PROIECT BOTANICA

PASCU SLAVESCU

CRISTINA

AMF 1C

2

TULPINA CULM

3

INTRODUCERE

Tulpina este cel de-al doilea organ vegetativ al plantei care se dezvolta din embrionul semintei. In majoritatea cazurilor este un organ aerian, cu simetrie radiara, pozitie ortotropa si geotropism negativ. Tulpina este cea care stabileste legatura morfologica si fiziologica intre radacina si frunze (principalele organe ale nutritiei).

Tulpina are ca functii specifice:

� Sustine ramurile pe care se dezvolta frunzele, florile si fructele; � Conduce seva bruta de la radacina spre frunze; � Conduce seva elaborata de la frunze catre radacina si la celelalte organe de crestere precum si in cele de depozitare.

In unele cazuri tulpina indeplineste si alte functii cum ar fi:

� Asimileaza clorofila la plantele ierboase; � Depoziteaza substantele de rezerva (rizomi, tuberculi, bulbi); � De aparare (spini); � Unele au rol si in inmultirea vegetativa.

Tulpina impreuna cu frunzele formeaza lastarul.

Tulpina apare din tigela (tulpinita) embrionului, ca organ distinct la criptogamele vasculare si atingand maximum de dezvoltare la fanerogame. Tulpina este primul organ care s-a diferentiat morfologic si anatomic la cormofite de-a lungul evolutiei plantelor. Tulpina are origine exogena, ca si ramurile care se dezvolta pe ea, luand nastere din al doilea grup de celule initiale, situate in embrion lateral si spre exterior.

In functie de mediul in care traiesc, plantele sunt de trei feluri:

� Aeriene � Subterane � Acvatice.

Clasificarea tulpinilor aeriene tine seama de mai multe criterii cum ar fi: consistenta, organizarea, forma, orientarea lor in spatiu.

Dupa consistenta tulpinile aeriene sunt de patru tipuri: ierboase, lemnoase, semilemnoase si carnoase.

Dupa organizarea lor, tulpinile aeriene normale sunt de doua tipuri: articulate si nearticulate. Tulpinile aeriene articulate sunt prevazute cu noduri si internoduri, iar acestea sunt: culmul, calamusul, caulisul si scapul.

Culmul (paiul) este specific plantelor din familia Poaceae (Gramineae). Acest tip de tulpina este de obicei neramificata, prezinta noduri proeminente si pline iar internodurile sunt goale. Ele sunt tulpini anuale.

4

Fam. Poaceae

FAMILIA POACEAE (GRAMINEAE) Familia Poaceae (Gramineae) este un taxon care cuprinde plante foarte

importante pentru alimentatia omului, atat in mod direct (cereale pentru consumul uman) cat si indirect (plante de furaj). In limbajul curent, plantele cuprinse in aceasta famile botanica apar sub denumirea de graminee.

Tulpina gramineelor este cilindrica, cu noduri si internoduri evidente, de obicei goale in interior, mai rar cu maduva (porumb, trestie de zahar, sorg) sau cu un lumen foarte mic (mei). Tulpina gramineelor este neramificata, iar daca este goala in interior poarta numele de culm (pai).

In conditiile climatului temperat din tara noastra, cresc numeroase specii spontane de graminee. Alaturi de acestea, se cultiva in scopuri alimentare pe

5

suprafete mari (pentru boabel lor cu valoare nutritiva ridicata) si alte plante din familia Poaceae, numite cereale. In Romania, pe terenurile agricole, apar urmatoarele cereale:

� graul (Triticum aestivum); � meiul (Panicum miliaceum); � orzul (Hordeum vulgare); � ovazul (Avena sativa); � porumbul (Zea mays); � secara (Secale cereale); � sorgul (Sorghum vulgare); � triticale (Triticum x Secale).

Gramineele spontane de la noi prezinta numeroase specii, unele dintre ele se cultiva pentru valoarea furajera sau in alte scopuri (gazon, spatii verzi inierbate). O serie de graminee salbatice apar ca buruieni in culturi, iar dintre reprezentanti amintim:

� coada vulpii (Alopecurus pratensis); � colilia (Stipa sp.); � golomatul (Dactylis glomerata); � obsiga (Bromus inermis); � odosul (Avena fatua); � orzul soarecilor (Hordeum murinum); � paiusul (Festuca sp.); � pirul (Agropyron repens); � raigrasul (Lolium perene, Lolium multiflorum); � timoftica (Phleum pratense); � tremuratoarea (Briza media); � teposica sau parul porcului (Nardus stricta).

GRAU (TRITICUM AESTIVUM)

Incadrare taxonomica:

• Regn: Plantae; • Increngatura: Magnoliophyta; • Clasa: Liliopsida; • Ordinul: Poales; • Familia: Poaceae; • Genul: Triticum; • Specia: T. Aestivum.

6

Denumirea stiintifica a graului este Triticum aestivum (vulgare, sativum). Graul este una dintre cele mai vechi plante cultivate de om. Erbacee anuala,

graul face parte din familia gramineelor. In mod obisnuit, radacina de grau coboara foarte adanc in pamant, chiar si pana la un metru. Tulpina este dreapta, cu noduri la anumite distante, goala pe dinauntru. Frunzele sunt lanceolate. Inflorescenţa graului este binecunoscutul spic, iar fructul este bobul de grau, in limbajul botanistilor denumit cariopsa.

Pentru alimentatie, pentru industrie, dar și pentru uz medicinal se folosesc boabele de grau. Ca preparate medicinale menţionam: painea neagra, taratele, terciul de urluiala, graul incoltit, graul fiert, decoctul. Tot in scopuri medicinale se prepara si siropul de grau verde, folosit indeobste ca detoxifiant. Desigur, taratele si germenii sunt printre cele mai eficiente preparate din grau, acestora adaugandu-li-se fulgii de grau.

Substante active cele mai importante din grau sunt: amidonul, glutenul, un foarte mare numar de microelemente si vitamine, protide, fermenti, enzime. Vitaminele A și B se gasesc in cantitati semnificative. Chiar si protidele se gssesc in grau intr-o proportie insemnata,uneori pana la 15%.

Din punct de vedere al efectelor sale medicinale, graul este considerat a fi un adevarat remediu universal. Practic, datorita graului, marile tulburari de sanatate din organism sunt mai usor de suportat, producandu-se chiar si unele ameliorari.

Lista afectiunilor in care graul are efecte benefice este deosebit de lunga, printre acestea numarandu-se hipovitaminozele, diareea, dizenteria, starile febrile. Graul este recomandat celor aflati in convalescenta, in crize de crestere, in caderi fiziologice.

In general, graul este recomandat in toate afectiunile care au ca urmari slabirea severa a organismului, epuizarea, sleirea acestuia. De altfel, naturistii considera graul ca fiind un element vital, consumul de grau asigurand organismului unui om tot ce-i trebuie pentru o fiinta. In acest context, germenii de grau sunt un adevarat miracol nutritiv si medicinal. Acesti germeni contin saruri minerale, microelemente, vitaminele A, B1, B2, E, PP, ulei. Germenii de grau au efecte pozitive in oboseala fizica si nervoasa, reumatism, guta, tulburari vegetative, cardiace, circulatorii, de asimilatie, endocrine.

7

ORZ (HORDEUM VULGARE)

Incadrarea taxonomica;

• Regn: Plantae; � Increngatura: Magnoliophyta; � Clasa: Liliopsida; � Ordinul: Poales; • Familia: Poaceae; • Genul: Hordeum; • Specia: H. Vulgare.

Denumirea stiintifica a orzului este Hordeum sativum, iar denumirea populara este orz de primavara, orz de toamna.

In mod obisnuit, orzul este cultivat ca planta furajera si industriala. Anumite calitati ale sale il fac sa fie, insa, consumat si de oameni. Astfel, orzul

este folosit la fabricarea berii, a surogatului de cafea, a alcoolului. Arpacasul este un produs obtinut si din orz. Tot din orz se prepara si maltul.

Orzul este o planta anuala. Ajunge la aceleasi dimensiuni ca si graul, adica maximum 1,5 metri inaltime. Are frunze aspre, fara perisori, numarul de internoduri fiind intre cinci si sapte. Orzul infloreste in lunile iunie-iulie.

Inflorescenta care se dezvolta are forma de spic, ceva mai mic insa decat spicul graului.

Valoare medicinala au boabele de orz din ele se prepara decoct, faina, malt. Maltul contine enzime si vitamine.

Substante active cele mai importante din orz sunt: un alcaloid specific numit dordeina, amidon, maitina, saruri minerale, vitaminele A, B si C, protide, lipide, celuloza.

Din punct de vedere medicinal, orzul este important in tratarea unei serii intregi de afectiuni, administrandu-se atat intern, cat si extern. Intern se foloseste indeosebi pentru tratarea unor afectiuni gastro-intestinale, in special pentru restabilirea climatului optim de functionare a stomacului si intestinelor, iar extern pentru tratarea unor infectii subcutanate si cutanate.

Preparatele din orz sunt laxative, tonice (hepatic, nervos, cardiac), remineralizante, digestive, racoritoare, vasoconstrictoare si, totodata, foarte nutritive. Datorita acestor calitati, preparatele din orz sunt indicate in bolile respiratorii, in enterite, diarei, stari febrile, scorbut, guta, astenii nervoase, chiar diabet, precum si in tratarea abceselor, aftelor bucale, amigdalitelor.

Medicina populara utiliza orzul si in tratarea tusei, a inflamatiilor gatului, in afectiuni ale splinei. Daca este folosit in alimentaţia curenta, orzul nu poate fi decat favorabil unei evolutii sanatoase si, de aceea, este recomandat copiilor, batranilor,

8

persoanelor cuprinse de o oboseala generala sau chiar aflate in stare de epuizare. Din orz se fac si fulgi, terciuri, casete, utilizarea sa fiind lesnicioasa si fara efecte toxice.

OVAZ (AVENA SATIVA)

Incadrare taxonomica;

• Regnul: Plantae: • Increngatura: Magnoliophyta; • Clasa: Liliopsida; • Ordinul: Poales; • Familia: Poaceae; • Genul: Avena; • Specia: A. sativa.

9

Denumirea stiintifica a ovazului este Avena sativa, iar denumirile populare sunt:ovaz alb, zob.

Ovazul este una dintre cele mai interesante graminee, pornind chiar si de la aspectul sau deosebit de placut. Cunoscut de multa vrerne ca un energizant de exceptie pentru cai, ovazul a intrat in ultimele decenii si in alimentatia oamenilor. Si nu degeaba, si nu intamplator.

Ovazul este o planta erbacee anuala. Tulpina este dreapta, neteda, inalta uneori peste 1,50 metri. Adesea infrateste sau se ramifics incepand chiar de la baza. Inflorescenta ovazului este un ciorchine format din mai multe spiculete cu flori. Perioada de inflorire a ovazului este iunie – august.

Pentru preparate medicinale se folosesc, in mod frecvent, boabele de ovaz, careau un aspect paios. Se mai foloseste si partea aerians a ovazului, care se recolteaza atunci cand planta este verde si mustoasa.

Din tulpini verzi si frunze verzi de ovaz se prepara decoct si supa de ovaz. Potrivit medicinii populare, valoare medicinala au si pleava si tulpinile. In mod obisnuit, din ovaz se prepara decoct, faina, macerat, tinctura si, fireste, fulgii de ovaz. Substantele active cele mai importante din ovaz sunt: o substanta specifica numita avenina, un grup de sapte substante minerale, carotan, vitaminele B1, B2, PP, A, D, amidon, glucide, saponine, lecitina, enzime, ulei, protide, saruri de calciu, fosfor, hidrati de carbon si chiar un principiu hormonal de tipul foliculinei.

Ovazul este considerat un bun depurativ pentru piele, fiind utilizat sub forma de lapte de ovaz. Datorita compozitiei sale exceptionale, ovazul hraneste, intretine si tonifica pielea. Preparatele de ovaz sunt cunoscute si ca un agent natural si eficace in buna functionare a tiroidei. De altfel, efectele preparatelor de ovaz se simt imediat in functionarea intregului sistem endocrin, stimulandu-l si aducandu-l la parametri normali. Din acest motiv, ovazul este folosit si in practicile medicinale privind sterilitatea si impotenta.

Cu tinctura de ovaz se combat insomniile. Practica a demonstrat ca o saltea, umpluta cu paie si pleava de ovaz, are darul sa alunge insomnia. Decoctul de ovaz are proprietăti revitalizante pronuntate, punand convalescentii pe picioare. Infuzia din boabe de ovaz este utilizata, cu bune rezultate, in anemii, astenii, lipsa de pofta de mancare, hipertensiune. Fibrele vegetale continute de ovaz contribuie la reducerea colesterolului si la reglarea activitătii inimii.

Fulgii sunt forma principala sub care oamenii consuma ovazul. Cu acesti fulgi, consumati indeosebi la micul dejun, se pot produce ameliorari in cazul multor afectiuni, cum ar fi cele renale, respiratorii (bronsite, astm), digestive, hepatice. Fulgii de ovaz sunt indicati si pentru cei care sufera de diabet zaharat sau de hiperlipidemie, fiind, totodata, un bun pansament pentru stomac. Lesne de consumat, usor digerabili, fulgii de ovaz pot face parte din alimentatia tuturor, fara nici o restricţie.

Alte forme comestibile sub care se prezinta ovazul sunt faina, grisul si arpacasul.

Exista retete celebre pe baza de ovaz. Este si cazul mancarii numite porridge, preparat des intalnit in Insulele Britanice si in Scandinavia. Pentru a se obtine efecte maxime asupra organismului, specialistii recomanda consumarea ovazului doar în perioada de iarnă.

De mentionat un fapt semnificativ: toata gama de preparate obtinute din ovaz au o calitate de exceptie – aduc liniste si echilibru celui care le consuma. Acelasi efect il au si saltelele umplute cu paie de ovaz, pernele cu pleava si paie de ovaz, impletiturile din paie de ovaz.

10

SECARA (SECALE CEREALE)

Incadrare taxonomica;

• Regnul: Plantae; • Increngatura: Magnoliophyta; • Clasa: Liliopsida; • Ordinul: Poales; • Familia: Poaceae; • Subfamilia: Pooideae; • Trib: Triticeae; • Genul: Secale: • Specia: S.cereale.

Denumirea stiintifica a secarei este Secale cereale. Secara este o erbacee anuala si face parte din familia gramineelor. Tulpina secarei poate ajunge chiar si la doi metri inaltime, fiind dreapta, cu

frunze linear-lanceolate. Inflorescenta este sub forma de spic, format, la randu-i, din mai multe spiculete comprimate. Secara infloreste tarziu, prin iulie-august. Aceasta graminee, cultivata in regiunile cu clima mai aspra si terenuri sarace, este folosita adesea ca furaj verde pentru hranirea animalelor. Atunci cand, insa, este lasata sa ajunga la maturitate, boabele sunt utilizate in consumul oamenilor si in industrie.

Pentru nevoi medicinale se recomanda boabele, care sunt, totodata, si foarte hranitoare. Din boabele de secara se face faina si, uneori, un decoct. Painea de secara este principala forma sub care oamenii consuma aceasta cereala.

Substanţe active cele mai importante sunt: saruri minerale, amidon, proteine, glucide, lipide, celuloza. Hidratii de carbon se gasesc in cantitate foarte mare in boabele de secara, circa 69%. Alaturi de hidrati, proteinele ocupa un loc important in compozitia bobului de secara, reprezentand pana la 13%.

Naturistii considera secara un aliment energetic, remineralizant, reechilibrant. Secara activeaza circulatia sangelui, fiind si un bun depurativ – daca este consumata mai mult timp. Consumul de paine de secara poate preveni afectiuni grele, cum ar fi cele de ficat, arterioscleroza, hipertensiunea, alte boli de inima cu evolutie dificila si imprevizibila. Consumul de paine de secara este recomandat si celor care fac munci de birou sau alte munci sedentare. Se spune că secara are avea, in asociere cu alte produse, un rol benefic in combaterea unei boli foarte grave – scleroza in placi,

In ceea ce priveste folosirea secarei in industria alimentara, cunoscatorii mentioneaza faptul ca din secara se face si whisky, whisky-ul adevarat.

11

PIRUL (AGROPYRON REPENS)

Incadrarea taxonomica:

• Regn: Plantae; • Increngatura: Magnoliophyta; • Clasa: Liliopsida; • Ordin: Poales; • Familia: Poaceae; • Gen: Agropyron;

Denumirea stiintifica a pirului este Agropyron repens, iar denumirea populara este: chir, ragalie, graul matii.

Pirul, apartinator familiei gramineelor, este o planta foarte puternica. Poate ajunge pana la 1,50 metri si poate fi socotita nemuritoare, datorita

radacinilor sale. Ori de cate ori partea aeriana a pirului este distrusa, din radacinile sale va rasari, implacabil, o noua planta. Foarte rezistent este si rizomul care, de asemenea, va da noi tulpini sau chiar plante separate, daca este taiat. Frunzele pirului sunt liniare, aspre, de un verde inchis. Florile sunt galben-verzui, foarte mici, grupate in spice.

Pentru farmacia verde se recolteaza rizomii. Din acesti rizomi, naturistii prepara decoct, extract, ceaiuri si chiar infuzie. Multa vreme, infuzia a fost cel mai utilizat preparat, mai nou punandu-se accentul pe decoct. In combinatie cu alte plante medicinale, pirul contribuie la realizarea unor importante ceaiuri medicinale. Substante active cele mai importante sunt ulei volatil, saponine, saruri de potasiu, acid salicilic, vitaminele A si B, zaharuri, gume, amidon.

Pirul, o buruiana foarte daunatoare pentru culturi, este, in schimb, o valoroasa planta medicinala. Preparatele din rizomii de pir au actiune diuretica, antimicrobiana, detoxifianta, febrifuga. In urma tratamentului cu pir se remarca, de asemenea, evolutii remineralizante, mai ales la nivelul sistemului osos. Ceaiurile de pir sunt laxative, fiind recomandate diabeticilor. Pirul actioneaza intr-o serie intreaga de afectiuni: reumatism, guta, bronsite, raceli, boli de rinichi.

12

Rizomii de pir sunt recoltati si pentru utilizari in industria farmaceutica sau in cea alimentara. De pilda, in industria alimentara, din rizomi de pir se fac siropuri, bere, un inlocuitor de cafea.

Pirul este cautat si in medicina traditionala veterinara – elimina calculii, ce se formeaza in perioada rece, in stomacul animalelor.

ORZUL ŞOARECILOR (HORDEUM MURINUM)

Incadrarea taxonomica:

• Regn: Plantae; � Increngatura: Magnoliophyta; � Clasa: Liliopsida; � Ordinul: Poales; • Familia: Poaceae; • Genul: Hordeum; • Specia: H. Murinum.

13

Orzul soarecilor sau orzul soricesc este o planta ierboasa spontana de talie mijlocie, care apare frecvent in flora Romaniei.

Orzul soarecilor este o planta ierboasa, anuala, inalta de 15-45 cm. Tulpina (culmul) speciei este erecta, formata din 3-5 internoduri. Frunzele sunt lineare, alungite, prezentand la baza limbului anexe vizibile (ligula, urechiusa). Florile orzului soarecilor sunt fertile si sterile. Cele fertile sunt pe tipul 3, hermafrodite, autogame. Spiculetele sunt uniflore, inserandu-se pe un rahis cate 3, cel din mijloc continand floarea fertila, iar cele laterale fiind sterile. Spiculetele alcatuiesc inflorescenta, care reprezinta un spic simplu, compact, cu ariste lungi, numeroase si aspre . Fructul este o cariopsa. Planta se inmulteste usor prin seminte si infrateste puternic. Grupul de cate 3 spiculete se detaseaza usor la maturitate de pe rahis si se prind lesne, prin ariste, de imbracaminte sau de blana animalelor, specia asigurandu-si astfel raspandirea la distanta.

Orzul soarecilor este o planta originara din Europa si din nordul Africii. Avand o mare plasticitate ecologica, specia a patruns si pe alte continente, mai ales in Asia. Cu ajutorul omului, aceasta garminee salbatica a ajuns si in America La noi in tara, orzul soarecilor se intalneste destul de frecvent, uneori in masa, in spatii deschise cu soare direct, in regiunea de campie si in cea deluroasa. De asemenea apare ca buruiana, in special in culturile de cereale paioase. Planta nu apare in zonele umbroase, umede sau reci, dar este considerata a fi invaziva pentru biotopurile deschise. In zonele necultivate de stepa si de silvostepa, cariopsele speciei reprezinta o buna sursa de hrana pentru soarecii de camp, de unde deriva denumirea populara a acestei plante.

Orzul soarecilor, din punctul de vedere al omului, nu prezinta valoare alimentara, furajeră sau oficinala. Ca buruiana in semanaturi, specia poate produce anumite pagube culturilor agricole.

COADA VULPII (ALOPECURUS PRATENSIS)

Incadrare taxonomica:

• Regn: Plantae; • Incrangatura: Magnoliophyta; • Clasa: Liliopsida; • Ordin: Poales; • Familia: Poaceae; • Gen: Alopercurus; • Specia: A. pratensis.

14

Specie perenă, cu înfratire mixta, cu inflorescenta un panicul spieiform. Spiculetele sunt uniflore, turtite, cu glumele unite pana la jumatate si lung-paroase pe carena. Paleele inferioare sunt aristate. Creste in pasunile si fanetele reavane din regiunea de stepa pana la munte. Este o plantă buna de nutret.

Rizomul scurt, repent, cu stoloni subterani. Panicul spiciform cilindric, dens, lung de 5-10 cm. Paleea inferioara este lanceolata, iar cea superioara si lodiculele lipsesc.

Specie nitrofila, raspandita prin fanete si livezi umede, uneori pe soluri foarte slab saraturoase si umde, din zona padurilor de stejar pana la etajul boreal.

Alopercurus pratensis este incadrata pe lista speciilor de plante rare ocrotit in Parcul National Ceahlau. Categoria vulnerabilitatii plantei este notata cu ,,V” ce inseamna ca specia risca sa ajunga in pericol de extinctie daca factorii care ii ameninta supravietuirea si reproducerea persista.

PAIUSUL (FESTUCA SP.)

Incadrarea taxonomica;

• Regn: Plantae; • Incrangatura: Magnoliophyta; • Clasa: Liliopsida; • Ordin: Poales; • Familia: Poaceae; • Gen: Fetusca;

Genul Festuca cuprinde peste 450 de specii, dintre care trei au o valoare economica mai mare: paiusul de livezi (Festuca pratensis Huds.), paiusul inalt (Festuca arundinacea Sch.) si paiusul rosu (Festuca rubra L.). Datorita unei variabilitati morfologice si fiziologice mai reduse decat la alte specii, la paiusul de livezi s-au obtinut soiuri amfiploide prin hibridari intergenice: Festuca pratensis x Lolium perene si Festuca pratensis x Lolium multiflorum.

Paiusul rosu – Festuca rubra L.

Paiusul rosu este o specie cu o perenitate mare, adaptata zonelor cu climat rece si umed, pe solurile slab acide, dar nu rezista in zonele cu climat cald si umed si

15

pe solurile slab drenate sau saraturate. Din punct de vedere furajer, valoarea sa este potenţata de structura amestecurilor de specii perene cu care se cultiva, pentru formarea de pajişti temporare de lungă durata, valorificate prin pasunat. Paiusul rosu se recomanda pentru ameliorarea pajistilor permanente degradate, prin lucrari de surainsamantare .

In cultura pura norma de semanat este de 25-30 kg / ha, dar practic paiusul rosu se cultiva in amestecuri complexe de graminee si leguminoase perene, destinate infiintarii de pajisti temporare de lunga durata, din zona colinara si submontana, valorificate prin pasunatul cu ovinele sau taurinele. In amestec cu raigrasul peren poate fi utilizat in realizarea de culturi pentru gazon, mai ales pentru terenurile sportive si in zonele umbroase.

RAIGRASUL(LOLIUM PERENE)

Incadrarea taxonomica:

• Regn: Plantae; • Incrangatura: Magnoliophyta; • Clasa: Liliopsida; • Ordin: Poales; • Familia: Poaceae; • Gen: Lolium; • Specia: L. Perene.

Raigrasul este o planta bienala, dar se comporta ca planta anuala cand este semanat la sfarsitul verii. In timpul iernii rezista pana la -25 C, daca este bine infratit. Este pretentioasa la umiditate si nu rezista la seceta. In regiunile cu precipitatii de peste 600 mm anual, poate realiza 4-5 coase intr-o perioada de vegetatie. Raigrasul se cultiva dupa plante care se recolteaza devreme: cereale paioase, mazare, borceaguri. Daca recoltarea se face pana la 10 august pot fi bune premergatoare si cerealele de primavara, cartofii timpurii si floarea soarelui.

Este specia de baza ce intra in componenta amestecurilor simple si complexe de pajisti datorita parenitatii si competitivitatii cu alte specii. Datorita continutului ridicat in hidrati de carbon se realizeaza un siloz de foarte buna calitate. Valorifica

16

foarte bine ingrasamintele minerale si organice dand prroductii mari si constante. Este iarva tipica pentru pasunat deoarece rezista la calcat si are o regenerare rapida. Este folosit ca sistem de intretinere in plantatiile de pomi fructiferi, prin inierbarea intervalului dintre randuri. Inierbarea intervalului dintre randurile de pomi se recomanda in plantatiile situate pe terenuri in panta incapand cu al doilea an de la plantare.

GOLOMATUL(DACTYLIS GLOMERATA)

Incadare taxonomica:

• Increngatura : Magnoliophyta; • Clasa : Liliopsida; • Ordinul : Poales; • Familia : Poaceae; • Genul : Dactylis; • Specia : Dactylis glomerata;

Este o planta furajera, care poate fi gasita atat in zone de campie, ses, cat si

in regiuni muntoase. Creste in locuri umede, dar pot fi gasite si in paduri sau zone mlastinoase. De obicei se cultiva ca planta furajera. Are inaltimea aprox. 80 cm. Considerat un nutret primordial pentru ca este sporadic si apare inca de la inceputul primaverii, si infloreste pana tarziu cand apare anotimpul rece. Pe vreme foarte calduroasa are o productie dubla, iar la frig nu dispare ci productia scade semnificativ.

Golomatul este considerata specia cea mai valoroasa dintre gramineele perene, are urmatoarele caracteristici furajere:

� plasticitate ecologica deosebit de larga, fiind cultivata in aproape toate zonele agricole din tara noastra;

� capacitate mare de productie si de refacere dupa cosire si pasunat;

17

� grad ridicat de consumabilitate si digestibilitate, mai ales in fazele tinere;

� rezistenta mare la pasunat, iar realizarea acestuia se face cand plantele au 10-12 cm;

� se foloseste atat in cultura pura, cat si in amestec cu alte specii de graminee si leguminoase perene, sub forma de faneata sau pasune.

Este o specie cu grad ridicat de competitivitate, procentul de participare in amestec este mai scazut decat al celorlalte specii (sub 20%).

Partenerul ideal pentru golomat este lucerna, cu care formeaza o cultura de pajiste temporara, intensiva, de lunga durata.

CONCLUZII Gramineele sunt plante anuale sau perene.

Gramineele anuale pot fi considerate si plante medicinale, avand efecte benefice pentru un numar larg de boli.

Gramineele perene sunt plante furajere folosite pentru nutret.

18

BIBLIOGRAFIE � Morfologia si anatomia plantelor –prof. univ. dr. Adrian Bavaru si dr. Rodica

Bercu; editura EX PONTO; Constanta 2002; pag. 200-2005. � Dictionarul plantelor de leac –Felicia; editura CALIN; Bucuresti 2008. � http://www.bioterapi.ro/aprofundat/index_aprofundat_sistematica_vegetalelor_

regnul_plantae_spermatophyta_angyospermae_monocotyledoneae_fam_poaceae.html

� http://ebooks.unibuc.ro/biologie/asarbufinal/6336.html � http://ro.wikipedia.org/wiki/Gr%C3%A2u � http://ioanaginghina.blogspot.ro/2012/01/graul-incoltit-atat-de-necesar-

idei.html � http://ro.wikipedia.org/wiki/Orz � http://www.agrofm.ro/glosar/orz-hordeum-vulgare/ � http://ro.wikipedia.org/wiki/Agropyron � http://www.bioterapi.ro/aprofundat/index_aprofundat_index_enciclopedic_bota

nicOrzul_soarecilor.html � http://www.eplante.ro/plante-a-z/coada-vulpii-Alopecurus-pratensis.html � http://www.ceahlaupark.ro/redlist.html � http://gazonul.ro/seminte-de-furaje/produs/8-raigras-

peren.html#.VHzL3zGsVJM � http://www.roportal.ro/discutii/topic/74712-flora-spontana/page-3 � http://www.carmedica.ro/CARMEDICA/Alergeni.html � http://referate-ok.com/referate-golomatul-dactilis-glomerata-l-i369.html � http://www.referatul.ro/referate/golomatul-dactilis-glomerata-l.html �