Proiect editorial finanțat de AFCN

Printre munți, între județe, să salvăm o casă veche!

Promovarea arhitecturii locale, conservarea caselor vechi,la granița dintre județele Prahova și Buzău

Drumul județean 102 B, între localitățile Drajna de Jos și Cislău

1

1. Informații generale

Aria tematică: arhitectura de provincie

o Proiectul are ca produs finit un volum de fotografie. Fotografiile vor fi

însoțite atât de date tehnice despre obiectivele reprezentate, cât și de poveștile oamenilor cu privire la ele.

Tiraj: 1000 de exemplare

2. Justificarea şi oportunitatea proiectului editorial

Contextul cultural:

Satele situate de-a lungul acestui tronson de drum alcătuiesc o zonă defavorizată pentru că se află la periferia județelor de care aparțin, respectiv Prahova și Buzău.

Locuitorii acestor sate sunt plecați în număr foarte mare în străinătate. Cei care au rămas în zonă fac naveta zilnic pentru a ajunge la locul de muncă în unul din cele mai apropiate orașe mari: Ploiești, Vălenii de Munte, Buzău. Acești oameni trăiesc în case sărăcăcioase, adesea neterminate. Acestea nu prezintă nici un interes arhitectural, deoarece singurul lor scop a este de a oferi un acoperiș deasupra capului. Sunt simple și neîngrijite. Bineînțeles, există și excepții.

O altă categorie de case construite în zonă sunt ale celor care stau mai mult în afara țării, decât la domiciliu. Acestea sunt case noi, mari și urâte. În mod normal luxul este asociat cu frumosul. Dar în ziua de azi, când vine vorba de arhitectura caselor de la sate, oamneii parcă nu mai au noțiunea frumosului. Casle sunt foarte mari și au toate facilitățile, dar nu atrag privirea cu nimic altceva decât cu numărul de etaje.

Dintre localitățile răspândite în această regiune, două sunt cu populație preponderent de etnie rromă. Casele construite de acești cetățeni în ultimii ani sunt niște mici palate, cu turle și porți de marmură, specifice culturii rrome. Această categorie de imobile este una aparte, acestea distingâdu-se ușor de orice alte construcții.

Nici una dintre cele aceste categorii de case nu face obiectul acestui volum de fotografie de arhitectură.

Categoria de case care ne interesează este aceea a caselor vechi, rămase răsfirate printre celelalte. După asptectul acestora se vede că pe vremea când au fost construite, zona era locuită de oameni mult mai înstăriți decât acum. Unele sunt mari, case boierești, cămine culturale, sau alte clădiri publice, iar altele sunt case mici, țărănești, dar construite cu același gust pentru frumos ca și celelalte.

Câteva dintre aceste construcții de altădată au fost renovate de proprietari și unele sunt chiar locuite. Restul sunt în cea mai mare parte abandonate. Nivelul de degradare este foarte

2

avansat. Unele deja s-au prăbușit, altele mai au câte un perete, o fațadă, în picioare și multe sunt surpate ca după cutremur. Cele mai multe nu mai pot fi salvate de la prăbușire.

Ceea ce își propune acest volum de fotografie este să imortalizeze acele detalii de arhitectură care au rezistat mai bine în timp, care înca se disting în construcția acestor case.

3

Cu ajutorul Google Maps – Street View am identificat câteva dintre aceste case care merită o atenție deosebită. Din păcate nu toate casele vizate se pot vedea cu acest program, iar cele pe care le-am identificat nu se văd foarte bine în aceste fotografii. Niște fotografii profesionale ar putea scoate în evidență mult mai bine detaliile arhitecturale specifice zonei.

Consumul editorial actual:

Albumele care promovează arhitectura sau peisajul României sunt numeroase și în general se vând pe post de cadouri pentru străini. Publicul țintă autohton, pasionat de astfel de cărți, este unul de nișă. Totuși un tiraj de 1000 de exemplare ar putea fi epuizat de oamenii din zonă, de locuitorii localităților respective, de profesorii de istorie și geografie din cele două județe, și nu în ultimul rând de acei puțini devoratori de orice album de fotografie.

Vizarea diferennțelor și diversității:

Este adevărat că această zonă nu se compară cu Maramuerșul sau Apusenii, zone promovate din plin prin materialele turistice. Totuși țara noastră nu este formată doar din Apuseni si Maramureș și poate din Ardeal. Fiecare părticică din țara noastră merită atenție.

Acest volum de fotografii arhitecturale împletite cu poveștile sătenilor ar fi un bun mijlloc de promovare a zonei din punct de vedere turistic, dar ar putea fi și începutul unui proiect mai amplu de reabilitare a caselor care încă mai pot fi renovate. Unele dintre case sunt atât de vechi încât mai sunt puțini oameni în viață care mai pot povesti despre zilele de început ale acestor clădiri deosebite. Dacă imaginea de ansamblu a acestor case nu este una deosebită, cu siguranță detaliile artistice din structura lor și poveștile oamenilor despre ele le-ar face să fie foarte interesante.

3. Rezultate aşteptate şi impactul proiectului

Rezultatul acestui proiect ar putea fi de un real folos zonei. Locuitorii acestor sate, dacă ar fi implicați în proiect, cu poveștile lor, ar deveni mai conștienți de valoarea arhitecturală a zonei lor. Dacă volumul creat împreună cu sătenii ar „scăpa” către publicul larg, atunci fenomenul ar putea deveni „molipsitor” și pentru alte zone ale țării. În plus, locuitorii zonei care sunt plecați foarte des în străinătate, cu siguranță s-ar mândri cu o astfel de carte despre satul lor, despre casele lor moștenite de la bunici, și s-ar făli cu ea în fața prietenilor din afară. Acest lucru ar putea avea ca rezultat atragerea turiștilor străini.

Volumul acesta ar putea fi și modul de promovare a zonei în vederea demarării un proiect mai amplu, de investiții pentru reabilitare.

Pe termen lung, albumul acesta de fotografie realizat la nivel profesional ar putea constitui sursa de inspirație pentru cei care vor să păstreze o bucățică de istorie în arhitectura caselor moderne. Ar putea fi lansată o „modă” a zonei. Casele nou construite saibă înlcuse în arhitectura lor elemente dintr-o casă dispărută. Ar fi un fel de „donare de organe” din lumea medicală. Bucățele din casele dispărute ar „trăi” în continuare în construcția celor noi. În timp acest fel de construcții ar putea transforma zona într-un „Muzeu al Satului” locuit.

4

4. Promovarea şi sustenabilitatea proiectului

Plan de promovare:

Dacă li s-ar da oamenilor posibiliatea de a participa la construirea acestui volum ei ar deveni automat și mijloc de promovare. Fiecare s-ar lăuda prietenilor cu această carte scrisă de ei și despre ei și casele lor. Pentru a fi promovată și în afara țării cartea ar trebui să fie bilingvă.

La nivel național cartea ar putea fi promovată prin materiale promoționale împărțite de exemplu la intrare în Muzeul Satului în București.

Cartea va fi desigur dublată de un site de promovare. Deși un site ar putea fi un mijloc mult mai rapid de promovare, existența unui volum tipărit este necesară pentru că un material tipărit are mai mare autoritate și credibilitate decât informația online.

Volumul va fi distribuit și muzeelor locale din cele două județe. Tot în muzee ar putea fi amplasate bannere sau afișe.

Acest proiect poate fi promovat chiar și la fața locului prin amplasare de bannere în apropiere caselor vizate. Tronsonul acesta de drum, deși este doar un drum județean, este foarte circulat pentru că face legătura între valea superioară a Buzăului și orașele Ploiești și București. Deci materialul publicitar amplasat pe teren ar fi vizualizat de un număr mare de trecători.

Școlile ar fi un alt mediu în prin care se poate promova proiectul. Zona ar putea deveni obiectiv de vizitat pentru Școala Altfel. Profesorii de istorie și geografie ar fi probabil cei mai încântați de această posiblitate.

Riscuri realiste:

Înainte de a demara proiectul trebuie făcut un studiu, un sondaj pe teren pentru a vedea care sunt resursele reale.

Există mai multe riscuri care ar putea demonta întreg proiectul:- Este posibil să nu reușim să găsim proprietarii caselor pentru a le cere acordul

pentru includerea clădirilor respective în volum.- Oamenii ar putea fi reticenți și neîncrezători. S-ar putea să nu fie suficienți oameni

doritori să povestească despre trecutul acestor case. - Sătenii ar putea vedea în acest proiect oportunitatea de a „stoarce” niște bani. Este

posibil ca ei să nu vrea să participe benevol la proiect, ci să ceară sume prea mari în schimbul acordului de folosire a imaginii proprietății lor, sau în schimbul infomațiilor, sume ce nu ar putea fi acoperite de finanțarea de la AFCN.

- Ar putea exista impotrivire și din partea autorităților- Partenerii aleși pentru promovare, cum ar fi muzeele și școlile, ar putea să nu fie

interesați în promovarea unei zone destul de obscure.

Concluzii:

Acest proiect editorial ar putea să nu funcționeze neapărat pentru această zonă, dar ar putea fi aplicat pe oricare altă zonă a țării. Am ales totuși această zonă defavorizată tocmai pentru că zonele foarte frumoase și deosebite ale țării sunt deja promovate pe mai multe căi. Cred că orice bucățică din țara noastră are ceva bun de arătat lumii, indiferent cât de obscură sau neînsemnată este.

5

De ce să fie un volum de fotografie împletit cu povești? Pentru că oamenilor le place să știe la ce se uită. Dacă ar fi doar fotografiile cu datele tehnice nu ar prinde prea mult la public. Dar dacă sunt povești despre casele respective, despre cine a trăit în ele sau despre cine le-a construit, atunci cartea poate atrage atât pe cei cărora le place să citească povești, cât și pe cei cărora le plac albumele de fotografii arhitecturale.

De ce să fie ceva tipărit când proiectul ar putea avea o cu totul altă natură. Ar putea fi făcut direct proiect de promovare a zonei pentru turism, sau proiect de reabilitare a arhitecturii vechi sau orice alt proiect derivat. Pentru că orice are alt proiect am alge are nevoie de o „carte de vizită”. Editarea unui volum cu informații despre zonă este punctul zero pentru oricare alt proiect.

6