Protectia Internationala a Drepturilor Omului

PAGE 29

PROTECTIA INTERNATIONALA A DREPTURILOR OMULUI

Conf. Univ. Dr. Corneliu Liviu Popescu

10 cursuri

CURSUL 1.

NOTIUNEA SI TRASATURILE DIDO

Dreptul international al drepturilor omului (DIDO) este o institutie a dreptului international public, alcatuita din normele juridice internationale care consacra si garanteaza drepturile omului.

Drepturile omului din perspectiva dreptului international al drepturilor omului

Def: Acele drepturi subiective care sunt esentiale pentru viata (existenta), demnitatea, libertatea, egalitatea, fericirea si pentru libera dezvoltare a fiintei umane si care sunt consacrate si garantate prin normele dreptului international public.

Trasaturi esentiale ale drepturilor omului:

(a) drepturi individuale- titularul lor este individul (exista si drepturi colective)

(b) drepturi esentiale

(c) consacrate si garantate/ protejate prin norme internationale

Drepturile omului nu sunt colective.. Drepturile colective (adic cele al cror titular este colectivitatea, cum ar fi drepturile minoritatilor) nu intereseaza materia drepturilor omului.

In dreptul intern si in cel comunitar se vorbeste despre drepturi fundamentale. In dreptrul international se foloseste notiunea de drepturile omului

Exista 2 mari categorii de drepturi ale omului: (a) drepturile civile si politice; si (b) drepturile economice, sociale si culturale.

Drepturile civile si politice

Drepturile civile si politice, sunt primele aparute si reprezinta libertatile fundamentale clasice (ex. dreptul la viata). S-au nascut in dreptul intern si au fost preluate apoi in dreptul international. Aceste drepturi pun accent pe individ, sunt nascute o data cu revolutiile burgheze, au aparut ca o reactie impotriva absolutismului feudal si sunt de inspiratie liberal.

Drepturile civile se refera la fiinta umana in general. Drepturile politice se refera la cetatean. Aceste drepturi au avut initial numai o dimensiune negativa (obligatia statului de a nu le incalca; de a se abtine de la aceasta). Treptat au dobandit si o dimensiune pozitiva, care consta in obligatia statului de a lua masuri pentru a proteja aceste drepturi fata de toata lumea.

Drepturile economice, sociale si culturale

Aceste drepturi permit participarea individului la viata economica, sociala si culturala. Au aparut mult mai tarziu, dupa ce societatea capitalista s-a dezvoltat, sunt de inspiratie socialista si au aparut tot in planul dreptului intern (cand s-a pus problema redistribuirii bogatiei), fiind ulterior preluate in dreptul international.

Drepturile economice, sociale si culturale nu exprima o situatie existenta, ci depind in mod esential de situatia economica dintr-o tara. Aceste drepturi nu sunt justitiabile (nu exista actiune pentru protejarea lor), spre deosebire de drepturile civile si politice, care sunt drepturi justitiabile.

Aceste drepturi reprezint un obiectiv de atins, un program.

Inclcarea lor nu d dreptul unei aciuni la CEDO.

Unii autori afirm c ar exista si o a 3-a categorie de drepturi, asa-zisele drepturi de solidaritate (ex. dreptul la pace, dezvoltare, mediu sanatos (drepturile de a 3-a generatie)).

CL Popescu: aceste drepturi (presupunand c ele exist) s-au nascut direct in plan international. Ele sunt de inspiratie tiermondista (lumea a 3-a). Problema este ca nu se precizeaz cine este titularul dreptului de solidaritate si cine este titularul obligatiei corelative (un individ, un stat, un grup de state). n orice caz, daca aceste drepturi exista, ele nu sunt drepturi individuale, asa ca nu fac obiectul de cercetare al materiei PIDO.

DIDO este o institutie a dreptului international avand ca obiect de reglementare drepturile omului. DIDO nu este o ramura de drept, ci este o institutie a dreptului international (care este ramura de drept). In consecinta, se pune problema identificarii trasaturilor sale: genul proxim (ce il aseamana de dreptul international) si diferenta specifica (cu ce se deosebeste de dreptul international).

TRASATURILE Dreptului international al drepturilor omului

1. Caracterul recent al acestei institutii (DIDO) a dreptului international public.

-DIDO a aparut la jumatatea sec 20, dupa al 2-lea razboi mondial.

-pana la al 2-lea razboi mondial, problema drepturilor omului era una exclusiv interna, aceste drepturi fiind protejate si garantate exclusiv la nivelul statelor. De altfel, aceasta a fost una din cauzele celui de-al 2- lea razboi mondial.

-pana la 1940 existau norme (reduse ca intindere) in materia DO in 4 domenii:

1. interzicerea sclaviei si traficului de sclavi

2. dreptul international umanitar (reguli umanitare in timp de conflict armat)

3. protectia lucratorilor (Org. Intl a Muncii)-1919-Tratatul de la Versailles

4. protectia minoritatilor nationale (doar in Europa)

Primele doua tipuri de norme au aparut in sec 19, iar ultimele doua dupa 1918

- institutia DIDO se cristalizeaza dupa 1945

- pe data de 10 dec. 1948, la Paris, are loc nasterea DIDO, prin adoptarea Declaratiei Universale a Dr Omului (soft law). Aceasta nu este un tratat de drept international public, asa ca nu are in principiu forta juridica. 10 decembrie este ziua internationala a dr omului.

Din acest moment DIDO evolueaza in 2 planuri: la nivel universal si pe mai multe niveluri regionale.

La nivel universal

2 etape

etapa declaratorie- principala sursa este Declaratia Universala a Drepturilor Omului

etapa conventionala- 1966- adoptarea celor 2 pacte internationale relative la drepturile civile si politice & drepturile economice,sociale si culturale (in vigoare din 1976).

La niveluri regionale

evolutii mai rapide

e mai usor de gasit un numitor comun privitor la valori

Primul sistem regional (si cel mai avansat azi) este sistemul regional european, nascut o data cu Conventia Europeana a Drepturilor Omului. In 1949 incep negocierile pentru redactarea CEDO, in 1950 se adopta, iar in 1953 intra in vigoare.

Dupa modelul regional european s-au inspirat sistemul regional american si cel african.

Avantajul caracterului recent este ca institutia DIDO nu este rigida, ci receptiva la schimbari, iar dezavantajul consta in aceea c in anumite domenii ale DIDO apar ambiguitati.

In sec 19, in a 2-a jumatate apare DI Umanitar, in 1918 DI al Refugiatilor, in 1945 DIDO, iar in 1990 DI criminal/penal.

2. Excluderea regulii competentei nationale exclusive in materia drepturilor omului si limitarea suveranitatii statului prin drepturile omului

Exista anumite domenii- rezervate competentei nationale (ex. forma de guvernamant). Drepturile omului nu mai fac parte din domeniul rezervat al competentei nationale, fiind interesata si societatea internationala.

Materia drepturilor omului este reglementata atat de dreptul intern cat si de dreptul international, facand obiectul cooperarii internationale. Suveranitatea statului sub aspectul drepturilor omului nu este absoluta (deci limitata), statele trebuind sa respecte tratatele privind drepturile omului.

Suveranitatea statelor se opreste acolo unde incep drepturile omului.

3. Crearea unui regim international de ordine publica (imperativ) in domeniul drepturilor omului, cu consecinta excluderii principiului reciprocitatii

Dreptul international clasic este un drept consensual. Normele se nasc prin exprimarea de vointa a statelor , prin tratate (principala sursa a dreptului international, care consta in acordul de vointa al unor state suverane si egale, tratatele neputand fi impuse acestor state) sau cutuma.

In materia drepturilor omului, sistemul este imperativ pentru ca se creeaza drepturi direct pentru indivizi (nu pentru state), asa ca problema intereseaza intreaga societate internationala.

Multe din normele de drepturile omului nu sunt numai norme conventionale, ci au dobandit valoare cutumiara sau de jus cogens (ex. interzicerea torturii, a sclaviei, a discriminarii). Principalele norme internationale in materia drepturilor omului au valoare de norme imperative ale dreptului international. Astfel, un tratat international care incalca o astfel de norma este nul.

Principiul reciprocitatii (invocarea unei exceptii de neexecutare in cazul tratatelor sau a contractelor, in dreptul intern) este exclus in cazul drepturilor omului, intrucat nu este vorba de obligatii intre state (este exclusa situatia in care un stat nu respecta drepturile omului, ceea ce confera unui alt stat dreptul de a face la fel).

Sub aspect procedural exista o particularitate a actiunilor internationale pentru protejarea drepturilor omului. Regula in dreptul intern este actiunea personala, pusa la dispozitia individului care pretinde incalcarea unui drepturilor sale. Pentru apararea ordinii publice exista actiunea publica, al carei titular este Ministerul Public. Pentru DIDO, nu exista un organ cu rol de Minister Public la nivel international. In consecinta, ca substitut al actiunii publice s-a creat actiunea populara, care are ca titular orice stat parte la tratatul respectiv. Actiunea populara este o actiune pentru apararea ordinii publice internationale, nu o actiune personala. In cazul CEDO, orice alt stat parte la Conventie are la dispoziie aciunea popular european, n cazul n care pretinde c s-au nclcat drepturile omului.

4. Subsidiaritatea DIDO fata de dreptul intern

Rolul principal in consacrarea si garantarea drepturilor omului revine statelor (prin dreptul intern).

Subsidiaritatea, din punct de vedere al consacrarii drepturilor omului consta in aceea c DIDO reprezint un standard minimal la care statele pot adauga o protectie superioara (prin norme mai favorabile, iar din punct de vedere al garantarii drepturilor omului, subsidiaritatea semnifica faptul ca statele trebuie sa asigure respectarea drepturilor omului si repararea eventualelor incalcari, instantele internationale intervenind doar atunci cand statele nu pot sau nu vor sa intervina (regula epuizarii cailor interne de atac).

5. Aplicabilitatea directa a normelor DIDO in sistemul national de drept

Tratatele internationale in materia dr omului au caracter self-executive. In mod traditional, normele internationale nu sunt direct aplicabile in dreptul intern.

In dreptul international public se vorbeste despre doua tipuri de teorii:

teoria monista - un singur sistem de drept in care se includ si normele de drept internaional si cele de drept intern, astfel incat tratatul de drept international da nastere in mod direct la drepturi si obligatii

teoria dualista este necesara transpunerea in dreptul intern a tratatelor internationale

In materia DIDO, in principiu, normele internationale sunt direct aplicabile.

Exista 2 tipuri de conditii pentru aplicabilitatea directa a DIDO in dr intern:

1. o conditie interna dr national sa recunoasca aplicabilitatea lui

2. doua conditii internationale:

A. Norma sa fie susceptibila de aplicabilitate directa.

Conditii: a) norma sa fie suficient de clara/precisa. In general satisfac aceasta conditie normele privind dr civile si politice, nu si cele privind drepturile economice, sociale & culturale.

b) sa existe intentia pentru partile la tratat sa-i confere acestuia aplicabilitate directa (ex. CEDO. art 1 - Inaltele pri contractante recunosc oricrei persoane aflate sub jurisdicia lor drepturile si libertatile. Ex. opus - Conventia cadru pentru protectia drepturilor minoritatilor nationale (aceasta este doar un cadru in care trebuie sa se introduca legislatia internationala).

B. Norma internationala sa fie in vigoare pentru statul in cauza, iar statul sa nu fi formulat vreo rezerva cu privire la un anumit text

Aplicabilitatea directa a normelor DIDO in dreptul intern produce doua efecte: un efect vertical (in relatiile dintre stat si individ, ceea ce presupune raporturi de subordonare/ supraordonare) si un efect orizontal (in relatiile intre indivizi).

6. Superioritatea DIDO fata de reglementarile interne (normele sistemelor juridice nationale)

In plan international, adica in fata unui tribunal international, norma internationala are intotdeauna superioritate (chiar fata de constitutia statului), dreptul intern fiind o simpla situatie de fapt.

In plan intern, daca este respectat condiia de aplivabilitate direct, pozitia DIDO depinde de dreptul intern, de msura in care acesta recunoaste DIDO. Astfel, DIDO poate avea dupa caz o valoare a) supraconstitutionala, b) constitutionala c) infraconstitutionala dar supralegislativa, d) legislativa. De regul, se recunoate DIDO mcar o valoare supralegislativ.

Prin corelarea principiilor superioritatii si subsidiaritatii se ajunge la concluzia ca, in caz de conflict intre norma internationala si norma interna, se aplica intotdeauna norma cea mai favorabila. Astfel, dac norma internaional este mai favorabil, se aplic principiul superioritii, iar dac norma intern este mai favorabil, se aplic principiul subsidiaritii.

7. Existenta unor tribunale internationale specializate in materia drepturilor omului

In general, dreptul international nu are caracter justitiabil in fata instantelor internationale. Curtea Internaional de Justiie are competen material general.

DIDO cunoaste tribunale internationale specializate aseamanandu-se din acest punct de vedere cu dreptul international penal si cu dreptul comunitar. Astfel, exist trei tribunale specializate, la nivel regional: Curtea European a Drepturilor Omului, Curtea Interamerican a Drepturilor Omului i Curtea African a Drepturilor Omului i Popoarelor

8. Rolul important al jurisprudentei ca sursa a dido

Izvoarele tradiionale ale dreptului internaional clasic sunt convenia (tratatul) i cutuma. In DIDO se remarc aparitia unui bloc de conventionalitate, alcatuit din tratate si jurisprudenta (aflat la acelai nivel cu sursa conenional).

9. Pozitia individului ca subiect al DIDO

Normele internaionale vizeaz direct individul, care dobandeste drepturi direct din tratate i are acces direct la organele de jurisdicie, iar in plan procesual (ex. in fata CEDO), individul se afl pe o poziie de egalitate cu statul.

CURSUL 2

SURSELE/ IZVOARELE DIDO. SISTEMELE INSTITUTIONALE (DR INSTITUTIONAL)

SURSELE DIDO

Dupa natura lor, se disting 4 mari surse (importante sunt numai 3):

1. sursele conventionale

2. sursele cutumiare (au o importan redus)

3. sursele jurisprudentiale

4. alte surse (inclusiv soft law (dreptul moale))

1. Sursele conventionale (tratate)

Exist 2 criterii de clasificare: dup coninut i dup sfera geografic:

Dup coninut (ratione materiae), tratatele sunt:

generale : consacr toate drepturile omului si toate fiintele umane

speciale / specializate : se refera fie la o anumita categorie speciala de drepturi fie la o categorie speciala de persoane protejate.

Dup sfera geografic (ratione loci, aplicabilitatea in spatiu) tratatele sunt:

universale (cu vocaie universal) : orice stat are vocatie sa fie parte la ele

regionale: numai unele grupuri de state

Prin combinarea criteriul material cu cel teritorial rezult 4 tipuri de surse conventionale:

1. sursele conventionale (tratate) universale generale

Exist 4 asemenea surse: Pactul international relativ la drepturile civile si politice (plus 2 protocoale facultative), si Pactul relativ la drepturile economice, sociale si culturale. Aceste pacte nu cuprind toate drepturile, ci doar drepturile civile si politice, respectiv cele economice, sociale si culturale.

Declaratia Universala a Drepturilor Omului este soft law si nu intr n aceast categorie

2. tratate universale specializate

Se refera fie la anumite drepturi, fie la anumite categorii de persoane protejate. Cele mai importante surse universale specializate sunt: Conventiile ONU privind eliminarea tuturor formelor de discriminare rasiala, Convenia Naiunilor Unite privind eliminarea tuturor formelor de discriminare fata de femei, Convenia Naiunilor Unite asupra torturii, Convenia privind protejarea drepturilor copilului, Convenia privind protecia lucrtorilor migrani.

Surse universale specializate se regasesc in cadrul institutiilor specializate ale ONU (ex. UNESCO - Organizaia Naiunilor Unite pentru Educaie, Stiin i Cultur), OIM (Organizaia Internaional a Muncii).

3. tratate regionale generale

Exista 3 mari sisteme regionale, care au la baza cele 3 surse regionale generale (sistemul regional european, american si african)

Pentru sistemul regional european exist 2 surse generale:

a) Convenia Europeana a Drepturilor Omului (drepturi civile si politice): plus 14 protocoale (15 tratate in total), din care numai cateva sunt aditionale, iar celelalte sunt de revizuire. n prezent, forma Conveniei este data de revizuirea ei prin Protocolul 11 (in vigoare de la 1 noiembrie 1998).

Protocoale aditionale: P1, P4, P6, P7, P12, P13.

Protocoale de amendare: P2, P3, P5, P8, P9, P10, P11

Protocolul 14 nu este nc n vigoare.

b) Carta Sociala Europeana, n dou forme: CSE initiala si CSE revizuita. Cand ratifica CSE revizuita, statele parti la cea initiala devin parte numai la CSE revizuita, iar CSE initiala inceteaza. Statele care ratific pentru prima data CSE sunt obligate sa ratifice doar CSE revizuita.

Sistemul american Carta interamerican a Drepturilor Omului

Sistemul african Carta african a Drepturilor Omului

4. tratate regionale specializate ex. Conventia european impotriva torturii, Convenia cadru pentru protectia minoritatilor nationale, convenia privind drepturile omului si biomedicina, Convenia privind protectia drepturilor omului in raport cu tratamentul automatizat al datelor. Romania a devenit parte si la Conventia privind drepturile omului si biomedicina, si la Protocolul aditional privind clonarea umana.

2. Sursele cutumiare

n general, n materia DIDO, materia e codificat prin tratate. Multe din normele consacrate conventional au dobandit in acelasi timp valoare cutumiara, asa ca acestea sunt obligatorii in calitate de cutuma si pentru statele care nu sunt parti la tratat. Oricum, cutuma in domeniul drepturilor omului nu aduce nimic nou fata de drepturile din tratate. Exemple: interzicerea scalviei, torturii, discriminrii rasiale.

3. Sursele jurisprudentiale

Sursele jurisprudeniale au un rol deosebit de important in DIDO. Toata practica/ jurisprudenta tribunalelor internationale specializate si a altor organe internationale, fie cvasijudiciare, fie parajudiciare, constituie sursa a DIDO (ex. jurisprudenta CEDO)

Sistemul european este fundamentat atat pe dreptul continental (principalul izvor de drept este legea) cat si pe dreptul anglo-saxon (principalul izvor este jurisprudenta). n materia drepturilor omului, tratatele si jurisprudenta fac corp comun, alcatuind un bloc de conventionalitate.4. Alte surse (inclusiv soft law)

a) Surse interne cu for juridic propriu-zis (obligatorii): Regulamentul CEDO, care este adoptat de Curte, nu este un tratat, dar este o sursa obligatorie a DIDO

b) surse de soft law (declaratii, rezolutii, recomandari - acte politice si juridice care nu au valoare juridic deplin) (ex. Declaratia Universala a Drepturilor Omului.

DREPTUL INTERNAIONAL INSTITUTIONAL AL DREPTURILOR OMULUI / INSTITUTIILE INTERNATIONALE DE PROTECTIE A DREPTURILOR OMULUI

Instituiile de protecie a drepturilor omului au rolul de a garanta aceste drepturi la nivel international

Tipurile de institutii internationale (2 criterii: geografic; natura organului implicat in protectia drepturilor omului)

I. Dup criteriul geografic, exista 2 categorii de sisteme internationale de protectie a drepturilor omului: sistemul universal i sistemele regionale. Sistemul institutional universal de protectie a drepturilor omului functioneaza in principal in cadrul ONU, dar si in cadrul institutiilor specializate din sistemul ONU (ex. UNESCO, OIM).

II. Dup natura organului implicat n protectia international a drepturilo omului, se disting urmtoarele tipuri:

a) judiciare (curi internaionale)

b) parajudiciare (organe independente care funcioneaz n tandem cu un organ judiciar ex. Comisia European a Drepturilor Omului)

c) cvasijudiciare (organe independete care funcioneaz de sine-stttor)

d) nejudiciare (nu sunt compusr din membri independeni, ci din reprezentani ai statelor)

Sistemul din cadrul ONU (onusian)

1. organe nespecializate in domeniul drepturilor omului, care au insa o anumita competenta in materie.

Adunarea Generala a ONU adopta declaratii, rezolutii, tratate in materia drepturilor omului.

In sistemul ONU, adoptarea unei conventii este precedata de o rezolutie/ sursa de soft law, care are rolul de a tatona terenul (ex.: Declaratia ONU privind drepturile minoritatilor)

- Consiliul de Securitate dupa 1990, in rezolutii, a legat pacea de respectarea drepturilor omului. St la baza Tribunalelor internationale pentru fosta Iugoslavie si Rwanda

-ECOSOC /Consiliul Economic si Social

-Curtea Internationala de Justitie jurisprudenta sa cuprinde si trimiteri la drepturile omului

2. organele specializate (2 tipuri: organe conventionale i organe interne)

A. Organele conventionale.

Aproape toate tratatele internationale in materia drepturilor omului isi creeaza un organ special de protectie (organele sunt conventionale pentru ca sunt create prin conventii internationale).

Exemple:

Pactul international privind drepturile civile si politice ( Comitetul Drepturilor Omului

Convenia privind discriminarea rasiala ( Comitetul pentru eliminarea discriminarii rasiale

Convenia international privind eliminarea discriminarea fa de femei ( Comitetul pentru eliminarea discriminarii fata de femei

Convenia impotriva torturii(Comitetul impotriva torturii

Convenia drepturilor copilului(Comitetul drepturilor copilului

Aceste 5 comitete au ca trasatura comuna faptul ca sunt organe cvasijudiciare (adic sunt compuse din experti independenti, iar procedura in fata lor cuprinde elemente jurisdictionale).

B. Organele interne

Organele interne sunt create prin acte interne ale organizatiilor internationale.

Exemple:

1. Comisia Drepturilor Omului - depinde de ECOSOC (organ principal)

2. Comisia Conditiei Femeii depinde tot de ECOSOC.

Aceste organe sunt comisii, nu comitete (adic sunt formate din reprezentantii statelor, i nu din experti, ceea ce nseamn c nu au un caracter cvasijudiciar).

3. Comitetul drepturilor economice, sociale si culturale.

Exist un tratat (Pactul relativ la drepturile economice, sociale si culturale) care nu i-a creat un organ conventional de control. Pentru a remedia aceasta lips, ECOSOC-ul a infiintat ca organ intermediar acest comitet. Comitetul este alcatuit din experti independenti dar, prin modul de constituire, este un organ intern.

4. Inaltul Comisar al Natiunilor Unite pentru Drepturile Omului

5. Inaltul Comisar ONU pentru refugiati

Organele interne, cu excepia Comitetului drepturilor economice, sociale si culturale, sunt comisii i au o natur nejudiciar (nu sunt organe independente), fiind formate din reprezentanii statelor (au caracter politic)

Alte instituii specializate

UNESCO Organizaia Naiunilor Unite pentru Educaie, tiin i Cultur

OIM Organizaia Internaional a Muncii

SISTEME REGIONALE

Exist 3 mari sisteme regionale de protectie a drepturilor omului - european, inter-american i african). Primul aparut i cel mai dezvoltat n prezent este sistemul european. Unii autori consider si sistemul musulman al drepturilor omului ca incipient. Cf. CL Popescu, nu exist un sistem musulman al drepturilor omului pentru ca acesta contravine conceptelor fundamentale ale DIDO. (pedeapsa cu moartea persista; lipsa egalitatii intre barbat si femeie; drepturile omului sunt recunoscute doar drept-credinciosilor) Totui, DIDO presupune universalitatea drepturilor - drepturile omului exista pentru toate fiinele umane.

1. Sistemul european cuprinde Europa geopolitic i fostele state URSS.

n 1949 se infiinteaza Consiliul Europei.

Sistemul european se dezvolta in cadrul a 3 organizatii distincte: (1) Uniunea European (25 state), Consiliul Europei (46 state) i OSCE (55 de state Cele din Consiliul Euopei, Belarus, Vatican, 5 republici ex-sovietice, SUA, Canada).

Toate statele UE sunt membre ale Consiliului Europei. Toate statele Consiliului Europei sunt membre OSCE. n consecin, cei din Uniunea European se bucur de protectia drepturilor omului din toate cele 3 sisteme.

Din aceste 3 organizatii internationale, specializata in drepturile omului este Consiliul Europei, care a urmrit de la inceput a urmarit protejarea acestor drepturi. Scopul celor 3 organizaii a fost acelai (pacea n Europa), dar mijloacele au fost diferite (UE plan economic, OSCE securitate, Consiliul Europei meninerea regimurilor democratice n statele din Europa prin respectarea drepturilor omului).

Consiliul Europei este fundamentat pe 3 valori: (1) democratia, (2). drepturile omului i (3) statul de drept/ suprematia legii. In cadrul Consiliului Europei, cel mai important sistem institutional este Curtea Europeana a Drepturilor Omului, sistem creat prin Convenia European a Drepturilor Omului.

2. Sistemul interamerican

n cadrul Organizatiei Statelor Americane sistemul este inspirat de modelul european pana la Protocolul 11, si cuprinde Comisia Inter-Americana a DO (organ parajudiciar) i Curtea Inter-Americana a DO (organ judiciar)

3. Sistemul african

In cadrul Organizatiei Unitatii Africane exista Comisia Africana pentru Drepturile Omului si Popoarelor i Curtea Africana pentru Drepturile Omului si Popoarelor.

Instituii ale UE, Consiliului Europei i OSCE:

Uniunea European

Parlamentul European, CJCE (nespecifice)

Ombudsman (mediator european)

OSCE

Biroul pentru Drepturile Omului i Instituii Democratice

Inaltul Comisar pentru Minoriti Naionale

Consiliul Europei

Consiliul Europei a fost creat prin Statutul Consiliului Europei din 1949.

a) Comitetul Ministrilor organ politic principal, cu rol decizional (din care face parte ministrul afacerilor externe sau delegatii MAE reprezentanii statelor)

b) Adunarea Parlamentara organ politic principal care are doar cu rol consultativ

c) Secretarul General organul executiv, organ principal

d) Curtea European a Drepturilor Omului - organ principal. Comisia EDO a fost suprimat prin Prot. 11

e) diverse comitete de experi (ex. privind tortura)

Modul de organizare a Curii Europene a Drepturilor OmuluiConvenia European a Drepturilor Omului a fost semnata in 1950 si este in vigoare din 1953. Aceasta prevedea ca au competente specifice in materia dr omului Comisia EDO, Curtea EDO i Comitetul Ministrilor.

Curtea EDO este un organ principal al Consiliului Europei, cu caracter judiciar, nfiinat prin Convenia EDO. Comisia EDO (organ parajudiciar) este desfiinat de Protocolul 11, in vigoare din 1 noiembrie 1998. Atributiile Comisiei sunt preluate de noua Curte EDO.

Curtea EDO in prezent

Curtea EDO-se compune din judecatori. Numrul lor este dat de numrul statelor parti la Convenie. Exist cate un judecator ales in numele fiecarui stat parte. (in numele i nu reprezentnd statul, pentru c judecatorii, dei alei de state, sunt impartiali). In principiu, numrul statelor parti la Convenie corespunde cu numrul statelor membre ale Consiliului Europei. Pentru a deveni parte la Convenie, un stat trebuie s fie membru al Consiliului Europei, dar un stat membru al Consiliului Europei nu este obligat sa ratifice i Convenia. In prezent, aceast obligatie de ratificare exist pentru noile state membre. Explicatia acestui fapt este aceea c, dupa 1990, statele din Est au dorit sa intre in Consiliul Europei, iar Consiliul a impus o perioada de monitorizare, de semnare i de ratificare a Conveniei de un an. n acest mod, toate statele membre ale Consiliului Europei sunt parti la CEDO. In prezent doar Monaco trebuie sa ratifice Convenia (perioada de tranzitie).

Manadatul judectorilor e n prezent de 6 ani (cu posbilitatea realegerii), iar dup intrarea n vigoare a Prot. 14, mandatul va fi de 9 ani (fr posibilitatea realegerii).

Numirea judectorilor se face n felul urmtor: fiecare stat membru la Conventie propune 3 candidati (fr a exista o condiie de cetenie, cei propui pot fi ceteni ai oricrui stat din lume), iar alegerea judectorilor (cte unul de pe lista fiecrui stat) se face de ctre Adunarea Parlamentar a statelor membre.

Protocolul 14 permite aderarea Uniunii Europene la Convenia EDO. Printr-un aviz consultativ, CJCE a respins psobilitatea aderrii Comunitilor Europene la Convenia EDO (dac nu se modific tratatele constitutive). n prezent, Tratatul instituind o Constituie pentru Europa prevede aderarea Uniunii Europene la Conv. EDO, iar Protocolul 14 prevede ca UE poate deveni parte la Convenie (totui, nici unul dintre acte nu a intrat n vigoare, dar s-au creat premisele necesare).

Curtea EDO este structurata in structuri administrative i formatiuni jurisdictionale.

Structurile/ diviziunile administrative :

a) Adunarea Plenara a Judecatorilor (doar o formaiune administrativ)

b) Sectiile Curtii

Nu exista nici o cerinta de cetatenie pentru judecatorii Curtii.

Curtea este n prezent compus din 4 Secii (n viitor vor fi 5), judectorii fiind mprii n mod egal. Sectiile nu sunt diferentiate ratione materiae (pe categorii de litigii), mprirea fiind pur administrativ (pe criterii geografice, sex, sisteme de drept common law/ civil law). n cadrul Seciilor se constituie Camerele, din una dintre acestea fcnd parte i judectorul naional. Cauzele se atribuie n principiu Seciei din care face parte judectorul naional.

Formatiunile de judecat ( jurisdictionale)

n prezent sunt doar patru. Protocolul 14 introduce si instituia judectorului unic n scopul accelerrii/ simplificrii procedurii.

a) comitetele formate din 3 judecatori (judec admisibilitatea plngerii)

b) camerele 7 judecatori (judec fondul n prim instan)

c) Colegiul Marii Camere 5 judecatori (judec admisibilitatea cii de atac)

d) Marea Camer 17 judecatori (judec pe fond calea de atac) - cea mai inalta structura de judecata (nu exista o adunare plenara)

Institutia judecatorului ad hoc

Atunci cand judecatorul national nu poate sa participe la judecata din diverse motive (incompatibilitate, boal etc.), statul n numele cruia a fost ales are mai multe posibiliti: fie numete un judector ad-hoc care s intre n locul judectorului naional n cauza respectiv, fie desemneaz n locul judectorului naional un alt judector al curii, fie poate renuna la ambele posibliti (se judec n complet, fr judectorul naional).

Statul are interesul ca judectorul naional s fac parte din complet, ntruct acesta cunoate cel mai bine sistemul naional de drept i poate s-l explice celorlali).

Aceast instituie e o reminiscen a tribunalelor internationale clasice si a celor arbitrale (ex. Curtea Internationala de Justitie)

Participarea judectorului naional (n funcie de formaiunea de judecat)

Comitetele - pentru judecatorul national nu exista nici dreptul, nici obligatia de a participa. In comitete nu va participa niciodat judecatorul ad hoc

Camerele i Marea Camer - judecatorul national participa n mod obligatoriu. Daca nu este posibil, statul poate desemna un judecator ad-hoc.

Colegiul Marii Camere interdicie absolut de participare a judecatorului national. Instituia judecatoruli ad hoc nu este aplicabil n acest caz.

CURSUL 3

DREPTUL PROCEDURAL AL DREPTURILOR OMULUI

Clasificarea procedurilor internationale de control

Dupa natur, procedurile se mpart n nejudiciare i judiciare

PROCEDURI NEJUDICIARE

rapoartele

sesizarile statale

plangerile individuale

anchetele

sesizarile colective

autosesizarile

avizele

formele politico-diplomatice

PROCEDURI JUDICIARE

sesizarile statale

plangerile individuale

PROCEDURILE NEJUDICIARE:

Cea mai simpla forma de control statal este controlul pe calea rapoartelor. Statele sunt obligate sa se autoevalueze periodic pe calea acestor rapoarte. Obligativitatea raportlui decurge din ratificarea unui tratat. (ex. Convenia privind drepturile copilului beneficiaz de ratificare cvasiunanima: 192 state din 194 (toate mai putin Somalia si SUA, care nc aplic pedeapsa cu moartea si pentru minori).

n general, celelalte forme (in special sesizarile statale, plangerile individuale, ancheta) nu decurg direct din ratificarea tratatelor internationale. Vointa (suplimentara) expresa a statului deriva fie dintr-o declaratie facultativa, fie dintr-un protocol facultativ.

Vointa suplimentara este necesar pentru c este vorba de mijloace suplimentare de control. (ex. Pactul privind drepturile civile si politice)

procedura sesizarilor interstatale - un stat parte la un tratat sesizeaza organul international cu privire la incalcarea dr omului de catre alt stat parte. Ordinea publica in DIDO constituie un regim garantat de actiunea populara; n consecin, nu se invoca un drept vatamat, ci vatamarea ordinii publice. Totusi, pentru declansarea procedurii sesizarii statale este nevoie de consimtamantul ambelor state pentru acceptarea sesizarii internationale

plangerile individuale vatamarea unui drept subiectiv

ancheta

Exist 3 mari organe internationale de control:

1. Comitetul impotriva torturii din sistemul ONU - actioneaza pe calea anchetelor

2. Comitetul european impotriva torturii (creat de Conveia europeana impotriva torturii) - actioneaza pe calea vizitelor facute in locurile de detentie. Statele accepta ca acest Comitet sa viziteze oricand (fara aviz) orice loc de detentie.

3. Subcomitetul N.U. imp torturii (creat de Protocolul la Conventia Natiunilor Unite impotriva Torturii)

PROCEDURILE JUDICIARE

CEDO, Curtea Inter-Americana a Drepturilor Omului

CEDO

Curtea European a Drepturilor Omului aplic 2 forme de proceduri

proceduri judiciare (2 tipuri)sesizari statale (art. 34)

plangeri individuale cele mai importante (art. 33)

procedura nejudiciaraavizul consulativ (folosit pn n prezent o singur dat, caz n care CEDO s-a declarat necompetent)

Initial s-a pus accent pe sesizarile statale, de importan mare pentru c dau expresie ideii de ordine public (prin aciunea popular). Totui, acestea au fost rare, doar dou soluionndu-se pe fond (Irlanda vs. Marea Britanie, privind situaia din Irlanda de Nord; Cipru vs. Turcia, privind situaia din Ciprul de Nord)

Functionarea sistemului inainte de Protocolul 11

Sistemul initial, nainte de Protocolul 11 , prevedea 3 organe cu competene n materia drepturilor omului: Comisia DO, Curtea EDO i Comitetul Ministrilor.

Protocolul 11

1. suprima Comisia EDO, ceea ce nseamn c reclamanii se adreseaz direct Curii EDO

2. jurisdictia Curtii devine obligatorie. Prin simpla ratificare a Conveniei, statele pri au acceptat s devin fie reclamant, fie prt n cauzele de pe rolul Curii. Nu mai este necesar un compromis/ declaraie de acceptare a competenei Curii, iar rezervele formulate de state nu sunt admise n aceast materie.

3. nu mai este necesar o declaratie facultativa pentru sesizarea individuala (rezult direct din Convenie)

4. Comitetul Ministrilor isi pierde orice competente pe fond

Procedura plangerii individuale la CEDO dupa Protocolul 11

Etapa I. Introducerea si inregistrarea plangerii individuale

Partile in procedura:

principale - reclamantul i prtul

tertii intervenienti

Partile principale

Reclamantul (latura activ)

capacitate procesuala activa - orice persoana fizica, orice ONG sau orice grup de indivizi cu sau fr personalitate juridic (adic orice particular). Nu exista nici o condiie de cetatenie/ nationalitate (ex. un cetatean american poate face plangere impotriva Romaniei)

calitate procesuala activa - orice persoana/ particular care se pretinde victima a incalcarii unuia din drepturile sale prevzute de Convenie. Dac dreptul nu e prevzut de Convenie, Curtea nu e competent, chiar dac s-a nclcat dreptul intern.

Prtul (latura pasiv)

capacitate procesual pasiv - orice stat parte la Convenia EDO

calitatea procesuala pasiv - statul despre care se pretinde ca a incalcat drepturile omului

ex. Ilascu si altii vs. Moldova i Rusia Transnistria aparine Moldovei de jure i Rusiei de facto. Curtea EDO le-a condamnat pe amndou Moldova pentru c nu a oprit abuzurile, iar Rusia pentru c susine politic i financiar puterea separatist de la Tiraspol.

Pentru sesizarea statala, orice stat parte are att calitate ct i capacitate. n ceea ce privete latura activ, nu trebuie dovedit un interes personal, pentru c se apr ordinea public, aa c aciunea popular poate fi introdus de orice stat membru la Convenie. Latura pasiv este asemntoare cu cea prezentat n cazul sesizrilor individuale.

Calitatea procesual reprezint ndeplinirea cumulativ a cerinelor de capacitate i interes.

Tertii intervenienti

Exist 2 tipuri de interventie: cea voluntar i cea autorizat/ la invitaie

interventia voluntar dreptul (dar nu obligaia) intervenientului de a interveni in procedur. Intervenientul este un stat parte la conventie a carui cetatenie o are reclamantul (reminiscenta a instituiei protectiei diplomatice)

interventie autorizata/ la invitatie orice alt stat sau subiect de drept poate fi autorizat sau invitat de Curte sa intervina in procedura, fr ca acest lucru s reprezinte un drept sau o obligaie. In cazul autorizrii, iniiativa aparine celui n cauz. Sunt necesare acordul Curtii si vointa intervenientului n acest sens, subiectele de drept avnd o simpl vocaie de a interveni. (ex. n cauza Ilascu mpotriva Moldovei/ Rusiei, dou persoane erau cetateni romni. Romania nu si-a exercitat dreptul de interventie voluntara, dar a intervenit la invitaia Curii)

Inainte de introducerea plangerii trebuie parcurs procedura prealabil, care const n epuizarea cailor interne de atac. Termenul de introducere a plangerii este de 6 luni de la data deciziei definitive (de fapt e vorba de data arhivrii la prima instan).

Cererea se depune la Curte i se inregistreaza. Presedintele Curii atribuie cauza sectiei din care face parte judecatorul national al statului parat. Daca un stat are foarte multe plangeri (ex Turcia circa jumtate din cauzele de la CEDO) sau daca este vorba de dou state parate, se va face o redistribuire.

Presedintele Seciei desemneaza un judecator raportor (care poate sau nu s fie judectorul naional).

Etapa a II-a. Admisibilitatea

Judecatorul raportor (pentru c intocmeste un raport) analizeaza admisibilitatea plangerii.

Conditii de admisibilitate ale plangerii/ cererii:

1. epuizarea cailor interne de atac (n caz contrar, cererea e respins ca prematur)

Reprezint o expresie a principiului subsidiaritii i nseamna parcurgerea completa a cailor ordinare de atac interne. Notiunea de cale ordinara de atac este o notiune europeana autonoma, i nu se suprapune ntotdeauna peste ce anume considera legislatiile nationale ca fiind o cale ordinara). Este necesar ndeplinirea cumulativ a dou condiii:

a) calea de atac s fie accesibil, adic s fie disponibila partilor

b) calea de atac s fie efectiv, adic s fie susceptibil de efect util (s rectifice violarile drepturilor omului)

De exemplu, n Romnia, recursul este o cale extraordinara de atac n materie civil i ordinar n materie penal. CEDO consider c recursul este o cale de atac ordinara din punct de vedere european, aa c trebuie parcurs. Aceeai este situaia i cu contestatia in anulare, revizuirea i excepia de neconstituionalitate. Recursul in interesul legii i sesizarea Avocatului Poporului nu sunt ci ordinare de atac n sens european (nu sunt utile, iar prima nu e nici accesibil)

2. sa nu se fi depasit termenul de 6 luni de la data deciziei interne definitive. n caz contrar, plangerea este inadmisibila, fiind tardiva. Termenul curge de la momentul arhivrii la prima instan.

3. sa nu existe un caz de litispendenta, adica sa nu fie sesizat si alt organ international cu acelasi litigiu (ex. competenta CEDO si a Comitetului drepturilor omului al ONU). Principiul aplicat este electa una via non datur recursus ad alteram.

4. sa nu existe autoritate de lucru judecat sau decis, inclusiv in raport cu alte organe internationale

5. plangerea sa nu fie anonima. Reclamantul trebuie s fie cunoscut

6. plangerea sa nu fie in mod manifest contrara dispozitiilor conventiei

7. plangerea sa nu fie in mod manifest neintemeiata (ex. dreptul de a calatori in spatiul extraatmosferic)

8. plangerea sa nu fie abuziva (ex. plngerea pentru rele tratamente cu certificate medico-legale false)

Judecatorul raportor poate trimite cauza unui Comitet sau direct Camerei. Dac apreciaz c cererea e vdit inadmisibil, judecatorul raportor are posibilitatea sa sesizeze un Comitet format din 3 judecatori. Acesta poate sa dea o decizie definitiv de inadmisibilitate, cu unanimitate. (situaia a 80-90% din deciziile Curtii).

Daca cererea nu este considerat inadmisibil n unanimitate, fr a mai lua o decizie, Comitetul va trimite cauza unei Camere de 7 judectori, care va analiza problema inadmisibilitatii.

Judecatorul raportor poate, de asemenea, trimite cauza direct Camerei. In aceasta ipoteza Camera va decide asupra inadmisibilitatii. Inadmisibilitatea se decide cu majoritate simpla, ceea ce duce la ncheierea procedurii. Declararea ca admisibil are ca efect trecerea n etapa urmtoare a procedurii.

Etapa a III-a ncercarea de solutionare amiabila a cauzei

Aceast faz este o expresie a subsidiaritatii mecanismului international fata de cel intern. Acest mecanism urmareste nu condamnarea ci repararea incalcarii drepturilor omului.

n cazul n care Camera a reusit solutionarea amiabila, Curtea este obligat s accepte nelegerea prilor i pronun o hotrre de radiere a cauzei de pe rol. Dac nu s-a reuit soluionarea amiabil, se trece la etapa urmtoare.

Decizia de admisibilitate este o simpla hotarare preparatorie iar nu interlocutorie (ea nu leaga instanta).

Etapa a IV-a Judecarea fondului in prima instanta

Camera de 7 judecatori pronun o hotarare care nu este definitiva, ci estee susceptibila de a fi atacata cu o cerere de retrimitere. Aceast cerere este o cale extraordinara de atac, de reformare (se judeca de o formatiune jurisdictionala superioara).Termenul de introducere este de 3 luni si incepe sa curga in principiu de la pronuntarea hotararii Camerei. Prin exceptie, cand hotararea nu se pronunta in sedinta publica, termenul de 3 luni incepe de la comunicarea hotararii catre parti (n acest caz, comunicarea valoreaza pronuntare).

Etapa a V-a Judecarea cauzei in calea de atac

Cauza se judeca in 2 etape: admisibilitatea caii de atac (justificarea cii de atac) i fondul caii de atac (nu al plangerii). Admisibilitatea caii de atac este de competenta Colegiului Marii Camere (5 judecatori). Colegiul Marii Camere poate sa pronunte o decizie de inadmisibilitate, ceea ce face ca hotarrea Camerei s devin definitiv.

Daca Colegiul Marii Camere consider calea de atac admisibila, se trece la urmatoarea etap a hotararii, anume judecarea pe fond in calea de atac (competena revine Marii Camere - 17 judecatori). Calea de atac este devolutiv. Marea Camera d o hotarare care este definitiva din momentul pronuntarii (sau comunicarii care valoreaza pronuntare). Marea Camer nu caseaz dect cu reinere (niciodat cu trimitere).

Hotararea Camerei (7 judecatori) devine definitiva n urmtoarele situaii

la expirarea termenului de 3 luni daca nu s-a exercitat calea de atac

daca in interiorul termenului de 3 luni toate partile renunta n mod expres la exercitarea caii de atac

declararea cii de atac ca inadmisibil de ctre Colegiul Marii Camere

Etapa a VI-a Executarea hotrrii

Aceast etapa nu e de competena Curii, ci a Comitetului Minitrilor al Consiliului Europei.

n afar de procedura standard, descris mai sus, exist i dou proceduri speciale.

1. Unirea admisibilitatii cu fondul

Posbilitatea soluionrii amiabile nu dispare pentru ca instanta anunta partile de intentia de a uni admisibilitatea cu fondul, dar solutionarea amiabila se poate face pana la unire. Curtea va pronuna o singur hotrre, n care statueaz intai asupra admisibilitatii, apoi asupra fondului. Procedura se folosete atunci cnd exist o hotrre de principiu ntr-o cauz, iar n cauzele ulterioare apare aceeai problem de drept.

2. procedura desesizarii Camerei in favoarea Marii Camere. Camera se poate desesiza in favoarea Marii Camere oricand din momentul investirii Camerei pana in momentul dezinvestirii ei (prin pronuntarea hotararii). Aceasta este o procedur exceptional, care intervine numai pentru motive de drept, in 2 ipoteze alternative: (a) crearea unei jurisprudente noi, n situaia unei probleme grave de drept, care apare pentru prima dat n faa Curii; sau (b) schimbarea unei jurisprudente. Efectul desesizarii const n aceea c dosarul trece la Marea Camer unde judecata continu in exact acea faza procedurala in care ramasese la Camer. Singura diferenta procedural este aceea c nu exist o cale de atac impotriva hotararii de fond a Marii Camere, hotararile acesteia fiind definitive. Aceast desesizare este este posibil numai daca partile nu se opun, ntruct ele sunt private de o cale de atac).

Cile extraordinare de atac de retractare

n afar de cererea de retrimitere (cale de atac de reformare), exist 3 ci extraordinare de atac de retractare (aceeasi jurisdictie, nu cea superioar). Aceste ci de atac pot fi intentate impotriva hotararii Camerei sau Marii Camere. Toate cele 3 ci vizeaza numai hotararile Curtii. Deciziile Curtii nu sunt susceptibile de atac.

1. cererea de revizuire

2. cererea de interpretare a hotrrilor Curii

3. cererea de rectificare a erorilor materialeHotararile pe fond ale Curtii

Mult vreme, printr-o interpretare restrictiva a art. 41 din Convenie (Reparaia echitabil) competenele Curii au fost restrnse la dou forme de contencios de drept public:

1.un contencios de validitate (pentru a se verifica dac msurile interne sunt sau nu conforme cu CEDO)

Curtea verifica daca a avut sau nu loc o violare a conventiei, si pronun o hotarare de condamnare sau de achitare a statului (n jargon).

2. un contencios de plin jurisdicie sub forma unui contencios in indemnizareCurtea acorda victimei o satisfactie echitabila sub forma unei indemnizatii in bani. Aceasta indemnizatie poate cuprinde 4 elemente: daune materiale, daune morale, cheltuieli de procedura (att intern ct i n faa Curii) i dobnzi moratorii (n caz de executare cu ntrziere a hotrrii).

Curii nu poate acorda mai mult dect o sum de bani.

Pentru acordarea unei indemnizatii echitabile, articolul 41 prevede 3 conditii cumulative:

1. sa se fi constatat existenta violarii unui drept din Convenie

2. Curtea s considere necesar acordarea aceastei indemnizaii (exista hotarari prin care Curtea afirm c nu exista prejudicii materiale, simpla constatare de catre Curte a violrii dreptului constituind o reparaie suficienta).

3. dreptul intern al statului parat s nu permit dect o reparare imperfecta a conditiilor violrii (expresie a principiului subsidiaritatii protectiei internationale)

Din punct de vedere al celei de-a 3-a condiii, exist 2 tipuri de hotarari pe fond ale Curtii:

a) Curtea statueaza si asupra existentei violarii i a satisfactiei echitabile prin aceeasi hotarare

b) Curtea statueaza asupra existentei sau inexistenei violrii i, ulterior, printr-o alt hotarare, Curtea se pronun asupra articolului 41 (satisfactia echitabila) situaie rar ntlnit ex. cazul Brumrescu. n aceast situaie, prile au posbilitatea de a ajunge la un acord n privina satisfaciei echitabile (principiul subsidiaritii).

In practic, a 3-a conditie este ignorat de Curte. In imensa majoritate a cazurilor se pronun o singur hotarare prin care Curtea se pronun i asupra violarii si asupra satisfactiei, ratiunea Curtii fiind aceea c timpul derulrii procedurii interne i a celei n faa Curii EDO este oricum foarte lung).

Treptat, Curtea a castigat si alte competente (n numr de 3), care nu rezulta strict din art. 41, dar care au fost deduse prin interpretarea extensiv a art. 41 i 46 din Convenie (evoluie foarte rapid).

1.o competen explicita decurgand dintr-un contencios de plin jurisdicie sub forma unui contencios n injonctiune (ordin dat de o instanta unei autoriti publice s fac sau s nu fac ceva)

a) cazul violrii art. 1 din Protocolul I (dreptul de proprietate), fiind vorba de restitutio in integrum (in natura). Aceast competen este asumat de CEDO prin jurisprudenta ei. Statul are o obligatie alternativ: fie pltete o indemnizaie de satsifacie echitabil, fie restituie bunul. Alegerea aparine statului, care se poate elibera prin oricare dintre cele dou modaliti.

b) cazul violrii art. 5 din CEDO privind dreptul la libertate (ex. Assanidze vs. Georgia, Ilacu i alii vs. Moldova i Rusia). n acest caz nu mai este vorba de o obligaie alternativ.

2. o competenta implicita decurgand dintr-un contencios de plin jurisdicie injonciune sub forma unui contencios n injonciune privind masuri cu caracter general.

Violarea CEDO se poate face n dou feluri:

a) un organ al statului, nclcnd att CEDO ct i dreptul intern, violeaz drepturile omului. n acest caz nu e necesar exercitarea acestei forme de contencios

b) agentul statal a respectat dreptul intern, violand dispozitiile CEDO (ex. procurorii puteau emite mandate de arestare pe 30 de zile).

n acest caz, luarea de msuri individuale nu mai este suficient. Exist posibilitatea unor violri repetate ale Conveniei, aa c este nevoie de msuri cu caracter general (ex. abrogarea unei legi, sau chiar modificarea constituiei cazul Pantea)3. o competenta implicita care decurge dintr-un contencios de plin jurisdicie sub forma unui contencios n injonciune privind msuri individuale, care indirect devine un contencios n anulare. Obligaia impus statului este aceea de a redeschide procedurile interne i de a rejudeca o cauz. Condiia de admisibilitate este epuizarea cilor interne de atac. n mod indirect, hotrrea intern i pierde autoritatea de lucru judecat. Hotararea de condamnare a statului constituie motiv de exercitare a unei cai extraordinare de atac pe plan intern. (ex. revizuirea sau recursul n anulare nainte de abrogarea acestei instituii).

Etapa Executionala

Aceasta nu se desfoar n faa Curii. Executarea este supravegheat de Comitetul Minitrilor.

Hotrrile Curtii sunt definitive i obligatorii dar nu au caracter executoriu (nu exist o astfel de dispoziie n Convenie). Dreptul romn recunoaste hotararilor Curtii caracterul obligatoriu (OG 94/99).

Daca un stat nu execut o hotrre a Curii, Curtea acord dobnzi moratorii. Consiliul Ministrilor nu poate trece la executare, dar executarea este garantat de niste sanctiuni internationale. Dupa sursa internationala care le prevede, se disting 3 tipuri de sanctiuni:1. sursa jurisprudentiala (jurisprudenta Curtii) - dobanzile moratorii

2. actele interne ale Adunarii Parlamentare ale Consiliului Europei (Regulamentul Adunarii Parlamentare) - sanctiuni cu caracter politic (ex. suspendarea delegatiei parlamentare a statului parat care nu executa hotararea).

3. Statutul Consiliului Europei (tratat international). Principiile fundamentale ale Consiliului Europei sunt democratia, drepturile omului i statul de drept. In general, statele executa hotararile. n caz contrar, neexecutarea/ nerespectarea hotararilor aduc atingere drepturilor omului si statului de drept. In cazul violarii acestor valori fundamentale se pot aplica sanctiuni statutare de catre Comitetul Ministrilor (ca organ politic al Consiliului Europei. Exist 3 astfel de sanciuni:

a. suspendarea statului din Consiliul Europei

b. invitatia adresata statului de a se retrage din CE

c. excluderea statului din Consiliul Europei

Comitetul Minitrilor nu acioneaz ca organ execuional al Curii, ci ca organ politic principal al Consiliului Europei, n temeiul statutului acestei organizaii.

DREPTUL SUBSTANTIAL / MATERIAL AL DR OMULUI

Drepturile omului sunt civile si politice, respectiv economice, sociale si culturale. Nu fac obiectul de studii al materiei decat drepturile civile si politice la nivel regional european, adic cele consacrate de Convenia European a Drepturilor Omului, Protocoalele la Convenie i Jurisprudenta Curii.

I. Inviolabiliti

1) dreptul la via i interzicerea pedepsei cu moartea (art 2, Prot 6 interzicerea pedepsei cu moartea, Prot 13 interzicerea pedepsei cu moartea n toate mprejurrile)

2) interzicerea torturii (art 3)

3) interzicerea sclaviei i a muncii forate (art. 4)

4) dreptul la libertate i siguran (art. 5) i interzicerea privrii de libertate pentru datorii (art. 1 Prot 4)

5) nulla poena sine lege (art 7)

6) libertatea de circulaie (art. 2,3,4 Prot. 4)

II. Drepturi privind respectarea vieii private

1) dreptul la respectarea vieii private (art. 8)

2) dreptul la respectarea vieii familiale (art. 8), drepul la cstorie (art. 12), egalitatea ntre soi (art. 5 P7)

3) dreptul la respectarea domiciliului (art. 8)

4) dreptul la respectarea corespondenei (art. 8)

III. Libertile spiritului

1) libertatea de gndire, de contiin i religie (art. 9)

2) libertatea de exprimare (art. 10)

3) dreptul la instruire (art. 2 Prot 1)

IV. Protecia proprietii

1) dreptul de proprietate (art 1 Prot. 1)

V. Interzicerea discriminrii

1) Interzicerea discriminrii (art. 14 i Prot. 12)

VI. Libertile de aciune social i politic

1) Libertatea de reuniune (art. 11)

2) Libertatea de asociere (art. 11)

3) Dreptul la alegeri libere (art. 3 Prot. 1)

VII. Drepturi de procedur

1) dreptul la un proces echitabil (art.6), dreptul de a nu fi judecat i pedepsit de dou ori (art. 4 Prot 7), dreptul la despgubiri n caz de eroare judiciar (art. 3 Prot 7), dreptul la dou grade de jurisdicie n materie penal (art. 2 Prot. 7)

2) dreptul la un recurs efectiv (cale efectiv de atac) art. 13

3) garanii procedurale n cazul expulzrii strinilor (art. 1 Prot 7)

Drepturile civile vizeaza individul/ fiinta umana independent de cetatenie, in timp ce drepturile politice sunt recunoscute numai cetatenilor. Majoritatea drepturilor din Convenie sunt civile.

Drepturi politice

dreptul la alegeri libere (art. 3 din Protocolul 1)

dimensiunea internationala a libertatii de circulatie si chestiunea expulzarii (art 2 (partial)+ art 3 din P4 (i)

libertatea de exprimare & asociere (art. 10 i 11 sunt doar parial drepturi politice)

Desi are o realitate materiala, separarea in drepturi civile si politice i drepturi economice, sociale i culturale se face pe un criteriu pur formal. Toate drepturile din CEDO sunt drepturi civile si politice. Toate drepturile din Carta sociala europeana sunt economice, sociale si culturale. Exista o singura exceptie, anume un drept care se gaseste i in CEDO i in Carta Sociala European (drept civil si social n acelai timp). Este vorba despre libertatea sindicala (art 11 CEDO - Libertatea de asociere -dreptul de a constitui un sindicat).

CURSUL 4

INGERINTELE SI DEROGARILE PRIVIND DREPTURILE OMULUI

Ambele sunt masuri care afecteaza drepturile omului (restrngeri ale existenei/ exercitrii acestor drepturi), dar in proportii diferite si in situatii diferite. Ingerintele intervin in situatii normale si inseamna restrangerea exercitiului dreptului. Derogarile intervin in situatii excepionale, de criza si pot merge pana la suprimarea dreptului.

Ingerintele. Aspecte generale/ Teorie generala

Din perspectiva ingerinelor, exist dou mari categorii de drepturi:

A) absolute nu sunt susceptibile de ingerine (ex. interzicerea torturii, dimensiunea intern a libertii de gndire i contiin)

B) susceptibile de ingerine

Ingerina, sub aspectul reglementrii

a) este posbili n mod implicit (textul nu reglementeaz expres posbilitatea ingerinei)

b) ingerina este prevzut n mod explicit printr-o norm special

c) ingerina este prevzut n mod explicit printr-o norm de drept comun

Analiza facut de Curte curpinde 3 etape:

1. verificarea daca dreptul exista (dac articolul respectiv din Conventie este aplicabil)

2. dup stabilirea existenei dreptului, Curtea verifica daca a existat o ingerinta la acest drept

3. Curtea verific dac ingerinta respect conditiile prevazute de Conventie

Exist 3 condiii cumulative pentru validitatea unei ingerinte (de drept comun). Analiza lor se face in cascada (in aceasta ordine) Fiecare conditie se subdivide tot in cascada in subconditii.

1. ingerinta sa fie prevazut de lege

Trebuie s existe o baz legal in dreptul intern pentru ingerin. Notiunea de lege utilizata de Conventie este o notiune europeana autonoma. Legea este privit n sens material, nu formal (adica act al Parlamentului). n consecin, prin lege se nelege orice surs de drept (ex. legea stricto sensu, act administrativ, jurispruden - pentru statele in care jurisprudenta este izvor de drept).

Dou subconditii cumulative:

1. legea trebuie sa existe (sa existe o baza legala)

2. legea trebuie sa satisfaca anumite conditii/ cerinte calitative (calitatea legii) - 3 subconditii

a) legea trebuie sa fie accesibila (s fie cunoscut in general, prin publicare)

b) legea trebuie sa fie clara si previzibila. La nevoie, pentru a intelege coninutul legii, se poate face apel la o consultanta juridic. Previzibilitatea legii nseamn faptul c se pot prevedea consecintele ei.

c) legea trebuie sa ofere garantii impotriva arbitrariului

2. ingerinta sa urmareasca un scop legitim (ex. siguranta nationala, ordinea, sanatatea i morala publica, infaptuirea justitiei, apararea drepturilor si intereselor altuia)

3. ingerinta sa fie necesara intr-o societate democratica 3 subconditii:

a) existenta unei nevoi sociale imperioase. Ingerinta trebuie s fie strict necesar ntruct este singura modalitate pentru atingerea scopului legitim urmarit (ingerinta este o nevoie sociala imperioasa)

b) ingerinta sa fie proportionala cu scopul legitim urmarit (ex. perchezitia, privarea de libertate, de domiciliu)

c) autoritatile care recurg la ingerinte sa justifice in mod temeinic aceasta masur.

Daca o singur conditie/ subconditie nu este respectat, are loc a violare a drepturilor prevzute de Convenie.

MASURILE DEROGATORII

Sediul materiei : art 15 CEDO

Pot viza fie exercitarea, fie existena drepturilor.

Conditii cumulative pentru validitatea masurilor derogatorii:

1. sa existe o stare de razboi sau un alt pericol grav care ameninta viata natiunii.

2. s fie strict necesare (nevoie social imperioas) singura modalitate de a salva viaa naiunii este suprimarea drepturilor ceteneti

3. proportionalitatea derogarii in raport cu intersul/ scopul urmarit

4 msurile derogatorii trebuie s aib ca scop salvarea vietii natiunii- restabilirea situatiei de normalitate [condiia decurge logic din text a 2-a conditie n ordinea fireasc])

5. masura sa nu fie discriminatorie [nu apare expres in text]

6. msurile derogatorii sa nu vizeze drepturi de nederogat

Art 2 dreptul la via, art. 3 interzicerea torturii, art. 4 alin. 1 - interzicerea sclaviei sau servitutii, art 7- nullum crimen sine lege, Protocolul 4 (interzicerea pedepsei cu moartea), art 4 Protocol 7 (non bis in idem), Protocolul 6 (interzicerea pedepsei cu moartea), Protocolul 13 (interzicerea in orice conditii a pedepsei cu moartea).

Toate celelalte sunt drepturi condiionale.

Drepturile de nederogat din CEDO nu corespund perfect cu drepturile de nederogat din Pactul internaional privind drepturile civile i politice (ex. libertatea de religie e de nederogat n pact). Curtea devine indirect competent i pentru o nclcare a acestui Pact, dac statul e membru i la CEDO i la Pact.

7. respectarea celorlalte angajamente internationale ale statului, n special dreptul internaional umanitar (ex. Pactul privind drepturile civile si politice conine drepturi de nederogat. Daca statul nu respecta un drept de nederogat care se regsete n Pact dar nu i n Convenie, statul incalc Convenia indirect (prin ricoseu). Curtea EDO este competent, dar condamnarea se ntemeiaz pe condiia a 7-a, nu pe a 6-a.

8. situaia s fie excepional (de criz), msurile derogatorii s fie proclamate oficial i aduse la cunotina publicului

9. notificarea Secretarului General al Consiliului Europei. (asupra lurii/ ncetrii msurii) n absena notificrii, Curtea nu verific celelalte condiii privind derogarea, ci doar verific respectarea dreptului.

ANALIZA DREPTURILOR PREVAZUTE DE CEDOINVIOLABILITI

DREPTUL LA VIATA

Sediul materiei: Art 2 CEDO i Protocoalele 6 i 13

Curtea a afirmat c dreptul la via este o valoare fundamental a statelor democratice membre ale Consiliului Europei. Acest drept condiioneaz toate celelalte drepturi.

Noiunea i coninutul dreptului la via. Dreptul la via nu inseamna dreptul la un anumit standard de viata. Acest drept se refera la via la nivel biologic, nu economic. Dreptul la via presupune garantarea de catre stat a faptului ca nimeni nu va fi privat n mod arbitrar de viata sa (simplul deces nu e p ingerin arbitrar).

Momentul de inceput/ sfarsit al dreptului la viata

Momentul de inceput - infans conceptus (VO vs. Frana). Mom de sfarsit - sinucidere, eutanasie (Pretty vs. UK)

Titularul dreptului la viata este persona, ceea ce nseamn o fiinta deja nascuta. Dreptul la viata vizeaza doar copilul nascut, nu si doar conceput.

Sinuciderea, n principiu, nu constituie un motiv de aplicare a art. 2 din CEDO, ntruct faptul c o person isi ia singura viata nu reprezint o privare arbitrara de via). Exista ns o dou exceptii: cazul detinutilor/ persoanelor private de libertate), i cel al militarilor ncorporai, n care sinuciderea face ca art 2 sa fie aplicabil. Persoanele private de libertate se afla intr-o stare de vulnerabilitate. Deoarece statul i manifest puterea asupra acestor persoane, statul are obligatii mai mari de a le proteja dect n cazul celorlalte persoane.

Obligatia statului de a lua masuri pentru a preveni sinuciderile in mediul judiciar, pentru persoanele private de libertate este o obligaie de pruden si diligen. (ex. speta Mills vs. Regatului Unit.- un detinut s-a sinucis. Curtea a apreciat c trebuiau luate masuri concrete de protecie, ntruct detinutul era bolnav psihic. Art 2 a fost gasit aplicabil, dar Curtea a apreciat c Regatul Unit a actionat corect i a luat masurile necesare).

Art 2 determina pentru stat dou obligaii: una pozitiv (de protecie acordat tuturor persoanelor) i una negativ (abinerea de la luarea vieii unei persoane)

Obligaia pozitiv (obligaie de diligen, nu de rezultat) presupune c statul trebuie s ia toate msurile de protecie a vieii persoanei, care pot fi cerute n mod rezonabil i obiectiv, n raport cu oricine (efectul orizontal al drepturilor omului)

a) sa adopte o legislatie penala care sa reprime infractiunile impotriva vietii (obligaie general substanial)

b) s creeze un aparat de stat care sa reprime in concret infractiunile impotriva vietii obligaie general substanial)

c) s efectueze o ancheta efectiva pentru identificarea si pedepsirea celor vinovati.

d) s ia masuri suplimentare de protecie daca exista amenintari cu acte teroriste. Aceste msuri trebuie luate i dac exist ameninri credibile c o anumita persoan este in pericol (ex. judecatorii anti-mafia)

Exist anumite ipoteze in care se poate provoca decesul unei persoane fara a se incalca art 2. Aceste situaii reprezint limitele dreptului la via (ingerine prevzute explicit)

1. pedeapsa cu moartea. Prot. 6, Prot. 13 n prezent, nu mai exista pedeapsa cu moartea in Europa

2. legitima aparare este o reminiscenta a ipotezei anterioare aproprierii justitiei de catre stat (justitia este n prezent monopolul statului). Din punctul de vedere al Conveniei, legitima aparare vizeaza numai apararea vietii si integritatii, nu si proprietatea. (precum n unele state din SUA)

3. impiedicarea unei evadari dntr-o stare legala de detinere

4. reprimarea unei revolte / insurectii

n ultimele dou situaii, care implic o aciune din partea statului, nu este vorba de o nclcare a dreptului la via (nu este vorba de o ingerin arbitrar) dac sunt indeplinite 2 conditii cumulative:

provocarea mortii sa nu fie un scop, decesul fiind neintentionat (ex. intenia de a opri evadarea, nu a omor evadatul)

proportionalitatea msurilor folosite

INTERZICEREA TORTURII A TRATAMENTELOR DEGRADANTE

Sediul materiei: art. 3 CEDO

Curtea a afirmat c art. 3 inglobeaz o valoare fundamentala a oricarei societati democratice. In timpuri normale, art 2 (dreptul la via) are anumite limite. n schimb, art. 3 nu permite nici o ingerin. n consecin, protecia oferit de art. 3 este absolut.

Notiunea de prag/ nivel minimal de gravitate

Pentru ca art. 3 s fie aplicabil, este nevoie de o intensitate minima a relelor tratamente. n cazul deinuilor notiunea de prag minimal dispare, deoarece obligaia de protecie este mai mare n cazul lor. Orice act de violen nejustificat (oricat de mic) impotriva unui detinut determina aplicarea art. 3 fara a se lua in considerare nivelul minim de gravitate.

Formele relelor tratamente (ncadrarea ntr-o categorie se face n mod gradat, cresctor)

1. pedepse/ tratamente degradante actele care umilesc grosier individul, il injosesc in ochii sai si ai altora (nu include i suferine fizice)

2. pedepse/ tratamente inumane cele care provoaca suferinte fizice sau psihice acute (ascuite).

3. tortura cauzeaza suferinte fizice/ psihice de o intensitate cu totul deosebita. Tortura este un act de barbarie care violeaza constiinta umanitatii

Formele superioare de rele tratament le includ pe cele inferioare. Diferena dintre forme e doar de intensitate, cantitativ, nu i calitativ. Pentru a vedea dac art. 3 este aplicabil, se verific nti nivelul minim de gravitate, i apoi se ine seama de ierarhizarea formelor. n ambele cazuri (gradul minim de gravitate/ forma) este vorba de o apreciere n concret, nu exista un sablon standard, aa c trebuie verificate anumite elemente: natura tratamentului aplicat, timpul/ durata, intensitatea, starea victimei (varsta, sex, sanatate).

Exemplu de prag minim de gravitate: perchezitia unui deinut gol n prezena a 10 gardieni, din care 2 femei, i palparea organelor sexuale ale acestuia

Coninutul dreptului (obligaiile statului) n cazul dreptului la via (pozitiv i negativ), sunt aplicabile mutatis mutandis i n cazul relelor tratamente (art. 3). Nu exist limitri ale acestui drept. Interzicerea relelor tratamente este un drept absolut. Derogrile nu sunt permise nici n timpuri normale, nici n situaii excepionale.

Tortura

Conventia ONU impotriva torturii prevede 3 conditii cumulative:

1. intensitatea desavarsita a suferintei

2. intentia calificata i existenta scopului. Scopul poate fi acela de a obine o informaie sau o recunoatere sau de a pedepsi persoana.

3. subiectul activ calificat tortura este una oficiala, cel care tortureaza este un agent al statului sau un particular sub influenta unui agent al statului

Sistemul european este mai favorabil dect Convenia ONU, excluznd necesitatea condiiei a 3-a (agentul oficial).

INTERZICEREA SCLAVIEI, SERVITUTII I A MUNCII FORTATE

Sediul materiei: art. 4

Sclavia este acea stare juridic n care asupra persoanei se exercit toate/ unele dintre prerogativele dreptului de proprietate. Sclavul este un bun, obiect al dreptului de proprietate.

Pn n prezent exist o singur condamnare pe servitute Frana (2005). Sclavia modern (traficul de fiine umane) o femeie african, fr forme legale n Frana, lucreaz la o familie 7 zile pe sptmn, 14 ore pe zi, ntr-o stare de dependen fa de acea familie. Statul i-a nclcat obligaiile pozitive (efectul orizontal, n raport cu oricine)

Interzicerea sclaviei i servitutii reprezint drepturi de nederogat. Nu exist limite ale dreptului.

Interzicerea muncii forate/ obligatorii

Este interzis munca mpotriva voinei persoanei, chiar dac e pltit i chiar dac nu e umilitoare.

Curtea trimite la definiiile date n cadrul Organizaiei Internaionale a Muncii (OIM).

Limitele dreptului sunt urmtoarele:

a) serviciul militar

b) munca n situaii excepionale (ex. calamiti)

c) obligaiile civice normale

d) munca impus deinuilor

LEGALITATEA N MATERIE PENAL

Sediul materiei: art. 7 CEDO

Notiunea de infractiune este sinonim cu o notiunea de penal prevzut de art. 5 (notiune europeana autonoma), Notiunea de drept din art 7 este tot o notiune europeana autonoma, sinonima notiunii de lege. Alternativ se folosete sintagma drept national sau international (nu mai exist un monopol al dreptului national in materie penala. O fapt poate fi calificat drept infractiune potrivit dreptului national sau international).

n materie penal, legalitatea se apreciaz strict. Calitatea legii penale este net superioar legii din alte domenii. Legea penal se interpreteaz mereu restrictiv (sunt interzise interpretarea prin analogie i interpretarea extensiv).

Dubiul profit mereu celui acuzat. Calificarea unei fapte ca infractiune si pedepsele atasate trebuie prevazute in lege, care trebuie s existe la data savarsirii faptei (principiul legalitii incriminrii).

Retroactivitatea este interzis n materie penal, cu dou excepii: legea penal dezincriminatoare i legea penal mai favorabil.

Principiul legalitii i interzicerea retroactivitii nu se opun judecrii i condamnrii pentru crime calificate astfel potrivit normelor generale de drept recunoscute de naiunile civilizate. Crimele internaionale includ: genocidul, crima de rzboi, crime mpotriva umanitii i crima de agresiune. Paragraful 2 apare ca o excepie de la paragraful 1 pentru c nu s-a dorit punerea sub semnul intrebarii a judecatilor Tribunalului Militar International de la Nurenberg. Totui, este vorba doar de o exceptie aparent: principiile generale de drept sunt o sursa a dreptului international (Statutul CIJ). Paragraful 2 confirma principiul legalitatii intr-o form specific.

CURS

DREPTUL LA LIBERTATE SI LA SIGURANTA

Sediul materiei: art. 5

Din punct de vedere tehnico-juridic, art. 5 e structurat n trei pri:

1. consacrarea dreptului art 5 para 1 fraza 1

2. cazurile de privare de libertate (adic limitele dreptului la libertate individuala)

3. garantiile de care se bucura persoanele private de libertate

I. CONSACRAREA/ AFIRMAREA DREPTULUI

Consacrarea dreptului la libertate i siguran se gsete n-art 5 paragraful 1 fraza 1: Orice persoan are dreptul la libertate i siguranta.

II. INGERINELE (LIMITELE) - CAZURILE DE PRIVARE DE LIBERTATE

Acestea se gsesc n art 5, paragraful 1, fraza a 2-a, lit a-f

Pentru validitatea privarii de libertate conform Conveniei, textul impune 2 conditii cumulative:

1. respectarea dreptului intern (potrivit cilor legale)

2. sa se regaseasca unul dintre cele 6 cazuri indicate la literele a-f (prevzute alternativ i limitativ)

1. Particularitatea art 5 : respectarea Conveniei depinde de respectarea dreptului intern.

Curtea nu verific daca s-a inclcat/ respectat dreptul intern, ci verific doar dac s-a inclcat Convenia. Curtea nu cenzureaz dreptul intern. n cazul art 5., respectarea Conveniei depinde de respectarea dreptului intern. Incalcarea dreptului intern determina eo ipso (automat) incalcarea conveniei. n acest caz, dreptul intern este absorbit in Conventie.

Notiunea de lege folosit n articolul 5 este o notiune europeana autonoma.

2. ncadrarea in unul din cele 6 cazuri/ ipoteze in care Conventia permite o privare de libertate. Convenia permite, nu impune aceste cazuri. n consecin, in dreptul intern nu se pot aduga cazuri suplimentare, dar pot exista mai puine astfel de situaii (sisteme mai favorabile). In dreptul romn sunt prevzute doar 5 cazuri.

Cele 6 cazuri / ipoteze:

1. privarea de libertate ca masura sanctionatorie (numai in materie penal i doar pronunat de o instan)

Notiunea de penal este o notiune europeana autonoma. Pedeapsa privativa de libertate urmareste un scop legitim - scop aflictiv/ punitiv (aprarea societii)

2. privarea de libertate ca msur de constrangere corporala. Persoana este deposedata de corpul sau (principiul habeas corpus corpul e al tu). Constrangerea corporal este permisa numai pentru garantarea executarii unei obligatii legale sau judiciare, dar este interzis pentru garantarea executarii unei obligatii contractuale. Eliberarea trebuie s aib loc n clipa executrii obligaiei.

Exista o corelatie perfecta in acest sens intre art 5 al 1 lit b si art 1 P4, care interzice constrangerea corporala pentru executarea obligatiilor contractuale. Este interzis nchisoarea datornicilor.

Nu este vorba despre o masura sanctionatorie, ci are rolul de a constrange o persoan s execute o obligaie. Dreptul romn nu o prevede, aa c o astfel de msur ar nclca dreptul intern, ceea ce deschide calea unei unei plngeri la CEDO. Totui, exist sisteme de drept in care, pentru obligatii fiscale sau vamale, o persoana poate fi constransa corporal.

3. privarea de libertate ca masura de preventie/ preventiva (notiunea de penal n sens autonom)

Astfel de cazuri apar pe parcursul procesului. Desi persoana nu este condamnat, fiind prezumat nevinovat, exista un interes social important pentru luarea msurii. Regula pentru procesul penal este ca urmarirea i judecarea se fac in libertate, pana la ramanerea definitiva in caile de atac.

O astfel de msur trebuie s respecte 3 condiii:

1. trebuie sa existe motive temeinice la momentul luarii masurii (ex. persoana supus msurii amenin martorii, fuge etc.)

2. organul care ia masura restrangerii libertatii trebuie sa justifice expres luarea acelei masuri (Not: condiia nu mai apare n cursul predat de CLPopescu n 2006)

3. motivele trebuie sa continue sa subziste pe toata durata privarii de libertate. O dat cu dispariia motivelor, msura nu se mai justific (art 5 alin 1 lit c : motive temeinice)

4. privarea de libertate ca masura educativa cu privire la minori

5. privarea de libertate ca masura de siguranta cu privire la anumite categorii de bolnavi sau marginali sociali (ex alcoolici, alienati, toxicomani, vagabonzi)

6. privarea de libertate ca masura de siguranta in legatura cu trecerea unei frontiere fie pentru a preveni patrunderea ilegala pe teritoriu, fie pentru a garanta o masura de deportare silita de pe un teritoriu (expulzare, extradare).

III GARANTIILE DE CARE SE BUCURA PERSOANELE PRIVATE DE LIBERTATE

Aceste garanii sunt reglementate de paragrafele 2,3,4 i 5 ale art 5.

Exist 2 tipuri de garantii: generale i speciale:

generale - sunt recunoscute persoanelor private de libertate in oricare din cele 6 cazuri / ipoteze (paragraful 1, lit a-f)

speciale - sunt prevazute in text numai pentru persoanele private de libertate pe temeiul paragrafului 1 litera c- privarea de libertate ca masura de preventie.

Garantiile speciale sunt garantii suplimentare in raport cu garantiile generale, iar nu garantii de substituire. Rolul lor este de a asigura o protecie sporit.

Garantii generale (3):

1. paragraful 2 - dreptul de a fi informat cu privire la motivele privarii de libertate, si daca este cazul (pentru ca nu toate privarile de libertate presupun o acuzatie), cu privire la natura invinuirii. Cel privat de libertate trebuie informat in termenul cel mai scurt. Conform jurisprudenei CEDO, aceast informare trebuie fcut in principiu, la momentul luarii deciziei sau de ndat ce este posbil.

Informarea trebuie fcut n mod complet n fapt si in drept (motivul privrii de libertate i acuzaia adus) si pe intelesul celui in cauza (inndu-se seama de nivelul intelectual al acestuia, ntr-o limb pe care o intelege, fr s fie neaparat vorba de limba oficial a statului sau de limba sa matern).

2. paragraful 4 - dreptul la un control judiciar al privrii de libertate. Este vorba despre dreptul de a face plangere la un judecator care sa verifice legalitatea detentiei si, daca este cazul, sa ordone eliberarea detinutului. (Convenia nu stabileste cine poate lua masura privarii de libertate, aceast problem privind dreptul intern ex. o comisie de medici, procurorul) Aceasta garantie urmareste impiedicarea existenei unor privri de libertate arbitrare i abuzive.

n jurisprudenta CEDO s-a afirmat c, dac insi luarea masurii privarii de libertate s-a facut de un judecator, nu mai exist dreptul de a face plangere, pentru c garania prevzut de art. 4 este respectat de la nceput.

3. paragraful 5 - dreptul la dezdaunari in cazul unei privari nelegale de libertate.

Garantiile speciale, aplicabile numai n cazul privrii de libertate ca msur de prevenie (para. 1, litera c)

Au rol de garanii suplimentare, nu de substituire, sunt n numr de dou i sunt reglementate de paragraful 3.

1. dreptul persoanei private de libertate de a fi adusa de indata in fata unui judecator sau altui magistrat abilitat prin lege cu exercitarea functiilor judiciare, care sa verifice legalitatea pretentiei si sa-l elibereze in caz de nelegalitate.

Aceasta garantie este mai favorabila dect cea din paragraful 4, care vorbete despre dreptul unei persoane detinute de a face plngere, aceast persoan putnd exercita sau nu dreptul. n cazul paragrafului 3, obligaia i dreptul de a aduce persoana in fata instantei revin autoritilor care au dispus privarea de libertate.

Noiunea de de ndat. Conform jurisprudenei CEDO, termenul de 4 zile si 6 ore nu a fost considerat de indata, chiar si pentru infractiuni grave de terorism sau crima organizata.

Judecator sau magistrat imputernicit prin lege. Judectorul este un magistrat de scaun apartinand puterii judiciare care se bucura de impartialitate, independenta, inamovibilitate si a carui hotarare trebuie garantata prin executare silita. Acel alt magistrat imputernicit prin lege nu este un judecator, dar nici un reprezentant al Ministerului Public (un procuror) nu satisface aceasta conditie (ex. condamnarea Romniei in cazul Pantea).

CEDO are o jurisprudenta constanta n acest sens din 1978. Scopul paragrafului 3 este acelasi ca la paragraful 4, anume o garantie impotriva abuzurilor. CEDO apr drepturi reale si efective (iar nu teoretice sau iluzorii), or pentru ca garantia din paragraful 3 s fie real si efectiv este necesar ca persoana in fata careia este adus cel privat de libertate sa fie (a) independent; i (b) impartial.

Exigentele de independen i imparialitate pentru acest magistrat nu trebuie sa se ridice neaparat la cele pentru judecator; putnd fi mai reduse. Este posibil o subordonare ierarhica ntre acesti magistrati cu conditia ca subordonarea s se fac tot fa de un magistrat iar sistemul din care fac parte sa fie independent si impartial, adic cel din vrful sistemului sa fie pe deplin independent si impartial. n Romnia, capul Ministerului Public este Ministrul Justitiei, om politic i membru al puterii executive. n consecin, procurorii nu sunt impartiali.

Procurorul este parte in procesul penal. Procurorul apare n faza de judecat, n care nu este imparial i, conform teoriei contaminrii, nu poate fi considerat impartial nici in faza de urmarire.

2. persoana privata de libertate are dreptul sa fie judecata intr-un termen rezonabil (judecarea arestrii preventive termenul este diferit de cel din art. 6) sau eliberat pe parcursul procedurii

Eliberarea poate fi subordonat condiiei depunerii unei garanii (cauiuni).

Starea de libertate este regula pe parcursul procesului penal (perioad n care opereaz prezumia de nevinovie). Privarea de libertate ca msur preventiv este posibil (art. 5 para. 1 lit. c), dar aceast msur nu poate dura exagerat de mult, sau persoana trebuie s fie eliberat pe parcursul procesului.

Motivele care justific detenia preventiv trebuie:

1 s existe cnd s-a luat msura

2. treubie s subziste tot timpul ct persoana e deinut. n caz contrar, eliberarea e obligatorie.

Termenul rezonabil de art. 5 este mai scurt dect cel prevzut de art. 6.

LIBERTATEA DE CIRCULATIE I CHESTIUNEA EXPULZARII

Sediul materiei: art 2,3,4 Protocolul 4

Libertatea de circulatie are 2 mari dimensiuni: una intern i una internaional (sau extern).

Dimensiunea intern a libertii de circulaie presupune dou elemente

1. libertatea / dreptul de a circula in mod liber

2. libertatea de a-i stabili n mod liber resedinta pe teritoriul statului

Aceste dou elemente ale libertii de circulaie interne sunt condiionate de legalitatea aflarii pe teritoriul unui stat. Libertatea este recunoscuta atat cetatenilor cat si strainilor, neexistnd nici o conditie de cetatenie. Libertatea de circulatie in dimensiunea interna este un drept civil, nu politic.

Dimensiunea internationala a libertii de circulaie are 2 elemente:

1. libertatea/ dreptul de a parasi teritoriul unui stat (dintr-o tara spre exterior), inclusiv propriul stat. Acesta este un drept recunoscut oricarei persoane, pe care l au att strainii ct i proprii cetateni. Acest prim element este un drept civil.

2. dreptul de a intra intr-o tara (art 3 para 2) este recunoscut exclusiv cetatenilor acelui stat, fiind un drept politic. Pedeapsa exilului este interzis. Dreptul de a intra ntr-un stat nu este recunoscut strainilor. Ca drept al omului, nu exista dreptul de a intra intr-o ar straina, fiecare stat poate stabili in mod liber politica de primire sau nu a strainilor. Un strain se poate plange totui pe temeiul art. 8 (dreptul la respectarea vieii private i familiale).

Dreptul la liber circulaie e uneori drept civil i uneori drept politic.

Problema expulzarii

n aceast materie exist dou reguli:

1. pentru cetateni expulzarea este interzisa ca masura individual sau colectiv (art. 3 Prot. 4)

2. este permisa expulzarea ca masura individuala, dar este interzisa expulzarea ca masura colectiv (art 4)

Cetenii nu pot fi expulzai sub nici o form. Ei nu pot fi silii s plece din ar i nu pot fi mpiedicai s intre n ar. Exilul e interzis.

O masur individual presupune (a) individualizarea persoanei; i (b) analizarea i prezentarea tuturor motivelor expulzrii. Expulzarea mai multor persoane se poate face printr-un singur act, dar analiza motivelor se face pentru fiecare persoana n parte.

Expulzarea este coleciv dac este condiionat de simpla apartenen la un anumit grup (ex. rrom).

Interzicerea expulzrii colective este un drept civil. Interzicerea expulzarii individuale este un drept politic.

Exist o garanie procedural specific n privina expulzrii care vizeaz numai cetenii strini-(art. 1 Prot. 7) Garanii procedurale n cazul expulzrilor de strini. Este vorba despre un drept de procedura intim legat de aceasta libertate fizic.

II. DREPTURILE PRIVIND RESPECTAREA INTIMITATIIAceste 4 drepturi sunt reglementate prin 3 articole:

1. dreptul la respectarea vietii private art 8 CEDO

2. dreptul la respectarea vietii de familie art 8 CEDO, dreptul la casatorie- art 12 CEDO, egalitatea intre soti (art 5 din Prot 7)

3. dreptul la respectarea domiciliului

4. dreptul la respectarea corespondentei

Toate aceste 4 drepturi au fost interpretate foarte larg. CEDO a extins foarte mult domeniul este aplicare a art 8.

1. DREPTUL LA RESPECTAREA VIETII PRIVATE- art 8

Viaa privat este o noiune european autonom, cu un sens extrem de larg, care nu poate fi definit cu precizie. Este mereu interpretat extensiv i poate fi descris printr-o enumerare

Protecia intimitii persoanei sub aspectul vieii private personale

vieii private sexuale

vieii private sociale

proteciei mediului

a) Viaa privat personal (intimitatea privit ut singuli)

Elemente:

dreptul de a avea un nume si un prenume si de a le schimba

dreptul la protecia integritii fizice si psihice

dreptul la imagine

dreptul la onoare i reputaie

dreptul la protecia datelor cu caracter personal

dreptul la protecia datelor care in de starea persoanei (inclusiv situaia medical medicilor nu li se permite s transmit informaii cu privire la starea medical a persoanei altora dect acelei persoane sau rudelor apropiate. Statul are obligaia de a adopta o legislaie care s sancioneze acest comportament. Exist o Convenie cu privire la protecia datelor cu caracter personal.

b) Viaa sexual (inclus de unii autori n cadrul vieii private personale)

Curtea are o jursipruden evolutiv.

dreptul la relatii sexuale, inclusiv homosexuale. Acest drept exist dac relatiile sexuale sunt cumulativ:

intre adulti

s fie liber consimite

sa se desfoare in privat

s nu presupun o contraprestaie bneasc

Condiiile sunt aplicabile i pentru relaii heterosexuale, i pentru cele homosexuale. Convenia protejeaz practici foarte largi, inclusiv sado-masochiste, dac au loc cu consimmntul soilor (jurispruden vs. Belgiei)

Reprimarea penala a relatiilor homosexuale in conditiile de mai sus incalca art 8. (ex. Curtea Constitutionala a Romaniei a stabilit neconstitutionalitatea variantei tip a art 200 din Codul Penal)

dreptul la identitate sexuala (ex. problema transsexualilor) i dreptul la schimbarea sexului

Transsexualismul const n absenta de identitate intre sexul bilogic (sexul genetic, al aparatului sexual (organe sexuale de un anumit tip) i somatic (infatisarea de femeie sau barbat) si sexul psihologic (cum se simte persoana). Sexul aparatului sexual si cel somatic se pot adapta sexului psihologic. Cel genetic nu poate fi schimbat. Dreptul la identitate sexuala presupune si dreptul de a face toate aceste schimbari, plus toate celelalte modificri ce decurg din acestea.

c) Viaa privat social

dreptul de a stabili idezvolta relatii sociale cu semenii

d) Protecia mediului nconjurtor

dreptul de a tri n condiii optime de mediu nconjurtor, fr poluare fonic, chimic

Toate elementele sunt protejate ct vreme se menin n sfera privat. Dac, n mod voluntar, individul face publice aceste aspecte, acestea nu mai fac parte din viaa sa privat i nu mai beneficiaz de protecie.

Statul are dou obligaii:

1. o olbigaie negativ (de a nu nclca drepturile)

2. o obligaie pozitiv (de a proteja intimitatea persoanei fa de toat lumea)

DREPTUL LA RESPECTAREA VIEII DE FAMILIE

Se intrepatrunde de multe ori cu viata privata.

Noiunea de familie este o noiune noiune european autonom foarte larg. Familia nu se reduce la casatorie si relatiile cu copiii (familia de drept), ci cuprinde i familia de facto (existena unor relaii stabile i de durat care trebuie protejate). Relaiile de familie se stabilesc:

ntre soi corelare cu art. 12 prin cstorie se ntemeiaz o familie,dar cstoria nu e singura form de familie protejat de art. 8

ntre prini i copii

ntre alte rude dect prini i copii (ex. bunici-nepoi)

concubinajul (familie de facto protejat)

Exist multe situaii in care familia nu izvoreste din casatorie (ex. relatiile parintelui cu copilul din afara casatoriei, relatiile copilului cu parintele divortat la care nu este incredintat). Chiar si uniunea stabila de fapt, neoficializata (ex. concubinajul) intra in notiunea de familie.

Art. 8 protejeaz familia existent, nu protejeaz dreptul de a avea o familie. Acest drept e recunoscut doar pe temeiul art. 12, sub forma cstoriei

Exist totui o excepie, o situaie n care n mod absolut natural i obiectiv o familie s-ar nate dac nu ar fi mpiedicat. (ex. ipoteza separrii nou-nscutului de prini imediar dup natere e firesc s se cread c, n mod normal, s-ar crea relaii de familie, dei familia nu s-a creat nc).

Curtea a fcut s prevaleze realitatea bioligic asupra ficiunii juridice:

Exemplustabilirea filiaiei cazul unei femei desprite de muli ani de so (disprut), care avea relaii de concubinaj cu un alt brbat. Se nate un copil. Tatl, este, conform prezumiei de paternitate, soul mamei, care era disprut, acesta fiind singurul care putea contesta paternitatea. Curtea a preferat stabilirea paternitii reale dect protejarea ficiunii juridice.

Protecia pe temeiul art. 8 se ntind