UNIVERSITATEA DE MEDICINĂ ŞI FARMACIE “Carol Davila”

Facultatea de Farmacie

Contribuţii la studiul farmacognostic al ceaiului G72 MENOPAUZĂ

Coordonator ştiinţific: Conf. Dr. Cerasela Elena Gîrd

Îndrumător: Asist. Drd. Alina Titina Iordache

BUCUREŞTI 2011

CUPRINS

Cap. 1 Date generale privind ceaiul G72 MENOPAUZĂ............................................3

1.1. Compoziţia ceaiului, acţiunile, utilizările şi modul de preparare conform

producatorului......................................................................................................................3

1.2. Descrierea produselor componente ale ceaiului..........................................................4

1.3. Compoziţia chimică a produselor componente ale ceaiului......................................11

1.4. Acţiunea farmacologică a materiilor prime vegetale..................................................15

1.5. Întrebuinţările materiilor prime vegetale....................................................................17

1.6. Preparate farmaceutice care conţin extracte sau produse vegetale componente ale

formulării farmaceutice......................................................................................................19

Cap. 2 Studiul farmacognostic al ceaiului G72 MENOPAUZĂ.................................27

2.1. Determinarea identităţii..............................................................................................27

2.1.1. Examen macroscopic...............................................................................................27

2.1.2. Examen microscopic ...............................................................................................28

2.1.3. Examen microchimic...............................................................................................30

2.1.4. Analiza chimică calitativă a soluţiei extractive apoase............................................30

2.2. Determinarea purităţii.................................................................................................39

2.2.1. Determinarea corpurilor străine...............................................................................39

2.2.2. Determinarea impurităţilor......................................................................................39

2.3. Determinarea calităţii.................................................................................................39

2.3.1. Determinări preliminare..........................................................................................39

2.3.2. Dozarea principiilor active.......................................................................................40

Cap. 3 Corelaţii între principiile active identificate şi acţiunea terapeutică a ceaiului

G72 MENOPAUZĂ........................................................................................................42

2

Cap. 4 Concluzii..............................................................................................................45

CAPITOLUL 1

DATE GENERALE PRIVIND CEAIUL G72 MENOPAUZĂ

1.1. Compoziţia ceaiului, acţiunile, utilizările şi modul de preparare conform

producătorului

G72 MENOPAUZĂ este un ceai din plante medicinale folosite tradiţional,

asociate şi dozate optim de specialiştii FARES într-o reţetă originală.

Compoziţie:

1. Salviae folium (salvie)

2. Foeniculi fructus (fructe de fenicul)

3. Medicaginis herba (lucernă)

4. Alchemillae herba (creţişoară)

5. Liquiritiae radix (rădăcină de lemn dulce)

6. Rosmarini folium (frunză de rozmarin)

7. Crataegi folium cum flores (frunze şi flori de păducel)

8. Lavandulae flores (flori de lavandă)

Acţiune: estrogenică, antioxidantă, calmantă, îmbunătăţeşte circulaţia

sângelui.

Recomandări: simptome caracteristice menopauzei, bufeuri, insomnii,

iritabilitate, nervozitate.

Preacauţii: hipotensiune.

Contraindicaţii: la dozele recomandate nu se cunosc.

Mod de preparare: peste un plic se toarnă 200 ml apă clocotită şi se lasă 10-15

minute acoperit.

Mod de administrare: se beau 3-4 căni cu ceai pe zi.

3

1.2. Descrierea produselor componente ale ceaiului

1) Salviae herba (Salvia officinalis):

Reprezintă partea aeriană recoltată de la specia Salvia officinalis L., din familia

Labiatae, denumită popular jaleş dar şi salvie.

Este o specie mediteraneană, din Grecia până în Spania , dar frecvent cultivată

în ţările mediteraneene, până în Europa Centrală, Anglia şi Statele Unite ale Americii.

La noi în ţară este cultivată îndeosebi în Banat şi Oltenia.

Se prezintă ca un subarbust tufos, cu baza tulpinii şi rizomul lignificate,

spontană în locuri aride, pietroase. Ajunge la înălţimi de 30-40 cm, cu frunze opuse,

inflorescenţe în verticile constituite din 3-6 flori zigomorfe, bilabiate, albastre sau violet,

mai rar rozee sau albe. Fructul este o tetraachenă. Datorită pubescenţei frunzelor, întreaga

plantă este de culoare cenuşie verzuie şi exală un miros aromat carcateristic.

4

2) Foeniculi fructus (Foeniculum vulgare):

Sunt fructele mature ale speciei ale speciei Foeniculum vulgare Mill.,

umbeliferă denumită curent fenicul, anason dulce, molură, molotru.

Originară din tot bazinul mediteranean, este cunoscută din antichitate ca plantă

medicinală şi se cultivă în toate continentele. La noi, se cultivă în special în regiunile din

sudul ţării.

În cadrul speciei se constată o mare variabilitate, ceea ce se răsfrânge direct

asupra compoziţiei chimice şi caracterelor uleiului volatil. Diversele rase şi varietăţi

conduc la sorturi de ulei volatil care prezintă mari diferenţe calitative şi cantitative. Mai

frecvent sunt cultivate, atât pentru producţia de fructe cât şi de ulei, următoarele:

Foeniculum vulgare, subspecia vulgare, var. vulgare, fenicul amar (ulei volatil cu

61,6-78,3% anetol);

F. vulgare, ssp. vulgare, var. dulce, fenicul dulce, cu 84,1-89,8% anetol;

F. vulgare, ssp. piperitum, fenicul sălbatic, cu 62,5% anetol;

F. vulgare, var. azoricum, fenicul potajer.

Mai preţioasă pentu obţinerea unui drog vegetal de calitate, în culturi, este însă

specia F. vulgare, ssp. capillaceum, var. vulgare.

5

Specie bienală, înaltă până la 2 m, feniculul are tulpini ramificate la bază, cu

aspect brmat. Frunzele sunt de 3-4 ori penat sectate în segmente filiforme. Frunzele

inferioare sunt peţiolate iar cele superioare aproape sesile. Inflorescenţa este o umbelă

compusă terminală, cu flori galbene. Fructul este o diachenă.

3) Medicaginis herba (Medicago sativa):

Reprezintă partea aeriană a speciei Medicago sativa, familia Leguminosae şi

este denumită popular lucernă, fiind mult utilizată ca furaj în zootehnie.

4) Alchemillae herba (Alchemilla vulgaris):

6

Reprezintă întreaga plantă aeriană înflorită a speciei Alchemilla vulgaris, cu

denumirea populară creţişoară sau brumărie. Este o plantă mică, rar trecând de 20-30 cm

înălţime, răspândită prin păşunile umede de munte, din toată zona centrală şi nordică a

Europei.

Se recunoaşte uşor după frunzele sale de formă aproape circulară, 7 până la 11

palmat lobate, cu marginile lobilor fin dinţate. Sunt acoperite de peri tectori pe care, în

momentele de umiditate ridicată se prind numeroase picături strălucitoare de apă. Florile

sunt mici şi de culoare galben-verzuie.

5) Liquiritiae radix (Glycyrrhiza glabra):

Reprezintă rădăcinile şi stolonii decorticaţi sau nedecorticaţi ai plantei

Glycyrrhiza glabra L. (Leguminosae), denumită popular lemn dulce.

Planta este originară din Europa centrală iar la noi în ţară creşte spontan în

Dobrogea.

Glycyrrhiza glabra este o plantă erbacee, vivace cu rizom central gros din care

se dezvoltă numeroşi stoloni orizontali subterani şi o rădăcină pivontantă. Porţiunile

terminale ale stolonilor se continuă cu tulpini aeriene şi rădăcini. Acestea la rândul lor

emit alţi stoloni din care se vor dezvolta tulpini aeriene, astfel formându-se adevărate

colonii. Tulpinile aeriene ce pot atinge până la 2 m înălţime, poartă frunze alterne,

imparipenat-compus cu 11-15 foliole eliptice, lipicioase din cauza numeroşilor peri

7

glandulari dispuşi îndeosebi pe partea inferioară. Florile de tip papilonaceu au corola

violetă şi sunt dispuse în raceme axilare. Fructul, o păstaie dreaptă, turtită, glabră,

coriace, de culoare cafenie, este indehiscent.

Produsul vegetal poate fi furnizat de mai multe varietăţi ale speciei, care

prezintă anumite particularităţi.

6) Rosmarini folium (Rosmarinus officinalis):

Rozmarinul, plantă de cultură, altă dată mult răspândit prin mai toate grădinile, astăzi se

întâlneşte mai rar la noi în ţară. Aparţinând speciei Rosmarinus officinalis L., se întâlnesc

mai multe varietăţi şi forme:

Rosmarinus officinalis L., varietas genuina, forma erectus, forma albiflorus, forma

rigidus;

R. officinalis L., var. angustifolius Guss.;

R. officinalis L., var. latifolius Beg., forma variegalus;

R. officinalis L., var. pubescens;

R. Officinalis L., var. pubescens, forma roseus.

În zona Anger (Franţa) se mai cultivă şi speciile R. laxiflorus, R. lavandulaceus

şi R. tournefortii.

8

Este o plantă de origine mediteraneană, dar se întinde şi până în insulele Canare,

iar cultivat şi în America de Nord. Varietatea angustifolius poate fi întâlnită mai mult în

regiunile sudice ale Franţei, Italia şi insula Corsica, pe când varietatea latifolius se cultivă

frecvent în Franţa, Italia şi insulele Dalmate.

Rozmarinul este un arbust totdeauna verde, cu aspectul unui mic conifer, cu

înălţime până la un metru. Toate părţile plantei sunt de culoare albicioasă, tulpina

prezentând frunze opuse, lineare. Florile grupate în ciorchini scurţi, axilari sau terminali,

sunt bilabiate, şi au o culoare albastră sau albă. Fructele, tetraachene, au o culoare brună,

lucioasă.

7) Crataegi folium cum flores (Crataegus oxyacantha):

În literatura de specialitate, inclusiv în Farmacopeea Română, se prevede că

aceste produse sunt constituite din florile, însoţite sau nu de frunze, sau fructele mature,

recoltate de la două specii de Crataegus: C. mnogyna Jacq. (Lindman) şi C. oyacantha L.,

(sin. C. levigata (Poiret) de Candolie), din familia Rosaceae. Ambele specii sunt

denumite popular păducel.

Se prezintă ca arbuşti sau arbori de talie mică, răspândiţi în Europa, Asia, Africa

de Nord şi naturalizaţi în America de Nord, de multe ori cultivaţi. La noi sunt întâlniţi în

pădurile de şes şi de munte, pe marginea zăvoaielor, în marginea culturilor, uneori

cultivaţi în scopuri ornamentale.

9

Tufişurile foarte dese, prezintă numeroase ramificaţii prevăzute cu spini, cu

frunze lobate dispuse altern şi flori grupate în corimbi. Fructul este o drupă mică,

cărnoasă, de culoare roşie şi care toamna conferă întregului arbust un aspect caracteristic.

8) Lavandulae flores (Lavandula angustifolia):

Sunt florile speciei Lavandula angustifolia Mill., sin., cu L. officinalis Chaix, sin.

L. spica var. angustifolia, sin. L. vera D.C., din familia Labiatae, levănţică.

Sub numele de Lavandula officinalis cultivată în Anglia, se înţelege, de fapt, un

hibrid al acestei specii. De asemenea, este foarte răspândit soiul „lavandin” care este şi el

hibrid între L. angustifolia (L. officinalis) şi L. latifolia Vllars (L. spica D.C.). Din acest

hibrid se obţine în Franţa un ulei volatil foarte mult apreciat în parfumerie.

Originară din regiunile mediteraneene, lavanda este răspândită spontan în

Franţa, Italia, Spania, Albania, ţările Africii de Nord, până la altitudini de 1500-1800 m.

Datorită importanţei sale comerciale lavanda este de mult timp cultivată pe suprafeţe

întinse.

10

Lavanda este un subarbust înalt de 50-60 cm, ce creşte în tufe dese, de formă

aproximativ globuloasă, alcătuind o vegetaţie specifică pentru zonele de dezvoltare

maximă. Frunzele sunt cenuşii, mai deschise pe faţa dorsală, cu marginea răsucită spre

interior. Inflorescenţele subţiri, întrerupte, au bractei brune de formă ovală.

1.3. Compoziţia chimică a produselor componente ale ceaiului

1) Salviae folium – Compoziţie chimică:

Frunzele conţin 3-8% salviatanin; acizi fenolici (rozmarinic, cafeic, clorogenic,

ferulic şi galic), până la 3% derivaţi flavonici (heterozide ale apigenolului), ulei volatil

(1,5-2,5%), principii amare(picrosalvina, acid carnasolic, carnasol, salvină), derivaţi

triterpenici (acid crategolic, ursolic, oleanolic), vitamină C, vitamină B1(cantitate mică),

enzime(peroxidaze, oxoreductaze).

CARNASOL:

2) Foeniculi fructus – Compoziţie chimică:

Produsul vegetal conţine 2-8,5% ulei volatil bogat în fenol metil-eteri (50-60%

anetol, limonen, alfa-pinen, acid anisic etc.), pînă la 20% ulei gras constituit din gliceride

ale acizilor graşi superiori, fitosteroli (β-sitosterol, stigmasterol, colesterol), derivaţi

cumarinici (esculetol, umbeliferona), furanocumarine (xantotoxina, bergapten,

imperatorină), acid cafeic şi clorogenic, pectine, oze etc.

11

TRANS-ANETOL LIMONEN

3) Medicaginis herba – Compoziţie chimică

Are un conţinut ridicat în săruri de calciu, potasiu, fier, fosfor şi proteine. Mai

conţine caroten, vitaminele C, K, D, E precum şi izoflavone şi cumestrol.

CAROTEN

4) Alchemillae herba – Compoziţie chimică:

Produsul vegetal conţine 6-8% tanin galic şi elagic, alături de flavone,

proantociani, acid cafeic şi clorogenic, mucilagii, săruri minerale.

ACID GALIC:

12

5) Liquiritiae radix – Compoziţie chimică:

Produsul vegetal conţine:

a. 2- 12% saponozide triterpenice (aproximativ 22 de compuşi dintre care 18 posedă funcţie

acidă), reprezentate de glicirizină, compus care prin hidroliză eliberează două molecule

de acid glucuronic şi acid gliciretic; grupările carboxil libere ale acidului glucuronic sunt

saturate cu ioni de potasiu şi calciu;

GLICIRIZINA

b. Derivaţi flavonozidici, reprezentaţi de licviritină şi licviritigenol;

LICVIRITIGENOL:

c. Calcone, reprezentate de izolicviritigenol şi izolicviritină;

d. Flavone prenilate (glabrol) şi piranoflavone (hispaglabrină);

e. Cumarine, reprezentate de umbeliferonă, herniarină, liqcumarină;

f. Poliholozide, fitosteroli, manitol, amidon, rezine, substanţe amare în ţesuturile externe.

6) Rosmarini folium – Compoziţie chimică:

13

Produsul vegetal conţine 1-2,5% ulei volatil, alături de care mai intâlnim

derivaţi polifenolcarboxilici (acid rozmarinic, acid cafeic, acid clorogenic), principii

amare (carnasol, acid carnasolic, rosmanol), triterpene (acid ursolic, oleanolic, betulinol,

α şi β-amireol), derivaţi flavonici (apigenol, luteol, diosmetină, diosmină, hispidulină)

etc.

7) Crataegi folium cum flores – Compoziţie chimică:

În produsul vegetal întâlnim trei fracţiuni şi anume:

fracţiune flavonoidică cu un conţinut de 1-2% flavone (dominante fiind vitexina şi

orientina, alături de care întâlnim hiperozida, rutozida, spirozida, izovitexina), 2-3%

proantociani şi taninuri catehice;

fracţiune triterpenică reprezentată de acidul ursolic, oleanolic şi crategolic;

ACID URSOLIC

ACID OLEANOLIC

fracţiune aminică, reprezentată de colină şi acetilcolină.

În produsul vegetal mai întâlnim: cumarine (esculozidă), acid cafeic, acid

clorogenic, vitamina B1, steroli.

14

8) Lavandulae flores - Compoziţie chimică:

Produsul vegetal conţine ulei volatil a cărui compoziţie variază în funcţie de

specie, varietate, modul de recoltare sau forma de condiţionare. Florile proaspete conţin

până la 0,8% ulei volatil, prin uscare obţinându-se o concretizare a acestuia; uleiul volatil

poate exista în concentraţie de până la 1,5%. Uleiul volatil este bogat în derivaţi

monoterpenici: linalol 20-35%, acetatat de linalil 30-55%, cineol, camforă, geraniol

(responsabile şi de aromă). În materia primă vegetală mai întâlnim derivaţi flavonici,

cumarine (herniarina, umbeliferona), fitosteroli, derivaţi polifenolici (până la 10%) cel

mai reprezentativ fiind acidul rozmarinic, compuşi triterpenici (acid ursolic şi oleanolic).

LINALOL

1.4. Acţiunea farmacologică a materiilor prime vegetale

1) Salviae folium

Datorită compoziţiei complexe a uleiului volatil şi a celorlalte substanţe active

din frunze, extractele din frunză de salvie au proprietaţi coleretice, carminative,

hipoglicemiante (prin taninuri, cu reducerea absorbţiei glucozei), antiseptice,

spasmolitice, estrogene, emenagoge, împotriva hiperhidrozei (transpiraţie excesivă), uşor

antibacteriană şi antifungică.

Acest produs vegetal nu se administrează la femeile care alăptează, deoarece

poate diminua secreţia lactată.

2) Foeniculi fructus

15

Acţiunea medicinală a preparatelor din fenicul constă în stimularea digestiei,

efectul carminativ, galactagog, diuretic, expectorant şi vermifug.

În doze mari, fructele de fenicul pot produce, datorită acţiunii excitante asupra

sistemului nervos, fenomene toxice, provocând crize epileptiforme cu halucinaţii şi

somnolenţă, ca urmare şi a unei acţiuni narcotice (datorat fenconei).

3) Medicaginis herba

Lucerna prezintă proprietăţi antihemoragice, hipocolesterolemiante,

antitumorale, estrogenice, antianemic, reconstituant şi recalcifiant.

4) Alchemillae herba

Preparatele din creţişoară au proprietăţi astringente, antidiareice, hemostatice,

cicatrizante, uşor diuretice.

5) Liquiritiae radix

Produsul posedă acţiune expectorantă, antispastică, antiinflamatoare de tip

cortizonic (datorită grupării cetonice de la C11), diuretică, estrogenă, bacteriostatică,

antitoxică, hipotensivă, antineoplazică, demulcentă.

Consumul abuziv de preparate pe bază de lemn dulce conduc la

hiperaldosteronism. Acesta se manifestă prin: edeme, hipokalemie, contracţii musculare

anormale, manifestări cardiace, pubertate precoce la copiii cărora li s-a administrat timp

îndelungat aceste preparate. Aceste efecte secundare sunt induse de glicirizină şi acid

gliciretic şi sunt datorate inhibiţiei competitive a enzimelor implicate în degradarea

steroizilor şi afinităţii pentru receptorii aldosteronici.

6) Rosmarini folium

Principalele acţiuni pe care le exercită rozmarinul pot fi enunţate, pe scurt astfel:

stimulează circulaţia sanguină; acţionează excitant la nivelul tubului digestiv datorită

efectului coleretic şi antiflatulent; stimulează circulaţia sanguină cerebrală, din care cauză

este utilizat ca adjuvant în tratamentul vertijelor şi a migrenelor; antigutos şi

antireumatic; hipocolesterolemiant.

16

7) Crataegi folium cum flores

Cele mai importante proprietăţi terapeutice ale păducelului se manifestă în ceea

ce priveşte aparatul cardiovascular. Păducelul are multiple acţiuni benefice asupra inimii.

Preparatele din păducel au o acţiune tonică asupra muşchiului inimii, ducând la o creştere

a capacităţii acestuia de a se contracta şi de a pompa sângele în organism. Remarcabil

este că această proprietate se coroborează cu alte două proprietăţi cu răsunet pozitiv

asupra inimii bolnave: dilatarea arterelor coronare, ceea ce duce la o mai bună irigare a

inimii, şi economisirea consumului de oxigen de către miocard. De fapt, datorită

proprietăţilor sale aritmice, păducelul poate să amelioreze chiar şi unele tulburări de ritm

cardiac. În sfârşit, trebuie menţionate alte două efecte importante, şi anume: diminuarea

tensiunii arteriale generale şi efectul de sedare a sistemului nervos central.

8) Lavandulae flores

Florile de levănţică prezintă proprietăţi sedative la nivel central, spasmolitice,

colagoge şi carminative, antioxidante datorate acidului rozmarinic şi derivaţilor flavonici

prin inhibarea lipidperoxidării, hipotensive, insecticide, cicatrizante.

1.5. Întrebuinţările materiilor prime vegetale

1) Salviae folium

Produsul vegetal se întrebuinţează sub formă de infuzie în tratamentul

anorexiilor, în combaterea transpiraţiei excesive în diverse stări, cum ar fi distoniile

neurovegetative şi menopauza, în tratamentul virozelor, gingivitelor, stomatitelor,

laringitelor, faringitelor (gargarisme).

2) Foeniculi fructus

Feniculul se întrebuinţează sub formă de infuzie în tratamentul colicilor

abdominale la copii, flatulenţei, hipogalactogenezei.

3) Medicaginis herba

17

Lucerna se întrebuinţează în afecţiuni digestive, metabolice, cancer hepatic şi de

colon, iar combinată cu alte plante cu efect estrogenic, pare să aibă efecte benefice în

tulburările de menopauză.

4) Alchemillae herba

Produsul vegetal se întrebuinţează în tratamentul menoragiilor ( menste anormal

de abundente), leucoreei (scurgerea albicioasă din vagin datorată unei infecţii bacteriene

sau a unei secreţii exacerbate a glandelor vulvo-vaginale), iminenţă la avort în primele

luni de sarcină (produce consolidarea şi tonifierea musculaturii uterine şi induce efect

hemostatic), diaree.

5) Liquiritiae radix

Se recomandă administrarea sub formă de macerat sau decoct ca emolient şi

expectorant în tratamentul tusei şi a inflamaţiilor bronşice, în profilaxia şi tratamentul

ulcerului gastric şi duodenal, în dispepsii, ca antiinflamator în stări alergice, reumatism,

artrită, pentru prevenirea intoxicaţiilor la nivel hepatic, în tratamentul tuberculozei şi al

insuficienţei adrenocorticoide.

6) Rosmarini folium

Produsul vegetal se întrebuinţează sub formă de infuzie ca adjuvant în

tratamentul tulburărilor circulatorii cerebrale, digestive, disfuncţiilor hepatobiliare, în

geriatrie în combaterea proceselor de senescenţă. Rozmarinul se mai utilizează şi ca

materie primă în extracţia uleiului volatil.

7) Crataegi folium cum flores

Preparatele pe bază de păducel se utilizează cu foarte bune rezultate în

tratamentul insuficienţei cardiace incipiente (stadiile I şi II), în tratamentul tulburarilor de

ritm cardiac (acţionează în sensul eliminării extrasistolelor de orice geneză şi a înlăturării

acceselor de tahicardie paroxistică.

Cercetări recente au demonstrat acţiunea de beta - blocant a extractelor totale de

de păducel.

18

Preparatele de Crataegus se recomandă în degenerări ale cordului şi scleroză

coronariană la persoane în vârstă, pentru tratamentul unui cord hipertonic, în insuficienţă

a miocardului după boli infecţioase şi aritmii cardiace. În tratamentul sclerozei

coronariene şi angor pectoris, se recomandă cura cu preparate de păducel, dat fiind

aproape completa lipsă de toxicitate. Nu întâmplător, specialiştii în fitoterapie din Franţa

numesc preparatele pe bază de păducel “laptele bătrânilor”.

După cercetări mai recente, aceeaşi acţiune de îmbunătăţire a circulaţiei o au

preparatele de păducel şi la nivel cerebral. Afluxul de sânge creşte, consumul de oxigen

este mărit. De asemenea se recomandă utilizarea păducelului şi în tratamentul tulburarilor

minore ale somnului.

8) Lavandulae flores

Utilizarea internă a florilor de levănţică este aprobată de toate comisiile de

specialitate, în tratamentul tulburărilor minore ale somnului la adulţi şi copii, tulburări

nervoase, meteorism, spasme de diferite etiologii, inflamaţii acute sau cronice ale căilor

respiratorii superioare.

1.6 Preparate farmaceutice care conţin extracte sau produse vegetale

componente ale formulării farmaceutice

1) Salviae folium

Produsul vegetal Salviae folium intră în compoziţia mai multor preparate

farmaceutice: Ceai antiasmatic; AquaPlant – Venol; Tinctura Femina; Salvigol;

Salviasept; Inhalant; Apă de gură.

19

2) Foeniculi fructus

Produsul vegetal Foeniculi fructus intră în compoziţia mai multor preparate

farmaceutice: Ceai anticolitic; Baby Calm; Tinctura Apetit; Sedocalm; Normoponderol;

Galactogil.

20

3) Medicago sativa

Produsul vegetal Medicago sativa intră în compoziţia mai multor preparate

farmaceutice: Menomarin; Alfalfa – suc de lucernă verde; Lucernă – capsule.

21

4) Alchemillae herba

Produsul vegetal Alchemillae herba intră în compoziţia mai multor preparate

farmaceutice: Salviathymol; Tinctură de creţişoară; Suport Premenstrual; Ceai de

creţişoară; Hemosan.

22

5) Liquiritiae radix

Produsul vegetal Liquiritiae radix intră în compoziţia mai multor preparate

farmaceutice: Efitusin; Tusimun; Ceai Gastric; Stomac Sănătos.

23

6) Rosmarini folium

Produsul vegetal Rosmarini folium intră în compoziţia mai multor preparate

farmaceutice: Tinctură de Rozmarin; Ceai de Rozmarin; Ceai Antigripal; Antioxidant.

24

7) Crataegi folium cum flores

Produsul vegetal Crataegi folium cum flores intră în compoziţia mai multor

preparate farmaceutice:Calmocard; Ceai Calmant Cardiac; Aqua–Sedin; Fitolip;

Eficardin; Imunovit

25

8) Lavandulae flores

Produsul vegetal Lavandulae flores intră în compoziţia mai multor preparate

farmaceutice: Nervosedin; Ceai antireumatic; Vita Roz; Voseptol; Cholagutt – N.

26

CAPITOLUL 2

STUDIUL FARMACOGNOSTIC AL CEAIULUI G72 MENOPAUZĂ

2.1. Determinarea identităţii

2.1.1. Examen macroscopic

Examenul macroscopic reprezintă primul stadiu de investigare al produselor noi

sau cunoscute, se urmăreşte stabilirea caracterelor morfologice observate cu ochiul liber

27

sau la lupă şi cele organoleptice percepute prin miros şi gust. În acest mod sunt analizate

întreaga varietate de produse vegetale a căror caracteristici sunt determinate de natură

organelor din care sunt constituite, poziţia taxonomică a plantelor de la care provin şi de

forma lor de prezentare: produse întregi (in toto), fragmentate (concissum) sau

pulverizate (pulveratum).

Examenul macroscopic presupune stabilirea aspectului, dimensiunilor, culorii,

mirosului şi gustului.

Aspectul ceaiului G72 Menopauză: produsele vegetale care intră în compoziţia

ceaiului sunt sub forma pulveratum şi reprezintă un amestec eterogen. Se poate observa o

pulbere fină lasată pe fundul ceaiului datorită produsului fin pulverizat, elemente

provenite de la organe de tip folium, flores. Se poate observa şi un aspect fibros.

Culoarea: preparatul farmaceutic prezintă o culoare galben-verzuie, fragmente

de culoare cafenie provenite de la fructele de fenicul.

Miros: este puternic, aromat, predominant fiind frunzele de salvie, părţile

aeriane de lucernă, florile de lavandă.

2.1.2. Examen microscopic

Acest examen reprezintă o fază mai avansată a analizei calitative a produselor

vegetale, urmăreşte stabilirea ţesuturilor şi elemetelor anatomice caracteristice ale

secţiunilor şi preparatelor clarificate din pulberi sau produse fragmentate. Caracterele

anatomice ale diferitelor organe din plantă servesc în unele cazuri şi la precizarea poziţiei

taxonomice a speciilor producătoare.

28

În vederea obţinerii unei secţiuni dintr-un produs vegetal este necesară

aducerea acestuia la consistenţa optimă secţionarii, urmată apoi de secţionarea propriu-

zisă, clarificarea, colorarea şi montarea pe lama de microscop. Cel mai frecvent în analiza

farmacognostică se apelează la secţiuni transversale.

La examinarea componentelor din ceaiul tulburări de menopauză am folosit

următoarea tehnică de lucru: pe o lamă de microscop se aduc câteva picături din soluţia

de cloralhidrat 800 g/L, apoi cu ajutorul unui ac spatulat se adaugă pulberea vegetală

(obţinută prin triturare). Preparatul se trece prin flacăra unui bec de gaz cu mişcări

succesive până când se observă degajarea unor vapori albicioşi şi se percepe un miros

specific de reactiv.

În cadrul examenului microscopic efectuat s-au putut observa multe elemente

caracteristice produselor vegetale de tip radix, folium, flores, herba.

Pulberea acestui preparat farmaceutic cuprinde fragmente de:

Rădăcina ce curpinde următoarele elemente anatomice: vase de lemn de calibru

mare cu aspect de butoiaş(Fig.1), pachete de fibre liberiene cu teacă cristaligenă,

fragmente de parenchim cortical cu substanţe de rezervă(Fig.2).

Frunza ce cuprinde următoarele elemente anatomice: ţesut palisadic şi ţesut

lacunar(Fig.3), epidermă cu stomate de tip diacitic(Fig.4), vas de lemn de calibru

mic, peri tectori unicelulari(Fig.3), peri tectori răsuciţi, peri glandulari

octocelulari(Fig.5).

Floarea ce cuprinde următoarele elemente anatomice: grăuncioare de polen cu

exina fin ornamentată sau cu exina echinulată(Fig.6), endoteciu stelat, papile (Fig.

7), peri tectori pluricelulari, uneori ramificaţi dicotomic(Fig.8), peri glandulari

octocelulari(Fig.9).

29

Fig.1 Fig.2

Fig.3 Fig.4

Fig.5 Fig.6

30

Fig.7 Fig.8

Fig.9

2.1.3 Examen microchimic

Nu a fost realizat.

2.1.4 Analiza chimică calitativă a soluţiei extractive apoase

Această etapă are ca scop stabilirea principalelor grupe de principii active, prin

reacţii chimice specifice.

Realizarea acestui obiectiv presupune două etape:

31

1) Produsul vegetal este supus unor extracţii succesive cu solvenţi de polarităţi diferite,

de la apolar spre polar(în general eter etilic, metanol şi apă);

2) În fiecare soluţie extractivă se efectuează reacţii chimice specifice diferitelor clase de

principii active.

Ulterior acestor determinări, pentru identificarea anumitor compuşi chimici se

poate aplica şi analiza cromatografică (CSS, HPLC, GC/SM).

În primul rând, produsul farmaceutic a fost extras cu un solvent nepolar: eter

etilic, apoi cu un solvent polar: apă. În extractul eteric se găsesc compuşi chimici lipofili

(substanţe grase, acizi graşi, alcaloizi baze etc.), iar în extractul apos compuşi hidrofilici

(polifenoli, alcaloizi săruri, glucide, antociani etc.).

Examenul chimic calitativ a fost efectuat pe produsul farmaceutic G72

MENOPAUZĂ, fiind analizată chimic soluţia extractivă.

Identificarea claselor de principii active a fost făcut folosind reactivi de culoare

sau de precipitare specifici pentru compuşii respectivi menţionaţi în literatura de

specialitate.

Identificarea ozelor

Identificarea ozelor se realizează pe baza proprietăţilor chimice: caracterul

reducător, transformarea în furfural (sau hidroximetilfurfural) urmată de cuplarea cu

fenoli sau amine aromatice.

Reacţia cu reactivul Fehling

Principiul reacţiei: are la bază proprietatea ozelor de a reduce hidroxidul amino

cupric la oxid cupros.

Reacţia Molish

Principiul reacţiei: sub acţiunea acidului sulfuric concentrat, ozele se

deshidratează, cu formarea furfuralului (pentoze) sau hidroximetil-furfuralului

(hexozele); aceştia prin cuplare cu timol generează compuşi coloraţi în roşu-purpuriu.

32

Identificarea poliholozidelor

Identificarea se realizează pe baza proprietăţilor fizico-chimice. Dintre

poliholozidele omogene, interes practic în ceea ce priveşte identificarea şi localizarea în

ţesutul vegetal prezintă amidonul şi celuloza.

Reacţia Molish

Se realizează pe baza aceluiaşi principiu de la identificarea ozelor.

Identificarea mucilagiilor

Reacţia cu hematoxilină

Principiul reacţiei: se bazează pe precipitarea cu alcool şi colorarea

mucilagiilor în violet în prezenţa hemateinei.

                 hematoxilina                                                        hemateina

Identificarea ODP-urilor

Identificarea se realizează pe baza proprietăţilor reducătoare şi a capacităţii de

substituţie.

33

Reacţia cu reactivul Arnow

Principiul reacţiei: formarea nitrozoderivaţilor (în mediu acid) şi

tautomerizarea spontană a acestora la oximele corespunzătoare, care prezintă coloraţie

roşie şi se solubilizează în mediu alcalin.

Acid cafeic nitrozoderivat oxima

acidului cafeic- roşie

Identificarea carotenoidelor

Identificarea se realizează prin reacţii de culoare cu triclorură de stibiu, acid

sulfuric concentrate, acid clorhidric concentrat.

Reacţia Carr-Price

Principiul reacţiei: la tratare cu triclorură de stibiu carotenoidele formează

compuşi coloraţi în albastru, care trec în roşu-purpuriu şi apoi în roşu-brun.

Reacţia Winterstein

Principiul reacţiei: la tratare cu acid sulfuric concentrate carotenoidele

formează compuşi coloraţi în albastru-verzui.

Reac ţia cu acid clorhidric concentrat

Principiul reacţiei: la tratare cu acid clorhidric concentrat carotenoidele cu

structură opoxidică formează compuşi coloraţi în verde-albăstrui.

34

Identificarea flavonozidelor

Identificarea se realizează pe baza proprietăţilor chimice.

Formarea fenoxizilor

Principiul metodei: flavonozidele şi agliconii formează în mediu alcalin

fenoxizi coloraţi în galben.

Cvercetol fenoxidul cvercetolului

Reacţia de obţinere a chelaţilor

Principiul metodei: proprietatea flavonozidelor sau a agliconilor acestora de a

forma în prezenţa metalelor bi- sau trivalente chelaţi coloraţi în galben intens şi care

prezintă o fluorescenţă galben-verzuie sau albastră în lumina UV. De asemenea formează

combinaţii oxalo-borice sau citroborice cu fluorescenţă galbenă-verzuie în lumina UV.

Identificarea antocianozidelor

Reacţia virajului de culoare

Principiul reacţiei: prin variaţia ph-ului au loc modificări structurale însoţite de

modificarea culorii.

35

Observaţii: la pH acid antocianozidele se găsesc sub formă de ion oxoniu (de

culoare roşie); la pH neutru prezintă doi ioni carboniu (pseudobaze incolore); la pH bazic

se prezintă sub forma a trei ioni fenoxoniu (de culoare violetă).

Identificarea proantocianilor

36

Reac ţia Bath-Smith

Principiul metodei: în mediu acid şi la cald proantocianii se transformă în

antociani.

Identificarea taninurilor

Identificarea se realizează pe baza reacţiilor comune sau specifice acestor

principii active.

Reacţia cu clorura de fier (III)

Principiul reacţiei: în prezenţa cationului taninurile catehice formează

precipitate şi/sau coloraţie negricioasă, iar cele galice precipitate şi/sau coloraţie albastră-

negricioasă.

Identificarea saponozidelor

Identificarea se efectuează prin reacţii chimice efectuate pe soluţia apoasă.

Reacţii de precipitare cu hidroxid de bariu, acetat bazic şi neutru de plumb

Principiul reacţiilor: saponozidele formează cu hidroxid de bariu, acetat bazic

şi neutru de plumb precipitate albe, insolubile în exces de reactive.

Proba de spumefiere

Principiul reacţiei: o soluţie apoasă ce conţine saponozide, prin agitare energică

timp de 15 secunde, formează o coloană de spumă persistentă cel puţin 15 minute.

Identificarea alcaloizilor

37

Extracţia alcaloizilor Stas – Otto – varianta cu solvent polar acidulat

Principiul metodei: transformarea alcaloizilor bază în alcaloizi sare în prezenţa

HCl 2% urmată de purificarea soluţiei prin treceri succesive alcaloizi – sare alcaloizi –

bază în mediu alcalin şi solubilizarea în solvent polar.

Tehnică de lucru: 1 g de produs vegetal, adus în prealabil la gradul de mărunţire

corespunzător, se extrage prin refluxare cu 10 ml acid clorhidric 20g/L, timp de 5 – 10

minute. Soluţia extractivă se alcalinizează cu soluţie de amoniac 100 g/L până la pH 8-9

(verificare la hârtia indicator) şi apoi se extrage cu 3-4 ml eter etilic. Soluţia eterică se

agită cu 3 – 4 ml acid clorhidric 20g/L (în pâlnia de separare) şi se reţin cele două soluţii:

soluţia apoasă acidă şi soluţia eterică reziduală. Pe soluţia apoasă acidulată se efectuează

reacţiile de precipitare ale alcaloizilor. Peste 1 ml soluţie apoasă acidă se adaugă picătură

cu picătură reactivul de precipitare (Mayer sau Bertrand) şi se urmăreşte modificarea

aspectului soluţiei în raport cu o soluţie martor.

Nr.

38

Crt. Principiul activ căutat Reacţia chimică realizată Rezultat

1. Substanţe cu caracter reducător R. cu reactiv Fehling Pozitiv

2. Oze şi Poliholozide R. Molish Pozitiv

3. Mucilagii R. cu hematoxilină Pozitiv

4. ODP R. cu reactivul Arnow Pozitiv

5. Carotenoide R. Carr – Price Negativ

R. cu acid sulfuric conc. Negativ

R. cu acid clorhidric conc. Negativ

6. Flavonozide R. de formare a fenoxizilor Pozitiv

R. de obţinere a chelaţilor Pozitiv

R. Shibata Pozitiv

7. Antocianozide R. virajului de culoare Negativ

8. Proantociani R. Bath – Smith Pozitiv

9. Taninuri R. cu clorura de fer (III) Pozitiv

10. Saponozide Proba spumefierii Pozitiv

R. cu acetat bazic de plumb Pozitiv

R. cu hidroxid de bariu Pozitiv

11. Alcaloizi R. cu reactiv Mayer Negativ

R. cu reactiv Bortrand Negativ

39

2.2 Determinarea purităţii

Este o etapă foarte importantă în stabilirea calităţii preparatului fitoterapeutic.

Determinarea purităţii (determinarea elementelor străine) presupune

determinarea procentuală a impurităţilor, determinarea procentuală a corpurilor străine.

Impurităţile se referă la:

Părţi din aceeaşi plantă, dar nedefinite ca acel produs vegetal (exemplu:

fragmente de tulpini pentru produsele vegetale de tip folium şi flores);

Produs vegetal degradat (atacat de fungi, insecte, rozătoare, uscat sau

conservat necorespunzător);

Corpurile străine se referă la:

Părţi ale altor plante cu care specia de interes este confundată;

Părţi ale altor plante din care specia de interes nu poate fi separată la

momentul recoltării;

Materii minerale (pământ, nisip, praf, resturi de ambalaj etc.).

În cazul preparatului fitoterapeutic G72 MENOPAUZĂ nu s-au decelat

impurităţi.

2.3 Determinarea calităţii

2.3.1 Determinări preliminare

Factorul de îmbibare

Prin factor de îmbibare se înţelege volumul total (exprimat în mililitri) pe care îl

ocupă 1 g produs vegetal şi mucilagul, după îmbibare cu apă.

Principiul metodei: măsurarea înălţimii pe care o ocupă produsul vegetal şi

mucilagul care aderă de acesta, după îmbibare cu apă.

Tehnică de lucru: se cântăreşte la balanţa analitică 1 g produs vegetal, se aduce

într-o eprubetă gradată de 25 ml cu dop rodat, se adaugă 20 ml apă şi se agită uşor pentru

omogenizarea produsului. Se completează cu apă până la 25 ml. În prima oră se va agita

40

din 15 în 15 minute de câteva ori, fiecare agitare durând 1 minut, după care se lasă în

repaus.

Se citeşte volumul ocupat de produsul vegetal şi mucilagul aderent. Rezultatul se

raportează la 1 g produs vegetal.

Factorul de îmbibare este 8,4.

Indicele de spumefiere

Indicele de spumefiere reprezintă diluţia minimă a unei soluţii conţinând

saponozide, care prin agitare energică în plan vertical, timp de 15 secunde, într-o

eprubetă cu înălţimea de 160 mm şi cu diametrul de 16 mm, formează o coloană de

spumă înaltă de 1 cm, persistentă cel puţin 15 minute.

Tehnică de lucru: 5 g produs vegetal se supun extracţiei repetate, până la

epuizare, cu apă, la fierbere. Soluţiile extractive se filtrează într-un balon de 100 ml şi se

completează la volum cu apă distilată. Într-o serie de 10 eprubete descrise anterior se

pipetează volume de 1,2,..........,10 ml soluţie şi se completează la 10 ml cu apă. Se agită

în plan vertical 15 secunde, apoi se lasă în repaus 15 minute. Se măsoară înălţimea

coloanei de spumă persistentă.

Observaţie: dacă înălţimea coloanei este superioară unui centimetru în toate

eprubetele, indicele de spumefiere se consideră a fi mai mare ca 100, iar dacă spuma are

o înălţime subunitară, indicele de spumefiere este mai mic decât 100.

În cazul preparatului farmaceutic G72 Menopauză indicele de spumefiere este

subunitar.

2.3.2 Dozarea principiilor active

Dozarea flavonelor

Dozarea flavonelor se realizează printr-o metodă spectrofotometrică.

Principiul metodei: flavonozidele formează cu clorura de aluminiu, chelaţi de

culoare galbenă.

41

Tehnică de lucru: se va cântări la balanţa analitică 1 g produs vegetal. Se aduc 99

ml de apă peste produsul vegetal într-un pahar Erlenmayer şi se lasă în repau 15 minute.

După 15 minute se va face filtrare prin vată direct în balon cotat de 100 ml. Completarea

la semn se va face prin spălarea produsului vegetal cu apă fierbinte.

Din balonul cotat se vor lua:

Probă (balon cotat de 10 ml): 1 ml soluţie extractivă, se adaugă 0,6 ml

clorură de aluminiu 2,5% şi se completează cu apă distilată la 10 ml.

Martor (balon cotat de 10 ml): 1 ml soluţie extractivă şi se completează cu

apă distilată la 10 ml.

Se lasă în repaus 30 minute şi se citeşte extincţia (absorbanţa) probei faţă de

martor la un spectrofotometru la λ stabilit în funcţie de substanţa folosită ca etalon, pentru

rutozidă λ=427 nm.

μg rutozidă/ml Absorbanţa (λ=427 nm)

1 0,137

2 0,354

3 0,582

4 0,799

Conţinutul în flavone se calculează conform formulei:

μg% flavone exprimate în rutozidă=

Cprobă=

μg% flavone exprimate în rutozidă= =1542,37

CAPITOLUL 3

CORELAŢII ÎNTRE PRINCIPIILE ACTIVE IDENTIFICATE ŞI

ACŢIUNEA TERAPEUTICĂ A CEAIULUI G72 MENOPAUZĂ

42

Examenul chimic calitativ al ceaiului tulburări de menopauză ne ajută să corelăm

acţiunile sale cu prezenţa principiilor active care imprimă aceste acţiuni.

Ceea ce mai putem corela cu acţiunea ceaiului sunt simptomele care apar în cazul

tulburărilor de menopauză.

Menopauza reprezintă o stare fiziologică care survine la femeile între 45-50 de

ani caracterizată prin scăderea funcţiei hormonale normale.

Perimenopauza cuprinde perioada de instalare a menopauzei şi cea care

urmează menopauzei. Se refera la cei 2 pana la 8 ani de modificare a nivelului hormonal

incluzând şi simptomatologia asociată, până la instalarea menopauzei. Cel mai frecvent

semn de premenopauză este menstruaţia abundentă, adesea neregulată dată de dereglările

hormonale.

Majoritatea femeilor au perimenopauza intre 39 si 51 de ani. Unele femei

prezintă modificări ale menstruaţiei şi sindrom premenstrual la sfârşitul decadei a treia

când nivelul hormonal se modifică şi fertilitatea e în declin în mod fiziologic. Alte femei

nu au astfel de simptome până la sfârşitul decadei a patra.

Postmenopauza începe la un an după ultima menstră. Nivelul hormonal continuă să scadă

şi simptomele menopauzei sunt prezente, posibil accentuate de-a lungul primului an sau

în anii următori. Estrogenul şi progesteronul se stabilizează la niveluri joase şi

simptomele se atenuează.

Deşi unele femei au puţine simptome ce anunţă menopauza sau niciun simptom,

majoritatea prezintă o multitudine de simptome. În mod asemănător, în timp ce unele

femei au simptomatologie uşoară altele au somnul, viaţa de zi cu zi şi starea generală

sever alterată. Simptomatologia se calmează când hormonii se echilibrează. Modificările

din perioada de postmenopauză sunt normale şi se păstrează în timp, caracteristic

perioadei.

Simptome ale menopauzei

Simptomatologia caracteristică menopauzei este datorată modificărilor sau

scăderii nivelului hormonal şi persistă încă unu sau doi ani după menopauză. Unele femei

43

prezintă simptomatologie pentru încă cinci sau mai mulţi ani - postmenopauză. S-a

constat că scăderea nivelului de estrogen este responsabilă de cele mai multe simptome

ale menopauzei.

Simptomele sunt:

Bufeuri de căldură (senzaţie de căldură subită şi trecătoare resimţită pe

faţă, gât, torace, însoţită de transpiraţii şi frisoane) datorită scăderii

nivelului de estrogen care reglează temperatura;

Tulburări de somn (insomnie);

Tulburări emoţionale, schimbări ale dispoziţiei sau iritabilitate;

Probleme de concentrare sau de memorie legate de tulburările de somn

şi modificările hormonale;

Migrene (dureri de cap);

Tahicardie (palpitaţii);

Prurit generalizat (mâncărimi);

Tulburări gastro-intestinale, indigestie, flatulenţă, greaţă.

În urma studiului farmacognostic al ceaiului G72 MENOPAUZĂ s-au

determinat următoarele aspecte:

Ceaiul conţine toate produsele vegetale precizate de producător în prospect, lucru

confirmat în urma examenelor macroscopice şi microscopice.

Analiza chimică calitativă a soluţiei extractive apoase a evidenţiat o serie de

principii active: substanţe cu caracter reducător, mucilagii, ODP, flavonozide,

proantociani, taninuri, saponozide.

44

În cadrul studiului farmacognostic precum şi a prevederilor din literartura de

specialitate, s-a ajuns la concluzia că ceaiul G72 MENOPAUZĂ cuprinde următoarele

acţiuni terapeutice:

1. Acţiune estrogenică dată de:

Uleiul volatil bogat în cetone monoterpenice din Salviae folium;

Cumestrolul din Medicaginis herba;

Fitoestrogenii din Liquiritiae radix;

2 .Acţiune sedativă asupra sistemului nervos central dată de:

Uleiul volatil bogat în derivaţi monoterpenici (linalol, acetat de linalil,

cineol, geraniol) şi derivaţii cumarinici din Lavandulae flores;

Fitocomplexul din Crataegi folium cum flores.

3. Acţiune emenagogă şi împotriva hiperhidrozei (transpiraţie excesivă)

dată de uleiul volatil bogat în cetone monoterpenice din Salviae folium;

4. Acţiune calmantă şi relaxantă dată de esterii din uleiul volatil din

Lavandulae flores.

5. Acţiune carminativă, excitantă la nivelul tubului digestiv dată de:

Uleiul volatil bogat în fenol-metil-eteri din Foeniculi fructus;

Uleiul volatil, derivaţii polifenolcarboxilici din Rosmarini folium;

Derivaţii flavonici, derivaţii polifenolcarboxilici , uleiul volatil din

Lavandulae flores.

6. Acţiune antioxidantă dată de acidul rozmarinic din Rosmarini folium,

Lavandulae flores;

45

7. Acţiune cardiotonică minoră, diminuarea tensiunii arteriale generale

dată de fitocomplexul conţinut în Crataegi folium cum flores.

8. Acţiune astringentă şi antihemoragică dată de taninurile din Alchemillae

herba şi Medicaginis herba.

9. Acţiune antiinflamatoare de tip cortizonic şi expectorantă dată de

saponozidele (glicirizină) din Liquiritiae radix.

CAPITOLUL 4

CONCLUZII

Prima parte a lucrării prezintă date generale privind toate cele opt specii

producătoare ale ceaiului G72 MENOPAUZĂ, precum şi compoziţia chimică a acestora,

acţiunea farmacologică şi întrebuinţările materiilor prime vegetale.

În a doua parte a lucrării s-a efectuat examenul macroscopic în urma căruia s-au

putut observa: aspectul fibros datorat părţilor aeriene(herbe) ale produselor vegetale ceea

ce înseamna că recoltarea s-a făcut din partea inferioară a acesteia, care este mai săracă în

46

principii active (recoltare necorespunzătoare); mirosul puternic aromat al frunzelor de

salvie, al lucernei, al florilor de levănţică.

Flavonele identificate prezintă acţiune diuretică, dar se găsesc într-o cantitate

destul de mică în ceai (1542,37 μg%) şi nu contribuie la acţiunea farmacologică

principală a ceaiului G72 MENOPAUZĂ.

Conform literaturii de specialitate, produsele vegetale conţin carotenoide, care

nu au putut fi identificate deoarece sunt insolubile în apă şi nu trec în infuzie.

Majoritatea compuşilor responsabili de acţiunea principală a ceaiului, uleiurile

volatile, nu au fost evidenţiaţi în urma analizei chimice calitative, aceştia fiind observaţi

în urma examenului microscopic, şi menţionaţi în literatura de specialitate.

În ceea ce priveşte puritatea, în urma examinării preparatului nu s-au decelat

impurităţi, şi anume părţi din alte plante sau corpuri străine. Se observă că acestea fiind în

cantităţi foarte mici nu vor influenţa acţiunea terapeutică a preparatului.

Conform literaturii de specialitate, o serie de observaţii legate de produsele

vegetale care alcătuiesc preparatul farmaceutic trebuiesc făcute, atât asupra modului şi

timpului de administrare, cât şi asupra efectelor secundare ce pot apărea, care nu au fost

declarate în prospect de către producător:

Consumul abuziv de preparate pe bază de lemn dulce conduc la

hiperaldosteronism, ce se manifestă prin edeme, hipokalemie,

hipertensiune, contracţii musculare anormale, manifestări cardiace,

pubertate precoce la copii (efecte induse de glicirizină şi acid gliciretic).

Preparatele pe bază de lemn dulce nu se administrează diabeticilor,

bolnavilor cu edeme, femeilor gravide, şi nu mai mult de şase săptămâni.

Datorită neurotoxicităţii cetonelor şi proprietăţilor abortive ce apar la

produsul vegetal Rosmarini folium, nu se recomnadă administrarea la

hepatici, copii şi femei însărcinate.

47

Fructele de fenicul administrate în doze mari sunt toxice pentru sistemul

nervos central, produc crize epileptiforme, somnolenţă, halucinaţii.

Datorită cantităţii mari de tanin din creţişoară, la administrare

îndelungată poate aduce un anumit grad de hepatotoxicitate.

Putem concluziona că infuzia obţinută din ceaiul G72 MENOPAUZĂ poate fi

întrebuinţată în afecţiunile menţionate de către producător: bufeuri de căldură, tulburări

de somn, tahicardie, tulburări gastro-intestinale, indigestie, flatulenţă, cu menţiunea că nu

se poate administra timp îndelungat şi cu prevenirea pacientului asupra efectelor

secundare care pot să apară.

48

BIBLIOGRAFIE

1. Ciulei I., Grigorescu Em., Stănescu U. – Plante Medicinale. Fitochimie

şi Fitoterapie, vol. I, Editura Medicală, Bucureşti, 1993.

2. Ciulei I., Grigorescu Em., Stănescu U – Plante Medicinale. Fitochimie şi

Fitoterapie, vol. II, Editura Medicală, Bucureşti 1993.

3. C. E. Gârd, M. L. Popescu, A. T. Iordache, L. E. Duţu, M. Pavel, I.

Tudor – Bazele Teoretice şi Practice ale Analizei Farmacognostice, vol.

I, Editura Curtea Veche, Bucureşti, 2009.

4. C. E. Gârd, M. L. Popescu, A. T. Iordache, L. E. Duţu, M. Pavel, I.

Tudor – Bazele Teoretice şi Practice ale Analizei Farmacognostice, vol.

II, Editura Curtea Veche, Bucureşti, 2009

5. C. E. Gârd – Curs de Farmacognozie Fitochimie Fitoterapie, vol. I,

Editura Curtea Veche, Bucureşti, 2010.

6. C. E. Gârd – Curs de Farmacognozie Fitochimie Fitoterapie, vol. II,

Editura Curtea Veche, Bucureşti, 2010.

7. Reader’s Digest – FARMACIA NATURII, Un ghid al plantelor

medicinale, 2011

8. V. Nădăşan – Incursiune în Fitoterapie, Editura Viaţă şi sănătate,

Bucureşti 2003.

49

9. O. Bojor, M. Alexan – Plantele Medicinale de la A la Z, Editura Recoop,

Bucureşti, 1982.

10. O. Bojor – Ghidul Plantelor Medicinale şi Aromatice de la A la Z,

Editura Fiat Lux, Bucureşti, 2003.

11. Dicţionarul Plantelor de Leac, Ed. a 2-a, rev., Editura Călin, Bucureşti,

2008.

12. www.faresbiovital.ro

50

51