturile inalte reduc masa fluxului de

nutrienti.

Toate animalele au o zona de neutralitate termica in care starea de sanatate si performantelor

zootehnice se manifesta în limite normale. Temperatura critica superioara este punctul in care efectele

stress-ului de caldura incepe sa afecteze animalul. In mediul in care traieste animalul sunt foarte multi

factori care pot induce stress-ul de caldura. Dintre acesti factori amintim tempreratura ridicata,

umiditatea ridicata si lumina solara.

In termeni simpli stress-ul de caldura la vaci reprezinta punctul in care acestea nu pot pierde

suficienta caldura pentru mentinerea echilibrului termic.

Chase (2004) pornind de la niste ecuatii, care iau in calcul conditiile de mediu, a determinat

stress-ul de caldura la vacile de lapte. Rezultatul l-a exprimat sub forma indicelui de umiditate şi

temperatura. Atunci cand valoarea acestui indice depaseste cifra de 75 apare stressul de caldura. Cu

cat valoarea acestui indice depaseste pragul de 75 se constata de la usoare modificari ale

metabolismului şi productiei de lapte la aparitia de modificari severe pana la moarte (peste cifra 95).

Dupa Chase (2004), schimbarile care au loc la nivelul corpului animalului ca urmare a actiunii

stressului de caldura sunt urmatoarele: cresterea temperaturii corporale peste valoarea normala de 39 oC, cresterea ratei respiratorii (peste 70-80/minut), cresc cerintele energetice pentru intretinere cu 20-

30%, se diminueaza utilizarea nutrientilor (cresc pierderile de Na şi K datorita cresterii ratei

respiratorii), scade utilizarea eficienta a nutrientilor (consumul de substanta se reduce cu 10-20%).

Productia de lapte scade cu 10%, uneori chiar peste 25% (in special la vacile la prima lactatie), si se

reduc performantele de reproductie (intensitatea şi durata estrului, rata fertilitatii, foliculii ovarieni cresc

mai greu şi sunt de dimensiuni mai mici, creste riscul mortii embrionare in primele stadii, se reduc

dimensiunile fatului si ulterior ale vitelului).

Aceste modificari depind de durata si gradul de severitate al stressului experimentat de catre

animal, insa si de aspecte precum: temperatura şi umiditatea efectiva, durata de expunere la stressul

termic, temperatura de peste noapte, ventilatia si curentii de aer, marimea vacii, nivelul productiei de

lapte si de aportul de substanţa uscata avut inainte de stresul termic (animalele cu productii mai mari

de lapte vor experimenta un stress termic mai mare), adapostul (tipul, ventilatia, densitatea, etc),

disponibilitate apei, rasa, culoarea blanii (parul mai deschis la culoare absoarbe mai putina lumina

solara), desimea stratului de blana. Astfel, la vaci, pentru minimizarea stressului de caldura se pot lua

o serie de masuri, deosebit de importante fiind ajustarea ratiei si modificarea mediului de viata.

1. Ajustarea ratiei:

- Selectia si utilizarea in hrana vacilor a unor furaje de calitate;

15

- Usoara reducere a nivelului de fibre din ratie (ADF-fibre determinate prin metoda detergentilor neutrii,

NDF-fibre determinate prin metoda detergentilor acizi), dar mentinand totodata un nivel eficient de

fibre. Acest lucru presupune utilizarea unor suproduse (nefibroase) precum coji de soia, borhot de

sfecla, borhot de citrice;

- Sa se ia in considerare adaugarea unor grasimi pentru suplimentarea ratiei;

- Raportat la total substanta uscata din ratie nivelul total de grasimi nu trebuie depaseasca 5-5,5%;

- Selectarea materiilor prime care sa aibe o digestibilitate mai mare. Acestea vor reduce caldura

produsa de utilizarea nutrientilor la nivelul animalului.

- Echilibrarea proteica a ratiei pentru a reduce la minimum nivelul ridicat de proteina solubila si de

proteina degradabila in rumen. Animalul trebuie sa foloseasca energia pentru a excreta excesul de

proteine din organism;

- Sa se ia in considerare adaugarea de solutii tampoan pentru a ajuta la mentinerea unui mediu

ruminal normal.

- Sa se ia in considerare administrarea de potasiu pentru a contracara pierderea de potasiu din timpul

stressului de căldura. Deasemenea nivelul de magneziu din ratie trebuie crescut.

- Se pot aduce unele beneficii prin adaugarea de culturi de drojdie sau drojdie in ratie.

2. Managementul hranirii si al practicilor de hranire:

Temperatura crescuta sau stressul termic poate avea un impact negativ asupra productiei si

profitabilitatii vacilor de lapte prin reducerea consumului de hrana a productiei de lapte si reproductiei.

Ca urmare trebuie minimizat stressului de caldura prin ajustarea eficienta a ratiei, asigurarea unui

management de hranire si practici de hranire adecvate, apa si conditii de intretinere corespunzatoare.

16

ANEXA RAPORT „Caracterizarea din punct de vedere nutritional a unor resurse furajere pentru hrana diferitelor

categorii de animale”

Tabel 1. Valoarea nutritiva a unor nutreturi din zona de campieutilizate in hrana rumegatoarelor (pe kg SU)

Nutreţul SU(g/kg)

UNL UNC PDIN (g)

PDIE (g)

Ca (g)

P (g)

Pajiste calit. buna 167 1,06 1,05 80 80 6,0 3,8N.V. amest. Golomat + lucerna 184 0,99 0,96 105 88 10,6 3,0Iarba de Sudan masa verde 240 0,93 0,91 62 61 3,0 2,0Siloz amest. Golomat + lucerna 232 0,88 0,82 66 50 8,6 2,5Fan amestec golomat + lucerna 878 0,74 0,66 89 70 8,8 2,4Semisiloz lucerna 350 0,82 0,74 96 55 19,7 2,9Fan lucerna de calitate buna 850 0,81 0,74 115 72 18,6 2,7Fan lucerna de calitate medie 875 0,65 0,55 85 58 14,1 2,0N. V. borceag (ovaz+mazare) 154 1,09 1,09 100 86 9,0 3,6Siloz borceag (ovaz+mazariche) 204 0,84 0,84 81 59 7,3 2,9Fan borceag (ovaz+mazariche) 877 0,73 0,66 66 64 8,5 2,9Siloz de grau 339 0,84 0,80 55 57 2,7 2,6Siloz de porumb 300 1,05 1,04 46 66 4,3 2,Paie de grau 875 0,53 0,42 22 43 2,4 1,8Coceni de porumb 755 0,70 0,62 40 57 8,1 3,0Vreji de mazare 860 0,60 0,50 60 59 14,0 1,9Sfecla furajera 140 1,30 1,38 34 67 5,0 2,1Taitei de sfecla insilozati 127 1,11 1,12 72 75 8,3 1,0Morcovi 120 1,30 1,39 53 80 4,1 3,4Porumb 860 1,43 1,52 96 116 0,3 2,9Orz 860 1,22 1,25 73 81 0,8 4,0Tarate grau 880 0,70 0,62 106 65 2,4 8,5Tarate de orez 895 1,04 1,00 96 88 1,2 12,0Mazare 880 1,33 1,38 156 100 1,3 4,5Srot floarea soarelui 880 0,87 0,79 247 100 4,5 11,2Srot soia 900 1,37 1,42 326 200 3,6 6,4Uree 1000 - - 1420 - - -

17

Tabel 2. Compozitia chimica si valoarea nutritiva medie a principalelor materii prime furajere folosite in hrana pasarilor

INGREDIENTE SU

(g/kg)

EM

Kcal/kg

Prot.

brută

%

Liz.

%

Met.

+cist

%

Tre.

%

Trip.

%

Ca

%

P disp.

%

Mg

%

Na

%

Vit. E

mg/kg

Ac.

linoleic

%

A. Cereale

Porumb 870 3320 8,0 0,26 0,38 0,32 0,07 0,01 0,05 0,15 0,03 20,0 2,0

Sorg 870 3000 9,5 0,23 0,34 0,34 0,10 0,04 0,05 0,20 0,03 12,0 1,1

Orz 870 2710 10,0 0,37 0,38 0,33 0,11 0,06 0,17 0,12 0,05 20,0 0,85

Grau 870 3060 11,5 0,33 0,45 0,33 0,13 0,05 0,18 0,14 0,05 15,0 0,9

Secara 870 2780 9,5 0,37 0,39 0,33 0,10 0,07 0,15 0,12 0,02 15,0 -

Ovaz, decojit 870 3340 14,0 0,55 0,65 0,44 0,20 0,08 0,08 0,12 0,05 20,0 1,5

B. Proteaginoase ai Oleoproteaginoase

Soia toastata (full fat soia) 900 3300 37,0 2,39 1,06 1,48 0,48 0,25 0,11 0,28 0,03 55,0 10,5

Mazare 900 2650 23,0 1,70 0,62 0,86 0,20 0,10 0,15 0,12 0,04 8,0 0,56

Mazariche 900 2650 28,50 1,80 0,60 1,05 0,25 0,11 0,13 0,10 0,01 9,0 -

Schinduf 900 2929 24,0 1,79 0,62 0,93 0,21 0,39 0,25 - - -

Rapita Canola 900 3900 20,0 1,17 0,97 0,82 0,19 0,71 0,28 0,05 - 4,2

Lupin 900 2500 37,0 1,80 0,81 1,32 0,29 0,20 0,10 0,20 0,03 - -

Bob 900 2650 28,5 1,80 0,60 1,05 0,25 0,11 0,13 0,18 0,01 9,0 -

In 900 3950 22,0 0,92 0,77 0,91 0,45 0,25 0,15 0,26 4,5

C. Proteice vegetale, cu continut ridicat de proteina

Turte soia 900 2540 43,3 2,82 1,26 1,72 0,60 0,20 0,10 0,26 0,04 4,0 1,1

Turte de floarea soarelui 900 1520 29,0 1,14 1,27 1,01 0,35 0,30 0,15 0,50 0,03 11,0 1,3

Turte de in 900 1640 32,5 1,23 1,30 1,23 0,60 0,40 0,27 0,51 0,10 5,0 0,5

18

Gluten de porumb 900 3500 62,0 1,07 2,58 2,13 0,31 0,02 0,13 0,06 0,03 25,0 1,2

Proteina din cartofi 900 3620 74,0 5,33 3,00 4,55 0,90 0,48 0,06 0,04 0,03 - -

Drojdie de bere 950 2070 47,0 3,25 1,19 2,03 0,50 0,10 0,91 0,20 0,07 2,0 -

D. Subproduse din cereale

Tarata de grau 880 2000 15,5 0,68 0,55 0,52 0,21 0,11 0,37 0,55 0,05 14,0 1,7

Tarata de orez 882 2440 12,5 0,55 0,41 0,43 0,13 0,06 0,16 0,85 0,05 - -

E. Grasimi

Uleiuri vegetale 990 8800 - - - - - - - - - - -

F. Nutreturi verzi deshidratate

Faina de lucerna 900 1280 21,5 0,93 0,57 0,94 0,34 2,00 0,24 0,32 0,08 150,0 0,5

19

Tabel 3. Valoarea nutritiva a unor ingrediente ecologice utilizate in hrana porcinelor

CATEGORIE INGREDIENTE SU (%)

Energie metabolizabilaKcal /kg

PB (%)

PBD (%)

GB (%)

LizB (%)

LizD (%)

M + Cis B (%)

M + Cis D (%)

Ca (%)

P (%)

Cel (%)

A. ULEI

In   8500                    Camelina   8500                    Soia   8500                    Rapita   8500                    Floarea soarelui   8500                    

B. SEMINTE OLEAGINOASE

In 89.8 4125 22.8 18.92 33.9 0.82 0.72 0.75 0.62 0.23 0.57  Camelina 91.03 3662 24.97 20.72 22.11             15.21Floarea soarelui 92.1 3174 14.55 10.19 37.51 1.04 0.85 0.36 0.33 0.37 0.98 22.8Rapita 92.9 4115 24.18 18.61 25.88 1.47 1.09 1.1 0.85 0.39 0.67 14.02

C. PROTEICE VEGETALEMazare 87.87 3321 21.53 19.16 0.88 1.53 1.41 0.54 0.41 0.1 0.4 6.35

Schinduff 87.45   24.27   3.5              

D. ENERGETICE

Porumb 87.7 3334 7.07 5.51 2.76 0.21 0.14 0.31 0.25 0.01 0.25 3.2Grau 88.83 3306 10.71 8.78 2 0.3 0.21 0.41 0.34 0.05 0.33 3.32Orz 88.07 2904 8.19 5.9 1.65 0.33 0.22 0.33 0.25 0.06 0.35 6.03

E. SUBPRODUSE

Srot in 91.00 3045 30.94 25.68 3.45 1.08 0.92 1.02 0.85 0.38 0.86 6.36

Srot camelina 90.30 3617 28.16 23.37 22.37             7.99

Turte floarea soarelui 93.16 3344 21.16 17.14 17.40 0.82 0.66 0.84 0.71 0.35 0.90 26.92

Full fat soia 87.54 3556 30.96 23.22 15.00 1.99 1.53 1.06 0.88 0.25 0.58 9.13

Srot rapita 89.00 4360 33.87 25.40 2.72 2.03 1.52 1.64 1.38 0.7 0.9  

20