Protectionism vs. Liberschimbism

1. ProtectionismulProtectionismul este un tip de politica comerciala general practicata care se caracterizeaza prin masuri de protectie ale produselor indigene prin restrictionarea accesului produselor straine pe piata interna. Masurile protectioniste filtreaza efectele nedorite pe care economia si piata mondiala le pot avea asupra unei economii nationale.Majoritatea tarilor lumii adopta masuri de politica protectionista pentru protejarea anumitor sectoare.Trebuie facuta diferenta dintre masurile protectioniste justificate,dictate de necestatea sustinerii intereselor producatorilor si consumatorilor autohtoni si protectionismul excesiv,care se bazeaza pe forta economica a statelor puternice de a impune celorlalte tari conditii nefavorabile.Protectionismul apare prin metode precum: suprataxe,taxe statistice, taxe portuare, impozite pe cifra de afaceri,depuneri prealabile in valuta,interdictii,limitari voluntare ale exportului.Nu exista nicio indoiala ca protectionismul costa. Ceea ce nu este foarte clar este cat costa si cine plateste. Si in timp ce protectionismul - o politica de pe urma careia rezulta mai multe pierderi decat castiguri pentru marea majoritate - este in plina desfasurare , unii indivizi sau unele grupuri castiga din practicarea lui.Pentru determinarea costurilor implicate in adoptarea acestui tip de politica s-au efectuat si cateva studii. Spre exemplu, in urma unui studiu efectuat in SUA s-a ajuns la conlcluzia ca preturile bunurilor importate au crescut cu 20%, iar preturile bunurilor nationale au crescut in prima faza cu 10% apoi cu 14% datorita lipsei competiei. Un studiu efectuat in 203 tari de catre Comisia Internationala a Comertului care tintea 5 industrii principale, a ajuns la concluzia ca protectionismul nu este o maniera eficienta de a stimula productia interna. La nivelul subgrupurilor, protectionismul are impact in principal asupra consumatorului. Spre exemplu, restrictiile impuse la importurile de automobile, haine sau zahar i-au costat pe americani 14 milioane de UDS in 2004. Pentru familiile care aveau venituri sub 10.000 USD, 23% din banii cheltuiti reprezentau taxa impusa pentru produs, pe cand pentru familiile cu venituri de peste 60.000 USD doar 3% din banii cheltuiti reprezentau acest lucru. De asemenea s-a estimat ca protectionismul in industria textilelor sacrifica 9% din bugetul familiilor sarace, iar in SUA cotele impuse la produsele textile importate iau din veniturile familiilor sarace un procent de 3,6%, in comparatie persoanele cu venituri peste medie unde aceste taxe reprezinta doar 0,3% din veniturile disponibile.Costurile protectionismului nu se rezuma insa numai la costuri exprimate in bani precum cresterea preturilor de exemplu, ci implica mai multe costuri indirecte. Proctectionismul distruge locuri de munca in loc sa creeze, deci ne confruntam cu un cost al joburilor. Calitatea produselor s-ar putea de asemenea sa fie pusa in pericol, daca bunurile de calitate superioara devin mai putin disponibile sau dispar complet de pe piata datorita interventiei de natura protectionista. Sunt incalcate de asemea si drepturile individului din moment ce consumatorii si producatorii cumparatorii si vanzatorii- intra mai greu unii in contact cu ceilalti. Un alt cost implicat este cel al administrarii acestei politici, intrucat cei ce-l dirijeaza trebuiesc platiti, din banii consumatorilor, evident. Si din moment ce protectionismul creste preturile, reduce calitatea produselor si presupune noi cheltuieli administrative, inseamna ca reduce in general standardul de viata.1.1 Efectele daunatoare ale protecctionismuluiLocurile de munca pierdute:legileprotectionistemaresc taxele(tarifele)pe marfurile importatesi/sauimpunlimite(cote)privindcantitatea debunuri pe careguvernelepermitsa intreintr-o tara.Acestea suntlegi carenurestrictioneazanumaialegereabunurilor de consum,dar, de asemenea,contribuiein mare masura, atatlacostul marfurilorsicostulde a face afaceri.Deci,sub"protectionism"sfarsesti prin a fi sarac,cumai putini banipentru cumparareaaltor lucruri pe care ledoresti si de care ai nevoie.Mai mult decat atat, legileprotectionistecare reduccheltuielile de consum,de fapt reducputereaconsumatorului final.InStatele Unite ale Americii,deexemplu,in functie de propriulDepartamentulde Statistica alfortei de munca,"protectionismul" distrugeoptlocuri de muncaineconomia generalapentru fiecare industrieprotejata salvata.Preturi mai mari:consumatoriijaponeziplatescde cinci oripretul mondialpentru orez, din cauza restrictiilorla import careprotejeazaagricultoriijaponezi.Consumatoriieuropeniplatesc scump pentrurestrictiileCE privindimporturile de produse alimentaresi taxelegrelepentrusubventiile agricolepe piata interna.De asemenea,consumatorii americanisufera de acceasipovara-dublu,platade sase ori apretul mondialpentru zaharuldin cauza restrictiilorcomerciale(pentru a dadoar un exemplu).SUA-Pactul decomertSemiconductor,careapresatproducatorii japonezisa reduca productiade cipuri de memoriede calculator,a provocat openurieacutala nivel mondiala acestorpiesefolosite pe scara larga.Preturile aucrescut de patru orisicompaniilecare folosescaceste componenteinproductiadebunuri de consumelectronice,in diverse tari dinintreaga lume,au fost gravranit.Impozite mai mari:legileprotectioniste,nunumaiforteazasa platitimai multe taxepemarfurile importate,dar, de asemenea,cresteimpozitelegenerale.Acest lucruse datoreaza faptului caguverneleextindin mod invariabil birocratiilelor vamale.Acestebirocratiitrebuie sa fie platite.Exista, de asemenea,cheltuielilede bandarosiesiactelepentru societati comerciale sihartuireamai multorcalatori individualicare trec prinfrontierele.Criza datoriilor:Bancileoccidentaleau indatoratecu sute demiliardede dolaritarile din lumea atreiadin Europa de Est.Restrictiile comercialedetinutede catreguverneleoccidentale,cu toate acestea,s-autaiatpe pieteleoccidentalepentru aceste tari,ceea ce face practicimposibil pentru eicastigareadevizeinecesarepentru a rambursa imprumuturilelor.Acest lucru cresteposibilitateafoarte realaaunei prabusiriasistemului bancarmondial.

1.2 Masurile antidumping Masurile antidumping reprezinta o componenta a politicii comerciale dar i a politicii concurenei. Sunt instituite In conformitate cu Acordul GATT antidumping, pe baza Regulamentelor Consiliului European (384/96, 2331/96 i 2238/2000). Masurile instituite In baza acestor regulamente se aplica terilor i tuturor produselor, cu excepia celor agricole, pentru care sunt instituite prevederi speciale. Se considera ca un produs este exportat la pre de dumping In UE atunci cand preul se situeaza sub cel practicat In ara exportatorului de firma respectiva sau de alte firme. Cand nu exista preuri comparabile raportarea se face la costurile de producie din ara de origine. Marja de dumping este egala cu diferena dintre valoarea normala a produsului i preul de export. Alaturi de diferena de pre, Regulamentul Consiliului stipuleaza drept condiie a dumpingului i legatura de cauzalitate Intre importurile acuzate i prejudiciul adus produciei i pieei comunitare. In definirea prejudiciului se au In vedere elemente ca: volumul importurilor la pre de dumping, nivelul preului comparativ cu preul comunitar i impactul asupra industriei comunitare reflectat prin: nivelul produciei, gradul de utilizare a capacitaii de producie, angajarea forei de munca, volumul vanzarilor, al stocurilor, cota de piaa, rata profitului, etc. Procedura de investigare a unui caz de dumping este iniiata In baza unei reclamaii scrise aduse Comisiei de catre o persoana fizica sau juridica, o asociaie care reprezinta interesele unei industrii comunitare sau de catre un stat membru. Reclamantul trebuie sa faca dovada dumpingului, furnizand informaii despre produsul importat i produsul comunitar, i demonstrand legatura cauzala dintre import i prejudiciul adus industriei comunitare. Reclamaia este organizata de un Comitet Consultativ alcatuit din reprezentanii statelor membre i un reprezentant al Comisiei ca preedinte. Daca dovezile aduse sunt suficiente, Comisia este obligata sa declaneze procedura de dumping In termen de 40 de zile, publicand In Jurnalul Oficial al CE notificarea de iniiere a investigaiei. Investigaia Intreprinsa de Comisie Impreuna cu statele vizate trebuie demarata In cel mult 6 luni de la iniierea procedurii. Investigaia consta In Intalniri cu parile implicate, inspecii i verificari In arile de origine i destinaie sau chiar In tere ari. Termenul de finalizare a investigaiei nu poate depai 15 luni de la iniierea procedurii. Investigaia poate duce la concluzia respingerii aciunii sau a impunerii de taxe antidumping. In baza concluziilor, Comisia poate impune taxe antidumping provizorii i informeaza despre aceasta Consiliul. Consiliul decide asupra taxelor definitive In termen de 90 de zile. Pentru luarea deciziei sunt luate In consideraie nu numai interesele industriei comunitare, ci i ale consumatorilor i utilizatorilor. Daca Consiliul considera ca impunerea de taxe antidumping nu este In interesul UE, el poate infirma decizia Comisiei i taxele Incasate sunt returnate. Marimea taxelor antidumping nu poate depai marja de dumping, iar ca durata expira In termen de cinci luni de la impunerea lor. Luand In considerare motivaiile i repercusiunile economice ale dumpingului, In literatura sunt delimitate trei tipuri de dumping (Jacques Pelkmans): dumping pe termen lung, cand preurile de export scazute vizeaza o perioada Indelungata; dumping ciclic, care implica exporturi la preuri sub costurile medii In perioade de recesiune; dumping strategic, care vizeaza subminarea producatorilor locali i a concurenei straine pe piaa unica. Muli considera masurile antidumping ca fiind principalul instrument al neo-protecionismului actual. In materie de dumping, UE este clasata pe locul al doilea dupa SUA: la nivelul anului 1999, spre exemplu, In UE erau In vigoare 192 de seturi de masuri instituite pentru cazuri de dumping dovedite i erau deschise 66 de noi investigaii. Privind sectorial, cele mai afectate de masurile antidumping au fost produsele siderurgice, produsele electronice de consum i produsele chimice. Ca ari, masurile antidumping instituite de UE au vizat In special: China, Federaia Rusa, Polonia, India, Tailanda, Japonia, Malaezia, Republica Coreea, Ungaria, Indonezia, Mexic, Cehia, Norvegia, Singapore i SUA. Ca exemple, pot fi citate masurile antidumping impuse de UE de-a lungul timpului pentru: importurile de produse siderurgice din arile Europei Centrale i de Rasarit (care anterior anului 1990 practicau uzual preuri de dumping, posibile datorita subevaluarii factorilor de producie); importurile de produse chimice i materiale prelucrate din China, arile foste comuniste i ari In curs de dezvoltare; importurile de fibre textile i esaturi din Turcia i din arile asiatice; importurile de produse electronice din Japonia i tigrii asiatici; importurile de televizoare color din Malaezia, Coreea de Sud, Singapore, Tailanda i China, de fotocopiatoare din Japonia, etc.Efectul protecionist al taxelor antidumping decurge din: marimea lor, ele avand un nivel mai ridicat faa de taxele vamale; efectul de descurajare produs de ameninarea cu masuri antidumping sub presiunea careia pot fi impuse restrangeri voluntare la export; Intreruperea livrarilor pe perioada procedurilor de investigare, chiar daca In final s-ar dovedi ca acuzaia de dumping este neIntemeiata.

Taxele compensatorii

Taxele compensatorii sunt asemanatoare cu taxele antidumping i sunt instituite Impotriva importurilor de produse care, In ara de origine, beneficiaza de subvenii pentru a fi livrate la pre competitiv pe piaa comunitara. Legislaia UE In materie de taxe compensatorii se aplica atat produselor agricole, cat i celor industriale, din 2002, dupa expirarea tratatului inclusiv produselor CECO. Frecvena recurgerii de catre UE la taxele compensatorii este mai mica: In 1999 erau In vigoare 6 masuri compensatorii (5 faa de India i 1 faa de Norvegia) i erau declanate 23 de anchete vizand importari suspectate de subvenii. Ca produse, mai frecvent, taxele compensatorii s-au aplicat pentru textile i produse agricole.

Masurile de combatere a comerului incorectMasurile de combatere a comerului incorect Ii au temeiul In aa-numitul nou instrument comercial adoptat prin Reglementarea 2641 din 1984. Acest nou instrument vizeaza practicile comerciale ilicite, faa de care permite protecia prin: majorarea taxelor vamale; introducerea unor restricii cantitative; retragerea concesiilor acordate. Masurile de supraveghereMasurile de supraveghere pot fi decise de Consiliu sau de Comisie pentru importul anumitor produse a caror tendina este de natura sa cauzeze prejudicii producatorilor comunitari i intereselor Comunitaii. Masurile constau de regula In introducerea de verificari care pot fi anterioare sau retrospective (pe baza statisticilor de import). Produsele aflate sub supravegherea autonoma a Comisiei pot fi puse In libera circulaie pe baza documentelor de import emise de state pentru toi importatorii. Masurile de supraveghere nu acopera neaparat Intreaga Comunitate. In fiecare luna statele vizate vor informa Comisia asupra documentelor de import emise sau asupra importurilor efectuate.

Masurile de salvgardareAcestea sunt aplicate de UE In baza a doua regimuri: un regim pentru produsele neagricole, instituit prin dispoziiile ordinare de salvgardare prevazute de articolul XIX al GATT 1994 i de Acordul OMC privind masurile de salvgardare; un regim definit In baza mecanismului special de salvgardare al Acordului OMC privind agricultura.Potrivit acestor regimuri, masurile de salvgardare pot fi aplicate cand cantitaile de produse importate sau condiiile de import cauzeaza sau amenina sa cauzeze prejudicii serioase producatorilor comunitari. Masurile pot consta In: prelungirea documentelor de import emise pentru supraveghere; introducerea unei proceduri de autorizare a importului; introducerea unui sistem de cote de import.In principiu, cotele nu pot fi stabilite sub nivelul mediu al importurilor din ultimii trei ani i ele pot fi alocate pe arile furnizoare. Masurile de salvgardare pot viza anumite regiuni ale Comunitaii sau toate produsele de un anumit gen puse In libera circulaie. Masurile de salvgardare se iau de Comisie In termen de 5 zile lucratoare de la cererea adresata de un stat membru. Decizia Comisiei este comunicata Consiliului i statelor membre. Daca In termen de 3 luni Consiliul nu ia nici o hotarare, decizia Comisiei se considera revocata. Masurile de salvgardare nu se pot aplica pentru produsele provenind din arile In curs de dezvoltare daca ponderea importurilor din ara respectiva nu depaete 39% din importurile comunitare. Masurile de salvgardare pot fi instituite pentru o durata de maxim 4 ani, cu posibilitate de prelungire In aceleai condiii. Alaturi de barierele netarifare clasice, un rol important In realizarea proteciei revine reglementarilor tehnice i standardelor privind produsele. UE este parte a Acordului OMC privind obstacolele tehnice din calea comerului. Ea s-a aliniat principiilor i regulilor de baza In materie de reglementari tehnice i standarde privind produsele, formulate In cadrul OMC, fara ca aceasta sa Insemne In fapt eradicarea totala a efectului protecionist al acestora. In conformitate cu cerinele Acordului, s-a trecut de la vechea abordare la noua abordare a reglementarilor tehnice i standardelor. Vechea abordare de reglementare a produselor definete prescripiile tehnice i se aplica In special la autovehicule, produse chimice, produse alimentare i produse farmaceutice. Noua abordare restrange sfera de aplicare a prescripiilor a caror respectare este obligatorie la obiectivele eseniale legate de protecia sanataii i securitaii umane, a vieii sau sanataii animalelor i plantelor i de protecia mediului; celelalte standarde au caracter voluntar, cazand In sarcina pieei sa impuna soluia de conformitate. Activitaile de elaborare a standardelor i cele de evaluare a conformitaii cu standardele sunt complet separate. Elaborarea se realizeaza prin trei organisme europene cu activitate normativa: Comitetul european de standardizare; Comitetul european de standardizare electronica; Institutul european de standarde In telecomunicaii.Din 1992 s-a pus la punct i sistemul voluntar Marguerite de atribuire a etichetelor ecologice. Eticheta poate fi atribuita unui fabricant sau importator al unui produs care raspunde criteriilor ecologice stabilite de Comisia Europeana. In general, produsele introduse pe piaa comunitara, indiferent ca sunt produse naionale sau importate, trebuie sa respecte reglementarea aplicabila pentru a satisface obiectivele In materie de sanatate, securitate i mediu. UE a Incheiat acorduri de recunoatere mutuala privind evaluarea conformitaii cu standardele produselor cu mai muli parteneri comerciali printre care SUA, Canada, Japonia, Noua Zeelanda i Elveia. De asemenea, UE a Incheiat cu o serie de ari acorduri In domeniul veterinar, instituind mecanisme de recunoatere a echivalentelor pentru masurile sanitare i de igiena, care se aplica la animalele vii i la produse animale. In baza acestora UE a interzis importul de carne provenind de la bovine tratate cu hormoni specifici, utilizai In scopuri anabolizante. Aceasta interdicie a declanat un diferend comercial cu SUA. In afara barierelor netarifare la import, protecia comerciala In UE se realizeaza Intr-o anumita masura prin masurile generale de Incurajare i susinere a exporturilor sau prin masuri speciale de protecie la export. Dintre masurile generale, impactul cel mai consistent l-au avut decenii la rand subveniile, acordate In special agriculturii. In prezent, practica subveniilor este considerabil restricionata In baza acordurilor convenite pe aceasta tema In Runda Uruguay. In masura In care ele se mai practica, ele au un caracter de excepie i impactul lor promoional i protecionist este aproape anihilat. Tot ca masura de ordin general pentru Incurajarea schimburilor comerciale externe atat a exporturilor cat i a importurilor In UE s-a procedat i la armonizarea dispoziiilor legislative i administrative privind zonele libere, porturile franco i antrepozitele vamale. Potrivit reglementarilor comunitare, zona libera reprezinta o enclava teritoriala creata de catre autoritaile competente ale fiecarui stat membru pentru a considera marfurile care se gasesc aici ca neaparinand teritoriului vamal comunitar[footnoteRef:1]. Aceasta Inseamna ca marfurile intra In aceste zone direct sau din ara de proveniena fara a li se plica taxe vamale sau alte masuri cu efect echivalent. La ieirea din zona i intrarea In teritoriul comunitar se plica regimul vamal In vigoare pentru arile tere. [1: ]

In ce privete zonele libere de tip duty free, acestea au fost desfiinate Incepand cu 1 ianuarie 1999 pentru a se asigura un regim uniform marfurilor. Reglementarile UE stipuleaza principiul libertaii exporturilor comunitare catre teri i neaplicarea de restricii cantitative. Totui, In anumite condiii, anumite masuri speciale de protecie la export pot fi instituite. Astfel de masuri fac posibila prevenirea sau remedierea unei situaii critice cauzate de insuficiena unor produse de regula primare sau permit Indeplinirea angajamentelor internaionale ale unui stat membru ori ale UE. Daca din cauza situaiei de piaa, un stat membru considera a fi necesare masuri de protecie, el informeaza Comisia. In cadrul Comisiei, un Comitet Consultativ compus din reprezentanii statelor membre i un preedinte din partea Comisiei analizeaza cererea. Comisia poate cere statelor membre sa furnizeze date statistice privind tendinele pieei produsului In cauza pentru a evalua situaia comerciala i economica. Pe aceasta baza sunt stabilite masurile ce trebuie adoptate, care sunt supuse aprobarii Consiliului i comunicate statelor membre. Masurile pot consta In: instituirea unui regim de supraveghere a exporturilor; introducerea autorizaiilor de export; instituirea unor restricii cantitative la export, mergand In cazuri de excepie pana la embargouri.

2. Liber-schimbO zona de liber schimbeste un ansamblu geografic si economic in care nu exista nici un obstacol al schimburilor de marfuri si servicii, nici taxe vamale, nici obstacole tarifare. Formarea unei zone de liber schimb poate sa fie considerata ca un prim pas spre unificarea economica a regiunii respective.Prinzona economica liberase desemneaza un port liber, un depozit liber, un aeroport liber, aflate pe teritoriul unei tari sau in zona de frontiera a doua sau mai multe state, in care sunt eliminate o serie de taxe si restrictii vamale obisnuite altfel.Din punct de vedere al macroeconomieizona liberareprezinta un port, aeroport sau o parte din teritoriul national in care comertul este liberalizat prin desfiintarea oricaror restrictii cantitative sau taxe vamale.Din punct de vedere juridiczona de comert libereste o forma caracteristica de integrare economica ce se concretizeaza in acordul dintre statele membre de a inlatura diversele bariere tarifare si netarifare din calea tuturor sau numai a unora din produsele care fac obiectul schimburilor comerciale reciproce.In concluzie, putem spune cazona economica libera (ZEL)este o regiune geografica apartinand uneia sau mai multor tari, in care relatiile economice se dezvolta fara nici un fel de ingradiri din partea statului respectiv. Crearea ZEL este realizata cu scopul de a favoriza dezvoltarea si integrarea economica in zona respectiva. Aceste zone mai sunt denumite si zone de comert liber, de initiativa libera, de prelucrare a produselor de export, zona fara taxe vamale, zona libera industriala etc.

2.1Scurt istoric al zonelor libereInca de demult zonele libere erau cunoscute sub denumirea de porturi libere, dar originea lor nu este bine datata. Primul port liber la Marea Mediterana, Cartagina, este mentionat inca din anul 814 i.e.n. Zone libere comerciale au existat in China, Grecia, Roma Antica, zona Mediteranei, coasta de vest a Africii si a Feniciei.Aproape 70 orase din nordul Europei, aflate la incrucisarea unor importante drumuri comerciale, se bucurau de statutul de oras liber pentru comertul cu marfuri inca din sec. XIII, toate fiind cuprinse in Liga Hanseatica.Primele porturi libere italiene au fost Toscana(1547) si Livorno(1696). Sec. XVIII si XIX cunosc o adevarata proliferare de porturi libere: Gibraltar(1704), Civita Vecchia(1732), Bangkok(1782), Singapore(1819), Hong Kong(1842), Macao(1849). In Franta, Marsilia este declarat porto-franco in timpul lui Ludovic al XIV-lea(1669), iar in 1860 este declarata zona libera Haute-Savoie. La sfarsitul sec. XIX Italia declara Genova zona libera, Danemarca Copenhaga, iar Grecia Salonicul.Cele mai multe zone libere au fost realizate in sec. XX, cand sunt incheiate si primele acorduri de comert liber intre state.Regimul de zona libera in porturile romanesti are o veche traditie. Se atesta in 1834 orasul Galati port liber, in 1866 orasul Braila zona libera, iar intre 1870 si 1931 a functionat in regim de zona libera portul Sulina.Scopul infiintarii zonelor libere era de a favoriza dezvoltarea economiei prin atragerea investitiilor de capital strain si de a dezvolta un sector de productie orientat spre export.Un regulament de exploatare a zonelor libere este cel pentru zonele italiene Trieste si Genova. Acest regulament face referire la urmatoarele avantaje ale ZEL: Reexportarea marfurilor straine fara restrictii vamale; Conditionarea marfurilor prin schimbarea ambalajului, formei, calitatii, culorii etc.; Scutirea de taxe vamale a produselor fabricate aici din materii prime sau semifabricate aduse din strainatate; Depozitarea fara limita de timp a unor marfuri in antrepozitele respective.

2.2 Conceptul de zona liberaZona liberareprezinta cea mai complexa forma a regimurilor vamale suspensive. Prin lege, se prevede ca intr-o zona libera bine delimitata a teritoriului national sa poata fi introduse marfuri in vederea prelucrarii si comercializarii lor, pe terte piete, fara aplicarea restrictiilor tarifare si netarifare ale regimului vamal in comparatie cu teritoriul national, corespunzator spatiului rezervat zonei vamale libere.Conceptul de ZELeste un instrument politic util pentru tarile ce intentioneaza sa dezvolte un sector de productie orientat spre export, dar care nu au capacitatea administrativa si tehnica necesara pentru a dezvolta un sistem national care sa permita exportatorilor importul liber de taxe a echipamentelor si materialelor.In practica internationala, facilitatilor de natura vamala le sunt asociate facilitati de natura fiscala. Accesul liber al marfurilor in zona, coroborat cu regimul mai liberal al impozitelor asupra profitului realizat in zona, reprezinta premise favorabile atragerii de capital strain in zona libera. Acestea sunt conditii necesare stimularii investitiilor straine, nu insa si suficiente. Pentru asigurarea succesului, pe langa facilitatile acordate zonei libere, trebuie sa existe conditii avantajoase combinarii capitalului cu ceilalti factori de productie(forta de munca, materii prime), precum si o infrastructura corespunzatoare.Experienta zonelor libere la nivel mondial a demonstrat ca un element care franeaza lansarea si ulterior dezvoltarea lor este deplasarea exagerata a profitului lor spre activitatea de depozitare, in defavoarea activitatilor de prelucrare industriala orientate spre export. Prezentarea ZEL ca depozite glorificate se dovedeste un deserviciu alaturi de frapanta similitudine a avantajelor comerciale si financiare oferite: Scutiri de taxe vamale la accesul produselor de import in zona, cu conditia reexportarii acestora sau a produselor rezultate din prelucrarea in afara teritoriului vamal national, a reducerii sau scutirii de impozite pe perioada de determinare; Concesii tarifare la prestarile de servicii si acordarea de asistenta financiara.Se considera ca au supravietuit numai acele zone, care, pe baza avantajelor initiale oferite s-au orientat cu consecventa spre dezvoltarea activitatilor de prelucrare pentru export. Pe de alta parte, zonele libere industriale s-au dovedit viabile numai in masura in care serviciile oferite prin structura organizatorica existenta au fost mentinute prin calitate, operativitate si selectivitate la nivelul de crestere a cerintelor utilizatorilor acestor zone.Conceptul de zona libera a fost modificat si ajustat in multe moduri. Promovarea comertului a determinat intotdeauna crearea unui cadru fizic sigur si a unui set de legi si de reguli pentru tranzactionarea afacerilor. Fara acestea, costul si riscurile ar face comertul nefavorabil. Din punct de vedere comercial, sporirea regulamentelor prezinta atat avantaje, cat si dezavantaje: Imbunatatirea comunicatiilor; Noile forme de organizatii de afaceri faciliteaza cresterea comertului prin reducerea incertitudinii in tranzactii; Regulamentele comerciale si taxele pe importuri, pe de alta parte, au un impact negativ asupra comertului.

2.3 Clasificarea zonelor libereIn diferite studii efectuate de cercetatorii in domeniu pot fi gasite mai multe clasificari ale zonelor libere. Daca ar fi sa le cumulam, am obtine urmatoarea clasificare, in functie de criteriile:I. In functie de marime, zonele libere se clasifica in:a. Foarte mici, pana la 10 ha(exemplu: Singapore 4 ha, insula Man 8 ha);b. Mici, pana la 100 ha(exemplu: Baguio in insulele Filipine 62 ha, Curacao in Antilele Olandeze 64 ha, aeroportul Larnaca, insula Cipru 80 ha);c. Mijlocii, intre 101-300 ha(exemplu: Panama 110 ha, Mactan, insulele Filipine 119 ha, Shannon, port + aeroport in Irlanda 120 ha, Monrovia, Liberia 200 ha, insulele Bahamas 220 ha, golful Aqaba, Iordania 300 ha);d. Mari, intre 301-1000 ha;e. Foarte mari, peste 1000 ha(exemplu Bataan, ins. Filipine 1300 ha).II. In functie de tipul operatiunilor executate: a.teritorii libere ale caror functii se limiteaza la operatiunile de pastrare, sortare, impachetare, transbordare, fara o prelucrare suplimentara a marfurilor: porturi libere franco(PF) aeroporturi libere(AL) perimetre libere(free perimeter-PL) zona de tranzit(ZT)b. zone in care se desfasoara si o activitate productiva, de prelucrare primara sau secundara a marfurilor depozitate: zone prelucratoare de export(ZPE) zone de promovare a investitiilor(ZPI) zone libere comerciale(ZLC)

III .In functie de influenta la nivelul economiei nationale respective: a. Zona inchisa in care activitatile desfasurate nu influenteaza economia tarii aflata in apropiere. b. Zona deschisa sau integrata, care intretine legaturi economice directe si reciproce cu statul pe teritoriul caruia se afla.IV. In functie de modul de administrare: a. De catre organele locale ale puterii de stat abilitate in acest scop b. De catre statul respectiv. V. In functie de particularitatile organizatorice:1. Zone libere de taxe vamale1. Zone de comert liber1. Zone economice libere etc.VI. In functie de natura si importanta facilitatilor acordate sau dupa regimul fiscal:a. Zone libere enclave intr-un teritoriu vamal national in care marfurile intra fara formalitati vamale.b. Zone bancare libere banci, care in contextul pietei eurodevizelor sunt scutite de obligatia rezervei obligatorii minime a depozitelor in valuta.c. Zone libere de asigurari caracterizate prin lipsa reglementarilor pentru anumite tipuri de asigurari.VII. In functie de locul de amplasare:a. Porturi(fluviale sau maritime)b. AeroporturiVIII. In functie de integrarea economica aflata in apropiere: a. Zona europeana care cuprinde sase mari ZEL: Larnaca din insula Cipru Gibraltar Grecia Insula Man din Marea Britanie Shannon din Irlanda ElvetiaMai sunt cuprinse si zone libere din centrul Europei(Polonia, Ungaria, Slovacia) si din Estul Europei(Romania, Iugoslavia, Bulgaria). b. Zona asiatica cuprinde 7 mari ZEL: Portul Mina Sulman in Bahrein Jebel Ali Free Zone Authoritz din Emiratele Arabe Unite Golful Aqaba din Iordania Hong Kong Macao Singapore Insulele Filipine c. Zona americana care poseda cinci ZEL-uri:1. Curacao + aeroportul Printesa Beatrix din insulele Antilele Olandeze1. Bahama Mare din insula Bahamas1. Freeport din insulele Bermude1. Panama1. Costa Rica d. Zona africana exemplu: Monrovia(Liberia) IX. In functie de destinatia marfurilor:1. Zone orientate spre importul de marfuri(cazul tarilor dezvoltate)1. zone orientate spre exportul de marfuri(cazul tarilor in curs de dezvoltare).

2.4 Principalele caracteristici ale ZELPrin caracteristicile lor, ZEL contribuie la producerea de bunuri si servicii, la crearea, dar si la devierea de comert, la liberalizarea schimburilor de marfuri si servicii. Principalele caracteristici ale ZEL sunt: Amplasamentul zonei libere; Statutul juridic si legislatia din cadrul ei; Obiectul de lucru; Activitatea; Administrarea.Amplasamentulsau asezarea geografica este principalul factor care determina aparitia si dezvoltarea unei ZEL. Amplasamentul zonei este de regula restrans la o suprafata de teren, limitata de frontiere naturale sau artificiale si situata in apropierea sau in interiorul unei cai de transport(port maritim sau fluvial, aeroport, cale ferata), prin care se tranziteaza un volum mare de marfuri de export si import. Panama si Hong Kong sunt exemple aproape perfecte ale unei situatii ideale pentru comoditatea transporturilor si comunicatiilor. Chiar si Elvetia, care aproape in intregul ei este o zona libera, desi nu are iesire la mare, poseda in schimb mijloace de transport si comunicare excelente, terestre si aeriene.Statutul juridical zonei este reglementat prin legi si diferite acte normative, care permit accesul marfurilor in regim vamal liberalizat si fara restrictii de cantitate, cu conditia ca acestea sa nu fie prohibite de legislatia tarii respective.Abordarea legislatiei si continutul legii ZEL depinde de obiectivele ei si de gruparea responsabila cu initierea si dezvoltarea zonei. Pentru zonele libere comerciale mai vechi obiectivele erau deseori limitate de prevederea de depozite pentru marfuri exceptate de la plata tarifelor aflate in tranzit. Initiativa dezvoltarii venea din partea unei autoritati portuare sau din partea unei agentii similare, sau din partea autoritatii municipale in jurisdictia careia ar opera zona. Ministerul Industriei, Comertului si Dezvoltarii avea un interes scazut privitor la proiect. Singurul grup guvernamental cu interes major intr-un asemenea proiect era administratia vamala, care dorea sa se asigure ca nu existau marfuri exceptate de plata taxelor, care sa intre ilegal pe piata locala. Multe din legislatiile zonelor libere vechi prevedeau controale vamale stricte.Cel mai adesea legea prevedea ca:1. Zonele libere comerciale sau antrepozitele vamale sa fie autorizate de administratia vamala.2. Licenta(autorizatia) sa fie acordata fie unei autoritati portuare, fie unui operator de depozitare, fie autoritatii municipale.3. Operatorul sa fie subiectul unor conditii de operare stricte, elaborate de administratia vamala.4. In timpul activitatii sa fie prezent un functionar vamal.5. Activitatea de productie sa fie interzisa.6. Magazinele si depozitele sa fie antrepozite vamale.In general, scopul legii este de a asigura infiintarea, controlul si conducerea zonelor libere si problemele legate de acestea. Legea desemneaza un ministru cu responsabilitate integrala asupra zonei libere. Aceasta lege nu trebuie sa specifice detaliat toate tipurile de activitati ce se pot desfasurain zona libera. Se va acorda o libertate de actiune mare autoritatii pertinente. Totusi ea poate contine unele criterii de evaluare a proiectelor. Toti operatorii din zona vor primi licente din partea ministrului sau autoritatii zonei libere.Obiectul de lucrual zonei il constituie marfurile care port fi introduse in cadrul acesteia, in special reexportul, in scopul unor prelucrari din care sa rezulte alte marfuri pentru export.

Activitateain cadrul zonei include o gama variata de operatiuni la care sunt supuse marfurile. Cele mai frecvente activitati intreprinse sunt: Activitati de restaurare a marfii: Cantarire Sortare Asamblare(combinare) Ambalare Depozitare Activitati industriale: Prelucrare(activa sau pasiva) Fabricare Productie Transformare Activitati comerciale(marcare) si comercializare Activitati de cercetare si transfer de tehnologie Operatiuni de tranzit si reexport.Administrareaactivitatii zonei revine, de regula, unui organ specializat Administratia(Autoritatea) ZEL, pe baza unor norme de functionare emise in baza legislatiei specifice instituite de autoritatile tarii de resedinta. In cazul unor tari in care functioneaza mai multe zone libere exista un organism national cu rol de Autoritate pentru fiecare zona aparte. Formele organizatorice ale Autoritatilor sunt relativ diversificate ca de altfel si competentele lor.Diferite agentii guvernamentale, cele mai importante fiind administratiile vamale, Ministerul si/sau Agentia responsabila de dezvoltarea ZEL, organizatia responsabila cu planificarea fizica si controlul mediului inconjurator au rolul de a promova si controla promovarea si dezvoltarea ZEL. Sunt folosite diferite formule si aranjamente pentru a cuprinde diferite agentii: La Shannon in Irlanda, o corporatie guvernamentala se ocupa cu dezvoltarea ZEL si evalueaza cererile investitorilor. Ministrul ce raspunde de acest lucru elibereaza licente pe baza recomandarilor corporatiei. Vama opereaza independent. Municipalitatea raspunde de planificarea fizica si controlul mediului inconjurator. Cele trei organizatii coopereaza pe baze legale si ca agentii independente. In estul Asiei s-a infiintat o agentie de administrare puternica, avand cumulate responsabilitatile privitoare la licente, dezvoltarea si conducerea zonei. Mexic sau Mauritius nu au o administratie oficiala. In Mauritius investitorii solicita statutul ZEL Ministrului Comertului si Industriei.O administratie vamala eficienta si relativ onesta este importanta, astfel aceasta asigura investitorilor lucrul independent. In alte cazuri administratia zonei poate primi rolul de supervizor al vamii sau chiar responsabilitatea acesteia. Administratia vamala poate fi creata ca un compartiment al ZEL, daca este necesar. Vama poate fi implicata de la inceput in realizarea proiectarii ZEL, inclusiv in ceea ce priveste legislatia. Personalul vamal al zonei trebuie sa beneficieze de o pregatire speciala. Pozitia lor traditionala este de a preveni contrabanda sau importurile fara documente adecvate in timp ce accentul in ZEL trebuie pus pe rapiditatea miscarii marfurilor.

2.5 Terminologia zonelor libereUn studiu recent prezinta 23 de termeni pentru a descrie zonele libere si conceptele legate de acestea.Terminologia este extraordinar de diversa, exista in prezent cel putin 20 de termeni diferiti pentru a descrie ceea ce cunoastem sub denumirea dezone economice libere. Aceasta reflecta faptul ca orice inovatie industriala, tehnologica sau sociala, necesita inovatii lingvistice si terminologice corespunzatoare. Nomenclatura variata se confirma si prin faptul ca zona libera, pe masura ce se maturizeaza si devine mai mult difuzata pe plan intern si international, achizitioneaza in intregime noi trasaturi sau se dezvolta in directii neanticipate.Cei 23 de termeni pentru a descrie zonele libere pot fi grupati in functie de activitatile desfasurate in cadrul lor(Anexa 1). Dintre acesti termeni, cei mai populari sunt: Port liber Zona de comert liber(FTZ) Zona comerciala straina Zona prelucratoare de export(EPZ) Zona economica speciala(SEZ) Zona libera2.6 Distributia ZEL pe mapamond la sfarsitul a sec. XX inceputul sec.XXIZEL-urile sunt instrumente politice proiectate sa faciliteze dezvoltarea comertului international si a industriei exportatoare. Este, deci, normal sa se astepte ca aceste zone sa se dezvolte si sa prospere: in perioada in care comertul mondial se extinde; pe sau aproape de rute ale comertului international(porturi, aeroporturi si autostrazi).Asia si zona Pacificului domina clar in categoria zonelor prelucratoare de export. Este semnificativa extinderea acestui concept in Africa. Este poate surprinzator ca doar cateva tari europene au infiintat zone prelucratoare de export, desi acestea sunt considerate, in mod obisnuit, instrumente politice de dezvoltare. Totusi, exista un numar de tari ce au un nivel redus de dezvoltare si au infiintat astfel de zone: Turcia, Cipru, Malta si Portugalia.

4. ConcluzieCu toate ca acest comer liber permite o mai eficiena utlizarea a resurselor la nivel mondial,ca arile lumii pot depai prin comer internaional limitele impuse de propria capacitate de producie,exista In prezent o mare doza de opunere faa de politicile de liber schimb. Un secol si jumatate In urma economistul francez Frdric Bastiat a prezentat cazul de practica a comertul liber: "Intotdeauna este benefic", a spus el, "pentru o natiune sa se specializeze In ceea ce poate produce cel mai bine si apoi comertul cu altii pentru achizitionarea de bunuri la costuri mai mici decat cat ar costa pentru a le produce in propria tara. "In secolul 20, jurnalistul Frank Chodorov a facut o observatie similara:. "Societatea prospera privind comertul pur si simplu, deoarece comertul face posibila specializare, si creste productia prin specializare."Intelegereape scara largaapubliculuiaaceastei probleme,urmatadeactiuneacetateanului,este singura solutie.Comertul libereste o problema prea importantcasa picein mainilepoliticienilor."Demii de ani,efortulneobositalbarbatilorsi femeilorproductivea fostcheltuit peincercarea de areducedistanta dintrecomunitatile lumii prinreducerea costurilorde comert."Inacelasiintervalalistorieiprotectioniste,lenesisi incompetentiaucautatfara incetaresa ridicebarierein scopulinterziceriiconcurentei."Protectionismulreprezintacel mai rau momentin care umanitatea se poate regasi:.Frica de schimbare,fricade provocare,siinvidiapegeniu.Protectionismulnueste Impotrivautilizariide orice felde forta,chiar si inrazboi,pentru a zdrobirivalul.Insa, dacanatura umana este supravietuitoare,atunci acestetemerisecularetrebuie sa fi fostInvinse.

Bibliografie:- http://www.financiarul.ro -- http://economyworks.ro - - http://www.iem.ro - Institutul de Economie Mondiala