Scurt istoric al covoarelor

Carpetele si covoarele au un istoric bogat, dar doar o parte din acesta este cunoscut. Carpetele foarte vechi sunt rare, pentru ca cele mai timpurii carpete sunt facute din fibre organice. Fibrele organice se dezintegreaza foarte rapid in timp, de aceea pastrarea lor indelungata este extrem de rara. Ceea ce stim este ca arta impletirii lor este foarte veche si dateaza de mii de ani. Impletirea lor a inceput cu schitarea simplelor covorase si cosuri din iarba, trestie, frunze si alte materiale naturale. Prima carpeta adevarata, unde probabil carpeta neprelucrata a protejat pielea, a fost folosita pentru a acoperii podeaua in casele primilor vanatori. Cu un rezistent si flexibil fir de captuseala si in general, din material moale (numit blana), aceste carpete au ajutat la incalzirea si izolarea camerelor. Exista dovezi ca s-au tesut carpete in Mesopotamia antica, Turcia si Egipt din lana si bumbac. Mongolia si China sunt, de asemenea principalii jucatori in industria textila si, pe de alta parte, pastorii nomanzi si tesatorii chinezi au fost printre primii care au dezvoltat si au tesut carpete de lana.

Arta teserii s-a dezvoltat si in multe alte parti din lume, inclusiv Europa si parti din America. Tesatorii au inceput sa foloseasca nuante de culori naturale si treptat au ajuns sa foloseasca tesaturi naturale. Dezvoltarea industriei de matase din China, broderiile si designul complex, dar si dezvoltarea celui mai performant razboi de tesut si tehnici de tesaturi au facut din carpete adevarate opere de arta. S-a trecut de la necesitate la arta. Comerciantii italieni au adus prima data carpete in Europa, unde au fost agatate pe pereti si folosite in loc de tablouri. In 1600, in Franta s-a dezvoltat o adevarata organizatie de tesatori si Anglia a urmat-o rapid. Anul 1700 a marcat intrarea Angliei in industria producatoare de carpete, si in 1830  o buna parte din productia de lana din Anglia era folosita pentru covoare.

1

Au fost create numeroase masini pentru a inlesni procesul de fabricare al covoarelor si razboaiele de tesut au devenit asa de sofisticate in prezent, incat depasesc orice asteptari. In Statele Unite si Europa nu se dezvoltase prea mult industria producatoare de covoare, pana ce au inceput sa produca in masa si sa inventeze masini industriale de fabricare. Primul razboi de tesut pe aburi a aparut in 1787, si apoi in 1876, inventarea razboiului de tesut Axminster, o masinarie care permite folosirea nelimitata de culori si modele a marit productia de covoare. Aparitia pe piata a fibrelor sintetice a revolutionat industria producatoare de covoare si achizitionarea lor a devenit mai usoara, rapida si cel mai important, acestea sunt ieftine.

2

Tesaturile sub forma de covor dateaza de mii de ani, indeplinind pe langa functiile sale practice si un rol simbolic, precum cel de rugaciune al musulmanilor, de exemplu. Ca accesoriu decorativ al unei locuinte, covoarele au si proprietati care le fac sa fie si utile: protejeaza pardoseala, izoleaza termic si atenueaza zgomotele. Valentele decorative ale unui covor nu se opresc doar la culoare, forma, model si marime, dar covorul poate crea o legatura intre elementele amenajarii sau poate fi tusa de “diferit” a unei incaperi, poate delimita un spatiu sau poate marca un loc de joaca.

Uneori, doar schimbarea covorului poate da un aspect de camera reamenajata, fiind o modalitate mai ieftina, mai rapida si mai usoara de a schimba “look-ul” incaperii decat modificarea altor elemente, precum usi, ferestre sau ziduri. De aceea, alegerea unui covor trebuie facuta corect, astfel incat sa se obtina efectul dorit in interiorul camerei existente. Textura si fibra materialului din care sunt confectionate covoarele trebuie sa fie adecvate traficului pentru care este destinat, iar marimea trebuie adaptata in functie de spatiul diponibil si de scopul urmarit in amenajare. In ceea ce priveste culorile, utilizarea covoarelor in nuante deschise este recomandata pentru incaperile mici, ajutand la crearea impresiei de mai mult spatiu. Acestea au insa inconvenientul ca se observa foarte usor cand sunt murdare, lucru care face sa nu fie indicate pentru locuri cu trafic intens. Covoarele mai inchise la culoare sunt mult mai convenabile din acest punct de vedere.

Ca si in cazul culorilor, modelele de pe covoare contribuie la conturarea imaginii de ansamblu a incaperii. Modelele ample dau impresia de micsorare a spatiului, fiind potrivite pentru camere de dimensiuni mari, iar pentru camere mici se recomanda modele discrete.

Avand in vedere criteriile enumerate, este important si locul pentru care alegem covorul. Pentru bucatarie este necesar un covor rezistent, absorbant si usor de curatat. In baie sunt perfecte covorasele de mici dimensiuni, foarte absorbante, dar care se usuca repede. Pe holuri sunt potrivite covoarele mai inchise la culoare, iar cele antiderapante sunt chiar ideale. In fata usii de la intrare poate fi pus un covoras cu un desen haios sau cu o forma interesanta, pentru a-i binedispune pe cei ce intra. Pe o terasa sau in zone expuse intemperiilor, cel mai indicat tip de covor este cel material antiderapant si rezistent la umezeala. Pentru camere precum dormitoarele si sufrageria, covorul poate cat mai original, insa trebuie sa se potriveasca in restul contextului, in functie de decorul dorit.

De la popoarele nomade ale Asiei Centrale care - au fost primii confectioneri de covoare si pana astazi, confectionarea covoarelor a devenit industrie. Covoare caucaziene, decorate cu motive geometrice, iar cele florale sau animale sunt stilizate la maximum.

Covoarele din Orientul Mijlociu - imbinare reusita de culori a fondului rosu inchis cu motive ornamentale de nuante rosu deschis si bleumarin - sunt confectionate din lana de calitate superioara. Covoarele persane se impun prin frumusetea motivelor florale. Urzeala si batatura sunt din bumbac, iar plusul din cea mai fina lana de oaie. Covoarele folosite in zilele noastre- sunt executate cu: fire lungi de diferite grosimi, rasucite sau innodate, matasoase sau lanoase, uni, in degradeuri, cu desene geometrice sau abstracte; fire scurte, tip mocheta, variate ca grosime, material, culoare si textura.

3

Mochetele sunt preferate celorlalte covoare, deoarece ele convin oricarui decor, sunt rezistente, usor de intretinut, acopera integral podeaua. Covoarele se aleg in functie de aspectul si suprafata camerei, de genul mobilierului, de peretii incaperii, de tapiterie, de culoarea predominanta a interiorului.

Arta covoarelor

Termenul generic de "covor oriental" se refera la covoarele realizate manual in tari orientale, pe un razboi de tesut. In mare masura precizia modelului depinde de indemanarea tehnica a mesterului. Densitatea, sau numarul de noduri pe centrimetru patrat, este un indicator pentru finetea si durabilitatea covoarelor - cu cat sunt mai multe noduri, cu atat e mai bine. Un covor oriental de cea mai buna calitate va avea intre 500 - 1000 de noduri pe o suprafata de doar 2,5 cm patrati.

Marile centre de productie De-a lungul istoriei cele mai importante centre de producere a covoarelor s-au gasit in Turcia, Persia, Caucaz, Afganistan, Pakistan, Nepal, India si China, fiecare "scoala" avand caracteristici, tehnici, modele si teme specifice, iar unele dintre centrele cu o indelungata traditie sunt si astazi foarte active. Sub influenta orientala si alte tari, cum a fost cazul Spaniei, s-au impus in acest domeniu prin covoarele de calitate.

O istorie a covorului oriental Chiar daca in literatura clasica elena si in scrierile inteleptilor arabi exista referinte la covoarele orientale, nu se poate sti cand a fost tesut primul covor. In 1949 o expeditie ruseasca in

4

muntii Altai, din sudul Siberiei, a gasit un vechi mormant regal, cu un covor foarte bine pastrat datorita temperaturilor foarte scazute. Cunoscut cercetatorilor sub numele de "covorul Pazyryk", a fost folosit pentru a acoperi saua unui cal ingropat alaturi de regele astazi uitat. Cu un model deosebit, a fost tesut undeva in secolele IV - V IdHr, fiind cel mai vechi exemplu al acestei arte milenare. Unii experti cred ca tehnica tesutului covoarelor a fost dezvoltata de triburile nomade din Asia Centrala. Membrii acestora teseau mici covoare, cu motive geometrice inspirate de florile si animalele. Pentru nomazi, covorul avea rol decorativ si utilitar, fiind pus pe pamant, acoperind panza cortului, servind drept perdea sau sa. Din cauza stilului de viata nomad, mestesugarii erau nevoiti sa isi demonteze razboiul de tesut de nenumarate ori, de cate ori aparea o amenintare sau tribul pleca in cautarea unui teritoriu mai primitor. Tocmai de aceea covoarele erau foarte diverse ca desen si tehnica, datorita acestui stil abrubt, sacadat al creatiei. Dar miscarea perpetua a nomazilor a facut ca aceasta arta sa fie raspandita si adoptata ulterior de alte popoare.

Persia, tara covoarelor Unele dintre primele - si cele mai importante - centre ale tesutului covoarelor au aparut in Persia si Turcia. Mai multe manuscrise persane din perioada regelui Persiei intre 531 - 579 descriu "Covorul de primavara al regelui Chosroes", realizat din lana pura, matase, aur si argint, incrustat cu pietre pretioase. Chiar daca nu s-a pastrat, simpla descriere este definitorie pentru gradul de rafinament la care ajunsese deja aceasta arta. Din secolul XVI pana in prima jumatate a secolului XVIII in Persia, arta covoarelor a ajuns la

apogeu, iar multi vorbeau despre "varsta de aur" a covoarelor persane. S-au pastrat mai multe covoare din aceasta epoca, fiind admirate si astazi pentru armonia cromatica si originalitate. Nici Turcia nu era insa mai prejos decat Persia in acest domeniu. Marco Polo relateaza ca in 1271, cand a ajuns in Anatolia, a gasit aici covoare specifice regiunii, unele dintre cele mai frumoase din lume, cu modele geometrice si figuri de animale. Covoarele turcesti si-au facut repede intrarea si in lumea artei plastice, fiind reproduse in numeroase tablouri, cum a facut artistul german Hans Holbein cel Tanar.Covoarele turcesti pictate in tablourile sale au atras atentia publicului, primind in Occident numele

"covoare Holbein".

5

Covoare si scoarte romanesti In cadrul covoarelor populare romanesti, tesaturile ocupa o importanta functie decorativa alaturi de un mare numar de obiecte de uz casnic - din lemn, metal sau ceramica. Dezvoltandu-se in paralel cu inflorirea celorlalte genuri de arta populara, tesaturile romanesti, in special cele de lana - scoartele - s-au impus in intreaga lume prin originalitatea si varietatea modelelor (geometrice sau stilizate), prin tonurile calde si luminoase ale culorilor. Inflorirea deosebita a acestui mestesug in secolele XVII - XVIII, parte integranta a artelor decorativece cunosc o inflorire deosebita in timpul lui Brancoveanu si Serban Cantacuzino, este stimulata, in speta, de influenta turceasca in organizarea interiorului. Se dezvolta numeroase ateliere de tesut, in special la manastiri, ramanand notabile pana azi-Agapia, Hurez, Varatec. Caracterizata prin anumite particularitati de forma si compozitie ornamentala (latimea mare ofera un spatiu ornamental care favorizeaza o compozitie complexa, organizata pe toata suprafata tesaturii, fiind incadrata, de obicei, de unul sau chiar mai multe chenare), scoarta se inrudeste cu covorul oriental si cu anumite tapiserii occidentale. Lucrate in tesatura gen chilim, scoartele romanesti au, in general, urzeala din fire (lana, canepa, bumbac) mai rare si mai groase, acoperite cu totul de firele (din lana) subtiri. Din a doua jumatate a secolului XIX, a inceput sa fie folosita urzeala de bumbac. Scoartele confectionate din lana raman totusi mai frumoase si mai valoroase datorita proprietatilor acesteia - moliciune, elasticitate, luciu, mod special de a prinde culoarea si patina. In ceea ce priveste culoarea, trebuie remarcat, in mod deosebit, procedeul de vopsire cu coloranti vegetali obtinuti din ierburi si radacini - procedeu de o valoare artistica cu totul deosebita prin frumusetea si subtilitatea tonurilor, prin diversitatea coloritului, prin armonia ansamblurilor cromatice, prin patina pe care o capata cu timpul (procedeul se mai foloseste si azi, la scara restransa). Culoarea rosie se obtine din radacina plantei dron, bleumarinul si albastrul din boabe de soc, galbenul din sofran, cafeniul din cojile exterioare ale nucilor coapte, cremul din radacina de matura, iar negrul, de obicei, din scoarta de arin. La sfarsitul si inceputul secolului XX si inceputul secolului XXI se introduc pe scara larga colorantii chimici.

6

Scoarta romaneasca s-a dezvoltat pe doua linii ornamentale principale: pe de o parte, pe linia unui sistem geometric unitar, intalnit din Oltenia pana in Maramures pe de alta parte, pe linia ornamentuluivegetal, a motivelor figurale si a celor simbolice, cu o raspandire mai limitata (si de obicei integrate la ansambluri dominante de motive geometrice). Interpretarile variate ale motivelor determina particularitatile de stil ale fiecarei regiuni concretizate in expresii plastice proprii.

Scoarta olteneasca se impune, in primul rand, prin motivul vegetal. De obicei, campul si chenarul scoartei oltenesti sunt acoperite cu buchete si ramuri cu frunze si flori (margaritare, lalele) dispuse orizontal, in randuri dese. Compozitia ornamentala este dezvoltata prin folosirea unor motive figurale (animale si oameni), integrate compozitiei vegetale. Motivele antropomorfe - figuri de femei adesea in miscare - prinse in hora, sau diverse personaje, apar, uneori, ca fiind componentele unor veritabile mici scene. Coloritul scoartei oltenesti este nuantat si rafinat. Campurile, de obicei colorate in bleumarin, visiniu, azuriu, verde, cafeniu se remarca prin stralucirea lor inegalabila.

7

Scoarta munteneasca dezvolta mai ales un desen geometric, avand ca motiv principal rombul concentric cu margini dintate, crenelate sau in trepte, prelucrate in diferite variante. Bogata policromie a culorilor care acorda bleumarinul cu roz sau cu visiniu, negrul cu rosul, brunul cu galben indulceste severitatea motivului riguros geometric.

Scoarta moldoveneasca se remarca printr-o forma specifica (mai mult lunga decat lata, prin tesatura mai deasa si prin varietatea motivelor. Ea a dezvoltat atat decorul geometric, cat si decorul vegetal caracteristic, ce stilizeaza vechile motive simbolice ale pomului vietii si ale vasului cu flori. Dintre motivele figurale, cel mai frecvent folosit este pasarea, legata, de obicei, de pomul vietii. De o surprinzatoare modernitate, creata prin stilizarea unghiulara a motivelor, scoarta moldoveneasca se remarca si prin originalitatea culorilor (azuriu, galben, trandafiriu, brun si verde).

Scoarta maramureseana este de dimensiuni mai mici. Mai aspra, mai rustica, nu are nici finetea tesaturii sau a materialului, nici somptuozitatea

8

scoartei oltenesti sau moldovenesti, dar acorda perfect tehnica mai rudimentara cu forta compozitiei artistice. Motivul geometric, dezvoltat prin excelenta, capata o expresivitate deosebita prin ritmul in care alterneaza, ritm accentuat de coloritul caracteristic, in tonuri vegetale de brun, albastru inchis, verde, galben - la cele mai vechi evoluand spre o cromatica mai bogata si mai calda (visiniu, rosu, verde, galben, violet, caramiziu). Motivul figural apare in cateva realizari caracteristice: hora, calaretul, femeia care toarce mergand calare, cerbul, asociate in permanenta cu imaginea stilizata a bradului.

Tendinte in industria covoarelor

Dincolo de culorile neutre Moda covoarelor in tonuri neutre favorizeaza introducerea acestor noi elemente de design - mai multa textura deosebita, realizatea unor modele, si chiar adaugarea unor pete de culoare. Pe fondul neutru, zonele pline de culoare creeaza o suprafata interesanta. Acum se poarta culorile puternice alaturate fundalurilor bej, galben-pal si crem, precum si pe noile tonuri considerate neutre, anume nuantele pale de verde, galben si tonuri de albastru.

Culoare si textura O mare schimbare care a aparut la noile produse este stratificarea culorilor si realizarea de texturi fine. Folosirea combinatiei textura - culoare va fi mereu pe gustul oamenilor pentru ca la aceste covoare se observa mai greu urmele de praf; un alt avantaj este ca textura si culoarea ii dau un aspect plin de stil si ''la moda''. Modelele aplicate si cele tesute - de exemplu, modele de frunze, flori, arbori, etc. - creeaza forme organice care se pot relationa foarte bine cu modelele regasite pe mobilier. Culorile puternice care se regasesc in gama folosita in aceasta industrie se regasesc acum amestecate, in tipuri de tesaturi din ce in ce mai sofisticate. Aceste tipuri de covoare schimba incet-incet perceptia publicului asupra ceea ce inseamna un covor si rolul pe care il poate juca el in amenajarea unui apartament. Tesatura insasi poate deveni centrul atentiei, in orice tip de interior, si nu trebuie neaparat sa joace rolul unui fundal pe care sa se contureze mobilierul.

Tehnicile noi de tesut au adus pe piata modele noi, cu fire intoarse, lungi, scurte sau prinse in bucle, etc. Exemple in acest sens se pot gasi pretutindeni in covoare, pleduri, modele arcuite, cu tesaturi largi, etc. Exploatarea la maxim a acestor tehnici poate duce la rezultate extraordinare pentru aspectul interior, mai ales daca sunt armonizate cu celelalte elemente florale, dungate si de alt tip care se regasesc pe mobilier sau lemnarie. Textura si modelul covorului sunt atribute care cresc valoarea si calitatea covorului si care pot crea contraste interesante cu alte elemente precum mobila si peretii. La fel ca si in cazul zugravirii peretilor, covorul poate fi unul din cele mai simple moduri de a personaliza un interior.

9

Realizarea covoarelor

Principalele procedee de tesere a covoarelor sunt: - cu punct innodat (cel mai vechi procedeu); calitatea acestora depinde de calitatea lanii si de cat este de bine batut. Valoarea covorului este data mai ales de numarul de noduri pe dm patrat;- cu punct tesut sau artizanal, tehnica ce presupune ca firele sa fie stranse si batute pe urzeala, si innodate;- de masina, si sunt de mai multe tipuri: in serie mica sau mare, de dimensiuni standard cu texturi si aspect diferit, cu urzeala de in sau canepa.

Covoarele pot fi tesute din:- fire lungi de diferite grosimi, netezite, rasucite sau innodate, matasoase sau lanoase, de o singura culoare sau in treceri line de la o culoare la alta, cu desene geometrice sau abstracte, etc;- fire scurte, pentru covoarele de tip mocheta, care variaza in grosime, culoare, textura si material.

Covoarele pot fi confectionate din lana, in, iuta, bumbac sau fibre sintetice (acestea din urma sunt mai rezistente, usor de intretinut si au un aspect variat). Tonurile pastel si cele neutre reflecta lumina si produc un efect de marire a spatiului existent. In camerele de dimensiuni mari se aleg tonuri de culoare din registrul mai intunecat si pentru o textura "sculptata". Daca mobilierul este unul modern, "viu", in culori vesele, se poate alege un covor in nuante tari, pentru a conferi cadrului o nota de tinerete sau se poate opta pentru o cromatica sobra, care da senzatia de eleganta. In ceea ce priveste fibra din care este realizat covorul - un alt element important de care trebuie sa se tina cont - aceasta poate fi naturala (lana) sau artificiala (nailon, poliester, polipropilena). Lana ofera incaperii un aer natural si elegant. Este rezistenta la uzura, insa pretul este destul de mare si se intretine greu, motiv pentru care covoarele din lana sunt recomandate pentru camerele mai putin circulate ale locuintei. Dintre fibrele artificiale, nailonul este cel maipopular si mai durabil, oferind cel mai vast evantai de posibilitati cromatice si o rezistenta apreciabila la uzura. Astfel ca, pentru camerele sau zonele foarte circulate ale casei, covoarele din nailon sunt cele mai potrivite. Polipropilena, fibra foarte solida, cu o buna rezistenta la uzura si poliesterul sunt recomandate pentru lucrarea covoarelor buclate si in gen "berber".

Textura unui covor reprezinta aspectul suprafetei: neteda sau inegala, catifelata sau aspra, iar tipul acesteia are o contributie esentiala la felul in care arata covorul si la perceptia asupra culorii sale. Exista mai multe feluri de texturi, fiecare fiind recomandata pentru un anumit tip de interior. Aspectul plusat, de ex., este recomandat pentru interioarele familiale, unde ambientul este cald si primitor. Cel de tip mocheta reprezinta alegerea ideala pentru un interior clasic;covoarele cu aspect "frizat", neuniform sunt potrivite interioarelor foarte circulate si amenajate in stil cald, intim.

10

Desi a existat o perioada in care covoarele au intrat in dizgratie, in special cele traditionale si cele persane, in ultima vreme se integistreaza o revenire a acestora in schemele de design. Tesaturile traditionale romanesti, realizate din lana, bumbac, piele sau blana naturala s-au impus in intreaga lume, prin originalitatea si varietatea modelelor si prin tonurile calde si luminoase ale culorilor. Tendintele anului 2008 in materie de covoare vizeaza, printre altele, pe celelucrate manual, foarte potrivite interioarelor rustice. In general, trebuie sa se stie ca modelele florale nu se mai poarta, fiind declarate "depasite". Moda actuala impune stilul pop-art, cu desene stilizate sau covorul simplu, intr-o singura culoare.

Concluzii

Covorul poate fi un punct focal intr-un spatiu, concentrand toata atentia asupra lui, mai ales daca este intr-adevar un covor frumos, cu o forma aparte sau o culoare minunata. Daca incaperea are peretii vopsiti in culori neutre sau o mobila inchisa la culoare atunci covorul va deveni centrul de atentie. De asemenea covorul poate deveni parte dintr-un ansamblu de accesorii in aceasi nuanta. Cel mai important lucru insa este faptul ca inainte de toate, covoarele din fibre naturale inseamna sanatate pentru toti ai casei, fiindca, spre deosebire de tesaturile sintetice, ele nu degaja energie electrostatica - sursa majora a multor neplaceri.

Persoanele alergice sunt cele mai avantajate de covoarele din fibra naturala, pentru ca acestea nu atrag si nu retin praful asemenea covoarelor din fire sintetice.

Datorita suprafetei rustice ,a frumusetii materialului si caldurii culorii, covoarele din fibre naturale ca si sisalul, iuta, iarba de mare, bambusul, lâna vor fi intodeauna in pas cu moda. Unul din produsele revolutionare este covorasul pe scari care este o garantie pentru un confort sporit pe fiecare treapta. Alaturi de senzatia de caldura si moliciune, acest covoras asigura un plus de siguranta prin fixarea lui ferma pe treapta. De asemenea datorita covorasului de scari, tropaitul pe scari este doar istorie.

11

Bibliografie

1. http://www.incasa.ro/Covoare_Mocheta_Tapet_594_1.html .2. http://zooz.forumotion.com/t818-despre-covoare-si-mochete .3. http://www.podeaua.ro/174-articol-scurt-istoric-al-covoarelor.html.4. http://www.webssearches.com/image/?i=0&hl=ro&q=covor%20persan.

12