R 22 Turism International Cristureanu Cristiana

UNIVERSITATEA CREŞTINĂ „DIMITRIE CANTEMIR”

FACULTATEA DE RELAŢII ECONOMICE INTERNAŢIONALE

1

Prof.univ.dr. Cristiana Cristureanu Lect.univ.dr Anda Nicoleta Onetiu

TURISM INTERNATIONAL - Manual de studiu individual -

UNIVERSITATEA CREŞTINĂ „DIMITRIE CANTEMIR”

FACULTATEA DE RELAŢII ECONOMICE INTERNAŢIONALE

3

Prof.univ.dr. Cristiana Cristureanu Lect.univ.dr Anda Nicoleta Oneţiu

TURISM

INTERNATIONAL - Manual de studiu individual -

5

CUPRINS

INTRODUCERE ...................................................................................................................................... …8

Modulul I Dimensiunea economică a turismului internaţional Unitatea de învăţare 1

Turismul în circuitul economic mondial

1.1. Introducere . ...................................................................................................................................................... 11

1.2. Obiectivele şi competenţele unităţii de învăţare– timp alocat . ........................................................................ 11

1.3. Conţinutul unităţii de învăţare .......................................................................................................................... 12

1.3.1. Concepte, Definiţii ........................................................................................................................... 12

1.3.2. Forme de turism. .............................................................................................................................. 13

1.3.3. Dimensiunea socio-culturală a turismului internaţional ................................................................... 13

1.4. Îndrumar pentru autoverificare ......................................................................................................................... 13

Unitatea de învăţare 2

Dimensiunea economică a turismului internaţional

2.1. Introducere ....................................................................................................................................................... 16

2.2. Obiectivele şi competenţele unităţii de învăţare – timp alocat .......................................................................... 16

2.3. Conţinutul unităţii de învăţare .......................................................................................................................... 17

2.3.1. Sistemul de indicatori ai turismului internaţional ............................................................................ 17

2.3.2. Măsurarea impactului economic al turismului internaţional . .......................................................... 18

2.3.3. Efectul multiplicator ........................................................................................................................ 18

2.3.4. Alte metode de estimare a impactului economic ............................................................................. 18

2.3.5. Contul Satelit al Industriei Turistice ..................................................................................................... 18

2.4. Îndrumar pentru autoverificare . ........................................................................................................................ 19


Turismul în comerţul internaţional

3.1. Introducere ........................................................................................................................................... 22 3.2. Obiectivele şi competenţele unităţii de învăţare – timp alocat …………….. ..................................... 22 3.3. Conţinutul unităţii de învăţare ............................................................................................................. 23

3.3.1. Specializarea în turism şi dezvoltarea economică.............................................................. 23 3.3.2. Fluxurile turistice internaţionale……………………….. ................................................ 23

3.4. Îndrumar pentru autoverificare ......................................................................................................... 24

Modulul II Turismul pe piaţa mondială


Turismul pe piaţa mondială

4.1. Introducere . ...................................................................................................................................................... 26

4.2. Obiectivele şi competenţele unităţii de învăţare – timp alocat ......................................................................... 26

4.3. Conţinutul unităţii de învăţare . ......................................................................................................................... 27

4.3.1. Particularităţile pieţei turistice ......................................................................................................... 27

4.3.2. Determinanţii cererii turistice.......................................................................................................... 28

4.3.3. Oferta turistică - producţia turistică ................................................................................................. 28

4.3.4. Determinanţii ofertei turistice .......................................................................................................... 28

4.3.5. Rolul statului în turism ..................................................................................................................... 29


6


Marile zone turistice ale Europei

5.1. Introducere ........................................................................................................................................... 31 5.2. Obiectivele şi competenţele unităţii de învăţare – timp alocat ............................................................ 31 5.3. Conţinutul unităţii de învăţare ............................................................................................................ 32

5.3.1. Marile zone turistice Europei ............................................................................................. 32 5.3.2. Resursele turistice ale României .......................................................................................... 33



Politici macroeconomice în turismul internaţional

6.1. Introducere ........................................................................................................................................... 36 6.2. Obiectivele şi competenţele unităţii de învăţare – timp alocat ............................................................ 36 6.3. Conţinutul unităţii de învăţare ............................................................................................................. 37

6.3.1. Organizarea şi coordonarea turismului .............................................................................. 37 6.3.2. Strategii de dezvoltare turistică........................................................................................... 38


Modulul III Serviciile în turism Unitatea de învăţare 7

Serviciile de transport în turismul internaţional

7.1 Introducere ........................................................................................................................................................ 41

7.2 Obiectivele şi competenţele unităţii de învăţare – timp alocat .......................................................................... 41 7.3 Conţinutul unităţii de învăţare ........................................................................................................................... 42

7.3.1. Transportul feroviar ......................................................................................................................... 42

7.3.2. Transportul rutier… ........................................................................................................................ 43

7.3.3. Transportul naval ............................................................................................................................. 43

7.3.4. Transportul aerian ............................................................................................................... ............ 43

7.4. Îndrumar pentru autoverificare ......................................................................................................................... 44


Serviciile de cazare

8.1. Introducere ........................................................................................................................................... 46 8.2. Obiectivele şi competenţele unităţii de învăţare – timp alocat ............................................................ 46 8.3. Conţinutul unităţii de învăţare ............................................................................................................. 47

8.3.1. Clasificare serviciilor de cazare………………………….................................................. 47 8.3.2. Hotelul internaţional........................................................................................................... 47 8.3.3. Consorţiile internaţionale……............................................................................................ 48

8.4. Îndrumar pentru autoverificare ........................................................................................................ 48

Modulul IV Distribuţia şi comercializarea în turismul internaţional


Distribuţia şi comercializarea în turismul internaţional

9.1. Introducere . ....................................................................................................................................................... 51

9.2. Obiectivele şi competenţele unităţii de învăţare – timp alocat .......................................................................... 51

9.3. Conţinutul unităţii de învăţare ......................................................................................................................... 52

9.3.1. Sistemul distribuţiei directe .............................................................................................................. 52

9.3.2. Sistemul distribuţiei indirecte............................................................................. ……… …… 52

9.3.3. Turoperatorii .................................................................................................................................... 52

9.3.4. Compania angrosistă de turism (CAT) ............................................................................................. 52

9.3.5. Firma detailistă de turism (ADT ...................................................................................................... 53

9.3.6. Agenţiile de Turism Virtuale (ATV) ................................................................................................ 53

7

9.3.7. Oferta distribuitorilor ....................................................................................................................... 53

9.3.8. Obiective ale strategiei de piaţă ....................................................................................................... 53



Produse turistice specializate

10.1. Introducere ......................................................................................................................................... 56 10.2 Obiectivele şi competenţele unităţii de învăţare – timp alocat ........................................................... 56 10.3 Conţinutul unităţii de învăţare ............................................................................................................ 57

10.3.1. Turismul de întruniri sau MICE ...................................................................................... 57 10.3.2. Ecoturismul.. ................................................................................................................... 57 10.3.3. Turismul cultural…………….......................................................................................... 58 10.3.4. Alte pieţe ale turismului de nişe………………………………………………………… 58

10.4. Îndrumar pentru autoverificare ....................................................................................................... 59

Răspuns grile…………………………………………………………………………………61

Bibliografie…………………………………………………………………………………...62

8

INTRODUCERE

Disciplina Turism Internaţional este înscrisă în planul de învăţământ în cadrul disciplinelor cu

caracter teoretico-aplicativ ca urmare a faptului că una dintre cele mai pregnante tendinţe din

domeniul economic şi paraeconomic o reprezintă internaţionalizarea şi globalizarea turismului. Deşi

această tendinţă este o componentă a evoluţiei istorice a societăţii umane, începută cu expansiunea

comerţului mondial, se poate argumenta că turismul internaţional reprezintă o reală componentă a

mediului de afaceri contemporan, deoarece ultimele decenii s-au caracterizat prin extinderea afacerilor

la nivel planetar şi intensificarea celor existente, apariţia unor modificări spectaculoase în ierarhizarea

puterilor economice (la nivel de întreprindere sau chiar la nivel macroeconomic, de state) realizate în

funcţie de abordarea relaţiei naţional – internaţional.

Având în vedere angrenarea unui număr tot mai mare de agenţi economici în turismul

internaţional şi în acţiuni de cooperare internaţională, pe baza unor criterii şi principii moderne, cu

parteneri din diverse medii economice, aceste cunoştinţe sunt absolut necesare în exercitarea profesiei

de economist.

Obiectivele cursului

Cursul preia în prima s-a parte, cele mai importante idei oferite de ştiinţa economică aplicată în

acest domeniu. Specificul fenomenului turistic şi al pieţei pe care a modelat-o imprimă tranzacţiilor

internaţionale cu servicii o serie de particularităţi. Sunt prezentate noţiunile, metodele şi tehnicile

comerciale destinate pătrunderii pe piaţă internaţională a unor companii turistice.

În cea de-a doua parte, cursul răspunde unor probleme legate de trei dintre cele mai importante

subsectoare ale industriei turistice: transporturile, cazarea şi distribuţia turistică.

Competenţe conferite

După parcurgerea acestui curs, studentul va dobândi următoarele competenţe generale şi

specifice:

1. Cunoaştere şi înţelegere (cunoaşterea şi utilizarea adecvată a noţiunilor specifice

disciplinei)

identificarea de termeni, relaţii, procese, perceperea unor relaţii şi conexiuni în cadrul

disciplinelor economice;

utilizarea corectă a termenilor de specialitate din domeniul turismului internaţional; definirea / nominalizarea de concepte ce apar în cadrul turismului internaţional; capacitatea de adaptare la noi situaţii apărute pe parcursul activităţii în turismul

internaţional.

2. Explicare şi interpretare (explicarea şi interpretarea unor idei, proiecte, procese, precum şi

a conţinuturilor teoretice şi practice ale disciplinei)

generalizarea, particularizarea, integrarea unor domenii economice în cadrul turismului

internaţional;

realizarea de conexiuni între elementele funcţiilor managementului internaţional; argumentarea unor enunţuri în faţa partenerilor de afaceri, angajaţilor; capacitatea de organizare şi planificare a activităţii din turismul internaţional;

capacitatea de analiză şi sinteză în procesul de luare a deciziilor.

3. Instrumental-aplicative (proiectarea, conducerea şi evaluarea activităţilor practice

specifice; utilizarea unor metode, tehnici şi instrumente de investigare şi de aplicare)

relaţionări între elementele ce caracterizează activităţile din turismul internaţional;

9

descrierea unor stări, sisteme, procese, fenomene ce apar pe parcursul activităţii din

turismul internaţional;

capacitatea de a transpune în practică cunoştiinţele dobândite în cadrul cursului;

abilităţi de cercetare, creativitate în domeniul turismului internaţional; capacitatea de a concepe proiecte şi de a le derula în activităţi de turism internaţional;

capacitatea de a soluţiona litigii apărute în activităţile desfăşurate în cadrul unei organizaţii

internaţionale.

4. Atitudinale (manifestarea unei atitudini pozitive şi responsabile faţă de domeniul ştiinţific /

cultivarea unui mediu ştiinţific centrat pe valori şi relaţii democratice / promovarea unui sistem de

valori culturale, morale şi civice / valorificarea optimă şi creativă a propriului potenţial în activităţile

ştiinţifice / implicarea în dezvoltarea instituţională şi în promovarea inovaţiilor ştiinţifice / angajarea

în relaţii de parteneriat cu alte persoane / instituţii cu responsabilităţi similare / participarea la

propria dezvoltare profesională ). reacţia pozitivă la sugestii, cerinţe, sarcini didactice, satisfacţia de a răspunde la întrebările

clienţilor;

implicarea în activităţi ştiinţifice în legătură cu disciplina „Turism Internaţional”;

acceptarea unei valori atribuite unui obiect, fenomen, comportament, conform legislaţiei în

vigoare;

capacitatea de a avea un comportament etic în faţa partenerilor de afaceri, angajaţilor; capacitatea de a aprecia diversitatea şi multiculturalitatea analizei probelor;

abilitatea de a colabora cu specialiştii din alte domenii.

Resurse şi mijloace de lucru

Cursul dispune de un manual scris, supus studiului individual al studenţilor, precum şi de

material publicat pe Internet sub formă de sinteze, teste de autoevaluare, aplicaţii, necesare întregirii

cunoştinţelor practice şi teoretice în domeniul studiat. În timpul convocărilor, în prezentarea cursului

sunt folosite echipamente audio-vizuale, metode interactive şi participative de antrenare a studenţilor

pentru conceptualizarea şi vizualizarea practică a noţiunilor predate. Activităţi tutoriale se pot

desfăşura după următorul plan tematic, conform programului fiecărei grupe:

1. Dimensiunea socio-culturală din turismul internaţional (1 oră)

2. Sistemul de indicatori ai turismului internaţional (1 oră)

3. Organizarea coordonării turismului (1 oră) 4. Serviciile de cazare turistică (1 oră)

Structura cursului

Cursul este compus din 10 unităţi de învăţare:

Unitatea de învăţare 1. Turismul în circuitul economic mondial (4ore)

Unitatea de învăţare 2. Dimensiunea economică a turismului internaţional (6ore) Unitatea de învăţare 3. Turismul în comerţul internaţional (4ore) Unitatea de învăţare 4. Turismul pe piaţa mondială (4ore) Unitatea de învăţare 5. Marile zone turistice ale Europei (4ore)

Unitatea de învăţare 6. Politica turistică (4ore) Unitatea de învăţare 7. Serviciile de transport în turismul internaţional (4ore) Unitatea de învăţare 8. Serviciile de cazare (4ore) Unitatea de învăţare 9. Distribuţia şi comercializarea în turismul internaţional (6ore)

Unitatea de învăţare 10. Produse turistice specializate (4ore)

10

Teme de control (TC)

Desfăşurarea temelor de control se va derula conform calendarului disciplinei şi acestea vor avea

următoarele subiecte:

1. Dimensiunea economică a turismului internaţional (2 ore)

2. Turismul pe piaţa mondială (2 ore) 3. Serviciile în turism (transport şi cazare) (2 ore)

4. Distribuţia şi comercializarea în turismul internaţional. (2 ore)

Bibliografie obligatorie:

Cristureanu C., Strategii şi tranzacţii în turismul internaţional, Editura C.H.Beck, Bucureşti, 2006;

Neacşu N., Băltăreţu A., Turism Internaţional, Lucrări practice, Editura Pro Universitaria, Bucureşti 2009;

Neguţ S, Vlăsceanu Ghe., Bran F., Popescu C., Vlad B.L., Neacşu C. M., Geografie Economică

Mondială, Editura Meteor Press, Bucureşti, 2008.

Metoda de evaluare:

Examenul final se susţine sub formă scrisă, pe bază de grile şi subiecte în extenso, ţinându-se

cont de participarea la activităţile tutoriale şi rezultatul la temele de control ale studentului.

11

Modulul I Dimensiunea economică a turismului internaţional


Turismul în circuitul economic mondial

1.1. Introducere

1.2. Obiectivele şi competenţele unităţii de învăţare

1.3. Conţinutul unităţii de învăţare 1.3.1. Concepte, definiţii

1.3.2. Forme de turism

1.3.3. Dimensiunea socio-culturală a turismului internaţional

1.4. Îndrumar pentru autoverificare

1.1. Introducere

Fluxurile turistice internaţionale reprezintă una dintre componentele

cele mai dinamice ale schimburilor economice internaţionale.

Pentru evaluarea şi analiza fluxurilor turistice este necesară

adoptarea unor definiţii precise ale conceptelor, aplicarea unor metode

riguroase de înregistrare statistică, de uniformizare a sensului acordat

noţiunilor şi termenilor specifici, precum şi de recunoaşterea lor de către

toate statele lumii.

.


Obiectivele unităţii de învăţare:

– cunoaşterea noilor tendinţe din turismul internaţional în care

companiile turistice îşi desfăşoară activitatea;

– diferenţierea turismului intern de turismul internaţional; – cunoaşterea caracteristicilor turismului internaţional;

– reprezentarea categoriilor de turism;

– definirea turismului ca produs marfă şi ramură industrială în

economia mondială.

12

Competenţele unităţii de învăţare:

– studenţii vor putea să definească termeni precum turism

intern, turism internaţional, turist, vizitator;

– studenţii vor putea să diferenţieze turismul intern de cel

internaţional.

– studenţii vor putea să descrie particularităţile şi

caracteristicile turismului internaţional;

– studenţii vor putea să identifice principalele categorii de

turism;

– studenţii vor recunoaşte şi enumera patru categorii

comportamentale ale populaţiei turistice.

Timpul alocat unităţii de învăţare:

Pentru unitatea de învăţare Turismul în circuitul economic

mondial- timpul alocat este de 4 ore.

1.3. Conţinutul unităţii de învăţare

1.3.1. Definiţii

Turismul este acţiunea, dorinţa, arta de a călătorii pentru propria plăcere. Turismul este o activitate din timp liber care constă în a voiaja sau locui departe de locul de reşedinţă,

pentru distracţie, odihnă, îmbogăţirea experienţei şi extinderea bagajului cultural prin cunoaşterea

unor noi aspecte ale activităţii umane şi a unor noi peisaje.

Turismul internaţional

„........acţiunea de deplasare temporară a rezidenţilor unei ţări, în calitate de vizitatori, spre o altă ţară,

în scopul satisfacerii unor motivaţii şi consumuri specifice precum şi ansamblul activităţilor de

producţie a bunurilor şi serviciilor care acoperă aceste consumuri şi generează venituri în ţara de

destinaţie.

1.3.2. Forme de turism

În funcţie de spaţiul în care se desfăşoară consumul turistic putem distinge următoarele categorii

de turism:

1. Turismul intern al unei ţări 2. Turismul inbound al unei ţări.

3. Turismul interior.

4. Turismul outbound.

13

5. Turismul naţional cuprinde turismul intern şi cel outbound

6. Turismul internaţional constă din turism inbound şi turism outbound.

Turismul ca tip de consum

Turismul ca produs-marfă

Turismul ca ramură

industrială:

Turismul ca flux în economia mondială.

1.3.3. Dimensiunea socio-culturală a turismului internaţional

Turismul internaţional presupune contacte inter-culturale;

Efectele transferului cultural pot fi sau NU benefice celor două comunităţi culturale;

Turiştii joacă rolul de vehicul al informaţiilor culturale.

Efecte ale relaţiilor economice internaţionale

Efecte pozitive: – sociale: stabilirea relaţiilor pozitive, de prietenie, de respect al gazdelor;

– culturale: schimbul de informaţii culturale, protejarea patrimoniului cultural.

Efecte negative:

– sociale: lipsa de comunicare între comunităţi, dificultatea în stabilirea relaţiilor de prietenie,

suprapopularea;

– cultural: şoc cultural, imitarea culturii vizitatorilor, lipsa de respect, politeţe.

Categoriile comportamentale ale populaţiei turistice:

– hoinari;

– exploratori; – turist individual de masă;

– turist organizat de masă.

Cele 9 componente culturale ale mediului turistic:

a. Limba;

b. Tradiţiile; c. Artizanatul;

d. Gastronomia;

e. Arta;

f. Istoria;

g. Activităţile şi tehnologia; h. Religia;

i. Arhitectura.


Concepte şi termeni de reţinut

dimensiunea socio-culturală;

14

turismul inbound;

turismul interior;

turismul outbound;

turismul naţional;


hoinari;

exploratori.

Întrebări de control şi teme de dezbatere

1. Precizaţi care a fost impactul apariţiei turismului asupra societăţii?

2. Formulaţi şi comentaţi definiţia turismului.

3. Care sunt diferenţele dintre turismul internaţional şi turismul naţional.

4. În funcţie de spaţiul unde se desfăşoară, enumeraţi patru categorii de turism.

5. Care sunt dimensiunile socio-culturale ale turismului internaţional?

Teste de evaluare/autoevaluare

1. Definiţia dată de UNWTO vizitatorului, permite departajarea:

a) Turismului intern şi turismului inbound

b) Turismului naţional şi turismului internaţional

c) Turismului naţional şi turismului intern

d) Turismului outbound şi turismului inbound

2. Vizitatorii internaţionali pot fi:

a) Excursionişti şi vizitatori

b) Excursionişti şi turişti internaţionali

c) Excursionişti internaţionali şi vizitatori

d) Excursionişti şi turişti

15

3. Caracteristicile turismului internaţional se referă la:

a) Caracterul temporar si nelucrativ

b) Caracterul lucrativ

c) Caracterul temporar şi lucrativ d)

Caracterul temporar

4. Turismul naţional cuprinde:

a) Turismul inbound şi turismul intern

b) Turismul outbound şi turismul inbound

c) Turismul interior şi turismul intern

d) Turismul intern şi turismul outbound

5. Oferta turistică, în raport cu producţia este:

a) Mai mare

b) Mai mică

c) Mai mare sau egală

d) Mai mica sau egală


C. Cristureanu, Strategii şi tranzacţii în turismul internaţional, Editura C.H.Beck, Bucureşti,

2006;

N. Neacşu, A. Băltăreţu, Turism Internaţional, Lucrări practice, Editura Pro Universitaria,

Bucureşti 2009.

16


Dimensiunea economică a turismului internaţional

2.1. Introducere



2.3.1. Sistemul de indicatori ai turismului internaţional

2.3.2. Măsurarea impactului economic al turismului internaţional 2.3.3. Efectul multiplicator

2.3.4. Alte metode de estimare a impactului economic

2.3.5. Contul Satelit al Industriei Turistice


2.1. Introducere

Ca orice activitate creatoare de valoare ale cărei rezultate se

regăsesc în PIB şi se adaugă fluxurilor interne şi internaţionale, turismul este analizat şi urmărit în dinamică printr-un sistem de indicatori

specifici.

Pentru elaborarea sistemului de indicatori statistici s-a convenit ca

unitatea de măsură de bază, care dă dimensiunea fizică a consumului

turistic, să fie considerat însuşi consumatorul de turism, adică

turistul.



– cunoaşterea sistemului de indicatori din turismul

internaţional;

– exemplificarea criteriilor conform cărora poate fii structurată

populaţia turistică ; – prezentarea efectelor economice negative şi pozitive

generate de destinaţie;

– identificarea altor metode ale impactului economic;

– definirea efectului multiplicator.

17


– studenţii vor putea să clasifice sistemul de indicatori din


– studenţii vor putea să exemplifice criteriile conform cărora

poate fii structurată populaţia turistică. – studenţii vor putea să prezinte cel puţin trei efecte

economice negative şi trei efecte pozitive generate la destinaţie;

– studenţii vor putea să identifice alte metode ale impactului

economic;

– studenţii vor defini efectul multiplicator.


Pentru unitatea de învăţare Dimensiunea economică a turismului

internaţional - timpul alocat este de 6 ore.


2.3.1. Sistemul de indicatori ai turismului internaţional

Sistemul de indicatori ai turismului internaţional

Cuantificarea turismului şi a impactului său:

A. Indicatorii cererii turistice globale, externe, interne

B.Indicatorii ofertei turistice: hoteluri, unităţi de cazare

C.Indicatorii relaţiei cerere-ofertă şi ofertă cerere

D.Indicatorii efectelor economice E.Indicatorii densităţii turistice: la nivelul teritoriului şi populaţiei

F.Indiatorii potenţialului turistic al pieţelor

G.Indicatorii ocupării forţei de muncă

Indicatorii turismului sunt utilizaţi în următoarele situaţii şi activităţi:

– cercetarea turistică;

– controlul evoluţiei unor mărimi turistice individuale sau integrate; – planificarea sectorială la nivel general, regional sau local;

– politica de amenajare turistică teritorială;

– acţiuni de marketing;

– orientarea politicii de credite;

– stabilirea unor programe de pregătire profesională; – urmărirea preţurilor şi a nivelului de competitivitate a produselor turistice;

– evaluarea incidenţelor socio-economice ale sectorului turistic asupra altor sectoare economice.

18

Surse de informaţii:

– registrele şi statisticile sosirilor şi plecărilor turistice la frontieră; – registrele şi statisticile capacităţilor de cazare;

– registrele şi statisticile ofertei turistice pe componente ale acesteia; – rezultatele anchetelor asupra turiştilor străini şi naţionali la locul destinaţiei turistice;

– rezultatele anchetelor specifice privind cheltuielile turistice ale fiecărei categorii de

consumatori;

– rezultatele anchetelor asupra firmelor turistice;

– recensământul populaţiei; – balanţa de plăţi externe detaliată pe componente;

– balanţa legăturilor între ramuri.

2.3.2.Măsurarea impactului economic al turismului internaţional

Populaţia turistică (cererea) poate fi structurată conform criteriilor

grupa de vârstă;

categoria socio-profesională;

mijloace de transport utilizate;

motivaţia călătoriei;

comportament turistic.

Indicatori sintetici: intensitate (outbound M) densitate(inbound X)

Indicatori uzuali:

-fizici; -valorici;

-calitativi.

Indicatorii circulaţiei turistice şi ai impactului economic

Efectele economice generate de destinaţie: a. pozitive: -încasări valutare;

-dezvoltarea infrastructurii;

-încasările bugetare. b.negative: -costuri cu dezvoltarea şi întreţinerea infrastructurii;

-creşterea preţurilor;

-dependenţa comunităţiilor locale de sosirile de turişti;

-caracterul sezonier al locurilor de muncă;

-turismul de enclavă.

Efectele economice cuantificabile:

Impact/efect direct;

Impactul indirect;

Impact indus de cheltuiala turistică la destinaţie.

Impactul indirect şi cel indus mai poartă denumirea de impact secundar sau efect multiplicator.

2.3.3. Efectul multiplicator:

Multiplicatorul veniturilor obţinute din activităţile de comerţ exterior măsoară efectul sintetic asupra

economiei.

2.3.4. Alte metode de estimare a impactului economic

Analiza Input-Output

Analiza cost-beneficiu

2.3.5. Contul Satelit al Industriei Turistice

Scopul: analizarea tuturor aspectelor legate de cererea de bunuri şi servicii asociate activităţii

turistice într-o economie şi măsurarea legăturii cu oferta de bunuri şi servicii în interiorul

aceleiaşi economii.

Oferă posibilitatea de a determina:

19

– contribuţia turismului la PIB;

– consumul turistic;

– impactul turismului asupra balanţei de plăţi;

– caracteristicile resurselor umane din industria turismului şi a călătoriilor.



sistemul de indicatori;

cuantificarea turismului;

impactului economic;

indicatori sintetici;

indicatori uzuali;

input-output;

analiza cost-beneficiu;

Contul Satelit al Industriei Turistice


1. Enumeraţi cel puţin cinci situaţii în care sunt utilizaţi indicatorii în turism?

2. Prezentaţi sursele de indicatori pentru indicatorii turismului.

3. Cum poate fii structurată populaţia turistică?

4. Care sunt efectele economice pozitive generate la destinaţie?

20

5. Care este scopul Contul Satelit al Industriei Turistice?


1. În cadrul efectelor economice pozitive ale turismului înregistrate la destinaţie se încadrează:

a) Încasările valutare b)

Creşterea şomajului c)

Creşterea economică d)

Creşterea preţurilor

2. Cu cât economia locală va produce mai multe bunuri destinate consumului turistic, cu atât efectul

multiplicator în cadrul economiei va fi :

a) Mai mare

b) Mai mic c)

Constant

d) Nicio variantă din cele de mai sus

3. Contul Satelit al turismului oferă posibilitatea de a determina:

a) efectul multiplicator asupra economiei

b) numărul de locuri de muncă generate într-o economie

c) importul de turism d)

exportul de turism

4. Turismul are efecte benefice mai importante pentru ţările:

a) Dezvoltate

b) În curs de dezvoltare

c) Subdezvoltate

d) a, b, c

5. Impactul indirect şi cel indus mai poartă denumirea de impact secundar sau:

a) Cheltuiala turistică directă

b) Efect multiplicator

c) Cheltuiala turistică indirectă

d) Venituri turistice

21


C. Cristureanu, Strategii şi tranzacţii în turismul internaţional, Editura C.H. Beck, Bucureşti, 2006;

N.Neacşu, A. Băltăreţu, Turism Internaţional, Lucrări practice, Editura Pro Universitaria, Bucureşti 2009.

22


3. Turismul în comerţul internaţional

3.1. Introducere



3.3.1. Specializarea în turism şi dezvoltarea economică

3.3.2. Fluxurile turistice internaţionale


3.1. Introducere

Turismul internaţional este unul dintre cei mai activi promotori ai

relaţiilor economice internaţionale, culturale şi politice dintre ţări.

Circulaţia turistică internaţională se înscrie în sfera circuitului economic

şi cultural de valori, ca parte a comerţului internaţional cu servicii. În

ultimii ani, serviciile au contribuit, în medie, cu aproximativ 60% la

valoarea nou creată în activităţile economice, pe plan internaţional.



– specificarea dotărilor factoriale din turism.

– justificarea opţiunilor de politică economică;

– cunoaşterea modului de repartiţie a fluxurilor turistice; – identificarea factorilor distanţei psihologice;

– enumerarea altor determinanţi ai fluxurilor internaţionale de

turişti;


– studenţii vor putea să specifice care sunt dotările factoriale din

turism;

– studenţii vor putea să justifice opţiunile de politică

economică; – studenţii vor putea să descrie particularităţile repartiţiei

23

fluxurilor turistice;;

– studenţii vor putea să identifice factorii distanţei

psihologice;

– studenţii vor putea să identifice alţi determinanţi ai

fluxurilor internaţionale de turişti.


Pentru unitatea de învăţare Turismul în comerţul internaţional,

timpul alocat este de 4 ore.


3.3.1. Specializarea în turism şi dezvoltarea economică

- este o opțiune de politică economică care se justifică prin:

a. Teoria diferențelor relative în dotările factoriale:

b. Teoria costurilor comparative c.

Teoria avantajului absolut

d. Teoria cererii

Dotările factoriale în turism

Potenţialul natural, patrimoniul istoric, artistic, cultural compun spaţiul turistic. Cuprind: -

relieful, peisajul, clima, fauna, flora

- ambianţa creată de punct de vedere turistic. - resursele de muncă: potenţialul uman ca factor de producţie definit cantitativ şi calitativ

- resursele de capital şi infrastructură.

3.3.2. Fluxurile turistice internaţionale

Turismul ca flux în economia mondială Face parte din comerţul invizibil

Ca activitate de export este un export intern.

Prin analogie cu circulaţia internaţională de mărfuri

Fluxurile turistice se caracterizează prin:

- concentrarea în ţările dezvoltate;

- fluxurile au caracter bidirecţional;

24

Repartizarea fluxurilor turistice pe regiuni şi ţări demonstrează că:

cea mai mare pondere a consumului turistic în cheltuielile de consum caracterizează ţările

mari exportatoare de turism şi grad înalt de dezvoltare economică;

cea mai dinamică evoluţie a ponderii cheltuielilor turistice externe;

ponderea relativ redusă a cheltuielilor turistice externe în totalul cheltuielilor de consum în

unele ţări;

alocarea unei părţi în creştere din venitul disponibil pentru turism.

Factorii distanţei psihologice (subiective) - gravitaţia,; - fricţiunea;

- inerţia de pornire;

- inerţia de mişcare;

- distanţa marginală;

- forţa centrifugă, care „aruncă” cererea turistică spre anumite destinaţii.

Alţi determinanţi ai fluxurilor internaţionale de turişti

- Rata de schimb valutar - acelaşi mecanism ca şi în cazul comerţului internaţional. Se adaugă

diferenţele de preţ rezultate din decalajul dintre momentul plăţii şi cel al încasării convenabile

aranjamentelor turistice (specific vânzării în turism)

- Inflaţia, preţul petrolului. - Evenimentele politice punctuale sau “cronice”

- Evenimente provocate de cauze naturale inclusiv maladii.



costuri comparative;

avantaj absolut;

declanşator determinant;

specializarea în turism;

dotări factoriale;

resurse de muncă, infrastructură;

fluxuri turistice;

distanţă psihologică.


1. Considerați că specializarea în turism este o opţiune de politică economică?

2. Prezentaţi câteva exemple de dotări factoriale în turismul internaţional.

3. Ce anume demonstrează repartiţia fluxurilor turistice pe regiuni şi ţări?

4. Enumeraţi factorii distanţei psihologice (subiective).

5. Menţionaţi alţi determinanţi ai fluxurilor internaţionale de turişti.

25


1. Cererea are rolul de declanșator determinant al fluxurilor turistice:

a) inbound

b) outbound

c) interne

d) externe

2. Cererea sunlust este influenţată de:

a) preţuri şi localizarea ofertei

b) oferta sunlust

c) cererea wonderlust

d) ascensiunea ofertei

3. Cererea turistică:

a) este condiţionată de existenţa unei motivaţii specifice

b) este concentrată în ţarile în curs de dezvoltare

c) nu se regăsește în caracteristicile consumului turistic

d) este etalată uniform în timp şi spaţiu

4. Specializarea în turism şi dezvoltarea economică este o opţiune de politică economică care se

justifică prin:

a) Teoria diferenţelor relative în dotările factoriale

b) Teoria costurilor comparative

c) Teoria avantajului absolut

d) Teoria cererii

5. Forţa centrifugă (ca factor al distanţei psihologice) aruncă cererea turistică spre anumite destinaţii

Adevărat sau fals



2006;

N. Neacşu, A. Băltăreţu, Turism Internaţional, Lucrări practice, Editura Pro Universitaria, Bucureşti 2009.

26

Modulul II Turismul pe piaţa mondială


Turismul pe piaţa mondială

4.1. Introducere



4.3.1. Particularităţile pieţei turistice 4.3.2. Determinanţii cererii turistice

4.3.3. Oferta turistică-producţia turistică

4.3.4. Determinanţii ofertei turistice

4.3.5. Rolul statului în turism


4.1. Introducere

Turismul, la fel ca şi celelalte servicii marfă comercializate pe

piaţa mondială şi-a construit, în timp, o piaţă proprie definită prin factori

cu manifestare specifică şi determinanţi proprii de natură economică,

socială, politică, geografică,culturală şi psihiologică.

Turismul face parte din categoria mărfurilor invizibile, abstracte, ce

nu pot fi definite cantitativ şi calitativ decât indirect şi parţial.



– cunoaşterea particularităţilor pieţei turistice în raport cu piaţa

bunurilor;

– definirea termenilor piaţă turistică, produs turistic, imagine

turistică ;

– cunoaşterea caracteristicilor produsului turistic; – enumerarea determinanţilor cererii turistice;

– cunoaşterea celor patru categorii ale ofertei turistice.

27


– studenţii vor putea să definească termeni precum piaţă

turistică, produs turistic, imagine turistică;

– studenţii vor putea să diferenţieze cererea turistică de oferta

turistică;

– studenţii vor putea să descrie particularităţile produsului

turistic;

– studenţii vor putea să enumere determinanţii cererii

turistice;

– studenţii vor cunoaşte cele patru categorii ale ofertei

turistice.


Pentru unitatea de învăţare Turismul pe piaţa mondială, timpul

alocat este de 4 ore.


4.3.1. Particularităţile pieţei turistice

• Piața turistică: spaţiul geografic şi economic, delimitat în timp, unde se întâlnesc cererea

turistică cu oferta turistică

• Producţia turistică este mai mică sau cel mult egală cu oferta (şi nu invers)

Produsul turistic

– efemer şi volatil; – intensiv în muncă;

– vine în contact cu cererea sub forma de imagini.

Produsul imagine

Produsul imagine este proiecţia ofertei la nivelul fiecărui potenţial consumator; Ofertanţii în turism lansează pe piaţă imagini ale propriilor produse folosind tehnici specifice

pentru a influenţa cererea potenţială.

28

Cererea şi consumul în turismul internaţional

“Cererea turistică este formată din ansamblul persoanelor care îşi manifestă dorinţa de a se deplasa

periodic şi temporar în afara ţării de reşedinţa pentru alte motive decât prestarea unei activităţi

remunerate la locul de destinaţie”

4.3.2.Determinanţii cererii turistice

1. Motivaţia

2. Timpul Liber

3. Venitul

4. Modificările demografice

5. Urbanizarea

6. Factorii politici 7. Progresul tehnic

8. Moda (turismul eco)

9. Protecţia sănătăţii

10. Comportamentul de consum turistic.

4.3.3.Oferta turistică – Producţia turistică

Producţia turistică ≤ oferta turistică (piaţa bunurilor – oferta poate, în cel mai bun caz, egală cu

producţia);

oferta turistică poate exista independent de producţia turistică, în timp ce producţia turistică nu

poate fi realizată în absenţa ofertei (oferta de bunuri nu poate exista independent de producţia

acestora);

4.3.4. Determinanţii ofertei turistice 1. Teritoriul este cel mai important determinant al ofertei turistice Componentele ofertei pot fi grupate în două categorii:

- elemente atractive, compuse din resurse naturale, socio-culturale, umane, tehnologice, având o

importanţă relativă în timp şi spaţiu în cadrul ofertei turistice;

- elementele funcţionale, compuse din echipamentul şi serviciile care fac posibilă desfăşurarea

producţiei turistice.

Planurile de abordare a teritoriului

descriptiv

9 atribute explicativ

predictiv

prescriptiv

Definirea teritoriului: stadii ale ciclului de viaţă 1.Stadiul timpuriu al dezvoltării tradiţionale.

2. Stadiul precoce al dezvoltării turistice când sunt descoperite şi puse în valoare atracţiile culturale

sau naturale.

3. Stadiul explorării comerciale de către întreprinzători. 4. Oferta turistică regională intră în stadiul de consolidare a localizării prin racordarea la oferta

naţională şi includerea în planning-ul naţional.

Concluzii:

De acţiunile descrise depinde „longevitatea” teritoriului ca destinaţie turistică. Sunt două mari direcţii

posibile spre care se îndreaptă teritoriul.

5 A: extindere turistică atunci când deciziile de politică regională au fost adoptate pe baza unor criterii

corecte, iar evaluările au fost realiste; când oferta turistică satisface exigenţele şi a celorlalte categorii

comportamentale (cvasipsihocentricii şi psihocentricii).

5 B: stagnare turistică poate chiar declin, dacă strategia planningu-lui a eşuat sau factorii externi au fost mai puternici, decât forţele pieţei, deşi o localizare turistică rareori poate fi retrasă cu totul de pe

piaţă.

29

4.3.5. Rolul statului în dezvoltarea ofertei turistice Instituţiile de Stat – reţea complexă de politici, legi, alte reglementări şi acţiuni ale guvernelor.

Motivaţii ale implicării statului în activitatea turistică:

• Promovarea dezvoltării economice – dezvoltarea economică necesită adesea iniţiativă

guvernamentală şi capital.

• Sprijin acordat industriilor conexe – crearea de politici industriale prin utilizarea de stimulente

şi, respectiv, penalităţi.

• Atragerea de venituri – necesitatea de a genera venituri pentru păstrarea agenţiilor şi a

activităţilor.

• Crearea unui mediu de afaceri stabil – asigurarea unor standarde minime de evaluare a activităţii Identificarea de noi obiective de politică economică.



piaţă turistică;

produs turistic;

produs imagine;

cerere turistică;

oferteă turistică;

extindere turistică;

stagnare turistică;

prescriptiv.


1. Definiţi piaţa turistică.

2. Prezentaţi caracteristicile produsului turistic.

3. Prezentaţi determinanţii cererii turistice.

4. Menţionaţi patru categorii ale ofertei turistice.

5. Comentaţi rolul statului în turism.

30


1. Piaţa turistică este locul în care:

a) se întâlnesc cererea şi oferta turistică

b) producţia şi consumul nu coincid

c) producţia turistică este mai mare decât oferta

d) producţia este sursa ofertei turistice

2. Produsul turistic este:

a) efemer b) volatil

c) efemer şi volatil

d) niciuna din variantele de mai sus

3. Cererea turistică:

a). este condiţionată de existenta unei motivaţii specifice

b). este concentrată în ţările în curs de dezvoltare

c). nu se regăseşte în caracteristicile consumului turistic

d). este etalată uniform în timp şi spaţiu

4.Printre determinanţii cererii turistice regăsim:

a) venitul

b) motivaţia

c) timpul liber

d) a, b, c

5.Oferta turistică:

a) nu poate exista independent de producţia turistică

b) este mai mare sau egală cu producţia turistică

c) este mai mică decât producţia turistică

d) este efemeră


C. Cristureanu, Strategii şi tranzacţii în turismul internaţional, Editura C.H.Beck, Bucureşti, 2006;

N. Neacşu, A. Băltărețu, Turism Internaţional, Lucrări practice, Editura Pro Universitaria, Bucureşti 2009.

31


Marile zone turistice ale Europei

5.1. Introducere



5.3.1. Marile zone turistice ale Europei

5.3.2. Marile zone turistice ale României


5.1. Introducere

În funcţie de o serie de criterii generale - între care

potenţialul turistic (natural şi cultural-istoric), echiparea

tehnico-materială a teritoriului, circulaţia turistică, poziţia

geografică, calitatea mediului înconjurător, reţeaua de aşezări rurale

şi urbane - Organizaţia Mondială a Turismului a distins şase regiuni

turistice, care înglobează aproape toată suprafaţa Terrei, şi anume:

Europa Americile, Asia de Est şi Pacific, Africa, Orientul

Mijlociu, Asia de Sud.



– cunoaşterea tendinţelor mediului turistic internaţional în care

companiile îşi desfăşoară activitatea;

– definirea termenilor de regiuni turistice, circulaţie turistică;

– cunoaşterea caracteristicilor marilor zone turistice ale Europei;

– definirea conceptului de turism naţional;

– cunoaşterea principalelor regiuni turistice din Europa şi

România.

32


– studenţii vor putea să definească termeni precum turism

internaţional şi turism naţional;

– studenţii vor putea să definească termeni precum regiuni

turistice şi circulaţie turistică;

– studenţii vor putea să descrie particularităţile regiunilor

turistice;

– studenţii vor putea să identifice acei parametri culturali care

influenţează turismul internaţional şi naţional;

– studenţii vor cunoaşte şi identifica principalele regiuni

turistice din Europa şi din România.


Pentru unitatea de învăţare Marile regiuni turistice ale Europei

şi României, timpul alocat este de 4 ore.


5.3.1. Marile zone turistice ale Europei

1. Litoralul Mediteranei Europene şi al Atlanticului de Est - concentrează circa o treime din

circulaţia turistică internaţională a planetei. Se caracterizează printr-o activitate turistică neîntreruptă,

staţiuni de litoral ce se succed una după alta. Forma dominantă de turism este sejurul pentru odihnă şi

tratament.

1.1. Litoralul nordic al Mediteranei Europene şi al Atlanticului de Est (Spania, Italia, Franţa).

-În Spania, ţărmul mediteranean este presărat cu o mulţime de staţiuni balneoclimaterice, grupate

în patru sectoare principale, ce se succed de la graniţa cu Franţa până la strâmtoarea Gibraltar.

-Riviera mediteraneană franceză este renumită prin staţiunile de pe Côte d'Azur

-Italia dispune de mai multe sectoare de litoral: Riviera Italiană, Riviera Palermitana în Sicilia

şi Riviera Sarda în Sardinia.

1.2. Ţările balcanice se remarcă prin:

- Litoralul românesc al Mării Negre şi celelalte areale turistice din interior.

- Litoralul croat şi sloven al Mării Adriatice (cu staţiuni ca Opatija, Potorož, Dubrovnik

- Litoralul bulgar al Mării Negre (staţiunile Zlatni Piasâci, Albena) Drujba, Varna, Burgas); în

interior, Sofia şi împrejurimile (Vitoşa, Boroveţ),Valea Trandafirilor.

33

- Litoralul albanez, de-a lungul ţărmului Mării Adriatice (Durres, Vlöre, Tirana).

- În Grecia, ţară turistică prin excelenţă, se remarcă Atena şi împrejurimile, insulele Rhodos,

Creta, Ciclade, Ionice.

- În Turcia există mai multe areale turistice: litoralul mediteranean, litoralul egeean,

Istanbul (cu faimoase monumente bizantine şi otomane), Efes.

1.3. Litoralul nord-african al Mediteranei, de la strâmtoarea Gibraltar până la Canalul

Suez, însorit circa 8 luni pe an şi având un peisaj în general atrăgător: în Maroc, Algeria,

Tunisia, Libia şi Egipt.

1.4. Litoralul Atlanticului de Est şi Insulele Canare, cu obiective turistice în:

- Portugalia: „Riviera Portugheză

- Spania: litoralul atlantic spaniol (cea mai importantă staţiune fiind San Sebastian);

- Franţa: staţiunile balneare de pe Côte d'Argent

-Marea Britanie: (Coasta de Est), Londra şi aria înconjurătoare, având ca axă Valea

Tamisei.

2. Europa Central - Nordică, zonă care concentrează circa un sfert din circulaţia turistică

internaţională a planetei.

2.1. Ţările alpine (Franţa, Italia, Elveţia, Germania, Austria şi Slovenia) , care polarizează cea mai

mare parte a turismului montan european şi, totodată, mondial, în special sporturile de iarnă,

având o dotare tehnică foarte bine dezvoltată.

2.2. Ţările de la Marea Nordului şi de la Marea Baltică, în care durata sejurului în

staţiunile de pe litoral este scurtă, dar se remarcă îndeosebi prin existenţa unor oraşe-porturi cu

numeroase monumente: „oraşele-de-artă" Bruxelles, Anvers, Brügges (în Belgia), Amsterdam, Haga,

Utrecht (în Olanda), oraşele Hamburg, Bremen, Rostock (în Germania), Gdansk, Gdynia, (în

Polonia).

2.3. Ţările scandinave, cu potenţialul turistic dat de frumuseţea şi diversitatea

cadrului natural, precum şi de varietatea monumentelor istorice şi de artă. Principalele obiective

turistice sunt în:

- Danemarca: insula Sjaelland cu capitala (Copenhaga);

- Finlanda: oraşele Helsinki, Tampere (staţiune pentru sporturi de iarnă), Turku,

Savonnlina, Districtul Lacurilor (cu peisaje frumoase), Laponia;

- Norvegia, Oslo şi împrejurimile (fiordul Oslo, colinele împădurite Nurmark, cu

numeroasele lacuri, Holmenkollen - centru de schi);

- Suedia: Stockholm şi împrejurimile, oraşele cu rezonanţă istorică Göteborg,

Uppsala.

2.4. Ţările Europei Central-Estice, fără ieşire la mare, remarcându-se prin turismul

de tranzit şi de cură balneară în:

- Cehia: Praga şi împrejurimile, cu o mare bogăţie de monumente istorice şi de artă,

valea Vltavei, Carstul ceh, staţiunile balneoclimaterice din Cehia de Vest (Karlovy Vary);

- Slovacia, capitala Bratislava, masivul Tatra, cu numeroase staţiuni montane;

- Ungaria: Budapesta, cu o mulţime de monumente istorice şi de artă, Lacul Balaton,

cu salba de staţiuni balneare, oraşe şi cetăţi vechi.

5.3.2. Marile zone turistice ale României -Capitala (Bucureşti) şi împrejurimile, cu monumente istorice şi de artă.

-Litoralul Mării Negre este principala zonă turistică a ţării, oferind un cadru adecvat atât

pentru odihnă, cât şi pentru tratament balnear. Pe o lungime de 70 km se desfăşoară o adevărată

constelaţie de staţiuni.

-Delta Dunării, unul dintre puţinele medii naturale europene aproape nealterate, oferă

iubitorilor naturii un peisaj exotic, o mare varietate faunistică şi posibilităţi de pescuit.

34

-Nordul Moldovei, cu centrul de dispersie oraşul Suceava (capitala Moldovei în secolele

XIV-XVI), care conservă numeroase monumente de artă feudală (printre care şi cele cinci mânăstiri

cu fresce exterioare: Voroneţ, Humor, Arbore, Moldoviţa şi Suceviţa), fiind, totodată, una dintre cele

mai originale zone etnografice şi folclorice ale ţării.

-Bucegi-Valea Prahovei-Braşov, regiunea montană cea mai vizitată, cu masivul Bucegi, cu

mari posibilităţi şi amenajări pentru practicarea schiului, cu forme spectaculoase de eroziune (între

care Babele, Sfinxul) şi numeroase cabane şi staţiuni turistice.

-Nordul Transilvaniei, cu oraşe cum sunt Cluj-Napoca, Târgu Mureş, Bistriţa, Dej, care

abundă în monumente istorice şi arhitectonice medievale.

-Ţara Haţegului şi împrejurimile, respectiv depresiunea cu acelaşi nume şi rama

montană înconjurătoare, cu vestigii ale cetăţilor dacice din Munţii Orăştiei, se adaugă monumentele

istorice din oraşele Deva şi Hunedoara şi sate precum Densuş.

-Munţii Apuseni, zona cu cel mai bogat relief carstic din ţară, cu numeroase peşteri

(Peştera Vântului - având peste 35 km lungime, Meziad, Peştera Urşilor, Scărişoara, Focu Viu).

-Nordul Olteniei este o regiune cu numeroase staţiuni balneare (Băile Govora,

Călimăneşti, Căciulata, Băile Olăneşti, Ocnele Mari, Ocniţa), renumită şi prin monumentele sale

arhitectonice (mănăstiri ca Tismana, Horezu, Cozia) şi de artă populară.

-Maramureşul (o depresiune înconjurată de munţi) reprezintă o adevărată comoară etnografică, în

special în privinţa bisericilor din lemn şi a porţilor şi obiectelor de lemn sculptat.

-Oraşul Iaşi, aflat în estul ţării, fosta capitală a Moldovei, cu numeroase monumente istorice şi de

artă, îndeosebi biserici şi mănăstiri (Trei Ierarhi, Golia, Galata, Cetăţuia, Frumoasa, Mitropolia), palate

(Sturdza,Cantacuzino-Paşcanu, Palatul Cultural), muzee şi case memoriale.

-Marile oraşe din vestul ţării (Timişoara, Arad, Oradea), cu bogate tradiţii culturale şi

posedând importante monumente istorice şi arhitectonice.



mediu turistic internaţional;

regiuni turistice;

turism naţional;

zone turistice;

obiective antropice;

obiective culturale;

staţiuni montane;

staţiuni litorale.


1. Care sunt tendinţele turismului internaţional?

2. Prezentaţi caracteristicile turismului din Europa.

3. Care sunt principalele regiuni turistice din Europa?

4. Care sunt principalele zone turistice din România?

5. Care sunt principalele obiective turistice din Europa Nordică?

35


1. Costa Brava este o staţiune de pe ţărmul mediteranean al:

a. Spaniei

b. Italiei

c. Franţei

2. Dubrovnik este o staţiune de pe litoralul:

a. bulgar al Mării Negre

b. croat şi sloven al Mării Adriatice

c. albanez al Mării Adriatice

3. Basel este o staţiune montană alpină din:

a. Franţa

b. Austria

c. Elveţia

4. Tampere este o staţiune pentru practicarea sporturilor de iarnă din:

a. Norvegia

b. Suedia

c. Finlanda

5. Coloanele de bazalt de la Detunatele reprezintă un important obiectiv din:

a. Munţii Apuseni

b. Munţii Banatului

c. Munţii Retezat


1. Neguţ S, Vlăsceanu Ghe., Bran F., Popescu C., Vlad B.L., Neacşu C. M., Geografie Economică

Mondială, Editura Meteor Press, Bucureşti, 2008; 2. N.Neacşu, A. Băltăreţu, Turism Internaţional, Lucrări practice, Editura Pro Universitaria,

Bucureşti 2009.

36


Politica turistică

6.1. Introducere



6.3.1. Politica turistică

6.3.2. Strategii de dezvoltare turistică


6.1. Introducere

Turismul internaţional se sprijină pe o largă comunicare şi

conlucrare între naţiuni în legătură cu o mare varietate de legi,

reglementări şi politici. Acestea trebuie să se regăsească în politica

turistică a fiecărei ţări tot astfel cum şi politica financiară, valutară,

industrială, socială, culturală, de mediu internă şi externă cu întreaga

gamă de aplicaţii şi corelaţii au trimiteri spre coordonatele politicii

turistice.



– cunoaşterea rolului pe care îl are statul în turism;

– definirea termenilor de dezvoltare durabilă în context

turistic;

– exemplificarea funcţiilor statului; – definirea obiectivelor politicii turistice;

– cunoaşterea măsurilor de politică economică.


– studenţii vor putea să definească termeni precum:

dezvoltare durabilă, profit echitabil, politică fiscală;

37

– studenţii vor putea să facă diferenţa între funcţia de

intervenţie a statului şi cea de promovare a acestuia;

– studenţii vor putea să enumere funcţiile ANT-urilor;

– studenţii vor putea să enumere obiectivele politicii

turistice;

– studenţii vor identifica măsurile de politică economică.


Pentru unitatea de învăţare - Politica turistică, timpul alocat

este de 4 ore.


6.3.1. Politica turistică

Politica turistică

Turismul internaţional se sprijină pe comunicare şi conlucrare între naţiuni privind: norme,

reglementări şi politici care se regăsesc în politica turistică a fiecărei ţări.

Rolul statului în turism

• Considerat de către UNWTO ca una din importantele căi de creştere economică, turismul a fost

inclus de unele din statele lumii în strategia dezvoltării economice durabile.

Funcţiile statului

• De intervenţie • De coordonarea turismului

Poziţia UNWTO Funcţiile ANT-urilor ar trebui să fie:

Administrarea generală a sectorului de turism şi călătorii

Planificarea şi dezvoltarea turistică

Cercetare

Educaţie şi calificare

Marketing şi promovare

Obiectivele politicii turistice (1) Obiectivele specifice turismului sunt de natură extraeconomică şi de natură economică.

Obiectivele politicii turistice (2)

Prin aplicarea politicii turistice se urmăreşte şi repartizarea uniformă pe întregul teritoriu naţional a

fluxurilor turistice.

38

Instrumentele specifice politicii turistice

Au drept scop: - favorizarea dezvoltării turismului;

- orientarea acestei evoluţii; - corectarea disfuncţionalităţilor care pot apare în relaţia turismului cu celelalte activităţi;

- maximizarea efectelor economico-sociale.

Politica fiscală… Adoptarea măsurilor de natură fiscală trebuie să se bazeze pe o comparaţie realistă a pierderilor

bugetare şi de imagine (încălcarea angajamentelor internaţionale) cu posibilele avantaje la nivelul

mediului de afaceri.

Poziţia organizaţiilor internaţionale:

• WTTC recomandă UNWTO ca politica fiscală a ţărilor ce îşi doresc o industrie turistică competitivă să răspundă următoarelor principii şi obiective:

• Echitate

• Eficienţă • Simplitate

• Profit echitabil

• Efect de stimulare

Planningul

• …..este un proces bazat pe cercetarea şi evaluarea potenţialului unei ţări, zone, regiuni în care s-ar

putea dezvolta o anumită activitate (turismul).

Modele de planificare

• Locală (gestionarea spaţiului şi a implicaţiilor asupra comunităţilor locale) • Regională (integrarea geografică, administrativă şi sectorială: clustere)

• Naţională (studii, strategii)

•Internaţională (probleme punctuale: poluare, salvarea unor resurse naturale, culturale)

• Perioada de previziune împarte modelele de planificare în trei categorii: planificare pe termen scurt

sau operaţională, planificare pe termen mediu sau tactică şi planificare pe termen lung sau strategică.

6.3.2. Strategii de dezvoltare turistică

Strategii ale planning-ului:

1. Reactive

2. Proactive

Pot fi : – strategii defensive

– strategii ofensive

» Strategia tip cluster

Portofoliul industrial regional al T&T (cluster)

Se defineşte prin dimensiune, specializare, dinamică, profunzime, extindere, vitalitate, vârstă (stadiul

din ciclul de viaţă)

Scurgerile (pierderile) de valoare (Leakages) Sunt inerente • Categorii: Scurgeri externe: determinate de acţiuni din exteriorul

Scurgeri interne: imputabile importurilor. Pot fi diminuate prin modificarea ofertei. Scurgeri invizibile: (evaziunea fiscală, companii off-shore, deteriorarea resurselor naturale)

Strategii teritoriale

Proces de planning etapizat bazat pe principiile amenajării turistice:

1. Principiul integrării 2. Principiul flexibilităţii sau a structurilor evolutive

3. Principiul activităţii principale şi al recepţiei secundare

39

4. Principiul reţelelor interdependente (clusterul turistic) 5. Principiul funcţionalităţii optime a întregului sistem turistic

6. Principiul rentabilităţii directe şi indirecte



dezvoltare durabilă;

politica turistică;

ANT;

politică economică;

politica de creditare;

profit echitabil;

planningul;

strategii teritoriale.


1. Definiţi politica turistică?

2. Prezentaţi rolul politicii turistice.

3 Care sunt diferenţele dintre funcţia de promovare a statului şi funcţia de intervenţie a acestuia?

4. Ce obiective are politica turistică?

5. Exemplificaţi şi comentaţi măsurile de politică economică.

40


1. Funcţiile statului în turism sunt de:

a. Promovare b. Stimulare c. Coordonare

d. Intervenţie

2. Funcţiile ANT-urilor ar putea să fie: (poziţia UNWTO)

a. Planificarea şi dezvoltarea turistică

b. Cercetare

c. Educaţie şi calificare

d. Marketing şi promovare

o Adevărat o Fals

3. Care dintre principii şi obiective nu promovează o industria turistică competitivă:

a. Profit echitabil

b. Efect de stagnare

c. Eficienţă d. Echitate

4 Modelele de planificare sunt: a. ……………. b. ……………. c. ……………. d. …………….

5. Enumeraţi patru principii ale strategiilor teritoriale: a. ……………. b. ……………. c. ……………. d. …………….



2006;


41

Modulul III Serviciile în turismul internaţional


7. Serviciile de transport în turismul internaţional

7.1. Introducere



7.3.1. Transportul feroviar 7.3.2. Transportul rutier

7.3.3. Transportul naval

7.3.4. Transportul aerian


7.1. Introducere

Transportul, ca serviciu turistic, reprezintă nu numai posibilitatea

de acces la destinaţia consumului turistic, ci şi o componentă importantă

a acestuia, în valoarea produsului turistic, serviciile de transport deţin de

la 25% până la 50%, în funcţie de forma de turism, modalitatea de

transport, distanţa între locul de provenienţă a turistului şi cel de

destinaţie, sezon, conjunctura de pe piaţa mondială a combustibilului în

calitate de componentă a consumului şi a producţiei turistice, serviciile

de transport sunt un element dinamizator al circulaţiei turistice atât

interne, dar mai ales internaţionale, instalându-se între transporturi şi

turism o legătură dublă de cauză-efect.

Transportul reprezintă prima manifestare a consumului turistic, fiind

singura componentă de care nu se poate dispensa turistul în acţiunea sa

de deplasare spre destinaţia turistică.



– definirea transportului ca serviciu turistic; – clasificarea transporturilor;

– prezentarea principalelor caracteristici ale transporturilor;

– identificarea factorilor care influenţează repartiţia pe Glob a

transporturilor;

– enumerarea factorilor care influenţează evoluţia transporturilor.

42


– studenţii vor putea să definească transportul ca serviciu

turistic;

– studenţii vor putea să justifice clasificarea transporturilor;

– studenţii vor putea să prezinte principalele caracteristici ale

transporturilor;

– studenţii vor putea să identifice factorii care influenţează repartiţia pe Glob a transporturilor;

– studenţii vor putea să enumere factorii care influenţează

transporturile.


Pentru unitatea de învăţare Serviciile de transport în

turismul internaţional, timpul alocat este de 4 ore.


7.3.1. Transportul feroviar

Progresul tehnic s-a reflectat asupra transportului feroviar prin creşterea vitezei de deplasare a trenurilor, creşterea gradului de confort a călătoriei, extinderea reţelei de căi ferate chiar şi în zone considerate inaccesibile până nu demult.

O particularitate a comercializării serviciilor de transport turistic feroviar este că tarifele internaţionale se determină, în principiu, ca o sumă a tarifelor naţionale percepute pe teritoriul fiecărei ţări traversate de traseul turistic. Fiecare ţară îşi fixează şi propriile reduceri tarifare.

Cele mai frecvente aranjamente turistice pe calea ferată sunt:

Rail Inclusive Tour (RIT) presupune comercializarea de către agentul de voiaj a unui pachet de servicii turistice pentru grupuri organizate, la un preţ global, folosind ca mijloc de transport trenul.

Inter - Rail reprezintă un aranjament de transport feroviar ce se organizează pentru posesorii de legitimaţii cu acelaşi nume şi implică acordarea unor reduceri tarifare de 50% la vagoane de clasa a Il- a pe tot parcursul feroviar al ţărilor ce au aderat la acest sistem. Sistemul se adresează tinerilor sub 21 de ani şi este girat de căile ferate franceze.

Eurail (- Tariff / Group/pass) se adresează turiştilor din ţările extra-europene care pot achiziţiona

biletele cu aceste denumiri de la reprezentanţii unor administraţii ale căilor ferate europene sau agenţii de voiaj acreditate în America de Nord şi Sud, Africa, Japonia, Australia pentru a călătorii spre destinaţii europene.

43

7.3.2. Transportul rutier

Transportul rutier reprezintă mijlocul de transport privilegiat al turismului internaţional în ţările occidentale.

Dezvoltarea industriei de autovehicule a determinat o creştere atât a fluxului turistic, cât şi multiplicarea destinaţiilor turistice. Turismul rutier permite o mai mare dispersare a fluxurilor turistice până în cele mai izolate regiuni, precum şi mai multă autonomie.

Autobuzul şi autocarul reprezintă un mijloc de transport tot mai folosit, în special pentru turismul organizat de grup, mai ales datorită costului scăzut care permite comercializarea pe piaţă la tarife modice.

Uniunea Internaţională a Transporturilor Rutiere (IRU) publică anual, din 1983, un ghid cu liniile regulate internaţionale de autocare în Europa. Această reţea de linii regulate s-a dezvoltat în Europa în cadrul sistemului Eurolines şi Europabus, care grupează ţări atât din Europa de Vest, cât şi din Europa de Est şi Sud - Est. în America de Nord, societăţile de autocare s-au dezvoltat atât de puternic încât au înlocuit în bună parte transportul feroviar.

7.3.3. Transportul naval

Alegerea navelor ca mijloc de transport turistic a fost, încă de la începutul secolului, o opţiune de consum turistic proprie segmentului cererii de lux. Desigur, existenţa mai multor clase calitative în interiorul aceluiaşi spaţiu de transport a facilitat şi accesul turiştilor cu venituri mai modeste, deşi tariful plătit pentru o croazieră cu vaporul era destul de ridicat. Atracţia exercitată de călătoria pe apă ca suport al agrementului şi nu doar ca posibilitate de acces la o destinaţie turistică a stimulat dezvoltarea şi diversificarea aranjamentelor de croazieră. Parcul de nave în continuă dezvoltare, creşterea siguranţei transportului, dar mai ales creşterea capacităţii navelor şi diversificarea tipurilor de nave care oferă condiţii de confort şi agrement sporite au stimulat cererea turistică pentru croaziere.

Piaţa turismului de croazieră şi-a modificat imaginea în ultimii ani de la o piaţă de lux la o piaţă şi o ofertă de masă, destinată unui public mai larg şi mai tânăr. Tendinţele recente sunt de scurtare a duratei croazierelor, de combinare a aranjamentelor aer/mare o dată cu liberalizarea transporturilor aeriene şi o diversificare a activităţilor ce se desfăşoară la bordul navelor. Toate aceste modificări s-au reflectat în alinierea ofertei la cerere, ceea ce a stimulat circulaţia turistică pe calea maritimă.

7.3.4. Transportul aerian

În transporturile turistice internaţionale, transporturile aeriene joacă un rol de prim ordin prin

dinamica lor şi mai ales prin perspectivele pe care le deschid circulaţiei turistice internaţionale. Din punct de vedere al mobilului călătoriei, pasagerii companiilor aeriene se împart în trei categorii

distincte care necesită o tratare specială din punctul de vedere al companiei aeriene, pentru elaborarea

politicii sale comerciale: a. Categoria de public care alege călătoria cu avionul indiferent de preţ. b. O a doua categorie de public este cel constrâns să călătorească cu avionul c. Cel mai însemnat segment de piaţă căruia i se adresează transportul aerian este cea de a treia

categorie, publicul care nu este obligat să călătorească cu avionul şi care optează pentru acest

mod de a călători. Aviaţia este o ramură de transport costisitoare, iar stimularea turismului pe calea aerului nu poate

avea loc decât prin stabilirea unei delimitări clare între turiştii de vacanţă şi celelalte categorii de călători

2 .

Principala cauză a expansiunii transporturilor aeriene o reprezintă superioritatea performanţelor

aparatelor de zbor comparate cu alte mijloace de transport. Datorită caracteristicilor tehnice ale

aparatelor de zbor, transportul pe calea aerului se caracterizează prin rapiditate, adaptabilitate, regularitate,

comoditate, siguranţă, accesibilitate

44



transporturi feroviare;

transporturi rutiere;

transporturi navale;

transporturi aeriene;

reduceri tarifare;

comercializarea serviciilor de transport;

turismul de croazieră;

expansiunea transporturilor.


1. Comentaţi expansiunea transporturilor în prezent.

2. Prezentaţi câteva exemple de comercializarea serviciilor de transport.

3. Identificaţi factorii care influenţează repartiţia transporturilor pe Glob?

4. Enumeraţi trei trăsături ale pieţei turistice aeriene.

5. Menţionaţi prin ce se caracterizează transporturile aeriene.


Prezentaţi:

1. Trei avantaje ale transportului rutier……………………………………………

2. Trei dezavantaje ale transportului feroviar…………………………………….

3. Trei avantaje ale transportului aerian………………………………………….

4. Trei dezavantaje ale transportului naval……………………………………….

45


C. Cristureanu, Strategii şi tranzacţii în turismul internaţional, Editura C.H. Beck, Bucureşti,

2006;


46


Serviciile de cazare

8.1. Introducere



8.3.1. Industria serviciilor de cazare

8.3.2. Clasificarea serviciilor de cazare 8.3.3. Hotelul internaţional


8.1. Introducere

Industria cazării, în calitate de principală componentă a Industriei

Turistice din ţările exportatoare de turism, reflectă pe deplin

particularităţile întregului sector: este eterogenă, afectată de

sezonalitate, utilizează un volum ridicat de muncă cu calificare medie,

iar ca o trăsătură distinctă în grupul serviciilor de sejur, este

intensivă în capital.

Structurile de cazare turistică cuprind o multitudine de forme care pot fi clasificate conform criteriului investiţiei (grea sau uşoară) şi pe baza unor considerente de rentabilitate, amortizare, preţuri şi clientelă specifică în:

A. hoteliere;

B. extrahoteliere; C. nepermanente.



- definirea structurilor de cazare; – prezentarea modului de evoluţie a serviciilor de cazare;

– clasificarea structurilor de cazare în funcţie de caracteristici;

47

– definirea complexului hotelier;

– cunoaşterea caracteristicilor consorţiilor internaţionale.


– studenţii vor putea să definească structurile de cazare; – studenţii vor putea să prezinte modul în care structurile de

cazare au evoluat în timp; – studenţii vor putea să descrie particularităţile structurilor de

cazare; – studenţii vor putea să clasifice structurile de cazare în

funcţie de caracteristici; – studenţii vor cunoaşte caracteristicile consorţiilor

internaţionale şi definiţia complexului hotelier.


Pentru unitatea de învăţare Serviciile de cazare, timpul alocat este

de 4 ore.


8.3.1.Industria serviciilor de cazare: Eterogenă ca structură şi capacitate • Nuanţat sezonieră (în funcţie de localizarea unităţilor, categorie, segment de consumatori, destinaţie)

• Sezonalitate gestionabilă

• Intensivă în capital • Resursele de muncă sunt, predominant, de calificare medie

• Importanţa esteticii constructive faţă de elementele funcţionale

• Valorizează şi valorifică elemente ale patrimoniului cultural

• Este amplasată la locul resursei turistice

8.3.2. Clasificarea unităţilor de cazare

Clasificare Eterogenitatea industriei cazării – pe plan structural şi ca localizare • constructiv,

48

• arhitectural

• calitativ

Structuri de cazare:

a. hoteliere

b.extrahoteliere c. nepermanente

8.3.3. Hotelul internaţional

Cea mai uzitată modalitate de internaţionalizare a serviciilor de cazare şi modul de exprimare a

integrării pe orizontala din sectorul hotelier: adoptarea strategiei de scală.

Compania hotelieră urmăreşte: • extinderea pieţei, diversificarea geografică, dispersarea riscurilor

• aprovizionarea cu resurse ieftine, valorificarea activelor invizibile (reputaţia, marca, design propriu)

Hoteluri independente - proprietate individuală

• Hotelul este proprietatea unei persoane sau a unei companii.

Franciza hotelieră Proprietarul deţine, parţial, controlul operării hoteliere

Contractul de management

Proprietarii se comportă ca investitori, ce încredinţează managementul companiei unui terţ

• prin închiriere – proprietarii de hoteluri dau cu chirie proprietatea (clădirea) unei companii hoteliere

în scopul operării hotelului şi primeau o taxă sau

• au obligaţia de a plăti taxe de management şi de performanţă companiilor de management Două categorii de companii de management:

• companii de lanţ hotelier de marcă – Accor, Sheraton, Holiday Inn – ce realizează managementul

propriilor mărci

• companii de management independente – cea mai mare parte în SUA Comisioanele percepute de

companiile de management includ:

• taxă de bază – 2-4% hoteluri full-service; 2-5% - hoteluri economy /limited service; 1.5 –4% - hoteluri de lux

• taxă de performanţă (de succes)–15% din creşterea profitului operaţional .investiţiile în scopul

dezvoltării

Consorţiile hoteliere

Consorţiul = grupare de hoteluri independente sau mici proprietăţi ce au în comun politica de

marketing şi sistemul de rezervare.



industria serviciilor de cazare;

structuri de cazare extrahoteliere;

structuri de cazare nepermanente;

lanţ hotelier;

hotelul individual;

franciza hotelieră;

49

contract de management;

consorţiu hotelier;


1. Care sunt caracteristicile industriei de cazare?

2. Prezentaţi clasificarea structurii de cazare.

3. Care sunt diferenţele dintre structurile de cazare extrahoteliere şi nepermanente?

4. Caracterizaţi lanţul hotelier.

5. Care sunt avantajele şi dezavantajele contractului de management?


1. Structurile de cazare sunt reprezentate de:

a) Structuri hoteliere b)

Structuri permanente c)

Structuri de afaceri

d) Reşedinţe secundare

2. Avantajele pentru proprietar ale sistemului de franciză includ:

a) răspunderea pentru respectarea calităţii originare a serviciilor

b) plata taxelor lunare de francize

c) costuri de lansare ridicate

d) asistenţa managerială profesionistă

3. Finanţarea publică, ca metoda de finanţare a investiţiilor hoteliere se poate realiza prin:

a) Credit

50

b) Leasing

c) Stimulente de natură fiscală

d) Leasing imobiliar

4. Nu reprezintă un avantaj al participării la un consorțiu hotelier:

a) accesul la un sistem de rezervare computerizat

b) impunerea respectării unor reguli cu privire la calitatea şi imaginea produsului

c) libertate în privinţa deciziilor operaţionale

d) producţia în comun a materialului de promovare

5. Calitatea serviciilor hoteliere este determinata de:

a) Preţurile practicate

b) Numărul de stele

c) Clasa hotelieră

d) Calitatea forţei de muncă



2006;


51

Modulul IV Distribuţia şi comercializarea în Turismul internaţional


Distribuţia şi comercializarea în Turismul internaţional

9.1. Introducere

9.2. Obiectivele şi competenţele unităţii de învăţare 9.3. Conţinutul unităţii de învăţare

9.3.1. Sistemul distribuţiei directe şi indirecte

9.3.2. Funcţiile canalelor de distribuţie

9.3.3. Turoperatorii

9.3.4. Compania angrosistă de turism (CAT)

9.3.5. Firma detailistă de turism (ADT)

9.3.6. Agenţiile de Turism Virtuale (ATV)

9.3.7. Oferta distribuitorilor

9.3.8. Obiective ale strategiei de piaţă


9.1. Introducere

Distribuţia produsului turistic seamănă cu cea a altor activităţi

economice. Distribuţia este tot mai mult considerată ca un element

decisiv în strategia turistică, atât la nivelul firmei, cât şi al pieţei

turistice în ansamblul ei, determinând competitivitatea şi profitabilitatea

industriei turistice. Ca şi în cazul altor activităţi şi în industria turistică

sunt două mari categorii de sisteme de distribuţie: distribuţia directă şi

distribuţia indirectă.



– cunoaşterea principalelor forme de distribuţie şi

comercializare în turismul internaţional;

– definirea celor două categorii de sisteme de distribuţie

directă şi indirectă;

– enunţarea funcţiilor pe care le au canalele de distribuţie;

– prezentarea avantajelor şi limitelor distribuţiei indirecte;

52

– definirea turoperatorilor, companiei angrosiste de turism,

firmei detailiste de turism, agenţiei de turism virtuale.


– studenţii vor putea să definească termeni precum:

turoperatorii, compania angrosistă de turism, firma detailistă de

turism, agenţia de turism virtuală ;

– studenţii vor cunoaşte principalelor forme de distribuţie şi

comercializare în turismul internaţional; – studenţii vor putea să descrie particularităţile şi

caracteristicile celor două categorii de sisteme de

distribuţie directă şi indirectă;

– studenţii vor putea să enunţe funcţiile pe care le au canalele de

distribuţie;

– studenţii vor prezenta avantajele şi limitele distribuţiei

indirecte.


Pentru unitatea de învăţare Distribuţia şi comercializarea în

Turismul internaţional, timpul alocat este de 6 ore.


9.3.1. Sistemul distribuţiei directe

- Vânzările efectuate de către fiecare furnizor al prestaţiilor turistice, direct către client (persoană fizică

şi juridică). Sistemul distribuţiei indirecte

Prin intermediari: agenţii de turism şi touroperatori (TO), brokeri de chartere, titulari CRS/ GDS/

GNE, instituţii financiare,…. orice companie care se interpune între furnizorii de servicii turistice şi

clienţi. 9.3.2. Funcţiile canalelor de distribuţie

9.3.3.Turoperatorii - producători sau “fabricanţi” de voiajuri forfetare. - mai frecvenţi în Europa (Anglia şi Germania)

mai dinamici în celelalte ţări europene şi în Japonia.

9.3.4. Compania angrosistă de turism (CAT).

- Acţionează ca intermediar între furnizorul de servicii turistice (mandant) şi agenţia de turism care

operează ca detailist (ADT).

53

9.3.5. Firma detailistă

Cunoscută şi ca Agenţie de Turism sau Agenţie de Voiaj are rolul de a fi veriga finală în procesul de

distribuţie, punându-l în legătură pe consumatorul de turism cu sursa ofertei turistice (TO, angrosist

sau prestator) în ansamblul ei sau pe componente separate.

9.3.6. Agenţiile de Turism Virtuale (ATV)

- Web-ul s-a constituit ca piaţă virtuală pentru o nouă categorie a agenţiilor de turism, agenţiile

virtuale care spre deosebire de agenţiile tradiţionale îşi desfăşoară întreaga activitate prin Internet. Produsele turistice (Aranjamente turistice)

Voiajul forfetar (Inclusive Tour/ Totul Inclus sau Package Tour), produsul turistic cu cea mai mare

pondere pe piaţa turismului de vacanţă, este o călătorie organizată spre o anumită destinaţie turistică în

conformitate cu un program detaliat care include un pachet determinat de servicii turistice şi bunuri de

consum oferite spre vânzare pe piaţă contra unui preţ fix, comunicat şi plătit în prealabil.

9.3.7. Oferta distribuitorilor

Pachetele turistice (Package Tours) sunt oferite pe piaţă fie conform formulei “totul inclus” (voiaj

forfetar) fie prin formula “mixtă” conform căreia este furnizată numai o parte a prestaţiei turistice.

Crearea ofertei turistice

……..“asamblarea” diferitelor componente cuprinde mai multe faze etalate pe o perioadă de câteva luni sau uneori chiar câţiva ani.

Pentru creatorul/ fabricantul de produse, procesul cuprinde următoarele faze:

studiul de piaţă turistică;

concepţia produsului turistic; selecţionarea destinaţiei turistice;

negocierea produsului turistic;

comercializarea produsului turistic.

9.3.8. Obiective ale strategiei de piaţă:

a) Avantajul competitiv ca o condiţie corelată cu stabilirea unui raport optim calitate-preţ.

b) Lărgirea gamei de produse (diversificarea) serveşte obiective multiple: fluctuaţii importante ale

raportului de schimb valutar, acţiunile concurenţei.

c) Adoptarea unei “strategii sortimentale” nuanţate care permite împletirea obiectivului pătrunderii pe

piaţă cu lărgirea gamei de produse, în condiţii de competitivitate şi de eficienţă a gestiunii.



sistemul distribuţiei directe;

sistemul distribuţiei indirecte;

turoperatorii;

firma detailistă de turism;

agenţiile de turism virtuale;

aranjamentele turistice;

oferta distribuitorilor;

obiectivele strategiei de piaţă.

54


– studenţii vor putea să definească termeni precum: turoperatorii, compania angrosistă de turism,

firma detailistă de turism, agenţia de turism virtuală ;

– studenţii vor cunoaşte principalele forme de distribuţie şi comercializare în turismul

internaţional;

– studenţii vor putea să descrie particularităţile şi caracteristicile celor două categorii de sisteme

de distribuţie directă şi indirectă;

– studenţii vor putea să enunţe funcţiile pe care le au canalele de distribuţie; – studenţii vor prezenta avantajele şi limitele distribuţiei indirecte.

1. Definiţi: turoperatorii, compania angrosistă de turism, firma detailistă de turism, agenţia de

turism virtuală.

2. Prezentaţi principalele forme de distribuţie şi comercializare în turismul internaţional.

3. Descrieţi particularităţile şi caracteristicile celor două categorii de sisteme de distribuţie directă

şi indirectă.

4. Enumeraţi cel puţin cinci funcţii ale canalelor de distribuţie.

5. Care sunt avantajele distribuţiei directe? Dar dezavantajele acesteia.


1. Distribuţia directă este reprezentată de vânzările efectuate de către fiecare furnizor al prestaţiilor

turistice direct către client şi prezintă următorul dezavantaj pentru furnizor:

a) confruntarea cu reţeaua intermediarilor

b) sentiment de nesiguranţă şi frustrare indus prin acţiunile promoţionale ale reţelei de intermediari

c) economie de timp

d) flexibilitate şi control direct în relaţia cu piaţa

2. Nu reprezintă un avantaj al distribuţiei indirecte:

a) cedarea unei părţi din profitul furnizorilor către reţeaua de distribuţie

55

b) preţuri mai atractive

c) plata unică în avans

d) asocierea serviciilor de consultant la cele de distribuţie

3. Nu reprezintă o calitate a produsului turistic:

a) remediabil

b) fiabil

c) adaptabil

d) flexibil

4. Largirea gamei de produse, ca obiectiv al strategiei de piaţă nu urmăreşte:

a) posibilităţi variate de alegere pentru consumatori

b) favorizarea reînnoirii produselor

c) micşorarea vulnerabilităţii comerciale în faţa riscurilor ce decurg din instabilitatea politică

d) obţinerea unui avantaj competitiv

5. Companiile Angrosiste de Turism inbound:

a) oferă pachete de servicii turistice vizitatorilor ţării în care are reşedinţa firma

b) oferă aranjamente turistice spre destinaţii în afara ţării de reşedinţă a firmei

c) nu pot opera şi în alte ţări

d) formează majoritatea agenţilor economici din sectorul distribuţiei turistice



2006;

N. Neacşu, A. Băltăreţu, Turism Internaţional, Lucrări practice, Editura Pro-Universitaria, Bucureşti 2009.

56


Produse turistice specializate

10.1. Introducere



10.3.1. Turismul de întruniri sau MICE 10.3.2. Ecoturismul

10.3.3. Turismul cultural

10.3.4. Alte pieţe ale turismului de nişe


10.1. Introducere

O dată cu îmbogăţirea experienţei turistice s-a diversificat şi gama

motivaţiilor care dirijează cererea turistică spre obţinerea de noi

satisfacţii faţă de cele pe care le procură turismul de masă sau aranjamentele turistice de tip standard.

Printre produsele turistice introduse relativ recent pe piaţă sau care

manifestă o dinamică deosebit de accentuată putem enumera: turismul de

întruniri, ecoturismul, turismul rural, turismul cultural, turismul de

sănătate.



– definirea termenilor de ecoturism şi turism cultural;

– cunoaşterea statutului şi strategiei (EFCT European

Federation of Conference Towns) – cunoaşterea caracteristicilor produsului turistic pe piaţa

MICE;

57

– diferenţierea turismului rural de ecoturism;

– explicarea noţiunii de moştenire culturală.


– studenţii vor putea să definească termeni precum

ecoturism şi turism cultural ;

– studenţii vor putea să diferenţieze turismului rural de

ecoturism;

– studenţii vor putea să descrie particularităţile

oraşelor de conferinţe;

– studenţii vor cunoaşte caracteristicilor produsului

turistic pe piaţa MICE;

– studenţii vor putea să explice noţiunea de moştenire

culturală.


Pentru unitatea de învăţare, Produse turistice specializate -

timpul alocat este de 4 ore.


10.3.1. Turismul de întruniri sau MICE

Turismul de întruniri sau MIC

Federaţia Europeană a Oraşelor de Conferinţe (EFCT)(EFCT)

• înfiinţată în 1964, sediul la Bruxelles, are în prezent 90 de membrii din 30 de ţări

• şi-a propus să menţină standardele la un nivel foarte înalt pentru oraşele gazdă a reuniunilor

internaţionale.

EFCT

….are două categorii de membrii:

• membrii ordinari • membrii asociaţi

58

Produsul turistic de pe piaţa MICE

...este format din un grup de prestaţii având în ansamblu caracteristica de „produs dedicat” sau produs „la comandă”, are caracter continuu (neafectat de sezonalitate), încasări unitare ridicate şi elasticitatea

scăzută la preţ a cererii, nu poate fi standardizat, nu este realizat în exclusivitate de TO care

colaborează pe parcursul organizării, derulării şi consumului cu clientul care a iniţiat şi comandat

organizarea congresului.

10.3.2. Ecoturismul …….se defineşte prin următoarele caracteristici:

• oferă posibilitatea de a trăi o experienţă direct legată de un anumit spaţiu ale cărui calităţi naturale şi

culturale şi-au păstrat autenticitatea;

• oferă informaţii educative care permit vizitatorilor să aprecieze calităţile unice ale unui teritoriu;

• induce vizitatorilor un comportament protector şi etic faţă de teritoriul vizitat;

• uzează de diferite strategii pentru a minimiza impactul negativ asupra mediului; • maximizează veniturile din turism în condiţiile de minimizare a consumului elementelor de mediu.

Activităţile înscrise în ecoturism îşi propun accesul la ecosisteme, fenomene naturale, peisaje cu

caracter de unicat găzduite de anumite regiuni, zone, comunităţi.

• ecoturismul reprezintă o formă extremă a adoptării strategiei de dezvoltare turistică durabilă şi nu

poate fi confundat cu formele de turism care respectă anumite reguli ale protecţiei mediului dar îşi

păstrează intact caracterul comercial (turismul ecologic).

10.3.3.Turismul cultural ……..se referă la segmentul industriei turistice care plasează atracţia culturală în centrul ofertei.

• Atracţiile se pot prezenta sub forma spectacolelor, muzeelor, parcurilor tematice, comunităţi

culturale definite prin tradiţii, religie, artizanat, mod de viaţă.

• Din punctul de vedere al destinaţiilor turistice, acestea îşi pun în valoare ceea ce poartă denumirea

generică de moştenire culturală, parte a potenţialului cultural naţional.

Deşi “moştenirea culturală” (cultural heritage) este un termen vag definit, a devenit centrul unei

forme de turism importante, turismul de moştenire culturală, care are ca motivaţie dorinţa turiştilor de

a cunoaşte, de a se cultiva, de se regăsi şi împlini spiritual.

10.3.4. Alte pieţe ale turismului de nişe

4. Turismul rural este definit de OECD ca “…acea formă de turism a cărei trăsătură dominantă este

posibilitatea oferită vizitatorilor de a-i atrage într-o relaţie personalizată cu componentele naturale şi

antropice ale mediului rural, de a le crea condiţii să participe la activităţile specifice acestui mediu, la

tradiţiile şi modul de viaţă ce caracterizează comunitatea locală”.

Turismul de sănătate se referă la acele facilităţi şi destinaţii care oferă consumatorilor de turism

condiţii de ameliorare a stării de sănătate. Cele trei forme principale ale turismului de sănătate sunt:

• turismul medical (motivat de un tratament medical, intervenţie chirurgicală, consultarea unui

medic);

• turismul de întreţinere a condiţiei fizice (fitness şi wellness) care se poate practica atât în staţiuni

balneoclimaterice, cât şi în centre specializate;

• turismul de reabilitare şi recuperare fizică şi/sau psihică.

59



turismul de întruniri;

oraşul de conferinţe;

ecoturismul;

turismul cultural;

turismul de nişe;

turismul rural;

turismul de sănătate;

produsul turistic.


1. În ce an a fost înfiinţată Federaţia Europeană a Oraşelor de Conferinţe (EFCT)?

6. Prezentaţi caracteristicile ecoturismului.

7. Care sunt diferenţele dintre turismul rural şi ecoturism?

8. Ce facilităţi poate oferii turismul de sănătate?

9. Care sunt dimensiunile culturale ale turismului?


1. Produsul turistic de pe piaţa MICE (meetings, incentives, conventions and exibitions) prezinta

următoarele caracteristici:

a) încasări unitare scăzute

b) elasticitate scăzută la preţ a cererii

c) elasticitate crescută la preţ a cererii d) standardizat

2. Ecoturismul prezintă următoarele caracteristici:

a) nu vizează mediul înconjurător

b) poate fi confundat cu formele de turism care respectă anumite reguli ale protecţiei mediului

60

c) uzează de diferite strategii pentru a minimiza impactul negativ asupra mediului

d) minimizează veniturile din turism în condiţiile de maximizare a consumului elementelor de

mediu

3. Pentru ca o călătorie să fie considerată turism cultural, trebuie sa îndeplinească următoarea

condiţie:

a) să aibă ca principală motivaţie dorinţa de cunoaştere, de cultivare;

b) sa fie consumat ca orice alt produs turistic

c) motivat de un tratament medical, intervenţie chirurgicală, consultarea unui medic

d) să nu presupună intervenţia unui intermediar − persoană, document scris, material audio-

vizual care să pună în valoare şi/sau să compună/realizeze produsul cultural

4. Avantajele turismului cultural nu includ:

a) independenţa faţă de un anumit sezon b) larga adresabilitate

c) posibilitatea dezvoltării ofertei în zone diferite pe teritoriul ţării, asigurând o mai bună

valorificare a resurselor

d) nu interesează toate categoriile de clientele

5. Nu reprezintă o formă a turismului de sănătate:

a) Turismul medical

b) Turismul de întreţinere a condiţiei fizice

c) Turismul de reabilitare şi recuperare fizica şi/sau psihică

d) Turismul de întruniri medicale



2006


61

Răspunsuri grile: Unitatea 1

Răspuns: 1.b 2.d 3.a 4.a 5.c

Unitatea 2

Răspuns: 1.b 2.d 3.a 4.a 5.c

Unitatea 3

1.b 2.a 3.a 4.a, b, c, d 5. adevărat

Unitatea 4

1.b 2.a 3.a 4.a, b, c, d 5. adevărat

Unitatea 5

1.a 2.b 3.c 4.c 5.a

Unitatea 6

1.a,b,d 2.adevărat 3.b 4. … 5. …

Unitatea 7

1.a 2.c 3.a 4.d 5.b

Unitatea 8 1.a 2.d 3.c 4.b 5.d

Unitatea 9

1.a 2.a 3.d 4.d 5.a

Unitatea 10 1.b 2.c 3.a 4.d 5.b

62

Bibliografie:

Cristureanu C., Strategii şi tranzacţii în turismul internaţional, Editura C.H. Beck, Bucureşti, 2006

Neacşu N., Băltăreţu A., Turism Internaţional, Lucrări practice, Editura Pro Universitaria,

Bucureşti 2009.

Neguţ S, Vlăsceanu Ghe., Bran F., Popescu C., Vlad B.L., Neacşu C. M., Geografie Economică

Mondială, Editura Meteor Press, Bucureşti, 2008.

R 22 Turism International Cristureanu Cristiana

Documents

Transcript of R 22 Turism International Cristureanu Cristiana