Proiect didactic

Clasa: a VIII-a

Unitatea de învăţare: Civilizaţii preistorice şi antice

Lecţia: Regalitate şi religie

Tipul lecţiei: mixtă

Competenţe generale:

1. Utilizarea eficientă a comunicării şi limbajului de specialitate

2. Exersarea demersurilor şi a acţiunilor civice democratice.

3. Aplicarea principiilor şi a metodelor adecvate în abordarea surselor istorice

Competenţe specifice:

1.1. Utilizarea termenilor istorici specifici cronologiei, civilizaţiilor preistorice, antice şi medievale, din spaţiul românesc, în diferite situaţii de

comunicare scrisă sau orală

2.1. Rezolvarea unei situaţii problemă prin utilizarea adecvată a surselor istorice referitoare la fapte din istoria românilor din Antichitate şi Evul

mediu

3.1. Localizarea în timp şi plasarea în spaţiu a faptelor din istoria românilor, desfăşurate în Antichitate şi în Evul Mediu, pe baza surselor

istorice

3.3. Analiza unui fapt istoric din istoria românilor, din Antichitate sau Evul Mediu pe baza surselor istorice

3.5. Formularea unor opinii referitoare la un fapt istoric din istoria românilor în Antichitate, pe baza surselor istorice

Obiective operaţionale:

Cognitive O1: Să identifice pe baza testului istoric premisele interne şi externe ale unificării triburilor dacice

O2: Să identifice pe baza hărţii întinderea statului dac în timpul celor doi conducători

O3: Să identifice pe baza textului istoric, modul de organizarea statală în timpului lui Decebal şi a lui Burebista

O4: Să prezinte pe baza textului şi a cunoştinţelor anterioare, principalele conflicte cu romanii

Formative: O5: Să compare întinderea statului dac în diferite perioade

O6: Să analizeze şi să argumenteze avantajele păcii din 89

O7: Să formuleze opinii cu privire la importanţa formării statului dac pentru evoluţia ulterioară a civilizaţiei dacice

Atitudinale: O8: să manifeste o atitudine de înţelegere a rolului istoriei ca predicţie a schimbărilor prin raportare la contemporaneitate

Evaluarea : formativ-ameliorativă

Obiective ale evaluării:

Cognitive: Oe1: să operaze cu noţiunile şi conceptele: davă

Formative: Oe2: să utilizeze tehnici de lucru cu suportul grafic şi cartografic

Oe3: să formuleze puncte de vedere argumentate despre impactul cuceririi romane asupra civilizaţiei geto dacilor

Atitudinale: Oe4: să manifeste o atitudine de înţelegere a rolului istoriei ca predicţie a schimbărilor prin raportare la contemporaneitate

Valori şi atitudini vizate:

- Gândire critică şi flexibilă

- Relaţionare pozitivă cu ceilalţi

Strategii: inductiv-deductivă, explicativ-conversativă

Metode:

Expozitiv-euristice: M1-expunerea;

M2- explicaţia,

M3-conversaţia euristică

Interactive: M4-învăţarea prin descoperire

M5-comparaţia

M6- lucru cu harta şi textul istoric

Instrumente de evaluare: verificarea frontală, observarea sistematică a activităţii şi comportamentului elevilor, fişă de lucru

Forme de organizare a activităţii: frontală, individuală

Resurse:

- Umane- clasa a VIII-a

- De timp- 50’

- Materiale: oficiale- m1: Programa şcolară

Macroproiectarea didactică

- Manuale: m2: Istoria clasa a VIII-a, Ed. All

Istoria clasa a VIII-a, Ed.All

- izvoare cartografice: m3: Anexa nr.1- premise

m4: Anexa nr.2- organizare statală

m5: Anexă nr.3- conflicte daco-romane

m6: hartă cu Dacia în timpul lui Burebista

m7: harta cu Dacia în timpul lui Decebal

m8: fişă de feedback

m9: fişă de reactualizare a cunoştinţelor

m10: Diagrama Venn

m11: Anexa nr.4- pacea din 89

Demers didactic

Secvenţele

didactice

Conţinuturi

ştiinţifice

Ob.

operaţ./ob.

ale

evaluării

Activitatea profesorului Activitatea elevului Res

.

mat

Res.

Pro

c

Evaluare

Moment

organizatoric

-absenţe

-organizează materialele şi clasa

-creează un climat cooperant

-răspund cerinţelor

-pregătesc materialele

solicitate

-se aşează la locurile

indicate

Reactualiza

rea

cunoştinţelor/

Evaluare

noţiuni istorice şi

concepte:

davă

conţinuturi:

Geto dacii şi

contactele cu

lumea

mediteraneană

Prezintă obiectivele evaluării

cunoştinţelor anterioare

Explică acestora modul de lucru şi

împarte fişe de lucru pentru

reactualizarea cunoştinţelor. Solicită

elevilor rezolvarea cerinţelor pe baza

achiziţiilor anterioare

-evaluează răspunsurile

-apreciază şi laudă activitatea elevilor

- rezolvă cerinţele din fişele

de lucru şi prezintă

răspunsurile

m9 M1

M2

Evaluare

scrisă

(Fişa de

lucru)

Observarea

sistematică

a activităţii

şi

comportam

entului

elevilor

Evocare Titlul lecţiei

Regalitate şi

religie

-notează pe tablă titlul lecţiei şi

explică modul în care se va desfăşura

activitatea

-precizeazã ce vor afla, ce vor şti sã

facã la sfârşitul orei, de ce este

importantă lecţia Regalitate şi religie

-notează în caiete titlul

lecţiei

Dobândirea

de noi

cunoştinţe

Conţinuturi:

Regalitate şi

religie

O1

Oe2

C 1.1.

C 2.1.

Organizează învăţarea în vederea

formării/dezvoltării competenţelor

propuse.

-Asigură:

a) cunoaşterea/receptarea/învăţarea

Solicită elevilor investigarea textului

istoric şi identificarea premiselor

interne şi externe care au stat la baza

unificării triburilor dacice.

-investighează sursele şi

identifică premisele interne

şi externe ce au dus la

unificarea statului dac

m3

M2

M6

M4

M3

Observarea

sistematică

a activităţii

şi

comportam

entului

O2

Oe2

C 3.1.

O3

O7

Oe2

C 2.1.

O4

Oe2

C 3.3.

O5

Oe4

C 3.3.

O6

Oe3

Oe4

C 3.5.

Prezintă elevilor harţile tematice şi

solicită localizarea statului dac în

timpul lui Burebista şi apoi în timpul

lui decebal

b) înţelegerea noilor conţinuturi

Solicită elevilor investigarea surselor

istorice şi identificarea modului de

organizare a statului dac în cele două

perioade

Cere elevilor să investigheze textul

istoric şi să identifice şi să prezinte

principalele conflicte daco-romane

c.) analiza

Organizează activitatea de învăţare.

Solicită elevilor să compare statul dac

sin timpul lui Decebal cu cel din

timpul lui Burebista şi să identifice

asemănări şi deosebiri.

Solicită elevilor analizarea

prevederilor păcii din 89 formularea

unor puncte de vedere cu privire la

avantajele sale

-analizează harta şi

identifică întinderea

statului dac în timpul lui

Burebista şi a lui decebal

-investighează materialul

suport şi identifică modul

de organizare a statului dca

în cele două perioade

-identifică şi prezintă

principalele conflicte daco

romane şi păcile încheiate

-analizează comparativ cele

două state şi stabilesc

asemănări şi deosebiri

legate de întindere şi

organizare

- formulează puncte de

vedere cu privire la

avantajele păcii

m6

m7

m4

m5

m10

m11

M4

M6

M1

M4

M6

M1

M2

M5

M6

M1

elevilor

verificare

frontala

orala

O7

O8

Oe3

Oe4

C 3.5.

O8

Oe4

d) sinteza

Solicită formularea unor opinii

argumentate referitoare la importanţa

formării statului dac pentru evoluţia

ulterioară a civilizaţiei dacice

e) aplicarea

Solicită elevilor exemple referitoare la

transformările determinate de

cuceririle romane asupra evoluţiei

civilizaţiei dacice

- Analizează documente

istorice şi stabilesc rolul

statului dac în evoluţia

civilizaţiei dacice după

cucerirea romană

- formulează opinii

- argumentează

Elevii oferă exemple ale

impactului romanizării

asupra civilizaţiei geto

dacilor

M2

Stimularea

performanţei

Solicită elevilor ca, pe baza achiziţiilor

dobîndite să formuleze puncte de

vedere argumentate referitoare la rolul

statului dac în evoluţia politică din

pen. Balcanică

Formulează puncte de

vedere argumentate

referitoare la rolul statului

dac în evoluţia politică din

pen. Balcanică

M1

M2

Asigurarea

retenţiei şi a

transferului

Prezintă elevilor spre rezolvare o fişă

de feed-back

-rezolvă sarcinile

-autoevaluează

m8 Fişă de

feed-back

Tema pentru

acasă

Recomandă: aprofundarea

cunoştinţelor asimilate prin citirea

lecţiei acasă

-notează

Evaluarea Analizează critic, laudă, ierarhizează,

apreciază, decide/notează

-se raportează la aprecieri

Schiţa lecţiei

* Premise interne şi externe:

-sec. l î. Hr. pericolul celtic şi roman

- unitate lingvistică şi spirituală

- evoluţia economică

*Statul dac - Burebista (82-44 î.Hr.)

-triburile se unesc pasnic sau prin forţă

-centrul noului stat -M-ţii. Orăştiei –Sarmisegetuza

-sistem de fortificaţii –Costeşti, Blidaru, Piatra Roşie

Politica ext. -60 î. Hr. zdrobeşte celţii.

-55 î. Hr.-cucereşte colonii greceşti de la Olbia-Appolonia.

-48-44 î. Hr. –se amestecă în războiul dintre Caesar şi Pompei.

-44 î. Hr. moare.

Statul dac în timpul său - -N.-Carpaţii Păduroşi

-S.- Munţii Balcani

-E.-Marea Neagră

-V.-Dunărea mijlocie

In 87 d. Hr. după Deceneu, Comesicus, Scorilo şi Duras conducerea statului dac îi revine lui Decebal.

*Statul dac- Decebal -mai redus territorial.

-mai bine organizat .

*conflicte cu romanii

- Roma cucereşte pen. Balcanică => prov. Moesia la sud de Dunăre

-dacii conduşi de Duras – incursiune în S. Dunării (85-86)

-Domţian trimite pe Cornelius Fuscus în Nordul Dunării şi Duras renunţă la tron în favoarea lui Decebal.

-acesta zdrobeşte legiunea lui Fuscus.

-88 are loc o noua expediţie romană sub Tettius Iulianus –victoria de la Tapae =89 pacea cu Domiţian=Dacia-stat clientelar al I. Roman.

-98 Traian-războaie de cucerire a Daciei.

*101-102-pace grea- dau bani, meşteri, Banatul de E., C. Munteană, S. Moldovei, renunţă la politica internă

*103-105-podul de la Drobeta-Appolodor

*105-106=11 aug. 106-Dacia = provincie Romană

Anexe nr. 1- m3

Analizaţi textul de mai jos şi identificaţi premisele interne şi externe ale unificării triburilor dacice

‖ Unirea triburilor geto-dace si constituirea statului au fost favorizate in primul rand de existenta unui singur popor care vorbea una si aceiasi

limba. Aceasta realitate etno-lingvistica a fost consemnata de izvoarele antice. Astfel, Herodot ii mentioneaza pe geti subliniind si originea lor

tracica. Existenta unitatii etnice si lingvistice a permis infaptuirea unitatii teritoriale si aparitia statului. Unitatea spirituala si mai ales unitatea

religioasa a determinat infaptuirea unitatii politice. Geto-dacii aveau religie politeista. Informatii despre religia geto-dacilor detinem de la autorii

antici. Astfel Herodot mentioneaza credinta in nemurire a geto-dacilor. Alături de acestea un rol important îl are dezvoltarea economica care

determina schimbari in cadrul structurii sociale. Izvoarele antice evidentiaza existenta categoriilor sociale. Pe lângă acestea sunt menţionate

prezenţele bastarnilor care traversau din Moldova în Transilvania şi a romanilor care erau se aflau în plină expansiune‖

Sursa (UNIREA POLITICA SI RELIGIOASA A TRIBURILOR GETO-DACICE- pe http://historicus-livakes.blogspot.ro/2010/03/unirea-

politica-si-religioasa.html )

Anexa nr.2-m4

Analizaţi textul de mai jos şi identificaţi modul de organizare a statului dac în cele două perioade.

Text 1

În urma izbânzilor repurtate de Burebista, statul său ajunge să ocupe o suprafaţă enormă. Hotarele lui erau următoarele: în spre apus, cadrilaterul

boem, unde locuise neamul Boilor cei distruşi de Buerebista, cum ne spune Strabo, şi Alpii nordici; în spre miazăzi, munţii Autariaţilor şi

Dardanilor, unde regele get bătuse pe Scordisci şi pe Iliro-Tracii amestecaţi cu cei dintâi, şi muntele Haemus sau Balcanul până la Marea

Neagră. Ţărmul mării aparţinea regelui get, începând de la Apollonia, la sud de Balcani şi până la Olbia, la vărsarea Bugului. În spre

miazănoapte, hotarul era format de Nistru şi de Carpaţi. După cum se vede, întinderea statului lui Burebista întrecea cu mult suprafaţa de azi a

statului nostru. Ea n-a mai fost atinsă niciodată, în tot decursul istoriei româneşti.

Capitala acestei mari stăpâniri a fost oraşul Argedava. Nu se ştie precis unde era situat; se bănuieşte însă că în sudul sau în sud-vestul Carpaţilor.

Unii l-au identificat cu Arcidava, în Banat; alţii l-au aşezat pe râul Argesos (Argeş) cu al cărui nume seamănă. Dată fiind întinderea statului şi

mulţimea neamurilor dacice întrunite acum sub un singur stăpânitor, cifra de 200.000 de soldaţi pe care o indică Strabo ca putere militară

maximă a lui Burebista, deşi este uriaşă pentru vremurile acelea, nu trebuie să ne mire. Dacii au putut ridica o asemenea armată. Mulţumită ei,

regele lor ajunsese stăpânul necontestat al răsăritului şi centrului european, rămas în afară de dominaţia Romanilor şi cel mai de seamă adversar

al acestora din urmă. Burebista ştia că primejdia cea mare venea de aci. În consecinţă, a şi avut o politică de duşmănie faţă de Romani şi a căutat

să sprijine pe oricine şi orice putea să însemne o slăbire a forţelor Romei. În anul 48 înainte de Christos, el e în tratative cu Pompeius, rivalul lui

Cezar; trimite la acesta ca ambasador, pe un grec din Dionysopolis, Acornion, care mai avusese asemenea însărcinări diplomatice. Inscripţia

ridicată de locuitorii din Dionysopolis în cinstea lui Acornion spune că acesta, întâlnind pe Pompeius în părţile Macedoniei, ―şi-a împlinit

însărcinările ce avea de la rege, câştigând bunăvoinţa Romanilor pentru rege‖. Nu e de mirare deci că Cezar se hotărâse în anul 44 să pornească o

expediţie împotriva lui Burebista şi că strângea, în acest scop, forţe mari militare. Moartea l-a împiedicat să o facă. Curând după Cezar şi

asemenea lui, marele rege al Dacilor a căzut victimă unei conspiraţii de nemulţumiţi. Odată cu el a dispărut şi marea putere a statului dacic.

Sursa (Constantin C. Giurescu – Istoria românilor, vol. I, Fundaţia regală pentru literatură şi artă, Bucureşti, 1946)

Text 2

Decebal – i se mai spunea şi Diupaneus sau Diurpaneus - izbuteşte să refacă unitatea politica a Dacilor. Autoritatea lui se întinde peste întreg

ţinutul dintre Tisa, Dunăre şi Nistru; păreau că se întorc vremurile lui Burebista. Statul centralizat dac s-a aflat la apogeul puterii sale sub regele

Decebal. Deși mai restrâns ca arie geografică decât teritoriul stăpânit de regele Burebista (82-44 î.Hr.) - cuprinzând Transilvania, Banatul,

Oltenia, centrul și sudul Moldovei, noul stat era mai puternic și mai bine organizat. Limitele statului dac in timpul lui Burebista (82-44 î.Hr.) au

fost: în nord, Carpații Păduroși; în est, Pontul Euxin; în sud, munții Haemus (Munții Balcani); în vest, Dunărea Mijlocie. Progresele înregistrate

în acest timp de societatea dacică erau multiple și importante: o populație numeroasă și grupată în jurul multor davae în care pulsa o vie

activitate economică, legături comerciale cu lumea greco-romană, o cultură înfloritoare cu puternice elemente originale.

Sursa www.wikipedia.org

Anexa nr.3- m5

Analizaţi textul şi identificaţi principalele conflicte cu romanii. Prezentaţi-le.

Conflictul începe printr-un atac al Dacilor peste Dunăre, la sfârşitul anului 85 după Christos. Armata guvernatorului Moesiei, Oppius Sabinus, e

sfărâmată, el însuşi ucis, iar capul lui, tăiat, e luat ca trofeu de către Daci. Ştirea acestei înfrângeri face pe Domitian să pornească în persoană

împotriva lui Decebal; n-ajunge însă pe câmpul de bătaie, ci se opreşte în oraşul Naissus din Moesia (Nişul de astăzi), unde începe o serie de

banchete grozave. Armata, între timp, e trimisă înainte cu generalulCornelius Fuscus. Un izvor antic ne spune că Decebal, văzând mulţimea

trupelor trimise contra sa, ar fi fost dispus să încheie pace dar că ea i-a fost refuzată. Atunci a trimis vorbă ca pe viitor dacă Romanii vor vrea să

încheie pace cu el, le-o va acorda numai în schimbul unei sume care să reprezinte câte doi oboli de fiecare Roman din Imperiu. Era evident o

sfidare. Cornelius Fuscus, pe care Tacitus ni-l descrie, cu prilejul altei expediţii, ca pe o fire aventuroasă, iubind primejdia pentru ea însăşi,

pornesşe îndârjit împotriva cutezătorului. Se pare că el a trecut Dunărea pe la Oescus, în faţa gurii Oltului, şi că ar fi urcat pe râu în sus, spre

Ardeal. Nu se stie precis locul unde s-a dat lupta; probabil ea va fi avut loc în vreo strâmtoare sau vreun loc accidentat, acoperit cu păduri. Destul

că a însemnat un dezastru pentru Cornelius Fuscus şi armata sa şi una din cele mai mari înfrângeri pe care le-au suferit vreodată Romanii.

Comandantul suprem al legiunilor, neprevăzătorul Fuscus, a fost ucis; trupele sale măcelărite sau luate în robie, împreună cu o sumă de arme, de

maşini de război şi cu steagul armatei (anul 87). Tacitus, ajungând în Istorille sale la povestirea acestei lupte, trece sub tăcere numărul morţilor

romani spre a nu face cunoscute proporţiile catastrofei ; nu se poate opri însă - şi aceasta caracterizează gravitatea situaţiei – a nu scrie că nu mai

era vorba acum de o luptă pentru respingerea barbarilor, ci se da ―lupta pentru apărarea graniţelor şi a existenţei noastre‖.

În anul următor (88), Domitian, dându-şi seamă de puterea adversarului său principal, trimite un nou comandant, pe priceputul şi viteazul Tettius

Julianus. Acesta introduce o disciplină severă în legiunile sale, trece Dunărea pe la Viminacium (azi Costolaţ), în Banat şi se îndreaptă spre

Sarmizegetusa. La Tapae, nu departe de Poarta de Fier, pe unde pătrunzi din Banat în Ardeal, s-a dat lupta. Cassius Dio afirmă că Julianus ar fi

căzut prin surprindere cu armata sa asupra Dacilor şi că aceştia din urmă ar fi avut pierderi grele. Însuşi locotenentul lui Decebal, anume Vezina,

n-a putut scăpa decât prefăcându-se mort şi fugind apoi noaptea.

Dar când i s-a anunţat că Decebal în multe privinţe nu respectă tratatul, ci îşi pregăteşte arme, primeşte fugari, reface întăriturile, trimite soli la

vecini şi aduce pagube celor ce mai înainte nu se înţelegeau cu el, iar iazigilor le-a smuls un ţinut [pe care, după aceea, deşi ei îl cereau, Traian

nu-l mai dădu înapoi], Senatul decretă că Decebal este din nou vrăjmaş, iar Traian însuşi, fără să lase conducerea altor generali, porni din nou

război împotriva aceluia. Când Traian a pornit împotriva dacilor şi se apropia de Tapae, locul unde barbarii îşi aveau tabăra, i se aduse o ciupercă

mare, pe care era scris cu litere latine că atât ceilalţi aliaţi, cât şi burii sfătuiesc pe Traian să se întoarcă şi să facă pace. Dar Traian dădu lupta cu

ei, văzu răniţi pe mulţi dintre ai săi şi ucise mulţi duşmani. Deoarece îi lipseau bandajele, se zice că nu şi-a cruţat nici propriile sale vestminte, ci

le-a tăiat fâşii. Apoi a poruncit să se ridice un altar soldaţilor căzuţi în luptă şi să li se aducă în fiecare an jertfă pentru morţi.

Traian trecu Istrul pe acest pod; şi a purtat război mai mult cu chibzuială decât cu înfocare, biruindu-i pe daci după îndelungi şi grele strădanii.

El însuşi dădu multe dovezi de pricepere la comandă şi de vitejie, iar oştenii trecură împreună cu dânsul prin multe primejdii şi dădură dovadă de

vrednicie. Un călăreţ greu lovit fu scos din luptă în nădejdea că va mai putea fi salvat. Dar simţind el că nu se mai vindecă, se repezi din cort

(căci rana nu-l istovise de tot) şi se întoarse la postul său, prăbuşindu-se fără suflare, după ce săvârşi fapte măreţe. Când a văzut Decebal că

scaunul lui de domnie şi toată ţara sunt în mâinile duşmanului, că el însuşi este în primejdie să fie luat prizonier, îşi curmă zilele. Capul său fu

dus la Roma. În felul acesta Dacia ajunse sub ascultarea romanilor şi Traian stabili în ea oraşe de colonişti. Fură descoperite şi comorile lui

Decebal, deşi se aflau ascunse sub râul Sargetia, din apropierea capitalei sale. Căci [Decebal] abătuse râul cu ajutorul unor prizonieri şi săpase

acolo o groapă. Pusese în ea o mul]ime de argint şi de aur, precum şi alte lucruri foarte preţioase — mai ales dintre cele care suportau umezeala

—, aşezase peste ele pietre şi îngrămădise pământ, iar după aceea aduse râul din nou în albia lui. Tot cu oamenii aceia, [Decebal] puse se în

siguranţă, în nişte peşteri, veşminte şi alte lucruri la fel. După ce făcu toate acestea, îl măcelări, ca s\ nu dea nimic pe faţă. Dar Bicilis, un tovarăş

al său care cunoştea cele întâmplate, fu luat prizonier şi dădu în vileag toate acestea.

Sursa Dio Cassius Istoria Romană

Anexa nr. 4-m11

Identificaţi modul în care s-a încheiat pacea din 89

După această luptă, Decebal se teme ca armata romană să nu pornească asupra capitalei. Pentru a o împiedeca, el recurge, ne povesteşte mai

departe Cassius Dio la o stratagemă. Pune anume să se taie copacii unei păduri întregi la înălţimea unui stat de om şi-i îmbracă în haine de

soldaţi, spre a face pe adversar să creadă că mai are încă în faţa sa forţe importante, gata de luptă. Izvorul citat adaugă că Julianus ar fi fost

înşelat de acest subterfugiu şi că Romanii s-ar fi retras. Toată această povestire pare puţin probabilă. Mai curând trebuie să admitem ceea ce ni se

relatează mai departe, că Decebal a trimis ambasadori pentru pace. Domitian la început n-ar fi vrut să primească: el pornise lupta în acest

moment şi împotriva Quazilor şi Marcomanilor pe care voia să-i pedepsească fiindcă nu-i dăduseră ajutor în războiul împotriva lui Decebal, şi

spera să isprăvească astfel, simultan, cu toţi adversarii de la Dunăre. S-a întâmplat însă ca rezultatul războiului împotriva Quazilor şi

Marcomanilor să fie defavorabil: armatele romane sunt bătute, şi atunci Domitian se grăbeşte să primească ambasada trimisă de Decebal.

Delegaţia de nobili daci, sub conducerea lui Diegis, fratele regelui, a întâlnit pe împăratul roman în Panonia. Ea aducea câţiva captivi din mulţii

pe care-i făcuseră Dacii - restul vor fi eliberaţi abia de Traian - şi ceva arme. Era doar o aparenţă de supunere. În schimb, Decebal e recunoscut

oficial de către Domitian ca rege al Dacilor, încoronarea se face simbolic în persoana lui Diegis; i se dă o sumă de bani anual – cuvântul pe care-l

trimisese în batjocură lui Cornelius Fuscus devenise deci realitate, chiar dacă suma nu era aceeaşi - i se trimit, ca unui aliat, arme, maşini de

război, precum şi meşteri şi ingineri pentru construcţiile militare pe care urma să le ridice. În asemenea condiţii pacea era evident onorabilă

pentru Decebal ; ea constituia în schimb o gravă atingere adusă prestigiului şi demnităţii romane. Domitian dă serbări mari la Roma şi celebrează

un triumf asupra Dacilor. Nu împinge însă îndrăzneala aşa de departe încât să ia şi titlul de Dacicus. Gurile rele din Roma afirmau chiar –

şi faptul n-ar mira din partea aceluia care petrecea la Naissus în timp ce legiunile îi erau distruse în Dacia – că obiectele de preţ care împodobeau

ca pradă triumful lui Domitian, fuseseră luate în realitate din tezaurul imperial.

Sursa Dio Cassius Istoria Romană

Identificaţi pe hartă limitele statului dac în timpul lui Burebista

( Hartă preluată de pe site-ul http://aiciestedacia.blogspot.ro/ )

Identificaţi pe hartă limitele statului dac în timpul lui Decebal

(hartă preluată de pe site-ul: www.taraboste.eu )

Fişa de reactualizare a cunoştinţelor

Răspundeţi la întrebări alegând varianta corectă

1. Cum au fost numiti geto-dacii in izvoarele romane?

A. geti B. Traci C. daci

2. In ce an s-a inregistrat prima atestare documentara a geto-dacilor?

A. 515 I.Ch. B.335 I.Ch. C.45o I.Ch.

3. Care din urmatoarele orase este a fost colonie greceasca de pe litoralul vest-pontic ?

A.Apulum B.Sucidava C.Callatis

4. Cine au fost creatorii civilizatiei fierului?

A.grecii B.ilirii C.geto-dacii

5. Ce istoric grec mentioneaza expeditia regelui persan Darius la nord de Dunare?

A.Herodot B.Tucidide C.Strabon

Stabiliţi valoarea de adevăr a propoziţiilor

6. Asezarea fortificata la geto-daci continea adesea terminatia -dava

A. Adevărat B.Fals

7. Nobilii la geto-daci erau numiti tarabostes

A. Adevărat B.Fals

8. Orasul Tomis a fost intemeiat de romani

A. Adevărat B.Fals

Completaţi textul de mai jos:

Geto dacii au intrat de timpuriu în contact cu popoarele din bazinul ..........................preluând

de la aceştia elemente de ........................şi ................................. Au învăţăt să prelucreze

metale preţioase de la .................. şi de la ...................... după cum arată descoperirile de la

Agighiol şi .........................Au preluat ....................... ...................... şi

metalurgia.....................de la .......................prin intermediul celor aflaţi pe litoralul Mării

Negre în coloniile de la ................................, ............................... şi ........................

Listă termeni:

Greci, sciţi, Histria,perşi, Marea Mediterană, Coţofeneşti, cultură, civilizaţie, roata olarului,

fierului, Callatis, Tomis.

Fişă de feedback

1. Încercuiţi litera corespunzatoare raspunsului corect pentru fiecare dintre afirmatiile de

mai jos:

1)Intre anii 101-102 si 105-106, dacii au purtat razboaie cu:

a)grecii b)persii c)romanii d)scitii

2)Triburile geto-dace au fost unificate prima data in sec.I.iHr. de catre:

a)Burebista b)Decebal c)Deceneu d)Duras

3)Izvorul istoric care ofera informatii despre geto-daci in sec.IV iHr. a apartinut lui:

a)Dio Casius b)Herodot c)Iordanes d)Strabon

4)Regele dac care a intervenit in politica romana implicandu-se in conflictul dintre Cezar

si Pompei a fost:

a)Burebista b)Decebal c)Deceneu d)Duras

5)Intre anii 82-44 i.Hr. statul dac a fost condus de:

a)Burebista b)Deceneu c)Rhemaxos d)Traian .

6)Regele dacilor intre anii 87-106 d.Hr. a fost:

a)Burebista b)Comosicus c)Decebal d)Deceneu

7)Capitala statului dac în timpul lui Decebal era la:

a)Sarmisegetusa b)Capalna c)Helis d)Costesti

2. Cititi cu atentie textul de mai jos:

,,Pacea din 102, dintre romani si daci, nu tinu mult. Romanii l-au invinuit pe Decebal ca a

incalcat conditiile pacii. Intr-adevar acesta nu predase masinile de razboi si pe mesterii

romani, dimpotriva, se inarma pregandindu-se de un nou razboi. Traian hotari sa porneasca a

doua expeditie impotriva Daciei.‖(despre relatiile daco-romane)

Pornind de la acest text, raspundeti urmatoarelor cerinte:

1.Transcrieti o actiune a lui Decabal care l-a determinat pe Traian sa hotarasca organizarea

unei noi expeditii ,,impotriva Daciei‖.

2.Precizati anul in care a inceput primul razboi dintre Decebal si Traian

3.Mentionati o alta cauza a declansarii confruntarilor daco-romane din secolele I-II d.Hr., in

afara celor precizate in text.

4.Numiti un alt imprat roman care a luptat impotriva dacilor condusi de catre Decebal, in

afara celui mentionat in text.

5.Prezentati doua urmari ale razboiului daco-roman din anii 105-106.