PROTECȚIA CIVILĂ - igsu.ro · PROTECȚIA CIVILĂ 3 Mesajul Președintelui României Klaus Werner...
36
PROTECȚIA CIVILĂ 1
Transcript of PROTECȚIA CIVILĂ - igsu.ro · PROTECȚIA CIVILĂ 3 Mesajul Președintelui României Klaus Werner...
PROTECȚIA CIVILĂ 1
2 PROTECȚIA CIVILĂ
PROTECȚIA CIVILĂ 3
Mesajul Președintelui României Klaus Werner IOHANNIS cu prilejul
Zilei Protecției Civile În urmă cu 84 de ani, se puneau bazele primelor structuri de protecţie civilă din ţara noastră.
Avem prilejul în fiecare an, pe 28 februarie, când sărbătorim Ziua Protecţiei Civile, să
rememorăm misiunile desfăşurate de-a lungul timpului, în scopul apărării vieţii şi bunurilor
împotriva dezastrelor. Am asistat, în ultima perioadă, la intensificarea riscurilor care ameninţă
viaţa şi sănătatea populaţiei, mediul înconjurător şi valorile patrimoniului naţional. Nu există
elemente care să ne facă să credem că ele se vor diminua în viitor. Dimpotrivă, trebuie să ne
concentrăm atenţia asupra emergenţei unor noi factori de risc, generaţi îndeosebi de schimbările
climatice radicale şi de diversitatea activităţilor economice care utilizează, produc şi
comercializează substanţe periculoase. În faţa acestei realităţi, activitatea structurilor din
domeniul protecţiei civile în România rămâne una vitală şi are un impact substanţial asupra
securităţii naționale și a cetățeanului. Ne aflăm într-un context în care alinierea mecanismului
naţional de gestionare a situaţiilor de urgenţă la standardele şi prevederile NATO şi ale UE
adaugă noi valenţe strategice activităţilor din domeniul protecției civile.
Este însă fundamental ca progresele din planul legislativ să fie dublate de progresele
înregistrate la nivelul relaţiei cu societatea civilă, care constituie un factor determinant atât în
procesul bunei guvernări, cât şi în pregătirea populaţiei pentru reacţia în situații de urgență.
Succesul misiunilor dumneavoastră ţine, în egală măsură, şi de gradul de educare a
populaţiei, pentru că eficienţa intervenţiei instituţiilor statului este mult scăzută în lipsa
solidarităţii cetăţeneşti. Din această perspectivă, este extrem de necesară punerea în practică a
unei strategii de creştere a nivelului de cunoaştere a populaţiei cu privire la modul de a reacţiona
în situații de urgență. În activitatea dumneavoastră, un concept fundamental este cel potrivit
căruia „prevenirea este mai eficientă decât reacţia”. De aceea, este necesară o abordare integrată,
pentru a fi asigurată o cât mai bună reacţie în cazul situaţiilor de urgenţă. Investiţiile în
infrastructură, în consolidarea clădirilor sau în sfera sănătăţii publice sunt obligatorii pentru
creşterea capacităţii de a preveni, dar şi de a interveni eficient în cazul producerii unor dezastre.
Stimaţi pompieri, medici, asistenţi, paramedici, piloţi şi salvamontişti, dumneavoastră
sunteţi dedicaţi unui serviciu public cu un impact profund în viaţa colectivităţilor. Vă mulţumesc
pentru profesionalismul şi responsabilitatea civică de care aţi dat mereu dovadă, pe măsura
importanţei misiunii umanitare ce vă revine! Activitatea dumneavoastră de zi cu zi nu doar că
asigură îndepărtarea unor pericole, dar contribuie şi la consolidarea solidarităţii civice şi
sociale.În încheiere, adresez întregului personal din structurile Protecţiei Civile sincere urări de
sănătate, împliniri pe toate planurile şi putere de muncă, în continuare, în folosul semenilor
noştri.
La mulți ani!
4 PROTECȚIA CIVILĂ
Mesajul ministrului afacerilor interne, Carmen-Daniela DAN,
cu ocazia Zilei Protecției Civile
Astăzi este o zi importantă pentru dumneavoastră. Este ziua în care sărbătorim grija pentru
viața noastră și a semenilor noștri. Este poate singura zi în care conștientizăm că o societate
pregătită să facă față eventualelor dezastre provocate de natură sau de om, reprezintă un
deziderat pentru orice stat modern, iar pentru dumneavoastră o misiune permanentă.
Știu că suntem încă departe de a ne declara mulțumiți de tehnica și mijloacele pe care le
avem la dispoziție pentru intervenții complexe. S-au făcut pași importanți în ceea ce privește
dotarea și pregătirea resursei umane, dar mai avem încă un drum lung de parcurs. Sper ca acest
drum să-l facem împreună și prin asta vă asigur că aveți tot sprijinul meu pentru implementarea
proiectelor dumneavoastră care pot aduce plus valoare vieții.
Folosesc acest prilej pentru a vă mulțumi pentru modul în care ați înțeles să vă faceți datoria,
pentru că spuneți întotdeauna ”prezent” atunci când comunitatea are nevoie de voi, indiferent de
riscul pe care-l presupune orice misiune.
Vă felicit pentru tot ceea ce ați făcut în plan profesional și vă doresc să aveți parte de multe
realizări și bucurii în activitatea dumneavoastră și în viaţa personală!
La mulți ani!
PROTECȚIA CIVILĂ 5
Mesajul Șefului Departamentului pentru Situații de Urgență, dr.
Raed ARAFAT, cu ocazia sărbătoririi Zilei Protecției Civile
Au trecut 84 de ani de când societatea
românească a simțit nevoia înființării unui
mecanism de gestionare a provocărilor
naturii și protejarea semenilor de efectele
dezastruoase ale acesteia, protecția civilă.
Numeroasele intervenții, care devin din
ce în ce mai complexe, inundații, calamități,
dezastre confirmă eficiența
și profesionalismul acestei structuri, precum
și capabilitatea acesteia de a oferi un climat
de încredere și siguranță cetățenilor,
pregătită permanent pentru îndeplinirea
misiunilor încredințate.
În noile contexte geopolitice, suntem
obligați să continuăm procesul de
modernizare și să dovedim flexibilitate
instituțională, astfel încât protecţia civilă din
România să rămână un serviciu profesionist
şi eficient pentru comunitatea încercată și, la
nevoie, de asistenţă umanitară
internaţională.
În ultimii ani, dotarea cu tehnică
modernă și adecvată structurilor de
pompieri, ca armă principală, a fost
prioritară, ceea ce are ca
rezultat eficientizarea
răspunsului la intervenție.
Misiunea de modernizare
este asumată și va continua
și în anii următori.
Mai mult decât atât, în
anul 2016 am pus accentul
pe evaluarea și creșterea
capacității de reacție prin
coordonarea unor exerciții,
derulate la nivel
național,menționând aici
cel mai amplu exercițiu de
alertare din ultimii 25 de
ani din luna aprilie, dar și
“SEISM 2016”, când s-a verificat proiectul
de concept național de răspuns la seism. Tot
anul trecut, la Târgu Mureș, am avut ocazia
de a proba capacitatea și eficiența misiunilor
în situații de urgență în cadrul exercițiului
internațional NATO când au fost solicitate la
maximum capacitatea de intervenție civilă la
nivel național și au fost testate mecanismele
de cooperare civil-militară și de asistență
internațională la dezastre. Și am demonstrat
că avem capacitatea de a gestiona răspunsul
la dezastre și că putem impune un standard
de profesionalism partenerilor noștri,
naționali și internaționali.
Pe viitor, sunt convins că veți demostra
aceeași dăruire în salvarea semenilor aflați
în situații limită și nu veți abnega de la
crezul dumneavoastră “Curaj și
devotament”.
La aniversarea Zilei Protecţiei Civile vă
adresez sincere urări de succes în activitatea
profesională, multă sănătate şi împliniri!
La mulţi ani!
6 PROTECȚIA CIVILĂ
Mesajul inspectorului general al Inspectoratului pentru Situații de
Urgență colonel Daniel- Marian DRAGNE, cu prilejul aniversării
Zilei Protecţiei Civile din România
Aniversăm, la 28 februarie, Ziua
Protecţiei Civile din România, dată la care
Regele Carol al II-lea semna Înaltul
Decret Regal nr. 468 din 28 februarie 1930,
publicat la 23 martie 1933 în Monitorul
Oficial al României ca Regulamentul
Apărării Pasive contra atacurilor aeriene.
La înfiinţarea sa, această armă, devenită de
sine stătătoare, a fost în subordinea
Ministerului de Interne, pe timpul celui de-al
II-lea Război Mondial a funcţionat în cadrul
Comandamentului Apărării Pasive din
Ministerul Aerului şi Marinei, iar în
perioada postbelică a fost transferată la
Ministerul Forţelor Armate. În anul 1952 se
constituiau Apărarea Locală Antiaeriană şi
Comandamentul Apărării Locale
Antiaeriene, având în componenţă primele
state-majore regionale şi servicii specializate
la nivelul localităţilor şi unităţilor
economice.
De la înfiinţare şi până în prezent,
indiferent de apartenenţa la diferite
ministere sau denumirile pe care
le-a avut, protecţia civilă a rămas o
componentă fundamentală a
sistemului securităţii naţionale,
destinată prevenirii şi reducerii
riscurilor de producere a
dezastrelor, protejării populaţiei,
bunurilor şi mediului împotriva
efectelor negative ale situaţiilor de
urgenţă, conflictelor armate şi
înlăturării operative a urmărilor
acestora, precum şi în scopul
asigurării condiţiilor necesare
supravieţuirii persoanelor
afectate.De-a lungul timpului,
specialiştii „Armei Vieţii” au
participat, cu profesionalism şi
devotament, la numeroase misiuni de salvare
în zone de risc, pentru combaterea efectelor
inundaţiilor, a fenomenelor meteorologice
severe, a alunecărilor de teren sau pentru
asanarea teritoriului de muniţia rămasă
neexplodată din timpul conflictelor militare.
Mereu pregătiţi de intervenţie şi preocupaţi
în permanenţă de creşterea nivelului
profesional, componenţii săi s-au raliat
cerinţelor timpului şi au dezvoltat o structură
flexibilă care astăzi face cinste
mecanismului contemporan de gestionare a
situaţiilor de urgenţă, adaptat standardelor
UE şi NATO.
La ceas aniversar, permiteţi-mi să vă
adresez sincere mulţumiri pentru misiunile
specifice finalizate cu succes, să vă felicit
pentru profesionalismul şi dedicarea de care
daţi dovadă în îndeplinirea acestora, să vă
urez sănătate, putere de muncă şi fericire
alături de cei dragi!
La mulţi ani!
PROTECȚIA CIVILĂ 7
28 Februarie - Ziua Protecţiei Civile din România
Apărarea civilă este un capitol
fundamental al istoriei naţionale. Apărarea
populaţiei, a patrimoniului său material şi
spiritual reprezintă o preocupare vitală, pe
măsura sporirii numărului şi eficacităţii
mijloacelor de distrugere, utilizate de
adversar.
Din cele mai vechi timpuri - cronicari,
călători străini - au lăsat însemnări despre ce
au auzit sau văzut din surse demne de luat
în seamă - preocuparea constantă a
voievozilor, comandanţilor de oşti, pentru
salvarea populaţiei de la robie şi a bogăţiilor
materiale şi spirituale de la prada
năvălitorilor( tactica pământului pârjolit) -
fântânile otrăvite, recoltele arse.
Neagoe Basarab( 1512-1521) apare ca
autorul unei lucrări monumentale a
literaturii noastre vechi, „ Învăţăturile lui
Neagoe Basarab către fiul său Theodosie”,
lucrare în care îl sfătuieşte ca în caz de
război populaţia civilă( femei, bătrâni,
copiii) să fie dusă înapoia zonelor unde
urmează să aibe loc luptele, zone
inaccesibile cotropitorilor.
Pe fondul primului război mondial, în
anul 1916, apar şi primele norme de
conduită pentru populaţie. Astfel, Ordonanţa
dată de prefectul Poliţiei Capitalei, la 15
august 1916 şi articolul „ Măsuri în contra
atacurilor aeriene”, apărut în ziarul
„Adevărul” din 16 august 1916, au avut
drept scop cunoaşterea şi însuşirea de către
populaţia civilă a modului cum trebuie să se
comporte la alarma aeriană, pe timpul
atacului din aer şi după aceasta.
Primul război mondial, a fost rezultatul
unor acumulări fără precedent în domeniul
ştiinţei şi tehnicii, cu implicaţii în toate
sferele de activitate inclusiv în cel al
producerii unor mijloace moderne de
luptă. Pe timpul acestei prime conflagraţii
mondiale, îşi fac debutul arme care distrug
nu numai militarii pe front, dar şi populaţia
civilă în spatele frontului, acolo unde se
produc cele necesare ducerii luptei armate.
Arma chimică, concretizată în cele 39
substanţe toxice de luptă, arma
bacteriologică, aviaţia de bombardament şi
de vânătoare, reprezintă doar un stadiu al
rezultatelor ştiinţei şi tehnicii. Războiul total
a solicitat populaţia civilă în mod
permanent. Pierderile omeneşti - 10
milioane de morţi, 22 de milioane de răniţi,
numeroşi prizonieri - ca şi cele materiale şi
financiare, cifrate la aproape 400 miliarde
de dolari, au zdruncinat pentru totdeauna
lumea.
La sfârşitul primului război mondial,
conferinţa de pace desfăşurată la Paris şi-a
asumat răspunderea de a organiza, pe baze
noi, pacea atât de greu obţinută. De
menţionat că în timpul conferinţei şi mai cu
seamă ulterior, între principalii beneficiari ai
victoriei aveau să se manifeste multe
neînţelegeri, cu grave consecinţe pentru
pacea mondială.
Anii 20 aveau să marcheze noi tensiuni
în plan internaţional. Oficialităţile militare
româneşti vor întreprinde o serie de măsuri
menite a proteja populaţia civilă în situaţii
de război. Astfel, la 20 ianuarie 1924 avea să
ia fiinţă Şcoala Apărării Contra Gazelor,
instituţie ce-şi propunea să răspândească în
armată, în primul rând, şi apoi la populaţia
civilă, toate cunoştinţele în legătură cu
domeniul gazelor de luptă, pentru ca la 1
ianuarie 1925 şă ia fiinţă în mod oficial,
Serviciul Apărării Contra Gazelor din
Armata Română.
8 PROTECȚIA CIVILĂ
Bazele teoretice ale organizării şi
funcţionării armei chimice din armata
română se regăsesc în „ Instrucţiuni
provizorii asupra protecţiei contra
gazelor de luptă”, destinate armatei, din
anul 1926.
În anul 1927 avea să se înfiinţeze
Revista „Antigaz” - cel mai activ şi eficient
instrument destinat asigurării unui conţinut
ştiinţific al întregii activităţi de pregătire
antichimică a armatei. Şeful Serviciului
Apărării Contra Gazelor, col. Popescu E.
George spunea: „ Revista „Antigaz” nu
trebuie considerată o revistă pur militară.
Toată naţiunea are interesul a contribui la
apărarea ţării, şi dacă împrejurări vitregi, ne
vor impune eventual în război cu gaze, este
de prevăzut că populaţia civilă, va avea de
suferit mai mult decât armata combatantă,
de efectul acestui gaz de luptă”.
În anul 1929 vor fi elaborate „
Instrucţiunile provizorii pentru organizarea
protecţiei civile contra gazelor de luptă”,
care vor deveni normativ de stat în domeniu
prin aprobarea lor de către Consiliul de
Miniştri în şedinţa din 25 octombrie 1929.
Aceste instrucţiuni reglementau juridic
înfiinţarea primei organizaţii cu caracter de
masă destinată pregătirii şi protecţiei
populaţiei pentru situaţii de război.
La 28 Februarie 1930, prin Decretul
Regal nr. 468 se aprobă Regulamentul
Apărării Pasive Contra Atacurilor Aeriene,
considerat drept actul de naştere al Protecţiei
Civile. Regulamentul este de inspiraţie
franceză, şi conform acestuia, atribuţiile
legate de apărarea pasivă revin autorităţilor
centrale, locale şi teritoriale; măsurile de
siguranţă, preventive şi de salvare se
constituie într-un document unic denumit
PLANUL APĂRĂRII PASIVE.
PROTECȚIA CIVILĂ 9
Încă din perioada primului război
mondial, când pe linia protecţiei populaţiei
civile contra urmărilor atacurilor din aer, nu
se întreprinsese nimic de către oficialităţi,
pompierii militari acţionează ca o forţă
organizată pentru îndeplinirea misiunii de
bază - lupta împotriva incendiilor cotidiene
dar şi pentru stingerea celor rezultate în
urma bombardamentelor aeriene, salvarea
victimelor de sub dărâmături, construcţii
prăbuşite, transportul acestora la unităţile
sanitare. Colonelul Gheorghe Pohrib,
comandantul Pompierilor Militari (1920-
1937), avea să-şi aducă o contribuţie
importantă în elaborarea concepţiei apărării
populaţiei civile în caz de război. În anul
1934 ia fiinţă Liga Apărării Contra
Atacurilor Aeriene - secretar col. Ghe.
Pohrib. În anii următori, Liga împreună cu
pompierii militari participă la pregătirea şi
desfăşurarea celor mai reuşite exerciţii
demonstrative de apărare pasivă.
1934Liga Apărării
Contra Atacurilor Aeriene,
A luat fiinţă prin unirea
Ligii Antigaz cu Liga Aero-
Chimică
Scop: Educarea şi
pregătirea populaţiei pentru
realizarea protecţiei pasive.
Legea nr. 56/03.04.1936 privind
organizarea pompierilor stabilea: „
Prevenirea şi combaterea sinistrelor
precum şi executarea măsurilor impuse
pompierilor prin Regulamentul Apărării
Contra Atacurilor Aeriene sunt
încredinţate pe tot cuprinsul ţării
Corpului Pompierilor Militari”.
Referindu-se la formaţiile de apărare
pasivă, organizate şi pregătite de pompierii
militari la stabilimentele ( întreprinderile )
de categoria I, cpt. Popa Liseanu de
pompieri consemna în 1936 că acestea sunt:
echipe de veghe, de cercetare gaze, de
salvare a gazaţilor, de dezinfectare, de
ridicare a dărâmăturilor, de ridicare şi
distrugere a proiectilelor neexplodate. Tot
în anul 1936, în cadrul Comandamentului
Pompierilor este înfiinţată Scoala de Gaze
proprie pentru instruirea tuturor cadrelor
active şi de rezervă (ofiţeri şi subofiţeri de
pompieri).
În anul 1935 ia fiinţă fabrica Sarogaz,
10 PROTECȚIA CIVILĂ
care va produce, pe baza omologării
Direcţiei Chimice Militare măşti contra
gazelor de concepţie românească model
1932 ( pentru armată) şi model 1935 pentru
populaţia civilă. Ea este autorizată de
asemenea, să producă şi să vândă materiale
deosebit de importante ( aparate izolante,
costume de protecţie contra iperitei, truse
speciale pentru detectat gazele de luptă etc.)
pentru înzestrarea în primul rând a
autorităţilor, organelor şi formaţiilor de
apărare pasivă şi chiar populaţiei.
Menţionez, că în toată perioada
interbelică şi pe timpul celui de-al doilea
război mondial( 1939-1945), pompierii
militari au păstrat în compunerea lor unităţi
şi subunităţi de apărare pasivă, la nivelul
Capitalei fiind organizat în 1940 un Batalion
de pompieri de Apărare Pasivă cu 4
companii; o puternică organizare de
pompieri şi apărare pasivă a existat pe Valea
Prahovei - un batalion care se va transforma
în regiment după 3 august 1943.
Regulamentul Apărării Pasive din
1933 şi Legea Apărării Antiaeriene Active şi
Pasive a Teritoriului - 6 Martie 1939, au fost
cele 2 normative care au jalonat întreaga
activitate de apărare pasivă în perioada ce a
precedat începutul celui de-al doilea război
mondial şi în timpul acestuia.
Prin decretul nr. 24 din 17 ianuarie
1952 se înfiinţează Apărarea Locală
Antiaeriană( A.L.A.), prin adoptarea
Regulamentului Apărării Locale Antiaeriene
şi ia fiinţă Comandamentul Apărării Locale
Antiaeriene în cadrul Ministerului de
Interne. Prin Legea nr.2 din 1978 apărarea
locală antiaeriană îşi schimbă denumirea în
apărare civilă, pentru ca în Legea apărării
naţionale nr. 45 din 01.07.1994 să apară în
mod oficial denumirea de protecţie civilă.
Orientarea protecţiei civile spre
misiuni specifice la dezastre va deveni
evidentă abia după anul 1990.În
octombrie 1996 se aprobă Legea
Protecţiei Civile (106), abrogată şi
înlocuită de o nouă lege a structurii în
anul 2004( Legea nr. 481).
Conform acesteia: „ Protecţia
Civilă este o componentă a sistemului
naţional de securitate şi reprezintă
ansamblul măsurilor adoptate şi a
acţiunilor desfăşurate în vederea
protejării populaţiei, a bunurilor
materiale, a valorilor culturale şi a
factorilor de mediu, în caz de război
sau dezastre.”
„ Cu viaţa mea apăr viaţa” -
este deviza înscrisă în tradiţia armei,
onorată şi consacrată pe parcursul
existenţei ei.
Prof. Loredana Oprica
Muzeul Naţional al Pompierilor
PROTECȚIA CIVILĂ 11
PILOȚII URAGANELOR
Viteza vântului poate fi măsurată precis
cu un anemometru și exprimată în metri pe
secundă, kilometri pe oră sau noduri. Era
însă utilă o estimare a vitezei vântului doar
printr-o singură observație a efectelor
vântului asupra mării. În acest scop,
în 1805 amiralul Francis Beaufort (1774-
1857) a elaborat o scară destul de precisă
pentru aprecierea vitezei vântului, scară care
a permis o mai bună informare în marină.
Ulterior s-au adăugat și caracterizările
pentru a se putea estima forța vântului
pe sol.
Scara are 12 grade Beaufort. Estimarea
gradului privind forța vântului se face pentru
media vitezei vântului pe o durată de
10 minute, iar viteza vântului se măsoară la
înălțimea de 10 metri. În acest sens,
estimarea vitezei rafalelor de vânt pe scara
Beaufort este improprie.
Simbolul unității pe scara Beaufort este „bf”
Scara Beaufort este o scară empirică pentru
descrierea vitezei vântului, bazată pe
aspectul observării mării. Denumirea
completă utilizată este Scara Beaufort a
forței vântului. Ciclonul tropical, este o
furtună care se manifesă, în formă de
vârtej, cu formare într-o zonă
depresionară tropicală, situată la
suprafața oceanelor, Acesta poate avea un
diametrul, care uneori poate atinge și
câteva mii de kilometri.
Este format dintr-o masă mare de
nori care, datorită unui sistem de mișcări
circulare puternice, se rotesc într-un spațiul
tridimensional, în formă de spirală, în jurul
unui centru.
Rotația se poate face în sens
trigonometric pozitiv, adică în sensul invers
al acelor de ceasornic, în emisfera nordică
12 PROTECȚIA CIVILĂ
și în sensul acelor de ceasornic, în cea
sudică.
Energia unui ciclon provine dintr-o
degajarea mare de căldură, provenită
din condensarea la altitudine a
vaporilor de apă formați de la suprafața
oceanului.
Fenomenul de condensare, reprezintă
sursa principală de energie, care stă la baza
diferențierii dintre ciclonii tropicali și alte
fenomene meteorologice mai puțin
periculoase.
Cantitatea de energie acumulată de un
ciclon tropical este și în funcție de timpul cât
acest ciclon rămâne deasupra apelor calde,
care îi furnizează prin evaporare umiditatea
atmosferică necesară dezvoltării.
Degajarea lentă de căldură, ca urmare a
condensării, determină o creștere a
temperaturii în interiorul unui ciclon, cu
15 - 20 °C, față de
temperatura troposferei din exteriorul
ciclonului. Ciclonii tropicali, sunt cunoscuți
drept furtuni cu nucleu cald.
Zona caldă este situată numai la
înălțime, la suprafața solului temperatura
este cu câteva grade mai mică, decât a zonei
din jurul ciclonului, datorită plafonului de
nori.
În funcție de intensitatea pe care o poate
avea și de locul în care se produc, ciclonii
tropicali se pot numi uragane, unde vântul
are viteze de 30 - 50 m/s, sau orice vânt
care, atinge 12 grade pe scara Beaufort și
provoacă distrugeri. Termenul uragan ,
denumea inițial doar ciclonii tropicali
din Marea Caraibilor, taifun este
denumirea cicloanelor tropicale, care se
formează în partea de nord-vest a Oceanului
Pacific, furtună tropicală, sau furtună
ciclonică.
Toți ciclonii tropicali, sunt zone
de presiune atmosferică scăzută, măsurată la
nivelul solului. Presiunile înregistrate în
centrul ciclonilor sunt cele mai mici. În
centrul ciclonului se găsește o zonă lipsită
de vânturi și precipitații, denumită și ochiul
ciclonului (ochiul furtunii), furtuna având o
desfășurare în jurul său. Ochiul unui ciclon,
are un diametru de 30 - 60 km, iar cele mai
puternice vânturi se întâlnesc chiar la
marginea ochiului.
Una dintre cele mai distrugătoare forţe
ale naturii o reprezintă uraganele, care
alături de cutremure şi vulcani, pot modifica
regiuni întinse de teren, provocând pagube
economice enorme și pierderile de vieţi
omeneşti.
Denumirea, uragan, provine de la o
zeitate a civilizaţiei Maya, Hurakan, după o
legendă maya, care a provocat Marele
Potop. Cunoscând forța distrugătoare a
uraganelor, populaţiile maya, din experența
acumulată în timp şi-au construit aşezările în
locuri cât mai înalte, care să fie astfel ferite
de inundaţii.
PROTECȚIA CIVILĂ 13
Uraganele sunt însoţite de ploi torenţiale,
tunete sau tornade.
Dar forţa lor distrugătoare vine de pe
oceane, unde vântul şi valurile pot lovi
zonele de coastă cu viteze de până la 300 de
km pe oră.
Și uraganele au o scară, care le măsoară
intensitatea. Echivalentul scării Richter
pentru uragane este scara Saffir-Simpson
care împarte uraganele în 5 categorii, în
funcţie de viteza acestora.
Unul dintre cele mai puternice uragane din
secolul al XXI-lea a fost uraganul Katrina,
care a lovit 7 state din SUA, cel mai afectat
oraş fiind New Orléans. Aici digurile de
protecţie au cedat în faţa furiei naturii. În
2005, Katrina a produs pagube de peste 80
de miliarde de dolari şi a dus la moartea a
1836 persoane.
Orice pilot de avion, are drept obiectiv
în toată cariera lui, încercarea de a evita pe
cât poate furtunile.Excepția de la această
regulă, fiind acei piloți, care provocă
destinul, nu numai că nu se feresc, ci chiar
le vânează.
Acești piloți, deosebit de bine antrenați,
cu totul speciali, fac parte din categoria
celor mai buni aviatori. Aparatele de zbor
pe care aceștia le pilotează, sunt și ele cu
totul special, fiind așa numitele vânătoare de
uragane (Hurricane Hunters).
Aeronavele sunt astfel concepute pentru
a fi destinate culegerii de date în timpul
marilor furtuni, care urmează a fi folosite și
în studii științifice, pentru prognozarea
evoluției uraganelor.
Datorită faptului că Statele Unite ale
Americii, sunt foarte expuse uraganelor,
această metodă este cea mai des utilizată.
S-au dezvoltat astfel, sisteme foarte
sofisticate de predicție și de monitorizare a
evoluției vremii, care beneficiază, de cele
mai avansate dotări tehnice ale momentului.
Aparatele de zbor sunt echipate cu sonde,
care înregistrează permanent, umiditatea,
forța vântului și le comunică Centrului
Național pentru Uragane care le
dispecerizează.
Din echipajul vânătorului de uragane,
face parte obligatoriu și un meteorolog, care
folosește toate informațiile înregistrate, dar
și pe cele pe care le primește, într-un
schimb permanent de informații, cu solul.
Acest lucru are mai multe scopuri, unul
dintre ele fiind și pentru a ghida aeronava
prin furtună, în scopul evitării zonelor în
care a fost înregistrată o turbulență maximă.
Această meserie, nu este ferită de pericole.
Și binențeles sunt foarte multe exemple, de
probleme pe care le-au avut echipajele, în
monitorizarea uraganelor. Într-un astfel de
zbor, deasupra Atlanticului de Nord,
vanătorii care zburau prin inima uraganului,
la 1.000 de metri altitudine, cu un avion de
tip Orion P-3, considerat unul dintre cele
mai sigure, dotat cu 4 motoare, vremea le-a
creat mari probleme. Atfel, în mai putin de
trei minute, trei dintre motoare s-au oprit,
14 PROTECȚIA CIVILĂ
unul singur a mai fost în activitate.
Defecțiunea a fost explicată, prin faptul că
particulele de apă sărată s-au ridicat atât de
mult în atmosferă, încât au pătruns în
motoarele aeronavei. Avionul, a început să
piardă înălțime, iar pentru deschiderea
parașutelor de siguranță, nu ar mai fi fost
timpul necesar. Și cum și în această meserie
este nevoie de minuni, când se aflau la
doar 250 m deasupra oceanului, piloții au
reușit să repornească motoarele.
Sigur că după astfel de șocuri, unii nu
mai au puterea să mai continue și renunță la
această meserie, alții mai tari continuă.
Vânătorii de uragane, sfidează
pericolele unui astfel de zbor chiar în inima
furtunii, ochiul furtunii, în speranța că
datele științifice pe care le vor aduna, în
timpul acestor misiuni, vor contribui la
îmbunătățirea prezicerilor și a modelelor
matematice, computerizate ale tornadelor.
Prin munca lor deosebită , piloții,
contribuie activ la salvarea a numerosase
vieți și bunuri materiale.
Cât de buni în meseria lor ar fi piloții,
acest lucru numai poate fi conceput, fără o
tehnică de supraveghere deosebită.
Instrumentele, montate la bordul
avioanelor, pot monitoriza în
permanență, temperatura, presiunea
atmosferică, umiditatea, precipitațiile, viteza
vântului, fulgerele, dimensiunea cristalelor
de gheață ale uraganelor. Astfel se creează
baze de date, care vor furniza oamenilor de
știință, datele necesare pentru studierii
mecanismelor interioare, ale acestor
fenomene meteorologice spectaculoase.
Deși modelul de avion folosit, de exemplu
un DC-8, utilizat de NASA, poate arăta ca
unul comercial din exterior, interiorul său
descrie o lume cu totul diferită.
Habitaclul avionului, a fost transformat
într-un uriaș laborator zburător, dotat cu
numeroase echipamente științifice de
stocare a datelor meteo. Pilotul unui
asemenea avion, ca rezultat al progresului
tehnologic actual, devine astfel răspunzator,
de aparatura foarte scumpă pe care o
transportă și de viata operatorilor acestor
sofisticate dispozitive.
Când se intră în mijlocul unei tornade,
pe măsură ce altitudinea depășește 10.000
metri, trebuie înfruntate vânturi puternice,
circulare și fulgere.
Uraganul ca un model minimal,
reprezintă un grup spiralat de furtuni, care se
rotesc permanent în jurul unui punct, centru,
denumit “ochiul furtunii”, care este situat
în inima acestei manifestări violente.
În anul 2016, NASA a lanssat, un sistem
performant de opt sateliți, care vor monitoriza
evoluția uraganelor și a furtunilor cu efecte
devastatoare.
Astfel se utilizează un sistem global de
poziționare prin satelit (GPS), cu scopul
final de a se asigura prognoze meteo cât
mai corecte.
Cei 8 sateliți, din cadrul noului sistem
CYGNSS (Cyclone Global Navigation
Satellite System), vor folosi semnalele
radio, preluate de la sateliții GPS, pentru a
măsura parametrii uraganului, și a avea o
evidența cât mai exactă și în timp real, a
evoluției acestuia.
Unul dintre cei mai importanți
parametrii, este viteza vântului, un indiciu
foarte important al puterii uraganului.
La momentul actual, nu se pot obține
imagini satelitare ale furtunilor, decât o
dată la un interval de trei zile.
PROTECȚIA CIVILĂ 15
Acesta este intervalul de timp necesar
unui satelit de tip meteorologic, să poată
revini la monitorizarea aceleiași regiuni
terestre unde s-a dezlănțuit furtuna.
Sateliții CYGNSS, sunt astfel o soluție,
ei vor putea astfel efectua măsurători la
fiecare șapte ore și vor monitoriza mai
eficient, schimbările care se produc într-un
interval de timp, mai mic de o zi. Acest
lucru, la ora actual reprezintă o mare
performență tehnică, în comparație cu
vechiul sistem, dar sigur este doar un
început pentru o monitorizare în timp real,
care va permite cunoașterea parametrilor și
evoluția uraganului în orice moment de
timp.
CYGNSS, urmează să mai rezolve și
o altă problemă tehnică și anume cea legată
de lungimea de undă, a radarelor folosite
de sateliții meteorologici existenți.
Misiunea încheiată anterior, Tropical
Rainfall Measuring Mission, nu a avut
capacitatea tehnică de a determina viteza
vântului, pentru că radarul folosea o
lungime de undă care este în general
destinată pentru depistarea ploilor. Sateliții
GPS, transmit pe o lungime de undă de
aproximativ 1500 megaherți, putând astfel
vedea și prin interiorul precipitațiilor.
Avioanele, care zboară direct în
interiorul uraganelor, pot oferi măsurători
mult mai exacte, ale vitezei și direcției
vântului, însă pentru ca aceste măsurători să
fie cât mai precise este nevoie de numeroase
incursiuni în interiorul furtunilor, care sunt
periculoase pentru piloți.
Bibliografie:
http://www.descopera.ro/eticheta/avioane-
fara-piloti
https://sites.google.com/site/hazardesiriscuri
naturale/uraganele
Wikipedia
http://discovermagazine.com/2009/sep/20-
things-you-didn.t-know-about-hurricanes
http://ro.wikipedia.org/wiki/Uragan/Katrina
http://ro.wikipedia.org/wiki/Ciclon_tropical
http://www.siguranta.ro/full/glosare_255_3.
html
http://www.scientia.ro/stiinta-la-
minut/cultura-economie/2955-uraganele-10-
lucruri-pe-care-nu-le-stiati.html
Foto: NASA
C. DAMIAN
16 PROTECȚIA CIVILĂ
EFECTELE INCENDIILOR DUPĂ CUTREMURE
1. INTRODUCERE
Apariţia incendiilor în timpul unui eveniment seismic, sau chiar după un cutremur reprezintă
o circumstanţă comună în ţările predispuse la cutremur, care trebuie să fie luate în mod adecvat
în considerare ca un posibil scenariu de proiectare. De fapt, comportarea la foc a structurilor care
au fost afectate de cutremure este mult redusă faţă de cele intacte, deoarece efectele provocate de
cutremur fac acea structura vulnerabilă la efectele incendiilor. Având în vedere abordarea actuală
de proiectare seismică, în cazul în care o anumită structură a fost afectată în caz de cutremur, este
indicat să se facă o analiză a comportamentului acestor structuri sub efectul incendiilor în
combinaţie sau ca urmare a unui cutremur. Acesta este un domeniu de cercetare semnificativ,
care nu este încă explorat.
Pentru a înţelege pe deplin de ce este necesară o astfel de abordare multidisciplinară, am să
prezint câteva efecte ale unor incendii ce s-au produs în urma unui cutremur în Japonia.
Înainte de 1923, cel mai grav cutremur din Japonia a fost în 10 februarie, 1792, cutremurul
Hizen, care coincide cu erupţia Unzen Dake. Se estimează că aproximativ 15.000 de persoane au
fost ucise. Un alt cutremur important a fost Shinano – Echigo, din 8 mai 1844, care a cauzat
moartea a aproximativ 12.000 de persoane. În cutremurul şi incendiile care au urmat după
cutremurul din Tokyo şi Yokohama din 1923, aproape 142.000 de oameni au pierit.
Incendiile care au urmat după cutremurul din 1923 din Japonia, au provocat moartea şi
pagube , poate, mai mari decât cutremurul în sine. Numai în Yokohama, 88 de incendii separate,
au izbucnit la un interval scurt de timp şi oraşul a fost înghiţit repede de flăcări, incendii care au
durat timp de două zile. Deşi viteza vântului înregistrata a fost mai mică în Yokohama decât în
Tokyo, datorită numărului mare de incendii simultane, temperatura aerului de deasupra oraşului
Yokohama a crescut brusc dând naştere la numeroase cicloane, care au răspândit în continuare
flăcările, lucru ce a condus la apariţia de noi focare de incendiu. In Tokyo, vântul a atins viteze
de aproximativ 29 km/h, lucru ce a îngreunat acţiunea de stingere şi de limitare a propagării
incendiilor. Temperatura aerului a crescut brusc de la câteva grade la 30° C până noaptea târziu.
Pierderile de vieţi omeneşti cauzate de incendiile care au urmat cutremurului au constat în
persoane prinse sub clădirile prăbuşite şi din cele care s-au refugiat în zone care mai târziu au
fost cuprinse şi mistuite de flăcări. De exemplu, în depozitele de echipamente şi ţinute militare
din Honjo Ward, unde mulţi s-au refugiat, majoritatea dintre ei cărând haine, saci de dormit,
mobilier din casele lor, materiale care au devenit surse de combustibil pentru incendiul care a
urmat, au murit, din cauza acestui incendiu, aproximativ 40.000 de oameni.
Impactul social a fost unul devastator, 694000 de case au fost parţial sau total distruse, dintre
care:
➢ 381000 au fost arse;
➢ 83000 s-au prăbuşit total;
➢ 91000 s-au prăbuşit parţial;
➢ 139000 alte distrugeri.
➢ alte distrugeri.
PROTECȚIA CIVILĂ 17
Această statistică evidenţiază efectele devastatoare ale incendiilor apărute în urma unor
cutremure.
Întrebarea e, dacă un cutremur de o asemenea magnitudine s-ar produce aici, vom fi
pregătiţi pentru el?
2. PROIECTAREA CONSTRUCŢIILOR PENTRU INCENDIU DUPĂ
CUTREMUR
Cutremurele majore pot provoca pagube extreme clădirilor şi infrastructurii. Cutremurele
sunt în mare parte imprevizibile, şi incendiile mari după cutremure sunt chiar şi mai puţin
previzibile. Înregistrările istorice arată că mici incendii sunt adesea iniţiate de cutremure şi,
uneori, acestea cresc în mari incendii distructive provocând pierderea de vieţii şi pagube grave.
Preocuparea iniţială este strâns legată de pagubele produse de incendiile în clădirile individuale,
în cazul în care salvarea persoanelor s-a efectuat. O preocupare ulterioară este posibilitatea
producerii unor evenimente devastatoare, ca rezultat al unor conflagraţii urbane de dimensiuni
mari. Factorii care afectează riscul ca micile incendii să crească în cele mari include cantitatea
de daune cauzate de cutremur, tipul şi densitatea clădirilor, condiţiile meteo (vântul), pierderea
de aprovizionarea cu apă şi dotarea pentru combaterea incendiilor. Controlul asupra incendiilor
în clădiri după cutremure este posibilă numai în cazul în care clădirile sunt proiectate cu
rezistenţă ridicată la cutremure, protecţie bună la incendiu şi buna suprapunere între cele două.
Chiar dacă ambele sunt furnizate separat, coordonarea necesară, adesea lipseşte. Coordonarea
între proiectarea la seisme şi proiectarea la incendii include rezistenţa la cutremur atât pentru
sistemele active şi pasive la incendiu, protecţia elementelor împotriva incendiilor, cum ar fi
golurile seismice şi asigurarea aprovizionării cu apă în oraş.
2.1. SURSE DE APRINDERE
Un raport cuprinzător realizat de Botting (1998) prezintă un studiu exhaustiv de peste
patruzeci de cutremure majore. Dintre aceste cutremure, cincisprezece au fost selectate pentru
studiul special în cazul în care incendiile semnificative au fost raportate. Incendiile raportate
post-cutremure pentru evenimentele selectate sunt indicate în tabelul 1. Cele mai multe rapoarte
se referă la numărul de focare în prima oră de la cutremur. Astfel de rapoarte sunt dificil de
realizat, deoarece ar fi putut fi mult mai multe incendii, nu suficient de mari, pentru a crea grave
probleme comparabile cu daunele cutremurului. Se poate observa că numărul de conflagraţii
este destul de mic, dar efectele unor astfel de catastrofe sunt enorme. Ca în orice studiu al
incendiilor, sursele de aprindere sunt extrem de variabile şi imprevizibile deoarece există o astfel
de gamă largă de posibile surse. Multe incendii au rezultat de la scurgeri de lichide inflamabile,
răsturnarea echipamentului sau surse electrice. Un număr mare de incendii au început, conform
relatărilor după cutremurul din Kobe, atunci când distribuirea de energie electrică a fost
reluată prematur la clădirile grav deteriorate. Un număr mic, dar semnificativ, de incendiere a
apartamentelor au fost raportate după recente cutremure majore.
Raportat la focarele de incendiu iniţiale după cutremure Tabelul nr. 1 San Francisco, 1906 50 (toate au crescut rapid la conflagraţii)
Tokyo, 1923 134 (toate au crescut rapid la conflagraţii)
Napier, 1931 3 (început în magazinele chimice )
Long Beach, 1933 15 (focare iniţiale de incendiu în clădiri)
Niigata, 1964 9 (unul a provocat un incendiu într-o zonă rezidenţială)
18 PROTECȚIA CIVILĂ
San Fernando, 1971 116 (3 în liniile rupte de gaz din străzi)
Managua, 1972 4 – 5 (dezvoltate către un incendiu)
Morgan Hill, 1984 3 – 4 (focare iniţiale de incendiu în clădiri)
Mexico City, 1985 200 incendii raportate în termen de 24 de ore (focare iniţiale de incendiu în clădiri).
Edgecumbe, 1987 Fără incendii raportate.
Whittier, 1987 58 incendii de structura (focare iniţiale de incendiu în clădiri) şi 75 incendii de gaze
în primele 5 ore.
Loma Prietta, 1989 27 în primele 2 ore (focare iniţiale de incendiu în clădiri)
Hokkaido Nansei-oki,
1993
Focar iniţial care s-a dezvoltat într-o conflagraţie ( incendiu )
Northridge, 1994 50 incendii la structuri în primele 2 ore, si 110 peste 6 ore (cele mai multe limitate la
clădiri)
Kobe, 1995 89 incendii în primele 14 minute (aproximativ 50% au crescut la conflagraţii). 205
incendii raportate în prima zi. 240 incendii raportate cu patru zile mai târziu.
2.2. PROPAGAREA INCENDIILOR
Tabelul 2 prezintă un rezumat al mecanismelor de propagare ale incendiilor şi gradul de avariere
provocate de incendiile ce au urmat fiecărui cutremur.
Rezumatul rapoartelor privind propagarea incendiilor şi a pagubelor. Tabelul nr. 2 San Francisco, 1906 Răspândirea focului de la flacără directă şi radiaţii termice. Aprinderea la faţa locului
prin arderi de tăciuni. 90% din clădirile au fost din lemn. Vântul factor favorizant la
dezvoltarea incendiilor. 28.000 clădiri distruse pe o suprafaţă de 10 km pătraţi.
Tokyo, 1923 Incendiu sever. Răspândirea rapidă a focului prin locuinţele aflate la distanţe mici.
Vântul factor favorizant la dezvoltarea incendiilor. 450.000 case distruse pe o
suprafaţă de 38 km pătraţi.
Napier, 1931 Marile conflagraţii au distrus 4 hectare de clădiri ale oraşului. Apariţia de noi focare
de incendiu datorită flăcărilor, tăciunilor şi scânteilor purtate de vânt.
Niigata, 1964 Incendiu în zone rezidenţiale cu densitate mare.
Managua, 1972 Incendiu din centrul oraşului a fost activ aproape o săptămână. Clădiri moderne
înalte, din beton au ars. Incendiul s-a răspândit de la etaj la etaj.
Morgan Hill, 1984 Incendiu s-a dezvoltat între structuri din cauza jarului luat de vânt (viteza vântului 7
m/s).
Mexico City, 1985 Fără incendii mari , fără vânt. Nici o conductă de gaze îngropată. Incendiul la un
rezervor de gaz s-a extins la două clădiri adiacente.
Whittier, 1987 Nici un foc raportat.
Loma Prieta, 1989 Focul s-a extins de la căldura radiantă de la incendiile din apartamente. Fără vânt.
Hokkaido Nanseioki,
1993
Incendiu în zona rezidenţială şi industrială. Răspândirea incendiului s-a datorat
radiaţiilor de la rezervoarele incendiate şi tăciunilor care luaţi de vânt. Acoperişurile
metalice au limitat răspândirea focului. Focul a progresat relativ lent (35 m/oră).
Northridge, 1994 Cele mai multe incendii au fost limitate la construcţiile la care au apărut datorită
vitezei mici a vântului, a construcţiilor după noi norme mai drastice, a distanţelor de
siguranţă dintre construcţii şi a dotării mai bune cu autospeciale de stingere. 110
incendii au fost ţinute sub control în termen de 6 ore.
Kobe, 1995
Incendiu sever. Răspândirea focului prin flacăra directă în contact cu clădirile din
lemn prăbuşite. Solvenţii şi materialele plastice au susţinut răspândirea focului.
Maşinile au ajutat la răspândirea focului pe străzile înguste.
Foc răspândit prin intermediul geamurilor. Clădirile necombustibile au oprit
răspândirea incendiului. Vânt slab. 69.000 clădiri distruse în 65 de hectare.
Propagarea incendiului are loc cel mai rapid în cazul în care există un vânt semnificativ şi în
cazul în care există surse continue de combustibil. Răspândirea incendiului în clădiri poate fi
redusă prin asigurarea sistemelor de protecţie pasivă la incendiu, sau realizarea de construcţii cu
PROTECȚIA CIVILĂ 19
suficientă rezistenţă la foc şi cutremur. Autorităţile locale pot reduce probabilitatea de producere
a unor focare de incendiu prin promovarea unor rezistenţe la cutremur mai ridicate, utilizarea
unor materiale rezistente la foc în mediul urban şi realizarea de drumuri largi pentru a reduce
răspândirea incendiului prin radiaţie termică. Pot fi învăţate multe lecţii de la incendiile recente
în mediile suburbane moderne cum ar fi incendiul de pe dealurile Oakland din California în
1991 (Pagni 1993). Incendiile de la Kobe arată necesitatea extremă de a controla focarul iniţial
de incendiu în zonele predispuse la conflagraţie ( incendiu ).
2.3. ALERTAREA SERVICIILOR DE POMPIERI
Cutremurele pot provoca daune la multe utilităţi. Sondajul arată că întârzierile în raportarea
incendiilor adesea rezultă din pagubele cutremurului asupra echipamentelor de comunicaţii şi
clădiri. Chiar dacă alarmarea incendiilor se face aparent repede, serviciile de pompieri au adesea
mari dificultăţi în ajungerea la incendii din mai multe motive (resurse inadecvate, staţii de
pompieri deteriorate şi străzi blocate), ca rezumat avem tabelul 3.
Deteriorarea clădirilor şi a comunicaţiilor, impedimente pentru alertarea serviciului de
pompieri.
Tabelul nr. 3 Cutremur Daune raportate Accesul la serviciile de pompieri
San Francisco, 1906 Biroul pentru primiri alarme de incendiu
distrus (centrul operaţional). Sistemul de
telefonie a căzut pe o arie largă. Staţiile de
pompieri deteriorate, dar toate autospecialele
au intrat în acţiune.
Mai multe încercări nereuşite pentru
a trimite alarme.
Tokyo, 1923 Daunele la staţiile de pompieri au împiedicat
utilizarea unor autospeciale şi echipamente de
intervenţie.
Acces blocat de clădiri prăbuşite,
poduri, şi drumuri deteriorate.
Napier, 1931 Staţia de pompieri distrusă şi autospecialele
de intervenţie prinse sub dărâmături.
Molozul si liniile electrice doborâte
au blocat străzile.
San Fernando, 1971 Părţi ale sistemului telefonic distruse din
cauza daunelor fizice, întreruperilor şi
supraîncărcărilor.
Dificultate in contactarea
Departamentul de pompieri.
Managua, 1972 Echipamentul telefonic avariat la numeroase
staţii. Trei staţii de pompieri s-au prăbuşit.
Unele echipamente portabile salvate. Lipsa
gravă de resurse.
Străzile înguste blocate cu resturi.
Departamentul de pompieri nu a
putut fi contactat.
Morgan Hill, 1984 Telefonie supraîncărcata dar nici o pagubă . Întârzieri importante. Cetăţenii s-au
deplasat la staţiile de pompieri pentru
a raporta incidentele .
Mexico City, 1985 Sistem de telefonie grav avariat. Clădirea
principală s-a prăbuşit şi multe alte sisteme
grav avariate. Cutremurul a provocat daune la
Departamentul de pompieri.
Departamentul de pompieri nu a
putut fi contactat. Nu s-au raportat
probleme de acces.
Whittier, 1987 Sistemul telefonic a rămas funcţional deşi a
fost asaltat cu apeluri .
Unele întârzieri din cauza dificultăţi
în expedierea mesajelor şi a
deplasării la incendii.
Loma Prieta, 1989 Calculatorul de expediere al Departamentului
de Pompieri supraîncărcat după 5 minute.
Comunicaţiile radio supraîncărcate.
Echipamente vechi, insuficiente rezerve de
aparate, racorduri de furtun şi combustibil.
Slaba coordonare.
Nu s-au raportat probleme de acces.
20 PROTECȚIA CIVILĂ
Hokkaido Nanseioki,
1993
Două autospeciale de pompieri au fost
intacte, dar numai 25% din pompieri au fost
disponibili.
Accesul la incendiu a fost blocat de
molozul de pe străzile înguste.
Northridge, 1994 Întreruperi semnificative pentru sistemele de
telecomunicaţii. Daune minore la staţiile de
pompieri.
Răspuns de urgenţă degradat, dar fără
probleme serioase de acces.
Kobe, 1995 Centrul de comandă în imposibilitatea de a
primi apeluri imediat după cutremur din
cauza pagubelor majore şi supraîncărcării.
Cutremurul a afectat staţiile de pompieri.
Departamentul de pompieri nu a
putut fi contactat. Controlul
operaţiunilor transferat la staţiile de
pompieri. Accesul la construcţii
limitat de autoturisme, străzi cu
moloz, aglomerate cu traficul
pietonilor şi vehiculelor.
Serviciile de pompieri, în asemenea situaţii, se confruntă cu provocări imense deoarece
imediat după un cutremur major trebuie să facă faţă incendiilor izbucnite în urma cutremurului şi
a incendiilor non-cutremur, şi să răspundă la un aflux masiv de cereri pentru multe alte forme de
asistenţă.
Personalul care nu se află în tura de serviciu în momentul producerii unui incendiu este
posibil să întâmpine dificultăţi în ajungerea la locul de muncă, unii pompieri vor avea de suportat
momente psihologice dificile deoarece au suferit pagube provocate de cutremur la propria
proprietate sau în familie.
2.4. LIPSA ALIMENTĂRII CU APĂ
Alimentarea inadecvata cu apă este singurul motiv şi cel mai mare pentru daunele
incendiilor post-cutremur. Alimentarea se datorează în principal pagubelor produse la reţeaua de
distribuţie subterană, lipsa de pompe şi de rezervoare de mari capacităţi. Din treisprezece
evenimente prezentate în tabelul 4, doar unul pare a nu avea daune majore la sistemele de
alimentare cu apă. Acesta este un domeniu major de preocupare pentru proiectanţii şi furnizorii
de servicii de infrastructură.
Cauza şi amploarea lipsei sistemului de alimentare cu apă. Tabelul nr. 4 Cutremur Cauza si gradul lipsei de aprovizionare Consecinţele eşecului de aprovizionare
San Francisco,
1906
Lipsa apei în cea mai mare parte a oraşului.
Trei linii majore de alimentare cu apă au
fost avariate, transformând terenul într-un
teren mlăştinos. Daune pe scară largă a
sistemului de distribuţie a apei.
Lipsa apei a perturbat grav răspunsul la
o astfel de situaţie de urgenţă. Focarele
mici s-au dezvoltat rapid în incendii
(conflagraţii) majore, vântul persistent
şi modificările direcţiei acestuia au
favorizat dezvoltarea incendiilor.
Tokyo, 1923 Lipsa completa de alimentare cu apă. Lipsa apei a cauzat răspândiri masive
ale focului.
Napier, 1931 Lipsa completă de alimentare cu apă. Fisuri
la conductele de apă din fonta. Rezervor
deteriorat şi turn de apă (autospecială)
răsturnat.
Aprovizionarea cu apă improvizată a
permis pompierilor să oprească
răspândirea focului pe trei străzi .
Long Beach, 1933 Ruperea conductei subterane principale de
alimentare cu apă.
Fără alte detalii raportate.
Niigata, 1964 Conductele subterane de apă rupte. Fără alte detalii raportate.
PROTECȚIA CIVILĂ 21
San Fernando,
1971
Aprovizionarea cu apă anevoioasă. Puţurile
rezervoarelor de cracare au fost perforate .
Staţii de pompare inoperante din cauza unor
defecţiuni la sistemul de alimentare cu
energie electrică.
Nu s-a produs răspândirea gravă a
incendiului. Pentru stingere a fost
utilizată apa din piscine.
Managua, 1972 Sistemul subteran de alimentare cu apă a
fost grav avariat şi datorită prăbuşirii
construcţiilor peste conducte. Multe
întreruperi în reţeaua stradală.
Lipsa grava a apei a îngreunat
stingerea incendiilor.
Morgan Hill,1984 Datorită fisurării a două reţele magistrale de
alimentare cu apă, debitele au scăzut
drastic.
Multe eşecuri de conectare la sistemul de
alimentare cu apă.
Cantitatea de apă a fost suficientă
pentru a lichida câteva incendii majore
.
Mexico City,
1985
Deteriorarea conductelor de alimentare cu
apă a creat prejudicii mai mari decât
pagubele asupra structurii construcţiilor.
Lipsa de apă a afectat în mod negativ
capacitatea de stingere a incendiilor.
Edgecumbe, 1987 Ţevile de azbociment subteran nu au reuşit
să reziste. Ţevile din oţel şi PVC s-au
comportat bine.
Whittier, 1987 Aprovizionarea cu apă s-a efectuată bine.
Presiunea de funcţionare a fost de doar
50% din normal, timp de două zile.
Unele zone au rămas fără apă pentru
câteva ore, dar fără probleme majore.
Loma Prieta,
1989
Sistemul de alimentare cu apă s-a rupt în
zonele cu sol moale. 69 de rupturi în reţeaua
de alimentare cu apă a afectat o zonă de 44
blocuri .
Deficit mare de apă. Incendiu limitat la
un singur bloc cu apă din mare,
pompată de barca de incendiu .
Northridge, 1994 Pierderea reţelei de alimentare cu apă,
datorită spargerilor conductelor. Staţii de
pompare şi tancuri (rezervoare) de apă, grav
avariate.
Presiunea apei scăzuta. Pentru stingere
a fost utilizată apa din piscine.
Kobe, 1995 Majoritatea hidranţilor au fost inutilizabili.
Multe fisuri în conductele de alimentare cu
apă. S-a utilizat doar apa din autospecialele
de pompieri. Multe autospeciale au fost
deteriorate. Autospecialele de mică
capacitate au avut apa limitată.
Lipsa de apă a permis răspândirea
rapida a focului . Autospecialele de
mare capacitate nu au putut pătrunde
pe străzile înguste .
Pentru oraşe, modernizarea aprovizionării cu apă, protecţia seismică poate fi furnizată
utilizând conducte din material flexibile, închiderea supapelor la locaţii strategice.
Robinetele de închidere a alimentării cu apă, în caz de seisme, trebuie să fie accesibile
pentru restabilirea rapidă a alimentării cu apă în scopul stingerii incendiilor.
Serviciile de pompieri şi administraţiile din zonele seismice ar trebui să dezvolte facilităţi
pentru a furniza apa pentru combaterea incendiilor din surse alternative, cum ar fi din mare,
lacuri, râuri şi chiar puţuri.
22 PROTECȚIA CIVILĂ
2.5. DAUNE LA SISTEMUL DE PROTECŢIE IMPOTRIVA INCENDIILOR
Daunele cutremurului la sistemul de protecţie este indicat în tabelul 5. Nu au fost raportate
cutremure care să fi produs pagube la sistemele de protecţie la incendiu.
Această listă conţine raportul de daune extrem de mici, care pot fi inadecvate, mai degrabă
decât lipsa de daune. Pentru a oferi siguranţă la foc după cutremure, atât sistemele active cât şi
cele pasive trebuie să aibă rezistenta adecvata la cutremur .
Există mai multe cauze potenţiale de deteriorare a sistemelor active, inclusiv pierderea
alimentării cu apă sau electricitate, sau conducte şi fire deteriorate .
Cutremurul Long Beach a fost primul exemplu major raportat, care a condus la dezvoltarea
standardelor de rigidizare la cutremur pentru rezervoare si conducte.
Restricţiile seismice pentru sisteme active adesea nu sunt verificate în mod corespunzător
pentru că ele nu sunt în competenţa inginerilor constructori, comportamentul seismic este un
dintre puţinele domenii care nu fac obiectul de expertiză al majorităţii inginerilor care se ocupă
cu protecţia la incendii.
Daunele cutremurelor la sistemele de protecţie la incendii în clădiri Tabelul nr. 5 San Francisco, 1906 Aprovizionarea cu apă a instalaţiilor automate de stingere a fost perturbată de
deteriorarea conductelor de alimentare.
Long Beach, 1937 Nici o deteriorare raportata a sistemelor de detectare sau de alarmare. Din 500
sisteme de stingere cu sprinklere, 80% au rămas operabile şi 20% au suferit pagube la
sistemul de alimentare cu apă. Cele mai multe au fost reparate în termen de 72 de ore.
San Fernando, 1971 Nici o informaţie privind deteriorarea sistemelor de detectare sau de alarmare.
Aproximativ 4% din totalul instalaţiilor de stingere cu sprinklere au fost deteriorate şi
3% au suferit fisuri ale conductelor de alimentare cu apă.
Morgan Hill, 1984 Nici o deteriorare raportata a sistemelor de detectare sau de alarmare. Sprinklerele
deteriorate incluzând cuplaje rupte.
Edgecumbe, 1987 Nici o informaţie privind deteriorarea sistemelor de detectare sau de alarmare. Fisuri
severe la instalaţiile de stingere cu sprinklere din cauza lipsei sistemelor de rigidizare
a ramurilor principale şi a ramificaţiilor conductelor de alimentare.
Whittier, 1987 Nu există informaţii de deteriorarea a sistemelor de detectare sau de alarmă , mai
multe scurgeri la ţevile de alimentare a capetelor sprinkler sau la capetele de
pulverizare a apei.
Loma Prieta, 1989 Cele mai multe sisteme de protecţie la foc nu s-au deteriorat. Buna comportare a
instalaţiei de sprinklere s-a datorat şi utilizării elementelor de rigidizare.
Northridge, 1994 Nici o informaţie privind sistemele de detectare sau de alarmare. Mai multe sisteme
de sprinklere au rămas intacte.
Kobe, 1995 Nici o informaţie privind deteriorarea sistemelor de detectare sau de alarmare.
Instalaţiile de sprinklere nu au controlat incendiile din cauza deteriorării şi a lipsei de
apă.
Proiectarea structurală pentru incendiu în urma cutremurului include rezistenţa seismică pasivă
la incendiu, rezistenţe seismice ale sistemelor automate de stingere, proiectare seismica a
sistemelor de aprovizionare cu apă şi tancuri (rezervoare de mare capacitate) special concepute
pentru asemenea situaţii.
Decalajele seismice în cadrul sau între clădiri trebuie să aibă capacitatea de a preveni
răspândirea focului şi a fumului înainte şi după cutremure.
PROTECȚIA CIVILĂ 23
Deoarece clădirile noi sunt proiectate şi echipate cu sisteme de protecţie activă la incendiu
tot mai sofisticate, vulnerabilitatea potenţială pentru cedarea în cazul unui cutremurul creşte.
Răspunsul la această ameninţare se află în realizarea unor sisteme complexe de protecţie pasivă
la incendiu. Furnizarea de dispozitive portabile cum ar fi stingătoarele de incendiu, de asemenea,
are un rol în prevenirea micilor incendii scăpate de sub control.
Sistemele pasive de protecţie la incendiu, formate din elemente de limitare a propagării
fumului şi focului, concepute pentru a proteja elementele structurale ale construcţiei oferă o
izolare pentru foc şi fum fără a fi activate de un sistem de detecţie. Acestea includ pereţi
neportanţi, planşee şi alte bariere concepute pentru a preveni răspândirea focului şi fumului, toate
acestea trebuie să aibă, pe lângă rezistenţă la foc, şi o rezistentă la seism care să le permită să
funcţioneze şi după un cutremur. Proiectare structurală împotriva incendiilor apărute în urma
cutremurului, de asemenea, include protejarea căilor de evacuare din clădiri. Una dintre cele mai
importante componente fiind scările de evacuare, care trebuie să fie rezistente la cutremur şi la
incendiu. În cazul în care, într-o clădire înaltă, după un cutremur, dacă scările de evacuare nu mai
pot fi utilizate, acest lucru ar semăna cu o capcană a morţii pentru persoanele surprinse, de
eventualele incendii, la nivelele superioare.
3. CONCLUZII
Principalele concluzii care se pot trage din acest material sunt rezumate în tabelul 6, cu
trei linii de priorităţi recomandate, pentru proprietarii de construcţii , autorităţile teritoriale şi
serviciile de pompieri . Prevenirea incendiilor grave, după cutremur, depinde atât de rezistenţa
excelentă la cutremur a construcţiilor, cât şi de funcţionarea corespunzătoare a sistemelor de
protecţie activă, asigurându-ne că, atât protecţia activă cât şi cea pasivă la incendiu rămân
funcţionale după un cutremur major.
Sugestii pentru priorităţile de atenuare a daunelor incendiilor post-cutremur Tabelul nr. 6 Proprietarii de construcţii Autorităţile teritoriale Serviciile de pompieri
1. Controlul surselor de aprindere
şi a materialelor combustibile
(reducerea acestora).
1. Consolidarea subterană şi
supraterană a conductelor de
alimentare cu apă şi a utilităţilor.
Plan pentru surse alternative de
apă.
1.Menţinerea operaţională a
autospecialelor de intervenţie şi
pregătirea pentru un cutremur major.
2. Achiziţionarea de echipamente
portabile de stingere a incendiilor
(stingătoare) şi instruirea
operatorului .
2. Verificarea restricţiilor la seism
a echipamentelor de protecţie la
foc, a surselor de aprindere şi a
materialelor combustibile prin
cererile de autorizaţie de construire
şi introducerea de inspecţii de
rutină la construcţiile de locuit.
2. Asigurarea rezistenţei la cutremur a
staţiilor de pompieri si realizarea de
multiple căi de comunicare cu acestea.
3. Asigurarea rezistenţei seismice a
conductelor de alimentare cu apă şi
a rezervoarelor care constituie
rezerva de apă în caz de incendiu.
3. Elaborarea unui plan de răspuns
de urgenţă pentru serviciile de
urgenţă (pompieri, salvare, poliţie,
armată).
3. Plan pentru alimentarea din surse
alternative de apă în caz de defectare a
celor normale sau de blocare a străzilor.
4. Prevenirea propagării focului şi
a fumului în construcţii prin
elemente pasive rezistente la foc .
4. Planul pentru restabilire
alimentării cu energie electrică şi
gaze naturale, după cutremur.
24 PROTECȚIA CIVILĂ
5. Să asigure o rezistenţă la seisme
pentru sistemele de control al
fumului şi gazelor fierbinţi.
5. Promovarea rezistentei la foc în
mediul urban cu instruiri şi
controale regulate. Asigurarea unor
căi de acces largi .
6. Înfinţarea şi consultarea unei
Comisii de evaluare a performanţei
seismice a construcţiilor şi
sistemelor anti-
incendiu/Dezvoltarea acestora dacă
există
6. Realizarea de studii pentru a
identifica noi strategii de
comportare în caz de cutremur,
pentru a putea mări capacitatea de
supravieţuire în zonele
metropolitane, în caz de incendiu.
Recomandările pentru proprietarii de construcţii sunt în două categorii: cele care pot fi puse
imediat in aplicare incluzând reducerea elementelor periculoase şi furnizarea de echipamente de
stingere a incendiilor, de prim-ajutor şi o listă de măsuri structurale (protecţia pasivă) care vor
solicita sprijinul profesioniştilor din domeniul construcţiilor şi al situaţiilor de urgenţă. Elementul
cel mai important, de pe lista lunga de recomandări pentru autorităţile teritoriale, este
consolidarea reţelelor de alimentare cu apă.
Incendiul după un cutremur este o ameninţare serioasă. Riscul este dificil de cuantificat din
cauza incertitudini mari despre apariţia cutremurului şi, chiar mai mult, de incertitudinea riscului
de incendiu după cutremur. Această lucrare a făcut recomandări de reducere a riscului de
incendiu după cutremur, bazată pe o analiză sistematică istorica de cutremure recente.
Proprietarii, autorităţile teritoriale şi serviciile de pompieri , toţi pot reduce riscul de incendii
grave post-cutremur, prin implementarea unui plan de coordonare în caz de dezastru, pentru
astfel de situaţii de urgenţă.
BIBLIOGRAFIE
[1] Botting, R. (1998) - Ingineria incendiilor. Raport de cercetare 98/1, Universitatea din
Canterbury, Noua Zeelandă;
[2] Botting, R, Buchanan, Crinul (1998) - Proiectare structurală la foc după cutremur. Proceduri,
inginerie structurala, A doua conferinţă Australasian, Auckland.pp529-534.
[3] Pagani, P. J. (1993) - Cauzele incendiului ( conflagraţiei ) din 20 octombrie 1991 de Oakland
Hills. Fire Safety Journal, 21, 4, pp 331-340.
[4] Robertson, J. şi Mehaffey, J. (1999) – Statistica incendiilor după cutremur. Dezvoltarea
codurilor de construcţii bazate pe performanţe. Proceduri, Interflam'99 Conferinţa, Edinburgh.
pp273-284.
Lector univ.dr.ing. Lt.col. Ştefan TRACHE,
Instructor militar ing. Cpt. Ionuţ IORDACHE,
Plt. adj. Mihai STĂNESCU Academia de Poliţie “Alexandru Ioan Cuza”, Facultatea de Pompieri;
Prof. pentru înv. primar Cătălina TRACHE Liceul Teoretic ”Ion Barbu”, Bucureşti
PROTECȚIA CIVILĂ 25
UTILIZAREA DRONELOR ÎN SITUAȚII DE URGENȚĂ
1. INTRODUCERE
Dezvoltarea tehnologiei în ghidarea de
la distanță precum și obținerea de informații
de la sol mai precisă au reprezentat o
consecință firească a răspândirii accelerate a
acestora. Utilizarea dronelor pentru aplicații
militare este frecventă, de asemenea au
început să capete un rol tot mai important în
aplicații civile pentru supravegherea
condițiilor de desfășurare a întrunirilor
publice, traficului rutier, zonelor de dezastru
și calamități sau pentru monitorizarea
nivelului de poluare în diverse localități și
stabilirea riscurilor de inundații pe cursurile
de apă. Vehiculele aeriene fără pilot utilizate
în situațiile de urgență pot reprezenta pentru
Inspectoratul General pentru Situații de
Urgență o unealtă foarte importantă pentru
provocările acestui secol.
Până în momentul de față necesitatea
dronelor nu este însemnată, factorii
evidențiați din această lucrare vor arăta
tendința accelerată și ascendentă în
domeniul situațiilor de urgență.
26 PROTECȚIA CIVILĂ
2. ISTORIA DRONELOR
Balonul cu aer cald reprezintă prima
tehnologie de zbor dezvoltată de oameni.
François Laurent d'Arlandes și Jean-
François Pilâtre de Rozier au construit un
balon cu aer cald la 14 decembrie 1782,
urmând a se înregistra primul zbor liber al
acestuia la 1 noiembrie 1783,la Paris, fiind
pilotat de frații Montgolfier. După nici 10
ani trupele franceze ajutate de observațiile
realizate din balon reușesc să îi învingă pe
prusaci pe câmpul bătăliei de la Valmy. Pe
16 iunie 1861, Thaddeus Lowe, un bărbat în
vârstă de 28 de ani din New Hampshire, a
plutit aproximativ 152 metri deasupra Casei
Albe, aflându-se într-un balon cu aer cald
proiectat de el însuși. „Acest punct de
observare acoperă o arie de 80 km în
diametru - orașul cu împrejurimile lui
reprezintă o priveliște frumoasă”, acestea au
fost vorbele scrise de Lowe într-o telegramă
adresată lui Abraham Lincoln, reprezentând
primul mesaj electronic trimis din aer la sol.
Vorbele lui Thaddeus Lowe rămân valabile
și în zilele noastre, observarea aeriană are o
istorie îndelungată și prezintă o mare
realizare în toate sensurile cuvântului.
2.1 GENERALITĂȚI
O dronă reprezintă un quadcopter, un
aeromodel quadrotor, care este ridicat de la
sol și propulsat cu ajutorul a patru motoare
fiecare având montat vertical o elice.
Majoritatea dronelor folosesc două
seturi de elice identice fixe, două dintre ele
funcționând în sens orar și celelalte două în
sens anti orar.Controlul dronei se realizează
prin variația ratei de rotație a unuia sau mai
multor motoare, schimbând astfel sarcina
cuplului și caracteristicile de tracțiune.
Drona este controlată de la sol cu ajutorul
unei telecomenzi. Imaginea captată de
camera montată pe dronă poate fi redată pe
telefon, tabletă, calculator sau un monitor
care este conectat la un sistem de emisie-
recepție, însă modul și tehnologia sistemelor
de transmitere a imaginilor diferă de la un
model la altul. Dronele pot fi utilizate atât în
aer liber cât și în spații închise datorită
dimensiunilor reduse și manevrabilității.
PROTECȚIA CIVILĂ 27
Sensul de rotație al motoarelor dronei
foarte bune oferite de sistemele electronice
și electromagnetice utilizate în stabilizarea
acestora. În ultimul deceniu numărul de
tehnologii au evoluat până în punctul în care
dronele au ajuns să fie de dimensiuni foarte
mici, ușoare și ieftine suficient pentru a
permite democratizarea dramatică a
observării aeriene. Aeronavele de mici
dimensiuni sunt acum capabile de zbor și de
colectare a informațiilor cu o intervenție
umană minimă și fără necesitatea unui
echipaj la bord. Aceste avioane care variază
pe scară largă în mărime, costuri și
rezistență, sunt cunoscute ca drone, vehicule
aeriene fără pilot (UAV), sisteme aeriene
fără pilot (UAS) sau vehicule aeriene
pilotate de la distanță (RPAVs). Nu există o
linie de demarcație clară între drone și
avioanele pilotate de echipaje umane
deoarece automatizările au devenit foarte
importante la un avion cu pilot.
3. BENEFICII ȘI MODURI DE UTILIZARE
În ultima perioadă de timp dronele
cunoscute și sub denumirea de „vehicul
aerian fără pilot”, reprezintă în atât în
domeniul militar cât și cel civil cea mai
importantă inovație. În general, informaţiile
referitoare la drone sunt ţinute cât se poate
de departe de ochii publicului; puţinele
lucruri care se cunosc sunt culese din
Diferite surse şi asamblate de jurnalişti şi
istorici din domeniul aviaţiei.
Tehnologiile necesare construirii de drone
par să se fi născut dintr-o cerinţă de aparate
de zbor fără echipaj, capabile de misiuni
periculoase şi secrete.
Un alt obiectiv a fost efectuarea de zboruri
pe vreme rea şi în zone ostile unde riscul
28 PROTECȚIA CIVILĂ
pierderilor umane era mare. Alte avantaje
ale folosirii dronelor sunt: preţul mai mic
decât al aeronavelor cu echipaj, greutatea
mai mică, posibilitatea de a încărca mai mult
combustibil în locul pilotului ceea ce
înseamnă mai multe ore de zbor odată, ca şi
faptul că astfel de dispozitive pot îndeplini
unele misiuni pe care un pilot nu ar vrea să
le efectueze. Dacă până acum câțiva ani
dronele erau utilizate doar în teatrele de
război, ele ar putea fi utilizate din ce în ce
mai des și în viața de zi cu zi astfel devenind
omniprezente. Termenul de dronă era folosit
doar în context militar indicând ideea de
defensivă militară. Datorită îmbunătățirii
tehnologiei și nivelului de producție mărit,
prețul de cumpărare al unei drone a scăzut
fiind accesibil și persoanelor civile astfel
încât termenul de dronă a fost preluat și
utilizat foarte des în toate limbile
pământului. Unmanned aerial vehicles sunt
recunoscute drept instrumente experimentale
sau sunt asociate cu tehnologii ce țin cu
desăvârșire de industria militară.
Pilotarea dronelor se face mult mai ușor
decât în cazul avioanelor civile sau a celor
de luptă, excepția de la regulă fiind aceea
când se confruntă cu viteze foarte mari a
curenților de aer.Ceea ce diferențiază
dronele de alte aparate de zbor fără pilot este
în primul rând dimensiunea și greutatea
foarte redusă, apoi faptul că alimentarea cu
energie se face de la o baterie sau pe baza
propriilor metode de a produce energie și
foarte rar prin metode ce includ combustia.
Vehiculele aeriene fără pilot pot fi dotate cu
o varietate de echipamente de supraveghere,
urmărire, camere de termoviziune, senzori
chiar şi arme letale şi non-letale.
Greutatea lor variază de la 0.42 kg la 15300
kg, însă domeniul dronelor este în plină
dezvoltare iar aceste valori se modifică
mereu. Indiferent dacă ne raportăm la
Inspectoratele pentru Situații de Urgență,
Serviciul Mobil de Urgență, Reanimare și
Descarcerare (S.M.U.R.D), Departamentul
pentru Situații de Urgență sau orice altă
structură a statului român ce acționează
contra cronometru, timpul reprezintă cel mai
mare dușman, iar baremul de notare este
reprezentat de timpul de răspuns care trebuie
să fie foarte mic.Situația de urgență
reprezintă un eveniment excepțional, cu
caracter non militar, care prin amploare și
intensitate, amenință viața și sănătatea
populației, mediul înconjurător, valorile
materiale și culturale importante, iar pentru
PROTECȚIA CIVILĂ 29
restabilirea stării de normalitate sunt
necesare adoptarea de măsuri și acțiuni
urgente, alocarea de resurse suplimentare și
managementul unitar al forțelor și
mijloacelor implicate. Situația potențial
generatoare de situații de urgență reprezintă
un complex de factori de risc care, prin
evoluția lor necontrolată și iminența
amenințării, ar putea aduce atingere vieții și
sănătății populației, valorilor materiale și
culturale importante și factorilor de mediu.
Cu ajutorul acestei recente tehnologii
riscurile care influențează timpul de răspuns
pot fi reduse, ele în marea majoritate sunt
reprezentate de: obstacole întâlnite pe teren,
restricții de zbor și lipsa de timp. De
asemenea dronele permit supravegherea
rapidă a situațiilor periculoase, analiza și
evaluarea riscurilor, oferă informații
centrelor de comandă reușind să fie utilizate
mai ieftin decât elicopterele și avioanele
convenționale oriunde pe glob.
Aparatele aeriene fără pilot pot oferi o
vedere de ansamblu pe zone întinse și la
viteze de neegalat, fiind ca un ochi pe cer,
sprijinind misiunile de căutare și salvare a
persoanelor dispărute.
Găsirea obiectelor dar în special a
oamenilor pe timp de noapte a devenit
posibilă cu utilizarea unor senzori termici
care permit detectarea mișcării și căldurii
emise de corp.
Pentru diminuarea numărului de personal,
tehnică și utilaje necesare pentru reușita
unor astfel de intervenții, dronele reduc
timpul, costurile și riscurile misiunilor.
Datele și informațiile exacte sunt esențiale în
luarea deciziilor mai ales atunci când
iminența producerii unui dezastru amenință
mijloacele de viață ale comunității. Dronele
transmit imagini în timp real cu privire la
orice incident, atât în aer liber cât și în spații
închise, efectuează zboruri direct asupra
locurilor afectate chiar și la altitudini foarte
joase pentru a oferi echipelor și echipajelor
de pe teren fotografii și înregistrări de înaltă
rezoluție, prețioase pentru realizarea
planificării intervenției și darea unor ordine
precise. Analiza situațiilor operaționale se
poate face pe baza unei imagini de ansamblu
care poate fi obținută numai prin utilizarea
vehiculelor aeriene fără pilot. Această
prezentare generală poate oferi echipajelor
de intervenție informațiile necesare despre
problema stabilității structurii construcțiilor
30 PROTECȚIA CIVILĂ
în cazul unui incendiu sau în urma
producerii unui seism major, ceea ce
conduce la evaluarea riscurilor și evitarea
prăbușirii clădirii, pentru siguranța
echipajelor de intervenție și persoanelor a
căror viață este periclitată. Mijloacele de
stingere pot fi îndreptate să acționeze mai
întâi în zonele critice eliminându-se astfel
potențialul de a pierde timp și resurse, astfel
avem parte de un management eficient al
intervenției. Dacă până acum câțiva ani
tornadele, inundațiile, căderile abundente de
zăpadă, incendiile de pădure și secetele erau
considerate fenomene meteo extreme,
acestea vor deveni ceva normal în viitor
fiind provocate de schimbările climate,
necesitând tehnologii de ultimă oră pentru
monitorizare și răspuns. Dronele sunt mult
mai performante și mai sigure decât piloții
când ne raportăm la trecerea prin perdele de
fum generate de incendiile de pădure.
Acestea sunt înzestrate cu senzori infraroșu
și pot furniza date cu privire la intensitatea și
direcția incendiului. Direcția de propagare a
unui incendiu se poate schimba de la o
secundă la alta datorită influenței curenților
de aer, în schimb această problemă nu va
mai fi de curentă deoarece informațiile
recepționate de senzorii dronei sunt
actualizate în timp real. Majoritatea
incendiilor de pădure se produc în zone în
care acoperirea pentru serviciile mobile de
internet și voce este redusă, în acest caz
UAV-ul va rămâne în zbor și va putea oferi
servicii mobile pentru utilizarea telefoanelor
inteligente, tabletelor și laptopurilor pentru
menținerea în permanență a fluxul
informațional și a transmisiei de date.
Pompierii și guvernele încearcă să reducă
pierderile și efortul cauzat de incendiile de
pădure prin prevenirea acestora, de obicei
este trecută cu vederea faza de detecție care
ar putea face diferența ca o tehnologie
revoluționară. Din punct de vedere uman,
social și economic costurile provocate de
incendiile de pădure sunt ridicate și devin
din ce în ce mai mari.Riscul și frecvența de
producere a incendiilor de pădure este într-o
continuă creștere din cauza schimbărilor
climatice și managementului slab al
terenurilor agricole care permit acumularea
de materiale combustibile și dezvoltarea
necontrolată vegetației sălbatice.
Marea majoritate a incendiilor de acest tip se
produc în interiorul sau în zona pâlcurilor de
pădure din apropierea zonelor urbane, în
PROTECȚIA CIVILĂ 31
zona de delimitare acolo unde se produce
intersecția între zona de pădure și zona
urbană. Deoarece costurile produse de
intervențiile pentru stingerea incendiilor de
pădure cresc foarte mult și foarte repede, în
mod regulat guvernele cheltuiesc mai mult
decât bugetul pe care îl au alocat, adesea
fiind nevoite să împrumute fonduri atribuite
pentru prevenirii incendiilor de pădure.
Chiar dacă bugetul alocat pentru prevenirea
inteligentă a incendiilor de pădure va crește,
incendiile vor continua să fie o problemă, iar
linia de mijloc între prevenire și intervenție
o reprezintă detecția.Depistarea precoce este
foarte importantă pentru eficiența
intervențiilor la incendiile de pădure. Dacă
un incendiu este detectat mult mai târziu, el
are timp să se dezvolte foarte mult. Costurile
vor fi direct proporționale cu timpul pierdut
până la observarea incendiului, deoarece
permit acestuia să se dezvolte în unele
cazuri mai presus de suprafața care poate fi
combătută de echipajele de intervenție.
Inspectoratele pentru Situații de Urgență de
regulă admit idea că un incendiu de pădure
ar trebui detectat în maxim 15 minute de la
inițiere în funcție de condițiile meteo.
Intervenția la incendiile de pădure se
bazează adesea pe informațiile adunate cu
ajutorul metodei observației vizuale de către
pompierii specialiști în intervenția și
stingerea incendiilor de pădure. Aceste
informații sunt influențate negativ de
estimările greșite ale oamenilor asupra
suprafeței de fond forestier afectat, stabilirii
locul de inițiere,vitezei și direcției de
propagare a incendiului din cauza norilor de
fum dens degajați în urma arderii
materialului lemnos. Dronele pot juca un rol
important în intervenția la incendiile de fond
forestier, unde în prealabil au fost utilizate
cu succes pentru detectarea, localizarea și
observarea incendiilor.
În mod tradițional recunoașterea, analiza
informațiilor necesare bunei desfășurări a
intervenției, pentru stingerea incendiilor se
face de către comandantul intervenției,
direct pe teren sau prin examinarea datelor
primite de la punctele de observare, sateliți
sau alte mijloace. Recent sistemele aeriene
fără pilot sunt folosite pentru a avea o
privire de ansamblu asupra modului de
manifestare a incendiului și pentru o mai
bună gestionare a forțelor și mijloacelor.
32 PROTECȚIA CIVILĂ
Fig.3 Imagine transmisă de o dronă ce reflectă privirea de ansamblu de la locul intervenției.
Un ajutor pentru Serviciul Mobil de
Urgență, Reanimare și Descarcerare și cel de
Ambulanță care au fost mereu în pas cu
tehnologia este dat de către tehnologia
inovatoare utilizată în domeniul dronelor,
care ar putea schimba viitorul medicinii de
urgență. Potrivit evaluării activității
desfășurate de Inspectoratul General pentru
Situații de Urgență în anul 2015, s-a
intervenit la 342161 solicitări de asistență
medicală de urgență și descarcerare
reprezentând un procent de 86% din totalul
intervențiilor având un timp mediu de
intervenție în ceea ce privește asistența
medicală de urgență de 57 minute. Serviciile
mobile de urgenţă, reanimare şi descarcerare
(SMURD) au acţionat, în medie, la 937
cazuri pe zi, acordând prim-ajutor şi
asistenţă medicală de urgenţă unui număr de
317.815 adulţi şi 32.821 copii, pentru
următoarele afecţiuni: medicale generale -
46%, traumatisme - 26%, prim-ajutor la
accidente rutiere - 5%, intoxicaţii - 5%, boli
cardiace - 6%, probleme neurologice-
psihiatrice - 6%, precum şi alte afecţiuni -
6%. În ceea ce priveşte tipul acţiunilor
SMURD, 98% din total îl reprezintă primul
ajutor medical calificat, iar 2% asistenţa
persoanelor. Faţă de anul 2014, numărul
cazurilor de urgenţă la care au participat
echipajele SMURD a crescut cu 11%, iar cel
al persoanelor asistate cu 12%.
Timpul mediu de răspuns al echipajelor
SMURD a fost de 11 minute, menţinându-se
constant faţă de anul precedent. Cele mai
multe intervenţii SMURD au fost efectuate
de către Inspectoratul pentru Situaţii de
Urgenţă Bucureşti – Ilfov contabilizând
68.892 (aproximativ 23% din totalul
intervențiilor SMURD).
PROTECȚIA CIVILĂ 33
Fig. 4 Dronă medicală în poziție de transport (stânga) și în poziție de decolare, zbor și transport (dreapta).
Aproximativ 50.000 de oameni mor anual în
România în urma unui stop cardio respirator,
majoritatea având loc în spații publice iar
rata de supraviețuire în urma unui stop
cardio respirator este de 3%. După primele
două minute în care persoana se află în stop
cardio respirator, șansele de supraviețuire
scad cu aproximativ 10% la fiecare minut.
Principalul motiv pentru rata mică de
supraviețuire este timpul necesar serviciilor
de urgență să ajungă la fața locului și lipsa
cunoștințelor generale privind acordarea
primul ajutor medical de către cetățeni. În
ultimul deceniu a existat un impuls pentru
dotarea spațiilor publice cu defibrilatoare
automate, de exemplu acest tip de
defibrilatoare sunt montate în unele stații de
metrou din București. Un nou concept de
acordare a primului ajutor cu vehicule fără
capacitate de transport a fost lansat bazându-
se pe proprietățile tehnico-tactice ale
vehiculelor aeriene fără pilot, respectiv ale
dronelor. Aceste aparate de zbor fără pilot
sunt destinate intervenției rapide și acordării
primul ajutor la locul accidentului în special
în zonele centrale ale aglomerărilor urbane
sau în zonele cu acces limitat pentru
îmbunătățirea timpilor de intervenție care în
general sunt influențați de traficul rutier.
Drona medicală poate interveni pe o
distanță de până la 12 km în aproximativ 1
minut, atingând viteze de peste 120 km/h,
este construită în mare parte din elemente
din carbon și este complet autonomă.
Drona este concepută pentru a transporta un
defibrilator semiautomat compact,
medicamente, pansamente, o pătură și alte
echipamente care pot face diferența între
viață și moarte. Din punct de vedere
constructiv este dotată cu un microfon și un
34 PROTECȚIA CIVILĂ
difuzor pentru a se putea face legătura între
persoana/persoanele de la locul intervenției
și dispecerat pentru a se primi informații de
specialitate în privința acordării primul
ajutor medical și folosirii defibrilatorului
automat. Aceasta mai este dotată și cu
sistem GPS, cu ajutorul căruia este
direcționată la locul intervenției pe baza
detaliilor și indicațiilor despre adresa
unde se află victima oferite atât de către
apelantul serviciului de urgență cât și prin
localizarea apelului.
Persoana din preajma victimei nu mai are
nevoie de telefon de îndată ce drona ajunge
la locul intervenției, deoarece comunicarea
se realizează prin intermediul microfonului,
difuzorului și camerei atașate dronei.
Având mâinile libere, apelantul poate să
pună victima în decubit dorsal și să
poziționeze capul în hiperextensie, de
asemenea poate pregăti defibrilatorul pentru
resuscitare fiind monitorizat și îndrumat în
timp real de un doctor, cu ajutorul
conexiunii audio-video.
Avantajul principal al dronelor este că pot
ajunge mult mai rapid decât o motocicletă
sau o ambulanță la o intervenție.
O ambulanță SMURD ajunge în 8 minute
la locul unde este solicitată, pe când timpul
mediu pentru o motocicleta este de
aproximativ 3-5 minute, ambele fiind
surclasate de aeronavele fără pilot.
Dronele ambulanță sunt o soluție de
progres, benefică pentru reducerea timpilor
de intervenție, îmbunătățirea serviciilor
medicale de urgență pentru îngrijirea
pacientului reducând în același timp
costurile operaționale. O astfel de aeronavă
poate parcurge distanțe de peste 10 ori mai
mari decât cele parcurse de un autovehicul
convențional folosit pentru acordarea
primului ajutor, având costuri considerabil
mai mici de achiziție și de întreținere.
Acest lucru oferă economii atât pe termen
scurt cât și lung, având costuri de
mentenanță reduse prin reducerea uzurii
autovehiculelor din prima linie. În afară de
economiile de costuri, timpi de răspuns
PROTECȚIA CIVILĂ 35
îmbunătățiți și un impact redus asupra
mediului înconjurător, cel mai mare avantaj
al dronei ambulanță este faptul că
îndeplinesc obiectivul numărul unu al
oricărui sistem de asistență medicală de
urgență: îmbunătățirea calității serviciilor de
îngrijire a pacientului.
4. CONCLUZII
Dronele au multiple întrebuințări
atât în domeniul civil cât și militar fiind
avantajoase în primul rând din punct de
vedere al costurilor de achiziție și întreținere
scăzute. Evoluția din domeniul tehnologic
arată în mod convingător că dronele pot
avea o aplicabilitate însemnată în ceea ce
privește modul de monitorizare, gestionare
și intervenție a situațiilor de urgență.
Utilizarea acestor echipamente de
recepție-emisie sol-aer simplifică modul de
transmitere a datelor ceea ce conduce la o
îmbunătățire importantă în privința luării
deciziilor în cazul producerii situațiilor de
urgență.
Managementul situațiilor de urgență va
fi influențat și va depinde de noile tehnologii
utilizate pentru planificarea modului în care
va fi gestionată situația de urgență cât și
acțiunea efectivă în situații de urgență.
BIBLIOGRAFIE
[1] http://www.catacombeleortodoxiei.ro/index.php/iunie/133-arhiva-revistei/cuprins/229-cugetari-nr-11 .
[2] Hotărârea Guvernului României nr. 912 din 2010 publicată în Monitorul Oficial nr. 633 din
08.09.2010.(H.G.R. nr. 912/2010 pentru aprobarea procedurii de autorizare a zborurilor în spaţiul aerian naţional,
precum şi condiţiilor în care decolarea şi aterizarea aeronavelor civile se pot efectua şi pe alte terenuri sau suprafeţe
de apă decât aerodromurile certificate, cu modificările și completările ulterioare).
[3] EVALUAREA activităţii desfăşurate de INSPECTORATUL GENERAL PENTRU SITUAŢII DE URGENŢĂ
în anul 2015, http://www.igsu.ro/documente/informare_publica/evaluari/Evaluare-IGSU-2015.pdf.
[4] Automatic Forest Fire Monitoring and Measurement using Unmanned Aerial Vehicles,
https://www.upo.es/isa/lmercab/publications/papers/ICFFR10_Merinoetal.pdf .
[5] http://www.alecmomont.com/projects/dronesforgood/.
Student Sg. LEFTER Robert-Gelu,
Student Sg. GĂZDAC Florin-Gabriel,
Conf.univ.dr.ing. Col. DARIE Emanuel
Lector univ.dr.ing. Mr. BĂLĂNESCU Liviu-Valentin
Academia de Poliţie “Alexandru Ioan Cuza” – Facultatea de Pompieri
36 PROTECȚIA CIVILĂ
