Data:29.10.2012

Clasa: a III-a C

Învăţător: Marcela Gorgan

Propunător: Andreea-Alexandra Bîzdîgă

Profesor coordonator: Mihaela Ungureanu

Aria curriculară: Om şi societate

Disciplina: Educaţie civică

Subiectul lecţiei: ¤Verificare “Persoane din lumea întreagă”

¤Predare “Persoane cu nevoi speciale”

Tipul lecţiei: Mixtă

Scopul lecţiei: Cunoaşterea informaţiilor generale privind persoanele cu nevoi speciale şi exprimarea atitudinilor moral-civice faţă de acestea.

Obiective operaţionele: la finalul lecţiei, elevii vor şti:

O1: să identifice categorii de persoane cu nevoi speciale pe baza criteriilor specificate (deficienţă, gravitatea tulburării etc.);

O2: să argumenteze opinii personale privind atitudinea faţă de persoanele cu dizabilităţi;

O3: să descrie modalităţi concrete de interacţiune social pozitivă cu persoanele cu nevoi speciale în diferite context: la şcoală, în cercul de prieteni, în familie etc.;

O4: să analizeze dimensiuni/aspecte ale propriei personae la care necesită ajutor din partea celor din jur.

Obiectiv afectiv: manifestarea atitudinilor de compasiune, ajutor şi empatie faţă de persoanele cu nevoi speciale.

Strategia didactică:

Metode şi procedee: Conversaţia, explicaţia, jocul didactic, instructajul, exerciţiul, problematizarea, jocul de rol.

Material didactic: fişe individuale, imagini, manual, ghem de sfoară, eşarfă.

Forme de organizare a activităţii: frontală, individuală, în diade.

Bibliografie:

Cucoş Constantin, Pedagogie, Polirom, Iaşi, 2002

*http://didactic.ro

Durata: 50 de minute

Desfăşurarea activităţii

Nr.Crt

Secvenţele activităţii

Conţinutul instructiv-educativ Metode şi procedee

Evaluare

1. Moment organizatoric

Se organizează climatul optim necesar desfăşurării lecţiei;Pregătirea materialului.

Conversaţia

2. Verificarea cunoştinţelor anterioare

-Ce lecţie aţi avut de pregătit pentru astăzi?(persoane cu nevoi speciale)-Prin ce se aseamănă între ei oamenii?(trăsături fizice, sufleteşti, drepturi etc.)-Prin ce se deosebesc aceştia?(culoarea pielii, limba vorbită, obiceiuri, tradiţii etc.)-Care sunt cele mai importante obiceiuri şi tradiţii româneşti?(colindele, pluguşorul, obiceiuri de nuntă etc.)Lucru în diade:-Imaginaţi-vă că ar veni la voi în clasă un elev din Africa ce va învăţa alături de voi un semestru. Cum îl veţi ajuta să nu simtă prea mult lipsa familiei?Elevii vor lucra timp de cinci minute în echipă cu colegul de bancă, după care câţiva elevi vor prezenta ideile sintetizate.La sfârşitul activităţii învăţătoarea va modera stabilirea concluziilor.

Conversaţia

Explicaţia

Activitate în grup

Conversaţia Explicaţia

Evaluare formativă realizată prin:-Observarea comportamentu-lui elevilor.-Aprecieri verbale privind cunoaşterea unor elemente de specific naţional (tradiţii)

Aprecierea capacităţii de interacţiune în grup şi de exprimare a opiniilor privind comportamentul civic şi de într-ajutorare.

Interevaluare

3. Anunţarea temei şi a obiectivelor

Captarea atenţiei se va realiza prin lecturarea unei scurte povestiri. Se insistă pe citirea

Conversaţia Observarea comportamente-lor elevilor

expresivă de către un elev pentru a sublinia mesajul textului.(Anexa 1)-Despre ce subiect credeţi că vom vorbi astăzi la ora de educaţie civică?(persoane cu nevoi speciale)Învăţătorul anunţă obiectivele lecţiei şi scrie titlul pe tablă.

4. Dirijarea învăţării

Plecând de la textul citit, elevii vor descrie modalităţi de a interacţiona cu diverse persoane ce sunt diferite sau etichetate altfel.Învăţătorul va scrie pe tabla/elevii pe caiete conţinuturile importante din lecţie (Anexa 2), implicând elevii în discuţii despre ce înseamnă a fi o persoană cu nevoi speciale.-Pentru exerciţiul următor am nevoie de un voluntar.Voi lega elevul la ochi. El trebuie să recunoască un coleg doar pe baza explorării tactil-kinestezice (pipăit).Cei doi copii trebuie să precizeze impresiile din timpul jocului.-Încercaţi să vă imaginaţi că sunteţi în pielea unui coleg de-al vostru de la o şcoală specială. Închideţi ochii şi spuneţi cum credeţi că ar putea fi viaţa fără văz.

Conversaţia

Explicaţia

Problema-tizarea

Joc de rol

Exerciţiul ConversaţiaExplicaţiaProblema-tizarea

Observarea comportamentu-lui şi a atitudini-lor faţă de per-soanele cu nevoi speciale.

Cunoaşterea categoriilor de persoane cu dizabilităţi.

Observarea comportamentu-lui.Analiza atutudinilor exprimate verbal şi nonverbal.

Capacitatea de a argumenta opinii personale privint atitudinea faţă de persoanele cu nevoi speciale.

6. Fixarea şi sistematiza-rea

1)Se citesc şi se analizează 1-2 fragmente din manualul de educaţie civică (pagina 14),

ConversaţiaExplicaţia

Evaluarea răspunsurilor elevilor.

iar elevii vor formula enunţuri orale la întrebările din manual.2)Joc didacticGhemul prietenilorSarcina didactică: Învăţătorul va avea un ghem pe care îl va pasa unui elev iar acesta altui elev până când vor fi realizate conexiuni între toţi membrii clasei.Se va preciza că fiecare elev trebuie să menţioneze cel puţin un lucru la care nu se pricepe deloc/nu îi place şi ceva la care se descurcă foarte bine.-Eu sunt pasionat de lectură, dar nu mă descurc bine la matematică.Reguli de joc:Nimeni nu dă drumul firului.Firul trebuie să treacă cât mai repede din mână-n mână, implicându-se toţi elevii în joc.Se subliniază în finalul jocului că sfoara simbolizează legăturile ce se stabilesc între oameni diferiţi. La fel putem proceda (stabilind relaţii de prietenie, într-ajutorare etc.) şi cu persoanele cu nevoi speciale.

Joc didactic

Instructajul

Conversaţia

Explicaţia

Problemati-zarea

Observarea comportamente-lor verbale şi nonverbale.

Evaluarea capacităţii de autoanaliză şi a capacităţii de exprimare a opiniilor privind atitudinea de prietenie şi într-ajutorare.

7. Evaluarea lecţiei şi încheierea activităţii

Se fac aprecieri individuale şi colective.Recomandări de lucru pe echipe: Realizaţi o fişă în care să evidenţiaţi calităţile de care pot da dovadă persoanele cu

Conversaţia Evaluare formativă prin propunere de calificative şi aprecieri verbale.

nevoi speciale.Anexa 2-Oglinda tablei

Persoane cu nevoi speciale

În jurul nostru trăiesc şi persoane cu nevoi speciale. Aceste nevoi pot fi din naştere sau dobândite (urmare a unui accident sau a unei boli).

Despre aceste persoane spunem că au o infirmitate, o deficienţă. Ele necesită îngrijire deosebită, multă atenţie, căldură, răbdare din partea celorlalţi.

Pentru a le ajuta s-au creat şcoli, aparatură şi locuri de muncă speciale.

Anexa 1

Elevul de clasa întâi

Odată, la începutul unui an şcolar, un tată a venit la şcoală şi şi-a îndreptat paşii direct

spre biroul directorului.

―Vă rog să-mi înscrieţi băiatul în clasa întâi. Am mai fost la şase şcoli să îl înscriu, dar

nu l-au primit.

―De ce nu l-au primit ? Ce s-a întâmplat ? întrebă directorul.

―Vedeţi, fiul meu este prea mare şi nu încape în clasă.

―Dar pe coridor încape ?

―Nu încape nici pe coridor, zise tatăl.

―Atunci îl punem în sala de sport.

―Nu încape nici în sala de sport, zise tatăl cu tristeţe.

―Atunci îmi pare rău, dragă domnule, dar nu-l putem primi nici noi, zise directorul.

―Vă cred, spuse tatăl, dar vă rog să mă înţelegeţi şi dumneavoastră pe mine. Mihai al

meu e copil de şcoală şi trebuie să meargă la şcoală. Nu pot să-l las fără educaţie. Si nici n-am

bani pentru amendă.

În cele din urmă se înţeleseră să îl înscrie pe Mihai la şcoală. O să stea în curte şi o să se

uite în clasă pe fereastră ca să urmărească lecţiile. Când o să vină iarna, Mihai o să stea tot în

curte. O să poarte o haină de blană şi căşti pe urechi, ca să audă ce se vorbeşte în clasă, pentru că

ferestrele vor fi închise. De scris şi de desenat o să-i fie uşor. O să-şi pună o tablă pe genunchi.

În ziua următoare, Pavko veni la şcoală. Stînd în curtea şcolii, îşi mişca nedumerit

picioarele în pantofii săi uriaşi, iar capul îi ajungea până la coşul de pe acoperiş. Copiii fugiră la

clase când îl văzură şi începură să se uite la el pe fereastră. Mihai se uita şi el pe fereastră

căutându-şi clasa. Altminteri, era linişte. Copiii, uimiţi, se zgâiau doar la el.

Deodată, de la o fereastră de la etajul întâi, se auzi vocea unei fetiţe :

―Eşti clasa I ?

―Eu ? întrebă Mihai aplecându-se puţin ca să vadă cine vorbeşte.da, sunt clasa întâi,

spuse el dând din cap şi zâmbindu-i fetei îndrăzneţe. Avea faţa rotundă, un năsuc mic şi păr

negru.

―Şi eu sunt clasa întâi şi mă cheamă Maria, zise fetiţa. Tata mi-a citit ieri o poveste

despre un uriaş bun. Şi tu eşti un uriaş bun ?

Mihai dădu din nou din cap, dar îşi dădu seama că nu are nicio dovadă. Incepu să se

gândească. Maria văzu scânteia unui gând în ochii lui mari.

Îşi întinse apoi o mână până la pădure. Când o aduse înapoi, în palma lui deschisă era o

veveriţă. O duse până la fereastră şi o dădu fetei.

―O veveriţă ! Ce frumoasă e ! strigă Maria. Nu-i culegi un con?

Mihai îşi întinse din nou mâna. Ajunse la vârful unui brad. Când îşi lăsă mâna jos, era

plină de conuri.

Ceilalţi copii erau entuziasmaţi. Spaima le trecu, pentru că îşi dădură seama că Mihai,

deşi era uriaş, nu făcea rău nici măcar unei veveriţe. Apoi copiii se jucară cu Mihai în fiecare

pauză. Când se jucau de-a ,,Poarta de aur “, Mihai era poarta. Când jucau fotbal, Mihai era

portarul. Îi era uşor. Întindea o mână şi acoperea jumătate din poartă. Dacă o întindea şi pe

cealaltă, acoperea poarta în întregime. Îi părea rău de un singur lucru: că nu putea să se joace de-

a v-aţi ascunselea, pentru că toată lumea îl vedea, oriunde era. Atunci copiii nu se mai jucară de-

a v-aţi ascunselea, pentru că nu era interesant să se joace fără Mihai. Toţi voiau să fie prieteni cu

el. Dar prietena lui cea mai bună era… ştiţi voi cine. Maria, cea cu faţa rotundă, nasul mic şi

părul negru. Fetiţa aceea care vorbise prima cu el.

Trebuie să adăugăm că Mihai era un elev bun şi că în fiecare zi primea un plus în caietul

de teme.