Elevul şi activitatea de învăţare

Învățarea: caracteristici, tipuri şi forme de învăţare; Teorii ale învăţării; Modele de

învăţare.

Învăţarea = “(1) schimbare relativ permanentăîn (2) comportamentul sau potenţialulcomportamental al persoanei, (3) datoratăexperienţei anterioare şi care nu poate fiatribuită unor stări temporare ale organismului– cum ar fi cele determinate de oboseală, boalăsau droguri”.

Orientarea behavioristă

– accentul trebuie pus pestudiulcomportamentelorobservabile (fără a neinteresa ce se întâmplăîn ”cutia neagră”/black-box).

a. învăţarea = schimbare în comportament şiacest comportament (observabil) trebuiestudiat, nu procesele (cognitive) interne;

b. omul reacţionează la stimulii din mediu, fărăintenţia de a interpreta şi de a acţiona asupramediului;

c. centrale în explicarea învăţării: principiulcontiguităţii (apropierea în timp a douăevenimente) şi principiul întăririi (oricemodalitate de creştere a probabilităţiireapariţiei evenimentului).

Pavlov – teoria condiţionării clasice Rezultat: predicție

asupra viitorului pebaza experiențeitrecute: clopoțel –hrană - salivație;- impregneazărealitatea cu osemnificație: clopoțelulavertizează că hranaeste aproape.CC – implică uncomportamentinvoluntar obținut de Mde la O;

E.L. Thorndike – teoria conexionismului

- răspunsurile repetate urmate de recompensă =stare de „satisfacţie” = întărire; răspunsurilenerecompensate pierd din intensitate = ne-învăţare;

- Recompensele furnizează un mecanism de selecţiea răspunsurilor cu cea mai mare valoare adaptativă;

- învăţarea este controlată de consecinţele pe carele are şi animalele învăţă numai prin „încercare şieroare” sau „recompensă şi pedeapsă”.

CI – comportament voluntar emis de organism,controlat de consecințe;

Legi fundamentale:

1. legea efectului – răspunsurile recompensatevor fi învăţate şi vor deveni răspunsuriobişnuite (repetate) la acea situaţie;

2. legea exerciţiului – practica duce la întărireaconexiunilor, iar absenţa acesteia determinăslăbirea legăturii;

- ”legea utilizării și neutilizării” – conexiunilesau legăturile făcute la nivelul cortexului seconsolidează sau slăbesc/dispar;

3. legea stării de pregătire – tendinţa de acţiunece trebuie trezită la cel ce urmează să înveţe;

-”legea tendinței spre acțiune” – învățarea areloc când este ”stârnită” tendința spre acțiuneprin: pregătirea unui scenariu, pregătireatitudinală, adaptare/ajustare;

J. B. Watson – teoria behaviorismului clasic

Scopul relaţiei S-R este de a prevedea Rcunoscând S şi de a prevedea S cunoscând R;

”Give me the baby” – optimism pedagogic.

B.F. Skinner – teoria condiționării operante

- comportamentul este „operant” – „operează”asupra mediului pentru a produce consecinţeledorite;

- concepte de bază: întărirea pozitivă, întărireanegativă, stingerea şi pedeapsa.

CO – comportamentul acționând asupra mediului,determină anumite consecințe; condiționarea semanifestă ca schimbare ce are loc când consecințeleau un anumit efect;

A. Întărirea pozitivă – un comportament urmatde prezentarea unui stimul dezirabil devinemult mai probabil să apară în viitor;

Efectul Premack – o activitate preferată poate fiutilizată ca întăritor pentru una mai puținpreferată;

B. Întărirea negativă – implică un comportamentcare determină îndepărtarea unui stimul aversivşi care astfel devine mult mai probabil să aparăîn viitor;

- stimulul negativ este oprit sau evitat;

Întărire pozitivă & întărire negativă = creşterea probabilităţii apariţiei unui comportament

C. Pedeapsa – utilizând (aplicând) un stimulaversiv, se scade probabilitatea unui răspunsce-l precede:

-fie prin prezentarea unui stimul indezirabil(corecţie);

-fie prin îndepărtarea a ceva dezirabil, adicăceva plăcut este luat (penalizare);

D. Stingerea – dispariţia graduală a unuirăspuns care nu mai continuă să fie urmat deîntărire;

- ”reapariţia spontană” (ridicatul mâinii pentrurăspuns);

Psihologie educațională

Behaviorismul la clasă:

- recompensă șipedeapsă;

- responsabilitatea pentruînvățare aparțineprofesorului;

- cunoașterea este dată șiabsolută;

- învățarea ia o formăpasivă;

- sunt preferate metodelestructurate (genprelegere).

Orientarea cognitivistă

– cercetează ce se întâmplăîntre S şi R, între input-ulsenzorial şi output-ulefectelor, la nivelul „cutieinegre”, focalizează atenţiaasupra proceselor cognitiveşi consecinţele lorcomportamentale;

- procesarea informaţiilor,reprezentările mentale,predicţiile, expectanţele –elemente centrale îninterpretarea cognitivă aînvăţării.

- important este acum modul în care persoanaatribuie semnificaţii stimulilor din mediu, cumeste procesată, stocată şi reactualizatăinformaţia;

- individul = constructor activ al propriecunoaşteri (transformă informaţia percepută, ocodifică, o depozitează la nivelul memoriei, oreactualizează pentru a o utiliza);

InfluențeleGestaltiste

- organizarea a ceea ce percepem – mai importantă decât proprietăţile specifice a ceea ce percepem –informaţia percepută tinde să formeze –conform legilor organizării, cea mai bună structură posibilă;

Gândirea pe bază de insight = gândire de tiprelaţional – recunoaştem înţelesuri care existăîn acea experienţă pentru a fi „descoperite”;

- Wertheimer – procesul de rezolvare deprobleme;

Teorii ale dezvoltării cognitive

– J. Piaget

- J. Bruner – teoria învățării prin descoperire(accent pe rolul experienţei şi al limbajului);

- propune un „curriculum spirală” prinintermediul căruia acelaşi subiect/temă estereluat la vârste şi nivele succesive, dar cugrade diferite de dificultate;

Teoria procesării informaţiilor: explicămecanismele de bază implicate în procesareainformaţiei;- creierul şi computerul;

- hardware-ul uman = SNC + receptoriisenzoriali + conexiunile neuronale;

- software-ul = reguli, strategii, “programementale” de înregistrare, interpretare, stocare,reactualizare şi analizare a informaţiei;

- îmbunătăţirea hard-ului – îmbunătăţireasoft-ului – creşte capacitatea şi complexitateaprelucrărilor cognitive.

Modele de procesare a informațiilor

Metacogniţia – înţelegem care sunt acele procesecognitive care trebuie folosite, unde anume, cum şide ce;

Metacogniţia („gândirea despre gândire” sau„cunoaşterea despre cunoaştere”) = abilitatea de amonitoriza, de a controla şi de a organiza propriileactivităţi mentale în vederea atingerii unor obiectivesau scopuri;

Metacogniţie mai dezvoltată – performanţe cognitive mai înalte!!!

Alternative la epistemologia genetică – R.Sternberg

- dezvoltarea copilului – asemenea parcursuluistrăbătut de un novice înspre stadiul de expert;

Teoria inteligenței de succes

- a avea o inteligenţă de succes înseamnă aavea abilitatea de a te adapta, de a modela şi dea selecta acele medii/contexte care să-ţi ofereposibilitatea de a-ţi atinge scopurile personale,sociale şi culturale.

Predarea tradiţională urmăreşte formarea şidezvoltarea unei baze de cunoştinţe, punândaccent tocmai pe deprinderile de memorare şianalitice ale elevului.

Predarea din perspectiva teoriei pentru ointeligenţă de succes îşi propune extindereaacestei baze, dezvoltând expertiza persoaneiprin valorificarea şi a deprinderilor sale creativeşi practice.

Orientarea social-cognitivă

– interesată de cadrulsocial în care are locînvăţarea, careînvăţare este funcţiede interacţiunilepersoanei, de mediuşi de comportament.

Învăţare vicariantă – prin observareamodului în care celelalte persoane secomportă într-un anumit cadru social, darşi din propria experienţă;

A. Bandura – teoria învăţării sociale(învățarea observaţională)

Învăţarea prin observare şi modelare= o persoană poateasimila un volumimens de informaţii(deprinderi, atitudini,convingeri) urmărindceea ce fac ceilalţi şicare sunt consecinţelecomportamentelor lor(model).

L. Vîgotski – teoria socio-culturală a dezvoltării

- dezvoltarea = transformarea activitățilorsociale împărtășite în procese internalizate;

- învăţarea prin colaborare și cooperare;

Orientarea umanistă

– abordează învăţarea din perspectiva potenţialului nelimitat de dezvoltare al fiinţei umane.

– percepţiile persoanei, libertatea şiresponsabilitatea ei de a deveni ceea ce estecapabilă să devină, sunt centrale în experienţasa;

- principiile orientării umaniste se regăsesc, înspecial, în teoriile învăţării la vârsta adultă(Knowles, Cross) – accentul pus pe capacitateade auto-direcţionare a adultului şi pe valoareaexperienţei acumulate de acesta.

C. Rogers – învățarea experiențială

- psihoterapie şi educaţie = proces de învățaresimilar;

- terapia sa centrată pe client = învăţarea centratăpe elev – deplina dezvoltare a potenţialului înnăscut;

- învăţare experienţială – încărcată de semnificaţie,achiziţionarea şi aplicarea imediată a cunoaşterii încontexte relevante; dobândește semnificaţie doarprin utilizare, este legată de nevoile şi dorinţelecelui implicat;

- importanța relației;

Teorii ale învăţării = explicaţiile referitoare lacum se realizează procesul de învăţare sau laschimbările ce au loc la nivelul sistemuluinervos;

Modelele de învăţare = se focalizează mai multpe ceea ce face cel care învaţă;

Modelele de instruire = se centrează pe ceea ceface instructorul pentru a facilita învăţareaelevului;