Raport de ţarã

Franţa

Student:

Ţăruş Cristina

Un jucător cheie pe scena mondială şi o ţară în inima politică a Europei, Franţa a plătit

un preţ mare în ambele punct de vedere economic şi uman în timpul celor două războaie mondiale.

În anii care au urmat au avut parte de conflicte prelungite culminând în independenţa pentru

Algeria şi majoritatea celorlalte colonii franceze din Africa, precum şi decolonizare în sud-estul

Asiei.

Franţa a fost unul dintre părinţii fondatori ai integrării europene,in timp ce continentul a

încercat să se regenereze după devastarea suferita in timpul celui de-al doilea război mondial. În

anii 1990, cooperarea franco-germana a fost decisiva pentru integrarea economică europeană.

Legătura între cele două ţări a fost din nou în prim-plan în noul mileniu când liderii lor şi-a

exprimat opoziţia puternica atunci cand campania condusa de SUA în Irak a început. Dar Franţa a

trimis valuri de şoc în capitalele Uniunii Europene când alegătorii săi au respins Constituţia UE

propusa intr-un referendum în mai 2005.

Trecutul colonial francez a este un factor major care contribuie, în prezenţa unei

populaţii bogata multicultural. Este casa pentru mai mult de cinci milioane de persoane de origine

arabă şi africana. Acesta are o serie de teritorii de peste mări, care, împreună cu Franţa continentală

şi Corsica, alcătuiesc cele 26 de regiuni, pe care tara le cuprinde. Este mai departe împărţită în

100 de departamente, dintre care patru - Guyana Franceză, Guadelupa, Martinica şi Réunion - sunt

distantate geografic din Europa.

Guvernul în Franţa este cunoscută pentru gradul ridicat de centralizare, dar martie 2003

Parlamentul a aprobat amendamentele la Constituţie pentru a permite delegarea de puteri destul de

mari pentru regiuni şi departamente. În contextual in care de prezenţa la vot pentru alegeri s-a

dovedit scăzuta, miscarea a fost vazuta ca o oferta de a se reangaja în procesul politic al poporul

francez deziluzionat de influenţa omniprezentă a ceea ce este adesea perceputa ca elita de la Paris.

Franţa a produs unii dintre dintre cei mai influenţi scriitori si gânditori ai continentului

de la Descartes si Pascal în secolul al 17-lea, prin intermediul lui Rousseau şi Voltaire, în secolul

18, Baudelaire si Flaubert, în secolul al 19-lea la Sartre şi Camus in secolul 20. În ultimele două

secole, a oferit lumii artei lucrari ale lui Renoir, Monet, Cezanne, Gauguin, Matisse si Braque, si

acestia sunt doar cativa. De asemenea, este renumita pentru tradiţia sa culinara puternica. Franta

produce mai mult de 250 de feluri de brânza şi unele dintre cele mai iubite vinuri din lume .

Numele complet: Republica Franceză

Populaţie: 62.3 milioane (UN, 2009)

Capitala: Paris

Suprafata: 543,965 km patrati (210026 m² de mile)

Limba majore: Franceză

Religie majore: Crestinism romano catolic 83%-88%, Protestanti 2%, Evrei 1%,

Musulmani 5%-10%, alte credinte 4%

Speranţa de viaţă: 78 ani (bărbaţi), 85 ani (femei) (ONU)

unitate monetară: 1 euro = 100 centi

Principalele exporturi: Maşini şi echipamente de transport, produse agricole, inclusiv vin

VNB pe cap de locuitor: 42.250 dolari SUA (Banca Mondială, 2008)

domeniu de Internet:. fr

Codul internaţional de apelare: 33

Preşedinte: Nicolas Sarkozy

Nicolas Sarkozy a câştigat intr-o victorie decisivă în al doilea tur al alegerilor

prezidenţiale din mai 2007.Promisiunea cheie cu care a luptat in campania electorală a fost

introducerea de reforme pro-piaţă pentru a determina o creştere economică lentă şi a lupta

impotriva unei rate ridicată a şomajului. El a promis să reducă impozitele şi ţine în frâu sindicate

puternice.

Acest proces a început cu bugetul de pe luna septembrie din 2007, în care angajatorilor

francezi le-au fost oferite stimulente pentru a permite lucrătorilor de a face ore suplimentare; au

existat, de asemenea, reduceri de impozite pentru salariile mari. Aceasta a venit la doar câteva zile

după ce premierul Francois Fillon a declarat ca Franţa a intrat in "faliment".

Punerea în aplicare a politicilor lui Sarkozy a fost fortata să lovească tare lucrătorii din

sectorul public, şi în noiembrie 2007, sute de mii de funcţionari publici, de transport şi lucrătorii

din domeniul energetic au organizat acţiuni sindicale în semn de protest impotriva planificarii

reducerilor salariale şi a pensiilor.

Pe de politică externă, domnul Sarkozy a scos în evidenţă rolul Franţei în Europa ca o

prioritate. El a militat puternic pentru ratificarea Tratatului de la Lisabona, care a fost destinat să

înlocuiască proiectul de constituţie a UE respins de electoratul francez în 2005.

Franţa a preluat preşedinţia Uniunii Europene timp de şase luni, prin rotaţie, în iulie

2008, şi Sarkozy si-a pus în gând sarcină dificilă a salva Tratatul de la Lisabona, după ce a fost

respins de alegătorii irlandezi prin referendum în iunie.

Doar puţin peste o lună in preşedinţia Frantei în UE, abilităţile diplomatice ale lui

Sarkozy au fost supuse la un test rigid atunci când a izbucnit conflictul dintre Rusia şi Georgia din

august 2008. Acţionând în numele Europei, el a luat masuri în asigurarea încetarii focului – o

miscare vazuta ca un mare succes diplomatic.

El a luat, de asemenea, o poziţie de lider în asteptarea unei reforme fundamentale a

sistemului financiar mondial ca răspuns la criza globala a creditelor.

El este văzut ca fiind mai pro-american decât preşedinţii anteriori francezi. El a cultivat

legături strânse cu preşedintele american George W. Bush sin u este nici un secret admiraţia

acestuia pentru succesorul lui Bush, Barack Obama.

Nicolas Sarkozy, care avea 52 de ani când a fost ales, este fiul unui imigrant maghiar şi

a unei mame franceze de origine evreiască greacă. A crescut de la Paris. Căsătorit de trei ori, el

are trei copii.

Predecesorul său, Jacques Chirac, a detinut biroul pana in 1995. Preşedinţii franceze sunt

aleşi la cinci ani. Un candidat poate câştiga într-o singură rundă, dacă el sau ea asigură o

majoritate absolută. În caz contrar, primii doi candidaţi trec printr-un al doilea tur. Preşedintele,

care exercită puterea executivă, numeşte un Consiliu de Miniştri, condus de prim-ministru.

Prim-ministru: Francois Fillon

Francois Fillon a lucrat îndeaproape cu Nicolas Sarkozy în timpul campaniei electorale

prezidenţiale. La preluarea mandatului, el a promis să realizeze programul preşedintelui de reformă

şi pentru a asigura un "eminent" loc pentru Franţa în secolul 21. Ca un ministru sub preşedintele

Chirac a revizuit sistemul de pensii.

Presa franceza

Le Monde - cotidian naţional respectat, considerat a fi ziarul recordurilor in Franţa

Eliberare - cotidianul naţional, fondat în 1973 de către filozoful Jean-Paul Sartre,

sustinator de stanga

"Le Figaro" - cotidian naţional, de sustinator de dreapta

Ouest France - Rennes bazate; cel mai bine vandut ziar cotidian din Franta

L'Express – stiri saptamanale

Le Point - Stiri saptamanale

Televiziune

Franţa 2 -, principala retea de televiziune publica

France 3 - naţional, public

Franţa 5 - naţional, public, de învăţământ

TF1 - naţional, comercial

M6 – naţional, comercial

La Chaine Info – ruleaza stiri

Franţa 24 - canal de ştiri la nivel mondial, detinut de radiodifuzorul public şi TF1,

servicii în limba franceză, engleză, arabă

TV5 Monde – canal international in limba franceza

Canal Plus –national. Canal cu abonament

Radio

Radio France - opereaza national si regional

Radio France Internationale (RFI) - radiodifuzor internaţional,

Europa 1 - staţie comerciala foarte importanta, stiri si divertisment

RTL - staţie comerciala majore, de vorbire şi muzică

NRJ - comerciala, retea de muzica

Economia Franţei este o combinaţie de multe întreprinderi private (peste 2,5 milioane

companii înregistrate) şi de importante (dar în scădere) intervenţii ale guvernului care păstrează o

influenţă puternică asupra anumitor sectoare economice fiind principalul acţionar la numeroase

societăţi considerate drept strategice (cale ferată, electricitate, contrucţii de aeronave, etc.). Totuşi

guvernul a început să îşi relaxeze controlul asupra anumitor sectoare şi a început să vândă o parte

din acţiunile sale la anumite companii cum ar fi France Télécom, Air France, precum şi numeroase

societăţi din domeniul asigurărilor, finanţelor şi din industria apărării.

Franţa este membră din G8, grupul celor mai industrializate naţiuni, fiind considerată în

2009 ca cea de a cincea economie mondială după Statele Unite, Japonia, Germania si China.

Franţa este una dintre cele 11 ţări din Uniunea Europeană care a lansat moneda Euro la 1 ianuarie

1999, aceasta înlocuind complet Francul Francez la începutul anului 2002.

Infrastructura de transport este foarte bine dezvoltată cu un număr mare de kilometri de

cale ferată, autostrăzi şi drumuri naţionale şi peste 400 de aeroporturi. Franţa este renumită

pentru sistemul de trenuri TGV ce pot circula, pe linii dedicate, cu viteze comerciale de până la

320 km/h. Există conexiuni cu toţi vecinii săi, (cu excepţia Andorei care nu posedă sistem de

cale ferată), inclusiv cu Regatul Unit prin intermediul Tunelului Canalului Mânecii.

Reţeaua rutieră are peste 890.000 km drumuri publice, marea majoritate asfaltate, din

care reţeaua de autostrăzi are peste 10.000 km, majoritatea fiind cu taxă şi unele sunt operate de

companii private.

Din cele 478 aeroporturi franceze, 176 sunt aeroporturi cu piste pavate, cel mai mare

fiind Aeroportul Internaţional Charles de Gaulle în apropierea Parisului. Air France este

compania naţională, în curs de privatizare, parte a concernului Air France-KLM, care este cea de

a treia companie mondială de transport aeronautic. Până în Secolul XIX transportul fluvial era

foarte dezvoltat, existând în continuare peste 14.000 km de canale şi cursuri de apă navigabile,

din care peste 6.000 km sunt foarte dens navigate. Există numeroase porturi, Le Havre, Saint-

Nazaire, Bordeaux şi Marsilia fiind printre cele mai importante.

Indicatorii structurali semnificativi

1.Nr de locuitori

1968 1978 1988 1998 2008

Popilatia totala 49915000 53376000 55884000 58398000 62048473

In Franta sunt 62 048 473 locuitori, natalitatea este de 13,3 ‰. Mortalitatea este de

9,2 ‰, iar populatia urbana reprezinta 74 %.

Aglomeratii principale urbane se inregistreaza in: Lyon (1 262 mii locuitori),

Marseille (1 087 mii locuitori), Lille (950 mii locuitori), Bordeaux (685 mii locuitori),

Toulouse (608 mii locuitori), Nantes (491 mii locuitori), Nice (475 mii locuitori), Toulon (438

mii locuitori), Grenoble (400 mii locuitori), Strasbourg (388 mii locuitori) si Rouen (380 mii

locuitori).

Francezii sunt in numar de 3,6 milioane. Imigrantii reprezinta 6,3% din populatia

tarii (dintre care 22% portughezi, 20% algerieni, 14% spanioli, 13% italieni, 8% marocani,

tunisieni, iugoslavi, turci, senegalezi si malieni.

Dinamica pozitiva a populatiei este una dintre cele mai importante între tarile

europene, constând dintr-o natalitate superiora mediei europene si un sold migrator pozitiv.

2. PIB pe locuitor (PPP)

PIB - pe cap de locuitor (PPP): 32.800 dolari1

2003 2004 2005 2006 2007 2008

PIB pe locuitor ($) 28450 29440  30910 32210 33850 32800

Produsul intern brut (prescurtat PIB) este un indicator macroeconomic care reflectă

suma valorii de piaţă a tuturor mărfurilor şi serviciilor destinate consumului final, produse în toate

ramurile economiei în interiorul unei în ţări decurs de un an.

PIB-ul pe cap de locuitor este PIB-ul împărţit la numărul locuitorilor. Acesta este adesea

dat ca ajustat, însemnând că este astfel calculat încât nivelurile diferitelor preţuri sunt mascate în

diferite ţări. Astfel poate fi comparată eficienţa diferitelor ţări.

1 Nota: datele sunt din 2009

Deoarece PIB-ul combină suma tuturor activităţilor care se pot evalua în bani şi nu a

folosinţei acestora (sau chiar a distrugerii acestora) este un mijloc condiţionat de măsurare a

bunăstării şi a calităţii vieţii.

3. Inflatia, deflatorul PIB

2003 2004 2005 2006 2007 2008

Inflatia, deflatorul PIB (anual

%)

2 2 2 2 2 3

Inflaţia este un dezechilibru major prezent în economia oricărei ţări, reprezentat de o creştere

generalizată a preţurilor şi de scăderea simultană a puterii de cumpărare a monedei naţionale.

Inflaţia este un indicator final, care arată la sfârsit de an fiscal dacă politicile guvernamentale

monetare, fiscale, legislative, etc., alături de politicile Băncii Centrale, se coordonează şi conduc la o

stabilitate a preţurilor de consum.

În economie deflatorul PIB este o măsură a schimbării preţurilor tuturor produselor noi,

produse într-o anumită ţară, produse finite şi servicii. PIB înseamnă produsul intern brut, valoarea

totală a bunurilor şi serviciilor produse într-o economie într-o anumită perioadă.

Deflatorul PIB se bazează pe un "coş al pieţei" fix, reprezentând bunuri şi servicii. Mărimea

coşului se modifică în funcţie de consumul oamenilor şi de modelele de investiţii. Astfel, noile

modele de cheltuieli pot apărea în deflator ca un răspuns al oamenilor la preţurile în schimbare.

În cele mai multe sisteme de calcul naţionale, deflatorul PIB măsoară diferenţa dintre PIB-ul

real şi PIB-ul nominal.

4.Emisiile de CO2

1961 1970 1982 1993 2001 2008

Emisiile de CO2 (tone pe cap de locuitor) 6 8 8 6 6 …

Una dintre masurile principale pe care se bazeaza lupta impotriva schimbarilor climatice

la nivelul UE o reprezinta emisiile de dioxid de carbon. Obiectivul pe care si l-a propus UE este

reducerea emisiilor cu 20% pana in 2020.

Strategia Lisabona pentru dezvoltare durabilă se conturează în jurul a 3 aspecte, dintre

care unul il reprezinta emisiile de gaze cu efect de sera. În concordanţă cu Protocolul de la Kyoto,

Comisia Europeană a stabilit obiective foarte restrictive privind emisia de gaze cu efect de seră

(CO2,SO2, NOx etc.). La problemele legate de disponibilitatea resurselor de energie primară s-Au

adăugat deciziile Comisiei Europene privind cotele ţintă pentru producţia de energie electrică din

surse neconvenţionale.

5. Rata somajului 2

Anul Rata somanjului Locul in

lume

Procentul de

schimbare

2003 9.10 % 108  

2004 9.70 % 103 6.59 %

2005 10.10 % 93 4.12 %

2006 9.90 % 100 -1.98 %

2007 8.70 % 101 -12.12 %

2008 7.90 % 101 -9.20 %

2009 7.40 % 95 -6.33 %

2 Sursa: CIA World Factbook 17 decembrie 2009

I In primul trimestru al anului 2004 a existat un deficit de cont curent de 8,82 miliarde de

euro de la 5,3 miliarde de euro. Rata somajului a scazut la 9,5 % in primul trimestru al anului

2004, ca urmare a cresterii economice si a subventiilor guvernamentale carea au condus la crearea

si mentinerea unor locuri de munca. Numarul somerilor a scazut lunar cu 30.000 , ajungand la 2,58

milioane persoane, cifre calculate utilizant metodele Organizatiei Internationale a Muncii.

Franta, a treia economie europeana, nu a mai avut o rata a somajului de 9,5 % din 2003.

In 2005, cheltuielile pentru produsele manufacturate, precum incaltaminte si electronice,

produse care acopera aproximativ 15% din economie, au crescut cu 3,3%. Cresterea a fost peste

estimarile analistilor care au prevazut o crestere de doar 0,5%. Consumul continua sa alimenteze

economia franceza, care a crescut, in trimestrul doi al anului 2005, cel mai mult fata de anul 2001..

Franta este singura tara europeana in care salariul minim este mai mare de 60% din salariul mediu

pe economie. Rata somajului este cea mai ridicata din vechea Europa occidentala, de 9,5% fata de

media europeana de 7,9%. La fel de mare este si rata somajului in randul tinerilor, de 22,3% fata

de 16,7% in UE. Multi dintre tinerii someri din Franta sunt musulmani. . Pusi in fata costurilor

mari ridicate de acesta, intreprinzatorii recurg la disponibilizari sau opteaza pentru un numar mai

redus de angajati. Slaba pregatire profesionala si prejudecatile rasiale ii fac pe tinerii musulmani

victimele sigure ale salariului minim.

6. Nivelul de educatie

Efectivul din clasele superioare dupa nivel si dupa sex

Anul scolar 2008 – 2009

Domeniu: Franţa - toate departamentele.

Sursa: Ministerul Învăţământului Superior şi Cercetării, DGESIP DGRI- ISES

Fete Baieti% fi % feteTot Total

C Clase preparatoare la licee 34 179 45 824 42,7 80 003

Profiluri stiintifice 15 020 34 259 30,3 49 279

Pré Profiluri economice 10 530 8 672 55,3 19 202

Profiluri umaniste 8 629 2 893 75,5 11 522

Efectivul din clasele superioare dupa nivel si dupa sex

Anul scolar 2008 – 2009

Tehnicieni 118 951 115 213 50,8 234 164

Total general 153 130 161 037 48,7 314 167

In 2007 s-a introdus Legea autonomiei universitare care prevede reusita

studentilor si recucerirea unui locului meritoriu pentru cercetarea franceza. De asemenea aceasta

lege se ocupa si de insertia profesionala a studentilor precum si de valoarea diplomelor franceze pe

piata locurilor de munca. Acuzata de utilitarism, aceasta lege a fost adoptata totusi pe 12 iulie

2007. Aceasta presupune faptul ca se va realiza o ierarhizare a Universitatilor si deci a diplomelor

acordate de catre acestea.

7. Indicele preturilor

In februarie 2010, indicele preturilor a crescut cu 0.6% pe luna(+1.3% de la an la an),

dupa o scadere cu 0.2% in ianuarie.

Cresterea indicelui preturilor in februarie a rezultat din cresterea pretului la produsele

manufacturate , creztere legata in primcipat de sfarsitul sezonului de vanzari din iarna, si de

asemenea de preturile altor servicii, relationate cu sarbatorile din februarie.

Cresterile au fost usor moderate de scaderile preturilor la transporturile aeriene si al

masinilor noi.

Indicele preţurilor de consum (IPC) şi a inflaţiei de bază (ISJ) - schimbări de la an la an

Source: INSEE – indicele preturilor de consum

Indicele preturilor de conum reprezinta media ponderata a preturilor curente pentru un

cos de bunuri si servicii, reprezentative pentru consumul populatiei. Pretul fiecarui bun este

ponderat in functie de importanta sa.

Indicele reflecta o imagine statica asupra preturilor la un anumit moment. In timp,

cresterea preturilor la bunuri si servicii face ca acest indice sa se majoreze. Acest indicator este

folosit pentru a calcula inflatia.

8. Rata saraciei

(1) :plecand de la anul 2006 ancheta include beneficiile sociale reale si produsele

din venituri financiare

Domeniu: persoanele care trăiesc în Franţa metropolitană într-o gospodărie in care

decl impozitul pe venit declarat este pozitiv sau zero şi in cazul in care persoana nu este

este student.

Su Surse: INSEE-DGI, sondaj impozitul pe venit 1970 - 2005 , impozitul pe venit şi

chet anchete sociale din 2005 până în 2007.

Seui de la 1 la 50 % Pragul de 60%

Nr (in mii) Rata(%) Nr (in mii) Tau Rata (%)

1970 5 785 12,0 8 649 17,9

1990 3 751 6,6 7 848 13,8

2000 3 742 6,5 7 328 12,7

2005 3 733 6,3 7 136 12,0

2006 4 188 7,0 7 828 13,1

2007 4 281 7,2 8 034 13,4

9. Rata de ocupare a lucrătorilor intre 55 si 64 ani

1996 1997 1998 1999 2000 2001 2002 2003 2004 2005 2006 2007 2008

Germania 37,9 38,1 37,7 37,8 37,6 37,9 38,9 39,9 41,8 45,4 48.4 51.5 53.8

Spania 33,2 34,1 35,1 35,0 37,0 39,2 39,6 40,7 41,3 43,1 44.1 44.6 45.6

Franta 29,4 29,0 28,3 28,8 29,9 31,9 34,7 37,0 37,6 38,7 38,1 38,3 38,3

Italia 28,6 27,9 27,7 27,6 27,7 28,0 28,9 30,3 30,5 31,4 32.5 33.8 34.4

Regatul Unit

47,7 48,3 49,0 49,6 50,7 52,2 53,4 55,4 56,2 56,9 57.3 57.4 58.0

Suedia 63,4 62,6 63,0 63,9 64,9 66,7 68,0 68,6 69,1 69,4 69.6 70.0 70.1

Rata de ocupare a fortei de munca in Franta a lucratorilor intre 55 si 64 ani.

1996, 7%1997, 7%

1998, 7%

1999, 7%

2000, 8%

2001, 8%2002, 8%2003, 8%

2004, 8%

2005, 8%

2006, 8%

2007, 8%2008, 8%

Rata de ocupare pentru persoanele în vârstă de 55 - 64 ani este considerată un

instrument-cheie pentru a limita excluderea acestor persoane de pe piaţa forţei de muncă şi

reducerea cheltuielilor cu pensiile. În 2008, este 45,6% în UE, dar numai 38,3% în Franţa, în timp

ce obiectivul UE ca Franta este de a atinge 50% în 2010. O îmbunătăţire semnificativă a avut loc

din 2000, dar aceasta se datorează în parte unui efect al structurii demografice, cu sosirea a mai

multor generatii în vârstă şi mai active.

Bibliografie:

1. www.wordbank.com

2. http://www.insee.fr

3. http://globaledge.msu.edu

4. www.countryreports.org/

5. www.wikipedia.com

6. www.heritage.org/

7. www.oecd.org