UNIVERSITATEA DUNAREA DE JOS GALATIFACULTATEA DE INGINERIE BRAILA

Gestionarea deseurilor

Student:PATULEA MARIUSSTEFAN anul II IPM

Definiţie

Gestiunea deşeurilor cuprinde toate activităţile legate de colectarea, transportul, valorificarea şi eliminarea deşeurilor

Legislaţie

La nivelul Uniunii Europene implementarea principiilor de bază ale managementului şi gestionării deşeurilor în ţările membre s-a realizat pe baza Directivei cadru 75/442/CEE privind deşeurile, modificată prin Directivele 91/156/CEE, 91/692/CEE, 96/350/CE

În România reglementările privind managementul şi gestionarea deşeurilor sunt realizate de Ordonanţa de Urgenţă 78/2000 privind regimul deşurilor şi Legea 426/2001, OUG 61/2006

Principiile şi obiectivele strategice ale gestionării deşeurilor

Principiile care stau la baza activităţilor de gestionare a deşeurilor sunt:

1. principiul protecţiei resurselor primare este formulat în contextul mai larg al conceptului de „dezvoltare durabilă” şi stabileşte necesitatea de a minimiza şi eficientiza utilizarea resurselor primare, în special a celor neregenerabile, punând accentul pe utilizarea materiilor prime secundare

2. principiul măsurilor preliminare, corelat cu principiul utilizării BATNEEC („Cele mai bune tehnici disponibile care nu presupun costuri excesive”) stabileşte că, pentru orice activitate (inclusiv pentru gestionarea deşeurilor), trebuie să se ţină seama de următoarele aspecte principale:

- stadiul curent al dezvoltării tehnologiilor- cerinţele pentru protecţia mediului- alegerea şi aplicarea acelor măsuri fezabile din punct de vedere economic

3. principiul prevenirii stabileşte ierarhizarea activităţilor de gestionare a deşeurilor, în ordinea descrescătoare a importanţei care trebuie acodată:

- evitarea apariţiei- minimizarea cantităţilor- tratarea în scopul recuperării- tratarea şi eliminarea în condiţii de siguranţă pentru mediu

4. principiul poluatorul plăteşte corelat cu principiul responsabilităţii producătorului şi cel al responsabilităţii utilizatorului, stabileşte necesitatea creării unui cadru legislativ şi economic corespunzător, astfel încât costurile pentru gestionarea deşeurilor să fie suportate de generatorul acestora

5. principiul substituţiei stabileşte necesitatea înlocuirii materiilor periculoase cu materii prime nepericuloase, evitându-se astfel apariţia deşeurilor periculoase

6. principiul proximităţii corelat cu principiul autonomiei stabileşte că deşeurile trebuie să fie tratate şi eliminate cât mai aproape de sursa de generare; în plus, exportul deşeurilor periculoase este posibil numai către acele ţări care dispun de tehnologii adecvate de eliminare şi numai în condiţiile respectării cerinţelor pentru comerţul internaţional cu deşeuri

7. principiul subsidiarităţii, corelat şi cu principiul autonomiei, stabileşte acordarea competenţelor astfel încât deciziile în domeniul gestionării deşeurilor să fie luate la cel mai scăzut nivel administrative faţă de sursa de generare, dar pe baza unor criterii uniforme la nivel regional şi naţional

8. principiul integrării stabileşte că activităţile de gestionare a deşeurilor fac parte integrantă din activităţile social-economice care le generează

Opţiunile de gestionare a deşeurilor

Ierarhia priorităţilor în abordarea gestiunii deşeurilor în România este cea care stă la baza legislaţiei şi politicii europene, recunoscută şi pe plan internaţional, şi anume:

- prevenirea şi minimizarea generării de deşeuri- valorificarea materială prin reutilizare şi reciclare- valorificarea energetică- tratarea deşeurilor în vederea scăderii cantităţii şi a potenţialului lor periculos- eliminarea prin incinerare sau depozitare

Prevenire / Minimizare

generare deşeuri

Reutilizare / Reciclare

Valorificare Energetică

Tratare Depozitare

Obiectivele generale ale gestionării deşeurilor- dezvoltarea cadrului instituţional şi organizatoric- conştientizarea factorilor implicaţi

- intensificarea preocupărilor privind reducerea cantităţii de deşeuri generate- exploatarea tuturor posibilităţilor tehnice şi economice privind recuperarea şi

reciclarea deşeurilor în vederea reducerii cantităţii de deşeuri eliminate

Problema gestiunii deşeurilor este complexăÎnţelegerea corectă a problemelor conduce la alegerea soluţiilor optime d erezolvare a acestora şi în final la gestionarea ecologic raţională a deşeurilor şi la salvarea unor resurse naturale preţioase atât pentru noi, dar mai laes pentru generaţiile viitoareAvem datoria morală să lăsăm generaţiiolor viitoare un mediu curat

Priorităţi în abordarea gestionării deşeurilor

Obiectivul general al SNGD este dezvoltarea unui sistem integrat de gestionare a deşeurilor eficient din punct de vedere economic şi care să asigure protecţia sănătăţii populaţiei şi a mediului

Trebuie împiedicată sau diminuată formarea deşeurilor încă de la sursă (producător)

Cea mai eficientă cale de acţiune este prevenirea, deoarece neproducând (negenerând) deşeuri, se elimină astfel şi ameninţările la adresa mediului

Atât evitarea formării, cât şi valorificarea deşeurilor conduc la o reducere a cantităţii de deşeuri finale, măsurile fiind complementare

Valorificarea deşeurilor se aplică cel mai eficient acolo unde evitarea formării lor nu este posibilă din punct de vedere economic şi ecologic

Valorificarea deşeurilor presupune prelucrarea unui deşeu deja prelucrat

Măsurile de valorificare trebuie să faciliteze creşterea duratei de viaţă a deşeului în circuitul economic sau reintroducerea lui în acest circuit

Trebuie remarcat faptul că valorificarea deşeurilor:

- necesită consum de energie- poluează mediului- implică costuri pentru colectare (selectivă), transport, valorificare

Valorificarea deşeurilor nu se poate realiza la nesfârşitDe exemplu hârtia îşi pierde caracteristicile utile după valorificarea deşeurilor

Evitarea formării deşeurilor nu introduce costuri, fiind din acest motiv preferată

Conform Normelor juridice europene şi naţionale, valorificarea deşeurilor trebuie realizată ecologic, adică:

- nu trebuie puse în pericol apa, aerul, solul, flora, faunaî- trebuie evitată poluarea fonică şi disiparea mirosurilor neplăcute- să nu fie afectate zonele adiacente şi nici cadrul peisagistic

Reintroducerea în circuitul economic a unor componente utile ale deşeurilor presupune o separare prrealabilă a acestuia (selectivă), care implică cheltuieli semnificative

Valorificarea materială şi energetică prezintă acelaşi interes economic, alegerea unei căi sau a alteia fiind dictată de compatibilitatea cu factorii de mediu

Valorificarea energetică a deşeurilor depinde într-o măsură foarte importantă de puterea calorică a acestora

La stabilirea obiectivelor gestionării deşeurilor trebuie luate în consideraţie aspectele:

a) nu toate bunurile (mărfurile) folosite sunt reintroduse complet în circuitul economicb) refolosirea unor unor deşeuri implică consum ridicat de energie (exemplu: spălatul

sticlelor cu apă caldă)c) reciclarea deşeurilor este justificată numai atunci când rentabilitatea şi bilanţul ecologic

sunt favorabiled) reciclarea unor deşeuri este limitată de bariere tehnologice (ex: folosirea hârtiei vechi

pentru a produce hârtie nouă, necesită aport de fibre noi, pentru că lungimea fibrelor hârtiei refolosite scade)

e) existenţa unei pieţe funcţionale pentru produsele obţinute din reciclarea deşeurilor

Valorificarea / reciclarea deşeurilor nu pot fi aplicate la nesfârşit unui deşeu; întotdeauna va exista un deşeu final care trebuie eliminat prin incinerare, piroliză, depozitare ecologică controlată

Evitarea formării (producerii) de deşeuri presupene ca procesele de producţie şi structura produselor trebuie astfel concepute încât să genereze cât mai puţine deşeuri

Trebuie alese în mod corect materiile prime şi materialele astfel încât să fie redus conţinutul de substanţe toxice, atât al produselor cât şi al reziduurilor (deşeurilor)

Se impune ca numai reziduurile generate din procesele de producţie care nu pot fi evitate şi nici reciclate să fie salubrizate ca deşeuri

Conform legii 426/2001:

- trebuie încurajată folosirea tehnologiilor curate- trebuie să se asigure posibilităţile de vindere a deşeurilor valorificabile- trebuie să se asigure valorificarea responsabilă şi eliminarea corectă a deşeurilor- trebuie să se ia măsurile necesare pentru a limita formarea deşeurilor

Probeleme generate de deşeuri sub aspect ecologic şi economic;

Principalele forme de impact şi risc determinate de deşeurile menajere, în ordinea în care sunt percepute de populaţie:

1. modificări de peisaj2. disconfort vizual3. poluarea aerului4. poluarea apelor5. modificări ale fertilităţii solului şi ale biocenozelor pe terenurile învecinate

Factorii care influenţează gestionarea deşeurilor:

Factori generali:

-dezvoltarea demografica (evolutia populatiei);-dezvoltarea economica (dezvoltarea industriei,si a sectorului economic, evolutia

venitului populatiei, evolutia ratei somajului, evolutia PIB-ului);-dezvoltarea infrastructurii;-utilizarea terenurilor;-caracteristici fizice (relief);-caracteristici climatice (regimul precipitatiilor, temperatura);-zone cu regim special (zone strategice militare, arii protejate, zone de protectie a

resurselor de apa);

Factori specifici pentru sistemul de gestionare a deşeurilor:

- aria de acoperire cu servicii de salubritate- cantitatile de deseuri provenind de la populatie, precum si cantitatile de deseuri

asimilabile provenind din industrie, sectorul economic, cantitatile de deseuri din piete, gradini, cantitatile de deseuri stradale, cantitatile de namol de la statiile de epurare, deseurile din constructii si demolari

- cantitatile de deseuri colectate separat- compozitia deseurilor

Gestionarea deşeurilor în România

Situaţia actuală în ţara noastră se caracterizează prin:a. creşterea cantităţii de deşeurib. insuficienţa echipamentului pentru colectare şi transportc. infrastructura de depozitare nedezvoltată corespunzătord. infrastructura de valorificare nedezvoltată corespunzător

Situaţia financiară precară a ţării nu permite, deocamdată, implementarea soluţiilor tehnice şi a conceptelor moderne de gestionare a deşeurilor

Investiţiile estimate a fi necesare pentru crearea infrastructurii unei gestiuni eficiente a deşeurilor depăşesc posibilităţile bugetelor locale

În cea mai mare parte investiţiile în domeniu sunt alocate pentru activităţile de colectare şi procurare de recipienţi şi utilaje d etransport

Tendinţe

Cantitatea de deşeuri generate înregistrate a variat semnificativ de la un an la altul din diverse motive, cum ar fi:

- modificările survenite în activităţile companiilor industriale şi de prestări de servicii- înregistrarea sau neînregistrarea ca deşeu a sterilului de la excavarea minereurilor- modul de evaluare a cantităţii de către fiecare generator de deşeuri: cântărire sau

estimare- conştientizarea diferită de către generatorii de deşeuri a importanţei activităţii de

colectare şi raportare a datelor- controlul diferit din partea autorităţilor de mediu locale privind îndeplinirea

obligaţiilor legale de coelctare şi raportare a datelor de către generatorii de deşeuri- modificarea periodică a chestionarelor de anchetă

Cantităţile, caracteristicile şi tendinţa de evoluţie a deşeurilor pe plan mondial şi în România;

Organizarea gestionării deşeurilor

Responsabilitatea pentru activităţile de gestionare a deşeurilor revine generatorilor acestora în conformitate cu principiul „poluatorul plăteşte”, sau după caz, producătorilor în conformitate cu principiul „responsabilitatea producătorului”.

Organizarea activităţilor de colectare, transport şi eliminare a deşeurilor municipale este una dintre obligaţiile administraţiilor publice locale

- Problemele legate de îndepărtarea deşeurilor cad astăzi, în cele mai multe ţări ale Europei, în sarcina unor întreprinderi specializate private

- Ţările dezvoltate achită preţuri mari pentru a asigura un nivel ridicat de slubrizare, acre să conducă la o igienă avansată şi o protecţie a mediului şi resurselor de eca mai înaltă calitate

- În domeniul deşeurilor industriale (ex: fier vechi) au început să activeze antreprenori de transport şi comercianţi de lucruri vechi

- Activitatea de recuperare şi reciclare a deşeurilor a creat numeroase locuri de muncă

Gestionarea deşeurilor periculoaseReprezintă o problemă la scară mondialăEle reprezintă o resursă pierdută, dar caracterul lor extrem de toxic, impune o gestionare riguroasă a acestora, „din leagăn până-n mormânt”

Majoritatea deşeurilor pericoloase provin din industria chimică, organică şi anorganică, industria petrolului, extracţie şi rafinare, procese termiceDeţinătorii unor astfel de deşeuri au o mare responsabilitate în gestionarea riguroasă a acestora, conform normelor internaţionale şi naţionale Trebuie menţionată posibilitatea fraudării unor astfel de deşeuri, prin trafic ilicit, aşa cum ar fi de exemplu deşeurile radioactiveDirectiva de Depozitare şi Directiva I P P C, reglementează gestionarea deşeurilor periculoaseLa cea de a 5-a Conferinţă a Convenţiei de la Basel, 1999, s-a emis o declaraţie la nivel înalt cu privire la gestionarea ecologică a deşeurilor periculoase

Gestionarea deşeurilor periculoase în România

La nivel european există o Strategie privind gestionarea deşeurilor, domeniu reglementat prin Directiva 12 CE din 2006

S-a creat cadrul instituţional, administrativ şi de autorizare cu privire la regimul deşeurilor în ţara noastră: în cadrul MMDD s-a creat Direcţia de gestiune a deşeurilor şi substanţelor chimice periculoase, ca are corespondent teritorial în cadrul fiecărei Agenţii Judeţene pentru Protecţia Mediului

Trebuie evidenţiat faptul că implementarea unui management modern al gestionării deşeurilor în ţara noastră necesită efectuarea de investiţii masive în infrastructura referitoare la recuperarea, reciclarea, incinerarea şi depozitarea finală a deşeurilor

Pentru acest motiv au fost solicitate perioade de tranziţie necesare pentru implementarea directivelor cu privire la unele categorii de deşeuri, cum ar fi ambalajele, precum şi cu privire la incinerarea şi depozitarea finală a deşeurilor

O primă estimare a costurilor totale, bazată pe datele actuale şi pe anumite scenarii de evaluare, a condus la suma de 6,3 mld euroDe notat că această sumă nu include şi necesarul pentru rezolvarea poluării istorice datorate deşeurilor, închiderii depozitelor existente, ecologizarea zonelor afectate a vechilor depozite, monitorizrea zonelor, tratatrea unor deşeuri pericol existente în depozitele actuale

A fost înfiinţată Agenţia Naţională a Substanţelor Chimice

S-a creat cadrul legal pentru preluarea Directivelor referitoare la notificarea substanţelor şi preparatelor chimice periculoase, care va include inventarul substanţelor existente, restricţiile introducerii pe piaţă a anumitor substanţe şi preparate chimice periculoase, evaluarea şi controlul riscului chimicalelor periculoase pentru mediu şi sănătatea oamenilor

În domeniul protecţiei mediului, deci şi în domeniul managementului deşeurilor, problemele cu care se confruntă România se referă în general la:

- acoperirea costurilor necesare implementării, - întărirea capacităţii instituţionale, la nivel central şi local,- specializărea şi acreditarea personalului tehnic

LegislaţieLegea nr 265/2006 cu privire la protecţia mediului

HG 349/2005, completată cu HG 210/2007 privind depozitatrea deşeurilor

HG 1159/2003 gestionarea uleiurilor uzate

HG 1057/2001 regimul bateriilor şi acumulatoarelor uzate

HG 210/2007 gestionarea bifenililor cloruraţi

HG 448/2005 deşeurilor de tip echipamnte electrice şi electronice

HG 621/2005 gestionarea ambalajelor şi deşeurilor din ambalaje

Legea 360/2003 privind regimul substanţelor şi preparatelor chimice periculoase

HG 124/2003 prevenirea, reducerea şi controlul polurii mediului cu azbest

Aspecte ce trebuie luate în consideraţie pentru elaborarea unei gestionări integrate a deşeurilor1. caracteristicile deşeurilor pe zone de locuit şi temporale2. cantităţile produse în timp şi spaţiu3. specificul local geografic, economic, social, gradul de educaţie şi responsabilitate a

populaţiei4. tehnologiile disponibile ca nivel tehnic şi economic în zonă5. suportabilitatea de către populaţie a costurilor pentru implementarea sistemului6. amplasamente posibile şi disponibile pentru instalaţiile de procesare finală7. infrastructura urbană existentă: reţea stradală, sisteme de transport, canalizare etc8. orice ale aspecte sau situaţii relevante

Valorificarea potenţialului util din deşeuri are următoarele obiective subsidiare:- dezvoltarea pieţei pentru materiile prime secundare şi susţinerea promovării utilizării

produselor obţinute din materiale reciclate- decuplarea generării deşeurilor de creşterea economică şi realizarea unei reduceri

globale a volumului de deşeuri- promovarea prioritară a valorificării materiale în măsura posibilităţilor tehnice şi

economice în condiţii de siguranţă pentru sănătatea populaţiei şi mediu- promovarea valorificării energetice în instalaţii cu randament energetic ridicat în

cazul în care valorificarea materială nu este fezabilă din p d v tenhico-economic, beneficiul energetic rezultat în urma incinerării este pozitiv şi există posibilitatea utilizării eficiente a energiei rezultate

Realizarea unei valorificări eficiente a potenţialului util din deşeuri presupune asigurarea celor mai bune opţiuni pentru colectarea şi transportul deşeurilor:

- stabilirea unor principii şi cerinţe unitare care să stra la baza funcţionării tuturor companiilor de salubritate

- separarea fluxurilor de deşeuri periculoase de cele nepericuloase- introducerea şi extinderea colectării selective la sursă a deşeurilor- controlul activităţii de transport a deşeurilor pe plan intern, prin întărirea capacităţii

insstituţionale de control- eficientizarea controlului activităţii de transport a deşeurilor peste frontieră

SCHEME TEHNOLOGICE PENTRU RECICLAREA ŞI REGENERAREA STRATURILOR ASFALTICE UZATE

În ultima perioadă s-a dezvoltat tehnologia reciclării şi regenerării îmbrăcăminţilor asfaltice degradate în exploatare din necesitatea reutilizării zestrei drumului existent pentru eficientizarea lucrărilor şi datorită scăderii depozitelor de agregate naturale de calitate.

Reutilizarea materialului existent presupune aplicare câtorva operaţii tehnologice:- frezarea şi mărunţirea materialului din îmbrăcămintea asfaltică;- adaosul de materiale pentru ameliorarea din îmbrăcămintea asfaltică;- malaxarea şi reaşternerea stratului asfaltic.

Dozarea constituienţilor se face prin încercări de laborator. În figura 5.1 se prezintă schema tehnologică de lucru pentru reprofilarea straturilor asfaltice, care prezintă denivelări la suprafaţa carosabilă. Această tehnologie se aplică în cazul în care structura materială a mixturii asflatice este corespunzătoare, însă au apărut deformaţii permanente datorită unor suprasarcini date de vehicule grele în perioadele călduroase ale anului. Remodelarea suprafeţei carosabile se face în două variante tehnologice şi anume, remodelare fără trecerea materialului prin malaxor, ceea ce înseamnă termoreprofilare, sau cu trecerea materialului prin malaxor cu adaos de materiale de aport, ceea ce înseamnă reciclare.Variantele prezentate şi în figura 5.1 corespunde tehnologiei de lucru în metoda pe loc utilizând combine rutiere de mareperformanţă.

Funcţie de starea tehnică a părţii carosabile cu îmbrăcăminte asfaltică, se pot aplica mai multe tehnologii de lucru şi anume:

- termoregenerarea asfaltului prin adaosul de materiale de aport în vederea modificării reţetei;- termoreprofilarea în cazul îmbrăcăminţilor asfaltice cu denivelări;- reciclarea asfaltului în metoda pe loc sau în staţii fixe.

Termoregenerarea asfaltului

În cazul în care se doreşte modificarea caracteristicilor stratului de rulare prin corecţia suprafeţei cu material de regenerare, se încălzeşte mai întâi îmbrăcămintea rutieră existentă peste care se aplică un strat de uzură de circa 2cm. Ambele materiale bituminoase trebuie să fie compactate simultan imediat în spatele maşinii. În varianta sa americană, procedeul se foloseşte mai des la autostrăzile cu îmbrăcăminţi din asfalt, fisurate prin îmbătrânirea bitumului.

Termoreprofilarea

Permite refacerea benzilor lente destinate treficului greu care se văluresc repede, fără a retuşa ansamblul şoselei, ceea ce reprezintă un important avantaj economic.Sub aspect energetic, această soluţie de reabilitare este de circa două ori mai puţin costisitoare decât aplicarea unui covor asfaltic de 4cm grosime. Cantitatea de mixtură care se elimină este de cel mult30kg / cm2 ; dacă trebuie decapată o cantitate mai mare, se procedează la o frezare prealabilă. Pentru a se obţine o bună legătură cu mixtură de aport, este necesar să se dispună de o cantitate suficientă de material scarificat şi destul de cald. Adaosul de mixtură nouă este de cel puţin 40kg / m2 .

În figura 5.2 se prezintă schema constructivă pentru o combină rutieră care realizează operaţia de termoregenerare a îmbrăcăminţii asflatice uzate în metoda pe loc.

Fig.5.2 - Schema unei combine rutiere de termoregenerare

1 - echipament recepţie material regenerare; 2 - panouri încălzitoare; 3 - vaporizator; 4 - rezervor carburant;

5 - rezervor gaz; 6 - echipament scarificare; 7 - şnec repartizator-reprofilare asfalt vechi; 8 - lamă nivelatoare; 9 - şnec repartizator asfalt nou; 10 - placă vibrantă precompactoare.

Nevoia de a compensa defectele atât în sens transversal cât şi longitudinal antrenează variaţii în jurul grosimii medii de consolidare. În plus, trebuie respectate cotele obligatorii impuse la intersecţii şi de asigurarea înălţimii libere sub poduri.Dacă se realizează un nou strat de bază, este necesar să se scarifice îmbrăcămintea veche, iar materialul rezultat să se folosească la reprofilare. Când îmbrăcămintea veche se păstrează înainte de reprofilare se face amorsarea suprafeţei.

Reprofilarea după un profil tangent poate conduce la creşterea consumului de materiale. În schimb, adoptarea unui profil secant poate conduce la grosimi inferioare limitei critice (fig. 5.3).

Fig. 5.3 - Reprofilarea şi refacerea bombamentului

Reciclarea asfaltului în metoda pe loc.În cazul în care este nevoie de refacerea structurală a îmbrăcăminţii asfaltice datorită pierderii integrale a caracteristicilor iniţiale, se aplică tehnologia reciclării. Aceasta presupune refacerea structurii asfaltului la care materialul frezat din vecheaîmbrăcăminte se utilizează parţial funcţie de calităţile reziduale.

Combina rutieră pentru reciclarea asfaltului se prezintă în figura 5.4, unde materialul frezat din îmbrăcăminteauzată se malaxează pe loc cu mixtura asfaltică de aport. Mixtura asfaltică reciclată în acest mod este pusă în lucrare cu un şnec de repartiţie şi o grindă vibratoare. Maşina poate fi eventual înzestrată cu o pompă dozatoare de bitum permiţând introducerea în malaxor a unei cantităţi de bitum strict necesară, pentru a compensa caracteristicile bitumului durificat recuperat din şosea.

Fig. 5.4 - Combina de reciclat pe

loc

1 - echipament recepţie material aport; 2 - panouri încălzitoare; 3 - vaporizator; 4 - rezervor carburant; 5 -

rezervor gaz; 6 - buncăr stocaj; 7 - echipament scarificare; 8 - şnec repartitor-amestecător asfalt vechi cu

asfalt nou; 9 - lamă nivelatoare; 10 - malaxor pe loc

a materialului vechi cu asfalt nou; 11 - şnec repartitor material regenerat; 12 - placă vibrantă precompactoare

În acest mod în loc de două straturi succesive, cum se realizează prin termoprofilare, se obţine un singur strat de rulare de grosime ceva mai mare.

Posibilităţile reale de a corecta compoziţia asfaltului prin reciclare sunt limitate deoarece orice modificare a agregatelor va influenţa dozajul necesar de liant şi vice-versa. De exemplu dacă într-un asfalt dat numai bitumul este îmbătrânit, fără să fie dată o corecţie granulară, nu va fi posibil să se adauge bitum nou în cantitate suficientă fără a se ajunge la un exces de liant şi a se provoca prin urmare fenomen de exsudaţie.

De aceea execuţia reciclării asfaltului trebuie asistată tehnic în permanenţă de personal de specialitate şi cu încercări de laborator specifice.

Reciclarea în staţii fixe de preparare a mixturilor asfalticeÎn cazul în care nu se dispune de combine rutiere de mare productivitate, se poate aplica reciclarea în staţii fixe (fig.5.5),care presupune un timp de execuţie mai îndelungat. Costurile cresc datorită cheltuielilor de transport, ce presupun deplasarea materialului frezat din cale la staţia fixă de preparare a mixturilor asfaltice, precum şi a materialelor de aport. După operaţia de reciclare a mixturii asfaltice, aceasta este încărcată din nou în autobasculantă în vederea transportului la locul de repunere în strat.Operaţia în sine presupune studii de laborator pentru fixarea reţetei optime de mixtură asfaltică reciclată. În acest sens se fac teste specifice pe constituienţi şi pe amestecuri în proporţii diferi efectuarea de teste clasice de identificare a caracteristicilor fizico-mecanice pe epruvete, dar şi prin încercări complexe care pun în evidenţă viabilitatea noii structuri asfaltice. Complectarea acestora cu studii pe sectoare experimentale sau prin teste rapide pe modele la scară redusă permit anticiparea duratei de serviciu a stratului reciclat.te de materiale reciclate şi materialele de aport.

Fig. 5.6 - Fluxul tehnologic tip de reciclare a materialelor bituminoase recuperate, "in situ"

În figurile ce urmează se prezintă detalii constructive pentru instalaţii de reciclare în staţii fixe de preparare a mixturilor asfaltice în următoarele variante [2] :

- flux tehnologic pentru instalaţie cu tambur uscător-malaxor cu acţionare continuă care foloseşte până la 50% materiale reciclate (fig. 5.7);

- flux tehnologic pentru instalaţie cu acţionare continuă, care foloseşte 100% materiale reciclate (fig. 5.8);- flux tehnologic pentru instalaţie cu acţionare discontinuă, prevăzută cu sisteme de cântărire-dozare continuă, care

foloseşte până la 30% materiale reciclate (fig. 5.9);

- flux tehnologic pentru instalaţia cu acţiune discontinuă, cu dozarea materialelor reciclate (fig. 5.7);

- flux tehnologic pentru instalaţia cu acţionare discontinuă care foloseşte până la 40% materiale reciclate (fig. 5.10);

- flux tehnologic pentru instalaţie cu acţionare continuă, care foloseşte până la 40% materiale reciclate (fig. 5.11). Toate aceste variante de instalaţii pentru reciclarea materialelor asflatice diferă din punct de vedere constructiv al amplasării principalelor echiapamente din lanţul tehnologic urmate de materialul frezat şi de materialul folosit pentru optimizarea reţelei.

Fig. 5.7 - Schema fluxului tehnologic pentru instalaţie cu tambur uscător-malaxor cu acţionare continuă care foloseşte până la 50% materiale reciclate

1 - predozatoare; 2 - bandă transportoare cu sistem de cântărire; 3 - tambur uscător-malaxor;4 - buncăr materiale reciclate; 5 - alimentator materiale reciclate;6- colector praf cu sistem de recuperarea a fânului

Recilarea la rece

În ultima perioadă se dezvoltă şi se foloseşte din ce în ce mai mult reciclarea la rece a straturilor rutiere degradate. Deşi sunt mai costisitoare prezintă un mare avantaj şi anume, posibilitatea de a fi aplicată o perioadă mai lungă dintr-un an faţă de reciclarea la cald, care se recomandă a fi utilizată numai în perioadele călduroase ale anului.Combina rutieră de reciclare la rece a asfaltului este prezentată în figura 5.14, la care principalele operaţii tehnologice delucru sunt:- recepţia materialului frezat de un echipament antemergător;- amestecarea materialului frezat cu agregatul de aport din buncărul combinei;- pulverizare - amestecarea amestecului de agregate - material cu emulsie bituminoasă;- malaxarea forţată cu suspensie apă-ciment;- profilare - nivelare cu şnec repartitor;- compactare cu grindă vibrantă de înaltă compactare.Reciclarea la rece răspunde şi problemelor legate de protejarea mediului înconjurător prin eliminarea deşeurilor şi reducerea considerabilă a materialelor noi din cariere şi balstiere

Cu ajutorul procedeului de reciclare la rece în structura drumului sunt realizate straturi de bază coezive sau necoezive.

Ultimul strat recialat la rece este supus la mai multe prelucrări de suprafaţă sau în funcţie de volumul traficului este acoperit cu un strat de uzură.Adâncimile de lucru sunt în general între 20 - 30 cm şi depind de structura cerută a drumului. De regulă este reciclat întregul strat de asfalt până la nivelul stratului de bază.În cazul limitării nivelului suprafeţei de uzură se impun măsuri speciale pentru menţinerea acestuia după reciclare.În cazul unor structuri cu mai multe straturi bituminoase poate fi necesară frezarea stratului superior înainte de aplicarea procesului de reciclare la rece urmând ca materialul recuperat să fie recirculat la fabricarea mixturilor asfaltice în staţii. Dacă estenecesar să se optimizeze structura granulometrică se fac încercări de laborator pe epruvete, pentru identificarea reţetei optime a mixturii asfaltice reciclate la rece.

BIBLIOGRAFIE

1. Burcea, S., Managementul deşeurilor urbane. Perspectiva europeană comparată”, Ed. ASE, Bucureşti, 2009;2. Vasile Oros, Camelia Drăghici, „Managementul deşeurilor”, Braşov, 2002;3. Rusu, T., Bajan, M. „Deşeul-sursă de venit”, Ed. Mediamira, Cluj-Napoca, 2006;4. Negrea, A., Cocheci, L., Pode, R., „Managementul integrat al deşeurilor solide orăşeneşti”, Ed. POLITEHNICA, Timişoara, 2007;5. Bold, O. „Depozitarea, tratarea şi reciclarea deşeurilor”, 2004;6. McDougall, F., White, P., Franke, M.,Hindle, P., ”Integrated solid waste management-a life cycle inventory”, Blackwell Publishing, 2001.7. Câmpeanu, V., „Dezvoltarea durabilă şi managementul mediului”, Editura Pro Universitaria, Bucureşti, 2007.8.N. Antonescu, R. Polizu, V. Cândea-Muntean, M. Popescu Valorificarea energetică a deseurilor: Procese și instalații de ardere, Editura Tehnică, 1988