Proiect Aquis Comunitar

39
Universitatea de Vest Facultatea de Economie şi Administrare a Afacerilor Studii Europene şi Relaţii Internaţionale Acordurile europene şi aquis-ul comunitar Masteranzi: Char Ionela Camelia Fugaru Cristina Goz ob Raluca Adelina

description

Proiect Aquis Comunitar

Transcript of Proiect Aquis Comunitar

Page 1: Proiect  Aquis Comunitar

Universitatea de VestFacultatea de Economie şi Administrare a Afacerilor

Studii Europene şi Relaţii Internaţionale

Acordurile europene şi aquis-ul comunitar

Masteranzi: Char Ionela Camelia Fugaru Cristina

Gozob Raluca Adelina

Timisoara

Page 2: Proiect  Aquis Comunitar

2009

CUPRINS

1. Acordurile europene......................................................................................................3

2. Acordul European de Asociere a României la UE......................................................5

2.1. Evoluţia cadrului juridic al relaţiilor României cu UE...............................5

2.1.1. Conţinutul Acordului de asociere...................................................9 2.1.2. Costuri şi beneficii ale integrării..................................................10

3. Procesul de extindere...................................................................................................11

4. Acquis-ul Comunitar...................................................................................................13

4.1. Ce este "Acquis-ul communautaire"?........................................................13

4.2. Acquis-ul comunitar - conţinutul juridic....................................................16

4.3 Transpunerea ACQUIS-ULUI COMUNITAR în România.....................17

4.4 România în procesul de adoptare a ACQUIS-ULUI în domeniul liberei circulaţii a persoanelor..................................................................................20

Concluzii...........................................................................................................................25

Bibliografie.......................................................................................................................26

2

Page 3: Proiect  Aquis Comunitar

1. Acordurile europene

Uniunea Europeană a stabilit Acorduri de asociere cu toate ţările în cadrul procesului de aderare la U.E (ţările aplicante) şi care se numesc « acorduri europene ». Obiectivul acestor acorduri este de a permite statelor aflate în faza de tranziţie de a participa la procesul de integrare europeană în plan politic, economic si comercial.

Acordurile europene sunt acorduri de asociere bilaterală, care au fost încheiate între comunităţile europene si statele lor membre, pe de o parte, si fiecare dintre următoarele ţări ale Europei Centrale si de Est: Bulgaria, Cehia, Estonia, Letonia, Lituania, Ungaria, România, Slovacia, Slovenia si Polonia. Acordurile europene recunosc faptul că obiectivul final al ţărilor asociate este de a accede în Uniunea Europeană si au ca obiect sprijinirea ţărilor asociate in a-si atinge acest obiectiv. Ele prevăd stabilirea unui dialog politic, crearea unei zone a liberului schimb, angajarea ţărilor asociate de a-si armoniza legislatia cu legislatia comunitara, precum si cooperarea economica, culturala si financiara.

Acordurile includ dialogul politic si comertul liber pentru majoritatea produselor dar nu si pentru bunurile agricole, domeniu in care tarile aplicante sunt foarte competitive. Acordurile europene nu au impiedicat noile state membre de la inregistrarea unor deficite si mai crescande (si prin urmare si datorii), in cadrul balantei lor cu UE. Acordurile europene contin de asemenea si ajutor de pre-aderare pentru tarile aplicante pentru a le ajuta sa faca faţă armonizarii legislaţiei UE cu legislatia lor.

În comertul dintre Comunitate si tarile asociate, se aplica reguli de concurenta comparabile cu cele din Tratatul CE.

Dupã 1990, Consiliul European a pus în discutie posibilitatea extinderii Uniunii Europene prin cooptarea de noi membri dintre tãrile Europei Centrale si de Est. In acest scop, toate tãrile candidate la aderare au încheiat Acorduri de asociere cu Uniunea Europeanã, care prevãd instaurarea unei zone de comert liber si modalitatile institutionalizate de dialog între guvernele acestor tãri si institutiile comunitare, precum si domeniile care fac obiectul noilor relatii între cele douã pãrti. Initiativa extinderii Uniunii Europene a fost materializatã oficial la Consiliul European de la Copenhaga, din 1993.

Acordul European constituie baza legalã a relatiilor dintre România si Uniunea Europeanã. Documentul a fost semnat la 1 februarie 1993, a fost ratificat prin Legea nr. 20/1993 si a fost publicat în “Monitorul Oficial” din 12 aprilie 1993. Acordul de Asociere a intrat în vigoare la 1 februarie 1995, iar la 22 iunie 1995, România a depus cererea de aderare la Uniunea Europeanã.

3

Page 4: Proiect  Aquis Comunitar

Acordul instituie asocierea României la Uniunea Europeanã si stabileste formele dialogului politic permanent si cooperãrii economice între cele douã pãrti.

Principiile generale ale Acordului si obiectivele procesului de asociere sunt urmãtoarele:

Crearea cadrului institutional pentru realizarea unui intens dialog politic; Sprijinirea eforturilor României pe calea dezvoltãrii economiei de piatã si

consolidãrii democratiei; Liberalizarea circulatiei mãrfurilor, serviciilor, capitalului si pesoanelor; Crearea cadrului pentru dezvoltarea cooperãrii economice, sociale, financiare, si

culturale.

4

Page 5: Proiect  Aquis Comunitar

2. Acordul European de Asociere a României la U.E

2.1. Evoluţia cadrului juridic al relaţiilor României cu UE

A. Primele contacte dintre Romania si Uniunea Europeana

Romania a fost prima tara din blocul comunist care a stabilit, in martie 1990, relatii oficiale cu Comunitatea Europeana. Relatiile dintre cele doua parti au fost initiate la sfarsitul anilor ’60, in plina perioada de deschidere nationala a regimului Ceausescu, si s-au concretizat in acorduri comerciale bilaterale, suspendate in anii ’80 din cauza incalcarii drepturilor omului de catre Romania. Astfel in 1967 sunt initiate primele negocieri pentru incheierea unei serii de acorduri tehnico-sectoriale privind anumite produse agroalimentare, respective branzeturi,oua, carne de porc – produse pentru care Romania practica preturi de dumping. Guvernul roman urmarea scutirea de taxe suplimentare a produselor amintite, iar Comunitatea Europeana incerca sa impuna respectarea unui anumit nivel al preturilor pentru a nu crea distorsiuni pe piata statelor member. In anii ’70 sunt semnate acorduri de cooperare economica, si tot in aceasta perioada, cateva intreprinderi romanesti, in special exportatoare de produse agroalimentare, incheie angajamente tehnice ce au efecte asupra stabilirii preturilor la unele produse .

Cel mai important succes al acestui deceniu este semnarea unui acord bilateral de includere a Romaniei in Sistemul General de Preferinte (SGP) al Comunitatii Economice Europene (1974). In urmatorii 10 ani insa, contactele dintre cele doua parti se inrautatesc.

După 1989, reintegrarea fluxurilor comerciale ale României în schimburile intraeuropene presupunea transformări esenţiale ale cadrului juridic şi instituţional al relaţiilor reciproce.

În condiţiile nerecunoaşterii oficiale a CEE de către România şi ale absenţei relaţiilor diplomatice, până în 1989 cadrul juridic şi instituţional al relaţiilor comerciale reciproce era cu totul insuficient. În absenţa unui acord comercial de ansamblu care să reglementeze relaţiile comerciale, au fost încheiate începând din 1975 o serie de acorduri sectoriale, cum au fost cele pentru :

- Produsele textile şi articole de îmbrăcăminte, încheiat în 1975;

- Produse siderurgice – 1977 ;

- Produse industriale (altele decât textile şi siderurgice) – 1981;

5

Page 6: Proiect  Aquis Comunitar

De asemenea, în 1980 a fost înfiinţată Comisia mixtă România – CEE. Acordurile respective s-au adăugat schemei comunitare de Preferinţe Vamale Generalizate, acordate României începând din 1974.

În conformitate cu principiile GATT, acordurile respective cuprindeau prevederi favorabile pentru România. Prin acesta ele au oferit cadrul minim necesar derulării relaţiilor reciproce până în decembrie 1989.

După această dată au fost stabilite relaţii diplomatice cu CEE, marcate prin deschiderea unei Misiuni permanente şi acreditarea primului ambasador român pe lângă CE, în mai 1990.

Odata cu sfarsitul comunismului si al “razboiului rece” ,Romania, ca si celelalte state din centrul si estul Europei, s-a reapropiat de structurile occidentale , in special de NATO si Comunitatea Europeana, cu aceasta din urma stabilind relatii diplomatice in anul 1990.

Ulterior, au fost reluate negocierile cu Comisia CE în cadrul cărora a fost convenit un prim Acord de Comerţ şi Cooperare comercială şi economică între România şi comunităţile europene (semnat la 22 oct 1990). El a intrat în vigoare în mai 1991. Acest acord cuprindea stipulaţii privind :

- acordarea reciprocă a clauzei naţiunii celei mai favorizate;- aplicarea nivelului cel mai ridicat de liberalizare a schimburilor, conform

reglementărilor GATT ;- angajamentul CEE de eliminare progresivă a restricţiilor cantitative

discriminatorii aplicate încă la unele produse româneşti şi- creşterea posibilităţilor de acces a produselor româneşti pe piaţa CEE prin

majorarea în fiecare an a contingentelor restrictive, până la eliminarea lor.Prin conţinutul său, acest acord a completat şi a normalizat cadrul juridic al

relaţiilor comerciale dintre România şi CEE şi a creat premisele negocierii acordului de asociere.

Iniţiate în decembrie 1991 la Bucureşti, negocierile având acest scop s-au încheiat după 6 runde de tratative cu parafarea Acordului European şi a Acordului interimar de asociere a României la CEE, semnate la Bruxelles la 1 februarie 1993.

Acordul interimar a intrat în vigoare la 1 mai 1993. Menirea lui a fost de a oferi cadrul juridic de defăşurare a relaţiilor reciproce până la ratificarea de către toate ţările (UE şi România) şi intrarea în vigoare a Acordului European de asociere.

Titulatura completă a acestui document este: «Acordul European instituind o asociere între România pe de o parte şi Comunităţile Europene şi statele membre ale acestora pe de altă parte ». El a fost ratificat şi a intrat în vigoare la 1 febr. 1995.

B. Asocierea Romaniei la Uniunea Europeana

La inceputul anilor ’90, in urma entuziasmului generat de incetarea tensiunilor militare, politice si ideologice si revenirea unui mare numar de state la principiile democratiei, pe agenda Consiliului European a aparut discutia despre posibilitatea extinderii Comunitatii prin cooptarea de noi menbri dintre tarile Europei Centrale si de Est. Pana la clarificarea acestei chestiuni, incepand din decembrie 1991, Comunitatea a incheiat o serie de acorduri bilaterale – Acorduri Europene, ce reglementeaza cadrul juridic si institutional dintre partile semnatare, cu scopul de a promova relatiile

6

Page 7: Proiect  Aquis Comunitar

economice, precum si un dialog politic institutionalizat cu aceste state. Obiectivul acestor tratate este totusi pregatirea aderarii la Comunitate. Primele state care incheie Acorduri Europene sunt Ungaria si Polonia, Romania semnand un astfel de tratat abia in 1993. Acordurile Europene n-au satisfacut totusi asteptarile tarilor din fostul spatiu communist, care se simteau intr-o situatie ambigua, intre asociere si aderare, si revendicau o recunoastere oficiala a eligibilitatii lor prin adoptarea unui calendar si a unor condirii de aderare precise. De aceea Consiliul European de la Copenhaga (iunie 1993) recunoaste explicit principiul extinderii UE catre statele asociate din Europa Centrala si de Est si fixeaza o serie de criterii economice si politice de aderare, cunoscute sub numele de criteriile de la Copenhaga.Potrivit acestora, pentru a deveni membru UE , un stat candidat trebuie sa aiba:

1)institutii stabile care sa garanteze democratia, statul de drept, respectarea drepturilor omului si protectia minoritatilor

2)o economie de piata functionala

3)capacitatea de a-si asuma obligatiile de stat membru ,inclusiv cele privind obiectivele uniunii politice, economice si monetare ale UE

4)un stat candidat trebuie sa transpuna legislatia Uniunii in legislatia nationala( adoptarea acquis-ului comunitar).

Romania a adoptat in 1995, la Snagov, o Strategie Nationala de Pregatire a Aderarii, document semnat de toate partidele politice parlamentare care stabilea etapele procedurale si actiunile ce urmau sa fie intreprinse in procesul de apropiere de structurile comunitare. Apoi, conform procedurii de aderare, Romania depune cererea oficiala de aderare(22 iunie 1995), impreuna cu Strategia Nationala. Odata cu Consiliul European de la Luxemburg (1997), in documentele oficiale ale UE a inceput sa se faca discutia intre procesele de aderare si negocierile de aderare. De asemenea din 1998, statele candidate, inclusiv Romania, incep sa elaboreze programe nationale in vederea adoptarii acquis-ului. Consiliul European de la Helsinki (dec 1999) decide deschiderea negocierilor de aderare cu alte 6 tari candidate: Bulgaria, Letonia, Lituania, Malta, Romania, Slovacia. Lansarea propriu-zisa a negocierilor va incepe, insa, in februarie 2000, la conferinta interguvernamentala de la Bruxelles.

C. Negocierile de aderare

Statul care doreste aderarea la UE trebuie sa depuna la Presedintia Consiliului UE o cerere de aderare(o scrisoare in care isi exprima dorinta de a deveni membru UE). Consiliul UE decide daca statului solicitant ii este conferit statutul de candidat la integrarea in UE.Din momentul in care candidatura unui stat e acceptata, acesta primeste ajutor din partea Uniunii pentru a se pregati pentru aderare si este monitorizat pentru a se vedea in ce masura indeplineste criteriile aderarii. Pe baza rapoartelor de tara, intocmite de catre Comisia Europena , Consiliul European decide deschiderea negicierilor de

7

Page 8: Proiect  Aquis Comunitar

aderare. Din partea Uniunii Europene, doua institutii sunt implicate in procesul de negociere : Consiliul Uniunii si Comisia Europeana, ,care e mandatata de statele membre sa deruleze negocierile tehnice. Din partea Romaniei , in procesul de negociere a fost implicat Guvernul Romaniei, care a stabilit in 2001 că Ministerul Integrarii Europene si Delegatia Nationala de Negociere a Aderarii Romaniei la Uniunea Europena (condusa de un negociator-sef) sunt instituriile care coordoneaza pregatirea in vederea aderarii si derularea negocierilor de aderare . Pe parcursul negocierilor, aceste institutii au fost sprijinite de Comitetul Interministerial pentru Integrare Europeana si de diverse departamente de integrare europeana in ministere si institutii publice. In conformitate cu prevederile Acordului European , dialogul Romania-UE se desfasoara in cadrul Consiliilor de Asociere, al reuniunilor Comitetului de Asociere si ale Subcomitetelor de Asociere sectoriale, cat si al Comitetului parlamentar mixt Romania-UE. Din experienta negocierilor anterioare purtate de UE, se observă ca intotdeauna sa incepe cu capitolele mai usoare,pentru a permite realizarea unor progrese absolute necesare crearii unui climat de incredere intre cele doua parti.Capitolele mai dificile sunt lasate pentru o etapa mai avansata a negocierilor , cand partile au o vedere de ansamblu asupra pozitiilor de negociat.

Negocierile oficiale se desfasoara in cadrul unei conferinte de negociere la care participa negociatorul tarii candidate si Consiliul UE.Cele doua parti isi prezinta pozitiile de negociere asupra unui capitol al acquis-ului. Daca cele doua parti cad de acord, capitolul respectiv se poate inchide provizoriu. Daca cele doua parti de negociere sunt diferite, chestiunea ramane in discutie pana cand se gaseste o solutie. Cand intreg pachetul de domenii supus negocierilor a fost epuizat, rezultatele se reunesc intr-un Tratat de Aderare, supus ratificarii conform procedurilor specifice statelor membre si statului candidat, precum si in Parlamentul European. Procedurile de ratificare dureaza intre 1 si 2 ani. Abia dupa ratificarea Tratatului de Aderare apartenenta unei tari la UE devine efectiva.

D. Negocierile României cu Uniunea Europeana

Cererea oficiala de aderare la UE a Romaniei a fost inaintata la 22 iunie 1995, impreuna cu Strategia Nationala de Pregatire a Aderarii Romaniei la UE. In acelasi an isi depun cererea si Bulgaria, Slovacia, Estonia, Letonia si Litiania. La 30 martie 1998, ministrul roman al afacerilor externe primeste primul Parteneriat pentru Aderare.

Parteneriatul pentru Aderare coordoneaza asistenta financiara acordata de UE Romaniei. In iunie 1999, Romania inainteaza Comisiei Programul National de Aderare la Uniunea Europeana.

La 10-11 dec. 1999, Consiliul European de la Helsinki decide deschiderea negocierilor de aderare cu Romania alaturi de alte 5 state candidate.

Negocierile de aderare a Romaniei la UE au fost lansate oficial in 15 februarie 2000. In primul semestru al anului 2000, la 28 februarie, pe durata presedintiei portugheze a UE, Romania a deschis primele cinci capitole.

In cadrul celei de-a doua reuniuni a Conferintei de aderare la nivel ministerial , care a avut loc la 14 iunie 2000, Romania a aratat ca este pregatita sa inceapa negocieri

8

Page 9: Proiect  Aquis Comunitar

pentru inca opt capitole. Consiliul UE, la propunerea Comisiei Europene, a decis insa deschiderea a numai patru capitole de negociere pentru Romania. Astfel in primul an de negocieri, Romania a deschis negocierile pentru 9 capitole si a inchis provizoriu negocierile pentru 6 capitole. Dupa instalarea noului guvern , strategia de negociere s-a indreptat catre abordarea unor capitole ceva mai dificile, cu impact social si economic ridicat.

Pentru a contribui la structurarea functionala a economiei de piata au fost elaborate de catre Delegatia Nationala , documente de pozitie la celelalte capitole referitoare la piata unica, la principalele ramuri economice precum si la coeziunea economica si sociala. Pana la sfarsitul anului 2002 fusesera deschise toate capitolele de negociere, insa nu fusesera inchise decat 16. Tot in 2002 Comisia Europeana mentioneaza in Raportul de Tara pentru prima oara 2007 ca data estimativa pentru aderarea Romaniei si a Bulgariei.

Un an mai tarziu, la Consiliul European de la Bruxelles (dec. 2003) a fost stabilit calendarul de aderare a Romaniei la UE.Acesta prevedea finalizarea negocierilor in 2004, semnarea Tratatului de Aderare cat mai curand posibil, in 2005, si aderarea efectiva la UE in 2007.

2.1.1. Conţinutul Acordului de asociere

Acordul European constituie  baza legalã a relatiilor dintre  România  si Uniunea Europeanã. Documentul a fost semnat la 1 februarie 1993, a fost ratificat prin  Legea nr. 20/1993 si a fost publicat în “Monitorul Oficial” din 12 aprilie 1993. Acordul de  Asociere a intrat  în vigoare la 1 februarie 1995, iar la 22 iunie 1995, România a depus cererea de aderare la Uniunea Europeanã.

Acordul instituie asocierea României  la Uniunea Europeanã si stabileste formele dialogului politic permanent si cooperãrii economice între  cele douã pãrti.Principiile generale ale Acordului si obiectivele procesului de asociere sunt urmãtoarele:

Crearea cadrului institutional pentru realizarea unui intens dialog politic;

Sprijinirea eforturilor  României pe calea dezvoltãrii economiei de piatã si consolidãrii democratiei;

Liberalizarea circulatiei mãrfurilor, serviciilor, capitalului si pesoanelor;

Crearea cadrului pentru dezvoltarea cooperãrii economice, sociale, financiare, si culturale.

Acordul de asociere a României la UE cuprindea, după preambul, textul propriu zis şi 20 de anexe.

Textul a fost subdivizat în 9 titluri care se refereau la :1 – dialogul politic;

9

Page 10: Proiect  Aquis Comunitar

2 – principii generale;3 – libera circulaţie a mărfurilor (produse industriale, produse agricole, prelucrate şi pescuit);4 – circulaţia lucrătorilor, dreptul de stabilire şi furnizarea de servicii;5 – plăţi, circulaţia capitalului, concurenţa şi armonizarea legilor;6 – cooperarea economică;7 – cooperarea cultural;8 – cooperarea financiară;9 – prevederi instituţionale.

Din simpla enumerare a titlurilor rezultă că Acordul a avut un caracter complex şi a abordat toate segmentele vieţii economice şi sociale.

În preambulul acordului au fost precizate premisele care au stat la baza adoptării lui. Ele se refereau în principal la:- legăturile tradiţionale dintre România şi UE;- necesitatea şi voinţa de a întări aceste legături care să permită participarea României la procesul de integrare europeană;- oportunităţile pentru o relaţie de o nouă calitate oferite de apariţia unei noi democraţii în România;- necesitatea de a continua şi finaliza cu asistenţă din partea UE tranziţia în România;- angajamentul României şi al UE de a liberaliza comerţul în concordanţă cu drepturile şi obligaţiile care decurgeau din GATT.

2.1.2 Costuri şi beneficii ale integrarii

Ca membru al Uniunii, Romania are asadar acces liber la o piata de aproape 500 milioane de locuitori, iar cetatenii si firmele romanesi beneficiaza de cele 4 libertati economice esentiale ale unei economii eficiente: libera circulatie a fortei de munca, a serviciilor, a marfurilor si a capitalului.

Unul dintre cele mai importante beneficii ale integrarii este accesul egal la oportunitatile de munca in toate tarile membre, drept acordat tuturor cetatenilor UE. Un alt avantaj semnificativ al cetateniei europene este posibilitatea de a beneficia de protectie consulara si diplomatica din partea unui alt stat membru in momentul efectuarii unor calatorii in afara UE. In plus, cetatenii romani au dreptul de a calatorii si de a se stabilii in orice stat membru. Toate aceste lucruri inseamna egalitatea in drepturi a cetatenilor, acestia fiind reprezentati in toate institutiile europene. Pentru 2007-2009, Romania si Bulgaria vor trebui sa contracteze proiecte de 15,3 md. Euro si sa cheltuiasca efectiv 9,3 md. Euro, fonduri de la UE. Diferenta de 6,2 md. Euro va fi cheltuita in perioada de dupa 2009.

Un sector prioritar pentru dezvoltare este agricultura, care e sprijinita financiar si institutional in vederea unai dezvoltari rurale durabile, mediul rural romanesc beneficiind deja de aproximativ 150 mil. Euro anual. In ceea ce priveste adoptarea monedei Euro, data introducerii monedei unice va fi stabilita prin hotararea comuna a Uniunii si a Romaniei.

10

Page 11: Proiect  Aquis Comunitar

3. Procesul de extindere

Istoricul procesului de extindere

În prezent, Uniunea are 27 membri, dintre care sase membri fondatori din 1951: Franţa , Germania, Italia , Ţările de Jos , Belgia Luxemburg .

Alte nouă state au aderat succesiv:

1973 : o Irlanda ,o Regatul Unit,o Danemarca

1981 : o Grecia

1986 : o Spania ,o Portugalia

1995 : o Finlanda ,o Suedia ,o Austria.

Prima extindere a Uniunii Europene în est a fost plănuită pentru 1 mai 2004. Negocierile de aderare au fost închise definitiv pentru toate statele. Au aderat:

Polonia , Slovenia , Ungaria , Malta , Cipru , Letonia , Estonia ,

11

Page 12: Proiect  Aquis Comunitar

Lituania , Republica Cehă , Slovacia .

La 1 ianuarie 2007 , au aderat alte două state la Uniunea Europeană:

 România, Bulgaria .

Bulgaria şi România au încheiat negocierile de aderare la UE şi au aderat împreună la Uniunea Europeană în ianuarie 2007. Într-o ceremonie desfăşurată la 25 aprilie în Luxemburg, România şi Bulgaria, împreună cu ţările membre ale UE, au semnat Tratatul de aderare la Uniunea Europeană, care a intrat în vigoare la 1 ianuarie 2007. Acesta prevăzuse însă clauze de salvgardare ce ar fi putut întârzia aderarea cu un an. Cele mai problematice capitole au fost Justiţia şi Afacerile Interne şi Politica în Domeniul Concurenţei.

Extinderi viitoare

Turcia este un candidat oficial la aderarea la Uniunea Europeană. Ambiţiile europene ale Turciei datează de la Acordurile de la Ankara din 1963. Turcia a început negocieri preliminare la 3 octombrie 2005. Totuşi, analiştii consideră ca această ţară nu va adera mai devreme de 2015, datorită numărului mare de reforme economice şi sociale care trebuie întreprinse. De la acordarea statutului de ţară candidată, Turcia a implementat reforme permanente în privinţa drepturilor omului, a abolit pedeapsa cu moartea, a oferit drepturi culturale minorităţii kurde, şi a avansat în rezolvarea diferendului cipriot. Totuşi, datorită diferenţelor religioase şi culturale în relaţie cu Europa, Turcia se loveşte de o opoziţie puternică din partea guvernelor conservatoare şi religioase ale statelor membre, în special Franţa, Germania, Austria, Grecia, Cipru şi Slovenia.

Croaţia este un alt stat candidat la aderare. Aderarea ar putea avea loc până în 2010, deşi procesul de aderare a fost încetinit printre altele de necooperarea Croaţiei cu Tribunalul Penal Internaţional pentru fosta Iugoslavie . La 9 noiembrie 2005, Comisia Europeană a recomandat acordarea statutului de candidat Macedoniei, devenind astfel cea de a treia republică ex-iugoslavă care câştigă acest statut.

12

Page 13: Proiect  Aquis Comunitar

4. Acquis-ul Comunitar

4.1. Ce este "Acquis-ul communautaire"?

Prin "Acquis communautaire" (termen utilizat atât în limba franceza cât si în limba engleza, în paralel cu traducerea „Community patrimony”, termenul acceptabil în limba româna fiind „Acquis comunitar”) se întelege ansamblul de drepturi si obligatii comune ce asigura coeziunea Statelor Membre ale Comunitatii Economice Europene, deci si functionarea Pietei Unice Europene. El se bazeaza în principal pe Tratatul de la Roma si pe documentele majore comune semnate ulterior (ca, de exemplu: Single European Act, Treaty on European Union etc.), precum si pe setul de legi derivate din aceste acorduri comune.

Acquis-ul comunitar reprezinta ansamblul reglementarilor legale precum si al politicilor si institutiilor care asigura implementarea si respectarea lor in Uniunea Europeana.

"Acquis-ul comunitar" se refera în principal la Piata Unica Europeana, la cele patru libertati inerente acesteia (libertatea de circulatie a produselor, persoanelor, capitalurilor si serviciilor), la politicile comunitare asigurând aceste libertati (agricultura, comert, concurenta, transporturi, etc.) precum si la masurile de sprijinire a regiunilor si a categoriilor de populatii defavorizate.

Prin acquis comunitar se au in vedere:

a) dispoziţiile Tratatului instituind Comunitatea europeană, semnat la 25 martie 1957 la Roma, şi ale Tratatului privind Uniunea Europeană, semnat la 7 februarie 1992 la Maastricht, ambele republicate în Jurnalul Oficial al Comunitatilor europene nr. C 340 din 10 noiembrie 1997, precum şi ale oricăror alte tratate care le vor modifica şi completa pe acestea până la data la care tratatul pentru aderarea României la Uniunea Europeană va intra în vigoare;

b) regulamentele, directivele şi deciziile emise de instituţiile uniunii europene, ca acte cu putere obligatorie, precum şi celelalte acte adoptate de instituţiile uniunii Europene, cum ar fi: declaraţii, rezoluţii, strategii comune, acţiuni comune, poziţii comune, concluzii, decizii-cadru, rezoluţii şi altele de acest fel;

c) convenţiile multilaterale deschise numai statelor membre ale Uniunii Europene, precum şi cele deschise unui număr mai mare de state la care statele membre ale Uniunii Europene şi, după caz, Comisia Europeană sunt părţi, desemnate ca atare de către acestea din urmă ca făcând parte din acquis;

d) jurisprudenţa Curţii de justiţie a Comunităţilor Europene;

13

Page 14: Proiect  Aquis Comunitar

e) Acordul european instituind o asociere între România, pe de o parte, şi Comunităţile Europene şi statele membre ale acestora, pe de altă parte, semnat la 1 februarie 1993 la Bruxelles şi ratificat de România prin Legea nr. 20/1993.

Acquis-ul comunitar este structurat in 31 de capitole de negociere, dupa cum urmeaza:

Capitol 1: Libera circulaţie a mărfurilor

Capitol 2: Libera circulaţie a persoanelor

Capitol 3: Libera circulaţie a serviciilor

Capitol 4: Libera circulaţie a capitalului

Capitol 5: Dreptul societăţilor comerciale

Capitol 6: Politica în domeniul concurenţei

Capitol 7: Agricultură

Capitol 8: Pescuitul

Capitol 9: Politica în domeniul transporturilor

Capitol 10: Impozitare

Capitol 11: Uniune economică şi monetară

Capitol 12: Statistică

Capitol 13: Politici sociale şi ocuparea forţei de muncă

Capitol 14: Energie

Capitol 15: Politica industrială

Capitol 16: Întreprinderi mici şi mijlocii

Capitol 17: Ştiintă şi cercetare

Capitol 18: Educaţie, formare profesională şi tineret

Capitol 19: Telecomunicaţii şi tehnologia informaţiilor

Capitol 20: Cultură şi politica în domeniul audiovizualului

Capitol 21: Politica regională şi coordonarea instrumentelor structurale

Capitol 22: Protecţia mediului înconjurător

Capitol 23: Protecţia consumatorilor şi a sănătăţii

Capitol 24: Justiţie şi afaceri interne

Capitol 25: Uniune vamală

14

Page 15: Proiect  Aquis Comunitar

Capitol 26: Relaţii externe

Capitol 27: Politica externă şi de securitate comună

Capitol 28: Control financiar

Capitol 29: Dispoziţii financiare şi bugetare

Capitol 30: Instituţii

Capitol 31: Diverse

De la înfiintarea sa, Uniunea Europeana s-a straduit sa mentina coerenta si integritatea "Acquis-ului comunitar" dezvoltându-l treptat, pe masura evolutiei necesitatilor. De mentionat ca eventualele exceptii si derogari de la cadrul legal reprezentat de "Acquis-ul comunitar" sunt permise doar în situatii cu totul exceptionale si pentru cantitati/ durate limitate.

El este într-o permanentă evoluţie şi cuprinde totalitatea normelor juridice care reglementeaza activitatea institutiilor UE, actiunile si politicile comunitare, mai exact:

conţinutul, principiile şi obiectivele politice cuprinse in Tratatele originare ale Comunitatilor Europene si in cele ulterioare (Actul Unic European, Tratatul de la Maastricht si Tratatul de la Amsterdam);

legislatia adoptata de institutiile UE pentru punerea în practica a prevederilor Tratatelor (regulamente, directive, decizii, opinii si recomandari);

jurisprudenta Curtii de Justitie a Comunitatilor Europene;

declaratiile si rezolutiile adoptate in cadrul Uniunii Europene ;

actiuni comune, pozitii comune, conventii semnate, rezolutii, declaratii si alte acte adoptate in cadrul Politicii Externe si de Securitate Comuna (PESC) si al cooperarii din domeniul Justitiei si al Afacerilor Interne (JAI);

acordurile internationale la care CE este parte, precum si cele încheiate intre statele membre ale UE cu referire la activitatea acesteia.

Conform prevederilor tratatelor UE, nu este posibilă revenirea la etape deja parcurse, în sensul că se pot transfera noi competenţe la nivel european dar odată convenite anumite armonizări legislative, anumite domenii şi proceduri în care deciziile să fie luate la nivel european, nu este permisă revenirea asupra lor. Se asigură astfel stabilitatea şi ireversibilitatea procesului de integrare europeană.

Toate ţările care aderă la UE trebuie să aibă legislaţia conformă cu acquis-ul comunitar.

15

Page 16: Proiect  Aquis Comunitar

În scopul depasirii stadiului de „economie de piata nefunctionala” si al accelerarii procesului de pregatire a României pentru aderarea la Uniunea Europeana au fost necesare atât consolidarea capacitatii institutionale si administrative de management al procesului de adoptare a „Aquis-ului comunitar”, cât si adecvarea proceselor decizionale dar si a politicilor României la cerintele standardelor europene.

4.2. Acquis-ul comunitar - continutul juridic

Acquis-ul comunitar, referitor la drepturile şi obligaţiile care leagă statele membre ale Uniunii Europene, are o evoluţie constantă şi cuprinde:

- principiile şi obiectivele politice cuprinse în Tratate,

- legislaţia adoptată pentru aplicarea Tratatelor, precum şi jurisprudenţa Curţii de Justitţie a Comunităţii Europene,

- declaraţiile şi rezoluţiile adoptate în cadrul Uniunii Europene,

- actele privitoare la politica externă şi de securitate comună,

- actele adoptate în cadrul justiţiei şi al afacerilor interne,

- acordurile internaţionale încheiate de către comunităţile europene, precum şi cele încheiate de către statele membre între ele, în domeniul de activitate al uniunii.

Acquis-ul comunitar, deci dreptul comunitar propriu-zis, este alcătuit din toate actele adoptate în cadrul celui de-al doilea şi al treilea pilon al Uniunii Europene, precum şi din obiectivele comune fixate prin Tratate.

În perspectiva aderării de noi state membre, Comisia Europeană şi ţările candidate acţionează în vederea armonizării legislaţiilor din urmă cu acquis-ul comunitar. Consiliul european de la Essen –decembrie 1994-a invitat Comisia Europeană să prezinte o Carte Albă cu privire la pregătirea statelor asociate din Europa centrală şi de est pentru integrarea lor în Piaţa internă, ceea ce s-a întâmplat la Consiliul European de la Cannes, din iulie 1995.

Dreptul comunitar este constituit din cele trei Tratate care au pus bazele Comunităţii Europene, precum şi din Tratatele şi actele care le modifică, completează şi adaptă.

Articolul 249 din T.C.E distinge, pe de o parte, între regulament, directivă, decizie, care sunt acte obligatorii, pe de altă parte, recomandări şi avize ca acte facultative, fără forţă juridică obligatorie. Alegerea între diferitele tipuri de acte depinde de baza juridică pe care se fundamentează acţiunea CE. Tratatul prevede utilizarea unui anumit instrument, iar autorităţile comunitare sunt ţinute de această alegere. Alteori, Tratatul lasă legislativului libertatea de a alege în funcţie de caracterele fiecărui instrument.

16

Page 17: Proiect  Aquis Comunitar

Regulamentul are aplicabilitate generală. El este obligatoriu în toate elementele sale şi este direct aplicabil în toate statele membre.

Decizia este obligatorie în toate elementele sale pentru destinatarii pe care îi desemnează. Decizia este deci, prin natura sa, un act individual care produce efecte pentru unul sau mai mulţi destinatari, care pot fi state membre sau particulari. Decizia se deosebeşte de regulament prin absenţa aplicabilităţii generale.

Directiva comunitară apare ca un obiectiv normativ neidentificat, fiind mai degrabă un instrument juridic original.

Recomandarea nu are efect constrângător, cu excepţia recomandărilor C.E.C.O., care aveau acelaşi efect al directivelor. Obiectul recomandărilor este acela de a invita destinatarii să adopte o anumită conduită.

Avizul este un act comunitar utilizat pentru a exprima un punct de vedere . Avizul în accepţiunea instituţiilor UE poate fi obligatoriu sau facultativ.

4.3 Transpunerea ACQUIS-ULUI COMUNITAR în România

Transpunerea acquis-ului comunitar în ţara noastră a presupus nu numai armonizarea legislativă, ci mai ales un nivel adecvat al capacităţii administrative de punere în aplicare a acestei legislaţii. Stabilirea parcursului şi a unei date precise de aderare au depins în mod decisiv de progresele pe care România le-a înregistrat în procesul intern de pregătire a aderării.

Prin creearea Ministerului Integrării Europene, în ianuarie 2001, ca instituţie coordonatoare a pregătirii aderării Romîniei la UE, Guvernul României a consolidat baza instituţională necesară pentru conducerea, accelerarea şi desfăşurarea eficientă a procesului de aderare.

Negocierile de aderare aferente Capitolului 4 „Libera circulaţie a capitalurilor” au fost deschise în cadrul Conferinţei de aderare din luna iunie 2001. la data de 21 noiembrie 2001, România a elaborat Documentul de poziţie complementar I. Prin documentul de poziţie complementar II1, România şi-a reînnoit angajamentele asumate şi a asigurat că legislaţia naţională va fi armonizată cu acquis-ul comunitar, rezervându-şi dreptul ca pe parcurs să actualizeze conţinutul acestuia în funcţie de progresele legislative şi instituţionale realizate.

1. Liberalizarea mişcărilor de capital

1.1. Armonizarea legislaţiei

În domeniul liberalizării mişcărilor de capital, prevederile regulamentului nr.3/1997 privind efectuarea operaţiunilor valutare, cu modificările ulterioare au fost armonizate cu cele ale Directivei 88/361/CEE. În mod concret, au fost liberalizate următoarele operaţiuni:

1 Documentul de poziţie complementar II a fost transmis la UE în data de 11 aprilie 2002.

17

Page 18: Proiect  Aquis Comunitar

- admiterea valorilor mobiliare şi a unităţilor organismelor de plasament colectiv româneşti pe o piaţă de capital străină;

- creditele comerciale pe termen mediu şi lung acordate de rezidenţi nerezidenţilor;

- garanţiile acordate de nerezidenţi rezidenţilor;- transferurile aferente contractelor de asigurare;- transferurile de capital cu caracter personal reprezentând cadouri,

donaţii, dote, moşteniri şi legate, transferuri de active ale emigranţilor; etc.Cadrul de reglementare necesar realizării liberalizării graduale a celorlalte

operaţiuni de capital autorizabile a fost creat, liberalizarea totală a opertaţiunilor de capital urmând a fi realizată cel târziu până la data aderării.

1.2. Capacitatea administrativă În acest domeniu, instituţia responsabilă este Banca Naţională a României care, în

vederea îmbunătăţirii cadrului legal în domeniul liberalizării mişcărilor de capital a beneficiat de asistenţă tehnică şi a colaborat cu o serie de bănci centrale ale statelor membre ale UE (Banca Franţei, Banca Olandei, Banca Italiei).

2. Sistemul de plăţi

2.1 Armonizarea legislaţiei

În ceea ce priveşte sistemul de plăţi, în luna ianuarie a anului 2002, BNR a emis Regulamentul nr. 1 privind sistemul de transfer de fonduri de mare valoare, prin care se stabilesc principiile şi modul de desfăşurare a procesării şi decontării pe bază brută în decursul unei zile bancare a plăţilor de mare valoare între participanţi.

În acest scop s-a constituit Societatea Naţională de Transfer şi Decontare a Fonduriloe-Transfond S.A., în calitate de agent al BNR şi constituie o fază premergătoare introducerii sistemului electronic de plăţi.

Noul sistem naţional de plăţi a fost aliniat în totalitate la exigenţele existente în domeniu în UE. Decontarea finală a operaţiunilor este realizată în continuare de către Banca Centrală.

2.2 Capacitatea administrativăAutoritatea naţională responsabilă cu acest domeniu este BNR.

3. Stimularea investiţiilor străine

3.1 Armonizarea legislativă

În vederea stimulării investiţiilor străine directe, a fost adoptată Legea nr.332 din 29 iunie 2001 privind promovarea investiţiilor directe cu impact semnificativ în economie.

Acest act normativ vizează investiţiile directe de peste 1 milion USD, care pot fi efectuate în toate domeniile de activitate, cu excepţia sectoarelor financiar, bancar, de

18

Page 19: Proiect  Aquis Comunitar

asigurări-reasigurări, precum şi a celor reglementate de unle legi speciale. Prin această lege s-a instituit un cadru juridic stabil, echilibrat, nediscriminatoriu şi eficient.

De asemenea, prin legea nr 390 din 13 iunie 2002 a fost înfiinţată Agenţia Română pentru Investiţii Străine, ca unica instituţie de informare şi promovare a investiţiilor străinedirecte în România.

3.2 Capacitatea administrativă

Autorităţii Române pentru Investiţii Străine îi revine sarcina de a răspunde de aplicarea politicii Guvernului pentru promovarea şi atragerea investiţiilor străine directe. Astfel, ea coordonează elaborarea, acestor startegii şi programe, colaborând cu ministerele şi autorităţile publice locale. Ea veghează la respectarea regulilor privind investiţiile străine şi acordă, la cerere, asistenţă de specialitate investitorilor străini.

4.Prevenirea şi combaterea spălării banilor

4.1 Armonizarea legislaţiei

Pentru asigurarea unei transpuneri depline în legislaţia internă a acquis-ului comunitar în domeniul prevenirii şi combaterii spălării banilor, Oficiul Naţional de Prevenire şi Combatere a Spălării Banilor a elaborat un proiect de amendare a Legii nr.21/1992, în prezent abrogată, privind prevenirea şi combaterea spălării banilor. Modificările aduse Legii 21/1992 au avut în vedere:

- eliminarea listei infracţiunilor generatoare de bani murdari şi introducerea conceptului de infracţiuni grave, ca bază a infracţiunii de spălare a banilor;

- aplicarea obligaţiilor de identificare din momentul intrării în relaţii de afaceri cu un client, conform art.3 al directivei, recomandării nr.10 AGAFI;

- menţionarea expresă a neopozabilităţii secretului profesional şi bancar faţă de ONPCSB.

4.2 Capacitatea administrativă

Instituţia responsabilă cu gestionarea acestui domeniu este Oficiul naţional de Prevenire şi Combaterii a Spălării Banilor care a fost infiinţat prin legea nr.21 din 18 ianuarie 1999 şi ale cărui atribuţii au fost detaliate în Regulamentul din 16 mai 2002 de organizare şi funcţionare publicat în M.Of. nr.382/05.06.2002 . Oficiul are ca obiect de activitate prevenirea şi combaterea spălării banilor şi primeşte, analizează, prelucrează informaţii şi sesizează autărităţile abilitate prin lege.

5.Circulaţia terenurilor

5.1 Armonizarea legislaţiei

Întărirea cadrului legislativ în domeniul cadastrului, geodeziei şi cartografiei a fost continuată, prin adoptarea mai multor acte legislative. Printre acestea amintim HG nr.1172/21.11.2001 pentru aprobarea regulamentului privind procedura de constituire,

19

Page 20: Proiect  Aquis Comunitar

atribuţiile şi funcţionarea comisiilor pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, a modului de atribuire a titlurilor de proprietate, precum şi punerea în posesie a proprietarilor.

Totodată, au fost luate măsuri de accelerare a implementării proiectului cadastrului general şi publicităţii imobiliare.

S-au demarat, de asemenea, lucrări de introducere a cadastrului general în unele teritorii ale ţării.

5.2 Capacitatea administrativă

Începând cu a 2-a jumătate a anului 2001, Oficiul Naţional de Cadastrului, Geodeziei şi Cartografiei a preluat organizarea şi coordonarea executării măsurătorilor pentru punerea în posesie a titularilor prevăzuţi de Legea nr. 18/1991, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, şi de Legea nr.1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole şi celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii nr.18/1991şi ale Legii nr. 169/1997.

4.4 România în procesul de adoptare a ACQUIS-ULUI în domeniul liberei circulaţii a persoanelor

1. Politica în domeniul vizelor

a) Armonizarea legislativa

România a facut progrese semnificative în alinierea la politica de vize a UE. Conditiile si criteriile de obtinere a vizei au fost specificate în Normele metodologice de implementare a Legii privind regimul strainilor în România nr. 123/2001 (Hotarârea Guvernului nr. 476/2001) si în instructiunile comune ale Ministerului Afacerilor Externe, Ministerului de Interne si Ministerului Muncii publicate în data de 29 mai 2001. Conditii deosebit de stricte sunt aplicate cetatenilor a 86 de tari cu înalte tendinte de migrare.

În domeniul armonizarii „listei pozitive” a Uniunii Europene cu cea a României (anexa I a Regulamentului Consiliului nr. 539/2001, amendat prin Regulamentul Consiliului nr. 2414/2001), au fost transmise proiectele de acorduri bilaterale privind regimul calatoriilor autoritatilor statelor din Andora, Argentina, Australia, Bolivia, Brazilia, Brunei, Chile, Ecuador, Estonia, Guatemala, Honduras, Israel, Letonia, Lituania, Malta, Mexic, Monaco, Noua Zeelanda, Nicaragua, Paraguay, Salvador, Uruguay, Vatican si Venezuela. Statele enumerate sunt cuprinse în „lista pozitiva” a Uniunii Europene, dar nu si în cea a României. Aceasta înseamna ca România va trebui sa încheie cât mai repede acorduri cu aceste tari si sa înlesneasca circulatia cetatenilor acestor tari pe teritoriul României.

În ceea ce priveste „lista negativa”, diferenta între anexa II a Regulamentului Consiliului nr. 539/2001 si lista similara a României priveste Federatia Rusa, Ucraina,

20

Page 21: Proiect  Aquis Comunitar

Macedonia, Iugoslavia, Turcia si Republica Moldova. Acorduri bilaterale au fost negociate cu autoritatile Federatiei Ruse si Ucrainei si urmeaza a fi semnate.

Recomandarile pe termen scurt si mediu în alinierea la politica de vize a UE catre România au fost ca aceasta trebuie sa continue actiunile, în special în vederea introducerii obligativitatii vizei pentru tarile cu un înalt potential de migratie.

Desi, de facto , Instructiunile Consulare române concordau cu Instructiunile Consulare Comune, implementarea de jure a acestora a avut loc în momentul aderarii.

b) Capacitatea administrativa

Capacitatea administrativa de implementare a politicii în domeniul vizelor în România este asigurata de Ministerul de Interne si de Ministerul Afacerilor Externe. Toate cererile de viza sunt trimise de misiunile diplomatice Centrului National pentru Vize, care iau decizia finala asupra eliberarii vizei. Cererile cetatenilor tarilor cu tendinte de migrare sunt trimise, pentru o verificare suplimentara si Directiei pentru Straini si Probleme de Migratie din Ministerul de Interne.

2. Controlul frontierelor si migratia

a) Armonizare legislativa si capacitate administrativa

În iunie 2001 au fost adoptate doua ordonante de urgenta, una privind frontiera de stat a României (Ordonanta de Urgenta nr. 105/2001) si alta privind organizarea si functionarea Politiei de Frontiera (Ordonanta de Urgenta nr. 104/2001).

Acestea aliniaza legislatia româneasca din domeniu cu cea similara a statelor membre UE. Ordonanta privind Politia de Frontiera stabileste o noua structura organizatorica si un nou cadru pentru cooperarea între Politia de Frontiera si alte agentii. Tot în anul 2001 au fost schimbate pasapoartele existente cu un nou tip de pasaport care contine caracteristici de securitate suplimentare.

Este nevoie de o îmbunatatire a cooperarii între agentii în ceea ce priveste gestionarea frontierei, iar eforturile de combatere a coruptiei trebuie sa fie intensificate.

În privinta migratiei, România a încheiat acorduri de readmisie cu toate statele membre cu exceptia Angliei si Portugaliei. Aceste acorduri sunt toate în vigoare, cu exceptia acordurilor cu Finlanda si Irlanda care au fost semnate dar nu si ratificate. În plus, 6 acorduri de readmisie cu tari candidate sunt în vigoare (Polonia, Slovacia, Republica Ceha, Slovenia, Ungaria si Bulgaria). Exista si acorduri cu Elvetia, India, Croatia si Moldova. De asemenea, România a renegociat acordurile de readmisie cu Suedia, Slovenia si Ungaria pentru a le alinia cu recomandarile si standardele UE relevante. Totusi, posturile de la frontiera nu sunt înca conectate on-line cu baza de date centrala privind imigratia, ceea ce face greu de tinut o evidenta a fenomenului migratiei.

3. Problemele legate de azil

a) Armonizare legislativa si capacitate administrativa

21

Page 22: Proiect  Aquis Comunitar

Prin Legea nr. 323/2001 privind regimul refugiatilor în România a fost eliminat al doilea apel în cazul procedurilor accelerate si a procedurilor la frontiera pentru conformitate cu prevederile constitutionale. Aceste modificari vizeaza numai conformitatea cu cadrul legislativ intern, mentinând conformitatea cu acquis-ul comunitar în materie.

Prin ordin comun al Ministerului de Interne si Ministerului Afacerilor Externe a fost adoptata procedura privind reunificarea familiei (Ordinul 213/A/2918/2002). Noua legislatie si noile proceduri în vigoare sunt în deplina concordanta cu acquis-ul Uniunii Europene în materie de azil, cu exceptia Conventiei de la Dublin si a rezolutiilor de implementare a acesteia.

De asemenea, dupa intrarea în vigoare a Hotarârii Guvernului nr.1191/2002 au fost derulate activitati în vederea integrarii socioprofesionale a refugiatilor, prin compartimentul special înfiintat în acest scop, Oficiul National pentru Refugiati (ONR).

4. Recunoasterea reciproca a calificarilor profesionale

a) Armonizare legislativa si capacitate administrativaCentrul National de Recunoastere si Echivalare a Diplomelor (CNRED) a elaborat

si publicat în luna martie 2002, brosura “Directivele sectoriale si directivele sistemului general ale Uniunii Europene privind recunoasterea calificarilor profesionale’’, ce include si lista profesiilor reglementate în România, precum si institutiile care au responsabilitati în recunoasterea calificarilor profesionale. Asa cum am amintit deja, domeniul acesta, care trateaza la nivel general si la nivel sectorial recunoasterea diverselor calificari profesionale precum cele de medic, farmacist, avocat, arhitect, asistent medical etc. face obiectul capitolului privind libera circulatie a serviciilor .

5. Circulatia fortei de muncaa) Armonizare legislativa si capacitate administrativa

În acest domeniu România a înregistrat unele progrese în domeniul permiselor de munca pentru cetatenii straini, dar este necesara continuarea alinierii legislatiei în domeniul lucratorilor migranti si a familiilor lor.

România a încheiat o serie de acorduri cu tarile UE privind circulatia fortei de munca si a initiat negocieri cu alte tari în vederea încheierii unor noi acorduri bilaterale, pe lânga cele deja existente. Prin aceste instrumente juridice bilaterale se realizeaza accesul controlat si protejat al lucratorilor români pe piata europeana a fortei de munca.

În vederea alinierii sistemului informatic al Agentiei Nationale pentru Ocuparea Fortei de Munca (ANOFM) la standardele europene ale serviciilor publice de ocupare (EURES) din Uniunea Europeana, a fost semnat contractul pentru implementarea unui sistem informatic integrat, sistem ce va functiona din septembrie 2002. Cu acest sistem, ANOFM poate intra în contact direct (electronic) cu orice baze de date sau sistem informatic existent la nivel european, aceasta constituind pregatirea participarii ANOFM la reteaua EURES.

6. Coordonarea sistemelor de asistenta socialaa) Armonizare legislativa si capacitate administrativa

22

Page 23: Proiect  Aquis Comunitar

Dezvoltarea capacitatii administrative si institutionale în vederea aplicarii regulilor comunitare de coordonare a sistemelor de asistenta sociala constituie o prioritate pentru toate institutiile implicate: Ministerul Muncii si Solidaritatii Sociale, Casa Nationala de Pensii si Alte Drepturi de Asigurari Sociale, Casa Nationala de Asigurari de Sanatate, Agentia Nationala pentru Ocuparea Fortei de Munca. Au fost definite competentele pentru unele dintre institutiile implicate în sensul mentionarii atributiilor referitoare la aplicarea regulilor de coordonare a sistemelor de securitate sociala pe categorii de prestatii.

Au fost aduse modificari Legii nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii, iar în mai 2002 a fost adoptata Legea privind acordarea asistentei medicale în România cetatenilor straini în baza acordurilor, întelegerilor, conventiilor sau protocoalelor internationale de reciprocitate în domeniul sanatatii, la care România este parte. Aceasta ultima lege asigura cadrul legislativ pentru acordarea serviciilor medicale de catre institutiile sanitare publice si decontarea serviciilor acordate din Fondul Asigurarilor Sociale de Sanatate, la tarifele prevazute pentru cetatenii români asigurati. Modificarile au fost necesare pentru clarificare unor aspecte legate de procesul de pregatire pentru aderare la UE, care include pregatirea pentru aplicarea Regulamentului 1408/71 CEE referitor la aplicarea sistemelor de asistenta sociala a angajatilor, lucratorilor independenti si membrilor familiilor acestora care se deplaseaza în interiorul comunitatii si a Regulamentului 574/72 CEE care stabileste modalitatea de aplicare a Regulamentului 1408/71 CEE. În vederea coordonarii sistemelor de securitate sociala, România trebuie sa dezvolte structurile administrative si sa instruiasca personalul necesar.

7. Acte normative

În ultimii ani, în domeniul liberei circulatii a persoanelor, România a adoptat acte normative care transpun prevederi comunitare referitoare la regimul strainilor. Au fost aprobate normele metodologice de aplicare a Acordurilor încheiate între Guvernul României si guvernele altor state privind schimbul de lucratori sezonieri si stagiari si sederea temporara în scopul angajarii lucratorilor români pe teritoriul altor state. Acte normative adoptate de România privind libera circulatie a persoanelor:

Legea nr. 123/2001 privind regimul strainilor în România (M. Of. nr. 168/03.04.2001);

Ordonanta Guvernului nr. 35/2001 pentru ratificarea Acordului dintre Guvernul României si Guvernul Republicii Portugheze privind sederea temporara în scopul angajarii lucratorilor români pe teritoriul Republicii Portugheze, semnat la Lisabona la 19 iulie 2001 (M. Of. nr. 511/28.01.2001);

Ordonanta Guvernului nr. 36/2001 pentru ratificarea Acordului dintre Guvernul României si Guvernul Marelui Ducat de Luxemburg privind schimbul de stagiari, semnat la Luxemburg la 20 iulie 2001 (M. Of. nr. 511/28.08.2001);

Legea nr. 396/2002 pentru ratificarea Conventiei Europene asupra cetateniei, adoptata la Strasbourg la 6 noiembrie 1997 (M. Of. nr. 490/09.07.2002).

23

Page 24: Proiect  Aquis Comunitar

Concluzii

24

Page 25: Proiect  Aquis Comunitar

Dupa Consiliul European de la Luxemburg, din decembrie 1997, la care s-a luat decizia extinderii Uniunii catre sudul, centrul si estul Europei, procesul de armonizare legislativa, pâna atunci limitat la domeniile pietei interne, s-a extins asupra întregului acquis comunitar, în acelasi timp accelerându-se ritmul armonizarii. De asemenea, Consiliul European de la Luxemburg si-a adus o contributie majora la definirea unei maniere sistematice de aliniere a legislatiei tarilor candidate la legislatia Uniunii Europene, prin lansarea unui exercitiu de examinare analitica (screening) a preluarii si aplicarii acquis-ului comunitar.

Statele candidate trebuie sa integreze în dreptul lor intern, sa negocieze acolo unde nu pot accepta direct sau fara o perioada de gratie, sa transpuna si sa armonizeze legislatia nationala cu acquis-ul comunitar înainte de aderarea la Uniune.

Exceptiile si derogarile de la acquis se acorda doar în circumstante exceptionale si sunt limitate ca scop. Uniunea s-a angajat sa mentina acquis-ul comunitar în integralitatea sa si sa-l dezvolte. Nu exista optiunea revenirii asupra acestui angajament. În procesul de pregatire pentru aderarea noilor state membre, Comunitatea examineaza în prezent, împreuna cu statele candidate, în ce masura legislatiile lor sunt conforme cu acquis-ul comunitar.

Adoptarea acquisului comunitar presupune, atât armonizarea legislatiei, cât si constructia institutionala menita sa asigure implementarea acestuia.

Bibliografie

25

Page 26: Proiect  Aquis Comunitar

1. Avram, Ion, Uniunea Europeana si aderarea Romaniei , Editura Sylvi, Bucuresti 2001;

2. Dragos, Dacian Cosmin, Drept comunitar european, Editura Accent, Cluj-Napoca 2003;

3. Morariu, Cristina Daniela, Adaptarea legislatiei romanesti la acquis-ul comunitar. Aspecte speciale privind acquis-ul relatiilor externe, Editura Universul Juridic, Bucureşti 2009;

4. Revista CRJ, „Libera circulaţie a capitalului” Bucureşti, 2002, pag.21-22.

Surse Internet:

1. http://www.euroavocatura.ro/dictionar/590/Acordurile_europene;

2. http://www.mdlpl.ro/_documente/dialog_Ro_UE/acord_european.htm;

3. http://ro.euabc.com/word/382;

4. http://ro.wikipedia.org/wiki/Acquis_comunitar;

5. http://www.ndragulanescu.ro/publicatii/CP38.pdf.

6. http://www.euroavocatura.ro/dictionar/23/Acquis_comunitar;

7. http://www.dictionareconomic.ro/list/142/item/25651/Acordurile-europene.

26