Student:

UNIVERSITATEA POLITEHNICA BUCURESTIFacultate de Chimie Aplicata si Stiinta MaterialelorTITLUL LUCRARII:TEHNOLOGIA DE OBTINERE A VINURILOR SPUMANTE STUDENT: BURCEA DENIS-NICOLETA GRUPA: 1131 CEPA

ANUL DE STUDIU: 3

DISCIPLINA: MERCEOLOGIA PRODUSELOR ALIMENTARE

Cuprins:

1. Consideratii generale

2. Prepararea vinului pentru sampanie

2.1. Soiul

2.2. Culesul si prelucrarea strugurilor

2.3. Fermentatia mustului

2.4. Ingrijirea vinului si cupajarea

3. Sampanizarea vinului

3.1. Calcularea presiunii

3.2. Tirajul vinului

3.3. Sticlele si pregatirea lor

3.4. Umplerea sticlelor

3.5. Dopurile de tiraj

3.6. Astupatul sticlelor

3.7. Legatul sau agrafarea

3.8. Punerea in stiva si fermentatia

4. Ingrijirile care se dau vinului spumos (sampanie) brut

4.1. Expunerea la frig

4.2. Remuajul sticlelor

4.3. Asezarea in stiva

5. Pregatirea sampaniei pentru consumatie

5.1. Degorjajul sticlelor

5.2. Adaugarea licorii de expeditie

5.3. Astupatul definitive al sticlelor

5.4. Imbracarea capastrului

5.5. Etichetarea sticlelor

6. Defectele si bolile sampaniei

6.1. Tirajul defectuos

6.2. Spuma insuficienta

6.3. Masca

6.4. Albastreala

6.5. Depunerea tartroasa6.6. Gusturi neplacute

7. Alte metode de preparare a sampaniei

7.1. Sistemul Charmant

7.2. Alte sisteme

8. Concluzii si recomandari

1. Consideratii generale

Prin vinuri spumoase se inteleg vinuri speciale, care spumeaza cand sunt turnate in pahar. Aceasta spumare se datoreaza degajarii de dioxid de carbon dizolvat in vin, fie pe cale de fermentatie repetata (sampanie) ,fie pe cale de impregnare cu dioxid de carbon (vin spumos).

2. Prepararea vinului pentru sampanieDenumirea de sampanie a fost data vinului spumos, care se prepara in regiunea Champagne, departamentul Marne (Franta). Cele mai de seama vii sunt situate la sud de orasul Rheims si in jurul orasului Epernay.Descoperirea sampaniei este atribuita abatelui Perignon (sfarsitul secolului al XVII-lea), care a observat ca vinurile dulcegi trase in sticle isi continua fermentatia si se incarca cu bioxid de carbon.

El a apreciat aceste vinuri si a inceput a le prepara. Mai tarziu, tehnica prapararii sampaniei s-a perfectionat si astazi a atins un prag foarte inaintat.

In afara de Franta, prepararea sampaniei s-a dezvoltat si in alte tari, dupa aceleasi metode.

Un vin, pentru a fi sampanizat trebuie sa indeplineasca anumite conditii, dupa cum urmeaza:

2.1. Soiul

Cele mai intrebuintate soiuri pentru prepararea sampaniei sunt: Pinot Franc, Pinot Chardonnay si Pinot Meunier.

Dintre soiurile romanesti se pot intrebuinta: Mustoasa, Galbena si Cramposia. In general, un vin pentru a fi transformat in sampanie trebuie sa fie sanatos, sa aiba o aciditate suficienta (4-5 g/l in acid sulfuric), o tarie alcoolica cuprinsa intre 10 si 12,5 grade volumetrice si o vechime de cel putin un an.2.2. Culesul si prelucrarea strugurilor

Culesul strugurilor destinati prepararii sampaniei se face cu bagare de seama alegand boabele stricate. Strugurii adusi in crama nu se zdrobesc ca la vinurile obisnuite ci se pun direct in prese (teascuri) mai mult late decat inalte si se preseaza intregi.Preasatul se face rapid ca sa nu ramana mustul prea mult in contact cu ciorchinii si cu pielita, mai cu seama cand se preseaza soiurile rosii, ca sa nu treaca in vin materiile colorante si o mare parte din materiile taninoase. Totodata se preseaza rapid ca sa nu inceapa fermentatia mustului in presa, ceea ce nu este de dorit.

Strugurii se preseaza de obicei de trei ori, iar mustul obtinut se numeste ravac. Operatia preasarii nu trebuie sa dureze mai mult de doua ore. Dupa separarea ravacului, bostina se mai preseaza de trei ori, afanadu-se de fiecare data; mustul obtinut se numeste must de presa I , must de preasa a II-a si must de presa a III-a; acest must nu se amesteca de obicei cu mustul de ravac.

2.3. Fermentatia mustului

Mustul destinat pentru sampanie se pune la limpezire, adaugandu-i 8-10 g/hl bioxid de sulf lichid, sau afumand cu bioxid de sulf zacaturile de limpezire. Dupa limpezire, mustul se trage in butoaie, unde se fermenteaza cu drojdii selectionate.

Fermentatia se face la o temperatura de 15C, pentru ca sa se pastreze in must, cat mai multa aroma.

Dupa fermentatie localul se aeriseste cat mai mult, ca sa scada temperatura si vinul sa se limpezeasca mai curand. Butoaiele cu vin se umplu din nou si se lasa in crama, pana la primul pritoc.2.4. Ingrijirea vinului si cupajareaLa inceputul iernii, cand vinul s-a limpezit suficient, se face primul pritoc. Cu aceasta ocazie se face degustarea vinului si amestecarea partidelor de vin asemanatoare.

Mai tarziu, cand vinul s-a limpezit suficient si excesul de acid tartric s-a depus, se face pritocul al doilea. Cu aceasta ocazie se face cupajarea vinului nou cu 20% vin mai vechi. Dupa aceasta vinul se tanizeaza cu 5 g/hl tanin, cu scopul de a favoriza atat limpezirea, cat si depunerea granuloasa a drojdiei in sticla, dupa fermentatie.

Dupa o zi, doua, vinul tanizat se cleieste cu clei de peste, in proportie de 2,5 g/hl si in primavara se face al treilea pritoc al vinului. In urma acestor operatii, vinul se limpezeste definitiv si poate fi intrebuintat pentru sampanizare.

3. Sampanizarea vinului

Vinul preparat dupa metoda din Champagne devine spumos, prin producerea unei cantitati de bioxid de carbon, obtinut prin refermentatie in sticle inchise, astfel incat, gazul obtinut ramane dizolvat in vin. La destuparea unei sticle de vin spumos, intai are loc degajarea bioxidului de carbon, cuprins intre vin si dop, apoi degajarea lenta a bulelor de gaz, care formeaza particularitatea acestui fel de vin.

Bulele spumei sunt cu atat mai fine, cu cat durata de spumegare este mai indelungata si cu un cordon de spuma mai persistent; aceasta, cu cat cat fermentatia este mai lenta si vinul ramane timp mai indelungat in pivnita, inainte de cosumatie. Cantitatea de spuma produsa este in raport direct cu presiunea.Finetea si durata spumegarii se datoreaza calitatii vinului intrebuintat, constitutiei sale normale si modul de fermentatie. Un vin spumos pentru a fi consumabil trebuie sa aiba o presiune de 5-6 at la 10C.

Cu cat temperatura este mai ridicata, cu atat presiunea este mai mare si durata spumegarii mai scurta. De aceea sampania trebuie pusa la gheata inainte de consumatie.

3.1.Calcularea presiunii

Este de foarte mare importanta sa se cunoasca regulile si modul de calculare al presiunii. Daca se presupune ca coeficientul de absorbtie este egal cu 1000, aceasta inseamna ca, pentru a se obtine o presiune de 1 at in sticla, este necesar sa se dizolve intr-un litru de lichid un litru de bioxid de carbon.

3.2. Tirajul vinului

Aceasta operatie este cea mai importanta. Lucrarea consta in a trage vinul in sticle dupa ce acesta a fost pregatit in mod special. Pregatirea vinului pentru tiraj consta in adaugarea zaharului in vin, sub forma de licoare de tiraj. Aceasta licoare se prepara din zahar candel (de trestie) sau din zahar de sfecla rafinat, care se dizolva in vinul de aceeasi calitate cu acela pentru sampanizare. In acest scop vinul se trage intr-o budana speciala, in care se adauga zaharul calculat si topit in vin, amestecand lichidul energic. Odata cu aceasta se adauga in vin si 2% plamada pregatita din drojdii selectionate.

Vinul astfel pregatit este gata de a fi tras in sticle pt fermentatie.3.3. Sticlele si pregatirea lor

Sticlele pentru sampanie au o forma speciala, sunt mai groase decat sticlele de vin obisnuite si se fabrica din materialul cel mai bun, de culoare negru inchis, pentru sampanie blonda si de culoare alba pentru sampanie roze. Gatul sticlei este alungit si se termina cu un inel pronuntat, care mareste rezistenta si serveste pentru legarea dopului.

Sticlele pentru sampanie trebuie sa indeplineasca urmatoarele conditii:

sa aiba o rezistenta de cel putin 12 at;

volumul sticlelor trebuie sa fie cuprins intre 780 si 850 cm;

inaltimea mijlocie a sticlei trebuie sa fie de 305 mm iar diametrul interior al gatului de 17-18 mm; greutatea sticlei trebuie sa fie cuprinsa intre 950 si 1050 g;

fundul sticlei trebuie sa aiba o cavitate spre interior de 2-3 cm, pentru a mari rezistenta la baterea dopurilor.

In ceea ce priveste sticlele de jumatate de masura, acestea trebuie sa corespunda urmatoarelor conditii:

sa aiba un continut de 380-410 cm;

inaltimea sa fie de 250-255 mm; iar diametrul gatului de 16-17 mm;

greutatea sticlei sa varieze intre 660 si 700 g.

Sticlele controlate se spala in mai multe ape folosind peria de mana sau masina de spalat. Nu se recomanda a se spala sticlele cu alice de plumb deoarece pot ramane urme de metal. La nevoie, sticlele se pot spala cu nisip mare, insa dupa aceasta se spala cu peria si se clatesc abundent cu apa. Sticlele trebuie spalate cu ingrijire, nu numai in interior ci si la exterior si la fund, unde se prinde usor praful.

Sticlele spalate se pun cu gatul in jos in cosuri ca sa se scurga, apoi se folosesc pentru umplere.3.4. Umplerea sticlelor

In unele cazuri umplerea sticlelor cu vin se face cu ajutorul furtunaselor sau al canalelor, cu unul sau doua ciocuri. In intreprinderile mari, umplerea se face cu ajutorul unor dispozitive speciale.

Acest dispozitiv este fabricat din arama spoita sau argintata si se compune dintr-un rezervor cu flotor si din mai multe tevi curbate (sifoane) pentru umplere. Fiecare sifon poate umple zilnic pana la 1000 de sticle.

Sifoanele de umplere sunt astfel aranjate, ca sticla odata umpluta,ele se inchid automat si in sticla nu patrunde decat o anumita cantitate de lichid. Inainte si dupa folosire, masinile de umplut se spala bine cu apa, ca sa nu contina urme de vin.

Sticlele de sampanie se umplu astfel cu vin, ca intre dop si suprafata vinului sa ramana un gol de 3-5 cm.

3.5. Dopurile de tirajDopurile pentru astupatul sticlei de sampanie trebuie sa fie de prima calitate, pentru a evita pierderea bioxidului de carbon si a lichidului. Marimea dopurilor este de 30-35 mm diametru, pentru sticlele mari si de 28-30 mm pentru jumatati de sticle. Lungimea dopurilor este de 50-52 mm, forma este cilindrica si in unele cazuri patrate cu colturile rotunjite. In cazul cand dopurile sunt vechi, atunci ele trebuie bine alese si dezinfectate cu solutie de formol. Dopurile vechi sau cele noi de proasta calitate se parafineaza la nevoie apoi se intrebuinteaza pentru tiraj.

Inainte de intrebuintare dopurile trebuie inmuiate. Inmuierea dopurilor se poate face in doua feluri, fie prin cufundare in apa calda de 40-50C timp de cateva ore, fie prin stropire cu apa rece de cateva ori pe zi, timp de cateva zile. Nu este bine sa se opareasca dopurile, pentru ca se inmoaie prea mult si nu se bat bine in sticle.

3.6. Astupatul sticlelor

Dupa ce sticlele au fost umplute cu vin, se trec la astupat cu ajutorul unor masini speciale cu ciocan actionate manual sau automate actionate mecanic.

Astupatul sticlelor de sampanie este o operatie foarte importanta, deoarece sticlele stau astupate mai multe luni sau chiar cativa ani, timp in care sunt supuse diferitelor operatii tehnice. Un astupat defectuos duce la pierderea bioxidului de carbon si a spumegarii vinului. Dopul trebuie introdus in sticla circa 2/3, astfel ca sa ramana afara un cap, care se fixeaza cu o agrafa sau cu sarma.3.7. Legatul sau agrafarea

Dupa astupat, sticlele cu vin se trec la legat sau agrafat, spre a consolida dopul care trebuie sa reziste presiunii ulterioare din interiorul sticlei.

Dopurile de tiraj se consolideaza pe sticle prin legatul cu sarma galvanizata cu ajutorul unui cleste special.

Lungimea sarmelor trebuie sa fie de 23 cm, astfel ca, rasucita in doua, pe jumatate, cele doua capete sa ramana libere pe o lungime de 14 cm.

Un alt mod de a consolida dopurile de tiraj este agrafarea. Agrafele sunt niste bucati da sarma speciala mai groasa, in forma de U rasturnat care se fixeaza cu capetele sub inelul gatului. Aceasta operatie se face cu ajutorul unor masini speciale care pot agrafa zilnic 5000-10000 de sticle.

Consolidarea dopurilor cu agrafe nu este totdeauna sigura, din cauza ca acestea nu se fixeaza bine sub inelul gatului sticlei.

3.8. Punerea in stiva si fermentatia

Sticlele cu vin legate sau agrafate se aseaza in stive, pentru fermentatie, fie in localuri speciale, fie in pivnite. Asezarea sticlelor in stiva se face in pozitie culcata, in contra randuri, iar intre fiecare rand de sticle se intercaleaza lanteti speciali care consolideaza stiva. Stivele se fac de 1,5-1,8 m inaltime si pot cuprinde circa 10000 de sticle.Fermentatia vinului trebuie sa se produca la o anumita temparatura. Pentru vinurile spumoase de calitate, fermentatia trebuie sa se produca la o temperatura de 9-14C;pentru vinurile mijlocii la o temperatura de 12-16C si pentru vinurile usoare la o temperatura de 15-20C.

Temperatura de fermentatie la vinurile spumoase nu trebuie sa depaseasca 25C. Durata de fermentatie este de o luna doua.Mersul fermentatiei in sticle trebuie controlat indeaproape pentru a cunoaste presiunea care se formeaza in sticle. Presiunea se controleaza cu ajutorul afrometrului.

Dupa ce presiunea din interiorul sticlelor a atins 4 at, sticlele se muta in pivnita cu o temperatura mai scazuta, unde se aranjeaza din nou in stive.

Incepand de la aceasta data, stivele se refac de cel putin doua ori pe an, pentru anu permite drojdiei sa se lipeasca de peretii sticlei. In stive, sticlele cu vin raman un an, doi. In acest timp, presiunea din sticle ajunge la maxim, in vin se formeaza esterii si acesta capata un gust armonic si o lompezire deplina.

Vinul astfel obtinut se numeste vin spumos brut (sampanie naturala).

4. Ingrijirile care se dau vinului spumos (sampaniei) brut

Dupa terminarea fermentatiei, vinul spumos brut este supus urmatoarelor ingrijiri speciale:

4.1.Expunerea la frig

In cazul cand se urmareste grabirea maturatiei sampaniei, vinul brut se expune la actiunea frigului. Frigul grabeste maturatia vinului, precipita aciditatea in exces si drojdiile se depun sub forma de depozit mai sec.

Expunerea la frig dureaza mai multe saptamani.

Temperatura pana la care se poate expune vinul poate fi de -10C. In cazul cand temperatura depaseste -12C, sticlele de vin se invelesc cu rogojine sau cu mai multe paie. Dupa expunerea la frig, sticlele cu vin se readuc in pivnita si se pun in stive sau in pupitre pentru remuaj.

4.2. Remuajul sticlelor

Prin remuaj se intelege operatia prin care sticlele cu sampanie bruta sunt supuse unei scuturari rotative speciale, avand ca scop aducerea depozitului de fermentatie pe dop. Aceasta operatie se face pe pupitre speciale pentru remuaj. Pupitrele sunt facute din lemn de stejar si au 120 de gauri, cate 60 de fiecare parte. Gaurile au forma ovala mai inguste spre interior si mai late la exterior. In dosul fiecarui rand de gauri este fixata o placuta cu taieturi in dreptul fiecarei gauri, pentru mentinerea gatului sticlei. Aceasta dispozitie permite sa se dea sticlelor diferite pozitii de inclinare, de la aproape orizontal la inceput pana la aroape vertical spre sfarsit pentru diferite faze ale remuajului.

Remuajul este o operatie delicata si se executa de muncitori calificati numiti remueuri (scuturatori), care pot scutura zilnic cca 20000 de sticle.Dupa sfarsitul operatiei remuajului sticlele se controleaza la lumina si cele nereusite se aleg, se scutura puternic, se pun intr-un pupitru separat si apoi se remueaza din nou.

4.3. Asezarea in stiva

Dupa ce s-a terminat operatia remuajului, sticlele se scot din pupitre si se aseaza in stivva in pozitie verticala, cu dopurile in jos, astfel ca randurile suprapuse sa vina cu dopurile in fundurile sticlelor de jos.5. Pregatirea sampaniei pentru consumatie

Pentru ca sampania bruta sa poata fi pusa in consumatie, i se fac urmatoarele pregatiri: degorjajul, adaugarea licorii de expeditie, astupatul, legatul si toaleta sticlelor.

5.1. Degorjajul sticlelor

Se numeste degorjaj operatia care consta in eliminarea din sticla a depozitului, care a fost adus pe dop prin operatia remuajului.

Operatia degorjarii trebuie facuta de preferinta pe timp rece,toamna sau iarna.

Lucrarea se executa de muncitori specializati, care se numesc degorjori. Uneltele necesare pentru degorjare sunt: un carlig pentru inlaturarea sarmei sau agrafei, un cleste special pentru degorjaj, o masina de scos dopurile bune sau cele rupte, un vas pentru scursuri si un con metallic cu gura larga. Mai sunt necesra doua ladite: una pentru agrafe si alta pentru dopuri, precum si o lumanare sau bec mascat.5.2. Adaugarea licorii de expeditie

Dupa degorjare se adauga licoarea de expeditie. Aceasta licoare se face din zahar, din vin vechi si din coniac.

Prepararea licorii se face intr-un butoias in care se introduce succesiv: zaharul, coniacul si vinul, acesta se rostogoleste cateva zile pane ce se topeste zaharul. Dupa aceasta, licoarea se filtreaza printr-un saculet de panza deasa fiin in felul acesta gata pentru intrebuintare.

Adaugarea licorii se face, fie cu ajutorul unor canale speciale, fie cu ajutorul masinilor de dozat. Odata cu adaugarea licorii de expeditie, sticlele prea golite se completeaza cu vin, astfel ca intre dop si suprafata vinului sa ramana un gol de 5-8 cm.

5.3. Astupatul definitiv al sticlelor

Imediat ce sticlele au fost dozate ele se astupa. Dopurile de expeditie trebuie sa fie de cea mai buna calitate, pentru evitarea pierderii bioxidului de carbon. Dopurile trebuie sa fie elastice ca sa astupe bine orificiul sticlei.

Dopurile de expeditie se clasifica in patru categorii: dopuri pline si tari, care servesc pentru astupatul sticlelor cu sampanie pentru mai multi ani; dopuri semipline, pentru astupatul sticlelor pe un an; dopuri semisuple, pentru astupatul sticlelor de la 3 la 6 luni si dopuri suple, pentru astupatul sticlelor de la 1 la 3 luni.

Inainte de astupat, dopurile se pregatesc la fel ca pentru tiraj. Batutul dopurilor se face cu aceleasi masini ca si pentru tiraj.

5.4. Imbracarea capastrului

Dupa ce sticlele au fost astupate, ele se leaga cu un capastru de sarma, pe fundul caruia se pune o capsula metalica.

Pentru ca sarma sa nu rugineasca trebuie ca ea sa fie zincata sau spoita iar capsula sa fie facuta din tabla alba.Dupa legat, sticlele cu sampanie se scutura bine pentru ca licoarea de expeditie sa se amestece bine cu vinul.

5.5. Etichetarea sticlelor

Fiecare sticla este etichetata jos cu eticheta mare, gatul se imbraca cu hartie de staniol, iar pe umere se imbraca o banderola speciala, avand imprimat anul de tiraj.

6.Defectele si bolile sampaniei

Printre defectele si bolile sampaniei se amintesc:

6.1. Tirajul defectuos

Cand fermentatia nu se manifesta in sticla, dupa tiraj si in consecinta nu se produce bioxidul de carbon, se spune ca tirajul a fost facut defectuos.6.2. Spuma insuficienta

Cand fermentatia nu se face complet si sticla nu se goleste singura, cel putin un sfert, se spune ca spumegarea este insuficienta.

6.3. Masca

Prin masca se intelege formarea unui depozit fin, sub forma de pelicula si foarte aderent la peretii sticlei, care nu cedeaza la remuaj.

6.4. Albastreala

Acest defect de datoreaza materiilor solide in suspensie, care nu se depun si care dau sampaniei un aspect de tulbureala fina albastra.

6.5. Depunerea tartroasa

Aceasta depunere se caracterizeaza prin formarea pe fundul sticlei a unui depozit grauntos, care se formeaza de obicei in timpul transportului, cand sampania se expediaza iarna.

6.6. Gusturi neplacute

In unele cazuri sampania poate avea difeite gusturi neplacute, cum ar fi: de dop, de cauciuc, de plumb, de metal, de medicamente, de benzina etc.

7. Alte metode de preparare a sampaniei

In afara de metoda prepararii sampaniei in sticle, mai exista metode rezervoarelor, adica inlocirea sticlelor cu rezervoare de cca 500 dal.

Motivul care determina folosirea acestei metode este acela ca metoda sticlelor este prea migaloasa si costisitoare.

Metoda rezervoarelor nu cere pastrarea indelungata a vinului in pivnita, permitand sa se scoata o productie numai in cateva luni.7.1. Sistemul Charmat

Acest sistem presupune mai multe operatii tehnice: pasteurizarea, formarea spumei ( a doua fermentatie), tratamentul cu frig si tagerea in sticle.

Rezervoarele Charmat se fabrica din foi de otel emailate in interior.

Pasteurizarea se face fie in rezervoare, fie in aparate speciale. Procesul incalzirii la pasteurizare se produce sub presiunea bioxidului de carbon.

Vinul se tine la temperatura de 55-65C, timp de 2-4 min.

Acest timp este suficient pentru ca:

sa se distinga toate bacteriile patogene;

sa se coaguleze substantele albuminoide si compusii lor;

sa se dea vinului un gust de maturitate.

Dupa terminarea pasteurizarii, vinul se raceste si se supune saturatiei cu bioxid de carbon, in timpul fermentatiei.

Dupa terminarea fermentatiei se face racirea, care contribuie la depunerea rapida a drojdiilor, care se gasesc in stare de suspensie si a sarurilor acide si materiilor coloidale, care nu s-au depus la pasteurizare.

Inainte de tragere vinul se filtreaza fara a astepta limpezirea lui deplina. Pentru acest scop se instaleaza intre robinetul de iesire si aparatul de turnare un filtru specila cu discuri numit filtru izobaric.

7.2. Alte sisteme

In afara de sistemul Charmat mai sunt si alte sisteme precum: Chossepie, Bryer si Frolov-Bagreev, dintre care cel mai perfectionat este ultimul amintit.

8. Concluzii si recomandari

Vinul este o bautura obisnuitaexclusivprin fermentarea alcoolicacompleta sau partialaastrugurilor proaspeti, zdrobiti sau nezdrobiti, ori a mustului destruguri. Vinurile spumante reprezintacea mai importanta siapreciatagrupa a vinurilor speciale. Vinurile spumante se obtin din vinuri naturale, prin a doua fermentatie alcoolica asa-zisa secundara care se realizeaza in butelii speciale sau in rezervoare metalice inchise (cuves closes). La deschiderea recipientilor, aceste vinuri degaja bioxid de carbon sub forma de bule (fenomen numit perlare) sau de spuma (spumare). Calitatea acestor vinuri se aprecieaza, in mare masura, dupa bogatia sipersistenta spumarii, ca si dupa finetea sidurata perlarii.Este unanim recunoscuta paternitatea vinuluispumant (sampaniei) calugarului benedist Don Perignon, care prin anii 16681670 a obtinut un astfel de produs (Bidan, P.1969). Se apreciazaca, probabil pe langa unele observatii si interventii voite, produsul a rezultat si dintr-un joc fericit al intamplarii. (Stoian,V.1975).In tara noastra, vin de tip sampanie s-a produs pentru prima data in 1904, la filiala Azuga a firmei RHEIN, iar din 1913 a inceput sa produca astfel de vinuri si firmaMOTT din Bucuresti (Ciocan, C.1973). In acea perioada, cele doua firme produceau aproximativ100.000 sticle de vin spumant pe an(Bernaz, D. si col.1962).Astazi, in Romania se produc toate tipurile de vinuri spumante (albe, roze, rosii si aromateseci, demiseci, dulci) in mai multe zone, cum sunt: Jidvei, AlbaIulia, Blaj, Simleul Silvaniei, Panciu.

Bibliografie:

"Reproducerea vinurilor in Moldova" Gh. Cozub si Emil Rusu; "Vinificatia" Ing. I. Slepeanu si Ing. M. Cazacu;

"Vinificatia" I. Slepeanu, C. Basamac, N. Hudea si V. Negritu Receptie vin si depozitare

Cupajare vin

Filtrare

Cleire cu ferocianura de potasiu

Receptie sticle goale

Filtrare si depozitare

Depozitare sticle goale

Receptie dopuri

Racire la 3-50C

Spalare sticle goale

Sterilizare dopuri

Impregnare cu CO2

Imbuteliere si dopuire

Prepararea licorii

Controlul presiunii de CO2

Incalzire - uscare

Etichetare

PAGE 2