Psihologie Militara - Suport de Curs

266

Click here to load reader

Transcript of Psihologie Militara - Suport de Curs

Page 1: Psihologie Militara - Suport de Curs

Introducere în

Psihologia Militară

Constantin-Edmond Cracsner

1 din 165

Page 2: Psihologie Militara - Suport de Curs

Pagină liberă

Cuprins

2 din 165

Page 3: Psihologie Militara - Suport de Curs

1. Introducere în psihologia militară.2. Obiectivele, principiile şi metodele psihologiei militare.3. Domenii, competenţe şi responsabilităţi psihologice în organizaţia militară.4. Profesia de psiholog în organizaţia militară.5. Rolul psihologiei militare în promovarea profesiei militare şi recrutarea resursei umane. 6. Selecţia psihologică – componentă importantă a selecţiei resursei umane pentru profesia

militară. 7. Elemente de psihologie individuală, socială, organizaţională.8. Elemente de analiza muncii în mediul militar. Dimensiunile psihologice ale performanţei

militare. Ghidul de culegere a datelor şi informaţiilor. 9. Studiul psihoprofesiogramei ofiţerului.10. Construirea bateriei de evaluare psihologică. 11. Suportul psihologic al integrării şi instruirii profesionale în organizaţia militară.12. Psihopatologia în mediul militar. 13. Asistenţa psihologică a personalului în mediul militar.14. Operaţiile Psihologice (PSYOPS).

TEMA 1

3 din 165

Page 4: Psihologie Militara - Suport de Curs

INTRODUCERE ÎN PSIHOLOGIA MILITARĂ

1.1. INTRODUCERE1.2. DELIMITĂRI CONCEPTUALE

1.1. INTRODUCERE

1.1. 1. ARGUMENT

Abordarea teoretică şi practică a psihologie militare nu reprezintă un simplu exerciţiu speculativ ci, dimpotrivă, o analiză pragmatică izvorâtă cu necesitate din complexitatea potenţială a câmpului de luptă modern.

Că această problematică nu reprezintă o entitate în sine este reflectată de înseşi conotaţiile politico-juridice ale statului de drept circumscrise acestui subiect incitant din punct de vedere teoretico-metodologic.

Constituţia României (1991, art. 117) stabileşte prin puterea sa de lege fundamentală că “structura sistemului naţional de apărare, organizarea armatei, pregătirea populaţiei, a economiei şi a teritoriului pentru apărare... se stabilesc prin lege organică”, ceea ce conferă armatei autoritatea necesară formării şi dezvoltării calităţilor fizice şi psihice de luptător fiecărei categorii de militari şi, totodată, să clădească sintalitatea combativă a tuturor subunităţilor şi unităţilor militare.

Armata, ca subsistem al sistemului social global naţional, are misiunea, conferită prin Legea apărării naţionale a României (1994, art. 14), de a pregăti resursele umane apte de efort pentru apărarea ţării.

Concepţia integrată de securitate naţională şi doctrina militară de apărare, pornind de la potenţialele riscuri şi ameninţări la adresa ţării noastre, statuează un cadru normativ pentru mobilizarea resurselor şi organizarea ripostei adecvate pentru fiecare tip probabil de agresiune. În acest context capătă relevanţă conceptele de agresiune şi asigurare psihologică.

4 din 165

Pregătirea teritoriului, economiei şi populaţiei pentru apărare

Pregătirea psihologică pentru apărare a populaţiei

Pregătirea psihologă pentru luptă a armatei

Pregătirea psihologică pentru luptă a marilor unităţi ,unităţilor şi subunităţilor

Pregătirea psihologică pentru luptă a militarilor

Fig. 1.1Modelul integrat al pregătirii populaţiei pentru apărareLogica

Matematica

Şt. filosofice

Şt. naturii

Psihologiasocială

Psihologia

Tehnica

Şt. sociale

Triunghiul ştiinţelor – Kedrov, B.M.,1961

ŞTIINŢEUMANISTE

ŞTIINŢENATURALE

ŞTIINŢESOCIALE

MEDIU

COMPOR-TAMENT

EXPE-RIENŢĂ

Modelul triunghiular al ştiinţelor – Buhler, K., 1929, Meehl, P.E.,1978

Lingvistica

Sociologia

Psihologia socială

Biologia

Psihobiologia

Neurobiologia

Sociolingvistica

Sociobiologia

Psihologia

Figura nr. 1.2Modele interpretativ-explicative ale ştiinţelor

Psiholingvistica

Neurologia

Modelul interdependenţei ştiinţelor – Zlate, M., 1996

Page 5: Psihologie Militara - Suport de Curs

Acest preambul politico-juridic şi militar ne determină să formulăm cel puţin trei ipoteze:1. Asigurarea psihologică a populaţiei pentru apărare reprezintă o realitate socială de o

importanţă strategică naţională;2. Asigurarea psihologică pentru luptă constituie o dimensiune fundamentală a

capacităţii combative a armatei;3. Asigurarea psihologică pentru luptă este circumscrisă unui proces socio-cultural şi

istoric.În concepţia strategică a pregătirii pentru apărarea ţării, pregătirea populaţiei reprezintă o

componentă esenţială. Din perspectivă psihologică, se prefigurează astfel necesitatea existenţei

5 din 165

Page 6: Psihologie Militara - Suport de Curs

unui sistem naţional de asigurare psihologică pentru apărare care poate fi capabil să garanteze securitatea cetăţenilor săi.

Iată de ce, abordarea sistemică a pregătirii populaţiei pentru apărare trebuie să integreze toate nivelurile posibile care pot contribui decisiv la maximizarea eforturilor de instruire a membrilor societăţii.

Aşa cum rezultă din figura nr. 1.1, un sistem integrat de pregătire a populaţiei pentru apărare include şi pregătirea psihologică a populaţiei pentru apărare, de la nivelul general-naţional până la nivelul individual sau, mai precis, la nivelul cetăţeanului chemat să-şi îndeplinească, în caz de forţă majoră, îndatoririle militare obligatorii.

Abordarea teoretic-metodologică şi practic-aplicativă a procesului pregătirii psihologice pentru luptă a militarilor nu poate începe fără a fi clarificat rolul şi locul psihologiei militare în contextul general al ştiinţelor psihologice, iar orice discurs de psihologie militară trebuie plasat în arealul epistemologic al psihologiei generale, în care se originează şi pe care, totodată, îl îmbogăţeşte şi îl dezvoltă continuu.

De altfel, “Problema naturii şi definirii ştiinţei este o problemă actuală, formularea şi rezolvarea ei mergând mână în mână cu evoluţia procesului cunoaşterii însuşi”(Golu, Dicu, 1972, p. 59).

Pentru a explica şi înţelege mai bine topografia psihologiei militare în spaţiul vast al psihologiei subliniem faptul că multiplele faţete ale psihologiei sunt rezultatul dezvoltării impetuoase a sectoarelor sale de cercetare şi al diversificării domeniilor sale de aplicare. Trebuie spus că, în psihologie, există mai multe tipologii de clasificare, în funcţie de metodă, obiect, cadru teoretic, zonă de cercetare şi de aplicaţii etc. (Parot, Richelle, 1992, pp. 265-277).

În figura nr. 1.2 prezentăm câteva modele de clasificare a ştiinţelor (Zlate, 1996, pp. 36-41) care ilustrează semnificativ locul şi importanţa psihologiei ca ştiinţă. În modelul triungiular de clasificare (Kedrov, 1966, pp. 10-11) “psihologia ocupă un loc aparte în triunghi, mai aproape de filosofie, fiind legată de toate cele trei vârfuri ale triunghiului”, iar în modelul circular (Piaget, 1966, p. 41) “psihologia ocupă un loc central şi nu numai ca produs al tuturor altor ştiinţe, dar ca sursă posibilă de explicaţie a formării şi dezvoltării lor”.

Aceste prezentări ale diferitelor clasificări ale domeniilor psihologiei încearcă să stabilească cu mai multă rigoare locul psihologiei militare într-o constelaţie atât de diversă (Cosmovici, 1996, p.20) şi, totodată, să evidenţieze legăturile sale interdisciplinare.

Este evident faptul că psihologia contemporană se diversifică tot mai mult astfel că, asistăm astăzi la variaţii bipolare, diametral opuse, de la polul psihologizării ştiinţelor până la polul depsihologizării psihologiei (Pavelcu, 1972, p. 40)

Psihologia militară, aşa cum rezultă şi din figura nr. 1.3, reprezintă o disciplină esenţială în explicarea cauzalităţii psihologice, mai ales în ceea ce priveşte pregătirea psihologică pentru luptă a militarilor, folosind în acest scop rezultatele cercetării ştiinţifice pentru a realiza desăvârşirea cetăţeanului ca luptător modern.

Psihologia militară şi-a câştigat un bun renume în contextul ştiinţelor militare, în general, iar în cel al ştiinţelor socioumane militare, în special, prin eforturile susţinute ale psihologilor din acest domeniu de activitate. În contextul general al ştiinţelor, psihologia militară abordează fenomenul război din perspectiva unei profunde interdisciplinarităţi socioumane şi nu numai. Un rol esenţial în cercetarea, explicarea şi înţelegerea procesului pregătirii psihologice pentru luptă îl au disciplinele derivate ale psihologiei generale, între care se disting psihologia experimentală, psihologia diferenţială, psihologia personalităţii, psihologia medicală şi clinică etc..

Având în vedere că practica războaielor a atras în dinamismul lor mase mari de oameni face ca psihologia militară să capete şi caracterul unei psihologii sociale în care balanţa evenimentului cercetat, funcţie de componenta ştiinţifică, înclină când spre psihosociologie, când spre sociopsihologie. Armata, din perspectivă psihologică, reprezintă un imens câmp de cercetare asupra proceselor de asimilare a cunoştinţelor, de formare şi dezvoltare a deprinderilor, de internalizare a valorilor militare şi, nu în ultimul rând, de stimulare, energizare şi reglare a unui comportament specific în luptă.

6 din 165

Page 7: Psihologie Militara - Suport de Curs

Din perspectiva psihologiei transculturale aplicată în studiul domeniului militar, rezultă cu pregnanţă că folosirea universalului psihologic în optimizarea conduitei umane trebuie coroborată cu soluţionarea individualului psihologic pentru prefigurarea matricei psihologice a ostaşului român, prin contextualizarea modelelor psihologice (Radu, 1991, pp. 26-29).

Aceste succinte consideraţii, cu caracter de generalitate, se vor o pledoarie pentru o cercetare mai atentă asupra implicaţiilor de ordin psihologic ale pregătirii pentru luptă a trupelor.

1.1.2. Motivaţii şi reflecţii

Educaţia şi instrucţia militară circumscriu în sfera procesului didactic şi problematica specifică pregătirii psihologice pentru luptă, care îşi relevă specificitatea dintr-un ansamblu de caracteristici de fond izvorâte “din condiţia epistemică distinctă a actului educaţional în armată, din particularităţile pregnante ale profilului ofiţerului (militarului) şi modalităţile distincte de profesionalizare a agenţilor acţiunii militare, din “miza” covârşitoare a realizării educaţiei în perspectiva evitării, în acţiune, a erorii şi eşecului, din normalitatea “jertfei de sine” drept condiţie existenţială a militarului şi, nu în ultimul rând, din particularităţile interdependenţei dintre individ şi echipă în lupta armată” (Dumitru, 1995, p. 34) .

Specialiştii militari consideră că, pentru a fi apt de luptă, individul trebuie să întrunească minim trei calităţi, rod al actului instructiv-educativ:

- pregătire tehnico-tactică, ca rezultat al formării şi dezvoltării deprinderilor cognitive şi psihomotorii specifice cunoaşterii, întrebuinţării şi întreţinerii armamentului şi tehnicii din dotare, în conformitate cu normele tehnice şi tactice stabilite prin regulamente, dispoziţii, instrucţiuni şi ordine;

7 din 165

Psihologia

umană

animală

patologică

normală

socialăa individului

în dezvoltareevoluat

a dezvoltăriia vârstelorteoretică practic

ă

analitică

sintetică

generală

fiziologică

a persoanei

munciitransporturilor

economicămedicală

pedagogicăjudiciarămilitarăsportului

artei

RAMURILE PSIHOLOGIEI

Figura nr. 1.3Ramurile psihologiei – după Cosmovici, A., 1996

Page 8: Psihologie Militara - Suport de Curs

- pregătire fizică, definită ca educaţie şi cultură fizică şi sportivă, fundamentată pe o construcţie biologică, anatomofiziologică, aptă să asigure luptătorului suportul psihofizic necesar formării, dezvoltării şi perfecţionării capacităţilor motrice generale şi pentru luptă; reprezintă indicatorul sensibil al potenţialului, randamentului şi consumului energetic specific regimului de viaţă şi activitate militară;

- pregătire psihică, construită pe un mental normal clinic care să îi permită individului să acţioneze pe câmpul tactic într-o permanentă homeostazie psihomorală şi comportamentală exprimată de încrederea în comandant, în armament şi în propria persoană, în gradul de coeziune al subunităţii, în nivelul satisfacţiei şi, nu în ultimul rând, în barometrul normativităţii militare.

Cele trei dimensiuni relaţionate sinergetic conferă militarului, prin excelenţă, statutul de luptător. Oscilaţiile ponderale şi tendinţa dominantă a uneia sau a alteia în cadrul modelului sinergetic vor fi determinate de realitatea câmpului de luptă, dar important este ca rezultanta dinamicii lor să confere luptătorului armonia psihocomportamentală şi acţională necesară îndeplinirii misiunii.

O cercetare mai atentă, pe baza experienţei acumulate în studiul fenomenului “război”, demonstrează cu puterea evidenţei că diada psihofizică este totuşi cea mai vulnerabilă şi prezintă oscilaţii amplitudinale de mare dramatism. Tocmai acest aspect determină cu necesitate orientarea pregătirii militare generale într-o pondere însemnată în direcţia formarii şi dezvoltarii unor caracteristici psihice si fizice specifice, care să permită militarului înfruntarea pericolului prezent pe câmpul de luptă.

Cercetând fenomenul “război”, Clausewitz (1982, p. 76) nota că există “patru componente ce constituie atmosfera în care se mişcă războiul - pericolul, efortul fizic, nesiguranţa şi hazardul”, iar generalul Marchall în cartea sa intitulată sugestiv “Soldaţi în foc” nota că “Nu vrem să recunoaştem că războiul înseamnă, în esenţă, moarte, deşi acesta este cel mai simplu adevăr cu putinţă”. Luând în considerare şi unele “surprize” apărute în războaiele locale mai recente (războaiele arabo-israeliene, războiul din Malvine/Falkland, conflictul din zona golfului Persic, confruntările armate din Bosnia-Herţegovina, războiul din Jugoslavia, războiul din Afganistan etc.), precum şi în manifestările polimorfe ale terorismului internaţional, specialiştii militari (mai ales psihologi, sociologi şi psihiatri) au abordat cu mai multă atenţie factorii destructuranţi ai stabilităţii psihomorale.

O primă constatare este aceea că a dispărut “linia frontului”, că războiul s-a “generalizat” şi a antrenat în mecanismul său nu numai armatele, ci şi populaţia civilă a ţărilor aflate în conflict.

O a doua constatare aduce în atenţie tehnologia utilizată (armamentul sofisticat, puterea distructivă a muniţiei, precizia tragerilor bazate pe laser şi echipament în infraroşu, bombele pe bază de grafit şi cu uraniu neîmbogăţit etc.), care are un efect nediscriminatoriu vizavi de combatanţi, necombatanţi sau civili.

O ultimă constatare prezentată poate fi aceea că, în perspectivă, îşi constituie fizionomia un nou tip de război, denumit generic “războiul special”. Acesta ar include toate formele neclasice, netipice (atipice) de pregătire şi ducere a războiului în care, fără a considera prezentarea ca fiind exhaustivă, pot fi enumerate: războiul psihologic, războiul informaţional, războiul holotropic etc. Caracteristica lor generală este “umanismul” bazat pe componenta “nonletală” (soft- kill) care ar reduce “consumul” aberant de oameni, tehnică, armament şi materiale, facilitând totodată realizarea obiectivelor politico-militare printr-o logistică “economicoasă” (Toffler, 1995, pp. 152-164).

Aceste aprecieri au ridicat probleme noi specialiştilor militari care, în cvasiunanimitatea lor, pledează pentru realizarea unui sistem naţional de pregătire psihologică a populaţiei împotriva oricărei agresiuni, fără a cădea însă în capcana aşa-zisei “isterii naţionaliste”.

O prezentare a războiului viitorului ar avea imaginea terifiantă vehiculată, nu fără un sâmbure de adevăr, prin literatura ştiinţifico-fantastică, asfel că, după primele zile de luptă: întreaga structură şi infrastructură de comandă, logistică şi informaţională a armatei ar fi distrusă; unităţile militare ar fi puse în derută; militarii ar rătăci grupaţi conform instinctului primar, gregar şi s-ar pierde în masa diformă a refugiaţilor, ar fi lipsiţi de cele mai elementare mijloace de subzistenţă, ar fi copleşiţi de blocările masive de circulaţie, de distrugeri şi de incendii de mare amploare, ar fi dezumanizaţi de suferinţa şi necazurile la care ar fi participanţi; puţini oameni ar

8 din 165

Page 9: Psihologie Militara - Suport de Curs

reuşi să suporte un stres atât de intens; pierderile umane de natură fizică, dar în principal psihică, mai ales în cazul în care nu există servicii specializate de asistenţă medicală, psihologică şi socială, pot atinge cote foarte înalte.

Un astfel de posibil tablou halucinant a generat ideea instituirii, încă din timp de pace, a unui sistem de pregătire psihologică pentru luptă a efectivelor, pornind de la principiul că armata, ca esenţă ultimă, este un mecanism destinat în exclusivitate ducerii războiului, iar pregătirea luptătorilor trebuie făcută în acele perioade şi condiţii în care “războiul” are loc prin alte mijloace, mai ingenue şi/sau mai subtile.

Pregătirea psihologică pentru luptă a militarilor trebuie să ţină seama de faptul că luptele vor fi într-o dinamică permanentă, neîntrerupte şi de mare intensitate, cu indici ridicaţi de mobilitate şi fluiditate, care vor implica distrugeri masive şi o rată deosebit de ridicată a mortalităţii. În contextul enunţat, supralicitarea de către noile “hit-tech”, care se dezvoltă rapid şi asimptotic spre “inteligenţa artificială” preconizată de către cibernetică, ingineria genetică şi psihologia cognitivă, adaugă angoasei existenţiale noi bariere pe care omul trebuie să le depăşească în perpetua sa adaptare.

1.2. DELIMITĂRI CONCEPTUALE.

Deoarece este cunoscut faptul că “noţiunile sunt forme logice care reflectă însuşirile esenţiale şi generale ale unei clase de obiecte, iar conceptele reprezintă formele logice cu cea mai înaltă treaptă de abstractizare” (Chelcea, 1995, p. 107), considerăm ca indezirabil metodologic momentul de definire a unor termeni, noţiuni, concepte cu specificitate în psihologia militară.

Prin definiţie înţelegem “o operaţie logico-semantică, prin care se stabileşte o identitate de designat între un nume comun şi o descripţie generală” (Popa, 1972, p. 67). Fie că definiţiile sunt nominale sau operaţionale (Enescu, 1985), cea mai importantă problemă pentru a explica şi interpreta psihologic este realizarea unei clarificări iniţiale a termenilor, considerând, totodată, ca fiind necesară chiar reiterarea unor concepte deja consacrate în vocabularul psihologiei, în general şi, al psihologiei militare, în special.

Psihologia militară, încă din perioada sa de constituire ca ştiinţă, promovează concepţia că “prima armă de luptă şi cea mai importantă este omul” şi, de aceea, în cadrul culturii ofiţerului, psihologia militară trebuie să cuprindă totalitatea problemelor de viaţă, adică pe cele psihologice, pedagogice, biologice, sociologice, economice şi tehnice (Popescu-Sibiu, 1938).

Există şi voci care susţin că psihologia militară, încadrată de altfel corect în sistemul disciplinelor militar-ştiinţifice şi mai precis în subsistemul disciplinelor social-militare, trebuie să studieze “numai unul din factorii de pregătire şi ducere a războiului – omul, şi anume numai fenomenele care se referă la viaţa sa psihică”. Este pertinentă delimitarea că psihologia militară trebuie să studieze “persoana, care este obiectul şi subiectul relaţiilor sociale respective în organizaţia militară”, dar acest punct de vedere este, totodată, reducţionist prin faptul că lasă în afara studiului psihologiei militare o problematică vastă la care aceasta este conectată (Antic, 1975).

O sferă mai largă de cuprindere a problematicii psihologiei militare se regăseşte în afirmaţia că “obiectul psihologiei militare îl constituie psihicul omului aflat în condiţiile specifice ale stagiului militar, precum şi psihologia colectivului ostăşesc” (Diacenko, Fedenko, 1971, p. 9).

Un alt specialist militar consideră că psihologia militară, prin componenta sa de psihologie a luptei, “are ca obiect procesele psihice ale colectivităţii militare pe teatrul de operaţiuni” şi, de aceea, trebuie să surprindă “cât mai multe din semnificaţiile realităţii câmpului de luptă modern pentru a descifra conduita umană şi condiţiile încleştărilor pe viaţă şi pe moarte cu duşmanul” (Atanasiu, 1974, p. 7).

Pornind de la datele şi informaţiile utilizate în literatura psihologică militară, se consideră necesară chiar realizarea unor psihologii particularizate pe structura categoriilor de forţe ale armatei (terestre, aviaţie, marină), în vederea surprinderii specificului psihologic şi perfecţionării metodologiilor de cunoaştere şi acţiune emergente. Spre exemplu (Sântion, 1980, vol. I, p. 24-25), psihologia marinei militare ar cuprinde următoarele discipline :

Psihologia instruirii în marina militară;

9 din 165

Page 10: Psihologie Militara - Suport de Curs

Psihologia educaţională a marinei militare; Psihologia selecţiei şi orientării profesional-militare în marină; Psihologia personalităţii marinarului şi ofiţerului de marină; Psihologia creaţiei în marina militară; Psihologia socială şi psihologia organizaţională a marinei militare; Psihologia tehnică a marinei militare;

- psihologia inginerească a marinei militare;- psihologia tehnico-operaţională a marinei militare;- studiul psihologic al influenţei factorilor de ambianţă asupra capacităţii de luptă a

marinarilor în condiţiile tehnicii moderne; acesta împreună cu psihologia inginerească constituie ergonomia marinei militare.

Psihologia medicală a marinei militare; Studiul războiului psihologic.Se conturează tot mai clar faptul că psihologia militară trebuie să se ocupe de studiul

individului şi colectivelor militare, de pregătirea , desfăşurarea şi conducerea forţelor armate, de întregul arsenal psihologic al activităţii şi acţiunilor militare. Iată de ce, psihologia militară este definită (Popescu-Neveanu, 1978, p. 584), pe baza obiectului ei de studiu, ca fiind:

În sens extensiv, ştiinţa care presupune transpunerea şi reelaborarea specifică în cadrul vieţii şi activităţii militare a întregului sistem de psihologii cu toate ramurile sale;

În sens restictiv, ştiinţa al cărei obiect îl reprezintă studiul specific al stilului activităţii militare, al personalităţii militarului, al problemelor luptei armate, instrucţiei şi organizării militare.

Psihologii militari consideră că, în perspectivă, domeniul psihologiei militare se va diversifica şi mai mult sub impactul interdisciplinarizării şi transdisciplinarizării ştiinţelor care va genera formularea unor noi paradigme pentru cunoaşterea ştiinţifică (Khun, 1981, pp. 213-214).

Complexitatea obiectuală a psihologiei militare şi necesitatea soluţionării de către aceasta a problematicii specifice activităţilor şi acţiunilor militare a dat naştere la întrebarea: Ce constituie psihologia pentru armată?.

Cel mai bun răspuns este acela că “… psihologia constituie pentru armată nu un oarecare supliment cultural, nu un simplu instrument auxiliar, ci o autentică şi indispensabilă armă de luptă” şi trebuie înţeleasă şi abordată ca atare (Popescu-Neveanu, 1970, p. 51).

TEMA 2

OBIECTIVELE, PRINCIPIILE ŞI METODELE PSIHOLOGIEI MILITARE

10 din 165

Page 11: Psihologie Militara - Suport de Curs

2.1. OBIECTIVELE PSIHOLOGIEI MILITARE2.2. PRINCIPIILE PSIHOLOGIEI MILITARE2.3. METODOLOGIA PSIHOLOGIEI MILITARE

2.1. OBIECTIVELE PSIHOLOGIEI MILITARE

Obiectivele psihologiei militare reprezintă structura de rezistenţă a procesului de instrucţie şi educaţie pentru toate categoriile de forţe ale armatei (terestre, aviaţie, marină).

Un prim obiectiv îl reprezintă militarul, sub aspectul formării şi dezvoltării acelor capacităţi psihofizice, cognitiv-intelectuale, afectiv-motivaţionale, atitudinal-voliţionale şi comportamentale care să-i permită acestuia atingerea performanţei maxime în procesul de instrucţie şi educaţie.

Elementele de psihologie experimentală, psihologie cognitivă şi psihologie diferenţială contribuie în mod direct şi nemijlocit ca suport al particularizării procesului de pregătire psihologică pentru luptă.

Variaţiile intraindividuale şi interindividuale specifice adolescenţei şi adultului tânăr sunt datul psihologic care se cere modelat. Formarea şi dezvoltarea personalităţii militarului constituie o latură importantă a pregătirii psihologice pentru luptă deoarece asigură cunoaşterea subordonaţilor şi oferă deschideri noi în pefecţionarea pregătirii profesional-militare.

Este important că, pe de o parte, militarul beneficiază de o mai bună cunoaştere a performanţelor sale şi a modalităţilor specifice de a le obţine, iar pe de altă parte, psihologul îi asigură managerului militar datele şi informaţiile care să contribuie la perfecţionarea strategiilor de instruire şi educare.

Al doilea obiectiv îl constituie subunitatea militară (organizaţia militară), deoarece, prin excelenţă, armata este o instituţie în care activitatea se desfăşoară în echipă. Psihologia socială şi psihologia organizaţională îşi găsesc un teren fertil în studiul asupra managementului, cooperării şi competiţiei din care comandanţii şi şefii militari pot profita.

Al treilea obiectiv îl prefigurează cercetarea solicitărilor psihofizice ale câmpului de luptă modern, în scopul determinării unui comportament individual (impregnat de fenomene de identificare, de participare etc.), dar şi al unui comportament de grup, colectiv (fragil la fenomenul mulţimii, al emoţiilor colective, în situaţii de panică şi excese agresive), cât mai adecvate realităţii luptei armate.

Al patrulea obiectiv îl reprezintă pregătirea psihologică a acţiunilor de luptă, prin care se realizează sinteza întregului proces instructiv-educativ al pregătirii pentru luptă şi, totodată, se asigură cadrul general de validare a efortului uman, material, financiar, medical şi de altă natură. În acest context, capătă relevanţă activităţile de protecţie, contracarare şi influenţare psihologică prin care psihologia militară devine o veritabilă armă neconvenţională.

Al cincilea obiectiv îl circumscrie activitatea de asistenţă şi consiliere psihologică pentru care psihoterapia, psihologia medicală şi clinică, psihologia patologică etc. îşi găsesc o largă plajă de aplicare.

Aceste aspecte problematice constituie obiectivele generale ale asigurării psihologice, care, pin extensie, înglobează şi o serie de obiective speciale cum sunt: studiul psihologic al războiului, cercetări în domeniul psihofarmacologiei militare, analiza fenomenelor parapsihologice şi impactul lor asupra mediului militar etc.

2.2. PRINCIPIILE PSIHOLOGIEI MILITARE

Psihologia militară este o componentă esenţială a sistemului general de pregătire militară.

11 din 165

Page 12: Psihologie Militara - Suport de Curs

Prin sistem se înţelege un “ansamblu de elemente aflate într-o interacţiune nonîntâmplătoare” (Bertalanffy, 1966) sau, altfel spus, o structură caracterizată de trei elemente fundamentale care sunt totalitatea, transformarea şi autoreglarea (Piaget, 1968). Conceptul de sistem evidenţiază că acesta constă în “mulţimea de elemente componente, în ansamblul relaţiilor dintre aceste elemente structurate multinivelar şi ierarhic şi în constituirea unei integralităţi specifice, ireductubile la componentele sau chiar la relaţiile individuale dintre ele. Sistemul este ireductibil la componentele sale în măsura în care constituie o totalitate de elemente interdependente”(Vlăsceanu, 1982, p. 75).

Această prezentare succintă a conceptului de sistem oferă posibilitatea explicării şi înţelegerii psihologiei militare ca sistem. Rezultă că îndeplinirea obiectivelor de către sistemul psihologiei militare se face prin funcţionarea sinergică a mai multor componente, dintre care enumerăm: sistemul de examinare şi selecţie psihologică, sistemul acţiunilor psihologice pentru luptă, sistemul de evaluare a activităţii din domeniul psihologiei militare aplicate etc.

Particularizând, ca exemplu, sistemul acţiunilor psihologice pentru luptă este format din: subsistemul pregătirii psihologice pentru luptă, subsistemul protecţiei psihologice a personalului şi acţiunilor militare, subsistemul de influenţare şi contracarare psihologică a adversarului.

Fiecare subsistem enunţat va fi analizat şi explicat separat în cuprinsul lucrării. Abordarea sistemică permite evidenţierea unor principii ale organizării şi funcţionării

activităţii de asigurare psihologică pentru luptă, care esenţializează fenomenologia psihologică implicată în procesul de pregătire a militarilor pentru luptă.

Principiul (lat. principium – început, origine, introducere) are sensul de început, de conducere şi este o “teză privind cauza naturală, faptul general primordial care stă la temelia unui raţionament sau a unei acţiuni, care constituie baza doctrinei, liniile directoare ale unei cunoaşteri, ale unei ştiinţe şi din care derivă un număr mai mare sau mai mic de consecinţe, de alte enunţuri, de norme mai mult sau mai puţin restrânse de gândire, de comportare în domeniul respectiv” (Dicţionarul de pedagogie, 1979, p. 361).

Prin principiile organizării activităţii de psihologie militară înţelegem un ansamblu de consideraţii generale şi esenţiale care fundamentează concepţia privind implementarea psihologiei în mediul militar. Afirmarea acestor principii generează desprinderea anumitor legităţi care guvernează activitatea de psihologie, atât pe timp de pace, cât şi pe timp de război.

1. Principiul necesităţii fundamentează întreaga activitate de psihologie militară prin aserţiunea că pregătirea resurselor umane pentru luptă implică cu necesitate pregătirea şi protecţia psihologică a trupelor proprii, precum şi contracararea şi influenţarea psihologică a acţiunilor şi efectivelor adversarului.

2. Principiul oportunităţii stipulează că asigurarea psihologică trebuie să se facă la momentul favorabil, adecvat împrejurărilor şi situaţiei tactice, operative sau strategice, care caracterizează desfăşurarea acţiunilor militare.

3. Principiul operativităţii presupune că asigurarea psihologică a efectivelor se execută eficace, rapid, expeditiv şi activ în scopul maximizării performanţelor militare.

4. Principiul concentrării efortului în locul decisiv şi la momentul decisiv coroborează principiile oportunităţii şi operativităţii şi constă în sincronizarea şi concentrarea acţiunilor de natură psihologică pentru asigurarea unui nivel maximal al capacităţii psihice pentru luptă a militarilor.

5. Principiul competenţei (centralizării, unităţii de comandă) constă în stabilirea pentru fiecare misiune sau obiectiv a unei comenzi unice care să fie în măsură să decidă modul de realizare a asigurării psihologice prin forme şi mijloace specifice.

6. Principiul responsabilităţii cunoscut şi ca principiul definirii clare a obiectivului (misiunii) implică asumarea răspunderii cu privire la formele, metodele, tehnicile şi procedeele folosite pentru îndeplinirea obiectivelor şi misiunilor specifice cuprinse în planul acţiunilor militare.

7. Principiul eficacităţii presupune luarea acelor măsuri şi realizarea acelor activităţi care să ofere asigurării psihologice pentru luptă capacitatea necesară obţinerii performanţelor maxime în pregătirea, organizarea şi desfăşurarea acţiunilor militare. Acest principiu este cunoscut şi ca principiul economiei de forţe şi mijloace şi constă în stabilirea, distribuirea şi utilizarea

12 din 165

Page 13: Psihologie Militara - Suport de Curs

judicioasă a tuturor posibilităţilor proprii în raport, pe de o parte, cu necesităţile impuse de scopurile şi obiectivele planificate şi, pe de altă parte, cu rezultatele maxime obţinute prin eforturi, forţe, mijloace şi pierderi minime.

8. Principiul continuităţii sintetizează condiţia permanenţei în organizarea şi desfăşurarea activităţii de asigurare psihologică a efectivelor, începută din perioada de pace şi amplificată pe perioada de război.

9. Principiul proximităţii (descentralizării) presupune folosirea forţelor şi mijloacelor prin adecvarea conducerii la situaţiile particulare, reale, specifice fiecărei categorii de forţe ale armatei, fiecărui gen de armă şi/sau fiecărei specialităţi militare. Cunoscut în terminologia militară ca principiul libertăţii de acţiune, acesta constă în asigurarea tuturor condiţiilor de autonomie în decizie, planificare şi desfăşurare a acţiunilor proprii şi de limitare sau anulare a posibilităţilor de opţiune şi acţiune ale inamicului.

10. Principiul simplităţii planurilor şi ordinelor privind asigurarea psihologică pentru luptă impune elaborarea unor documente de conducere clare, concise, logice, comprehensibile prin care să se elimine confuzia şi neînţelegerile.

Când asigurarea psihologică pentru luptă se desfăşoară cu predilecţie pentru protecţia psihologică a forţelor proprii sau contracararea şi influenţarea psihologică a acţiunilor inamicului, atunci asigurarea psihologică pentru luptă este călăuzită de încă două principii : principiul surprinderii inamicului şi principiul manevrei.

11. Principiul surprinderii inamicului presupune executarea acţiunilor psihologice la momentul, locul şi/sau modul neaşteptate de către inamic, în scopul, minimal, producerii întârzierilor în conştientizarea situaţiei de luptă sau în reacţionarea eficientă a acestuia.

12. Principiul manevrei se rezumă la deplasarea forţelor şi mijloacelor de acţiuni psihologice în scopul aplicării favorabile a puterii de luptă a acestora, în timp şi spaţiu, pentru a obţine un avantaj psihologic în raport cu inamicul.

2.3. METODOLOGIA PSIHOLOGIEI MILITARE.

Principiile psihologiei militare generează norme şi reguli de pregătire, organizare, desfăşurare, verificare şi perfecţionare a capacităţii psihologice a militarilor pentru îndeplinirea cu succes a misiunilor primite.

Metodologia abordării psihologiei militare se înscrie în sfera mai cuprinzătoare a metodologiei cercetării psihologice şi psihosociale şi, ca urmare, aceasta se înfăţişează ca analiză a metodelor şi tehnicilor aplicate în realizarea şi finalizarea cercetării socioumane.

Metodologia poate fi abordată în două sensuri: în sens larg, metodologia are înţeles de ştiinţă despre metode şi denumeşte, în principal, teoria ştiinţifică a metodelor de cercetare şi mai ales de interpretare, ansamblul principiilor după care o disciplină se călăuzeşte şi construieşte, concepţia privind mijloacele dezvoltării unui domeniu de cunoaştere şi/sau acţiune; în sens restrâns, prin metodologie se defineşte ansamblul metodelor de care dispune o disciplină (Popescu-Neveanu, 1978, p. 447).

Metodologia poate fi definită etimologic ca “ştiinţa metodelor”( gr. metodos-metode şi logos-ştiinţă). Pentru metodologia cercetării socioumane “metoda este tocmai acea îmbinare şi organizare de concepte, modele, ipoteze, strategii, instrumente şi tehnici de lucru care dau corporalitate unui proiect metodologic. Ea este operatorul care mijloceşte trecerea, ridicarea treptată de la problema de cercetare, enunţată în plan teoretic, la reconstrucţia ei – observaţională, experimentală, acţională – în vederea corectării, optimizării, potenţării, restructurării unui sector sau altul al practicii sociale” (Golu, P., 1989, p. 154).

Metoda (gr. metodos-cale, itinerar, urmărire) este o cale, o structură, un program, un invariant strategic cu subordonate tactice variabile, un sistem de proceduri prin care se ajunge la un rezultat prin reglarea acţiunilor practice şi intelectuale. Metoda are rolul de instrument prin care se realizează o intervenţie, o informare, o interpretare sau o acţiune.

Fără a dezvolta metateoretic problema, reamintim că metodologia are şase teme principale (Lazarsfeld, apud Chelcea, 1998, p. 35): delimitarea obiectului de studiu în cercetările empirice,

13 din 165

Page 14: Psihologie Militara - Suport de Curs

analiza conceptelor şi tehnicilor de cercetare, analiza raportului dintre metodele şi tehnicile utilizate, sistematizarea datelor obţinute în cercetarea empirică şi formalizarea raţionamentelor.

După modul de abordare a tematicii prezentate, după maniera de a formula principiile sau tezele metodologice preliminare, după instrumentele metodologice utilizate, după formele de organizare şi prezentare a cunoaşterii psihosociale, precum şi după practica de utilizare a cunoaşterii socioumane se consideră că există două mari orientări metodologice: obiectualiste şi subiectiviste sau interpretative (Vlăsceanu,1982). Conceptele epistemologice principale ale poziţiei metodologice obiective sunt explicaţia şi predicţia bazate pe analiza factorilor determinativi sau a cauzelor, iar cele ale poziţiei metodologice subiective sunt diferite în măsura în care se tinde să se ajungă la înţelegerea şi interpretarea semnificaţiilor subiective ale comportamentelor situaţionale prin considerarea scopurilor şi motivelor acţiunii.

Considerăm că cele două modalităţi de abordare pot fi complementare şi necesare în cunoaşterea ştiinţifică a mediului militar. Prin abordările de tip nomotetic, cantitativ, pozitivist specifice metodologiei obiective, cât şi prin cele de tip idiografic, calitativ, hermeneutic specifce metodologiei subiective putem realiza o cunoaştere profundă şi detaliată a fenomenelor şi esenţelor psihologice şi psihosociologice ale sistemului militar. Utilizarea complementară a acestor metode de cercetare conduce la :

Obiectivitate în cercetarea mediului militar prin adaptarea unor modele din ştiinţele naturii care studiază ceea ce este observabil, măsurabil, cuantificabil;

Operaţionalitate prin folosirea constructelor riguroase, standardizate, formalizate, generalizate;

Cercetare a relaţiilor cauzale specifice fenomenelor psihologice şi psihosociologice cu ajutorul unor instrumente (teste, chestionare, simulatoare etc.), care dezvoltă o adevărată “inginerie tehnică”;

Elaborare a unor ipoteze care să fie verificabile, testabile ; Măsurare cantitativă a datelor şi informaţiilor obţinute cu ajutorul instrumentarului

specific; Prelucrare şi interpretare statistică a datelor şi informaţiilor sistematizate; Studiere structurală şi analitică a sistemului militar; Abordare funcţional-integratoare a sistemului activităţii de psihologie militară; Concentrare asupra semnificaţiilor subiective ale procesului pregătirii pentru luptă; Specificitate şi unicitate ca repere esenţiale de individualizare a procesului instructiv-

educativ; Înţelegere a interacţiunii umane ca generator al comportamentului social; Cercetare a fenomenelor specifice asigurării psihologice pentru luptă nu numai în scopul

cunoaşterii, explicării şi interpretării ci, mai ales, pentru a le influenţa, dirija, schimba şi chiar manipula.Din cele prezentate rezultă cu necesitate că metodologia asigurării psihologice

pentru luptă a militarilor trebuie să aibă în vedere următoarele constatări mai importante: strategiile cantitative şi calitative să nu fie considerate mutual exclusive; elaborarea metodologiei nu trebuie să fie centrată unilateral ci, dimpotrivă, să conducă la împletirea cantitativului cu calitativul; latura normativă să fie armonios dezvoltată în raport cu latura referenţială a realităţii psihosociale; la o diversitate ontologică a realităţii psihologice şi psihosociologice militare trebuie să-i corespundă o diversitate de metode, tehnici şi procedee de investigare, atât cantitative, cât şi calitative, atât de analiză obiectivă a datelor empirice, cât şi de analiză subiectivă a mecanismelor acţiunii sau interacţiunii psihice sau sociale. Doar în acest fel un proiect metodologic poate atinge sensurile obiectivităţii cercetării psihosociale militare care sunt multiple, procesuale, multinivelare, iar cercetătorul psihosocial militar nu este rupt de realitate ci, dimpotrivă, este un actor social care investighează fiinţe umane şi nicidecum obiecte inerte.

Semnificaţiile cercetării în domeniul asigurării psihologice pentru luptă trebuie să fie cel puţin de ordin ontologic, epistemic, metodologic şi praxiologic (Cazacu, 1992).

Ontologic, pentru că realitatea vieţii militare se prezintă sub un triplu aspect: existenţă materială, conştiinţă socială şi conştiinţă individuală, fiecare având universul său specific.

14 din 165

Page 15: Psihologie Militara - Suport de Curs

Epistemic, deoarece mediul militar este procesual, dinamic, plin de tensiuni şi tendinţe, iar personalitatea militarului este şi ea relativ procesuală, adaptabilă la obiect, conectată permanent la acţiune.

Praxiologic, fiindcă cercetătorul militar este participant activ la procesul instructiv-educativ de pregătire pentru luptă.

Metodologic, întrucât rezultatele cercetării în domeniul asigurării psihologice pentru luptă trebuie să fie constructive şi optimizatoare pentru procesul de instrucţie şi educaţie militară.

Metodologia abordării asigurării psihologice pentru luptă se fundamentează pe un sistem de principii care îi conferă consistenţă, relevanţă, veridicitate. În literatura de specialitate există diverse formulări asupra principiilor metodologice, dar noi optăm pentru următorul sistem de principii: principiul obiectivităţii; principiul integralităţii; principiul procesualităţii; principiul unităţii contrariilor; principiul analitico-sintetic; principiul explicaţiei cauzale; principiul dezvoltării.

Principiul obiectivităţii afirmă necesitatea investigării realităţii militare astfel încât să se surprindă esenţialul şi, totodată, să se realizeze tipologii de fapte şi fenomene psihologice şi psihosociologice prin care poate fi explicată şi înţeleasă dinamica vieţii ostăşeşti în cadrul unor structuri logice unitare.

Principiul integralităţii are în vedere întregul câmp psihologic şi psihosociologic pentru care se face o analiză sistemică, holistă, în scopul cunoaşterii procesului instructiv-educativ al pregătirii pentru luptă cu toate determinările sale (coexistenţe, dependenţe, corelări, sincronizări, paralelisme), dar sfera integralului psihosocial trebuie privită prin eşantionarea sa ca sistem de apartenenţă şi spaţiu de atribute, concomitent cu radiografierea sa transversală.

Principiul procesualităţii rezumă necesitatea studiilor longitudinale (panel) pentru continuarea unei analize dinamice şi surprinderea adaptării tinerilor la privaţiunile şi chiar vicisitudinile vieţii militare.

Principiul dezvoltării este strâns legat de principiul procesualităţii şi, coroborat cu acesta, promovează studiul structurării, restructurării, transformării şi creşterii capacităţii psihologice pentru luptă a militarilor.

Principiul explicaţiei cauzale reprezintă trecerea de la coexistenţă la cauzalitate şi se distinge prin evidenţierea relaţiilor sistemice de interdependenţă dintre teoretic şi empiric, dintre înţelegere (comprehensiune) şi explicaţie, dintre cantitativ şi calitativ, dintre judecăţile constatative şi cele evaluative; acest principiu oferă o perspectivă asupra unui continuum ascendent, cu elaborări în zona esenţializării, generalizării, concluzionării şi deschiderii de noi structuri ipotetice.

Principiul unităţii contrariilor pune în evidenţă tendinţele şi laturile contradictorii ale faptelor, fenomenelor şi proceselor psihologice şi psihosociologice sub aspectul repetabilităţii şi regularităţii acestora, având rol dinamizator în formarea, dezvoltarea şi perfecţionarea capacităţii psihologice pentru luptă a militarilor.

Principiul analizei şi sintezei se concretizează în studiile de tip molecular şi molar, morfologic şi tipologic, care au permanent în atenţie, atât individul, cât şi grupul, adică, atât ostaşul, cât şi subunitatea militară.

Principiile enunţate sunt generatoare de o mare varietate de metode, tehnici şi procedee utilizate în abordarea teoretico-metodologică şi practic-aplicativă a asigurării psihologice pentru luptă a militarilor. Având în vedere caracterul vast al problematicii asigurării psihologice pentru luptă, am încercat o tratare selectivă a temelor, astfel că, unele au o dezvoltare mai mare, iar altele sunt prezentate mai succint, în raport estimativ faţă de cantitatea de informaţii existentă la dispoziţia utilizatorilor de produse specifice activităţii psihologice în domeniul militar.

Un spaţiu mai mare, de tip descriptiv-explicativ, l-am rezervat pentru tratarea unor probleme cum sunt: istoria asigurării psihologice pentru luptă, pregătirea psihologică pentru luptă, stresul de luptă. De asemenea, un spaţiu consistent, de tip explicativ-interpretativ, l-am alocat pentru problematica referitoare la psihoprofesiogramele militare şi concepţia cu privire la metodologia de selecţie psihologică a personalului militar, care, de altfel, reprezintă contribuţia personală la îmbogăţirea patrimoniul cercetării ştiinţifice în domeniul psihologiei militare româneşti.

15 din 165

Page 16: Psihologie Militara - Suport de Curs

Un spaţiu mai restrâns l-am rezervat aspectelor referitoare la unele dintre acţiunile psihologice de luptă, având în vedere că acestea sunt mai frecvent abordate în publicistica militară.

Pentru argumentarea ştiinţifică a lucrării am realizat un sistem metodologic care să permită cercetării, în domeniul activităţii de asigurare psihologică pentru luptă, desprinderea unor concluzii şi măsuri necesare perfecţionării procesului instructiv-educativ al pregătirii pentru luptă a militarilor şi, mai ales, conştientizării la un nivel superior a rolului şi importanţei asigurării psihologice pentru luptă.

Se consideră că cele mai importante metode folosite în cercetarea psihologică sunt (Zlate, 1999): metoda observaţiei; metoda experimentului; metoda convorbirii; metoda anchetei psihologice; metoda biografică; metoda analizei produselor activităţii; metodele psihometrice; metoda modelării şi simulării.

Strategia metodologică pentru selecţia personalului militar a fost structurată într-o baterie de examinare psihologică care cuprinde: fişă individuală, foaie de observaţie de tip anamneză, două teste de nivel mental, două chestionare de personalitate şi două teste pentru determinarea potenţialului de lider. Pentru validarea rezultatelor obţinute cu ajutorul bateriei de examinare psihologică am folosit metoda aprecierii obiective, analiza produselor activităţii subiecţilor examinaţi şi aprecierea anuală a personalului militar.

Studiul psihoprofesiogramelor se concretizează în prezentarea unui ghid de culegere a datelor şi informaţiilor specifice armei şi/sau specialităţii militare pentru militarii în termen, precum şi a psihogramei ofiţerului.

De asemenea, în capitolele destinate studiului pregătirii şi protecţiei psihologice pentru luptă a efectivelor şi acţiunilor militare proprii, precum şi analizei acţiunilor de influenţare şi contracarare psihologică a inamicului, sunt prezentate, teoretic, câteva metode de modelare a procesului de instrucţie, precum şi de simulare a unor acţiuni de luptă.

Datele şi informaţiile culese cu ajutorul instrumentarului psihologic au fost supuse unui program de prelucrare statistică pe calculator (S.P.S.S./Windows).

Interpretarea rezultatelor şi concluziile cercetării constituie suportul obiectiv al demersului ştiinţific pentru a susţine “Un model explicativ-comprehensiv al asigurării psihologice pentru luptă a militarilor din Armata României”.

Considerăm că aspectele de ordin teoretic şi practic abordate în lucrare constituie un fundament solid în argumentarea şi susţinerea ipotezei că psihologia militară este, în acelaşi timp, o armă veritabilă şi o formă a asigurării pentru luptă a trupelor.

TEMA 3

DOMENII, COMPETENŢE ŞI RESPONSABILITĂŢI PSIHOLOGICE ÎN ORGANIZAŢIA MILITARĂ.

3.1. DOMENII DE ACTIVITATE 16 din 165

Page 17: Psihologie Militara - Suport de Curs

3.2. COMPETENŢE DE CONDUCERE ŞI DE EXECUŢIE3.3. RESPONSABILITĂŢI FUNCŢIONALE

3.1. DOMENII DE ACTIVITATE

Psihologia militară contribuie, prin domeniile sale de activitate, la pregătirea resurselor umane ca luptători. Din schema prezentată rezultă că tinerii selecţionaţi psihologic, adică recruţii, sunt introduşi într-un sistem de pregătire militară pentru care asigurarea psihologică reprezintă o componentă esenţială. În interiorul sistemului de asigurare psihologică, militarii sunt instruiţi şi educaţi, prin metode specifice, astfel încât, la terminarea stagiului de pregătire, să devină luptători adevăraţi.

Produsul final, luptătorul, este condiţionat de valoarea sistemului concretizată în: modul de organizare, structura şi funcţionarea subsistemelor componente, relaţiile dintre factorii implicaţi în procesul de instruire şi educare, etapele pregătirii, evaluările periodice ale activităţilor şi comportamentelor proiectate, controlul permanent şi reglarea maximală.

3.2. COMPETENŢE DE CONDUCERE ŞI DE EXECUŢIE

Complexitatea psihologică a fenomenului militar conduce cu necesitate la elaborarea unei concepţii unitare cu privire la gestionarea tuturor aspectelor psihologice directe şi colaterale care se manifestă în domeniul militar. Actualmente, deşi există unele structuri cu atribuţii în sfera

17 din 165

SISTEMUL ACŢIUNILOR PSIHOLOGICE PENTRU LUPTĂ

Subsistemul pregătirii psihologice pentru luptă

Subsistemulprotecţiei psihologice pentru luptă

Subsistemul de influenţare şi contracarare psihologică

LUPTĂTORIRECRUŢI

Investigarea moraluluiInvestigarea moralului

Secţia de Psihologie Militară

Secţia de Psihologie Militară

Secţia Investigaţii Sociologice

Secţia Investigaţii Sociologice

Sistemul de pregătire militarăSistemul de pregătire militară

Alte forţe şi structuri de asigurare psihologică pentru luptă

Alte forţe şi structuri de asigurare psihologică pentru luptă

Figura nr. 3.1.Sistemul asigurării psihologice pentru luptă

Alte subsisteme specifice

Page 18: Psihologie Militara - Suport de Curs

psihologiei militare, se constată că ele nu sunt coordonate unitar, din punct de vedere metodologic şi profesional, ceea ce duce la disfuncţionalităţi (suprapuneri sau omisiuni) în cadrul domeniului.

Probabilitatea organizării unui veritabil serviciu psihologic al armatei devine din ce în ce mai evidentă, cu atât mai mult cu cât se doreşte realizarea interoperabilităţii cu structurile militare nord-atlantice.

Chiar dacă posibilităţile material-financiare sunt reduse, iar perioada tranziţiei accentuează starea de incertitudine, realizarea unei competenţe manageriale în domeniul psihologiei militare trebuie realizată. În figura nr. 3.2. prezentăm o schiţă a unei posibile structuri funcţional-profesionale în sfera activităţii psihologice din armată.

Schiţa acestui posibil serviciu psihologic al armatei comportă câteva explicaţii. Ministerul apărării naţionale, prin structurile specializate, elaborează politica, strategiile

şi reglementările în domeniul managementului resurselor umane profesionalizate.Statul Major General asigură conducerea militară a armatei, răspunde de capacitatea de

luptă a acesteia, aduce la îndeplinire programele de integrare euroatlantică şi cooperare politico-militară pentru structurile proprii şi conduce activitatea de cercetare ştiinţifică în aria sa de responsabilitate. Conducerea unitară a întregului proces de instruire şi educare pentru luptă a

18 din 165

STATUL MAJOR GENERALS.M.G.

SECŢIA DE PSIHOLOGIE MILITARĂ

MINISTRUL APĂRĂRII

STRUCTURI / PSIHOLOGI DIN

DEPARTAMENTELE ŞI DIRECŢIILE

SUBORDONATEMINISTRULUI

STRUCTURI/PSIHOLOGI DIN

DIRECŢIILE S.M.G. SAU

DIRECT SUBORDONATE

ACESTUIA

CATEGORIILE DE

FORŢE

UNITĂŢIOPERATIVE

UNITĂŢI DE

ÎNVĂŢĂMÂNT

CENTRE MILITAREJUDEŢENE

CENTRE ZONALE DE SELECŢIE ŞIORIENTARE

LEGENDĂ: SUBORDONARE ADMINISTRATIVĂ COOPERARE, COLABORARE SUBORDONARE PROFESIONALĂ

Figura nr. 3.2.Schiţa unui posibil serviciu psihologic al armatei

Page 19: Psihologie Militara - Suport de Curs

personalului din armată presupune, implicit, şi domeniul psihologiei militare, prin structurile sale de profil.

Secţia de Psihologie Militară este structura care coordonează profesional şi cea care, prin elaborarea sau avizarea metodologiilor şi instrumentelor de lucru, asigură caracterul unitar al procesului de selecţie, cunoaştere, consiliere şi asistenţă psihologică din armată. Totodată, aceasta instruieşte profesional psihologii din reţeaua specializată a ministerului apărării naţionale şi cooperează cu toate structurile militare care au psihologi încadraţi.

Psihologii militari sau civili se subordonează administrativ structurilor militare în care sunt încadraţi şi cooperează profesional cu structurile militare de profil, pentru asigurarea unităţii de acţiune în dinamica şi diversitatea fenomenologiei psihologice militare. Psihologii din armată pot desfăşura o gamă largă de activităţi, în funcţie de structura la care sunt încadraţi.

3.3. RESPONSABILITĂŢI FUNCŢIONALE

Scopul fundamental al activităţii Secţiei de Psihologie şi al structurilor pe care aceasta le subordonează profesional îl constituie asigurarea unei resurse umane corespunzătoare obiectivelor, misiunilor, sarcinilor şi cerinţelor specifice muncii în mediul militar prin selecţia, cunoaşterea şi asistenţa psihologică a personalului militar şi civil din Armata României.

Pentru realizarea scopului propus, Secţia de Psihologie, ca structură expert a Statului Major General, şi-a propus să dezvolte, în concordanţă cu noile realităţi militare, obiectivele psihologiei militare româneşti, pe care le prezentăm, succint, în continuare:

a) Selecţia resursei umane, sub aspectul examinării şi măsurării acelor capacităţi psihofizice, cognitiv-intelectuale, afectiv-motivaţionale, atitudinal-voliţionale şi comportamentale care să corespundă cerinţelor şi exigenţelor activităţii în armată.

b) Cunoaşterea şi monitorizarea resursei umane pe traseul carierei militare sau al activităţii în mediul militar, pentru dezvoltarea şi perfecţionare potenţialului psihologic necesar maximizării performanţelor în procesul de instrucţie şi educaţie.

c) Asigurarea asistenţei psihologice pe timp de pace, în situaţii de criză şi război pentru întregul personal şi membrii de familie ai acestuia.

d) Analiza relaţiilor de muncă şi a celor interpersonale în subunitatea militară (organizaţia militară), deoarece, prin excelenţă, armata este o instituţie în care activitatea se desfăşoară în echipă. Psihologia socială şi psihologia organizaţională îşi găsesc un teren fertil în studiul asupra managementului, cooperării şi competiţiei din care comandanţii şi şefii militari pot profita.

e) Cercetarea solicitărilor psihofizice ale câmpului de luptă modern, în scopul determinării unui comportament individual (impregnat de fenomene de identificare, de participare etc.), dar şi al unui comportament de grup, colectiv (fragil la fenomenul mulţimii, al emoţiilor colective, în situaţii de panică şi excese agresive), cât mai adecvate realităţii luptei armate.

f) Cercetarea, experimentarea, realizarea şi validarea de metodologii pentru selecţia, cunoaşterea şi asistenţa psihologică a personalului din armată.

Pecând de la obiectivele, principiile şi deontologia profesională, activitatea desfăşurată de către Secţia de Psihologie demonstrează că aceasta este o structură expert a Statului Major General. În cadrul acestuia, Secţia de psihologie se subordonează şefului Direcţiei Organizare, Personal şi Mobilizare şi desfăşoară următoarele tipuri de activităţi:

a) elaborează concepţia cu privire la activitatea de selecţie, cunoaştere şi asistenţă psihologică în Armata României în timp de pace, în situaţii de criză şi la război;

b) elaborează metodologiile de examinare, selecţie, cunoaştere, expertiză, consiliere şi asistenţă psihologică pentru a fi utilizate de către structurile abilitate profesional;

c) conduce, îndrumă şi controlează profesional, în mod nemijlocit, activitatea psihologilor din centrele zonale de selecţie şi orientare, din centrele militare judeţene şi de sectoare, din unităţile şi marile unităţi subordonate Statului Major General;

d) coordonează activitatea structurilor de specialitate ale categoriilor de forţe ale armatei pentru gestionarea activităţii de cunoaştere şi asistenţă psihologică în unităţile şi marile unităţi subordonate;

19 din 165

Page 20: Psihologie Militara - Suport de Curs

e) colaborează profesional cu formaţiunile specializate (secţii, birouri, laboratoare, cabinete etc.) existente la unele structuri centrale sau de subordonare centrală, pentru armonizarea metodologică şi compatibilitatea decizională;

f) cooperează profesional cu structuri similare din Ministerul de Interne, Ministerul Justiţiei, Serviciul Român de Informaţii, Serviciul de Informaţii Externe, Serviciul de Protecţie şi Pază;

g) cooperează cu structurile similare din armatele N.A.T.O., pentru realizarea interoperabilităţii în domeniul psihologiei militare;

h) realizează şi asigură funcţionarea sistemului informaţional de specialitate între psihologii din armată şi instituţiile şi organismele guvernamentale şi nonguvernamentale cu responsabilităţi şi competenţe în domeniul psihologiei.

Secţia de Psihologie are o gamă largă de atribuţii care se developează diferit în timp de pace, în situaţii de criză şi la război.

În timp de pace, activitatea secţiei de Psihologie se structurează pe câteva domenii importante care vizează, printre altele: a) examinarea, selecţionarea şi expertiza psihologică pentru cariera militară şi salariaţi civili; b) examinarea, selecţionarea şi expertizarea psihologică a tinerilor la recrutare şi a recruţilor la încorporare, a militarilor în termen, a absolvenţilor instituţiilor civile de învăţământ superior pentru a urma cursurile şcolilor de formare a ofiţerilor/subofiţerilor în rezervă sau pentru satisfacerea stagiului militar cu termen redus în unităţile operative ale armatei, a cadrelor militare în rezervă pentru înaintarea în grad, a tinerilor pentru angajare ca militar cu contract şi a militarilor angajaţi cu contract pentru prelungirea contractului; c) examinarea, selecţionarea şi expertizarea psihotehnică (aptitudinal specială) a personalului militar şi civil; d) cunoaşterea, consiliererea şi asistenţa psihologică; e) optimizarea relaţiilor interpersonale şi a climatului organizaţional; f) optimizarea relaţiilor interpersonale şi a climatului organizaţional; g) cercetarea ştiinţifică şi metodologică.

În situaţii de criză şi la război, gestionarea activităţii psihologice se execută în sistem gradual, în patru trepte de susţiere, consiliere, intervenţie şi terapie.

Pentru îndeplinirea sarcinilor de for metodologic, dar şi de structură centrală cu rol de conducere profesională, Secţia de Psihologie concepe, elaborează, experimentează şi validează o gamă diversă de metodologii, dintre care putem aminti:

a) Metodologia privind examinarea psihologică în vederea repartiţiei pe arme şi unităţi militare a tinerilor la recrutare şi a recruţilor la încorporare;

b) Metodologia privind examinarea psihologică a absolvenţilor instituţiilor civile de învăţământ superior care urmează să satisfacă stagiul militar în unităţile operative sau în şcolile de aplicaţie ale armelor pentru a deveni ofiţeri/subofiţeri de rezervă;

c) Metodologia privind stabilirea coeficientului de inteligenţă a tinerilor la recrutare;d) Metodologia privind elementele de interpretare şi valorificare de către comandanţii de

subunităţi a rezultatelor examenului psihologic efectuat tinerilor la recrutare şi recruţilor la încorporare, pentru serviciul militar în termen şi militar cu termen redus;

e) Metodologia privind examenul psihologic efectuat tinerilor la angajarea cu contract şi cu ocazia reînnoirii contractului în Ministerul Apărării Naţionale;

f) Metodologia privind examinarea şi selecţionarea tinerilor pentru cariera militară, filiera directă şi filiera indirectă;

g) Metodologia privind examinarea psihotehnică a diferitelor categorii de personal;h) Metodologia privind cunoaşterea psihologică a diferitelor categorii de personal;i) Metodologia privind organizarea concursului pentru ocuparea postului de psiholog şi

pentru obţinerea gradului de psiholog principal;j) Metodologia privind obţinerea/menţinerea titlului de specialist de clasă în specialitatea

„psihologie militară”; k) Metodologia privind desfăşurarea examinării psihologice a personalului din serviciul

interior;l) Alte tipuri de metodologii, la solicitarea unor beneficiari.

Psihologii din armată îşi desfăşoară activitatea în diferite structuri cu rol de selecţie, cunoaştere şi asistenţă psihologică organizate pe nivelurile ierarhice ale instituţiei militare, dintre care putem aminti următoarele:

20 din 165

Page 21: Psihologie Militara - Suport de Curs

a) La Statul Major General, care are în compunere Secţia de Psihologie şi alte structuri care au în compunere funcţii de psiholog.

b) La nivelul unor structuri centrale unde funcţionează birouri, cabinete şi catedre de psihologie.

c) La nivelul unor structuri de subordonare centrală unde funcţionează birouri sau laboratoare de psihologie.

d) La statele majore ale categoriilor de forţe unde funcţionează birouri de psihologie.e) La corpurile de armată teritoriale unde funcţionează compartimente de psihologie.f) La unităţile de tip (similar) brigadă, regiment, bază de instrucţie, instituţii militare de

învăţământ şi şcoli de aplicaţie ale armelor unde funcţionează cabinete de psihologie.g) La centrele militare judeţene/de sectoare unde funcţionează cabinete de psihologie.h) La centrele zonale de selecţie şi orientare unde funcţionează birouri de psihologie.i) În secţiile sau clinicile de psihiatrie ale spitalelor militare unde funcţionează cabinete de

psihologie clinică şi medicală.Trebuie menţionat că, în raport de necesităţile armatei, se pot înfiinţa funcţii de psiholog şi

la alte structuri care nu au fost specificate. Transformările radicale din domeniul psihologiei, mai ales din perspective organizatorice şi

funcţionale, au generat, indubitabil, elemente de noutate. Un astfel de eveniment l-a constituit încadrarea cu psihologi a unităţilor militare participante la misiuni de luptă sau umanitare în afara graniţelor ţării, cu scopul de a oferi asistenţă de specialitate atât trupei, cât şi comenzii unităţii respective.

TEMA 4

PROFESIA DE PSIHOLOG ÎN ORGANIZAŢIA MILITARĂ.

4.1. FUNDAMENTE LEGISLATIV-NORMATIVE ALE PROFESIEI4.2. SERVICIILE PSIHOLOGICE. DOMENII ŞI TIPURI DE ACTIVITĂŢI4.3. STRUCTURI ŞI FUNCŢII SPECIFICE SERVICIILOR PSIHOLOGICE4.4. PSIHOLOGUL CU DREPT DE LIBERĂ PRACTICĂ

21 din 165

Page 22: Psihologie Militara - Suport de Curs

4.1. FUNDAMENTE LEGISLATIVE ŞI NORMATIVE

Este ştiut faptul că, spre exemplu, activitatea desfăşurată în mediul militar şi similar acestuia implică, în totalitatea determinărilor sale, apariţia stresului profesional, care poate genera personalului, în situaţii critice, diverse tulburări psihice. De aceea, pentru a mări gradul de rezistenţă psihică şi stabilitate emoţională al personalului militar şi civil, se impune cu stringenţă asigurarea cadrului normativ şi funcţional al activităţii de psihologie în armată şi în celelalte componente ale sistemului de securitate naţională. Necesităţile de ordin normativ, organizaţional şi funcţional au fost prezentate, argumentate şi susţinute, de-a lungul timpului, de numeroşi specialişti (Sîntion, 1975, 1987, 1990, Perţea, 2003, Cracsner 2003, 2005, Turc, 2003).

Serviciile psihologice în structurile sistemului securităţii naţionale îşi regăsesc izvorul de drept în câteva acte fundamentale cu caracter legislativ şi normativ. Serviciile psihologice în sistemul securităţii naţionale se organizează şi se desfăşoară în conformitate cu legislaţia naţională şi sectorială aflată în vigoare.

Legea privind exercitarea profesiei de psiholog cu drept de liberă practică în România stipulează în art. 5 principalele tipuri de activităţi care pot constitui obiectul de activitate al serviciilor psihologice: studiul comportamentului uman şi al proceselor mentale; investigarea şi recomandarea căilor de soluţionare a problemelor psihologice; elaborarea şi aplicarea de teste pentru măsurarea inteligenţei, abilităţilor, aptitudinilor şi a altor caracteristici umane; testarea psihologică, prevenirea şi psihoterapia tulburărilor emoţionale şi de personalitate, precum şi a fenomenelor de inadaptare la mediul social şi profesional; interpretarea datelor obţinute şi elaborarea recomandărilor necesare (Legea nr. 213/2004). Hotărârea Guvernului privind aprobarea Normelor metodologice pentru aplicarea legii mai sus amintite precizează în art. 24 că pot obţine atestatul de liberă practică, prin procedurile specifice Comisiei de psihologie pentru apărare, ordine publică şi siguranţă naţională, psihologii care desfăşoară unele sau toate activităţile prevăzute la art. 5 din lege în ministerele şi instituţiile cu atribuţii în domeniul apărării, ordinii publice şi siguranţei naţionale, precum şi psihologii care, în condiţiile legii, avizează psihologic persoanele care solicită permisul de armă (H.G. nr. 788/2005). Regulamentul de organizare şi funcţionare al comisiei de psihologie aplicată în domeniul apărării, ordinii publice şi siguranţei naţionale menţionează la art. 4 că atestatul de liberă practică conferă specialistului, printre altele, competenţe în cunoaşterea şi asistenţa psihologică a personalului şi a membrilor de familie, conform legislaţiei în vigoare. Având la bază aceste documente existente la nivel naţional, structurile de psihologie din sistemul securităţii naţionale au adoptat diverse acte cu caracter normativ şi/sau metodologic. În acest sens, vom prezenta câteva exemple. În conformitate cu Dispoziţia nr. SMG-14/2002 privind măsurile pentru perfecţionarea sistemului de selecţie, cunoaştere şi asistenţă psihologică, precum şi cu Ordinul şefului Statului Major General nr. 274/2002 referitor la aprobarea concepţiei privind activitatea de cunoaştere, selecţie şi asistenţă psihologică s-a instituit cadrul normativ şi organizatoric necesar desfăşurării activităţii de psihologie în Amata României. Ca urmare firească, prin Dispoziţia nr. SMG-30/2006 a fost aprobată Metodologia privind cunoaşterea şi asistenţa psihologică a cadrelor militare şi personalului civil din Armata României. De asemenea, în Ministerul Administraţiei şi Internelor, prin ordin, se reglementează modul de organizare şi desfăşurare a activităţii de psihologie din perspectiva obiectivelor, metodelor, competenţelor şi beneficiarilor (Ordinul nr. 257/2007). Şi celelalte componente ale sistemului securităţii naţionale, prin ordine sau dispoziţii interne, şi-au reglementat modul de organizare şi desfăşurare a activităţii de psihologie.

4.2. SERVICIILE PSIHOLOGICE. DOMENII ŞI TIPURI DE ACTIVITĂŢI.

În general, prin serviciu se înţelege „... acţiunea, faptul de a servi,a sluji ...”, o „... formă de muncă prestată în folosul sau în interesul cuiva ...” , o „îndatorire, obligaţie” sau „subdiviziune în administraţia internă a unei instituţii cuprinzând mai multe secţii ...” (DEX, 1998, p. 979).

22 din 165

Page 23: Psihologie Militara - Suport de Curs

Prin serviciile psihologice, în contextul dat, se înţeleg activităţile specifice unei profesii independente prestate către diferiţi beneficiari, în baza dreptului de liberă practică competentă şi prin asumarea deplină a răspunderii pentru calitatea actului profesional în raport cu beneficiarii serviciilor psihologice, cu respectarea reglementărilor specifice în domeniu.

Psihologul cu drept de liberă practică desfăşoară următoarele tipuri de activităţi: studiul comportamentului uman şi al proceselor mentale; investigarea şi recomandarea căilor de soluţionare a problemelor psihologice; elaborarea şi aplicarea de teste pentru măsurarea inteligenţei, abilităţilor, aptitudinilor şi a altor caracteristici umane; testarea psihologică, prevenirea şi psihoterapia tulburărilor emoţionale şi de personalitate, precum şi a fenomenelor de inadaptare la mediul social şi profesional; interpretarea datelor obţinute şi elaborarea recomandărilor pe care le consideră necesare (Legea nr. 213/2004, art. 5).

Psihologul care deţine atestat de liberă practică în specialitatea psihologie aplicată în domeniul securităţii naţionale poate avea, în funcţie de treapta de specializare şi sectorul în care lucrează, următoarele competenţe (Procedurile comisiei privind atestarea, art. 4):

a) evaluarea şi selecţia profesională a personalului;b) analiza psihologică a activităţii;c) analiza şi prevenirea accidentelor de muncă;d) identificarea şi gestionarea factorilor de risc şi a vulnerabilităţilor psihologice

individuale şi de grup, în scopul prevenirii fenomenelor de inadaptare profesională;e) cunoaşterea şi asistenţa psihologică a personalului;f) asistenţa psihologică a persoanelor care execută pedepse privative de libertate şi a altor

categorii de persoane, conform legislaţiei în vigoare;g) diagnoza şi intervenţia organizaţională;h) managementul stresului;i) managementul situaţiilor de criză şi negocierea;j) asigurarea psihologică a situaţiilor operative;k) asigurarea suportului psihologic al misiunilor şi activităţilor specifice;l) cercetarea metodologică;m) formarea şi (re)orientarea pe ruta profesională;n) formarea profesională a psihologilor în domeniul de specialitate.În baza competenţelor şi misiunilor specifice, fiecare structură distinctă din cadrul

sistemului securităţii naţionale şi-a construit propria identitate acţională. Având în vedere specificul activităţii din domeniul securităţii naţionale serviciile psihologice se centrează pe anumite tipuri de activităţi considerate ca fiind fundamentale în realizarea scopurilor şi obiectivelor stabilite (Cracsner, 2003).

În Ministerul Administraţiei şi Internelor se disting ca principale tipuri de activităţi psihologice următoarele: evaluarea psihologică, asistenţa psihologică, diagnoza organizaţională şi cercetarea ştiinţifică (Ordinul nr. 257/2007). În Ministerul Apărării Naţionale activitatea de psihologie se centrează pe următoarele domenii: selecţie psihologică, asistenţă psihologică, pregătire şi protecţie psihică pentru luptă, operaţii psihologice, învăţământ şi cercetare în domeniul psihologiei. (Cracsner, 2005).

Din exemplele prezentate, rezultă că între serviciile psihologice ale celor două componente ale sistemului securităţii naţionale există asemănări, dar şi deosebiri, ceea ce presupune cu necesitate şi existenţa unor forme organizatorice şi funcţionale specifice. Pe de o parte, serviciile psihologice sunt reglementate ca fiind atributul unor structuri şi funcţii specializate, iar, pe de altă parte, circuitul informaţional şi rezolutiv al problematicii implicate este standardizat şi gestionat corespunzător. Din perspectivă organizaţională, serviciile psihologice se asigură de către structuri şi funcţii ierarhice (sectoare, secţii, birouri, laboratoare, compartimente şi cabinete de psihologie) distribuite de la nivelul cel mai înalt posibil (minister, serviciu, agenţie etc.) până la nivelul cel mai jos probabil (unitate operaţională, detaşament operaţional independent etc.). Din perspectivă funcţională, serviciile psihologice presupun un circuit informaţional permanent şi un flux rezolutiv dinamic între diversele structuri şi funcţii multinivelare, în vederea gestionării şi soluţionării tuturor aspectelor circumscrise domeniului de responsabilitate.

23 din 165

Page 24: Psihologie Militara - Suport de Curs

4.3. STRUCTURI ŞI FUNCŢII SPECIFICE SERVICIILOR PSIHOLOGICE

Este important de reţinut că furnizarea serviciilor psihologice se realizează prin cabinete psihologice individuale, cabinete psihologice asociate, societăţi civile profesionale (HG nr. 788/2005, art. 43) ori în temeiul unor contracte individuale de muncă sau acte de numire în funcţie, potrivit legii (HCD al CPR nr. 1/2006, art. 1).

Psihologul cu drept de liberă practică salariat îşi poate desfăşura activitatea în cadrul structurilor de psihologie, iar serviciile de psihologie, în acest caz, nu pot forma obiectul unor prestaţii către terţi, cu excepţia cazului în care psihologul cu drept de liberă practică este salarizat în cadrul formelor de exercitare a profesiei de psiholog cu drept de liberă practică (HCD al CPR nr. 1/2006, art. 31).

Prestarea serviciilor psihologice în cadrul structurilor din sistemul securităţii naţionale este condiţionată de obţinerea avizului de funcţionare de către angajator de la autoritatea naţională de reglementare (HCD al CPR nr. 1/2006, art. 32).

Serviciile psihologice reprezintă totalitatea activităţilor circumscrise de raporturile contractuale care se stabilesc între psihologul cu drept de liberă practică sau formele de exercitare a profesiei de psiholog cu drept de liberă practică şi beneficiarul serviciilor oferite de acesta sau acestea. Prin beneficiarul serviciilor psihologice se înţelege persoana fizică sau juridică cu care psihologul cu drept de liberă practică practică sau formele de exercitare a profesiei de psiholog cu drept de liberă practică încheie un contract de individual de muncă sau un contract de prestări servicii psihologice (HCD al CPR nr. 1/2006, art. 4).

În organizaţiile specifice sistemului securităţii naţionale, în diverse perioade de timp, s-au conturat variate structuri şi funcţii cu rol în organizarea şi desfăşurarea serviciilor psihologice. Menţionăm faptul că specificul serviciilor psihologice solicită specialistului cunoştinţe, calităţi intelectuale şi abilităţi deosebite, iar structurilor şi funcţiilor specializate le impune aplicarea şi respectarea deontologiei profesionale în toate împrejurările care fac necesară prezenţa şi intervenţia acestora. De asemenea, evidenţiem că elementele de comunalitate organizaţională generează modalităţi similare de structurare a serviciilor psihologice. Pornind de la aceste premise vom prezenta câteva exemple cu privire la organizarea structurală a serviciilor psihologice în unele componente ale securităţii naţionale.

În Ministerul Administraţiei şi Internelor, potrivit competenţelor de liberă practică (Legea nr. 213/2004 şi H.G. nr. 788/2005),serviciile psihologice sunt manageriate de către structurile şi personalul specializat (Ordinul nr. 257/2007), astfel:

a) Centrul de psihosociologie, unitate de specialitate cu atribuţii de exercitare a actului psihologic, investită cu autoritate de reglementare, îndrumare, coordonare şi control în domeniul de competenţă, subordonată funcţional directorului general al Direcţiei generale management resurse umane; b) serviciile/birourile/compartimentele de psihologie de la nivelul inspectoratelor generale, direcţiilor generale (similare) şi al instituţiilor de învăţământ, cu atribuţii de exercitare a actului psihologic, precum şi de îndrumare, coordonare şi control al psihologilor din structurile subordonate, după caz;

b) psihologii de unitate, încadraţi în unităţile componente ale structurilor de ordine şi siguranţă publică din subordinea MAI, cu rol în exercitarea actului profesional potrivit specialităţii/specialităţilor în care sunt atestaţi, formei de atestare, treptei de specializare şi competenţelor conferite de prezentul ordin.

Dacă luăm în discuţie doar asistenţa psihologică vom observa că este acordată, potrivit competenţelor, de către psihologii cu drept de liberă practică din unităţile MAI, după cum urmează:

a) psihologii de unitate, structurile de specialitate de la nivelul inspectoratelor generale, direcţiilor generale (similare) şi instituţiilor de învăţământ, precum şi Centrul de psihosociologie desfăşoară activităţi de profilaxie şi asistenţă psihologică primară;

b) psihologii din cadrul unităţilor sanitare ale MAI, Agenţiei Naţionale Antidrog şi Agenţiei Naţionale împotriva Traficului de Persoane desfăşoară toate tipurile de asistenţă psihologică;

24 din 165

Page 25: Psihologie Militara - Suport de Curs

c) psihologii de unitate, cei din structurile de specialitate de la nivelul inspectoratelor generale, direcţiilor generale (similare) şi instituţiilor de învăţământ, precum şi cei din cadrul Centrului de psihosociologie, dacă deţin atestatul de liberă practică în una dintre specialităţile "consiliere psihologică" sau "psihoterapie", iar cabinetele în care îşi desfăşoară activitatea posedă avizul de funcţionare în acest sens, pot acorda, în limitele normelor de etică şi deontologie specifice, asistenţă psihologică recuperatorie personalului propriu. În Ministerul Apărării Naţionale serviciile psihologice se asigură potrivit competenţelor profesionale şi structurilor organizaţionale în care activează psihologul, într-o mare diversitate de forme, tipuri şi modalităţi, conform atribuţiilor şi responsabilităţilor specifice în acest domeniu (Dispoziţia nr. SMG-30/2006).

4.4. PSIHOLOGUL CU DREPT DE LIBERĂ PRACTICĂ

Serviciile psihologice în structurile sistemului de securitate naţională au ca obiectiv fundamental asigurarea unei resurse umane capabile să îndeplinească cu eficienţă maximă toate sarcinile şi misiunile specifice.

Serviciile psihologice reprezintă o gamă largă şi diversă de acivităţi, precum: evaluare şi selecţie psihologică, cunoaştere psihologică longitudinală, asistenţă psihologică, pregătire psihică pentru luptă, învăţământ şi cercetare ştiinţifică şi altele.

Serviciile psihologice se acordă personalului propriu şi membrilor de familie ai acestuia, în mod gratuit, cu scop profilactic, de suport şi terapeutic.

Serviciile psihologice sunt asigurate de personal specializat şi atestat profesional de către autoritatea naţională de reglementare în domeniu. Serviciile psihologice se constituie într-un complex teoretico-metodologic şi practic-acţional cu un profund caracter sistemic, dinamic şi deschis în care se intersectează individul, organizaţia militară şi mediul de viaţă. În cadrul sistemului, în baza funcţionalităţii transdisciplinare, psihologul poate coopera cu sociologi, jurişti, medici, economişti, informaticieni, precum şi alţi specialişti (Cracsner, 2003).

Din aceaste perspective şi în funcţie de particularităţile ipostazelor specifice, posibile şi probabile, se elaborează concepţia, structura şi funcţionalitatea organizaţională şi managerială a serviciilor psihologice în structurile securităţii naţionale.

Serviciile psihologice sunt prestate de psihologul cu drept de liberă practică atestat în domeniul securităţii naţionale de către Colegiul Psihologilor din România.

Obţinerea atestatului de liberă practică prin procedurile specifice Comisiei de psihologie pentru apărare, ordine publică şi siguranţă naţională este obligatorie pentru:

a) psihologii din sectorul public, cât şi din cel privat care prestează servicii psihologice în domeniul apărării, ordinii publice şi siguranţei naţionale;

b) psihologii care, în condiţiile legii, avizează psihologic persoanele care solicită permis de armă;

c) specialiştii care desfăşoară activităţi de evaluare a comportamentului simulat prin tehnica poligraf.

În funcţie de solicitările postului, psihologul atestat în psihologie aplicată în domeniul securităţii naţionale trebuie să obţină atestatul de liberă practică şi în alte specialităţi ale psihologiei aplicate, urmând procedurile specifice fiecărei comisii aplicative, astfel:

A) La Comisia de psihologie clinică şi psihoterapie se obţine atestatul de liberă practică în următoarele specialităţi:

a) psihologie clinică; b) consiliere psihologică; c) psihoterapie. B) La Comisia de psihologia muncii, transporturilor şi serviciilor se obţine atestatul de

liberă practică în specialitatea psihologia transporturilor; C) La Comisia de psihologie educaţională, consiliere şcolară şi vocaţională se obţine

atestatul de liberă practică în specialitatea psihologie educaţională, consiliere şcolară şi vocaţională.

25 din 165

Page 26: Psihologie Militara - Suport de Curs

Psihologii care obţin atestarea în specialitatea psihologie aplicată în domeniul securităţii naţionale au următoarele competenţe profesionale:

a) evaluare şi selecţie profesională: - cunoaşterea profilului psihologic al candidaţilor la ocuparea unor funcţii/posturi; - raportarea profilului psihologic al candidaţilor la cerinţele psihologice ale postului; - avizarea psihologică a candidaţilor;

b) analiza psihologică a activităţii; c) analiza şi prevenirea accidentelor de muncă; d) identificarea şi gestionarea factorilor de risc şi a vulnerabilităţilor psihologice

individuale şi de grup, în scopul prevenirii fenomenelor de inadaptare profesională; e) cunoaşterea şi asistenţa psihologică a personalului; f) asistenţa psihologică a persoanelor care execută pedepse privative de libertate şi a altor

categorii de persoane, conform legislaţiei în vigoare şi competenţelor profesionale; g) diagnoză şi intervenţie organizaţională; h) managementul stresului; i) managementul situaţiilor de criză şi negocierea; j) asigurarea psihologică a situaţiilor operative; k) asigurarea suportului psihologic al misiunilor şi activităţilor specifice; l) cercetarea metodologică; m) formarea şi (re)orientarea pe ruta profesională; n) formarea profesională a psihologilor în domeniul de specialitate. Comisia aplicativă avizează organizarea şi funcţionarea cabinetelor psihologice

individuale, cabinetelor psihologice asociate, precum şi societăţilor civile profesionale din domeniul de competenţă.                2) Cabinetele psihologice individuale, cabinetele psihologice asociate, precum şi societăţile civile profesionale din domeniul de competenţă se înscriu în Registrul unic al psihologilor cu drept de liberă practică din România, partea a II-a.

Cabinetul individual presupune: a) existenţa unui spaţiu de minim 10 m2 , pentru psiholog; b) existenţa unui spaţiu de minim 20 m2, pentru activităţile colective; c) existenţa standardelor de calitate referitoare la: - mobilier şi accesorii adecvate desfăşurării actului psihologic, precum şi păstrării probelor

şi instrumentelor în deplină securitate, conform legislaţiei în vigoare; - tehnică de calcul ; - aparatură audio-video minimală; - sistem de climatizare; - condiţii optime de protecţie la stimuli de ordin sonor, luminos etc.; - condiţii igienico-sanitare adecvate d) registre de evidenţă a activităţii; e) sistem propriu de arhivare; f) teste, instrumente şi aparate psihologice; g) metodologii de lucru avizate de către comisia metodologică.

26 din 165

Page 27: Psihologie Militara - Suport de Curs

TEMA 5

ROLUL PSIHOLOGIEI MILITARE ÎN PROMOVAREA PROFESIEI MILITARE ŞI RECRUTAREA RESURSEI UMANE

5.1. PROMOVAREA PROFESIEI MILITARE5.2. RECRUTAREA RESURSEI UMANE

Promovarea şi recrutarea resursei umane pentru Armata României este o componentă importantă a activităţii militare şi este planificată, organizată şi desfăşurată de către structuri specializate. Dintre aceste structuri pot fi amintite: Direcţia Management Resurse Umane, Direcţia Personal şi Mobilizare, Direcţia Relaţii Publice, Centrele militare judeţene şi ale sectoarelor Municipiului Bucureşti, unităţile şi marile unităţi militare.

Prin promovarea profesiei militare se înţelege activitatea de informare a publicului ţintă cu privire la oferta de muncă în domeniul militar, dar şi la atractivitatea meseriei armelor.

Promovarea profesiei militare presupune o bună activitate de planificare a resurselor umane, pentru a şti foarte exact şi permanent nevoia de resursă umană activă.

27 din 165

Page 28: Psihologie Militara - Suport de Curs

Promovarea se execută pentru fiecare categorie de personal militar în parte, adică ofiţeri, subofiţeri, maiştrii militari, soldaţi şi gradaţi voluntari, elevi şi studenţi militari. Spre exemplu, mai jos, prezentăm planul de recrutare 2008-2009 pentru categoria ofiţeri, care a constituit implicit şi un element argumentativ de promovare a respectivei categorii profesionale.

Nr.crt.

Struc-tura

ARMA/SERVICIUL/SPECIALITATEA MILITARĂ Total

Infan-terie

AutoArtilerie şi rachete

Tan-curi

Trans-misiuni

ApărareNBC

Rachete şi Artilerie AA

Aviaţie / Război electronic

Const-rucţii

 

S.M.F.T. 60 15 60 5 15 20 15 - - 190

S.M.F.A. 1 3 - - 3 - - 8 - 15

S.M.F.N. 6 1 - - - - - - - 7

C.L.I. 5 8 - - 1 - - - - 14

C.C.I. - - - - 3 - - - - 3

D.D.I. - - - - - - - - 15 15

TOTAL 72 27 60 5 22 20 15 8 15 244

Promovarea se poate organiza şi desfăşura pe toată perioada anului calendaristic sau cu ocazia campaniilor de recutare.

Promovarea profesiei militare presupune informarea posibililor candidaţi cu privire la o serie de aspecte ale vieţii şi activităţii militare, precum: arma, serviciul, specialitatea militară; specificitatea profesiei; salarizarea; numărul de locuri scoase la concurs; aspecte de politică socială etc. Spre exemplu:

- Ofiţerii constituie categoria de personal militar al armatei cu pregătire universitară, lideri militari, capabili să conducă subordonaţii pentru misiunile primite, să definească şi să impună standarde de pregătire şi comportament. Ofiţerii se formează profesional prin pregătire desfăşurată în instituţii militare şi civile de învăţământ superior.

- Maiştrii militari şi subofiţeri constituie categoria de personal militar al armatei care întruchipează luptătorul şi specialistul militar, capabil să conducă, să instruiască şi să motiveze personalul din subordine pentru îndeplinirea misiunilor ce îi revin.

- Soldaţii şi gradaţii voluntari constituie un corp distinct de personal militar, recrutat pe bază de voluntariat şi situat la baza ierarhiei militare.

5.2. RECRUTAREA RESURSEI UMANE

Recrutarea este activitatea managementului resurselor umane care identifică sursele de candidaţi calificaţi pentru ocuparea unui post şi îi determină să participe pentru ocuparea unor posturi noi sau vacante în cadrul unei organizaţii.

Metodele utilizate în recrutarea resurselor umane sunt extrem de complexe şi variate. În acest context, menţionăm faptul că metodele de recrutare pot fi clasificate în convenţionale şi

28 din 165

Page 29: Psihologie Militara - Suport de Curs

neconvenţionale. Spre exemplu, recrutarea în şcoli, licee şi universităţi, apelarea la agenţiile specializate de recrutare, anunţurile de angajare în presă sunt, în general, considerate drept metode convenţionale de recrutare, în timp ce candidaturile spontane şi recomandările făcute de către angajaţii organizaţiei fac parte din metodele neconvenţionale de recrutare.

Alegerea şi utilizarea celor mai eficiente metode de recrutare se realizează în funcţie de mărimea organizaţiei publice şi de împrejurările cu care se confruntă ca, spre exemplu: numărul şi caracteristicile posturilor vacante, starea generală a economiei, condiţiile pieţei muncii etc. Este destul de dificil să se determine motivele precise care pot genera alegerea uneia sau a alteia dintre metodele de recrutare. Se apreciază, însă, că principalele două variabile care influenţează alegerea metodelor de recrutare sunt experienţa şi avantajele obţinute prin utilizarea uneia dintre respectivele metode.

Prezentăm, succint, în continuare, câteva dintre metodele de recrutare utilizate atât în ţara noastră, cât şi în unele dintre ţările Uniunii Europene:

a) publicarea anunţurilor în cadrul organizaţiei;b) apelarea la cererile de angajare publicate în presă de către persoanele aflate în căutarea

unui loc de muncă;c) agenţiile de recrutare; d) recrutarea în şcoli, licee şi universităţi;e) recrutarea prin mass-media;f) recrutarea prin INTERNET.Oricare ar fi sursele şi metodele de recrutare alese, la baza acestei activităţi trebuie să se

afle următoarele principii:a) competiţia deschisă;b) selecţia în funcţie de competenţa psihosocioprofesională;c) asigurarea transparenţei;d) garantarea şanselor egale pentru toţi candidaţii;e) confidenţialitatea tuturor datelor şi informaţiilor furnizate pe parcursul procedurilor de

recrutare şi selecţie.Mergând pe linia recrutării candidaţilor pentru profesia de ofiţer, filiera directă din sursă

externă, vom prezenta câteva elemente esenţiale. Filiera directă asigură parcurgerea, în instituţiile militare de învăţământ pentru formarea ofiţerilor în activitate, a studiilor universitare pentru obţinerea licentei în ştiinţa militară şi informaţii, ştiinţe inginereşti, administrative sau medicale.

CONDIŢII DE RECRUTARE: Candidatul pentru profesia de ofiţer, filiera directă, trebuie să îndeplinească, cumulativ,

următoarele criterii:a) generale;b) specifice:- să fie absolvent cel puţin al învăţământului liceal, cu diplomă de bacalaureat, iar în cazul

în care este elev în ultimul an, să facă dovada promovării examenului de bacalaureat până la data concursului de admitere;

- să aibă vârsta de cel mult 24 de ani/22 de ani pentru aviaţie-naviganţi, împlinită în anul organizării concursului de admitere.

Criteriile de recrutare au caracter obligatoriu , în consecinţă, nu se admit, în nici o situaţie, derogări de la acestea, iar personalul recrutor nu recomandă şi nu încurajează, sub nici o formă, solicitările de derogare de la criteriile de recrutare.

Dosarul de candidat conţine următoarele documente:  1. cerere de înscriere - document tipizat;2. copie legalizată de pe certificatul de naştere, iar pentru Institutul Medico-Militar, 2

exemplare;3. copie de pe cartea/buletinul de identitate, iar dacă nu a împlinit vârsta de 18 ani, şi pentru

părinţii sau întreţinătorii săi legali;4. certificat de cazier judiciar eliberat cu maximum 3 luni înainte de data depunerii - cu

excepţia absolvenţilor de colegiu militar liceal, promoţia din anul respectiv, şi a soldaţilor/gradaţilor voluntari;

29 din 165

Page 30: Psihologie Militara - Suport de Curs

5. copie legalizată de pe diploma de bacalaureat sau adeverinţă din care să rezulte că este înmatriculat în ultimul an de liceu;

6. recomandare privind profilul psiho-moral şi comportamental - document tipizat- numai pentru soldaţii şi gradaţii voluntari;

7. fişa de examinare medicală - document tipizat; 8. fişa de cunoaştere - document tipizat.

Trebuie să fie declaraţi "apt" şi să obţină avize în urma efectuării examinării medicale şi/sau psihologice speciale efectuată după ce au fost declaraţi "Admis" la selecţia din centrele zonale de selecţie şi orientare:

a) Candidaţii pentru profesia de ofiţer aviaţie, specializările "pilot pe aeronave cu motoare reactive", "navigator de bord" şi "controlor trafic aerian operaţional" - la Institutul Naţional de Medicină Aeronautică şi Spaţială "General Victor Anastasiu" din Bucureşti;   b) Candidaţii care optează pentru profesia de ofiţer sau maistru militar în Forţele Navale - la Centrul de Medicină Navală din Constanţa.

Documentele rezultate în urma finalizării examinărilor/probelor/ testelor efectuate în centrele zonale de selecţie şi orientare, precum şi în cadrul  Institutului Naţional de Medicină Aeronautică şi Spaţială "General Victor Anastasiu", Centrului de Medicină Navală şi al laboratoarelor psihotehnice ale Ministerului Apărării, sunt adăugate în dosarul de candidat, pe măsura obţinerii lor.

Testarea potenţialului fizic al candidaţilor recrutaţi pentru admiterea în învăţământul militar se realizează în centrele zonale de selecţie şi orientare.

Testarea potenţialului fizic este susţinută numai de către candidaţii care au examinarea medicală efectuată, cu specificaţia  "apt pentru efort fizic".

Testarea candidaţilor recrutaţi cuprinde două probe:1. traseul utilitar - aplicativ; 2. alergare pe distanţa 1000/2000 m.

Fiecare probă în parte are caracter eliminatoriu!Testarea potenţialului fizic începe cu traseul utilitar - aplicativ şi continuă cu alergare pe distanţa 1000/2000 m. Configuraţia probelor şi baremelor sunt diferenţiate în funcţie de sex.Candidaţii sunt declaraţi "ADMIS" la testare, dacă îndeplinesc următoarele bareme.

Formarea ofiţerilor în activitate se realizează în:Academia Forţelor Terestre Academia Forţelor AerieneAcademia Navală Academia Tehnică Militară Institutul Medico-MilitarAdmiterea se organizează pe domenii de studii universitare de licenţă, ale căror

specializări sunt autorizate provizoriu sau acreditate, potrivit metodologiilor elaborate de fiecare instituţie militară de învăţământ superior, cu respectarea prevederilor legislaţiei în domeniu.

Taxele de înscriere şi şcolarizare, orientative pentru anul 2008 se prezintă mai jos, astfel:

30 din 165

Categorii de candidaţi Sexul

Traseul utilitar-aplicativ

Alergare pe distanţa 1000/2000 m

Barem(min. sec)

Lungime traseu Bareme(min. sec)

Ofiţeri - filiera directă

M 1'40" 2000 m 8'30"

F 1'40" 2000 m 9'30"

Page 31: Psihologie Militara - Suport de Curs

Instituţia militară de învăţământTaxă de înscriere

Taxă deşcolarizare

Cost/zi Cazare*

Cost/zi Hrănire*

Academia Forţelor Aeriene "Henri Coandă" - licenţă

20 RON - 15 RON 18 RON

Academia Forţelor Terestre "Nicolae Bălcescu" - licenţă

80 RON - 13 RON 18 RON

Academia Navală "Mircea cel Bătrân" - licenţă şi masterat

100 RON -Se asigură pentru licenţă numai pentru absolvenţii colegiilor militare liceale, promoţia 2008

Institutul Medico-Militar - licenţă Va fi stabilită de U.M.F. Târgu Mureş

- 15 RON Nu are posibilităţi de hrănire

Academia Tehnică Militară - licenţă 50 RON 1600 RON/an 20 RON 15 RON

Academia Tehnică Militară - masterat 60 RON1700 RON/ sem.

- -

Academia Tehnică Militară - doctorat 80 RON1700 RON/ sem.

- -

Pregătirea ofiţerilor pe filiera directă se prezintă astfel:- pe toată perioada pregătirii şcolarizarea, cazarea, masa şi asistenţe medicală sunt gratuite

Durata studiilor:- 3 ani în Academia Forţelor Terestre şi Academia Forţelor Aeriene- 4 ani in Academia Tehnică Militară şi Academia Navală- 5-6 ani în Institutul Medico-Militar- Studiile se finalizează prin examen de licenţă, acordarea primului grad şi a

brevetului de ofiţer- Se asigură repartiţie şi loc de muncă la absolvire.

31 din 165

Page 32: Psihologie Militara - Suport de Curs

TEMA 6

SELECŢIA PSIHOLOGICĂ O COMPONENTĂ IMPORTANTĂ A SELECŢIEI RESURSEI UMANE PENTRU

PROFESIA MILITARĂ

6.1. ASPECTE GENERALE ALE SELECŢIEI PROFESIONALE ÎN ARMATĂ6.2. ASPECTE PARTICULARE ALE SELECŢIEI PROFESIONALE ÎN ARMATA

ROMÂNIEI

6.1. ASPECTE GENERALE ALE SELECŢIEI PROFESIONALE ÎN ARMATĂ

Psihologia, ştiinţă tânără cu deosebire, a reuşit ca prin disciplinele sale specializate să ofere soluţii practice viabile pentru rezolvarea unor probleme complexe ale vieţii umane.

Studiile de psihologie diferenţială şi experimentală au demonstrat că oamenii, având aceeaşi calificare, lucrând cu aceleaşi maşini în condiţii organizatorice şi de mediu asemănătoare, obţin performanţe diferite, care sunt generate, în principal, de multiplele deosebiri dintre ei sub raport intelectual, fizic, temperamental, aptitudinal, atitudinal etc..

Concluziile, oferite de psihologia muncii şi ergonomie, cu privire la maximizarea randamentului şi eficienţei economice în cadrul sistemelor sociotehnice (sisteme om-maşină-mediu), au impus cu necesitate selecţia şi orientarea profesională a oamenilor pentru o mai rapidă adaptare a acestora la specificul activităţilor de muncă.

Datorită efectelor sale imediate, activitatea de selecţie şi orientare profesională şi-a găsit câmp larg de acţiune şi în domeniul militar.

Activitatea de selecţie şi orientare profesională în armată a început în anii primului război mondial, prin înfiinţarea în cadrul forţelor armate franceze, engleze, germane şi italiene a unor servicii speciale de selecţionare a aviatorilor. Cu deosebire în armata americană, activitatea de selecţie şi orientare profesională se dezvoltă substanţial, având în vedere faptul că sunt testaţi psihologic (mental tests), în anii 1916-1917, peste 2 milioane de tineri, iar în anii celui de-al doilea război mondial, aproximativ 18 milioane de tineri.

Preocupări pentru introducerea selecţiei profesionale pe bază de examene psihologice au existat şi în armata română. Astfel, în cadrul Centrului Medical Aeronautic de la Pipera, în anul 1927, doctorul V. Anastasiu supune candidaţii la probe pentru determinarea acuităţii vizuale şi auditive, timpului de reacţie, emotivităţii, coordonării mişcărilor, echilibrului static.

Deşi examenul psihologic nu s-a extins şi la alte arme, el a constituit o preocupare pentru instituţiile militare de învăţământ, care introduc în mod obligatoriu probe psihologice pe bază de teste la concursul de admitere în liceele militare.

32 din 165

11. spirit de conducător;12. sânge rece, putere de stăpânire; 13. energie, perseverenţă, sârguinţă;14. spirit de ordine; 15. bun camarad; 16. spirit de organizator; 17. spirit practic; 18. simpatie pentru oameni;19. aptitudini la educaţia fizică; 20. onestitate şi moralitate.

1. curaj, îndrăzneală, combativitate; 2. om de nădejde în misiuni; 3. hotărâre rapidă, spontaneitate; 4. tărie de caracter; 5. devotament; 6. aptitudini de educator; 7. inteligenţă generală; 8. spirit de dreptate şi obiectivitate; 9. aptitudini tehnice; 10. voinţă în desăvârşirea sa;

Page 33: Psihologie Militara - Suport de Curs

În anii 1943-1944, Laboratorul de psihologie al Universităţii din Bucureşti, la solicitarea Ministerului Apărării Naţionale, a executat un examen somato-psihologic asupra tuturor elevilor şcolilor militare de ofiţeri activi şi de rezervă, în vederea precizării valorii biologice şi vocaţionale a celor care urmau să devină cadre militare.

Aceste probe urmăreau determinarea coeficientului de inteligenţă a elevilor, de care depinde în mare măsură reuşita lor şcolară. Pe parcursul anilor de liceu erau examinate şi alte procese şi însuşiri psihice ca: atenţia, memoria, emotivitatea, temperamentul, caracterul şi unele aptitudini.

Rezultatul anchetelor (Zapan, 1992) a fost concretizat în analiza însuşirilor necesare ofiţerului combatant, care prezentau următoarea ierarhizare valorică, aşa cum se prezintă mai sus.

Primele patru însuşiri enunţate mai sus au avut coeficienţii de clasificare cei mai mari, demonstrând astfel că, pentru ofiţerul combatant al anilor 40, acestea erau însuşiri dominante.

Selecţia şi orientarea profesională a militarilor şi îndeosebi a cadrelor militare a continuat să preocupe conducerea unor armate şi după cel de-al doilea război mondial. Ca urmare a progresului rapid impus de revoluţia ştiinţifico-tehnică mondială, de salturile spectaculoase în electronică, informatică, cibernetică, robotică şi inteligenţă artificială, care au avut şi au în continuare implicaţii profunde în perfecţionarea şi sofisticarea armamentului, tehnicii de luptă, precum şi în elaborarea concepţiilor strategice şi operativ-tactice de ducere a războiului, există o mai mare preocupare a comandanţilor şi specialiştilor militari pentru selecţia şi orientarea profesională în armată. Câteva exemple pot fi edificatoare în acest sens.

33 din 165

MONITOR EXAMINARETESTE PROIECTIVE 1

MONITOR EXAMINARETESTE PROIECTIVE 2

MONITOR EXAMINARETESTE PROIECTIVE 2

MONITOR EXAMINARETESTE PROIECTIVE 1

INTERFAŢĂ CU PERIFERICELE

MONITOR EXAMINATOR

IBM PC

INTERFAŢĂ CU PERIFERICELE

UNITATE DETERMINARE

UNITATE REACŢIE

CRONAXIMETRU

FUZIOMETRU

PERFORMANŢE MOTORII

TREMOMETRU

TAHISTOSCOP

COGNITRONE

UNITATEPSIHOFIZIOLOGICĂ

1 2 3

SP

RE

DIS

PE

CE

R

SENZORI PSIHOFIZIOLOGICI

Figura nr. 6.1Schema cu aparatura pentru investigaţii speciale

Page 34: Psihologie Militara - Suport de Curs

În armata S.U.A. se folosesc teste cu ajutorul cărora se pot determina aptitudinile vocaţionale (ASVAB - Armed Services Vocational Aptitude Battery, 1984) ale tinerilor, bărbaţi şi femei, care doresc să se angajeze în trupele de uscat, marină, aviaţie şi infanteria marină. Sunt determinate cu această ocazie cunoştinţele generale, aptitudinile matematice, atenţia, percepţia spaţială, înţelegerea mişcării, aptitudinile verbale etc., grupate în trei module de examinare care sunt completate cu verificări desfăşurate pe bază de interviu.În armata spaniolă, prin crearea în 1977 a Serviciului de psihologie şi psihotehnie a trupelor de uscat şi prin aprobarea în anul 1981 a Regulamentului de funcţionare a acestui serviciu, s-a soluţionat problema creşterii eficienţei în utilizarea tehnicii sofisticate prin selecţionarea ştiinţifică a tinerilor încorporaţi. Dintre principalele realizări ale acestui serviciu pot fi amintite: cursuri pentru specialişti în psihotehnie militară, tehnici psihopedagogice, tehnici de conducere etc.; elaborarea de teste specifice pentru selecţionarea recruţilor, voluntarilor şi candidaţilor la învăţământul militar; studii diverse privind: integrarea soldatului în mediul militar; serviciul militar pe bază de voluntariat; caracterul educativ al loisir-ului; prevenirea şi controlul consumului de droguri şi alcool; accidentele; sinuciderile etc. (Layna, 1989).

Prin elaborarea noului sistem de testare (Kleinferchner, 1987), cu sprijinul Institutului de psihologie al Universităţii din Viena, specialiştii militari austrieci, ţinând seama de cele mai noi cunoştinţe ştiinţifice din domeniul diagnozei aptitudinilor ca şi de unele rezultate înregistrate în

34 din 165

TESTARE PSIHOLOGICĂ PRELIMINARĂ: 12 SUBIECŢI/ZITESTARE PSIHOLOGICĂ PRELIMINARĂ: 12 SUBIECŢI/ZI

TESTARE TRADIŢIONALĂ CREION/HÂRTIE

TESTARE CU APARATURA SPECIALĂ

TESTARE CU APARATURA SPECIALĂ

REZULTATE

TESTARE PSIHOLOGICĂ DE BAZĂ: 1 SUBIECT/ZITESTARE PSIHOLOGICĂ DE BAZĂ: 1 SUBIECT/ZI

TESTARE TRADIŢIONALĂ CREION/HÂRTIE

TESTARE CU

CALCULATORUL

OBSERVAREA COMPORTAMENTULUI

INTERVIUCU

PSIHOLOGUL

REZULTATE APRECIEREA APTITUDINILOR

EXPERTIZA / AVIZUL PSIHOLOGICEXPERTIZA / AVIZUL PSIHOLOGIC

Figura nr. 6.2Etapele de testare psihologică

Page 35: Psihologie Militara - Suport de Curs

domeniul sportivilor de performanţă, au realizat în acest mod, cu o mare probabilitate, diagnoza psihologică a comportamentului unei persoane în diverse condiţii de solicitare fizică şi psihică.

Modelul de testare pe baza calculatorului (figura nr. 6.1), denumit generic "ergopsihometrie", înregistrează şi prelucrează indicii potenţialului bioelectric al scoarţei cerebrale în stare de activare psihică (sporire a reactivităţii) şi în starea de relaxare şi, totodată, asigură o sursă suplimentară de informare pentru diagnoza psihologică.

În cadrul etapelor de expertiză (figura nr. 6.2), prin bateria de teste se examinează următoarele aspecte: coordonarea senzoriomotorie, anticiparea mişcării, reprezentarea spaţială, comportamentul în situaţii de risc, dinamica şi raportul între activare şi relaxare, vigilenţa, inteligenţa, autoaprecierea stării fizice şi psihice etc..

Se poate constata că activitatea de selecţie profesională în armată este, pe cât de necesară, pe atât de costisitoare. De exemplu, în Marea Britanie, se aloca, pentru recrutarea a 11949 de tineri în perioada 1993-1994, aproximativ 96,71 milioane de lire sterline, iar pentru fiecare recrut din cei 15700 de tineri selecţionaţi în perioada 1995-1996 s-au cheltuit 8093 de lire sterline (Such, 1996). Pentru reducerea costurilor şi optimizarea procesului de selecţionare profesional-militară, în Italia, a fost necesară elaborarea Legii nr. 241 din 07. 08. 1990, care se bazează pe o nouă politică destinată obţinerii unui mai bun sistem de informare a celor aproximativ 18000 de tineri recrutaţi anual (Cosma, 1996).

În Suedia, în caz de război, se mobilizează toate persoanele cu vârsta între 16-70 de ani, dar, pentru a face economie, se recrutează anual mai puţin de 50 % dintre persoanele apte de a satisface stagiul militar (Schneider, 1999).

Este cunoscut faptul că motivaţia reprezintă un barometru al performanţei şi, totodată, un factor important al reducerii costurilor specifice instruirii militare. Un sondaj de opinie, efectuat în Germania, pune în evidenţă categoriile de motive pentru care tinerii solicită recrutarea, astfel : 35,29 % nu doresc serviciul militar alternativ ; 26,14 % consideră că este o îndatorire constituţională ; 16,34 % au fost influenţaţi de către militarii activi sau în rezervă, 9,80 % de către mass-media şi numai 0,60 % de către şcoală ; 11,83 % nu sunt motivaţi pentru satisfacerea stagiului militar (Timmermann-Levanas, 1997).

Şi în România, caracterul intensiv al instrucţiei, programarea militarilor pe succes şi performanţe superioare, complexitatea şi gradul înalt de sofisticare ale armamentului şi tehnicii de luptă, creşterea capacităţii de luptă a armatei române impun selecţia şi repartizarea judicioasă a efectivelor, deplina concordanţă între cerinţele activităţii militare şi calităţile psihofizice ale oamenilor.

Pentru marinarii ambarcaţi, de exemplu, sunt importante : forţa, echilibrul şi mobilitatea proceselor nervoase; nivelul maturizării socio-emoţionale (stăpânirea de sine); toleranţa la frustrare (capacitatea de a rezista la privaţiuni, lipsuri); autocontolul; încrederea în forţele proprii (Sântion, 1979). Numărul mare de specialităţi şi funcţii din arma artileriei solicită militarilor următoarele calităţi: capacitatea de a percepe corect şi cu rapiditate mişcarea, de a memora şi reda exact sunetele; cunoştinţe teoretice de matematică; atenţia concentrată, precizie şi rapiditate în lucru; acuitate vizuală, reflexe sigure şi fine (Popescu, 1979).

O atenţie deosebită a fost şi este acordată selecţionării şi pregătirii aviatorilor şi paraşutiştilor militari. Prestigiosul colectiv de psihologi şi medici din cadrul actualului Institut de Medicină Aeronautică şi Spaţială apreciază că principalele solicitări psihice şi fizice la care este supus personalul aeronavigant reclamă următoarele calităţi, fiecare dintre acestea având standarde precise pentru predicţia performanţei proiectate: capacităţi biosomatice; particularităţi ale activităţii psihice (abilităţi psihomotorii, procese operaţional-intelectuale, comportament în condiţii de risc, trăsături de personalitate) în corelaţie cu hemodinamica cerebrală; echilibrul postural; tonusul psihic în condiţii de hipoxie şi hipobarică moderată; calitatea deciziei în condiţii de risc etc. (Ceauşu, 1987).

Până nu cu mult timp în urmă, selecţia era folosită în armele şi specialităţile militare care necesitau cheltuieli mari pentru pregătirea personalului sau unde greşelile umane (violări de norme) aveau consecinţe economice şi sociale negative. Astăzi, selecţia se impune pentru toate armele, specialităţile sau posturile de luptă. Ea este cerută de sporirea solicitărilor de ordin fiziologic, psihofiziologic, psihologic şi psihosociologic ca urmare a modificărilor intervenite în

35 din 165

Page 36: Psihologie Militara - Suport de Curs

tehnica şi armamentul de luptă, în modalităţile de ducere a luptei, a accentuării specializării diferitelor funcţii militare.

Selecţia profesională în armată reprezintă activitatea de triere a celor care doresc să intre în corpul permanent de cadre şi să parcurgă diferitele trepte ale ierarhiei militare, precum şi a tinerilor veniţi să-şi satisfacă serviciul militar prin repartizarea lor pe armele şi specialităţile unde pot obţine performanţe deosebite, în conformitate cu concordanţa dintre criteriile impuse şi capacităţile personale diagnosticate ştiinţific pe baza metodologiei, metodelor, tehnicilor şi procedeelor specifice.

Selecţia profesională militară este o activitate complexă care necesită acţiunea conjugată a comandanţilor şi specialiştilor militari, care împreună cu specialiştii în medicină, psihologie şi sociologie trebuie să analizeze cu atenţie fiecare profesie pentru a stabili solicitările acesteia, competenţele ce vor fi îndeplinite, criteriile şi condiţiile selecţiei, strategiile şi tehnologiile de urmat pentru fiecare armă, specialitate militară şi chiar pentru postul de luptă.

Selecţia în domeniul militar prezintă următoarele avantaje (Roşu, 1992): permite îndeplinirea la un nivel superior şi în timp mai scurt a obiectivelor formative propuse,

deci reduce perioada de pregătire; contribuie la o mai rapidă adaptare şi integrare a tinerilor în viaţa şi activitatea militară; facilitează realizarea eficientă a coeziunii de grup; conduce la realizarea unor importante economii materiale şi financiare; realizează concordanţa între capacităţile fizice şi psihice ale militarului şi cerinţele funcţiei,

sporind astfel performanţa în îndeplinirea sarcinilor.Lipsa selecţiei poate crea, cel puţin, două situaţii:

dacă cerinţele profesiei depăşesc posibilităţile militarului, atunci au loc următoarele consecinţe: performanţele scad sub cotele dorite, creşte durata îndeplinirii sarcinilor de învăţare sau de muncă, apare pericolul neândeplinirii integrale a acestora, scade încrederea în forţele proprii;

dacă cerinţele profesiei sunt inferioare posibilităţilor militarului, atunci au loc următoarele consecinţe: o parte din posibilităţi rămân neutilizate, satisfacţia în muncă scade, oamenii se simt frustraţi.

6.2. ASPECTE PARTICULARE ALE SELECŢIEI PROFESIONALE ÎN ARMATA ROMÂNIEI

Concepţia strategică privind reforma organismului militar cuprinde, în mod indiscutabil, şi sistemul militar de selecţie şi promovare profesională, care trebuie să-şi adapteze structurile şi funcţionalităţile la cerinţele concrete generate de rolul şi locul armatei în cadrul sistemului de securitate naţională, de obiectivele şi misiunile ei în timp de pace, în situaţii de criză şi în război.

Analiza complexă a produsului final al procesului de instruire şi educare din armată (modelul ofiţerului, maistrului militar, subofiţerului, militarului angajat pe bază de contract şi militarului în termen) ca soluţie a unei ecuaţii multiplu determinată de cauze şi factori de ordin politic, economic, militar, social, psihologic, ergonomic, ecologic etc., coroboraţi logic şi legic, ne îndreptăţeşte să milităm pentru o concepţie unitară şi integrată asupra sistemului de asigurare psihologică a armatei, în care selecţia şi orientarea profesională reprezintă un element esenţial.

În acest context, sistemul instituţional de selecţie şi orientare profesional-militară trebuie să-şi definească mai bine activităţile pe cele două direcţii principale de efort:

a) pentru cadrele permanente, cu cele două dimensiuni esenţiale: admiterea şi repartizarea pe statute de corpuri militare, precum şi repartizarea şi promovarea acestora pe funcţii;

b) pentru soldaţii şi gradaţii voluntari: selecţionarea şi repartizarea pe arme şi specialităţi militare.

Activitatea de selecţie şi orientare profesională în armată operează, de regulă, cu următoarele grupe de criterii, succesive, pe etape:

I) medical, morfofuncţional, psihologic, fizic - fiecare având , independent, caracter eliminatoriu;

36 din 165

Page 37: Psihologie Militara - Suport de Curs

II) profesional (de competenţă).Între aceste criterii se pot face multiple corelaţii, unele cu caracter predictiv semnificativ

pentru cariera personalului militar. Sunt necesare câteva explicaţii pentru fiecare criteriu enumerat, în vederea conturării unei imagini globale asupra procesului de selecţie şi orientare profesional-militară.

1. Criteriul medical şi morfofuncţional se prezintă ca un ansamblu de examene de natură clinică şi paraclinică, aşa cum se specifică în Normelele metodologice privind examenul medical în Ministerul Apărării Naţionale (1991).

Examenele urmăresc să determine starea de sănătate, nivelul general de dezvoltare fizică, starea funcţională a diferitelor organe , aparate şi sisteme, precum şi a organismului în ansamblul său, rezistenţa şi robusteţea fizico-constituţională, acuitatea vizuală şi auditivă, starea membrelor inferioare şi a centurii bazinului etc..

Prin compararea rezultatelor obţinute cu anumite bareme concordante solicitărilor din diverse domenii ale activităţii militare, indivizii sunt cuprinşi în categorii de clasificare, urmând ca repartizarea lor să se facă în raport cu acestea.

Stare de sănătate se determină în principal, prin:a) anamneză, prin care se recoltează date despre antecedentele heredo-colaterale şi

personale, existenţa unor acuze obiective şi subiective privind starea generală a sănătăţii;b) examen clinic pe aparate şi sisteme: muscular, osteo-muscular, cardiovascular,

respirator, nervos etc.;c) examene medicale de specialitate: O.R.L., oftalmologie, dermato-veneric,

neuropsihiatric, stomatologic, radiologic etc.;d) examene de laborator prin probe hematologice şi biochimice.Nivelul dezvoltării fizice şi calitatea stării funcţionale se determină prin :a) examenul antropometric: măsurarea înălţimii, greutăţii şi perimetrelor cu evidenţierea

unor deficienţe şi deformări corporale;b) examenul fiziometric: tensiunea arteială, pulsul, capacitatea de efort maximal şi

minimal, dinamometria etc..2. Criteriul nivelului de pregătire fizică (capacitatea motrică de bază), pe categorii de

militari, îsi propune să evalueze pe baza unor norme şi bareme ştiinţific determinate, nivelul minim admis de antrenament fizic, capacitatea şi disponibilitatea fizică pentru efort. De regulă, verificarea cuprinde probe de rezistenţă şi probe de forţă care măsoară efectele activităţii fizice fundamentale pe criterii de vârstă şi sex.

3. Criteriul profesional (de competenţă) se obiectivează prin:a) analiza şi compararea studiilor militare şi de specialitate cu solicitările funcţiei sau

postului de luptă;b) analiza produselor activităţii anterioare;c) analiza rezultatelor obţinute în muncă consemnate în aprecierea de serviciu;d) verificarea cunoştinţelor şi depriderilor profesionale prin teste sau lucrări personale;e) verificarea capacităţii organizatorice şi de conducere;f) stagii de probă.Criteriul profesional urmăreşte să stabilească măsura în care individul posedă cunoştinţele

şi depriderile militare generale şi de specialitate, capacitatea de a rezolva problemele circumscrise atribuţiilor şi răspuderilor unei funcţii (de comandă, în statul major, în compartimentele de cercetare, logistică etc.) sau post de luptă.

4. Criteriul psihologic se materializează prin examenul psihologic, care presupune principii şi reguli proprii de organizare şi desfăşurare. Examenul psihologic în mediul militar se utilizează din nevoia asigurării compatibilităţii între potenţialul psihic al individului şi solicitările activităţii pe care acesta urmează să o desfăşoare in cadrul postului de luptă, în funcţii de conducere sau de execuţie specifice armei şi/sau specialităţii militare.

Fiecare examen psihologic se organizează şi se desfăşoară în funcţie de scopul şi obiectivele imediate şi de perspectivă. În raport cu acestea se stabilesc probele, baremele, modalităţile concrete de administrare, alte tehnici de investigare. În cadrul examenului psihologic

37 din 165

Page 38: Psihologie Militara - Suport de Curs

se folosesc probe (teste) colective, dar şi probe individuale, de regulă, la subiecţii pentru care se indică necesitatea adâncirii investigaţiei.

Concluziile examenului psihologic reprezintă rezultatul analizei şi interpretării prin raportare la tipuri de solicitări, condiţii specifice de mediu, bareme, posibilităţi de dezvoltare, a unor informaţii obţinute printr-o gamă largă de metode şi tehnici de investigare, examinare, evaluare cum sunt: observaţia, analiza datelor biografice, analiza produselor activităţii, interviul, chestionarul etc..

În armată, principalele tipuri de examene psihologice sunt:a) examenul psihologic al tinerilor la recrutare şi al recruţilor la încorporare; rolul acestuia

este de clasificare şi repartizare a tinerilor în conformitate cu solicitările armelor şi specialităţilor, gradul de coeziune al subunităţilor şi nivelul de performanţă în sarcină;

b) examenul psihologic pentru selecţia candidaţilor la concursul de admitere în instituţiile militare de învăţământ; acesta are scopul de a admite candidaţii care corespund nivelului minim stabilit pentru potenţialul psihic reclamat de solicitările la care vor fi supuşi după absolvirea studiilor, precum şi depistarea şi eliminarea celor care au un potenţial psihoaptitudinal redus faţă de cel solicitat la activităţile militare;

c) examene psihologice de selecţie la angajare ca salariaţi civili sau ca soldaţi şi gradaţi voluntari;

d) examene psihologice de selecţie cu caracter special: candidaţi pentru studii în străinătate; cadre militare destinate misiunilor speciale (tip operativ-informativ) -cercetare în dispozitivul inamicului; cadre pentru poliţia militară;cadre pentru misiuni speciale de tip informativ - ataşaţi militari, contraspionaj, observatori O.N.U. etc.; activări şi reactivări în rândul cadrelor permanente ale armatei; candidaţi pentru Garda financiară; admiterea în şcolile de şoferi etc..

Pentru fiecare categorie de personal enumerată sunt concepute, în funcţie de solicitările viitoare şi de exigenţele formulate de beneficiari, probe şi bareme specifice, metodologii adecvate.

În esenţă, examenele psihologice evidenţiază, de regulă, potenţialul aptitudinal general, în care inteligenţa ocupă locul central, structura personalităţii ca potenţial adaptativ şi, în raport de cerinţe şi posibilităţi, potenţialul aptitudinal special.

Potenţialul aptitudinal general vizează eficienţa intelectuală generală (calitate, mobilitate, rapiditate), claritatea gândirii, spiritul de observaţie, capacitatea de comprehensiune, percepţia spaţială, creativitatea, capacitatea de memorare, raţionamentul verbal, raţionamentul matematic, atenţia, coordonarea motorie, dexteritatea etc..

Analiza structurii personalităţii are în vedere echilibrul şi stabilitatea emoţională, toleranţa la frustrare, maturizarea psihosocială, motivaţia pentru cariera militară şi autoperfecţionare, sociabilitatea, cooperarea, responsabilitatea, eficienţa interpersonală.

Potenţialul aptitudinal special se referă la acuitatea auditivă şi/sau vizuală, discriminarea sunetelor şi/sau culorilor, vederea stereoscopică, coordonarea membrelor (în diferite combinaţii), orientarea răspunsului funcţie de natura unui stimul, viteza de reacţie la stimuli vizuali şi/sau auditivi, dexteritate manuală, dexteritate digitală etc..

Creşterea nivelului calitativ şi a gradului de obiectivitate ale examenului psihologic, prin prisma celor prezentate, impune conjugarea eforturilor specialiştilor în domeniu cu cele ale comandanţilor şi specialiştilor militari, pentru a face împreună o analiză riguroasă a fiecărei arme şi specialităţi militare, spre a stabili solicitările psihofizice ale acestora, calităţile oamenilor care urmează să le îndeplinească, criteriile şi condiţiile selecţiei, strategiile şi metodologiile de urmat. Pentru a decela între diversele fenomene şi procese psihice, de la cele mai elementare reacţii psihomotorii, până la cele mai complexe şi ascunse însuşiri de personalitate, se impune, cu necesitate, o mai atentă analiză psihologică a fiecărei profesiuni în parte. Sistematizarea rezultatelor într-o riguroasă prezentare ştiinţifică şi logică trebuie concretizată în elaborarea monografiilor profesionale, iar în forma lor cea mai condensată acestea trebuie schematizate în psihoprofesiogramă (psihogramă, profesiogramă) şi fişa postului de luptă. Aceste documente ne oferă informaţii de o deosebită importanţă cu privire la caracteristicile (însuşirile) psihofizice şi de personalitate solicitate de către diferitele genuri de armă.

38 din 165

Page 39: Psihologie Militara - Suport de Curs

TEMA 7

ELEMENTE DE PSIHOLOGIE INDIVIDUALĂ, SOCIALĂ, ORGANIZAŢIONALĂ.

7.1. DESPRE SISTEMUL PSIHIC UMAN 39 din 165

Page 40: Psihologie Militara - Suport de Curs

7.2. DESPRE PERSONALITATEA UMANĂ7.3. DESPRE GRUPUL SOCIAL ŞI ORGANIZAŢIA MILITARĂ

Acest capitol face succinte referiri la unele elementele de psihologie individuală, socială şi organizaţională numai în măsura în care acestea constituie principii şi argumente ştiinţifice pentru perspectiva de abordare teoretico-metodologică a asigurării psihologice pentru luptă.

Problematica acestui capitol nu poate şi nici nu îşi propune să fie exhaustivă ci, dimpotrivă, se rezumă la câteva aserţiuni ştiinţifice cu rol complementar, generat de o necesitate explicativ-comprehensivă, în demersul teoretic şi practic de abordare a sistemului asigurării psihologice pentru luptă a resurselor umane şi organizaţionale militare.

Pe baza acestor idei, principii şi teze ştiinţifice de natură psihosociologică se construişte întregul edificiu argumentativ al necesităţii şi promovării unui sistem de asigurare psihologică pentru luptă.

7.1. DESPRE SISTEMUL PSIHIC UMAN

Panteonul ştiinţei contemporane oferă multiple modele explicative (filosofice, biologice, fiziologice, neurologice, informaţionale, cibernetice, sistemice, psihologice etc.) ale psihicului uman care, la modul general, pot fi considerate complementare în neobositul travaliu profesional al tuturor acelora care se ocupă de cunoaşterea omului. Din necesităţi de ordin teoretico-metodologic şi practic-aplicativ considerăm relevant că “… sistemul psihic reprezintă în sine un ansamblu autoreglabil de stări şi procese structurate pe baza principiilor semnalizării, reflectării şi simbolizării şi coechilibrate prin intermediul unor operatori specifici de comparare, clasificare, opunere, seriere spaţio-temporară, generalizare” (Golu, Dicu, 1972, p. 95). Se poate afirma că “Sistemul psihic uman este un sistem energetico-informaţional de o complexitate supremă, prezentând cele mai înalte şi perfecţionate mecanisme de autoorganizare şi autoreglaj şi fiind dotat cu dispozitive selective antiredundante şi cu modalităţi proprii de determinare antialeatorii” (Popescu-Neveanu, 1987, 21).

Viziunea sistemic-structurală şi informaţională asupra psihicului uman oferă posibilităţi multiple de analiză şi investigaţie pentru psihologia contemporană, realizând trecerea de la funcţii şi procese psihice izolate la un sistem holist-integrat şi sinergic- funcţional (Figura nr. 7.1).

Edificiul uman se construieşte arhitectonic prin supraordonarea şi integrarea ierarhică a unor fenomene şi procese psihice ale căror mecanisme fundamentale presupun existenţa şi generarea unor legături primare (reflexe necondiţionate), legături secundare (reflexe condiţionate) şi legături terţiare (sens, semnificaţie, conştiinţă de sine) structurate în următoarele componente ale sistemului psihic uman (Golu, Dicu, 1972, p. 123):

a. structuri cognitive, adică acele capacităţi de a înregistra, prelucra şi stoca vectorii mediului extern şi/sau intern, ca purtători de informaţii utile;

b. structuri afective, înţelese ca mecanisme de selectare şi utilizare a informaţiei extrase în concordanţă cu stările de necesitate;

c. structuri motivaţionale, reprezentând acea bază motivaţională suficient de largă prin care să se asigure asimilarea unui volum mereu sporit de informaţii.

40 din 165

OMENTITAT

E

BIOLOGICĂ

PSIHOLOGICĂ

SOCIALĂ

CULTURALĂ

AXIOLOGICĂ

SISTEMULPSIHIC UMAN

MECANISMEINFORMAŢIONAL-OPERAŢIONALE

MECANISME DE

RECEPŢIONARE ŞI

PRELUCRAREPRIMARĂ

A INFORMAŢIILOR

MECANISME DE

PRELUCRARESECUNDARĂ

ŞI DETRANSFORMARE

AINFORMAŢIILOR

MECANISMESTIMULATOR-

ENERGIZANTE ALE ACTIVITĂŢII

SENSIBILITATEAPERCEPŢIA

REPREZENTAREA

GÂNDIREAMEMORIA

IMAGINAŢIA

MOTIVAŢIAAFECTIVITATEA

MECANISME DE

REGLAJ PSIHIC

LIMBAJUL ŞI COMUNICAREAATENŢIAVOINŢA

MECANISMEINTEGRATOARE

A TUTUROR CELORLALTEÎN

STRUCTURILE COMPLEXE ALEPERSONALITĂŢII

TEMPERAMENTULAPTITUDINILEINTELIGENŢA

CREATIVITATEACARACTERUL

Figura nr.7.1.Sistemul psihic uman

Page 41: Psihologie Militara - Suport de Curs

Sistemul psihic uman prezintă o serie de caracteristici care îl definesc şi-l particularizează (Zlate, 1996, pp. 320-324), astfel:

1. caracterul informaţional-operaţional, stimulator-energizant şi axiologic;2. caracterul interactiv şi interacţionist ;3. caracterul ambilateral orientat (intern/extern) şi coechilibrant;4. caracterul evolutiv;5. caracterul ierarhic funcţional (inconştient, subconştient, conştient) şi valoric;6. caracterul antientropic (mecanisme selective şi funcţionalitate sinergetică) şi

antiredundant (voinţă şi raţiune);

41 din 165

Page 42: Psihologie Militara - Suport de Curs

7. caracter adaptativ cu funcţii de reglare (stabilizare-conservare, optimizare-corectare, dezvoltare-transformare), autoreglare şi autoorganizare.

Elementele prezentate în legătură cu conceptul de sistem psihic uman sunt importante pentru proiectarea activităţii de asigurare psihologică pentru luptă din cel puţin următoarele considerente :

necesitatea înţelegerii complexităţii naturii umane; evidenţierea specificului principalelor mecanisme psihice, precum şi a interacţiunilor

dintre acestea, ca elemente fundamentale în proiectarea planurilor de pregătire pentru luptă a efectivelor;

abordarea clară şi nuanţată a raporturilor dintre psihismul interior şi comportamentul exteriorizat având ca finalitate elaborarea unui model psihocomportamental adecvat luptătorului modern.

7.2. DESPRE PERSONALITATEA UMANĂ

Personalitatea umană, cu arhitectura ei structural-sistemică complexă şi dinamică, reprezintă o creaţie şi autocreaţie permanentă de natură biologică, psihologică, socială, culturală şi axiologică.

Arsenalul teoretic şi practic-aplicativ al psihologiei cunoaşte un amplu orizont de discurs cu privire la modalităţile de acţiune pentru formarea, dezvoltarea, perfecţionarea şi schimbarea personalităţii umane.

Câteva enumerări, cu scop delimitativ, privind perspectivele de abordare ale temei în speţă, le considerăm necesare. Acestea decurg dinspre introspecţionism şi psihanaliză cu accente pe viaţa psihică interioară, dinspre behaviorism şi numeroasele sale variante în studiul comportamentului uman, dinspre psihologia genetică şi acţională cu centrarea eforturilor de analiză pe activitatea şi conduita individului, precum şi dinspre psihologia umanistă şi ramificaţiile sale puse în slujba personalităţii şi a omului concret.

Aplecarea asupra studiului personalităţii ia în discursul metodologic faptul că această “trestie gânditoare” (Blaise Pascal), în calitatea sa de existenţă “întru mister şi pentru relevare  ” (Lucian Blaga), trebuie să fie aptă pentru a face faţă, în caz de nevoie, tuturor vicisitudinilor impuse de câmpul de luptă modern.

Fiinţă multidimensională, omul, în căutarea celorlalţi prin căutarea de sine, nu va înceta niciodată să se descopere sau, cum spunea Karl Jaspers, “cât timp vor exista oameni, aceştia vor fi fiinţe care nu vor înceta să se cucerească pe ei înşişi”.

Un aspect esenţial este clarificarea nivelurilor la care poate fi înţeleasă pesonalitatea. Specialiştii în domeniu (G.W. Allport, P.Popescu-Neveanu, M. Golu etc.) consideră că abordarea trebuie făcută diferenţiat, delimitând, cel puţin metodologic, conceptele de persoană, personaj, personalitate. Este lesne de remarcat faptul că personalitatea este obiectul de studiu, datorită complexităţii ei, al mai multor ştiinţe, dar şi subiect, pentru început, al literaturii şi artei.

Această perspectivă multidisciplinară cuprinde studii de antropologie şi antropometrie, fiziologie şi medicină, pedagogie, istorie, morală, estetică, psihologie şi, nu în ultimul rând, sociologie. Personalitatea, ca subiect uman, este considerată o unitate bio-psiho-socio-culturală, purtător al funcţiilor epistemice, pragmatice şi axiologice, în cel mai larg sens al cuvântului şi poate fi definită şi analizată ca efect extern, ca structură internă sau, pur şi simplu, pozitivist (Popescu-Neveanu, 1969).

G.W. Allport consideră că personalitatea este “organizarea dinamică în cadrul individului a acelor sisteme psihofizice care determină gândirea şi comportamentul său caracteristic”. Se consideră că această definiţie apreciază personalitatea ca o unitate în diversitate, cu trăsături dialectice, interdependente, fiind ceva şi executând ceva prin învăţare, însuşire, adaptare, integrare şi transformare într- un mod specific, unic (Allport, 1969).

Note specifice ale personalităţii apar în abordările care consideră că există o “personalitate de bază”, fundamentală (Kardiner, 1969), iar aceasta este racordată “conştientului colectiv” - dispoziţii native, trebuinţe, sentimente, acte automatizate, obiceiuri, tradiţii etc. -

42 din 165

Page 43: Psihologie Militara - Suport de Curs

(C.G. Jung …) care, împreună, realizează o structură formată din timp într-o comunitate de cultură şi căreia i se suprapune o “personalitate de statut”, variabilă, adaptabilă la diferite situaţii şi/sau condiţii. Dezvoltând ideea fundamentului cultural al personalităţii, se consideră că “personalitatea este ansamblul organizat al proceselor şi stărilor psihologice aparţinând individului” (Ralf Linton, 1968).

O interesantă abordare a personalităţii ne oferă Eduard Pamfil şi Doru Ogodescu, care ne propun o modelare triontică (EU-TU-EL) pornind de la ideea că persoana are trei rădăcini funcţionale echivalente cu trei funcţii de conştiinţă. În acest model triontic deosebim: a) EU:ipseitatea:este polul formal, condiţia arhaică, primitivă şi biologică, vectorul de energie psihică, funcţia energetică şi modelul nevrotic; b) TU: tuitatea: este polul structural, condiţia de maximum de asemănare, vectorul de ordine şi coerenţă, funcţia antientropică şi modelul psihotic; c) EL:illeitatea: polul sistemic, vectorul deontic, funcţia antialeatorie şi modelul psihopatic (Pamfil, Ogodescu, 1983).

Este constelat în acest mod faptul că personalitatea trebuie să facă obiectul unei triple abordări normative (G.W. Allport) care să răspundă următoarelor tipologii: norme universale (om ca toţi oamenii), norme de grup (om ca unii oameni) şi norme idiosincratice, idiodinamice propuse de S. Rosenzweig (om ca nici un alt om).

Această diversitate problematică a personalităţii poate fi analizată şi prin prisma teoriei constructelor, pornind de la ideea fundamentală că omul are mai mult un comportament anticipativ decât reactiv, iar procesele unei persoane sunt analizate din punct de vedere psihologic, în funcţie de modul în care ea anticipează evenimentele (Kelly, 1973).

Marea complexitate a personalităţii face ca fiecare individ să constituie o entitate bio-psiho-socio-culturală. Cu toate acestea, psihologia, în abordarea ei holist-integratoare pentru care structura, sistemul şi informaţia sunt modelele teoretice de cercetare cele mai eficiente, a găsit numitorul comun pentru raporturile infinit variate ale omului cu sine, cu grupul şi societatea.

In accepţiunea psihologiei contemporane, personalitatea umană apare ca un sistem holist de formaţiuni psihice sintetice şi integratoare rezultate prin condensarea, generalizarea şi esenţializarea diverselor funcţii psihice, care dispun de o relativă stabilitate şi plasticitate în programarea şi anticiparea comportamentului uman (Popescu-Neveanu, 1969).

Pe un plan superior, esenţializat şi generalizat, putem defini personalitatea ca o devenire şi, de ce nu, chiar autodevenire de structură complexă care implică un ansamblu de sustructuri angrenate sinergic într-o funcţionare sistemică în cel mai înalt grad acţional-teleologic (Creţu, 1987, p. 266).

Devine astfel relevant că “…omul ne apare ca un sistem care întruneşte următoarele atribute: integral, deschis, dinamic, hipercomplex şi probabilist. Dacă la acestea adăugăm dimensiunile autoorganizării şi autoreglabilităţii obţinem imaginea unui sistem cibernetic de cel mai înalt ordin” (Golu, Dicu, 1972, p. 89).Este necesar, totodată, să evidenţiem materiile prime (Allport, 1969) din care este modelată personalitatea (temperamentul, inteligenţa şi constituţia fizică, adică sensibilitatea, forţa şi viteza de răspuns ereditare, constituţia funcţională a sistemului nervos central şi hormonal).

P. Popescu-Neveanu consideră că structura personalităţii trebuie studiată sub aspectul temperamentului, aptitudiinilor (inclusiv inteligenţa şi creativitatea) şi caracterului. Condensarea, generalizarea, esenţializarea, stabilizarea relativă şi plasticitatea adaptativă a fenomenelor, proceselor şi însuşirilor psihice sunt funcţional structurate şi subordonate sistemului integrator şi sinergetic al personalităţii, înţeleasă ca o entitate acţională, teleologică şi axiologică, astfel (Zlate, 1994, vol. III, p. 63) :

a) subsistemul de orientare, care cuprinde comandamentele orientative majore, strategice ale personalităţii exemplificate prin concepţia despre lume şi viaţă, idealul de viaţă, imaginea de sine etc.;

b) subsistemul bioenergetic (temperamentul), necesar şi semnificativ pentru statica şi dinamica funcţională a vieţii psihice;

c) subsistemul instrumental (aptitudinile), al personalităţii şi acţiunilor ei în raport cu solicitările mediului existenţial;

d) subsistemul relaţional-valoric şi de autoreglaj (caracterul); 43 din 165

Page 44: Psihologie Militara - Suport de Curs

e) subsistemul rezolutiv-productiv (inteligenţa ca aptitudine rezolutiv-productivă şi adaptativă generală şi esenţială);

f) subsistemul transformativ-constructiv (creativitatea).Pentru că studiul personalităţii reprezintă o problemă complexă, a apărut necesitatea

încadrării metodologice a oamenilor în tipuri de personalitate (Ionescu, 1985, pp. 69-82), care sunt considerate a fi ansambluri structurate de trăsături (elemente de stabilitate, consistenţă ale comportamentului, forţe biofizice, dispoziţii psihofiziologice etc.). Tipul apare ca o structură nominală, exterioară persoanelor, o abstracţie creată pentru a clasifica, în timp ce trăsătura este veridică şi rezidă în persoană. Se apreciază că tipul de personalitate comportă în primul rând interrelaţii între trăsături (G. Murphy) sau, altfel spus, tipurile sunt “constelaţii observate sau sindroame de trăsături” (H. Eysenck).

Cunoaşterea tipului de personalitate pentru fiecare militar este o condiţie esenţială a individualizării procesului de instrucţie şi educaţie care, în esenţa sa ultimă, înseamnă transformarea, schimbarea “civilului” în “militar”.

Pentru a putea opera conceptual este necesar să definim schimbarea, care reprezintă “acţiunea de a înlocui un lucru cu altul sau pe cineva cu altcineva, de aceeaşi natură” (DEX, 1975, p. 836). Schimbarea înglobează şi presupune transformarea sau, altfel spus, transformarea înseamnă “a schimba înfăţişarea, a da sau a căpăta alt aspect, altă formă” (DEX, 1975, p. 966).

Cele două definiţii, fără a face o dizertaţie pe această temă, evidenţiază din punct de vedere psihologic că schimbarea produsă în unele domenii existenţiale are un efect mediat asupra personalităţii umane, în timp ce, schimbarea în om are consecinţe directe asupra personalităţii individului, prin însăşi maniera operatorie, semantică a noţiunii respective (Gilles, Nicolau, 1998).

Iată de ce schimbarea, ca reprezentare socială, este percepută ca ceva exterior, impus, nespecific, angoasant, traumatizant, care generează o reacţie de respingere din partea individului uman (Nicolau, 1997).

Psihologic, pentru personalitatea umană, în special cea matură, este mult mai acceptabil a se vorbi despre adaptare şi integrare, devenire şi autodevenire, dezvoltare şi autodezvoltare, perfecţionare şi autoperfecţionare, decât a se vorbi şi, chiar mai periculos, a se impune schimbarea mai ales dacă aceasta nu este resimţită şi acceptată ca o cerinţă internă, conştientizată, motivată. Se impune şi o explicaţie asupra personalităţii mature care se defineşte prin coordonate ca: extensiunea simţului Eu-lui; depăşirea egocentrismului; echilibrul emoţional, autocontrol şi simţul proporţiei; perceperea, gândirea şi acţiunea cu scop şi în concordanţă cu realitatea externă; capacitatea de a fi ea însăşi; trăirea în armonie cu o filosofie de viaţă unificatoare (Allport, 1969, p. 285).

Autodevenirea presupune transformarea sau prefacerea prin efort individual a personalităţii proprii. Aceasta incumbă şi travaliul de autodepăşire, de trecere peste anumite limite. Toate presupun o anume atitudine faţă de sine şi propria evoluţie printr-o activitate susţinută. Conceptele enunţate constituie legi fundamentale ale personalităţii şi principii de bază ale personogenezei, ale formării caracterului şi capacităţilor (Popescu-Neveanu, 1978, p. 89).

Autodezvoltarea şi autodepăşirea se concretizează în proiecte şi acţiuni prin care, de fiecare dată, întrucâtva, subiectul uman trece peste posibilităţile de moment şi astfel le sporeşte progresiv.

Aceste concepte rămân valabile şi se referă, în aceeaşi măsură, şi la conduita morală pentru care, de altfel, condiţionează progresul valorilor morale. În acest caz, este implicat un nivel superior şi pozitiv de aspiraţii care se integrează armonios în sistemul autoperfecţionării, ca principală metodă de realizare a scopurilor şi obiectivelor propuse.

Pivotul central al autoperfecţionării îl reprezintă perfecţionarea profesională prin care se înţelege tendinţa şi activitatea sistematică de ridicare a calificării profesionale în raport cu exigenţele sociale mereu sporite, pe baza experienţei acumulate, prin însuşirea de noi cunoştinţe şi tehnici de lucru (Popescu-Neveanu, 1978, p. 530).

Iată de ce pregătirea psihologică a militarilor pentru luptă, componentă esenţială a sistemului de asigurare psihologică a armatei, trebuie să aibă permanent în atenţie aspectele esenţiale şi definitorii ale personalităţii umane. Într-un cadru mai general, psihologia militară, indiferent de şcoala sau curentul pe care îl promovează sau căruia i se subordonează, a trebuit şi

44 din 165

Page 45: Psihologie Militara - Suport de Curs

va trebui să răspundă la foarte multe întrebări legate de statutul şi rolul său ca fiind epistemologia şi metodologia de referinţă. În cazul de faţă ne interesăm doar de răspunsul la două întrebări:

Este posibilă schimbarea în cadrul personalităţii umane?Dacă da, ce anume, cine, de ce, cum, cât şi cu ce finalitate poate schimba?Răspunsurile date de literatura de specialitate, ca de altfel şi de alte ştiinţe interdisciplinare

sau transdisciplinare, subîntind un orizont vast de soluţii şi modalităţi, care de care mai diverse. Din acest sanctuar miraculos ne interesează doar un mic creuzet care să lumineze

prometeic calea omului spre cunoaşterea de sine pentru care el să fie obiectul, dar mai ales subiectul propriei deveniri.

Orice referire asupra schimbării pleacă de la premisele (Zlate, 1994, p. 63) că personalitatea este o realitate ce se exprimă ca:

Entitate bio-psiho-socio-culturală, ca om viu, concret, empiric ca întreg, ca unitate, ca o lume în sine şi pentru sine;

Purtător şi executor al funcţiilor epistemice, pragmatice şi axiologice, deci fiinţă care cunoaşte, acţionează şi valorizează, prin acestea realizând transformarea lumii şi pe sine;

Produs şi producător de istorie, medii, ambianţe şi situaţii sociale prin faptul că el asimilează şi generează realităţi, le controlează şi le trasformă în funcţie de necesităţi.Iată de ce, adoptând această perspectivă structural-sistemică şi informaţională cu privire

la personalitatea umană, vom încerca să abordăm problematica schimbării ca un amplu proces de autocunoaştere, autodezvoltare, autodevenire şi autoperfecţionare şi nicidecum ca o simplă metodă de intervenţie, de manipulare, de dresaj.

Ideea posibilităţii de schimbare a personalităţii trebuie abordată multilateral şi dinamic într-o viziune de creştere şi dezvoltare permanentă a propriilor resurse interne necesare adaptării şi modelării în raport cu exigenţele de viaţă.

Problema schimbării este pusă în relaţie directă cu o situaţie de viaţă. Important este ca omul să fie pregătit să rezolve situaţia fără să implice destructurări majore ale propriei personalităţi care, fără îndoială, este angrenată, în totalitatea ei, pentru soluţionarea cazului repectiv.

Individul acţionează cu un anumit nivel de aspiraţie într-un spaţiu vital în care se manifestă câmpuri de forţă, care îl determină să adopte anumite tipuri de comportament pentru permanenta adecvare a scopurilor sale la performanţa actuală, prin calcularea permanentă a corelaţiilor dintre tentativă-reuşită-eşec (Lewin, 1935).

Este limpede că individul se află permanent în faţa unor situaţii problematice care se pot subsuma conceptului complex şi multidimensional de conflict psihologic înţeles ca un proces cognitiv având o stare iniţială de nedeterminare, continuat de un regim tranzitoriu oscilant către o stare de echilibru şi, mai apoi, de o transformare secundă în seturi cognitive şi modalităţi comportamental-atitudinale relativ stabile.

Rezolvarea conflictului psihologic este apanajul structurilor cognitive, adică al acelor mecanisme psihologice implicate în captarea, prelucrarea şi stocarea informaţiilor. Un rol important revine gândirii ca proces psihic central în înţelegerea, rezolvarea şi învăţarea modalităţilor de răspuns. În acest conflict psihologic vor fi angrenate, într-o măsură considerabilă şi în raport de ineditul situaţiei conflictuale, capacitatea de reactualizare a schemelor algoritmice şi puterea imaginativă de soluţionare euristică.

Rezolvarea conflictului socio-cognitiv implică în planul personalităţii agrenarea laturilor sale instrumentală, rezolutiv-productivă şi constructiv-transformativă. Aptitudinile, inteligenţa şi creativitatea sunt mobilizate energetic şi angajate dinamic pentru rezolvarea stărilor de nedeterminare şi realizarea homeostaziei relative a sistemului personalităţii.Rezultă că, indubitabil, pentru a răspunde pozitiv şi imediat, printr-un comportament de tip abordare-abordare, aşteptărilor surselor generatoare de schimbare, individul uman trebuie să fie informat, instruit şi motivat.

Motivaţia reprezintă mecanismul psihologic prioritar în energizarea şi reglarea comportamentului individului supus unui proces, interior sau exterior, de schimbare. Unei societăţi, mai ales în tranziţie, nu îi poate fi indiferent, dacă societatea respectivă este interesată şi

45 din 165

Page 46: Psihologie Militara - Suport de Curs

preocupată de propria sa istorie, modul de angajare al membrilor săi la activitatea de edificare politică, socială, economică, culturală, şiinţifică etc..

De aceea, dacă se doreşte producerea unor mutaţii comportamentale prognozate ale actorilor sociali, atunci trebuie să se acţioneze corespunzător asupra sistemului structural-dinamic motivaţional individual. Un rol important în declanşarea comportamentelor de adecvare la scopurile şi obiectivele sociale prioritare îl are instituţionalizarea de către factorii decizionali a unui sistem motivaţional-relaţional (Nuttin, 1985) prin care să se realizeze personalizarea motivaţională şi, în acelaşi timp, diminuarea alienării motivaţionale.

Societatea trebuie să-şi apropie actorii sociali prin conştientizarea acestora asupra necesităţii funcţionării sale optimale. Fundamental, pentru societate, este ca fiecare individ să ajungă la o rezonanţă afectivă comunitară pozitivă şi internalizată motivaţional. Aceasta nu se poate realiza dacă trebuinţele individuale esenţiale nu sunt asigurate. Pentru ca individul să ajungă la performanţa autorealizării, autodezvoltării şi autoperfecţionării se impune ca trebuinţele sale biologice, de securitate, de afiliere, stimă şi statut (Maslow, 1970) să aibă un cadru existenţial şi funcţional optimal.

Schimbarea la nivelul personalităţii umane presupune existenţa, construirea sau perfecţionarea unui sistem motivaţional-atitudinal flexibil şi adaptabil împrejurărilor de viaţă.

Atitudinea se constituie ca un rezultat al interacţiunii individului cu mediul său existenţial şi reprezintă o construcţie psihică sintetică şi relativ stabilă, cu rol orientativ-selectiv şi capacitate de autoreglaj discriminativ voliţional şi autoevoluţie adaptativă permanentă. Prin formele sale de manifestare, atitudinile evidenţiază trăsăturile caracteriale specifice individului şi, totodată, oferă premisele necesare stabilirii programului de relaţionare, orientare, selectare, modelare, adaptare, reglare, subordonare, verificare, integrare, valorizare şi valorificare optimă a personalităţii umane.

Personalitatea, ca sistem integrat şi integral, avînd caracterul în postura de pivot gravitaţional, prezintă toate capacităţile şi mecanismele necesare funcţionării sale în regim autonom, autoreglabil, autoperfectibil.

Din problematica analizată rezultă că personalitatea poate fi obiect al schimbării, dar este mai benefic pentru individ, ca de altfel şi pentru armată, ca procesul să fie internalizat, individualizat, personalizat, astfel încât acesta să devină un mod de viaţă prin care individul îşi construieşte citadela existenţială şi îşi scrie propria istorie prin autodevenire, autodezvoltare şi autoperfecţionare. Asumarea răspunderii faţă de propria devenire oferă individului posibilitatea planificării resurselor fizice şi psihice personale în raport cu nivelul obstacolului existenţial.

Armata, în replică, trebuie să fie responsabilă de asigurarea condiţiilor şi şanselor necesare satisfacerii trebuinţelor membrilor săi prin instituirea cadrului politic, social, economic, cultural şi informaţional adecvat. Totodată, armata este aceea care trebuie să gestioneze, printr-un management creativ, formarea iniţială a acelor abilităţi necesare actorilor sociali pentru integrarea armonioasă, non-violentă şi non-traumatizantă a acestora în structurile sale, în primul rând, prin formarea şi dezvoltarea capacităţilor comunicaţionale şi relaţionale personale şi interpersonale.

Din această perspectivă, schimbarea nu va mai avea un caracter agresiv-manipulativ ci, dimpotrivă, va fi percepută individual ca aparţinând unui spaţiu de securitate psihologică (Rogers, 1983) şi ca o formă de necesitate subiectivă pentru autodevenire, autodezvoltare şi autoperfecţionare permanentă a personalităţii umane.

Aceste elemente de ordin teoretic general au un impact deosebit în procesul de instrucţie şi educaţie, deoarece raportul subordonat-comandant trebuie să asigure o corelaţie optimă între nivelul de aspiraţie şi nivelul de expectanţă (Festinger) al fiecărui termen al binomului psihosocial.

Comportamentul uman, reglat psihic, se desfăşoară într-un câmp social unde suferă modificări, adaptări prin raportări şi relaţii bi şi multilaterale. În acest cadru are loc percepţia persoanei, proces care se desfăşoară în etape şi care cere din partea comandantului cunoştinţe solide şi abilităţi practice în arta educării subordonaţilor.

7.3. DESPRE GRUPUL SOCIAL ŞI ORGANIZAŢIA MILITARĂ

46 din 165

Page 47: Psihologie Militara - Suport de Curs

Activitatea de pregătire psihologică pentru luptă se desfăşoară în cadrul organizaţiei militare, care are rolul de a forma, dezvolta şi perfecţiona personalitatea fiecărui militar astfel încât sintalitatea grupului să fie caracterizată, la modul cel mai general cu putinţă, de eficacitate în cadrul acţiunilor de luptă.

Câteva reflecţii asupra organizării şi organizaţiei, în general, fac mai bună înţelegerea specificităţii grupului militar. Diferitele abordări teoretice cultivă o anume filozofie socială, care se încadrează într-un anume curent de gândire psihosociologică şi urmăresc un anumit final teleologic.

Organizarea, la modul general, reprezintă un proces de divizare a unei activităţi complexe în componente mai simple sau posturi de muncă specializate (diviziunea muncii), de grupare a resurselor şi activităţilor (departamentalizare) şi de delegare către subordonaţi a autorităţii unui manager. Rezultatul acestui proces este o structură organizaţională formală, care reprezintă paternul fix de funcţii sau roluri şi relaţiile dintre ele (Chirică, 1966, p. 43).

Altfel spus, organizaţia este un sistem structurat de interacţiune a oamenilor în scopul realizării unor obiective comune (Vlăsceanu, 1993, p. 19). Structura unei organizaţii descrie rolurile, relaţiile, activităţile, obiectivele, ierarhia de autoritate şi responsabilităţile specifice organizaţiei respective. Actorii sociali, interacţiunile, structura şi procesul ca atare pot varia de la o organizaţie la alta.

În funcţie de gradul de structurare pot fi descrise două tipuri de organizare dispuse la extremele unui continuum organizaţional: tipul informal şi tipul formal.

În planul organizării informale oamenii se pot constitui în grupuri caracterizate prin: existenţa unor relaţii spontane, flexibile sau nedefinite cu claritate; o structură nedefinită în mod precis; interacţiunile dintre membri şi scopurile organizării nu sunt explicite; calitatea de membru poate fi dobândită fie conştient, fie inconştient. În anumite condiţii, organizările informale pot deveni organizări formale.

O organizare formală este o structură clar definită, caracterizată de : norme, poziţii şi roluri specifice în relaţiile dintre membrii acesteia; ordine, reguli, reglementări; ierarhia obiectivelor, relaţii de autoritate, putere, responsabilitate, canale de comunicare etc.; calitatea de membru este dobândită conştient şi la un anumit moment.

O altă clasificare organizaţională, care prezintă consecinţe importante pentru managementul militar, ia în calcul implicarea emoţională a membrilor şi realizează două tipuri organizaţionale: grupurile primare şi grupurile secundare.

Grupul primar este caracterizat prin relaţii personale, directe, spontane, cu mare implicare emoţională, cooperare intimă.

Grupul secundar este caracterizat prin relaţii raţionale, formale şi impersonale de tip contractual, organizare clară şi obiective precise.

Grupul este “o unitate socială constând dintr- un număr de indivizi care se disting, mai mult sau mai puţin unii de alţii printr- un statut diferit şi printr-o relaţie de rol şi care posedă un set de valori şi norme proprii care reglementează conduita membrilor în conformitate cu grupul”(Sheriff, 1956, p. 144).

O definiţie explicativă a grupului mic evidenţiază urmatoarele caracteristici: existenţa unui număr de indivizi (N > 2); delimitarea poziţiilor din interiorul grupului printr-o reţea de statute şi roluri, precum şi din îmbinarea şi interactiunea acestora pe baza atracţiei diadice; existenţa unui sistem de norme şi valori comune pentru toţi membrii; caracterul nemijlocit al relaţiilor interpersonale ce dau naştere diferitelor structuri sau reţele de grup (Golu, 1974, cap. XIV). Se reliefează faptul că grupul mic este un sistem închegat caracterizat prin constanţă şi proprietăţi (mărime, coeziune, conformism, integrare, intimitate, productivitate etc.) care îi asigură unitatea specifică în triada status-rol-comportament.

O înţelegere a grupului social se poate face şi prin enumerarea unor expresii semnificative care îl caracterizează ca fiind mediul existent al indivizilor cu un nivel specific de organizare al realitaţii sociale, important mijloc de socializare, formare şi dezvoltare a personalitaţii umane, centru activ al devenirii şi autodevenirii permanente şi, nu în ultimul rând, produs şi generator de istorie (Zlate M, Zlate C.,1982, pp. 8-10).

47 din 165

Page 48: Psihologie Militara - Suport de Curs

Ca orice grup social şi subunitatea militară poate fi analizată potrivit unor variate criterii, care ne vor oferi o imagine complexă a acestei realităţi sociale. Ea se prezintă ca o organizare psihologică în care fiecare membru al grupului, ca şi întregul grup, există în “câmpul psihologic” al fiecărui membru, adică este perceput şi percepe la rândul lui, atât pe celălalt, cât şi grupul. Se poate vorbi astfel de existenţa a trei câmpuri psihologice şi, implicit, de trei niveluri de analiză: câmpul individual, câmpul de grup şi câmpul social (Lewin, 1987).

Subunitatea militară este un grup social special, compus dintr-un număr strict delimitat de persoane, care acţionează într-o concepţie şi conducere unitară, potrivit relaţiilor de status şi rol stabilite în mediul specific, caracterizat printr-un model propriu de organizare şi funcţionare, fundamentat pe un sistem de norme şi valori cuprinse în legi şi regulamente, în scopul îndeplinirii necondiţionate a unei misiuni. Pentru grupul militar astfel definit apar ca elemente foarte importante sarcina (misiunea) comună şi factorii productivităţii de grup (Radu, 1994, pp. 141-144), care pot fi prezentate schematic ca în figura nr. 7.2.

Fără a minimaliza importanţa celorlaţi factori, care vor fi obiect de studiu pe întregul parcurs al lucrării, apreciem că se impune, datorită specificităţii subunitaţii militare, o abordare mai largă a relaţiilor interumane din cadrul grupului social .

Considerând că relatiile interumane reprezintă textura grupului putem aprecia că acestea se pot clasifica astfel: relaţii cognitive, relaţii comunicaţionle şi relaţii afectiv-simpatetice.

Acestea generează la nivelului grupului structurile cognitive, comunicaţionale şi preferenţiale, care, funcţie de acţiunea lor corelată şi concomitentă, generează structura integrativă a grupului (Zlate şi Zlate, 1982, pp. 11-12).

48 din 165

GRUPGRUPSARCINĂSARCINĂ

COMPOZIŢIECOMPOZIŢIE

ORGANIZAREORGANIZARE

VOLUMVOLUM

ÎNSUŞIRI PERSONALE

COMPATIBILITATEPOSIHOSOCIALĂ

ÎNSUŞIRI PERSONALE

COMPATIBILITATEPOSIHOSOCIALĂ

MOD DE CONDUCEREMOD DE

CONDUCERE RELAŢII INTERPERSONALE

RELAŢII INTERPERSONALE

CLIMAT PSIHOSOCIALCLIMAT PSIHOSOCIAL

Figura nr. 7.2Relaţia dintre sarcina individuală şi factorii productivităţii de grup

Page 49: Psihologie Militara - Suport de Curs

Pentru comandant nu este lipsit de importanţă modul în care interacţionează aceste trei componente esenţiale, deoarece triadicitatea lor conferă o tipologie ce trebuie cunoscută pentru a asigura stabilitatea şi operativitatea organismului militar, având în vedere următoarele:

a) caracterul pozitiv al celor trei structuri parţiale generează o structură generală integrată;

b) caracterul negativ al celor trei structuri parţiale generează o structură generală dezintegrată;

c) combinaţiile unei laturi pozitive (negative) ale unei structuri parţiale cu laturile negative (pozitive) ale celorlalte două structuri parţiale generează structuri intermediare dezechilibrate, labile, periculoase pentru grupul militar.

Se apreciază că relaţiile de grup (Golu, 1974, cap. XIV) se pot constitui în: a) structura de rol (configuraţie a poziţiilor şi funcţiilor formale şi informale ale membrilor grupului); b) structura de comunicare (interpersonală); c) structura cognitivă (configuratia percepţiilor interpersonale); d) structura ocupaţională ( specializarea sarcinilor);e) structura de putere (modul de luare a deciziilor); f) structura sociometrică (distribuţia relaţiilor simpatetice);structura locomotorie ( sistemul mijloacelor de deplasare dintr-o poziţie în alta în grup).

Pentru a avea imaginea clară a subunităţii militare, vom considera ca importante următoarele dimensiuni caracteristice ale constituirii acesteia şi care, în final, trebuie să-i asigure unitate, mobilitate şi forţă:

dimensiunnea diferenţială, individualităţi diverse pentru o unitate coezivă; dimensiunea relaţională, individualităţi aflate într-o varietate de structuri dinamice; dimensiunea psihosocială, individualităţi diferit motivate, intrinsec şi extrinsec; dimensiunea teleologică, individualităţi ce urmăresc obiective proprii; dimensiunea ierarhică (valorizatoare), individualităţi supuse ordinii şi disciplinei militare.

Se observă că în acest spaţiu neeuclidian trebuie desfăşurată o activitate susţinută, atît din partea subordonaţilor, cât şi a comandanţilor, în procesul de instrucţie şi educaţie, prin care se urmăreşte: integrarea tînărului în subunitate; asimilarea de către ostaş a normelor şi valorilor militare printr-un control al tuturor tensiunilor sociale posibile; învăţarea socială prin raportarea permanentă la personalitatea militarului; însuşirea relaţiilor şi interacţiunilor de status şi rol.

În calitatea sa de grup social, subunitatea militară are câteva particularităţi care îi conferă o anumită specificitate. Într-o succintă enumerare pot fi enunţate următoarele:

comunitatea de scop (misiune); mijloc de protecţie individuală şi colectivă; comunicare interumană bazată pe relaţii interpersonale; structură internă dinamică în funcţie de reorganizarea permanentă a vieţii interioare pe

baza unei reţele de condiţii protectoare; viaţa de grup trăită la o intensitate extremă, generată de satisfacerea nevoilor sociale

comune în situaţii de luptă; coeziune şi sintalitate foarte puternice, care în mod informal îl diferenţiază de alte grupuri

primare prin ritualuri şi obiceiuri de grup.Aceste particularităţi ale grupului primar (echipa, grupa, plutonul) au o importanţă

deosebită în raport cu individul, dar şi cu alte grupuri secundare (batalionul, brigada etc.), mai ales în procesul managerial militar, sub aspectul eficienţei conducerii, al pregătirii şi ducerii acţiunilor de luptă.

49 din 165

Page 50: Psihologie Militara - Suport de Curs

TEMA 8

ELEMENTE DE ANALIZA MUNCII ÎN MEDIUL MILITAR.DIMENSIUNILE PSIHOLOGICE ALE PERFORMANŢEI MILITARE.

GHIDUL DE CULEGERE A DATELOR ŞI INFORMAŢIILOR.

8.1. PSIHOPROFESIOGRAMELE ŞI ROLUL LOR ÎN SELECŢIA ŞI REPARTIŢIA PERSONALULUI MILITAR

8.2. GHIDUL DE CULEGERE A DATELOR NECESARE REALIZĂRII PROFESIOGRAMELOR PENTRU SPECIALITĂŢILE MILITARE DIN ARMATA ROMÂNIEI - MILITARI ÎN TERMEN –

8.1. PSIHOPROFESIOGRAMELE ŞI ROLUL LOR ÎN SELECŢIA ŞI REPARTIŢIA PERSONALULUI MILITAR

50 din 165

Page 51: Psihologie Militara - Suport de Curs

Selecţia şi promovarea în meseria armelor presupun o cunoaştere riguroasă şi completă a specificului muncii din mediul militar.

Fără o analiză minuţioasă a muncii specifice, în cadrul complex al sistemului sociotehnic, nu se poate realiza o cunoaştere pertinentă şi profundă a caracteristicilor şi cerinţelor obiective şi subiective pe care trebuie să le îndeplinească operatorul uman (Iosif, 1994), astfel încât fiabilitatea acestuia să fie gestionată la parametrii maximali de randament şi eficacitate fără riscuri inutile.

Cadrul metodologic şi organizatoric al cercetării muncii trebuie să cuprindă, într-o formă sau alta, elemente de analiză psihologică a profesiunilor. Pentru acest demers pot fi utilizate mai multe metode, tehnici sau procedee de lucru, cum sunt : tehnica autoobservaţiei şi analizei dificultăţilor de muncă (J.M. Faverge, A. Ombredane), analiza scopurilor muncii (J. Tiffin, J. McCormick), analiza psihologică şi statistică a greşelior profesionale (J.M. Lahy, S Pacaud), analiza gesturilor profesionale (Ch. A. Coulomb, A. Imbert), studiul incidenţelor critice (J.C. Flanagan), metoda psihografiilor sau studierea performerilor, studiul echipelor de muncă etc. (Jurcău, 1980, p. 20).

Analiza muncii trebuie înţeleasă într-un cadru mult mai general care vizează dezvoltarea umană a organizaţiilor (Zamfir, 1980) şi care, în acest sens, îşi propune o problematică vastă de abordare direcţionată pe diagnoza sistemului social organizaţional sub unele aspecte cum sunt : populaţia investigată, instrumentul de diagnoză, colectivul, grupul sau echipa de muncă, stilul de conducere, climatul organizaţional, satisfacţia muncii, relaţiile dintre variabilele sistemului social organizaţional, specificitatea socială şi umană a organizaţiei şi altele.

Din perspectiva selecţiei şi orientării profesionale, rezultatele analizei muncii trebuie să se finalizeze în elaborarea unor monografii profesionale, psihoprofesiograme sau psihograme. Acestea sunt considerate instrumente specifice psihologiei muncii, în general, dar şi psihologiei militare, în special.

Considerate preocupări mai vechi sau mai noi, elaborările de monografii şi profesiograme trebuie să se finalizeze cu realizarea unor tabele care să rezume cerinţele psihologice ale diferitelor profesiuni (Jurcău, 1980, p. 16) sau, altfel spus, analiza muncii în termeni de aptitudini (Pufan, 1978) trebuie finalizată cu o listă care însumează aptitudinile necesare persoanei care desfăşoară o anumită activitate profesională.

Monografia profesională cuprinde, în sinteză, toate datele economico-socio-ergo-psihologice referitoare la profesie şi reprezintă forma cea mai dezvoltată a analizei profesiei (Pitariu, 1983). Psihoprofesiograma are un caracter predominant experimental şi urmăreşte surprinderea specificităţii fiecărei profesii în funcţie de sarcinile concrete, reale şi caracteristice ale locului de muncă analizat şi, în general, cuprinde şi o scurtă descriere a principalelor date privind conţinutul profesiei. Psihograma este forma matriceală cea mai succintă de rezumare a analizei profesiei şi cuprinde, în principal, aspectele psihologice vizând indicaţiile şi contraindicaţiile pentru exercitarea profesiei, conform cerinţelor particulare ale domeniului de activitate, precum şi nivelurile de dezvoltare cerute şi probele de examinare a capacităţilor, aptitudinilor, atitudinilor şi modalităţilor comportamental-acţionale corespunzătoare (Minulescu, Stupcaru, 1992). Mai mult de atât, în metodologia de elaborare a psihogramei manageriale trebuie să se efectueze şi acele corelaţii necesare între calităţile psihologice generale şi capacitatea de conducere a persoanei, acestea putând fi incluse în profilul psihosocioprofesional al conducătorului unităţii economice (Tabachiu, 1976).

Pentru armată, specificitatea elaborării monografiei unei arme (Căpâlneanu, 1975) constă în informaţiile privind obiectul şi natura activităţii, solicitările de natură fizică şi fiziologică, solicitările de natură psihică şi date privind personalitatea, iar sintetizarea acestora sub forma biopsihoprofesiogramelor presupune luarea în considerare a mai multor niveluri de necesitate (absolut necesar, necesar şi de dorit) şi niveluri de dezvoltare (superior, normal, inferior).

De-a lungul timpului, nevoia de psihoprofesiograme ale armelor s-a făcut resimţită din ce în ce mai acut, iar specialiştii militari au încercat să reducă, pe măsura posibilităţilor, această presiune psihoprofesională. În armata română, deşi au fost organizate şi finalizate o serie de cercetări pentru elaborarea unor profesiograme, acestea, în mare măsură, au devenit operaţionale doar la nivelul bunului simţ. În ultima perioadă de timp se constată o revitalizare a activităţii de elaborare şi utilizare a psihoprofesiogramelor, sub presiunea tot mai crescândă a gradului de

51 din 165

Page 52: Psihologie Militara - Suport de Curs

profesionalizare a armatei şi a necesităţii de interoperabilitate şi integrare în structurile militare euroatlantice.

Activitatea de realizare a psihoprofesiogramelor armelor şi specialităţilor militare este foarte laborioasă şi presupune un mare volum de muncă, fie şi numai sub aspectul culegerii datelor şi informaţiilor necesare pentru care, în continuare, prezentăm un ghid interesant (Robu, Iorga, Constantin, Ioniţă, 2000).

5.2. GHIDUL DE CULEGERE A DATELOR NECESARE REALIZĂRII PROFESIOGRAMELOR PENTRU SPECIALITĂŢILE MILITARE DIN ARMATA ROMÂNIEI - MILITARI ÎN TERMEN –

SPECIALITATEA MILITARĂ: Radiolocaţie

I. CERINŢE PROFESIONALE (Se completează de către specialiştii în armă şi specialiştii din secţiile doctrină şi instrucţie)A. Cerinţe generale :

1. încadrarea în armă: OPERATORI COMPLEXE DE RADIOLOCAŢIE

2. asemănări cu alte specialităţi militare: asemănări foarte mari ............................................................................... asemănări semnificative : a) operatori complexe de dirijare rachete

antiaeriene (074) b) electromecanici (231) asemănări reduse ......................................................................................

3. specialitatea comportă mai multe posturi/locuri de activitate cu solicitări diferite:

a) operator b) electromecanicc) .................................................... d) .....................................................4. caracteristici generale privind desfăşurarea activităţii (şi dacă este cazul

pe posturi):

4.1. activitatea este/nu este pregnant în echipă;

4.2. se desfăşoară sub cerul liber , adăpost , altă variantă în cabinele complexelor de radiolocaţie ;

(se încercuieşte sau se consemnează varianta corespunzătoare)

4.3. se desfăşoară în spatele frontului da , în spatele liniilor inamicului nu , pe linia frontului nu , alte situaţii : 10 – 15 Km faţă de linia de contact

(se bifează sau se consemnează varianta/variantele corespunzătoare)

4.4. presupune manipulare:

armă/arme: .................................................................................................…….. instalaţie: de indicare radar, de emisie-recepţie radar, de protecţie împotriva bruiajului radio

radioelectronic, de recunoaştere motor: ..........................................................................................................……. alte instrumente sau materiale: truse cu scule, instalaţii de ridicare, aparatură de măsură şi

control, aparatură de emisie-recepţie şi indicare, (panouri 4x4m.), cabluri, piese de schimb şi accesorii

4.5. presupune cunoştinţe /instruire generală sau specială (mecanice = M, tehnice = T, medicale = ME, etc), de nivel minimal sau optimal, detaliat pentru fiecare post (când este cazul); se bifează sau se consemnează situaţia corespunzătoare în tabelul de mai jos:

52 din 165

Page 53: Psihologie Militara - Suport de Curs

NivelCunoştinţe generale (nivel de şcolarizare) Cunoştinţe speciale

(M, T, ME etc.)a b c

Minim (“bine”)absolvent

liceu

şcoală profesională

electro-mecanică

geografie, matematică, (electrotehnice), utilizare sisteme electronice de calcul (informatică)

Optimal (“f.bine”)absolventliceu seral

liceu profil electrotehnic

Mecanice, electrotehnice, auto

4.6. alte cerinţe ..........................................................................................................

B. Cerinţe particulare: ce face concret pe fiecare post (a,b,c, ....., - doar dacă este cazul), pe sarcini (şi operaţii) consemnate, pe cât posibil, în ordinea importanţei lor, cu menţionarea frecvenţei (p = permanent, f = frecvent, u = uneori) şi a restricţiilor (de timp, succesiune etc.)

Postul(a ,b ...)

Sarcini şi operaţii

Observaţii(indicatori utili pentru măsurarea eficienţei/performanţei în postul /

specialitatea în discuţie; se consemnează două valori pentru fiecare reper / indicator: m = nivel minimal / ”bine”; o = nivel

optimal / ”f.bine”)1 2 3

1. Descoperirea mijloacelor aeriene pe baza imaginii de radiolocaţie afişată pe ecranul radar (p):

2. Determinarea coordonatelor mijloaceloraeriene (azimut, distanţă, înălţime) (p):

3. Transmiterea informaţiilor despre situaţiaaeriană (p):

4. Înregistrarea mesajelor despre situaţiaaeriană (p): 5. Strângerea şi desfăşurarea radarului (u): 6. Lucrări de întreţinere tehnică (f):

Punerea în funcţiune:

Determinarea coordonatelor: pentru un mijloc aerian:Transmiterea informaţiilor:

Strângerea şi desfăşurarea variază în funcţie de tipul radarului

II. CERINŢE FIZICO-MEDICALE(completează medicii militari)

A. cerinţe minimale (nivelul minim acceptat pentru specialitatea în discuţie)

1. conform baremului în vigoare:conform experienţei personale: argumente : necesitatea încadrării ca A.S.M.C.

2. contraindicaţii fiziologice (“rău de mare”, “rău de înălţime”, rău de maşină” etc.): sensibilitate la zgomote puternice, teama de spaţii închise, “rău de înălţime”, rău de maşină”

3. consecinţe / influenţe asupra stării psihosomatice provenite din exercitarea specialităţii (dacă s-au constatat):........................................................................

4. ierarhizarea tipurilor de solicitare (nervoasă, fizică, senzorială etc.):senzorială, 2. nervoasă, 3. fizică-motorie,

B. cerinţe optimale (antropometrice = 1; acuităţi senzoriale = 2)

1.Greutate

Înălţime

Slab(5 Kg sub nr.de cm. ce

depăşeşte 1 m

MediuGras

(5 Kg peste nr.de cm.ce depăşeşte 1 m)

Scund [... - 1,65] - - -Mediu [1,66–1,79] - DA -

53 din 165

grupul 0 1 2 3 4 (5) 6grupul 0 1 2 (3) 4 5 6

Page 54: Psihologie Militara - Suport de Curs

Înalt [1,80 - ...] - DA -

Alte repere antropometrice (referitoare la membre, perimetru toracic etc.)............ acuităţi (se consemnează parametrii fizico-medicali): acuitate vizuală şi auditivă normale “fără vicii de refracţie”

III. CERINŢE PSIHOLOGICE (completează psihologul)

Cerinţe - reper

Conţinutul gradului de solicitare* şi nivelul** celor mai importante cerinţe psihologice*permanent=p; frecvent=f; uneori=u;**nivel mediu=m; nivel semnifi-cativ=s; nivel foarte înalt=d (aptitudine)

Observaţii:- completări la coloana anterioară- sugestii, propuneri de teste ce pot

măsura cerinţele psihologice consemnate

1 2 3A.Predominant senzoriale(senzaţii, percepţii)

I acuitate vizuală foarte bună şi rezistenţă la oboseală vizuală (minim nivel “s”);II percepţie vizuală fină a diferenţelor dintre formele şi mărimile imaginilor văzute pe ecran şi cele memorate privind semnificaţiile acestora;III acuitate auditivă normală

B.Predominant motorii

1. abilităţi secvenţiale (membre)*

2. abilităţi generale* (agilitatea întregului corp)

3. forţa fizică-statică*4. forţa fizică-dinamică**

Forţă fizică dinamică utilizată mai rar (în funcţie de ritmul schimbării poziţiei unităţii pe front), dar cu intensitate de nivel “d” (pct.5, pag.3) şi cu durată lungă de utilizare (24 – 48 ore în funcţie de timpul radarului) - rezistenţă fizică “d”

* se consemnează în coloana precedetă, când este cazul: ‘‘precizie”,‘‘rapiditate”, ‘‘fineţe” numai dacă cerinţa este de nivel foarte înalt (“d”)** se consemnează calităţile: ‘‘rezistenţă” şi ‘‘forţă explozivă”, numai dacă cerinţa este de nivel foarte înalt (“d”)

C. Predominant senzorio-motorii1. coordonări dintre două sau mai multe subsisteme/segmente senzoriale şi motrice (“ce cu ce”)2. rapiditate/viteză de reacţie (se consemnează “la care” subsitem/segment şi “la ce” tip de stimuli)

Viteză de reacţie motorie pentru mişcări manuale simple de nivel “s”Pronunţare clară, rapidă, fluentă.

Se va consemna şi “echilibrul” (semnalat de analizatorul vestibular) dacă nivelul cerut este cel puţin semnificativ (“s” sau “d”)

D. Prosexice1. concentrare2. mobilitate3. distributivitate

1 = “d”2 = “d”3 = “d”

! Se consemnează dacă activitate prosexică se desfăşoară în condiţii perturbatoare (zgomot, monotonie)

E. Mnezice1. memorie verbală/cuvinte disparate2. memorie imagini3. mobilitate4. memorie acţiuni

1 = “s”2 = “d”3 = “d” (precizie de lungă durată)3 = “s” (rapiditate de scurtă durată)4 = “m”

! Se consemnează “volumul”, “rapiditatea de memorare” şi “calitatea” numai dacă sunt de nivel “d”

F.Cognitive*1. capacitate intelectuală generală2. nivelul/specificul problemei/sarcinii de rezolvat: abstract=”a”, concret=”b”;3. conţinutul:

1 = ”s”2 = abstract3 = “d” figurativ3 = ”s” semantic3 = ”s” simbolic4 = algoritmice

!! * Se apreciează fiecare cerinţă-reper şi, dacă este posibil, în ordinea de desfăşurare optimă a activităţii în specialitatea analizată

54 din 165

Page 55: Psihologie Militara - Suport de Curs

semantic/verbal, figurativ, simbolic, comportamental;4. utilizează strategii predominant4.1. algoritmice4.2. euristiceG.

Temperamentale1. stabilitate/echilibru emoţional ;2. dinamism/activism;3. rezistenţă la stres (se referă la forţa S.N.C. – se va specifica conţinutul stresului: zgomot, oboseală, monotonie)4. extravert-ambivert-introvert.

1 = semnificativ2 = minim ”s” 3 = minim ”s”4 = extravert

H.Caracteriale

1. atitudinile faţă de sine (modestie, autodisciplină, spirit critic etc.)2. atitudinile faţă de alţii (spirit de echipă, sinceritate etc.);3. atitudinile faţă de activitate (conştiincios, spirit de iniţiativă)4. cerinţe voliţionale (stăpânirea de sine, acceptarea riscului etc.)

1. Echilibru între încrederea în sine şi autoexigenţă, disciplinat, activ, hotărât, stenic; 2. Responsabilitate, încredere, solidaritate, spirit cooperant, comunicativ; 3. Conştiincios, dorinţă de performanţă; 4. Capacitate de mobilizare promptă şi eficientă, atitudine de înfruntare a dificultăţilor (“naturale” ale sarcinii şi datorate bruiajului) şi de acceptare a riscului (de iradiere şi de bombardare)

I.Aptitudinale

1. spirit de obsrvaţie2. orientare topografică3. muzicală4. ...........

- spirit de observaţie cel puţin “s”- capacitate de reprezentare vizuală a

dinamicii mijloacelor aeriene ( ansamblului mijloacelor aeriene) pentru intervalele (10``) în care acestea nu sunt afişate pe ecran.

IV. CERINŢE PSIHOSOCIALE(se completează de către sociolog, psihosociolog, specialist cu atribuţii în

investigaţia psihomorală sau în protecţia psihologică)

Cerinţe rezultate:(pentru specialitatea/posturile în discuţie)

Conţinutul şi nivelul* cerinţei(nivelul mediu = m; nivel semnificativ = s; nivel foarte important = d)

1. din relaţiile pe orizontală (disponibilităţi comunicative, spirit de echipă etc.)

Spirit de echipă, cooperant, comunicativ

2. din relaţiile pe verticală (dominare/independenţă, conformism, comunicare)

Comunicativ, disciplinat, cu încredere în superiori

3. din particularităţile mediului socio-cultural de provenienţă care pot afecta dinamica activităţii sau a relaţiilor în specialitatea analizată (atitudini şovine, rasiale, religioase extreme, carenţe familiale, educaţionale sau afective)

Activitatea şi integrarea în colectivitate sunt favorizate de provenienţa militarului dintr-o familie organizată, în care au existat relaţii echilibrate şi un suport material satisfăcător, în care i-au fost acordate încredere, afecţiune şi responsabilitate şi în care atitudinile faţă de ansamblul societăţii şi faţă de instituţia militară au fost echilibrate, obiective.

4. din particularităţile socio-culturale ale mediului militar favorizate de specialitatea în discuţie

Dezvoltarea încrederii în sine, a responsabilităţii faţă de o sarcină şi faţă de semeni, a spiritului altruist, cooperant, a evaluării şi a nivelului de acceptare a riscului, a nivelului de mobilizare energetică şi intelectuală în îndeplinirea unei sarcini, a capacităţii de autoorganizare şi de stabilirea unor algoritmi în îndeplinirea unei activităţi ulterioare.

55 din 165

Page 56: Psihologie Militara - Suport de Curs

5. din analiza evenimentelor şi accidentelor, a stărilor conflictuale, a abaterilor disciplinare (se consemnează în ordinea frecvenţei lor)

TEMA 9

STUDIUL PSIHOPROFESIOGRAMEI OFIŢERULUI.

9.1. UN POSIBIL MODEL AL PSIHOPROFESIOGRAMEI OFIŢERULUI9.2. STUDIUL FACTORILOR PSIHOLOGICI AI PSIHOPROFESIOGRAMEI

OFIŢERULUI

9.1. UN POSIBIL MODEL AL PSIHOPROFESIOGRAMEI OFIŢERULUI

Prelucrarea statistică şi inferenţele psihosociologice ale unor astfel de date şi informaţii pot fi sintetizate în ceea ce, în final, se doreşte a fi psihograma armei, specialităţii sau funcţiei militare (Cracsner, Roşu, 1998).

56 din 165

PSIHOSOMATIC PSIHOMOTRIC

PSIHOPROFESIONAL

PSIHOFAMILIAL

PSIHOEXPERIENŢIAL

PSIHOSOCIAL

PSIHOCULTURAL

PSIHIC

FACTORI

Figura nr. 9.1Structura psihogramei ofiţerului

Page 57: Psihologie Militara - Suport de Curs

Spre exemplu, prezentăm în continuare structura psihogramei ofiţerului (figura nr. 9.1.). Modelul este o perspectivă teoretică obţinută prin metoda experţilor.

Modul de proiectare va fi prezentat într-un capitol separat şi va permite o mai bună înţelegere a principiilor, criteriilor şi metodelor de realizare şi utilizare practic-aplicativă a psihoprofesiogramei generale a ofiţerului. Tabelul nr. 9.1 prezintă detaliat, integral factorii (dimensiunile) şi indicatorii (variabilele) psihoprofesiogramei ofiţerului.

Nr.crt.

FACTORULPsihosomatic, psihomotric, psihic, psihosocial,

psihoprofesional, psihocultural, psihoexperienţial, psihofamilial

GRADEDE NECESITATE

De Absolutdorit Necesar necesar

PROBE PSIHOSOCIOLOGICE

-exemple-

0 1 2 3PSIHOSOMATIC

1. Sănătate somatică2. Sănătate mentală : - stabilitate emoţională - echilibru emoţional - fără tulburări psihice3. Energie-activism4. Tonus dispoziţional5. Rezistenţă la effort fizic6. Integritatea analizatorilor7. Conformaţie echilibrată

PSIHOMOTRIC8. Coordonare vizuală9. Organizarea mişcărilor10. Promtitudinea mişcărilor11. Reacţiometrie complexă

PSIHIC12. Inteligenţă generală13. Inteligenţă specială (tehnică)14. Intuiţie tehnică15. Comprehensiune tehnică16. Flexibilitatea gândirii17. Fluiditatea gândirii18. Structuri operaţionale algoritmice19. Structuri operaţionale euristice20. Capacitate rezolutivă21. Combinatorică imaginativă22. Memoria : - voluntară (auditivă, vizuală) - de lucru (de scurtă durată) - de lungă durată23. Reprezentarea spaţială24. Spirit de observaţie25. Distribuţia şi comutarea atenţiei26. Persistenţa şi concentrarea atenţiei27. Motivaţia intrinsecă pentru activitatea de comandă28. Comprehensiunea verbală

* * * * * * * * * *

* * * *

* * * * * * * * * *

* * * * * * * *

*

Fişa medicalăBiotipulInterviulAnamneza

Aparate şi instrumente psihotehnice

Teste de :- inteligenţă- aptitudini tehnice- memorie- atenţie- motivaţionale- temperamentale

57 din 165

Page 58: Psihologie Militara - Suport de Curs

29. Expresivitatea limbajului30. Temperament : - sangvinic-coleric - sangvinic-flegmatic

PSIHOSOCIAL31. Capacitate empatică şi diplomaţie32. Sociabilitate33. Spirit de echipă34. Comportament adecvat (limbaj, capacitate de comunicare, vestimentaţie, reguli de conduită)35. Aptitudini de conducere (previzionale, decizionale, organizatorice, coordonare şi control)36. Trăsături pozitive de caracter (conştiinciozitate, responsabilitate, fermitate, toleranţă, obiectivitate, spirit critic etc.)37. Prestigiu şi popularitate

PSIHOPROFESIONAL38. Studii militare superioare39. Curs de perfecţionare în management40. Curs postuniversitar militar41. Cunoştinţe în domeniile : - informatică - juridic - administraţie - psihologie şi sociologie - limbi străine - protocol

PSIHOCULTURAL42. Cultură generală43. Cultură militară44. Cultură specifică armei (specialităţii)45. Cultură politică

PSIHOEXPERIENŢIAL46. În conducerea plutonului47. În conducerea companiei48. În conducerea batalionului49. În conducerea brigăzii (stagiu de probă)

PSIHOFAMILIAL50. Lipsa unor probleme grave, majore, care să domine câmpul conştiinţei în timpul serviciului

*

* * * * * *

*

*

*

* * *

* * * * * *

* * * *

* * * *

*

Teste de :- inteligenţă socială- personalitate- sociometrice

Acte de studiiTeste situaţionaleConcurs profesionalAnaliza produselor activităţii

Interviu Teste de cunoştinţe

Evaluări de serviciuCursuri de perfecţionareInterviuMemoriu personal

Tabelul nr. 5.1Psihograma ofiţerului

Ca o concluzie, pentru armată, realizarea psihoprofesiogramelor constituie o necesitate de extremă urgenţă care poate duce la maximizarea eficacităţii activităţii de selecţie şi repartiţie a personalului pe diferite arme, specialităţi şi funcţii printr-o compatibilitate deplină între cerinţele posturilor de luptă şi capacităţile bio-psiho-socio-culturale proprii fiecărui subiect uman.

9.2. STUDIUL FACTORILOR PSIHOLOGICI AI PSIHOPROFESIOGRAMEI OFIŢERULUI

9.2.1. GENERALITĂŢI

Cercetarea ştiinţifică asupra oricărui conţinut de natură psihologică, implicit şi asupra psihoprofesiogramei, presupune o procesualitate extrem de laborioasă (Zlate, 2000, pp. 380-411). Studiul psihoprofesiogramei conduce inevitabil la cunoaşterea psihologică a persoanei care, în condiţiile utilizării calculatorului, devine din ce în ce mai mult o necesitate stringentă, dar şi o metodă eficientă pentru argumentarea devenirii personalităţii umane pe bază unui solid suport statistico-matematic (Havârneanu, 2000).

58 din 165

Page 59: Psihologie Militara - Suport de Curs

Obiectivul cercetării îl constituie studiul factorilor psihologici ai psihoprofesiogramei generale a ofiţerului, în vederea implementării acesteia ca un instrument psihologic cu rol predictiv în activitatea de selecţie şi orientare profesională militară.

Ipotezele de lucru ale cercetării sunt:1. Profilul de personalitate al ofiţerului (modelul ofiţerului) poate fi anticipat şi proiectat prin

realizarea unei psihoprofesiograme (modale).2. Analiza statistică a datelor experimentale, extrase prin operaţionalizarea factorilor

(dimensiunilor) şi indicatorilor (variabilelor) de natură bio-psiho-socio-culturală din structura psihoprofesiogramei, poate susţine, cu argumente ştiinţifice, construcţia teoretică obţinută prin metoda experţilor.

3. Psihoprofesiograma ofiţerului poate fi un instrument psihologic cu mare putere de predicţie asupra potenţialului uman selecţionat pentru cariera militară.Subiectul (lotul) experimentului este format din 154 de ofiţeri, bărbaţi, cu vârste

cuprinse între 24-50 de ani, cu vârstă medie de 31,5 ani, având specialităţi militare diverse, grade militare de la locotenent la colonel, funcţii de la comandant de pluton până la comandant de mare unitate, precum şi de la şef de compartiment de unitate până la şef de secţie în structurile centrale ale armatei.

Metodele şi tehnicile de cercetare. Modelul psihoprofesiogramei ofiţerului, sub aspectul dimensiunilor şi indicatorilor psihici, este un rezultat obţinut prin metoda experţilor. Construită formal ca un chestionar, psihoprofesiograma a fost administrată lotului de ofiţeri prezentat anterior.

Factorii (dimensiunile) şi indicatorii (variabilele) de natură psihologică din structura psihoprofesiogramei sunt, în esenţă, următorii:

Factorul psihosomatic (sănătatea somatică, sănătatea psihică, rezistenţă fizică etc.); Factorul psihomotric (organizarea şi promptitudinea mişcărilor, reacţiometrie

complexă etc.); Factorul psihic (inteligenţă generală şi specială, flexibilitatea şi fluiditatea gândirii,

structuri operaţionale algoritmice şi euristice, memoria de lungă şi scurtă durată, motivaţia, combinatorica imaginativă etc.);

Factorul psihosocial (capacitatea empatică, sociabilitate, aptitudini de lider, trăsături pozitive de caracter etc.);

Factorul psihoprofesional (studii militare superioare, cursuri postuniversitare, cunoştinţe de psihologie, sociologie, juridice etc.);

Factorul psihocultural (cultura generală şi militară, cultura armei, cultura politică); Factorul psihoexperienţial (stagii de conducere la nivelul diferitelor subunităţi

şi/sau unităţi); Factorul psihofamilial (arhetipal şi dobândit).

La baza proiectării, analizei statistice şi interpretării psihologice specifice psihoprofesiogramei ofiţerului stau următoarele principii:

Principiul complementarităţii modelelor de abordare a personalităţii umane care, fără a avea pretenţia de a fi hermeneutic, holist şi exhaustiv, asigură o perspectivă multiunghiulară activităţii de selecţie şi orientare în carieră pentru personalul militar. Acest principiu permite o evaluare complexă a personalităţii, în baza unor criterii diferenţiatoare cum sunt verificabilitatea, valoarea euristică, consistenţa internă, înţelegerea comportamentului şi semnificaţia sa funcţională (Hjelle, Zigler, 1981). Într-o prezentare succintă, prin depăşirea unor limite, se remarcă faptul că:

Modelul tipologic accentuează latura explicativ-constituţională a personalităţii;

Modelul trăsăturilor (T) direcţionează cunoaşterea personalităţii (P) către descriere, experiment şi calcul statistic, iar ecuaţia de bază se exprimă prin P = f(T);

Modelul comportamentului (C) promovează determinismul situaţional (S) ca element formator al personalităţii, exprimat de ecuaţia C = f(S) ;

59 din 165

Page 60: Psihologie Militara - Suport de Curs

Modelul psihodinamic este preocupat de aspectul motivaţional şi reactiv-defensiv al personalităţii umane ;

Modelul structural-sistemic realizează depăşirea conceptului de personalitate ca o simplă sumă de trăsături prin evidenţierea raporturilor interdependente, atât de natură internă, cât şi externă (Golu, 1993, Zlate, 1994, Creţu,2000).

Principiul echilibrului dinamic dintre nomotetic şi idiografic sau, altfel spus, dintre normă (lege) şi idee (specificitate) conform căruia, personalitatea trebuie studiată, atât sub aspectul general, cât şi cel particular, individual (Allport, 1981, Silva, 1993, Albu, 1998, Zlate, 2000, Havârneanu, 2000, Golu, 2000).

Principiul stărilor şi trăsăturilor latente care asigură posibilităţi multiple pentru descrierea şi explicarea stabilităţii şi schimbării comportamentului pe baza diferenţelor interindividuale şi diferenţelor intraindividuale

Criteriile care stau la baza construirii psihoprofesiogramei ofiţerului pot fi sintetizate în modul următor (Legendre, 1993, Albu, 1998, Mitrofan, N, 2000):

Criteriul fidelităţii se referă la precizia măsurării şi, implicit, sursele şi mărimile erorilor posibile;

Criteriul validităţii vizează calitatea măsurării şi oferă informaţii cuprinzătoare cu privire la capacitatea instrumentului psihologic de a măsura în mod real ceea ce şi-a propus să măsoare ; sunt importante de analizat tipurile de validitate teoretică, predictivă şi de conţinut;

Criteriul sensibilităţii reprezintă puterea de discriminare şi evidenţiază capacitatea acestuia de a diferenţia indivizii pe baza mărimilor caracteristicilor măsurate.

Datele şi informaţiile rezultate în urma administrării psihoprofesiogramei au fost supuse prelucrărilor şi inferenţelor statistice cu ajutorul calculatorului. Pe baza programului de analiză statistică tip SPSS / Windows au fost realizate studii privind repartiţiile de frecvenţe, distribuţia valorilor centrale, testele de semnificaţie, analiza de varianţă, clasificarea datelor, analiza factorială etc..

9.2.2. STUDIUL CARACTERISTICILOR CANTITATIVE

Principalele date statistice ale valorilor centrale: media, mediana, modul, dispersia (varianţa), abaterea standard, coeficientul de asimetrie (skewness), coeficientul de boltire sau aplatizare (kurtosis), rangul sau amplitudine.

9.2.2.1. Studiul indicatorilor de poziţie (media, mediana, modul)

Rolul indicatorilor de poziţie este acela de a reda printr-o singură valoare numerică nivelul general al valorilor fiecărui factor psihologic sau ordinul de mărime al acestor valori. Indicatorii de poziţie reprezintă, în esenţă, valorile tipice ale variabilelor aleatorii care, în cazul nostru, sunt factorii psihologici ai psihoprofesiogramei ofiţerului.

Valoarea medie, mediana şi modul sunt utilizate pentru a analiza tendinţa centrală de grupare a valorilor variabilelor aleatorii. Se consideră că valorile se acumulează acolo unde probabilitatea este mai mare sau se interpretează că valorile care corespund unor probabilităţi mai mari sunt luate mai des de către variabilele aleatorii şi, în consecinţă, are loc o acumulare a valorilor mai probabile.

60 din 165

Semnificaţia statistică a mediei “x” este aceea că ea reprezintă valoarea comună pe care ar trebui să o ia fiecare individ din populaţia investigată astfel încât să se păstreze neschimbată suma valorilor.

Mediana “Me” reprezintă acea valoare care se situează la mijlocul unui şir de valori, adică are în stânga şi în dreapta sa un număr egal de unităţi statistice.

Modul sau valoarea modală “Mo” reprezintă valoarea cu cea mai mare frecvenţă şi caracterizează individul tipic al populaţiei investigate.

Page 61: Psihologie Militara - Suport de Curs

Compararea datelor indicatorilor de poziţie din tabelul nr. 2 ne arată existenţa unor valori apropiate ale mediei, medianei şi modului pentru factorii psihologici investigaţi (ex. factorii psihosomatic, psihomotric, psihic, psihosocial, psihoprofesional, psihocultural, psihoexperienţial şi de personalitate) care se interpretează ca fiind expresiile cantitative ale unor distribuţii relativ normale, simetrice. Pentru factorul psihofamilial se observă că există diferenţe mici între medie şi mediană, dar diferenţele sunt mari între acestea şi mod. Interpretarea psihologică a acestei situaţii statistice poate fi înţeleasă în sensul că valoarea tipică se concentrează pe valoarea maximă.

9.2.2.2. Studiul indicatorilor de dispersie

Indicatorii de dispersie se prezintă ca unii ce trebuie ataşaţi celor de poziţie, pentru a îmbogăţi informaţiile asupra caracteristicilor studiate. În esenţă, măsoară gradul de împrăştiere a indivizilor în cadrul seriei de valori pe care aceştia le iau sau, altfel spus, indicatorii de dispersie caracterizează o populaţie statistică din punctul de vedere al omogenităţii/eterogenităţii, în raport cu o variabilă dată. În funcţie de modelul explicativ, indicatorii de dispersie mai pot fi interpretaţi ca modalitate de reflectare a gradului de inegalitate dintre indivizi sau a gradului de nedeterminare.

Dintre indicatorii de dispersie cu semnificaţie statistică interpretativ-explicativă am analizat amplitudinea (rangul), abaterea intercuartilă, abaterea standard (deviaţia standard), varianţa şi coeficientul de variaţie.

Analiza mediilor pentru factorii psihosomatic, psihomotric, psihic, psihosocial, psihocultural, psihofamilial şi de personalitate evidenţiază valori ridicate în comparaţie cu valorile mediilor pentru factorii psihoprofesional şi psihoexperienţial. Valorile medii ridicate ale factorilor din primul grupaj arată că subiecţii, în general, consideră mai mult decât necesară prezenţa acestora în profilul de personalitate al ofiţerului. Influenţa acestor factori capătă o importanţă mai mare în ansamblul trăsăturilor de personalitate specifice cadrelor militare cu studii superioare.

Valorile mediane şi cele modale mai mari ale factorilor psihosomatic, psihic şi psihosocial explică, de asemenea, prioritatea acordată acestora de către personalul militar în cadrul constelaţiei factoriale specifice psihoprofesiogramei.

Abaterile standard cu valori mai mici ale factorilor psihosomatic, psihic, psihosocial, psihocultural şi de personalitate evidenţiază o mai bună grupare a valorilor centrale şi, implicit, o exigenţă sporită acordată din perspectiva criteriilor de selecţie.

Valorile mici ale variaţiilor (dispersiilor) factorilor psihosomatic, psihic şi de personalitate descriu împrăştieri mai mici (mai puţine valori, dar cu frecvenţe relativ mari), pe când valorile mari ale variaţiilor (dispersiilor) factorilor psihoexperienţial şi psihofamilial reflectă împrăştieri mai mari (valori mai multe, dar cu frecvenţe mai mici).

9.2.2.3. Studiul indicatorilor formei de distribuţie

61 din 165

Amplitudinea (rangul) “A” reprezintă diferenţa dintre valorile extreme ale variabilelor aleatorii şi se interpretează ca fiind limitele între care variabilele pot lua diferite valori sau ca fiind valorile aberante, atipice, rare şi care nu caracterizează populaţia investigată.

Abaterea intercuartilă “Q” reprezintă modalitatea prin care populaţia investigată este împărţită în subgrupe de efective egale.

Abaterea standard (deviaţia standard) “” reprezintă o măsură a gradului de eterogenitate, diversitate sau chiar inegalitate dintre indivizii unei populaţii statistice şi se exprimă ca fiind cea mai mică abatere medie pătratică în raport cu media.

Varianţa (dispersia) “2” este pătratul indicatorului abatere standard şi permite înţelegerea gradului de nedeteminare a unor variabile prin detaşarea în spaţiul de variabilitate a “părţii explicate” de “partea rămasă neexplicată”. Varianţa se poate descompune în varianţa intergrupală şi în varianţa intragrupală.

Coeficientul de variaţie (omogenitate sau eterogenitate) “” arată ce fracţiune din medie corespunde unei abateri standard.

Page 62: Psihologie Militara - Suport de Curs

Aceşti indicatori surprind cel puţin două probleme referitoare la modul de aranjare a distribuţiei de frecvenţe, astfel : indicatorii oblicităţii (skewness) şi indicatorii boltirii (kurtosis-cocoaşă).

Indicatorii de oblicitate (skewness) au valori negative pentru factorii psihosomatic, psihomotric, psihosocial, psihocultural, psihoexperienţial şi psihofamilial, iar pentru factorii psihici, psihoprofesional şi de personalitate au valori pozitive.

Primul grupaj de factori evidenţiază că aceştia au o distribuţie a frecvenţei valorilor uşor deplasată spre stânga. Cel de-al doilea grupaj de factori prezintă o distribuţie a frecvenţei valorilor deplasată uşor spre dreapta. Având în vedere valorile relativ mici şi apropiate de zero ale indicatorilor de oblicitate, indiferent de asimetria constatată, se poate aprecia că repartiţiile de frecvenţe se apropie de distribuţia normală, deci există o probabilitate mare ca factorii psihologici din structura psihoprofesiogramei să fie semnificativi sub aspectul unei bune predicţii în selecţia personalului cu studii superioare.

Indicatorii de boltire reprezintă, alături de indicatorii de asimetrie, un al doilea atribut important în aprecierea formei repartiţiei unimodale, deci permit aprecieri asupra grupării valorilor cu probabilităţi mai mari de realizare. Factorii psihosomatic, psihomotric, psihic, psihosocial, psihoprofesional, psihoexperienţial, psihofamilial şi de personalitate au valori negative şi descriu curbe de tip uşor platicurtic, iar factorul psihocultural are valoare pozitivă şi, în consecinţă, descrie o curbă de tip uşor leptocurtic. Valorile mai mari ale factorilor psihosomatic, psihomotric, psihic, psihosocial, psihocultural şi de personalitate reflectă faptul că acestea au probabilităţi mai mari de realizare decât valorile mai depărtate ale factorilor psihoprofesional, psihoexperienţial şi psihofamilial.

9.2.3. STUDIUL ASOCIERII DATELOR

Problema principală care se pune în studiul de asociere a datelor este aceea de a vedea în ce măsură două seturi de valori sunt sau nu concordante sau, altfel spus, în ce măsură valorile variabilei dependente corelează cu valorile variabilei independente.

Asocierea poate fi realizată pentru date continue (de interval) sau pentru date ordinale. Corelaţia dintre două variabile sau covarianţa acestora reprezintă o problemă de maximă importanţă în psihologie.

9.2.3.1. Studiul asocierii datelor continue (cantitative, de interval)

În studiul asocierii datelor de interval se detaşează ca problematică analiza corelaţiei şi a măsurii acesteia (coeficientul de corelaţie), precum şi analiza regresiei liniare (dreapta de regresie), cele două aspecte fiind în strânsă conexiune (Clocotici, Stan, 2000, p. 253).

62 din 165

Coeficientul de corelaţie „r” (coeficientul de corelaţie liniară, coeficientul de corelaţie simplă, coeficientul de corelaţie Bravais-Pearson) reprezintă metoda prin care sunt permise predicţii sau, altfel spus, cum se poate estima o valoare a unei variabile Y atunci când se dispune de o valoare a variabilei asociate X. De cele mai multe ori, există interesul de a se cunoaşte dacă două variabile sunt asociate şi care este gradul de asociere, fără să se pună accent pe faptul de a şti care dintre ele este variabila independentă şi care dependentă.

Coeficientul de corelaţie „r” are valori de la –1 la +1: o valoare nulă indică lipsa asocierii, +1 arată o asociere (corelaţie) pozitivă perfectă, iar o valoare de –1 arată o asociere negativă perfectă. Regresia liniară (dreapta de regresie), strâns legată de coeficientul de corelaţie, are ca specificitate faptul că relaţia dintre două variabile constă tocmai în caracterul simetric al acesteia. Mai mult de atât, regresia liniară evidenţiază în ce măsură variabila dependentă poate fi prezisă de cunoaşterea valorii variabilei independente, indiferent de ce raport cauzal există între acestea.

Regresia multiliniară reprezintă o extensie a analizei de regresie de la două la mai multe variabile. Problema aceasta se rezolvă prin modelarea statistică a situaţiei în care un fenomen psihologic trebuie explicat printr-o serie de factori explicativi potenţiali. Este necesar să se cunoască efectul independent al fiecărui factor explicativ asupra variabilei dependente şi, implicit, care este ierarhia importanţei fiecărui factor în explicarea fenomenului psihologic studiat.

În analiza statistică sunt semnificativi următorii coeficienţi: Coeficientul de corelaţie „r” ne arată cu câte abateri standard, proprii, variază, în medie, o

variabilă dependentă Y, atunci când variabila independentă variază cu o abatere standard proprie, considerând că între cele două variabile există o relaţie de dependenţă liniară dată de dreapta de regresie.

Coeficientul de determinaţie liniară simplă „r2” reprezintă fracţiunea din variaţia variabilei independente explicată de variaţia variabilei independente.

Coeficientul de determinaţie multiplă „R2” indică proporţia din variaţia variabilei dependente care este explicată de toate variaţiile variabilelor independente. Coeficientul de determinaţie multiplă poate lua valori de la O la 1. Semnificaţia valorilor extreme ale coeficientului de determinaţie multiplă este următoarea:

Dacă R2 = 1, atunci valorile variabilei dependente sunt în totalitate determinate de combinaţiile liniare ale valorilor variabilelor independente. În cazul bivariat, distribuţia se face după o dreaptă, iar atunci când sunt două variabile independente , se face după un plan.

Dacă R 2 = 0, atunci nu înseamnă, în mod necesar, absenţa relaţiilor între variabila dependentă şi variabilele independente ci, dimpotrivă:

Relaţiile de determinare pot fi neliniare; Relaţiile pot fi liniare, dar formele lor nu sunt constante.

Indicatorii oblicităţii „” arată în ce măsură distribuţia realizată se abate de la simetria distribuţiei normale. Valoarea este zero pentru distribuţii simetrice, pozitivă pentru curbele alungite spre dreapta şi negativă pentru cele alungite spre stânga.

Indicatorii boltirii, de exces „” exprimă înălţimea „cocoaşei”, curbei în raport cu cea „normală”. Se pot întâlni curbe leptocurtice (înalte, cu valori pozitive), curbe platicurtice (joase, aplatizate, cu valori negative).

Indicatorii (coeficienţii) de asimetrie şi de boltire sunt utilizaţi pentru aprecierea formei unei repartiţii şi, prin extindere, asupra formei graficului de probabilitate.

Page 63: Psihologie Militara - Suport de Curs

Tabelul nr. 6.2Coeficienţii de corelaţie liniară (Bravais-Pearson)

Din analiza coeficienţilor de corelaţie putem constata că, între aproape toate variabile statistice, există corelaţii semnificative la pragul de p=0,01 şi p=0,05, generate de diferenţele mici între rangurile indivizilor pentru factorii psihologici implicaţi.

Lipsa unor corelaţii statistice liniare semnificative se evidenţiază între factorul psihofamilial şi factorii psihoprofesional, psihocultural şi psihoexperienţial, care se datorează diferenţelor mari existente între rangurile indivizilor, pentru factorii psihologici respectivi.

Din punct de vedere al interpretării psihologice, apreciem că acţiunea factorului familial asupra factorilor de natură profesională, culturală şi experienţială (de comandă militară) nu se manifestă direct şi determinist ci, dimpotrivă, într-o modalitate indirectă şi probabilistă.

Rezultatele obţinute de personalul militar în planul exercitării profesiei, în însuşirea culturii specifice şi în câştigarea experienţei de comandă nu sunt influenţate semnificativ de problemele de natură familială.

Din studiul dreptelor de regresie între personalitate şi factorii psihologici din psihoprofesiograma ofiţerului există o relaţie liniară directă şi pozitivă, ceea ce înseamnă că o variaţie (creştere) calitativă a oricărei variabile independente determină o variaţie (creştere) calitativă în structura de personalitate a individului.

9.2.3.2. Studiul asocierii datelor ordinale.

Pentru a aprofunda problema normalităţii, aplicăm falsa ipoteză şi considerăm că nu există o distribuţie normală. Aplicăm datelor, pentru acest caz, calculul coeficienţilor de corelaţie

63 din 165

Page 64: Psihologie Militara - Suport de Curs

neparametrici (coeficientul de corelaţie a rangurilor “”- Spearman şi coeficientul de concordanţă “w”- Kendall).

Rezultatele obţinute demonstrează că ipoteza este falsă, adică datele analizei statistice sunt supuse legii normalităţii (Rotariu, Bădescu, Culic, Mezei, Mureşan, 1999, pp. 174-175).

Din prezentarea acestor modalităţi de asociere a datelor (Andrei, Stancu,1995, Rude, Retel, 2000) se poate observa că, atât asocierea datelor continue sau de interval (coeficientul de regresie), cât şi asocierea datelor ordinale (coeficientul de corelaţie a rangurilor şi coeficientul de concordanţă) conduc la concluzia că între factorii psihologici specifici psihoprofesiogramei ofiţerului există interdependenţe semnificative, care justifică prezenţa acestora în calitate de predictori.

9.2.4. STUDIUL COEFICIENTULUI DE DETERMINAŢIE SIMPLĂ ŞI MULTIPLĂ

9.2.4.1. Studiul coeficientului de determinaţie simplă „r2”

Studiul coeficientului de determinaţie simplă „r2”, în contextul modelului bivariat de regresie liniară pentru variabila dependentă „personalitate”, ne oferă informaţii complementare asupra calităţii estimării valorilor acesteia în raport cu variaţiile variabilelor independente reprezentate de factorii psihosomatic, psihomotric, psihic, psihosocial, psihocultural, psihoprofesional, psihoexperienţial şi psihofamilial.

Prin studiu, factorul psihosomatic explică 38,0 % din varianţa personalităţii, factorul psihometric 38,3%, factorul psihic 49,9%, factorul psihosocial 40,2%, factorul psihoprofesional 29,3%, factorul psihocultural 26,1%, factorul psihoexperienţial 25,5%, factorul psihofamilial 32,4%. Procentele rămase sunt explicate de alţi factori care intervin în relaţiile bivariate ale factorilor.

64 din 165

Coeficientul de corelaţie a rangurilor „” , care este construit după o metodă de interpretare a simbolurilor (1,2,3…, adică primul, al doilea, al treilea …), consideră numerele ordinale ca fiind numere cardinale pe care le ordonează în funcţie de două criterii X şi Y, astfel că fiecare individ statistic „i” deţine un rang de la 1 la n după X şi unul după Y. Formula coeficientului de corelaţie a rangurilor se bazează pe diferenţa dintre rangul individului „i”, în clasamentul după X şi, implicit, după Y. Dacă:

clasamentele coincid, rangurile sunt identice, atunci toate valorile sunt nule şi = 1; clasamentele sunt inverse, atunci = -1; clasamentele nu au legătură statistică, atunci = 0; diferenţa (absolută) între ranguri este mare, atunci este vorba de o discordanţă mare între

rezultatele obţinute, iar ipoteza unei legături între cele două variabile este mai puţin plauzibilă.

Coeficientul de concordanţă „w”-Kendall permite comparaţia directă a mai multor măsurători, iar corelaţia între diferitele clasamente evaluează fidelitatea măsurării (nu şi dacă aceasta este validă, conformă cu realitatea). Coeficientul de concordanţă exprimă gradul de similaritate existent în modul de apreciere a faptelor clasificate, se prezintă ca un indicator al apropierii dintre două clasificări şi se bazează pe diferenţa dintre respectivele clasificări. Coeficientul de concordanţă poate lua valori între –1 (concordanţa dintre seriile de valori este complet inversată) şi +1 (există concordanţă deplină între cele două clasificări); valoarea zero indică lipsa concordanţei între clasificări.

Page 65: Psihologie Militara - Suport de Curs

9.2.4.2. Studiul coeficientului de corelaţie multiplă „R2”

Studiul coeficientul de determinaţie multiplă „R2” presupune elaborarea unui model de regresie multiliniară.

Acest coeficient de determinaţie multiplă demonstrează că 93,3% din varianţa factorului personalitate se explică prin relaţiile multiple ale acestuia cu factorii psihosomatic, psihomotric, psihic, psihoprofesional, psihocultural, psihoexperienţial şi psihofamilial.

Analiza coeficienţilor de determinaţie standardizaţi ne oferă informaţii suplimentare cu privire la relaţia de interdependenţă dintre personalitate şi factorii consideraţi predictori. Se desprind următoarele concluzii: toţi factorii sunt pozitivi şi, în consecinţă, influenţa acestora asupra variabilei dependente este

directă, în sensul că orice modificare a variabilelor independente va determina schimări de acelaşi semn în variabila dependentă;

părţile explicate de variabilele independente sunt sensibil egale şi variază între limita minimă de 10,9% a factorului psihoprofesional şi limita maximă de 14,0% a factorului psihosomatic;

pentru toţi factorii psihoprofesiogramei valorile explicative sunt semnificative la un prag de p = 0,05;

analiza de varianţă arată că dispersia datelor în jurul valorii medii este semnificativă pentru o distribuţie normală cu variaţie omogenă a valorilor.

9.2.5. TESTAREA SEMNIFICAŢIEI FACTORILOR PREDICTORI AI PSIHOPROFESIOGRAMEI

9.2.5.1. Testul de semnificaţie Z (T) pentru eşantioane mari

Utilizăm testul Z (sau testul T) pentru a cerceta dacă există diferenţe semnificative între factorii psihoprofesiogramei ofiţerului. Pentru aceasta studiem semnificaţia mărimilor variabilelor factorilor psihoprofesiogramei pentru două situaţii:

testarea semnificaţiei mărimilor factorilor pentru a vedea dacă aceştia diferă sau nu semnificativ faţă de zero;

testarea semnificaţiei tuturor factorilor în raport cu factorul personalitate.Aplicarea testului de semnificaţie, pentru prima situaţie, verifică evidenţa conform căreia

factorii specifici psihoprofesiogramei diferă semnificativ de zero, adică probabilitatea lor de realizare este maximă. De asemenea, din observarea intervalului de încredere rezultă foarte clar că semnul limitelor este pozitiv, deci este imposibil ca cele două valori să fie egale.

Aplicarea testului de semnificaţie, pentru al doilea caz, descrie o situaţie de o cu totul altă factură. De această dată a fost verificată semnificaţia diferenţei dintre media factorului personalitate şi mediile factorilor psihoprofesiogramei. Interpretarea psihologică a valorilor obţinute evidenţiază următoarele aspecte esenţiale:

sunt prezentate valorile lui Z (T); pentru factorii psihomotric, psihic, psihocultural, psihofamilial şi de personalitate se

constată şanse semnificative de 48,3%, 32,3%, 34,1%, 33,9% şi respectiv 99,9% pentru a se realiza valorile lui Z (T); pentru ipoteza că valorile factorilor pot fi egale nu se poate respinge ipoteza nulă, ceea ce înseamnă că valorile acestora în raport cu valorile factorului personalitate nu diferă semnificativ; situaţia este confirmată şi de analiza limitelor

65 din 165

Problema semnificaţiei unei mărimi se realizează, de regulă, în comparaţie cu o altă mărime, ca diferenţă a valorilor celor două mărimi. Diferenţa este semnificativă dacă depăşeşte eroarea maximă admisă, adică ea nu poate fi pusă pe seama fluctuaţiilor fireşti dintre valorile celor două variabile, iar, în caz contrar, înseamnă că diferenţa nu este semnificativă.

Page 66: Psihologie Militara - Suport de Curs

intervalului de încredere care, pentru factorii enumeraţi anterior, prezintă variaţii de semn ceea ce se traduce prin faptul că diferenţa valorilor poate fi zero, deci valorile pot fi egale;

pentru factorii psihosomatic, psihosocial, psihoprofesional şi psihoexperienţial procentajul de realizare a valorilor Z (T) este zero, limitele intervalelor de încredere au aceleaşi semne şi, în consecinţă, nu se verifică ipoteza nulă, deci valorile variabilelor nu pot fi egale şi diferă semnificativ faţă de valorile factorului personalitate;

dacă pentru compararea factorului de personalitate cu el însuşi rezultatul era de aşteptat, pentru ceilalţi factori se impune o interpretare de ordin psihologic:

factorul psihosomatic diferă semnificativ şi este perceput ca fiind extrem de important; sub aspectul său psihogenetic acest factor reprezintă structura bazală a personalităţii, este constitutiv acesteia ca Eu fizico-corporal, dar şi dinamico-energetic; acest factor influenţează hotărâtor psihoprofesiograma generală a ofiţerului din perspectiva stabilităţii sale psihoafective;

factorii psihosocial, psihoprofesional şi psihoexperienţial, de asemenea, diferă semnificativ, fiind interpretaţi ca suprastructură a personalităţii ofiţerului, care se formează şi se dezvoltă permanent de-a lungul carierei militare, fiind extrem de dinamici în modelul complex al personalităţii;

factorii psihomotric şi psihic nu diferă semnificativ de factorul personalitate; se consideră că aceştia sunt constitutivi personalităţii ofiţerului, dar fundamentul lor psihogenetic poate fi modelat de-a lungul evoluţiei în cariera militară;

factorul psihocultural nu diferă semnificativ de factorul personalitate; cei doi factori sunt similari sub aspectul simbiozei formativ-educaţionale;

factorul psihofamilial - atât ca moştenire arhetipală, dar şi în calitate de construcţie dobândită - nu diferă semnificativ de factorul general de personalitate; cei doi factori se suprapun în mare măsură şi se influenţează reciproc.

9.2.5.2. Testul de comparare 2

Deşi poate fi folosit ca test de concordanţă, similar testului de semnificaţie Z (T), testul 2

se aplică datelor, mai ales, ca test de comparare (asociere) pentru demonstrarea ipotezelor statistice.

Analiza şi interpretarea lor din punct de vedere psihologic evidenţiază şi de această dată faptul că valorile luate de factorii psihoprofesiogramei descriu o distribuţie normală.

Valorile calculate ale lui 2 sunt mai mari decât valorile critice pentru pragul de probabilitate p = 0,01 şi, în consecinţă, diferenţa este semnificativă, iar probabilele abaterii de la distribuţia uniformă reflectă particularităţi singulare ale factorilor specifici psihoprofesiogramei ofiţerului.

9.2.6. ANALIZA DISPERSIONALĂ A FACTORILOR PSIHOPROFESIOGRAMEI (ANOVA)

Prelucrările statistice ale analizei de varianţă (ANOVA) pe o singură cale a fost efectuată astfel :

în primul rând, factorul personalitate a fost considerat variabila dependentă şi a fost analizat în raport cu toţii factorii psihoprofesiogramei ofiţerului, consideraţi variabile independente ;

66 din 165

Testul 2 are rolul de a explica dacă structura eşantionului (lotului), în raport cu o caracteristică, se abate semnificativ de la o structură standard cu care o comparăm.

În cazul în care valoarea lui 2 calculată este mai mare decât cea standard, atunci se consideră că diferenţa dintre structuri este semnificativă la nivelul de probabilitate stabilit.

Page 67: Psihologie Militara - Suport de Curs

în al doilea rând, factorii psihoprofesiogramei ofiţerului au fost consideraţi variabile dependente şi au fost analizaţi în raport cu factorul personalitate considerat variabila independentă.

Rezultatele statistice au următoarele semnificaţii psihologice: pentru primul caz, raporturile Fisher-Snedecor evidenţiază că diferenţele dintre

mediile grupurilor sunt neomogene; rezultă că variabila independentă (fiecare factor al psihoprofesiogramei) justifică o parte semnificativă a variaţiei variabilei independente (personalitatea) ;

pentru al doilea caz, raporturile Fisher-Snedecor evidenţiază, de asemenea, că diferenţele dintre mediile grupurilor sunt neomogene, cu un grad mai mare sau mai mic de semnificaţie; rezultă că variabila independentă (personalitatea) justifică o parte semnificativă a variaţiei fiecărei variabile dependente (factorii psihoprofesiogramei ofiţerului).

9.2.7. ANALIZA FIDELITĂŢII PSIHOPROFESIOGRAMEI OFIŢERULUI

Problema fidelităţii, în teoria testelor, cunoaşte diferite accepţiuni. Prin fidelitate se înţelege, de regulă, precizia şi stabilitatea măsurării realizate de către un test sau, altfel spus, proprietatea unui test de a indica aceeaşi valoare atunci când se repetă măsurătoarea.

67 din 165

Analiza dispersională numită şi analiza de varianţă (ANOVA – ANalysis Of VAriance)implică multiple aspecte ale fenomenului studiat. Prin metoda anlizei de varianţă se evidenţiază faptul că, variaţia variabilei dependente, în raport cu variabilele independente, se obţine prin cumularea a două efecte, dintre care, unul sistematic şi unul întâmplător. Altfel spus, variaţia variabilei dependente este formată dintr-o “variaţie explicată”prin acţiunea variabilelor independente şi dintr-o “variaţie reziduală sau neexplicată” care se datorează unor surse întâmplătoare de variaţie. Variaţia explicată se mai numeşte şi variaţie între grupuri (variaţie intergrupuri sau exterioară), iar variaţia reziduală se mai numeşte şi variaţie în grupuri (variaţie intragrupuri sau internă). Compararea diferenţelor dintre expresiile cantitative ale celor două tipuri de variaţie se realizează pe baza testului F (Fisher-Snedecor) prezentat, de regulă, ca un tabel ANOVA.

Dacă, pentru un prag de semnificaţie fixat, valoarea F calculată este: 1. Mai mare sau egală cu quantila corespunzătoare a repartiţiei F, atunci se respinge ipoteza

nulă, deci mediile grupurilor nu sunt omogene şi există cel puţin două medii diferite între ele; diferenţele dintre grupuri justifică o parte semnificativă a variaţiei variabilei dependente;

2. Mai mică decât quantila corespunzătoare a repartiţiei F, atunci nu se respinge ipoteza nulă a omogenităţii grupurilor, grupurile sunt similare în privinţa variabilei dependente, deci diferenţa nu este semnificativă.

Analiza fidelităţii testelor, din punct de vedere matematic, se concretizează în determinarea coeficientului de fidelitate, definit ca pătratul coeficientului de corelaţie liniară între scorurile reale şi scorurile observate. Coeficientul de corelaţie are întotdeauna valori cuprinse între 0 şi1. Valoarea unu se obţine numai dacă scorurile observate coincid cu scorurile reale, adică dacă testul este o măsură foarte precisă; coeficientul de fidelitate este zero dacă toate scorurile reale coincid. Cei mai importanţi coeficienţi de fidelitate sunt: coeficientul al lui Cronbach, coeficientul 3 al lui Guttman şi coeficientul 20 sau 21 al lui Kuder-Richardson. În practica obişnuită nivelul minim impus coeficienţilor de fidelitate este de cel puţin 0.75, cu valori diferite în funcţie de natura şi scopul fiecărui test.

Page 68: Psihologie Militara - Suport de Curs

Din prelucrea statistică, pentru valorile factorilor psihoprofesiogramei ofiţerului, se obţine valoarea calculată Fc = 25,7712, care este mai mare decât valoarea quantilei repartiţiei Fisher-Snedecor determinată în funcţie de gradele de libertate, la pragul de probabilitate de p = 0,95, adică Fr = 2,01. Probabilitatea ca dispersiile valorilor factorilor psihoprofesiogramei să fie omogene este zero, deci variaţiile dintre grupuri sunt sursa variaţiei variabilelei dependente.

Proporţia de variaţie a variabilei dependente (personalitatea) explicată de variabilele independente (factorii psihoprofesiogramei) este de = 76,26 %.

9.2.8. ANALIZA DE GRUPARE A DATELOR (ANALIZA CLUSTER)

Analiza cluster (cluster are semnificaţia de a grupa, de a clasifica) este o metodă prin care elementele unei mulţimi sunt grupate, pe baza unor însuşiri comune, în submulţimi.

Analiza cluster evidenţiază, pe baza distanţelor euclidiene dintre elementele de grupare reprezentate de factorii psihoprofesiogramei ofiţerului, următoarele niveluri de reuniune:

nivelul 1 - între factorii psihic şi de personalitate; nivelul 2 - între factorii psihic şi psihosocial; nivelul 3 - între factorii psihosomatic şi de personalitate; nivelul 4 - între factorii psihosociali şi psihoculturali; nivelul 5 - între factorii psihosomatic şi psihomotor; nivelul 6 – între factorii psihocultural şi psihoprofesional; nivelul 7 – între factorii psihomotric şi psihoexperienţial; nivelul 8 – între factorii psihoprofesional şi psihofamilial.

Dendograma astfel obţinută ne asigură că grupele sunt relativ omogene şi compacte. Modul nivelar de ierarhizare are puternice conotaţii intuitive pentru interpretarea şi înţelegerea corectă a relaţiilor interdependente ale factorilor psihoprofesiogramei carierei militare.

9.2.9. ANALIZA FACTORIALĂ A DATELOR PSIHOPROFESIOGRAMEI CARIEREI MILITARE

Analiza factorială reprezintă o metodă de reducere a efectivului de variabile care descriu un domeniu astfel încât, prin construcţia unor noi variabile (factori) – în număr mult mai mic – să se reproducă cu destulă precizie informaţia cuprinsă în datele iniţiale.

Analiza factorială a datelor specifice psihoprofesiogramei ofiţerului a fost realizată pe baza metodei Hotelling sau a componentelor principale.

68 din 165

Algoritmul metodei cluster utilizează ca mărime distanţa dintre elementele mulţimii şi reprezintă un procedeu de apreciere a asemănării/deosebirii. Funcţia statistică “distanţa” îndeplineşte următoarele cerinţe: ia valori mai mari sau egale cu zero; este zero dacă şi numai dacă elementele perechii sunt identice; se bazează pe inegalitatea triunghiului în sensul că, distanţa dintre două elemente

nu poate fi mai mare decât suma distanţelor de la fiecare dintre cele două la un al treilea.

Problema de bază a analizei factoriale este elaborarea modelului factorial descris sub formă matricială. Elementele principale ale modelului factorial sunt reprezentate de factorii comuni (specifici), de saturaţiile în factori specifici (coeficienţii factorilor specifici) şi de matricea saturaţiilor în factori comuni (matricea coeficienţilor factorilor comuni). Din ecuaţia de bază a analizei factoriale se poate determina numărul minim de factori care reproduc cu destulă precizie structura datelor.

În calculul factorial este important de determinat valoarea proprie (eigenvalue) a matricii şi vectorul propriu nenul (eigenvector) al valorii proprii. Aceste elemente, prin calcul matricial, conduc la obţinerea saturaţiilor factorilor, din care se poate deduce proporţia cu care fiecare factor contribuie la varianţa unei variabile.

Dacă se alege un număr de factori mai mic decât numărul de variabile şi se efectuează suma saturaţiilor factorilor, atunci se obţin nişte mărimi scalare mai mici sau egale cu unitatea. Aceste mărimi se numesc comunalităţile variabilelor. Cu cât comunalităţile au valori mai apropiate de 1, cu atât factorii aleşi reprezintă mai bine structura de date iniţiale. În acest fel, fiecare factor are o contribuţie la explicarea varianţelor tuturor variabilelor, ceea ce înseamnă că un factor contribuie la varianţa tuturor variabilelor proporţional cu valoarea proprie căreia îi corespunde.

Deoarece factorii sunt consideraţi vectori ortogonali, iar comunalităţile au valoarea maximă 1, acestea pot fi reprezentate prin puncte dispuse pe un cerc de rază 1 cu centrul în origine. Rotirea sistemului de coordonate cu un unghi de circa 450 în sens pozitiv (trigonometric) duce la schimbarea saturaţiilor acestora faţă de variabile, dar şi la schimbarea valorilor în condiţiile în care comunalităţile variabilelelor faţă de factorii aleşi rămân nemodificate.

Câteva concluzii: Metoda de determinare a factorilor bazată pe calculul valorilor proprii (eigenvalue) şi a vactorilor proprii

(eigenvector) corespunzători - Metoda Hotelling – generează o soluţie dintre o infinitate de soluţii existente; Soluţia este caracterizată de faptul că primul factor are o direcţie faţă de care toate direcţiile variabilelor se

abat cel mai puţin, al doilea factor are o direcţie perpendiculară pe prima faţă de care direcţiile variabilelor se abat cel mai puţin ş.a.m.d.;

Prin rotirea factorilor se realizează o situaţie în care fiecare dintre variabile să se afle cât mai aproape de unul din factori;

O valoare proprie relativ mică poate genera prin rotaţia factorilor o soluţie care, datorită saturaţiilor mari, să aibă o contribuţie importantă în explicarea varianţei variabilelor;

Este recomandat ca numărul factorilor să nu fie mai mare de trei, deoarece reprezentarea grafică devine greu de vizualizat şi interpretat;

Identificarea factorilor se face în funcţie de valorile saturaţiilor care corespund variabilelor analizate; Identificarea şi denumirea factorilor sunt probleme de ordin teoretic şi metodologic care solicită capacitatea

de sinteză a cercetătorului;Interpretarea factorilor se schimbă substanţial în cadrul rotirii acestora.

Page 69: Psihologie Militara - Suport de Curs

Pentru început au fost analizate comunalităţile iniţiale şi contribuţia fiecărui factor în explicarea celorlalte variabile. Comunalităţile iniţiale sunt maxime, deci toţi factorii psihoprofesiogramei sunt aleşi pentru explicarea varianţei tuturor variabilelor. Alegând pentru analiză numărul componentelor matriciale egal cu numărul factorilor psihoprofesiogramei ofiţerului se obţin nouă factori explicativi ai varianţei totale. Se constată rapid că, din cei nouă factori, primii doi au valoarea explicativă cea mai mare şi care, cumulată, semnifică 59,78 % din varianţa totală a variabilelor. Matricea componentelor principale, pentru cei doi factori extraşi, prezintă valori destul de slab structurate pentru definirea acestora. De aceea, prin procedeul de rotire a factorilor – Metoda Varimax, se obţin rezultatele maxime.

Rotirea componentelor principale realizează o mai bună structurare a datelor care a permis delimitarea foarte clară a doi factori. Considerând că numele factorilor trebuie să corespundă efectului lor asupra variabilelor observate, am atribuit acestora următoarele denumiri:

factorul personalităţii de statut (factorul 1), reprezentat de variabilele (saturaţiile) următoare: psihocultural (0,812), psihoprofesional (0,754) şi psihosocial (0,699);

factorul personalităţii de bază (factorul 2), reprezentat de variabilele (saturaţiile) următoare: psihofamilial (0,760), psihomotric (0.713) şi psihosomatic (0,709).

Variabila psihoexperienţială nu a fost inclusă deoarece saturaţiile sale au valori foarte mici şi este considerată de către cei chestionaţi, empiric, cel puţin până la momentul analizei, ca având o importanţă mai redusă în psihoprofesiograma generală a ofiţerului.

Variabilele psihică şi de personalitate nu au fost incluse în nici un factor, deoarece se regăsesc în fiecare dintre cei doi, saturaţiile lor sunt relativ medii şi sensibil egale şi, mai mult de atât, este bine cunoscut faptul că personalitatea reprezintă o sinteză integratoare a celor mai generale şi esenţiale caracteristici ale proceselor psihice deci, pentru interpretatrea psihologică, includerea celor doi factori este mai puţin relevantă, fiind de domeniul evidenţei.

Din matricea corelaţiilor saturaţiilor rezultă foarte clar, atât delimitarea celor doi factori, cât şi raporturile lor de interdependenţă funcţională.

69 din 165

Page 70: Psihologie Militara - Suport de Curs

9.2.10. CONCLUZII

Studiul statistic al datelor şi informaţiilor obţinute în urma experimentării psihoprofesiogramei, construită pe baza metodei experţilor, a condus la următoarele concluzii mai importante:

1. Studiul statistic şi psihologic al psihoprofesiogramei ofiţerului demonstrează că aceasta poate fi un instrument eficient pentru selecţia şi repartiţia profesional-militară;

2. Datele şi informaţiile obţinute argumentează necesitatea realizării şi generalizării psihoprofesiogramelor pentru toate categoriile de arme şi specialităţi militare;

3. Studiul realizat poate să se constituie într-un posibil model de cercetare ştiinţifică a celorlalte psihoprofesiograme ale funcţiilor, specialităţilor şi armelor;

4. Psihoprofesiograma trebuie coroborată cu alte instrumente psihologice, dar nu numai, în scopul determinării potenţialului adaptativ al individului uman la cerinţele profesiei şi carierei militare;

5. Utilizarea psihoprofesiogramei trebuie să se înscrie într-o concepţie metodologică adecvată recrutării, selecţiei şi repartiţiei resursei umane pentru profesia şi cariera militară.

TEMA 10

CONSTRUIREA BATERIEI DE EVALUARE PSIHOLOGICĂ.

10.1. OBIECTIVELE ŞI IPOTEZELE DE LUCRU10.2. SUBIECŢII EVALUĂRII10.3. METODE, TEHNICI, PROCEDEE DE EXAMINARE PSIHOLOGICĂ10.4. FIDELITATEA ŞI VALIDITATEA BATERIEI DE EXAMIN

Problematica examinării şi selecţiei personalului militar, în vederea executării unor diferite genuri de misiuni, se circumscrie unei ample activităţi de cercetare ştiinţifică menită să fundamenteze teoretic şi practic-aplicativ o metodologie adecvată.

Elaborarea oricărei metodologii de examinare şi selecţie a personalului militar, cel puţin în Armata României, se bazează pe o viziune interacţionist-sistemică cu privire la:

personalitatea resursei umane; sintalitatea subunităţii militare; realitatea câmpului de luptă.Selecţia psihologică a resursei umane impune cu necesitate elaborarea unei metodologii de

examinare specifice scopului, obiectivelor şi misiunilor ce urmează a fi îndeplinite.

10.1. OBIECTIVELE ŞI IPOTEZELE DE LUCRU

Pentru elaborarea metodologie de examinare şi selecţie psihologică a personalului militar, cercetarea ştiinţifică îşi propune trei obiective: teoretic, metodologic şi practic-aplicativ (Aniţei, 2000, pp.190-192).

70 din 165

Page 71: Psihologie Militara - Suport de Curs

Obiectivul teoretic îl constituie studiul relaţiei de intercondiţionare, în procesul exercitării activităţii de ofiţer, dintre cerinţele, exigenţele şi specificul profesiei militare, pe de o parte şi, trăsăturile de personalitate, de cealaltă parte.

Date fiind aceste condiţii (profesia militară şi personalitatea ofiţerului), cercetarea ştiinţifică trebuie să dea răspuns următoarelor trei probleme: ofiţerul prezintă anumite trăsături de personalitate pentru că exercită profesia de ofiţer sau

exercită profesia de ofiţer pentru că intră în armată cu o anumită configuraţie a personalităţii sale ?

relaţia de intercondiţionare de tip cauză-efect este predominant direcţionată dinspre personalitatea de statut (socio-profesional militară) spre personalitatea de bază sau invers ?

cum este configurată personalitatea ofiţerului ?Obiectivul metodologic al cercetării ştiinţifice trebuie să se concretizeze în elaborarea

unei metodologii de examinare şi selecţie a personalului militar (categoria ofiţeri), precum şi a modului în care aceasta poate fi descrisă şi explicată prin inferenţe de ordin statistico-psihologice multiple şi complexe, cum sunt: analiza de comparaţie, analiza de diferenţă, analiza de corelaţie, analiza de varianţă, analiza factorială etc.

Obiectivul practic-aplicativ al cercetării ştiinţifice vizează, în primul rând, demonstrarea validităţii predictive a factorilor de personalitate şi, în al doilea rând, elaborarea indicatorilor prognostici probabili pentru criteriile performanţei profesionale a ofiţerului.

Ipotezele de lucru ale cercetării ştiinţifice, stabilite în conformitate cu obiectivele formulate, pot fi sintetizate astfel:

1. Presupunem că persoanele care prestează activităţi de natură militară reprezintă o serie de trăsături comune de personalitate prin care se diferenţiază în mod semnificativ de persoanele care activează în afara sistemului profesional militar.

2. Presupunem că ofiţerii prezintă o serie de trăsături comune de personalitate care îi diferenţiază în mod semnificativ, atât în raport cu persoanele din afara armatei, dar şi faţă de alte categorii profesionale din interiorul armatei.

3. Presupunem că factorii de personalitate sunt predictori valizi ai succesului profesional al ofiţerilor şi anticipăm posibilitatea evidenţierii validităţii lor predictive.

10.2. SUBIECŢII

Abordarea activităţii de examinare şi selecţie a personalului militar, în general, ca şi a ofiţerilor, în special, presupune cu necesitate stabilirea unor probe psihologice care să constituie instrumente valide de măsurare şi predicţie a potenţialului psihoindividual.

Loturile experimentale sunt formate din ofiţeri de diverse arme şi specialităţi militare. În tabelul nr. 10.1 este prezentată, în procente, repartiţia subiecţilor pe grade militare specifice.

Tabel nr. 10.1

71 din 165

Grad Frecvenţă ProcentProcentCumulativ

SUBLOCOTENENT(ASPIRANT)

29 2,24 2,24

LOCOTENENT 143 11,03 13,27 CĂPITAN 522 40,25 53,52 MAIOR(LOCOTENENT-COMANDOR)

290 22,36 75,88

LOCOTENENT-COLONEL(CĂPITAN-COMANDOR)

198 15,25 91,15

COLONEL(COMANDOR)

104 8,01 99,16

GENERAL 11 0,84 100

Total 1297

Page 72: Psihologie Militara - Suport de Curs

Procentele cele mai mari ale subiecţilor examinaţi aparţin gradelor de căpitan, maior (locotenent-comandor) şi locotenent-colonel (căpitan-comandor), fapt care corespunde cerinţelor impuse de specificul acţiunilor militare pentru menţinerea păcii.

În tabelul nr. 10.2 prezentăm repartiţia procentuală pe categorii de vârstă a subiecţilor care formează loturile experimentale pentru etalonarea probelor psihologice necesare configurării bateriei de examinare şi selecţie psihologică a cadrelor militare.

Tabel nr. 10.2

Vârsta 20-25 26-30 31-35 36-40 41-45 46-50 51-55Procent 8,76 18,53 26,96 26,18 16,43 2,81 0,33Procent cumulat

8,76 27,29 54,25 80,43 96,86 99,67 100

În tabelul nr. 10.3 este prezentată repartiţia subiecţilor în raport cu probele psihologice administrate.

Tabelul nr. 10.3

PROBE PSIHOLOGICET.A.G. D-48 F.P.I. C.P.I. C.I.C.-96 T.L.-99

PR

OB

E

PS

IHO

LO

GI

CE

T.A.G. 778 631 1182 221 - -D-48 631 769 764 117 - -F.P.I. 1182 764 1206 366 - 132C.P.I. 221 117 366 713 - 132C.I.C.-96 - - - - 95 -T.P.-99 - - 132 132 - 132

10.3. METODE, TEHNICI, PROCEDEE DE EXAMINARE PSIHOLOGICĂ

Având în vedere standardele psihomedicale impuse personalului care desfăşoară activităţi sub egida organizaţiilor internaţionale, am construit o metodologie de examinare şi selecţie psihologică formată din următoarele instrumente psihodiagnostice:

1. Fişa individuală.2. Foaia anamnestică.3. Teste de inteligenţă:

Testul de inteligenţă verbală generală Wonderlic (I.W.). Testul de inteligenţă neverbală Domino-48 (D-48)

4. Probe de personalitate: Inventarul de personalitate California (C.P.I.). Inventarul de personalitate Freiburg (F.I.P.).

5. Probe de potenţial de lider: Chestionarul de intercomunicare (C.I.C.-96).

72 din 165

Page 73: Psihologie Militara - Suport de Curs

Chestionarul de potenţial de lider (T.L.-C.C.E.-99 ).

10.3.1. Fişa individuală

Fişa individuală cuprinde date cu privire la:a) Identitatea subiectului examinat: gradul, numele, prenumele, codul numeric personal,

data naşterii, vârsta, motivul examinării şi instituţia care solicită evaluarea subiectului respectiv;b) Declaraţia subiectului, pe propria răspundere şi sub semnătură, cu privire la starea de

sănătate psihică, posibilul tratamentul farmacologic, gradul de oboseală, eventualul consum (excesiv) de alcool sau cafea în ultimele 24 de ore.

10.3.2. Foaia anamnestică

Anamneza, ca metodă şi tehnică de examinare psihologică, poate fi utilizată cu succes în psihodiagnoză, în psihologia clinică şi medicală, dar şi în selecţia psihoprofesională.

Fişa de anamneză psihologică propusă constituie, concomitent, un instrument de validare pentru alte probe psihologice, un criteriu de prognostic al evoluţiei personalităţii, precum şi un reper esenţial în formularea deciziei şi avizului psihologic.

10.3.2.1. Prezentare generală

Selecţia profesională presupune evaluarea psihologică a fiecărui subsistem prezentat, ceea ce implică elaborarea unei metodologii de examinare adecvată, care să cuprindă o gamă largă de metode, tehnici şi procedee de investigaţie psihologică şi psihosociologică a subiectului uman.

În arsenalul psihologului, ca important instrument de psihodiagnoză, se regăseşte şi anamneza. Inclusă în sfera mai cuprinzătoare a interviului, anamneza reprezintă atât o tehnică, cât mai ales un procedeu eficient de culegere a datelor şi informaţiilor referitoare la subiectul examinat. Prin introducerea în structura anamnezei a criteriilor de autocunoaştere şi autoevaluare se realizează surprinderea unor aspecte esenţiale ale Eu-lui şi personalităţii, precum şi decelarea unor cauze circumstanţiale în cazul dizarmoniilor de personalitate sau a unor factori catalizatori în cazul personalităţii premorbide. Coroborată cu alte tehnici şi procedee de investigaţie psihologică, anamneza oferă, suplimentar, elemente specifice ale evoluţiei şi istoricului vieţii individuale, care se pot constitui în cauze sau factori ai devenirii personalităţii.

Anamneza (gr.anamnezis – amintire), folosită cu predilecţie în clinica medicală şi psihiatrie a devenit, prin extensie, în psihologie, o secvenţă a biografiei psihologice, în vederea stabilirii originii şi condiţiilor dezvoltării unor particularităţi individuale (trăsături de caracter, sentimente, capacităţi, vocaţie etc.) (Popescu-Neveanu,1978, p.50).

Anamneza psihologică cuprinde elemente complexe ale investigaţiei prin metode obiective şi subiective şi poate fi apreciată, ca o “organizare şi elaborare implicită, metoda cea mai complicată şi mai greu de învăţat” (Meilli, 1964).

În forma sa clasică, anamneza reprezintă istoricul relatat de subiect şi care, în anumite circumstanţe, poate fi completat cu informaţii de la o altă persoană care-l cunoaşte destul de bine. Anamneza este organizată ca o schemă standard de alcătuire a istoricului, sub forma unor liste de puncte, titluri şi paragrafe ce trebuie parcurse, pe cât este posibil, sistematic şi în ordinea prestabilită. Schema unei anamneze clasice, medicală sau psihiatrică, cuprinde următoarele repere: aparţinătorul (informatorul), istoricul familiei, datele personale, starea socială actuală, problemele medicale anterioare, afecţiunile psihice anterioare, personalitatea premorbidă (Gelder, Gath, Mayou, 1994, p. 32).

În evaluarea psihoprofesională, anamneza psihologică îşi propune ca obiectiv teleologic, esenţial sondarea longitudinală a evenimentelor parcurse şi, implicit, evoluţia psihologică a personalităţii subiectului examinat, ceea ce permite o reliefare a cauzelor şi factorilor care au determinat situaţia prezentă (Minulescu, Stupcaru, 1992, p. 108).

10.3.2.2. Structura şi semnificaţia conţinutului anamnezei 73 din 165

Page 74: Psihologie Militara - Suport de Curs

Pentru ca anamneza să corespundă cerinţelor formulate de scopurile selecţiei psihoprofesionale în armată, am alcătuit un nou tip de fişă anamnestică (Cracsner, Cană, 1998, pp. 303-309), care capătă aspectul unui ghid de interviu (anamnestic), având următoarea structură:

A) Anamneza familială, prin care se recoltează informaţii despre tată, mamă, fraţi/surori referitoare la vârstă, ocupaţie, personalitate, relaţii cu subiectul, afecţiuni psihice. Se obţin date privind poziţia socială a familiei de origine, climatul psihofamilial, afecţiunile mintale ale unor membrii de familie cu rezonanţă în viaţa subiectului, cum ar fi: tulburări psihice, tulburări de personalitate, epilepsie, alcoolism, alte tulburări neurologice sau medicale importante.

Scopul anamnezei familiale este acela de a oferi psihologului informaţii suplimentare privind conturarea personalităţii de bază a individului din perspectiva influenţelor ereditare sau ale mediului educogen primar (Kardiner, 1969). În analiza holistă a personalităţii se consideră că anumite atitudini şi manifestări comportamentale sunt favorizate de natura şi calitatea relaţiilor (certuri, supărări, divorţuri etc.) dintre părinţi, dintre părinţi şi copii, dintre descendenţi şi ascendenţi sau dintre cei de acelaşi rang, precum şi de ocupaţia sau poziţia socială a acestora prin reflectarea circumstanţelor material-financiare în copilăria subiectului. De asemenea, evenimentele recente (deces, separare, divorţ, altercaţii, îmbolnăviri etc.) din familia naturală, conjugală, de rezidenţă sau de interacţiune, pot constitui factori de stres care să modifice, ocazional sau cu tendinţă de cronicizare, arhitectonica personalităţii individului.

B) Datele personale ale istoricului individual reprezintă elemente esenţiale în evaluarea ansamblului personalităţii examinate. Informaţiile despre copilăria şi adolescenţa subiectului oferă psihologului date diverse asupra evoluţiei ontogenetice: eventuale evenimente sau accidente în primele faze ale dezvoltării; antecedente medicale care au dus la o internare sau o invaliditate prelungită; evenimente stresante sau traumatizante generate de relaţiile cu/şi dintre părinţi; condiţiile materiale şi spirituale ale mediului esenţial; experienţe de viaţă cu rezonanţă afectivă şi reverberaţie comportamentală etc.

Şcolarizarea subiectului oferă date asupra performanţei cunoştinţelor şi nivelului de inserţie socială. Preocupările (hobby-urile) în timpul liber, domeniile preferate pentru lectură, ultimele cărţi citite, sporturile preferate şi/sau practicate reflectă în mare măsură gradul de maturizare individuală şi socială, capacitatea psihorelaţională, atitudinile şi modelul comportamental-acţional.

Istoricul ocupaţional ajută psihologul în înţelegerea condiţiilor de viaţă actuale ale subiectului, inclusiv a eventualilor factori stresori de la locul de muncă. Ocupaţiile anterioare, fluctuaţia funcţiilor şi a locului de muncă, cauzele migraţiei profesionale asigură psihologului elemente de analiză a personalităţii cu posibile determinări ale intereselor, motivaţiilor, stabilităţii psihoemoţionale, conduitelor psihorelaţionale etc.

Atât şcolarizarea (pe toate treptele parcurse), cât şi istoricul ocupaţional oferă date importante privind constituirea fundamentului cultural al personalităţii (Linton, 1968), modul în care individul internalizează valorile şi normele instituţionalizate în structura statusului şi rolurilor sale sociale.

Condiţiile de viaţă actuale (locuinţă, gospodărie, situaţia financiară etc.) permit psihologului să infereze judecăţi de valoare asupra unor circumstanţe obiective/subiective care se pot constitui în factori stresori/catalizatori ai vieţii individului şi, totodată, asupra rezonanţei şi semnificaţiei acestora în subiect.

Istoricul cuplului şi/sau al activităţii sexuale poate furniza informaţii concludente asupra tipului de personalitate umană şi, de asemenea, poate configura un anumit sindrom al eventualelor tulburări de personalitate.

Ocupaţia, personalitatea, sănătatea soţiei (soţului) etc. constituie factori de mediu familial cu rezonanţă afectivă asupra personalităţii. Modul de relaţionare familială, împărţirea responsabilităţilor, constituirea şi desfăşurarea normală a funcţiilor familiei (biologică şi igienico-sanitară, economică, socializatoare, pedagogico-educativă şi morală de solidaritate familială) oferă date suplimentare asupra sanităţii/insanităţii climatului familial, care influenţează starea timică a individului (Voinea, 1996, pp. 33-66).

74 din 165

Page 75: Psihologie Militara - Suport de Curs

Informaţiile legate de istoricul activităţii sexuale – în limita oportunităţii, a bunului simţ şi a necesităţii pentru clarificarea unor influenţe ale dinamicii sexuale asupra personalităţii individului – constituie repere esenţiale ale anamnezei psihologice, dar impune o atentă respectare a momentului optim şi a gradului de detaliere asupra acestei teme.

Informaţiile despre descendenţii subiectului sunt relevante pentru înţelegerea modului de raportare a acestuia la problemele actuale şi la tipul de viaţă familială în care este integrat.

C) Autoevaluarea capacităţii psihologice productiv-rezolutive reprezintă un subsistem de o importanţă deosebită în structura anamnezei psihologice. În acest caz, i se cere subiectului să ofere informaţii referitoare la adaptarea în mediul socio-militar, la structurarea relaţiilor cu şefii/superiorii şi colegii săi.

D) Autoaprecierea principalelor însuşiri psihice pozitive şi negative constituie o modalitate de evaluare a imaginii de sine şi a structurării Eu-lui ca factor integrator al personalităţii.

E) Autoevaluarea subiectului prin metoda aprecierii obiective (Zapan, 1980) se efectuează prin acordarea personală a unor note de la 1 la 10 atributelor care-l recomandă activităţii pentru care este selecţionat. Subiectul trebuie, în acest caz, să aprecieze corect şi obiectiv măsura în care posedă însuşirile cerute de activitatea respectivă, nivelul aprecierii lui de către colegi şi de către şefi, nivelul şansei lui de a fi selecţionat, precum şi valoarea rezultatelor sale la probele psihologice.

F) Un alt aspect important surprins în fişa anamnestică îl constituie evaluarea sursei motivaţionale şi a specificului acesteia, ca factor dinamogen al personalităţii, cu implicaţii directe asupra eficienţei activităţii pentru care subiectul este selecţionat.

G) Elementul de noutate al anamnezei psihologice propuse îl reprezintă proba C.S.E. (Cine sunt eu ?) destinată investigării Eu-lui şi personalităţii în vederea facilitării cunoaşterii, autocunoaşterii şi intercunoaşterii umane (Zlate, 1989, pp. 331-343). Ea reprezintă o compunere despre sine a subiectului, constituindu-se ca o probă prin excelenţă comprehensivă.

Proba surprinde aspecte legate de: identitatea persoanei, înfăţişarea fizică, trăsăturile psihice, rezultatele activităţii, preferinţele, opiniile şi experienţele subiectului; sistemul raţional, adaptarea şi integrarea socială, atitudinile faţă de viaţă şi problemele ei; căutarea de sine, valoarea autocunoaşterii şi reacţiile provocate de ea, atitudinea faţă de sine, nevoia de autoperfecţionare şi autodepăşire, idealul de sine, devenirea personalităţii; sistemul orientativ de valori, sistemul de imagini despre alţii, conflictele şi contradicţiile posibile, tipurile de personalitate etc.

Această probă prezintă unele avantaje faţă de alte chestionare sau metode şi procedee cum ar fi convorbirea, interviul etc., prin faptul că furnizează informaţii care, prin natura lor, formează o totalitate coerentă şi bogată în experienţă socială reală, permit surprinderea gradului de autocunoaştere, a dominantelor personalităţii, cât şi a sensului şi evoluţiei acesteia. Ea reprezintă, în acelaşi timp, o modalitate eficientă de autocunoaştere şi de educare a capacităţii de intercunoaştere, constituindu-se concomitent ca o probă cognitivă, predictivă şi formativă.

10.3.2.3. Modalităţi de analiză şi valorificare a anamnezei

Fişa anamnestică poate fi supusă unei analize multiple, cu trei grade (niveluri) integrative de abordare.

Analiza de gradul I scoate în evidenţă atitudinea subiectului faţă de conţinutul fişei anamnestice, reflectată prin: modul de rezolvare a tuturor punctelor, titlurilor şi paragrafelor incluse în structura anamnezei psihologice; profunzimea versus simplitatea abordării temelor; complexitatea versus simplitatea informaţional-cognitivă; stilul amplu, metaforic versus stilul sumar, lapidar; maximizarea versus minimalizarea problematicii la care se solicită răspunsuri etc.

Analiza de gradul II asigură realizarea demersului de prelucrare şi interpretare a rezultatelor obţinute la proba “Cine sunt eu ?” (C.S.E.). Strategia de abordare presupune parcurgerea a trei etape (Zlate, 1989, pp. 331-343) de analiză specifică:

75 din 165

Page 76: Psihologie Militara - Suport de Curs

1) analiza preliminară îşi propune să aprecieze “calificativele” acordate întrebării, reacţiile generate de întrebare în conştiinţa şi afectivitatea persoanei, precum şi gradul de familiarizare/nefamiliarizare a subiectului cu procesul autocunoaşterii;

2) analiza primară se realizează prin două categorii de demersuri investigativ-interpretative în care se stabilesc 27 de teme şi 52 de subteme ale cunoaşterii de sine, precum şi sistemul lor de evaluare cu 6 criterii, care vizează completitudinea/incompletitudinea lucrărilor, dominanţa temelor, conţinutul lucrărilor, coerenţa/incoerenţa compunerilor, contradicţiile/contrazicerile, precum şi relevanţa însuşirilor şi trăsăturilor descrise; în acest mod se obţine o matrice comprehensiv-interpretativă formată din 312 câmpuri explicative ale personalităţii;

3) analiza secundară urmăreşte stabilirea manierei generale de redactare a probei, semnificativă pentru procesul autocunoaşterii şi pentru unele tendinţe ascunse ale subiectului ce constituie un posibil potenţial latent (pozitiv/negativ), care poate deveni manifest în orice moment.

Analiza de gradul III presupune coroborarea rezultatelor obţinute prin anamneza psihologică cu datele şi informaţiile altor probe psihologice şi psihosociologice administrate subiectului.

10.3.2.4. Scurte concluzii

Anamneza psihologică oferă informaţii utile, care nu pot fi furnizate prin alte probe psihologice şi/sau psihosociologice, pentru cunoaşterea complexă şi profundă a personalităţii subiectului.

Caracterul confidenţial al dezvăluirilor şi elaborarea personală a răspunsurilor din fişa anamnestică creează posibilitatea realizării unor autoanalize şi autodescrieri mai complete şi mai profunde, decât cele realizate prin examenul individual formalizat.

Se constată o puternică şi semnificativă corelaţie calitativă între informaţiile obţinute prin fişa anamnestică şi cele conţinute de chestionarele de personalitate.

Introducerea criteriilor de autoevaluare şi autocunoaştere permite surprinderea rapidă a unor aspecte ale Eu-lui şi personalităţii pe care celelalte probe psihologice şi psihosociologice nu o pot realiza.

Anamneza psihologică permite decelarea unor cauze circumstanţiale exterioare sau de structură internă în cazul accentuărilor sau dizarmoniilor de personalitate, precum şi a unor posibili factori catalizatori ai personalităţii premorbide.

Fişa de anamneză psihologică este un instrument de validare pentru chestionarele de personalitate, alături de care constituie un criteriu de prognostic al evoluţiei ulterioare a personalităţii, precum şi un reper esenţial în formularea avizului şi deciziei psihologice faţă de aptitudinile subiectului în raport cu cerinţele funcţiei/activităţii pentru care acesta este promovat sau selecţionat.

10.3.3. Teste de inteligenţă

10.3.3.1. Testul de aptitudine generală Wonderlic (T.A.G.)

10.3.3.1.1. Prezentare generală

Testul T.A.G. măsoară capacitatea subiectului uman de a rezolva unele probleme. Testul conţine 50 de probleme (itemi). Timpul de lucru este de 12 minute. Conţinutul problemelor solicită subiectului anumite tipuri de abilităţi intelectuale, care pot evidenţia unele procese cognitive şi, în acelaşi timp, pot reflecta faptul că performanţele sunt determinate, atât de nivelul de dezvoltare a funcţiilor intelectuale, cât şi de motivaţia faţă de sarcină, precum şi de gradul mobilizării generale a subiectului în momentul aplicării testului.

Probele de ordin verbal vizează o multitudine de aspecte revelatoare ale inteligenţei generale. Sunt evidenţiate unele dintre calităţile şi particularităţile reprezentării, memoriei şi

76 din 165

Page 77: Psihologie Militara - Suport de Curs

atenţiei. Capacităţile de reprezentare, reproducere, recunoaştere şi restructurare presupun o bună organizare mintală şi sunt solicitate în realizarea operativă a unei schiţe de plan, a unui proiect rezolutiv.

Operaţiile gândirii sunt evidenţiate de probele care fac apel la analogiile prin opoziţie, indicarea asemănărilor şi deosebirilor. Acestea, la rândul lor, presupun realizarea unor clasificări integratoare şi chiar a unor multiplicări logice. Probele de înţelegere verbală evidenţiază judecata, posibilităţile de expresie verbală, logica situaţiilor şi chiar inteligenţa socială a subiectului. Performanţele la aceste probe sunt dependente de evoluţia intelectuală, de stăpânirea raţionamentului ipotetico-deductiv, de capacitatea discriminativ-interpretativă a subiectului. Totodată, prin analiza propoziţiilor absurde, se evidenţiază criticismul gândirii. Sarcina descoperii noţiunilor opuse evidenţiază structura operatorie a gândirii, funcţionalitatea, operativitatea şi precizia înţelegerii conceptuale. Rezolvarea tuturor probelor verbale este influenţată, într-o măsură mai mare sau mai mică, de nivelul de dezvoltare a limbajului. Se urmăreşte, concomitent, volumul vocabularului, capacitatea de a reţine elementele informaţiei, capacitatea de invenţie şi gândirea asociativă.

Sarcinile de calcul mintal cuprind probleme scurte, rezolvabile prin cele patru operaţii matematice fundamentale. Operaţiile de calcul, seriere şi ordonare evidenţiază rapiditatea şi mobilitatea gândirii, calităţile atenţiei şi reactivitatea emoţională.

Problemele de ordin neverbal solicită subiectului să identifice figurile prezentate, să descopere modalităţile de compunere, descompunere şi recompunere a figurilor date şi solicitate, să stabilească cu exactitate raporturile între elementele constitutuive.

Din perspectiva analizei psihologice aceste probe vizează capacitatea perceptivă, capacitatea de recunoaştere şi identificare vizuală a imaginilor, capacitatea de desprindere a elementelor esenţiale de cele neesenţiale şi spiritul de observaţie specifice subiectului investigat.

În rezolvarea lor, aceste probe implică, în mare măsură, factorul spaţial al aptitudinii intelectuale şi fac apel la mecanisme operatorii complexe, care presupun existenţa unor scheme şi proiecte ale anticipării analitice, precum şi integrarea acestora în construcţii sintetice ale acţiunii efective.

Testul, prin toate aceste tipuri de probleme, este puternic saturat în factorul „g”, ceea ce explică, alături de corelaţia semnificativă cu reuşita profesională, includerea lor în scalele de măsurare a inteligenţei generale.

10.3.3.2.1. Etalonarea testului

Testul T.A.G. a fost administrat unui număr de 1331 de cadre militare, dintre care 778 ofiţeri şi 553 subofiţeri. În tabelul nr.10.4 sunt prezentate etaloanele obţinute pe cele două categorii socio-profesionale militare. Cele mai bune distibuţii ale performanţelor au fost obţinute la un timp de administrare de T = 12 minute pentru ofiţeri şi de T = 15 minute pentru subofiţeri.

Tabelul nr. 10.4

77 din 165

PROCENTAJE CATEGORII PROFESIONALESTANINE Teoretice Cumulate OFIŢERI SUBOFIŢERI

1 4,0 4,0 11 - 15 5 - 112 6,6 10,6 16 - 18 12 - 143 12,1 22,7 19 - 20 15 - 164 17,5 40,2 21 - 24 17 - 205 19,6 59,8 25 - 27 21 - 236 17,5 77,3 28 - 30 24 - 277 12,1 89,4 31 - 33 28 - 308 6,6 96,0 34 - 39 31 - 339 4,0 100,0 40 - 50 34 - 50

Media 26.0604 22.2405Abaterea 6.4247 6.4337Număr 778 553Timp 12 min. 15 min.

Page 78: Psihologie Militara - Suport de Curs

În tabelul nr. 10.5 sunt prezentate valorile centrale ale distribuţiei frecvenţelor pentru loturile examinate.

Tabelul nr.10.5

În continuare, vizualizarea histogramei şi a curbei de distribuţie a frecvenţelor performanţelor obţinute pe lotul de ofiţeri (figura nr. 10.1), devine mai relevantă pentru înţelegerea şi interpretarea scorurilor statistice, precum şi pentru semnificaţia lor psihologică.

78 din 165

NTAGB OFIŢERI

TAGB SUBOFOŢERI

Valid 778 553Missing 1148 1373

Mean 26.0604 22.2405 Std. Error of Mean .2303 .2736

Median 26.0000 22.0000 Mode 27.00 17.00

Std. Deviation 6.4247 6.4337 Variance 41.2769 41.3931

Skewness .309 .170 Std. Error of Skewness .088 .104

Kurtosis -.089 .193 Std. Error of Kurtosis .175 .207

Range 37.00 45.00 Minimum 11.00 5.00 Maximum 48.00 50.00

Sum 20275.00 12299.00 Percentiles 25 21.0000 17.0000

50 26.0000 22.0000 75 30.0000 27.0000

Page 79: Psihologie Militara - Suport de Curs

47.5

45.0

42.5

40.0

37.5

35.0

32.5

30.0

27.5

25.0

22.5

20.0

17.5

15.0

12.5

10.0

TAGB OFITERI

Fre

qu

en

cy

140

120

100

80

60

40

20

0

Std. Dev = 6.42

Mean = 26.1

N = 778.00

Figura nr. 10.1

Pentru determinarea validităţii predictive, Testul T.A.G. va fi analizat în raport cu celelalte probe ale bateriei de examinare psihologică.

10.3.3.2. Testul Domino-48 (D-48)

10.3.3.2.1. Prezentare generală

Testul D-48 utilizat reprezintă varianta franceză a testelor americane „Domino” şi „Testul de grup 100 A”. Testul a fost elaborat de Anstey, care căuta o formă paralelă pentru „Matricile progresive”. Denumirea testului nu are nimic în comun cu jocul de domino.

Testul cuprinde 48 de itemi (probleme), dintre care patru sunt de antrenament (pentru înţelegerea sarcinii), iar 44 pentru rezolvare în scopul determinării randamentului intelectual.

Cercetările experimentale au demonstrat că testul este saturat în factorul „g” (considerat ca o energie mentală generală care este implicată într-o gamă largă de activităţi şi care facilitează obţinerea unor performanţe peste medie), chiar într-o proporţie mai mare decât matricile progresive (P.E. Vernon, H. Vantrin, W. Kalina, G. Bajard, J. Drevillon, J.M. Lombard, H. Maury, M. Maillard, apaud H. Pitariu, 1992, pp. 104-106).

Studiile de profil au demonstrat că testul poate fi utilizat cu succes, atât în selecţia şi orientarea profesională, cât şi în diagnosticarea deteriorării mintale, prin măsurarea deteriorării patologice sau a involuţiei psihofiziologice.

Recomandările comunităţii ştiinţifice cu privire la acest test au determinat includerea lui în bateria de examinare şi selecţie psihologică a personalului militar.

10.3.3.2.2. Etalonarea testului

Utilizarea testului în bateria de selecţie psihologică presupune, în prealabil, etalonarea acestuia pentru categoria profesională examinată. În tabelul nr. 10.6 sunt prezentate etaloanele comparative obţinute pe două categorii profesionale, după cum urmează: analişti programatori (Pitariu, 1992, p. 105-117) şi cadre militare, ofiţeri (Cracsner, 2001).

79 din 165

Page 80: Psihologie Militara - Suport de Curs

Tabelul nr. 10.6

PROCENTAJE CATEGORII PROFESIONALE

STANINE Teoretice Cumulate Analişti

programatoriOfiţeri

1 4,0 4,0 0 - 16 4 - 222 6,6 10,6 17 - 20 23 - 253 12,1 22,7 21 - 24 26 - 284 17,5 40,2 25 - 27 29 - 315 19,6 59,8 28 - 30 32 - 336 17,5 77,3 31 - 33 34 - 367 12,1 89,4 34 - 37 37 - 398 6,6 96,0 38 - 39 40 - 429 4,0 100,0 40 - 44 43 - 44

Media 28,27 32,5865Abaterea 7,06 5,9056Număr 179 769

Diferenţele cotelor brute obţinute între cele două categorii profesionale susţin necesitatea realizării unor etaloane specifice pentru selecţia personalului militar în raport cu obiectivele şi scopurile misiunilor de îndeplinit.

Tabelul nr. 10.7

În tabelul nr. 10.7 sunt prezentaţi indicatorii statistici ai tendinţei centrale, iar în continuare, figura 10.2, sunt vizualizate histograma şi curba distribuţiei de frecvenţe pentru performanţele obţinute pe lotul examinat.

80 din 165

NValid 769

Missing 1157 Mean 32,5865

Std. Error of Mean ,2130 Median 33,0000 Mode 33,00

Std. Deviation 5,9056 Variance 34,8757

Skewness -,654 Std. Error of Skewness ,088

Kurtosis 1,540 Std. Error of Kurtosis ,176

Range 40,00 Minimum 4,00 Maximum 44,00

Sum 25059,00 Percentiles 25 29,0000

50 33,0000 75 36,0000

Page 81: Psihologie Militara - Suport de Curs

45,0

42,5

40,0

37,5

35,0

32,5

30,0

27,5

25,0

22,5

20,0

17,5

15,0

12,5

10,0

7,5

5,0

D48PB

Fre

qu

en

cy

200

100

0

Std. Dev = 5,91

Mean = 32,6

N = 769,00

Figura 10.2

Pentru determinarea validităţii predictive, Testul D-48 va fi analizat în raport cu celelalte probe ale bateriei de examinare psihologică.

10.3.4. Probe de personalitate

Examenul psihologic presupune, alături de alte probe, şi administrarea unor chestionare inventare psihologice necesare comparării şi interpretării profilului psihologic individual cu acel profil standard solicitat de cerinţele profesiei, armei sau specialităţii militare.

În vederea fundamentării epistemologice a deciziei psihologice se impune elaborarea unor astfel de profile specializate pentru utilizarea eficientă a chestionarelor inventarelor de personalitate.

Selecţia, orientarea şi promovarea profesională constituie o activitate de primă importanţă în proiectarea carierei militare. Promovarea profesiei militare, recrutarea şi selecţia resurselor umane - în condiţiile profesionalizării armatei - este o prioritate. În caz contrar, există riscul major ca personalul profesionalizat al armatei să fie selecţionat, calitativ, din segmente sociale situate sub standardele valorice impuse de responsabilităţile acestei profesii, iar cantitativ, să fie asigurat sub necesar, în ambele situaţii afectându-se capacitatea de apărare a ţării***Concepţia privind promovarea …, 1998, p.10.

Un element esenţial al acestei activităţi îl reprezintă şi examenul psihologic care se organizează, potrivit dispoziţiilor în vigoare, sub coordonarea metodologică a Centrului Metodologic pentru Selecţia Aptitudinală şi Psihologică.

Examinare psihologică a personalului din armată se constituie într-un sistem metodologic complex, dinamic şi deschis de forme, metode, procedee şi tehnici de evaluare psihologică specifică pentru diferite misiuni, arme, specialităţi şi categorii de militari. Examinarea psihologică pe baza chestionarelor reprezintă o metodă eficientă pentru obţinerea unor informaţii utile în investigarea personalităţii militarilor. Adaptarea unor instrumente de psihodiagnostic, precum şi permanenta lor reconsiderare în raport cu mediul existenţial al subiecţilor examinaţi, reprezintă o necesitate şi, în acelaşi timp, o importantă contribuţie la cercetarea psihologică şi / sau psihiatrică.

81 din 165

Page 82: Psihologie Militara - Suport de Curs

10.3.4.1. Inventarul de Personalitate California (C.P.I.)

În ansamblul multiplelor probe, aplicate la examenul psihologic, se detaşează şi Inventarul de Personalitate California (C.P.I.), utilizat în forma sa clasică Gough, 1969.

Tabelul nr. 10.8

ADJECTIVE CARE DESCRIU PERCEPŢIA SOCIALĂ A UNUI BĂRBAT

SCORURI SUB MEDIE SCALA SCORURI PESTE MEDIE

Apatic, indiferent, mărginit, pesimist, anxios, rigid, nesigur, sugestionabil, neorganizat, lent DO

Ambiţios, îndrăzneţ, dominant, puternic, optimist, metodic, descurcăreţ, stabil, sever, de încredere

Timid, convenţional, apatic, stereotip, stângaci, penibil, mărginit, cicălitor, tensionat, neomenos CS

Activ, eficient, perspicace, ingenios, carierist, ascendent, agreabil, matur, discret, rezonabil, asertiv

Convenţional, neangajat, influenţabil, stângaci, rece, confuz, superficial, instabil, reclamagiu SY

Participativ, întreprinzător, competitiv, deschis, raţional, sociabil, logic, motivat, deştept, încrezător

Precaut, moderat, răbdător, prefăcut, simplu, modest, blând, oscilant, nesigur SP

Spontan, rapid, expresiv, creator, neformalist, relaxat, neinhibat, neconvenţional, aventuros, hedonic

Conservator, liniştit, convenţional, pasiv, limitat, culpabil, banal, obedient, negativist, neinteligent SA

Centrat pe sine, activ, inteligent, spiritual, încrezător, orgolios, oportun, adaptabil, sigur, imaginativ

Comod, stângaci, precaut, apatic, convenţional, defensiv, impulsiv, superficial, agitat, distrat

WBEnergic, productiv, ambiţios, binevoitor, echilibrat, relaxat, mulţumit, sincer, de încredere

Nepăsător, turbulent, iresponsabil, comod, indiferent, risipitor RE

Capabil, conştiincios, cumpătat, fidel, responsabil, serios, stabil, constant, disciplinat, consecvent

Încăpăţânat, certăreţ, ignorant, sarcastic, defensiv, viclean, neconvenţional

SOAdaptabil, onest, organizat, cumpătat, eficient, sincer, temeinic, respectuos

Nesocotit, impulsiv, încrezut, cusurgiu, iritat, coleric, nerealist, individualist, încăpăţânat

SCAutocontrolat, critic, demn, fidel, cumpătat, amabil, precis, sigur, demn de încredere

Orgolios, rece, afectat, cusurgiu, egocentric, insensibil, superficial, sâcâitor

TOGeneros, binevoitor, tandru, altruist, eficient, calm, responsabil, tacticos, încrezător

Nemulţumit, nesocotit, încăpăţânat, sâcâitor, reclamagiu, pesimist, coleric, indiferent

GIPrietenos, adaptabil, maleabil, rezonabil, tandru, binevoitor, cald, cu tact

Neglijent, nesăbuit, uituc, risipitor, comod, obraznic, îndrăzneţ

CMPrudent, reflexiv, organizat, practic, temeinic, cumpătat, conştiincios

Superficial, schimbător, ostentativ, insensibil, bănuitor, uşuratic, neastâmpărat, insuportabil AC

Capabil, conştiincios, eficient, cooperant, organizat, responsabil, ferm, sincer, cu resurse

Mărginit, prudent, fricos, frivol, rigid, afectat, inhibat, anxios, plin de sine, nemulţumit

AIIndependent, inteligent, multilateral, pretenţios, precaut, puternic, eficace, simpatic, neformalist

Convenţional, stereotip, limitat, insensibil, ciudat, stângaci, superficial, susceptibil, obositor IE

Progresist, meticulos, capabil, inteligent, informat, independent, rezonabil, anticipativ, autocontrolat

Vorbăreţ, voios, sociabil, cu umor, activ, prudent, modest, conformist, convenţional

PYAtent, spontan, perseverent, ingenios, ascendent, rapid, individualist, independent, circumspect

Organizat, încăpăţânat, metodic, practic, sever, flegmatic, minuţios, pedant, obedient

FXNestatornic, vioi, risipitor, aventuros, idealist, nesupus, sarcastic, cinic, isteţ, spontan

Masculin, agresiv, impulsiv, deschis, hedonic, dur, aventuros, expeditiv, robust, activ, oportunist FE

Feminin, sensibil, formalist, slab, neliniştit, blând, nervos, autocritic, apreciativ

Alegerea acestui tip de instrument psihologic de diagnosticare a personalităţii nu este întâmplătoare ci, dimpotrivă, ea este în acord cu principalele studii de profil care evidenţiază utilizarea sa largă pentru problematica din diferite sfere ale activităţii umane (Magargee, E.I., 1972. C.P.I., spre deosebire de alte inventare, permite o interpretare multifazică şi relativ profundă care reuşeşte să surprindă ceva din subiectul real, viu şi nu doar să ofere un model abstract al acestuia Minulescu, 1996, p.166. Realitatea este că prin acest instrument psihologic

82 din 165

Page 83: Psihologie Militara - Suport de Curs

se încearcă nu atât definirea unei tipologii a personalităţii cât, mai degrabă, o modalitate eficientă pentru psiholog în vederea înţelegerii persoanei examinate şi formularea unei decizii cu privire la acesta.

Inventarul de personalitate California cuprinde 480 de itemi, care surprind 18 dimensiuni ale personalităţii considerate normale exprimate prin conţinuturi şi atribute manifestate în comportamentul interpersonal. Dimensiunile sunt structurate în patru grupe de semnificaţii psihologice, astfel:

Factorul grupal al eficienţei interpersonale este format din şase scale care indică dimensiunile personalităţii implicate în afirmarea persoanei, siguranţa de sine, imaginea de sine şi adecvarea interpersonală: dominanţa (Do), capacitatea de statut (Cs), sociabilitatea (Sy), prezenţa socială (Sp), acceptarea de sine (Sa) şi starea de bine psihic (Wb);

Factorul grupal al maturităţii interrelaţionale este format din şase scale care rezumă opţiunile valorice şi maturitatea socială: responsabilitatea (Re), socializarea (So), autocontrolul (Sc), toleranţa (To), impresia bună (Gi) şi comunalitatea (Co);

Factorul grupal al motivaţiei intelectuale este format din trei scale care configurează nivelul potenţialului motivaţional pentru realizarea personală focalizată pe valorile intelectuale: realizarea prin conformism (Ac), realizarea prin independenţă (Ai) şi eficienţa intelectuală (Ie);

Factorul grupal al modalităţilor intelectuale personale este format din trei scale care evidenţiază constructul modelator al stilului personal: Intuiţia psihologică (Py), flexibilitatea (Fx) şi feminitatea (Fe).

În tabelul nr. 10.8, având în vedere faptul că cercetarea a fost efectuată numai pe subiecţi de sex masculin, prezentăm succint o descriere psihologică a scalelor, pentru o mai bună explicare şi o mai corectă înţelegere impuse demersului metodologic întreprins. De la apariţia acestui inventar şi până în prezent sau efectuat numeroase studii în diverse ţări. În mediul cultural românesc au fost realizate studii aprofundate de către H. Pitariu, M. Albu, P. Neveanu, M. Minulescu. C.P.I.-ul a stimulat realizarea unor aplicaţii individuale şi colective specializate pentru diverse scopuri.De o importanţă deosebită pentru psihodiagnosticul din cadrul examenului de selecţie, orientare şi promovare în profesia militară este şi realizarea unor profile psihologice specializate pentru diferite misiuni, arme şi categorii de militari.

Tabelul nr.10.9

Nr.Crt.

SCALAGOUGH - M PITARIU – M 570 NEVEANU - M 221 CMSAP – M 342

MEDIA AS MEDIA AS MEDIA AS MEDIA AS

1. DO DOMINANŢA 26.00 5.12 26.32 5.33 25.27 5.01 31.819 4.54

2. CS CAPACITATE DE STATUT 19.25 4.01 16.31 4.22 16.62 3.72 18.705 3.72

3. SY SOCIABILITATE 24.50 4.15 22.05 4.55 22.41 4.53 27.30 4.25

4. SP PREZENŢA SOCIALĂ 34.00 5.21 27.50 6.49 32.19 6.43 32.196 5.85

5. SA ACCEPTAREA DE SINE 19.20 3.57 18.41 4.09 19.39 3.61 21.184 3.41

6. WB STARE DE BINE 37.50 4.01 34.51 5.78 30.30 6.40 38.728 4.05

7. RE RESPONSABILITATE 31.00 4.92 29.42 4.78 23.53 4.99 31.158 4.98

8. SO SOCIALIZARE 36.50 5.83 36.34 6.07 31.85 5.83 39.468 5.76

9. SC AUTOCONTROL 31.00 3.82 30.60 7.60 24.42 6.26 34.819 7.78

10. TO TOLERANŢA 23.00 4.10 18.35 4.71 15.48 3.46 22.310 4.87

11. GI IMPRESIA BUNĂ 20.00 6.72 21.74 7.03 16.88 5.43 25.096 7.07

12. CM COMUNALITATE 25.12 2.01 21.93 3.56 20.51 3.72 24.395 2.39

13. AC REALIZARE CONFORMISM 27.52 5.03 25.40 5.34 22.68 4.58 31.023 4.12

14. AI REALIZARE INDEPENDENŢĂ 18.73 4.33 16.50 3.77 16.16 3.57 18.199 3.73

15. IE EFICIENŢĂ INTELECTUALĂ 39.23 3.81 35.48 5.23 33.28 5.73 38.655 5.60

16. PY INTUIŢIE PSIHOLOGICĂ 11.01 3.07 12.29 2.77 11.39 2.72 12.012 3.08

17. FX FLEXIBILITATE 9.20 4.51 6.35 4.02 7.11 3.62 5.225 3.30

18. FE FEMINITATE 16.21 2.62 17.01 4.32 17.02 3.98 16.927 3.41

83 din 165

Page 84: Psihologie Militara - Suport de Curs

Prin profil specializat se înţelege un profil mediu, specific unei categorii sociale, profesionale, etnice sau de altă natură Pitariu, 1995, p.64.

Realizarea unui astfel de profil specializat conduce automat la obţinerea unor informaţii definitorii şi relevante pentru luarea deciziei psihologice, prin compararea profilului individual al subiectului examinat cu profilul grupului profesional de referinţă.

Pentru a ajunge la un astfel de profil considerăm necesare realizarea unor studii comparative asupra informaţiilor şi rezultatelor obţinute de distinşi psihologi care au cercetat personalitatea umană prin intermediul C.P.I.

Fără a avea pretenţia unui studiu intercultural Anastasi, 1968, p. 448, în sensul stric al termenului, vom porni demersul nostru teoretico-statistic cu prezentarea în tabelul nr.10.9 a etaloanelor stabilite de către unii cercetători asupra unor loturi de populaţie de sex masculin H. Gough-1969, H.Pitariu-1980, Popescu-Neveanu-1993, C.M.S.A.P.-1998.

Mediile statistice obţinute pe scalele chestionarului sunt necesare la realizarea foilor de profil în note standard T, pentru populaţia de sex masculin şi, totodată, pentru trasarea graficelor

84 din 165

Legenda:S.E.P.A. 1P.P.N. 2

Figura nr.10.4

1

2

Legenda:S.E.P.A. 1P.P.N. 2H.P. 3

Figura nr.10.3

1

2

3

Page 85: Psihologie Militara - Suport de Curs

profilelor medii ale populaţiilor respective.Pentru o explicaţie mai relevantă a diferenţelor existente între unele distribuţii statistice utilizate la etalonarea chestionarului, prezentăm mai multe profile psihologice.

Fiecare profil mediu va fi analizat prin raportare la celelalte profile medii care, prin vizualizare, devin mult mai comprehensive în demersul explicativ.

Prezentăm în figura nr. 10.3, prin vizualizare pe un etalon în note standard T, profilele medii ale rezultatelor obţinute de unii psihologi români în urma prelucrării statistice a informaţiilor culese cu ajutorul chestionarului C.P.I.

Etalonul este realizat pentru populaţia americană de către psihologul H.G. Gough, autorul chestionarului C.P.I. ***Inventarele multifazice …, 1991, p. 209.

Profilele medii obţinute de Popescu-Neveanu şi C.M.S.A.P. sunt vizualizate în figura nr. 10.4 pe un etalon realizat de Horia Pitariu în anul 1980 pe un eşantion reprezentativ format din 570 de persoane de sex masculin .

85 din 165

Legenda:P.N. =1H.P. ==2

Figura nr.10.6

1

2

0

10

20

30

40

50

60

70

80

90

100

110

Do Cs Sy Sp Sa Wb Re So Sc To Gi Cm Ac Ai Ie Py Fx Fe

Legenda:S.E.P.A. 1H.P. 2

Figura nr.10.5

1

2

Page 86: Psihologie Militara - Suport de Curs

Tabelul nr. 10.9Transformarea în note standard T a cotelor brute

SCALA AUTORCOTE BRUTE

0 5 10 15 20 25 30 35 40 45 50 55

Domax. 46

CMSAP -20,13 -9,11 1,90 12,92 23,94 34,97 45,99 57,01 68,03 79,05PITARIU 0,61 10 19,38 28,76 38,14 47,52 56,90 66,28 75,66 85,04

NEVEANU -0,43 9,54 19,52 29,50 39,48 49,46 59,44 69,42 79,40 89,38

Csmax.32

CMSAP -0,25 13,17 26,61 40,04 53,47 66,91 80,34 93,78PITARIU 11,35 23,19 35,04 46,89 58,74 70,59 82,44 94,12

NEVEANU 5,32 18,76 32,20 45,64 59,08 72,52 85,96 99,40

Symax. 36

CMSAP -14,24 -2,48 9,28 21,04 32,81 44,57 56,34 68,10 79,87PITARIU 1,53 12,52 23,51 34,50 45,49 57,48 67,47 78,46 89,45

NEVEANU 0,52 11,56 22,60 33,64 44,67 55,71 66,75 77,79 88,83

Spmax. 56

CMSAP -5,07 3,47 12,03 20,58 29,13 37,69 46,24 54,79 63,34 71,90 80,45 89,00PITARIU 7,62 15,33 23,03 30,73 38,44 46,14 53,85 61,55 69,26 76,96 84,66 92,37

NEVEANU -0,06 7,71 15,48 23,26 31,04 38,81 46,59 54,37 62,14 69,92 77,69 85,47

Samax. 34

CMSAP -12,06 2,58 17,23 31,88 46,53 61,18 75,83 90,48PITARIU 4,98 17,21 29,43 41,66 53,88 66,11 78,33 90,56

NEVEANU -3,71 10,13 23,98 37,83 51,68 65,54 79,39 93,24

Wbmax. 44

CMSAP -45,62 -33,27 -20,93 -8,58 3,75 16,10 28,44 40,79 53,14 65,48PITARIU -9,70 -1,05 7,59 16,24 24,89 33,54 42,19 50,84 59,49 68,14

NEVEANU 2,65 10,46 18,28 26,09 33,90 41,17 49,53 57,34 65,15 72,96

Re max. 42

CMSAP -12,60 -2,55 7,48 17,53 27,58 37,62 47,67 57,71 67,76 77,81PITARIU -11,54 -1,08 9,37 19,83 30,29 40,75 51,21 61,67 72,13 82,59

NEVEANU 2,84 12,87 22,88 32,90 42,92 52,94 62,96 72,98 83,00 93,02

So max. 54

CMSAP -18,48 -9,80 -1,13 7,54 16,21 24,89 33,57 42,24 50,92 59,59 68,27 76.95PITARIU -9,86 -1,63 6,60 14,84 23,08 31,31 39,55 47,79 56,02 64,26 72,50 80,74

NEVEANU -4,63 3,94 12,52 21,09 29,67 38,25 46,82 55,40 63,97 72,55 81,13 89,70

Sc max. 50

CMSAP 5,23 11,66 18,09 24,52 30,94 37,37 43,80 50,23 56,66 63,08 69,51PITARIU 9,72 16,30 22,88 29,46 36,03 42,61 49,19 55,77 62,35 68,93 75,51

NEVEANU 10,99 18,97 26,96 34,95 42,93 50,92 58,91 66,90 74,88 82,87 90,86

To max. 32

CMSAP 4,15 14,41 24,69 34,96 45,25 55,53 65,81 76,08PITARIU 11,04 21,65 32,27 42,88 53,50 64,11 74,73 85,35

NEVEANU 5,26 19,71 34,16 48,61 63,06 77,51 91,96 106,41

Gi max.40

CMSAP 17,43 23,29 30,41 36,90 43,38 49,87 56,36 62,85 69,33PITARIU 19,07 26,18 33,30 40,41 47,52 54,65 61,74 68,86 75,97

NEVEANU 18,91 28,12 37,32 46,53 55,74 64,95 74,16 83,37 92,57

Cm max. 28

CMSAP -52,45 -31,45 -10,45 10,54 31,54 52,54 73,54PITARIU -11,60 2,44 16,48 30,53 44,56 58,62 72,66

NEVEANU -5,13 8,30 21,74 35,18 48,62 62,06 75,51

Ac max. 38

CMSAP -25,37 -13,22 -1,07 11,07 23,21 35,36 47,51 59,66 71,81PITARIU 2,43 11,79 21,16 30,52 39,88 49,25 58,61 67,97 77,34

NEVEANU 0,48 11,39 22,31 33,23 44,14 55,06 65,98 76,89 87,81

Aimax. 32

CMSAP 1,16 14,58 28,00 41,41 54,83 68,24 81,66 95,06PITARIU 6,23 19,49 32,76 46,02 59,28 72,54 85,80 99,07

NEVEANU 4,73 18,73 32,74 46,75 60,75 74,76 88,76 102,77

Ie max.32

CMSAP -14,52 -6,17 2,16 10,51 18,86 27,20 35,55 43,89PITARIU -17,83 -8,27 1,28 10,84 20,40 29,96 39,52 49,08

NEVEANU -8,08 0,64 9,37 18,09 26,82 35,54 44,27 53,00

Py max. 22

CMSAP 11,02 27,24 43,47 59,69 75,91 92,14PITARIU 5,63 23,68 41,73 59,78 77,83 95,88

NEVEANU 8,12 26,50 44,88 63,27 81,65 100,03

Fx max. 22

CMSAP 34,17 49,31 64,46 79,61 94,75 109,90PITARIU 34,20 46,64 59,07 71,51 83,95 96,39

NEVEANU 30,35 44,17 57,98 71,79 85,60 99,41

Fe max.38

CMSAP 0,38 15,04 29,69 44,35 59,00 73,66 88,31 102,96 117,62PITARIU 10,62 22,19 33,77 45,34 56,92 68,49 80,06 91,64 103,21

NEVEANU 7,23 19,79 32,36 44,92 57,48 70,05 82,61 95,17 107,72

Profilele medii obţinute de Horia Pitariu şi S.E.P.A. sunt vizualizate în figura nr. 10.5 pe etalonul realizat de Popescu-Neveanu în anul 1993 pe un eşantion reprezentativ de populaţie românească format din 221 de persoane de sex masculin.

Profilele medii obţinute de Horia Pitariu şi Popescu-Neveanu sunt vizualizate în figura nr. 10.6 pe etalonul realizat de C.M.S.A.P. în anul 1998 pe un lot reprezentativ format din 342 de persoane de sex masculin.

86 din 165

Page 87: Psihologie Militara - Suport de Curs

Profilele medii au fost obţinute pe baza datelor din tabelul nr. 10.9 în care sunt prezentate transformările cotelor brute în note T cu formula T=50+10*(X-m)/, unde X reprezintă valoarea cotei brute, m este media scalei respective, iar este abaterea sau deviaţia standard Smith, 1971, p. 83.

Aceste reprezentări grafice evidenţiază că există diferenţe semnificative între categoriile de populaţie supuse examinării psihologice cu ajutorul inventarului C.P.I. Se poate observa că profilul mediu C.M.S.A.P., indiferent de etalonul pe care este vizualizat, oscilează cel mai aproape de valorile medii.

Profilul mediu C.M.S.A.P. înregistrează scoruri medii de valoare mai ridicată în raport cu celelalte două profile, pe 15 din cele 18 scale ale C.P.I., mai precis pe toate scalele factorilor eficienţă interpersonală F1 (dominanţă, capacitate de statut, sociabilitate, prezenţă socială, acceptare de sine, stare de bine), maturitate socială F2 (responsabilitate, socializare, autocontrol, toleranţă, impresie bună, comunalitate) şi motivaţia potenţialului de realizare personală F3 (realizare prin conformism, realizare prin independenţă, eficienţă personală). Factorul ce evidenţiază modalităţile intelectual-atitudinale şi tipologia feminitate vs masculinitate F4 prezintă valori sensibil egale pentru dimensiunile înclinaţie psihologică şi feminitate/masculinitate faţă de celelalte două profile.

Profilul C.M.S.A.P. pentru factorul F1, cu nivelul său peste media populaţiei, evidenţiază că subiecţii examinaţi se deosebesc prin anumite dimensiuni ale personalităţii care intervin în: afirmarea persoanei, imaginea de sine, siguranţa de sine şi adecvarea interpersonală. Aceste diferenţe se explică prin faptul că populaţia studiată este selecţionată şi supusă unui îndelung antrenament privind relaţionarea interpersonală, autocunoaşterea, adaptarea în situaţii diverse şi dificile care se realizează pe parcursul anilor de pregătire de specialitate în instituţiile militare şi, mai apoi, perfecţionată la locul de muncă al cadrelor militare.

Profilul C.M.S.A.P., pentru factorul F2, reliefează că această categorie socioprofesională prezintă scoruri peste medie raportate la opţiunile valorice şi maturitatea socială care, de altfel, îi permit o bună inserţie în mediul existenţial comunitar, prin chiar specificul cerinţelor pe care profesia militară le formulează şi pe care cadrele militare formate şi selecţionate le intuiesc.

Profilul C.M.S.A.P., pentru factorul F3, vizualizează faptul că nivelul motivaţional al potenţialului de realizare personală şi al focalizării pe valorile intelectuale este deasupra mediei populaţiei şi prezintă un vârf de creştere semnificativă pe scala realizării prin conformism. Aceasta nu trebuie interpretată în sensul stereotipiei neproductive ci, dimpotrivă, al manifestării

87 din 165

Legenda:1 Maxim2 Minim

Figura nr. 10.7

1

2

Page 88: Psihologie Militara - Suport de Curs

unei atitudini pozitive faţă de activitatea organizată, planificată şi eficientă, care presupune cooperarea în cadrul colectivului.

Cota brută medie a profilului C.M.S.A.P. , mai scăzută pe scala flexibilităţii, dar superioară mediei pe oricare etalon construit, se explică empiric prin faptul că subiecţii examinaţi reprezintă, în genere, persoane cu o atitudine relativ mai puţin degajată şi independentă, mai cenzurată şi precaută, cu respect faţă de autoritate, obiceiuri şi tradiţii, iar uneori chiar cu o nuanţă de uşoară rigiditate, formalism şi pedanterie în gândire. Profilul mediu C.M.S.A.P. evidenţiază şi faptul că subiecţii posedă caracteristici exprimate prin calificative ca hotărâre, organizare, eficienţă practică, minuţiozitate, dar şi încăpăţânare şi severitate.

Pentru a sublinia valoarea de diagnostic a profilului specializat prezentăm în figura nr. 10.7 valorile minime şi maxime obţinute prin calculul statistic aplicat informaţiilor culese cu ajutorul C.P.I. de la subiecţii examinaţi de C.M.S.A.P. în mediul militar şi pe populaţie de sex masculin.

Cele două profile prezentate evidenţiază un areal valoric substanţial în care pot evolua caracteristicile psihologice ale personalităţii subiectului examinat. Decizia privind rezultatul examenului psihologic va include ca modalitate de abordare şi analiza profilului psihologic obţinut prin transformarea cotelor brute ale fiecărei dimensiuni de construct în note standard T.

Pentru ca decizia pe structura psihică de personalitate să fie favorabilă subiectului examinat trebuie ca valorile dimensiunilor să oscileze în jurul profilului mediu, între limitele corespunzătoare intervalului 40-70 exprimat în note standard T.

Eventuale aisberguri dimensionale, fie peste nota standard T=70, fie sub nota standard T=30, vor face obiectul interviului psihologic, necesar decelării unora din cauzele accentuărilor respective.

În figura nr.10.8 se prezintă profilele psihologice ale unor subiecţi examinaţi cu ajutorul chestionarului C.P.I., dintre care unul (profilul 1) a fost declarat admis psihologic, iar celălalt (profilul 2) a fost declarat respins psihologic, pentru activitatea la care s-a solicitat selecţia prin examen psihologic.

Cele două profile psihologice reprezintă cazuri tipice şi elocvente pentru deciziile respective, iar prezentarea acestora are scopul de a reliefa modalitatea prin care se pot lua deciziile în cazurile evidente.

Se înţelege că, în mod practic, fiecare profil psihologic va fi analizat şi coroborat cu interviul psihologic, anamneza psihologică sau cu alte metode, tehnici şi procedee specifice investigaţiei psihodiagnostice.

Rezultatele obţinute cu ajutorul profilului mediu specializat asigură o mai bună radiografiere a trăsăturilor de personalitate şi, totodată, oferă psihologului diagnostician un

88 din 165

0

10

20

30

40

50

60

70

80

90

100

110

Do Cs Sy Sp Sa Wb Re So Sc To Gi Cm Ac Ai Ie Py Fx Fe

Legenda:ADMIS 1RESPINS 2

Figura nr. 10.8

1

2

Page 89: Psihologie Militara - Suport de Curs

spectru mai larg de fundamentare a deciziei în cadrul sistemului complex de evaluare a potenţialului adaptativ individual.

10.3.4.2. Inventarul de personalitate Freiburg (F.P.I.)

Inventarul F.P.I., ajuns în 1978 la cea de-a treia ediţie publicată, a fost elaborat de către J. Fahrenberg, H. Selg şi R. Hampel de la Universitatea Freiburg.

Contribuţii la perfecţionarea acestui instrument psihodiagnostic au fost aduse de Graw (1970), Grundler (1970), Schott şi Lass (1971), Hobi şi Richter (1973), Metesanz şi Lass (1978).

În România, adaptarea inventarului a fost făcută de către un colectiv de autori coordonat de dr. psih. Valeriu Ghigeanu, iar primul program pe calculator al F.P.I. a fost definitivat de dr. Cornel Cotor ***Caiet metodologic …, 1983.

O contribuţie deosebită la utilizarea cu succes a inventarului F.P.I. în psihodiagnoza personalităţii şi investigarea capacităţii de adaptare la viaţa militară a fost adusă de către profesor dr. psiholog Horia Pitariu şi psiholog Ligia Iernuţan începând cu anul 1984 Pitariu, Iernuţan, 1984, pp.47-54).

Inventarul multifazic de personalitate F.P.I. este construit pe fundamentul unor teorii tradiţionale cu privire la conceptul de personalitate umană, dar prin raportare directă la nosologia psihiatrică şi prin aplicarea metodei de analiză factorială.

Tabelul nr. 10.10

SCALA DESCRIERE

N Nervozitate, tulburări psihosomatice cu caracter subiectiv: tulburări de somn, stări generale proaste, dureri, nelinişte, instabilitate, fatigabilitate, metoropatie

AAgresivitate, imaturitate emoţională la nivel dispoziţional şi chiar real: acte de agresiune corporală, verbală sau imaginară, reacţii negative faţă de obiecte sau animale, impulsivitate, exaltare, sadism

DDepresie, nesiguranţă care indică: dispoziţie generală proastă, singurătate, epuizare, iritabilitate, nemulţumire, anxietate, apatie, concentrare redusă

EEmotivitate, frustrare cu referire la: iritabilitate, tensiune, susceptibilitate, emotivitate, nelinişte, nerăbdare, furie şi agresivitate, afecte violente, toleranţă scăzută la frustrare

SSociabilitate evidenţiată prin: dorinţa şi tendinţa de a stabili contacte sociale, activism, voiciune, comunicativitate, spirit întreprinzător, promptitudine în replică

CCalm, încredere în sine, sânge rece exprimate în proporţii de: iritabilitate, îngrijorare, pesimism, descurajare, indecizie, tendinţe spre supărare şi decepţie

TDTendinţa de dominare, reactivitate, agresivitate care indică : egocentrism, suspiciune, neîncredere, agresivitate verbală, fizică şi socială, autoritar-conformist

IInhibiţie, tensiune puse în evidenţă de : timiditate, trac, neplăceri fizice în diverse situaţii, incapacitate de relaţionare, indecizie, iritabilitate, emoţii violent-vegetative, lentoare fizică şi acţională

FDFire deschisă, autocritică structurată în: atitudine dezinvoltă, recunoaşterea facilă a unor defecte şi slăbiciuni general umane, tendinţă spre autocritică

EXExtraversie-introversie cu accent pe: sociabilitate, conduită degajată, nevoia de contacte sociale, plăcerea pentru variaţie şi divertisment, activism, dominaţie

NLELabilitate emoţională prin care se afirmă: dispoziţia labilă sau stabilă, tristeţea, depresivitatea, iritabilitatea, vulnerabilitatea la frustrare, starea de permanentă tensiune, apatia, reveria, culpabilizarea

MMasculinitatea evidenţiată de : afirmarea comportamentului activ, conştiinţa de sine, dispoziţia echilibrată, lipsa tracului, lipsa neplăcerilor organice, optimism

Caracterul multifazic şi factorial se regăseşte numeric în cele 12 scale ale formei complete a inventarului ce cuprinde 212 itemi, iar conţinutul nosologic psihiatric vizează comportamente şi atitudini referitoare la: nervozitate şi tulburări psihosomatice; agresivitate şi imaturitate emoţională; depresie şi nesiguranţă; emotivitate şi frustrare; sociabilitate; calm şi siguranţă de sine; tendinţa de dominare, reactivitate şi agresivitate; inhibiţie şi tensiune; fire deschisă şi spiritul autocritic; extraversie-introversie; labilitate emoţională; masculinitate sau comportament activ.

În tabelul nr. 10.10, prezentăm o succintă descriere a scalelor inventarului F.P.I.Pentru valorificare, trebuie ca rezolvarea inventarului să fie integrală, adică să aibă

răspunsuri la toate întrebările. Valorificarea presupune aplicarea celor 12 grile de corectare prin

89 din 165

Page 90: Psihologie Militara - Suport de Curs

care se asigură calcularea valorilor (cotelor) brute. Din raţiuni de ordin practic valorile brute ale fiecărei scale sunt transformate în stanine (scală în nouă trepte). Dacă investigaţia se cere a fi mult mai minuţioasă şi se doreşte o analiză complexă şi de fineţe, atunci este necesară folosirea notelor standard T.

Pentru a putea fi utilizat în procesul de selecţie şi examinare psihologică a personalului care activează în mediul militar, inventarul F.P.I. a fost etalonat de către C.M.S.A.P., pentru această categorie socioprofesională. O primă etalonare a fost realizată în anul 1995 pe un număr de 654 de subiecţi de sex masculin, iar o a doua etalonarea s-a efectuat în anul 1998 pe un număr de 801 subiecţi de sex masculin.

Tabelul nr. 10.11

SCALE F.P.I.

N1- A2- D3- E4- S5+ C6+ TD7+ I8- FD9+ E10- Nle11- M12+

1995Media 6.278 7.420 8.997 6.963 17.925 11.448 8.246 6.110 8.596 14.485 8.997 17.058

A.S. 5.355 4.045 5.964 4.486 5.149 3.263 4.109 4.147 2.997 4.337 5.163 3.860

1998Media 5.685 6.248 8.197 5.855 18.016 11.542 6.520 5.738 8.787 14.151 8.267 16.980

A.S. 4.805 3.299 5.861 4.173 4.854 3.185 3.739 3.841 3.154 4.159 4.962 3.722

În tabelul nr. 10.11 prezentăm mediile şi abaterile standard pentru cele două loturi pentru care s-au efectuate etalonările.

Se poate constata că diferenţele nu sunt semnificative din punct de vedere empiric. Valorile minime şi maxime realizate pe cele două loturi experimentale sunt prezentate în

tabelul nr. 10.12 unde, de asemenea, se poate firesc observa că nu există salturi spectaculoase între acestea.

Tabelul nr. 10.12

SCALE F.P.I.

N1- A2- D3- E4- S5+ C6+ TD7+ I8- FD9+ E10- Nle11- M12+

1995Minim 0 0 0 0 1 1 0 0 1 2 0 3

Maxim 33 25 27 24 28 21 19 25 21 24 24 25

1998Minim 0 0 0 0 3 0 0 0 0 1 0 1

Maxim 31 20 28 21 29 20 26 18 23 24 23 25

Pentru comparaţie, prezentăm în tabelul nr. 10.13 mediile şi abaterile standard obţinute la experimentarea F.P.I. în anul 1984, în vederea adaptării acestuia la populaţia ţării noastre Pitariu, Iernuţan, 1984. În acelaşi tabel sunt consemnate şi rezultatele obţinute de autorii chestionarului pe lotul de referinţă Fahrenberg, Selg, Hampel, 1978.

Tabelul nr. 10.13

SCĂRI

F.P.I.

Lot experimental (19 ani)N = 550

Lot de referinţă (15-30 ani)

N = 112 tMEDIA MEDIA

90 din 165

Page 91: Psihologie Militara - Suport de Curs

NERVOZITATE 8.79 5.88 9.72 5.84 1.66

AGRESIVITATE 8.23 4.28 10.12 5.14 4.12*

DEPRESIVITATE 12.44 6.36 13.04 6.28 0.91

EXCITABILITATE 7.97 4.65 9.31 5.06 1.60

SOCIABILITATE 15.65 5.61 14.62 5.47 0.64

CALM 10.95 3.75 10.95 4.09 0.00

TENDINŢA DE DOMINARE 8.90 3.88 8.69 4.54 0.51

INHIBIŢIE 8.66 4.24 9.03 4.08 0.85

SINCERITATE 9.05 3.17 10.70 2.69 5.16*

EXTRAVERSIUNE 13.58 3.73 12.35 4.71 3.04

LABILITATE EMOŢIONALĂ 11.16 5.09 11.94 5.30 1.47

MASCULINITATE 15.10 3.81 14.93 3.64 0.34

*Semnificativ la pragul de p < 0,01

Realizarea profilului psihologic al inventarului F.P.I., pentru cele două experimentări efectuate de C.M.S.A.P., a impus calcularea notelor standard T.

Acestea sunt prezentate în tabelul nr. 10.14 şi au fost calculate cu formula T = 50+10*(X-m)/, unde X este valoarea brută, m este media scalei, iar reprezintă abaterea standard pentru fiecare dimensiune a chestionarului.

Tabelul nr. 10.14VALORI BRUTE

0 5 10 15 20 25 30 35N1

Max341995 38.276 47.163 56.950 66.287 75.624 84.962 94.298 103.631998 38.568 48.574 58.980 69.381 79.791 90.197 100.60 111.00

A2Max26

1995 31.656 44.017 56.378 68.739 81.100 93.461 105.821998 31.060 46.277 61.373 76.529 91.685 106.84 121.99

D3Max28

1995 34.914 43.298 51.681 60.065 68.449 76.832 85.2161998 36.014 44.545 53.076 61.607 70.138 78.669 87.200

E4Max20

1995 34.478 45.624 56.769 67.915 79.0611998 35.964 47.951 59.932 71.914 83.896

S5Max28

1995 15.187 24.898 34.608 44.314 54.029 63.740 73.4511998 12.884 32.185 33.485 43.786 54.087 64.388 74.688

C6Max20

1995 14.915 30.239 45.562 60.885 76.2091998 13.761 29.459 45.158 60.857 76.555

Td7Max20

1995 29.931 42.100 54.268 66.437 78.6051998 32.562 45.934 59.307 72.679 86.052

I8Max20

1995 35.266 47.323 59.380 71.437 83.4941998 35.061 48.067 61.096 74.113 87.130

Fd9Max14

1995 21.317 38.001 54.684 71.3681998 22.140 37.993 53.845 69.698

E10Max24

1995 21.247 30.931 40.615 50.300 59.984 69.6681998 15.974 27.997 40.019 52.041 64.036 76.085

Nle11Max24

1995 32.575 42.258 51.942 61.626 71.311 80.9951998 33.339 43.415 53.492 63.569 73.645 83.722

M12Max26

1995 5.808 18.761 31.715 44.668 57.621 70.575 83.5281998 4.379 17.813 31.246 44.680 58.113 71.547 84.981

În figura nr. 10.9 este prezentat profilul psihologic mediu al lotului experimental 1995 pe etalonul lotului experimental 1998.

91 din 165

Figura nr.10.9

0102030405060708090

100 110

N A D E S C Td I Fd E Nl M

Dimensiuni

Note standard T

Page 92: Psihologie Militara - Suport de Curs

În figura nr. 10.10 este prezentat profilul psihologic mediu al lotului experimental 1998 pe etalonul lotului experimental 1995. Din figurile nr. 10.9 şi 10.10, ca de altfel şi din datele statistice prezentate în tabelele nr.10.11, 10.12 şi 10.13, rezultă că nu sunt diferenţe spectaculoase între etaloanele celor două loturi, ceea ce arată că există o anume constantă psihologică a criteriilor pentru populaţia examinată sau, altfel spus, se respectă criteriile de validare şi fidelitate ale chestionarului.

.

Din considerente care reglementează selecţia, orientarea şi promovarea carierei militare (***Concepţia privind promovarea …, 1998), în figura nr. 61011, pe un etalon al anului 1998, prezentăm patru profile psihologice ale unor subiecţi, dintre care doi (profilele 1 şi 2) au fost declaraţi admis psihologic, iar ceilalţi doi (profilele 3 şi 4) au fost declaraţi respins psihologic, în raport cu cerinţele specifice activităţii la care au fost recomandaţi să participe.

92 din 165

Figura nr. 10. 11

0102030405060708090

100110

N A D E S C Td I Fd E Nl MDimensiuni

Note standard T

1

2

3

4

Figura nr. 10.10

0102030405060708090

100110

N A D E S C Td I Fd E Nl M

Dimensiuni

Note standard T

Page 93: Psihologie Militara - Suport de Curs

Pentru înţelegerea corectă a reprezentării grafice sunt necesare următoarele precizări: valorile mari peste medie ale celor 7 scale din componenţa nucleului decizional N1, A2,

D3, E4, Td7, I8, Nl11 evidenţiază posibilele accentuări, dizarmonii şi chiar tulburări de natură psihiatrică;

valorile mici sub medie ale celor 5 scale suplimentare de decizie S5, C6, Fd9, E10, M12 sunt cele care, dimpotrivă, oferă informaţii cu privire la unele aspecte psihocomportamentale pozitive.

Se poate observa că unul dintre subiecţii admişi prezintă toate valorile peste media categoriei socioprofesionale, iar celălalt are valori care oscilează în jurul mediei respective, dar în arealul considerat normal psihoprofesional.

De asemenea, dintre subiecţii respinşi, unul are aproape toate valorile dimensiunilor peste limita de normalitate psihoprofesională, iar celălalt, prezintă valori în afara limitei minime de admisibilitate pentru scalele nucleului psihoclinic decizional.

Se poate concluziona că: Realizarea unui etalon valoric decizional al inventarului F.P.I. pentru o anume categorie

socioprofesională se impune cu necesitate. Pentru raţiuni de ordin practic se poate utiliza în luarea deciziei etalonul cuantificabil în

stanine (nouă clase standard). În situaţia în care se impune o analiză detaliată, nuanţată şi de profunzime a personalităţii

subiectului examinat este de preferat ca investigaţia să includă, ca modalitate de abordare, realizarea profilului psihologic în note standard T, care oferă un spectru psihoanalitic de o mai largă deschidere explicativ-interpretatativă.

10.3.5. Probe de potenţial de lider

În sistemul probelor de examinare şi selecţie psihologică a ofiţerilor pentru diferite misiuni speciale sunt cuprinse şi probe pentru determinarea stilului managerial.

Nevoia de management performant impune psihologiei militare, în general, şi psihodiagnosticului, în special, elaborarea unei noi paradigme pentru selecţia personalului de conducere, care să contribuie la o mai bună gestionare a tuturor resurselor organizaţiei militare, în vederea maximizării rezultatelor.

Elaborarea unei metodologii de selecţie trebuie să ia în calcul şi reproiectarea bateriilor de examinare care, în contextul dat, să permită includerea testelor pentru determinarea potenţialului de lider.

10.3.5.1. Chestionarul de intercomunicare pentru lider (C.I.C.- 96).

Acest chestionar îşi propune să determine, pe baza configurării sistemului relaţiilor de intercomunicare a persoanei, modul de structurare a potenţialului managerial al unui ofiţer pentru unul din următoarele stiluri de conducere: stilul centrat pe acţiune, stilul centrat pe proces, stilul centrat pe oameni şi stilul centrat pe idei.

93 din 165

Page 94: Psihologie Militara - Suport de Curs

Modul de structurare a relaţiilor de intercomunicare, specific fiecărui ofiţer, oferă informaţii suplimentare pentru o mai bună ierarhizare a candidaţilor care aspiră la o funcţie în cadrul unei misiuni, în raport cu cerinţele acesteia (funcţie de comandă, funcţie de execuţie etc.).

10.3.5.1.1. Prezentare generală

Proba C.I.C.-96 reprezintă o adaptare, la specificul selecţie în armata română, a unui chestionar utilizat în selecţia personalului de către departamentele de resurse umane din unele armate occidentale (Cracsner, Voicu, 1996). Chestionarul are 80 de itemi care sunt grupaţi doi câte doi. Aceştia formează o entitate problematică la care se solicită un răspuns, conform opţiunii proprii subiectului, pentru un singur item al diadei respective.

Chestionarul grupează câte 20 de itemi (maxim posibil) pe fiecare dimensiune identificată a stilului relaţional-intercomunicaţional. Principalele dimensiuni măsurate sunt:

stilul centrat pe acţiune ( Action - A); stilul centrat pe proces (Process - PR); stilul centrat pe oameni (People - PE); stilul centrat pe idei (Idea - I).

Pe scurt, caracteristicile stilurilor intercomunicaţionale, ca de altfel şi impactul lor asupra comunicării, se prezintă astfel:

I. Persoana orientată spre acţiune (A):a) Ea vorbeşte despre: rezultate, obiective, performanţă, productivitate, eficienţă,

mersul înainte, feed-back, experienţă, competiţii, întreceri, succese, realizări, schimbare, decizii etc.;

b) Ea este: pragmatică, directă, la obiect, nerăbdătoare, hotărâtă, rapidă, iute, sare de la o idee la alta, energică, competitivă, provocatoare etc.;

c) Comunicarea cu o persoană orientată spre acţiune presupune respectarea următoarelor reguli:

- centrează (focalizează) discuţia de la început pe rezultate (prezintă concluzia);

- stabileşte cea mai bună recomandare (nu oferi mai multe soluţii alternative);

- fii cât mai scurt posibil;- subliniază valoarea practică a ideilor tale;- foloseşte materiale ilustrative (vizuale).

II. Persoana orientată spre proces (PR):a) Ea vorbeşte despre: fapte, procedee, planificare, eliminarea dificultăţilor,

analiză, experimentare, detalii etc.;b) Ea este: sistematică, algoritmică, logică, factuală, prolifică, neemotivă,

precaută, prevăzătoare, grijulie, răbdătoare etc.;c) Comunicarea cu o persoană orientată spre proces presupune respectarea

următoarelor reguli:- fii precis (fundamentat pe fapte);- organizează-ţi prezentarea într-o formă logică (cadru, situaţie,

rezultate);- înlătură recomandările (comentariile, sfaturile etc.) tale;- include opţiuni (alternative), cu pro şi contra;- nu lua cu asalt (nu grăbi, nu presa) persoana în cauză;- concentrează-ţi propunerile tale (realizează un punctaj).

III. Persoana orientată spre oameni (PE):a) Ea vorbeşte despre: oameni, nevoi, motivaţii, muncă în echipă, comunicare,

sentimente, înţelegere, autodezvoltare, sensibilitate, cooperare, credinţe, valori, speranţe, relaţii etc.;

b) Ea este: spontană, empatică, subiectivă, emoţională (afectivă), perceptibilă, înţelegătoare, sensibilă etc.;

94 din 165

Page 95: Psihologie Militara - Suport de Curs

c) Comunicarea cu o persoană orientată spre oameni presupune respectarea următoarelor reguli:

- acordă-i o discuţie scurtă (nu porni discuţia de departe, pe ocolite);- accentuează legăturile dintre propunerea ta şi oamenii interesaţi

(implicaţi);- arată cum ideea a lucrat bine şi în trecut;- indică sprijinul din partea unor oameni respectaţi;- foloseşte un stil scris informal (neoficial).

IV. Persoana orientată spre idei (I):a) Ea vorbeşte despre: concepte, inovaţie, creativitate, oportunităţi, posibilităţi,

proiecte nuanţate, alternative, noutăţi, interdependenţă, căi noi, metode noi, perfecţionări, probleme, potenţial, posibilităţi etc.;

b) Ea este: imaginativă, creativă, plină de idei, provocatoare, stimulativă, charismatică, greu de înţeles, nerealistă, egocentrică, agasantă etc.;

c) Comunicarea cu o persoană orientată spre idei presupune respectarea următoarelor reguli:

- acordă-i suficient timp pentru discuţie;- nu fi nerăbdător când ea trece brusc la altceva;- în deschidere încearcă să legi tema de discutat la un concept sau idee

apropiată (fii conceptual);- accentuează unicitatea ideii sau temei pe care o ai la îndemână;- scoate în evidenţă valoarea viitoare sau subliniază influenţa ideii tale

asupra viitorului;- dacă scrii unei astfel de persoane, încearcă să accentuezi, chiar de la

început, conceptele cheie care subliniază propunerea ta;- porneşte cu o expunere generală, globală şi mergi către particular.

10.3.5.1.2. Etalonarea chestionarului C.I.C.-96

Chestionarul a fost administrat unui lot de 95 de subiecţi, ofiţeri de arme şi grade diferite. În tabelul nr. 10.15 este prezentată repartiţia subiecţilor în raport cu vârsta a cărei valoare medie, în lotul experimental, este de 35,5 ani.

Tabelul nr. 10.15

NR. SUBIECŢIVÂRSTA

20-29 30-39 40-49 50-6095 20 50 20 5

Analiza distribuţie frecvenţelor rezultatelor obţinute de către cei investigaţi, pe fiecare stil managerial în parte, evidenţiază următoarea repartiţie a scorurilor (din totalul de 20 de puncte pe fiecare stil):

stilul orientat spre acţiune, între 4-17 puncte; stilul orientat spre proces, între 4-17 puncte; stilul orientat spre oameni, între 5-17 puncte; stilul orientat spre idei, între 2-13 puncte.

Se poate aprecia că:a) în general, subiecţii examinaţi se caracterizează într-o mai mare măsură prin stilurile

de comunicare orientate spre acţiune, proces şi oameni şi, într-o mai mică măsură, prin stilul orientat spre idei;

b) componenta definitorie într-o astfel de repartiţie o constituie însăşi profesia de ofiţer care, prin specificul ei, solicită din partea acestora anumite trăsături/calităţi pedagogice, psihologice şi psihosociale ca: tact, aptitudine pedagogică, tenacitate, voinţă, putere de muncă, discernământ, spirit critic şi autocritic, dragoste faţă de oameni etc.

95 din 165

Page 96: Psihologie Militara - Suport de Curs

Performanţele psihometrice ale subiecţilor se prezintă ca în tabelul nr.10.16.

Tabelul nr. 10.16

NR.SUBIECŢI

MĂRIMI MEDIIACŢIUNE PROCES OAMENI IDEI

x x x x 95 8.9 2.63 11.8 2.83 11.7 2.68 7.4 2.39

Din analiza coeficienţilor de corelaţie şi a dreptelor de regresie se deduc următoarele conotaţii statistice:

între stilul centrat pe acţiune şi stilul centrat pe proces există o corelaţie puternică (-0.728 la p=0.01), iar dreapta de regresie este negativă, având semnificaţia că rezultatele mari obţinute pe o dimensiune înseamnă rezultate mici obţinute pe cealaltă şi invers;

între stilul centrat pe acţiune şi stilul centrat pe oameni există de asemenea o corelaţie relativ bună (-0.237 la p=0.01), iar dreapta de regresie este negativă, având semnificaţia că rezultatele mari obţinute pe o dimensiune înseamnă rezultate mici obţinute pe cealaltă şi invers;

între stilul centrat pe acţiune şi stilul centrat pe idei există o corelaţie semnificativă (0.197 la p= 0.05), iar dreapta de regresie este pozitivă, ceea ce ne determină să apreciem că rezultatele cresc sensibil simultan pe ambele dimensiuni sau, altfel spus, orice aport de idei implică o anumită acţiune, chiar dacă raporturile de interdeterminare sunt relativ mici; faptul că între cele două dimensiuni corelaţia este pozitivă aceasta oferă o bună prognoză în folosirea unor metode de stimulare a creativităţii de grup cum ar fi brainstorming-ul, sinectica etc.

între stilul centrat pe proces şi stilul centrat pe oameni există o corelaţie relativ semnificativă (-0.103 la p=0.05), iar dreapta de regresie este negativă, ceea ce înseamnă că rezultatele mari obţinute pe o dimensiune determină rezultate mici în cealaltă dimensiune şi invers;

între stilul centrat pe proces şi stilul centrat pe idei există o bună corelaţie (-0.212 la p=0.01), iar dreapta de regresie este negativă, ceea ce înseamnă că rezultatele mari obţinute pe o dimensiune determină rezultate mai mici în cealaltă dimensiune;

între stilul centrat pe oameni şi stilul centrat pe idei există o corelaţie semnificativă (-0.728 la p=0.01), iar dreapta de regresie este negativă, ceea ce înseamnă că rezultatele mari obţinute pe o dimensiune determină rezultate mai mici în cealaltă dimensiune.

Din cele prezentate rezultă că cele mai relevante semnificaţii sunt efectul determinărilor reciproce dintre centrarea pe acţiune şi centrarea pe proces, precum şi dintre centrarea pe idei şi centrarea pe oameni.

Etalonul este realizat pe o scală cu cinci clase şi este prezentat în tabelul următor.

Tabelul nr. 10.17

Nr.Crt.

COTE % COTE BRUTENote standard

Apreciere calitativăTeoretice Cumulate A PR PE I

1 6,7 6,7 0-5 0-6 0-7 0-3 I Foarte slab2 24,2 30,9 6-7 7-10 8-10 4-6 II Slab3 38,2 69,1 8-10 11-13 11-13 7-8 III Mediu4 24,2 93,3 11-15 14-16 14-17 9-12 IV Bun5 6,7 100,0 16-20 17-20 17-20 13-20 V Foarte bun

10.3.5.1.3. Valoarea şi limitele chestionarului C.I.C.-96 96 din 165

Page 97: Psihologie Militara - Suport de Curs

Acest chestionar se prezintă ca o probă complexă, dar capabilă, ca în timp relativ scurt, să orienteze psihologul asupra eficienţei stilului managerial al subiectului propus pentru a îndeplini o anumită funcţie în cadrul unei misiuni.

Posibilităţile de utilizare sunt multiple, vizând diferite domenii ale activităţii militare, care presupun selecţionarea şi promovarea unei persoane dotate cu calităţi intelectuale şi psihocomportamentale cerute de psihoprofesiograma funcţiei respective.

Posibilităţile diagnostice şi prognostice ale chestionarului C.I.C.-96 au valoare augumentativă în contextul în care proba este administrată paralel cu alte chestionare de aptitudini şi/sau personalitate. Acest fapt îi lărgeşte evantaiul interpretativ, facilitând luarea unei decizii. Pentru activitatea de selecţie şi orientare profesională în armata română, chestionarul are caracter de noutate şi necesită încă numeroase experimentări. Cu toate acestea, chestionarul C.I.C.-96 poate fi introdus cu mult curaj într-o baterie de selecţie, orientare şi repartiţie a personalului armatei pe ruta profesională specifică.

10.3.5.2. Chestionarul de potenţial de lider (T.L.-C.C.E.-99)

10.3.5.2.1. Prezentare generală

Chestionarul pentru determinarea potenţialului de lider cuprinde 50 de situaţii problematice, fiecare având câte trei variante de răspuns la alegere. Se optează pentru o singură variantă de răspuns. Fiecare răspuns este cotat cu un anume punctaj. Prin însumarea punctelor se obţine un scor general care se transformă în note standard. Nota rezultată are semnificaţia unui anumit nivel al potenţialului de lider pe un continuum, de la potenţialul nesemnificativ (-) la potenţialul semnificativ (+).

Conţinutul situaţiilor se referă la o gamă largă de probleme pe care managerul organizaţiei militare trebuie să le rezolve în mod frecvent, astfel: În raport cu misiunea primită: repartizarea sarcinilor; transmiterea informaţiilor; cordonarea,

controlul şi evaluarea activităţii; respectarea normelor tehnice de protecţie a muncii; preocuparea pentru creşterea randamentului şi maximizarea rezultatelor etc.;

În raport cu sine: pregătirea profesională şi managerială; adoptarea unui stil de muncă flexibil şi eficient; luarea deciziilor; imaginea şi conştiinţa de sine reflectată de alţii; îndeplinirea ordinelor etc.;

În raport cu subordonaţii: instruirea; angrenarea în muncă; angajarea cu sarcini suplimentare; respectarea programului de lucru; respectarea ordinii şi legalităţii; aprecierea, evaluarea şi promovarea personalului; rezolvarea problemelor acestora, fie de muncă , fie personale etc.;

În raport cu şefii (superiorii): adoptarea unor atitudini de respect sau de obedienţă; consultarea; modalitatea de soluţionare a unor sarcini; argumentarea şi susţinerea propriilor propuneri în faţa acestora etc.

10.3.5.2.2. Metodă şi consideraţii psihologice

Chestionarul a fost administrat unui lot de 219 ofiţeri.

Tabelul nr. 10.18

Grad Frequency PercentValid

PercentCumulative

PercentCOL 2 ,9 ,9 ,9CPT 107 48,9 48,9 49,8

CPT.CDR 2 ,9 ,9 50,7CPT.ING 1 ,5 ,5 51,1

97 din 165

Page 98: Psihologie Militara - Suport de Curs

LT 10 4,6 4,6 55,7LT.CDR 25 11,4 11,4 67,1LT.COL 15 6,8 6,8 74,0LT.ING 2 ,9 ,9 74,9

MR 54 24,7 24,7 99,5SLT 1 ,5 ,5 100,0Total 219 100,0 100,0

Ofiţerii chestionaţi au grade diferite (tabelul nr.10.18) şi provin din arme diverse (tabelul nr. 10.19).

Media de vârstă a lotului experimental este de 35,2831 ani, ceea ce în mod empiric se exprimă ca vârsta la care opţiunile manageriale sunt clar definite.

Tabelul nr. 10.19

Frequency PercentValid

PercentCumulative

PercentARTILERIE 11 5,0 5,0 5,0

AUTO 5 2,3 2,3 7,3AVIAŢIE 19 8,7 8,7 16,0CHIMIE 1 ,5 ,5 16,4

ED. FIZICĂ 1 ,5 ,5 16,9FINANŢE 4 1,8 1,8 18,7

GENIU 17 7,8 7,8 26,5INFANTERIE 45 20,5 20,5 47,0JANDARMI 19 8,7 8,7 55,7

JUSTIŢIE 2 ,9 ,9 56,6LOGISTICĂ 19 8,7 8,7 65,3

MARINĂ 27 12,3 12,3 77,6POL..FRONTIERĂ 4 1,8 1,8 79,5POL. MILITARĂ 1 ,5 ,5 79,9PARAŞUTIŞTI 1 ,5 ,5 80,4

ART. ANTIAER. 19 8,7 8,7 89,0RADIOLOCAŢIE 4 1,8 1,8 90,9

SRI 3 1,4 1,4 92,2TANCURI 8 3,7 3,7 95,9

TOPOGEOGEZIE 1 ,5 ,5 96,3TRANSMISIUNI 7 3,2 3,2 99,5VÂNĂTORI M. 1 ,5 ,5 100,0

Total 219 100,0 100,0

În tabelul nr. 10.20 sunt prezentate valorile centrale ale notelor brute obţinute de subiecţii participanţi la experimentarea chestionarului, iar curba de frecvenţe şi histograma notelor brute sunt prezentate în figura nr. 10.12.

Tabelul nr. 10.20

NValid 219

Missing 0Mean 31,1370

Std. Error of Mean 1,5710Median 32,1000Mode 15,00

Std. Deviation 23,2487Variance 540,5041

98 din 165

Page 99: Psihologie Militara - Suport de Curs

Skewness -,215Std. Error of Skewness ,164

Kurtosis ,163Std. Error of Kurtosis ,327

Range 137,00Minimum -51,00Maximum 86,00

O analiză, fie ea şi succintă, a valorilor centrale, distribuţiei de frecvenţe şi histogramei notelor brute obţinute evidenţiază câteva elemente statistice importante pentru inferenţele de ordin psihologic.

Figura nr. 10.12

Curba de frecvenţe are o distribuţie aproape normală, cu o boltire accentuat ascuţită, cu o pantă negativă alungită şi cu o uşoară deplasare spre dreapta.

99 din 165

NPL NPL

TDPearson Correlation .232** Pearson Correlation .232**

Sig. (2-tailed) .007 Sig. (1-tailed) .004N 132 N 132

CSPearson Correlation .189* Pearson Correlation .189*

Sig. (2-tailed) .030 Sig. (1-tailed) .015N 132 N 132

SPPearson Correlation .183* Pearson Correlation .183*

Sig. (2-tailed) .036 Sig. (1-tailed) .018N 132 N 132

SAPearson Correlation -.159*

Sig. (1-tailed) .035N 132

WBPearson Correlation .151*

Sig. (1-tailed) .042N 132

** Correlation is significant at the 0.01 level (2-tailed ; 1-tailed)* Correlation is significant at the 0.05 level (2-tailed ; 1-tailed)

90,0

80,0

70,0

60,0

50,0

40,0

30,0

20,0

10,0

0,0

-10,0

-20,0

-30,0

-40,0

-50,0

Nivelul potentialului de leader

Fre

qu

en

cy

50

40

30

20

10

0

Std. Dev = 23,25

Mean = 31,1

N = 219,00

Page 100: Psihologie Militara - Suport de Curs

Tabelul nr. 10.21

Pentru un număr de 132 de ofiţeri din lotul experimental, testul potenţialului de lider a fost corelat cu dimensiunile măsurate de inventarele de personalitate F.P.I. şi C.P.I., iar în tabelul nr. 10.21 sunt prezentate corelaţiile semnificative obţinute în urma prelucrărilor statistice.

Se constată existenţa unor corelaţii semnificative între nivelul potenţialului de lider şi tendinţa de dominare (TD) măsurată cu chestionarul F.P.I. şi capacitatea de statut (CS), prezenţa socială (SP), acceptarea de sine (SA) şi sentimentul unei stări personale de bine (WB) măsurate cu chestionarul C.P.I..

Din punct de vedere psihologic, aceste elemente de ordin statistic sunt traductibile prin următoarele consideraţii: subiecţii examinaţi se caracterizează printr-un bun potenţial de lider, explicitat prin acceptarea

în mare măsură a răspunsurilor cotate pozitiv; potenţialul de lider se poate valida, într-o primă formă empirică, prin analiza funcţiilor pe care

le ocupă în prezent cei chestionaţi şi care evidenţiază faptul că majoritatea acestora sunt comandanţi de unităţi de tip batalion sau şefi de structuri de tip birou de mare unitate.

Pe baza inferenţelor de ordin statistic şi psihologic putem încerca o descriere a personalităţii cu un potenţial de lider semnificativ : persoană ambiţioasă, îndrăzneaţă, puternică, optimistă, competentă, fermă, sigură de sine; individ activ, eficient, ingenios, perspicace, multilateral, carierist, eficient în comunicare, cu

un câmp larg de interese; subiect cu plăcere pentru interacţiuni sociale, spirit deschis, cu atitudini aerisite faţă de

regulile şi prohibiţiile sociale, spontan, imaginativ, neformalist, rapid, cu o natură expresivă şi creativă ;

persoană inteligentă, spirituală, cu fluenţă verbală, sofisticată, rafinată, adaptabilă ; individ binevoitor, echilibrat, relaxat.

Câteva scurte concluzii care se desprind din studiul chestionarul pentru determinarea potenţialului de lider arată că. acesta trebuie :

aprofundat sub raportul consistenţei interne, fidelităţii şi validităţii predictive; coroborat cu alte instrumente psihometrice care pot determina direcţia de manifestare a

potenţialului de lider centrat pe sarcină, pe proces, pe oameni sau pe idee.

10.4. FIDELITATEA ŞI VALIDITATEA BATERIEI DE EXAMINARE

10.4.1. Scurte consideraţii teoretice cu privire la fidelitatea testelor

În general, fidelitatea testelor se referă la constanţa, durabilitatea, exactitatea sau, altfel spus, la proprietatea de a indica aceeaşi valoare la o nouă repetare a măsurătorii.

Din perspectivă statistico-matematică, fidelitatea unui test se exprimă prin coeficientul de fidelitate care reprezintă pătratul coeficientului de corelaţie liniară între scorurile reale şi scorurile observate la testul respectiv. Fiind pătratul unui coeficient de corelaţie, coeficientul de fidelitate are întotdeauna valori pozitive cuprinse între 0 şi 1, care se explică astfel:

100 din 165

Page 101: Psihologie Militara - Suport de Curs

coeficientul de fidelitate este egal cu 1, dacă şi numai dacă scorurile observate coincid cu scorurile reale, adică testul este o măsură foarte precisă, deci eroarea standard de măsură este nulă;

coeficientul de fidelitate este 0, dacă şi numai dacă toate persoanele examinate au acelaşi scor real.Se poate spune că un test este fidel atunci când este precis, echivalent sau când orice

persoană obţine scoruri egale la test şi la o formă paralelă a acestuia, în condiţiile respectării stricte a cerinţelor de administrare.

Pentru determinarea fidelităţii testelor se folosesc diferite metode de evaluare dintre care cele mai semnificative sunt:

metoda test-retest, care presupune determinarea coeficienţilor de stabilitate prin calcularea coeficienţilor de corelaţie a datelor obţinute în cele două situaţii de examinare;

metoda analizei consistenţei interne, care presupune determinarea coeficienţilor de consistenţă internă, adică a acelor coeficienţi care indică măsura în care itemii testului se referă la acelaşi lucru (coeficientul al lui Cronbach; coeficientul 3 al lui Guttman; coeficientul 20 sau 21 al lui Kuder-Richardson);

metoda formelor paralele, care presupune determinarea coeficientului de corelaţie liniară, denumit şi coeficientul de echivalenţă şi stabilitate, dintre două teste care reprezintă instrumente de măsură paralele. Un caz particular al acestei metode este metoda înjumătăţirii (split-half).Interpretarea coeficienţilor de fidelitate se face cu respectarea următoarelor recomandări

ale literaturii de specialitate (Albu, 1998, pp. 158-159):

în selecţia profesională se vor folosi teste care au coeficienţi de fidelitate mai mari de 0.9 (J.C.Nunnally);

testele cu alegere multiplă pot avea coeficientul de fidelitate de 0.75; testele utilizate pentru compararea grupelor pot avea coeficientul de fidelitate cuprins între

0.7 şi 0.7, iar cele pentru compararea persoanelor vor avea coeficientul de fidelitate mai mare de 0.85 (Aiken);

coeficienţii de fidelitate utilizaţi în practica diagnostică sunt cuprinşi între 0.70 şi 0.98 (Guilford).Ca o concluzie, coeficientul de fidelitate teoretic se situează la valoarea 1, iar practic

trebuie să fie cât mai ridicat posibil. Comparând mai multe teste vom spune că un test are cea mai mare fidelitate doar dacă el se distinge net de toate celelalte.

10.4.2. Scurte consideraţii teoretice cu privire la validitatea testelor

Problema cea mai spinoasă a cercetării este reprezentată de validitatea bateriei de examinare psihologică. Prin validitate se înţelege, în general, gradul în care un test măsoară o trăsătură, o dimensiune, un atribut, un construct sau, altfel spus, relaţia dintre rezultatele obţinute la un test şi o măsurare a unui criteriu exterior.Conceptul de validitate trebuie să răspundă, cel puţin, unor cerinţe de următor tip:

Testul este folosit în conformitate cu destinaţia declarată; Testul măsoară ceea ce şi-a propus să măsoare; Testul precizează care sunt dimensiunile, trăsăturile măsurate; Testul oferă posibilitatea luării unor decizii; Testul permite realizarea unor inferenţe asupra rezultatelor obţinute; Testul asigură formularea unor predicţii.

Validitatea unui test poate fi de mai multe tipuri: validitate relativă la construct (validitate teoretică sau validitate conceptuală), valididate relativă la conţinut (validitate de conţinut), validitate relativă la criteriu (validitate concurentă şi validitate predictivă) (Albu, 1998, p.163-164).

101 din 165

Page 102: Psihologie Militara - Suport de Curs

Validitatea relativă la construct se referă la explicarea trăsăturilor pe care testul le poate măsura, spre exemplu: randamentul verbal, randamentul nonverbal, extraversia, introversia, dominanţa, sociabilitatea etc.

Validitatea relativă la conţinut se referă la constelaţia de itemi care răspunde necesităţilor raţionale de determinare a unei trăsături măsurabile.

Validitatea relativă la criteriu se referă la capacitatea unui test de a face predicţii cu privire la variabila supusă cercetării, deci este legată de funcţia de decizie şi de funcţia de predicţie. Orice variabilă care devine obiect al predicţiei se defineşte ca fiind criteriu. Prin criteriu înţelegem un barem, un standard de reuşită. Criteriul se utilizează în variate domenii de activitate. Ca tipuri de criterii, cel mai frecvent întâlnite în cercetarea psihologică, se pot enumera: media şcolară; randamentul, productivitatea şi stabilitatea în muncă; capacitatea de adaptare; manifestarea unei atitudini pozitive şi constructive în situaţii de incertitudine şi/sau de risc; aptitudinea de a conduce oameni şi organizaţii militare, aptitudinea de luptător etc.

Într-un studiu laborios şi foarte interesant, referitor la personalitatea modală a aviatorului, sunt utilizate ca variabile-criteriu: rezultatele pregătirii teoretice generale (PTG), rezultatele pregătirii teoretice de specialitate (PTS), performanţele în instruirea practică de zbor (ZB), performanţele fizico-sportive (SP) şi nivelul disciplinar (D); cele cinci variabile-criteriu pot fi grupate într-un singur criteriu denumit generic „criteriul performanţei profesionale a aviatorilor” (Aniţei, 2000, p.429).

Pentru a fi folosit ca măsură, criteriul trebuie să aibă câteva caracteristici (Havârneanu, 2000, p.112):

Validitatea, care reprezintă capacitatea de a măsura aspectele fundamentale ale variabilei supusă cercetării;

Fidelitatea, adică acea proprietate de a-şi păstra constanţa măsurărilor, indiferent de circumstanţe;

Impermeabilitatea, care reprezintă capacitatea de a rezista contaminării, efectului de halo sau tendinţei de indulgenţă;

Simplitatea, disponibilitatea şi economicitatea.Validitatea în raport cu criteriul (criteriile), adică validitatea concurentă, dar mai ales

validitatea predictivă, reprezintă corolarul întregului efort al muncii de cercetare ştiinţifică. Validitatea concurentă presupune obţinerea scorurilor la criteriu aproximativ în acelaşi

timp cu ale testului (teste clinice, teste de cunoştinţe sau deprinderi, teste pentru obţinerea unor diplome sau licenţe etc.).

Validitatea predictivă se aplică atunci când scorurile la teste sunt utilizate pentru predicţia valorilor unei variabile în perspectivă (teste de selecţie profesională, teste de performanţă).

Întrebuinţarea bateriei de examinare se justifică, în selecţia personalului, în măsura în care aceasta permite predicţia randamentului la unul sau mai multe criterii.

De regulă, pentru demonstrarea validităţii predictive se aleg mai multe măsuri criteriu şi, de asemenea, se utilizează una sau mai multe metode pentru determinarea acesteia. Dintre metodele cele mai cunoscute pentru determinarea validităţii predictive, fiecare având avantajele şi limitele sale inerente, pot fi amintite: indicele de eficacitate, scorurile de separare a categoriilor de subiecţi, indicele de separare a grupurilor şi indicele de utilitate (Havârneanu, 2000).

Indicele de eficacitate se determină prin proporţia de decizii bune luate cu ajutorul unui test. Cu cât valoarea proporţiei este mai mare, cu atât testul este mai eficace sau mai valid. Rolul acestei metode este de a maximiza numărul de subiecţi care pot reuşi în raport cu criteriul stabilit.

Scorurile de separare a diferitelor categorii de subiecţi reprezintă standardele sau baremele care au scopul de a maximiza numărul deciziilor bune în situaţia de selecţionare a unor candidaţi în raport cu exigenţele stabilite. Cu cât exigenţele de selecţie sunt mai riguroase (scorul de separare mai ridicat), cu atât raportul de selecţie va fi mai scăzut (numărul celor selecţionaţi va fi mai mic, dar şi riscurile de eşec se reduc proporţional).

Indicele de separare a grupurilor se fundamentează pe compararea a două grupuri de subiecţi definite pe baza semnificaţia diferenţei dintre mediile scorurilor la predictorul utilizat.

Indicele de utilitate (coeficientul de validitate şi, implicit, a ecuaţiei de regresie) constă în calcularea corelaţiei dintre scorurile la testul predictor şi scorurile la măsura-criteriu. Se consideră

102 din 165

Page 103: Psihologie Militara - Suport de Curs

că valoarea coeficientul de validitate trebuie să fie cuprinsă între 0 şi 0.60, pentru ca testul să fie utilizat în practică. El poate fi interpretat ca un coeficient al diferitelor proporţii sau ca procente de varianţă explicată cu privire la relaţiile determinist-liniare dintre predictor şi criteriu. Acest procedeu este mai rar utilizat în practică.

Analiza validităţii metodologiei de examinare şi selecţie psihologică se desfăşoară în două planuri congruente, astfel:

Determinarea validităţii predictive a bateriei de examinare raportată la măsuri-criterii interne.

Determinarea validităţii predictive a bateriei de examinare raportată la măsuri-criterii externe.Analiza statistică asupra rezultatelor obţinute cu bateria de examinare psihologică are ca

perspectivă teleologică stabilirea principalilor predictori cu privire la profilul psihologic al ofiţerului care va desfăşura misiuni pentru menţinerea păcii, precum şi elaborarea unui prognostic asupra randamentului şi eficienţei activităţii acestuia.

În cadrul analizei statistice pentru determinarea validităţii predictive interne a bateriei de examinare, de altfel multiplă şi complexă, au fost incluse probele de nivel mental (T.A.G. şi D-48) şi probele de personalitate (F.P.I. şi C.P.I.), care se aplică tuturor ofiţerilor, indiferent de vârstă, grad şi funcţie. Probele pentru determinarea potenţialului de lider (C.I.C.-96 şi T.L.-C.C.E.-99) nu au fost incluse în această analiză globală, deoarece acestea se aplică unui număr restrâns de ofiţeri care, de aftel, încadrează numai funcţiile din statul major al unităţii respective.

10.4.3. Determinarea validităţii predictive a bateriei de examinare raportată la măsuri-criterii interne.

10.4.3. 1. Analiza coeficienţilor de corelaţie.

În tabelul nr. 10.22 sunt prezentate corelaţiile semnificative (p = 0.01) între dimensiunile (trăsăturile) de personalitate determinate cu cele patru probe psihologice. Câteva aspecte mai importante se impun a fi explicate şi interpretate, astfel: Între cele două probe de nivel mental (T.A.G., probă verbală şi D-48, probă neverbală) există

o bună corelaţie pozitivă, ceea ce înseamnă că, în general, un rezultat superior (inferior) pe una din probe va avea corespondent un rezultat superior (inferior) pe cealaltă probă.

Analiza de corelaţie între probele de nivel mental şi probele de personalitate arată că există corelaţii semnificative numai între proba de personalitate F.P.I. şi probele de nivel mental. Proba F.P.I., un indicator redutabil al determinării elementelor bazale ale personalităţii (mecanismele stimulativ-energizante), evidenţiază că un ofiţer care obţine valori mari pe scalele de sociabilitate, masculinitate, toleranţă la frustrare, fire deschisă şi extraversie are o mare probabilitate de a obţine performanţe notabile în activitatea sa profesională. Dimpotrivă, un ofiţer cu accentuări pe scalele de nervozitate, depresie, inhibiţie, excitabilitate şi labilitate emoţională va înregistra deficite de randament şi eficienţă în activitatea profesională.

Tabelul nr.10.22

Probe Corelaţii semnificative (p=0.01)administrate Pozitive Negative

N M

TAG D48, S, FD, EX, M, SP N, D, I, NLED48 TAG, S, EX, M, TO N, D, E, I, NLE

F.P

.I.

N A, D, E, TD, I, FD, NLE, FX, FES, C, M, DO, CS, SY, SP, SA, WB, RE, SC, TO, GI, CM, AC, AI, IE, PY,

A N, D, TD, I, FD, EX, NLE, FXS, C, M, DO, CS, SY, WB, R, SC, TO, GI, CM, AC, AI, IE, PY

D N, A, E, TD, I, FD, NLETAG, D48, S, C, EX, M, DO, CS, SY, SP, SA, WB, RE, SC, TO, GI, CM, AC, AI, IE, PY

E N, A, D, TD, I, FD, NLED48, S, C, EX, M, DO, CS, SY, SP, WB, RE, SC, TO, GI, CM, AC, AI, IE, PY

S TAG, D48, C, M, DO, CS, SY, SP, SA, WB, RE, SC, TO, GI, CM, AC, AI, IE, PY

N, A, D, E, TD, I, FD, NLE, FE

103 din 165

Page 104: Psihologie Militara - Suport de Curs

CS, EX, M, DO, CS, SY, SP, SA, WB, RE, SC, TO, GI, AC, IE, PY

N, A, D, E, TD, I, FD, NLE

TD N, A, D, E, I, FD, NLES, C, M, DO, CS, SY, WB, RE, SC, TO, GI, CM, AC, AI, IE, PY

I N, A, D, E, TD, FD, NLE, FETAG, D48, S, C, EX, M, DO, CS, SY, SP, SA, WB, RE, SC, TO, GI, CM, AC, AI, IE, PY

FD TAG, N, A, D, E, TD, I, NLES, C, M, DO, CS, WB, RE, SC, TO, GI, AC, AI, IE, PY

EXTAG, D48, A, S, C, M, DO, CS, SY, SP, SA, WB, RE, TO, GI, CM, AC, IE, PY

N, D, E, I, NLE, FE

NLE N, A, D, E, TD, I, FDTAG, D48, S, C, EX, M, DO, CS, SY, SP, SA, WB, RE, SC, TO, GI, CM, AC, AI, IE, PY

MTAG, D48, S, C, EX, DO, CS, SY, SP, SA, WB, RE, SC, TO, GI, CM, AC, AI, IE, PY

N, A, D, E, TD, I, FD, NLE, FE

C.P

.I.

DOS, C, EX, M, CS, SY, SP, SA, WB, RE, SC, TO, GI, CM, AC, AI, IE, PY

N, A, D, E, TD, I, FD, NLE, FX, FE

CSS, C, EX, M, DO, SY, SP, SA, WB, RE, SC, TO, GI, CM, AC, AI, IE, PY

N, A, D, E, TD, I, FD, NLE, FE

SYS, C, EX, M, DO, CS, SP, SA, WB, RE, SC, TO, GI, CM, AC, AI, IE, PY

N, A, D, E, TD, I, NLE, FX, FE

SPTAG, S, C, EX, M, CS, SY, SA, WB, TO, CM, AC, AI, IE, PY, FX

N, D, E, I, NLE, FE

SA S, C, EX, M, CS, SY, SP, WB, CM, AC, IE N, D, E, I, NLE

WBS, C, EX, M, DO, CS, SY, SP, SA, RE, SC, TO, GI, CM, AC, AI, IE, PY

N, A, D, E, TD, I, FD, NLE, FX, FE

RES, C, EX, M, DO, CS, SY, WB, SC, TO, GI, CM, AC, AI, IE, PY

N, A, D, E, TD, I, FD, NLE, FX

SO SC, PY p = 0. 05

SCS, C, M, DO, CS, SY, WB, RE, TO, GI, CM, AC, AI, IE, PY, FE

N, A, D, E, TD, I, FD, NLE

TOS, C, EX, M, DO, CS, SY, SP, WB, RE, SC, GI, CM, AC, AI, IE, PY

N, A, D, EX, TD, I, FD, NLE, FE

GIS, C, EX, M, DO, CS, SY, WB, RE, TO, AC, AI, IE, PY

N, A, E, I, FE, NLE

CMS, C, EX, M, DO, CS, SY, SP, SA, WB, RE, SC, TO, AC, IE, PY

N, A, D, E, TD, I, NLE, FX

ACS, C, EX, M, DO, CS, SY, SP, SA, WB, RE, SC, TO, GI, CM, AI, IE, PY

N, A, D, E, TD, I, FD, NLE, FX

AIS, M, DO, CS, SY, SP, WB, RE, SC, TO, GI, AC, IE, PY, FX

N, A, D, E, TD, I, FD, NLE

IES, C, EX, M, DO, CS, SY, SP, SA, WB, RE, SC, TO, GI, CM, AC, AI, PY

N, A, D, E, TD, I, FD, NLE

PYS, C, EX, M, DO, CS, SY, SP, WB, RE, SC, TO, GI, CM, AC, AI, IE, FX

N, A, D, E, TD, I, FD, NLE, FE

FX N, A, SP, AI, PY DO, SY, WB, RE, CM, AC, IEFE N, D, I, NLE, SC S, EX, M, DO, CS, SY, SP, WB, PY

Corelaţii pozitive semnificative se realizează între factorii decizionali din F.P.I. (nervozitate, agresivitate, depresie, excitabilitate, inhibiţie, tendinţă de dominare, labilitate emoţională, firea deschisă), precum şi între factorii adjuvanţi din F.P.I. (sociabilitate, calm, extraversie, masculinitate), iar între cele două grupuri de factorii se realizează o corelaţie negativă semnificativă. Aceste corelaţii semnificative au următoarele explicaţii de natură psihologică: un ofiţer cu accentuări pe cel puţin o scală din grupul factorilor decizionali sau adjuvanţi ai F.P.I. va avea, în general, accentuări pe încă cel puţin o scală din aceste grupuri; dacă cel puţin trei scale din grupul decizional F.P.I. prezintă accentuări semnificative, atunci cadrul militar nu va fi selecţionat pentru misiunea respectivă.

Între aproape toţi factorii din C.P.I., cu excepţia a doi factori (flexibilitatea şi feminitatea), există corelaţii pozitive semnificative; factorul socializare corelezează, negativ şi semnificativ (p = 0.05), doar cu factorii autocontrol şi înclinaţie psihologică; corelaţii negative semnificative se realizează între factorul flexibilitate şi factorii dominanţă, sociabilitate, stare de bine, responsabilitate, comunalitate, afirmare prin compromis şi eficienţă intelectuală, precum şi între factorul feminitate şi factorii dominanţă, sociabilitate, stare de bine, prezenţă socială şi înclinaţie psihologică.

Din punct de vedere psihologic, corelaţiile negative semnificative ale scalelor feminitate şi flexibilitate cu celelalte scale din C.P.I. se explică prin faptul că, dacă acestea prezintă valori

104 din 165

Page 105: Psihologie Militara - Suport de Curs

peste medie, atunci sunt de neacceptat, pentru un bărbat - mai ales militar-, deoarece descriu comportamente cu încărcături eminamente sensibile, feminine.

Între cei mai mulţi factori din C.P.I. (excepţie flexibilitatea şi feminitatea) şi factorii decizionali din F.P.I. există corelaţii negative semnificative. Din perspectivă psihologică, aceasta înseamnă că, de regulă, accentuările pe unele scale clinice ale F.P.I. (nervozitate, agresivitate, depresie, excitabilitate, inhibiţie, labilitate emoţională etc.) descriu pe unele scale din C.P.I. (dominanţă, prezenţă socială, acceptare de sine, responsabilitate, capacitate de statut, impresie bună etc.) comportamente tipice feminine, care se constituie în contraindicaţii la selecţia ofiţerilor pentru misiuni de menţinere a păcii.

10.4.3.2. Determinarea ecuaţiilor de regresie multiplă şi a predictorilor acestora

Analiza statistică pentru studiul coeficientul de determinaţie multiplă „R2” presupune elaborarea unui model de regresie multiliniară. Rezultatele statistice ale unui astfel de model aplicat pentru predictorii bateriei de examinare şi selecţie psihologică sunt prezentate în tabelul nr. 10.23.

Utilizarea metodei coeficientului de validitate presupune calculul corelaţiilor dintre scorurile la testele-predictori şi scorurile la măsurile-criterii, precum şi determinarea ecuaţiei de regresie simplă şi/sau multiplă.

Pătratul coeficientului de corelaţie sau de validitate (R) reprezintă procentul de varianţă (R2) şi explică măsura în care acesta participă la varianţa criteriului ales.

Literatura de specialitate menţionează că procentul empiric de minim 37 %, propus de A. Wallace (1970) şi confirmat de Wiggins (1974), este pătratul coeficientului de corelaţie cu valoarea de 0.610 şi reprezintă un argument suficient pentru determinarea validităţii predictive în raport cu criteriul.

Predicţia şi regresia pot fi întâlnite ca: Predicţia liniară simplă, care presupune o ecuaţie de regresie pentru un singur predictor şi

este de forma: Y = a + b xy X, unde: Y = scorul criteriu prezis pentru un subiect; X = scorul la testul predictor; a = o constantă datorată diferenţei dintre X med şi Y med ; b xy = coeficientul de regresie.

Predicţia multivariată, care presupune o ecuaţie de regresie multiplă şi este de forma: Z y = 1Z1 + 2Z2 + 3Z3 + ..... +n Zn , unde:

Z y = variabila criteriu în cote standardizate; Z1, Z2 , Z3 ..... Zn = rezultatele la teste exprimate în cote standardizate; 1, 2, 3 ..... n = coeficienţii de regresie parţială.

Coeficientul de corelaţie multiplă (R) exprimă contribuţia relativă a variabilelor test la predicţia variabilei dependente, iar procentul de varianţă multiplă (R2) indică proporţia din varianţa variabilei dependente explicată prin combinarea datelor obţinute la teste.

105 din 165

Page 106: Psihologie Militara - Suport de Curs

Tabelul nr. 10.23

Avantajul acestei metode este acela că se poate obţine un indice cantitativ care descrie relaţia dintre variabila-predictor şi variabila-criteriu pentru un grup dat şi, de asemenea, este posibilă predicţia unui scor criteriu potenţial cu ajutorul ecuaţiei de regresie multiplă, pentru fiecare subiect examinat.

Acest coeficient de determinaţie multiplă demonstrează că, pentru fiecare factor de personalitate în parte, varianţa factorului respectiv, se explică prin relaţiile multiple ale acestuia cu unii dintre ceilalţi factori.

Analiza coeficienţilor de determinaţie standardizaţi ne oferă informaţii suplimentare cu privire la relaţia de interdependenţă dintre fiecare factor de personalitate şi ceilalţi factori, consideraţi predictori. Se desprind următoarele concluzii: părţile explicate de variabilele independente diferă de la un factor la altul, atât cantitativ, cât şi

calitativ (ca semn şi sens); factorii sunt atât pozitivi, cât şi negativi şi, în consecinţă, influenţa acestora asupra variabilei

dependente este diferită, iar orice modificare a variabilelor independente va determina schimări în variabila dependentă (de acelaşi semn şi sens);

pentru toţi factorii de personalitate valorile explicative sunt semnificative la un prag de p = 0,05;

106 din 165

VARIABILA DEPENDENTĂ

PREDICTORI

N M

TAG FE, C, PY, EX, CM, N, IE, I, WB, RE, D, FX, NLE, DO, MD48 TAG, PY, TD, M, NLE, IE, S, C, FE, D, I, RE, DO, AC, FX

F.P

.I.

N FE, C, PY, EX, CM, RE, IE, WB, I, D, NLE, FX, M, DO, CSA N, DO, NLE, CM, FE, AC, I, S, FX, D, IE, RE, C, PY, MD A, AI, RE, NLE, D48, S, C, I, FE, N, WB, P, CM, DO, ME D, SO, TAG, CM, S, NLE, I, FE, PY, WB, IE, DO, FX, M, NS E, RE, FX, CM, FE, I, EX, N, D, IE, PY, C, DO, AC, TDC S, E, D48, SO, I, CM, FE, DO, FX, IE, TAG, PY, M, AC, FD

TD C, IE, D48, NLE, SY, WB, RE, S, I, FD, N, PY, AC, CM, FEI TD, IE, D48, NLE, N, S, C, PY, FE, RE, FX, DO, M, SP, CM

FD I, N, NLE, CM, S, IE, PY, FE, RE, D, WB, SA, C, AC, MEX FD, DO, SO, TAG, FE, NLE, S, I, IE, WB, D, FX, M, CM, PY

NLE EX, GI, PY, FE, TAG, RE, IE, I, D, M, WB, FX, SY, C, ACM NLE, SA, D48, IE, S, N, PY, RE, FE, WB, I, CM, C, AC, FD

C.P

.I.

DO M, CM, PY, TAG, NLE, S, IE, I, RE, FE, D, WB, FX, AC, SYCS DO, N, NLE, CM, FE, AC, I, S, FX, D, IE, RE, C, PY, MSY CS, RE, CM, E, S, I, FE, IE, D, FX, DO, M, AC, C, PYSP SY, TO, SO, NLE, TAG, CM, I, PY, IE, WB, S, M, N, FX, DOSA SP, WB, SO, NLE, FE, TAG, D, I, IE, DO, S, PY, CM, FX, MWB SA, AI, NLE, RE, D48, S, N, FE, PY, I, C, FX, CM, IE, MRE WB,SP, SO, NLE, FE, TAG, D, I, IE, DO, S, PY, CM, FX, MSO RE, AC, FX, CM, NLE, FE, I, S, D, IE, N, DO, C, PY, MSC SO, TAG, D, CM, S, NLE, I, FE, PY, WB, IE, DO, FX, M, NTO SC, D48, NLE, IE, RE, S, I, PY, FE, CM, C, N, FX, DO, FDGI TO, SY, SO, NLE, TAG, CM, I, PY, IE, WB, S, M, N, FX, DOCM GI, FE, TAG, PY, NLE, S, RE, IE, I, D, M, DO, FX, AC, CAC CM, M, PY, TAG, NLE, S, IE, I, RE, FE, D, WB, FX, DO, NAI D48, SA, NLE, IE, S, N, PY, RE, FE, WB, I, CM, C, AC, FDIE AI, SA, NLE, RE, D48, S, N, FE, PY, I, WB, C, CM, M, DOPY IE, N, NLE, D48, TD, S, I, C, FE, DO, TAG, FX, AC, M, CSFX PY, CM, RE, NLE, FE, TAG, S, IE, I, D, WB, M, AC, A, DOFE FX, AC, RE, CM, NLE, S, I, SY, D, IE, N, C, PY, DO, M

Page 107: Psihologie Militara - Suport de Curs

Studiul statistic al ecuaţiilor de regresie implică, cu necesitate, o interpretare psihologică cu privire la rolul şi importanţa predictorilor în constelaţia dimensiunilor (trăsăturilor, factorilor) de personalitate.

În tabelul nr. 10.24 sunt oferite informaţii cu privire la frecvenţa şi rangul apariţiei fiecărui predictor în cadrul ecuaţiilor de regresie multiplă.

Ecuaţiile de regresie multiplă, ca de altfel şi rangul frecvenţelor predictorilor, oferă o mai bună înţelegere cu privire la alegerea probelor care constituie, în final, bateria de examinare psihologică. În cadrul deciziei psihologice, un loc important îl au, pe lângă evaluarea secvenţială a rezultatelor la fiecare probă psihologică, coroborarea şi interpretarea datelor (informaţiilor) obţinute cu ajutorul instrumentelor de examinare.

Tabelul nr. 10.24Rang Frecv Pred Rang Frecv Pred Rang Frecv Pred Rang Frecv Pred

1 31IE 5 25 FX 10 15 TAG 15 4 AII 6 24 DO 11 10 D48

16 3E

2 29FE

7 21N

12 8SA CS

PY C SO

17 2

A

3 28S

8 20RE 13 6 FD SP

NLE D14 5

TD TO

4 26CM WB EX GIM 9 17 AC SY 18 1 SC

Analizând rangul frecvenţei predictorilor putem aprecia că, în selecţia personalului, o importanţă deosebită se va acorda şi valorilor individuale obţinute, spre exemplu, pe scalele de: eficienţă intelectuală şi inhibiţie, înclinaţie psihologică şi feminitate/masculinitate, sociabilitate şi labilitate emoţională, comunalitate şi masculinitate, responsabilitate, depresie şi stare de confort psihic, autocontrol şi socializare, excitabilitate şi capacitate de statut etc.

Pentru o mai bună ilustrare a modalităţilor de grupare a diferiţilor predictori, în figura nr. 10.13, este prezentată dendograma dimensiunilor psihologice măsurate cu ajutorul instrumentelor specifice bateriei de examinare.

Se observă, cu multă uşurinţă, câteva niveluri de grupare, în funcţie de mărimea distanţei interfactoriale, astfel:

nivelul 1/6 – format din 14 factori (agresivitatea, tendinţa de dominare, depresia, nervozitatea, flexibilitatea, dominanţa, responsabilitatea, sociabilitatea, calmul, eficienţa prin independenţă, acceptarea de sine, masculinitatea, socialitatea, toleranţa);

nivelul 2/6 – format din 6 factori (inhibiţia, labilitatea emoţională, realizarea prin conformism, prezenţa socială, înclinaţia psihologică, excitabilitatea);

nivelul 3/6 – format din 5 factori (eficienţa intelectuală, autocontrolul, acceptarea de sine, buna impresie, inteligenţa verbală);

nivelul 4/6 – format din 4 factori (socializarea, feminitatea, comunalitatea, inteligenţa neverbală);

nivelul 5/6 – format din 2 factori (starea de confort psihic, capacitatea de statut); nivelul 6/6 – format dintr-un singur factor (sinceritatea).

Realizarea acestei clasificări conduce la identificarea unor grupe de predictori cu un grad ridicat de omogenizare necesară, atât pentru explicarea şi interpretarea psihologică a fiecărui subiect examinat, cât şi pentru selecţionarea acelor candidaţi care să corespundă cerinţelor şi exigenţelor impuse de misiunile specifice.

107 din 165

Page 108: Psihologie Militara - Suport de Curs

* * * * * * H I E R A R C H I C A L C L U S T E R A N A L Y S I S * * * * * *

Dendrogram using Average Linkage (Between Groups)

Rescaled Distance Cluster Combine

C A S E 0 5 10 15 20 25 Label Num +---------+---------+---------+---------+---------+

A 4 -+ TD 9 -+ EB 6 -+ D 5 -+ I 10 -+-+ N 3 -+ I FD 11 -+ +---------------------------------------------+ FX 31 -+ I I NLE 13 ---+ I DO 15 -+ I RE 21 -+ I AC 27 -+-+ I SY 17 -+ I I D48 2 ---+---+ I SP 18 ---+ I I WB 20 -+ +-------------+ I IE 29 -+---+ I I I SO 22 -+ +-+ I I SC 23 -----+ I I C 8 -+ I I PY 30 -+-+ +---------------------------+ FE 32 -+ +---+ I EX 12 ---+ I I M 14 -+ I I AI 28 -+ I I CS 16 -+ +-------------+ SA 19 -+---+ I S 7 -+ I I TO 24 -+ I I CM 26 -+ +-+ GI 25 -----+ TAG 1 -----+

Figura nr. 10.13

10.4.4. Determinarea validităţii predictive a bateriei de examinare raportată la măsuri-criterii externe

Pentru determinarea validităţii predictive a bateriei de examinare am ales următoarele măsuri-criterii externe:

Aprecierea rezultatelor generale obţinute pe timpul desfăşurării misiunilor (analiza produselor activităţii);

Aprecierea comandanţilor/şefilor în raport cu îndeplinirea atribuţiilor de serviciu; Aprecierea obiectivă (metoda aprecierii obiective).

Aprecierea rezultatelor generale obţinute de militari la misiunile desfăşurate în teatrele de operaţii exprimă faptul că utilizarea metodologiei şi bateriei de examinare se impune ca o condiţie esenţială în selecţionarea psihologică a personalului.

108 din 165

Page 109: Psihologie Militara - Suport de Curs

Comisiile diferitelor organisme internaţionale de monitorizare şi evaluare militară au apreciat, de fiecare dată, atât eficacitatea acţiunilor desfăşurate, cât mai ales calitatea deosebită a resursei umane.

Cei peste 5500 de militari români, participanţi timp de peste 10 ani la misiuni multinaţionale de menţinere sau de implementare a păcii, şi-au probat competenţa şi profesionalismul, dar, mai ales, calităţile umane, care le-au permis o bună relaţionare cu populaţia din zonele de operaţii, fie că acestea sau situat în Asia (Kuweit, Afganistan, Cecenia), în Africa (Somalia, Angola) sau Europa (Bosnia-Herţegovina, Albania).

Studiile de specialitate au demonstrat că, deşi solicitările adaptative de natură psihică au afectat aproximativ 30 % din efectiv, totuşi doar 1 % din personal a generat situaţii conflictuale cu diverse grade de intensitate (Dobre, 2000, pp.13-14).

Procentul mic (sub 1%) al celor care nu au făcut faţă realităţii din teren, prin developarea unor tulburări psihice şi de comportament, certifică validitatea predictivă a bateriei de examinare şi de selecţionare a personalului pentru unităţile cu misiuni speciale.

Criteriul aprecierilor de serviciu, efectuate anual de către comandanţi/şefi asupra subordonaţilor, a fost valorificat prin utilizarea următorilor indicatori globali:

Media indicatorilor de evaluare a competenţei (cunoştinţele militare şi de cultură generală, pregătirea de specialitate, capacitatea de conducere, capacitatea de adptare, capacitatea de efort fizic, capacitatea de acţiune în condiţii de stres, comportamentul faţă de subordonaţi, capacitatea de a evalua subordonaţii, capacitatea de autoperfecţionare, capacitatea de comunicare orală, capacitatea de comunicare în scris) – capitolul „C” al aprecierii de serviciu; aprecierea se face pe o scală de la 1 la 6;

Nota la indicatorul privind activitatea desfăşurată pentru îndeplinirea atribuţiilor funcţiei – capitolul „D” al aprecierii de serviciu; aprecierea se face prin note de la 1 la 5;

Media indicatorilor de evaluare a aptitudinilor generale, apreciate pe o scală de la 1 la 5, precum şi a trăsăturilor de caracter (loialitate, responsabilitate, altruism, integritate, iniţiativă, disciplină, încredere în sine), apreciate pe o scală de la 1 la 6 – capitolul „E” al aprecierii de serviciu;

Calificativul general exprimat ca media scorurilor obţinute la cele trei capitole prezentate – capitolul „F” al aprecierii de serviciu.Metoda aprecierii obiective a personalităţii, utilizată în cazul de faţă ca măsură-criteriu, a

fost elaborată de psihologul român Gheorghe Zapan, care are meritul de a fi teoretizat, fundamentat epistemologic, experimentat şi validat accest procedeu.

Specificul metodei aprecierii obiective constă în solicitarea evaluatorilor (comandanţi, şefi, profesori, instructori etc.) şi a celor evaluaţi (cadre, studenţi, elevi, militari în termen etc), în urma realizării de către examinaţi a unor activităţi sau a parcurgerii unor probe (situaţii tactice, rezolvări de probleme, lucrări de control, teze etc.), de a consemna , pe baza observaţiilor curente, în ordinea clasificării lor, primii 30 % din colectiv pe care îi apreciază că au realizat cel mai bine activitatea respectivă, începând cu cel mai bun, şi pe ultimii 30 % din colectiv, tot în ordinea clasificării lor, începând cu cel mai slab. Fiecare subiect examinat se va aprecia, totodată, şi pe sine, trecându-se după cum consideră, printr primii, printre ultimii sau, rămânând nescris, adică printre cei de mijloc. Valorificarea rezultatelor se face prin compararea clasificărilor făcute de către evaluatori şi de către cei evaluaţi cu clasificarea rezultată din notarea probelor respective sau aprecierea performanţelor reale. Diferenţele care apar între scorurile obţinute de către subiecţii evaluaţi la probe, deci clasificarea reală, şi clasificările făcute anticipat de către ei şi de către evaluatori indică gradul de obiectivitate sau de subiectivitate a fiecăruia în apreciere, adică cât de bine îşi cunoaşte şi cât de corect îşi apreciază un evaluator pe cei examinaţi şi cât de bine îşi cunoaşte şi apreciază fiecare subiect, în mod obiectiv, colegii din colectivul de muncă. (Gheorghe Zapan, 1992, p. 15).

Pentru analizele statistice a fost utilizat un lot de 522 ofiţeri, cărora le-a fost administrată metoda aprecierii obiective, iar pentru 178 dintre aceştia s-a luat în calcul şi metoda aprecierii de serviciu a subordonaţilor de către comandanţi/şefi.

109 din 165

Page 110: Psihologie Militara - Suport de Curs

Metoda aprecierii obiective a vizat următoarele criterii: performanţele profesionale generale (PPG), pregătirea tactică generală (PTG), pregătirea de specialitate (PS), cultura militară (CM), cunoaşterea unei limbi străine (CLS).

Analiza de validare în raport cu criteriile externe presupune, în primul rând, calculul corelaţiilor între variabilele-predictor (dimensiunile bateriei de examinare psihologică) şi variabilele-criteriu (aprecierea comandanţilor şi aprecierea obiectivă).

Pentru calcularea corelaţiilor, toate scorurile brute ale variabilelor au fost transformate în note standard T.

Având în vedere că volumul prelucrărilor de corelaţii este foarte mare, în tabelul nr. 10.25 se prezintă doar corelaţiile semnificative la p = 0.01 şi p = 0.05 (*).

Tabelul nr. 10.25

PPG PTG PS CM CLS C D E FPPG -PTG .187 -PS .268 .233 -CM .343 .188 .142 -CLS .222 .358 .195 .373 -

C -D .368 -E .761 .359 -F .731 .808 .691 -S -.095*C .089* .098*I -.089* -.096*

EX -.087*DO -.105* -.097*CS -.088*SP -.089* -.148*

Orice analiză, oricât de succintă, va constata că: între aprecierile de serviciu făcute de către comandanţi/şefi (variabilele-criterii) şi

dimensiunile bateriei de examinare psihologică (variabilele-predictori) nu există corelaţii semnificative;

între metoda aprecierilor obiective (variabile-criterii) şi dimensiunile bateriei de examinare psihologică (variabilele-predictori) există un număr restrâns de corelaţii semnificative;

între cele două grupe de variabile-criterii (metoda aprecierii obiective şi metoda aprecierii de serviciu) nu există corelaţii semnificative.O posibilă explicaţie este aceea că lotul supus cercetării este aprioric selecţionat şi,

datorită acestui fapt, orice ofiţer, examinat şi declarat „ADMIS PSIHOLOGIC” prin îndeplinirea baremului minimal admisibil reflectat în indicii scorurilor de separare a categoriilor de subiecţi, are potenţialul necesar care îi poate asigura obţinerea unor performanţe superioare. Trebuie subliniat faptul că selecţia psihologică nu garantează în mod singular şi automat succesul. Dacă potenţialul psihologic este utilizat şi influenţat pozitiv şi de către alţi factori cu rol determinativ, atunci rezultatele vor fi pe măsura aşteptărilor.

Explicaţia dată nu este satisfăcătoare, dar poate fi folosită ca premisă pentru continuarea cercetării. Pentru a demonstra că bateria de examinare psihologică discriminează suficient de bine în raport cu anumite categorii de subiecţi selecţionaţi şi, mai mult, că între variabilele-predictori şi variabilele-criterii există suficiente corelaţii semnificative care permit validarea ei predictivă, procedăm după cum urmează:

împărţim lotul general, în alte trei loturi, în raport cu performanţele profesionale generale;

cele trei loturi sunt diferenţiate în funcţie de notele standard T, astfel: lotul nr. 1, de nivel înalt, cu T > 52,5, format din 144 subiecţi;

110 din 165

Page 111: Psihologie Militara - Suport de Curs

lotul nr. 2, de nivel mediu, cu 47,5 < T < 52,5, format din 209 subiecţi; lotul nr. 3, de nivel scăzut, cu T < 47,5, format din 165 subiecţi.

pentru fiecare lot astfel constituit, realizăm calculul coeficienţilor de corelaţie şi calculul coeficienţilor de determinaţie multiplă;

pe baza coeficienţilor standardizaţi se determină gradul de participaţie a fiecărei variabilă-predictor în valoarea variabilei-criteriu.

Analiza de corelaţie pe fiecare lot în parte, ca de altfel şi analiza comparativă a celor trei loturi între ele, precum şi între acestea şi lotul general, evidenţiază modificări semnificative cu relevanţă psihologică explicativ-interpretativă în procesul examinării şi selecţiei personalului ce urmează să încadreze unităţile destinate să desfăşoare misiuni speciale.

În tabelul nr. 10.26 sunt prezentate corelaţiile semnificative obţinute pe lotul nr. 1, format din subiecţi cu un înalt nivel al performanţelor profesionale generale.

Se constată unele modificări ale corelaţiilor dintre variabilele-predictori şi variabilele-criterii la p = 0.05 (*), după cum urmează:

de această dată, deşi toate variabilele-criterii ale metodei aprecierii obiective a performanţelor profesionale corelează cu diverse variabile-predictori, cantitativ, pe fiecare relaţie în parte, numărul corelaţiilor este destul de redus;

corelaţiile între variabilele-criterii ale metodei aprecierilor obiective se centrează mai mult în raport cu performanţele profesionale generale; se poate aprecia că, pentru grupa subiecţilor înalt performanţi, aprecierile sunt mai discriminatorii în raport cu performanţa globală, decât între celelalte componente;

variabilele-criterii ale metodei aprecierii de serviciu corelează mult mai semnificativ cu variabilele-predictori; se poate aprecia că, pentru subiecţii înalt performanţi, aprecierile comandanţilor/şefilor reflectă o bună cunoaştere şi evaluare a celor situaţi în această grupă valorică;

între variabilele celor două grupe de măsurii-criterii nu sunt, nici de această dată, corelaţii semnificative.

Tabelul nr. 10.26

PPG PTG PS CM CLS C D E FPPG -PTG .385 -PS .224 -CM .293 -.201* -CLS .393 .171* -.190* .352 -

C -D -.270* .340 -E .779 .439 -F .742 .839 .744 -A .164* .335N .164* .335*C -.205* -.205*Td .416* .328* .291*Fd .278*Ex -.175*

TAG .286*Cs -.282* -.257*Sp .198*Sa -.189* .267*Wb -.289* -.289*Sc -.342To -.272* -.289* -.356Ib -.291*Ai -.376 -.344

111 din 165

Page 112: Psihologie Militara - Suport de Curs

În tabelul nr. 10.27 sunt prezentate corelaţiile semnificative obţinute pe lotul nr. 2, format din subiecţi cu un nivel mediu al performanţelor profesionale generale. Se constată modificări mai substanţiale ale corelaţiilor dintre variabilele-predictori şi variabilele-criterii la p = 0.01 şi p = 0.05 (*), după cum urmează:

există corelaţii semnificative între variabilele pregătirea profesională generală (PPG) şi pregătirea tactică generală (PTG) ale metodei aprecierii obiective şi variabilele competenţă (C) şi calificativ general (F), respectiv variabilele competenţă (C), trăsături de caracter (E) şi calificativ general (F) ale metodei aprecierii de serviciu; se poate aprecia că, pentru subiecţii de nivel mediu, evaluările unor diferiţi observatori sunt mult mai asemănătoare;

variabilele pregătirea tactică generală (PTG) şi cunoaşterea unei limbi străine (CLS) corelează semnificativ, inclusiv cantitativ, cu variabilele-predictori;

între variabilele metodei aprecierii de serviciu şi variabilele-predictori nu există corelaţii semnificative numeroase sub aspect cantitativ; se poate aprecia că, pentru subiecţii de nivel mediu, evaluarea de către comandanţi/şefi nu este concordantă cu rezultatele acestora, în sensul că, respectivele cadre sunt supraapreciate valoric (efectul de hallo);

variabila-criteriu cultura militară (CM) nu corelează semnificativ cu nici o variabilă-predictor.

Tabelul nr. 10.27

PPG PTG PS CM CLS C D E FPPG -PTG .275 -PS .344 -.483 -CM .380 -.344 -CLS -.262 -.148* -

C .249* -.262 -D -E .272* .745 .292* -F .303* .259* .662 .708* .707 -C -.205*Td -.350 -.317*I .147*

Fd -.173* -.150*Ex -.175* -.144*

D48 -.254* -.435*Cs -.162*Sy -.173*Sp -.285So .174*Gi .254*Ai .163*Py -.225Fe .207

În tabelul nr. 10.28 sunt prezentate corelaţiile semnificative obţinute pe lotul nr. 3, format din subiecţi cu un nivel scăzut al performanţelor profesionale generale. Se constată, iarăşi, modificări substanţiale ale corelaţiilor dintre variabilele-predictori şi variabilele-criterii la p = 0.01 şi p = 0.05 (*), după cum urmează:

între variabilele-criterii pregătirea de specialitate (PS), cultura militară (CM) şi cunoaşterea unei limbi străine (CLS) şi variabilele-predictori nu există corelaţii semnificative; pentru această categorie de subiecţi, rezultatele obţinute prin metoda aprecierii obiective nu prezintă o determinare de tip statistic-liniar cu dimensiunile de

112 din 165

Page 113: Psihologie Militara - Suport de Curs

personalitate; de acestă dată, efectul contagiunii este de ordin relaţional-colegial şi se reflectă printr-o supraevaluare necompetitivă;

există multe corelaţii semnificative, inclusiv numeric, între variabilele-criterii pregătirea profesională generală (PPG) şi pregătirea tactică generală (PTG) şi variabilele-predictori, respectiv 9 (28 %) şi 17 (53 %) predictori; numărul mare de corelaţii între predictori şi criterii demonstrează că există o semnificativă determinare de tip statistic-liniar între performanţele profesionale generale (strategice şi tactice) şi dimensiunile de personalitate.

între cele două grupe de măsuri-criterii nu există nici o corelaţie; aprecierile de serviciu întocmite de comandanţi/şefi, pentru subiecţii cu nivel scăzut al performanţelor, sunt, de regulă, supraevaluate (efectul contaminării);

între variabilele-criterii ale metodei aprecierii de serviciu şi variabilele-predictori nu există corelaţii semnificative; şi în acest caz, aprecierile sunt supuse efectului contaminării.

Corelaţiile dintre măsurile-criterii şi variabilele-predictori asigură posibilitatea calculării ecuaţiilor de regresie multiplă şi a coeficienţilor de determinaţie. Analiza detaliată şi explicaţia particularizată pentru fiecare măsură-criteriu, în acest caz, ar fi neproductive. De aceea, în anexele nr. 1, 2 şi 3, sunt prezentate rezultatele analizei de regresie multiplă (coeficientul de regresie-R, coeficientul de determinaţie-R2, coeficientul Fischer-Snedecor şi semnificaţia acestuia, coeficienţii standardizaţi şi semnificaţia acestora).

Tabelul nr. 6.28

PPG PTG PS CM CLS C D E FPPG -PTG .401 -PS .603 -.199* -CM .482 -.159* .205 -CLS .396 258 -

C -D .474 -E .755 .334 -F .769 .853 .634 -A -.176*N -.176*D -.208E -.277S .166*

Td -.247 -.291*I -.171*

Nle -.226Do .172* .234Cs .184* .223Sy .245 .190*Sp -.298* -.280*Wb .198*Re .191*So .156*Sc .154*To .191*Gi .206Cm .213Ac .206 .244Ie .187* .188*Fx -.161* -.156*

10.4.5. Două portrete antinomice

113 din 165

Page 114: Psihologie Militara - Suport de Curs

Bateria de examinare, prezentată şi utilizată în selecţia psihologică a personalului militar, permite descrierea şi compararea profilului individual cu modelul impus de specificul postului de luptă.

În scop de învăţământ, pentru doi subiecţi examinaţi, prezentăm modelele descriptive antinomice, cu rol explicativ-interpretativ în înţelegerea adoptării deciziei psihologice, astfel:

A.S. prezintă un nivel intelectual superior caracterizat prin: abilităţi multiple de abstractizare şi generalizare, raţionamente logico-matematice clare, înţelegere rapidă şi corectă a instructajului şi sarcinilor de lucru independent, randament ridicat în rezolvarea problemelor de ordin verbal şi neverbal, atenţie concentrată şi distributivă deasupra mediei, un volum crescut al memoriei de scurtă durată. Structura de personalitate echilibrată, fără dizarmonii sau accentuări, se caracterizează astfel: a) Nucleul psihoclinic evidenţiază un bărbat fără tulburări psihosomatice majore, lipsit de agresivitate primară, cu o dispoziţie generală bună, cu putere de concentrare ridicată, cu un bun control al stărilor emoţionale, cu o uşoară tendinţă de dominare, cu putere de acţiune promptă şi energică, cu încredere în sine; fire deschisă, dezinvolt, cu simţ autocritic, sociabil, calm, optimist, cu un comportament activ-asertiv. b) Sistemul trăsăturilor atitudinal-caracteriale developează o persoană cu un comportament de tip ascendent, cu eficienţă interpersonală şi siguranţă de sine, cu iniţiativă şi putere de a exercita actul de conducere; fire puternică, competent, ingenioas, eficient în comunicare, matur, logic, raţional, neinhibat, neconvenţional, adaptabil, rafinat, întreprinzător, imaginativ. Persoană cu o bună maturitate socială, cu un grad ridicat de conştientizare şi acceptare a cerinţelor şi normelor sociale; se remarcă prin responsabilitate şi stabilitate, onestitate şi corectitudine, generozitate şi altruism, încredere şi înţelegere, eficienţă şi precizie, temeinicie şi cumpătare. Personalitate bine structurată motivaţional, cu un remarcabil potenţial de realizare personală, cu un stil integrativ-valoric deosebit; cooperant, organizat, inteligent, neformalist, multilateral, meticulos, independent. Subiectul prezintă modalităţi intelectual-atitudinale şi interese specifice tipologiei masculine; este anticipativ, activ, minuţios, temperat, robust, autocontrolat, lucid, îndrăzneţ. Decizia este de ADMIS PSIHOLOGIC pentru misiune.

C.M. prezintă un nivel intelectual mediu inferior caracterizat prin: abilităţi mai scăzute de abstractizare şi generalizare, raţionamente logico-matematice mai puţin clare, înţelegere destul de grea cu privire la instructajul şi sarcinile de lucru independent, randament scăzut în rezolvarea problemelor, atât a celor de ordin verbal, cât şi celor de ordin neverbal, atenţie concentrată şi distributivă sub nivelul mediu, un volum redus al memoriei de scurtă durată. Structura de personalitate parţial echilibrată, cu unele dizarmonii şi accentuări, se caracterizează astfel: a) Nucleul psihoclinic evidenţiază un bărbat cu acuze psihosomatice, cu stări de fatigabilitate, epuizare şi nelinişte; prezintă reacţii negative disproporţionate faţă de unele obiecte şi persoane şi, totodată, o crescută dispoziţie către agresivitate fizică şi verbală; nemulţumit, cu anxietate parţial mărită, iritabil, suspicios în ultimul timp, cu trac şi neplăceri neuorvegetative mai frecvente decât de obicei; de o bună perioadă de timp are o dispoziţie generală uşor deteriorată, resimte în mod neplăcut o anume tendinţă către ruminaţii inutile, se simte greşit înţeles şi nedreptăţit; este îngrijorat, descurajat, neîncrezător, lipsit de energie şi activism. b) Sistemul trăsăturilor atitudinal-caracteriale decriptează o persoană cu un comportament de tip obedient conjunctural, uşor introvertit, cu o imagine de sine parţial deformată; retras, tăcut, cu tendinţa de a evita situaţiile de tensiune şi nesiguranţă, uşor indiferent; timid, apatic, superficial, oscilant, cu interese destul de limitate; prezintă o vitalitate diminuată, uşor psihastenic şi agitat. Persoană cu o maturitate socială relativ bună, dar pe un fond mai scăzut de acceptare şi internalizare a cerinţelor şi normelor sociale; se prezintă cu un nivel mai scăzut al responsabilităţii descrisă de unele accentuări de comoditate, indiferenţă şi nepăsare; este defensiv, uşor impulsiv şi iritat, superficial, nemulţumit. Structura motivaţională prezintă o accentuată stereotipie neproductivă cu percepţii de actor social dificil şi distant, cuprins de pesimism profesional, prudent şi mărginit, umil şi supus, confuz şi fără ambiţie. Subiectul prezintă modalităţi intelectual-atitudinale şi interese specifice unei tipologii mai puţin masculine, cu o puternică încărcătură de sensibilitate, cu prudenţă exagerată şi inflexibilitate relaţională, cu formalism evident şi rezonanţă afectivă crescută. Decizia este de RESPINS PSIHOLOGIC pentru misiune.

114 din 165

Page 115: Psihologie Militara - Suport de Curs

10.4.6. Concluzii

Abordarea statistică şi inferenţele de ordin psihologic asupra metodelor, tehnicilor şi procedeelor de examinare şi selecţie psihologică a personalului militar destinat să îndeplinească misiuni de menţinere a păcii se finalizează cu următoarele concluzii:

1. Obiectivul teoretic, cu privire la studiul relaţiei de intercondiţionare dintre profesia militară şi personalitatea ofiţerului, a fost îndeplinit. Ipoteza, conform căreia persoanele care prestează activităţi de natură militară reprezintă o serie de trăsături comune de personalitate prin care se diferenţiază în mod semnificativ de persoanele care activează în afara sistemului profesional militar, a fost, de asemenea, demonstrată. Din analizele comparative pe loturile experimentale (militari-ofiţeri) şi cele de control (civili) rezultă că:

ofiţerul prezintă anumite trăsături de personalitate care îi permit să exercite acest tip de profesiune, dar, totodată, profesia îi imprimă şi ea anumite caracteristici, care contribuie la delimitarea configuraţiei globale a personalităţii acestuia;

între personalitatea de bază şi personalitatea de statut există o relaţie de intercondiţionare şi interdependenţă reciprocă, cu contribuţii calitative şi cantitative interşarjabile ca importanţă şi eficienţă, în funcţie de misiune, scop, obiective, timp etc;

personalitatea ofiţerului este configurată printr-o serie de dimensiuni (factori, trăsături etc.) care descriu un profil specializat în exercitarea respectivei profesii militare.

2. Obiectivul metodologic s-a concretizat în fundamentarea unei strategii care, esenţializată sub forma unei baterii de examinare psihologică, asigură selecţia ofiţerilor pentru a îndeplini misiuni de menţinere a păcii. Ipoteza, conform căreia ofiţerii prezintă o serie de trasături comune de personalitate care îi diferenţiază în mod semnificativ, atât în raport cu persoanele din afara armatei (civili), dar şi faţă de alte categorii profesionale din interiorul armatei (militari-subofiţeri şi maiştri), a fost, de asemenea, demonstrată prin inferenţele de ordin statistic şi psihologic.

3. Obiectivul practic-aplicativ şi ipoteza conexă acestuia, constând în stabilirea factorilor de personalitate ca predictori ai succesului profesional şi evidenţierea validităţii lor predictive, au fost, de asemenea, demonstrate prin calculele statistico-matemetice şi argumentate prin finalităţile explicativ-interpretative de natură psihologică.

Elaborarea metodologiei examinării şi selecţiei psihologice a ofiţerilor pentru unităţi cu misiuni de menţinere a păcii reprezintă un demers pe care îl considerăm necesar şi util în creşterea randamentului şi eficienţei profesional militare şi, totodată, un model teoretico-metodologic, explicativ-interpretativ şi practic-aplicativ în construirea unor metodologii de examinare şi selecţie psihologică şi pentru alte categorii profesionale militare.

TEMA 11

SUPORTUL PSIHOLOGIC AL INTEGRĂRII ŞI INSTRUIRII PROFESIONALE ÎN ORGANIZAŢIA MILITARĂ

115 din 165

Page 116: Psihologie Militara - Suport de Curs

11.1. NECESITATEA PREGĂTIRII PSIHOLOGICE PENTRU LUPTĂ11.2. METODICA PREGĂTIRII PSIHOLOGICE PENTRU LUPTĂ11.3. PROIECTAREA ŞI DESFĂŞURAREA PREGĂTIRII PSIHOLOGICE

PENTRU LUPTĂ11.4. EVALUAREA PREGĂTIRII PSIHOLOGICE PENTRU LUPTĂ

11.1. NECESITATEA PREGĂTIRII PSIHOLOGICE PENTRU LUPTĂ

Modificările structurale şi funcţionale produse în arhitectura concepţiei de pregătire şi desfăşurare a luptei armate, în condiţiile tot mai diversificate şi sofisticate ale războiului special, impun o abordare mult mai pragmatică şi nuanţată a pregătirii pentru luptă a efectivelor.

Solicitările fizice, dar mai ales psihice, potenţiale şi probabile, într-o confruntare armată specifică acestui început de mileniu, constituie premisele ipotetice inductiv-deductive ale conturării unor programe adecvate de pregătire pentru luptă a militarilor din toate categoriile şi genurile de arme, în care o pondere însemnată să o reprezinte pregătirea psihologică.

Din punct de vedere al performanţei umane, pe teatrul de acţiuni militare, două elemente psihodinamice (Sântion, 1987) se detaşează ca importanţă, în prognoza decizională: capacitatea de luptă şi capacitatea de acţiune.

Capacitatea de luptă (variaţiile macrodinamice) reprezintă obiectivul major al întregului sistem de instruire şi educare a trupelor. Sub aspect psihologic este importantă cunoaşterea principalelor faze evolutive ale acestui proces, pentru a stabili cele mai eficiente forme, metode, tehnici şi procedee de pregătire pentru luptă. Cercetările specialiştilor militari în domeniu au evidenţiat următoarele faze ale evoluţiei capacităţii de luptă pe timp de război:

- faza de adaptare (1-7 zile);- faza de eficacitate maximă (8-15 zile);- faza de hiperreacţie (oboseală, surmenaj, anxietate);- faza de epuizare emoţională (procese mentale lente, apatie).De aceea, pregătirea psihologică pentru luptă va urmări în mod prioritar formarea şi

dezvoltarea la militari a acelor deprinderi care să producă următoarele modificări esenţiale: reducerea timpului în faza de adaptare la situaţia de luptă, concomitent cu creşterea

timpului pentru faza de eficacitate maximă; prevenirea instalării rapide a fazelor de hiperreacţie şi de epuizare emoţională.

Capacitatea de acţiune (variaţiile microdinamice) se structurează ca ansamblu al manifestărilor psihodinamice individuale implicate în acţiunea umană. Se pot distinge, ca specificitate a timpilor de reacţie, două perioade cu implicaţii majore în dinamica câmpului de luptă:

perioada declanşării rapide: se produce o creştere imediată a productivităţii, care reprezintă 30-40% din maximul acţional în timp de 6-10 minute; în acest caz intervin şi variaţiile individuale care se pot structura între 30-80% din maximul acţional pe o perioadă de 5-25 minute;

perioada declanşării fine: reprezintă o creştere progresivă a productivităţii, adică o proporţie de 40-60-80% din maximul acţional într-un interval de 30-90 minute. Şi în acest caz, pregătirea psihologică pentru luptă are ca obiectiv principal realizarea unor

variaţii dinamice minime în condiţiile unui risc asumat, fundamentat cognitiv şi motivaţional-volitiv.

Se poate uşor constata din cele expuse că, pregătirea psihologică pentru luptă, integrată în sistemul formativ militar general, reprezintă o modalitate principală a arsenalului de acţiuni psihologice. Ea se realizează în procesul de învăţământ, de instrucţie şi educaţie, prin forme specifice fiecărei arme şi specialităţi militare.

11.2. METODICA PREGĂTIRII PSIHOLOGICE PENTRU LUPTĂ

116 din 165

Page 117: Psihologie Militara - Suport de Curs

Scopul pregătirii psihologice pentru luptă îl reprezintă formarea luptătorului modern, care adaugă pregătirii sale fizice, tehnice şi tactice, o dezvoltată rezistenţă psihică, o mare stabilitate emoţională şi un bun echilibrul psihomoral care se manifestă, îndeosebi, comportamental.

Obiectivele pregătirii psihologice pentru luptă se fixează pe etape (cicluri, perioade) de instrucţie în funcţie de specificul fiecărei arme, urmărindu-se realizarea următoarelor secvenţe (modele) psihosociopedagogice:

pregătirea psihologică de bază; pregătirea psihologică specială; pregătirea psihologică pentru luptă.

a) Pregătirea psihologică de bază (specifică armei, specialităţii militare).Obiectivul acestei pregătiri se referă la educaţia intelectuală şi morală, la formarea

atitudinilor şi trăsăturilor de caracter specifice militarului ca cetăţean în uniformă, la dezvoltarea aptitudinilor şi intereselor în pregătirea militară.

Cuprinde măsurile de ordin educativ-general orientate spre dezvoltarea personalităţii umane, formarea fiecărui militar ca cetăţean şi patriot, cu trăsături morale superioare.

Comandanţii desfăşoară activitatea de pregătire psihologică pe baza concluziilor reieşite din fişele psihologice de la recrutare şi încorporare, a datelor personale şi a unei ample şi permanente activităţi de cunoaştere a subordonaţilor.

Acestă categorie de pregătire are un accent deosebit mai ales în perioada instrucţie de bază, dar se continuă şi în cea de-a doua perioadă, manifestându-se în acest fel o continuitate necesară dezvoltării personalităţii fiecărui militar.

b) Pregătirea psihologică specială.Obiectivele acestei categorii de pregătire se fizează în funcţie de cerinţele psihosociologice

specifice pe baza fişei postului de luptă şi a psihoprofesiogramei . Acestea vor fi structurate în raport cu calităţile fizice şi psihice cerute de caracteristicile specifice armei (specialităţii militare) în vederea soluţionării problemelor de ordin organizatoric, tehnic, tactic etc..

Activităţile vor urmări dezvoltarea, cu precădere, a calităţilor şi însuşirilor psihologice solicitate de specialitatea respectivă, deoarece, spre exemplu:

- pentru trăgătorul cu P.S.L. (puşca specială cu lunetă) vor fi solicitate, mai ales, concentrarea atenţiei şi echilibrul emoţional ;

- pentru comandantul de grupă sunt mai importante atenţia distributivă, spiritul de observaţie, iniţiativă, capacitatea de decizie rapidă şi eficientă, rapiditatea în gândire şi acţiune ;

- pentru paraşutist se va accentua pe dezvoltarea curajului, stăpânirea de sine, capacitatea de orientare în spaţiu etc..

Perioada acestei categorii de pregătire începe încă din timpul instrucţiei de bază şi se continuă în perioada instrucţiei subunităţii (unităţii).

c) Pregătirea psihologică pentru luptă (propriu-zisă).Reprezintă corolarul eforturilor depuse în cadrul pregătirilor de bază şi speciale. Timpul

afectat acestei pregătiri este pe toată durata stagiului militar, dar cu preponderenţă înaintea şi pe timpul executării exerciţiilor tactice şi aplicaţiilor.

Rolul acestei pregătiri este acela de a crea maximizarea performanţei în cele două procese psihodinamice specifice: capacitatea de luptă (variaţia macrodinamică) şi capacitatea de acţiune (variaţia microdinamică).

Esenţa pregătirii psihologice pentru luptă trebuie să ţină seama de principalele componente psihice ale nivelului formei de pregătire pentru luptă a militarului, care se poate manifesta în : Stări psihice stabile, constante (“stări de premisiune”, “stări de preparaţie”, “stări

subiective”, “indicatori subiectivi”) care reprezintă seturi relativ constante de atitudini cognitive, afective, volitive şi motivaţionale constituite spontan sau dirijat în legătură cu misiunile primite. Cunoaşterea acestor stări psihice de către comandanţi şi subordonaţi, deopotrivă, asigură realizarea lor în mod logic, raţional, pe baza particularităţilor individuale şi colective (de grup) ale militarilor şi a condiţiilor impuse de realitatea câmpului de luptă.

117 din 165

Page 118: Psihologie Militara - Suport de Curs

Stări psihice variabile, tranzitorii cu puternice încărcături afectiv-emoţionale care pot perturba acţiunile desfăşurate de către luptătorul aflat în misiune. De aceea, un obiectiv important al pregătirii pentru luptă îl constituie şi diminuarea labilităţii emoţionale, simultan cu efortul permanent de optimizare şi consolidare psihomorală.Pregătirea psihologică pentru luptă, asimilată cu pregătirea sportivului de performanţă

(Epuran, M., 1968), cuprinde trei faze importante, principale (dispunerea, anticiparea, angrenarea-modelarea) şi două faze secundare (aplicarea-adaptarea şi analiza). Acestea sunt stări de preparaţie care au un caracter dinamic, interacţionează unele cu altele şi se intercondiţionează reciproc. Sferele lor de acţiune se întrepătrund, iar delimitarea lor este de ordin metodologic, cu scop explicativ-didactic. Dispunerea este starea de orientare pozitivă spre realizarea unei misiuni şi rezultatul final al

unui proces complex de înţelegere de sarcini şi de cristalizare a motivaţiei în raport cu aceasta. Din punct de vedere psihosociologic, dispunerea este o stare complexă, fiind, în principal, alcătuită din factori cognitivi-intelectuali şi afectivi. Ea este dinamică, fluctuantă, putându-se modifica în ciuda eforturilor susţinute ale militarilor şi comandanţilor de a realiza şi menţine o atitudine activă şi favorabilă luptei. Factorii cei mai importanţi care influenţează dispunerea sunt: experienţa anterioară a luptătorilor; calitatea şi cantitatea informaţiilor primite în legătură cu misiunea prezentă şi cea de perspectivă; motivaţia pentru luptă; imaginea de sine şi nivelul autoaprecierii; factorii perturbatori externi.

Anticiparea , ca stare de preparaţie, este trăirea pe plan mental a participării, în prezentul apropiat sau mai depărtat, la lupta propriu-zisă. Este un proces activ, în care efectele sunt văzute numai în dependenţă, ca urmare a modului cum sunt pregătite acţiunile proprii. Două elemente sunt esenţiale în realizarea acestei faze: prefigurarea comportamentului tactic de către comandant şi, concomitent, fixarea comportamentului convenţional de catre fiecare militar privind relaţiile şi atribuţiile sale faţă de colegi, comandanţi, inamic etc.. Se poate vorbi în acest caz de asumarea unor “roluri de către actor”, de o “anticipare dramatică” a situaţiei specifice, menită să creeze impresii, să canalizeze gândurile şi să marcheze propriile intenţii. La un nivel superior de anticipare, militarul recurge la experiment mental, formulează ipoteze, verifică în ce măsură soluţiile alese corespund cu datele informative de care dispune. Anticiparea este permanent corectată în raport de evoluţia pregătirii generale a militarului şi de rezultatele practice obţinute de el în timpul diferitelor antrenamente şi acţiuni.

Angrenarea-modelarea . Stările de preparaţie nu rămân numai la nivel ideativ-abstract ci capătă forme concrete, menite să pregătească acţiunile care vor fi întreprinse în timpul misiunilor primite. Angrenarea este o stare specifică de preparaţie care se realizează atât în sfera intelectuală, cât şi în cea afectiv-motrică. La nivel intelectual, angrenarea se manifestă prin orientarea gândirii militarului în raport cu misiunea primită sau cu situaţiile de luptă în ansamblu, cât şi printr-o acţiune perceptivă adecvată, care facilitează sesizarea situaţiilor şi luarea deciziilor, evitându-se astfel reacţiile afective negative care pot fi declanşate de surprinderea probabilă şi posibilă a inamicului. La nivel motric, angrenarea constă în exerciţii specifice de încălzire sau execuţie a unor acţiuni (gesturi, mişcări etc.) care vor fi reproduse pe timpul acţiunilor de luptă. Modelarea luptei este utilă militarului deoarece îl ajută să se adapteze cât mai eficient condiţiilor acesteia. De regulă, aceste modelări sunt numai parţiale şi sunt cuprinse în planurile de desfăşurare cu: ora, locul, asigurarea materială, marcarea inamicului cât mai asemănătoare ca manieră de luptă, acţiuni cu dublă partidă etc.. Aceste modelări au efecte pozitive pentru acţiunile concrete, începând cu formarea bioritmului militarului şi terminând cu crearea obişnuinţei de a activa în condiţii specifice. Astfel pregătit, militarul va intra în luptă cu o atitudine pozitivă faţă de aceasta, cu un plan tactic cât mai apropiat de necesităţile ei reale, pozitivând o capacitate de acţiune rapidă pe un fond ridicat al capacităţii de luptă.

Aplicarea-adaptarea , se referă la posibilităţile de intuiţie (insight), previziune, prognoză. Constituie momentul de bază al participării la luptă a militarului. Situaţiile din momentul luptei (acţiunii tactice) nu corespund decât parţial celor imaginate sau anticipate. Succesul depinde de întregul fond al pregătirii de care dispune, de capacitatea de a renunţa la acţiuni care nu mai sunt eficiente, de posibilitatea de restructurare a comportamentului şi de

118 din 165

Page 119: Psihologie Militara - Suport de Curs

introducere a celor mai potrivite corective. Aceasta poate fi considerată o stare de preparaţie nu prin ceea ce reprezintă pentru lupta propriu-zisă, ci prin ceea ce devine ea pentru etapa următoare.

Analiza este etapa finală, de încheiere a unui ciclu, dar şi etapa iniţială a unui nou proces de pregătire, bazat pe experienţa acumulată. Analiza întregii activităţi, desprinderea esenţialului, a cauzelor succeselor şi insucceselor, conştientizarea de către fiecare militar a propriilor sale acţiuni, spiritul autocritic şi capacitatea de autoeducare, pot adăuga elemente noi, superioare în pregătire.

Domeniul extrem de complex şi sensibil al pregătirii psihologice pentru luptă conduce la elaborarea unui demers metodologic care să cuprindă, în linii generale, următoarele probleme:

studierea (cunoaşterea) caracteristicilor activităţii în arma respectivă şi a solicitărilor psihofiziologice la care sunt supuşi militarii;

identificarea grupelor mari de efecte dezadaptative generate de solicitările psihofiziologice specifice categoriei (genului) de armă;

elaborarea propriu-zisă a programului, cuprinzând factorii, mijloacele şi metodele de pregătire psihologică pentru luptă.Din punct de vedere didactic şi metodic, putem împărţi pregătirea psihologică pentru luptă

a militarului pe mai multe dimensiuni: intelectuală, afectivă, volitivă, însuşiri de personalitate. Conţinutul pregătirii psihologice pentru luptă constă din dezvoltarea, educarea şi

perfecţionarea calităţilor psihice solicitate de activitatea militară, corespunzătoare fiecărei dimensiuni.

Pregătirea intelectuală se face în mod deosebit teoretic, dar şi practic, prin mijloace specifice, avându-se în vedere perfecţionarea şi creşterea performanţei mecanismelor cognitive (Zlate, M., 1999), şi nu numai, accentul fiind pus pe următoarele direcţii prioritare: educarea spiritului de observaţie, a percepţiilor specializate, a calităţilor gândirii (rapiditate, independenţă, caracter critic); educarea imaginaţiei şi creativităţii (flexibilitate, fluiditate, originalitate, ingeniozitate); însuşirea unor cunoştinţe teoretice şi practice ; eficientizarea calităţilor prosexice (stabilitate, concentrare, mobilitate).

Pregătirea afectivă vizează capacitatea militarului de a-şi autoregla emoţiile dinaintea luptei, de a realiza un echilibru emoţional superior. Un accent deosebit se pune pe transmiterea unor procedee de formare a capacităţii de stăpânire a stărilor afective negative (tehnicile de relaxare) şi educarea sentimentelor morale superioare (Holdevici, I., Vasilescu, I.P., 1988).

Pregătirea volitivă constă în educarea diferitelor calităţi ale voinţei (forţa, perseverenţa, consecvenţa, fermitatea, independenţa) şi orientarea către scop, în creşterea capacităţii de a depune eforturi optime, de a manifesta iniţiativă, dârzenie şi spirit de disciplină (Golu, 2000, pp. 281-283).

Educarea personalităţii se realizează prin dezvoltarea interesului pentru problemele teoretice şi practice ale meseriei armelor, modelarea aptitudinilor motrice generale şi speciale, compatibilitatea însuşirilor temperamentale cu cerinţele armei respective, cât şi prin dezvoltarea conştiinţei de sine şi a capacităţii de autoeducare a militarilor (Golu, 1993).

Planul pregătirii psihologice pentru luptă a militarilor se întocmeşte pe baza:- cerinţelor pe care le exprimă arma respectivă faţă de militari, ca înzestrare aptitudinală şi

condiţie a performanţei maxime;- profilului psihologic, deci a cunoaşterii nivelului dezvoltării diferitelor calităţi şi trăsături

psihice ale militarilor;- obiectivelor şi criteriilor de performanţă în raport cu arma şi posibilităţile de pregătire.Considerăm necesară următoarea precizare: majoritatea mijloacelor de pregătire

psihologică ţin de activitatea militară specifică la care se structurează unele tehnici mai deosebite care fac parte din arsenalul psihagogiei (educaţie prin mijloace psihologice) sau ale profilaxiei şi psihoterapiei.

Durata planului de pregătire poate fi de pespectivă (largă, multilaterală, exhaustivă) sau pe perioade (etape, cicluri de instrucţie).

Activităţile prevăzute în planul anual de instrucţie trebuie să se regăsească în planul lecţiilor (temelor) de pregătire şi, totodată, trebuie să fie dublate de controlul şi aprecierea

119 din 165

Page 120: Psihologie Militara - Suport de Curs

rezultatelor (efectelor) aplicării mijloacelor specifice pregătirii psihologice pentru luptă a militarilor.

Efectul în domeniul unor calităţi psihice nu se manifestă, de regulă, în timp scurt, dar după un interval de 4-6 luni (ciclu, perioade de instrucţie etc.) se pot face (reface) examene (testări) cu caracter psihodiagnostic sau analize de apreciere a progresului în pregătire.

Fiecare comandant (ofiţer cu pregătirea psihologică pentru luptă) poate concepe un plan general sau individual, pe arme şi specialităţi, cu sarcini specifice şi corespunzătoare fiecărei etape de instrucţie şi particularităţilor militarilor din subordine.

Pentru a exemplifica şi concretiza cele expuse, prezentăm o variantă a unui plan de pregătire psihologică pentru luptă a militarilor adaptat după un program de pregătire a sportivilor de performanţă elaborat de Maria Şerban (apaud Epuran şi Holdevici,1980).

Se impune precizarea că formarea şi dezvoltarea calităţilor psihologice îşi vor găsi materializarea în activităţile şi acţiunile preconizate a se desfăşura de către fiecare unitate prin Planul cu principalele activităţi ale anului de instrucţie şi Planul acţiunilor psihologice (Cracsner, C.E., 1996).

11.3. PROIECTAREA ŞI DESFĂŞURAREA PREGĂTIRII PSIHOLOGICE PENTRU LUPTĂ

11.3.1. Argument

Doctrina militară şi concepţia integrată de securitate naţională impun noi perspective în abordarea teoretică şi practică a pregătirii pentru luptă. Principalele tipuri de agresiune (probabile şi posibile) la care România poate fi supusă într-un eventual război, care fără nici o îndoială nu va mai avea fizionomia clasică ci, dimpotrivă, va fi multilplu cosmetizat cu masca războiului special, se costituie în tot atâtea obiective generale ale pregătirii pentru luptă a armatei.

În noul context al instrucţiei şi educaţiei efectivelor, dimensiunea pregătirii psihologice pentru luptă se impune cu tot mai multă acuitate, fiind percepută, de regulă, la adevărata ei complexitate şi importanţă. Afirmaţia are aspectul de relativitate, deoarece există încă suficiente rezerve nefolosite şi scepticism metodologic în abordarea pragmatică a pregătirii psihologice pentru luptă. Se vehiculează idei, total nefondate, care susţin că un militar este pregătit psihic pentru luptă dacă ştie să folosească armamentul şi tehnica din dotare. Se poate uşor constata că argumentul invocat este necesar, dar nu şi suficient pentru a constitui o explicaţie plauzibilă. Modelul luptătorului modern este rezultatul unor demersuri multidisciplinare care trebuie să-l facă compatibil cerinţelor tot mai sofisticate ale câmpului de luptă.

Portretul războinicului de azi nu trebuie redus la un pachet de muşchi tip “Rambo” ci, dimpotrivă, trebuie să pună în valoare o personalitate puternică, dezvoltată armonios psihic (cognitiv, motivaţional-afectiv şi voliţional) şi fizic, capabilă să-şi folosească eficient potenţialul informaţional-energetic şi motric în câmpul tactic.

Susţinem că pregătirea psihologică pentru luptă reprezintă o dimensiune fundamentală în crearea tipului de luptător modern, fiind complementară pregătirii militare generale şi de specialitate şi asigură, astfel, suportul psihologic pentru maximizarea eficienţei (randamentului, productivităţii) resurselor umane implicate în procesul de instruire şi educare.

11.3.2. Praxiologia pregătirii psihologice pentru luptă

Este cunoscut faptul că pregătirea psihologică pentru luptă a efectivelor are două componente majore: pregătirea teoretică şi pregătirea practic-aplicativă.

Deşi, din punct de vedere teoretic, pregătirea psihologică pentru luptă nu ridică probleme de metodologia şi didactica instruirii se constată, în acelaşi timp, timiditate, circumspecţie şi chiar confuzie în abordarea practic-aplicativă a acestei categorii speciale de pregătire pentru luptă.

Respectând în totalitate principiile psihoeducaţionale şi metodice ale formării şi dezvoltării deprinderilor de luptător, pregătirea psihologică pentru luptă practic-aplicativă va

120 din 165

Page 121: Psihologie Militara - Suport de Curs

parcurge etapele enunţate în subcapitolul anterior şi pe care, le reiterăm, în demersul nostru explicativ de a evidenţia necesitatea instruirii, graduală şi permanentă, a militarilor:

a) Pregătirea psihologică de bază este proiectată, de regulă, pentru perioada de instrucţie de bază a individului şi cuprinde exerciţii şi antrenamente specifice în condiţii normale, particularizate pentrul ciclul întâi de instrucţie;

b) Pregătirea psihologică specială vizează activităţile de modelare a situaţiilor de risc (deosebite) şi se circumscrie pregătirii pentru luptă specifică perioadei instrucţiei subunităţii, având ca resurse umane militarii din ciclul doi de instrucţie;

c) Pregătirea psihologică pentru luptă (propriu-zisă) cuprinde antrenamente, în cadrul unor programe integrate şi complexe de solicitare psihică şi fizică intensă şi prelungită, specifice perioadei de instrucţie a unităţilor la care participă, de regulă, militarii din ciclurile doi şi trei de instrucţie.

Pe toată perioada anului de instrucţie se execută şedinţe de exersare a unor procedee de autocontrol emoţional şi volitiv, de fortificare psihică, relaxare şi recuperare.

Realizarea practic-aplicativă a pregătirii psihologice pentru luptă solicită din partea comandanţilor inteligenţa, imaginaţia, fantezia, creativitatea, spiritul novator, competenţa profesională şi măiestria didactică, perseverenţa şi voinţa de a fi un excelent “leader” militar.

Activitatea de concepere, organizare, desfăşurare şi evaluare a pregătirii psihologice practic-aplicative se fundamentează pe cunoaşterea, respectarea şi aplicarea întocmai a legilor, regulamentelor, dispoziţiunilor, instrucţiunilor şi ordinelor în vigoare. În cadrul acestor limite legale se pot programa şi modela instrucţia şi educaţia în scopul realizării tipului de luptător prefigurat. Este, din acest moment, libertatea actului pedagogic de a folosi cele mai adecvate forme, metode, procedee şi tehnici pentru realizarea scopurilor şi obiectivelor operaţionale şi psihomorale ale pregătirii psihologice pentru luptă.

Până în prezent s-au consolidat două moduri de organizare a pregătirii psihologice practic-aplicative:

a) fundamental, prin încorporarea obiectivelor şi metodelor specifice în conţinutul şedinţelor şi temelor prevăzute pentru fiecare categorie (disciplină) de pregătire pentru luptă;

b) special, prin elaborarea unor şedinţe şi teme integrate, complexe şi specifice de pregătire psihologică pentru luptă.

Aceste două aspecte rezidă din concepţia potrivit căreia pregătirea psihologică pentru luptă se realizează prin întregul proces de instrucţie şi educaţie, dar şi prin aplicarea arsenalului metodologic specific disciplinelor psihologice.

Complexitatea proiectării pregătirii psihologice pentru luptă implică o preocupare constantă a comandanţilor pentru elaborarea şi realizarea planurilor (lecţiilor) de desfăşurare care, în unitatea lor structurală, trebuie să cuprindă câteva elemente esenţiale: obiectivele instructiv-educative (operaţionale, scopurile de învăţământ), conţinutul informaţional, strategiile de instruire, variabilele personalităţii comandantului şi ale fiecărui militar subordonat, caracteristicile subunităţii (organizatiei, grupului social), elemente de autocontrol şi autoreglare (conexiune inversă, feed-back), variabilele de mediu şi temporală.

11.4. EVALUAREA PREGĂTIRII PSIHOLOGICE PENTRU LUPTĂ

Evaluarea reprezintă o componentă importantă a procesului de instruire şi educare şi, în general, a oricărei situaţii de învăţare, alături de determinarea obiectivelor, de organizarea conţinuturilor, de obiectivele definite, de alegerea strategiilor psihopedagogice menite să realizeze finalităţile proiectate.

Evaluarea permite adoptarea unor decizii în vederea reglării, ameliorării, perfecţionării continue a activităţii (Radu, 1981) şi, totodată, este punctul final într-o succesiune de evenimente (Ausubel, Robinson, 1982, p. 667): stabilirea scopurilor pedagogice prin prisma comportamentelor dezirabile, proiectarea şi executarea programei de realizare a scopurilor propuse, măsurarea aplicării programei, aprecierea rezultatelor.

Evaluarea reprezintă în ultimă instanţă un act psihopedagogic de determinare prin note, calificative, clasificări, puncte etc. a rezultatelor instructiv-educative obţinute de către un individ, inclus într-un sistem de pregătire (învăţământ), la o disciplină de studiu - cunoştinţe, deprinderi,

121 din 165

Page 122: Psihologie Militara - Suport de Curs

capacităţi mintale, atitudini morale faţă de activitatea de învăţare şi de traducere în practică a celor învăţate (***D.Ped., 1979, p. 29).

În teoria şi practica evaluării, mai ales în scop militar, se constată câteva tendinţe importante (Dulea, 1994, pp. 247-248) : extinderea evaluării de la aprecierea rezultatelor, la aceea a procesului însuşi; interpretarea eficientă a evaluării în activitatea instructiv-educativă; aplicarea în procesul evaluării a criteriilor de eficacitate şi randament.

Eficacitatea se referă la realizarea obiectivelor propuse şi desemnează activităţile de pregătire psihomorală pentru a produce efectul pozitiv proiectat. Altfel spus, eficacitatea reprezintă raportul dintre rezultatele obţinute (obiectivele atinse) şi rezultatele scontate (obiectivele prestabilite).

Randamentul (eficienţa) are în vedere raportarea rezultatelor obţinute la resursele consumate (energii umane, materiale etc.) şi este un indicator calitativ care ne arată nivelul de pregătire teoretică şi practică la care s-a ajuns la un moment dat în instruirea şi educarea militarilor, având drept indiciu general gradul de concordanţă dintre cunoştinţele asimilate, deprinderile formate şi prevederile programelor (planurilor tematice) existente.

Funcţiile esenţiale ale evaluării pot fi structurate astfel (Landsheere, 1981, p. 11):a) rol de măsurare (cântărire), prin care se verifică achiziţiile, se apreciază progresul

individual în contextul social;b) rol de diagnosticare, care îşi propune să constate următoarele: de ce un anumit proces

de învătare nu s-a desfăşurat corect; care cunoştinţe, procedee etc. nu sunt suficient însuşite de către militari şi care sunt procesele intelectuale responsabile pentru neâmpliniri;

c) rol de prognosticare, prin care se doreşte fundamentarea ştiinţifică a evoluţiei (progresului) în procesul de pregătire pentru luptă.

Aceste funcţii sunt interdependente, complementare, cu mare grad de generalitate. Totodată, evaluarea în contextul pedagogiei militare îndeplineşte, în raport cu efortul laborios al comandanţilor şi subordonaţilor o serie de funcţii specifice: fixarea şi consolidarea cunoştinţelor prin întărirea pozitivă; realizarea transferului, evitarea interferenţei şi integrarea achiziţiilor în sistemul general de cunoştinţe; motivarea complexă pentru cunoaştere şi învăţare; formarea capacităţii de autoapreciere şi stimularea trebuinţei de autoafirmare; analizarea eficienţei strategiei psihopedagogice; elaborarea unor programe suplimentare care să recupereze eventualele minusuri în pregătire sau să continue progresul; anticiparea unor secvenţe (etape) de instruire şi educare.

Evaluarea reprezintă o acţiune complexă care implică trei operaţii: măsurarea, aprecierea şi decizia. O evaluare eficientă trebuie să includă toate cele trei operaţii, care, în manieră sistemică, asigură o abordare şi o analiză calitativă, critică şi reflexivă asupra procesului de pregătire pentru luptă a militarilor (Cracsner, 1997, pp. 15-21).

Măsurarea înseamnă a atribui un număr unui obiect sau eveniment, conform unei reguli logic acceptate, sau altfel spus, totalitatea operaţiilor prin care se realizează o atribuire de valori (note, puncte, calificative etc.) pentru a determina dimensiunea cantitativă a finalităţii unei etape de instruire şi educare a militarilor. Măsurarea presupune existenţa următoarelor elemente:

obiectul de măsurat sau proprietăţile acestui obiect, care să fie definite clar, prin comportamente sau caracteristici observabile (cunoştinţe, aptitudini, atitudini, acte de comportament etc.);

unitatea de măsură (note, puncte, calificative etc.); reguli de procedură sau de atribuire a valorilor, prin care se realizează corespondenţa

biunivocă între număr (unitatea de măsură, etalonul) şi obiectul măsurat.Aprecierea reprezintă emiterea unei judecăţi de valoare asupra rezultatului unui proces de

măsurare. În comparaţie cu măsurarea, care reprezintă un proces obiectiv (depinde de calitatea instrumentelor de măsurat şi de priceperea comandantului de a folosi aceste instrumente), se poate afirma că aprecierea are un caracter subiectiv, fiind determinată în bună parte, de experienţa şi personalitatea evaluatorului.

Decizia, bazată pe măsurare şi apreciere sau, altfel spus, pe descriptori cantitativi şi calitativi, reprezintă soluţia adoptată de comandant pentru evaluarea nivelului atins de subordonaţi în pregătirea pentru luptă.

122 din 165

Page 123: Psihologie Militara - Suport de Curs

Evaluarea pregătirii psihologice pentru luptă trebuie să respecte următoarele principii şi cerinţe de bază:

principialitate şi obiectivitate; caracter stimulativ; caracter dinamic, ritmic şi secvenţial; caracter sintetic, multilateral şi semnificativ; concordanţă între aprecierile şi cerinţele planului de pregătire.

Aceste principii şi cerinţe induc cu necesitate autoevaluarea, ca o condiţie necesară în realizarea feed-back-ului educaţional, prin care comandantul îşi evaluează propria activitate în concordanţă cu rezultatele obţinute de subunitatea sa.

În procesul pregătirii pentru luptă se folosesc multiple forme de evaluare. După criteriul integrării actului evaluativ în procesul de instrucţie şi educaţie se deosebesc (Gagne, Brigss, 1977):

evaluarea iniţială (diagnostică); evaluarea cumulativă (sumativă, de bilanţ); evaluarea continuă (formativă).

Evaluarea iniţială se efectuează la începutul integrării militarilor în programul de pregătire pentru luptă. Ea realizează cele trei funcţii generale, dar cu prioritate funcţia de diagnoză (cunoaşterea nivelului intelectual, intereselor, deprinderilor şi structurilor cognitive etc.) şi de predicţie (adoptarea strategiilor adecvate pentru obţinerea performanţei militare).

Evaluarea cumulativă (sumativă) se realizează prin verificări la final de etapă. Aceasta oferă informaţii tardive şi limitate despre eficienţa unui ciclu de instrucţie sau de activităţi. Are cu prioritate o funcţie de diagnoză, de constatare, de ierarhizare a rezultatelor. Oferă date despre efectele sumative ale unui set de activităţi care alcătuiesc o unitate mai mare de instruire. Sugerează soluţii după perioade îndelungate de instruire şi educare (etapa I şi II , ciclu de instrucţie).

Evaluarea continuă este integrată armonios în procesul de pregătire pentru luptă şi presupune evaluarea tuturor militarilor la toate categoriile de pregătire (conţinuturi de învăţare). Ea are un caracter formativ şi dinamic, însoţeşte permanent procesul instructiv-educativ, permite cunoaşterea dificultăţilor şi adoptarea unor soluţii menite să îmbunătăţească rezultatele şi să faciliteze procesul ce direcţionează activitatea performantă. În cadrul ei sunt valorificate, cu prioritate, funcţiile de diagnoză şi prognoză.

Rezultatele obţinute de militari în procesul de pregătire pentru luptă, reprezintă o realitate complexă, care structurează funcţional-dinamic mai multe categorii: cunoştinţe asimilate (informaţii esenţiale însuşite care se caracterizează prin volum, sistematizare, durată), strategii cognitive (capacitate de învăţare, memorare, gândire), deprinderi (senzorial-perceptive, motrice, intelectuale), conduite şi trăsături de personalitate.

Culegerea informaţiilor, care permit evaluarea acestor rezultate ale activităţii militarilor, poate fi realizată prin diferite metode şi procedee, cum sunt: observaţia, convorbirea, analiza

produselor activităţii, chestionarele de cunoştinţe, testele psihologice etc.Unii specialişti militari (Sântion, 1987, pp. 108-138) ne propun şi alte criterii de verificare

a formării şi perfecţionării depriderilor militare individuale şi colective, precum: testul celor zece criterii, curbele formării deprinderilor, inventarul depriderilor pe posturi de luptă şi specialităţi, analiza prognozelor de instruire (pe baza parametrilor: viteză de execuţie -Ve; coeficientul de precizie a mişcărilor-Pm; coeficientul de dezvoltare a deprinderilor-Qd; rata de progres-Rp).

Evaluarea finală (Anexa nr.2) a pregătirii pentru luptă redă în termeni comportamentali (***B.Î.M., 1995, p.141) gradul de similaritate dintre nivelul formării şi dezvoltării deprinderilor militare specifice şi dimensiunile proiectate pentru modelul luptătorului modern, care trebuie:

SĂ FIE:

-un bun executant al ordinelor şi comenzilor;-rezistent la efort fizic şi psihic;-capabil să îndeplinească cu succes misiuni de luptă atât pe timp de zi cât şi pe timp de

noapte, indiferent de condiţiile de mediu si de stare a vremii; 123 din 165

Page 124: Psihologie Militara - Suport de Curs

-un bun partener în cadrul echipei de luptători.SĂ ŞTIE:

-teoria luptei armate;-sensul uman şi social al luptei armate;-legile şi obiceiurile războiului;-protecţia în luptă;-regulile de conducere a echipei (grupului) în luptă;-principiile de utilizare şi funcţionare a armamentului din dotare;-reguli de supravieţuire;-reguli de prim ajutor medical;-manifestările şi regulile de control a stresului de luptă.

SĂ EXECUTE:

-analiza situaţiei câmpului tactic;-conducerea grupului de luptători;-întrebuinţarea eficientă a armamentului şi mijloacelor individuale şi colective de

proţecţie;-mânuirea eficace a tehnicii de luptă;-acţiunea conform misiunii primite;-respectarea legilor şi obiceiurilor războiului;-depăşirea efectului factorilor stresori şi a situaţiilor neprevăzute.

TEMA 12PSIHOPATOLOGIA ÎN MEDIUL MILITAR

12.1. STRESUL DE LUPTĂ12.2. FACTORI DE SOLICITARE FIZICĂ ŞI PSIHICĂ12.3. MĂSURI PENTRU GESTIONAREA STRESULUI DE LUPTĂ12.4. ACTIVITATEA COMANDANTULUI PENTRU CONTRACARAREA

STRESULUI DE LUPTĂ12.5. CONSECINŢELE STRESULUI DE LUPTĂ ASUPRA MANAGEMENTULUI

RESURSELOR UMANE12.6. TRAUME PSIHICE DE LUPTĂ

124 din 165

Page 125: Psihologie Militara - Suport de Curs

Literatura de specialitate nu este prea generoasă în a oferi detalii în legătură cu problematica solicitărilor psihice şi fizice în luptă, iar aceea la care putem avea acces este destul de nesistematizată, deoarece aproape fiecare şcoală de psihologie militară operează cu un aparat conceptual propriu, cu o metodologie specifică şi, nu în ultimul rând, cu metode, tehnici şi procedee de investigaţie psihosociologică, anatomofiziologică şi medical-clinică particularizate mediului cultural propriu.

Numai dacă am încerca să ne edificăm asupra sindromului general de adaptare (S.G.A.) aşa cum l-a definit Hans Seyle în revista “Nature” din 04 iulie 1936 apărută în Anglia şi căruia, ulterior, i s-au adăugăt foarte multe dimensiuni, reprezintă o muncă titanică. Conotaţiile şi, mai apoi, sintagmele argotice (de jargon) militare l-au transformat în: stres de luptă, epuizare în luptă, traume psihice, nevroză de luptă, traumatism de război, destabilizare emoţională, sindrom de neadaptare, botezul focului, beţia luptei, şocul grenadei, sindromul bătrânului sergent etc..

Optăm, din acest bogat diapazon cu denumiri, pentru noţiunea (conceptul) “stres de luptă” (S.L.) , deoarece este mai adecvată demersului teoretic şi permite o perspectivă mai largă pentru cuprinderea fenomenelor şi proceselor psihosomatice şi/sau somatopsihice cu o plajă întinsă de la curaj la frică, de la eroism la laşitate, de la disciplină exemplară la dezordinea specifică panicii etc..

Ne propunem, ca obiectiv teleologic, demonstrarea necesităţii existenţei unui sistem coerent şi viabil de pregătire psihologică pentru luptă a efectivelor care, în ultimă instanţă, să asigure individului şi grupului militar stabilitatea psihomorală necesară desfăşurării acţiunilor de luptă. Abordarea retorică a stresului de luptă (S.L.) presupune, în acest context, răspunsuri la următoarele cinci întrebări:

1) Ce este stresul de luptă?2) Care sunt cei mai importanţi factori de solicitare fizică şi psihică?

3) Care sunt cele mai oportune măsuri pentru dominarea stresului de luptă?4) Cum poate rezolva comandantul problematica stresului de luptă?5) Există consecinţe asupra managementului militar?Pentru rezolvarea acestor dileme se impune studiul stresului de luptă dintr-o triplă ipostază

şi anume: individ-grup-leader. Schematic, această abordare se prezintă ca în figura nr. 12.1.

12.1. STRESUL DE LUPTĂ

125 din 165

LEADERMANAGER

COMANDANT

GRUPORGANIZAŢIESUBUNITATE

INDIVIDACTOR SOCIALSUBORDONAT

Figura nr. 12.1Stresul analizat în relaţia individ-grup-lider

Page 126: Psihologie Militara - Suport de Curs

Pentru a înţelege mai bine problematica impusă de stresul de luptă sunt necesare câteva aprecieri asupra conceptului general de stres.

Stresul, înţeles ca sindrom general de adaptare (S.G.A.) cuprinde un ansamblu de reacţii ale organismului faţă de o acţiune externă exercitată asupra sa de către un evantai larg de agenţi cauzali (fizici, chimici, biologici, psihici etc.) constând în apariţia unor variate modificări morfofuncţionale, în special endocrine (Selye, H., 1950), deci este un sindrom, o constelaţie de răspunsuri nespecifice (Golu, Dicu, 1972), cu un caracter general adaptativ nespecific, provocat de acţiunea agenţilor stresori asupra organismului.

O definiţie psihologică a stresului este aceea că el reprezintă o stare de tensiune, încordare şi disconfort determinată de agenţi afectogeni cu semnificaţie negativă, de frustrare sau reprimare a unor stări de motivaţie (trebuinţe, dorinţe, aspiraţii), de dificultate sau imposibilitate a rezolvării unor probleme.

Încercând o “definiţie de lucru” se poate spune că stresul psihic reprezintă un sindrom constituit din exacerbarea, dincolo de nivelul unor simple ajustări homeostatice, a unor reacţii psihice şi a corelatelor lor somatice (afectând cvasitotalitatea comportamentului organismului) în legătură cel mai adesea evidentă, cu o configuraţie de factori declanşanţi ce acţionează intens, surprinzător, brusc şi/sau persistent şi având adeseori un caracter simbolic “de ameninţare” (percepuţi sau anticipaţi ca atare de subiect).

Alteori, constituit ca o suprasolicitare sau subsolicitare a mecanismelor cognitive (atenţie, operaţii ale gândirii etc.) şi voliţionale, cel mai frecvent stresul psihic este caracterizat printr-o participare afectivă pregnantă. Principalii markeri clinici ai stresului psihic sunt: mimica, modificările musculare, comportamentul (S.P. acut şi S.P. cronic), constantele cardio-respiratorii şi alte tulburări neuro- vegetative, tulburările psihice (Iamandescu, 1993, pp. 20-25).

Stresul are două tipuri fundamentale de manifestare denumite: distress-ul (desemnează stresurile care au potenţial nociv pentru organism şi care, în general, acoperă întreaga sferă a noţiunii de stres) şi eustress-ul (o stare de stres pozitiv cu consecinţe favorabile pentru organism) (Selye, 1950).

Primind şi alte conotaţii specifice, stresul de luptă (S.L.) a fost definit de către unii specialişti militari, astfel:

“Încordarea psihică ridicată la un înalt grad de tensiune ca şi voinţa de acţiune a combatanţilor, ţinută sub presiunea normativelor de luptă” (Atanasiu, 1974, p. 88);

“Starea internă de încordare, de tensiune psihică, de dezechilibru, instituită atunci când solicitările impuse organismului uman depăşesc capacitatea sa de răspuns (resurse, abilităţi, capacităţi individuale), neconcordanţa care este percepută ca pericol pentru integritatea sa psihofiziologică (Tudorache, 1993, p. 139).

12.2. FACTORI DE SOLICITARE FIZICĂ ŞI PSIHICĂ

Aşa cum rezultă din înseşi definiţiile conceptelor de stres şi stres de luptă, este foarte dificilă abordarea problematicii complexe a factorilor de solicitare fizică şi psihică, mai ales în cazul în care am dori realizarea unor clasificări, a unor tipologii care să ordoneze întregul material faptic pe care se ridică eşafodajul cauzalităţii multiple a sindromului general de adaptare.

Omul este într-o relaţie permanentă cu mediul înconjurător, care poate fi materializată fie în acţiunea de acceptare (omul agent transformator şi creator de mediu), fie de respingere (reacţie, retragere, încapsulare etc.) .

Reacţionând la evenimente, omul le poate considera favorabile (plăcute), neutre (neimportante), nefavorabile (neplăcute, supărătoare, periculoase).

În încercarea de a explica etiologia nevrozelor există numeroase opinii care susţin fie o cauzalitate internă, fie o cauzalitate externă, fie o relaţie complexă a cauzalităţii. Se poate afirma deci că, evenimentul are un rol important asupra individului, dar hotărâtor în declanşarea stării psihofizice îl deţine semnificaţia internă pe care omul o raportează vizavi de acel eveniment. Acelaşi eveniment poate genera stări psihocomportamentale diferite pentru invizii participanţi la el. Comportamentul diferit se poate explica prin receptarea şi interpretarea diferită a evenimentului respectiv. “Specificitatea conflictului poate fi văzută sub o dublă deschidere:

126 din 165

Page 127: Psihologie Militara - Suport de Curs

externă, unghi sub care numai anumite evenimente şi situaţii psihotraumatizante (semnificative pentru ins) pot declanşa mecanismul psihosomatic; internă, sub raportul “modelului specific” de răspuns după care diferite persoane tind să prezinte “modele fiziologice şi fiziopatologice de răspunsuri”, care sunt caracteristice şi constante”. Teoria conflictului specific subliniază “subiectivitatea insului, receptivitatea sa particulară şi răspunsul personal în faţa instanţelor realităţii” (Ionescu, 1975, pp. 31-33) demonstrând astfel că fiecare om este o lume în el însuşi.

Privind din perspectiva duratei în timp, situaţia (evenimentul) stresantă poate îmbrăca două forme şi respectiv două modalităţi de reacţie:

a) situaţia critică, acută, neaşteptată (Tabelul nr. 12.1) pentru care reacţia este dirijată individual şi, de cele mai multe ori, cvasiasemănătoare la majoritatea oamenilor; diferenţele care apar sunt explicate prin receptarea diferită;

b) situaţia cronică de durată (Tabelul nr. 12.2), cu evoluţie lentă şi insiduoasă în timp şi care implică profund structurile de personalitate şi experienţele de viaţă ale fiecărui individ luat în parte.Analizând urmările solicitărilor fizice şi psihice, reacţiile lor asupra conducerii în timpul luptei, măsurile şi acţiunile ce pot fi întreprinse pentru instruirea trupelor, un specialist militar german (Braun, 1986, pp. 429-433) realizează, în esenţă, următoarea clasificare specifică a stresului de luptă:

1) Solicitările şi reacţiile psihice:a. solicitări psihice: pericolul pemanent al focului executat de inamic; prezenţa în sine pe

câmpul de luptă caracterizat de distrugeri, haos, pierderi de forţă vie, zgomot; problema viitorului propriu; sentimentul de însingurare şi neajutorare;

b. reacţii psihice: manifestările de frică, care generează cel mai frecvent inactivitate, indiferenţă, comportament neadecvat; panica, înţeleasă ca o reacţie colectivă faţă de un pericol ce ameninţă existenţa oamenilor şi care poate fi declanşată de indivizi cu un sistem psihic labil;

c. reacţii psihosomatice: apatie, tremurături, tahicardie, transpiraţie excesivă, paliditate, slăbirea forţei musculare, tonus scăzut, paralizie, vomă, deranjamente stomacale etc.

2) Solicitările şi reacţiile fizice: a. solicitările fizice: somnul insuficient; foamea şi setea ; temperaturile scăzute/ridicate;

zgomotul infernal; b. reacţii fizice: scăderea capacităţii de reacţie; diminuarea capacităţii de efort.O reprezentare sugestivă ne oferă Dienter E. cu referire la solicitările fizice şi psihice

(Dienter, 1983, pp. 261-269), care sunt prezentate, simbolic şi cu scop didactic, drept “norul întunecat” din care “ploaia” se cerne într- un “lac al epuizării totale” (Figura nr. 12.2).

SITUAŢIA PSIHICĂTIPUL DEACŢIUNE

RAPORTUL CU MEDIUL ÎNCONJURĂTOR

1.SITUAŢII ACUTE 1.1 STAREA UNEI SUPERREACŢII DE SOLICITARE ŞI EPUIZARE

ŞOCUL NERVOSSPAIMA (GROAZA)FRICA LA AMENINŢARE1.2 STAREA DE SURESCITARE

PANICA CU ACŢIUNE

Fără expunere la pericol (fără periclitare)Cu expunere la pericol sau fără expunere la pericol

Pericol realCu expunere la pericolCu ieşire din situaţia dată

127 din 165

Page 128: Psihologie Militara - Suport de Curs

SLĂBICIUNE PSIHOGENĂ

LIPSA EMOŢIILOR

FĂRĂ ACŢIUNE

FĂRĂ ACŢIUNE

FĂRĂ ACŢIUNE

Cu sau fără pericolCu expunere la pericolFără ieşire din situaţia dată

Cu sau fără pericolFără ieşire din situaţia datăCu pericol de moarte

Cu / fără pericolFără ieşire din situaţia datăCu pericol de moarte

2. SITUAŢII CRONICEAMENINŢARE

STARE DE RESEMNARE

SINUCIDERE

MOARTE PSIHOGENĂ

CU ACŢIUNE

FĂRĂ ACŢIUNE

Fără pericolCu ieşire din situaţia dată Cu pericolFără ieşire din situaţia datăCu sau fără ieşire din pericol

Tabelul nr. 4.2Fazele solicitării psihice cronice

Prezentarea simbolică sugerează că acumulările indisponibilităţilor fizice şi tensiunilor psihice transformă “norul” în “ploaia” care umple “lacul” şi-l determină să se reverse. Înţelegem prin aceasta că suprasolicitarile fizice şi psihice epuizează capacitatea de adaptare a militarului la mediul specific, iar problema capătă, în acest caz, două moduri posibile de soluţionare: retragerea din luptă sau destructurarea fizică şi psihică .

128 din 165

FAZE STAREA DE MEDIU TIPUL DE ACŢIUNENORMALĂ

BARIERĂ SITUAŢII PERICULOASE 1. FAZA DE NEAJUTORARE SITUAŢII PERICULOASEBARIERĂ SITUAŢII PERICULOASE 2. LIPSA DE PERSPECTIVĂ SITUAŢII PERICULOASEBARIERĂ SITUAŢII PERICULOASE 3. FAZA DE DECIZIE PROPRIE SITUAŢII PERICULOASE

ACTIVITATE : SINUCIDEREPASIVITATE : MOARTE PSIHOGENĂ

Tabelul nr. 12.1.Situaţii acute şi cronice

1234

Teama izolării fizice şi /sau psihice faţă de grup, de “frontul din patrie” etc.;Teama de neprevăzut şi necunoscut;Teama de mutilare;Indisponibilităţi fizice sau surescitări nervoase (somn, zgomot, sete, foame, frig, căldură mare);Factori de stres generali şi teama individuală

5

Figura nr. 12.2“Norul factorilor de solicitare” şi “Lacul epuizării totale”

Page 129: Psihologie Militara - Suport de Curs

Forma grafică a curbei gradului de solicitare fizică si psihică a militarului (Figura nr. 12.3) devine mult mai sugestivă pentru înţelegerea acestor fenomene şi procese care pot produce modificari dramatice ale personalităţii.

Dintr-o abordare sinergetică a stresului de luptă a rezultat un model explicativ tripartit care analizează cauzele, efectele şi măsurile profilactice şi de tratament de ordin biologic (organic), intrapsihic (personal) şi interpersonal (social, cultural) .

Acest model tripartit caută să structureze mai bine descrierile tradiţionale ale reacţiilor de natură psihofizică care, în general, au fost delimitate în următoarele grupe de răspunsuri la stresul de luptă:

reacţii de frică trecătoare (reacţii normale de luptă): puls mărit, “gheară în stomac”, transpiraţie rece, tremurături, blocarea muşchilor, stare de vomă, stare de slăbiciune, crampe intestinale, micţiuni necontrolate;

sindroame înainte de luptă (simptom ipohondric), adică tulburări minore considerate de individ ca adevărate şi importante: dureri de cap şi de dinţi, indigestie, temeri faţă de răni mai vechi sau aproape vindecate, alte manifestări somatoforme;

reacţii de conversiune şi/sau disociative; reacţii autonome condiţionate (stimuli-răspuns) sau epuizare în luptă: tresăriri,

reacţii fiziologice involuntare la zgomote puternice sau la alţi stimuli; sindroame depresive generate de pierderea camarazilor, a lipsei de întăriri, care în

final implică modificări de ordin psihofiziologic la nivelul creierului: “sindromul bătrânului sergent”, “tulburarea cărării obişnuite finale”;

“şocul catastrofelor” sau “şocul psihologic” care se poate instala, probabil, în primele ore şi câteva zile de la începerea ostilităţilor: panica, privarea de somn şi senzorială care poate fi asemănată tulburărilor senzorialităţii (halucinaţii), sindromul războiului chimic (psihoza de tip atropină), sindroame de evacuare (fuga prin acuzarea somnambulismului) .

129 din 165

Page 130: Psihologie Militara - Suport de Curs

Într-o manieră sugestivă (Tabelul nr. 12.3) este prezentată influenţa etiologică a celor trei dimensiuni, precum şi posibilele destructurări ale personalităţii militarilor în cazul stresului de luptă.

EXPLICAŢII

FACTORIETIOLOGIE

MOD DE

MANIFESTARE

BIOLOGICI

- oboseala- sete şi foame- privare de somn şi senzorială- mediu dificil- ritmuri circadiene întrerupte

- reacţii condiţionate- halucinaţii prin fenomenulde privare de somn şi senzorială - supraflux autonom (ulcer, etc.) - psihoza atropinei (rezultat al spaimei de atacuri chimice)

INTRAPSIHICI

- teama de moarte, schilodire- teama de a dovedi laşitate- încredere sau neîncredere în cauză- credinţa că războiul va fi sau nu câştigat - ruperea sistemului de apărare propriu (invulnera- bilitate, securitate socială,

- şocul catrastrofelor- reacţii tranzitorii în luptă manifestate în primele oreale luptei - sindroamele dinainte deluptă

130 din 165

Cap

acit

ate,

per

form

anţe

10 20 30 40 50 60 zile

Epuizare totală

Încredere în sine mai mare decât capacitatea de acţiune

Randament maxim

Epuizare

Faza vegetativă

Suprareacţie

Acumulare de experienţă

Figura nr. 12.3Diagrama randamentului psihofizic

Page 131: Psihologie Militara - Suport de Curs

credinţă intr- o ordine divină)

INTERPERSONALI

- coeziunea unităţii- calitatea comandantului- sistemul de “prietenii”

- tulburări de singurătate- boli venerice- consum abuziv de alcool sau/si droguri- comportament neadecvat

Tabelul nr. 13.3Influenţe etiologice şi destructurări ale personalităţii datorate stresului de luptă

MANIFESTĂRI OBSERVABILE MANIFESTĂRI NEOBSERVABILE(totuşi declarate sau contestate)

încetinirea sau oprirea activităţii tremurul întregului corp sau a unor părţi ale acestuia tremurul vocii (bâlbâială) contracţii musculare însoţite de imposibilitatea executării

unor mişcări transpiraţie piloerecţie (zbârlirea părului) paliditate dilatare pupilară vomă tulburări sexuale ţinând de ritm şi dinamică, pentru

bărbaţi inhibare la erecţie şi facilitate la ejaculare tulburări nervoase : anxietate, excese emoţionale, euforie,

râs, plâns etc. tulburări ale atenţie şi voinţei : deficienţe de concentrare,

scăderea vigilenţei, apatie, indiferenţă, dezinteres etc. tulburări ale gândirii mobilizare pentru luptă sau pentru fugă chiar în spatele

frontului insomnie îmbătrânire prematură dezertare automutilare, autoliză (sinucidere)

slăbiciune generală tensiune arterială crescută puls mărit tulburări digestive : crampe intestinale,

deranjamente stomacale, greaţă, diaree tulburări respiratorii : senzaţii de sufocare etc. cefalee artrită reumatism sentiment profund de culpabilitate idei delirante, obsesive, maniacale manifestări isterice : surdomutitate, tremor manifestări intempestive şi accese de furie,

agresivitate, panică alte reacţii nevrotice sau psihotice

Tabelul nr. 12.4Manifestări disfuncţionale de comportament determinate de influenţa factorilor stresori

Se înţelege că schematizarea propusă (Jones, 1982, pp. 247-254) are un caracter didactic, explicativ intuitiv şi că, de fapt, între cele trei dimensiuni există o relaţie combinatorică complexă care se prezintă prin manifestări polimorfe (Tabelul nr. 12.4) cu intensităţi şi frecvenţe diferite pe un interval perceptiv social în termeni bipolari de la extaz la agonie, de la hilar la dramatic, de la eroism la trădare.

Tabloul general prezentat trebuie analizat atât din perspectiva individului, cât şi a grupului din care face parte acesta; se va lua în considerare faptul că, în situaţii asemănătoare, militarii reacţionează în mod diferit la solicitări, în conformitate cu modul propriu de receptare şi semnificaţiile pe care le acordă evenimentelor, iar comportamentul individual se poate reflecta, în ultimă instanţă, în comportamentul subunităţii şi, în anumite condiţii, chiar şi în procesul de conducere.

Deci, solicitările fizice şi psihice afectează nu numai militarul izolat ci şi grupul (subunitatea) din care acesta face parte. La îndeplinirea unei misiuni de luptă subunitatea (grupa, echipajul etc.) reprezintă unitatea socială fundamentală.

Relaţia individ-grup se poate esenţializa în două interese vitale ale militarului, care pot fi satisfăcute numai în cadrul subunităţii din care face parte şi pentru a cărei existenţă şi funcţionalitate este capabil să se dăruiască: teama de a nu fi exclus din grup, care devine prevalentă celorlalte forme de manifestare ale

acesteia, cum ar fi: teama de necunoscut-neprevăzut, teama de moarte etc.; dorinţa de a rămâne permanent în acelaşi grup, care, în mod formal şi informal, i-a

transmis cultura organizaţională, întregul ansamblu de norme şi valori, tradiţii şi obiceiuri.

131 din 165

Page 132: Psihologie Militara - Suport de Curs

Raportul grupului primar cu celelalte grupuri secundare suferă, din punct de vedere informal, mutaţii importante, deoarece relaţiile simpatetice şi comunicarea interpersonală diminuează invers proporţional cu creşterea distanţei sociale dintre militari, generând câteva consecinţe mai semnificative asupra fluxului informaţional, cum sunt: membrii grupului sunt interesaţi mai mult de evenimentele care au impact direct şi

nemijlocit asupra subunităţii; manipularea informaţională are un efect minim dacă se rezumă la cultivarea urii, xenofobiei etc.; protecţia psihologică nu trebuie să capete accente de îndoctrinare politică, indiferent de

spectrul ideologic sau partinic; exaltarea sentimentului patriotic nu ridică în mod automat potenţialul de luptă .

Studii de campanie au demonstrat că un grup secundar cu importanţă ridicată îl reprezintă totuşi “cei de acasă”, adică, în primul rând, familia (soţia, prietena, părinţii, copiii) , dar şi masa de necunoscuţi din ţară care prin atitudinea şi părerile lor influenţează moralul, voinţa şi motivaţia pentru luptă a militarilor .

Cunoaşterea problematicii specifice grupurilor sociale, în general, şi a subunităţii militare, în special, precum şi a raporturilor specifice ce se stabilesc în cadrul sistemului complex soldat-subunitate-comandant-mediu fizic şi social, are ca obiectiv esenţial, din punct de vedere al pregătirii psihologice pentru luptă, combaterea celor două manifestări psihofiziologice şi psihosociale cu efectele cele mai dezastruoase pentru o armată aflată în campanie: teama şi panica.

Dacă teama a fost analizată mai ales în raport cu individul, fiindu-i specific stările psihofiziologice şi manifestările psihocomportamentale particularizate, atunci vom analiza panica în raport cu grupul social .

Preocupările specialiştilor militari din diverse ţări se focalizează tot mai mult pentru studiul reacţiilor psihice colective, între care locul principal îl ocupă panica.

Studiile vizează: a) sistematizarea observaţiilor efectuate asupra unor colective militare ale populaţiei

civile intrate în panică, în timp de pace sau de război, sub impactul bombardamentelor sau în timpul catastrofelor naturale (cutremure, inundaţii, incendii etc.);

b) elaborarea unor modele experimentale pentru cercetarea dirijată a particularităţilor acestui fenomen.

Există dezbateri şi puncte de vedere multiple în legătură cu etiologia fenomenului de panică, dar se conturează cel puţin două grupări mari: prima, consideră panica un fenomen social şi în consecinţă trebuie studiată de psihosociologi; a doua, evidenţiază bazele biologice, anatomofiziologice şi psihopatologice şi deci ar trebui

studiată de către neuropsihiatri .Considerăm că panica este totuşi un fenomen complex în care sunt implicaţi factori de

ordin biologic, psihic, social şi moral, aflaţi într-o dinamică interdependentă .Panica are ca bază a manifestării frica individuală generalizată, prin contaminare psihică şi

comportamentală, la o întreagă colectivitate .Câteva consideraţii asupra fenomenului de frică vor netezi drumul înţelegerii panicii ca

fenomen colectiv. Frica este un sentiment puternic şi de scurtă durată, de o mare intensitate şi tensiune emoţională, generată de o situaţie excitantă, însoţită de puternice schimbări fiziologice în organism cu scopul de a-l pregăti pentru întâmpinarea unui pericol. Se apreciază că frica are, de regulă, trei faze: faza şocului, faza cunoaşterii pericolului şi a reacţiei organismului şi faza adaptării la situaţie (Arnautovici, Kasagici, Pajevici, 1988, pp. 205-221). În funcţie de intensitatea fenomenului se poate vorbi de frica-teamă, frica foarte intensă (spaima) şi frica de lungă durată.

Analiza fenomenului de frică comportă esenţializat următoarele caracteristici (Mihăilescu, 1972, p. 107):

a) faza de şoc psihic, instalare bruscă, durează 2-3 ore şi se manifestă prin spaimă intensă, groază, îngustarea câmpului conştiinţei, fuga dezordonată, comportamentele aberante, paradoxale .

132 din 165

Page 133: Psihologie Militara - Suport de Curs

b) faza refractară, urmează perioadei de şoc şi se poate lungi până la câteva zile şi se caracterizează prin apatie, stupoare, depresie profundă, stare de inhibiţie şi indiferenţă comportamentală .

c) faza de revenire, perioada în care se produce restabilirea treptată a însuşirilor de personalitate şi reintregarea în colectiv .

d) faza post traumatică (postcriză), suplimentară, în care oamenii mai păstrează vie amintirea suferinţelor trăite .

Dacă frica este controlată, atunci aceasta nu poate acţiona negativ asupra colectivelor militare şi în special asupra coeziunii şi unităţii de acţiune. În situaţia scăpării de sub control a fenomenului, acesta poate, prin sugestie şi imitare, înlocuind raţiunea şi autocontrolul individual, să influenţeze comportamentul subunităţii.

Având ca bază fiziologică frica, prin “capacitatea de iradiere” ce-i este caracteristică, panica reprezintă pericolul cel mai mare pentru coeziunea subunităţii deoarece conduce la slăbirea relaţiilor interumane şi apariţia neâcrederii în sine, în comandant şi camarazi, în armamentul din dotare.

Cauzele cele mai probabile de a provoca panica pot fi considerate: surprinderea de către inamic, priveliştea terifiantă a câmpului de luptă întâlnit în deplasarea spre front, lupta pe timp de noapte, pericolul întrebuinţării de către inamic a armelor de nimicire în masă, lipsa experienţei de luptă, oboseala şi epuizarea fizică, influenţarea psihologică desfăşurată de inamic şi circulaţia necontracarată a zvonurilor, manifestările negative necontrolate care pot amplifica şi hiperboliza un pericol real .

12.3. MĂSURI PENTRU GESTIONAREA STRESULUI DE LUPTĂ

Paleta largă de măsuri posibile prin care stresul de luptă poate fi gestionat se structurează în trei module funcţionale care asigură prevenirea, neutralizarea şi contracararea sindromului general de adaptare.

Prevenirea şi neutralizarea stresului de luptă fac obiectul pregătirii psihologice pentru luptă a militarilor şi vor fi tratate pe larg într-un capitol special, iar contracararea stresului de luptă va constitui subiectul următorului subcapitol. De aceea, în continuare, vom prezenta doar principalele măsuri care constelează gestionarea stresului de luptă şi care, totodată, se concentrează în jurul conceptului de “încredere”, considerată fundamentală în pregătirea psihologică pentru luptă.

133 din 165

9. capacitatea de conducere

8. gradul de instruire

7. forma fizică bună

6. structura de personalitate

5. convingeri, credinţe, speranţe

4. motivaţia pentru luptă

3. integrarea în subunitate

2. legitimitatea cauzei pentru care luptă

1. Î

NC

RE

DE

RE

A

1

23

4

5

6

7

8

9

Figura nr. 12.4Diagrama şi steaua curajului

Page 134: Psihologie Militara - Suport de Curs

(1). Încrederea presupune următoarele dimensiuni: (2). Legitimitatea cauzei, convingerea în justeţea războiului, apărarea intereselor naţionale etc.;(3). Integrarea în grup, coeziune, etică, mândrie, succes, elită, ritualuri, insemne, grupuri

primare, grupuri secundare etc.;(4). Motivaţia pentru luptă, performanţă, stimulente materiale şi morale etc.;(5). Convingeri, credinţe, speranţe: patriotism, iluzii, fanatism, religie, iminenta terminare

a luptei etc.;(6). Structură de personalitate: temperament, inteligenţă, creativitate, aptitudini, atitudini,

comportament, loialitate, integritate, voinţă etc.;(7). Formă fizică bună, vârstă, antrenament, mişcare, somn, mâncare şi băutură, căldură

sau frig, zgomot etc.;(8). Instruire: cunoştinţe, experienţă, pricepere în folosirea armamentului şi tehnicii,

stăpânirea procedeelor şi tehnicilor tactic-operative şi activitatea de stat major etc.;(9). Conducerea: interese individuale, interese colective, voinţa de a conduce,

legitimitatea (tradiţie, carismă, lege), stil de conducere etc..Aceste dimensiuni au fost denumite generic “steaua vitejiei” sau “steaua curajului”. Fie

că este individual sau colectiv, curajul reprezintă forţa, capacitatea voinţei de a birui sentimentul de frică şi de a păstra capacitatea de a raţiona cu calm, de a acţiona hotărât în cele mai grele împrejurări, ca şi cutezanţa şi capacitatea de a purta răspunderea hotărârilor şi acţiunilor. Curajul îşi găseşte izvoarele în manifestările comportamentale, exemplul personal, relaţiile interumane corecte, sentimentul datoriei şi în tradiţia de luptă.

Fiecare dimensiune reprezintă un obiectiv de maximă importanţă în pregătirea psihologică pentru luptă a militarilor. Abordarea lor sinergică duce la formarea deprinderilor practice de luptător şi cultivarea atitudinii de învingător.

Gestionarea stresului de luptă constituie piatra de încercare atât pentru comandanţi, cât şi pentru subordonaţi, deoarece prin concertarea eforurilor comune pot fi prevenite, neutralizate şi contracarate efectele destructurante ale factorilor stresori întâlniţi pretutindeni pe câmpul de luptă. O temeinică cunoaştere teoretică şi o bună pregătire practică în gestionarea stresului de luptă constituie elementele importante ale formării, dezvoltării şi menţinerii moralului trupelor.

Prezentarea grafică (Figura nr.12.4) devine edificatoare în clarificarea aportului substanţial al fiecărei dimensiuni în gestionarea stresului de luptă. Liniile punctate vor să explice cu cât mai poate creşte aportul elementelor componente ale încrederii în situaţiile cu grad de risc (periculozitate extremă) faţă de situaţiile cu grad de periculozitate medie.

Raportarea problematicii expuse la condiţiile de status şi rol ale comandantului de subunitate evidenţiază conotaţiile pe care le capătă dimensiunile curajului acestuia, vizavi de cele ale subordonaţilor săi, care ar putea fi structurate astfel:

legitimitatea cauzei nu suportă diferenţieri prea mari;

134 din 165

Page 135: Psihologie Militara - Suport de Curs

integrarea nu poate fi completă în subunitatea pe care o comandă sau în grupul cadrelor de acelaşi grad, deoarece ar fi diminuată capacitatea sa de gândire şi acţiune;

motivaţia are tendinţe de a creşte în raport cu prestigiul, convingerile, speranţele şi credinţa nu se pot identifica cu cele ale subordonaţilor sau egalilor în grad şi funcţie din considerentele libertăţii de gândire şi acţiune;

forma fizică este oarecum limitată faţă de cea a subordonaţilor din cauza vârstei mai mari, precum şi a posibilităţilor de mişcare mult mai restrânse;

conducerea, determinată de foarte mulţi factori, nu poate fi permanent la nivelul aşteptat şi dorit; două elemente (instruirea şi personalitatea) rămân importante şi autoreglabile într-o mai

mare accesibilitate pentru comandant.

12.4. ACTIVITATEA COMANDANTULUI PENTRU CONTRACARAREA STRESULUI DE LUPTĂ

La baza actului de comandă, ca act interpersonal, se află interacţiunea, care presupune o întâlnire a trei categorii de elemente:

a) particularităţile psihice individuale (trebuinţe, motive, preferinţe, atitudini) ; b) ceilalţi indivizi cu cerinţele, motivele, preferinţele, atitudinile lor individuale şi de

grup, aşa cum sunt percepute de individul în cauză; c) situaţiile în care acţionează individul.Percepţia, ca relaţie interpersonală, este oglindirea omului în alt om, o imagine a altora în

noi şi a noastră în alţii deci, un act şi o relaţie exclusiv interumană ce presupune o participare activă a conduitelor umane în dublă natură, psihică şi socială. De aceea, percepţia interpersonală va ţine seama şi de o multitudine de alte aspecte cum sunt: elementele lingvistice, manifestările emoţionale (autentice şi/sau mimate), postura, vestimentaţia, întregul comportament nonverbal (CNV), care, toate la un loc, reprezintă o notă, un cod personal. Ea presupune decodificarea şi înţelegerea partenerului de dialog care, în mod necesar, va avea un caracter critic, constructiv.

Din aceste consideraţii rezultă că instuctorul şi educatorul, comandantul trebuie să stăpânească cu măiestrie instrumentele metodologice din arsenalul psihologiei, sociologiei şi pedagogiei, care să-l facă perceput de către subordonaţi ca leader necontestat. La rândul său, ca persoană care percepe, comandantul trebuie să îndeplinească mai multe calităţi pe care le putem aprecia ca cerinţe ale unui “bun judecător”: experienţa, similaritatea, inteligenţa, complexitatea cognitivă, autointuiţia, abilitatea şi adptarea socială, detaşarea, atitudinea estetică şi intrareceptivitatea (Pavelcu, 1983).

Aceste consideraţii de ordin teoretic nu sunt întâmplătoare, ci au scopul de a fundamenta înţelegerea rolului comandantului pe timpul acţiunilor de luptă pentru realizarea succesului şi îndeplinirea misiunilor încredinţate.

Studiile efectuate de specialiştii militari în cadrul conflictelor armate contemporane au evidenţiat faptul că spiritul combativ este în strânsă legătură cu: eficacitatea tactică a subunităţilor, spiritul de echipă (coeziunea) care se manifestă în timpul luptei, modul în care militarii evaluează propriile posibilităţi şi, nu în ultimul rând, încrederea în comandant.

În anumite situaţii de luptă, încrederea în comandant este echivalentul valoric al legitimităţii cauzei pentru care acţionează militarii. Se consideră astfel că principiul încrederii în comandant are la bază trei componente definitorii:

încrederea în competenţa profesională a comandantului; încrederea în verosimilitatea vorbelor sale sau altfel spus concordanţa între vorbe şi fapte; perceperea modului în care comandantul se îngrijeşte de militarii din subordinea sa.

Ca un corolar al celor expuse putem afirma că în luptă, comandantul, în complexitatea personalităţii sale, reprezintă un element fundamental în constelarea combativităţii individuale şi de grup. Acesta dezvăluie, la rândul său, celor pe care îi comandă, exemplul personal, ca rezultantă şi vector comportamental al încrederii în sine, în subordonaţii săi şi în armamentul din dotare .

Prin competenţa profesională, capacitatea de a conduce şi experienţa de luptă dobândită, comandantul este pivotul în jurul căruia gravitează întreaga subunitate.

135 din 165

Page 136: Psihologie Militara - Suport de Curs

Toate aceste dimensiuni şi determinări psihosociale prin care am încercat să redăm complexitatea personalităţii comandantului, a statutului şi rolului său în organismul militar, fac din acesta, pentru subordonaţii săi, primul consilier în probleme de asistenţă socială şi psihologică.

În contextul luptei, rezultă că una din principalele obligaţii ale comandantului o reprezintă reala cunoaştere a indiciilor stării stresului de luptă şi a măsurilor eficiente pe care trebuie să le întreprindă pentru înlăturarea acesteia.

Având în vedere faptul că indicii stresului de luptă individual şi, prin extensie, colectiv, au fost prezentaţi anterior, iar măsurile profilactice şi de neutralizare constituie obiectul capitolului referitor la sistemul de asistenţă psihologică vom prezenta, punctual, câteva acţiuni (Guggenbuhl, 1983, pp. 713-717) pe care trebuie să le întreprindă comandantul în situaţii de luptă:

a) măsuri pe termen lung: formarea şi menţinera coeziunii subunităţii; informarea permanentă, evitarea şi combaterea zvonurilor; proces de conducere neîntrerupt; înzestrare, instruire, aprovizionare, asistenţă medicală;

b) măsuri pe termen mediu: prezentarea în timp optim a misiunilor; completarea în mod regulat cu efective; asigurarea timpului necesar de odihnă şi recuperare psihică şi fizică în afara contactului cu inamicul; menţinerea permanentă a ordinii şi disciplinei regulamentare, o bună infrastructură şi o organizare clară; completarea cu efective pe colective închegate, bine sudate, coezive, nu disparate; odihna să se efectueeze după ce li se prezintă proxima misiune pentru evitarea nesiguranţei şi neîncrederii; înlăturarea purtătorului panicii;

c) măsuri pe termen scurt: consolidarea încrederii în colectiv; consolidarea încrederii în şefi, comandanţi; prezentarea corectă a situaţiei şi a modului de acţiune pentru evitarea pericolului; conducera permanentă prin ordine scurte, clare, precise, subliniate de un comportament nonverbal ferm şi exemplu personal; după evitarea pericolului se reia ciclul măsurilor de lungă şi medie durată.

12.5. CONSECINŢELE STRESULUI DE LUPTĂ ASUPRA MANAGEMENTULUI RESURSELOR UMANE

Din analiza stresului de luptă reiese cu claritate faptul că acesta acţionează concertat asupra triadei soldat-unitate de luptă-comandant. Varietatea şi dramatismul faţetelor stresului de luptă induc consecinţe multiple în ceea ce priveşte selecţionarea personalului, organizarea, înzestrarea, instruirea, conducerea şi tactica trupelor.

Lupta modernă presupune cu necesitate existenţa unor armate bine pregătite, profesioniste, capabile să înfrunte cu stoicism vicisitudinile câmpului de luptă, printre care se află şi stresul. Accentul cade tot mai mult asupra pregătirii unor armate reduse cantitativ, dar cu mare mobilitate şi putere de foc, care să desfăşoare acţiuni de scurtă durată şi cu efecte paralizante pentru adversar.

În condiţiile câmpului de luptă modern este necesar ca fiecare componentă a sistemului de resurse umane să fie aptă adaptării rapide în scopul maximizării eficienţei şi randamentului .

Având în vedere că o armată în timp de război se va comporta aşa cum a fost instruită din timp de pace, vom încerca o scurtă prezentare a metodelor şi mijloacelor care pot fi utilizate în procesul de instruire şi educare, privind:

a) individul (militarul, combatantul, luptătorul):Decisiv pe câmpul de luptă, indiferent de cât de sofisticată va fi tehnica, rămâne omul.

Calitatea lui de luptător, de combatant este pivotul întregului demers al pregătirii pentru luptă şi în jurul său se concentrează toate eforturile actului educaţional .

Selecţia şi orientarea profesional militară, pe baza unor criterii complexe, stabilite în mod ştiinţific pentru fiecare categorie şi/sau gen de armă, trebuie să aibă în atenţie calităţile antropometrice, psihofiziologice, psihologice şi psihosociale ale tinerilor chemaţi sub arme, care să se adapteze şi să se integreze rapid în colectivităţile militare.

O atenţie deosebită trebuie acordată pregătirii militare generale şi de specialitate a fiecărui militar, pe baza unor antrenamente complexe, cât mai apropiate de realitatea câmpului de luptă, care să-i asigure acestuia buna mânuire a armamentului şi tehnicii de luptă, deprinderi perfecţionate până la automatism în rezolvarea unor situaţii tactice.

136 din 165

Page 137: Psihologie Militara - Suport de Curs

Se va acţiona pentru perfecţionarea permanentă a sistemului motivaţional şi o informare corectă şi oportună asupra acţiunilor militare pentru ca fiecare combatant să fie în măsură să evalueze corect riscul şi primejdiile ce le are de întâmpinat, să poată conştientiza necesitatea acceptării riscului în luptă, a posibilităţii rănirii şi chiar a morţii.

Activitatea de instruire şi educare se concentrează asupra dezvăluirii şi şlefuirii valorilor latente ale personalităţii, formării şi dezvoltării curajului, realizării unei bune pregătiri fizice şi creşterii rezistenţei la efort prelungit.

Instruirea trebuie să asigure dezvoltarea încrederii în forţele proprii, să diminueze teama fiecărui militar faţă de neprevăzut şi necunoscut, să-l pregătească pe combatant în cunoaşterea simptomelor stresului de luptă, a reacţiilor psihofizice generate de acesta, precum şi a măsurilor de prevenire şi neutralizare specifice.

Pentru realizarea combatantului viitorului trebuie să se ţină seama de dotarea şi înzestrarea acestuia cu echipamentul, tehnica şi armamentul care să-i mărească mobilitatea şi libertatea de mişcare, dar şi încrederea în eficacitatea acestora.

Viaţa militară nu trebuie să limiteze exagerat comunicarea cu exteriorul ci, dimpotrivă, să faciliteze sprijinul de către “frontul din patrie”şi, în special, de acela al familiilor şi rudelor.

b) grupul (echipa, echipajul, colectivul, subunitatea) :Integrarea în grup este unul dintre cei mai importanţi factori de stimulare a

comportamentului combativ şi elementul ajutător cel mai important pentru militar.O direcţie prioritară de efort o va constitui cultivarea ordinii şi disciplinei militare, a

spiritului de echipă, de solidaritate şi întrajutorare, formarea unor relaţii interpersonale trainice, a unei puternice unităţi de acţiune şi voinţă pentru îndeplinirea cu succes a misiunilor de luptă.

Efortul organizatoric şi de pregătire trebuie concentrat pentru formarea şi promovarea unor subunităţi de elită care sunt mult mai eficiente în luptă.

Integrarea de grup presupune crearea unor relaţii interpersonale informale puternice şi de aceea, pe cât posibil, în limita regulamentelor militare, să poată fi tolerate anumite comportamente sociale specifice, care diferenţiază subunităţile în funcţie de categorie, gen sau specialitate militară, cum ar fi insemnele, ritualurile de grup etc..

Factorii integrării şi coeziunii de grup generează motive organizaţionale şi psihosociale puternice care determină, ca pe timp de război, completarea efectivelor cu rezerve de personal să se facă cu subunităţi constituite şi închegate în prealabil, evitându-se, pe cât posibil, înlocuirea “picătură cu picătură”.

c) managerul (liderul, instructorul, comandantul): Pregătirea pentru luptă a subunităţii depinde în mare măsură de comandantul acesteia. De

aceea o importanţă deosebită o are alegerea comandantului şi instruirea acestuia. Din analizele efectuate în situaţii de luptă a rezultat că prioritare pentru un bun comandant

sunt următoarele calităţi: competenţa profesiunală, caracterul, exemplul personal şi grija faţă de subordonaţi.

Comandantul înseamnă, în primul rând, pivotul încrederii, ca element definitoriu al curajului şi vitejiei în luptă. El trebuie, cu măiestrie pedagogică, pasiune şi în timp să-şi apropie subordonaţii, să le sădească în minte şi în suflet încrederea atât de necesară pe câmpul de luptă.

Ca un bun manager are datoria de a folosi eficient, principial şi exigent, sistemul motivaţional, pârghiile educative ale recompenselor şi pedepselor, centrarea educaţiei pentru formarea la subordonaţi a conceptelor, atitudinilor şi comportamentelor specifice moralei militare.

Realizarea actului de comandă trebuie să asigure un climat optim îndeplinirii misiunilor, înţelegând prin aceasta reducerea surescitărilor, a indisponibilităţilor, a supraîncărcării subordonaţilor.

Prin stilul de conducere adoptat, comandantul trebuie să aibă abilitatea necesară ca în funcţie de situaţia de luptă să dea misiuni clare subordonaţilor, împărţind sarcini şi responsabilităţi precise prin baleierea întregului spectru al puterii, de la autoritate la delegarea de autoritate .

Este necesară respectarea unor principii de comandă care să asigure o mai mare autonomie (descentralizare) în pregătirea pentru luptă în paralel cu o intensă consolidare a poziţiei comandanţilor.

137 din 165

Page 138: Psihologie Militara - Suport de Curs

Importanţa pe câmpul de luptă a comandantului este covârşitoare şi de aceea el trebuie îngrijit cu multă atenţie, mai ales în ceea ce priveşte asigurarea timpului de odihnă atât de necesar refacerii psihofizice şi păstrării lucidităţii în momentele hotărâtoare.

Aceste consideraţii teoretice şi practice privind stresul de luptă şi implicaţiile sale asupra resurselor umane angajate în conflictele militare stau la baza elaborării unor programe specifice de pregătire psihologică pentru luptă a efectivelor, care să ofere comandanţilor posibilitatea instruirii şi educării militarilor în consonanţă cu realitatea câmpului de luptă modern.

12.6. TRAUME PSIHICE DE LUPTĂ

Trauma (fr. trauma, germ. Trauma) este o emoţie violentă care modifică personalitatea unui individ, sensibilizându-l la alte emoţii de acelaşi fel, astfel încât acesta nu mai reacţionează normal (DEX, 1975, p. 969). Această emoţie puternică generează un traumatism care este o stare psihică patologică a unui organism care, nemaiputând să suporte o excitaţie excesivă, din cauza traumei suferite, nu mai reacţionează în nici un fel, devenind insensibil la orice alt excitant (fr. traumatisme) .

Cele două definiţii prezentate au rolul de a face lumină în folosirea curentă a noţiunii de stres şi traumă, care, nu de puţine ori, se folosesc ca sinonime. Relaţia celor două concepte este mai aproape de sensul cauză-efect, deoarece stresul (DEX, 1975, p. 898) este un nume dat oricărui factor (ansamblu de factori) de mediu care provoacă organismului uman o reacţie anormală sau, prin extensiune, este un efect nefavorabil produs asupra organismului uman de un factor de mediu.

Înţelegerea traumei ca emoţie violentă ne determină să facem câteva precizări în legătură cu unele probleme ale vieţii afectiv-emoţionale, în mod deosebit cu privire la bazele neurofiziologice care asigură echilibrul emoţional sau îl modifică, favorizând adaptarea emoţională sau întârziind-o. Stabilitatea şi echilibrul emoţional se manifestă prin acte de comportament, care devin indicii evidente ale permanentei acţiuni de adaptare a omului la mediul său de viaţă. Capacitatea de adaptare apare ca rezultat al acţiunii convergente a factorilor biologici (ereditari), psihologici şi psihosociali (culturali, sociali).

În acest sens există mai multe teorii explicative asupra emoţiilor: intelectualistă, fiziologică periferică, fiziologice centrale, cognitiv-fiziologice (Radu, 1994, pp. 249-253).

Funcţiile psihice afectiv-emoţionale (Găitan, 1972, pp. 20-27) au la bază structuri şi mecanisme neuropsihice care îmbină legitatea biologică a instinctelor şi afectelor de bază cu legitatea psihosocială a psihismului superior (conştiinţă, raţiune, sentimente superior organizate).

Funcţiile psihice, ca şi cele neurologice, sunt structurate, integrate, ierarhizate în mod sistemic, unitar şi dominate de nivelul superior de integrare a comportamentului, reprezentat de conştiinţă şi gândirea raţională, care în condiţiile de mediu specific, modelează trăirile afective ale omului. Structurarea sistemului nervos pe niveluri de integrare (neurală, neuroendocrină, umoral-hormonală, neuropsihică raţională), joacă un rol decisiv în comportamentul emoţional.

Abordarea cibernetic-informaţională a sistemului nervos ne oferă o vedere de o largă perspectivă asupra arhitecturii bio-psiho-socio-culturale a individului uman, care prin ansamblul său sinergetic, asigură homeostazia general-umană (Figura nr. 12.5).

138 din 165

INTEGRĂRI LA NIVEL CEREBRAL

Controlul conştient al comportamentului

instinctereglări vegetative şi metabolice

AFECTIVITATE

Reglări hormonale(Aparat endocrin)

ST

IMU

LI

EX

TE

RN

I

HOMEOSTAZIA PSIHO-AFECTIVĂ

ST

IMU

LI

INT

ER

NI

Figura nr. 2.5Schema integrării funcţiilor afectiv-emoţionale în mecanismele generale de adaptare şi

de conservare a constantelor mediului intern

Page 139: Psihologie Militara - Suport de Curs

Întregul sistem integrator uman are ca obiectiv esenţial menţinerea unui grad maxim de organizare (entropie minimă) împotriva tuturor factorilor interni şi/sau externi care tind spre o dezorganizare maximă (entropie maximă). La baza integrării superioare stau principiile de conexiune inversă (feed-back) şi de optimizare proiectivă (feed-before), care subsumează toate sistemele integrate, dinamice, complexe, deschise şi autoreglate ale fiinţei biologice cu totalitatea însuşirilor ei fundamentale: ereditate, excitabilitate, schimburi chimice elective prin membrane, metabolism şi troficitate (Baciu, 1977, pp. 647-794). Substratul obiectiv al sistemului psihic uman, cu mecanismele de elaborare şi autoreglare a reacţiilor afectiv- emoţionale, participă, în proporţii diferite şi variabile, în funcţie de numeroşi factori situaţionali-sociali şi temperamentali-biologici, la efectele produse de stările emoţionale (Badiu, Exarcu, 1978).

Complexitatea sistemului integrativ neuropsihic raţional are ca element structural sistemul neuronal, care asigură integrarea complexă neurală. Ca principale componente explicative ale afectivităţii, privite ca act şi arc reflex, enumerăm: neuronul şi transmiterea sinaptică; arcuri şi acte reflexe medulare (nervul spinal şi reflexele somatice, vegetative, somato-vegetative şi vegetativo-somatice); arcuri şi acte reflexe tronculare (nervul cranian şi reflexele somatice, vegetative, vegetativo-somatice şi somato-vegetative); arcuri şi acte reflexe vegetative (centrii vegetativi simpatic şi parasimpatic; arcuri şi acte reflexe supraelementare (neocortex, paleocortex, neurocortex senzitiv motor şi de asociaţie, iradierea şi concentrarea, inducţia în centrul cortical, inhibiţia corticală, condiţionarea simplă şi operaţională, stereotipul dinamic, memoria corticală, memoria subcorticală, învăţarea, motivaţia şi discriminarea, integrarea neurală complexă cu participarea scoarţei, bazele afectivităţii, inhibiţia şi somnul); sisteme şi modalităţi de captare a informaţiei (analizatorii vizual, olfactiv-gustativ, auditiv, tactil, kinestezic, extero-şi interoceptivi); integrarea şi prelucrarea informaţiei intero- şi exteroceptivă la nivel cortical (Iamandescu, 1993, pp. 29-30).

Dacă la acest nivel integrator vom angrena şi nivelele de integrare umoral-hormonală, neuroendocrină complexă şi neuropsihică raţională putem explica rolul şi importanţa afectivităţii ca bază definitorie a echilibrului şi stabilităţii emoţionale, a sănătăţii psihice umane (Radu, 1994, pp. 241-245).

Prezentarea structurilor morfofuncţionale şi a nivelurilor de integrare s-a făcut pentru o mai bună înţelegere a comportamentului emoţional, condiţionat în mare parte de legile neuropsihice specifice organismului uman şi, totodată, pentru a decela între manifestările marginale şi cazurile patologice, între normal şi anormal, în scopul cunoaşterii, prevenirii şi combaterii unor fenomene psihologice negative, frecvent întâlnite în procesul integrării tinerilor în mediul militar, dar mai ales în situaţii de criză şi război.

139 din 165

Page 140: Psihologie Militara - Suport de Curs

Captarea informaţiei (stimuli externi şi interni) se face de către receptorii (traductorii) analizatorilor extero- şi interoceptivi pe baza principiilor funcţionale specifice: fotoreceptia (vizual); chemorecepţia (olfactiv şi gustativ); termorecepţia (cald/rece la nivelul tegumentelor); mecanorecepţia (auditiv, vestibular, proprioceptiv, tactil-presional).

Semnalul implicat în declanşarea emoţiei ajunge ca impuls la centrii nervoşi centrali pe calea senzitiv-aferentă, urmând traseul nervilor specifici şi conexiunile sinaptice aferente care, prin rolul lor de relee neuronale, conectează în circuitul informaţional diverse instanţe neuronale efectoare capabile să declanşeze răspunsuri reflexe locale (Iamandescu, 1993, pp. 69-104).

Toate căile sensibilităţii (exteroceptivă, proprioceptivă, viscerală) se întâlnesc în diencefal: cele somatice în nucleii talamici, cele viscerale în nucleii hipotalamici.

Reţelele neuronale complexe interconectează şi asigură sinergia sistemului nervos central prin interdependenţele multiple dintre (Găitan, 1972, pp. 29-34):

trunchiul cerebral, diencefalul şi formaţiunea reticulară (activatoare şi inhibitoare) care reglează mecanismele şi funcţiile vegetative, tonusul muscular, starea de veghe-somn, deci condiţionează acţiunea reciprocă dintre conştiinţă (starea de vigilenţă) şi viaţa afectiv- emoţională;

diencefalul, formaţiunea reticulară şi formaţiunile motorii extrapiramidale, care condiţionează tonusul muscular şi mişcările, fie prin excitaţie intensă a creierului vegetativ-emoţional declanşator de răspunsuri motorii dezadaptate de tip agitaţie, fie prin inhibiţie cauzatoare de stupoare emotivă, catalepsie emoţională etc.;

hipotalamusul şi glanda hipofiză (cu secreţie internă) asigură reglarea globală a: funcţiilor vegetative (cardio-circulatorii, respiratorii, digestive, sudorale etc.); mecanismelor de termoreglare; metabolismelor; instinctelor (alimentar, sexual, de apărare-agresiune etc.); glandelor cu secreţie internă cu rol de feed- back al diencefalului;

talamusul şi hipotalamusul care elaborează reacţii afectiv-emoţionale cu rol excitator sau inhibitor capabile, printre altele, să producă şi: deteriorarea funcţiilor vegetativ-viscerale şi instinctuale; deteriorarea vieţii afectiv-emoţionale prin anxietate; hipersensibilitate la stimuli, fie furie nemotivată, fie apatie; tulburări afectiv-emoţionale de tip depresiv;

neurocortexul, intervine în “socializarea” emoţiilor, este judecătorul suprem şi capacitatea de autocontrol voluntar, are rolul pozitiv în reglarea vieţii de relaţie, dar, în anumite condiţii, când îI lipseşte energia necesară optimizării psihofiziologice, favorizează apariţia comportamentelor emoţionale dezadaptate (Tabelul nr. 12.5) .

Nr.crt.

Funcţii psihice şi biologice implicate în comportamentul afectiv-emoţional

Fenomene de destructurare intrapsihică şi reacţii dezadaptate în cadrul stresului emoţional

1 Sentimente şi motivaţii superioare, socializate

Inhibate parţial sau total cu declanşarea intempestivă a afectelor şi trebuinţelor primare, de tip biologic

2 Gândire raţională Scăderea discernământului critic, sugestibilitate, interpretări delirante

3 Memorie de tip superior (social) Hipomnezie, amnezie4 Condiţionare, învăţare, automatisme

secundare, deprinderiSlăbirea coordonării şi preciziei mişcărilor învăţate, inhibiţia totală a deprinderilor

5 Vigilenţa cu:- nivel de conştienţă (receptivitate la

stimuli);- structurarea câmpului conştiinţei

(perceperea realului)

Hipervigilenţă cu anxietateHipovigilenţă cu scăderea nivelului conştienţei, îngustarea şi destructurarea câmpului conştiinţei până la : - atenţie slabă, instabilă- percepţii alterate- stări hipnagogice şi hipnapompice- confuzie mintală- obnubilarea conştiinţei

6 Tonalitate afectivă de bază. Afecte primare - Reacţii anxioase minore- Frică greu de controlat- Spaimă paralizantă- Mânie greu de controlat, furie oarbă

7 Trebuinţe primare. Comportamente instinctuale. Automatisme emoţionale motorii adaptate sau stereotipe (mimică,

Inhibate sau dezinhibate parţial sau total :- foame, sete exagerate sau absente- hiporeactivitate, stupoare

140 din 165

Page 141: Psihologie Militara - Suport de Curs

gestică etc.). Ritmul veghe-somn - agitaţie motorie, polipragmazie, fugă oarbă, agresivitate

- insomnie sau hipersomnie8 Componenta neurovegetativă a reacţiilor

emoţionaleDezechilibru neurovegetativ cu predominanţa :- simpaticului (tahicardie)- parasimpaticului (hipotensiune)

Tabelul nr. 4.5Destructurări la nivel intrapsihic şi reacţii dezadaptate

în cadrul stresului emoţional

După ce a fost prelucrat de către sistemul nervos central, semnalul “input” este tansformat în semnal “output”, care pe calea senzitiv eferentă comandă mecanismele de acţiune şi retroacţiune.

Sub raport fiziologic şi psihofiziologic, efectele stimulării creierului motivaţional se manifestă utilizând diverse “canale” de ieşire, eferenţe vegetative, activitatea secretorie a glandelor endocrine si exocrine, eferenţele somato-motorii.

Un rol important în reglarea vieţii afectiv-emoţionale, în adaptarea la mediu îl are şi sistemul neurovegetativ prin acţiunea covariantă şi compensatorie a celor două sectoare ale sale, simpaticul şi parasimpaticul. Parasimpaticul are rol conservator, de protecţie pasivă a organismului şi limitare a cheltuielilor energetice (colinergice). Simpaticul acţionează în direcţia răspunsurilor active, energice, prompte la stimuli (adrenergic).

Sistemul neurovegetativ, la care se adaugă sistemul endocrin cu instanţa sa superioară hipofiza, participă, în funcţie şi de factorii situaţionali, temperamentali etc., la efectele produse de stările emoţionale, concomitent fiziologice şi psihologice, cu manifestări comportamentale diverse: expresii mimice şi/sau pantomimice, somatoforme, prosexice, kinestezice etc..

Real, afectivitatea este fenomenul de rezonanţă a “lumii în subiect şi care se produce în măsura dispozitivelor rezonante ale subiectului social în lumea sa, o lăuntrică melodie existenţială ce erupe în acţiune şi reorganizează lumea. Emoţia este nu numai trăire subiectivă, dar şi comunicare evaluativă, este nu numai o funcţie dinamico-energetică selectivă, vectorială, dar şi o conduită afectivă”(Popescu-Neveanu, 1977, p. 468).

Afectivitatea este o vibraţie concomitent organică, psihică şi comportamentală, care prin mobilizarea energetică a întregului organism organizează conduita, dar tot ea, prin starea de agitaţie difuză, prin intensitatea şi desfăşurarea lor tumultoasă, dezorganizează conduita umană .

Emoţia dezorganizează conduita când este foarte intensă sau în situaţii noi, neobişnuite pentru care organismul nu are încă elaborate modalităţi coportamentale adecvate. Stările de groază, de furie, de depresiune prin intensitatea lor crescută paralizează, anihilează, îl fac pe individ agresiv sau neputincios, devenind astfel o piedică în calea realizării eficiente a activităţii.

Funcţia esenţială a proceselor afective este însă aceea de a pune organismul în acord cu situaţia, deci de a adopta, de a regla conduita umană, de a susţine energetic activitatea şi schimburile cu ambianţa, permiţând stăpânirea ei.

Rolurile cele mai importante ale afectivităţii în reglarea comportamentului uman sunt: a) rol de comunicare; b) rol de influenţare a conduitei altora în vederea săvârşirii unor acte; c) rol de reglare; d) rol de contagiune; e) rol de accentuare sau de diminuare a înseşi stării afective (Zlate, 1994, vol.II, p. 72).

Efectele stărilor emoţionale sunt în acelaşi timp fiziologice şi psihologice şi îmbracă cele mai diverse forme: expresie mimică şi pantomimică, trăiri somatoforme, reacţii legate de instinctul de apărare, stări de excitaţie şi inhibiţie emoţională a activităţilor intelectuale etc.. Exteriorizările elementare ale emoţiilor, care reprezintă transpuneri emoţionale în termeni somatici (relaxarea sfincterelor cu micţiune sau defecaţie involuntară, diaree emotivă, greaţă, senzaţie de sufocare, ameţeli încordare sau relaxare bruscă a muşchilor, inhibiţie motorie totală, stupoare emoţională, tahicardie etc.) sunt mai uşor de analizat şi interpretat şi constituie, totodată, indicatorii cei mai relevanţi în aprecierea empirică a stresului de luptă.

Emotivitatea poate fi analizată şi ca dimensiune a reactivităţii individuale şi a temperamentului, ceea ce face o mai bună înţelegere a comportamentului uman în luptă.

141 din 165

Page 142: Psihologie Militara - Suport de Curs

Constituţia biopsihică sau latura dinamico-energetică (temperamentul) conferă în funcţie de forţa, energia şi echilibrul proceselor nervoase fundamentale, de tipul de reacţie emoţională (primară sau secundară), de axa introversiunii-extraversiunii, de complexele psihoafective şi explozia inconştientului elemente suplimentare de înţelegere a modului comportamental în luptă al personalităţilor accentuate (Leonhard, 1979) .

Din punctul de vedere al tipologiilor clinice ale temperamentului (Freud, Schneider, K. Leonhard) şi al manifestărilor comportamentale, ca rezultat al emotivităţii individuale specifice, sunt interesante clasificările realizate după “accentuarea” sau intensificarea trăsăturilor de personalitate, care tind spre patologic, dar nu ajung la acesta decât în condiţii extrem de favorabile, astfel:

- hiperperseverent-psihopatie paranoidă; - hiperexact-psihastenie; - demonstrativ-psihopatie isterică; - nestăpânit-psihopatie epileptică;- demonstrativ-hiperperseverent; - hiperperseverent-nestăpânit; - hipertimic-psihopatie maniacală; - distimic-psihopatie subdepresivă; - labil afectiv-ciclotimie; - emotiv-psihopatie reactivă labilă;- exaltat-ciclotomie exaltată; - anxios-anxietate profundă;- introvertit-halucinaţii; - extravertit-iluzii;- introvertit-hipertimic; - distimic-hiperperseverent;- hipertimic-demonstrativ; - demonstrativ-exaltat.

Aprecierile complexe faţă de ecuaţia emoţională în care interacţionează “eul-sinele-supraeul”, într-o dinamică permanentă antientropică şi antialeatorie, pot fi prezentate sub forma reacţiilor emoţionale adaptate sau dezadaptate. Unele destructurări de nivel intrapsihice şi reacţii dezadaptate în cadrul stresului emoţional sunt prezentate în Tabelul nr. 12.5.

Reacţiile emotive violente în timp de pace sunt mai rare şi ţin mai mult de viaţa intimă a militarilor (doliu familial, separare conjugală, izolare afectivă, stări de inhibiţie depresivă, frământări de ordin erotic, obsesia impotenţei sexuale, conflicte interpersonale în subunitate etc.) şi, în cea mai mare parte, pot fi cunoscute şi controlate (autocontrolate).

Psihiatria şi psihopatologia contemporană studiind fenomenele complexe ale dezorganizării şi destructurării personalităţii apreciază că principalele categorii nosologice şi nosografice sunt următoarele (Ionescu, 1995):

nevrozele (boli psihice cu o simptomatologie comprehensibilă, inteligibilă, care nu implică tulburarea conştiinţei şi nici dezorganizarea personalităţii individului; pacientul este conştient, înţelege stările sale, solicită şi acceptă tratamentul, doreşte să se elibereze de stările sale neplăcute): nevroza astenică (distimia, dubla depresie), nevroza obsesiv-fobică (psihastenia, nevroza isterică-isteria) , nevrozele mixte, motorii (ticurile, microniile, crampele profesionale, bâlbismul-bâlbâiala) ;

psihozele (boli psihice severe, dramatice, incomprehensibile, ininteligibile, cu un înalt potenţial suicidar; pacientul nu are conştiinţa bolii sale, nu solicită şi nu acceptă tratamentul; destructurare a personalităţii): schizofrenia, paranoia, parafrenia, psihoza maniaco-depresivă;

psihopatiile (nu sunt boli psihice, ci structurări psihice dizarmonice; elementul central şi general este defectul de integrare, de armonizare-familială, socială, profesională etc.): astenică, isterică, psihastenică, schizoidă, paranoică, impulsivă, timopatică (expansivă şi/sau depresivă), explozivă.

Nr.crt.

Factori cauzali Exemple

1. PREDOMINANŢA FACTORILOR ORGANIC -BIOLOGICI

Sindroame organice ale creierului :- demenţe presenile şi senile- demenţe toxice, infecţioase, metabolice- coreea Huntington, epilepsie etc.Întârziaţi mintalAutism infantil precoce

142 din 165

Page 143: Psihologie Militara - Suport de Curs

2. PREDOMINANŢA FACTORILOR INTERPERSONALI

Tulburări situaşionale tranzitoriiNepotriviri conjugale

3.PREDOMINANŢA FACTORILOR

INTRAPSIHICIUnele psihonevroze-fobii, obsesiiUnele perversiuni (voyerism, fetişism) cu puternice elemente de fantezie

4.PREDOMINANŢA FACTORILOR

INTRAPSIHICI ŞI INTERPERSONALI

Disfuncţionalităţi psihosexualeTulburări de personalitateDepresii reactive

5. PREDOMINANŢA FACTORILOR BIOLOGICI ŞI INTRAPSIHICI

BâlbâialăSchizofrenieDepresii endogeneTulburări psihosomatice

Tabelul nr. 12.6Împărţirea tripartită a tulburărilor mintale (exemple)

Prezentarea unor aspecte esenţiale din problematica compexă şi dinamică a vieţii afectiv-emoţionale (Găitan, 1972, pp. 65-73) şi, în special, a condiţionării bio-psiho-socio-culturale, precum şi a potenţialelor traume (Tabelul nr. 12.6), în condiţiile de risc ale vieţii de relaţie, facilitează comprehensiunea manifestărilor comportamentale specifice taumelor psihice de luptă (Scharbach, 1982, pp. 257-264), individuale şi colective.

1. Manifestări de destabilizare emoţională, emoţia şoc sau atacul de panică: sindromul prevalent este anxietatea cu aspecte fluide, dinamice, trecătoare, schimbătoare; se caracterizează printr-o amplă fenomenologie neurovegetativă: palpitaţii, tahicardie, presiuni precordiale, senzaţii de leşin, senzaţii de moarte, senzaţii de sufocare, akinezie, strupoare caracterizată prin inerţie motorie şi inexpresivitate mimică, hipoestezie senzorială accentuată.

2. Manifestări anxioase, care depind în mare măsură de tipologia factorilor stresanţi (stresori) şi mecanismele de apărare specifice eului. Există o paletă largă de manifestări, dintre care cele mai frecvente sunt următoarele:

anxietate intensă (reacţii anxioase acute) cu manifestări de: comportament inhibat, stupoare nevrotică consecutivă unor stări frustrante, inerţie psihomotorie accentuată, hipomimie sau amimie; hiperactivitate, exacerbarea activităţii psihomotorii, tahichinezie; tulburări mnezice cantitative (hipomnezii);

anxietate permanentă, generalizată (anxietate cronică) caracterizată de: temeri, iritabilitate psihică, modificări ale stării de spirit; tulburări ale senzorialităţii de tip iluzii auditive, vizuale etc.; modificări ale comportamentului alimentar (anorexie, exces alcoolic etc.), vestimentar (tulburări ale ţinutei vestimentare, în special dezordinea produsă de stările confuzionle), somatic (acuze de natură cardiovasculară, respiratorie, cutanată) ;

143 din 165

Page 144: Psihologie Militara - Suport de Curs

angoasă: manifestări obsesiv-fobice (amintiri, acţiuni, idei, ritualuri, îndoială şi tendinţe obsesive; tanatofobia); suferinţă fizică şi psihică profunde, depresie accentuată; tulburări grave de comportament; conduită lipsită de coerenţă stupoare depresivă cu mimică redusă, omega melancolic; akinezie de tip catatonic sau agitaţie motorie specifică stărilor reactive şi nevrozelor (nelinişte acută, ruperea hainelor, mers agitat, smulgerea părului-tricotilomanie, mâncatul unghiilor-onicofagie); agitaţie de tip psihopatic (crize de mânie şi disperare, suspiciune, revendicări, acuzaţii, injurii, atribuiri); agitaţie specifică stărilor depresive de aspect endogen cu raptus melancolic (anxios) în care sunt posibile violenţa, lovirile, autoagresiunea, autoliza, heteroagresiunea, sinuciderea etc.3. Manifestările psihosomatice sau tulburări somatoforme (cenestopate): tulburări digestive,

manifestări reumatismale, tulburări cardiovasculare, vasomotorii şi hipertensiune arterială.4. Manifestări de tip isteric sau “isterie de convulsie”, care trebuie analizate în contextul

larg al crizei isterice, tulburărilor psihosenzoriale acute şi personalităţii isterice. Se constată o desfăşurare amplă de genul: crize emotive, diferite de crizele epileptice în care are loc obnubilarea conştiinţei; tulburări ale limbajului (mutism discontinuu, mutism relativ, mutism electiv); afonie isterică, tulburări ale coerenţei verbale şi în special blocajul verbal; pseudoparalizie, contracturi ale muşchilor faciali.

5. Manifestări depresive (de tip distimic) supranumite “hipnoza bătăliilor”: relaţionare redusă; retragere, repliere a individului; reducerea randamentului, capacităţii de luptă; sentimente de zădărnicie, neputinţă, neajutorare; reducerea fluxului ideativ şi a capacităţii imaginative; slabă forţă motivaţională; slabă angajare şi implicare; reducerea libidoului şi activităţii sexuale; manifestări fobice, anxioase; scăderea capacităţii prosexice; modificări ale psihomotricităţii, fie diminuarea şi abolirea activităţii motrice (bradikinezie, akinezie-stupoare, catalepsie, catatonie), fie exacerbarea activităţii motorii (tahichinezie şi/sau agitaţie de tip confuzo-oniric, cognitiv, maniacal, depresiv etc.); îngustarea câmpului conştiinţei; început al destructurării personalităţii pasibile de dubla depresie; mare potenţial suicidar.

6. Manifestări confuzionale şi tulburări ale conştiinţei, caracterizate prin: tulburări predominant cantitative, nonproductive senzorial psihotic:obtuzia (recepţia

senzorială grosieră, creşterea perioadei de latenţă în reacţii, flux ideativ sărac, activitate cognitivă şi motorie grosieră); hebetudinea (ezitare, stări dubitative, dezorientare alopsihică-pierdera reperelor de timp şi spaţiu); stupoare; obnubilarea conştiinţei (hipomnezie, hipoprosexie, alopsihie, incoerenţă etc.) ;

tulburări predominant calitative, productive psihopatologic: îngustarea câmpului conştiinţei; stări oniroide marcate de dezorientare-somnambulism; iluzii şi chiar halucinaţii; amenţie (dezorientare, agitaţie, anxietate) .7. Tulburări ale gândirii:

tulburări predominant formale sau ale activităţii operaţionale, care cuprind:tulburări ale ritmului ideativ (accelerare-tahipsihie, logoree, fugacitatea ideilor sau încetinirea-bradipsihie, lenta ideaţie etc.); tulburări ale fluxului ideativ (creşterea luxuriantă-mentism, sărăcire-hemmung, dispariţie-anideaţie); tulburări ale asociaţiei şi coerenţei ideative (salată de cuvinte);

tulburări predominant de conţinut, în care îşi fac loc ideile dominante, obsedante (anancaste), prevalente (ipohondrice), delirante; reacţii psihotice; delir nesistematizat specific autismului schizofrenic ce duce către pierderea unităţii vieţii psihice, slab structurat, fără suport voluţional-afectiv; delir cronic sistematizat halucinator sau paranoia de luptă, caracterizat prin construcţie logică, coerenţă, sistematizare, ordine, dar în acelaşi timp în afara realităţii; delir fantastic specific parafreniei; conţinut tematic variat aflat pe un suport dinamico-energetic şi afectiv-voliţional puternic.8. Manifestări psihoemoţionale dezadaptate colective, care apar ca fenomene

traumatizante de grup. Se manifestă prin contagiunea (contaminarea) grupului, subunităţii, unităţii etc. cu sentimentul fricii individuale extinsă la nivel de masă. Apar pe fondul unei insuficiente pregătiri psihofizice individuale şi colective şi sunt favorizate de slaba organizare sau lipsa organizării grupului militar, a incompetenţei în conducere, a slabei coeziuni de grup (Tabelul nr. 12.7).

144 din 165

Page 145: Psihologie Militara - Suport de Curs

Nr.crt.

Unele cauze ale depresiunii mentalului colectiv

Posibile măsuri pentru contracararea acestora

1. Frica Eliminarea prin efecte dirijate care nu afectează capacitatea de reacţie a luptătorilor

2. Culpabilitatea

Îndepărtată prin dezvoltarea unei motivaţii adecvate :- sentimentul luptei pentru o cauză dreaptă ;- exploatarea fanatismului religios ;- apărarea propriilor interese în zonă ;- sentimentul superiorităţii tehnice şi al pregătirii.

3. Abstinenţa sexualăPermisiunea sosirii în zonă sau în locurile de refacere a membrilor de familie;Funcţionarea serviciilor auxiliare, cu “mijloace”aduse din alte zone sau de pe plan local.

4. Depărtarea de casă

Acordarea de permisii şi concedii ;Vizite ale membrilor de familie în apropierea zonei de conflict ;Serviciul poştal ireproşabil ;Tehnică de comunicare ultraperformantă , telefonie mobilă.

5. Soldele Multiplicarea soldelor (dublare, triplare);Alte avantaje materiale

6. Privaţiunile militareAsigurare materială deosebită (cască cu multiple facilităţi, echipament modern, aer condiţionat şi protecţia feţei etc.) ;Hrană proaspătă şi abundentă;Cazare confortabilă, indiferent de condiţiile de luptă

Tabelul nr. 12.7Unele cauze ale depresiei mentalului colectiv şi posibile măsuri

de contracarare a acestuia (exemple)

Apectele clinice cele mai frecvent întâlnite sunt: fuga gregară, instinctuală, animalică spre nicăieri (sinucidere din panică); tulburări de comportament de masă (simulare, dezertare, mutilare); false percepţii vizuale şi auditive pe timp de zi, dar mai ales pe timp de noapte.

Principalele manifestări ale traumelor psihice de luptă au la bază câteva procese fiziopatologice şi psihopatologice dintre care mai importante sunt anafilaxia (alergia) emoţională, sumarea emoţiilor, mecanismele condiţionării şi decondiţionării psihologice.

Dacă acestea sunt cunoscute se poate realiza o activitate preventivă cu mijloace simple şi la îndemâna comandanţilor de subunităţi. Folosind sugestia şi persuasiunea se poate realiza un efect stenic (catharsis psihologic) în situaţii de precriză şi/sau criză, ca un prim ajutor psihologic extrem de important pentru bararea instalării cronice a traumatismelor psihice de luptă.

TEMA 13

ASISTENŢA PSIHOLOGICĂ A PERSONALULUI ÎN MEDIUL MILITAR

13.1. GENERALITĂŢI13.2. ASISTENŢA PSIHOLOGICĂ PE TIMP DE PACE13.3. ASISTENŢA PSIHOLOGICĂ ÎN SITUAŢII DE CRIZĂ ŞI LA RĂZBOI13.4. UN MODEL ROMÂNESC DE ASISTENŢĂ PSIHOLOGICĂ

13.1. GENERALITĂŢI

145 din 165

Page 146: Psihologie Militara - Suport de Curs

Câmpul de luptă modern în totalitatea determinărilor sale, reprezintă cauza principală a stresului de luptă şi în condiţiile cele mai favorabile, a traumelor psihice de luptă.

Pentru a mări gradul de rezistenţă psihologică şi stabilitate emoţională al militarilor, se impune ca necesitate elaborarea unei concepţii unitare cu privire la asigurarea permanentă a asistenţei psihologice şi sociale, înţeleasă ca element de structură în cadrul sistemului instituţional şi, totodată, ca dimensiune importantă a capacităţii de luptă a armatei.

Asistenţa psihologică, reprezintă totalitatea acţiunilor, măsurilor şi îngrijirilor acordate de o persoană specializată în vederea întăririi, fortificării şi însănătoşirii psihice a unui om. Se distinge clar că aceasta este acordată atât omului bolnav, care necesită un ajutor terapeutic sau psihoterapeutic, cât, mai ales, omului sănătos, în scop preventiv, profilactic, de adaptare psihică.

Asistenţa socială, este un ansamblu de instituţii, programe, măsuri, activităţi profesionalizate de protejare a unor persoane, grupuri, comunităţi cu probleme sociale aflate temporar în dificultate, în criză şi deci vulnerabile. Ca sistem instituţional administrativ (sfera serviciilor, activităţilor practice etc.), asistenţa socială îşi propune să soluţioneze cazurile ce apar la nivel individual (“case work”), la nivel de grup (“group work”), la nivel de comunitate (“community work and community development”).

Cele două domenii socioumane au statute şi roluri bine definite în viaţa de ansamblu a societăţii moderne. Armata, ca parte componentă a sistemului social global, este conectată prin relaţii specifice, vieţii umane cotidiene, care, în pofida tipului de comunitate distinctă, intercondiţionează cu macrostructura socială. De aceea, pe baza schimbului reciproc informaţional-energetic, se impune şi pentru armată, într-o formă particularizată, existenţa şi funcţionarea într-un mediu specific, a unui sistem de asistenţă psihologică şi socială sau, altfel spus, un subsistem de asistenţă psihosocială, în cadrul sistemului general militar.

Sistemul de asistenţă psihosocială trebuie să aibă permanent în vedere interacţiunea a doi factori importanţi: individul (militarul, indiferent de grad, funcţie, vârstă, sex, pregătire etc.) şi mediul lui de viaţă socio-economic, cultural, moral etc. În cadrul acestui complex socio-uman, cu scop practic-aplicativ, dar şi teoretic de profil, sunt necesare cunoştinţe, deprinderi, metodologii, metode, tehnici şi procedee care, într-o formă instituţionalizată şi cu o logistică adecvată, să asigure pregătire, ajutor, intervenţie şi terapie în situaţii normale şi/sau în condiţii de criză militarilor, în mod individual, dar şi subunităţii militare, în calitatea sa de grup social special. În cadrul sistemului vor coopera specialişti militari şi personal cu studii de profil în domenii de largă respiraţie socioumană şi ştiinţifică: psihologie socială, sociologie, pedagogie, medicină, economie, psihopatologie, antropologie, drept, cibernetică, informatică etc.

Sistemul de asistenţă psihologică îşi defineşte strategia pentru următoarele situaţii specifice: pe timp de pace, în situaţii de criză şi la război.

Funcţie de particularităţile acestor ipostaze specifice, posibile şi probabile, se elaborează concepţia, structura şi funcţionalitatea organizaţională şi managerială de asistenţă psihologică şi socială din armată, care asigură cadrul legal de pregătire psihomorală pentru luptă a efectivelor.

Modalităţile principale de acţiune sunt de natură: a) profilactică, în care se cuprind măsuri şi activităţi de pregătire şi prevenire a unor

manifestări psihice nedorite şi a unor situaţii de viaţă dezechilibrante, stresante din punct de vedere economic, cultural, psihologic, moral sau social pentru militari sau subunităţile militare; promovarea unor strategii de prevenire (prevenţie) a structurilor defavorizante, cu risc crescut pentru individ şi grup;

b) uzuală, prin care se asigură o evaluare a posibilităţilor de intervenţie rapidă prin căutarea unor soluţii specifice şi alegerea unor metode adecvate pentru cazuri particulare de ajutor în criză şi/sau activităţi vitale;

c) terapeutică, cu modalităţi de vindecare pe calea intervenţiei psihologice a unor manifestări indezirabile sau boli psihice şi/sau soluţionarea unor probleme de natură psihosocială.

Asistenţa psihologică şi socială trebuie să aibă programe specifice care să cuprindă măsuri şi activităţi concrete, sarcini şi responsabilităţi precise, instrumentar de lucru (metode, tehnici, procedee de la cele mai simple la cele mai complexe şi sofisticate) care să rezolve operativ:

- asistenţa individuală fiecărui militar; 146 din 165

Page 147: Psihologie Militara - Suport de Curs

- terapia specializată a subunităţilor slab coezive;- identificarea problemelor nevralgice, a resurselor materiale şi umane disponibile;- proiectarea strategiilor colective de rezolvare a situaţiilor de criză.Mijloacele şi tehnicile de acţiune diverse cuprind, printre altele: comprehensiunea,

comunicarea, persuasiunea, psihoterapia, organizarea regimului de muncă şi viaţă, organizarea mediului (ecologie umană) pentru un climat psihic şi social favorabil etc.

13.2. ASISTENŢA PSIHOLOGICĂ PE TIMP DE PACE

Asistenţa psihologică şi socială pe timp de pace are ca obiectiv prioritar pregătirea militarilor şi a subunităţilor pentru a face faţă solicitărilor psihofizice ale grupului de luptă. Ea vizează un complex de măsuri de ordin organizatoric şi acţional care să realizeze selecţionarea specializată, instruirea adecvată individuală şi în echipă, coeziunea de grup, conducerea, competenţa, motivarea pentru luptă şi logistica impecabilă.

În cadrul procesului de instruire şi educare trebuie să se acorde atenţie deosebită pregătirii psihologice pentru luptă care, coroborată cu celelalte forme specifice de pregătire, să asigure militarilor suportul cognitiv, motivaţional, aptitudinal şi afectiv-voliţional capabil să ducă cu succes misiuni de luptă.

Activităţile principale se vor axa pe formarea deprinderilor de luptător, construirea şi consolidarea moralului, pregătirea fizică şi psihică realistă şi intensă, realizarea unor colective militare puternice şi cu o înaltă coeziune de grup.

Activitatea de pregătire psihologică pentru luptă se va orienta cu precădere şi asupra modalităţilor complementare care au rol de catalizator şi dinamizator în procesul de formare a luptătorului modern. Se va acţiona pentru:

formarea calităţilor morale şi de luptă; cultivarea încrederii în comandant, tehnică şi armament, în sine şi în colectiv; formarea şi dezvoltarea deprinderilor şi priceperilor de adaptare şi integrare în grup; dezvoltarea la comandanţi a priceperilor şi aptitudinilor psihopedagogice şi a hotărârii

de a conduce în luptă; însuşirea şi recunoaşterea modalităţilor de manifestare a stărilor generate de apariţia

stresului de luptă şi, în mod special, a celor provocate de teamă (spaimă), frică, panică; însuşirea procedeelor de combatere a stresului de luptă: analiza stresului (respiraţia

controlată), metoda legăturii inverse (feed-back biologic), analiza (examinarea), relaxarea, autosugestia, meditaţia, tehnica ajutorului psihologic, antrenamentul psihoton etc.

13.3. ASISTENŢA PSIHOLOGICĂ ÎN SITUAŢII DE CRIZĂ ŞI LA RĂZBOI

Asistenţa psihologică în situaţii de criză şi la război are conotaţii specifice şi trebuie particularizată pe cazuri concrete. Specificitatea câmpului de luptă ne conduce la afirmarea necesităţii existenţei şi funcţionării unui sistem de asistenţă psihologică în luptă.

Obiectivele asistenţei psihologice în luptă se pot sintetiza astfel: prevenirea diminuării rezistenţei psihofizice individuale; limitarea acţiunii factorilor puternic afectogeni; identificarea şi tratarea în regim de prim ajutor a militarilor afectaţi de stresul de luptă; îndepărtarea din subunitate a militarilor afectaţi psihic, care pot fi sursă de contaminare

(contagiune) pentru colectiv (subunitate).Asistenţa psihologică în luptă trebuie să aibă în vedere următoarele manifestări la nivel:a) individual, apariţia stresului de luptă şi, în cazuri extreme, instalarea traumelor psihice;b) subunitate, potenţialitatea şi iminenţa instalării fenomenelor de “teamă prin

contaminare” şi/sau panică;Manifestările stresului de luptă se pot observa sau nu, dar fiecare militar are obligaţia şi

datoria să le raporteze în momentul detectării lor şi, totodată, să ia măsuri de autocontrol şi de

147 din 165

Page 148: Psihologie Militara - Suport de Curs

ajutorare a camarazilor aflaţi în dificultate. O modalitate de prezentare a acestor manifestări poate fi următoarea:

a) manifestări ale stresului de luptă în propriul corp:- manifestări vegetative;- manifestări motorii;- manifestări mentale (cognitive);- manifestări afective.b) manifestări ale stresului de luptă la alţii:- consum exagerat de alcool şi/sau droguri;- explozii emoţionale (ruptus emoţional);- excitabilitate, iritabilitate excesivă;- negativism verbal şi/sau atitudinal;- polipragmazie (agitaţie);- incoerenţă;- manifestări ale sindromului parkinsonian (tremurat).c) manifestări ale stresului de luptă în grup:- absenţă nemotivată;- conflicte minore;- insatisfacţie;- sensibilitate la critică;- ipohondria (simptome închipuite);- ignorarea ordinelor;- eficacitate scăzută;- lipsa de coeziune.Principiile generale de asistenţă psihologică în luptă derivă, în special, din modalităţile

tradiţionale de tratament folosite în combaterea traumelor psihice de luptă. Acestea pot fi structutate astfel:

1. Principiul descentralizării sau al proximităţii: cei afectaţi trebuie trataţi aproape de front, la faţa locului;

2. Principiul rapidităţii sau al oportunităţii: măsuri imediate de localizare şi tratare a celor cuprinşi de stres în timp scurt;

3. Principiul simplităţii: urmăreşte rezolvarea trebuinţelor de hrană, odihnă, căldură etc. şi anihilarea altor tulburării fiziologice posibile;

4. Principiul aşteptării: starea celui traumatizat poate fi ameliorată şi prin consiliere psihoterapeutică, prin persuasiune, prin conştientizarea existenţei unei crize temporare;

5. Principiul tratamentului ambulatoriu: îngrijirile medicale pentru cei cu tulburări psihice se acordă la postul de prim ajutor de către medic sau ofiţerul cu asigurarea psihologică şi vor fi redaţi luptei în timp scurt;

6. Principiul competenţei sau al centralizării: în situaţiile de urgenţă psihiatrică este necesară prezenţa unui medic psihiatru militar la eşalon divizie – brigadă independentă, datorită greutăţii în clasificarea tulburărilor de natură psihiatrică şi pentru realizarea unui “filtru” specializat impus pentru reducerea evacuărilor de ordin psihiatric neadecvate, tipice sindromului de ipohondrie.

Sistemul principiilor generale de asistenţă psihologică în luptă generează şi modalităţile de structurare a metodelor de control, dominare şi tratare a stresului de luptă şi a traumelor psihice de luptă.

Dintre metodele de control ale stresului de luptă, în general şi a efectelor fenomenelor de teamă, frică, panică individuală, oboseală, lipsa somnului etc., în special, pot fi enumerate:

evaluarea reală a situaţiilor de luptă; cunoaşterea şi informarea oportună; conducerea sigură, competentă şi hotărâtă; discuţii cu militarii; conştientizarea fenomenelor generate de solicitările fizice şi psihice; motivarea intrinsecă şi extinsecă pentru eliminarea sentimentului de teamă;

148 din 165

Page 149: Psihologie Militara - Suport de Curs

verbalizarea, explicarea, comunicarea sentimentului de teamă; autoanaliza, exteriorizarea motivelor de teamă; climat psihosocial afectiv pozitiv; coeziune de grup; ocupaţie, activitate permanent; înlocuirea sau completarea cu efective după sistemul “totul odată” (experienţa

australiană); asigurarea condiţiilor minime de odihnă, igienă, hrană, echipament etc.; procedee şi tehnici de psihoterapie; recreere, optimism, gândire pozitivă; droguri, medicamente etc.Aceste metode sunt dintre cele mai utile şi eficiente pe care le pot utiliza comandanţii

pentru rezolvarea şi desfiinţarea dilemelor “capcanei psihologice” care se manifestă, sub forma stresului de luptă, cu cea mai mare intensitate în primele trei până la cinci zile de la declanşarea acţiunilor de luptă.

Asistenţa psihologică în luptă are la bază importante cercetări statistice care au evidenţiat că în primele 1–2 zile de luptă se înregistrează următoarele pierderi: 20 – 25% din efectiv este reprezentat de morţi, răniţi, dispăruţi; 15–20% reprezintă pierderi de natură psihică. A face dimensionarea acţiunilor militare ulterioare pe un procent de 80–75% din efectivul iniţial este o gravă eroare, sau mai degrabă o ignorare a realităţii. Statistic, se poate conta pe 60–65% din efectiv ca fiind apt de luptă, cu rezerva că, dintre aceştia, 15 – 20% sunt parţial apţi pentru luptă.

Din procentul de 20–25% afectaţi psihic, aproximativ jumătate, pot fi cuprinşi într-un tratament de scurtă durată în apropierea frontului (experienţa americană), iar ceilalţi vor fi trataţi într-o unitate special destinată în eşalonul doi al forţelor proprii (experienţa israeliană).

Metoda americană este rezultatul unor studii şi cercetări de durată care au cumulat concluziile rezultate din cele două războaie mondiale, precum şi a celor din Coreea şi Vietnam. Metoda are la bază principiile tradiţionale de tratament a traumelor psihice, dintre care se detaşează proximitatea, rapiditatea şi simplitatea. Esenţa metodei rezidă în tratamentul de scurtă durată, în apropierea frontului, prin: a) refacere fizică (apă, hrană, somn), b) posibilitatea relatării amănunţite a experienţelor de luptă pentru conştientizarea cauzelor şi a semnificaţiei acestora de către militari în vederea stingerii conflictului psihic. Scopul metodei este acela de reintegrare rapidă a combatanţilor în unităţile luptătoare. Rezultatul tratamentului aplicat a fost acela că, din cei traumatizaţi psihic, aproximativ 60% s-au reîntors pe front în decurs de 72 ore. Sarcina medicală şi psihoterapeutică a revenit grupelor medico-psihologice, care au funcţionat la 2 – 5 Km. de linia de contact şi din a căror compunere au făcut parte următorii cinci membrii: un psihiatru, 1 – 2 psihologi şi 2 – 3 asistenţi sociali.

Metoda israeliană are în vedere tratarea graduală a militarilor care au suferinţe provocate de stresul şi traumele psihice de luptă.

Etapele asistenţei psihologice şi medicale sunt următoarele: a) Etapa I: în care tratamentul începe imediat, în cadrul unităţilor şi subunităţilor

luptătoare; este intensiv şi de scurtă durată (12 – 24 ore); presupune acordarea primului ajutor neuropsihiatric de către personal specializat;

b) Etapa a II-a: se aplică militarilor care nu pot fi trataţi în timp scurt şi necesită evacuarea în instituţii medicale specializate aflate în eşalonul doi al ajutorului psihologic şi psihiatric. Aceste instituţii sunt dislocate departe de zona de conflict. Au în compunere patru secţii încadrate cu medici, psihologi, un medic specialist în terapie, patru persoane cu pregătire medie şi un instructor pentru educaţie fizică. Regimul de viaţă şi tratament este acelaşi cu cel de pe front: cazare în barăci, uniformă militară, program zilnic, respectarea cerinţelor regulamentelor militare.

Se asigură tratament pe o perioadă care să nu depăşească 14 zile şi se folosesc, de regulă, metode profilactice de activizare a comportamentului pentru scoaterea bolnavilor din starea de izolare şi determinarea acestora să comunice interpersonal. Organizarea bolnavilor se face pe grupe de 10 persoane, iar comandantul grupei poate fi un psiholog sau un medic psihiatru.

Programul zilnic este următorul: mic dejun, curăţenia sectoarelor, instrucţie de front, educaţie fizică şi sport, plimbări, activităţi comune în club, şedinţe de tragere cu armamentul de

149 din 165

Page 150: Psihologie Militara - Suport de Curs

infanterie, adunări comune ale grupelor de bolnavi şi întâlniri individuale cu comandantul şi medicii care urmăreau conştientizarea posibilităţilor de însănătoşire grabnică şi de reîntoarere în unităţile şi subunităţile luptătoare. Sunt interzise singurătatea şi vizionarea emisiunilor la televiziune sau filme.

c) Etapa a III-a: militarii bolnavi care nu se vindecă în cele două etape sunt evacuaţi în spitalele militare şi civile cu profil de psihiatrie.

În practica militară se mai vorbeşte şi de metoda australiană care presupune evacuarea din zona de conflict a întregii subunităţi afectate din punct de vedere psihic şi înlocuirea acesteia cu o nouă subunitate de luptă compactă, constituită şi instruită din timp de pace.

13.4. UN MODEL ROMÂNESC DE ASISTENŢĂ PSIHOLOGICĂ

Prezentarea acestor experienţe de război trebuie să constituie momente de reflecţie pentru eşaloanele competente care au datoria să elaboreze concepţia de asistenţă psihologică a armatei, fundamentarea teoretică şi concretizarea ei în practica militară.

Având în vedere faptul că, până în prezent, nu există un sistem teoretic unitar şi coerent cu privire la asistenţa psihologică a militarilor în timp de pace, în situaţii de criză şi la război, propunem, în baza unor experienţe ale altor armate pe care le-am prezentat în acest capitol, o posibilă abordare a acestei problematici.

Figura nr. 13.1

Considerăm că gestionarea activităţii psihologice în timp de pace, în situaţii de criză şi la război, se poate face, în sistem gradual, în patru trepte de susţiere, consiliere, intervenţie şi terapie, astfel:

a) Nivel 1: asistenţă psihologică primară (colegi, comandant etc.);b) Nivel 2: asistenţă psihologică secundară (psiholog de unitate);c) Nivel 3: asistenţă psihologică ternară şi asistenţă psihiatrică primară (echipă mixtă cu

psiholog, instructor pregătire fizică, psihiatru);d) Nivel 4: asistenţă psihologică cuaternară şi asistenţă psihiatrică secundară (psihiatru,

psiholog clinician, psihoterapeut, asistent social).Pentru a fi mai intuitiv, prezentăm acest sistem în figura nr. 13.1. Această concepţie

integrată de asistenţă psihologică şi psihiatrică se constituie şi ca o provocare pentru continuarea cercetării în domeniul asigurării psihologice a militarilor din Armata României.

150 din 165

ASISTENŢA PSIHOLOGICĂ PRIMARĂ

ASISTENŢA PSIHOLOGICĂ SECUNDARĂ

ASISTENŢA PSIHOLOGICĂ TERNARĂŞI

ASISTENŢĂ PSIHIATRICĂ PRIMARĂ

ASISTENŢA PSIHOLOGICĂ CUATERNARĂŞI

ASISTENŢĂ PSIHIATRICĂ SECUNDARĂ

Comandantul de pluton

Psihologul de unitate

Echipă mixtă cu psiholog, psihiatru, instructor pregătire

fizică

Echipă mixtă cu psiholog clinician, psihoterapeut, psihiatru,

asistent social

Page 151: Psihologie Militara - Suport de Curs

TEMA 14

OPERAŢIILE PSIHOLOGICE (PSYOPS)

14.1. GENERALITĂŢI DESPRE ACŢIUNILE PSIHOLOGICE VECTORIALE14.2. ACŢIUNILE PSIHOLOGICE DE INFLUENŢARE A ŢINTELOR14.3. ACŢIUNILE PSIHOLOGICE DE PROTECŢIE14.4. CAMPANIA DE ACŢIUNI PSIHOLOGICE. ALGORITMUL PROCESULUI

DE REALIZARE 14.5. ALTE ELEMENTE CONEXE ACŢIUNILOR PSIHOLOGICE DE LUPTĂ

14.1. GENERALITĂŢI DESPRE ACŢIUNILE PSIHOLOGICE VECTORIALE

Încercând o dinamizare a domeniului şi luând în calcul elementul vectorial şi de forţă al unor dimensiuni specifice operaţiilor militare, specialiştii militari se concentrează tot mai mult asupra conceptului de acţiuni psihologice.

151 din 165

Page 152: Psihologie Militara - Suport de Curs

Literatura de specialitate prezintă, nesistematizat, o paletă largă de termeni, noţiuni, concepte şi sintagme care fac referire la o realitate tulburătoare cum este domeniul psihologiei militare aplicate, astfel: război psihologic, agresiune psihologică, operaţie psihologică, acţiune psihologică etc.

Ceea ce se poate desprinde totuşi cu claritate estre faptul că, de regulă, aceste noţiuni se utilizează în funcţie de scopul şi obiectivele urmărite, forţele şi mijloacele implicate, amploarea acţiunilor, eşaloanele care sunt implicate.

Specialiştii militari români consideră că pentru specificul armatei noastre cel mai bun concept este acele de acţiuni psihologice, pe care îl teoretizează şi îl impun.

Acţiunile psihologice reprezintă totalitatea măsurilor, activităţilor şi programelor destinate să influenţeze concepţiile, mentalitatea, atitudinile, opiniile şi comportamentul ţintelor (grupurilor de audienţă), să contracareze influenţarea psihologică desfăşurată de adversar şi să menţină la un nivel dezirabil starea psihomorală a trupelor şi populaţiei proprii în scopul îndeplinirii obiectivelor urmărite (Mihai, 1988, p. 21).

Acţiunile psihologice sunt considerate, din acest punct de vedere, ca o dimensiune importantă a războiului informaţional, care, prin componentele sale (război special, război de comandă şi control, război electronic, război psihologic-operaţii/acţiuni psihologice, război al sistemelor informatice etc.) sunt preconizate a se desfăşura, de regulă, în perioada de tensiune (premergătoare) şi pe timpul ducerii acţiunilor militare, ca multiplicator de forţă al acestora.

Se consideră că acţiunile psihologice s-au transformat, practic, într-un nou gen de armă, care poate fi caracterizată prin (***Acţ. Psi., manual, 2000, pp. 4-11):

ambivalenţă, fiind după caz, ofensivă sau defensivă; spaţialitate vastă, dată de o mare rază de acţiune; operaţionalitate pentru un mare interval de timp, indiferent de condiţiile mediului ambiant; latenţă relativă pentru că, uneori, efectele asupra ţintei nu pot fi imediat evaluate deoarece

apar cu întârziere; simultaneitate sau succesibilitate generate de caracterul anticipativ, preventiv şi/sau

reactiv; alegerea temelor, exploatarea fâşiei psihologice a zonei adversarului, prelucrarea,

elaborarea şi diseminarea cu precizie a informaţiilor; strictă specializare a planificatorilor şi utilizatorilor (psihologi, sociologi, jurişti, lingvişti,

graficieni etc.); funcţia mediatică, reprezentând vectorul cel mai înaintat pe care îl asigură mass-media; complementaritatea spaţiilor informaţionale (TV, radio, conferinţe, întâlniri la vârf,

scrisori, faxuri, etc.) recurgerea la agenţii specializate de relaţii publice şi de publicitate; omniprezenţă; acţiunea asupra organismului uman prin stimuli de natură diferită: verbală, figurativ-

simbolică, auditivă; faptul că nu ucide, nu produce distrugeri fizice, dar convinge; realitatea că „răniţii” psihic sunt greu de recuperat, fiind scoşi din activitate o perioadă

relativ mare de timp; faptul că nu este ilegală, nu este stigmatizată, sancţionată sau condamnată de nici un tratat

de drept internaţional; faptul că nu implică costuri materiale şi financiare deosebite (se apreciază un raport de

1/3000 între costurile acţiunilor psihologice şi costurile cheltuielilor stric militare).Funcţionalitatea, randamentul şi eficienţa acţiunilor psihologice depind de concepţia

(dinamică, relativă) a structurilor care gestionează acest domeniu de maximă responsabilitate şi presupun luarea în considerare a unor elemente, cum sunt:

misiunea acţiunilor psihologice: de influenţare, fortificare, protecţie, culegere de informaţii, stabilire şi menţinere a unor legături specifice cu structuri militare şi /sau civile;

analiza fiecărei misiuni în funcţie de situaţia reală : criză, război, menţinere a păcii etc. ;

152 din 165

Page 153: Psihologie Militara - Suport de Curs

obiectivele campaniei (generale, parţiale, sectoriale); ţintele acţiunilor psihologice (grupurile de audienţă) şi caracteristicile acestora ca mărime,

dispunere, status social, rol, nivel de instruire şi informare, cultură şi civilizaţie, vulnerabilitate ;

temele acţiunilor psihologice având permanent în vedere: strânsa corelaţie dintre teme şi obiective; temele promovate şi temele de evitat pentru a nu se compromite misiunea respectivă ;

forţele şi mijloacele angajate, participanţii, modalităţile de cooperare, colaborare, sprijin, întărire ;

metodele, mijloacele, tehnicile şi procedeele specifice tipului de acţiuni psihologice: influenţare, fortificare, protecţie;

modul de concepere şi de realizare a produselor de acţiuni psihologice: audio, video, audio-video.Teoreticienii militari consideră că, păstrând proporţiile şi specificul, formele acţiunilor

psihologice sunt similare formelor luptei armate (ofensiva, apărarea şi contraatacul), iar în desfăşurarea acestora se pot evidenţia cel puţin două aspecte cu privire la întrebuinţarea acestui gen de acţiuni (Hariuc, 1997, p.27):

desfăşurarea operaţiilor psihologice ca acţiuni de sine stătătoare ; desfăşurarea operaţiilor psihologice concomitent cu acţiunile militare.

Nivelul la care se desfăşoară acţiunile psihologice poate fi, după caz, strategic, operativ, tactic. Concepţia, amploarea forţelor şi mijloacelor, ţintele, nivelul de competenţă.

Abordarea teoretică şi practică a problematicii acţiunilor psihologice presupune o tematică deosebit de consistentă, care poate fi grupată astfel:

I. Acţiuni psihologice vectoriale : Acţiuni psihologice de influenţare a ţintelor ; Acţiuni psihologice de fortificare a efectivelor proprii; Acţiuni psihologice de protecţie a personalului.

II. Acţiuni psihologice de suport: Suportul informaţional al acţiunilor psihologice Suportul psihologic al acţiunilor de gestionare a crizei (de sprijin umanitar,

pentru menţinerea păcii, în caz de dezastru etc.) Acţiuni desfăşurate în taberele de prizonieri

III. Acţiuni psihologice pregătitoare : Procesul de realizare a campaniei de acţiuni psihologice ; Studiul privind dezvoltarea umană a unei zone de interes (ţară, regiune,

provincie etc.) ; Procesul de analiză a ţintei (grupurilor de audienţă) ; Pretestarea produselor de acţiuni psihologice ; Evaluarea campaniei de acţiuni psihologice.

IV. Acţiuni psihologice : Zvonurile şi contracararea acestora ; Propaganda ostilă şi contracararea acesteia Temele şi simbolurile în procesul planificării acţiunilor psihologice ; Canalele media utilizate în acţiunile psihologice ; Mijloacele tehnice Folosirea imprimatelor ; Utilizarea staţiilor de radioamplificare

14.2. ACŢIUNILE PSIHOLOGICE DE INFLUENŢARE A ŢINTELOR

Acţiunile de influenţare a ţintelor (grupurilor de audienţă) se subsumează unui concept mai larg al influenţei, intervenţiei şi schimbării sociale.

153 din 165

Page 154: Psihologie Militara - Suport de Curs

Din perspectivă sociologică, influenţa socială reprezintă o acţiune exercitată de o entitate socială (persoană, grup, etc.) orientată spre modificarea opţiunilor şi manifestărilor alteia (Zamfir, Vlăsceanu, 1993, p. 299).

Din perspectiva psihologiei militare aplicate, acţiunile psihologice de influenţare a ţintelor reprezintă ansamblul coerent de forme, metode, mijloace, tehnici şi procedee prin care structurile militare specializate exercită, într-o concepţie unitară, acţiuni cu scopul de a modifica opţiunile, atitudinile şi comportamentele unor grupuri de audienţă, în conformitate cu obiectivele şi misiunile proprii.

Plecând de la paradigma clasică a unei acţiuni de comunicare care poate fi analizată prin răspunsul la cinci întrebări (Cine?, Ce spune?, Prin ce canal?, Cui?, Cu ce efect?) putem operaţionaliza elementele definitorii ale acţiunilor psihologice de influenţare a ţintelor (Lasswell, 1973).

Specialiştii militari apreciează că principalele componente operaţionale specifice acţiunilor psihologice de influenţare sunt strategia, sursa, ţinta, mesajul, canalul de difuzare, contextul şi efectele. Analiza de detaliu a acestor elemente poate evidenţia facilităţile, condiţionările şi restricţiile specifice întrebuinţării lor în cadrul acţiunilor militare (Pribek, 1999, pp. 55-64).

Realizarea cu succes a acţiunilor de influenţare psihologică presupune utilizarea unei game diverse de tehnici şi procedee. În plan mondial, influenţarea psihologică (numită şi manipulare, dezinformare, subversiune, propagandă, înşelare etc., dar în care sunt introduse şi altele forme perverse - demonstraţiile de forţă, şantajul, embargoul, rărpirea de persoane, atentatul, sabotajul etc.) se bazează pe informaţie şi cuprinde, în principal, următoarele tehnici şi procedee de acţiune: presiunea/intoxicarea informaţională; valorificarea/lansarea unor zvonuri; epuizarea psihică a adversarului; inocularea neîncrederii în comandanţi; amplificarea disensiunilor între diferite categorii şi grupări de forţe ale adversarului; lansarea unor apeluri şi îndemnuri; culpabilizarea adversarului; proferarea de ameninţări, lansarea unor ultimatuuri; dezinformarea.

Elementele definitorii, coroborate cu tehnicile şi procedeele utilizate, dau nota de originalitate şi operaţionalitate, astfel că, în cazul acţiunilor psihologice de influenţare, principalele caracteristici ale acestora pot fi rezumate la faptul că:

Acţionează asupra persoanelor şi grupurilor aflate în situaţii limită ; Realizează, de regulă, modificări atitudinale şi comportamentale în timp scurt; Relativizează graniţa dintre starea de pace, situaţia de criză şi război, prin depăşirea

limitelor temporale, spaţiale şi convenţionale ; Generează adversarului “pierderi psihice” incomensurabile.

În clasificarea acţiunilor psihologice de influenţare, un criteriu esenţial îl reprezintă nivelul la care se planifică, se organizează şi se desfăşoară acestea şi, ca urmare, operăm o distincţie evidentă între:

Acţiunile strategice de influenţare psihologică. Acestea sunt concepute şi pregătite din timp de pace şi se execută, în situaţii de criză şi/sau război, împotriva unor ţinte militare şi/sau civile din ţările ostile, potenţial ostile, neutre sau prietene, iar scopul lor este crearea şi promovarea unei imagini pozitive a ţării noastre, crearea unui sistem de alianţe puternic şi durabil, descurajarea intenţiilor ostile.

Acţiunile operativ-tactice de influenţare psihologică. Acestea sunt parte integrantă a operaţiilor/acţiunilor de luptă, se desfăşoară la diferite eşaloane subordonate şi particularizează conţinutul psihologic în raport cu realitatea câmpului de luptă.

12.3. ACŢIUNILE PSIHOLOGICE DE PROTECŢIE

Acţiunile psihologice de protecţie reprezintă un complex de măsuri şi acţiuni care sunt destinate să asigure anihilarea sau cel puţin diminuarea efectelor urmărite a fi obţinute de adversar asupra efectivelor proprii prin acţiuni de influenţare pe care le desfăşoară. Binomul proactiv-reactiv presupune acţiuni preventive şi contraacţiuni.

Acţiuni preventive: informarea efectivelor; prezentarea elementelor de bază ale acţiunilor adverse de influenţare psihologică; avertizarea propriilor efective asupra vulnerabilităţii pe care le au în faţa acţiunilor inamicului.

154 din 165

Page 155: Psihologie Militara - Suport de Curs

Contraacţiunile: de ordin ideatic, persuasiv (anticiparea, respingerea directă, respingerea indirectă, minimalizarea, tăcerea, distragerea atenţiei, mimetismul propagandistic, controlul zvonului), contraacţiunile de ordin restrictiv (distrugere mijloace inamic, bruiaj, cenzură).

14.4. CAMPANIA DE ACŢIUNI PSIHOLOGICE. ALGORITMUL PROCESULUI DE REALIZARE

Campania de acţiuni psihologice constă în execuţia succesivă a tuturor activităţilor, seriilor şi programelor planificate, asigurând îndeplinirea planurilor acţiunilor psihologice, planuri ce sunt integrate documentelor operative sau de luptă, în funcţie de eşalonul respectiv.

Scopul unei campanii de acţiuni psihologice îl constituie sprijinirea, prin mijloace şi metode adecvate, a misiunii generale şi a obiectivelor ce revin MU/U, pe timpul pregătirii, ducerii şi după terminarea operaţiilor, luptelor sau altor acţiuni militare.

Algoritmul procesului de realizare a campaniei de acţiuni psihologice:Pasul 1: analiza misiunii marii unităţi/unităţiiPasul 2: însuşirea şi analiza misiunii de acţiuni psihologicePasul 3: stabilirea obiectivelor campaniei de acţiuni psihologice-OCAPPasul 4: analiza ţintelor potenţialePasul 5: selectarea şi analiza ţinteiPasul 6: stabilirea obiectivelor acţiunilor (OAP) şi stabilirea temelor de acţiuni psihologice (TAP)Pasul 7: realizarea produselor de acţiuni psihologice (PAP)Pasul 8: desfăşurarea activităţilor în domeniul acţiunilor psihologice (ADAP)Pasul 9: realizarea seriilor şi programelor de acţiuni psihologicePasul 10: executarea campaniei de acţiuni psihologicePasul 11: monitorizarea /modificarea campaniei de acţiuni psihologicePasul 12: evaluarea campaniei de acţiuni psihologice

14.5. ALTE ELEMENTE CONEXE ACŢIUNILOR PSIHOLOGICE DE LUPTĂ

Subsumate acţiuni psihologice se pot studia şi alte teme referitoare la: Propaganda ostilă şi analiza acesteia Zvonurile şi contracararea acestora Procesul de analiză a ţintei Selectarea temelor şi simbolurilor în procesul planificării acţiunilor psihologice Pretestarea produselor de acţiuni psihologice Canalele media utilizate în acţiunile psihologice Imprimatele folosite în campaniile de acţiuni psihologice Utilizarea staţiilor de radioamplificare în acţiunile psihologice Suportul informaţional al acţiunilor psihologice Cooperarea structurilor de acţiuni psihologice cu alte elemente ale sistemului militar Suportul psihologic al operaţiilor (acţiunilor) de gestionare a situaţiilor de criză Acţiunile psihologice desfăşurate în taberele de prizonieri Structura studiului privind dezvoltarea umană a unei zone de interes (ţară, provincie,

regiune etc.) Mijloacele tehnice de acţiuni psihologice

155 din 165

Page 156: Psihologie Militara - Suport de Curs

BIBLIOGRAFIE

1. *** Acţiuni psihologice şi de propagandă în concepţia unor armate străine, (1987), O.I.D., M.Ap.N., vol. 2. 2. *** Anexe la Directivele pentru funcţionarea Şcoalei pregătitoare de ofiţeri în anul 1932-1933, (1932),Tipografia Şcoalei Pregătitoare de Ofiţeri, Bucureşti.3. *** Actul de comandă militară. Studiu psihologic şi psihosocial, (1986), Editura Militară, Bucureşti. 4. *** Acţiuni psihologice. Culegere de articole traduse din publicaţii străine, (1982), O.I.D., M.Ap.N., Bucureşti.5. *** Buletinul Învăţământului Militar, (1995), Bucureşti, anul II, nr. 2-3.6. *** Caiet metodologic F.P.I., (1983), Centrul de Perfecţionare a Personalului Superior Sanitar, Bucureşti.7. *** Călători străini despre ţările române, (1968), vol. I, Bucureşti.8. *** Concepţia privind reorganizarea şi modernizarea învăţământului militar, (1995), în Buletinul Învăţământului Militar, anul II, nr. 2-3.9. *** Concepţia privind promovarea profesiei militare, recrutarea şi selecţia candidaţilor, (1998), M.Ap.N., Bucureşti.

156 din 165

Page 157: Psihologie Militara - Suport de Curs

10. *** Constituţia României, Bucureşti, (1991).11. *** Dicţionar de pedagogie, (1979), Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti.12. *** Dicţionarul explicativ al limbii române, (1975), Editura Academiei R.S.R., Bucureşti.13. *** Dicţionarul de sociologie, (1993), Editura Babel, Bucureşti. 14. *** Directiva pentru instrucţia în armată în anul 1947/1948, (1947), Tipografia M.Ap.N., Bucureşti. 15. *** Directivele pentru îndrumarea instrucţiei şi educaţiei ostăşeşti la unităţile militare din Inspectoratul General al Armatei în cursul anului 1929, (1929), Tipografia Şcolii Militare de Infanterie nr. 2, Sibiu.16. *** Dispoziţia şefului Statului Major General privind asigurarea psihologică în armată la pace şi război, (1995), Bucureşti, cap. II, p. 21.17. *** Documente privind istoria României. Răscoala de la 1821, (1960), vol. V, Bucureşti. 18. *** Documente privitoare la anul revoluţionar 1848 în Moldova, (1960), Bucureşti. 19. *** Documente privind istoria militară a poporului român, ian. 1848-dec.1856, (1974), Bucureşti.20. *** Efecte stesante ale câmpului de luptă, (1992), Editura Militară, Bucureşti. 21. *** Elemente de sociologie şi psihologie militară românească, (1988), Editura Militară, Bucureşti.22. *** Hotărârea comandantului în viziune sistemică, (1994), Editura A.I.S.M., Bucureşti.23. *** Inventare multifazice de personalitate, (1991), Institutul de Ştiinţe ale Educaţiei,Bucureşti.24. *** Istoria militara a poporului român, (1984), Editura Minerva, vol.I, Bucureşti.25. *** Istoria militară a poporului român, (1987), Editura Minerva, vol.IV, Bucureşti.26. *** Legea apărării naţionale a României, (1994), Bucureşti. 27. *** Literatura română, Manual pentru clasa a IX-a, (1974), Editura Didactică şi Pedagogică,

Bucureşti.28. *** Manual de metodică pentru instrucţia tactică a subunităţilor de paraşutişti (grupă, pluton),

(1986), Bucureşti, pp. 3-20.29. *** Mihai Viteazul în conştiinţa europeană, (1983), vol. 2, Bucureşti.30. *** Monitorul. Jurnalul Oficial al României, nr. 142/1/3 iulie 1866.31. *** Monitorul Oficial al României, nr. 205/11/13 sept. 1877.32. *** Norme metodologice privind examenul medical în M.Ap.N., (1991), Bucureşti.33. *** Practice for The Armed Forces Test, (1984), Arco Publishing, Inc., New York.34. *** Pagini de gândire pedagogică şi psihologică militară românească, (1969), Editura Militară, Bucureşti.35. *** Psihologia şi metodica educaţiei militare, (1977), Editura Militară, Bucureşti.36. *** Psihologia militară în armatele străine, (1985), O.I.D., M.Ap.N., Bucureşti.37. *** Pşt. 1, (1986), Regulamentul de luptă al unităţilor(subunităţilor) de paraşutişti, Bucureşti.38. *** Pşt. 3, (1987), Regulamentul instrucţiei de paraşutare, Bucureşti. 39. *** Programul pregătirii pentru luptă al subunităţilor de artilerie terestră, (1991), Bucureşti. 40. *** Programul pregătirii pentru luptă a unităţilor şi subunităţilor de transmisiuni şi de luptă radioelectronică din Armata României, (1994), vol.I, Bucureşti. 41. *** Pregătirea profesională a cadrelor şi trupei, (1943), Tipografia M.St.M., Bucureşti.42. *** Regulamentul acţiunilor psihologice, (1999), M.Ap.N., Bucureşti, p. 18.43. *** Regulamentul de campanie al F.A. ale R.P.R., (regiment, batalion), (1960), Bucureşti. 44. *** Regulamentul de campanie al F.A. ale R.P.R., (corp, divizie), (1960), Bucureşti. 45. *** Regulamentul de luptă al infanteriei F.A. ale R.P.R., (grupă, pluton, companie), (1960), Bucureşti.

157 din 165

Page 158: Psihologie Militara - Suport de Curs

46. *** Regulamentul tragerilor cu armamentul de infanterie, (1985), Bucureşti.47. *** Regulamentul Operaţiilor Trupelor de Uscat, (1986), Bucureşti.48. *** Test D-48, (1961), Centre de Psychologie Appliquee, Paris.49. *** Umanul – dimensiune în luptă. Privire retrospectivă, (1981), Editura Militară,Bucureşti.50. Albu, M., (1998), Construirea şi utilizarea testelor psihologice, Editura Clusium, Cluj-Napoca.51. Allport, G.W., (1969), Structura şi dezvoltarea personalităţii, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti.52. Anastasi, A., (1968), Psychological Testing, The MacMillian Company, London.53. Aniţei, M., (2000), Psihologia personalităţii aviatorului, Edit Press Mihaela SRL, Bucureşti. 54. Andrei, T., Stancu, S., (1995), Statistica. Teorie şi aplicaţii, Editura All, Bucureşti.55. Antic, V., (1975), Psihologia militară în sistemul ştiinţelor militare şi sociale (referat la sesiunea de comunicări), M.Ap. N., Bucureşti.56. Arădăvoaicei, Gh., (1994), Comandantul-şeful- profil psihoprofesional, Editura A.I.S.M., Bucureşti.57. Arădăvoaicei, Gh., (1993), Disciplina militară. Dimensiuni psihologice, Editura A.I.S.M., Bucureşti.58. Arnautovici, D., Kasagici, L., Pajevici, D., (1988), Comportamentul militarilor în situaţii excepţionale, în Vojna Psihologija, Belgrad. 59. Atanasiu, C., (1974), Incursiuni în psihologia luptei, Editura Militară, Bucureşti.60. Ausubel, D.P., Robinson, F.G., Învăţarea în şcoală. O intoducere în psihologia pedagogică, (1982), Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti.61. Baciu, I., Fiziologie, (1977), Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti.62. Badiu, Gh., Exarcu, I.Th., Fiziologia şi fiziopatologia sistemului nervos, (1978), Editura Medicală, Bucureşti.63. Blaga, L., Trilogia culturii. Opere filosofice, (1973), Editura Minerva, Bucureşti.64. Banister, D., (1973), Orizonturi noi în psihologie, Editura Enciclopedică Română, Bucureşti.65. Baron, R.A., (1992), Psychology, Allyn and Bacon, Boston.66. Bejat, M., (1972), Geneza psihologiei ca ştiinţă experimentală în România, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti.67. Beriot, D., Exiga, A., (1970), Les testes en proces, Les abus de la psychotehnique, Dunod Actualite.68. Bertalanffy, L.von, (1966), General System Theory, Foundations, Development, Aplications, George Braziller, Inc., New York, 69. Braun, R., Auswirkungen physischer und psychischer Belastungen (Reaktionen) auf die Fuhrung im Gefecht, (1986), în Truppenpraxis, nr. 5, sept.-oct., R.F.G. 70. Brătianu, G.C.I., (1905), Însemnătatea istoriei naţionale din punct de vedere militar, Bucureşti. 71. Buricescu, I., Stoka, I., (1932), Elemente de psihologie şi pedagogie militară, Tipografia Şcolii Militare de Infanterie Nr.1.72. Burbulea, E., (1984), Psihologie şi pedagogie militară, Editura Militară, Bucureşti.73. Cantemir, D., Descrierea Moldovei, (1993), în Cele mai frumoase pagini, Editura Prometeu, Bucureşti.74. Carlson, N.R., (1992), Foundations of Pysicological Psychology, Allyn and Bacon, Boston. 75. Casius Dio, LXVII, 6, 1, (1984), Istoria militară a poporului român, vol. 1, Editura Militară, Bucureşti, p. 9476. Cazacu, A., (1992), Teorie şi metodă în sociologia contemporană, Editura Hyperion, Bucureşti.77. Câmpeanu, M., (1907), Încercare de psihologie militară individuală şi colectivă, Tipografia Alexandru Codreanu, Focşani.

158 din 165

Page 159: Psihologie Militara - Suport de Curs

78. Căpâlneanu, I., (1975), Orientare profesională şi de specialitate în domeniul militar, Editura Militară, Bucureşti.79. Ceauşu, V., (coord.), (1987), Solicitări psihice la aviatori şi paraşutişti, Editura Militară, Bucureşti80. Ceauşu, V., (1978), Cunoaşterea psihologică şi condiţia incertitudinii, Editura Militară, Bucureşti.81. Ceauşu, V., (1972), De la incertitudine la decizie. Noţiuni de psihologie a deciziei, Editura Militară, Bucureşti. 82. Ceauşu, V., (1970), Psihologia organizării. Releţiile dintre şef şi subordonaţi, Editura Militară, Bucureşti.83. Ciofu, I., Golu, M., Voicu, C., (1978), Tratat de psihofiziologie, Editura Academiei, Bucureşti.84. Cioloca, I., (1992), Psihosociologie şi pedagogie militară, Editura Militară, Bucureşti85. Chemama, R., (1993), La psychanalise, Larousse, Paris.86. Chelcea, S., (1990), Psihologia cooperării şi întrajutorării umane, Editura Militară, Bucureşti. 87. Chelcea, S., (1995), Cunoaştere vieţii sociale, Editura I.N.I., Bucureşti, p. 107.88. Clausewitz, von Carl, (1982), Despre război, Editura Militară, Bucureşti, p. 76.89. Clocotici, V., Stan, A., (2000), Statistica aplicată în psihologie, Polirom, Iaşi.90. Conta, V., (1970), Opere filosofice. Teoria fatalismului, Editura Academiei R.S.R.,Bucureşti.91. Cosma, A., (1996), Riorganizzazione della leva, în Rivista Militare, nr. 6, nov-dec., Italia, pp. 107-111. 92. Cosmovici, A., Psihologie generală, Polirom, Iaşi, 1996, p. 20.93. Cracsner, C.E., (1996), Elemente de metodică a pregătirii psihice pentru luptă, Buletinul INFOCOM, Bucureşti, pp. 4-16.94. Cracsner, C.E., Alexandru, I., (1996), Praxiologia pregătirii psihice pentru luptă, Buletinul INFOCOM-supliment, dec., Bucureşti, pp. 17-29.95. Cracsner, C.E., (1996), Evaluarea pregătirii psihice pentru luptă, Buletinul INFOCOM, Bucureşti, pp. 15-21.96. Cracsner, C.E. , Voicu, I., (1996), C.I.C.-96 şi determinarea stilului informaţional- comunicaţional, Bucureşti, Editura A.T.M., Buletinul sesiunii de comunicări ştiinţifice, nov., Bucureşti97. Cracsner, C.E., (1997), Intercomunicare şi stil managerial-subsisteme ale unui posibil model metodologic privind selecţia cadrelor militare pentru participarea la misiuni speciale, Editura I.N.I., Buletinul sesiunii de comunicări ştiinţifice, mart., Bucureşti. 98. Cracsner, C.E., Cană, A., (1998), Fişa de anamneză psihologică-o modalitate de evaluare a personalităţii umane, Revista de Medicină Militară, CI (3), Bucureşti.99. Cracsner, C.E., (1999) Unele consideraţii privind utilizarea chestionarului în selecţia şi examinarea psihologică a personalului militar, Revista de Medicină Militară, CI, Nr. 4, Bucureşti.100. Cracsner, C.E., Voloşin, L., (1999), Necesitatea utilizării unui profil specializat în evaluarea psihologică a personalităţii militare, Revista Trupelor de Uscat, Nr. 2, Bucureşti.101. Cracsner, C.E., (2000), Etalonarea unui chestionar pentru determinarea potenţialului de lider, Sesiunea de comunicări a Academiei Aviaţiei şi Apărării Antiaeriene “Henri Coandă”, 15-16 nov. , Braşov.102. Cracsner, C.E., (2001), Etalonarea chestionarelor de personalitate C.P.I. şi F.P.I., Arhiva C.M.S.A.P., M.Ap.N, Bucureşti.103. Cracsner, C.E., Roşu, M., (1998), Stresul, managementul militar şi evaluarea psihologică, Revista trupelor de uscat, nr. 1, Bucureşti, pp. 27-30.104. Creţu, T., (1987), Abordarea structurală şi sistemică a personalităţii, în Popescu-

159 din 165

Page 160: Psihologie Militara - Suport de Curs

Neveanu, Creţu, T., Zlate, M., Psihologie şcolară, T.U.B., Bucureşti, p. 266.105. Creţu, T., (2001), sihologia generală, Editura Credis, Bucureşti.106. Dănăilă, L., Golu, M., (1988), Chirurgie psihiatrică-posibilităşi şi limite, Editura Academiei R.S.R., Bucureşti. 107. Diacenko, M.I., Fedenko, N.F., Psihologia militară, Bucureşti, Editura Militară, 1971, p. 9108. Dienter, E., (1983), Die Korperlichen und seelischen Belastungen der Soldaten im Kriege, în Truppenpraxis, nr. 4, apr., R.F.G.109. Dragoş, D., (1984), Deprinderi de bază ale luptătorului, Editura Militară, Bucureşti. 110. Dragoş, D., (1994), Psihologia instruirii, Editura Militară, Bucureşti.111. Drimba, O., (1984), Istoria culturii şi civilizaţiei, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, vol I., Bucureşti.112. Dulea, G., (1994), Metodica proiectării pregătirii psihomorale a luptătorilor, în Agresiunea şi apărarea psihologică, Editura A.Î.S.M., Bucureşti.113. Dumitru, I., (1995), Specificul educaţiei militare, în Buletinul Învăţământului Militar, anul II, nr. 2-3, Bucureşti.114. Duţă, V., (1996), Autoinstruire în parapsihologie: dezvoltarea calităţilor fizice şi psihice prin exerciţii, Editura Miracol, Bucureşti.115. Enescu, Gh., (1985), Dicţionar de logică, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti. 116. Elmes, D.G., Kantowitz, B.H., Roediger, H.L., (1984), Reserch Methods in Psychology, West Publishing Company, St. Paul, New York.117. Epuran, M., (1968), Psihologia sportului, Editura Consiliului Naţional pentru Educaţie Fizică şi Sport, Bucureşti, pp. 217-230.118. Fahrenberg, J., Selg, H., Hampel, R., (1978), Das Freiburger Personlichkeitsinventar, Verlag fur Psychologie, Hogrefe, Gottingen.119. Faverge, J.M., (1972)L’examen du personnel et l’emploi des testes, Presses Universitaires de Frances, Paris.120. Festinger, L., (1957), A theory of cognitive dissonances, Evaston, Ill:Row, Peterson.121. Gagne, R., Brigss, L., (1977), Principii de desing al instruirii, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti.122. Gardner, H., (1983), Frames of mind : The theory of multiple intelligens, Basic Books, New-York.123. Găitan, G., (coord.), (1972), Solicitări psihofiziologice în domeniul militar, Editura Militară, Bucureşti.124. Gelder, M., Gath, D., Mayou, R., (1994),Tratat de psihiatrie Oxford, Ediţia aII- a, Bucureşti.125. Georgescu, T., (1907), Educaţiunea militară, Tipografia Universitară Brătănescu, Bucureşti.126. Gerow, J.R., Brothen, T., Newell, J.D., (1984), Fundamentals of Psychology, Foresman and Company, Glenview, Illinois. 127. Gilles, F., Nicolau, A., (1998), Psihologia schimbării, Polirom, Iaşi.128. Gleitman, H., (1991), Psychology, W.W. Norton & Company, New York.129. Gough, H., (1969), Manual for the California Psychological Inventory, Consulting Psychologist Press, Palo Alto, California.130. Golu, M., Dicu, A., (1972), Introducere în psihologie, Editura Ştiinţifică, Bucureşti.131. Golu, M., Percepţie şi activitate, (1971), Editura Ştiinţifică, Bucureşti.132. Golu, M., (1975), Principii de psihologie cibernetică, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti.133. Golu, M., (1982), Bazele neurofiziologice ale psihicului, Editura Ştiinţifică, Bucureşti.

160 din 165

Page 161: Psihologie Militara - Suport de Curs

134. Golu, M., (1993), Dinamica personalităţii, Editura Geneze, Bucureşti.135. Golu, M., (2000), Fundamentele psihologiei, editura Fundaţiei “România de Mâine”, Bucureşti.136. Golu, P., (1974), Psihologie socială, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti.137. Golu, P., Fenomene şi procese psihosociale, Bucureşti, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, 1989, p. 154.138. Golu, P., (2001), Perspective noi asupra grupurilor sociale, în Zlate, M., (coord.), Psihologia la răspântia mileniilor, Polirom, Iaşi.139. Goruneanu, (1910), Instrucţie şi educaţie militară în şcoalele de toate gradele, Tipografia Institutului de Arte Grafice Eminescu, Bucureşti.140. Guggenbuhl, D., (1983), Teama şi procesul de conducere, (trad.), în A.S.M.Z., nr. 12, Elveţia.141. Guillaumin, J., (1977), La dynamique de l’examen psychologique, Dunod, Paris.142. Hariuc, C., (1997), Pregătirea psihologică a operaţiei. Concepte şi determinări, , Buletinul INFOCOM, nr. 3 (26), nov., Bucureşti, p. 27.143. Havârneanu, C., (2000), Cunoaşterea psihologică a persoanei, Posibilităţi de utilizare a computerului în psihologia aplicată, Polirom, Iaşi.144. Hârjeu, C.N., (1905), Pregătirea armatei pentru răsboiu, Atelierele Grafice I.V.Socescu, Bucureşti145. Hettema, J.P., (1989), Personality and Environment (Assessment of Human Adaptation), John Wilez Sons, Chichester, New York.146. Holdevici, I., Vasilescu, I-P., (1988), Autodepăşirea în sport, Editura Sport- Turism, Bucureşti.147. Hjelle, A.L., Ziegler, J.D., (1981), Personality Theories Basic Assumption, Reserch and applications, Mcgraw-Hill International Edition, New York, p.20.148. Huisman, D., (1973), Autour de la psychologie, Les Edition Fernand Nathan, Tome 1, Tome 5, Paris.149. Iamandescu, I.B, (1993), Stresul psihic şi bolile interne, Editura ALL, Bucureşti.150. Ionescu, G., (coord.), (1985), Psihologie clinică, Editura Academiei R.S.R., Bucureşti. 151. Ionescu, G., Psihosomatica, Bucureşti, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, 1975152. Ionescu, G., (1995), Note de curs, Editura “Fundaţia România de Mâine”, Bucureşti.153. Iorga, N., 1994, Stări sufleteşti şi răsboaiei, Editura Militară, Bucureşti. 154. Iosif, Gh., (1994), Activitatea operatorului uman, Ed. Academiei, Bucureşti.155. Irving, L.J., Mahl, G.F., Kogan, J., Holt, R.R., (1969), Personality, dynamics, development and assessment, Harcourt, Brace World, Inc., New-York, Chicago, San Francisco, Atlanta.156. Jones, F., (1982), Combat stress: Tripartite Model, în Revue Internationale des Services de Sante, vol. 55, nr. special, mar., Belgique.157. Jung, C.G., Tipologii psihologice ***********************158. Jurcău, N., (1980), Aptitudinile profesionale, Ed. Dacia, Cluj-Napoca, p. 20.159. Kaplan, M.L., Colarelli, N.J., Gross, R.B., Leventhal, D., Siegel, S.M., (1970), The Structural approach în Psychological Testing, Pergamon Press, New York, Toronto, Oxford, Sydney.160. Kardiner, A., (1969), L’ individu dans la societe, Gallimard, Paris.161. Kedrov, B.M., (1966), Cu privire la clasificarea ştiinţelor sociale. Cercetarea sociologică, Editura Politică, Bucureşti, p. 10-11.162. Kellett, A., (1982), Combat Motivation The Behavior of Soldiers in Battle, Kluwer-Nijnoff Publishing, Boston, The Hague, London. 163. Kelly, G.A., (1973), în Banister, D., Orizonturi noi în psihologie, Editura Enciclopedică Română, Bucureşti.164. Kuhn, T., Structura revoluţiilor ştiinţifice, Bucureşti, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, pp. 213-214.

161 din 165

Page 162: Psihologie Militara - Suport de Curs

165. Kuhlman, J., Dandeker, C., (1991), Stress and Change in the Military Profesion of Today. Papers presented at the XII th World Congress of Sociology, Munchen.166. Kleinferchner, F., (1987), Die Psychlogische Auswahe von Pilotenanwartern, în Truppendienst, nr. 5, sept.-oct, Austria.167. Landsheere, G., (1981), Evaluarea continuă a elevilor şi examenele, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti.168. Lasswell, H.D., (1973), Structure et fonction de la communication dans la societe, în Balle, F., şi Padioleau, J., Sociologie de l’information, Larousse, Paris.169. Layna, F., (1989), La psicologia militar. Para que?, în Ejercito, vol. 50, nr. 593, iun., Spania. 170. Lazarsfeld, P., apaud Chelcea, S., Mărginean, I., Cauc, I., (1998), Cercetarea sociologică. Metode şi tehnici, Editura Destin, Deva, p. 35.171. Legendre, R., (1993), Dictionnaire actuel de l’education (2e ed.), Guerin Editeur, Montreal.172. Le Ny, J.F., Gineste, M.D., (1995), La Psichologie – Textes essentiels – Larousse, Paris. 173. Lieury, A., (1996), Manual de psihologie generală, Antet, Bucureşti.174. Leonhard, K., (1979), Personalităţi accentuate în viaţă şi în literatură, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti.175. Lewin, K., (1987), Psychologie dynamique. Les relations humaines, P.U.F., Paris.176. Lewin, K., (1935), A dynamic theory of personality, MacGraw-Hill, New-York.177. Linton, R., (1968), Fundamentul cultural al personalităţii, Bucureşti, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică.178. Magargee, E.I., (1972), The California Psychological Inventory handbook, Jassey-Bass Inc., San Francisco, Washington, London.179. Maslow, A.H., (1970), Motivation and Personality, Harper Row Publishers, New-York.180. Meilli, R., (1964), Manuel du diagnostic psychologique, Presses Universitaires de France, Paris.181. Miclea, M., (1994), Psihologia cognitivă, Casa de Editură Gloria SRL, Cluj- Napoca, pp. 14-26.182. Mihai, V., (1998), Buletin INFOCOM, nr. 3 (30), dec., Bucureşti.183. Mihăilescu, C., (1972), Panica şi înfrângerea ei, în Solicitări psihofiziologice în domeniul militar, Editura Militară, Bucureşti.184. Minulescu, M., Stupcaru, A., (1992), Testarea psihologică şi împlinirea aspiraţiilor profesionale, Editura C.S.C.T., Bucureşti, pp.53-54.185. Minulescu, M., (1996), Chestionarele de personalitate în evaluarea psihologică, Editura Garell Publishing House, Bucureşti.186. Mitrofan, N., (2000), Psihometria şi direcţiile ei de dezvoltare la început de mileniu, în Zlate, M., coord., Psihologia la răspântia mileniilor II-III, Polirom Iaşi.187. Myers, D.G., (1992), Psychology, Worth Publishers, Third Edition.188. Nicolau, A., coord., (1997), Reprezentările sociale. Psihologia câmpului social, Polirom, Iaşi. 189. Niculescu, J., coord., (1979), Psihicul şi realitatea câmpului de luptă, Editura Militară, Bucureşti.190. Niculescu, J., coord., (1976), Pregătirea psihologică a militarilor pentru luptă, Editura Militară, Bucureşti. 191. Nuttin, J., (1985), La structure de la personalite, P.U.F., Paris.192. Ochanine, D.D., (1971), L’home dans lea systemes automatises, Dunod, Paris.193. Parot, F., Richelle, M., (1995), Introducere în psihologie: istorie şi metode, Humanitas, Bucureşti.194. Pavelcu, V., (1972), Drama psihologiei, Bucureşti, Editura Didactică şi

162 din 165

Page 163: Psihologie Militara - Suport de Curs

Pedagogică, p. 40 195. Pavelcu, V., (1983), Cunoaşterea de sine şi cunoaşterea personalităţii, Editura Ştiinţifică, Bucureşti.196. Pamfil, E., Ogodescu, D., (1983), Persoană şi devenire, Editura Ştiinţifică, Bucureşti.197. Piaget, J., (1966), La psychologie, les relations interdisciplinaires et le systeme des sciences, în XVIII-e Congres International de psychologie, Moscou, p. 41. 198. Piaget, J., (1968), Le structuralism, P.U.F., Paris.199. Pitariu, H., (1983), Psihologia selecţiei şi formării profesionale, Editura Dacia, Cluj-Napoca, pp. 39-42.200. Pitariu, H., Iernuţan, L., (1984), Utilizarea inventarului de personalitate Freiburg, F.P.I., În Investigarea capacităţii de adaptare la viaţa militară, Revista Sanitară Militară, nr. 1, Bucureşti.201. Pitariu, H., (1992), în Manual de psihodiagnostic, Cluj-Napoca.202. Pitariu, H., (1995), C.P.I.-Manual, Cluj-Napoca.203. Popa, C., (1972), Teoria cunoaşterii, Editura Ştiinţifică, Bucureşti, p. 67.204. Popescu, P., (1979), Particularităţile pregătirii psihologice pentru luptă a artileriştilor, în Psihicul şi realitatea câmpului de luptă, Editura Militară, Bucureşti.205. Popescu-Neveanu, P., (1969), Personalitatea şi cunoaşterea ei, Editura Militară, Bucureşti.206. Popescu-Neveanu, P., (1970), Introducere în psihologia militară, Editura Militară, Bucureşti. 207. Popescu-Neveanu, P., (1971), Bazele pedagogiei militare, Editura Militară, Bucureşti.208. Popescu-Neveanu, P., (1977), Curs de psihologie generală, T.U.B., Bucureşti. 209. Popescu-Neveanu, P., (1978), Dicţionar de psihologie, Editura Albatros, Bucureşti. 210. Popescu-Neveanu, P., (1987), în Popescu-Neveanu, P., Creţu, T., Zlate, M., Psihologie şcolară, T.U.B., Bucureşti, p. 21.211. Popescu-Sibiu, I., (1938), Introducere în biopsihologie şi sociologie militară, M.Ap.N., Sibiu. 212. Pribek, M., (2000), Acţiunile psihologice de influenţare a ţintelor, Buletinil INFOCOM, Ed. C.T.A.P., pp. 4-11.213. Pufan, P., (1978), Psihologia muncii, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, p. 31.214. Radu, I., (coord.), (1991), Introducere în psihologia contemporană, Editura “Sincron”, Cluj, p.26-29. 215. Radu, I., (1994), Pregătirea psihică a militarilor pentru luptă, în Agresiune şi apărare psihologică (colectiv), Editura A.Î.S.M., , Bucureşti, p. 178.216. Radu, I., (coord.), (1996), Introducere în psihologie, Casa de Editură şi Presă “Şansa S.R.L.”, Bucureşti.217. Radu, I., (coord.), (1994), Psihologie socială, Editura E.X.E. S.R.L., Cluj- Napoca.218. Radu, I.T., (1981),Teorie şi practică în evaluarea eficienţei învăţământului, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti.219. Ralea, M., (1973), Explicaţia Omului, Editura Minerva, Bucureşti.220. Rădulescu-Motru, C., (1927), Personalismul energetic, Editura Casei Şcoalelor. 221. Reuchlin, M., (1972), Traite de psychologie appliquee, Presses Universitaires de Frances, Paris.222. Richard, (1902), L’ armee et les forces morales, Ed. Plon/Nourrit, Paris.223. Robu, E., Iorga, L., Constantin, J., Ioniţă, I., (2000), Ghid de culegere a datelor necesare realizării psihoprofesiogramelor pentru specialităţile militare din

163 din 165

Page 164: Psihologie Militara - Suport de Curs

Armata României – militari în termen, arhiva C.M.S.A.P., Bucureşti.224. Rogers, C.R., (1983), Freedom to Learn for the 80s, Merill, Columbus, Ohio.225. Roşca, Al., Bejat, M., (1976), Istoria ştiinţelor în România, Ed. Academiei RSR, Bucureşti.226. Roşu, M., (1992), Despre selecţia profesională, în Buletinul INFOCOM, Editura Militară, Bucureşti.227. Rotariu, T., coord., (1999), Metode statistice aplicate în ştiinţele sociale, Polirom, Iaşi.228. Rude, N., Retel, O., (2000), Statistique en psychologie, Press Edition, Paris.229. Sabini, J., (1992), Social Psychology W.M., Northon, , London, New York.230. Santrock, J.W., Barlett, J.C., (1986), Developmental Psychology: a life -cicle perspective-, Wm. C. Brown Publishers, Dubuque, Iowa231. Sava, D., Gâdiuţă, I., (1993), Pregătirea psihologică pentru luptă. Manual, Editura Militară, Bucureşti. 232. Sântion, F., (1975), Pregătirea psihologică pentru luptă în Marina Militară, în Psihicul şi realitatea câmpului de luptă, Editura Militară, Bucureşti.233. Sântion, F., (1980), Introducere în psihologia marinei militare - note de curs - , vol. I şi II, Constanţa.234. Sântion, F., (1987), Psihologia şi metodica formării deprinderilor militare, Editura Militară, Bucureşti.235. Sântion, F., (1983), Aplicaţii practice de psihologie militară, Editura militară, Bucureşti.236. Sântion, F., (1990), Cunoaşterea subordonaţilor.Ghid metodologic şi practic, Editura Militară, Bucureşti. 237. Scharbach, (1982), Psychopatologie du combattant, în Revue Internationale des Services de Sante des Armees de Terre, de Mer et de l’ air, vol. 55, nr. special, mar., Belgique.238. Schneider, T., (1999), Wehrpflicht in Schweden, în ASZM, nr. 3, an 165, mar., Elveţia, pp. 23-24.239. Sdorow, L.M., (1993), Psychology, Brown & Benchmark, Madison Wisconsin.240. Selye, H., (1950), The physiology and pathology of exposure to stress, Acta Inc., Montreal.241. Semones, J.K., (1990), Sociology: a core text, Binchart and Wiston, Fort Worth, Chicago, Holt.242. Silva, F., (1993), Psychometric Foundations and Behavioral Assessment, Sage Publications, Inc.243. Simon, P., (1907), L’ instruction des officiers. L’ education des troupes et la puissance nationale, Ed. Ch. Lavanyelle, ed.II., Paris.244. Sheriff, C.W., (1956), An outline of social psychology, New York, Harper. 245. Smith, G.M., (1971), Ghid simplificat de statistică pentru psihologie şi pedagogie, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti.246. State, L., (1895), Studiu asupra disciplinei şi educaţiunei militare, Bucureşti.247. Steinberg, E.P., (1982), Practice for the Armed Forces Test, Arco Publishing, Inc., New-York.248. Sternberg, R.J., (1985), Human abilities: An information processing approach, Freeman, Nev-York.249. Strabon, (1984), VII, 3, 11, în Istoria militară a poporului român, vol.I, Editura Militară, Bucureşti.250. Sturza, A., (1904), Instrucţia teoretică a gradelor inferioare şi a soldaţilor în armata română, Editura Institutului de Arte Grafice Carol Gobl, Bucureşti.251. Such, J.O., (1996), El modelo britanico de fuerzas armadas, în Ejercito, an 57, nr. 673, iun., Spania, pp. 73-76.252. Tabachiu, A., (1976), Conducătorul de întreprindere, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti, pp. 83-132.

164 din 165

Page 165: Psihologie Militara - Suport de Curs

253. Timmermann-Levanas, A., (1997), Ein Gewinnfur die Bundeswehr, în Truppenpraxis/Wehrausbildung, an 41, nr. 2, feb., R.F.G., pp.92-96.254. Toffler, A., (1995), Război şi Anti-Război, Editura Antet, Bucureşti, pp.152-164.255. Tudorache, S., (1993), Stresul în activitatea militară, în Pregătirea psihică pentru luptă, Editura militară, Bucureşti.256. Ungureanu, I., (1987), Idealuri sociale şi realităţi naţionale. Seriile constitutive ale sociologiei româneşti, Bucureşti. 257. Vlăsceanu, L., Metodologia cercetării sociologice. Orientări şi probleme. Bucureşti, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, 1982, p. 75. 258. Vlăsceanu., M., (1993), Psihosociologia organizaţiilor şi conducerii, Editura Paideia, Bucureşti, p. 19.259. Voinea, M., (1996), Psihosociologia familiei, Editura Universităţii, Bucureşti.260. Warr, P., (1987), Psychology at work, Third Edition, Penguin Books, London.261. Watson, P., War on the mind, **********************************262. Winnik, H.Z., Moses, R., Ostow, M., (1973), Psychological bases of war, Quadrangle, The New York Times Book Co., New York. 263. Zamfir, C., coord., (1980), Dezvoltarea umană a întreprinderii, Ed. Academiei R.S.R., Bucureşti.264. Zamfir, C., (1993), Vlăsceanu, L., coord., Dicţionar de sociologie, Editura Babel, Bucureşti, p. 299265. Zapan, Gh., (1945), Monografii profesionale în armată, Revista “România militară”, anul LXXXII, nr. 11-12, nov.-dec., Bucureşti.266. Zapan, Gh., (1992), Cunoaşterea personalităţii oamenilor, Editura Militară, Bucureşti.267. Zlate, M., Zlate, C., (1980), Cunoaşterea şi activarea grupurilor sociale, Editura Militară, Bucureşti.268. Zlate, M., (1989), C.S.E. (Cine sunt eu?)-o probă de cercetare şi cunoaştere a eului şi personalităţii, Revista de psihologie, oct-dec., 35 (4), Bucureşti.269. Zlate, M., (1994), Fundamentele psihologiei, Editura Hyperion, Bucureşti.270. Zlate, M., (1996), Introducere în psihologie, Casa de editură şi presă “Şansa” SRL, Bucureşti.271. Zlate, M., (1999), Psihologia mecanismelor cognitive, Editura Polirom, Iaşi.272. Zlate M., (2000), Introducere în psihologie, Polirom, Bucureşti, pp. 380-411.273. Zlate, M., (2000), coord., Psihologia la răspântia mileniilor II-III, Polirom Iaşi.

165 din 165