APLICATIILE MASAJULUI IN SPORT

Printre mijloacele naturale, cele mai utilizate si eficiente in pregatirea, dar si in refacerea sportivilor dupa antrenamente sau jocuri, este masajul, care permite prelucrarea metodica a partilor moi ale corpului, prin actiuni manuale sau instrumentale. Spunem ca masajul este o prelucrare, deoarece se actioneaza in afara corpului, subiectul masat consuma putina energie si nu i se cere o participare activa la efectuarea lui. Aceasta prelucrare este metodica, deoarece este bine sistematizata, se desfasoara dupa anumite principii si reguli, au un inceput, o desfasurare prestabilita, un sfarsit, toate manevrele efectuate fiind metodic selectionate si aplicate de catre maseor. Mijloacele si metodele masajului folosite sportivilor sunt selectionate si aplicate de maseor in raport de:

Momentul si scopul aplicarii lui (masaj de incalzire, intraefort, postefort)

Perioada in care se afla sportivul (pregatitoare, precompetitionala, competitionala)

Conditii meteorologice in care se desfasoara antrenamentele sau competitiile

Momentul si scopul aplicarii Alegerea momentului aplicarii manevrelor de masaj se face in functie de scopul pe care il urmarim, adica daca este preparator, inainte de inceperea efortului fizic, de continuare a efortului fizic, sau urmareste refacerea dupa efortul depus.

MASAJUL DUPA EFORT(REFACERE)

Dupa terminarea efortului fizic sportivii au ca principal obiectiv refacerea organismelor obosite fizic si psihic prin toate mijloacele posibile. Acestea pot fi: balneofizioterapeutice, farmacologice, neuropsihice, psihoterapeutice si se adreseaza sferelor neuromusculare si cardiorespirato-rii. Manevrele de masaj se aplica numai dupa ce parametrii fiziologici revin la valorile cat mai apropiate de cele din repaos. Se recomanda manevre blande, decongestive, ale grupelor musculare mai solicitate, incepand cu neteziri lungi, lente si superficiale, usoare frictiuni si presiuni vibrate. La membrele inferioare se mai aplica rulatulsicernutul dupa care manevrele cresc ca profunzime, ritm si intensitate. In cazul unor traumatisme

sau contuzii asupra acestora se actioneaza cu o forma specialade masaj. Când vorbim de ştiinţa sportului pe plan biologic, în ultimul timp, socotim că celemai semnificative cuceriri ar putea fi considerate refacerea organismului şi medicaţia înefortul sportiv. Specialiştii domeniului tratează refacerea ca o componentă a procesuluide antrenament.În condiţiile efortului sportiv - intensităţi şi volume mari de lucru – refacerea naturală numai este posibilă, ea trebuie compensată de refacerea dirijată, reechilibrarea biologică sauregenerarea trofică prin folosirea unor mijloace fiziologice naturale sau de sinteze provenite din mediul extern sau intern în scopul revenirii la "homeostazia” organismuluila nivelul avut anterior efortului sau chiar depăşirea acestuia prin realizarea"supracompensării" (teoria lui Folbort). Privitor la această teorie, procesul se petrece în trei faze succesive:- scăderea capacităţii - determinată de instalarea oboselii- faza de refacere, când capacitatea de efort după odihnă ajunge la nivelul iniţial- faza de suprarefacere sau de supracompensaţie

Marile şcoli sportive din lume efectuează o pregătire nonstop de-a lungul întregului cicluanual; au renunţat la perioada de tranziţie, care generează discontinuitatea pregătirii. Revenind la refacere, menţionăm că ea, fiind o consecinţă a antrenamentului, urmează înlinii mari legităţile acestuia pe plan fiziologic, metodologic, la care se mai adaugă unele cu caracter particular:- efortul psihofizic şi restabilirea - refacerea, sunt două faţete ale unui proces unic(antrenamentul) între care există relaţia de intercondiţionare;- refacerea naturală este dependentă de S.N.C. fiind forma naturală, spontană aorganismului de restabilire după eforturi (antrenament - concurs): parametrii vegetativirevin de ordinul minutelor, cei

metabolici în ore şi cei neuro-endocrinohormonale,enzimatice, în zile;- refacerea dirijată accelerează refacerea naturală, adresându-se substraturilor biologice în principal, afectate de efort şi care nu se pot restabili pe cale naturală până la efortulurmător; refacerea se abordează într-un antrenament, după antrenament, într-un ciclucotidian, săptămânal, după o etapă, într-un ciclu anual, olimpic; sau precompetiţional,intracompetiţional şi post competiţional;- refacerea formacologică, metabolică este condiţionată de particularităţile refaceriinaturale şi dirijată în funcţie de vârstă [copii, juniori], sex [fete], factorii de mediu(altitudine, variaţii climatice sau de fus orar, etc), de succes sau insucces în concurs;rămâne condiţionată, de asemenea, de prescrierea şi supravegherea medicală.

Mijloacele de refacere se pot clasifica după substratul biologic asupra căruia acţioneazăîn principal: cardio-respirator, neuromuscular, neuropsihic, endocrinometabolic, etc. saudupă apartenenţă: hidro-fizio-balneoclimaterice, dietetice, farmacologice, psihice, odihnăactivă, pasivă, etc. .Parametrii de solicitare biologică în fotbal: neuropsihic, neuromuscular, endocrino-metabolic;După terminarea efortului fizic, atât sportivii, cât şi conducerea tehnică a echipei, au ca principal obiectiv refacerea organismelor obosite fizic şi psihic, prin toate mijloacele posibile.

Clasificarea mijloacelor practice de refacere (dupa I.Dragan) se face dupa doua criterii:

1.Dupa efectele exercitate:-neuro-psihice -neuro-musculare -endocrino-metabolice -cardio-respiratorii

2.Dupa apartenenta mijloacelor: -balneofiziohidrokinetoterapice:- hidroterapie calda; - sauna; - masaj (manual, instrumental, hidromasaj, jacuzzi, masaj reflex etc.); - oxigenare naturala/artificiala, aero-ionizare negativa naturala/artificiala;- acupunctura;- presopunctura;- tehnici yoga.- psihoterapice:- sugestie-autosugestie; - tehnici de relaxare;- training autogen; - medicatie neurotropa-psihotropa.- dietetice - dieta hidro-zaharata alcalina, normocalorica, hiperglucidica, normo sau hipoproteica, hipolipidica, bogata in vitamine si oligoelemente (natural), hidratare corecta.- farmacologice: minerale, vitamine, compusi glucidici, aminoacizi etc.- odihna activa;- odihna pasiva (somn).

Masajul, prin procedeele sale, se integrează organic în măsurile de refacere balneofizioterapeutice, care împreună cu celelalte conduc la obţinerea stării dehomeostazie dinaintea efortului. Manevrele de masaj se aplică numai după ce parametri fiziologici revin la valorile câtmai apropiate de cele din repaus, sportivul beneficiind până atunci de alte forme derefacere, în cadrul unui program complex, condus de către medic, în care se

urmăreşterestabilirea indicatorilor metabolici, a celor neuroendocrinohormonali şi enzimatici. Se recomandă manevre blânde, descongestive ale grupelor musculare mai solicitate,începând prin neteziri lungi, lente şi superficiale, uşoare fricţiuni şi presiuni vibrante. Înscop relaxator pe membrele inferioare se mai aplică rulatul şi cernutul, după caremanevrele cresc ca profunzime, ritm şi intenstitate

Masajul sportiv consta in aplicarea in mod creativ si intuitiv a tehnicilor de masaj pentru imbunatatirea performantelor sportive. Masajul sportiv cuprinde totalitatea manevrelor si procedeelor de

masaj, care contribuie la perfectionarea fizica a sportivului, la inlaturarea oboselii si la tratamentul diferitelor leziuni dobandite in urma accidentelor sportive. Masajul sportiv are  scopul de a sustine, de a stimula si de a integra sportivul in activitatea sportiva.

  Dupa concurs, in perioada de refacere, scopul masajului este inlaturarea obosellii si refacerea rapida si eficienta a organismmului, in vederea pregatirii pentru concursurile ce urmeaza.     In activitatea sportiva, ca urmare a eliberarii energiei necesare desfasurarii unui efort fizic, apare oboseala musculara. Din cauza proceselor biochimice desfasurate la nivelul fibrei musculare, procese ce produc incapacitati contractile si metabolice, scade randamentul sportivului. Tehnicile de relaxare specifice masajului sportiv, produc hiperemie, ceea ce permite fibrelor musculare sa-si recapete rezervele energetice. Orice metoda de masaj contribuie la cresterea cantitatii de sange si oxigen in muschi. Acest fapt, imbunatateste elasticitatea, contractilitatea si posibilitatile functionale musculare si intarzie momentul anoxiei si acumularii de toxine, ce provoaca glicoza.

Masajul reprezinta prelucrarea metodica manuala sau

mecanica a partilor moi ale corpului în scop fiziologic sau

curativo-profilactic.

Totalitatea procedeelor manuale de masaj se numesc

manevre si se clasifica în fundamentale si ajutatoare.

Manevrele fundamentale de masaj sunt în număr de cinci şi

de regulă nu pot lipsi din aplicaţiile mai importante ale masajului.

1. Netezirea (efleurajul)

2.Fricţiunea

3.Frământatul (petrisajul)

4.Baterea (tapotamentul)

5.Vibraţiile

Manevrele ajutătoare se folosesc pentru completarea efectelor

obţinute prin manevrele fundamentale de masaj.

Ele sunt: cernutul, rulatul, presiunile, tensiunile, tracţiunile şi

scuturările.

In masajul sportiv dupa efort manevrele folosite sunt :

1.Neteziri lungi si ample 2. Frictiuni usoare 3.Cernutul 4.Scuturarile 5.Tractiunile 6.Vibratiile

Tehnici de stretching

Contraindicatii medicale in sport

Contraindicatiile medico-sportive vor reprezenta mereu un obiect de discutie in practica medicala si medico-sportiva si acesta datorita:

evolutiei cunostintelor medicale, aparitiei noilor metode de tratament;

faptului ca precizarile legislative nu pot „tine” pasul cu evolutia cunostintelor medicale si imposibilitatea legii de a „prevedea” toate posibilitatile intalnite in practica;

lipsei intelegerii problemelor si implicatiilor medicale din partea practicantilor de sport, apartinatorilor etc.;

marii varietati de discipline sportive; nivelurilor diferite de performanta, si nu in ultimul rand factorului individual.

Contraindicatiile medicale pot fi clasificate, dupa durata perioadei de timp, in:

temporare - cauzate de obicei de afectiuni acute, pana la vindecare;

definitive - determinate de afectiuni cronice, malformatii congenitale necorectabile sau greu corectabile.

Punand impreuna toti factorii de mai sus rezulta importanta personalului calificat in medicina sportiva, capabil de a stabili:

diagnosticul medical, diagnosticul medico-sportiv si concluziile medico-sportive