Psihoterapii Experientiale

51
Psihoterapia Experienţială Cur 1,2 Delimitări conceptuale CONSILIEREA PSIHOLOGICĂ “Este o activitate accesibilă doar psihologilor şi celor asimilaţi psihologilor. Este intervenţia psihologică (a) în scopul optimizării,autocunoaşterii, şi dezvoltării personale şi/sau (b) în scopul prevenţiei şi remiterii problemelor emoţionale, cognitive şi de comportament.” CPR, Comosia de psihologie clinică şi psihoterapie PSIHOTERAPIE “Psihoterapia este intervenţia psihologică realizată ştiinţific şi în spirit umanist (a) în scopul optimizării, autocunoaşterii şi dezvoltării personale, (b) în scopul modificării factorilor psihologici implicaţi în tulburările psihice, psihosomatice şi în tulburările somatice şi (c) în situaţii de risc. “ CPR, Comosia de psihologie clinică şi psihoterapie Delimitări conceptuale CONSILIEREA PSIHOLOGICĂ “se poate realiza în regim: individual; în grup; de grup (ex. cuplu, familie).” 1

Transcript of Psihoterapii Experientiale

Page 1: Psihoterapii Experientiale

Psihoterapia Experienţială Cur 1,2

Delimitări conceptuale

CONSILIEREA PSIHOLOGICĂ

“Este o activitate accesibilă doar psihologilor şi celor asimilaţipsihologilor.

Este intervenţia psihologică (a) în scopul optimizării,autocunoaşterii,şi dezvoltării personale şi/sau (b) în scopul prevenţiei şi remiterii problemelor emoţionale, cognitiveşi de comportament.” CPR, Comosia de psihologie clinică şi psihoterapie

PSIHOTERAPIE

“Psihoterapia este intervenţiapsihologică realizată ştiinţific şi înspirit umanist (a) în scopuloptimizării, autocunoaşterii şi dezvoltării personale, (b) în scopul modificării factorilor psihologici implicaţi în tulburările psihice, psihosomatice şi în tulburările somatice şi (c) în situaţii de risc. “CPR, Comosia de psihologie clinicăşi psihoterapie

Delimitări conceptuale

CONSILIEREA PSIHOLOGICĂ

“se poate realiza în regim:�      individual;�      în grup;�      de grup (ex. cuplu, familie).”

CPR, Comosia de psihologie clinică şi psihoterapie

PSIHOTERAPIA

“se poate realiza în regim:

1

Page 2: Psihoterapii Experientiale

�      individual;�      în grup;�      de grup (ex. cuplu, familie).” CPR, Comosia de psihologie clinică şi psihoterapie

Componentele procesului de...CONSILIERE PSIHOLOGICĂ

�      evaluarea cerinţelor / problemelor clientului;�      conceptualizarea psihologică a problemelor clientului;�      relaţia de consiliere;�      intervenţii psihologice individuale şi de grup;�      evaluarea procesului de consiliere psihologică şi a rezultatelor acestuia. CPR, Comosia de psihologie clinică şi psihoterapie

PSIHOTERAPIE

• �     psihodiagnostic şi evaluare clinică;• �      conceptualizarea clinică;• �      relaţia psihoterapeutică;• �  intervenţii psihologice individuale, de grup şi în grup;• �   evaluarea procesului de psihoterapie şi a rezultatelor acestuia.

  CPR, Comosia de psihologie clinică şi psihoterapie

PSIHOTERAPIA EXPERIENŢIALĂ“Prin accesul la natura transformărilor de Sine şi a relaţiilor interumane,prin valorile ei pozitive care stau la baza înţelegerii,explorării şi asistării fiinţei umane, psihoterapia experienţială seconstituie într-o paradigmă a restructurării şi dezvoltăriipersoanei, ca o cale de redobândire şi păstrare a sănătăţiisomato-psiho-sociale, de prevenire a alienării.”

Obiectiv fundamental: alienarea

Rădăcinile Psihoterapiei experienţiale• Filozofia existenţială• Gândirea fenomenologică

Psihoterapia experienţială pune accent pe trăirea şi devenirea fiinţeiumane, care este liberă, responsabilă de propriul destin. Devenireapersonală este un proces de autocreaţie în care omul trebuie să seimplice conştient. Iar lucrul cel mai important care trebuie protejat la

2

Page 3: Psihoterapii Experientiale

om este unicitatea sa.Experienţialiştii afirmă că abordarea comportamentalistă ca şi ceadinamică fac din om un automat care este depersonalizat,compartimentat, condus, programat şi analizat.Tulburările psihopatologice sunt privite ca expresii ale scăderiipotenţialului uman, ca un blocaj sau ca o pierdere a legăturii cu propriasa experienţă internă.Personalitatea nevrotică este o personalitate fragmentată şi reprimată,reprimarea fiind privită ca un fenomen ontologic: pierderea sensuluiexistenţei şi blocarea posibilităţilor de manifestare ale eului. Astfel,nevroza devine o expresie a disperării existenţiale rezultate dinînstrăinarea eului de sine însuşi şi de lumea sa, iar anxietateareprezintă teama omului de a se confrunta cu propriile limite şi cuconsecinţele acestora – moartea şi sentimentul nimicniciei.

Conceptul de sănătate:Autorealizarea potenţialului uman: autodesăvârşirea personală,cîştigarea autenticităţii şi spontaneităţii.Concepţia şi modalitatea de abordare este holistă. Calea estearmonizarea cu sine, cu alţii şi cu lumea, obiectivul esteautodezvoltarea, autotransformarea sanogenă şi autocreaţia, iar ţintaeste înaintarea întru cunoaştere, transcunoaştere şi transpersonalizare.

Modul în care se realizează schimbareaŞcoala psihoterapeutică experienţială pune accent pe trăirea emoţiilorşi experienţei prezente. Principiul său de bază este experienţa “aici şiacum”Paşi:

1. Provocarea şi experimentarea;2. Autoanaliza clarificatoare;3. Exerciţiul resurselor creative şi al alegerilor proprii;4. Transformrea personală, creativă.

Metode şi tehnici utilizateExperienţialiştii folosesc ca suport simbolic provocativ pentru analiză şiInsight limbajele universale de tip artistic:

– Ritmul;– Muzica;– Dansul şi mişcarea;– Modelajul;– Colajul;– Artele vizuale;– Imageria narativă autoexploratorie;– Situaţia şi scenariul metaforic;– Improvizaţia creatoare dramaterapeutică.

Clienţi potenţiali• Adulţi, adolescenţi, copii cu diverse dificultăţi existenţiale şi de adaptare;• Cupluri şi familii în dificultate;

3

Page 4: Psihoterapii Experientiale

• Grupuri şi colectivităţi de muncă cu grad semnificativ de suprasolicitare sau cu blocaje de comunicare şi interacţiune.

Tipul de relaţie terapeuticăTerapeuţii experienţialişti nu sunt partizanii unei relaţii de tip părintecopil ca în psihoterapia dinamică, nici profesor-elev ca în psihoterapiacomportamentalistă, ei optează pentru o relaţie echilibrată, de tipadult-adult.Terapeutul experienţialist nu analizează trecutul clientului său saumecanismele transferului şi contratransferului ca în terapiile dinamice,nu stabileşte pentru client scopuri şi obiective impunându-şipersonalitatea asupra acestuia ca în terapiile comportamentale, ci oferăclientului posibilitatea de a-şi controla din interior propriul proces devindecare sau evoluţie.Ceea ce putem face ca terapeuţi este “să respectăm travaliul personalal clientului în explorarea de sine, în înţelegerea şi resemnificarea desine, să-i fim MARTORI în modul în care îşi devine MARTOR şi să-lsusţinem cu respect şi iubire în re-cunoaşterea şi re-canalizareapropriilor resurse, împărtăşind o experienţă mutuală de creştereconştientă” – Iolanda Mitrofan, Terapia Experienţială a UnificăriiStarea de martor. Capacitatea de a ne observa obiectiv, fără a evalua saucondamna experienţa în desfăşurare. Terapeutul îl ajută pe client să devină unmartor imparţial al propriilor procese interne, intervenind de fiecare dată cândacesta se blochează într-un punct, evită sau fuge de experienţa internă.

Şcoli terapeutice experienţialiste1. Abordarea experienţială clasică:

• Terapia centrată pe persoană - Carl Rogers;• Gestalt Terapia - Frederick Perls;• Psihodrama Clasică - Levy Moreno;2. Abordarea Experienţială Modernă:

• Analiza Existenţială – Rollo May, Medard Boss, E. Minkowski, Victor Frankl;• Analiza Bioenergetică – Alexander Lowen;• Analiza Tranzacţională – Eric Berne;• Abordarea Experienţială Postmodernă

• Programarea Neuro-Lingvistică – Bandler şi Grinder, Robert Dilts, David Gordon;• Terapia Transpersonală – Stanislav Grof, Ken Wilber;• Terapia Experienţială a Unificării – Iolanda Mitrofan

4

Page 5: Psihoterapii Experientiale

Abordarea Experienţială clasicăCurs3

Carl RogersTerapia centrată pe clientConcepte fundamentale

• TENDINŢA LA ACTUALIZARE A EULUI

Eul: o structură perceptuală, adică un ansamblu organizat şi schimbător al percepţiilor raportându-se la însuşi subiectul. Este vorba despre caracteristicile, atributele, calităţile şi defectele, capacităţile şi limitele, valorile şi relaţile pe care subiectul le recunoaşte ca descriptive ale lui însuşi şi pe care le percepe ca dându-i identitatea. Această structură perceptuală înglobează toate experienţele subiectului din fiecare moment al existenţei sale, restructurându-se în felul acesta. Conjugarea acestor doi factori -tendinţa la actualizare şi noţiunea eului-determină comportamentul. Prima reprezintă factorul dinamic, a douafactorul reglator; una furnizează energia, cealaltă direcţia.

• LIBERTATEA EXPERIENŢIALĂ

Este capacitatea fiinţei umane de a-şi da seama de experienţa sa şi dea o transforma, valorifica astfel încât să fie în folosul său.Dacă individul îşi dă seama de datele experienţei sale, el va putea să lesupună unui proces - implicit sau explicit - de evaluare, de verificare şi,la nevoie, de corecţie. Atunci, ţinând cont de varietatea nevoilor sale, elva încerca să le satisfacă pe toate, armonizând cât mai bine posibilexperienţa sa cu comportamentul său; va rezulta de aici, deci, un anumitechilibru.

Scopul terapieiAutodeterminareActualizare de sineCreştere personalăDezvoltare personalăMetodaNONDIRECTIVITATEA/ CENTRAREA PE CLIENT

- absenţa judecăţii evaluante a clientului la terapeut;- procesul terapeutic se efectuează în funcţie de experienţa clientului, nu în funcţie de teoriile şi

principiile străine acestei experienţe; - terapeutul eficient adoptă, vis-a-vis de clientul său, o atitudine empatică; se străduieşte să se cufunde

cu clientul, în lumea subiectivă a acestuia. Concluzie:terapeutul este “martor” al procesului transformativ al clientului

Tehnici de lucru1.CLARIFICAREA SENTIMENTELOR CLIENTULUI:

se face prin reflecţie, meditaţie şi afirmaţie. Accentul este pus pe sentimentele prezente.2. REFORMULAREA CONŢINUTULUI AFIRMAŢIILOR CLIENTULUI:

5

Page 6: Psihoterapii Experientiale

se folosesc alte cuvinte decât cele folosite de către client pentru a revărsa mai multă lumină asupra problemelor cu care acesta se confruntă, pentru a elimina confuziile.3. ACCEPTAREA NECONDIŢIONATĂ:

sintetic redată, presupune comunicarea empatică, autentică, acceptare pozitivă verbală şi nonverbală (mimică şi pantomimică de tip comprehensiv).

Atributele terapeutului de formre rogersiană• Capacitate empatică;• Autenticitate sau acord intern;• Concepţia pozitivă şi liberală despre om şi relaţiile umane;• Maturitate emoţională;• Înţelegerea de sine – “deschidere constantă la experienţă”

Abordarea Experienţială ClasicăVurs4,5

Frederick PerlsGestalt terapia

Concepte fundamentale• Gestalt: configuraţie, structură – psihologia gestaltistă consideră că organismele percep instinctiv

structurile în mod global, şi nu doar părţi sau elemente ale acestora. Structura (configuraţia sau gestaltul) are caracteristici noi ce nu pot fi reduse la suma şi analiza părţilor. Pe de altă parte, percepţia însăşi este un proces activ şi structurant şi nu doar un rezultat al receptării pasive a stimulilor de către organele senzoriale. Situaţiile percepute, la rândul lor, au un grad de organizare internă ;

• Experienţa focalizată AICI şi ACUM: “vehicolul” conştientizării de sine, al redescoperirii şi reevaluării personale, al autorestructurării prin resurse proprii – terapia gestaltistă este o terapie ce utilizează explorarea fenomenologică;

• Unificarea polarităţilor: acelor părţi ale eului aflate în conflict, dobândirea unui echilibru interior;

• Restructurarea gestaltului: analiza prin experienţă directă, aici şi acum a unor structuri perceptuale, descifrarea unor noi semnificaţii ale acestora – insight clarificator, restructurant;

• Conceptul de sănătate psihică: adaptarea şi integrarea creativă a omului în mediul în care trăieşte prin utilizarea propriilor resurse

Scopul terapieiProvocarea şi extinderea conştientizării, ca modalitate de creştere şi autonomie personală.

Ciclul experienţei gestalt• Acest model desfăşoară elementele experienţei ca un proces continuu, prin care nevoile organismului

impun grade şi forme diferite de contact cu mediul, prin intermediul căruia ele pot fi satisfăcute. Realizarea contactelor şi satisfacerea nevoilor completează un gestalt care permite persoanei să aibă noi experienţe.

• Libertatea de a experimenta înseamnă parcurgerea completă a unui nou ciclu, adică o restructurare a vechiului gestalt şi o reconfigurare evolutivă a persoanei. Dacă persoana se fixează pe unul din

6

Page 7: Psihoterapii Experientiale

elementele ciclului, acesta nu se poate completa, o parte a energiei de care dispune individul ramânând neconsumată, la limita experienţei.

Ciclul experienţei gestalt1. A simţi2. A conştientiza3. A acţiona4. A fi în contact5. A se retrage

A simţiSă simţi înainte de a gândi: acesta este punctul de plecare necesaroricărui proces. Ce simţi chiar acum?Perceperea senzaţiilor fizice, a sentimentelor, a corpului reprezintăprima etapă a unui proces terapeutic de tip gestaltist. Să-ţi simţiplăcerea, ca de altfel şi suferinţa. Când nevoile importante (de a iubii, ate simţi util, a te afirma, a te simţi în libertate, în siguranţă) suntnesatisfăcute în mod repetat, atunci frustrările care urmează se vortraduce prin sentimente (tristeţe, frică, mânie, angosă) şi prin senzaţii corespunzătore (tensiune musculară, vasoconstricţie,Vasodilatare, căldură, frig, hipertensiune.) Atunci când o nevoie rămânefără răspuns, corpul ne trimite semnale, avertismente deseori confuze(oboseală anormală dimineaţa, tristeţe) alteori mai precise (palpitaţii înprezenţa unei autorităţi)

A conştientiza• Când eşti în contact deplin cu ceea ce simţi (senzaţie, sentiment) la nivelul corpului tău, eşti pregătit

pentru a-ţi conştientiza nevoia, suferinţa, problema.

• Conştientizarea clientului este importantă. Interpretarea terapeutului este evitată, cel mult ea este sugerată şi supusă clientului, care o acceptă sau o respinge. Clientul are intotdeauna dreptate.

• Prin conştientizare deplină, gestaltiştii înţeleg procesul prin care cineva cunoaşte modul în care el se autocontrolează, în care alege şi decide modalităţile de acţiune sau comportament în situaţiile lui de viaţă, precum şi cum sau cât îşi asumă răspunderea pentru propriile sentimente şi comportamente. Cu alte cuvinte, persoana învaţă în terapie să cunoască (să conştientizeze) chiar modul în care ea conştientizează: cheia autoreglării şi schimbării strategiilor de rezolvare a propriilor probleme, interioare sau externe.

A acţionaÎnseamnă a aduce un răspuns mai adecvat nevoilor aflate în suferinţă.Punerea în acţiune poate fi SIMBOLICĂ sau REALĂ:Simbolică:-îi vorbeşte şefului (cu scaunul gol în faţă);-îşi exprimă mânia în faţa mamei bătând o pernă sau o saltea cu ajutorul bătătorului de covoare sau utilizând mănuşile de box;Reală:-declară animatorului: “Ajunge! NU o să-mi mai fie teamă în faţa ta...”-sau, îmbrăcând forma temei pentru acasă: “o dată ce mi-am clarificatacest lucru, îi voi spune soţului ceea ce-mi doresc”Lipsa de acţiune menţine modalităţile nevrotice adaptative ale clientuluiA fi în contact, în relaţie, a comunica

7

Page 8: Psihoterapii Experientiale

Experienţa contactului cu propria realitate ca şi cu realitateaexterioară: persoane, obiecte, situaţii, mediu permite o adaptareadecvată a persoanei, ceea ce echivalează cu dobândirea şi menţinereapropriei sănătăţi psihice.“Să simţi este ceva primordial. Este punctul de plecare al oricăreirelaţii. Axarea pe tine însuţi, pe senzaţiile şi sentimentele tale îţipermite să-ţi conştientizezi mai bine nevoile în faţa celuilalt şi să fiideci prezent în întregime înaintea acestuia. Asumarea responsabilităţiisentimentelor proprii îţi permite să ieşi din impas.”A. Moreau

Retragerea„Plec mulţumit/ă. Mă simt minunat.”

Retragerea finalizează şi pregăteşte un nou salt în dezvoltare, în creşterea de sine. Aceasta presupune o suspendare, o încheiere acceptată a vechilor probleme de relaţie, cu sine şi cu alţii, o „liniştire a apelor parcurse” sau - parafrazându-l pe Perls - „a nu lăsa afaceri neîncheiate”. Persoanele care nu reuşesc să se detaşeze de vechile probleme ale unui ciclu experienţial, rezolvându-le prin acceptare, înţelegere superioară a sensului, reconvertire a lor în experienţe de cunoaştere şi acţiune îmbogăţitoare, adică printr-o nouă reconfigurare a raportului „figură-fond”, rămân ele însele în „suspensie”.

Aceste persoane se agaţă cu înverşunare de relaţiile „neterminate”, se înverşunează în a-şi păstra vechile tranzacţii, semnificaţii şi resentimente, ramân fixate sau ataşate de un vechi pattern experienţial. În acest fel, ele se autosabotează în procesul de creştere, care se declanşează doar în condiţiile finalizării gestaltului, asimilării lui organismice, ceea ce permite detaşarea, restucturarea şi începerea unui nou ciclu evolutiv. Ciclul satisfacerii unei nevoi / ciclul Gestalt – Andre Moreau – nevoia de afecţiune

8

Page 9: Psihoterapii Experientiale

Introiecţie, Proiecţie, Transfer şi ciclul GestaltIntroiecţia:

-operează când subiectul transformă evenimentele traumatizante în principiu (toţi părinţii abandonează). Rana primară este adesea uitată. Singurul care rămâne este principiul, uneori inconştient. Nu este sesizat faptul că este vorba despre un principiu. Gândim că este adevărat şi că aşa va fi mereu.

-stă la baza lucrurilor interzise, a tabu-urilor, a sarcinilor, a obligaţiilor, a normelor, a conformismului, a ideologiilor. Ea corespunde apărării, prohibiţiei (sau contrariului ei), ordinei, constrângerii (“Trebuie”) imprimate persoanei care şi-o însuşeşte.Evenimentul de demult (de altundeva, de altcândva), traumatizant:

-este un eveniment de o importanţă covârşitoare, poate unic în viaţă (pierderea mamei, sau o ieşire violentă, teribilă a tatălui);

-se instalează, se imprimă cu atât mai bine, cu cât este mai puternic, se repetă sau este provocat de persoane semnificative din viaţa noastră (tatăl sau mama)

Evenimentul actual (aici şi acum)-este un ansamblu compus deseori dintr-o persoană care vorbeşte sau acţionează într-un mod

particular, aici şi acum;-dacă este important va evoca cu atât mai bine trecutul;

Disponibilpt o nouă

nevoie

A conştientiza“Am nevoie de

căldură”

A energiza“Dacă aş iesi?”

Retroflexie“Îmi interzic”

A acţiona“Alo, Dan mi-aş doriSă te vad”

Evitare“Il visez pe Dan”

A fi în contact“Ma bcucur sa

te vad”

Introiecţie“Nu te

abandona””

A simti“Sunt

obosită şilipsită de

viata”

Confluenţe“Nu mă părăsi”

RetragereNev.

satisfacută

9

Proiecţie“Atenţie!!!”

Page 10: Psihoterapii Experientiale

-semnificaţia traumatizantă a primului eveniment (rana primară) este din nou accentuată şi provoacă aceeaşi durere de altădatăC: - dacă evenimentul actual este slab, iar evenimentul traumatizant foarte puternic, proiecţia se transformă în halucinaţie sau delir; - dacă evenimentul prezent capătă mai multă importanţă în detrimentul trecutului, cu atât relaţia va fi mai sănătoasă.Proiecţia:

-este operaţia prin care subiectul “expulzează” din sine şi atribuie altcuiva, calităţi, sentimente, dorinţe pe care nu le recunoaşte sau şi le refuză sie însuşi

-este rezultatul intersectării a două evenimente: unul actual (aici şi acum) cu unul vechi traumatizant, asemănător primului, Primul, prin anumite analogii, îl evocă pe al doilea şi îl întăreşte. Această proiecţie este astfel o interpretare (colorată de trecut) a unui eveniment actual evocator.

Transfer:-este vorba despre un report asupra analistului al unor sentimente atribuite altădată părinţilor;-forţa traumatizantă a primului eveniment (rana primară) este reîmprospătată şi provoacă aceeaşi

durere de altădată-este un răspuns la proiecţie şi intervine imediat după aceasta.

Eveniment traumatizant vechi - Introiecţie – Delir, halucinaţie; - Comportament schizofrenic delirant

RELAŢIE PSIHOTICĂEveniment traumatizant vechi

- Introiecţie - Proiecţie inadecvată (interpretare analitică) - Transfer “temperat” - Comportament conflictual nevrotic

RELAŢIE NEVROTICĂEveniment actual – Văd (obiectivare, percepţie)

- Îmi imaginez (confruntare, evaluare realistă) - Mă simt ...RELAŢIE REALĂ ACTUALĂ

Tehnici de lucru în terapia Gestaltistă

I.EXERCIŢIILE DE CONŞTIENTIZARE CORPORALĂ:-Fac mai explicit ceea ce este implicit, proiectând pe scena interioarăceea ce se joacă în interior, permiţînd fiecăruia să conştientizeze ceeace se întâmplă aici şi acum. -Fenomenele de vasodilataţie care au loc la nivelul feţei şi gâtului,minicontracţiile musculare ale maxilarului, schimbarea de ritm arespiraţiei, etc reprezintă indicii preţioase ale reacţiilor emoţionalesubiacente. Terapeutul sugerează AMPLIFICAREA acestor gesturiinconştiente, care sunt de obicei “lapsusuri ale corpului”, de careclientul nu-şi dă seama. Acestea sunt relevante pentru procesul aflat încurs de desfăşurare.

II.EXERCIŢII DE CONŞTIENTIZARE AFECTIVĂ ŞI RELAŢIONALĂ:-Tehnica scaunului gol;

10

Page 11: Psihoterapii Experientiale

-Tehnica reprezentării spaţiului personal;-Monodrama – protagonistul joacă el însuşi, rând pe rând, diferiteleroluri incluse în situaţia pe care o evocă. Ea permite astfel diferitemoduri de a explora, de a recunoaşte şi integra mai bine polarităţileopuse ale unei relaţii, fără a căuta să le reducă în mod arbitrar la cevaartificial, ci mai degrabă, la clarificare şi obţinerea unui echilibruinterior;-Tehnica “zidul”;-Tehnica “cubul”;-Tehnica “ramâi în starea respectivă” – “stay with it!”

III.EXERCIŢII DE CONŞTIENTIZARE CU SUPORT IMAGINATIV ŞI DE RESTRUCTURARE COGNITIVĂ:

-Punerea în acţiune Gestaltistă: - jucarea unei scene imaginare într-unmod simbolic (adică fără o punere în scenă precisă); ea poate favorizamai ales exprimarea, abreacţia şi lichidarea unui număr de situaţiineterminate, generatoare de comportamente nevrotice repetitive, descenarii de viaţă nepotrivite sau anacronice (spre exemplu dificultăţisexuale în urma unui viol din copilărie). Intervenţia psihoterapeuticăvizează transformarea percepţiilor interne pe care clientul le areasupra faptelor, a relaţiilor dintre ele, cu toate semnificaţiile lorposibile. Travaliul vizează, aşadar, favorizarea unei experienţepersonale noi, o reelaborare a sistemului individual de percepţie şi dereprezentare mentală a fiecăruia (“recadrare”)

-Tehnica fanteziei ghidate - poate reconstitui, focalizând pe detaliisemnificative, cursul evenimentelor experimentate de subiect,reintegrându-le prin descoperirea înţelesului adevărat care le explicăsau poate crea o imagine acceptată a sinelui sau a cuiva, ca suportpentru integrarea unei părţi respinse a eu-lui;-Tehnica de diminuare a vechilor patternuri şi integrare a unorpatternuri noi adaptative - pentru a diminua sau neutralizaefectul de ancorare în patternuri rigide, clientul este pus să-şiimagineze opusul a ceea ce afirmă sau consideră a fi adevărat şi săconştientizeze un anumit eveniment sau relaţie din această nouăperspectivă ;-Tehnica metapoziţiilor;-Tehnica autodezvăluirii terapeutului: el poate să-şi dezvăluie din eulsău de adult doar acele experienţe facilitatoare şi catalizatoare pentrumunca de conştientizare a clientului, ceea ce reclamă o considerabilăresponsabilitate, deprindere tehnică, înţelepciune personală şiautoconştientizare .

Abordarea Experienţială ModernăCurs 6

Analiza Tranzacţională(AT)

Ce este AT?- O teorie a personalităţii;

11

Page 12: Psihoterapii Experientiale

- O teorie a comunicării;- O psihoterapie centrată pe optimizarea şi dezvoltarea personală;

AT – o teorie a personalităţiiConceptul de „STĂRI ALE EULUI” se bazează în principal pe divizarea personalităţii individului în trei părţi, sau trei stări: Părintele, Adultul şi Copilul

Stările eului sunt sisteme de emoţii, gândire şi de comportament legate de diferite etape de dezvoltare a unui individ şi chiar ale unui grup, o familie sau o organizaţie. Starea eului: Părinte

• Cuprinde emoţiile, gândurile şi comportamentele pe care individul le-a învăţat din surse exterioare de figuri autoritare, şi în principal de la proprii părinţi.

• Exemple: fereşte-te de străini, să nu ai încredere în nimeni, joacă cum îţi spune şeful.• Atunci când o persoană este „Părinte” ea reproduce atitudini şi comportamente pe care le-a

împrumutat de la figurile părinteşti sau persoanele semnificative care au marcat-o în trecutul apropiat sau îndepărtat: tatăl, mama, învăţătorul, profesorul, şeful, etc.

Subdiviziuni• Părintele Normativ

Părintele normativ: reprezintă judecăţile de valoare şi normele sociale. El spune copilului ce trebuie să facă. Este determinat de scenarii culturale şi familiale (scări de valori şi scheme de comportament). El facilitează executarea automată a sarcinilor repetitive.Exemple:

• Când intri pe uşă trebuie să spui bună-ziua.• Trebuie să ajungi la timp când ai o întâlnire.• Nu ai voie să faci asta.• Niciodată nu faci ceva ca lumea.

• Părintele Întreţinător / HrănitorPărintele întreţinător sau hrănitor: reprezintă recomandările, reţetele sau modalităţile de a întreţine şi de a-şi asuma răspunderea. Permite răspunsuri rapide la o serie întreagă de întrebări ce încep prin „Cum să fac?”: cum să fac să am grijă, să fiu responsabil, să supravieţuiesc, să lucrez, să mă distrez, să-mi exprim furia. Părintele întreţinător încurajează, oferă căldura şi îngrijirea de care copilul are nevoie ca să trăiască ca şi permisiunea de a creşte. La extrem, el face tot ceea ce ar trebui copilul să facă, adică îl cocoloşeşte şi îl supraprotejează.

Exemple:• Dacă aveţi vreo problemă veniţi să mă vedeţi.• Aşa trebuie să faceţi, aţi înţeles?• Bravo!• Te pot ajuta cu ceva?• Nu te nelinişti!

Starea eului :Adultul

Nu are nimic de-a face cu vârsta individului, ci priveşte maidegrabă domeniul „ceea ce se gândeşte”

P

A

C

12

Page 13: Psihoterapii Experientiale

Este orientat spre „realitatea” obiectivă: culege, înregistreazăşi utilizează informaţiile din orice surse externe – din mediu (eurât afară, sunt în întârziere, nu am informaţii) - ca şi interne – ale Părintelui şi Copilului (mi-e somn, sunt conştient de..., vreausă învăţ mai mult, sunt responsabil pentru).Adultul se serveşte de aceste informaţii pentru a enunţa fapte, acalcula probabiltăţi, a emite soluţii, a lua decizii, a-şi precizaobiectivele, a-şi evalua rezultatele şi fără judecată de valoare sauasumarea vreunei responsabilităţi (Părintele)Adesea numit şi Calculator, Adultul înţelege realitatea fără afectivitate(Copilul)Originea Adultului: Deşi punctul său de plecare e situat în primul an de viaţă, gândirea autonomă, „personală” a Adultului se afirmă cu adevărat pe la 12 ani. Ea poate fi perfecţionată toată viaţa, mai ales în măsura în care şi mediul încurajează acest lucru.Starea eului: Copilul

• Priveşte mai ales domeniul „ceea ce se simte” şi include nevoile, senzaţiile şi emoţiile care apar în mod natural la o persoană: sunt vesel, sunt trist, îmi e foame, îmi e sete.

Această stare conţine în mod egal înregistrarea experienţelor trăite de copil şi modul în care el a reacţionat prin emoţii şi comportament.

• Exemplu: de fiecare dată când cineva ridică mâna îmi e frică deoarece îmi închipui că mă va lovi.Copilul este prima stare a eului care apare. Ea încearcă sub forma senzaţiilor externe sau interne toate nevoile şi dorinţele pe care în mod normal le încearcă o persoană şi le exprimă sub fomă de sisteme de comportament, de gândire sau de emoţii. Această stare conţine şi înregistrarea senzaţiilor sau emoţiilor trăite în copilărie. Ea explică ideea de condiţionare, adică ceea ce face ca o persoană să se îndrepte mai mult sau mai puţin conştient către ceva asociat cu plăcerile şi să evite ceva asociat cu suferinţele ei, fie că există sau nu un raport durabil între senzaţie şi stimularea respectivă.Re-condiţionarea permanentă a Copilului sub regulile de conduită ale Adultului este o condiţie a dezvoltării individului.

În starea eului Copil, o persoană poate fie să-şi trăiască senzaţiile sau emoţiile prezente, fie să trăiască senzaţii sau emoţii din trecutul său.Subdiviziuni

- Copilul Spontan sau Copilul Liber;- Copilul Adaptat Supus vs. Copilul Rebel;- Copilul Creator sau Micul Profesor;

Copilul Spontan sau Copilul Liber• spune ceea ce vrea atunci când vrea; • exprimă nevoile cele mai fundamentale în reacţie directă cu plăcerea şi suferinţa;• asigură reglarea biologică a organismului şi dă stărilor eului mai elaborate informaţiile necesare

pentru a menţine pe termen lung condiţiile unui asemenea echilibru;• este guvernat şi de cele patru emoţii fundamentale: frica, tristeţea, furia, bucuria. • În aspectul său pozitiv este chiar centrul fiinţei umane. Exprimarea emoţională onestă, perceperea

nevoilor şi satisfacerea lor sunt acţiuni productive care îi permit persoanei să evolueze. • In aspectul negativ, generează prin acţiunile sale spontane consecinţe personale şi sociale neplăcute,

la limită punând în pericol propria viaţă sau a altora.Exemple:

» Vreau asta.» Dă-mi asta!» Vrei să ne jucăm?

13

Page 14: Psihoterapii Experientiale

» Vreau să încerc şi eu.» Mi-e bine. » Nu mai vreau.

Copilul AdaptatSe exprimă ori de câte ori acţionăm pentru a câştiga „persoane cu greutate” reale sau imaginare în anturajul nostru sau în scopul de a le face să reacţioneze în felul dorit.Copilul adaptat supus: vorbim despre el atunci când obiectivul este de a trăi în armonie cu aceste persoane, de a le obţine aprobarea, sau de a fi supus lor.

Exemple: • Da, sigur, facem cum vrei tu! (ce-mi vine să-ţi spun câteva vorbe de duh...)• Da, domnule director! (aoleu, n-am înţeles nimic, ce o să mă fac?)• Poate fi victima, cea care nu are încredere în ea, sau primeşte permanent lovituri ale soartei.

Copilul adaptat rebel: vorbim despre el dacă persoana acţionează contra directivelor parentale, în scopul de a obţine atenţia în detrimentul afecţiuni sau reacţionează la un părinte abuziv.

• Exemplu: Nu mă duceţi pe mine de nas! O să mă adresez şefului ierarhic.Este sursa creativităţii şi inovaţiei. Gândirea sa s-a elaborat când copilul , foarte mic fiind nu dispunea de un limbaj veritabil. Ea este intuitivă şi chiar magică. Deoarece s-a format în cadrul foarte intens al relaţiilor familiale, Copilul Creator dispune de o cunoaştere şi de o înţelegere foarte profundă în tot ceea ce priveşte relaţiile interpersonale. Are însă inconvenientul de a fi de multe ori ilogic sau incoerent, de a considera dorinţele sale realitate sau faptul că poate funţiona fantastic, imaginar.Exemplu: Îmi place să-mi pice fisa repede.În general prima impresie este cea mai bună.Îmi place, de asemenea, să abordez o problemă aproape de nerezolvat.Sfârşesc întotdeauna prin a găsi o soluţie care să ocolească dificultăţile. AT – o teorie a comunicării

Ca teorie a comunicării, AT descrie ce se întâmplă când o persoană seîntâlneşte cu o alta. Schimburile verbale şi nonverbale între stările Euluisunt numite TRANZACŢII. „Când două persoane se întâlnesc, este evident că apar atunci şasestări ale eului, câte trei pentru fiecare individ.” (E. Berne,1972, p.14)Interacţiunea dintre două persoane, fiecare cu câte trei„departamente” apte să reacţioneze duce la un număr foarte mare deposibilităţi. Oare Părintele dintr-un partener va ţine predici Copiluluidin celălalt partener? Oare cei doi Adulţi vor rezolva împreună oproblemă financiară? Sau Copilul Liber al unuia dintre parteneri şiCopilul celuilalt vor ieşi împreună la joacă?

Tipuri de tranzacţii

TRANZACŢII SIMPLE1.Tranzacţii paralele (complementare):Se realizează atunci când starea eului solicitată la celălalt răspundestării eului care a fost la originea tranzacţiei, sau, alt fel spus, stareaeului căreia îi este adresat stimulul este şi cea care oferă răspunsulEx: “Copiii de astăzi sunt scăpaţi din mână.” (P)

14

Page 15: Psihoterapii Experientiale

“Da, nu mai au nici un respect, pe vremea mea... (P)”Ex: “Cât este ceasul?” (A) “Este 10 si 10 minute.” (A)Tranzacţiile curente sunt: de la P la C, de la P la P, de la A la A, de la C la C2. Tranzacţii încrucişateSe realizează atunci când starea eului căreia îi este transmis mesajuldiferă de cea care oferă răspunsul, sau, altfel spus, când individulcăruia i-a fost solicitată o stare a eului nu răspunde pornind de la aceastare a eului şi furnizează interlocutorului lui un răspuns neaşteptat.Ex: (A) – (A): Unde erai ieri, când am avut nevoie de ajutorul tău?R: (C) – (P): N-ai terminat de pus întrebări, doar sunt liber! Un astfel de stimul de tranzacţie încrucişată în care Copilul răspundeunui stimul adresat Adultului, este după Berne, “probabil cauza cea maifrecventă de neînţelegere în căsătorii, în raporturile de lucru precum şiîn viaţa socială.”Ex:

(A)– (A): “Am prevăzut să lucrez la noapte la acest raport.”R: (P) – (C): “De ce te laşi mereu pe ultima sută de metrii?”Este tot un tip de tranzacţie încrucişată, inversă , atunci când Părinteleeste cel care răspunde stimulului adresat Adultului.Ex:(C) – (C) “Şi dacă am da o fugă în parc acum?”R: (P) – (C) “Nu ti-e gândul la muncă! Te gândeşti numai la distracţie!”TRANZACŢII DUBLE (ASCUNSE)

Se derulează la mai multe niveluri, pe care le putem reduce, în generalla 2:

- un nivel aparent, sau nivel “social” (explicit, verbal, observabil);- un nivel ascuns, sau nivel “psihologic” (implicit, nonverbal)

În astfel de tranzacţii apare riscul neînţelegerii între interlocutori,când tranzacţia ascunsă priveşte conţinutul mesajului, sau risculmanipulării dacă tranzacţia ascunsă priveşte relaţiile Exemple:

1.I1: Nu ştiu dacă termin, mai e atâta de făcut . (A) - Nu mă ajuţi? (C -P) Nu vii la sedinţă mâine? (A ) – Mă laşi singur in fata şefului? ( C –P)

2.I2: “Cred ca această variantă este peste posibilităţile dumneavoastră” (A) – Poate că ar trebui să-ţi ofer ceva mai ieftin (P - C), “Mi-ar placea să-mi mai adăugaţi câteva dotări” (A) – Ei, drept cine mă iei? (C-P) Regulile Comunicării

• Atâta timp cât tranzacţiile sunt complementare, comunicarea se menţine;• Când tranzacţiile se încrucişează, comunicarea este fie întreruptă, fie ruptă;• Rezultatul tranzacţiilor duble este determinat mai degrabă la nivel psihologic decât la nivel social.

15

Page 16: Psihoterapii Experientiale

Tipuri de tranzacţii eficienteStive & Shaaron Biddulph, (1999) prezintă patru modalităţiexcelente în care doi parteneri de cuplu pot interacţiona cudiferite părţi ale Eului lor pentru a obţine o comunicare bună:

» Afecţiunea;» Aprecierea reciprocă; » Cooperarea;» Apropierea.

Afecţiunea: Tranzacţia Părinte ® Copil Toţi avem nevoie, din când în când, de cineva de care sădepindem, care să aibă grijă de noi şi să ne dăruiască afecţiune.Nimic nu se compară cu a şti că celălalt doreşte ca tu să fiifericit(ă). Cuplurile recente fac asta frecvent: cei doi îşi spuncuvinte dulci, se ating fizic, sunt atenţi unul la celălalt – toateacestea făcând parte din ritualul de curtare. Când neîndrăgostim, asemenea gesturi sunt uşor de oferit şi suntpreţuite de partener.”

Tehnici menite de a creşte afecţiunea partenerului:

- a-ţi exprima dorinţele cu voce tare şi a nu aştepta ca celălalt să ţi leghicească, - a-i cere să te răsfeţe mai mult sau chiar a negocia, - a-i cere să te încurajeze atunci când ai nevoie- a-i cere pur şi simplu să-ţi facă complimente atunci când ai nevoie deele.

Aprecierea reciprocă – tranzacţia Părinte - Părinte• Partenerii pot vorbi oricând au ocazia, depre valorile, crezurile, aspiraţiile şi idealurile lor, inclusiv

cele privind educaţia copiilor. • < Părintele >> este departamentul visării şi al discuţiilor despre lucrurile cu adevărat importante ” • Se creează astfel, între cei doi parteneri, un teren comun în ceea ce priveşte direcţia vieţii ca şi un

sistem comun de valori. Ţelurile individuale pot fi astfel cunoscute şi atinse în armonie – mai mult sau mai puţin – cu celălalt. Nu este vorba despre o suprapunere perfectă a direcţiei celor doi parteneri, ci mai degrabă, despre un stil de comunicare deschis, care să permită o adaptare continuă a celor doi parteneri.

Cooperarea: Adult ® Adult • O mare parte din viaţa de zi cu zi e compusă pur şi simplu din chestiuni practice. Mersul cu maşina

sau cu autobuzul, împărţirea banilor, cumpărăturile, şcoala copiilor, bona, treburile casei, cine va face asta şi când.” Cei doi terapeuţi recomandă o foarte mare atenţie la detalii şi centrarea pe soluţii rezonabile care să permită rezolvarea tuturor situaţiilor cu care se pot confrunta doi parteneri de cuplu.

Apropierea - tranzacţia Copil ® Copil • “<<Apropiere>> înseamnă pur şi simplu joacă împreună. (...) Noţiunea de apropiere include

distracţia şi recreerea împreună, afecţiunea reciprocă şi, desigur, actul de a face dragoste. Apropierea şi distracţia sunt moduri în care energia fiecăruia se regenerează. Recreerea, la urma urmelor, este re-creare.”

16

Page 17: Psihoterapii Experientiale

(Steve & Shaaron Biddulph, 2004,)

Tipuri de tranzacţii ineficienteSteve & Shaaron Biddulph (1999)

» CAPCANA <<SALVĂRII>>”,• CE TE-AI FACE FĂRĂ MINE? • Dimensiunea Părinte ® Copil din viaţa unui cuplu trebuie, în principiu să fie o chestiune reverasibilă

în care fiecare partener, de-a lungul timpului, dă şi primeşte ceva în schimb.”• În felul acesta fiecare partener îşi „reîncarcă bateriile”. • Dacă această dimensiune devine unilaterală, apare ceea ce putem numi o relaţie de salvare, care nu

duce decât la epuizarea partenerului ofertant şi la acumularea de o serie de frustrări care vor eroda în timp relaţia.

» „COMPETIŢIA” • COMPETIŢIA: CONCURSUL ÎN CARE TOATĂ LUMEA PIERDE”. • O astfel de relaţie se bazează pe ideea că „resursele de iubire sunt insuficiente, că dragostea nu ajunge

pentru amândoi partenerii.” Şi acest tipar de interacţiune este deprins în copilărie dacă părinţii au fost foarte ocupaţi şi nu i-au acordat suficient de multă atenţie, sau au fost prea mulţi fraţi şi surorii, iar afecţiunea a fost distribuită tuturor.

• Soluţia ar fi „să dai şi să ceri mai mult în modul cel mai deschis posibil. Oferind mici <<daruri>> de atenţie, descoperim că nu pierde nimeni dacă celălalt câştigă, iar cantitatea netă de dragoste creşte.”

» „CUPLUL ÎNSTRĂINAT”CORĂBII NAVIGÂND SOLITARE.” Este cel mai trist tipar de interacţiune, sau mai degrabă omărturie a bolcării comunicării dintre cei doi parteneri. Cuplurileînstrăinate au avut parte de atâta suferinţă încât cei doiaproape că nici nu-şi mai vorbesc.” Steve & Shaaron Biddulph, 2004

Scenarii de viaţă

- un plan de viaţă făcut în copilărie, întărit de părinţi, justificat de evenimente ulterioare şi culminând într-o alternativă aleasă,

Caracteristici:1.Scenariul este un plan de viaţă;2.Scenariul este orientat către o plată finală – adulţii îşi joacă scenariul şi aleg inconştient acele comportamente care să-i apropie de scena pe care ei înşişi au proiectat-o în copilărie şi care reprezintă recompensa sau pedeapsa finală pentru întreaga lor viaţă;3.Scenariul este expresia unei decizii – sunt intemeiate pe trăiriEmoţionale – si reprezinta cea mai bună strategie adaptativă pentrucopil;4.Scenariul este întărit de părinţi;5.Scenariul este stocat sub planul conştiinţei;6.Realitatea este astfel interpretată încât să justifice scenariul.

Scenariul învingător

17

Page 18: Psihoterapii Experientiale

Scenariul învingător presupune atingerea scopului declarat. Dacă, fiind copil am hotărât să devin un mare învingător şi, adult fiind,am devenit, sunt un învingător. Dacă am hotărât să devin un exclussocial (un cerşetor, un vagabond) şi am ajuns aşa ceva, sunt, deasemenea un învingător. Aşadar, SUCCESUL SCENARIULUI este raportat la obiectivelindividuale, fixate în copilărie, şi nu la ţelurile social-dezirabileAT afirmă că adulţii recurg la strategii infantile pentru a rezolvaprincipala problemă a copilăriei: cum să obţii atenţie şi iubirenecondiţionată. Când răspundem realităţii noastre de aici şi acum ca şicum ar fi lumea primelor noastre decizii suntem în scenariu, ceea ceEstetot una cu a spune că suntem angajaţi în trăiri şi comportamenteprescrise.

Concluzii:Scenariul de viaţă este un concept foarte important în ATdeoarece explică elegant comportamnetul oamenilor. Aceastăînţelegere esre în mod special necesară în cazulcomportamentelor nevrotice sau autodistructive.

Poziţii de viaţă

Conform lui Eric Berne, distingem patru poziţii de viaţă principale, adică patru moduri de a vedea relaţiile cu sine însuşi şi cu ceilalţi. Frank Ernst a propus reprezentarea acestora sub forma unui tabel pătrat, denumit „OK-ul Corral”:

Stiluri de relaţionare ‘în cuplu1. EU SUNT OK, TU EŞTI OK, este soluţia cea mai constructivă. În această poziţie persoana este conştientă de propriile ei calităţi, are încredere în forţele proprii şi nu evită asumarea responsabilităţilor cerute de relaţia de cuplu. „Hai să vedem împreună ce se poate face!”, „Să căutăm cea mai bună soluţie!”

18

Page 19: Psihoterapii Experientiale

 2. EU SUNT OK, TU NU EŞTI OK, presupune manifestarea unor sentimente de dispreţ sau milă faţă de partener: „E numai din vina ta!”, „Eu am întotdeauna dreptate!”, „Dispari!”, „Tacă-ţi gura!” Persoana se identifică cu ceea ce este grandios şi extrem de valoros. Caută permanent originalitatea şi perfecţiunea, fiind foarte sensibilă şi intolerantă la orice tip de critică. Trebuie să fie mereu în situaţia de a fi lăudată şi apreciată. În schimb, îi devalorizează pe ceilalţi şi nu are încredere în ei3.    EU NU SUNT OK, TU EŞTI OK, este situaţia persoanei care stă în umbra partenerului de cuplu, complăcându-se în această ipostază. Se supune partenerului şi depinde de el. Afecţiunea nu este gratuită. Ea cultivă de asemenea sentimentul neputinţei sale, alegând de fiecare dată poziţia de victimă. Persoana se simte deprimată, demnă de dispreţ, inferioară, vinovată şi aşteaptă mereu ca salvarea să vină de la ceilalţi. Are de asemenea o nevoie puternică de a fi remarcată, solicitând partenerul până la epuizare, nesuportând să fie singură. „Este din vina mea!”, „Gata, o întind de aici!” „Eşti mai bun decât mine!”4.   Eu nu sunt OK, tu nu eşti OK, este soluţia resemnării. Această persoană este mereu în poziţia de spectator al propriei vieţi. Nu face niciodată nimic pentru ea şi în plus nu-i crede nici pe ceilalţi în stare să facă ceva pentru ea. „E din vina noastră.” „Nu valorăm nimic.” „Nu ne rămâne nimic de făcut.” Depresia şi disperarea sunt sentimente pe care le încearcă frecvent o astfel de persoană.

Concluzii:Majoritatea oamenilor nu sunt fixaţi într-o singură poziţie, ci au o poziţie dominantă pe care o pot folosi în funcţie de anumite situaţii, de persoanele implicate sau de gradul de urgenţă. Este evident însă faptul că poziţia de viaţă „Eu sunt OK, tu eşti OK” este benefică pentru o viaţă echilibrată.Triunghiul dramaticMECANISMELE DE MANIPULARE A CELUILALT: JOCURILE

Distingem 3 roluri posibile într-un joc: - PERSECUTORUL- SALVATORUL- VICTIMA SUPUSĂ SAU REBELĂ

Ansamblul acestor trei roluri, jucat către o persoană (prin stările euluipersonale) sau de către mai mulţi indivizi pe o scenă de teatru,constituie triunghiul dramatic

Jocurile se înscriu în raporturile de competiţie: au deci o legăturăimportantă cu poziţiile de viaţă ale jucătorilor. Persecutorul şi Salvatorul sunt adesea transcrieri ale poziţiilor de viaţă+ - (Eu sunt Ok, Tu nu esti Ok) pornind de la Părintele Critic şi de la

19

Page 20: Psihoterapii Experientiale

Părintele Întreţinător.Victima este adesea o transcriere a poziţiei - + (Eu nu sunt Ok, Tu eştiOK) pornind de la stare de Copil Adaptat. Această victimă va fi rebelăsau supusă în funcţie de starea pe care o activează: Copil Adaptat Rebelsau Copil Adaptat Supus.Aşadar: Adultul şi Copilul Spontan nu sunt prezenţi sau activi cândexistă un joc între mai mulţi indivizi; la fel se întâmplă şi pentru poziţiade viaţă + +.“Soluţia” jocurilorModalităţi de a ieşi din triunghiul dramatic:Activarea unor stări ale eului: Adultul sau Copilul Liber sau altfelspus în trecerea în poziţia de viaţă + + (Eu sunt Ok, Tu eşti OK)

Abordarea Experienţială ModernăCurs7

Psihoterapia existenţialăIdeea de bază a concepţiei terapeuticeSe referă la existenţa unor conflicte intrapsihice inconştiente,generatoare de anxietate, care perturbă funcţionareaadaptativă a individului şi care pot fi abordate şi rezolvateprintr-un demers psihoterapeutic de profunzime.Explorarea de profunzime nu înseamnă a explora trecutul. Timpul specificterapiei existenţiale este prezentul orientat către viitor iar demersuleste introspectiv.Conflictul de bază este cel care apare din confruntareaindividului uman cu datele existenţei, cu “preocupările ultime” alevieţii: moartea, libertatea, izolarea existenţială, lipsa de sens (IrvinYlom);Confruntarea cu aceste date fundamentale ale existenţei estedureroasă dar are efect sanogen. Anxietatea care apare din întâlnireacu ele este pozitivă deoarece îi dă ocazia individului să conştientizezefaptul că existenţa în lume este limitată, vulnerabilă şi, de aceea, eleste singurul responsabil de scopul şi direcţia propriei vieţi.Anxietatea poate fi văzută ca “ghidul” către un mod de viaţă autentic,responsabil, centrat pe o dezvoltare reflexivă şi nu pe o atitudineimpulsivă.Sarcina terapeutului constă în înlăturarea treptată a mecanismelor deapărare, a reprimărilor individului. El îl încurajează pe clientul său săprivească în interior şi să fie atent la situaţia sa existenţială. Psihoterapeutul urmăreşte transformarea anxietăţii nevrotice aclientului său în anxietate normală, conştientizată şi dezvoltarea capacităţii de a trăi cu ea fără a o reprima. De asemena el urmăreşteschimbarea culpabilităţii nevrotice în vinovăţie asumată şi depăşită,pentru a o utiliza în mod creativ. AŞADAR: prin terapie se deblochează autoînţelegerea, se stimulează o mai corectă autoevaluare şi se activează preluarea răspunderii pentrudestinul şi resursele personale.

Concepţia existenţială asupra naturii umaneOMUL

- este unic în felul său;- este creativ, flexibil şi spontan;

20

Page 21: Psihoterapii Experientiale

- are capacitate de autodeterminare;- îşi construieşte propriul destin;- poate trăi într-o manieră autentică.

Pe “drumul său existenţial” OMUL se poate destructura din punct devedere psihologic datorită:-unor eşecuri;-blocaje;-orientări greşite, etcPsihoterapeutul asigură clientului aflat în IMPAS EXISTENŢIAL opunte spre realitate, participă la eliberarea acestuia de teamă şicomplexe afective, redându-i speranţa şi libertatea.Proceduri terapeutice în psihoterapia existenţială- Polkinghorne1. EXPLORAREA EULUI – presupune examinarea detaliată a celor patrudimensiuni ale vieţii clientului: -lumea naturală (setul de atitudini faţă de propiul corp, faţă denevoile elementare şi posibilitatea de satisfacere a lor);-lumea publică (relaţiile cu ceilalţi, atitudinile faţă de lume, degrupurile de apartenenţă);-lumea privată (relaţia cu sine, cu lumea sa privată şi cu propriileresurse);-lumea ideală (normele, valorile credinţele şi idealurile personale)Explorarea acestor dimensiuni de către client se face cu scopulDescoperirii principiilor pe care se fundamentează acţiunile sale.Tipuri de întrebări:

- Cum vezi tu asta?- Care este părerea ta despre acest lucru?- Ce înseamnă asta pentru tine?- Ce ai făcut pentru ca lucrurile să fie aşa?- Cum te afectează toate acestea?- Ce te face să te simţi aşa?

2.SCHIMBAREA DIRECŢIEI VIEŢII – presupune analiza şi evaluareade către client a tuturor alternativelor posibile şi selectarea varianteioptime. Are loc o restructurare a sistemului axiologic şi conturarea uneinoi viziuni asupra vieţii, urmărind angajarea într-o direcţie liberă şiresponsabilă.3.MANIFESTAREA UNEI VIEŢI DEMNE – presupune focalizarea pedescoperirea talentelor şi resurselor personale. Clientul este încurajatsă regândească criza existenţială ca fiind de domeniul trecutului, caavând partea sa de învăţăminte, ca fiind generatoare de relevarea unornoi resurse personale care pot facilita o mai bună adaptare la lume.

Logoterapia – Viktor FranklEste o variantă a analizei existenţiale care pune accentul pe demersulpersonal de căutare a sensului existenţei. Psihoterapeutul îşi ajută clientulsă-şi găsească un sens în viaţă şi să facă faţă crizelor existenţiale.

Conform lui Frankl, fiecare individ are un sens în viaţă pe care numai el îlpoate împlini. Acest sens se încadrează în trei categorii generale de sens alvieţii:

21

Page 22: Psihoterapii Experientiale

1. Creaţia: ceea ce reuşeşte cineva să realizeze sau să ofere lumii;2. Întâlnirea şi experienţa: angajarea în experienţe profunde;3. Poziţia în faţa suferinţei, a sorţii care nu poate fi schimbată: supravieţuirea în situaţii extreme depinde

de capacitatea persoanei de a găsi un anumit sens în suferinţa sa.STADII ALE SINDROMULUI LIPSEI DE SENS:

1. Frustrarea existenţială – caracterizată prin starea subiectivă deplictiseală, apatie şi gol interior. Persoana este lipsită de direcţie şi îşipune întrebări despre lipsa de rost al oricărei activităţi. (ex: “nevrozade duminică”)2. Nevroza noogenică (noos (gr) - minte) – apare atunci când persoanadezvoltă, pe lângă sentimentele de lipsă de sens, o simptomatologienevrotică clinică datorată dorinţelor contradictorii de sens (ca să măintegrez fac ceea ce fac şi ceilalţi deşi eu aş vrea să fac cu totulaltceva)Tehnici logoterapeuticeDEREFLECŢIA-Presupune distragerea atenţiei pacientului de la propria persoană, de laanxietatea sa anticipatorie, de la sursa nevrozei şi reorientareaacesteia către părţile intacte ale personalităţii, către vocaţia şimisiunea sa în viaţă INTENŢIA PARADOXALĂ/ PRESCRIEREA SIMPTOMULUI

- I se cere clientului să experimenteze şi să-şi exagereze simptomele.Ajută clientul să se detaşeze de simptom, să se privească cu mai multcalm şi chiar umor, să realizeze faptul că poate să-şi influenţeze sauchiar să-şi creeze simptomul. În felul acesta clientul înţelege că-şiasumă responsabilitatea pentru simptomul său.DESCOPERIREA SENSULUI ALĂTURI DE CLIENT, sugerându-i sauoferindu-i câteva sensuri posibile şi explicite (realizarea creativă,experienţa şi atituinea în faţa suferinţei)

Programare Neuro-Linvistică( NLP )CUR9

John Grinder şi Richard BandlerClarificări conceptuale:NLP – arta şi ştiinţa eficienţei personale;

- ştiinţa dezvoltării personale; - o adevărată tehnologie a schimbării; - studiul structurii experienţei subiective;

NLP oferă metode de descoperire a patternurilor folosite de oamenii curezultate remarcabile în diferite domenii de activitate. Acest procespoartă numele de modelare, iar patternurile şi tehnicile descoperiteprin modelare pot fi utilizate în consiliere şi psihoterapie, educaţie şiafaceri, pentru o comunicare mai eficientă, vindecare, dezvoltarepersonală sau pentru accelerarea proceselor de învăţare. Modelul comunicării în NLP

John Grinder şi Richard Bandler

22

Page 23: Psihoterapii Experientiale

Conform acestui model, cunoaşterea evenimentelor din lumea exterioară se realizează pe măsură ce noi, oamenii, experimentăm informaţia care vine prin canalele noastre senzoriale.

Acestea sunt: -canalul vizual (include imaginile pe care le vedem cât şi pe cele care ni le formăm datorită interpretărilor noastre atunci când cineva ne priveşte), -canalul auditiv (care include sunetele, cuvintele pe care le auzim impregnate de modul în care aceştia ni le adresează), -canalul kinestezic (care ne oferă informaţii despre atingerea cuiva sau a ceva, presiunea şi textura lucrurilor), -canalul olfactiv -canalul gustativ.

Evenimentul extern, a cărei prezenţă ne este semnalată prin intermediul organelor de simţ, canalele noastre de comunicare cu lumea externă, este supus unui sistem de filtre interioare înainte ca noi să ne formăm o reprezentare internă a acestuia. Filtrele noastre interioare reprezintă modul în care noi ştergem, distorsionăm sau generalizăm informaţia care vine spre noi prin cele 5 simţuri.

Ştergerea apare atunci când acordăm o atenţie selectivă anumitor aspecte ale experienţei noastre. Asta înseamnă că ignorăm sau omitem anumite informaţii senzoriale. Fără ştergere am fi puşi în situaţia de a ne confrunta cu mult prea multă informaţie de prelucrat în mintea conştientă.

Distorsionarea apare atunci când reprezentările noastre despre realitate nu sunt conforme acesteia. Uneori ea ne ajută să ne automotivăm pentru realizarea diferitelor tipuri de activităţi, sau să visăm şi să ne construim anumite planuri de viitor care însă este posibil să nu se poată îndeplini. În aceste condiţii satisfacţia resimţită pe moment riscă să fie transformată într-o insatisfacţie profundă şi demotivantă.Generalizarea se produce atunci când tragem concluzii globale pe seama uneia sau mai multor experienţe. Generalizarea devine un filtru important atunci când ea ne permite să învăţăm, să extrapolăm informaţa desprinsă în urma mai multor tipuri de evenimente. Şi aici putem vorbi de apariţia unor situaţii de risc, atunci când generalizarea se face în urma trăirii unei singure situaţii de viaţă.

FiltreleMETA–PROGRAMELE reprezintă nivelul cel mai profund , Sunt similare cu cele 4 tipuri de personalitate descrise de Jung în “Tipuri psihologice”.

Meta–programele sunt filtre de ştergere şi distorsiune care fie adaugă, fie extrag din generalizările noastre. Ele sunt doar o manieră în care ne menţinem identităţile, fie prin conservarea, fie prin spargerea generalizărilor pe care le facem peste timp.

Cunoaşterea meta-programele cuiva ne poate ajuta să-i prezicem corect stările, sau comportamentul, acţiunile. De asemenea ne permite să schimbăm maniera în care o persoană filtrează informaţia pentru un anumit scop. Scopul meta-programelor nu este acela de a pune oamenii în cutii sau a determina ceea ce e corect sau greşit. Ele nu sunt bune sau rele. Sunt pur şi simplu o modalitate de procesare a informaţiei ce trebuie conştientizată.

VALORILE sunt primul nivel în care filtrele au conţinut în şi prin sine şi sunt, în principal, un filtru de evaluare. Ele ne permit să decidem dacă acţiunile noastre sunt bune sau rele, corecte sau greşite.

23

Page 24: Psihoterapii Experientiale

Valorile sunt cele care determină emoţiile pe care le trăim în raport cu acţiunile noastre şi ele oferă prima forţă motivaţională pentru aceste acţiuni.

Valorile sunt aranjate într-o ierarhie, cea mai importantă fiind în mod tipic plasată în vârf, iar cele mai puţin importante sub ea. Fiecare dintre noi avem diferite reprezentări interne despre lumea reală, iar valorile noastre sunt interrelaţionate cu acestea.

Când comunicăm cu noi înşine sau cu alţii, când modelul nostru despre lume se află în conflict cu valorile noastre sau ale celorlalţi, este foarte probabil să apară un conflict intern cu stările de disconfort aferente.

• “CREDINŢELE sunt acele lucruri în jurul cărora nu putem să ajungem” – Bandler

• Credinţele sunt presupoziţii ale sistemului nostru psihic care ne fac fie să ne creăm, fie să ne negăm puterea personală. La acest nivel, credinţele sunt în primul rând comutatoarele abilităţii noastre de a face orice în lume, deoarece, dacă nu crezi că poţi face ceva, probabil nu vei avea oportunitatea de a descoperi această lume.

• În procesul de lucru cu credinţele cuiva este foarte important să scoatem la lumină sau să aflăm care sunt credinţele care-l determină acţioneze într-un fel sau altul. Este foarte important să aflăm şi credinţele disfuncţionale, cele care nu-i permit individului să-şi împlineacă sau să-şi realizeze scopurile.

ATITUDINILE sunt colecţii de valori şi sisteme de credinţe pe marginea unui anumit subiect. De obicei suntem destul de conştienţi de atitudinile noastre şi adesea spunem oamenilor: “ei bine, pur şi simplu aşa gandesc eu despre acest lucru”.

Schimbarea făcută la nivel de atitudine este adesea substanţial mai grea decât cea la nivelul valorilor. (Ai încercat vreodată să schimbi atitudinea cuiva?) Este mult mai uşor să schimbi o valoare decât o atitudine din cauza nivelului de abstractizare. AMINTIRILE afectează profund percepţiile şi personalitatea unei persoane. Reacţiile noastre din prezent sunt reacţii faţă de gestalturi (colecţii de amintiri care sunt organizate într-un anumit mod în jurul unui anumit subiect) de amintiri trecute iar prezentul joacă un rol destul de mic în comportamentul nostru.

DECIZIILE care au fost luate în trecut, deciziile despre cine suntem şi ce putem face.

Sunt deciziile care ne limitează acţiunile ne pot afecta întreaga viaţă. Deciziile pot crea credinţe, valori, atitudini şi chiar teme de viaţă, sau pot afecta doar percepţiile noastre în timp. Problema care poate apare în legătură cu multe dintre deciziile noastre este aceea că ele au fost luate fie inconştient fie la o vârstă foarte mică şi au fost uitate. Dar noi, de atunci trăim şi acţionăm inconştient în conformitate cu ele. De asemenea, noi putem decide la un moment dat şi apoi uităm să mai re-evaluăm deciziile noastre pe măsură ce creştem, în timp ce valorile personale se schimbă şi ele. Aceste decizii, care nu sunt re-evaluate (mai ales cele care ne limitează) adesea ne afectează viaţa în maniere pe care nu le-am intenţionat la început.

Rolul filtrelor

• Aceste 6 filtre stabilesc ce informaţie este reţinută atunci când realizăm o reprezentare interioară a oricărui eveniment din viaţa noastră. Această imagine ne determină o anumită stare emoţională şi fiziologică şi ne va facilita un anumit tip de comportament.

24

Page 25: Psihoterapii Experientiale

• Aşadar, propria experienţă este ceva ce, literar vorbind, “confecţionăm” în capul nostru. Noi experimentăm realitatea indirect, din moment ce tot timpul ştergem, distorsionăm şi generalizăm. În mod esenţial, noi ne experimentăm reprezentările despre experienţa teritoriului şi nu teritoriul propriu – zis.

Presupoziţii NLP

Linia Timpului - (apud. T. James, W.Woodsmall,1988) Cine suntem noi dacă nu colecţia noastră de amintiri? Experienţele noastre din trecut determină cine suntem şi ce facem.

Linia Timpului este codarea cerebrală a amintirilor. Modul cum stocăm amintirile afectează modul cum ne experimentăm viaţa şi cum experimentăm timpul. Linia timpului este elementul cheie spre o înţelegere a personalităţii.

Descoperind Linia Timpului, vom avea, pentru prima dată, abilitatea de a schimba un număr semnificativ de amintiri ale unei persoane într-o perioadă scurtă de timp. Evident, schimbarea unui număr semnificativ de amintiri la o persoană va avea un impact asupra personalităii acestuia. Important este faptul că oamenii au în interiorul lor o modalitate de codare a trecutului, prezentului şi viitorului aşa că ştiu ce este trecutul, care este prezentul şi care este viitorul.

Linia Timpului - (apud. T. James, W.Woodsmall,1988)Edward T. Hall în „Dansul vieţii” (apud. T. James, W.Woodsmall,1988) vorbeşte de două tipuri de timp:

TIMPUL DE TIP ANGLO-EUROPEAN: „DE-A LUNGUL TIMPULUI” – este descris de o Linie a Timpului care se întinde de la stânga la dreapta sau invers sau în orice altă combinaţie în care toate timpurile trecut, prezent şi viitor sunt în faţa individului.

Pare să se fi născut în timpul revoluţiei industriale. La începuturi, când primele fabrici tocmai erau construite, oamenii trebuiau să fie la timp deoarece se lucra la banda rulantă.

Exemplu:În viziunea anglo-europeană a timpului, dacă avem o întâlnire la ora 9,00 – de exemplu – şi următoarea la ora 10,00 atunci prima întâlnire poate dura numai o oră. La 10,00 ne oprim, indiferent dacă am terminat sau nu ceea ce aveam de făcut.

TIMPUL DE TIP ARABIC, numit: „La timp” – este reprezentat de Linia Timpului care se întinde din faţă în spate sau de orice altă combinaţie în care trecutul, prezentul şi viitorul formează o Linie a timpului care are o porţiune în corpul sau în spatele planului ochilor persoanei.

Exemplu:Noţiunea lor presupune că timpul este ceva ce se întâmplă acum. Dacă noi am avea o întâlnire la ora 2,00 şi tu apari la 2,30 – este perfect OK deoarece oricum făceam alte lucruri şi nici nu am observat că ai întârziat. Dacă începem la 2,30 – este foarte bine şi vom continua cât timp este necesar. Dacă altcineva era aşteptat să apară la 3,00 – grozav! Când apare, se poate aşeza şi ne poate privi până terminăm de discutat.

• De îndată ce începem să examinăm Liniile Timpului diferiţilor oameni, putem afla că acestea pot fi infinit de variate. O persoană poate fi „De-a lungul timpului” sau „La Timp”, sau o combinaţie de amândouă. Fiecare aranjament va avea un efect asupra persoanei sau a modului cum percepe timpul.

25

Page 26: Psihoterapii Experientiale

Aranjamentul amintirilor noastre şi viitorul nostru au un efect predictibil asupra personalităţii noastre. De aceea este esenţială pentru procesul terapeutic identificarea la client a Liniei Timpului lui.

• De asemenea, trebuie amintit faptul că toate amintirile pe care le stocăm în memorie se aranjează într-un gestalt, ceea ce înseamnă că amintirile din jurul unui subiect sunt conectate ca un şirag de perle. De aceea accesarea unui gestalt aduce adesea o amintire construită, adică o sinteză a tuturor amintirilor din jurul unui subiect.

Cum determinăm Tipul de Timp

- “Unde este trecutul şi unde este viitorul pentru tine?” Sau “În ce direcţie este trecutul tău şi în ce direcţie viitorul ?”

- Dacă nu sunt capabili să îţi dea o direcţie când primesc întrebarea de mai sus, atunci spune :

“Aş vrea să te opreşti şi să-ţi aminteşti o întâmplare de când aveai vârsta de….” Şi alegeţi o vârstă.

“Ceea ce aş vrea să faci în continuare este să te opreşti şi să-ţi aminteşti o întâmplare din trecut.” “Acum, din ce direcţie ţi-a venit amintirea?”.“Acum aş vrea să te gândeşti la ceva ce se va întâmpla în viitor, să zicem peste 6 luni sau peste 1 an…

Acum, această amintire din ce direcţie a venit?”

În ambele cazuri am folosit cuvântul “acum”.. Cuvântul “acum” este foarte important aici. Îi menţine în prezent, subliniind direcţia din care le vin amintirile. Frecvent, veţi avea unul din 2 răspunsuri posibile

Lucrul pe linia timpului/ programarea viitoruluiPaşi:

1. Defineşte pozitiv schimbarea: „Ce anume vrei?”2. Specifică situaţia prezentă: „Unde sunt acum?”

Asigură-te că imaginea este asociată!3. Specifică rezultatul: „Ce anume voi obţine?”, „Ce voi vedea, auzi, simţi, etc, când voi avea acest

rezultat?” Aceasta înseamnă că rezultatul este perceput ca şi când el este deja realizat. Terapeutul poate cere

clientului să-l facă atrăgător cu ajutorul submodalităţilor sale şi să-l insereze apoi undeva în viitor, pe Linia Timpului său. El trebuie să ceară clientului să se asigure că imaginea scopului realizat este disociată înainte de a o insera în viitor. Altfel apare riscul ca el să fie fictiv satisfăcut, iar trecerea la acţiune să fie oprită. 

4. Stabileşte procedura de verificare: „Cum voi şti că scopul meu a fost atins?”5. Află dacă scopul este dezirabil: „Ce-mi va aduce sau ce-mi va permite să fac acest rezultat?”6. Află dacă rezultatul este auto-realizat şi auto-menţinut: „Depinde numai de mine realizarea şi

păstrarea lui?” Dacă nu, fixarea scopului trebuie realizată din nou.7. Stabileşte dacă rezultatul este contextualizat cum trebuie: „Unde, cum şi când îl vreau?”

8.Specifică resursele: „Ce resurse am acum şi de ce am nevoie pentru a obţine rezultatul ţintit?” 9.Verifică: „De ce vreau acest lucru?, Ce voi câştiga sau pierde dacă îl am?”

• Ce se va întâmpla dacă-l obţin?• Ce nu se va întâmpla dacă îl obţin?• Ce se va întâmpla dacă nu-l obţin?• Ce nu se va întâmpla dacă nu-l obţin?

Sensul comunicării este răspunsul primit – feedback-ul

26

Page 27: Psihoterapii Experientiale

Comunicarea este un proces extrem de complex şi dinamic, desfăşuratpe planuri şi canale multiple, la care protagoniştii participă cu întreagalor fiinţă.

Atunci când decodificăm mesajul cuiva, o facem prin filtrele active înacel moment, răspunsul la mesajul interlocutorului fiind determinat derăspunsul intern pe care decodificarea mesajului ni l-a prilejuit şi careeste, de asemenea dependent de filtrele folosite. În fapt, nurăspundem mesajului pertenerului, ci proprieie imagini interne despreacesta, adică ceea ce am inteles. Acelaşi lucru se întâmplă şi cupartenerul de comunicare.

Rezultă de aici necesitatea de a considera feedback-urile primite de laparteneri. Ceea ce contează în comunicare este nu intenţia emiţătorului ciceea ce înţelege interlocutorul din ceea ce spune acesta. Altfel, aparefenomenul comunicării paralele, distorsionate ce poate duce la tensiuni peplanul relaţiei.

Feedback -urile relevante nu parvin întotdeauna prin intermediulcomunicării verbale, cel mai adesea având caracter indirect, implicit şi slab conştientizat.

NLP şi tehnici eficiente de comunicarePasing (urmare)

Raport (sincronizare, armonizare)Leading (ghidare)

PACING înseamnă construirea unei punţi de legătură întreconsilier/terapeut şi lumea clientului său şi este bazat pe rezonanţă şirespect.

LEADING presupune modificarea de către consilier/terapeut apropriului comportament astfel încât clientul său să urmeze acesteModificări.Pentru a realiza un raport (cognitiv, emoţional), cât mai productiv cuclientul său, asigurând în felul acesta un climat de încredere în careclientul să se poată simţi şi manifesta liber, terapeutul trebuie sădispună de o dublă capacitate:

-de a decodifica mesajele nonverbale şi pe cele transmise prinintermediul vocii de către partener;-de a face uz în mod cât mai variat de cât mai multe dintre mijloacelede expresie de care dispunem

Perfecţionarea acestei duble capacităţi presupune:

- antrenarea abilităţii de observare a indicatorilor nonverbali dincomportamentul interlocutorului şi a variaţiilor fine ale vocii acestuie;

- antrenarea abilităţilor de modulare a vocii, de variere rapidă a

27

Page 28: Psihoterapii Experientiale

ritmului, timbrului, tonului şi volumului acesteia;- antrenarea expresivităţii corporale;- antrenarea abilităţii de a înţelege şi utiliza predicate din toate sistemele reprezentaţionale, indiferent

de propria preferinţă;- antrenarea abilităţii de a înţelege şi utiliza diferite tipuri de limbaj, cum ar fi cel argotic sau metaforic;- antrenarea abilităţii de adaptare a discursului la modelul despre lume al interlocutorului.

Rezonanţa empatică se realizeză prin pacing şi leading. Odată raportulde rezonanţă empatică stabilit, ca terapeuţi, putem începe să nemodificăm comportamentul iar celălalt va avea tendinţa naturală să neurmeze.

Astfel, îl putem conduce pe client în altă direcţie:• spre conştientizarea unor aspecte,• spre sesizarea unor noi posibilităţi sau alegeri, • spre redefinirea unor situaţii,• spre redescoperierea unor resurse,• spre modificarea unor comportamente

! ExerciţiuModelul MetaEste un instrument foarte util în munca terapeutului. El poate fi utilizat îndouă mari direcţii:

-pentru culegerea de informaţii de calitate, pentru a ştii exact ce vor săspună sau cum se simt clienţii nostri în vederea clarificării stării actuale şia scopurilor persoanei;-pentru sesizarea alternativelor şi înlăturarea credinţelor limitative.

NUMAI ÎN ACEST FEL ÎL PUTEM AJUTA PE CLIENT SĂ REALIZEZE SCHIMBĂRI ECOLOGICE ÎN VIAŢA SA.

Ambalajul întrebărilorDacă nu ţinem cont de acest ”ambalaj”, colectarea informaţiei în NLPtinde să se transforme într-un interogatoriu. Dacă la început învăţămsă “ambalăm” întrebările, acest lucru devine instinctiv, se asociază cusentimente mai plăcute şi în plus pe termen lung, ne ajută să primimmult mai repede informaţiile necesare.

PROCEDURI:

1. Tonalitate plăcută: - tonul vocii interesat, catifelat întotdeauna!

1. Preluare: - înainte să întrebăm, repetăm/reluăm fraza persoanei sau o parte din eaex: - “Îi urasc!”

- “ Îi urăşti. Cine sunt ei?”

• Integrarea întrebării: - la începutul întrebării punem: Sunt curioasă dacă....

Şi ai putea să-mi spui dacă...

28

Page 29: Psihoterapii Experientiale

Foarte mult mă interesează....Aş fi curios să aflu...

Aceste proceduri pot fi utilizate împreună pentru a fi eficiente.! ExerciţiuUtilizarea modelului Meta

A. COLECTAREA INFORMAŢIILOR despre oameni, locuri, lucruri

– ca prim pas căutăm substantivele şi concretizăm sensul celorabstracte. - intrebări: CINE face acţiunea, CUM se întâmplă?, UNDE seîntâmplă?

B. CLARIFICAREA ACŢIUNILOR – identificarea distorsiunilor

- întrebări specifice: CE SE ÎNTÂMPLĂ?, CE FAC?, CE TE OPREŞTE?CE TE OBLIGĂ? CE TE-AR ÎMPIEDICA SĂ? CE TE FACE SĂ CREZI?CUM ANUME ŞTII? CE TE SUPĂRĂ EXACT? CE ANUME FACE,CARE...? CE SE PETRECE ÎN JURUL TĂU ATUNCI CÂND SIMŢIASTA?

Echivalenţă complexă Nu se uită la mine, nu mă place;Nu zâmbeşte, sigur nu se bucură

? Ce te face să crezi asta?Cum faci această legătură?

Presupoziţii De când...Dacă....

?Ce anume te face să crezi că?

Substantive nespecificate

Lipseşte autorul acţiunii: “masa a fost pusă”

? Cine sau ce anume?

Verbe nespecificate Lipsesc adverbele“M-a ajutat”

?Ce sau cum anume?

Comparaţii Lipseşte un termen:“am fost mai bun”, “am fost mult mai slab”

?În comparaţie cu ce sau cu cine?

Judecăţi(evaluări)

“Sunt o persoană egoistă.”“Nu sunt bună.”

?Cine face aprecierea?Pe ce te bazezi când spui?

Substantivări Verbele devin substantive: “Am o rezistenţă fizică slabă”

Transformarea în verbe şi solicitarea informaţiilor lipsă: Cine şi cum face?

29

Page 30: Psihoterapii Experientiale

Cuză-efect Implică un model cauzal simplu: Mă faci să mă simt prost.

Prin ce anume X te face să te simţi prost?

Citirea gândurilor Propriu-zisă: E supărat dar nu vrea s-o spună.Chir nu-şi dai seama că sunt supărată?

Cum nume ştii ce gândeşte el?Ce te face să crezi că celălalt ar putea să-şi dea seama?

C. Combaterea generalizărilor:

“Întotdeauna, niciodată, toţi, nimeni, nici unul, cu toţii”etc – este ogeneralizare prea mare, clientul nu se adaptează patternu-lui.

Cuantificatorul universal este deseori ascuns: “Eşti puturos” =Întotdeauna eşti puturos – ceea ce nu poate fi adevărat

Sau: “Fiul meu niciodată nu face ceea ce îl rog.” “Care este concret rugămintea ta pe care nu a respectat-o?” “Vrei să spui că niciodată nu a făcut nimic din ceea ce l-ai rugat?” “Când a făcut ultima oară ceea ce l-ai rugat?”

Cuantificatori universali

Împiedică apariţia excepţiilor: Toţi, Mereu, Nimeni, Niciodată

Evidenţierea excepţiilor sau Exagerare şi reducere la absurd.

Operatori modali ai posibilităţii

Pot.Nu pot.Aşa sunt eu.

Ce s-ar întâmpla dacă?Ce te împiedică să...?Cum te împiedici singur să?

Operatori modali ai necesităţii

Reguli de conduită implicite: Trebuie. Nu trebuie. Am voie.

Ce s-ar întâmpla dacă?Cine spune trebuie?

Cuantificatori universali

Împiedică apariţia excepţiilor: Toţi, Mereu, Nimeni, NiciodatăEvidenţierea excepţiilor sau Exagerare şi reducere la absurd.

30

Page 31: Psihoterapii Experientiale

Operatori modali ai posibilităţii Pot. Nu pot. Aşa sunt eu.

Ce s-ar întâmpla dacă?Ce te împiedică să...?Cum te împiedici singur să?

Operatori modali ai necesităţii

Reguli de conduită implicite:. Nu trebuie. Am voie. TrebuieCe s-ar întâmpla dacă?Cine spune trebuie?

Psihoterapia Experienţială a UnificăriiSau

Terapia Unificării (T.U.)

Ce este T.U.?T.U. este o metodă de psihoterapie, consiliere şi dezvoltare personalăexperienţială, în grup şi individuală, de sine stătătoare românească.T.U. a fost elaborată, dezvoltată, validată, implementată publicată şicomunicată ştiinţific de prof. univ doctor IOLANDA MITROFAN,consilier şi psihoterapeut recunoscut naţional şi internaţional ca formator şi supervizor de orientare umanist-experienţială, preşedintă a Societăţiide Psihoterapie Experienţială Română (Şcoala SPER), coordonator destagii masterale şi doctorale în psihologie, specialitatea psihoterapie,Universitatea din Bucureşti.T.U. este o metodă holistică, procesual dinamică, interesată deconexiunile conştient-inconştient-transconştient, corporal-psihologic-social-spiritual. Foloseşte ca instrument metodologic STAREA DE MARTOR revelatăprin EXPERIENŢA CREATOARE sub toate formele prin intermediulexerciţiul provocator, improvizaţiei şi meditaţiei creatoare cu suportartterapeutic şi expresiv.Utilizează ca vehicul sau suport central de acţiune terapeutică –PUTEREA TRANSFIGURATOARE A METAFOREI şi aRESEMNIFICĂRII EXPERIENŢEI TRĂITE, reconectând Egoul cuSinele si stimulând procesele de UNIFICARE, INTEGRARE ŞITRANSGRESARE, interne şi externe.Aşadar:T.U. plasează în centrul preocupărilor sale DEZVOLTAREA ŞITRANSFORMAREA UMANĂ.Consonaţe şi interferenţe teoretice

- Terapia analitică şi alte terapii psihodonamice;- Terapia gestalt;- Terapia rogersiană;- N.L.P.- Analiza Tranzacţională;- Terapia transgeneraţională şi psihogenealogia;- Psihodrama moreniană;- Unele abordări transpersonale şi meditative, etc.

31

Page 32: Psihoterapii Experientiale

Premize conceptuale ale T.U.O nouă teorie despre dezvoltarea personalităţii“Omul nu poate fi înţeles, tratat şi forţat să intre în scheme teoretice, oricât de savante şi seducătoare ar fi. El este o realitate vie în desfăşurare şi schimbare, chiar şi atunci când se percepe sau îl considerăm „căzut”, depăşit, blocat, bolnav, disperat sau alienat. Eu nu fac decât să-l însoţesc în Călătoria sa către Sine, respectându-i ritmul, puterile, intenţiile, valorile şi limitele, dar mai ales crezând, intenţionând, apreciind şi revalorizând ceea ce este, cu adevărat, minunat şi admirabil în el... Şi crede-mă că în fiecare este CEVA, pe care dacă îl sesizezi nu te poţi opri să nu-l iubeşti, să nu-l respecţi şi să nu te bucuri că există. Fiecare merită asta şi este singurul privilegiu pe care îl avem în cursa vieţii, a cunoaşterii.

Aşa că ceea ce pot eu transmite este mai curând experienţa terapeutului ca martor, care participă la „transformare”, doar lăsând-o să se întâmple de la Sine, trăind-o şi conştientizând-o.”

Iolanda Mitrofan „Modelul ghemului perpetuu” în funcţionarea psihicului uman

- Experienţa umană nu are în realitate decât o singură dimensiune – PREZENTUL. Ceea ce simt, trăiesc, experimentez, decid şi fac se întâmplă ACUM şi AICI.

- ACUM este un sumum dinamic de experienţe care „se înfăşoară” ca un ghem, lărgind (dilatând) simultan ceea ce ne-am putea imagina drept un câmp sau un spaţiu de manifestare a Conştiinţei.

- Pentru fiinţa umană, pe măsură ce „ghemul” se înfăşoară şi se măreşte, Prezentul devine TRECUT, iar trecutul se arhivează sub forma experienţelor sub- şi inconştiente, alcătuind o „rezervă de siguranţă” sau „un potenţial” de care aparent am fi uitat.

- Adevărul este că deşi nu se pierde niciodată, „Trecutul” poate să se transforme dinamic (scenarii fantasmatice) şi să ne invadeze surprinzător uneori Conştientul, adică „Prezentul” sau, în cazuri mai fericite, să se reîntoarcă sub forma unor pierdute „resurse”, exact când avem mai multă nevoie de ele.

- Cu alte cuvinte, deşi părem că trăim la suprafaţa ghemului, care evident, este nouă în fiecare clipă (pentru că „ghemul” nu-şi încetează mişcarea de înfăşurare, ceea ce îl dilată), noi trăim simultan şi în planurile sale invizibile, sau mai adânci pe care le-am botezat „inconştiente”. Acestea se condensează din ce în ce mai profund în miezul lui, până într-un punct care teoretic le resoarbe, le rafinează şi le transformă, regenerându-le către lumina Conştienţei.

Acest „spaţiu alchimic” al fiinţei îl numim SINE şi el este „sursa” care ni le înapoiază, sub forme noi ale manifestării: resurse sau disponibilităţi creatoare şi rezolutive, sensuri şi semnificaţii revelate, susţinute de energii „proaspete”, adică de nivel mai înalt. Tot el, Sinele, este furnizorul principal al capacităţii noastre de a iubi, sprijini şi dărui, pe care chiar şi când o alterăm sau împiedicăm să se manifeste, ea nu încetează niciodată să existe, fiind chiar energia regeneratoare specifică „prototipului” uman. Sinele poate fi conceptualizat ca Centru, Tao sau Creator Divin. Iolanda MitrofanSpaţiul transformator Ego-SineFuncţionând holistic, fiinţa umană este o „realitate ce devine neîncetat”pe care o putem numi Spaţiul Transformator Ego-SINE.

Aceasta se poate reprezenta simbolic sub forma unei sfere al căreiinterior se constelează perpetuu ca rezultantă a modului specific,original şi imprevizibil, de la o persoană la alta, în care se

32

Page 33: Psihoterapii Experientiale

interconectează experienţele subiective, simultan pe mai multe axeteoretice, funcţionale, cu duble intrări (polare).

Aceste axe sunt doar repere ale HĂRŢII de procesare a informaţiilorşi de direcţionare sau utilizare a energiilor care dezvoltă şi susţinprocesul vieţii (bio-psiho- spiritual). Ele construiesc schema deinterconectare sau „temelia” programelor personale de evoluţie. Cele 3 repere ale Hărţii personale care configurează profilul dinamic aldevenirii fiinţei umane, în fiecare clipă, sunt:

- Axa Rolurilor Identitare sau a tranziţiei de la Ego la Sine;- Axa Timpului;- Axa Conştientizării.

Axa Rolurilor Identitare: Masculin-Feminin şi Patern-MaternEste numită şi AXA TRANZIŢIEI DE LA EGO LA SINE şi asigură  funcţiade CONSERVARE şi UNIFICARE interioară, echilibrantă a fiinţei umane,pe orizontală şi în adâncime.

Poate fi reprezentată grafic sub forma a două axe perpendiculare,interconectate sub forma simbolului crucii. Ele sectorizează în patrucadrane Spaţiul Transformator Ego-Sine.

Celor patru roluri identitare le corespund , simbolic, cele patru elementefundamentale ale lumii noastre: Aer-Apă în rezonanţă cu axa masculin-feminin (fiu-fiică) şi Foc-Pământ corespondente axei rolurilor parentale(tată-mamă).

33

Page 34: Psihoterapii Experientiale

Cele patru elemente primordiale alcătuiesc împreună un fel de „matrice ontologică arhetipală cosmică”, ce transmite principalele caracteristici şi forţe de manifestare, simbolizate sau reflectate în configuraţia identitară a fiecărei persoane.

Aceasta poate prezenta grade diferenţiate de integrare psihologică a celor patru elemente-forţă definitorii (matriceale).

Ele sunt conectate cu celelalte două axe-reper, cea temporală şi cea a calităţii conştientizării. Această conexiune determină raporturi de consonanţă sau disonanţă între cele patru faţete ale eului polar, conferind fiecărei persoane, în evoluţia sa un stil funcţional unic, o identitate ce se schimbă calitativ, în măsura în care îşi integrează şi unifică cele patru posibilităţi de manifestare comportamentală.Axa TimpuluiAsigură funcţia de DEZVOLTARE şi reperizează planul şi procesul„desfăşurării” ei, spiralate, ciclice, pe diagonală.

Feminin (Apă)

Matern(Pământ)

Masculin (Aer)

Trecut

Viitor

Prezent

34

Patern (Foc)

Page 35: Psihoterapii Experientiale

Axa Timpului (Trecut, Prezent, Viitor) este reperul care dă Egouluidirecţie, sens al procesului de vieţuire şi manifestare, dar îi creează şiuriaşe provocări, ce pot conduce la blocaje, interferenţe şi confuziienergo-informaţionale.

Adesea, experienţe anterioare invadează „câmpul” subiectiv şi obiectivactual, unele persoane practicând cu asiduitate „trăirea” şi „gândirea” înTrecut pe care o extind şi o confundă cu Prezentul. Altele se lansează şise „pierd” în Viitor, adică în imaginar, pe care de asemenea, îl „trăiesc”în Prezent, ceea ce le decuplează de la realitate.

Aşadar a trăi in Prezent este cheia lui a Trăi în Armonie şi Echilibru cutine şi cu ceilalţi. În Prezent poţi doar să fii, să simţi, să trăieşti şisă experimentezi conştient ceea ce eşti.Axa ConştientizăriiAsigură funcţia TRANSFORMATOARE şi procesul de „re-înfăşurare”experienţială, pe verticală şi în adâncime, ce stă la baza extinderii,aprofundării şi modificării calitative a cunoaşterii în general şi a celeide sine şi de altul, în special, pe direcţia evoluţiei şi integrării spirituale.

Conştientul şi Transconştientul, două niveluri de reflectare şi procesare a realităţii sunt eminamente legate de Prezent. Ele nu pot fi nici în trecut, şi nici în viitor pentru că ambele repere temporale sunt virtuale.

Nivelul Transconştient cuplat cu puterea transfiguratoare, proiectivă a minţii umane susţinută de un nivel energetic înalt (forţa iubirii, a credinţei şi a intenţiei) poate însă prospecta şi conştientiza, anticipa, conţinutul imagistic sau ideatic al „transfigurării” create în Prezent, dar „lansate” şi cu şanse de desfăşurare în Viitor - precogniţie, premoniţe sau autoprofeţie împlinită.

Transgresarea Inconştientului în Conştient şi extensia sau transcenderea Conştientului în Transconştient sunt circuite holistice care verticalizează fiinţa umană în călătoria sa spirituală, conferindu-i posibilităţi din ce în ce mai adânci şi mai unificatoare în planul cunoaşterii.Concluzii“Punctul de intersecţie al acestui model coaxial care susţine întregul „ghem al fiinţării” este „ locul” de întâlnire şi unificare a celor trei dimensiuni fundamentale în dezvoltarea şi transformarea umană, cheia întregului proces: sincronicitatea Sine-Prezent-Transconştient.

Inconstient

Transconstient

35

Constient

Page 36: Psihoterapii Experientiale

Aşadar a te situa (a fi) în Sine este simultan a te situa (a fi) în Prezent şi a fi în starea de conştiinţă extinsă (Transconştient). Asta presupune să practici nu o tehnică meditativă, propriu-zisă, ci un mod de-a fi meditativ, care produce un nivel modificat al conştientizării, bazându-te evident, pe o multitudine de „vehicule”, provocări şi manifestări creatoare, asupra cărora înveţi să te focalizezi şi care te ajută să conştientizezi, să înţelegi spontan, natural cum funcţionezi şi de ce. Te reconectezi cu ce este mai bun din fiinţa ta - Sinele şi îţi deblochezi fluxul creator al vieţii, al manifestării.” – Iolanda Mitrofan Obiectivele T.U.

- deblocarea dezvoltării personale şi colective,

- activarea resurselor şi a intenţionalităţii creatoare în maturizarea psihospirituală şi în modificarea scenariilor de viaţă,

- regăsirea sensului şi autorevalorizarea în cadrul unui proces terapeutic unificator şi reintegrator al personalităţii, din perspectiva rolurilor identitare (masculin, feminin, parental-filiale).

- re-naturalizarea şi propulsarea fiinţei umane pe linia unei dezvoltări sănătoase, ecologice, prin accesarea şi reconversia calitativă a relaţiei dintre polarităţile psihismului.

Efecte scontate- conştientizare extinsă şi autocunoaştere;

- autenticitatea, spontaneitatea şi calitatea comunicării, abilităţilor de contact şi a comportamentelor de rol (în cuplu, familie, relaţii interpersonale, profesie şi organizaţii);

- adaptare creativă;

- creşterea nivelului de autoacceptare, autoîncredere şi afirmare;

- maturizare afectivă şi spirituală;

- stimularea empatiei şi a capacităţii de a iubi, sprijini şi valoriza;- dezvoltarea scenariilor şi soluţiilor alternative inedite, responsabile şi realiste de viaţă;

- creşterea capacităţii personale, familiale şi colective de a face faţă la stress, criză şi schimbare;

- activarea şi recanalizarea resurselor autocompensatorii în situaţiile de boală şi de impas existenţial;

- exerciţiul libertăţii şi participării democratice, autoasumării şi eficienţei creatoare responsabile.

Etape metodologice în T.U.Patru etape de acţiune, care constituie pilonii procesului terapeutic,desfăşurat pe parcursul unei perioade variabile da la 1 la 2 ani:

1. IDENTIFICAREA „HĂRŢII PERSONALE INTERNE” de procesare şi utilizare a experienţelor trăite şi a semnificaţiilor lor asociate atât la nivel corporal cât şi al discursului verbal aici şi acum;

2. CONECTAREA ŞI ANALIZA NIVELULUI DE CONSONANŢĂ, RESPECTIV DISONANŢĂ A „HĂRŢII INTERNE” CU „CONFIGURAŢIA” SAU „HARTA MANIFESTĂRILOR EXTERNE”,

36

Page 37: Psihoterapii Experientiale

comportamental - permite decriptarea şi conştientizarea incongruenţelor emoţionale şi cognitive, manifestate prin disocieri ale comportamentului verbal şi expresiv;

3. EXTERNALIZAREA SAU RECONSTITUIREA SIMBOLICĂ, PRIN SCENARIZARE METAFORICĂ ŞI DRAMATIZARE, A EXPERIENŢELOR INTERNE CONŞTIENTIZATE (conform lecturii şi decriptării simbolice personale a „hărţii interne şi a conexiunilor intrapsihice surprinse”);

Oferă baza de explorare, analiză şi resemnificare a scenariului personal, din persepectiva sincronicităţii celor trei axe-reper.

Travaliul terapeutic utilizează în această etapă trei chei: 

·        CHEIA AFECTIVĂ – detensionarea şi acceptarea experienţelor traumatizante sau blocante prin retrăirea lor în prezent;·     CHEIA COGNITIVĂ – conştientizarea şi înţelegerea sensului experienţei dintr-o perspectivă schimbată;·         CHEIA SPIRITUALĂ – acceptarea prin iertare de sine şi de alţii, revalorizarea şi integrarea experienţelor negative ca „lecţii de creştere personală”, unificarea personală pe scala Ego-Sine, în Prezent, prin efectul de transconştientizare şi trans-externalizare (autoschimbarea sensului personal în evoluţie şi cunoaştere), în acord cu sine.

4. AUTOTRANSFORMAREA CREATOARE – utilizează:          CHEIA IMAGINATIVĂ CONECTATĂ CU INTENŢIA FOCALIZATĂ (efectul proiectiv - autotransfigurator):

- constă în deblocarea şi activarea spontană a resurselor creative, adică a răspunsurilor, acţiunilor şi comportamentelor alternative, inedite.

- se bazează pe vizualizarea şi intenţionarea creatoare;- se diferenţiază de fantazarea ghidată, prin autonomia conţinuturilor proiectate chiar de către

client sau participantul la grup.     CHEIA ACŢIUNII SIMBOLICE INDIVIDUALE ŞI DE GRUP presupune: - rescenarizarea prin dramatizare – structurarea în devans a efectului autotransformator prin antrenament dramatic cu feed-back colectiv);

- integrarea noilor semnificaţii în acţiuni realiste, eficiente, creatoare, cu sens unificator;

Mobilizeză şi dezvoltă inteligenţa strategică şi rezolutivă aplicată relaţiilor şi situaţiilor de viaţă, flexibilitatea corporală şi mentală, inteligenţa şi maturitatea emoţională, precum şi capacitatea expresivă a comunicării. CHEIA DE PROGRES COGNITIV-COMPORTAMENTAL –

presupune:- reanalizarea şi integrarea „efectelor” propriei schimbări sau restructurări comportamentale din plan

simbolic în plan real (transferul atitudinii şi acţiunii alternative în cotidian – autovalidarea şi corecţia experienţială);

CHEIA DE PROGRES SPIRITUAL ATOTRANSFORMATOR –- conştientizarea unificării Ego-Sine din perspectiva semnificaţiei spirituale, a calităţii şi

responsabilităţii schimbării; - permanentizarea atitudinii creatoare şi a practicii deciziei conştiente în Prezent;

37

Page 38: Psihoterapii Experientiale

- practica jocului alternativelor multiple de manifestare, cu minimum de efort şi maximum de eficienţă personală şi interpersonală.

Integrarea spirituală a experienţei autotransformatoare. Metode şi tehnici utilizate în T.U.

Ritmul, muzica, dansul şi mişcarea;Modelajul, colajulDesenulImprovizaţia creatoare dramaterapeutică- Imageria narativă autoexploratorie;- Utilizarea fractalilor sau a fotografiilor ambigue sau inductive tematic; - Situaţia şi scenariul metaforic;Diagnosticul experienţialSpecifică Terapiei Unificării este simultaneitatea demersului diagnostic şi terapeutic, printr-o participare activă, conştientă şi personalizată a clienţilor, prin intermediul „pretextelor”, exerciţiilor exploratorii şi situaţiilor proiective provocatoare, bazate pe puterea de expresie a limbajelor alternative simbolice, creatoare, (corporale şi verbale).

Astfel, participanţii au acces şi la conştientizarea şi validarea propriei lor schimbări. Ei devin apţi după un travaliu prelungit de autotransformare centrat pe unificare să-şi exercite „controlul asupra propriei persoane”, autoevaluându-se conştient, flexibil şi dinamic, ieşind din tiparul unor „etichetări blocante” de sorginte exterioară.

Ei descoperă cum pot să participe şi să se implice, din ce în ce mai eficient, în „cursa propriei evoluţii”, cum anume s-o sprijine în modul cel mai realist, creativ şi lipsit de riscuri.

38