UNIVERSITATEA DIN CRAIOVA FACULTATEA DE ECONOMIE SI ADMINISTRAREA AFACERILOR

PROIECT PRACTICĂ : RAIFFEISEN BANK

Colectiv coordinator practică de specialitate: Prof. univ. dr. Cristi SpulbărConf. univ. dr. Anca BăndoiLect. univ. dr. Oana Gherghinescu

Student: : Finanţe Bănci 2, Anul II, Grupa 3.

2010

1

CUPRINS:

Capitolul I.Prezentarea societaţii bancare 1.1 Evoluţia Raiffeisen Zentralbank Osterreich (RZB-Austria)- industria centrală a grupului bancar 1.2 Raiffeisen Bank în România 1.3 Relaţia Client-BancăCapitolul II.Structura organizatorică a societăţii bancare 2.1 Prezentarea 2.2 Conducerea societăţii bancare 2.3 Centrala băncii 2.4 Structura organizatorică a filialei, sucursalei si agentiei 2.4.1 Sucursalele 2.4.2 AgenţiileCapitolul III.Sistemul informaţional bancar şi automatizarea 3.1 Sistemul informaţional 3.2 Sistemul informaticCapitolul IV. Conturile bancare 4.1 Deschiderea conturilor 4.2 Deschiderea de conturi curentte şi de depozit (persoane fizice) în cadrul Raiffeisen Bank 4.3 Funcţionarea conturilor 4.4 Închiderea conturilor 4.5 Conturi oferite de Raiffeisen Bank RomâniaCapitolul V. Activitatea bancară privind operaţiunile de decontare intra şi interbancare şi între clienţii săi (încasări şi plăţi fără numerar) 5.1. Sistemul de compensare 5.2. Instrumente si modalităţi de plată în România

5.2.1. Cecul5.2.2 Cambia si biletul la ordin5.2.3 Ordinul de plată

Capitolul VI. Activitatea bancară privind operaţiunile cu numerar 6.1 Organizarea compartimentului de tezaur şi casierie 6.2 Operaţiuni cu numerar prin casierie 6.3 Analiza operatiunilor cu numerar efectuate de unitaţile operative ale bancilor comercialeCapitolul VII.Moneda electronică 7.1 Noţiuni generale privind cardurile 7.2 Tipuri de carduri 7.3 Tipuri de carduri oferite de Raiffeisen Bank RomâniaCapitolul VIII. Tehnica şi evidenţa operaţiunilor de creditare bancară 8.1. Introducere 8.2. Prudenţa în creditare. 8.3. Principii de creditare

8.3.1. Solicitantul creditului (debitorul) 8.3.2. Cererea de creditare 8.3.3. Rambursarea 8.3.4. Garanţia

8.4. Creditarea persoanelor fizice 8.5. Garantarea împrumuturilor 8.6 Servicii bancare oferite de către Raiffeisen Bank

2

RAIFFEISEN BANK – BANCA UNIVERSALĂ

Cap. I. Prezentarea societăţii bancare

1.1. Evolutia Raiffeisen Zentralbank Osterreich (RZB-Austria) - instituţia centrală a grupului bancar

RZB-Austria a fost fondată în 1927 pentru a coordona activităţile şi politicile financiare ale întregului grup bancar Raiffeisen şi este responsabilă cu tranzacţiile şi operaţiunile efectuate în numele grupului la nivel naţional şi internaţional. Serviciile bancare oferite sunt completate de cele financiare ca bancă de investiţii, serviciile de consultanţă privind privatizările, gestionări de proiecte în domeniul imobiliar, leasing, servicii comerciale.

Operaţiunile internaţionale ale RZB-Austria se concentrează în principal pe pieţele în formare. Poziţia sa şi legăturile tradiţionale cu Europa Centrală şi de Est au ajutat RZB-Austria să stabilească excelente relaţii cu firmele, băncile şi alte instituţii din această regiune. Odată cu procesul de liberalizare din Europa Centrală şi de Est şi tranziţia de la economia centralizată la economia de piaţă, RZB-Austria şi-a dezvoltat semnificativ activitatea internaţională, reuşind să devină una dintre cele mai bune bănci specializate în pieţele în formare din această regiune. RZB-Austria operează în douăsprezece ţări din regiune printe care se numără şi România din 1998. Reţeaua nu se opreşte în Europa Centrală şi de Est, ci include şi Europa Occidentală şi celelalte continente prin compania financiară din New York, sucursalele din Londra şi Singapore, precum şi prin birourile de reprezentanţă din Paris, Bruxelles, Moscova, New York, Beijing, Hong Kong, Bombay şi Ho Chi Minh.

1.2. Raiffeisen Bank în România

Prezenţa Raiffeisen Zentralbank Oesterreich (RZB) în România a început în anul 1994 prin deschiderea unei reprezentanţe la Bucureşti. În 1998, reprezentanţa a fost transformată într-o subisidară a RZB, oferind servicii şi produse pentru companii.În acelaşi timp, una dintre cele mai mari bănci deţinute de statul român - Banca Agricolă - se afla într-o situaţie financiară dificilă. Datorită măsurilor luate de autorităţile române - precum preluarea creditelor neperformante de către stat - banca a fost pregătită pentru privatizare în anul 2000. În februarie 2001, RZB, împreună cu Romanian-American Enterprise Fund (RAEF), şi-a exprimat interesul de a achiziţiona pachetul majoritar de acţiuni ale Băncii Agricole. Contractul de achizitie a fost semnat la sfârşitul lunii iulie 2002.

3

Emblema Raiffeisen

Căluţii încrucişaţi reprezintă emblema Raiffeisen. Dar ce simbolizează această emblemă?În vechime, căluţii încrucişaţi completau vârful unui acoperiş de casă, protejând ocupanţii acesteia de orice tip de pericol. Organizaţia Raiffeisen a transformat acest simbol al protecţiei în propria marcă deoarece membrii acesteia se protejează reciproc de dificultăţile economice, colaborând unul cu celalalt.

Viziune:Raiffeisen Bank este liderul pieţei bancare prin calitate, dinamism si inovare.

Oferind produse şi servicii de înaltă calitate, cu o atitudine constânt în dinamica şi axându-se pe inovare, Raiffeisen Bank poate deveni bancă de primă opţiune pentru clienţi şi poate fi recunoscută ca fiind liderul pieţei bancare.

Misiune:Raiffeisen Bank este un partener de termen lung pentru toţi clienţii săi, oferind o

gamă completă de servicii financiare la standarde ridicate şi generând un profit pe acţiune peste medie. Suntem o banca universală, aparţinând unui grup care oferă servicii financiare integrate în următoarele domenii: bancar, banca de investiţii, analiză şi consultanţă financiară, leasing, asigurări. Standardele ridicate se aplică fiecarui aspect al activităţii noastre: servicii şi produse de calitate, investiţii în infrastructură, conceptul original Raiffeisen pentru "sucursala modernă", multiple canale de distribuţie, inovare constantă în ceea ce priveşte produsele, soluţii alternative sau personalizate nevoilor specifice ale clienţilor nostri.

Valori: Axarea pe nevoile clientului

Oferim servicii financiare excelente clienţilor nostri Verificăm în mod periodic care sunt aşteptările şi nevoile clienţilor noştri pentru a optimiza gama de produse şi servicii oferite de către personalul nostru extrem de calificat. 

Suntem dedicaţi celor mai înalte standarde profesionale Acoperim nevoile clienţilor noştri cu profesionalism şi, prin urmare, le oferim soluţii de cea mai nouă generaţie şi servicii cu valoare adăugată. Satisfacţia internă a clientului este la fel de importantă ca şi cea externă, deoarece clientul va beneficia de cooperarea noastra. 

4

Oferim flexibilitate pentru a raspunde rapid la nevoile clienţilor Reacţionăm rapid şi cu maximum de flexibilitate la nevoile clienţilor. Însa flexibilitatea nu înseamnă lipsă de disciplină. Este mai degrabă utilizarea eficientă a ceea ce este permis în cadrul unor reguli stabilite. Pentru a ne îmbunătaţi constant regulile şi procedurile interne punem emfaza pe inovarea şi îmbunătăţirea proceselor.

Creşterea valorii pentru acţionariÎncercăm din răsputeri să oferim creştere continuă şi susţinută a valorii pentru acţionari, prin obţinerea unui Profit pe acţiune excepţional.Ţintim să fim grupul bancar internaţional numarul unu din Europa Centrală şi de Est. Ţinta noastră este un Profit pe actiune susţinut, peste medie.

Pastrarea eticii generale solideNe bazăm munca şi atitudinile pe valori etice fundamentale. Serviciile bancare sunt în mod tradiţional bazate pe încredere. Dezvoltăm cu atenţie relaţii bazate pe încredere cu clienţii nostri. Integritatea şi onestitatea ne ghidează în tot ceea ce facem.

Fii numarul unu, motivează-i şi dă-le oamenilor încredere în sineStabilim obiective strategice şi operaţionale şi ducem Grupul până la implementarea lor cu succes. Liderii Raiffeisen Bank dezvoltă o viziune de afaceri clară şi strategii viabile. Aceştia creează un mediu organizaţional care suportă şi recompensează creşterea profitabilă. Ei stabilesc scopuri grele dar realizabile, şi caută în mod constant noi oportunităţi.

Încurajăm spiritul întreprinzator şi iniţiativa Spiritul întreprinzator şi iniţiativa sunt cheia către o mai bună performanţă, timpi de raspuns şi calitate mai bună în tot ceea ce facem. Aceştia sunt indicatori ai cât de mult se identifică angajaţii noştri cu scopurile corporatiste şi ai devotării lor faţă de muncă.

Le dăm angajaţilor RZB Group încredere în sine, creând un mediu care îi motivează pentru a obţine performanţe ridicate Încrederea în sine este baza noastră pentru spirit întreprinzător şi iniţiativă. Încercăm din răsputeri să menţinem un mediu de lucru bazat pe ajutor reciproc şi încredere.

Raiffeisen Bank este o bancă universală de top pe piaţa românească, oferind o gamă completă de produse şi servicii de calitate superioară persoanelor fizice, IMM-urilor şi corporaţiilor mari, prin multiple canale de distribuţie: unităţi bancare (peste 500 în toată ţara), reţele de ATM şi EPOS, phone-banking (Raiffeisen Direct), mobile banking (myBanking) şi internet banking (Raiffeisen Online). Raiffeisen Bank deserveşte aproape 2 milioane de clienţi, din care aprox. 100.000 IMM-uri. Banca deţine diferite unităţi specializate ca “agenţii de retail” care se adresează persoanelor fizice şi IMM-urilor. Pe segmentul corporatist, Raiffeisen Bank deşerveste peste 6.800 companii cu o cifră anuală de afaceri ce depăşeşte 5 milioane EUR, entităţi publice şi instituţii financiare. De asemenea, banca are reprezentanţi în 8 centre regionale corporatiste, oferind clienţilor

5

marele avantaj de a beneficia de soluţii bancare adaptate cerinţelor acestora în orice zona a ţării. De asemenea, Raiffeisen Bank este un jucator important pe piaţa cardurilor – a lansat primul card de credit co-branded şi oferă clienţilor săi toată gama de carduri: de debit şi de credit, pentru persoane fizice şi juridice, în lei sau în valută, cu utilizare naţională sau internaţională, de tip Visa sau Mastercard. Activitatea Raiffeisen Bank a fost recunoscută de prestigioase publicaţii şi gale de-a lungul anilor, printre care:

Business Arena Magazine - „Banca Retail a anului" (2009); Business Press – „Banca anului” pentru activitatea corporate din 2005 şi 2007, dar

şi pentru cele mai bune investiţii din sistemul bancar (2008), precum şi „Premiul de Excelenţă” pentru aportul adus în relansarea economiei româneşti prin finanţare (2009);

Camera de Comerţ şi Industrie a României - “Premiul de Excelenţă în Afaceri” pentru cele mai diversificate produse şi servicii bancare destinate întreprinderilor mici şi mijlocii din 2007;

Global Finance – „Cea mai bună bancă din România” (2004 şi 2005); Piaţa Financiară – „Banca Anului” (2007), „Premiul de Excelenţă” pentru calitatea

portofoliului corporativ al băncii (2008) şi „Banca Corporate a anului” (2009); revista e-Finance – „Cel mai accesat serviciu de mobile banking din România" -

serviciul myBanking (2009); Tribuna Economicaă– „Cea mai bună bancă” (2006); Gala Premiilor Contact Center - „Cel mai bun şi cel mai mare Call Center" din

România (2009); Gala NOCASH - cardul co-branded Raiffeisen-Vodafone a fost desemnat "Cel mai

de succes program co-branded din 2008".

Raiffeisen BANK S.A.

Societate pe acţiuni având un capital social de 1.196,259 mil. lei, integral vărsat, administrată in sistem dualist. Administraţia centrală: Piaţa Charles de Gaulle nr. 15, Sector 1, Cod 011857, Bucureşti Numar de ordine în registrul Comerţului: J40/44/1991 Numar de înregistrare în Registrul Bancar: RB-PJR-40-009/18.02/1999 Cod unic de înregistrare: 361820 Cod de înregistrare fiscală: RO361820 Telefon: 004 021 306 1000 Fax: 004 021 230 0700 SWIFT: RZBRROBU Telex:12093 RBRROBR si 11709 AGRBA R Reuters Dealing Code: RBRB Reuters Page Code: RAIBO1 E-mail: centrala@rzb.ro Internet: www.raiffeisen.ro

6

Raiffeisen Bank SA este înregistrată în calitate de operator pentru prelucrarea de date cu caracter personal: a) în scopul desfăşurării activităţii bancare - în Registrul de evidenţă ANSPDCP al prelucrărilor de date sub numărul 1967, conform Legii nr. 677/2001; b) în scop de marketing, reclamă şi publicitate - în Registrul de evidenţă ANSPDCP al prelucrărilor de date sub numărul 189, conform Legii nr. 677/2001; c) în scop de monitorizare/ securitate a persoanelor, spaţilor şi/sau bunurilor publice/ private - în Registrul de evidenţă ANSPDCP al prelucrărilor de date sub numărul 14623, conform Legii nr. 677/2001.  Banca prelucrează date cu caracter personal ale persoanelor fizice conform prevederilor Legii nr. 677/2001 pentru protecţia persoanelor cu privire la prelucrarea datelor cu caracter personal şi liberă circulaţie a acestor date. Banca respectă drepturile pe care Legea nr. 677/2001 le conferă persoanei fizice vizate, respectiv dreptul de informare şi acces la date, dreptul de intervenţie asupra datelor cu caracter personal, dreptul de opoziţie la colectarea si prelucrarea datelor personale, dreptul de a nu fi supus unei decizii individuale, dreptul de a se adresa justitiei, precum şi modalităţile de exercitare ale acestora. Raiffeisen Bank SA asigură confidenţialitatea datelor cu caracter personal prelucrate în conformitate cu acordul exprimat de persoana fizică vizată şi comform prevederilor legale. Accesul la informaţiile tratate drept confidenţiale va fi limitat la acele persoane, care prin natura activităţii desfăşurate, este necesar să ia cunostinţă de aceste informaţii în scopul ducerii la îndeplinire a scopului, raporturilor juridice născute în relaţie cu banca. Aceste persoane sunt ţinute să respecte caracterul confidenţial al acestor informaţii, asumându-şi la randul lor obligaţia de a asigura şi păstra confidenţialitatea acestor date şi informaţii şi de a le prelucra în conformitate cu cerinţele legale.

1.3.Relaţia Client-Bancă

1.Caracteristici generale ale relaţiei bancă – client

Relatiile dintre banca si clienti reprezinta o abordare sistematica la nivelul intregii banci. Clientii au preferintele lor referitoare la activitatile bancare, afirmatie valabila atat pentru clientii persoane fizice cat si pentru clientii persoane juridice.

Elementul principal de unde începe o activitate de management bancar performantă este elaborarea unei strategii bancare. Strategia unei bănci trebuie să cuprindă toate domeniile de activitate a acesteia şi să precizeze obiective clare pe fiecare domeniu în parte, care să conducă la realizarea obiectivului principal al oricărei strategii: realizarea de profit pentru acţionar. Ţinând seama de specificul activităţii bancare, se identifică următoarele categorii principale de management pe activităţi: managementul riscurilor activităţii bancare, managementul clientelei, managementul urmăririi capitalurilor şi fondurilor proprii, managementul gestionării portofoliului de credite, managementul resurselor umane.

Managementul clientelei este o categorie relativ nouă de management şi cu o importanţă deosebită în zilele noastre, deoarece clientela este, în prezent, barometrul cel mai evident al evoluţiei unei bănci comerciale.

Relaţiile dintre bancă şi clienţi reprezintă o abordare sistematică la nivelul întregii bănci. Clienţii au preferinţele lor referitoare la activităţile bancare, afirmaţie valabilă atât pentru clienţii persoane fizice cât şi pentru clienţii persoane juridice. După câştigarea unui

7

client, banca este interesată în menţinerea acestuia şi în optimizarea venitului cu care contribuie clientul pe parcursul relaţiilor lor. Banca are intenţia de a dezvolta în mod activ o relaţie pe termen lung cu clienţii săi, pe baza încrederii reciproce. Într-o relaţie bazată pe încredere, clienţii sunt tentaţi să ia deciziile în contextul ofertei de produse şi servicii primite de-a lungul anilor din partea băncilor şi să nu recurgă la tranzacţii singulare.

În sistemul financiar-bancar, produsul oferit este pus la dispoziţie de mai multe instituţii aflate în competiţie şi este, în esenţă, acelaşi. Clientul îşi alege banca pe baza unor preferinţe personale care, adesea, nu sunt raportate direct la produsul însuşi. Banca îşi poate reţine cel mai bine clienţii prin folosirea conceptului “grija faţa de client”, realizând prin aceasta cel mai bun serviciu de pe piaţă. În consecinţă, orientarea instituţiilor pe aceste pieţe devine mai degrabă către clienţi şi nu către produs. Această concepţie se rezumă cel mai bine în afirmaţia “Clientul este pe primul loc!” ceea ce înseamnă recunoaşterea necesităţilor clienţilor ca fiind supreme, întrucat fără clienţi nu ar exista bănci. Sociabilitatea clienţilor trebuie câştigată.

In sistemul financiar-bancar, “produsul” oferit este pus la dispozitie de mai multe institutii aflate in competitie si este, in esnta, acelasi. La urma urmei, a depune1.000.000 lei la o banca reprezinta acelasi lucru cu a depune aceeasi suma de bani la o alta banca. Clientul isi alege banca pe baza unor preferinte personale care, adesea, nu sunt raportate direct la produsul insusi. Banca isi poate retine cel mai bine clientii prin folosirea conceptului “grija fata de client”, realizand prin aceasta cel mai bun serviciu de pe piata.In consecinta, orientarea institutiilor pe aceste piete devine mai degraba “catre clienti”, si nu catre “produs”. Aceasta conceptie se rezuma cel mai bine in afirmatia “Clientul este pe primul loc!”

Aceasta inseamna recunoasterea necesitatilor clientilor ca fiind supreme, intrucat fara clienti nu ar exista banci. A fi prezent in afaceri nu este un drept, chiar si in sectoare importante ale economiei, cum ar fi cel financiar-bancar. Sociabilitatea clientilor trebuie castigata.

Pentru a intelege cat de importanti sunt clientii pentru o banca si importanta concentrarii asupra necesitatilor lor, trebuie analizat impactul optiunilor clientilor in sistemul financiar-bancar. Clientii nu sunt obligati sa faca tranzactii cu o anumita banca, ei pot merge la oricare alta, alte banci incercand sa-i convinga de acest lucru. Cele mai multe banci sunt in cautare de clienti si piete noi pentru produsele/serviciile lor. Se poate constata impactul concurentei. In acest fel creste posibilitatea clientului de a-si alege banca, astfel incat sa ii fie satisfacutecat mai bine necesitatile de produse si servicii financiar-bancare.

Un beneficiu major al unor bune relatii dintre banca si clienti il constituie faptul ca se incurajeaza clientul pentru a cumpara toate serviciile financiar-bancare de la o banca, astfel incat sa fie mai putin tentat sa apeleze la alte banci pentru folosirea integrala sau partiala a serviciilor lor. In acest fel se imbunatateste venitul bancii (si profitul) per client. .

2.Importanţa relaţiei bancă-client pentru activitatea bancară

În sens larg, clientul este o persoană juridică sau fizică care, în mod frecvent sau întâmplator, apelează la serviciile băncii în scopul satisfacerii unor nevoi, producând astfel efecte economice asupra băncii.

În sens restrâns, clientul este persoana juridică sau fizică, având deschise unul sau mai multe conturi în evidenţele băncii, care apelează în mod frecvent şi constant la produsele şi serviciile băncii pentru satisfacerea unor nevoi producând astfel efecte economice asupra băncii.

8

Clienţii băncii sunt dornici de o calitate cât mai bună a serviciilor şi de o gamă diversificată a produselor. Pentru orice bancă, este vital ca produsele şi serviciile pe care le oferă să fie prezentate pe piaţă cu succes, pentru a se atinge obiectivele de creştere şi dezvoltare ale băncii şi, implicit ale sectorului financiar-bancar.

Relaţia dintre client şi bancă este foarte importantă şi necesită să fie întreţinută pentru a asigura loialitatea clienţilor şi pentru a dezvolta cu aceştia relaţii pe termen lung. Atragerea de noi clienţi poate fi mai costisitoare decât menţinerea celor existenţi, menţinerea fondului de clienţi existenţi fiind un obiectiv important al managementului clientelei.

Managementul clientelei trebuie să aibă drept scop menţinerea şi dezvoltarea acestui fond de clienţi, prin întâmpinarea necestităţii lor. Relaţia bancă-client este un element cheie al ofertei băncii, fiind o componentă de bază a ofertei totale de produse şi servicii ale unei bănci.

Cheia menţinerii relaţiei bancă-client este de a-i păstra pe clienţi mulţumiţi. Dacă un client este mulţumit, el va dori să rămână în relaţie cu banca, va folosi din ce in ce mai multe servicii pentru a-şi satisface necesităţile şi va recomanda favorabil banca şi altora. Clienţii fideli pe termen lung sunt cei care vor asigura dezvoltarea băncii. Fidelitatea clientului îmbunătăţeşte imaginea unei bănci şi poate fi sursa excelentă de reclamă. Clienţii băncii nu vor dori să lucreze cu concurenţii băncii, pentru servicii similare, chiar dacă uneori aceştia vor oferi servicii mai ieftine sau rate ale dobânzilor mai atractive.

3.ClientulUna din definitiile cele mai des intalnite ale clientului, se considera a fi “orice

persoana cu care se intra in contact in timpul activitatii zilnice”.In aceste conditii, cum trebuie sa privim contactul, ce trebuie sa intelegem prin contact?

Trebuie sa pornim de la ideea ca o persoana (care poate fi un client potential sau un client real) poate veni in contact cu banca intr-o multitudine de modalitati:• prin reclamele bancii;• prin anunturile bancii in presa;• prin anunturile afisate la sediul bancii;• prin informatii pe care le solicita telefonic;• prin solicitari in scris de informatii sau servicii;• prin prezentarea la banca.

Nu trebuie trecut cu vederea nici faptul ca o persoana poate veni “in contact” cu banca prin intermediul imaginii pe care si-a format-o despre unul sau unii din salariatii bancii, pornind de la comportamentul acestora inafara cadrului bancii. In aceasta ordine de idei, este demn de precizat ca, pana la urma, cea mai buna reclama a bancii o constituie receptarea favorabila a salariatilor sai de catre actualii sau potentialii clienti. O asemenea receptare se poate obtine numai printr-o comportare ireprosabila in viata particulara.

Exista pareri conform carora clientii se impart in:• clienti interni;• clienti externi.

Aceasta impartire este explicata de situatia reala in care, chiar daca cineva nu lucreaza in mod direct pentru clientii externi, in mod sigur el lucreaza pentru altcineva care vine in contact direct cu clientii externi.

Orice angajat serveste, in ultima instanta, clienti externi, desi unii fac acest lucru indirect, prin intermediul unui coleg sau compartiment de lucru. Intr-o banca por fi date numeroase asemenea exemple.

9

4.Ce trebuie sa se inteleaga prin relatia banca - client -Relatia banca - client este un proces care se desfasoara continuu, avand ca scop principal satisfacerea cerintelor clientului.-Relatia banca - client, devine, in esenta, o atitudine ce trebuie imbratisata de intregul personal, punand clientul in cetrul atentiei bancii.-Dorinta de satisfacere a cerintelor clientului trebuie sa se manifeste de la primul nivel ierarhic, prin efortul permanent de imbunatatire a serviciilor oferite de banca.-Desfasurarea relatiei banca - client in cele mai bune conditii cere o buna conlucrare de echipa, deci relatii bune de comunicare intre compartimente, intre salariati.-Ridicarea calitativa a relatiei banca - client presupune pregatire permanenta la toate nivelurile.-Gandirea si planificarea activitatii bancii trebuie indreptata spre intelegerea cerintelor clientului. Acestea vor face ca obiectivele bancii sa devina mai clare.-Stabilirea, supravegherea si controlul modului in care se desfasoara relatia banca - client vor releva faptul ca ea se poate si trebuie imbunatatita continuu.

5.Avantajele cunoasterii relatiei banca – clientDaca banca doreste sa supravietuiasca si sa aiba succes, ea are nevoie de clientii sai.

Daca nu exista clienti, nu exista activitate. Satisfacerea cerintelor clientilor este deci esentiala pentru pastrarea clientilor si pentru a evita mutarea lor la alte banci.

Clientul multumit de serviciile oferite este cel mai bun si mai ieftin instrument de marketing. Un client satisfacut va spune prietenilor si colegilor lui ce servicii bune i-au fost oferite si astfel, acest lucru va aduce noi clienti.

Un numar mai mare de clienti va conferi bancii o pozitie avantajoasa in cadrul concurentei si deci, un mai mare segment de piata. Adica: o buna relatie banca - client = un segment mai mare de piata = profituri mai mari.

Ridicarea standardelor relatiei banca - client presupune relatii bune de comunicare in cadrul bancii si o permanenta pregatire a personalului. Drept rezultat, personalul va incepe sa se simta mult mai stapan pe sine. Aceasta va avea un efect pozitiv asupra moralului personalului.

Lucrul in echipa va arata fiecarui salariat cat este de importanta propria sa contributie la derularea activitatii, marind in acest fel constientizarea eficacitatii muncii depuse.

Companiile raspandite in intreaga lume cauta sa realizeze un produs sau sa ofere servicii de inalta calitate. Satisfacerea clientului este, desigur, esentiala in conceptul global de calitate.Aceasta strategie destinata perfectionarii calitatii se numeste Total Quality Management (TQM) = managementul care urmareste cresterea calitatii.

Conceptul TQM a aparut in Japonia, imediat dupa cel de-al doilea razboi mondial. Bunurile japoneze erau renumite ca fiind ieftine, dar de slaba calitate. Un statistician american, dr. W.Eduards Deming, a demonstrat unui grup de industriasi japonezi ca, punand accentul pe calitate, vor putea concura si vor putea invinge companiile americane, furnizand bunuri trainice si la preturi scazute. Cu cateva mici exceptii, companiilor americane le-au trebuit inca 30 de ani sa inteleaga importanta TQM-ului. Astazi el s-a extins si in Europa.

Desi TQM-ul a inceput prin a fi aplicat in industrie, el se extinde astazi si asupra sferei serviciilor si chiar organizatiile cu departamente prioritar publice urmaresc calitatea, eficacitatea si eficienta organizatiilor lor.

10

Intr-o perioada relativ scurta de timp, sute de companii din lumea intreaga au constatat ca este esential pentru ele sa-si concentreze atentia asupra calitatii pentru a putea supravietui si pentru a se putea dezvolta in continuare. Relatia banca - client va fi o reflectare a calitatii serviciilor oferite de catre banca.

Problema calitatii incepe de la cel mai inalt nivel al conducerii si ea trebuie incurajata pe toate nivelurile.

Conducerea trebuie sa incurajeze personalul din subordine sa-si schimbe atitudinea si comportamentul. Toate compartimentele trebuie sa fie implicate si sa ia parte in mod egal la efortul de a atinge niveluri superioare de calitate.

Atingerea calitatii superioare necesita cooperarea si vointa fiecaruia in parte de a se implica in acest proces. Fiecare dintre participanti este raspunzator pentru calitatea serviciilor oferite.

EVALUAREA RELATIEI BANCI - CLIENT IN CADRUL BANCII

Pentru fiecare dintre caracteristicile principale exista cateva exercitii simple care pot fi utilizate pentru a stabili nivelul la care se afla relatia banca - client in banca.1. Servirea prompta • Preluarea imediata a apelului telefonic.Trebuie analizat timpul in care se face transferul unui apel telefonic prin centrala, sau cat dureaza pentru a i se comunica celui care a facut apelul ca persoana cautata nu este in birou sau in cladire.• Informatii rapide, clare si concise.Analizare in cadrul colectivului de lucru a tuturor documentelor, informatiilor sau scrisorilor trimise in cursul unei saptamani (de exemplu saptamana care tocmai s-a incheiat) clientilor. Este de urmarit mai ales rapiditatea cu care s-a raspuns si calitatea raspunsului dat.• Rapiditatea serviciului oferit.Daca sunt cozi la ghisee, trebuie calculat timpul si stabilit care este situatia lor la diferite momente ale zilei, pentru a gasi o modalitate de a micsora timpul de sedere la coada (de exemplu: prin introducerea unui casier suplimentar la anumite ore de varf). • Solutionarea rapida a nemultumirilor.Dintr-o lista continand toate problemele pe care le-au ridicat clientii sau colegii in ultima saptamana, cat la suta au fost rezolvate?2. Atitudini pozitive • Atitudinea angajatilor.Personalul zambeste clientilor? Vorbesc politicos si amabil intre ei? Cand s-a intamplat ultima oara ca unul din angajati sa-si iasa din fire in fata unui coleg sau a unui client?• Respectarea promisiunilor.Trebuie analizat daca s-au putut tine sau nu promisiunile facute clientilor.• Informarea permanenta a clientului.Trebuie luate in considerare problemele si plangerile venite din partea clientilor sau a colegilor. Trebuie dat, de fiecare data, un raspuns si trebuie clarificate neintelegerile sau problemele care au fost lasate deoparte.• Atitudine onesta si deschisa in relatia cu clientul.Nu trebuie omise informatii care i-ar putea fi vitale clientului.

11

3. Sisteme eficiente • Sisteme care functioneaza.Se poate face un test: sa fie rugati cativa prieteni sau vecini sa vada cum este organizat serviciul de deservire a clientilor bancii si sa vina sa spuna, obiectiv, concluziile.• Mici imbunatatiri.Impreuna cu tot personalul din subordine, este indicata gandirea, impreuna a cator mai multe posibilitati de a face un pic mai mult pentru clienti.• Atentia acordata detaliilor.Dicutii cu echipa de lucru, despre importanta pentru client a celui mai mic detaliu.4. Personal de inalta calificare • Personal cu nivel ridicat de cunostinte.Personal care stie ce rol indeplineste fiecare din angajati, care cunoaste functiile tuturor departamentelor, care cunoaste toate tipurile de servicii pe care le ofera banca si stie sa explice cum pot utiliza clientii aceste servicii.• Personal care isi asuma responsabilitati.Personalul din “prima linie” trebuie sa detina suficiente informatii pentru a furniza raspunsuri adecvate clientilor si nu are permanenta nevoie de altcineva care le detine.• Personal care lasa o impresie buna clientilor.Ordinea si curatenia este foarte importanta in locul unde se primesc clientii. Angajatii trebuie sa incerce sa arate intotdeauna eleganti si prezentabili la serviciu.

CUM SE STABILESTE CE ANUME ISI DORESTE CLIENTUL

1. Strangerea informatiilor despre client

Inainte de a implementa programul de relatii banca-client este necesara o atenta cercetare pentru a stabili urmatoarele:• cine sunt clientii;• ce particularitati au;• daca sunt sau nu multumiti de produsele sau serviciile oferite in mod obisnuit.Clientii persoane juridice pot fi clasificati dupa tipurile de produse financiare pe care le utilizeaza, dupa sumele implicate (solduri, fluxul de numerar), dupa utilizarea creditelor etc.

Relatia banca-client este si trebuie sa fie sustinuta de ambianta a doi factori: oferta bancii cu tot ce poate cuprinde specificul serviciilor bancare si factorul uman capabil sa materializeze aceasta oferta.

In aceasta combinatie elementul dinamic este lucratorul de banca. Prin modul in care acesta concepe relatia bancii cu clientul, el poate provoca efectele dorite in afacerile bancii, sau dimpotriva.

Comportamentul si atitudinea noastra fata de client nu sunt intamplatoare, ele trebuie sa fie bine conduse si in cunostinta de cauza.

Daca dorim intr-adevar sa ne demonstram eficienta si aportul la bunul mers al bancii, atunci trebuie sa intelegem ca un factor determinant il constituie calitatea acestei relatii.

In acest sens, cel putin doua lucruri ne intereseaza cu prioritate:1. asigurarea clientului cu servicii si produse de cea mai buna calitate;2. cunoasterea clientului in sensul cel mai larg posibil.

Numai prin rezolvarea acestor doua cerinte putem avea certitiudinea contributiei nostre la consolidarea relatiei banca-client.

12

Procesul legislativ de modernizare a normelor juridice ce compun dreptul financiar romanesc este in curs, pentru a fi puse in concordanta cu cerintele tranzitiei la economia de piata. In acest conditii, paralel cu noile reglementari, dreptul financiar contine, in continuare, norme juridice adoptate anterior Revolutiei din Decembrie 1989, ceea ce creaza multiple greutati. De aceea, accelerarea procesului legislativ, mai ales in domeniul financiar, prin adoptarea de legi necesare modernizarii sistemului bugetar, fiscal si valutar in acord cu cerintele economiei de piata.

In acelasi timp, va trebui accelerata activitatea legislativa in vederea armonizarii legislatiei prezente si viitoare a Romaniei cu cea a Uniunii Europene, ca o conditie importanta a integrarii economice a tarii noastre in Uniune.

Armonizarea legislatiei se va extinde, in special in urmatoarele domenii: legea vamala, legea bancara, conturile si taxele societatilor, proprietatea intelectuala, protectia fortei de munca si a locurilor de munca, securitatea sociala, serviciile financiare, regulile de concurenta, protectia vietii si sanatatii oamenilor, animalelor si plantelor, protectia consumatorilor, impozitarea indirecta, standardele si normele tehnice, legile si reglementarile in domeniul nuclear, transport si mediu.

Cap. II. Structura organizatorică a societăţii bancare

2.1. Prezentare

Banca există pentru clienţii săi. Ca instituţie şi activitate, ea a apărut pe o anumită treaptă de dezvoltare a societăţii, datorită nevoii oamenilor de a efectua diverse tranzacţii.

Evoluţia societăţii omeneşti în toate domeniile şi, în special, în economie a impus adaptarea activităţii bancare la noile cerinţe, lucru ce a necesitat nu doar modernizarea şi dezvoltarea serviciilor oferite de bănci clienţilor, dar şi apropierea de aceştia.

Legea privind activitatea bancară (nr.33/1991) prevede: “Structura organizatorică, conducerea şi administrarea societăţilor bancare se stabilesc prin statutele proprii.” (art.4) Fiecare bancă este persoană juridică, fiind organizată ca societate comercială bancară pe acţiuni. În ceea ce priveşte structura reţelei de unităţi a Raiffeisen Bank, aceasta este împărţită în:

Centrala băncii; Sucursale judeţene şi sucursala municipiului Bucureşti; Agenţii; Reprezentanţe.

Această reţea naţională de sucursale, agenţii şi reprezentanţe ajunge la un număr de 210 de locaţii (41 de sucursale, 146 de agentii, 23 de reprezentante).

13

2.2. Conducerea societăţilor bancare

Pentru buna desfăşurare a activităţii, la nivelul fiecărei bănci se stabilesc organe de conducere, care să asigure procesul de coordonare, conducere şi decizie. Organigrama ierarhică a bănci Raiffeisen Bank s-ar prezenta astfel:

Organigrama Raiffeisen Bank Romania

Divizia Presedinte

Divizia Retail Divizia Corporatii

Divizia Trezorerie si Piete de Capital

Divizia Operatiuni si IT Divizia Risc

Directia Control Financiar si Contabilitate

Directia Audit

Directia Juridic & Conformitate

Directia Secretariat General

Directia Resurse Umane

Directia Relatii Publice

Raiffeisen Leasing Romania

Raiffeisen Banca pentru Locuinte

Aria Marketing si Comunicare

Aria Credite Persoane Fizice

Directia Management Pasive

Directia IMM

Directia Carduri

Directia Proiecte Speciale Retail

Aria Vanzari si Distributie

Aria Clienti Corporativi

Directia Sector Public

Directia Institutii Financiare

Aria Produse pentru Corporatii si Management Know-How

Aria Trezorerie si Arbitraj

Directia Managementul Bilantului si Portofoliului

Departamentul Middle Office

RCI

RAM

Aria Operatiuni

Directia Informatica si Comunicatii

Aria Organizare, Dezvoltare si Management Procese

Directia Logistica

Directia Securitate Bancara

Directia Achizitii

Directia Credit Risc - Corporatii si IMM

Directia Administrare, Control, Garantii

Directia Restructurare & Recuperare Credite

Directia Consumer Risc

Departamentul Analiza Financiara si Rating

Directia Grup Risc Control si Managementul

2.3. Centrala băncii

Societăţile bancare, prin centralele lor, îndeplinesc funcţia de coordonare pentru toate activităţile ce se desfăşoară în sucursalele, filialele şi agenţiile din subordine acestea

14

neavând personalitate juridică, asigurând aplicarea corectă a legilor, hotărârilor şi a tuturor actelor normative ce guvernează activitatea bancară.

Dintre funcţiile exercitate de centrală enumerăm: Elaborează strategia de dezvoltare a băncii; Stabileşte politica de creditare, dezvoltare în ţară şi străinătate sau de fuziune şi

achiziţii; Efectuează studii de marketing; Acordă servicii de consultanţă, audit; Oganizează acţiuni de pregătire a cadrelor; Iniţiază colaborări cu bănci din ţară şi străinătate; Asigură lichidităţi şi fonduri de creditare unităţilor subordonate (filiale, sucursale,

agenţii); Stabileşte nivelul dobânzilor şi comisioanelor; Stabileşte plafoane de credite pentru unităţile subordonate; Contactează împrumuturi şi plasamente de pe piaţa interbancară; Asigură echilibrul între resurse şi plasamente; Elaborează norme pentru fiecare activitate şi serviciu în parte (decontări, operaţiuni

de casă, încasări şi plaţi, evidenţa contabilă, creditare etc.); Angajează, promovează, concediază personalul de conducere din unităţile

subordonate.

2.4. Structura organizatorică a filialei, sucursalei şi agenţiei

În teritoriu, unităţile subordonate centralei acţionează ca reprezentante ale acesteia, aplicând politica şi strategia centralei băncii. Structura organizatorică cuprinde compartimente care asigură desfăşurarea activităţii la nivelul teritoriului unde ele acţionează. Conducerea acestor unităţi este asigurată de director, director economic, şef agenţie, contabil-şef şi comitetul de credite constituit din cadrele de conducere ale unităţii.

2.4.1. Sucursalele

Sucursalele se constituie în nuclee ale activităţii desfăşurate de societăţile bancare la nivel judeţean. Rolul lor constă în coordonarea, îndrumarea şi controlul activităţii operative desfăşurate în unităţile din subordine (filiale, agenţii).

Sucursalele au autonomie operativă şi de gestiune, în limita unor competenţe delegate de centrală şi în acest caz, activitatea bancară se desfăşoară pe departamente/compartimente specializate. Astfel, în general, la nivelul unei sucursale judeţene, se regăsesc compartimente de:

15

Coordonare; Trezorerie; Creditare; Operaţiuni valutare; Casierie; Conturi şi viramente; Decontări intrabancare; Informatică; Contabilitate; Control; Juridic.

Principalele atribuţii care se regăsesc la nivelul sucursalelor judeţene ale societăţilor bancare sunt:

Coordonare de ansamblu, la nivelul judeţului sau municipiului Bucureşti, a problemelor de creditare, operaţiunilor de încasări şi plăţi fără numerar, operaţiuni cu numerar şi de casierie;

Întocmirea de situaţii privind evidenţa, prognoza şi administrarea trezoreriei;

Defalcarea plafoanelor de credite, pe fiecare filială şi agenţie din subordine, cu urmărirea şi administrarea, în bune condiţii a resurselor de creditare;

Realizarea de lucrări de analiză şi informare privind creditele; Analizarea activităţilor desfăşurate la nivelul judeţului şi luarea

măsurilor ce se impun; Verificarea, analizarea şi centralizarea balanţelor, bilanţurilor şi dărilor

de seamă, bugetelor de venituri şi cheltuieli ale unităţilor din subordine; Urmărirea şi asigurarea controlului tuturor activităţilor desfăşurate de

unităţile din subordine; Măsuri ce se impun în legătură cu pregătirea profesională a

personalului; Analizarea şi valorificarea materialelor întocmite de organele de

control ale serviciului de coordonare, cu urmărirea îndeplinirii măsurilor stabilite.

2.4.2. Agenţii

Agenţiile sunt unităţi teritoriale, operative ale societăţilor bancare. Ele funcţionează în oraşele mai importante din cadrul judeţelor şi, în unele cazuri la nivelul sectoarelor din municipiul Bucureşti, fiind subordonate sucursalelor şi având la rândul lor, după caz, în

16

subordine agenţii. Agenţiile au autonomie gestionară şi operativă, în limita competenţelor acordate de centrala băncii.

Agenţiile ca şi sucursalele îşi desfăşoară activitatea pe mai multe compartimente specializate, şi anume:

Compartiment de creditare; Compartiment operaţiuni valutare; Compartiment conturi şi viramente; Compartiment contabilitate, informatică; Compartiment secretariat administrativ; Compartiment casierie; Compartiment juridice şi contencios.

Principalele atribuţii ale agenţiilor pot fi grupate astfel: Răspund, prin conducerea numită de Consiliul de Administraţie, în faţa

centralei, de activitatea desfăşurată în unităţile din subordine; Se conformează cerinţelor şi evidenţelor sucursalelor; Organizează şi conduc activitatea desfăşurată de unităţile din subordine; Raportează sucursalelor informaţiile privind activitatea desfăşurată în cadrul

filialei şi în unităţile din subordine; Relaţii cu clienţii privind:

- Activitatea de creditare, în lei şi valută, a persoanelor fizice şi juridice;- Operaţiuni legate de deschiderea de conturi, şi operarea în conturi;- Operaţiuni de schimb valutar;- Consultanţă.

Îndeplinesc atribuţiile stabilite de centrală pe linie de personal, salarizare şi organizare. Unităţiile bancare din judeţul Olt sunt: Agenţia Olt; Agenţia Select; Agenţia Minulescu; Agenţia Crişan; Agenţia Balş; Agenţia Caracal; Agenţia Corabia; Agenţia Drăgăneşti Olt; Agenţia Scorniceşti; Agenţia Slatina.

17

Structura organizatorică a Agenţiei Olt este:

Cap. III. Sistemul informaţional bancar şi automatizarea operaţiunilor bancare

3.1. Sistem informaţional

Activitatea bancară în general, organizarea controlului şi conducerea băncilor se constituie ca efect al deciziilor pe baza cărora are loc execuţia. Legătura între activitatea de decizie şi cea de execuţie se realizează printr-un flux continuu de informaţii, în cadrul sistemului informaţional bancar.

Fluxul informaţional bancar

Director Agenţie

Ofiţer Tranzacţii Consilier clienţi Ofiţer Tranzacţiiclienti Casier Analist credite

retail

Persoane fizice Persoane juridice

18

Decizia, ca parte componentă a activităţii de conducere şi control, presupune emiterea dispoziţiilor corespunzătoare obiectivelor urmărite a se realiza în cadrul atribuţiilor băncilor, având şi un rol de autoreglare a acestora.

Activitatea de execuţie presupune efectuarea operaţiilor bancare, potrivit dispoziţiilor ce decurg din decizie, potrivit metodologiei şi normelor legale în vigoare.

Sistemul informaţional bancar este constituit din ansamblul mijloacelor şi metodelor prin care se realizează colectarea, prelucrarea şi transmiterea informaţiilor, reprezentând o premisă a organizării raţionale şi eficiente, atât a activităţii de conducere coordonare şi control, cât şi a celei operative.

Organizarea sistemului informaţional bancar presupune, cu prioritate, o structurare a informaţiilor corespunzător necesităţilor curente şi de perspectivă în ceea ce priveşte prelucrarea automată a datelor.

Datele ce stau la baza sistemului informaţional bancar au ca sursă, atât evidenţa contabilă, operativă şi statistică proprie băncilor, cât şi a agenţilor economici în calitate de titulari de conturi.

Sistemul informaţional bancar este supus unui proces continuu de îmbunătăţire, de perfecţionare a principalelor sale laturi. Perfecţionarea sistemului informaţional bancar presupune ca volumul de informaţii bancare să fie redus la strictul necesar, utilitatea fiind principalul criteriu de selecţie.

Preluate în sistemul informaţional bancar, datele se transpun în informaţii bancare, care pot fi structurate, astfel:

a) Din punct de vedere al gradului de prelucrare:- elementare- complexe

Informaţiile bancare elementare precizează aspectul direct măsurabil, cum ar fi, de exemplu, numerarul încasat, cecuri de călătorie achitate etc. Spre deosebire de acestea, informaţiile bancare complexe sunt cele rezultate din prelucrarea datelor primare. În acest

DECIZIE SISTEMULINFORMAŢIONALBANCAR (SIB)

EXECUŢIE

intrări ieşiri

ieşiri intrări

19

sens putem exemplifica informaţiile referitoare la creditele acordate, execuţia de casă a bugetului statului, activitatea de decontări etc.

Informaţiile bancare complexe, în funcţie de gradul de prelucrare, pot fi definitive sau intermediare. În timp ce informaţiile bancare definitive ne apar ca rezultate finale, cele intermediare urmează să fie supuse ulterior şi altor prelucrări.

b) După momentul desfăşurării operaţiilor bancare, informaţiile bancare se pot clasifica în:

- operative- postoperative- previzionale

Informaţiile bancare operative evidenţiază starea curentă şi facilitează posibilitatea urmăririi directe a evoluţiei activităţii bancare.

Faţă de acestea, informaţiile postoperative sunt cele care se manifestă după efectuarea operaţiilor pe care le reflectă. Ele au ca sursă de date evidenţa contabilă şi statistică şi servesc pentru luarea de măsuri corespunzătoare, menite să asigure înlăturarea unor deficienţe.

Informaţiile previzionale se referă la operaţiile care se vor produce în viitor şi se utilizează, cu prioritate, în activitatea de programare bancară.

Ca rezultat al prelucrării datelor, informaţiile se constituie într-un flux informaţional bancar care se manifestă, atât în afara unităţilor bancare, cât şi în cadrul lor.

Fluxurile informaţionale ce au loc în afara unităţilor bancare pot fi între verigile bancare (filială, sucursală, centrală) sau între acestea şi titularii de conturi.

Complexitatea sistemului informaţional bancar impune ca la baza organizării, funcţionării şi eficienţei sale să se situeze o serie de principii, cum ar fi:

1) conceperea şi funcţionarea sistemului informaţional bancar în funcţie de structura organizatorică a unităţilor bancare (filiale, sucursale, centrale). Se va urmări reducerea volumului şi frecvenţei transmiterii informaţiilor pe măsura trecerii lor de la verigile inferioare la ce superioare. Reducerea pe trepte organizatorice a volumului de informaţii, la nivelul celor strict utile, fără a afecta calitatea deciziilor, duce la sporirea eficienţei sistemului informaţional;

2) ierarhizarea informaţiilor bancare după importanţă şi gradul de operativitate. În cadrul acestui principiu, unele informaţii bancare se impun a fi transmise mai rapid (telegrafic, telex), altele mai puţin rapide (letric). Se va urmări optimizarea evidenţelor şi a fluxurilor de informaţii având drept criteriu accelerarea operaţiilor bancare;

3) concentrarea şi centralizarea informaţiilor bancare, acţiuni ce contribuie la înlăturarea paralelismelor, la asigurarea informării operative şi sporirea eficienţei activităţii bancare;

20

4) tipizarea documentelor bancare ţinând cont de forma şi elementele pe care acestea le conţin. Se va avea în vedere unificarea codificării operaţiilor, a documentelor în care se reflectă şi adaptarea documentaţiei bancare la cerinţele automatizării operaţiilor bancare;

5) aprecierea eficienţei îmbunătăţirilor aduse sistemului informaţional bancar prin aplicarea în practică a acestora cu cheltuieli cât mai scăzute şi într-o perioadă de timp cât mai mică;

6) conceperea, organizarea şi funcţionarea sistemului informaţional bancar în funcţie de eficienţa lui economică. Aceasta se poate aprecia, în mod direct, prin utilitatea şi operativitatea informaţiilor culese, prelucrate şi transmise, prin promptitudinea şi calitatea deciziilor luate. În concluzie, eficienţa economică a sistemului informaţional bancar este determinată de efectele economice ale activităţii unităţilor bancare, a titularilor săi de conturi.

3.2. Sistemul informatic

Noţiunea de sistem informatic este legată de informatizarea activităţii organizaţiei, adică folosirea echipamentelor hardware şi software pentru organizarea şi administrarea informaţiilor, fiind o componentă a sistemului informaţional, cu o sferă de cuprindere sensibil mai restrânsă.

Caracteristica principală a unui sistem informatic bancar modern este nivelul de conectivitate asigurat între factorii implicaţi în activitatea bancară. Din acest punct de vedere evoluţia sistemelor informatice bancare presupune implementarea succesivă sau directă a următoarelor tipuri de sisteme informatice:

sisteme informatice bancare fără conectivitate: sunt caracterizate prin existenţa unor PC-uri independente pe care rulează aplicaţii specifice anumitor compartimente: contabilitate, creditare etc. Transferul de date între calculatoare este asigurat de regulă prin intermediul suporţilor externi (dischete). Acest tip de sisteme informatice este întâlnit îndeosebi în unităţile bancare de dimensiuni mai mici (agenţii, filiale);

sisteme informatice bancare cu conectivitate locală: sunt sisteme informatice bazate pe reţele locale de calculatoare;

sisteme informatice bancare cu conectivitate globală: sunt sisteme informatice bazate pe reţele de arie întinsă (WAN) care conectează reţelele locale (LAN) ale unităţilor bancare.Construirea unui sistem informatic pleacă de la întrebarea: ce activităţi

informatizăm? şi continuă cu răspunsul la întrebarea: cum? Un sistem informatic bancar este astfel conceput încât să automatizeze un set cât mai

mare din operaţiile curente ale băncii şi să asigure informaţiile strategice, tactice şi operaţionale necesare procesului decizional.

21

Principalele activităţi desfăşurate de către o bancă comercială sunt:- atragerea de resurse băneşti de la populaţie şi de la agenţii economici sub formă de

depozite la termen sau la vedere;- acordarea de credite;- operaţii de plăţi şi decontări în lei sau în valută;- operaţii valutare: schimb valutar, licitaţii valutare.Activităţile desfăşurate de bănci sunt bazate pe succesiuni de operaţii efectuate strict

în concordanţă cu normele şi regulamentele în vigoare. Din punct de vedere al locului în care se realizează diversele operaţii bancare, acestea se împart în: operaţii front office şi operaţii back office.

Front office grupează operaţiile care reprezintă interacţiunea nemijlocită cu clienţii băncii: accesul la conturi şi furnizarea de informaţii despre serviciile oferite de bancă.

Back office cuprinde operaţiile transparente pentru clienţii băncii, dar care asigură funcţiile vitale ale unei bănci.

Raportul între operaţiile front office, respectiv back office diferă sensibil de la o activitate bancară la alta. Pe de altă parte, pentru buna funcţionare a băncii există o serie de activităţi de bază care au în mod exclusiv caracter back office: contabilitate internă, administraţie, gestiune conturi şi calcul dobânzi, împachetarea şi depozitarea numerarului etc.

În cadrul grupului Raiffeisen Bank România, principalele activităţi ce fac obiectul procesării automate sunt următoarele:

gestionarea diverselor tipuri de depozite şi clienţi; gestionarea sistemului de credite specifice; operaţiuni de scont cu efecte comerciale; operaţiuni de colectare şi plăţi; operaţiuni curente de ghişeu; operaţiuni de transfer şi clearing; controlul operaţiunilor de deconturi cu alte bănci; gestionarea sistemului de evidenţă contabilă analitică şi sintetică; contabilitatea veniturilor şi cheltuielilor; activitate de personal salarizare.

Tot aici distingem şi principalele etape în realizarea unui sistem informatic bancar distribuit, şi anume:

1. Computerizarea nucleului (sistem monitor). Nucleul este reprezentat de centrala băncii;

2. Computerizarea punctelor din reţea ca subsisteme gestionate de sistemul monitor. Aceste subsisteme sunt reprezentate de sucursale, filiale, agenţii;

22

3. Descentralizarea şi optimizarea serviciilor de prelucrare;4. Proiectarea reţelei bancare;5. Informaţii şi servicii cu publicul.

În cazul Raiffeisen Bank sistemul informatic folosit este B.A.S.I.S.

Scopul acestui sistem este de a ne asigura de faptul că noile sisteme ale băncii precum şi procedurile aferente oferă servicii de înaltă calitate pentru clienţi, optimizate pentru a fi flexibile, eficienţa şi productivitate cu riscuri operaţionale şi financiare minime (zero).

ObiectivulPlanul strategic de dezvoltare solicită îmbunătăţirea capacităţii bancare comerciale şi

de retail, pentru ca ea să-şi menţină şi să-şi îmbunătăţească poziţia pe o piaţă competitivă. Cerinţele cheie pentru viitoarea competitivitate sunt:

Asigurarea unor servicii mai bune şi mai eficiente pentru clienţi Produse mai flexibile, mai capabile şi cu un grad mai ridicat de inovaţie Noi canale de distribuţie si mecanisme de livrare Informaţii şi rapoarte superioare către conducere Un control mai bun al costurilor şi o gestionare mai bună a riscului

Automatizarea constituie o necesitate strategică pentru:

A susţine extinderea volumului de clienţi, conturi şi tranzacţii A îmbunătăţi serviciile şi timpul de răspuns faţă de clienţi A susţine produse şi servicii inovatoare ce pot fi livrate rapid A îmbunătăţi informaţiile către conducere şi controlul operaţional.

23

CENTRUL INFORMATICTerminal VSAT instalat pentru gestionarea reţelei de telecomunicaţii

CENTRALA

ICBS: nucleul sistemului bancarconţine:Contabilitate şi contabilitate generalăDezvoltarea şi administrarea produselorGestionarea clienţilorCreditarea clienţilorContabilitatea clienţilorGestionarea tranzacţiilorTrezorerie internă şi raportare regulatăRaportare către conducere

MIDAS/LEO – sistemul bancar operaţiuni valutare susţine:Trezoreria valutarăOperaţiuni de dealing in “front office”Creditare şi finanţare în valută

SUCURSALE:

-terminale VSAT locale care primesc şi transmit date între sistemele PC-LAN(ABT şi ICBS GUI) şi cel central ICBS din centrală.

ABT susţine:Operaţiuni de ghişeu din unitatea operativăInterogări clienţiTranzacţii cu numerar şi la ghişeuVerificarea specimenelor de semnatură/parolăSusţine tranzacţii off line

EMULAREA ICBS GUI:Asigură un acces prietenos pentru utilizatori către toate funcţionalităţile sistemului ICBS, în ceea ce priveşte clientul şi contul

CENTRUL INFORMATICsuport pentru aplicaţiile centrale:-ICBS, MIDAS/LEO pentru maşina IBM AS/400, PC-LAN-“hub” pentru telecomunicaţii prin satelit USAT

24

Cap. IV. Conturile bancare

4.1. Deschiderea conturilor

Deschiderea unui cont este, în cele mai multe cazuri, începutul relaţiei între bancă şi client. Este important ca această relaţie să decurgă corect, atât din punctul de vedere al clientului, cât şi din cel al băncii, respectându-se cadrul legislativ.

Precedura privind solicitarea deschiderii unui cont

Potrivit legii nr.33/1991 privind activitatea bancară şi Regulamentul BNR privind operaţiunile valutare, băncile sunt autorizate să deschidă conturi persoanelor fizice şi juridice româneşti străine. Acest drept al băncilor se regăseşte în autorizaţia de funcţionare eliberată acestora de BNR şi în Statutul de organizare şi funcţionare al fiecărei bănci comerciale.

Relaţia dintre bancă şi client începe odată cu deschiderea şi cu depunerea primei sume. Când se solicită deschiderea unui cont bancar, este important ca banca să obţină mai multe informaţii despre noul său client. Practica arată că este prudent ca banca să-şi formeze o imagine cât mai completă privind potenţialul client, mai ales în cazul în care se apreciază că acesta este interesat, în prezent sau în viitor, de posibilităţile de creditare ale băncii.

La deschiderea unui cont, clienţii persoane fizice trebuie să prezinte un act de identitate şi, bineînţeles, cererea de deschidere a contului.

Este posibil ca prima sumă care va intra în cont să provină dintr-un cec pe care clientul îl are de încasat. Desigur în baza sumei ce urmează a fi încasată prin cecul respectiv se pot efectua plăţi fără să se mai aştepte încasarea banilor de la banca asupra căreia a fost tras cecul. Prudenţa bancară nu permite ca un client nou să retragă fondurile care urmează să-i intre în cont printr-un cec emis în favoarea sa, până în momentul în care se primeşte confirmarea că cecul a fost onorat de banca asupra căreia a fost tras.

Dacă doresc să deschidă un cont, clienţii persoane juridice rezidente, care desfăşoară activităţi comerciale, trebuie să prezinte băncii, odată cu cererea de deschidere a contului şi următoarele documente:

1. Contractul de societate, ştampilat şi autentificat la Notariat;2. Statutul societăţii, autentificat la Notariat;3. Certificatul de înmatriculare la Registrul Comerţului;4. Înregistrarea societăţii la Direcţia Generală a Finanţelor Publice şi Controlului

Financiar de Stat;

25

5. Hotărârea judecătorească (rămasă definitivă) – privind autorizarea funcţionării societăţii şi constituirea legală a acesteia, în conformitate cu Legea 31/1990;

6. Extras din procesul verbal al Adunării Generale a Acţionarilor privind abordarea nominală a conducerii societăţii şi a persoanelor împuternicite cu drept de semnătură în bancă;

7. Codul fiscal şi amprenta ştampilei;8. Dovada existenţei spaţiului în care îşi desfăşoară activitatea;9. Fişa cu specimenele de semnături ale persoanelor cu drept de semnătură în bancă şi

a persoanelor împuternicite a reprezenta valabil societatea.În cazul persoanelor juridice cu scop nelucrativ (non-profit), sunt necesare

documentele menţionate la punctele 2,5 şi 6 (precum şi amprenta ştampilei).Unele bănci, potrivit normelor proprii, solicită în cazul societăţilor comerciale şi alte

documente privitoare la activitatea firmei, cum ar fi: planul de afaceri al societăţii, bilanţul economic pe ultimul an sau, după caz, raportul privind exerciţiul bugetar şi financiar.

Pentru a obţine cât mai multe informaţii referitoare la noul client şi pentru a evita un interviu direct cu prea multe întrebări, băncile preferă să folosească formulare de cerere ce vor standardiza informaţiile primite, evitându-se posibilitatea ca o informaţie relevantă despre un client să fie omisă.

Pe lângă obţinerea informaţiilor necesare despre un client nou, banca trebuie să obţină şi specimenele de semnături cerute pentru un cont. Acest lucru se realizează printr-un document în care sunt desemnate persoanele ce pot opera în acel cont şi specimenele de semnături ale acestora.

Conturile personale pot fi deschise numai în numele unei persoane, dar, în general, deţinătorul contului poate mandata maxim două persoane care să aibă drept de semnătură pentru acest cont

26

27

4.2. Deschiderea de conturi curente şi de depozit (persoane fizice) în cadrul Raiffeisen Bank

În cazul Raiffeisen Bank S.A., aceasta deschide conturi curente şi de depozit în lei şi/sau valută la cererea expresă a clienţilor(persoane fizice) . Conturile se deschid de către unităţile operative (sucursale, agenţii, reprezentanţe), în conformitate cu normele elaborate de Bancă în acest scop prin completarea formularelor standard ale băncii.

Titularul contului poate numi unul sau doi împuterniciţi, care au dreptul de a efectua operaţiuni în cont.

Asupra sumelor aflate în conturile deschise (curente şi de depozit) în evidenţa Băncii, pot dispune liber, cu respectarea normelor în vigoare, următoarele persoane:

Titularul contului; Persoanele împuternicite de titular, numai pe timpul vieţii titularului; Moştenitorii titularului, care dovedesc cu certificat de moştenitor sau cu hotărâre

judecătorească această calitate.Banca poate efectua plăţi din conturile deschise, fără acordul titularului, numai pe

bază de hotărâri judecătoreşti rămase definitive şi a altor titluri executorii prevăzute de lege.Banca va efectua operaţiunile dispuse de clienţii săi în ordinea dispunerii operaţiunii

şi în limita disponibilului din conturile acestora, cu respectarea regulilor şi uzanţelor Băncii.

4.3. Funcţionarea conturilor

Prin supravegherea permanentă a contului, banca obţine diferite informaţii cum ar fi: posibilitatea de a oferi clientului noi produse şi servicii bancare, ca urmare a modificărilor survenite în activitatea clientului (reflectate în rulajul contului), corectitudinea operaţiunilor derulate prin cont, utilizarea corectă a creditelor, corespunzător destinaţiei pentru care au fost acordate. Prin urmărirea funcţionării unui cont, banca poate descoperi şi semnale de avertizare asupra deteriorării situaţiei financiare a clientului.

Surse de informaţiiCecuri Urmărind plăţile prin cec ale clienţilor, banca poate vedea cum îşi cheltuiesc aceştia

banii. Prezentarea unui cec pentru a retrage o sumă foarte mare poate arăta că urmează să se facă o achiziţie importantă pentru firmă sau în scop personal, sau urmează o schimbare în activitatea firmei sau în schimbul de viaţă al clientului.

Servicii prin cont curentCunoscând detalii referitoare la serviciile ordonate de client şi operate prin contul

curent, banca poate avea o imagine asupra obligaţiilor cu caracter de regularitate ale clientului. Plăţile către diverşi beneficiari sau către alte bănci ar putea însemna că acel client

28

are multe obligaţii contractuale, sau că banca la care are contul a pierdut o posibilitate de a oferi acestui client alte produse şi servicii bancare. Creditarea contului

Creditarea contului unui client reprezintă încasări ale acestuia şi reflectă intrările de numerar sau alte sume, cu o anumită frecvenţă din diferite alte surse. Astfel, că orice schimbare a ritmicităţii sau a sumelor ar putea indica dificultăţi sau chiar probleme potenţiale ale fluxului fondurilor (cash flow).

În cazul clienţilor persoane fizice, dacă salariul lor este trimis la bancă, atunci banca va cunoaşte numele firmei pentru care lucrează clientul, cât şi nivelul salariului. Într-un astfel de caz, băncile asigură o creditare regulată a contului clientului în baza cecurilor cu plata salariului ce vor fi trimise de firma unde lucrează clientul.

Dialogul client – personal bancăInformaţii reciproc utile pot fi obţinute în timpul întâlnirilor dintre persoanele

autorizate din partea băncii şi client pentru efectuarea unor operaţiuni bancare sau în timpul conversaţiei neoficiale la ghişeu, atunci când clientul trece pe la bancă.

Urmărirea de ansamblu a conturilor bancareCare sunt semnele că un client (persoană fizică sau juridică) are dificultăţi

financiare? De exemplu, soldurile medii pentru o perioadă de timp au scăzut sau, în mod constant, intră mai puţini bani în cont.

În cazul unui client persoană juridică, sursa finală de informaţii disponibilă pentru bancă este formată din: bilanţul contabil, contul de rezultate (profit şi pierdere), fluxul fondurilor (fluxul de numerar – cash flow), precum şi operaţiunile prin contul de disponibilităţi al clientului.

Funcţionarea conturilor în cadrul Raiffeisen Bank

Banca Raiffeisen Bank efectuează în conturile deschise clienţilor săi operaţiuni bancare dispuse de aceştia în scris sau prin alte mijloace convenite între Bancă şi Client, în limita disponibilului în cont şi cu respectarea normelor proprii de lucru ale Băncii şi a regulilor şi uzanţelor bancare interne şi internaţionale.

Banca garantează efectuarea corectă în timp util, conform instrucţiunilor Clientului, a operaţiunilor în lei sau valută dacă:

Documentele prezentate Băncii sunt completate şi autorizate în mod corespunzător; Soldul contului permite operaţiunea; Suma din contul Clientului nu este indisponibilizată de existenţa unor popriri

dispuse de autoritatea judecătorească competentă sau un organ al statului; Clientul nu are datorii scadente eachitate faţă de Bancă;

29

Operaţiunea este conformă cu regulamentele bancare în vigoare.

Banca Raiffeisen Bank este autorizată să plătească, la cererea organelor de drept, sumele care se cuvin bugetului statului sau bugetelor locale, precum şi cele dispuse prin hotărâri judecătoreşti sau de arbitraj, definitive şi executorii.

În cazul în care Clientul prezintă Băncii instrumente de plată rdine de plată, bilete la ordin, cecuri, cambii etc. având potenţial fraudulos, producând riscuri de plată, inclusiv acele instrumente care pot afecta finalitatea decontării, aceasta va intra sub incidenţa sancţiunilor legale prevăzute de acte normative în vigoare, Banca rezervându-şi dreptul de a nu executa ordinul clienţilor în aceste situaţii.

Pentru protejarea intereselor sale, conform prevederilor legale în vigoare, Clientul se obligă să informeze neîntârziat Banca privind orice instrument de plată (cec, cambie, bilet la ordin) pierdut, furat, distrus sau anulat, pentru ca Banca să declare imediat la Centrala Incidentelor de Plăţi aceste informaţii.

Banca Raiffeisen Bank emite un extras de cont la cerere, pentru a confirma operaţiunile înregistrate în contul Clientului. Clientul trebuie să verifice corectitudinea operaţiunilor înregistrate în contul său şi să transmită Băncii eventualele contestaţii în termen de 30 de zile calendaristice de la data efectuării operaţiunii.

4.4. Închiderea unui cont

Există o serie de motive pentru care un cont poate fi închis. Contul poate să devină, pur şi simplu, inactiv şi este mai convenabil pentru bancă să fie închis. Un cont poate fi considerat inactiv dacă nu s-au înregistrat nici un fel de operaţiuni în cont pe o anumită perioadă de timp. De asemenea, clientul poate dori să închidă contul, dintr-o multitudine de motive.

În asemenea împrejurări, clientul solicită în scris închiderea contului, iar banca va cere, la rândul său, retragerea soldului sau mutarea depozitului la o altă bancă. Suma poate fi retrasă şi prin emiterea unui cec pentru soldul contului. În cazul lichidării unui cont, clientului i se cere să restituie carnetul de cec. Deci, banca va putea să stabilească dacă mai sunt sau nu carnete de cecuri în circulaţie şi dacă rămân în cont resurse suficiente pentru a permite achitarea cecurilor neonorate în timp util.

Închiderea contului se poate face, de asemenea, şi prin transferul soldului contului clientului la o altă bancă. Când se primeşte o cerere de transfer a soldului unui cont este întotdeauna util să se şi motivul transferului. Piaţa financiară este extrem de competitivă şi stabilirea motivelor care-l determină pe client să-şi transfere contul poate ajuta banca să-şi reconsidere gama şi nivelul produselor şi serviciilor oferite şi prestate, atitudinea faţă de client şi chiar să-l convingă pe acesta să-şi schimbe hotărârea.

30

În cazul în care contul a devenit inactiv, iar banca este incapabilă să găsească clientul şi să asigure ridicarea contului acestuia, este de datoria băncii să transfere soldul contului într-un cont intern, de conturi inactive sau solduri nesolicitate.

O bancă va studia următoarele tipuri de comportament al clientului, calificate drept nesatisfăcătoare:

Emiterea de cecuri ce nu pot fi achitate la prezentare; Inconveniente repetate, determinate de lipsa de corectitudine şi seriozitate în relaţiile

cu banca; Utilizarea necorespunzătoare a instrucţiunilor privind plăţile sau încălcarea regulilor

de etică bancară. În acest caz, banca are obligaţia de a aviza în timp util despre intenţia de a închide contul, şi aceasta depinde de fiecare situaţie în parte şi, îndeosebi, de numărul de cecuri şi alte debite care au trecut prin cont.

În cazul în care limita creditării contului este depăşită şi banca doreşte încetarea relaţiei cu respectivul client, returnarea cecurilor neonorate trebuie justificată. Dacă banca ar onora cecurile, cresc creditele acordate în contul curent, corespunzător plăţilor în descoperit de cont neautorizat.

Banca trebuie să-i comunice în scris clientului intenţia de închidere a contului şi să-i solicite restituirea tuturor carnetelor de cec. De asemenea, clientul trebuie informat că toate intrările în cont vor fi folosite pentru reducerea datoriilor neplătite. Trebuie să se stabilească un timp suficient de mare pentru ca să se dea posibilitatea ca cecurile, în sistemul de compensare existent, să poată fi plătite, fără a depăşi limita plăţilor în descoperit de cont autorizate.

Închiderea conturilor în cadrul Raiffeisen BankBanca este îndreptăţită, în mod unilateral şi fără o notificare prealabilă, să închidă

orice cont al Clientului, dacă acesta nu respectă condiţiile de funcţionare ale contului impuse de aceasta, prevederile legale în vigoare sau normele de lucru ale băncii, cum ar fi:

- clientul nu a mai prezentat activitatea în ultimul timp;- sodul contului nu mai acoperă comisionul de întreţinere lunar.

Raportul juridic derivat din deschiderea contului va putea să înceteze şi la iniţiativa Clientului.

4.5.Conturi oferite de Raiffeisen Bank România

CONTUL CURENT

Contul curent este un produs bancar oferit persoanelor fizice si juridice, in vederea menţinerii disponibilităţilor in lei/valuta şi efectuării de operaţiuni curente(plăti şi încasări),

31

transferuri bancare in limita soldurilor creditoare. Contul curent poate fi deschis in LEI, EUR, USD si in alte valute (doar pentru primele trei calculându-se dobanda).Contul curent este fundamentul existentei majorităţii produselor şi serviciilor Raiffeisen Bank.

CONTUL CURENT IN LEICaracteristici

Termen de constituire: nelimitat; Pentru banii păstraţi în contul curent se calculează dobânda „la vedere” care se

virează lunar in contul, in ultima zi lucrătoare; Se poate efectua transferuri intrabancare on-line dar si transferuri interbancare; Se mai pot efectua:

1. plăti automate reprezentând rambursări de credite şi dobânzi (prin contract);2. transferuri planificate- metoda Fix Pay- mandatarea băncii sa efectueze in

numele si pe contul titularului transferuri planificate de sume fixe la date fixe intre conturile aceluiaşi titular sau intre conturi aparţinând altor titulari;

3. transferuri SWEEP- prin care se transfera in mod automat sumele ce depăşesc „un sold minim” de menţinut al contului către alte conturi curente sau de economii;

4. transferuri ZBA- prin care se transfera automat sume in cont daca soldul contului scade sub „un sold minim”, sume ce se transfera din alte conturi curente sau de economii;

5. plăţi de comisioane aferente tranzacţiilor si altor servicii prestate titularului;6. operaţiuni cu CEC-uri barate(transferuri);

Dobânzile calculate pentru alte conturi deţinute de titular(depozite la termen fără capitalizare) pot fi virate in contul curent;

Comisioane; Extrasul de cont:

- pentru titulari persoane fizice se generează lunar pentru oricare cont curent pe suport de hârtie, care se transmite clientului prin postă.Adresa la care se transmit extrasele este adresa declarata de client in „ Cererea de deschidere de cont”- poate fi adresa de domiciliu sau de corespondenţă.Clienţii pot solicita prin „Cererea de deschidere de cont” sa nu li se transmită lunar extras de cont pe hârtie.În acest caz, clienţii pot solicita extrase de cont la cerere la ghiseul băncii.

- pentru titulari persoane juridice se generează pentru oricare cont curent pe suport de hârtie în următoarea zi lucrătoare în care a avut loc o operaţie în cont.Aceste extrase se ridica de titulari de la sediul unităţii bancare.

Conturi curente ale titularilor persoane fizice care nu au activitate- operaţiuni iniţiate de client- o perioada mai lunga de timp (360 de zile), sunt automat inactivate de sistemul informatic al bancii (ICBS) prin trecere in starea „dormant”. Conturilor in starea „dormant” sistemul nu le mai percepe taxa de administrare cont si nici nu le genereaza extrase lunare;

Comisioane Deschidere cont; Depunere numerar; Retragere numerar; Administrare cont

Transferuri intra/interbancare.32

Avantaje

1. Accesibilitate- 24 de ore din 24 la disponibilitatile din cont prin atasarea uni card si posibilitatea de a efectua toate operatiunile bancare mentionate la oricare din cele 600 unitati Raiffeisen Bank din tara;

2. Flexibilitate- titularul contului poate hotari in orice mement ce sa intampla cu sumele disponibile: sa le transfere in alte conturi, sa faca plati sau sa le retraga;

3. Control asupra tranzactiilor - extrasul de cont, oferit lunar prin posta sau oricand la cerere, permite controlul total asupra tranzactiilor efectuare;

4. Timp economisit - facturile lunare de utilitati pot fi achitate prin contul curent;5. Costuri minime - cardul atasat contului se ofera gratuit, iar deschiderea contului

este de 5 RON;

CONTUL CURENT IN VALUTA

Caracteristici:Cont intermediar între Contul Curent si Depozit. Prin aceste conturi se pot efectua:

Operaţiuni de schimb valutar la vedere(spot) si la termen (forward); Plăţi automate reprezentând rambursări de credite şi dobânzi aferente

creditelor; Transferuri intrabancare on-line (creditarea instantanee a conturilor indicare); Transferuri interbancare (pe teritoriul României- conform regulamentelor

B.N.R); Transferuri SWIFT(pentru plăţi externe, conform Regulamentului valutar al

B.N.R.)Conturile curente in valuta se pot alimenta prin depuneri numerar la oricare din

ghiseele băncii, fără nici un comision, cât si prin transferuri intra si interbancare.Se pot efectua retrageri din acest cont de la ghişeele băncii achitându-se un comision de eliberare numerar.Documente necesare:

A. Persoane fizice-act de identitate/pasaport- in original si copie;-cerere de deschidere cont curent- 2 exemplare;-conditii de utilizare a conturilor curente si a cardurilor- 3 exemplare;-conditii generale de derulare a afacerilor- 2 exemplare;-fisa specimenelor de semnaturi-1 xemplar;-declaratie a deponentului privind incadrarea depozitelor- 2 exemplare.

B. Persoane Juridice-documentele juridice- in original si copie- persoane juridice;-cerere inscriere client- 2 exemplare;-cerere de deschidere cont curent- 2 exemplare;-conditii generale bancare- 2 exemplare;-delegatie- 1 exemplar;-fisa specimenelor de semnaturi- 1 exemplar;-declaratie a deponentului privind incadrarea depozitelor- 2 exemplare.

33

CONTUL DE ECONOMII „Acces Plus”

Produsul este oferit persoanelor fizice, in vederea economisirii/acumularii disponibilitatilor in lei.

Caracteristici:Contul ACCES PLUS este un cont de economii (depozit la vedere) care ofera

clientilor- pe de o parte- posibilitatea obtinerii unor nivele superioare de dobanda comparativ cu cele oferite pentru contul curent si- in acelasi timp- posibilitatea de noi depuneri si accesul rapid la sumele economisite, fara restrictii.Cont care se inchide.

Termenul de functionare: este nelimitat; Durata initiala: cel putin o zi lucratoare; Suma minima de deschidere a unui cont: 50lei; Depuneri ulterioare: permise inclusiv in ziua deschiderii contului, minim 100lei; Retrageri: permise oricand, inclusiv in aceeasi zi in care s-a facut depunerea, fara

restrictii de suma sau numar de retrageri si fara alte penalizari; Sunt permise retrageri de numerar direct din Contul Acces Plus; Sunt permise transferuri de sume ordonate din Contul Acces Plus in alte conturi

(apartinand titularului sau unei terte persoane) deschise la Reiffeisen Bank: conturi curente, conturi de depozite, conturi de card(inclusiv salarii) sau conturi de credit.

Nu se plateste rate din Contul Acces Plus- doar din Contul Curent.Nu sunt permise transferuri planificate/automate din Contul Acces Plus in alte

conturi. Alimentarea acestui cont se poate face prin depuneri in numerar si prin transferuri

planificate/automate sau ocazionale, ordonate din alte conturi deschise pe numele titularului sau al unei terte persoane.

Dobanda este fructuanta, diferentiata pe transe valorice. Daca soldul contului trece in alta transa valorica, rata dobanzii se aplica pentru intregul sold pentru perioada in care soldul s-a incadrat in transa valorica respectiva.

Dobanda se calculeaza zilnic pentru soldul existent la sfarsitul zilei bancare. Frecventa de plata a dobanzii: lunara, dobanda se capitalizeaza in Contul Acees

Plus; Extras de cont: la cerere; Interogare sold: SmartTel, My Banking, Raiffeisen Direct, Raiffeisen Online; Daca soldul contului este mai mic de 50 lei, orice retragere numerar solicitata se va

putea efectua prin retragerea intregului sold existent si lichidarea contului. Dobanda calculata pentru depozite poate fi platita si in contul de economoo Acces

Plus, in functie de optiunea clientilor.

Avantaje:

dobanda se capitalizeaza lunar, calculul acesteia se face zilnic la soldul contului; efectuarea de depuneri ulterioare (in numar nelimitat) in contul de economii; alimentarea contului se poate face fie prin depuneri de numerar, fie prin transferuri –

care pot fi ordonate, planificate(Standing order –mandatarea bancii de a muta banii dintr-un cont in Acces Plus) sau automate (SWEEP)- din diverse conturi;

34

clientul are acces la soldul contului oricand, fara restrictii sau penalizari.Sunt permise oricand retragerile, inclusiv in aceasi zi in care s-a facut depunerea;

inregistrarea dobanzilor calculate pentru alte conturi detinute de titular (depozite la termen).

Comisioane:

deschidere cont- 0 ; depunere nemerar – 0 ; retragere numerar – 0; transferuri intrabancare

Documente necesare: Act de identitate.paşaport- in original si copie; Cerere de deschidere „Cont Acces Plus”- 2 exemplare; Condiţii generale de derulare a afacerilor (daca nu este client R.B.)- 2 exemplare; Declaraţie a deponentului privind încadrarea depozitelor- 2 exemplare.

Clauze:1. Sunt permise oricând depuneri ulterioare, fără restricţii, faţă de suma iniţială

de deschidere.2. Termenul pentru care se deschide contul de economii este nelimitat.3. Alimentarea contului se poate face prin depuneri de numerar sau prin

transferuri de sume planificate/automate sau ocazionale din alte conturi deschise la Raiffeisen Bank.

4. Sunt permise doar transferuri ocazionale din contul de economii către alte conturi ale titularului deschise la Raiffeisen Bank.Nu sunt permise transferuri planificate/automate din contul de economii.

5. Sunt permise retrageri parţiale/integrale, oricând, fără restricţie şi fără penalizare.Retragerile de numerar sunt permise direct din cont. Comisionul de retragere numerar la casierie este de 0,5% aplicat la valoarea sumei retrase,minim 0,5 lei (pentru conturile in lei) si minim 3 euro (pentru conturile in euro).

În cazul retragerilo de numerar de la casierie care depăşesc plafonul de 15.000lei sau 5.000euro, dacă nu vor fi anunţate de către clienţi cu cel puţin o zi înainte, valoarea ce depăşeşte plafonul de 15.000 lei sau 5.000 euro se va comisiona cu 1%.

6. Pentru administrarea contului de economii titularul datorează lunar băncii un comision de administrare in valoare de 4 lei, pentru contul in lei, sau 2 euro, pentru contul in euro, scadent în ultima zi lucrătoare a lunii.Banca acorda o diminuare a valorii comisionului lunar de administrare in cazul in care, la sfârşitul fiecărei zile bancare din luna considerata, soldul contului este mai mare sau egal cu 3000lei, pentru contul in lei, sau 2.000 euro, pentru contul in euro, caz in care valoarea comisionului lunar de administrare va fi diminuata la 2 lei, pentru contul in lei, sau 1 euro, pentru contul in euro. În scopul achitării comisionului, titularul autorizează banca să încaseze,fără acordul sau prealabil, orice sume datorate de această în baza prezentului contract,prin eliberarea automata, la scadente, a contului de economii Acces Plus.

7. Rata dobânzii este fluctuanta şi este diferenţiata pe transe valorice.Pentru suma depusă în contul de economii nu se aplica o rata unica a dobânzii,ci rate diferenţiate,

35

pentru fiecare fracţiune din suma depusa care se încadrează într-o transa valorica, aplicânsu-se rata dobânzii aferenta respectivei transe valorice.

Ratele anuale de dobândă pot fi modificate de către banca în funcţie de evoluţia ratelor de dobândă pe piaţa financiar bancară.Valoarea transelor,în funcţie de care se calculează dobânda, poate fi modificata de către banca.Modificarea ratei dobânzii, precum si modificarea valorii transelor, se vor aduce la cunoştinţa clientului prin afişare la sediile băncii.

Dobânda se calculează zilnic pentru soldul existent la sfârşitul zilei bancare.Dobânda se calculează pentru luna si anul calendaristic şi se va plăti lunar, în ultima zi a fiecărei luni,începând cu luna următoare deschiderii contului, capitalizându-se in contul deschis prin prezentul contract.

8. Valoarea comisioanelor percepute de banca, mentionate in prezentul contract,poate fi modificata de banca in conditiile legii.

9. Pentru conturile de economii Acces Plus deschise in zilele nebancare,data deschiderii contului va fi ziua bancara imediat urmatoare,urmand a se aplica acestuia ratele de dobanda in vigoare la aceasta data.

10. Pentru operatiunile efectuate in contul de economii al clientului banca elibereaza extras de cont,la cerere,la sediile unitatilor sale.

11. Titularul isi asuma raspunderea verificarii inainte de incheierea prezentului contract a datelor inscrise in acesta.Banca nu va raspunde pentru consecintele rezultate din neverificarea acestor data.

12. Contractul a fost incheiat in 2 exemplare, egale ca valoare juridica,din care unul pentru titular si altul pentru banca.

CONTUL BONUS

Acest produs este destinat persoanelor fizice in vederea economisirii disponibilitatilor banesti in Lei.

Caracteristici:

Depozit in lei cu reinnoire automata a capitalului si dobanda fixa pe perioada dintre reinnoiri;

Ratele de dobanda sunt diferentiate in functie de suma depusa; Banca va acorda clientilor un bonus de dobanda pe o perioada de o luna la fiecare

ciclu de trei luni de existenta a depozitului. Bonusul consta in suplimentarea cu doua procente(2%) a ratei anuale de dobanda. In luna urmatoare acordarii bonusului se revine la rata de dobanda practicata de banca pentru acest tip de produs.

Termen de constituire: 1 luna; Nu sunt permise depuneri ulterioare constituirii depozitului; Dobanda se calculeaza pentru luna de 30 de zile si anul de 360 de zile si se plateste

lunar, in ziua corespunzatoare datei de constiruire a depozitului, in contul cirent sau in contul de card;

Tiutlarul contului Bonus poate solicita bancii transferul dobanzilor bonificate acestuia intru-un cont ce poate apartine titularului sau unei terte persoane;

Nu sunt permise retrageri inainte de scadenta. Orice retragere din contul Bonus- la scadenta sau dupa scadenta- este considerata lichidare de depozit. In cazul lichidarii

36

depozitului inainte de scadenta, pentru sumele existente in perioada cuprinsa intre data depunerii/reinnoirii si data lichidarii se va bonifica dobanda la vedere.

Avantaje:

Inregistrarea dobanzii se face lunar, intr-un cont curent al clientului, la date corespunzatoare constituirii depozitului;

Acces permanent la dobanda prin intermediul cardului atasat la contul curent; Reinnoirea automata a depozitului la scadenta, pe acelasi termen, cu dobanda

practicata de banca in momentul la data reinnoirii, fara a fi necesara prezenta titularului (sau imputernicitului) la banca, acesta avand obligatia de a respecta acest nou termen. Lichidarea inainte de exoirarea termenului conduce la bonificarea capitalului cu dobanda la vedere pentru perioada dintre constituire (reinnoire) si data lichidarii;

Dobanda majorata cu un procent (+1%) in cazul depunerilor din transa II; Acordarea unui bonus de dobanda de +2% la dobanda anuala practicata acestui

produs pe o perioada de o luna la fiecare ciclu de trei luni de existenta a depozitului.

Documente:

Carte/ buletin de identitate/ pasaport- in original si copie; Contract de constituire depozit la termen pentru persoanele fizice in valuta – 2

exemplare; Conditii generale de derulare a operatiunilor bancare – 2 exemplare; Declaratie a depozitului privind incadrarea depozitelor – 2 exemplare. Formularele deschidere cont curent/ Acces Plus (daca nu este client al R.B./ sau nu

are cont curent/ Acces Plus)

CONTUL EVENIMENT

Produs este oferit persoanelor fizice majore si persoanelor juridice.Se adreseaza, in special, persoanelor care doresc sa acumuleze sume de bani pentru un eveniment (vacante, aniversari, plati la data fixa) si care nu doresc sa efectueze nici un fel de retrageri pe durata existentei contului.

Caracteristici:

Termen de constiruire: intre 91 si 365 de zile, la alegerea clientului; Suma minima de constituire: 150 lei(persoane fizice) si 1000 lei(persoane juridice); Dobanda este fluctuanta si se capitalizeaza lunar(4,25%); Scadenta unica. Dupa implinirea termenului nu se mai calculeaza dobanda; Permite depuneri ulterioare (in numar nelimitat), mai putin cu 30 zile inainte de

scadenta; Nu sunt permise retarageri partiale. Capitalul depus nu poate fi retras decat prin

lichidarea depozitului; Lichidarea inainte de scadenta se poate face, la capitalul depus nu se mai bonifica

dobanda, iar retragerea de numerar nu se comisioneaza.

37

Avantaje:

Dobanda se capitalizeaza lunar, inclusiv pentru noile depuneri; Plata dobanzii si a capitalului se efectueaza la data scadentei, prin lichidarea

contului; Permite efectuarea de depuneri ulterioare(in numar nelimitat) in contul de

depozit, pe durata cuprinsa intre data constituirii depozitului si 30 de zile inainte de scadenta;

Posibilitatea alegerii datei scadentei, nefiind limitata la un termen scadent. Posibilitatea de a opta pentru transferuri planificate de sume fixe la date fixe

(Standing Order) din alte conturi deschise la R.B. in Contul Eveniment. Comision de retragere- 0,35%.

Documente necesare:

Carte/ buletin de identitate/ pasaport-in original si copie; Contract Cont Eveniment- 2 exemplare; Conditii generale de derulare a afacerilor (daca nu este client R.B.) – 2

exemplare; Declaratie a depozitului privind incadrarea depozitelor – 2 exemplare.

CONTUL ESCROW

Contul Escrow este oferit persoanelor fizice si persoanelor juridice, care doresc sa efectueze tranzactii imobiliare, posibilitatea de a derula, prin intermediul unui cont Escrow, operatiunea de transfer al banilor reprezentand pretul tranzactiei imobiliare.

Parti implicate:

A. Cumparatorul – persoana fizica depune/ tansfera sume de bani intr-un cont Escrow.B. Vanzatorul – persoana fizica, in favoarea careia se va transfera suma blocata in

contul Escrow, daca vor fi indepliniti termenii si conditiile stipulate de parti in contract

C. Banca – Agent Escrow – Raiffeisen Bank, prin unitatile sale teritoriale, in calitate de acceptant al serviciului.

Modul de functionare

Contul Escrow este un cont de depozit colateral utilizat de titular cu destinatia speciala de blocare a unei sume de bani pana la finalizarea unei tranzactii imobiliare si incheierea unui contract de vanzare-cumparare autentificat de Notarul Public.

Pentru a beneficia de acest serviciu, cumparatorul imobilului va deschide la banca un cont Escrow, si va depune/ transfera in acest cont, o suma in lei, care poate reprezenta pretul integral al imobilului sau doar o parte a contravalorii imobilului.

38

Deschiderea contului Escrow se va efectua in baza Contractului Escrow incheiat intre cumparator si vanzator si acceptat de Banca.

Odata cu deschiderea Contului Escrow, atat cumparatorul cat si vanzatorul, au obligatia sa deschida/sa mentina un cont curent deschis la orice unitate a Raiffeisen Bank.

Cap.V. Activitatea bancară privind operaţiunile de decontare intra şi interbancare şi între clienţii săi (încasări şi plăţi

fără numerar)

Componentele sistemului de plăţi fără numerar din România sunt următoarele: compensarea plăţilor interbancare fără numerar; decontarea plăţilor de mare valoare; decontările cu BNR; decontările cu Trezoreria Generală a Statului; decontările aferente operaţiunilor cu titluri de stat; decontările aferente plăţilor în lei corespunzătoare pieţei valutare interbancare.

5.1. Sistemul de compensare

BNR, îndeplinindu-şi rolul pe care îl are ca bancă centrală, a emis Regulamentul privind compensarea multilaterală a plăţilor interbancare fără numerar, pe suport de hârtie, care conţine detalii amănunţite referitoare la toate procedurile de compensare, regulament ce a luat în considerare atât informaţiile furnizate de reprezentanţi ai băncilor, cât şi cele provenite din surse externe, utilizate în alte ţări. Principalul avantaj pentru clientul unei bănci comerciale este acela că printr-un sistem eficient de compensare i se pun la dispoziţie propriile disponibilităţi mult mai repede decât înainte.

Caracteristici ale Sistemului de CompensareSistemul de compensare multilaterală a plăţilor interbancare pe suport hârtie este

sistemul manual de prelucrare a datelor ce are la bază standardele internaţionale şi, în acelaşi timp, oferă un cadru organizaţional reglementat, care îndeplineşte toate cerinţele legale şi tehnice pe teritoriul României. Întrucât sistemul se bazează pe circuitul poştal al instrumentelor de plată, durata medie de compensare este de 3 zile pentru ordinele de plată şi de 4 zile pentru cecuri. Valoarea maxima a unui instrument de plată compensabil este de 500 milioane lei. Fac excepţie plăţile interbancare efectuate cu cecuri, cambii şi biletele la ordin, care sunt introduse în compensare, indiferent de valoarea lor.

5.2. Instrumente si modalităţi de plată în România

39

Fluxurile financiare între agenţii economici se realizează sub formă de numerar sau prin alte mijloace de plată. Deficienţele sistemului de plăţi şi decontări din ţara noastră au determinat ca, fluxurile financiare sub formă de numerar să aibă încă o pondere însemnată.

În prezent, plăţile în economia românească sunt realizate într-o pondere covârşitoare prin mijloace de plată pe suport hârtie. Este vorba în primul rând de ordine de plată şi cecuri şi într-o măsură mai redusă de cambii, bilete la ordin şi alte mijloace de decontare pe suport hârtie. Mijloacele de decontare pe suport hârtie au caracteristic faptul că necesită circulaţia fizică a instrumentului de plată între plătitor şi beneficiar.

Durata decontării depinde în principal de doi factori:- societăţile bancare la care plătitorul, respectiv beneficiarul, au deschise conturi;- dispunerea teritorială a unităţilor bancare la care au deschise conturi (acelaşi judeţ sau judeţe diferite).

Se deosebesc astfel două tipuri de decontare: decontare intrabancară: când atât unitatea bancară a plătitorului, cât

şi unitatea bancară a beneficiarului aparţin aceleiaşi societăţi bancare; decontare interbancara: când unităţile bancare implicate în decontare

aparţin unor societăţi bancare diferite. Decontarea intrabancară (între unităţi teritoriale ale aceleiaşi societăţi bancare),

este cea mai rapidă, putând fi preluată într-o proporţie însemnată de sistemul informatic.Deşi decontarea pe suport hârtie presupune transferul fizic al documentelor de

decontare între unitatea bancară plătitoare şi cea beneficiară, cu autorizarea Băncii Naţionale a României (Regulamentul nr. 1/1995 emis de B.N.R.), unităţile bancare îşi pot transfera pe cale electronică instrumentele de plată, urmând ca documentele de plată propriu-zise să urmeze circuitul poştal obişnuit, în final fiind anexate ca documente justificative. Transmisia se realizează de regulă prin fax sau telex.

De obicei, decontarea electronică intrabancară se realizează după următorul algoritm:1. unităţile bancare debitează conturile clienţilor plătitori şi trimit la centrala societăţii

bancare fişiere ce conţin date privind plăţile către clienţii celorlalte unităţi bancare;2. fiecare unitate preia de la centrală tranzacţiile care reprezintă plăţile care îi sunt

adresate, apoi creditează corespunzător conturile clienţilor beneficiari;3. instrumentele de plată pe suport hârtie urmează circuitul poştal obişnuit şi sunt

anexate ca documente justificative.Decontarea electronică permite transferul rapid al fondurilor între plătitor şi

beneficiar (în aceeaşi zi) şi automatizează integral operaţiile back office.Decontarea interbancară este mai complicată deoarece în decontare sunt implicate

societăţi bancare diferite şi, în plus, intervine o terţă instituţie: Banca Naţională a României prin sistemul caselor de compensaţie (pentru plăţi ce nu depăşesc 500 milioane lei). Există

40

mai multe circuite pentru documentele de plată, însă pentru simplificare vom considera cazul mai general când societatea bancară iniţiatoare dispune de o unitate bancară în judeţul de destinaţie. Să presupunem că un client (plătitor) al Raiffeisen Bank din judeţul A plăteşte prin ordin de plată o sumă unui client (beneficiar) al B.R.D. din judeţul B.

Procesul de decontare interbancară se desfăşoară astfel:1. plătitorul prezintă ordinul de plată la unitatea Raiffeisen Bank din judeţul A;2. contul clientului este debitat, iar ordinul de plată este remis prin sistemul intrabancar

la sucursala Raiffeisen Bank din judeţul B;3. unitatea Raiffeisen Bank din judeţul B prezintă ordinul de plată agentului de

compensare al B.R.D. în cadrul şedinţei de compensare care are loc la sucursala Băncii Naţionale din judeţul B;

4. pe baza ordinului de plată, unitatea teritorială a B.R.D. din judeţul B realizează creditarea contului beneficiarului.Eforturile BNR şi ale societăţilor bancare în introducerea în România a

instrumentelor de plată fără numerar adaptate atât standardelor internaţionale, cât şi stadiului actual de dezvoltare a sistemului nostru de plăţi s-au concretizat în actualizarea cadrului legislativ pentru: cec, cambie, bilet la ordin şi ordin de plată. 5.2.1. Cecul

Cecul, în afara numerarului şi cărţilor de plată, este cel mai folosit instrument pentru a face plăţi la magazin, restaurant.

Cecul este definit ca o instrucţiune scrisă dată unei bănci de a plăti cuiva valoarea menţionată în aceea instrucţiune.

41

Cecul este un instrument de plată utilizat de titularii de conturi bancare cu disponibil corespunzător în aceste conturi. Disponibilul este creat printr-un depozit bancar, din operaţiuni de încasări sau prin acordarea unui credit bancar.

Cecul este un instrument de plată care pune în legătură, în procesul creării sale trei persoane: trăgătorul, trasul şi beneficiarul. Instrumentul este creat de trăgător care, în baza unui disponibil constituit în prealabil la o societate bancară, dă un ordin necondiţionat acesteia, care se află în poziţie de tras, să plătească la prezentare, o sumă determinată, unei terţe persoane sau însuşi trăgătorului aflat în poziţie de beneficiar.

Cele trei persoane care sunt puse în legătură prin cec fac toate operaţiunile legate de acest instrument în nume propriu: trăgătorul emite cecul, posesorul legitim îl încasează, iar trasul îl plăteşte.

În cadrul Raiffeisen Bank, operaţiunile cu cecuri se efectuează în conformitate cu Legea nr. 59/1934 asupra cecului cu modificările şi completările ulterioare, reglementările în vigoare privind operaţiunile în devize,  convenţiile /aranjamentele de lucru încheiate cu băncile corespondente, documentele normative privind cunoaşterea clientelei, prevenirea spălării banilor şi combaterea utilizării băncii în scopul finanţării actelor de terorism. În efectuarea operaţiunilor cu cecuri, la nivelul unităţilor Raiffeisen Bank vor fi luate toate măsurile pentru eliminarea riscurilor operaţionale care pot apărea pe parcursul derulării unor astfel de operaţiuni.

Transmiterea ceculuiPosibilităţile de circulaţie ale unui cec sunt:

a. simpla remitere – cazul cecului la purtător care în momentul emiterii, nu indică expres beneficiarul sau poartă menţiunea “la purtător”. Acest cec, va fi plătit fie persoanei desemnate ca beneficiar,fie deţinătorul cecului;

b. cesiunea de creanţă ordinară – atunci când cecul este emis pe numele unei anumite persoane şi conţine menţiunea “nu la ordin”; în acest caz numai persoana nominalizată poate să-l încaseze;

c. girarea – operaţiune prin care se transmit, odată cu remiterea, şi toate drepturile rezultate din cec. Ea este o menţiune specială făcută pe verso-ul cecului în favoarea oricui, inclusiv în favoarea trăgătorului.

Plata cecului Cecul este plătibil numai la vedere (la prezentare). Termenele de prezentare la plată a cecurilor emise şi plătibile în România sunt:

- 8zile, dacă cecul este plătibil chiar în localitatea în care a fost emis;- 15 zile, în celelalte cazuri

42

şi se calculează începând cu ziua următoare datei emiterii cecului.Prezentarea cecului după expirarea termenului legal are ca efect pierderea dreptului

legal de acţiune împotriva giranţilor anteriori în cazul în care cecul nu ar fi plătit.

Cecul conţine:

Denumirea de cec, care trebuie să figureze în însuşi textul titlului. Lipsa denumirii de cec atrage nulitatea instrumentului. Se utilizează formula consacrată: „Plătiţi în schimbul acestui cec”, exprimată în limba întrebuinţată pentru redactarea titlului. Ca o excepţie, potrivit legilor din SUA, denumirea de cec în textul instrumentului nu este obligatorie, fiind suficient ordinul necondiţionat dat unei bănci de a plăti o sumă.

Ordinul necondiţionat de a plăti dat de trăgător, trasului, societate bancară, trebuie să fie clar, precis şi necondiţionat. Orice condiţii, limitări sau contraprestaţii, care se adaugă ordinului imperativ de a plăti (exprimat prin formula„Plătiţi″), duc la nulitatea instrumentului. Pe orice cec este obligatorie înscrierea sumei de plata şi a monedei în care urmează sa se efectueze plata. De regulă, cecul trebuie să fie plătit în moneda locului plăţii, respectiv RON pentru cecurile plătibile în România. Dacă moneda în care a fost emis cecul este alta decât moneda naţională dar este cotată la Banca Naţională a României şi plata se doreşte a fi efectuată în lei, plata se va efectua la cursul de schimb calculat de Banca Naţională a României din ziua prezentării la plata a cecului.

Suma de plată, cuantum (cifre si litere) exprimat în monedă de plata (fie prin denumirea completa fie prin unul din simbolurile recunoscute pe plan internaţional  cum ar fi de ex: leu România / RON, dolar SUA / USD, dolar Australia /AUD, euro / EUR, etc). Într-un cec suma de plată poate fi înscrisă pe faţa (recto) instrumentului, fără a depăşi limitele spaţiului special alocat textului şi nu în diagonală sau sub semnătura trăgătorului.În cadrul operaţiunilor cu cecuri nu vor fi acceptate la plata decât cecurile având indicată clar şi fără alterări ale textului, atât suma în litere cât şi cea în cifre.

Numele trasului, societate bancară.

Locul plăţii - În situaţia în care plata trebuie făcută la o instituţie de credit sau la o unitate teritorială a unei instituţii de credit, în locul desemnat pe cec ca loc unde plata trebuie făcută se va trece denumirea instituţiei de credit / a unităţii teritoriale a instituţiei de credit.In cazul neachitării cecului, beneficiarul acestuia va îndeplini, în locul indicat ca loc al plăţii, formalităţile cerute de lege pentru păstrarea drepturilor sale.

Data si locul emiterii, cu indicarea precisă a zilei, lunii, anului. Data emiterii trebuie să fie unică, posibilă şi certă. Locul emiterii, trebuie să figureze alături de data emiterii cecului.

Semnătura trăgătorului, care trebuie să fie olografa, manuscrisă şi redactată cu pixul sau stiloul cu cerneală de culoare neagră sau albastră în spaţiul destinat acesteia. În cazul în care

43

trăgătorul este o persoană juridică, semnătura reprezentantului legal al acesteia executată pe cec nu va fi însoţită de ştampila trăgătorului.

Lipsa semnăturii trăgătorului, respectiv a reprezentantului autorizat al trăgătorului persoană juridică atrage nulitatea cecului.

Orice semnătură a unui cec trebuie să cuprindă:

- Pentru clienţii persoane fizice - în clar, numele şi prenumele persoanei fizice iar pentru clienţii persoane juridice – în clar denumirea persoanei juridice ori a entităţii care se obligă .

- Pentru clienţii persoane fizice - semnătura olografă a persoanei fizice, iar pentru clienţii persoane juridice semnătura olografa a  reprezentanţilor legali sau a împuterniciţilor persoanelor juridice care se obligă ori a reprezentanţilor sau a împuterniciţilor altor categorii de entităţi care utilizează astfel de instrumente.

Numele şi prenumele persoanei fizice trebuie scrise aşa cum se află acestea înscrise în actul de identitate iar denumirea persoanei juridice, aşa cum se află aceasta înscrisă în Registrul Comerţului.

Trăgătorul poate semna el însuşi cecul sau poate da o împuternicire prin act autentic. Semnarea numai prin aplicarea unei parafe cuprinzând un nume de persoana fizica nu este permisa ducând la anularea cecului.

Clasificarea cecurilor

a. Din punctul de vedere al   beneficiarului cecului, acesta poate fi: Cec nominativ, care se plăteşte numai unei anumite persoane, cu sau fără clauza “la ordin”.Acest tip de cec are menţiuni făcute de trăgător: cec nominativ; cec netransmisibil; cec plătibil numai primului beneficiar. Cecul nominativ cu clauza «nu la ordin»  nu poate fi transmis prin gir, ci numai pe calea cesiunii ordinare. Cec la purtător, care se plăteşte fie persoanei desemnate de beneficiar, fie purtătorului instrumentului. Pe acest cec la emitere nu se indică expres numele beneficiarului sau poartă menţiunea „la purtător”, ceea ce înseamnă că va fi plătit posesorului/purtătorului lui. Cecul la purtător se transmite prin simpla remitere a titlului de la un purtător la altul.

b. Din punct de vedere al modului în care poate fi încasat cecul:

Cecul barat. Denumirea este dată de cele două linii paralele, verticale sau oblice înscrise de posesorul cecului, oriunde pe suprafaţa acestuia. Aceasta înseamnă că beneficiarul va trebui să recurgă la serviciile unei bănci pentru încasarea sumei înscrise pe cec, încasarea sumei înscrise în numerar direct de la banca trăgătorului nefiind posibilă. Bararea poate fi:- generală dacă nu prezintă nici o menţiune între cele două linii. Cecul cu barare generală nu poate fi plătit de tras decât unei societăţi bancare sau unui client al trasului.- specială dacă între cele două linii este menţionată denumirea unei bănci.Cecul cu barare specială nu poate fi plătit de tras decât societăţii bancare înscrise în cec sau, dacă aceasta este trasul, unui client al său.

44

Cecul nebarat se poate plăti în numerar sau în cont, fără nici o restricţie, potrivit solicitării beneficiarului. Cecul certificat este un cec obişnuit care poate fi barat sau nebarat care se achită la prezentare, pe care banca (trasul) confirmă existenţa disponibilului necesar efectuării plăţii. In acest caz, cel care a emis cecul (trăgătorul) nu mai poate retrage din contul său suma certificată până la expirarea perioadei de prezentare. Cecul circular este emis de o bancă asupra altei bănci sau asupra subunităţilor sale. Este un titlu de credit la ordin, plătibil la vedere, în termen de 30 de zile de la emitere.

           Prin cecul circular, instituţia de credit emitentă se obligă definitiv a efectua plata cecului respectiv în favoarea beneficiarului care este şi clientul său. Sursa de fonduri din care societatea bancara efectuează plata, o constituie disponibilul in prealabil constituit de beneficiarul cecului circular, clientul sau. Cecul de călătorie este un cec cu valori fixe, imprimate pe înscris, odată cu tipărirea acestuia. Aceste cecuri sunt emise de bănci sau de instituţii specializate autorizate si, vândute clienţilor pentru a putea înlocui banii lichizi necesari într-o călătorie. Plata cecului de călătorie este condiţionata de identitatea dintre semnătura persoanei care a primit cecul (posesorul) şi semnătura persoanei care îl încasează. De fapt, posesorul depune o primă semnătură pe cec, în momentul în care îl cumpără, in prezenta funcţionarului bancar de la ghişeul băncii, iar a doua în momentul încasării, în prezenţa funcţionarului bancar de la ghişeul băncii sau în momentul efectuării unei plăţi în prezenţa beneficiarului. Cecul în alb este cecul care cuprinde numai semnătura trăgătorului, iar uneori şi o parte din menţiunile cerute de formularul cecului. Menţiunile care lipsesc trebuie să fie completate în momentul prezentării cecului la plată de către posesor. Unităţile băncii nu vor primi pentru plată cecuri în alb necompletate sau în legătură cu care le-a fost notificat de către trăgător că au fost completate în mod abuziv, chiar dacă acestea au fost prezentate la plată de posesori de bună credinţă. Cecul plătibil în cont. Trăgătorul, ca şi posesorul unui cec, poate interzice plata în numerar, înserând transversal pe faţa cecului cuvintele „plătibil în cont”, „numai pentru virament” sau altă expresie echivalentă.

c. În funcţie de  părţile angajate în derulare, cecurile se pot clasifica în:

Cecuri personale Cecul personal este cecul tras de o persoană fizică sau juridică (trăgător) asupra unei bănci (tras) în favoarea unei alte persoane fizice/ juridice (beneficiar) - trăgătorul fiind titularul unui cont personal.

Cecuri bancareCecul bancar este cecul tras de o bancă, din ordinul unui terţ, asupra sa sau asupra unei alte bănci, în favoarea unei persoane fizice/ juridice indicată de ordonator.

d. În funcţie de momentul plăţii către beneficiar, cecurile pot fi:

i) Cecuri ce se plătesc la prezentare :- Cecurile  de călătorie - se plătesc la ghişeele băncii (cu excepţia cazului când sunt cedate

unei alte persoane)

45

ii) Cecuri cu plata ulterioară, după încasarea acestora de la banca plătitoare :

- cecurile personale, cecurile bancare;

- cecurile de călătorie cedate unei alte persoane şi al cărei nume trebuie înscris pe cec la rubrica „pay this cheque to the order of”;

- cecurile money order - sunt cecuri care au menţionat pe ele „international money order” sau „money order”. Ca orice cec are serie, dată de emitere, nume beneficiar, suma în cifre şi litere. Toate cecurile money order au limită de sumă care nu poate fi depăşită.

- cecurile guvernamentale (emise de autorităţile canadiene) - aceste cecuri au ca element de siguranţă în colţul din stânga sus ca siglă o frunză de arţar de culoare roşie, încadrată de două dreptunghiuri de culoare roşie. Imediat lângă siglă este scris, în limba engleză şi franceză „Government of Canada”. Pe verso cecului apare menţiunea „Government of Canada”.

- cecurile de trezorerie – (emise de Trezoreria SUA): cecuri ce au acoperirea trezoreriei SUA şi au imprimate cuvintele “United States Treasury”.

Schema de circulaţie

S.C. “ATLAS”

- Trăgător -

S.C. “STAR”

- Beneficiar-

BANCA X

- Tras-

BANCA Y- Banca

beneficiarului -

2 Încheie contractul de vânzare-cumpărare

4 Remite cecul tras asupra băncii

7 Se stinge creanţa

1 se

elib

erea

ză c

arne

tul d

e ce

curi

3 S.

C. “

Atla

s” tr

age

un c

ec a

supr

a bă

ncii

X 5 Prezintă cecul la banca Y

6 Prezintă cecul la plată

7 Achită cecul

46

5.2.2. Cambia şi biletul la ordin

Cambia şi biletul la ordin sunt titluri de credit negociabile şi instrumente de plată care constată obligaţia asumată de către debitor de a plăti la vedere sau cu o scadenţă fixata, beneficiarului sau la ordinul acestuia, o sumă de bani determinată, la locul arătat.

Cambia este un titlu de credit sub semnătură privată, la ordin, care pune în legătură în procesul creării sale trei persoane : trăgătorul, trasul şi beneficiarul. Titlul este creat de trăgător în calitate de creditor care dă ordin debitorului său, numit tras, să plătească o sumă fixata la o data determinata in timp, fie unui beneficiar, care este creditor al trasului, fie la ordinul acestuia din urmă.

Biletul la ordin este un titlu de credit, sub semnătură privată, care pune în legătură în procesul creării sale două persoane: subscriitorul sau emitentul şi beneficiarul. Titlul este creat de subscriitor sau emitent în calitate de debitor care se obligă să plătească o sumă de bani determinata, la un anumit termen sau la prezentare unei alte persoane denumită beneficiar, care are calitatea de creditor. Cambia si biletul la ordin sunt titluri de credit formale care pentru a fi valabile, trebuie să satisfacă anumite condiţii exprimate în formule consacrate de redactarea textului care exprimă clauze cu valoare juridica strictă.

47

In cazul cambiei: Trăgătorul, în calitate de creditor in raportul comercial, dă ordin debitorului său (din raportul comercial menţionat) să plătească o sumă determinata la scadenta. Trasul, în calitate de debitor al trăgătorului, primeşte ordinul de a plăti. Beneficiarul este persoana în favoarea căreia sau la ordinul căreia are loc plata (şi care este creditor al trăgătorului într-un alt raport comercial decât cel dintre trăgător şi tras, dar care presupune aceeaşi suma de plata).

In cazul biletului la ordin:

Subscriitorul (emitentul), în calitate de debitor (al emitentului in raportul comercial), se obligă să plătească o suma de bani determinata, la un anumit termen sau la prezentare.Beneficiarul, în calitate de creditor, este persoana în favoarea căreia sau la ordinul căreia are loc plata.

CAMBIA are rol de instrument de plată şi instrument de credit. În calitatea sa de instrument de plată, cambia poate fi utilizată pentru stingerea unei obligaţii de plată în numerar, putând fi uşor transmisă prin gir. Avantajele unei plăţi prin cambie/bilet la ordin decurg din :

i) certitudinea creanţei, oferită de acceptarea cambiei de către tras ;ii) inopozabilitatea excepţiilor pe care trasul le-ar fi putut opune posesorilor anteriori

ai titlului ; Cambia si biletul la ordin trebuie să îndeplinească condiţiile de formă şi de fond obligatorii prevăzute de dispoziţiile legale în vigoare. În toate redactările, acestea trebuie să cuprindă menţiunile obligatorii dispuse de lege, care să satisfacă cerinţele unei informaţii suficiente, cerinţele reflectării obligaţiilor cambiale asumate de către părţi prin titlul respectiv, cerinţele procesării prin trunchiere. Cambia si biletul la ordin trebuie să fie completate în întregime cu cerneală sau pix de culoare albastră sau neagră ori prin dactilografiere. Menţiunile manuscrise trebuie completate cu majuscule, cu excepţia sumei în litere pentru care este posibilă completarea

48

cu litere mici, fără a depăşi limitele spatiilor destinate fiecărei menţiuni înscrise pe respectivele documente.

În cazul cambiei:

a. Denumirea de cambie trecută în însuşi textul titlului şi exprimată în limba folosită pentru redactarea titlului. Denumirea de cambie trebuie să figureze în textul ordinului de a plăti, dat prin intermediul cambiei, utilizând formula consacrată “plătiţi în schimbul acestei cambii“.

b. Ordinul necondiţionat de a plăti o sumă determinată (prin cuantum si moneda de plata), exprimat clar şi precis şi care este un ordin de a plăti pur şi simplu reflectând o obligaţie care nu este afectată în nici un fel de condiţiile stipulate prin menţiunile din textul cambiei, fie ele obligatorii sau facultative (termen, eventuale indicaţii asupra provizionului sau depozitului cambiei, etc.).

c. Numele aceluia care trebuie să plătească (trasul), indicat prin numele şi prenumele persoanei fizice aşa cum se află înscris în actul de identitate sau denumirea persoanei juridice aşa cum se află înscrisă în Registrul Comerţului. Lipsa acestei mentiuni duce la nulitatea cambiei.

d. Scadenţa. Cambia fără menţiunea scadenţei este socotită plătibilă la vedere.e. Locul plăţii. Daca nu este indicat, se considera ca loc al plătii. domiciliul/sediul trasului.f. Numele beneficiarului sau posesorului legal. g. Data şi locul emiterii. h. Semnătura celui care emite cambia (trăgătorul), care trebuie să fie olografa, manuscrisă

şi redactată cu pixul sau cu cerneală neagră sau albastră, la sfârşitul textului cambiei, in spaţiul destinat acesteia. Pe titlurile cambiale semnătura reprezentantului autorizat al persoanei juridice implicate in lanţul cambial, executata în condiţiile prevăzute de Norma cadru a BNR, nu va fi însoţită de ştampila persoanei juridice. Lipsa semnăturii trăgătorului, respectiv a reprezentantului autorizat al trăgătorului persoană juridică atrage nulitatea titlului.

Orice semnătură a unei cambii trebuie să cuprindă:- Pentru clienţii persoane fizice - în clar, numele şi prenumele persoanei fizice iar

pentru clienţii persoane juridice – in clar denumirea persoanei juridice ori a entităţii care se obligă .

- Pentru clienţii persoane fizice - semnătura olografă a persoanei fizice, iar pentru clienţii persoane juridice semnătura olografa a reprezentanţilor legali sau a împuterniciţilor persoanelor juridice care se obligă ori a reprezentanţilor sau a împuterniciţilor altor categorii de entităţi care utilizează astfel de instrumente.

Numele şi prenumele persoanei fizice trebuie scrise aşa cum se află acestea înscrise în actul de identitate iar denumirea persoanei juridice, aşa cum se află aceasta înscrisă în Registrul Comerţului.

Suma de plată va fi trecută pe faţa (recto) cambiei, fără a depăşi limitele spaţiului special alocat textului acesteia, dar nu în diagonală sau sub semnătura trăgătorului, cu condiţia ca între această sumă şi declaraţia cambială să poată fi stabilită o legătură.

Pentru a fi evitat riscul falsificării, aceasta trebuie indicată atât în cifre cât şi în litere. In cazul operaţiunilor cu cambii si bilete la ordin in RON, daca exista deosebiri intre suma

49

scrisa in cifre si cea scrisa in litere suma de plata va fi considerata suma in litere. In cazul in care suma de plata este înscrisa de mai multe ori pe fata cambiei fie in cifre fie in litere, suma de plata va fi considerată suma cea mai mică.

Într-o cambie plătibilă la vedere sau la un anume timp de la vedere, trăgătorul poate stipula că suma va fi producătoare de dobândă. Cifra dobânzii trebuie să fie menţionată în cambie, în caz contrar, aceasta se consideră nescrisă. Menţiunea expresă privind dobânda trebuie să conţină:

i. expresia “suma este purtătoare de dobândă“;

ii. rata dobânzii;iii. data de la care începe să curgă dobânda, iar în cazul în care aceasta nu este

menţionată, dobânda curge de la data emiterii titlului. Cambia care cuprinde numai semnătura trăgătorului poartă numele de cambie în alb. Menţiunile care lipsesc trebuie completate în momentul în care posesorul prezintă titlul la plată, sau îl remite unei instituţii de credit în scopul prezentării la plata, conform înţelegerilor care au avut loc anterior între semnatarii titlului, fără a mai fi necesară intervenţia trăgătorului. Este obligatoriu ca o cambie în alb să aibă completat numele ultimului posesor în momentul plăţii. Completarea unei cambii în alb trebuie să aibă loc în cel mult 3 ani de la data reală a emiterii cambiei. Completarea cambiei în alb se va putea face în orice moment, însă anterior prezentării acesteia la plată sau remiterii către o instituţie de credit în scopul prezentării la plată şi dresării protestului în cazul refuzului plăţii. Unităţile Raiffeisen Bank nu vor primi în vederea prezentării la plata cambii cărora le lipsesc menţiunile obligatorii, inclusiv în cazul cambiilor care au fost emise în alb. Biletul la ordin trebuie să conţină, sub sancţiunea nulităţii, următoarele menţiuni:

a. denumirea de „bilet la ordin”, trecută în însuşi textul titlului şi exprimată în limba întrebuinţată pentru redactarea acestui titlu;

b. promisiunea necondiţionată de a plăti o sumă de bani determinată ;c. scadenţa plăţii (în lipsa scadenţei, biletul la ordin este socotit plătibil la vedere) ;d. locul plăţii (în lipsa unei arătări speciale, locul emisiunii este socotit locul plăţii);e. numele celui căruia i se va plăti (sau la ordinul căruia se va plăti) ;f. data şi locul emiterii (în lipsa arătării locului, biletul la ordin se socoteşte emis în

locul arătat lângă numele emitentului) ;g. semnătura emitentului.

Emitentul unui bilet la ordin este ţinut obligat în acelaşi mod ca acceptantul unei cambii.

Biletului la ordin i se aplică, în măsura în care nu sunt incompatibile cu natura acestui titlu, dispoziţiile relative la cambie, cu excepţia celor referitoare la acceptare.

Cambia, chiar dacă nu a fost expres trasă la ordin, este transmisibilă prin gir. Dacă trăgătorul a scris în - cambie cuvintele “nu la ordin“, titlul este transmisibil numai în forma şi cu efectul unei cesiuni de creanţă ordinare. Cesiunea de creanţă este un mijloc de transmitere a obligaţiilor constând în acordul de voinţă (contractual) prin care creditorul numit cedent transmite în mod voluntar, cu titlu

50

oneros sau cu titlu gratuit, dreptul său de creanţă unei alte persoane numită cesionar, care va deveni astfel creditor în locul său şi care va putea încasa de la debitor creanţa cedată. Pentru a fi opozabila terţilor (in special creditori ai cedentului), cesiunea trebuie sa fie notificata debitorului prin executor judecătoresc sau acceptata de acesta in forma autentica. Girul este un act prin care posesorul titlului, numit girant, transferă altei persoane numită giratar, printr-o declaraţie scrisă şi semnata pe titlu, odată cu predarea acestuia, toate drepturile decurgând din titlul astfel redactat şi completat. Girul poate fi făcut chiar şi în favoarea trasului, indiferent dacă a acceptat sau nu, al trăgătorului sau al oricui alt obligat, aceştia putând să gireze din nou cambia. Girul trebuie scris pe cambie si trebuie să fie semnat de girant. Girul este valabil chiar dacă beneficiarul nu este menţionat sau girantul a pus numai semnătura (gir în alb). În acest din urmă caz, girul pentru a fi valabil trebuie să fie scris pe cambie. În cazul operaţiunilor cu cambii şi bilete la ordin in RON menţiunile privind circulaţia cambiei prin gir se fac pe faţa cambiei. În cadrul exprimării scrise privind operaţiunile de circulaţie a cambiei prin gir se va folosi exclusiv noţiunea de "girare".Girul trebuie să fie necondiţionat şi să nu fie parţial. Girul poate fi “în plin“ sau “în alb“.

Girul „în plin” presupune declaraţia girantului semnată şi datată de el, cuprinzând ordinul adresat debitorului principal, de a plăti unei anume persoane indicată de girant. Girul „în plin“ trebuie să cuprindă următoarele elemente :

- semnătura girantului numele giratarului- data girării

Girul „în plin“ trebuie să cuprindă în afară de semnătură şi alte menţiuni, pentru a putea fi deosebit de oricare altă operaţiune cambială. Girul „în alb“ are aceleaşi efecte ca şi girul „în plin“, si este format din semnătura girantului înscrisă pe faţa cambiei, însoţită de menţiunea "girat", "girare". Nu este permisă înscrierea girului "în alb" pe cambie fără a fi însoţită de o asemenea menţiune deoarece acest gir s-ar putea confunda cu acceptarea sau avalizarea.” Girul „în alb“ permite posesorului cambiei să o transmită fără a lua asupra sa vreo răspundere cambială, deoarece numele sau nu figurează pe titlu. Girul in alb permite darea în gaj a cambiei şi scoaterea ei din gaj mai înainte de scadenţă, scontarea cambiei. Transmiterea cambiei prin gir are ca efect transmiterea către giratar a tuturor drepturilor izvorând din titlu, în mod autonom, debitorul cambial neputând opune giratarului excepţiile personale pe care le-ar putea ridica contra girantului. Transmiterea cambiei prin gir nu implică şi transmiterea raporturilor materiale care au dat naştere raporturilor cambiale, inclusiv a raporturilor între trăgător şi tras ce decurg din raportul comercial fundamental şi a raporturilor dintre giranţi şi ceilalţi semnatari ai cambiei, deoarece documentul care constată obligaţiile cambiale nu cuprinde şi aceste raporturi. Girantul răspunde faţă de giratar şi faţă de posesorii titlului pentru acceptarea şi plata titlului în caz de neplată la scadenţă. Giranţii sunt obligaţi solidar pentru plata la scadenţă, posesorul titlului putându-se îndrepta pe cale de regres contra oricăruia dintre giranţi în caz de neplată din partea obligatului principal (trasul acceptant).

Girantul se poate elibera de garanţia de acceptare şi plată faţă de primul giratar şi faţă de ceilalţi giratari, dacă în textul girului inserează clauza „fără răspundere“, „fără obligo” sau „fără garanţie”. În primul caz girantul răspunde numai dacă plata nu este

51

efectuata la scadenţă iar în al doilea caz, girantul este exonerat de răspundere în cazul acceptării cambiei.

Posesorul unei cambii cu o astfel de clauză nu va putea executa acţiunea de regres contra girantului pentru plata titlului. De asemenea, girantul poate interzice un nou gir, acest lucru însemnând că el nu răspunde faţă de persoanele cărora cambia a fost girată ulterior. Deţinătorul unei cambii poate fi considerat posesor legitim, dacă poate justifica dreptul său printr-o serie neîntreruptă de giruri, chiar dacă ultimul gir este în alb. Girul care cuprinde una din menţiunile „valoare pentru acoperire”, „pentru procură”, menţiuni care implică un simplu mandat, dă dreptul giratorului de a încasa suma înscrisă în cambie, în calitate de mandatar sau reprezentant al girantului, dar nu dă dreptul de a transmite cambia prin gir unei alte persoane, decât cu titlul de procură. Cambia poate fi dată în garanţie pentru asigurarea unei alte creanţe pe care giratarul o are contra girantului. În acest caz, girul trebuie să cuprindă menţiunea „valoare în garanţie”, "valoare în gaj” sau orice altă menţiune care implică un gaj. Posesorul cambiei în baza unui gir în garanţie poate exercita toate drepturile care izvorăsc din titlu, chiar şi atunci când creanţa garantată prin gaj nu este exigibilă şi dă dreptul girantului de a se despăgubi cu preferinţă din suma încasată în baza titlului, faţă de ce ceilalţi creditori ai debitorului girant. Prezentarea la plata: Cambia trebuie să fie prezentată spre plată la locul şi adresa indicată în cambie. În lipsa prezentării unei adrese cambia se poate prezenta la plată:

i) la domiciliul trasului sau al persoanei indicate în cambie să plătească pentru el;ii) la domiciliul acceptantului prin intervenţiune sau al persoanei desemnată în

cambie să plătească pentru acesta;iii) la domiciliul celui indicat la nevoie.

Prezentarea la plată a cambiei si biletului la ordin in RON se poate face în original sau prin trunchiere. Trunchierea se efectuează prin procedura informatica si constă în următoarele operaţiuni succesive:- transpunerea în format electronic a informaţiilor relevante de pe documentul original- reproducerea imaginii titlului original în format electronic- transmiterea informaţiei electronice către instituţia de credit a plătitorului. Pot fi procesate prin trunchiere numai cambiile acceptate de către tras pentru întreaga suma înscrisă pe cambie. Prezentarea la plată a unei cambii / bilet la ordin prin trunchiere are aceleaşi efecte juridice ca şi prezentarea la plată a documentului original, cu condiţia ca acesta din urma sa fi fost emis cu respectarea prevederilor legii. Transmiterea informaţiilor relevante şi a imaginii cambiei / bilet la ordin către instituţia de credit plătitoare trebuie efectuata astfel încât să se asigure autenticitatea şi integritatea acestora, conform procedeelor tehnice admise de lege.

Plata cambiei : Cambia cu scadenţă la o dată fixă sau la un anumit termen de la data emiterii sau de la vedere trebuie să fie prezentată la plată în ziua scadenţei sau în cele două zile lucrătoare următoare.

Cambia cu scadenţă la vedere este plătibilă la prezentare, dar nu mai târziu de un an de la data emiterii. Trăgătorul poate stipula că o cambie plătibilă la vedere nu trebuie să fie

52

prezentată spre plată înaintea unei anumite date. În acest caz termenul de prezentare curge de la această dată.

Cambia cu scadenţă în alb este plătibilă la vedere. Posesorul cambiei nu poate refuza o plată parţială. Debitorul care a făcut o plată parţială nu poate pretinde să i se remită cambia achitată şi chitanţa eliberată către el în acest sens (cambia chitanţată), căci titlul este necesar posesorului pentru restul sumei neplătite.

Posesorul căruia i s-a făcut o plată parţială poate să elibereze debitorului o chitanţă separată pentru plata făcută, făcând în acelaşi timp o menţiune despre aceasta şi pe cambie, pentru a se putea vedea că ea nu mai este valabilă decât pentru restul sumei. Trasul care plăteşte înainte de scadenţă o face pe riscul său.

Posesorul unei cambii plătibile la o zi fixă sau la un anume termen de la data emiterii sau de la vedere, trebuie să o prezinte la plata fie în ziua în care ea este plătibilă, fie în una din cele două zile lucrătoare care urmează. Trasul care plăteşte cambia poate cere să îi fie înapoiată cu menţiunea de achitare scrisă de către posesor sau în caz de plată parţială el poate cere să i se facă această menţiune pe cambie şi să i se elibereze o chitanţă. Plata poate fi efectuată şi înainte de scadenţă dar trasul care plăteşte o face pe riscul său.

Pe orice cambie / bilet la ordin este obligatorie înscrierea sumei de plata si a monedei in care urmează sa se efectueze plata. De regulă, cambia / biletul la ordin trebuie sa fie plătite în moneda locului plăţii, respectiv RON pentru cele plătibile în România. Dacă moneda în care a fost emisă cambia este alta decât moneda naţională dar este cotată la Banca Naţională a României şi plata se doreşte a fi efectuată în lei, plata se va efectua la cursul de schimb calculat de Banca Naţională a României din ziua prezentării la plată a cambiei. Se constată printr-un protest de neacceptare/neplata, dând naştere dreptului de regres al posesorului împotriva giranţilor, trăgătorului şi a celorlalţi obligaţi cambiali, chiar înainte de scadenţă. Protestul de neacceptare scuteşte de prezentare la plată şi de protestul de neplată. El trebuie întocmit de către notar sau executorul judecătoresc, înainte de expirarea termenului prevăzut pentru prezentarea la acceptare. Refuzul de acceptare sau plată al trasului trebuie constatat printr-un protest de neacceptare/protest de neplată, în termenul legal, respectiv în cele două zile lucrătoare care urmează zilei în care cambia este plătibilă. Nerespectarea termenului duce la decăderea posesorului din dreptul de regres. Protestul trebuie redactat de către notar sau executor judecătoresc. Refuzul trasului de a plăti, ca şi exigibilitatea cambiei înainte de scadenţă, transformă obligaţia de garanţie a trăgătorului, girantului sau avalistului (acolo unde este cazul) în obligaţie de plată (având în vedere faptul că trăgătorul, giranţii şi eventualii avalişti garantează acceptarea şi plata cambiei de către tras). Posesorul cambiei este îndreptăţit în aceste condiţii să acţioneze împotriva acestora.Protestul este actul prin care executorul judecătoresc sau notarul constata in mod public refuzul de acceptare sau de plata a cambiei, din partea obligatului principal.

53

5.2.3. Ordinul de plată

Ordinul de plată este o dispoziţie necondiţionată, dată de către emitentul acesteia unei societăţi bancare receptoare de a pune la dispoziţia unui beneficiar o anumită sumă de bani la o anumită dată.

O astfel de dispoziţie este considerată a fi ordin de plată dacă: societatea bancară receptoare intră în posesia sumei respective fie prin debitarea

unui cont al emitentului, fie prin încasarea ei de la emitent, şi nu prevede ca plata trebuie să fie făcută la cererea beneficiarului.Pe “drumul” parcurs de ordinul de plată de la plătitor la beneficiar se pot interpune

mai multe societăţi bancare, acestea efectuând succesiv operaţiuni de recepţie, autentificare, acceptare şi executare a ordinului de plată. Toată această serie de operaţiuni poartă denumirea de transfer-credit.

Ordinul de plată poate fi emis pe suport clasic(hârtie) sau pe suporturi neconvenţionale(magnetic ,electronic).

Participanţii Participanţii într-un transfer-credit sunt următorii:

emitentul(non-bancar sau bancar) este persoana care emite un ordin de plată pe cont propriu;

plătitorul(client al societăţii bancare iniţiatoare sau însăşi societatea bancară iniţiatoare) sau primul emitent;

beneficiarul(client al societăţii bancare destinatare sau însăşi societatea bancară destinatară);

societatea bancară iniţiatoare este prima societate bancară emitenta a unui ordin de plată;

societatea bancară destinatară este ultima societate bancară din lanţul transferului-credit, cea care recepţionează şi acceptă ordinul de plată pentru a pune la dispoziţia beneficiarului suma de bani înscrisă în acesta.

Operaţiuni

În vederea aducerii la îndeplinire a dispoziţiei plătitorului exprimată prin emiterea ordinului de plată, societăţile bancare participante în cadrul transferului-credit respectiv, trebuie să efectueze in ordine următoarele operaţiuni:

recepţia – procedura de recunoaştere a primirii ordinului de plată;

54

autentificarea – procedura prin care se determină că ordinul de plată a fost emis de persoana indicată ca emitent pe ordinul de plată;

acceptarea – procedura prin care se recunoaşte ca valabil un ordin de plată recepţionat, sau

- refuzul – procedura utilizată în cazul în care o societate bancară receptoare decide că nu este posibil să execute un ordin de plată dat de un emitent sau că executarea ar determina costuri excesive ori întârzieri în finalizarea transferului-credit;

executarea – procedura de emitere a unui ordin de plată acceptat anterior.

Drepturile şi obligaţiile participanţilor

Derularea unui transfer-credit se desfăşoară pe baza unor principii de procedură din care decurg obligaţii, respectiv drepturi pentru contrapartidă, riguros stabilite ale participanţilor:

emitentul are obligaţii în legătură cu:- emiterea ordinului de plată;- plata pentru ordinul de plată emis. plătitorul – obligaţia plaţii spezelor bancare aferente procesării ordinului de plată. societatea bancară iniţiatoare are obligaţii privind:- returnarea sumei în caz de nefinalizare a transferului-credit;- plata dobânzilor de întârzierea(în situaţia în care întârzierea plăţii i se

datorează) societatea bancară receptoare are obligaţii privind:- recepţia;- autentificarea;- acceptarea sau refuzul;- executarea ordinului de plată recepţionat, inclusiv intervalul de timp

obligatoriu în care trebuie să facă aceasta;- plata dobânzii de întârziere(în situaţia în care întârzierea plăţii i se

datorează). societatea bancară destinatară are obligaţii referitoare la:- recepţia;- autentificarea;- acceptarea sau refuzul;- punerea fondurilor la dispoziţia beneficiarului;- plata dobânzii de întârziere(în situaţia în care întârzierea plăţii i se

datorează).

55

Cap. VI. Activitatea bancară privind operaţiunile cu numerar

6.1. Organizarea compartimentului de tezaur şi casierie

În realizarea unei circulaţii băneşti judicioase, un rol important îl au unităţile bancare operative, respectiv compartimentele de tezaur şi casierie din cadrul lor, prin intermediul cărora se efectuează încasările şi plăţile în numerar.

Compartimentul tezaur şi casierie este astfel organizat încât să poată să răspundă cerinţelor impuse de necesitatea asigurării circulaţiei numerarului în mod raţional şi eficient.

Potrivit acestor necesităţi în structura organizatorică a compartimentului tezaur şi casierie se întâlnesc:

- case operative de: încasări în lei, plăţi în lei, operaţiuni de încasări şi plăţi cu mijloace de plată în valută, schimb de bilete de bancă cu monede metalice, schimb de bilete deteriorate, vânzarea imprimatelor cu regim special, a certificatelor de depozit, acţiunilor şi a altor hârtii de valoare;

- case de încasări şi plăţi;- case speciale;- case pentru primirea diverselor valori depuse spre păstrare de deponenţi;- case cu program prelungit;- grupe de verificare a numerarului;- case de încasări în lei amplasate în afara sediului băncii;- case de schimb valutar şi alte operaţiuni valutare, amplasate în afara sediului băncii.

În vederea organizării de casierii proprii, băncile comerciale sunt obligate să solicite în scris, sucursalelor Băncii Naţionale la care îşi au deschise conturile curente, aprobarea de funcţionare a casieriilor. În urma controlului efectuat, privind respectarea cu stricteţe a condiţiilor privind modul de organizare şi funcţionare a compartimentului de tezaur şi casierie, Banca Naţională va emite autorizaţie de funcţionare compartimentului de tezaur şi casierie şi stabileşte plafonul casei de circulaţie.

Necesarul de numerar pentru băncile comerciale se asigură de către Banca Naţională, pe baza graficelor de încasări şi plăţi depuse la sucursalele sale, de către acestea, cu cinci zile înainte de începerea lunii.

56

Excedentul de numerar peste plafonul stabilit caselor de circulaţie ale băncilor comerciale se depune la sucursalele Băncii Naţionale unde acestea îşi au deschis contul curent, dacă acesta nu este necesar pentru efectuarea plăţilor în următoarele trei zile.

Există posibilitatea, cu aprobarea Băncii Naţionale, a redistribuirii excedentului de numerar între societăţile bancare, în cadrul aceluiaşi judeţ, cu obligativitatea ca operaţiile respective să fie evidenţiate în aceeaşi zi în conturile curente deschise la sucursala Băncii Naţionale.

Prin casele speciale se pot efectua operaţiuni cu metale preţioase care se referă la:- încasarea în numerar a taxelor pentru analiza obiectelor şi bijuteriilor din metale

preţioase;

- încasarea în numerar a taxelor pentru depozitarea metalelor preţioase provenind de la persoane fizice sau juridice;

- păstrarea metalelor preţioase.Societăţile bancare pot organiza case de circulaţie în valută. Operaţiunile de

încasări şi plăţi în valute efective şi alte mijloace de plată străine se fac folosind ca document "Chitanţa valută" pentru încasări şi "Ordin de plată valută" pentru plăţi.

Prin casele de circulaţie în valută se pot efectua:- încasări şi plăţi în conturile curente valutare ale persoanelor fizice şi juridice;

- operaţiuni de schimb între valutele cotate de Banca Naţională a României, pentru persoanele fizice;

- plăţi în valută de taxe, contribuţii şi cotizaţii etc.- încasări şi transferuri de cecuri de călătorie şi bancare;- ordine de plată şi mandate poştale externe.Casa de schimb valutar poate cumpăra în mod liber, contra lei, oricare din valutele

cotate de Banca Naţională a României sub formă de numerar şi cecuri de călătorie de la persoanele fizice rezidente şi nerezidente. Aceeaşi casă de schimb valutar poate vinde valută sub formă de numerar numai persoanelor fizice rezidente în România care solicită schimbul valutar.

În vederea asigurării schimbului de bilete de bancă uzate, prezentate de către clienţi, cu bilete bune, a preschimbării biletelor deteriorate prezentate de către populaţie şi a schimbului de bilete de bancă cu monede metalice, unităţile băncii pot organiza case de schimb. Tot prin casele de schimb se efectuează şi vânzarea imprimatelor cu regim special, a certificatelor de depozit, a acţiunilor şi a altor hârtii de valoare, care se realizează în numerar sau prin virament.

6.2. Operaţiuni cu numerar prin casierieDefinitie:

57

Operaţiunile cu numerar derulate prin ghişeelor operative ale casieriilor din reţeaua Reiffeisen Bank cuprinde:

depuneri de numerar in lei şi în valută de către persoane fizice şi juridice; retrageri de numerar în lei şi în valută de către persoane fizice şi juridice.

Caracteristici:1.Depuneri de numerar în lei Prin ghişeele casieriilor se primeşte numerar-lei de la persoane fizice şi juridice.Documentele pe care trebuie sa le solicite casierii clienţilor care depun numerar-lei prin ghişee sunt actele de identitate:BI,CI sau paşaport (atât pentru persoane fizice titulari de cont, cât si pentru persoane fizice-împuterniciţi ai persoanelor juridice). În cazul depunerilor de numerar a căror valoare depăşeşte 10000 EUR sau echivalent, casierul va reţine la actele zilei o copie a actului de identitate a persoanei care a semnat pentru depunere şi declaraţia acestuia privind sursa fondurilor. Foaia de vărsământ este documentul generat de sistemul informatic pentru încasarea numerarului de la clienţii băncii.Se emite în 2 exemplare, numai după introducerea datelor în sistemul informatic de către casier. Depunerile de numerar prin ghişeele băncii se pot face numai în timpul programului cu clienţii, înregistrarea în cont a sumelor efectuându-se după verificarea numerarului depus.

2.Depuneri de numerar în valută Prin ghişeele casieriilor se primeşte numerar –valută de la persoanele fizice şi juridice. Documentele solicitate de către banca clienţilor care depun prin ghişee numerar-valută sunt :

persoane fizice- act de identitate (BI, CI sau paşaport); persoane juridice- documente justificative conform prevederilor Regulamentului

BNR privind efectuarea operaţiunilor valutare când este cazul.În cazul depunerilor de numerar a căror valoare depăşeşte 10000 EUR sau echivalent,

casierul va reţine la actele zilei o copie a actului de identitate a persoanei care a semnat pentru depunere şi declaraţia acestuia privind sursa fondurilor.

Foaia de vărsământ este documentul generat de sistemul informatic pentru încasarea numerarului de la clienţii băncii. Se emite în două exemplare, numai după introducerea datelor în sistemul informatic de către casier. Se eliberează clientului numai după numărarea banilor şi semnarea documentului de către ambele părţi.

3.Retrageri de numerar în lei şi în valută de către persoane fizice

58

În cazul retragerilor de numerar în valută mai mici de 1000 EUR şi a retragerilor de numerar în Lei mai mici de 3500 Lei, clienţii persoane fizice rezidente şi nerezidente titulari de cont şi împuterniciţi se prezintă direct la casierie cu actul de identitate, fără a mai completa „Formularul de Eliberare Numerar Persoane Fizice”, indiferent de unitatea la care este deschis contul. În cazul retragerilor de numerar în valută mai mari de 1000 EUR inclusiv şi a retragerilor de numerar în Lei mai mari de 3500 Lei inclusiv, clienţii persoane fizice rezidente şi nerezidente ,titulari de cont şi împuterniciţi se prezintă în Front- Office pentru verificarea actului de identitate şi a „Formularului de Eliberare Numerar Persoane Fizice”, indiferent de unitatea la care este deschis contul. „Formularului de Eliberare Numerar Persoane Fizice” nu are regim special şi se distribuie gratuit clienţilor de către angajaţii din casierie şi Front-Office. Este interzis angajaţilor Reiffeisen Bank să completeze „Formularul de Eliberare Numerar Persoane Fizice”. În cazul retragerilor de numerar în lei şi valută dispuse de către angajaţii Reiffeisen Bank se va completa „Formularul de Eliberare Numerar Persoane Fizice” numai în situaţia în care retragerile se efectuează în alte centre de cost decât cel la care este deschis contul şi suma depăşeşte 1000 EUR inclusiv pentru retragerile în valută sau 3500 Lei pentru retragerile în lei. În cazul retragerilor de numerar mai mari de 10000 EUR sau echivalent, casierul va reţine la actele zilei şi o copie a actului de identitate aparţinând persoanei care a semnat pentru retragere precum şi „Declaraţia privind beneficiarul real”.

4. Retrageri de numerar în lei şi în valută de către persoane juridice Pentru retragerile de numerar în lei şi valută solicitate de către persoanele juridice, prin persoanele împuternicite ale acestora, la unitatea la care au deschis contul sau la alta unitate operativa, se utilizează următoarele formulare:

i. Persoanele juridice rezidente: Pentru retrageri de lei-„Formularul Eliberare Numerar”; Pentru retrageri de valută în scopul plaţilor către rezidenţi-„Formularul

Eliberare Numerar”; Pentru retrageri de valută în scopul plăţilor către nerezidenţi-„Dispoziţie de

Plată Externă”(DPE).ii. Persoane juridice nerezidente:

Pentru retrageri de lei si valută-„Formularul Eliberare Numerar”; „Formularul Eliberare Numerar” nu are regim special şi se distribuie gratuit clienţilor de către angajaţii din casierie şi din Front Office.Formularul se completează manual şi lizibil, în 2 exemplare de către clienţi.

59

Retragerile de numerar denominat in lei solicitate de către persoanele juridice se efectuează în conformitate cu prevederile „Ordonanţei nr.15/23.01.1996 privind întărirea disciplinei economico-financiare” si modificărilor aduse ulterior acesteia. Persoanele juridice pot efectua plăţi în numerar în următoarele cazuri:

Plata salariilor şi a altor drepturi de personal; Alte operaţiuni de plaţi ale persoanelor juridice cu persoane fizice; Plaţi către persoane juridice în limita unui plafon zilnic maxim stabilit de BNR.

La solicitarea eliberării efective a drepturilor salariale, agenţii economici vor prezenta dovada efectuării plăţilor către furnizorii de energie electrică, termică si gaze naturale.

Retragerile de numerar denominat în valută solicitate de către persoane juridice se efectuează în conformitate cu prevederile Regulamentului BNR privind efectuarea operaţiunilor valutare şi ale reglementărilor în vigoare.

În cazul în care clientul doreşte sa retragă o sumă mai mare de 5000 EUR sau 15000Lei, acesta trebuie sa anunţe banca prin telefon cu 24 de ore înainte de retragere.

Avantaje: Acces la contul curent din orice unitate Raiffeisen Bank pentru depuneri de

numerar, şi cu anumite restricţii pentru retrageri de numerar, legate în principal de posibilitatea verificării semnăturilor;

Reţea extinsă de unităţi bancare; Comisioane competitive.

6.3. Analiza operaţiilor cu numerar efectuate de unităţile operative ale băncilor comerciale

Analiza activităţii desfăşurată în sfera operaţiilor cu numerar se realizează în ţara noastră pe trei nivele:

a) la nivelul unităţilor operative ale băncilor comerciale (sucursale, agenţii şi puncte de lucru);

b) la nivelul judeţului - efectuată de către sucursalele Băncii Naţionale a României;c) la nivelul întregii ţări - efectuată de către centrala Băncii Naţionale a României.În vederea desfăşurării fluente a activităţii, în ceea ce priveşte asigurarea casieriei cu

numerarul necesar efectuării plăţilor, unităţile operative ale băncilor comerciale au obligaţia întocmirii la începutul fiecărui trimestru a unei prognoze privind încasările şi plăţile în numerar. Această prognoză se referă la încasările şi plăţile preconizate a fi efectuate în

60

trimestrul respectiv desfăşurate pe surse de încasări şi categorii de plăţi. Având în vedere faptul că, în etapa actuală, apar mari fluctuaţii de la o lună la alta în ceea ce priveşte încasările şi plăţile şi că prognozele trimestriale nu mai concordă cu realitatea, la sfârşitul fiecărei luni, societăţile bancare întocmesc pentru luna următoare o situaţie a încasărilor şi plăţilor preliminate, ţinându-se cont şi de realizările efective ale lunii anterioare.

Nivelul efectiv al încasărilor şi plăţilor în luna respectivă se înregistrează în "Graficul privind înregistrările zilnice" precum şi în "Situaţia operaţiunilor cu numerar" separat pentru încasări şi separat pentru plăţi, zilnic, cumulat de la începutul trimestrului.

Pe baza documentelor menţionate mai sus se face o analiză la nivelul sucursalei prin compararea sumelor din prognoză şi a celor din situaţia încasărilor şi plăţilor preliminate cu cele din situaţia operaţiilor cu numerar, diferenţele constatate se analizează şi se întreprind măsuri pentru înlăturarea acestora.

Cap. VII. Moneda electronică

7.1. Noţiuni generale privind cardurile

Cardurile sub formă de credit card (cărţi de credit) au apărut pentru prima oară în Statele Unite ale Americii, iar intenţia a fost de a oferi clienţilor un instrument de plată cu circulaţie la nivel naţional care să permită depăşirea restricţiilor în acest domeniu impuse de Legea Bancară Federală a SUA.

De atunci, cardurile în diferite variante au început să fie utilizate tot mai mult în ţările cu economie dezvoltată, devenind în scurt timp unul din cele mai răspândite şi utilizate servicii bancare.

Deşi cardurile au început să fie folosite în ţările vest-europene încă din anii ’60, abia după anii ’80 s-a extins utilizarea lor, iar numărul deţinătorilor de astfel de instrumente a crescut semnificativ. Tot în anii ’80, au fost introduse pe piaţă debit cardurile (cărţile de debit). În prezent, cardurile constituie una din cele mai răspândite metode de plată şi de obţinere de credit.

Ca suport fizic, cardul este realizat din material plastic, comparabil ca formă şi dimensiune cu o carte de vizită, având înglobate componente electronice speciale pentru decodificare a diferitelor operaţiuni pentru care a fost concepută: în principal, accentul deţinătorului la contul său bancar şi efectuarea electronică a plăţii, de unde şi denumirea de “monedă electronică” sau “bani electronici”.

61

Cardul este un instrument de plată bazat pe electronică, ca alternativă la instrumentele “clasice” de plată, numerarul şi cecul, iar deţinătorul lui are dreptul de acces la o procedură de autorizare şi plată cu card.

Cardul înglobează în banda magnetică informaţii standardizate, securizate şi individualizate care, prin decodificare cu ajutorul unor dispozitive speciale, permit accesul titularului la contul său bancar, autorizarea de plăţi, efectuarea de plăţi sau obţinerea de numerar.

Dar fiind componenta electronică şi larga utilizare a cardurilor, emitenţii de carduri au anumite responsabilităţi privind confecţionarea materială şi informaţiile minime pe care trebuie să le conţină un card; ei trebuie să asigure următoarele caracteristici comune:

fabricarea din material plastic cu aceaşi dimensiuni, indiferent de emitent (în conformitate cu standardele internaţionale ISO 7810 şi ISO 7813)

pe faţa cardului să se regăsească anumite informaţii despre client şi despre bancă – şi anume:

1. denumirea şi sigla emitentului (banca sau altă instituţie);2. numărul cardului; 3. numele şi prenumele deţinătorului;4. data la care expiră valabilitatea cardului;5. o hologramă vizibilă la lumina naturalăPe partea din spate (verso):1. banda magnetică (înregistrabilă pe cel puţin trei piste care respectă prevederile

ISO);2. spaţiul (panel) de semnătură unde clientul semnează la primirea cardului;3. informaţii pentru deţinătorul cardului;4. adresa băncii.Acesta este formatul general pentru toate tipurile de carduri emise în întreaga lume,

indiferent de marcă sau de banca emitentă.Modul de utilizareOdată intrat în posesia cardului, titularul îl poate folosi pentru: plata mărfurilor şi serviciilor la unităţile care vând mărfuri sau servicii şi acceptă

acest instrument de plată; obţinerea de numerar de la ghişeele bâncii sau de la distribuitoarele automate de

numerar.

7.2.Tipuri de carduri

În ţarile dezvoltate, publicul poate alege dintre mai multe tipuri de carduri care sunt puse la dizpoziţie de bănci sau de organizaţii specializate.

62

Ca structuri de bază se disting: credit card; store card; debit card; carduri multifuncţionale; smart card.

Credit cardul Credit cardurile, aşa cum s-a prezentat, sunt primele instrumente de plată de acest gen care au apărut.

Credit cardul (cartea de credit) indică faptul că deţinătorului i-a fost deschisă o linie de credit care îi permite să achiziţioneze bunuri şi servicii şi/sau numerar, în limita unui plafon stabilit în prealabil.

Credit cardul se emite titularului în baza unui cont bancar deschis în acest scop. Particularitatea credit cardului, aşa cum rezultă din denumirea sa, este faptul că permite titularului să efectueze plăţi chiar dacă nu are disponibilităţi în contul său. În contractul care s-a încheiat între client şi bancă se specifică plafonul limită (linia de credit) în cadrul căruia banca îl va credita.

Credit cardul este astfel emis încât permite deţinătorului: să ramburseze în totalitate creditul la sfârşitul perioadei stabilite, în acest caz

fiind denumit, potrivit practicii internaţionale, şi charge card; să ramburseze creditul numai în parte, partea rămasă urmând a fi considerată o

extensie a creditului acordat anterior (potrivit plafonului de credit convenit prin contractul cu banca).Store card Multe dintre marile magazine sau companii de servire a populaţiei (de axemplu, benzinării) au introdus propriile carduri care, într-un fel, concurează credit cardurile emise de bănci. Majoritatea marilor magazine preferă să emită propriul instrument de plată – denumit store card (carte de magazin) , din mai multe considerente, printre care pot fi amintite următoarele: constituie un element important în procesul de asigurare a loialităţii clienţilor pentru magazinul sau reţeaua respectivă de magazine, determină creşterea vânzărilor prin facilităţile de plată oferite şi furnizează comercianţilor informaţii de piaţă valoroase. Debit card

Debit cardul (cartea de debit) permite ca deţinătorului său să îi fie debitată , în mod direct, contravaloarea bunurilor, serviciilor achiziţionate şi/sau numerarului folosit (prin ATM) pe seama fondurilor din contul său.

Debit cardul se emite în baza unui cont bancar al clientului – titular al cardului. Debit cardul este folosit asemănător numerarului, în sensul că titularul poate efectua plăţi în

63

limita disponibilităţilor sale băneşti din cont sau, dacă a încheiat în prealabil o convenţie cu banca, un credit descoperit de cont (pentru ca banca să autorizeze plăţi şi după ce propriile sale fonduri au fost cheltuite).

Utilizarea debit cardurilor nu presupune circulaţia nici unui document pe suport hîrtie. Debitarea contului titularului se efectuiază simultan cu creditarea contului magazinului sau instituţiei care acceptă ca instrument de plată debit carduri. Pentru a le face mai atractive pentru clienţi, băncile debitează contul titularului după trei zile de la efectuarea achiziţiei. Procedurile folosite în efectuarea plăţilor sunt asemănătoare celor prezentate la credit carduri. Spre deosebire de cec, în cazul debit cardurilor, mărfurile pot fi comandate prin telefon, iar valoarea tranzacţiilor nu este limitată.

Cardurile multifuncţionale

Pentru a se apropia mai mult de nevoile clienţilor, tot mai multe bănci emit carduri multifuncţionale.

Cardul multifuncţional este orice debit card care are şi alte funcţiuni care îl pot face recunoscut ca mijloc de plată, cum sunt:

cartea de numerar, sau cash card, care este un card utilizabil exclusiv pentru automate programabile care pot distribui numerar.

carte de garantare a cecurilor (cheque guaranted card) care asigură garantarea unui cec emis şi semnat, până la o sumă specificată de către banca emitentă a cardului (trasă prin cec).

Deci, deţinătorul unui card multifuncţional îl poate utiliza pentru toate operaţiile specifice debit cardurilor, dar şi pentru retragerea de sume de la distribuitoarele automate de numerar sau pentru garantarea plăţilor efectuate prin cec.

Smart carduriÎn ultimii ani s-au înregistrat progrese importante în tehnologia legată de realizarea

cardurilor. Smart cardurile (card “inteligent”) permit derularea unor tranzacţii mult mai sofisticate decât celelalte carduri denumite, pentru diferenţiere, carduri de plastic (bandă magnetică).

Exită două tipiri de smart carduri, unele ce pot înmagazina unităţi de valoare şi altele, mai sofisticate, care au încorporate microprocesoare.

Aceste carduri au primit acest nume datorită faptului că un microcomputer întreg este încorporat într-un card de dimensiuni atât de reduse (cardurile bancare), imprimându-i acestuia un grad de inteligenţă determinat de memoria şi puterea procesorului. Smard cardurile au posibilităţi ce le depăşesc pe cele ale cardurilor cu benzi magnetice, carduri ce domină banca electronică din zilele noastre.

64

7.3 Tipuri de carduri oferite de Raiffeisen Bank România

Banca Raiffeisen România oferă clienţilor săi următoarele tipuri de carduri: Carduri pentru persoane fizice :

Eurocard/Mastercard – USD VISA Classic – lei VISA ELECTRON Maestro – lei

Carduri pentru persoane juridice : VISA Business – USD VISA Business – lei

Cardul EUROCARD/MASTERCARD USD

Principalele caracteristici: Card de debit în USD cu utilizare internaţională ; Sold minim de deschidere : 250 USD (un card pe cont) – 400 USD (două

carduri pe cont) ; Dobândă bonificată : la vedere ; Comision de retragere la ATM-urile Raiffeisen Bank : 0,75% - minim 2

USD ; Comision de retragere la ATM-urile altor bănci în România şi în străinătate :

1,5% - minim 4 dolari Comision pentru tranzacţii comerciale în România şi în străinătate : 1%

VISA CLASSIC ROL

Principalele caracteristici : Card de debit pentru persoanele fizice valid în România Card suplimentar pentru acelaşi cont Sold minim de deschidere 200.000 lei Dobânda bonificată : la vedere Comision de retragere la ATM-urile Raiffeisen Bank : 0,2% - minim 1500

LEI ; Comision de retragere la ATM-urile altor bănci: 0,5% + 25.000 lei Comision pentru tranzacţii comerciale: 0%

65

VISA ELECTRON

Raiffeisen Bank lansează pe piaţa bancară un nou produs începând 6 decembrie 2003. Contul curent personal în lei cu acces prin intermediul cardului internaţional VISA. Este un cont denominat în lei având ca titular o persoană fizică. Se adresează persoanelor fizice şi poate fi utilizat atât în ţară cât şi în străinătate, pentru tranzacţii comerciale directe la agenţi economici dozaţi cu EPOS (nu poate fi folosit pentru operaţiuni manuale). Se pot efectua atât în ţară, cât şi în strâinătate de la toate echipamentele automate de eliberare a numerarului ATM, care afişează sigla VISA Electron, precum şi la ghişeele bancare. Are o perioadă de valabilitate de 2 ani. Utilizatorul principal de card:

- este persoana fizică care solicită Băncii deschiderea unui cont curent în lei pe numele său, ca mijloc de acces al cont.

- utilizatorul principal de card are drepturi complete de lucru în cont atât cu folosirea cardului sau cât şi a altor instituţii bancare.

- numai utilizatorul principal de card va putea iniţia refuzuri la plata, atât pentru cardul său cât şi pentru cardul utilizatorului suplimentar.

Cardul principal este cardul emis de bancă pe numele titularului de cont curent personal în lei cu acces prin card.

Utilizatorul suplimentar:- este persoana fizică care are acces la contul curent în lei a altei persoane în baza

acordului explicit şi care solicită băncii, cu acordul utilizatorului principal de card, emiterea unui card ca mijloc de acces la cont;

- rapoarte de activitate card;- iniţiere transferuri din cont;- refuzuri de plată, utilizează pentru operaţii de cont alte instrumente în afara cardului

suplimentar.- are dreptul să dispună de sumele din contul titularului de cont, în aceleaşi condiţii

ca acesta, fără a avea dreptul să solicite băncii extrase de cont.

Angajator:- este persoana fizică rezidentă care a încheiat contract de muncă pe durată

nedeterminată cu utilizatorul principal de card;- încheie cu o unitate teritorială a RB un contract în baza căruia alimentează conturile

curente personale cu acces prin card ale angajaţilor săi cu drepturi salariale lunare.

66

Avantajele contului personal în lei cu acces prin intermediul cardului internaţional VISA Electron este un produs bancar modern şi profitabil, proiectat în scopul bazei de clienţi (persoane juridice) şi a diminuării fluxului de numerar prin ghişeele proprii.

Avantajele Raiffeisen Bank:- diminuarea fluxului de numerar prin caseriile băncii şi implicit reducerea costurilor

activităţii de casierie; - încasarea de taxe şi comisioane de la persoanele fizice în momentul emiterii

cardului şi a utilizării sumelor de cont; - încasarea de dobânzi pentru sumele utilizate în descoperit, de către utilizatorul

principal de conducere şi/sau utilizatorii suplimentari de conducere. Utilizarea de către clienţi a facilităţii de ieşire în descoperit, duce la plasarea surselor temporar disponibile, proces ce implică un grad redus de risc întrucât banca efectuiază plasamente cu valoare unitară relativ unică;

- crearea unei baze de clienţi pentru ofertarea de alte produse/servicii bancare;

Parametrii funcţionali ai contului în lei, cu acces prin cardul internaţional VISA Electron:

1.Tip client: persoane fizice; 2.Tip cont: cont curent personal în lei, care este un cont bifuncţional, cu sold debitor

autorizat prin ataşare de linie ACA si/sau sold debitor neautorizat;3. Sold minim intangibil (blocat în contul curent cu acces prin card VISA): 50000 lei

per card emis prin cont;4. Depunere minimă: nu mai mică de 50000 lei;5. Alimentare în cont: sunt permise toate tipurile de alimentare acceptate în mod

curent de către bancă (depunerea prin ghişeu, achitarea de drepturi salariale de către angajator, alte tipuri de transferuri bancare, operaţiuni privind call center).

Funcţionalitate:- este un card tip debit:- în cazul în care este solicitat de către o persoană fizică la ghişeul băncii şi nu este

alimentat regulat cu drepturi salariale în baza unui contract încheiat între bancă şi angajator (persoană fizică);

- permiţând ataşarea unor limite de descoperire în cont de până la 3 salarii lunare nete, în cazul în care este alimentat ritmic cu drepturi salariale de către angajator (persoană fizică).

67

Limita de descoperiri în cont se acordă de către bancă în baza unei solicitări exprese a titlurilor de cont cu semnarea unui contract (anexa 5), care reglementează relaţia între părţi în derularea administrativ funcţională a limitei acordate.

Parametrii funcţionali card internaţional în lei VISA ataşat contului curent personal în lei:

1.Tip card: debit :- în cazul în care cardul este emis de bancă ca mijloc de acces la un cont curent care

nu este alimentat cu drepturi salariale de către angajatorul persoană fizică titular de card;- cu posibilităţi de ataşare a unei limite de descoperire în cont până la 3 salarii.2. Aria de utilizare a cardului: internaţional3. Număr de card ce pot fi ataşate la cont: maxim 5 (unul principal+4

suplimentare);4. Valabilitate: 2 ani;5. Mediul de utilizare a cardului: mediu manual şi electronic;6. Limita zilnică de cheltuieli prin card a tranzacţiilor comerciale: disponibilul din

contul cu acces prin card (exclusiv soldul minim intangibil ) sau limita zilnică ordonată de client;

7. Limita zilnică de cheltuieli prin card a operaţiunilor de eliberări numere: disponibil din contul cu acces prin card/exclusiv soldul minim intangibil/sau limita zilnică ordonată de client;

Cardul Maestro – lei

Principalele caracteristici : Card de debit pentru persoanele fizice/card de plată a salariilor pentru

angajatori, cu utilizare internaţională Card suplimentar pentru acelaşi cont Sold minim de deschidere 50.000 lei Dobânda bonificată : la vedere Comision de retragere la ATM-urile Raiffeisen Bank : 0,2% - minim 1500

LEI ; Comision de retragere la ATM-urile altor bănci: 0,5% + 25.000 lei Comision de retragere la ATM-urile băncilor din străinătate : 1,5% - 4 USD

(în lei) Comision pentru tranzacţii comerciale: 0% în România, 1% în străinătate

68

Cu Raiffeisen Bank Maestro : ai posibilitatea de a opta pentru încasarea drepturilor salariale în contul de

card Maestro ai posibilitatea de a obţine după 2 luni de utilizare a cardului , un credit de

maxim trei salarii nete,fără garanţii şi cu o dobîndă de 42% pe an poţi încasa dobânzile bonificate de bancă la depozite fără capitalizare şi poţi

efectua plăţi directe către furnizorii de utilităţi, fără a fi necesară deplasarea la bancă;

Pentru sumele din contul de card primiţi o dobândă de 10%. Posibilitatea de a fi alimentat de la orice unitate bancară din România Posibilitatea de a ridica numerar de la orice bancomat sau ghişeu bancar Posibilitatea consultării contului de card prin intermediul telefoniei mobile

Smart Tel SMS Posibilitatea achitării facturilor Romtelecom si Distrigaz prin intermediul

contului de card

VISA Business – USD

Cardul in USD VISA Business Raiffeisen Bank este un produs de tip debit care se adreseaza persoanelor juridice romane ai caror salariati efectueaza deplasari in strainatate si in tara in interesul firmei.

Va permite efectuarea de tranzactii comerciale si retrageri de numerar in orice colt al lumii.

Va ofera posibilitatea de a limita cheltuielile anumitor angajati la nivelul fiecarui card in parte.

Va asigura inlocuirea in regim de urgenta a cardului declarat ca pierdut furat si eliberarea de numerar in regim de urgenta pana la emiterea cardului inlocuitor.

Va ofera numeroase servicii conexe extrem de avantajoase:

Asistenta medicala de urgenta si referinte medicale; Serviciul de asistenta juridica; Asigurarea pentru cazuri de intarziere in timpul calatoriei; Asigurarea pentru bagajele sosite cu intarziere sau pierdute; Asigurare in cazuri de deturnare; Rezervarea camerelor de hotel.

Serviciile de Asistenta VISA in caz de urgenta sunt disponibile numai atunci cand ati folosit cardul pentru a achita costul calatoriei (cazare,transport,etc) in intregime sau doar partial, calatorie pe parcusul careia a aparut necesitatea unui serviciu in regim de urgenta.

69

VISA Business – lei

Cardul in lei VISA Business Raiffeisen Bank este un produs de tip debit care se adreseaza societatilor romanesti ai caror salariati efectueaza deplasari in interesul firmei.

Va permite efectuarea de tranzactii comerciale si retrageri de numerar in orice colt al tarii.

Va ofera posibilitatea rezervarii de camere de hotel.

Va asigura inlocuirea in regim de urgenta a cardului declarat ca pierdut furat si eliberarea de numerar in regim de urgenta pana la emiterea cardului inlocuitor.

Cap. VIII. Tehnica şi evidenţa operaţiunilor

de creditare bancară

8.1. Introducere

Creditarea este o activitate de bază într-o bancă. Băncile primesc bani sub formă de depozite de la clienţi, cărora le plătesc dobândă pentru sumele depuse. Banca trebuie să genereze venit pentru a plăti dobândă deponenţilor, pentru a realiza profit în beneficiul acţionarilor săi, precum şi pentru propria dezvoltare.

O modalitate prin care băncile realizează venituri este de a da cu împrumut (sau a plasa) banii depozitaţi. Băncii i se plăteşte dobândă pentru sumele date cu împrumut: rata dobânzii percepute pentru împrumuturi va fi mai mare decât rata dobânzii plătite la depozite. Diferenţa dintre aceste două rate ale dobânzii se numeşte marjă şi constituie o sursă importantă pentru venitul băncii. Deci, marja reprezintă diferenţa între rata dobânzii percepută la creditele acordate şi cea acordată pentru depozitele constituite de clienţii băncii.

O parte din fondurile avansate în procesul de creditare provin din capitalul propriu al băncii. Nivelul capitalului este reglementat de Banca Naţională a României, corespunzător Convenţiei de la Basel.

O altă parte din fonduri pot fi împrumutate de la alte bănci. Prin urmare, băncile trebuie să realizeze un venit suficient de mare pentru a restitui împrumuturile astfel atrase şi dobânda aferentă, pentru a-şi acoperi costurile şi pentru a obţine profit. Adesea, băncile comerciale au în vedere taxa oficială a scontului stabilită de banca centrală, ca dobânda de referinţă în stabilirea nivelului ratei dobânzii utilizate de ele în relaţiile cu clienţii. De regulă, băncile stabilesc rata dobânzii pornind de la nivelul taxei scontului.

70

În mod normal, în orice ţară rata minimă a dobânzii de creditare influenţează cererea de monedă şi cursul de schimb. Prin urmare, rata dobânzii de creditare, mai ales sub forma taxei oficiale a scontului, este un important instrument de politică monetară în cadrul unei economii.

Procesul de creditare joacă un rol esenţial în economie. Încasând sume mici de bani de la deponenţi şi agregând aceste fonduri pentru a le împrumuta solicitanţilor, băncile pun la dispoziţie banii necesari dezvoltării economice. În acest proces, băncile protejează deponenţii, prin analizarea riguroasă a cererilor de creditare. Creditarea, în condiţii prin care se asigură rambursarea, permite băncii să obţină un câştig pentru deponenţii ei, reducând semnificativ nivelul de risc.

8.2. Prudenţa în creditare .

În cazul în care o bancă acordă un credit unui client-persoană fizică sau persoană juridică, iar aceasta, din anumite motive, nu va putea să-şi achite obligaţiile faţă de bancă (restituirea creditului plus dobânda aferentă), banca va înregistra pierderi pe care va trebui să le suporte din profit.

Pentru a reduce la minim pierderile rezultate din credite neperformante, lucrătorii bancari implicaţi în activitatea de creditare trebuie să procedeze cu responsabilitate la evaluarea riscurilor pe care le presupune acordarea împrumuturilor. În practica bancară, compensarea costului unui credit neperformant se face prin derularea mai multor credite performante.8.3. Principii de creditare

Creditarea nu este o ştiinţă exactă; nu este posibil ca prin utilizarea unei formule sau aplicarea unei teorii să se garanteze că suma acordată unui client va fi rambursată cu dobânda aferentă. Există, totuşi, principii generale de creditare care, dacă sunt aplicate consecvent, permit reducerea gradului de incertitudine şi prin urmare, a riscului implicat în creditare.

Aceste principii se referă la: solicitantul creditului (debitorul); cererea de creditare (obiectivele urmărite); rambursare (rate şi termene); dobânzi şi comisioane bancare (remunerarea creditului); garantarea (modalităţi de asigurare şi recuperare).

În cele ce urmează, la analiza fiecăreia dintre aceste categorii, vor fi luate în considerare mai ales aspecte privind creditarea persoanelor juridice. Multe dintre aceste consideraţii se aplică şi creditelor acordate persoanelor fizice ( de exemplu, se ia în

71

considerare locul de muncă în cazul unei persoane fizice, iar în cazul unei persoane juridice, domeniul de activitate al firmei).

8.3.1. Solicitantul creditului (debitorul)

Acceptul unei bănci de a acorda un credit reflectă punctul ei de vedere privind capacitatea de rambursare, prezentă şi viitoare, a clientului. Prin urmare, este esenţial ca banca să obţină cât de multe informaţii în legătură cu situaţia financiară a potenţialului client şi să fie sigură că se poate baza pe toate informaţiile oferite de acesta. În această analiză, banca trebuie să ia în considerare măsura în care îl cunoaşte pe client; analiza se face diferenţiat pentru un client nou şi pentru un client tradiţional.

Dacă solicitantul este deja un client al băncii, banca va lua în considerare evidenţele sale referitoare la acesta; de exemplu, referitor la creditele anterioare: a fost respectat graficul de rambursare a ratelor şi dobânzilor? Orice solicitare de reînnoire a unui credit se bazează pe relaţiile anterioare cu clientul.

Solicitările noilor clienţi trebuie tratate diferit. Dacă cel care solicită un credit nu este clientul băncii, ca un prim pas, trebuie să se obţină referinţe satisfăcătoare despre integritatea şi situaţia financiară a persoanelor care conduc afacerea. Trebuie să se obţină informaţii financiare relevante de care are nevoie banca.

Problemele cheie asupra cărora trebuie să ne concentrăm, când analizăm situaţia unui client care a solicitat un credit, se pot împărţi în patru grupe (pentru o persoană juridică):

i. Domeniul de activitate al firmei;ii. Situaţia financiară a firmei;

iii. Calitatea managementului firmei;iv. Performanţele viitoare ale firmei.

Fiecare dintre aceste probleme-cheie presupune răspunsul la anumite întrebări:1. Domeniul de activitate a firmei: Domeniul de activitate respectiv este în creştere sau în declin? Care sunt concurenţii principali ai firmei? Există pe piaţă bunuri alternative celor produse de împrumutat? Activitatea firmei are caracter sezonier?

2. Situaţia financiară: Activitatea este profitabilă? Cifra de afaceri este în creştere? Firma are mai multe împrumuturi în derulare?

72

Firma are, în mod constant, datorii restante? Care este capitalul investit în afacere, comparativ cu debitele de orice tip ale

firmei? Disponibilităţile în numerar sunt controlate satisfăcător? Firma îşi achită creditorii la timp şi urmăreşte riguros încasarea, la scadenţă a

debitelor?

3. Managementul: Conducerea firmei prezintă încredere? Care este experianţa conducerii în derularea acestui tip de afacere? Cât de bine este controlată afacerea? Succesul afacerii depinde de o singură persoană sau conducerea este asigurată de

o echipă managerială? Managerii sunt conştienţi de capacităţile reale de producţie ale firmei?

4. Viitorul: Va fi profitabilă afacerea în viitor? Funcţionarea, în viitor, a afacerii va genera suficient profit disponibil pentru a

rambursa împrumuturile solicitate? Conducerea are în vedere, pentru viitor, vreo schimbare majoră care ar putea

afecta disponibilităţile firmei şi/sau profitul?

În practica românească, analiza împrumutului din punct de vedere al problemelor prezentate mai sus este cunoscută şi sub denumirea de caracterul şi capacitatea de rambursare a clientului.

8.3.2. Cererea de creditare

Aspectele şi întrebările determinate care vor fi luate în considerare atunci când se analizează cererea de creditare sunt:

1. Competenţa legală a solicitantului (de exemplu, dacă are vârsta permisă de lege pentru a încheia un contract legal sau dacă este autorizat/împuternicit din partea firmei să angajeze fonduri în numele ei).

2. Destinaţia creditului, denumită şi obiectul creditului (pentru ce va folosi clientul banii care-i va împrumuta).

3. Ce sumă estimaţi că ar fi necesară clientului (valoarea creditului)? Comparaţi această sumă cu valoarea creditului solicitat de el.

73

4. Pentru cât timp este solicitat creditul (durata creditării)?5. Cum propune clientul să ramburseze creditul şi dacă propunerea este realistă

pentru perioada de timp solicitată (eşalonarea ratelor scadente)?6. Cum doreşte clientul să garanteze creditul solicitat?7. Marja de profit pe care o va încasa banca din credit (dobânda percepută pentru

creditul acordat, în corelaţie cu politica dobânzilor la depozite, practicată de bancă).

De asemenea, banca trebuie să ia în considerare dacă împrumutul solicitat se înscrie în politica de ansamblu de creditare a băncii. De exemplu, o bancă poate limita sumele pe care le va împrumuta unui anumit sector industrial sau comercial, sau poate exista o reglementare a Băncii Naţionale în ceea ce priveşte creditarea unui anumit sector.

Care este destinaţia creditului? Destinaţia creditului sau obiectul creditului trebuie clar definită şi înţeleasă, atât de

client cât şi de bancă. Obiectul creditării este legal? Dacă acordaţi un credit unei persoane juridice pentru o afacere ilegală, documentaţia creditului şi orice garanţie în sprijunul ei sunt lovite de nulitate.

Corespunde destinaţia creditului cu activităţile curente ale clientului (trecute în statutul firmei)? Dacă nu, un astfel de împrumut incumbă un risc de creditare important şi trebuie explicat clientului de ce i-aţi refuzat creditul.

Ce sumă se solicită?Este esenţial ca banca (şi clientul) să cunoască valoarea creditului. Nu trebuie uita că

riscul de nerambursare a unui credit există atât în situaţia în care se solicită un credit prea mic, cât şi atunci când un client împrumută prea mulţi bani. Pentru a ne asigura că a fost solicitat un nivel corect al creditului, cererea clientului trebuie susţinută de un flux monetar prognozat (cash flow). Aceasta poate lua forma unui document care să indice lichidităţile curente, veniturile şi cheltuielile prevăzute. Prin urmare, acesta va arăta valoarea fondurilor disponibile în timp. Desigur, prognoza trebuie să includă sumele atrase de clienţi şi orice plăţi şi dobânzi datorate băncii.

8.3.3. Rambursarea

Prognoza fluxului de fonduri disponibile (cash flow – flux de numerar) ne va indica durata realistă a rambursării creditului. Pentru ca o afacere să aibă succes, ea trebuie să aibă suficiente lichidităţi. Dacă persoana juridică încearcă să ramburseze creditul prea repede, s-

74

ar putea să rămână fără lichidităţi şi să nu poată să-şi desfăşoare corespunzător activitatea în continuare sau chiar să dea faliment.

Este preferabil ca rambursarea creditului să se realizeze în rate mai mici, valoric, eşalonate pe o perioadă mai mare, dar pe care afacerea le poate acoperi într-un mod realist, decât să fie efectuată într-o perioadă mai scurtă, în rate mari. Însăşi banca va constata că este dificil să câştige suficient din alte activităţi bancare încât să acopere costul unui credit neperformant, fiind preferabilă rambursarea în rate mai mici, decât forţarea rambursării rapide, cu riscul de a nu se mai putea rambursa creditul.

Banca nu va dori ca împrumutul să rămână nerambursat pentru o perioadă mai mare decât consideră ea necesar sau prudent, deoarece cu cât creşte durata rambursării, cu atât creşte şi posibilitatea apariţiei situaţiilor care pot împiedica rambursarea creditului.

În ceea ce priveşte perioada de rambursare a creditului, se impune asigurarea unui echilibru între fondurile de care dispune clientul în timp şi reducerea perioadei de eşalonare a ratelor. Perioada de rambursare a creditului este, de asemenea, legată de durata de viaţă a obiectului creditului. Dacă, de exemplu, un echipament cu o durată de funcţionare de cinci ani este achiziţionat pe bază de credit, durata rambursării împrumutului nu trebuie să depăşească cinci ani. În mod similar, creditele pe termen scurt nu trebuie utilizate pentru achiziţionarea de active cu o durată de funcţionare mare. Tipul de finanţare trebuie să fie adecvat destinaţiei creditului.

8.3.4. Garanţia

Datorită mediului competitiv în care operează, băncile nu pot totdeauna stabili rate ale dobânzii care să reflecte, realist, riscul inerent unei situaţii date. Dacă o bancă solicită o rată de dobândă prea mare, clientul se poate adresa concurenţei şi, prin urmare, banca pierde un client. Pentru a putea stabili o rată de dobândă mai mică, o bancă poate solicita drept garanţie active de o anumită valoare, cu dreptul de a le vinde în cazul în care clientul nu reuşeşte să ramburseze creditul (în concordanţă cu termenii conveniţi). Aceasta este cunoscută sub denumirea de garanţie reală.

Orice decizie privind creditarea unui client trebuie să ia în considerare capacitatea prezentă şi viitoare a clientului de a rambursa creditul din resurse proprii. Cu alte cuvinte, decizia de creditare trebuie să fie luată înainte de a se aduce în discuţie garanţia. Banca va trebui să ia în considerare valoarea care se poate atribui în mod realist oricărei garanţii oferite de client şi cât de uşor va fi să transforme în numerar garanţia, în caz că apare necesitatea executării ei.

8.4. Creditarea persoanelor fizice

75

O mare parte a activităţii de creditare este destinată persoanelor fizice. Multe bănci româneşti au evaluat dimensiunea pieţei creditelor acordate persoanelor fizice şi profiturile pe care le pot realiza printr-o creditare bine direcţionată şi gestionată. În creditarea persoanelor fizice, este util ca banca să-şi alcătuiască o imagine completă asupra veniturilor şi cheltuielilor clientului.

Tipuri de produse bancare în domeniul credităriiCreditarea îmbracă multe forme. Vom începe prin analiza a două tipuri de credite,

care pot fi puse atât la dispoziţia persoanelor juridice, cât şi a celor fizice. De reţinut că unele dintre elementele ce le diferenţiază dispar, pe măsură ce activitatea bancară devine mai competitivă.

Credit în descoperit de cont/Overdraft

Creditele în descoperit de cont sunt disponibile numai prin conturile curente ale clientului şi implică posibilitatea retragerii de către client (pe bază de cec sau alte mijloace) a unei sume mai mari decât cea de care dispune. Desigur, aceasta înseamnă că, în loc de a rambursa soldul la scadenţă, clientul va datora bani băncii. Dobânda se percepe la soldul debitor rămas de plată şi în mod normal, se calculează zilnic.

Creditele în descoperit de cont se acordă, în mod normal, persoanelor juridice pentru a le ajuta să facă faţă situaţiilor în care banii de la debitori nu au fost încasaţi încă, iar furnizorii urmează a fi achitaţi. Pentru persoanele fizice, creditele în descoperit de cont pot fi acordate, de exemplu, pentru a asigura fonduri clientului până la primirea salariului.

De regulă, creditele în descoperit de cont nu se acordă pentru a-i ajuta pe clienţi, să achiziţioneze active, în special dacă rambursarea este pe termen lung. În cazul unor astfel de cereri este adecvat un credit la termen. Prin acordarea unui credit la termen, banca avansează o sumă fixă de bani (creditul) care urmează a fi rambursată în rate, pe o perioadă de timp convenită (termenul). De obicei, acesta se asigură clienţilor persoane juridice pentru a-i sprijini să achiziţioneze active pentru dezvoltarea activităţii lor.

Un credit pe termen eşalonează costul activului pe o perioadă adecvată; de obicei, o perioadă ce nu depăşeşte durata de folosinţă a activului în cauză. Rambursările se pot face lunar, trimestrial, semestrial sau anual.

Dobânda la credit variază în funcţie de taxa oficială a scontului: banca adaugă un anumit procent, negociat cu clientul în momentul încheierii contractului de credit. Dobânda este debitată trimestrial din contul curent al clientului, sau este adunată la credit. Ca rezultat al concurenţei crescânde, creditele pe termen sunt oferite din ce în ce mai mult la o rată fixă a dobânzii, în special în cazul persoanelor fizice şi întreprinzătorilor mici şi mijlocii.

Creditele punte (Bridging Loans)

76

Un credit punte este un credit pe termen scurt, acordat unui client care îşi cumpără o casă nouă, vânzând vechea proprietate. Întrucât cumpărarea şi vânzarea celor două proprietăţi au loc, de regulă, în momente diferite, băncile oferă credite punte pentru a permite clienţilor să procedeze la cumpărarea noii proprietăţi, înainte de a o vinde pe cea existentă. Creditul se rambursează din banii obţinuţi prin vânzarea vechii proprietăţi.

8.5. Garantarea împrumuturilorGaranţia este denumirea generică utilizată pentru a desemna orice metodă,

instrument sau angajament accesoriu contractului de împrumut, pus la dispoziţia sau emis în favoarea băncii, în virtutea contractului încheiat, în măsură să asigure banca de realizarea certă a drepturilor garantate, respectiv recuperarea sumelor împrumutate (inclusiv dobânzile), în cazul nerambursării acestora de către debitor.

Pornind de la accepţiunea dată garanţiei, obligaţia din contractul de împrumut este obligaţia principală. În virtutea ei, clientul este obligat să ramburseze ratele scadente şi dobânzile aferente la termenele convenite. Garanţia cerută suplimentar de bancă dă naştere unei a doua relaţii, secundare: dacă obligaţia iniţial asumată nu a fost îndeplinită, banca apelează la executarea garanţiei.

În practică există mai multe tipuri de garanţii, fiecare tip având caracteristici şi utilizări proprii şi necesitând o documentare specifică pentru a permite băncilor să beneficieze de drepturi pe care aceste garanţii le conferă.

Cel solicitat să ofere o garanţie suplimentară băncii, privind îndeplinirea obligaţiei de rambursare a creditului are, în principiu, două alternative:

poate garanta cu bunuri materiale, imobile, terenuri sau active financiare pe care le pune la dispoziţia băncii, sub forma ipotecii, gajului, depozitului bancar etc., acestea fiind denumite garanţii reale;

poate apela la o terţă persoană – numită garant, care să-şi asume obligaţia că va achita datoria (sau va despăgubi băneşte banca), în cazul în care cel pentru care garantează (debitorul, clientul băncii) nu îşi îndeplineşte obligaţia asumată prin contractul de împrumut. Instrumentul garantării poate fi în acest caz scisoarea de garanţie bancară, avalul cambial etc., acestea făcând parte din garanţiile personale.

Indiferent de tipul garanţiei (reală sau personală), aceasta trebuie să răspundă anumitor cerinţe de bază: existenţa unui patrimoniu independent de relaţia contractuală, suficient de mare şi

cert în timp, pentru a acoperi obligaţia garantată; garanţia să fie astfel concepută încât să asigure băncii dreptul şi posibilitatea de a

o executa fără ca debitorul să se poată opune acestei executări;

77

banca, în calitate de beneficiar al garanţiei, să aibă asigurată posibilitatea de a transforma garanţia în bani, rapid şi fără pierderi. Astfel spus, garanţia să aibă un grad ridicat de lichiditate, dacă trebuie executată în cazul în care clientul nu îşi rambursează datoria.

Părţile implicate în garanţieAtunci când se solicită o garanţie, de regulă, se disting trei părţi implicate:1. Ordonatorul garanţiei, care este debitorul principal: el este cel căruia partenerul

de contract (de exemplu, în contractul de credit, partenerul de contract e banca ce acordă creditul) îi solicită o garanţie. În consecinţă, ordonatorul fie oferă o garanţie din propriul său patrimoniu (sub formă de gaj sau ipotecă), fie solicită unui terţ – garant – să ofere o garanţie, în locul lui.

2. Beneficiarul garanţiei este cel în favoarea căruia s-a constituit garanţia, în cazul nostru banca. Beneficiarul execută garanţia, respectiv încasează banii care rezultă din vânzarea bunului, dacă debitorul principal nu şi-a îndeplinit obligaţia asumată de a rambursa banii.

3. Garantul este debitorul secundar, care în anumite cazuri, poate fi însuşi debitorul principal, când garantează cu bunurile sale, sau poate fi un terţ (o altă bancă, o altă firmă sau instituţie) care garantează că, în cazul neîndeplinirii obligaţiilor debitorului principal, va îndeplini obligaţia de plată sau de rambursare a sumelor.

Deci, în relaţia de garantare pot apare: două persoane – beneficiarul garanţiei (banca) şi debitorul (clientul băncii), când

acesta din urmă garantează cu propriul său patrimoniu (ipotecă, gaj), sau trei persoane – când debitorul apelează la o terţă persoană, garantul, ca acesta din

urmă să garanteze obligaţia lui de plată. În ambele cazuri, beneficiarul este banca, în poziţie de creditor.

Atributele unei bune garanţiiÎnainte de a accepta o garanţie, indiferent de natura obligaţiilor garantate sau instrumentul de garantare utilizat, banca trebuie să aibă în vedere trei aspecte principale:

dreptul de proprietate; perfectarea contractului de garanţie; valoarea garanţiei.

Dreptul de proprietateÎnainte ca un client să acorde drepturi asupra unui bun pe care banca îl acceptă drept

garanţie, acesta trebuie să aibă drept de proprietate asupra bunului respectiv. Evident, nu

78

poate fi angajat un bun în sistemul de garantare, dacă nu este proprietatea celui ce-l oferă drept garanţie.

În cazul garanţiilor reale, cum este ipoteca, este important de ştiut dacă nu mai există un terţ care are anumite drepturi asupra bunului respectiv. În cazul ipotecii, prioritatea rangului se determină prin prioritatea datei la care aceasta a fost legal înscrisă. Acest lucru este foarte important deoarece, în caz de executare silită a debitorului, creditorii ipotecari sunt preferaţi altor creditori. Ei îşi recuperează banii din vânzarea bunului, în ordinea priorităţii rangului.

De exemplu, când se vinde un bun imobil având asupra lui mai multe ipoteci, banii se vor recupera de către creditorii ipotecari, în ordinea rangului de ipotecă pe care-l deţine fiecare. Deci, va fi achitată suma creditorului care deţine ipoteca de rangul I (a fost înscris legal primul), apoi, în ordine, cei cu ipotecă de rangul II, III etc.

În consecinţă, băncile trebuie să urmărească permanent bunurile luate drept garanţie şi să cunoască eventualele ipoteci asupra bunului respectiv sau modificările din acest punct de vedere. În cazul mai multor ipoteci, valoarea bunului trebuie să fie suficient de mare ca să acopere toate datoriile garantate cu unul şi acelaşi bun ipotecat.

Totodată, se poate întâmpla ca alte persoane care, direct sau indirect, sunt asociate bunului ce formează obiectul garanţiei, să aibă anumite drepturi. Dacă, de exemplu, băncii i s-a oferit drept garanţie un bloc de apartamente, chiriaşii existenţi pot avea drepturi pe perioada închirierii, ceea ce în caz de executare a ipotecii poate să împiedice vânzarea apartamentelor.

Acest aspect trebuie luat în considerare şi atunci când o proprietate comună este utilizată pentru garantarea unui împrumut acordat numai în numele uneia dintre părţi. Cel mai frecvent exemplu îl constituie situaţia soţilor care deţin, o proprietate care însă este folosită drept garanţie pentru o afacere efectuată doar de unul dintre ei. Dacă proprietarul afacerii îl constrânge pe coproprietar să semneze pentru garantarea unui credit, cu imobilul la care sunt coproprietari, acest fapt poate invalida drepturile băncii de executare a ipotecii.

Proprietarul unui bun poate fi altcineva decât împrumutatul. În practică, adesea, un terţ oferă propriul său patrimoniu drept garanţie pentru împrumutul acordat de bancă unui client. De exemplu, un părinte poate garanta împrumutul acordat copilului său. Acest tip de garantare este denumit garanţia unui terţ. În concluzie, în măsura în care debitorul poate separa într-o formă legală o parte din avutul său (bunuri, active financiare), pe care o pune necondiţionat la dispoziţia băncii, el poate fi garant. În acelaşi timp, el poate apela la un terţ (care nu este legat prin raportul contractual), în măsura în care patrimoniul acestuia îndeplineşte condiţiile cerute şi amintite mai înainte.

Perfectarea contractului de garanţie reprezintă un termen generic pentru a desemna ansamblul activităţilor şi cerinţelor impuse de lege şi a căror respectare asigură băncii

79

drepturile asupra garanţiei constituite. Se disting mai multe aspecte ale perfectării unei garanţii:

cunoaşterea cadrului legal de folosire a garanţiilor, atât în sensul respectării legilor specifice (de exemplu, codul comercial, codul civil), cât şi a normelor bancare;

îndeplirea tuturor formalităţilor legale pentru ca banca, în calitate de beneficiar al garanţiei, să aibă asigurată posibilitatea utilizării rezultatelor executării garanţiei (de exemplu, prin vânzare) în cazul că banii trebuie recuperaţi;

documentele privitoare la garanţie trebuie să fie astfel concepute astfel încât să asigure băncii dreptul şi posibilitatea de a o executa fără ca debitorul să se poată opune;

constituirea (emiterea) oricărei garanţii presupune anumite costuri; banca trebuie să le evalueze şi să stabilească cine le suportă.

Obţinerea şi perfectarea unei garanţii este un proces îndelungat. De aceea, banca nu trebuie să acorde un credit celui care l-a solicitat decât în momentul în care procesul de perfectare a garanţiei este încheiat sau destul de avansat pentru ca banca să fie sigură de posibilitatea exercitării drepturilor sale asupra garanţiei.

Valoarea garanţiei. Este important ca banca să cunoască, cu certitudine, valoarea atribuită garanţiei în momentul în care aprobă împrumutul. Mai mult decât atât, este necesar ca valoarea garanţiei să fie constantă în timp, astfel încât aceasta să nu scadă sub suma datorată (pe toată durata rambursării). Dacă apar situaţii în care clientul nu poate plăti suma luată cu împrumut, banca, prin executarea garanţiei, poate să-şi recupereze în întregime banii daţi cu împrumut.

Executarea garanţiei este termenul utilizat pentru a desemna procedura în urma căreia garanţia este transformată în bani. Adesea, executarea garanţiei obligă banca la obţinerea unei aprobări din partea tribunalului pentru acţionarea în judecată a debitorului şi vânzarea la licitaţie a bunului imobil ipotecat. Ca rezultat al acestei acţiuni, banca poate suporta cheltuieli care vor reduce beneficiul obţinut din garanţie (dacă astfel de cheltuieli nu au fost luate în consideraţie când a stabilit care trebuie să fie valoarea garanţiei ce trebuie oferită de client).

În practică, băncile calculează nivelul de acoperire asigurat de garanţie, în raport cu valoarea obligaţiei garantate. Bunurile oferite drept garanţie sunt evaluate de specialişti ai băncii sau ai unor instituţii specializate. Din valoarea bunurilor astfel evaluate, băncile calculează un anumit procent care constituie valoarea garanţiei. Nivelul acoperirii reflectă expierenţa băncii în posibilitatea de a încasa cât mai mult dintr-un anumit tip de garanţie, ca urmare a executării ei. În stabilirea nivelului de acoperire (a mărimii procentului), banca

80

trebuie să aibă în vedere că, în cazul în care bunul trebuie vândut, poate nu va exista cerere pentru astfel de produse sau, prin vânzarea unui stoc mare, preţul se poate reduce, fapt ce va influenţa negativ suma ce trebuie obţinută. Nivelul stocului este de asemenea deseori supraevaluat de clienţi.

Luând în considerare toţi aceşti factori, practica bancară demonstrează că o bancă va acorda împrumuturi, în mod normal, sub valoarea stocului menţionată în ultimele situaţii contabile ale firmei (de exemplu, reprezentând 10% din valoarea estimată a stocului). În cazul executării unei garanţii, banca nu trebuie să se bazeze pe posibilitatea obţinerii valorii integrale a garanţiei, cu excepţia numerarului din depozitul bancar. Numeroase garanţii au valori variabile. Cele mai relevante exemple, în acest sens, sunt investiţiile la bursa de valori ( titlurile de valoare), sau depozitele în valută. Similar, preţurile terenurilor şi imobilelor fluctuează. Acestea constituie alte argumente în favoarea deciziei de a se lua în considerare doar un anumit procent din valoarea unei garanţii. Elementele al căror preţ variază frecvent impun băncii necesitatea reevaluării periodice a garanţiei, chiar zilnic, dacă riscul o justifică. Un alt factor, care a devenit din ce în ce mai important, priveşte obligaţiile referitoare la proprietăţi, în special la proprietăţile industriale. Dacă o bancă a acceptat drept garanţie o fabrică cu profil chimic, s-ar putea ca banca să trebuiască să suporte costurile privind poluarea mediului, dacă afacerea dă faliment. Cunoscând astfel de situaţii, băncile refuză, adesea, garanţiile de acest tip, deoarece costurile de remediere a efectelor poluării pot fi atât de ridicate, încât să conducă la falimentul băncii.

Tipuri de garanţiiCele mai uzuale tipuri de garanţii sunt: garanţia principală a creditorului; depozitul bancar; ipoteca; gajul.

1. Garanţia principală a creditoruluiÎn orice sistem de drept, obligaţia asumată prin contract este obligaţia principală.Garanţia principală a creditorului este consacrată în legislaţie sub denumirea de

drept de gaj general asupra tuturor bunurilor mobile sau imobile ale debitorului.Dreptul de gaj general nu presupune indisponibilizarea bunurilor ce constituie

patrimoniul debitorului. Pentru bancă, garanţia principală a creditorului presupune cel puţin două riscuri:

primul risc derivă din dreptul de gaj de care se bucură toţi creditorii unui debitor, astfel, în cazul în care obligaţiile de plată sumate de debitori sunt de valori mari şi

81

faţă de mai mulţi creditori, patrimoniul poate deveni insuficient pentru a acoperi toate sumele datorate;

al doilea risc derivă din faptul că debitorul poate, oricând, înstrăina o parte sau întregul său patrimoniu, iar banca (creditorul) nu mai poate să-şi recupereze creanţele.

La aceste dezavantaje se mai poate adăuga şi faptul că, în cazul în care debitorul refuză să plătească, este necesară acţionarea sa în judecată. Acest demers poate presupune cheltuieli însemnate şi perioadă îndelungată până la recuperarea banilor de către bancă; în acest timp, debitorul dispune în continuare de patrimoniul său. Garanţia principală a creditorului poate fi luată în considerare de bănci numai în cazul clienţilor cu integritate şi situaţia financiară foarte bună şi cunoscută de bancă. Riscurile insolvabilităţii debitorului pot fi evitate prin sistemul garanţiilor, care cuprinde: depozitul bancar, ipoteca, gajul etc.

2. Depozitul bancarLa prima vedere, depozitul bancar este o garanţie ideală. Cu toate acestea, clienţii

care oferă drept garanţie un depozit bancar nu sunt debitorii doriţi de bancă. Depozitul bancar îndeplineşte cele mai multe din cerinţele unei garanţii:

este accesibil oricând; se constituie sub forma unei sume fixe, cunoscută de bancă; în cazul în care depozitul este constituit în altă monedă decât cea în care s-a dat

împrumutul, la stabilirea nivelului depozitului drept garanţie banca trebuie să aibă în vedere riscurile rezultate din fluctuaţiile cursului de schimb al celor două monede (moneda depozitului şi moneda în care s-a acordat împrumutul).

Dezavantajul depozitului bancar este legat de faptul că o bancă nu poate lua ca angajament legal de plată, în favoarea unui terţ, propriile sale pasive. Acest neajuns poate fi evitat dacă depozitul este constituit la altă bancă. Banca la care există acel depozit poate emite o garanţie în favoarea băncii care acordă împrumutul.

Avantaje. În cazul în care depozitul se constituie la o altă bancă, în vederea emiterii de către acesta a unui angajament de plată în favoarea băncii creditoare, sunt utilizate de fapt două garanţii:

1. garanţia reală, depozitul bancar constituit la o terţă bancă în vederea asumării angajamentului de plată faţă de banca creditoare;

2. garanţia personală, respectiv garanţia de plată, documentul prin care banca depozitară se angajează să plătească băncii creditoare, în cazul în care debitorul respectiv nu va rambursa creditul. Această garanţie de plată se regăseşte sub forma scrisorii de garanţie bancară de rambursare a creditului.

Dezavantaje. În evaluarea cheltuielilor bancare asociate constituirii depozitului şi emiterii garanţiei, pot apare dificultăţi care conduc la creşterea costurilor creditului.

82

3. Ipoteca este una din formele de garantare cele mai utilizate. Ipoteca serveşte la garantarea obligaţiilor debitorului faţă de creditorul său printr-un bun imobil din propriul său patrimoniu, anume desemnat pe cale legală în acest scop. Ipoteca se materializează printr-un contract de ipotecă, care este un contract accesoriu la contractul de creditare.

Garantarea plăţii prin ipotecă, în esenţă, constă în aceea că, dacă la scadenţă debitorul nu rambursează ratele şi obligaţiile aferente, banca creditoare în favoarea căreia a fost constituită ipoteca poate cere vânzarea bunului ipotecat, iar din suma obţinută să-şi acopere creanţa. În timp ce preluarea unei proprietăţi, derivată din garanţia principală a creditorului, este un proces lent, procedura pe care o presupune executarea ipotecii este relativ simplă şi directă.

De regulă, proprietăţile îşi menţin valoarea în timp, deşi uneori, preţurile pot fluctua foarte mult într-o perioadă scurtă. Un astfel de fenomen s-a întâmplat în Marea Britanie în ultimii ani ai decenului ’80 când, după o perioadă de ascensiune pe piaţa imobiliară, a urmat o reducere bruscă a preţurilor, odată cu restrângerea pieţei. În acel context, creditorii erau în posesia unor garanţii a căror valoare era sub valoarea sumei datorate, iar unii clienţi au rămas debitori băncilor, cu datorii care depăşeau semnificativ valoarea proprietăţii lor imobiliare (case) în noua conjunctură a pieţei.

Această situaţie explică două dintre cele mai importante probleme ce trebuie luate în considerare în cazul folosirii proprietăţilor drept garanţii. Prima este modul de evaluare. Chiar dacă se obţine o evaluare profesională, evenimente neaşteptate (cum ar fi cutremurele sau modificările preţurilor) pot modifica valoarea reală a garanţiilor într-un sens nedorit (deşi valoarea nominală rămâne aceeaşi). Pentru a se evita pierderile care ar rezulta din producerea unor evenimente neprevăzute (calamităţi, incendii etc.), bunurile ipotecate se asigură la o societate de asigurare, iar poliţa de asigurare este andosată la ordinul băncii creditoare. Cealaltă dificultate constă în timpul considerabil necesar vânzării proprietăţii, mai ales pe o piaţă imobiliară în stagnare sau pe care se manifestă o supraofertă de imobile şi o cerere scăzută.

Alte elemente ce trebuie analizate sunt: evoluţia costurilor de întreţinere a proprietăţilor, drepturile ocupanţilor (de exemplu, chiriaşii dintr-un bloc), proprietăţile închiriate în sistem leasing, situaţii care limitează folosirea proprietăţii şi reduc posibilitatea de vânzare.

Avantaje. Procesul preluării în garanţie este bine cunoscut; banca este protejată; proprietatea ipotecată în favoarea băncii nu poate fi vândută; garanţia este uşor de identificat.

Dezavantaje. Pot exista dificultăţi în evaluarea garanţiei şi întârzieri în executarea ipotecii (vânzarea şi încasarea banilor). Repunerea în posesie a proprietăţii poate implica responsabilităţi şi costuri substanţiale pentru bancă.

83

4. Gajul

Gajul, spre deosebire de ipotecă, presupune înstrăinarea bunului şi constă în remiterea de către debitor în favoarea creditorului a unui bun mobil care, în cazul în care datoria nu va fi achitată la scadenţă, va fi vândut şi, din banii obţinuţi se va acoperi datoria debitorului.

Contractul de gaj este un contract accesoriu pentru că implică o obligaţie principală pe care o garantează, el urmând soarta acestuia în ceea ce priveşte existenţa şi stingerea sa. Totodată este un contract unilateral, deoarece creează obligaţii numai în sarcina creditorului gajist, respectiv de a păstra bunul şi de a-l restitui după ce a fost plătit efectiv. Alături de gajul de deposedare, legislaţia din ţara noastră permite gajul fără deposedare.

În ultimul caz, bunurile rămân în posesia debitorului. Contractul de gaj fără deposedare este un contract consensul, remiterea bunului nemaicostituind o condiţie a existenţei contractului. În principiu, orice bun poate fi utilizat drept gaj. Pentru a accepta un bun drept gaj, acesta trebuie să îndeplinească anumite condiţii:

bunul gajat să aibă o valoare îndestulătoare în raport cu creanţa garantată; valoarea să fie constantă sau crescătoare în timp; în cazul unui bun material, acesta să fie asigurat la o societate de asigurare sau

depozitat spre păstrare la instituţii specializate.Ca în cazul ipotecii, bunurile gajate îşi pot modifica valoarea în timp. Din acest motiv, la preluarea unui bun drept gaj se stabileşte un anumit procent din valoarea sa pentru acoperirea garanţiei (practic între 10-60%) şi se procedează la verificarea şi evaluarea lunară a garanţiei, mai ales în cazul gajului fără deposedare (care poate fi constituit din stocuri de materii prime, semifabricate sau produse finite).

Avantaje. Acest tip de garanţie este uşor de preluat de către bancă; are un cadru legislativ stabilit şi cunoscut de părţile implicate; clienţii îl pot folosi drept garanţie a împrumutului prin gajarea bunurilor investite în afacere.

Dezavantaje. Evaluarea bunurilor constituite drept gaj este uneori dificilă, mai ales din punct de vedere al evoluţiei viitoare; bunurile pot “dispărea” (de exemplu, când s-a gajat un stoc de materiale); dificultatea vânzării lor pe piaţă (datorită evoluţiei preţurilor, a lipsei cumpărătorilor interesaţi etc.).Gajul asupra titlurilor de creditGajul asupra titlurilor de credit (cambii, bilete la ordin) se face prin gir sau andosare, cu clauza “valoare în garanţie” sau o altă clauză din care să rezulte clar că transmiterea înscrisului respectiv s-a făcut cu titlu de gaj şi nu în scopul transmiterii titlului de credit noului deţinător. Titlurile de credit pot fi gajate şi prin redactarea unui înscris separat, însoţit de remiterea titlurilor, procedura transmiterii prin gir nefiind obligatorie.

Aceptarea titlurilor de credit drept gaj, pentru a fi asiguratorii, impune avalizarea lor de către un garant (de preferinţă altă bancă). Astfel, în cazul în care debitorul (trasul) nu

84

plăteşte, avalistul (banca ce a avalizat) va plăti în locul primului. În cazul avalului, o garanţie reală, gajul, este dublată de o garanţie personală, adică avalul dat de un terţ.

Gajul asupra creanţelor şi drepturilor necorporaleAdesea, debitorii deţin înscrisuri care evidenţiază dreptul lor de a încasa o sumă,

documente care însă nu pot fi transmise prin gir. Astfel de exemple sunt acreditivele documentare irevocabile deschise în favoarea lor. Utilizarea acestora drept gaj presupune transmiterea dreptului de încasare prin cesiune. Cesiunea se face în favoarea băncii creditoare, cu menţiunea că a fost făcută cu titlu de gaj; dacă debitorul nu plăteşte la scadenţă, banca, în baza titlului cesionat (un acreditiv, de exemplu), este în măsură să încaseze contravaloarea acestuia în baza documentelor depuse de vânzător (exportator) pentru marfa livrată. Desigur, există riscul ca documentele prezentate la încasare prin acreditiv, de către client, să nu fie în ordine şi deci, banca să fie în imposibilitatea de a-şi încasa banii.

Gajul asupra titlurilor de valoare

Atât obligaţiunile cât şi acţiunile deţiunute de client pot fi gajate. Procedura gajului este diferită în funcţie de tipul acestora:

acţiunile şi obligaţiunile nominative ale firmelor pot fi gajate prin transfer, înscrise în registrele firmei respective cu menţiunea “pentru cauză de garanţie”;

titlurile de valoare la purtător se pot gaja prin simpla lor remitere de la debitor la creditor.

În practică însă, în ambele cazuri, se întocmeşte un act scris cu precizarea părţilor implicate (debitorul, creditorul sau un terţ, o altă bancă de exemplu), denumirea titlului şi a numărului de identificare al fiecărui titlu; valoarea nominală a fiecărui titlu, valoarea garantată, valoarea de piaţă a titlurilor de valoare. Problema gajului asupra titlurilor de valoare este legată de păstrarea valorii în timp, valoare care este determinată de cursul lor pe piaţa financiară.

Gajul asupra bunurilor mobileBunurile debitorului (de exemplu, stocuri etc.) pot fi gajate direct, în sensul gajării

efective a acestora în favoarea creditorului (sau a unui terţ indicat de acesta), sau gajarea lor se poate face prin transmiterea de către debitor a titlului ce reprezintă marfa (de exemplu, conosamentul, recipisa warant sau un alt titlu de depozit). În cazul conosamentului, care este un titlu de proprietate asupra mărfii, andosarea lui în alb sau la ordinul băncii dă dreptul acesteia (băncii) ca, la scadenţa creditului, dacă debitorul nu plăteşte, să vândă marfa la care conosamentul face referire.

85

Codul comercial român prevede posibilitatea constituirii gajului asupra produselor solului, asupra materiilor prime industriale, a produselor în curs de fabricaţie sau finite şi păstrate în fabrici sau depozite. Gajul se consideră constituit prin singurul efect al contractului de gaj, la data întocmirii actului, în care se va preciza numărul, natura, calitatea şi locul unde se află gajul, fără a se lua din posesia debitorului (gaj fără deposedare). Şi în aceste cazuri se păstrează riscurile pentru creditor: păstrarea valorii în timp a bunurilor, dificultatea transformării rapide în bani lichizi etc.

8.6 Servicii bancare oferite de către Raiffeisen Bank

Serviciul „Raiffeisen Direct” Serviciul „My Banking” Serviciul „Raiffeisen Online” Smartel SMS Plăţi directe către furnizori Western Union

SERVICIUL „RAIFFEISEN DIRECT”

Serviciul este oferit clientilor, persoanelor fizice si juridice si permite efectuarea de trabzactii bancare, obtinerea de informatii despre situatia conturilor detinute la Raiffeisen Bank si despre produse si servicii oferite de Raiffeisen Bank prin intermediul telefonului.

Raiffeisen Direct reprezinta o facilitate oferita clientilor Raiffeisen Bank de a accesa si opera in conturile lor fara a fi necesara deplasarea la banca, in conditii de siguranta si confidentialitate.Caracteristici:

Operatiunile si informatiile disponibile prin acest serviciu sunt:1. Obtinerea de informatii specifice privind conturile detinute la banca;2. Transferuri de fonduri in lei din conturile titularului catre:

- conturi ale sala detinute la Raiffeisen Bank sau la alte banci;- conturi detinute de alte persoane la Raiffeisen bank sau la alte banci.

3. Constituire sau lichidare de depozite la termen; 4. Schimb valutar inrre conturile titularului (titularul sa fie rezident); 5. Deschidere de conturi curente si emitere carduri atasate acestora; 6. Definirea si modificarea tranzactiilor tip „standing order”(transferuri planificate); 7. Obtinerea de informatii cu privire la produsele si serviciile oferite de Raiffeisen Bank; 8. Transferuri de fonduri in valuta intre conturile titularului.

Avantaje:

86

Este serviciul de telephone-banking prin intermediul caruia, apeland numarul numarul gratuit 0800 802 02 02, ai la dispozitie o gama larga de operatiuni bancare.

Timp economisit in favoarea altor activitati – nu mai este necesara deplasarea la sediul unitatii bancare pentru aceste operatiuni;

Garantarea discretiei, confidentialitatii si sigurantei informatiilor prin emiterea unor elemente de personalizare a utilizatorului(cod pin,card Grila);

Evidenta clara a tranzactiilor efectuate prin intremediul acestui serviciu, documentele aferente acestor tranzactii fiind trimise la unitatea teritoriala unde este inrolat clientul, iar tranzactiile sunt evidentiate in extrasele de cont ce sunt trimise lunar titularului;

Taxele si comisioanele aferente operatiunilor efectuate prin intermediul acestui serviciu sunt la fel ca cele paracticate la ghiseele bancii.

Conditii pentru a beneficia de Raiffeisen DirectSolicitantul trebuie:

- sa fie client al Reiffeisen Bank;- sa semneze contractul pentru serviciul „Raiffeisen Direct”

SERVICIUL „MY BANKING”

Serviciul „My banking” Raiffeisen constituie un nou canal de acces al clientilor la conturile detinute la Raiffeisen Bank. Serviciul este disponibil clientilor comuni Raiffeisen – Vodafone si Orange, abonati sau utilizatori de cartele prepatite.

„My banking” este oferit clientilor persoanelor fizice si juridice si permite obtinerea de informatii sau generarea de comenzi pentru realizarea de tranzactii prin intermediul meniului preconfigurat in cartela SIM din telefonul mobil al clientilor.

Informatiile si comenzile de realizare a tranzactiilor disponibile prin acest serviciu sunt:

1. Informatii despre cont – sunt diferite in dunctie de tipul contului:- cont curent- cont depozit- cont credit

2. Sold cont;3. Miniextras cont – se furnizeaza informatii referitoare la ultimele 5 tranzactii dintr-un

cont: doar debitari,doar creditari sau toate tranzactiile;4. Setari notificari- prin care se pot activa,lista sau anula notificari cu sau fara limita de

suma pentru: debitari, creditari, rata de dobanda, scadere sold, rata la credit, crestere sold, modoficare sold;

5. Reincarcare cartele telefonice preplatite;6. Plata facturilor Vodafone si Orange (maxim 10 facturi Vodafone+ 15 facturi

Orange);7. Curs valutar.Se alege data si valuta al carui curs se doreste. Data nu poate fi mai

veche de 1 an. Valutele disponibile sunt: EUR/USD/GBP/CHF/HUF. Clientela va primi trei cursuri de schimb: curs de schimb BNR. Curs casa de schimb Raiffeisen Bank cumparare/ curs de schimb Raiffeisen Bank vanzare.

8. Convertor valutar. Se obtine o conversie intre valute.Aplicatia va permite alegerea datei la care se face calculul-nu mai veche de un an.In mesajul de raspuns, rezultatul conversiei este calculul pentru cursul de vanzare al primei valute in curs de

87

cumparare al celei de-a doua.Informatia este pentru doua cursuri: curs BNR si curs casa de schimb Raiffeisen.

9. Schimbare parola PIN - doar pentru My Banking cu Vodafone;10. Plati de utilitati. In functie de conventiile agreate cu furnizorii de utilitati, se pot plati

factura/polita de asigurare personala, cat si factura/ polita de asigurare a altor persoane, daca clientul specifica aceasta cerinta la banca.

11. Transferuri intra si interbancare12. Aflarea soldului cardurilor de credit6 Raiffeisen Bank.

Avantaje:

Timp economisit- nu mai este necesara deplasarea la sediul bancii pentru aflarea detaliilor despre situatia conturilor titularului serviciului sau pentru reincarcare de cartele/ plati facturi Vodafone.

Acces direct, non-stop, la informatiile despre conturile detinute, informatiile fiind disponibile 24 de ore din 24, 7 zile pe saptamana;

Reincarcarea cartelelor preplatite si platile de facturi Vodafone si Orange; Garantarea discretiei, confidentialitatii si sigurantei informatiilor; Posibilitatea pastrarii informatiilor importante- in memoria telefonului; Asistenta non-stop; Mesajele primite de catre clienti pot fi:

- mesaje taxabile – sunt primite de catre client in urma unei notificari sau a unei interogati de cont.

- Mesaje de eroare- nu sunt tarifate. Sunt primite de catre client in rma unei comenzi eronate sau in cazut in care a utilizat o comanda netaxabila.

Accesarea serviciului de catre clientiAccesarea serviciului sa va face de pe un telefon mobil, prin utilizarea unui meniu

dedicat. Meniul este preincasat pe cartela SIM. In vederea utilizarii serviciului clientii vor trebui sa utilizeze un SIM compatibil.Inlocuirea SIM-ului se va face gratuit de catre Vodafone/ Orange, la oricare dintre punctele de vanzare.

Conditii pentru a bebeficia de serviciuSolicitantul trebuie:

- sa fie client Raiffeisen Bnk;- sa detina cel putin un cont activ la Raiffeisen Bank;- sa fie client Vodafone sau Orange- abonat sau utilizator de cartele

preplatite;- sa utilizeze un SIM compatibil serviciului (Smart);- sa aiba un telefon compatibil;- sa semneze un contract mobile banking;- sa fie activata aplicatia mobile banking;- sa asigure fonduri necesare pentru plata serviciului.

Clientii care solicita serviciul „My Banking” vor fi inrolati in sistemu cu ajutorul aplicatiei „Mobile Banking”, aplicatie care este disponibila pe intranet si care este

88

accesabila pe baza de user si parola. La incheierea contractului se acceseaza aceasta aplicatie si se completeaza ecranele cerute, in prezenta clientului.

Serviciul va fi disponibil pentru client incepand cu urmatoarea zi lucratoare dupa data incheierii contractului „My BAnking”.

Costuri:Abonament lunar:

- persoane fizice: 0.50 Euro;- persoane juridice: 1 Euro/ franco pentru pachetul IMM.

Mesaje:- info sold sau miniextras: 0,15 USD fara TVA;- info curs valutar: 0,15 USD fara TVA;- tranzactie reusita: 0,30 USD fata TVA;- tranzactie reusita: reincarcarea cartelei prealatite si plata facturii

Vodafone si Orange- franco.

SERVICIUL „RAIFFEISEN ONLINE”

Serviciul este oferit clientilor persoane fizice si permite efectuarea de tranzactii bancare, obtinerea de informatii despre situatia conturilor detinute la Raiffeisen Bank si despre produsele si serviciile oferite de Raiffeisen Bank prin intermediul Internetului.

Accesul la serviciul Raiffeisen Online

prin legatura existenta pe site-ul: www.raiffeisen.ro direct la adresa https://www.raiffeisenonline.ro

Caracteristici:Operatiunile si informatiile disponibile prin acest serviciu sunt:

informatii despre conturi detinute la RB plati intra sau interbancare in Ron intre conturile proprii sau ale altor titulari/furnizori constituire depozite schimburi valutare intre conturile proprii constituire contracte P.D.F

Avantaje: accesibilitate: permanent (24ore din 24 ore, 7 zile din 7) prin intermediul oricarui

computer conectat la internet; costuri minime: comisioane cu pana la 50% mai mici decat la ghiseele bancii; control: acces la informatii despre situatia conturilor si acordare asistenta non-

stop; economie de timp: nu mai este necesara deplasarea la banca.

Costuri:

Abonat lunar: - persoane fizice 1 euroPlati: - intre conturi proprii – franco

89

- intrabancare – 1 leu- interbancare - 3,1 lei- serviciul Plati Directe Furnizori – 1,5 lei

SMART SMS

Smartel SMS îţi oferă informaţii despre cont( curent, card, depozit, credit) sub formă de mesaje pe ecranul telefonului mobil, abonat Orange, Connex, Cosmorom, Zapp. Informaţiile se pot obţine prin mesaje la 681 pentru Orange, Connex, Zapp, şi la 1681 pentru Cosmorom.

AVANTAJE Permite acces direct, non stop , la informaţiile despre cont Serviciul flexibil şi mobil Opţiune pentru solicitarea informaţiilor la cerere sau cu o anumită frecvenţă Oferă informaţii cînd clientul se află în străinătate prin serviciul de roaming

Raiffeisen vă propune două variante de tarifare Varianta A- abonament lunar 0,3 USD, tarif de 0,18 USD pe mesaj Varianta B-fără abonament, cu tarif 0,24 USD pe mesaj

PLĂŢI DIRECTE CĂTRE FURNIZORI

Se poate efectua automat plata facturilor primite de la furnizorii de utilităţi( telefon, enegie,apă, gaze)

AVANTAJE Economisire de timp în favoarea altor activităţi Plata se poate face prin transfer bancar fără numerar Factura vine în continuare la domiciliul clientului Extrasul de cont dovedeşte plăţile Se poate refuza plata, în avans, printr-o cerere Costuri minime- depunere bancară fără comision, transfer bancar cu un

comision scăzut Comision pentru fiecare plată este de 6,500 lei Nu se admit plăţile parţiale. Plăţile se fac doar în cazul în care în cont se află

suma de plătit + comisionul bancar

90

WESTERN UNION

Raiffeisen Bank vă oferă serviciul de transferuri rapide de bani prin intermediul Western Union . Acest serviciu permite transferul electronic de numerar de la oricare din agenţii Western Union, putîndu-se primi sau trimite bani oriunde în lume, fară a se folosi conturi bancare, carti de credit sau ordine de plata.

Serviciul Western Union vă oferă:

Will Call - Money Transfer: transferuri între persoane fizice. Permite clienţilor să trimită şi să primească bani, prin intermediul oricărui agent Western Union, oriunde în lume, în cîteva minute

Quick Pay - cel mai rapid, sigur şi demn de încredere mijloc de plată folosit pentru ca o companie să primească sume de bani transmise de clienţii săi din întreaga lume. Aceste fonduri primite de persoanele juridice străine, înregistrate în sistemul Western Union, vor fi direct depozitate în contul bancar al acestora.

Quick Cash - serviciu ce oferă o modalitate sigură şi rapida pentru o companie de a trimite fonduri, prin intermediul retelei Western Union, clientilor sai sau a salariaţilor săi oriunde în lume.

Avantajele serviciului Western Union

Accesibilitate: orice persoana fizica sau juridica are acces la serviciul Western Union, conform reglementarilor în vigoare.

Simplitatea folosirii: sumele se pot transmite prin reteaua Western Union prin simpla completare a unui formular, în limita plafoanelor stabilite

.Siguranta: sistemul informatizat al retelei Western Union asigura maxima securitate a transferurilor.

Rapiditate: încasarea în câteva minute a sumelor expediate, în orice colt al lumii, Western Union fiind cel mai rapid sistem de transfer al banilor în acest moment (in maxim10 min. de la depunere).

Cui se adresează ?

oamenilor aflaţi în situaţii critice (pierderea sau furtul banilor, carţilor de credit sau cecurilor de călătorie);

parinţilor care trimit bani copiilor aflaţi în călătorie sau la studii în străinătate; persoanelor stabilite în străinatate care trimit regulat bani rudelor din ţară;

persoanelor care lucrează în străinătate şi care trimit bani acasă oamenilor de afaceri care au nevoie urgent de bani pentru cumpărături sau afaceri

în timpul călătoriilor în străinătate. În străinatate, beneficiarii pot fi atît persoane fizice, cît şi juridice

Cum procedaţi pentru a folosi serviciul Western Union?

persoana care urmează să primească/să trimită o sumă de bani se prezintă la cea mai apropiată unitate a Băncii care oferă serviciile de transfer Western Union,

91

unde trebuie să prezinte un act de identitate valabil (buletin sau carte de identitate pentru rezidenţi şi paşaport pentru nerezidenţi) şi să completeze un formular;

destinatarul unor sume transmise trebuie să cunoască numele expeditorului, ţara şi localitatea de unde s-au trimis banii şi suma transmisă.

Care este preţul utilizării serviciului Western Union? comisioanele aferente efectuării transferurilor de numerar se plătesc de către

expeditor, în momentul în care banii sunt depuşi pentru transfer; deşi transferul poate fi iniţiat în diferite valute, plata sumelor către beneficiari se realizează numai în dolari SUA;

pentru banii primiţi, destinatarului nu i se percep comisioane. Grila de comisioane este standard şi este disponibilă la sediile unităţilor Băncii.

În prezent acest serviciu este disponibil în 95 de unitaţi bancare.

92

CONCLUZII:

Raiffeisen Bank este una din cele mai renumite bănci de pe teritoriul ţarii noastre.

Raiffeisen Bank este liderul pieţei bancare prin calitate, dinamism si inovare.

Raiffeisen Bank poate deveni bancă de primă opţiune pentru clienţi şi poate fi recunoscută ca fiind liderul pieţei bancare.

Raiffeisen Bank este un partener de termen lung pentru toţi clienţii săi, oferind o gamă completă de servicii financiare la standarde ridicate şi generând un profit pe acţiune peste medie. Este o bancă universală, aparţinând unui grup care oferă servicii financiare integrate în următoarele domenii: bancar, banca de investiţii, analiză şi consultanţă financiară, leasing, asigurări. Standardele ridicate se aplică fiecarui aspect al activităţii noastre: servicii şi produse de calitate, investiţii în infrastructură, conceptul original Raiffeisen pentru "sucursala modernă", multiple canale de distribuţie, inovare constantă în ceea ce priveşte produsele, soluţii alternative sau personalizate nevoilor specifice ale clienţilor nostri.

Sloganul“REUŞIM ÎMPREUNĂ” ofera clientilor încrederea ca alaturi de Raiffeisen Bank aproape toate probleme se vor rezolva.

Produsele şi serviciile sunt oferite clienţilor prin intermediul mass-media, a internetului(www.raiffeisenbank.ro) pliantelor şi de către personalul angajat în centrele de desfasurare a băncii.

93