1

Proiectul Initiativa pentru societatea civila – Primele concluzii ale cercetarii

În perioada curenta de raportare,

echipa de implementare a

proiectului derulează acţiuni

pregătitoare diseminării către

publicul ţintă a informaţiilor

corespunzătoare studiilor efectuate.

CINE SUNTEM

Fundatia Multimedia pentru

Democratie Locala a fost infiintata in

mai 1995. Misiunea principala a

Fundatiei a fost legata de coagularea

unui nucleu de experti in stiinte

sociale, apt sa genereze analize si

evaluari publice cu privire la viata

social-politica romaneasca.

O NR. 9 I O FEBRUARIE I O 2013

PARTICIPAREA LA

VOT...............………………………………8

REVOLUTIA WEB 2.0 SI

TRANSPARENTA

POLITICA……...………………...............10

FOCUS PROIECT ISC: PRIMELE

CONCLUZII…………..…………………..….2

Investeşte în oameni!

Proiect cofinanţat din Fondul Social European prin

Programul Operaţional Sectorial pentru Dezvoltarea

Resurselor Umane 2007 – 2013

Axa prioritară: 3. „Creşterea adaptabilităţii lucrătorilor şi a

întreprinderilor”

Domeniul major de intervenţie: 3.3. “Dezvoltarea

parteneriatelor şi încurajarea iniţiativelor partenerilor sociali şi

societăţii civile”

FOTO: osisa.org

2

In actuala perioada de raportare, activitatea in cadrul proiectului Initiativa pentru societatea civila s-a concentrat asupra cristalizarii concluziilor cercetarii.

Enumeram pe scurt cateva dintre acestea:

1. SOCIETATEA ROMANEASCA ESTE ORGANIZATA TRADITIONAL.

Increderea si relatiile de solidaritate sunt construite traditional, conservator, in maniera

concentrica. Familia si rudele sunt cele mai importante - in incredere si in sprijin pentru

rezolvarea problemelor.

Participarea civica - redusa, evidentiata de un nivel redus de participare la activitati ale

asociatiilor sau la miscari civice (inclusiv de protest). Participarea politica este si ea

redusa, fiind insotita de o lipsa a valorizarii politicii si de o lipsa a impresiei ca se poate

influenta decizia politica nationala. Spatiul politic e marcat de o neincredere majora.

Institutiile cele mai apreciate - cele apropiate, cele locale. Cele mai credibile forme de

agregare sunt cele traditionale - biserica si armata.

Profilul national este mai degraba unul neparticipativ. Paradoxala este, in acelasi

timp, impresia de disponibilitate atat pentru participarea civica, cat si pentru cea

politica si electorala - disponibilitatea este mult mai ridicata decat participarea

efectiva. Foarte interesant este potentialul participativ din mediul rural - in special pe

zona asociativa.

2. INDICII DE CULTURA PARTICIPATIVA - implicare civica, participare

electorala si participare la decizia politica - sunt puternic corelati unii cu ceilalti si

existenta unora atrage si existenta altora. Prin urmare, datele sunt semnificative pentru

strategiile societatii civile de a creste participarea civica.

Focus proiect ISC:

Primele concluzii

ale cercetarii

FOTO: behance.net

3

3. PARTICIPAREA CIVICA ESTE

INFLUENTATA DE PARAMETRI SOCIO-

DEMOGRAFICI: tinerete, studii ridicate, toleranta

si incredere in oameni, grup ridicat de prieteni,

informare si consum media, auto-definit politic pe axa

stanga-dreapta. Interesant este faptul ca

disponibilitatea la asociativitate e mai mare in rural.

Participarea la proteste este favorizata de: increderea

in societatea civila, apartenenta la mediul urban,

incredere in sindicate, grad ridicat de informare,

educatie, consum ridicat de media si contact cu

Occidentul (inclusiv prin rude plecate la munca).

4. COMPARATIILE INTERNATIONAL E ARATA CUM CULTURA

PARTICIPATIVA ROMANA ESTE EVIDENT DIFERIT A DE CEA DIN

TARILE OCCIDENTALE , confirmand teoriile. Romania apare drept o tara ceva

mai patriarhala, cu accent pe religie, familie, munca:

Incredere mica in oameni, toleranta scazuta fata de alte categorii sociale.

Prietenii, timpul liber, chiar politica - nu sunt la fel de importante ca in

statele occidentale.

Tot mai putin interes pentru participare la organizatii religioase, participarea

la activitati sportive sau artistice, participarea sindicala.

Participarea la proteste - sub media europeana (cu exceptia Bucurestiului).

Abordarile sunt extreme: in timp ce considera politica fiind mai putin

importanta decat cetatenii unor state occidentale, romanii au impresia ca

pot influenta decizia politica mai mult decat occidentalii din democratii

consolidate. Abordarea extrema se vede si in teme economice - atitudini mai

libertariene decat in Europa (fata de prioritatea privata), dar promotoare ale

egalizarii veniturilor.

Romania seamana mai mult cu statele vecine (in special Polonia), si repeta

trasee cu state care au intrat recent in UE (Spania si Grecia).

Repere ale unei culturi civice de tip patriarhal se regasesc adanc in cele mai

multe regiuni de dezvoltare - si constituie provocari pentru viitor.

Profilul national este mai degraba

unul neparticipativ. Paradoxala

este, in acelasi timp, impresia de

disponibilitate si pentru

participarea civica si pentru cea

politica si electorala -

disponibilitatea este mult mai

ridicata decat participarea efectiva.

4

De ce este determinata dorinta de PARTICIPARE LA PROTESTE, ca masura a participarii civice?

Variabila dependenta: participare la proteste (4 valori - neinteresat de participare, aspirant la participare, participant la proteste moderate, participant la proteste extreme)

participare moderată = semnarea unei petiţii, participarea la demonstraţii legale, participarea la un boicot

participare extremă = participarea la greve ilegale, ocuparea unor cladiri sau fabrici

Cresc şansele ca un individ care nu participă la proteste să îşi dorească să participe, ţinând sub control celelalte variabile:

X Cu cât participă mai frecvent ca voluntar în asociaţii umanitare,

culturale, profesionale, civice, de mediu sau ecologice

X cu cât este mai tânăr

X dacă percepe că există mai multe conflicte în localitatea sa

X dacă politica este importantă în viaţa sa

X dacă discută frecvent cu prietenii despre chestiuni politice

X dacă se defineşte ca fiind un om de stânga

X cu cât are mai multă încredere în instituţiile societăţii civile

X cu cât are mai puţină încredere în instituţiile politice

X dacă este bărbat

X cu cât petrece mai mult timp cu prietenii sau colegii

X dacă nu este satisfăcut de nivelul democraţiei

X dacă este membru de sindicat

X dacă doreşte să participe la viitoarele alegeri

X dacă este absolvent de liceu

X dacă locuieşte în mediul urban

X cu cât are mai multe cunoştinţe politice

X dacă a participat la evenimente politice în trecut

X cu cât înaintăm în timp

Focus proiect ISC:

profiluri ale participarii

civice (1) FOTO: a1.ro

5

Focus proiect ISC:

profiluri ale

participarii civice (2)

De ce este determinata dorinta de PARTICIPARE POLITICA?

Variabila dependenta: participare politica (3 valori - neinteresat de participare,

aspirant la participare, participant)

participare = sprijin în campanii electorale, prezenţă la mitinguri politice, membru de partid

Cresc şansele ca un individ care nu participă la acţiuni politice să îşi dorească să participe, ţinând sub control celelalte variabile:

x Cu cât participă mai frecvent ca voluntar în asociaţii umanitare,

culturale, profesionale, civice, de mediu sau ecologice

x dacă îşi doreşte să voteze la viitoarele alegeri parlamentare

x cu cât este mai tânăr

x cu cât are un nivel mai scăzut de educaţie

x dacă este şomer sau casnică

x cu cât apelează mai des la prieteni pentru ajutor

x cu cât apelează mai des la prieteni pentru ajutor

x dacă discută frecvent cu prietenii despre chestiuni politice

x dacă politica este importantă în viaţa sa

x dacă se defineşte fie ca om de stânga fie ca om de dreapta

x cu cât are mai multă încredere în instituţiile societăţii civile

x dacă este bărbat

x dacă se consideră sărac

x dacă crede că poate influenţa deciziile politice la nivel naţional

x dacă este adeptul unui lider hotărât în dauna consensului politic

x dacă are încredere în instituţii politice

FOTO: antena3.ro

FOTO: dcnews.ro

6

Modele de societate

civila

Recenzia articolului „Civil Society in Post-

communist Europe”, apărut în Civil

Society, Ed. Michael Edwards, pg. 134-

145, 2011, Oxford University Press

Autor: Marc Morje Howard

Plecând de la observaţia că ţările poscomuniste din Europa Centrală şi de Est au niveluri de

participare publică şi de apartenenţă la societatea civilă mai mici decât în democraţiile liberale

ale Europei Occidentale, autorul îşi propune să găsească o explicaţie pentru aceată realitate.

Astfel, Marc Morje Howard arată că noţiunea de societate civilă se aplică şi regimurilor

nondemocratice (autoritare sau totalitare), cu condiţia să se ţină cont de distincţia dintre

societatea civilă opoziţională şi formele democratice ale societăţii civile instituţionalizate.

În timp ce societatea civilă opoziţională (de tip Solidaritatea, în Polonia, în anii 80) este

specifică regimurilor autoritare şi totalitare, societatea civilă instituţionalizată (manifestată

sub forma organizaţiilor formale), este specifică democraţiilor liberale avansate. Distincţia

conceptuală dintre cele două forme diferite de manifestare a societăţii civile este imperativă în

înţelegerea nivelurilor scăzute de implicare publică a societăţilor din Europa de Centrală şi de

Est.

Referindu-se la relaţia dintre societate civilă şi democraţie, autorul arată că societăţile civile

slabe, întâlnite în ţările şi societăţile postcomuniste nu conduc în mod necesar la deteriorarea

democraţiei, însă se reflectă în tipul de democraţie întâlnit în această regiune. Este vorba

despre o democraţie electorală, procedurală, formală a cărei societate civilă neconsolidată

conduce la dezvoltarea unei relaţii particulare dintre stat şi cetăţeni, care va persista câteva

decade în această parte a Europei.

Sunt identificate trei trăsături comune ale ţărilor care au experimentat comunismul în Europa

Centrală şi de Est, trăsături care s-au menţinut şi după 1989 şi care explică slaba dezvoltare a

societăţilor civile din aceste state în perioada postcomunistă: (1) moştenirea neîncrederii în

organizaţiile de masă; (2) menţinerea reţelelor de prietenie; (3) deziluzia postcomunistă.

1. Neîncrederea în organizaţiile de masă, moştenită din comunism. Una dintre principalele

trăsături ale societăţilor socialiste de stat este distincţia foarte clară pe care cetăţenii o fac

între sfera publică şi sfera privată, între apartenenţa la instituţiile formale şi comportamentele

7

informale la care recurg în viaţa cotidiană. Apartenenţa cetăţenilor la organizaţiile de masă în

perioada comunistă era manifestată din obligaţie şi nu era expresia opţiunii lor voluntare.

Această obligativitate a înscrierii în diverse forme de organizare în comusnim a condus în

postcomunism la un comportament pasiv al cetăţenilor, ca urmare a neîncrederii în

diversele forme de organizare.

2. Menţinerea reţelelor de prietenie. Faptul că în perioada comunistă cetăţenii se exprimau

liber doar în sfera privată (familie, prieteni) şi-a pus amprenta şi asupra comportamentului

cetăţenilor în postcomunism. Cetăţenii nu îşi exprimă opiniile şi nevoile în spaţiul public, ci

continuă să manifeste acest comportament doar în sfera privată.

3. Deziluzia postcomunistă. Eşecul social şi economic din primii ani ce au urmat căderii

regimurilor comuniste au înşelat aşteptările prea mari ale cetăţenilor. Astfel, discrepanţa mare

dintre aşteptări şi realizări

în primii ani de după 1989 a

condus la o dezamăgire a

populaţiei ce a contribuit şi

ea la nivelurile scăzute de

participare publică.

Modelele de

comportamente

adaptative la situaţia

politică şi economică

(controlată de partidele-

stat) manifestate de

cetăţeni în perioada

comunistă nu s-au schimbat

odată cu căderea

regimurilor comuniste.

Dimpotrivă, aceste

comportamente s-au

menţinut, s-au adaptat şi

chiar s-au consolidat în

perioada postcomunistă,

consideră Marc Morje

Howard.

FOTO: UNHR

8

Participarea la vot –

modele de cercetare

Recenzia articolului „Voter Turnout”,

apărut în Before Norms. Institutions &

Civic Culture, pg. 137-162, 2011,

Manchester University Press

Autori: Robert W. Jackman & Ross A.

Miller

Scopul articolului este acela de a oferi un model explicativ pentru diferenţele mari care se

observă de la o ţara la alta, în democraţiile consolidate, în ceea ce priveşte participarea la vot.

Autorii recurg la cele două principale abordări din ştiinţa politica: abordarea instituţionalistă şi

abordarea culturală. Întrebarea particulară la care încearcă să răspundă este dacă

participarea la vot este influenţată de factorii instituţionali, de valorile culturale sau de cele

două categorii de factori la un loc.

În încercarea de a găsi un model explicativ cât mai complet cu privire la variaţiile participării la

vot în democraţiile consolidate, autorii îşi însuşesc abordarea instituţionalistă, demonstrând

că participarea electorală depinde în mare măsură de factorii instituţionali (sistem

electoral, disproporţionalitate electorală, numărul efectiv de partide, structurala

unicamerală sau bicamerală) şi în mod nesemnificativ de factorii culturali (nevoia de

acumulare - Weber etc). Pentru a demonstra că abordarea instituţionalistă poate oferi un

model explicativ valid în timp pentru diversitatea ratelor de participare la vot în

democraţiile consolidate, Jackman şi Miller compară propriul model cu alte analize/modele

care iau în calcul atât factori instituţionali, cât şi factori culturali.

Metodologie: Autorii demonstrează validitatea abordării instituţionaliste în cazul participării la

vot cu ajutorul unei analize empirice ce urmărește stabilirea relaţiei dintre factorii instituţionali

și participarea la vot în 22 de democraţii consolidate (+Spania, Grecia, Portugalia din al treilea

val de dmocratizare) din Europa, America și Orientul Mijlociu, în perioada 1950-2000.

Analizând participarea la vot pe parcursul a cinci decade, autorii îşi rafinează modelele

explicative instituţionaliste elaborate în 1987 şi 1995, care se limitau la o perioadă mai mică şi la

mai puţine ţări.

În analiza emprică pe cele 22 de democraţii, participarea la vot este variabila dependentă, în

timp ce 5 trăsături ale sistemului electoral (ca ilustrare a instituţionalismului) sunt folosite ca

variabile independente: (1) alocarea mandatelor la nivel naţional (RP sau sisteme majoritare);

(1) gradul de disproporţionalitate electorală; (3) numărul efectiv de partide; (4)

unicameralismul; (5) obligativitatea votului.

9

Cum depinde participarea la vot, ca variabilă dependentă, de cele 5 variabile independente,

toate trăsături instituţionale?

(1) Sistemele de reprezentare proporţională, spre deosebire de cele majoritare sau

pluralitare, conduc indirect la o creştere a participării electorale, prin efectele sale mai

reprezentative de la nivelul transformării voturilor în mandate. Următoarele două variabile

independente analizate (gradul de disproporţionalitate electorală şi numărul efectiv de partide)

decurg practic din prima variabilă: sistemul electoral.

(2) Astfel, în ceea ce priveşte gradul de disproporţionalitate electorală, cu cât

disproporţionalitatea e mai mare cu atât partciparea la vot va fi descurajată.

(3) În privinţa numărului efectiv de partide, autorii susţin că multipartidismul descurajează

participarea, prin faptul că, existând mai multe partide politice parlamentare, efectivitatea

guvernării scade: interesele fiecărui partid politic (şi deci ale alegătorilor) în parte se diluează

într-o coaliţie guvernamentală, înclinată prin natura ei la compromis politic şi ideologic.

(4) Unicameralismul conduce la o creştere a participării politice, pentru că se stabileşte o

legătură mai directă între legislativ şi guvern, lucru care îi aduce pe votanţi mai aproape de

rezultatele politicilor publice.

(5) Cu privire la obligativitatea votului, este cât se poate de evident că în acele state unde

există legi care prevăd obligativitatea prezenţei la vot, participarea electorală este mai

mare.

Modelul instituţionalist îmbunătăţit oferit de Jackman şi Miller poate fi folosit şi în cazul

democraţiilor în curs de consolidare din Europa Centrală şi de Est, în cele două decade de

postcomunism: 1990-2012.

De asemenea, modelul poate fi aplicat, la

aceleaşi 22 de democraţii, dar extinzând

perioada de analiză şi la intervalul 2000-2012.

Este posibil să se constate că factorii

instituţionali nu sunt suficienţi pentru a

explica tendinţa generală de scădere a

participării la vot observată la nivelul

democraţiilor consolidate din Europa de Vest

şi nu numai, în această ultimă decadă (2000-

2012). Este posibil ca abordarea culturală să

aibă o influenţă mult mai mare asupra

partcipării la vot în această perioadă şi

modelul instituţionalist să-şi arate limitele. FOTO: content4demand.com

10

Revolutia Web 2.0 si transparenta politica

Recenzia articolului ”Bringing the Web 2.0 Revolution to Government”, apărut în Open Government. Collaboration, Transparency and Participation in Practice, pg. 289-304, 2010, O’Reilly Media. Eds: Daniel Lathrop & Laurel Ruma Autori: Gary D. Bass şi Sean Moulton

Plecând de la promisiunea preşedintelui american Barack Obama, potrivit căreia SUA vor avea

cel mai transparent şi mai deschis Guvern din istorie, autorii constată progrese la nivelul

Administraţiei Obama faţă de administraţiile anterioare în ceea ce priveşte transparenţa.

În acelaşi timp Gary Bass şi Sean Moulton constată că există o serie de bariere care fac din

transparenţă o măsură mai puţin efectivă şi eficientă (în sensul distincţiei efficiency vs.

effectiveness).

Analizând trei niveluri la care se se poate observa procesul de transparentizare (nivelul

legislativ, nivelul tehnolgic – Revoluţia Web 2.0 şi nivelul culturii organizaţionale), autorii

constată că în cayul fiecăruia există unele bariere, pentru care propun soluţii concrete şi

instrumente care să mute transparenţa din zona discursivă în zona efectivităţii. Cele trei

bariere identificate de Gary Bass şi Sean Moulton sunt: legislaţia depăşită; lipsa instrumentelor

utile ale tehnologiei Web 2.0; cultura organizaţională închisă.

În ceea ce priveşte legislaţia privind transparenţa în administraţia publică (bariera 1 în calea

transparenţei), autorii arată că la nivelul Guvernului american şi a agenţiilor guvernamentale s-

au înregistrat progrese în aplicarea legislaţiei transparenţei (FOIA), în sensul în care, începând

cu 2009, Departamentul juridic al Administraţiei Obama a oferit funcţionarilor din agenţiile

guvernamentale Ghiduri specifice de aplicare şi interpretare a legislaţiei în materia

transparenţei. În acelaşi timp autorii susţin că este nevoie de modificarea/adaptarea actelor

normative actuale, deoerece ele nu mai corespund imperativelor Revoluţiei Web 2.0. Un astfel

de exemplu de inadecvare tehnologică este programul de lucru, care nu este specific erei

internetului: 24 de ore şi 7 zile pe săptămână. La nivelul soluţiilor, autorii consideră că este

nevoie de asumarea de către Guvern a unei obligaţii pozitive, propunând promovarea unui

model bazat pe dreptul de a fi informat (The Right to Know Model). Este vorba despre un

model de deschidere ce permite accesul liber şi permanent al cetăţenilor la informaţiile

publice. Modelul ar trebui să cuprindă următoarele categorii de informaţii: lista angajaţilor;

calendarul activităţii funcţionarilor cu funcţii de conducere; un index al tuturor

informaţiilor disponibile, inclusiv al celor cu caracter clasificat; o listă cu toate solicitările

de informaţii publice; un plan de digitalizare a informaţiilor non-electronice (arhivare etc).

11

Tehnologia Web 2.0 există (bariera 2 în calea transparenţei) şi este folosită în agenţiile

guvernamentale ale Administraţiei Obama, însă nu la capacitatea ei maximă, în sensul în care

nu oferă cele mai clare şi uşor de folosit instrumente publicului interesat. Autorii observă că,

începând cu 2009, s-au pus la dispoziţia publicului o serie de site-uri dedicate transparenţei

(Regulations.gov; Data.gov; USAspending.gov/; FederalReporting.gov; Recovery.gov),

însă arată că ele nu oferă întotdeauna informaţii suficiente, nu sunt uşor accesibile şi nu oferă

informaţii de calitate (autentice, atunci când situaţia o cere).

Chiar şi cu cea mai permisivă legislaţie şi cu cea mai

bună tehnologie, mai există o barieră care împiedică

transparenţa să devină efectivă: cultura

organizaţională închisă şi ostilă transparenţei (3).

Gary Bass şi Sean Moulton dau exemplul informaţiilor

clasificate, arătând că funcţionarii Guvernului şi ai

agenţiilor guvernamentale nu sunt stimulaţi şi nu ştiu

niciodată exact când au de-a face cu informaţii

clasificate şi când nu. De aceea, autorii consideră că este

nevoie de o stimulare a culturii transparenţei în rândul

funcţionarilor din agenţiile guvernamentale. În acest

sens, se propun soluţii precum: evaluarea

funcţionarilor de către utilizatorii online şi de către cei

care solicită informaţii publice; instituirea unui sistem

de carduri prin care să se evalueze gradul de

transparenţă a tuturor agenţiilor guvernamentale;

instituirea de premii pentru cele mai transparente

agenţii.

Scopul final al soluţiilor propuse de autori este acela de

a face din transparenţa asumată, în acest caz particular, de către Preşedintele american

Barack Obama, o politică în sine, efectivă şi eficientă. Eficientă, în sensul în care cei interesaţi

de informaţiile publice să poată măsura corect dacă prin aplicarea politicilor publice s-au

obţinut cele mai bune rezultate cu resurse minime. Şi efectivă, în sensul în care publicul să

poată aprecia dacă rezultatele obţinute în urma implementării politicilor publice sunt conforme

cu obiectivele stabilite iniţial.

FOTO: askatechteacher.com

12

Protestele din Bulgaria

genereaza efecte

majore la nivel politic

Guvernul Bulgariei a demisionat la mijlocul lunii februarie, in urma unei serii extinse de

proteste declansate de cresterea preturilor la energie si a masurilor de austeritate.

Momentan, Presedintele Plevneliev incearca sa gasesasca o solutie pentru un Guvern

provizoriu.

Chiar daca miscarile au avut initial un caracter spontan, ele s-

au cristalizat intr-o serie de revendicari economice: scoaterea

din uz a contractelor cu companiile de electricitate si

nationalizarea acestora; intentarea de procese impotriva

responsabililor care au semnat aceste contracte; revizuirea

facturilor de enegie electrica, cu participarea cetateneasca,

desecretizarea tuturor contractelor de privatizare din ultimii

24 ani; revizuirea tuturor contractelor de concesionare din

ultimii 24 de ani; precum si blocarea proceselor de privatizare.

Pe plan politic, cererile au mers chiar mai departe, solicitand o

revizuire a sistemului politic din Bulgaria. Protestatarii si-au

exprimat nemultumirea fata de nivelul ridicat al coruptiei si fata de coluziunea dintre

politicieni, interese economice private si crima organizata.

Prim-ministrul Boiko Borisov a incercat initial sa calmeze protestatarii eliberandu-l din functie

pe Ministrul de Finante si promitand sa reduca preturile si sa pedepseasca companiile cu capital

strain. Cu toate acestea, masurile sale nu au reusit sa stapaneasca nemultumirea, iar protestele

au continuat. Pentru a contracara protestele impotriva distribuitorului de energie CEZ, Borisov

a promis o reducere de 8% din valoarea facturilor, incepand cu luna martie, urmand sa revoce

licenta CEZ. Distribuitorul a declarat ca nu va putea aplica reducerile decat din luna aprilie, fapt

ce a dus la amplificarea protestelor si demisia Guvernului

Protestele au continuat si

dupa demisia Guvernului si

multi considerand ca ar trebui

schimbata Constitutia pentru

a preveni monopolurile,

asemenea celui din distributia

de electricitate.

FOTO: Associated Press

13

Votul pentru acceptarea demisiei Prim-ministrului Boiko Borisov si a cabinetului sau a fost

coplesitor - 209 la 5, cu o abtinere, iar calea spre alegeri anticipate a devenit libera. Ministrii

vor ramane sa aiba grija de portofolii pana la numirea de catre Presedinte a unui Guvern

interimar. Primele informatii indicau ca presedintele bulgar, Rosen Plevneliev, unul dintre

aliatii lui Borisov, ar intentiona sa organizeze un guvern interimar pana la alegerile planuite

pentru perioada aprilie - mai. Plevneliev a declarat ca toate partidele au refuzat invitatia sa

participe la guvernul interimar. Analistii considera ca daca ar fi numit un cabinet bazat pe

legaturi politice, furia populatiei s-ar indreptat impotriva lui, si ar pune in pericol siguranta

civila.

Analistii cred, de asemenea, ca partidul lui Borisov, GERB, are posibilitatea de a se intoarce la

putere la urmatoarele alegeri, desi socialistii sunt doar la un procent distanta. Sondajele arata

ca nici unul dintre cele doua partide nu ar avea destula sustinere din partea populatiei pentru a

putea forma un Guvern, ambele partide intrunind aproximativ 22%-23%, cifre ce pot indica

faptul ca protestele sunt mai degraba economice, decat politice.

Multi alegatori considera ca nu au nici o optiune credibila, protestele continuand si dupa

demisia Guvernului si multi considerand ca ar trebui schimbata Constitutia pentru a preveni

monopolurile, asemenea celui din distributia de electricitate. Plevneliev a subliniat insa ca

reglementarea acestor situatii nu se poate face decat dupa desemnarea unui nou Guvern.

Pe plan international, principalele interpretari tradeaza o teama de posibilitatea ca

instabilitatea politica sa se raspandeasca in zona balcanica.

FOTO: euronews/Reuters

14

Au inceput inscrierile in competitia Galei

Societatii Civile, editia 2013

Reprezentantii sectorului non-profit si neguvernamental din Romania pot inscrie

proiectele la Gala Societatii Civile, editia 2013.

Inscrierile la cea de-a XI-a editie a Galei Societatii Civile au loc in perioada 13 februarie - 12

martie 2013 si se pot face online.

Reprezentantii sectorului non-profit si neguvernamental pot inscrie proiecte implementate in

anul 2012, in cele 17 sectiuni ale competitiei, structurate astfel:

Categoria A: Educatie, Invatamant, Cercetare; Arta si Cultura; Apararea drepturilor

individuale/ colective; Comportament civic si Participare publica; Sanatate; Incluziune sociala;

Servicii de Asistenta sociala; Protectia mediului; Dezvoltare economica si sociala, Categoria

B: Proiecte si campanii de Voluntariat; Proiecte pentru Tineret, Categoria C: Buget - / Eficienta

+; Impact; Durabilitate; Originalitate, Categoria D: Proiecte si campanii de CSR; Programe.

Mai multe detalii pe pagina dedicata competitiei. Sursa: Gala Societatii Civile

Fundatia Multimedia pentru democratie locala a fost infiintata in mai 1995. Misiunea principala a Fundatiei a fost legata de coagularea unui nucleu de experti in stiinte sociale, apt sa genereze analize si evaluari publice cu privire la viata social-politica romaneasca. Gandita ca un “think-tank”, Fundatia a actionat mai mult pe zona de analiza si cercetare decat pe cea de implicare civica. Exista cateva repere importante in functionarea Fundatiei. Unul dintre ele este colaborarea cu trustul PRO, in cadrul proiectului Institutul PRO. In perioada 2005-2007, Fundatia Multimedia pentru democratie locala a coordonat activitatea de cercetare a Institutului PRO, alaturi de colegii din Fundatia pentru Educatie si Dezvoltare Mediapro. Sub coordonarea lui Bogdan Teodorescu si Dan Sultanescu, Institutul PRO a lansat mai multe proiecte publice, de analiza si cercetare, printre care si cateva volume de carte. De asemenea, s-au dezvoltat, la acea vreme, si doua echipe de experti complementari, pe zona politicii externe (in cadrul proiectului CSIS) si pe zona analizei economice. Al doilea reper public este dat de site-ul www.infopolitic.ro, care a devenit un proiect propriu al Fundatiei Multimedia si care a fost dezvoltat timp de mai multi ani. Site-ul a devenit un spatiu de prezentare de informatii politice, dar si de diseminare a unor analize publice pe care Fundatia le ofera opiniei publice. Un reper nou in activitatea Fundatiei este proiectul “Initiativa pentru societatea civila”, finantat de catre Uniunea Europeana prin Programul Operational Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane. www.infopolitic.ro; fundatia.multimedia@gmail.com; fundatiamultimedia.wordpress.com

Proiect cofinanţat din Fondul Social European prin Programul Operaţional Sectorial pentru Dezvoltarea Resurselor Umane 2007 – 2013 „INITIATIVA PENTRU SOCIETATEA CIVILA” Newsletter editat de: Fundatia Multimedia FEBRUARIE 2013 Conţinutul acestui material nu reprezintă în mod obligatoriu poziţia oficială a Uniunii Europene sau a Guvernului României