MINISTERUL EDUCAŢIEI ŞI CERCETĂRIIUNIVERSITATEA din BACĂU

FACULTATEA DE INGINERIE

Specializarea Ingineria şi Protecţia Mediului în Industrie

Îndrumători: Student: Dascăl Mirela Conf. dr. ing. Nistor Grupa 322 b Ileana Denisa Prep. ing. Ghimiciu Gabriela

- 2009-

CUPRINS

Pag.1. Introducere ....................................................................................................................4 2. Principiile nutritive .......................................................................................................5 2.1. Proteinele ...........................................................................................5 2.2. Lipidele ..............................................................................................5 2.3. Glucidele ............................................................................................6 2.4. Vitaminele ..........................................................................................6 2.5. Substanţele minerale ..........................................................................7 2.6. Apa ....................................................................................................73. Clasificarea alimentelor pe grupe de produse ..............................................................84. Copilul de trei ani .........................................................................................................9 4.1. Dezvoltarea fizică ..............................................................................9 4.2. Caracter şi personalitate ....................................................................9 4.3. Viaţa cotidiană ...................................................................................9 4.4. Limbajul ...........................................................................................10 4.5. Viaţa intelectuală .............................................................................10 4.6. Jocuri şi jucării .................................................................................10 4.7. Dezvoltarea socială ..........................................................................105. Copilul de trei ani şi jumătate .....................................................................................10 5.1. Dezvoltarea fizică ............................................................................10 5.2. Caracter şi personalitate ...................................................................10 5.3. Viaţa cotidiană .................................................................................10 5.4. Limbajul ...........................................................................................11 5.5. Viaţa intelectuală ..............................................................................11 5.6. Jocuri şi jucării ..................................................................................11 5.7. Dezvoltarea socială ...........................................................................116. Copilul de patru ani .....................................................................................................127. Copilul de patru ani şi jumătate ...................................................................................12 7.1. Dezvoltarea fizică .............................................................................12 7.2. Caracter şi personalitate ....................................................................13 7.3. Viaţa cotidiană ..................................................................................13 7.4. Limbajul ............................................................................................13 7.5. Viaţa intelectuală ..............................................................................14 7.6. Jocuri şi jucării ..................................................................................14 7.7. Dezvoltarea socială ...........................................................................148. Copilul de cinci ani ......................................................................................................14 8.1. Dezvoltarea fizică .............................................................................14 8.2. Caracter şi personalitate ....................................................................15 8.3. Viaţa cotidiană ..................................................................................15 8.4. Limbajul ............................................................................................15 8.5. Viaţa intelectuală ..............................................................................15 8.6. Jocuri şi jucării ..................................................................................16 8.7. Dezvoltarea socială ...........................................................................169. Alimentaţia copilului preşcolar (în vârstă de trei-şase ani) .........................................17 9.1. Noţiuni generale .................................................................................17

2

9.2. Alimente permise copilului cu vârsta cuprinsă între trei şi şase ani...21 9.3. Alimente interzise copilului cu vârsta cuprinsă între trei şi şase ani şi greşeli în ceea ce priveşte modul cum este servită masa ..................................................2210. Dificultăţile alimentare ...............................................................................................24 10.1. Motivele pentru care copilul este „dificil" la masă ..........................24 10.2. Măsuri de înlăturare a dificultăţilor alimentare ...............................25 10.3. La grădiniţă nu mănâncă nimic ........................................................26 10.4. Obezitatea ........................................................................................2611. Reguli generale de alcătuire corectă a meniurilor şi de preparare culinară ................2712. Regimul alimentar al copilului cu vârsta cuprinsă între trei şi şase ani ......................30 12.1. Luni ..................................................................................................30 12.2. Marţi ................................................................................................31 12.3. Miercuri ...........................................................................................32 12.4. Joi .....................................................................................................33 12.5. Vineri ...............................................................................................35 12.6. Sâmbătă ...........................................................................................36 12.7. Duminică .........................................................................................3713. Concluzii .....................................................................................................................3814. Bibliografie .................................................................................................................39

3

1. INTRODUCERE

Se vorbeşte astăzi din ce în ce mai mult despre o alimentaţie corectă, despre modul în care alimentaţia contribuie la asigurarea unei noi calităţi a vieţii, dar şi despre consecinţele imediate şi/sau la distanţă -cu tracţiune negativă- pe care le poate avea alimentaţia, dacă este incorectă. ,,Scopul” alimentaţiei este de a furniza organismului substanţele necesare funcţionării normale şi asigurării temperaturii corpului, de a le înlocui pe cele care au fost ,,consumate”, de a permite creşterea (dacă este vorba de copii). Cu toate că este cunoscut faptul că în menţinerea şi perfecţionarea stării de sănătate a omului de toate vârstele alimentaţia are ,,un cuvânt greu de spus”, este necesar să subliniem rolul ei în prezentarea şi perfecţionarea sănătăţii copilului, inclusiv în creşterea şi dezvoltarea lui. Pentru că, dintre toate particularităţile copilăriei, poate cea mai izbitoare (şi în aceeaşi măsură de importantă) este reprezentată de creştere şi dezvoltare, în sensul că tot ceea ce se petrece în copilărie -,,evenimentele” normale sau patologice- se desfăşoară în condiţiile celei mai vijelioase creşteri, adică într-o perioadă a vieţii când principala ,,preocupare” a fiinţei umane este să crească şi să se dezvolte atât fizic, cât şi psihointelectual şi social. Creşterea accelerată optimă din copilărie (cu ,,vârfuri” la vârsta de sugar şi în adolescenţă) este însă condiţionată şi de felul de alimentaţie, cu toate aspectele sale cantitative şi calitative. Cercetările ştiinţifice din domeniul alimentaţiei şi al dieteticii infantile au făcut posibilă atât cunoaşterea nevoilor nutritive ale copiilor pe grupe de vârste, cât şi a compoziţiei alimentelor, a substanţelor prin care ele iau parte la nutriţie, a cantităţii necesare din fiecare pentru o bună desfăşurare a acestui proces. Dacă pentru toate grupele de vârstă alimentaţia este un factor deosebit de important, atât profilactic, pentru menţinerea stării de sănătate, cât şi terapeutic, pentru îngrijirea în diverse boli, pentru copii ea este factorul esenţial. Este necesar, deci, să ştim cum să ne alimentăm corect copilul.

4

2. PRINCIPIILE NUTRITIVE

Alimentele îşi îndeplinesc rolul lor în organism prin două acţiuni: a) puterea calorigenă, dată de calitatea alimentelor de a produce energie chimică, mecanică şi calorică prin ,,arderea” lor în organism; b) acţiunea specifică a fiecărei substanţe, pentru una sau mai multe funcţii ale organismului, ceea ce face ca substanţele alimentare să nu se poată înlocui una pe alta, decât într-o mică măsură. Substanţele chimice specifice prin care alimentele îşi îndeplinesc aceste funcţii sunt principiile nutritive: proteinele, glucidele, lipidele, vitaminele, sărurile minerale şi apa. Numai primele trei au putere calorigenă. Vitaminele şi sărurile nu sunt calorigene (nu produc energie), dar îndeplinesc în organism funcţia de biocatalizatori, contribuind sau luând parte la producerea reacţiilor chimice necesare metabolismului. Apa este mediul de dispersie în care se realizează toate aceste reacţii.

2.1. Proteinele

Proteinele sunt substanţe organice complexe, formate dintr-un număr variabil de aminoacizi. Valoarea nutritivă a proteinelor este dată de numărul, cantitatea şi calitatea aminoacizilor esenţiali pe care-i conţin. Produsele alimentare bogate în proteine sunt, în special, cele provenite din regnul animal: laptele, ouăle, carnea, peştele. Aceste proteine sunt totodată de calitate superioară, conţinând toţi aminoacizii necesari organismului. Alimentele provenind din regnul vegetal, care conţin proteine, sunt: leguminoasele uscate (mazăre, fasole), soia, produsele din făină de grâu şi porumb, unele fructe. Proteinele pe care le conţin sunt incomplete (nu conţin toţi aminoacizii necesari organismului). De reţinut că organismul nu face rezerve de aminoacizi, deci el trebuie să intre zilnic în raţia alimentară. Minimul necesar de proteine zilnic este de 2-3 g/kilocorp la copil în perioada de creştere şi de 1g/kilocorp la adult. Rolul proteinelor este de a furniza organismului materialul necesar refacerii şi creşterii (rol plastic). Prin ardere în organism, proteinele eliberează 4 calorii pe gram de substanţă. Din valoarea calorică a raţiei alimentare, 15-18% trebuie să fie dată de proteine, iar jumătate din acest procent să fie reprezentat de proteine de origine animală.

2.2. Lipidele

Lipidele sau grăsimile sunt introduse în alimentaţia omului prin alimente atât de provenienţă animală (untul, untura, seul) cât şi de provenienţă vegetală (uleiurile). Rolul esenţial al lipidelor este acela de sursă de energie, ele având un aport mare de calorii într-un volum mic: 1 g de lipide eliberează, prin ardere, 9 calorii. Ele vehiculează şi vitaminele liposolubile A, D, E, K si F. Unele grăsimi aduc acizi graşi nesaturaţi (linoleic, linolenic, arahidonic), absolut necesari pentru creşterea şi funcţionarea normală a organismului.

5

Organismul poate stoca mari cantităţi de lipide în ţesutul adipos, provenit din excesul de consum de glucide şi din grăsimi alimentare. Acestea constituie un adevărat ,,aliment de rezervă” ţesutul adipos fiind primul pe care organismul îl cedează în cazul lipsei de alimente. Produsele alimentare cu conţinut bogat sau exclusiv în grăsimi sunt: carnea de porc, unele specii de peşti, untura, untul, seul, margarina, uleiurile de floarea soarelui, de porumb, de măsline, de soia etc. Digestia şi absorbţia grăsimilor depind de gradul lor de emulsionare, de natura lor chimică, cele vegetale fiind mai uşor digerate şi absorbite decât cele animale. Grăsimile de provenienţă animală conţin mai mult vitamine A, D, E iar grăsimile vegetale conţin mai ales acizi graşi nesaturaţi, indispensabili organismului. De aceea, raţia alimentară trebuie să conţină atât grăsimi de origine animală, cât şi de origine vegetală (cel puţin 25% grăsimi vegetale). În medie, 35-40% din valoarea raţiei calorice trebuie să fie acoperită de grăsimi. Pentru o mai bună utilizare a grăsimilor, în organism trebuie să existe un echilibru între grăsimi şi glucide (grăsimile ard la focul glucidelor), proporţia optimă fiind o parte grăsimi pentru două părţi glucide. 2.3. Glucidele

Sursa de glucide în alimentaţie se află aproape exclusiv în alimentele de origine vegetală; acestea sunt reprezentate prin făinurile de cereale, amidonul din cartofi, zaharurile din fructe şi zarzavaturi, produse industriale zaharoase. Glucidele de origine animală sunt reprezentate prin lactoza din lapte şi glicogenul din ficat. Prezenţa glucidelor în alimentaţie este necesară pentru desfacerea normală a tuturor proceselor metabolice. Glucidele ajută la sinteza proteinelor şi la arderea completă a grăsimilor. Valoarea lor calorică este de 4 calorii pe gram de substanţă. Minimul necesar este considerat 8 grame pe kilocorp la copilul de vârstă şcolară iar raportul în raţia alimentară poate varia de la 35% la 65% din nevoile calorice.

2.4. Vitaminele

Vitaminele sunt factori biocatalizatori, care nu produc energie dar uşurează realizarea celor mai multe reacţii enzimatice şi de oxidoreducere, indispensabile pentru buna funcţionare a organismului. Acţiunile vitaminelor în organism sunt multiple şi polivalente, totuşi fiecare din ele au şi acţiuni specifice, legate de anumite funcţiuni, ceea ce determină, în caz de lipsă, apariţia unor tulburări caracteristice pentru fiecare din ele. De exemplu, în cazul lipsei sau insuficienţei vitaminei D apar semne de rahitism. În cazul lipsei sau insuficienţei de vitamina A apar semne de xeroftalmie (uscarea corneei) şi tulburări ale troficităţii pielii. Din punct de vedere al constituţiei chimice, vitaminele sunt foarte variate. Împărţirea lor în liposolubile şi hidrosolubile are avantajul de a indica sursele în care ele se găsesc. Adesea vitaminele sunt denumite cu funcţia principală pe care o realizează: vitamina D- antirahitică, vitamina A- antixeroftalmică, vitamina C- antiscorbutică. Cum însă acţiunile celor mai multe vitamine sunt multilaterale, denumirea după literele alfabetului a intrat în uz. Importanţa lor în organism este atât de mare încât din principii alimentare au devenit factori terapeutici (medicamente), fiind utilizate cu succes în diferite boli. Nevoile de vitamine sunt proporţional mai mari la copil, cu excepţia

6

vitaminei D. La copiii sănătoşi, în condiţii normale de mediu, alimentaţia echilibrată şi raţională poate să aducă toate vitaminele necesare bunei funcţionări a organismului. Abuzul medicamentos de vitamine (leac universal!), practicat de public cu sau fără avizul medicului este inutil, iar în ultimul timp s-a demonstrat că este chiar periculos (apariţia unor stări toxice după administrarea unor doze mari de vitamina D, vitamina A şi polivitamine). Vitaminele constituie un principiu nutritiv, ele trebuind să fie aduse în organism prin alimentele care le conţin. Asocierea dintre ele şi celelalte principii nutritive (săruri minerale, proteine, glucide, lipide şi apă) în compoziţia alimentelor le face mai bine asimilabile şi utilizabile în organism. 2.5. Substanţele minerale

Organismul uman conţine aproape toate elementele chimice din natură. În cursul proceselor metabolice ele sunt degradate, apoi eliminate ca deşeuri metabolice prin urină, pe cale digestivă sau cutanată. Pentru a le înlocui, ele trebuie aduse prin alimente. Principalele minerale necesare bunei funcţionări a organismului sunt: sodiul, potasiul, clorul, calciul, fosforul, magneziul, fierul, iodul, fluorul, cuprul, sulful, cobaltul, litiul. Unele sunt necesare în cantităţi foarte mici, ,,urme”, cum sunt: iodul, fluorul, magneziul; altele în cantităţi măsurabile în grame: clorul, sodiul, calciul, fosforul. Substanţele minerale se găsesc atât în alimentele de origine vegetală: sodiul, clorul, potasiul, fierul, cât şi în cele de origine animală: calciul şi fosforul în lapte şi derivatele de lapte, fierul în ficat şi carne, fluorul în peşte. Apa este sursa cea mai importanta de iod, fluor, litiu, cobalt. În organism substanţele minerale se află, în proporţii bine definite, în anumite ţesuturi şi umori (lichid intercelular, limfă şi sânge). Menţinerea acestor proporţii este una din cele mai importante premise ale bunei funcţionări a organismului. Unele substanţe minerale iau parte şi la structura organismului, astfel calciul şi fosforul iau parte la formarea ţesutului osos, fierul intră în constituţia globulelor roşii. La copii, nevoile de substanţe minerale sunt proporţional mai mari faţă de adulţi, dată fiind folosirea lor în procesul de creştere: pentru fiecare gram de substanţă proteică sintetizată este necesară şi o cantitate de substanţe minerale. În condiţii de sănătate şi alimentaţie corectă, nevoile în substanţe minerale, chiar la copii, sunt acoperite de cele aduse prin alimente. Nu este necesar să se aleagă alimente bogate în anumite minerale, ci să se realizeze, în raţia alimentară, un echilibru stabil între toate principiile nutritive. Absorbţia şi folosirea substanţelor minerale de către organism depind mai ales de proporţia dintre substanţele minerale, de proporţia lor faţă de vitamine şi celelalte principii nutritive (proteine, grăsimi, glucide).

2.6. Apa

Apa constituie unul din elementele indispensabile vieţii. În organism, ea se găseşte sub formă de soluţii hidroelectrolitice complexe, fiind principalul suport al tuturor schimburilor celulare. Nevoile în apă variază foarte mult în raport cu vârsta. Pe kilogram de greutate corporală, în 24 de ore, sugarul are nevoie de 150-200 ml apă; copilul de la 1 la 3 ani, de 100-120 ml; de la 3 la 6 ani; de 90-100 ml; de la 6 la 12 ani, de 70-80 ml; de la 12 la 15 ani, de 50-60 ml. Adultul are nevoie de 35-40 ml.

7

Starea de boală, în special febra, creşte metabolismul, apa se pierde în exces prin respiraţie accelerată şi transpiraţie, deci cresc şi nevoile de apă. Metabolismul apei este deosebit de labil la copil, în special în sensul pierderilor de apă (apar uşor stări de deshidratare). Sursele de apă sunt apa de băut şi apa din alimente. Pentru apa de băut, o atenţie deosebită trebuie acordată condiţiilor igienice ale surselor de apă, mai ales ale fântânilor din mediul rural. Există posibilitatea transmiterii prin apă a unor microbi patogeni (microbii febrei tifoide, ai salmonelozelor, virusul hepatitei epidemice, virusurile altor boli) ca şi a intoxicatiei chimice cu nitriţi (produşi de descompunere a substanţelor organice aflate în apă). Această intoxicaţie apare de obicei la sugari şi se manifestă prin cianoză (învineţirea întregului corp) şi stare generală alterată. Prima măsură este de a înceta folosirea apei contaminate şi de a prezenta urgent copilul la medic.

3. CLASIFICAREA ALIMENTELOR PE GRUPE DE PRODUSE

Conţinutul în principii nutritive este variat la diversele sorturi de alimente. Totuşi, există posibilitatea de a clasifica alimentele pe grupe de produse cu conţinut şi proprietăţi nutritive asemănătoare. Aceste grupe sunt:

grupa I : lapte şi brânzeturi; grupa II : carne şi peşte; grupa III : ouă; grupa IV : legume şi fructe; grupa V : derivate de cereale, legume uscate şi fructe oleaginoase; grupa VI : produse zaharoase; grupa VII : grăsimi; grupa VIII: băuturi.

În primele trei grupe intră alimentele provenind din regnul animal, următoarele două aparţin regnului vegetal, iar ultimele trei sunt produse industriale. Pentru întocmirea corectă a raţiei alimentare este suficient să urmărim asocierea în meniul zilnic a unor alimente aparţinând cât mai multor grupe. De exemplu, la un meniu în care intră carne (grupa II), trebuie să asociem o garnitură de legume (grupa IV), derivatele de cereale (pâine- grupa V), grăsimi (grupa VII). Pentru mărirea valorii valorice se pot adăuga produse zaharoase (dulciuri sau fructe- grupa VI). Acesta reprezintă un meniu complet. Un alt exemplu: pentru micul dejun: dacă servim ceai cu zahăr şi pâine cu gem, este un meniu incomplet, toate alimentele aparţinând unei singure grupe; dacă în loc de ceai se dă lapte, iar la pâine se asociază pe lânga gem şi unt, se întocmeşte un meniu complet, alimentele provenind din trei grupe. Alimentele din aceeaşi grupă au conţinut asemănător şi calităţi nutritive comune. Fără efortul de a calcula zilnic raţia alimentară (ceea ce într-o alimentaţie normală este inutil), ci doar prin urmărirea proporţiilor de produse alimentare aparţinând fiecărei grupese poate realiza un regim alimentar corect, adecvat sănătaţii.

8

4. COPILUL DE TREI ANI

Copilul de trei ani este o fiinţă mică, în general delicioasă, care seamănă din ce în ce mai puţin cu bebeluşul furios şi sistematic încăpăţânat care era acum un an. Mai puţin tiranic, el începe să înveţe ce este răbdarea, dar suportă încă greu frustrările.

4.1.Dezvoltarea fizică Copilul măsoară, în medie, între 90 şi 96 cm şi cântăreşte între 13 şi 16 kg. El a dobândit simţul echilibrului: de acum înainte este capabil să stea într-un picior, să lovească o minge, să meargă drept de-a lungul unei linii sau să meargă cu spatele. Îi place să sară în ritmul muzicii şi se lasă să alunece pe tobogan. De asemenea, se serveşte mai bine de mâini, ca să decupeze şi să mânuiască creionul şi pensula. 4.2. Caracter şi personalitate Copilul doreşte să facă plăcere părinţilor săi şi să fie de folos, dar îşi arată mai puţin spontan afecţiunea. Descoperind umorul şi puterea cuvintelor, îi place să spună ghicitori şi să râdă singur de jocurile sale. Deşi cunoaşte şi se interesează de diferenţele între băieţi şi fete, el se joacă bucuros cu copiii de ambele sexe; pune întrebări despre bebeluşi şi este adeseori gelos pe frăţiorul sau pe surioara sa. Fiind foarte concentrat asupra lui însuşi, îi este greu să-şi imagineze că nu toată lumea împărtăşeşte punctul său de vedere şi suferă dacă se simte neînţeles. Se instalează frica de întuneric, dar şi spaimele în faţa unor oameni, a persoanelor machiate (măşti, anumite personaje pe care le vede la televizor), ori a persoanelor care i-au fost prezentate ca periculoase. 4.3. Viaţa cotidiană Pofta de mâncare a copilului este mai degrabă bună şi se regularizează. Mesele preferate sunt deseori micul dejun şi gustarea -mese mai puţin organizate, mai rapide decât cele două mese principale şi bazate mai ales pe alimente dulci. Se întâmplă încă să se folosească de refuzul alimentar ca să atragă atenţia, dar cel mai des el mănâncă singur şi destul de curat, servindu-se de tacâmuri, de paharul de apă şi de bol. Ştia deja să se dezbrace singur dacă i se deschideau nasturii sau închizătorile dificile; acum începe să ştie să se îmbrace şi îşi poate pune unele haine fără ajutor. Majoritatea copiilor nu se mai trezesc noaptea şi continuă să-şi facă somnul de după-amiază. Majoritatea copiilor de trei ani sunt curaţi peste zi, dar puţini ramân curaţi peste noapte. Odată obiceiurile bine instalate, accidentele devin tot mai rare. Le place să facă baie, să se joace în apă şi nu doresc să iasă din apă. Îsi sug încă des degetul, suzeta sau biberonul şi nu îşi abandonează niciodată obiectul preferat (un animal din pluş, o bucată de panză etc). Cât despre sănătate, atunci

9

când îşi încep viaţa în colectivitate răcesc destul de des (cei care au fost la creşă sunt deja imunizaţi). În schimb, otitele se răresc. 4.4. Limbajul Majoritatea copiilor vorbesc bine, cursiv, utilizând un vocabular destul de bogat (de la 800 la 1000 de cuvinte). Pot răspunde unei cerinţe relativ complexe ca „Du-te şi caută paharul şi pune-l pe masă.", în faţa unor imagini simple, ştiu să spună ceea ce văd sau ceea ce se întâmplă. 4.5. Viaţa intelectuală La această vârstă, copilul vrea să privească imaginile şi textele cărţilor care i se citesc. Cărţile sale preferate sunt abecedarele şi cărţile cu poze. Îi plac istorioarele cu animale şi se identifică uşor cu un ursuleţ sau cu un iepuraş. Poate de asemenea să le asculte singur la un casetofon. Poate să-şi recunoască numele scris. Ştie uneori să numere pe dinafară până la cinci sau până la zece, darnu poate să numere mai mult de două sau trei obiecte. 4.6. Jocuri şi jucării Copilului de 3 ani îi place tot ce are roţi; de aceea el adoră tricicleta, maşinuţele, cărucioarele, trenurile. Construieşte drumurişi itinerarii cu obstacole, pe care le foloseşte pentru vehiculele sale. Îi plac de asemenea jocurile cu apă şi dă dovadă de multă imaginaţie în jocurile cu păpuşi sau în cele cu meserii. 4.7. Dezvoltarea socială Copilul de trei ani îşi plasează mama în centrul vieţii sale afective (chiar dacă tatăl este preferat pentru anumite activităţi precise) şi întreţine cu ea raporturi privilegiate: îi place să o ajute în sarcinile gospodăreşti, să o însoţească la piaţă şi să-şi petreacă timpul numai cu ea.În schimb, are dificultăţi cu fraţii şi surorile, a căror rivalitate o suportă greu. La grădiniţă, copilul îşi iubeşte educatoarea şi ar vrea mult să fie preferatul ei: îi place să vorbească cu ea şi s-o asculte. Cu prietenii, comportamentul copilului se ameliorează: devine capabil de mai multă cooperare şi atenţie, ştie să-şi aştepte rândul şi înţelege necesitatea partajului.

5. COPILUL DE TREI ANI ŞI JUMĂTATE

5.1. Dezvoltarea fizică La această vârstă, copilul are, în medie, o greutate cuprinsă între 14 şi l7 kg şi măsoară între 92,5 cm şi l m. Ştie deja să facă şi câţiva paşi în vârful picioarelor, să meargă pe o scândură şi să sară cu ambele picioare. Ştie de acum să reproducă un romb şi să decupeze ceva, dar suferă uneori de dificultăţi temporare de coordonare între ochi şi mână, care dau un aspect tremurat unor linii. Îi place să mâzgălească. 5.2. Caracter şi personalitate Perioada aceasta este una în care copilul învaţă să-şi controleze furia, frica şi impulsurile agresive. Încearcă să se stăpânească, atât sub aspect fizic, cât şi psihologic. Agresivitatea devine mai degrabă verbală decât fizică. Frica de anumite animale (sau, dimpotrivă, o pasiune exagerată pentru toate animalele) poate să apară la vârsta aceasta. Copilului îi este frică să rămână singur, iar absenţa părinţilor săi îl sperie.

10

Fiind capabil să-şi exprime sentimentele, copilul spune acum: „Te iubesc." 5.3. Viaţa cotidiană Copilaşul poate fi un ajutor real în casă: contribuie la pregătirea mesei, pune rufele în maşina de spălat, îşi scoate plapuma la aerisit etc. La masă, începe să se servească singur, aşa cum poate, cu ceea ce-i place. Refuzurile lui sunt mai puţin violente. Mănâncă mai uşor legumele sau fructele crude şi carnea tăiată în bucăţele. Ritualurile somnului se modifică uşor, dar ele mai sunt însă necesare. Copiii care se trezesc noaptea au tendinţa să vină să se strecoare în patul părinţilor. Alţii se scoală „cu noaptea în cap", dar trebuie învăţaţi să respecte somnul celorlaţi. Copilul se imbracă şi se dezbracă singur din ce în ce mai uşor. Nu-şi mai încurcă pantofii şi ştie să-i încalţe pe cei care nu au şireturi. Dacă este învăţat, îi place să se spele singur sub duş sau în baie, şi o face foarte bine. 5.4. Limbajul Dotat cu un vocabular de aproximativ o mie de cuvinte, co- pilul alcătuieşte acum fraze mai lungi şi foloseşte corect un anumit număr de adverbe, negaţiile şi verbele auxiliare. Se întâmplă uneori să se bâlbâie puţin, atunci când gândul lui o ia înaintea cuvintelor. De acum, pune multe întrebări, începând cu „de ce", „când", şi „cine". 5.5. Viaţa intelectuală Mult mai concentrat şi mai răbdător, copilul poate asculta acum poveşti mai lungi,de vreo douăzeci de minute. Încep să-l intereseze basmele bazate pe personaje sau pe animale, iar unii copii de această vârstă se interesează de muzică. Au discurile cu muzica lor preferată, cea pe care pot ţopăi sau dansa cu un bun simţ al măsurii. Cunosc pe dinafară mai multe cântece şi sunt capabili să le interpreteze. În scris, majoritatea mâzgălesc incă, dar o bună parte dintre copii ştiu de acum să tragă linii drepte şi să copieze câteva litere. La trei ani şi jumătate, copilul este capabil în general să numere până la zece şi să construiască tot felul de edificii din cuburile sale. În fine, el îşi cunoaşte numele de familie, pe cel al altor persoane de la grădiniţă şi prenumele părinţilor săi (se întâmplă să-i cheme pe numele lor). 5.6. Jocuri şi jucării În această perioadă, copilul are un prieten imaginar, pe care-l inventează pentru a-i ţine companie (mai ales dacă nu are un frate sau o soră cu care să se joace) şi pe seama căruia va pune nenumărate aventuri. Când se află împreună cu colegii lui, el se joacă de-a negustoria, de-a doctorul, de-a tata şi mama, de-a învăţătoarea, cu un anumit număr de accesorii simple, care îl ajută să simuleze situaţia. Pentru prima dată, copilul îl aşteaptă pe Moş Crăciun, se interesează de el şi aşteaptă cadourile lui. Este foarte fericit să participe la pregătirea unei prăjituri şi va învăţa multe. 5.7. Dezvoltarea socială Fiecare sărbătoare, excepţiile, schimbările, dacă sunt trăite în familie, într-o atmosferă de siguranţă şi încredere, îl încântă pe copil. Îi place să meargă în vacanţă, în vizită la o vecină sau la un alt copil, să meargă să ia masa la bunica etc. Îi place să i se spună un secret la ureche, iar cuvântul „surpriză" îl face să ţopăie de nerăbdare.

11

Copilul este capabil din ce în ce mai mult să împartă ceva şi să-şi aştepte rândul, gesturi necesare în joaca cu ceilalţi copii. Copiii se împart în două grupuri: cei pe care îi preferă şi cei care nu-i plac; pe primii îi numeşte prietenii săi. Educatoarea poate avea o anumită influenţă asupra comportamentului copilului, căci el ţine morţiş să-i placă şi, în această perioadă, este foarte sensibil la felicitări, ca şi la mustrări.

6. COPILUL DE PATRU ANI

După etapa echilibrată de la trei ani, copilul traversează din nou o perioadă dificilă, de ruptură, în cursul căreia va avea nevoie de fermitate şi totodată de siguranţă. Este timid sau, dimpotrivă, de nestăpânit afară şi inepuizabil în casă, neobosit, dar uneori foarte obositor.

7. COPILUL DE PATRU ANI ŞI JUMĂTATE

Copilul de patru ani şi jumătate progresează şi îşi dezvoltă caracteristicile de la vârsta de patru ani. Deoarece dezvoltarea copiilor la această vârstă este mai diferenţiată, este din ce în ce mai greu să localizăm în timp, cu exactitate, apariţia unui anume comportament sau a unei anume calităţi. Despre copilul de patru ani şi jumătate, în raport cu ceea ce era el cu şase luni mai devreme, se poate spune că:■  A crescut. Măsoară în medie între 100 şi l09 cm şi cântăreşte între 15,4 şi l9 kg. Fetele se situează uşor sub aceste cifre, iar băieţii deasupra.■  Merge bine. A pleca în plimbare pe câmp sau în pădure, cu familia, este pentru el o mare plăcere. Dacă reuşiţi să-i stârniţiinteresul, el poate să ţină pasul chiar mai mulţi kilometri. ■  Pofta lui de mâncare este mai bună şi mai uşor de satisfăcut.Deseori, noaptea, are însă vise urâte, pline de animale înspăi-mântătoare. Devine mai bun în jocurile cu mingea: de acumîncolo este capabil să arunce mingea în direcţia în care trebuieşi deseori chiar să o prindă.■  Copiii de vârsta lui îl interesează mai mult decât adulţii. Se constituie „bande" de copii, cu excluderile şi rivalităţile inerente.■  Desenele care înfăţişează fiinţe omeneşti devin mai precise (ca şi toate celelalte desene). Ele au de acum mâini, picioare, păr, ochi şi urechi. La cerere, copilul îşi desenează familia, dar nu aşa cum este ea în realitate, ci după importanţa membrilor. Animalul familiei - personaj important - nu este uitat nici el.■  Copilul numără acum până la nouăsprezece sau douăzeci şi nouă. Trecerea de la un grup de zece la altul se face încă greu, dar principiul a fost înţeles.■  A progresat şi limbajul său (în medie 1900 de cuvinte), dar ceea ce-l interesează mai mult în vocabular sunt cuvintele urâte, injuriile, cuvintele absurde şi cele pe care le inventează. 7.1. Dezvoltarea fizică

12

Copilul de patru ani cântăreşte, în general, între 14,5 şi l8 kg. El măsoară între 97,5 şi l04 cm. Cifrele acestea sunt medii, fetele situându-se uşor sub sau deasupra acestor valori, iar băieţii în general deasupra. Copilul de patru ani are mare nevoie să-şi cheltuiască energia fizică: el galopează, jucându-se de-a calul, sare, se caţără în copaci, face tumbe, se dă cu tricicleta, aleargă, toate acestea fiind printre activităţile lui favorite. El poate deja să coboare singur scările ştiind să alterneze picioarele. Mâinile sunt coordonate cu mai multă precizie. Mai abil cu foarfecele, el începe să ştie să decupeze în linie dreaptă. Desenele sale încep să fie identificabile, figurile umane având cap, corp, braţe şi picioare. De asemenea, este capabil să-şi scrie corect numele cu majuscule şi să recunoască aceste litere dacă le întâlneşte în vreo carte. 7.2. Caracter si personalitate Vorbăreţ şi plin de imaginaţie, copilul este la vârsta „mari-lor invenţii": el inventează poveşti bogate, colorate, neverosimile. El se vrea personajul central al aventurilor, „face pe interesantul"şi se arată mândru de realizările sale. La această vârstă zgomotoa-să, copilul este, ca şi în urmă cu doi ani, iritabil, autoritar şi uneori dificil. Apar semne de tensiune internă: îşi roade unghiile, arecoşmaruri noaptea, se bâlbâie sau are ticuri. Uneori am fi tentaţi să spunem că este „la vârsta prostiilor", atât de exagerat este umorul lui, zgomotos şi uneori agresiv. Râde foarte des, dar plânge la fel de mult, sau se smiorcăie dacă nu obţine satisfacţie. Când gelos, când afectuos, copilul de patru ani este mereu victima aceloraşi frici: animale ciudate, diferite personaje, plecarea mamei sale etc. Mai puţin preocupat să placă, mai puţin ascultător sau respectuos, este, în schimb, foarte conştient de proprietăţile sale şi se laudă cu ele (familia sa, banii, jucăriile sale, hainele noi), făcând chiar schimb de lucruri. Se interesează de creşterea sa, de corpul său, de ombilicul său. 7.3. Viaţa cotidiană Copilul de patru ani are încă nevoie de ajutor pentru a face diferenţa între realitate şi imaginar pe de o parte, între ceea ce-i aparţine şi ceea ce nu-i aparţine, pe de altă parte. Chiar dacă nu prea are poftă de mâncare, el mănâncă totuşi suficient de bine ca să nu fie nevoie să aplicaţi constrângeri. El are încă preferinţe alimentare foarte clare. Dacă mănâncă împreună cu restul familiei, îi este încă greu să stea cuminte la locul lui cât timp durează masa şi să nu-i întrerupă pe ceilalţi, atunci când vorbesc. Mulţi copii de patru ani nu mai dorm după-amiaza, mai ales dacă dorm bine peste noapte, dar aceasta nu este o regulă valabilă pentru toţi copiii. Majoritatea copiilor dorm întreaga noapte, însa unii se mai trezesc pentru a mearge la toaletă, lucru pe care îl pot face şi singuri, sau pentru a se muta în patul părinţilor. În timpul zilei şi adeseori noaptea, se duce singur la toaletă atunci când simte nevoia. El se imbracă singur dacă hainele sunt aşezate la îndemână şi în ordinea îmbrăcării, şi îşi încheie singur nasturii; majoritatea ştiu să-şi lege singuri şireturile. 7.4. Limbajul Copilul face progrese în înţelegerea timpului şi a modului de exprimare a acestuia. El întrebuinţează cu uşurinţă timpurile trecut, prezent şi viitor; îşi îmbogăţeşte vocabularul cu numeroase expresii referitoare la timp. El ştie, în mare, în ce ordine se

13

succedă evenimentele zilei şi, de asemenea, se descurcă mai bine în spaţiu, mai ales în cartierul său:ştie drumul spre şcoală, ştie în ce loc trebuie să se oprească să traverseze etc. În general, vocabularul său s-a îmbogăţit foarte mult (în medie 1500 de cuvinte), copilul întreabă mereu ce înseamnă cutare sau cutare cuvânt, pe care nu îl cunoaşte. Copilul este vorbăreţ, pune multe întrebări şi construieşte fraze mai lungi. 7.5. Viaţa intelectuală Copilul de patru ani începe să numere tot mai corect până la zece sau cincisprezece; el este capabil să grupeze obiecte diferite, după anumite criterii. Copilul se află într-o fază creativă extraordinară. El desenează, pictează, colorează, modelează plastilina, decupează, lipeşte, face construcţii complicate. El cere acum să i se citească poveşti lungi şi apreciază chiar şi poezia. În scris, este capabil să recunoască literele, mai ales pe cele care alcătuiesc prenumele său, şi chiar cuvinte întregi. Copilul începe să manifeste interes pentru emisiunile de televiziune: începe să urmărească poveştile simple create pentru copii. Îi place să se joace cu clapele de pian şi chiar să încerce să reproducă melodii. 7.6. Jocuri şi jucării Jocurile preferate sunt cele pe care le poate juca cu prietenii (de preferinţă reali, dar şi cu cei imaginari): se joacă de-a soldaţii, de-a mama şi de-a tata, imită scenariile serialelor televizate ale momentului. Foarte activ şi expansiv, copilului de această vârstă îi place să se joace afară. Este vârsta jocurilor cu mingea sau din parcurile de joacă, a jocurilor în apă sau cu apa. În casă, îi plac toate activităţile artistice, cartoanele de cusut, jocurile de construit şi jocurile puzzle pe care le rezolvă din ce în ce mai rapid. În fine, îi place la fel de mult să se deghizeze şi să joace mici scene de teatru. 7.7. Dezvoltarea socială Deşi foarte mândru de mama sa, copilul, la această vârstă, i se opune cu uşurinţă şi caută - mai ales dacă este băiat - să scape de sub autoritatea ei. Conştient de sexul său, băieţelul poate adopta, mai ales dacă are un exemplu în tatăl său, expresii sau compor-tamente autoritare. El se laudă cu tatăl său faţă de prieteni şi îi plac foarte mult activităţile pe care le face împreună cu el. Este foarte ataşat de căminul său, de casă, de membrii familiei sale. Îi place să-i vadă reuniţi în jurul lui, să meargă cu ei la plimbare, în vizită, în excursie sau în călătorii. Copilul leagă prietenii foarte puternice, dar şi certurile cu prietenii săi sunt la fel de intense şi de frecvente. În timpul jocurilor, copiii încep să se separe pe sexe, iar lucrul acesta se va accentua în anii care urmează.

8. COPILUL DE CINCI ANI

În cursul celui de-al şaselea an de viată, copilul iese din perioada de criză şi-şi găseşte un nou echilibru. Pe toate planurile pare mai serios, mai competent. Copilul de cinci ani pare să fie în acord cu lumea în care trăieşte: îşi iubeşte părinţii, educatoarea, grădiniţa, animalele. Curios la tot ce vede şi uşor de abordat, tandru şi mai puţin nerăbdător, el este, cel mai des, o companie foarte agreabilă. 8.1. Dezvoltarea fizică Copilul de cinci ani măsoară în medie între 105 şi l11 cm şi cântăreşte între 16,3 şi 20,5 kg. Fetele se situează uşor sub aceste estimări, iar băieţii deasupra lor.

14

La această vârstă, copilul sare cu uşurinţă într-un picior sau pe ambele picioare, şi are un echilibru mai stabil decât înainte. Îl simţim mulţumit de sine şi mai precis în gesturile sale. Bicicleta nu mai are secrete pentru el şi se antrenează fără încetare în noi explorări, pentru care trebuie să escaladeze, să alunece, să sară, să se strecoare, să se caţere etc. Coordonarea manuală este mai precisă şi rezultatul este vizibil în muncile manu-ale ale copilului. El are de acum înainte o preferinţă marcată pentru o mână în raport cu cealaltă şi o mai mare uşurinţă în mişcare cu aceasta. Desenele sunt de asemenea din ce în ce mai detaliate. 8.2. Caracter şi personalitate Calm şi realist, copilul devine capabil să-şi aperepunctul de vedere într-o conversaţie. Deşi mai autonomîn tot ceea ce priveşte corpul său şi dornic să fie tratat caun adult, el nu vrea să se îndepărteze încă de adulţi şi le solicită în orice moment avizul sau aprobarea. Fiind o companie cel mai des plăcută şi serviabilă, el plânge sau se smiorcăie mai puţin, chiar dacă oboseala îl face uşorfragil. Accesele sale de furie sunt mai puţin frecvente şi seleagă mai ales de obiecte, şi mai puţin de oameni. Temerile se atenuează sau devin mai concrete: frica de un câine care-şi arată colţii, de fulgere noaptea sau de căzături, de exemplu. Poveştile fantastice şi lăudaroşeniile sunt mai rare, deoarece copilul începe să facă mai bine deosebirea dintre real şi imaginar. Posesiunile sale îl interesează mai puţin. 8.3. Viaţa cotidiană Pofta de mâncare a copilului este bună, dar variază în funcţie de felurile de mâncare; există şi mâncăruri pe care le refuză categoric. Aproape toţi copiii mănâncă acum curat şi unii dintre ei ştiu deja să se ajute de cuţitas pentru a-şi unge o felie de pâine. Gesturile lui la masă încep să fie copiate după cele ale părinţilor, dacă ia masa cu ei. Copilul se îmbolnăveşte mai rar. Unii dintre ei au „dureri de burtă" sau „dureri de cap" fără cauze medicale, alţii riscă să facă varicelă dacă nu au avut-o încă. Copilul se ocupă singur de curăţenia corpului său (în afară de spălatul pe cap), dar are obiecţii deseori la spălarea pe faţă. Se îmbracă singur în întregime, poate să-şi încheie nasturii, „ariciul" şi să-şi lege şireturile (nu întotdeauna), dar nu are grijă de haine. Durata somnului variază mult de la un copil la altul - unii dintre ei dorm încă după-amiaza. Noaptea dorm în general vreo douăsprezece ore. 8.4. Limbajul Copilul vorbeşte acum cursiv şi din ce în ce mai corect. Copilul stăpâneşte aproximativ două mii de cuvinte din vocabular, dar caută fără încetare sensul cuvintelor noi. Pronumele sunt corect folosite, la fel si timpurile verbale. Noţiunile de cantitate sau de mărime (jumătate, cel mai mare, mai mult, nimic) încep să capete sens. În fine, copilului îi place extrem de mult să vorbească. 8.5. Viaţa intelectuală Între cinci şi şase ani, copilul întreabă şi gândeşte mult. Încearcă să tragă concluzii, deseori eronate, pe baza informaţiilor pe care le are, generalizându-le. Graţie eforturilor educatoarei, ale părinţilor şi datorită maturizării sale, copilul începe să se descurce mai bine în scris. Nu numai că recunoaşte numeroase litere şi chiar

15

cuvinte din cărti, dar încearcă să le citească şi să le scrie. El poate silabisi un cuvânt pe care-l vede scris şi întreabă ce înseamnă. Copilul îşi cunoaşte prenumele, numele, adresa şi vârsta. El socoteşte şi numără bine, şi uneori se antrenează scriind cifrele. Recunoaşte cifrele de pe cadranul ceasului şi ştie deseori ce trebuie să facă la ora nouă, la prânz sau la ora patru şi jumătate. 8.6. Jocuri şi jucării Mai independent în jocurile sale, totuşi, în cea mai mare parte a timpului, îi imită pe cei mari. Fetiţele îşi îmbracă şi îşi dezbracă păpuşile şi se joacă de-a mama. Băieţeii se joacă cu maşinile, de-a războiul, de-a pilotul sau de-a cowboy-ul. Copilului îi place tot atât de mult să i se citească, dar gustul pentru poveştile mai apropiatede realitate sau povestirile cu aventuri iau progresivlocul basmelor cu zâne sau animale care vorbesc.Îi place foarte mult să aibă un abonament, sau să cumpere în mod regulat o revistă pentru copii, pe care o aşteaptă şi o răsfoieşte cu mare plăcere. Interesul pentru muzică este acelaşi, copiluluiîi place mult să-şi pună anumite discuri sau casete cu cântece şi să cânte în acelaşi timp. Dansează cu uşurinţă în ritmul muzicii. Atracţia pentru televizor este mai vie, iar copilul cunoaşte bine, de acum, canalul şi ora la care poate vedea programele salepreferate. 8.7. Dezvoltarea socială Copilul se plasează corect în „lumea copiilor",pe care o opune lumii „celor mari", dar caută totodată să-şi facă din adulţi nişte aliaţi. Foarte ataşat de tatăl său şi mândru de el, copilul face de asemenea tot posibilul să-şi satisfacă mama, să o ajute şi să rămână lângă ea (chiar dacă nu mai solicită atenţia sa exclusivă). Părinţii săi sunt încă pentru el centrul lumii -ei sunt puternici şi protectori. Se joacă mai liniştit cu fraţii şi surorile mai mari. Învaţă încet-încet să se pună în locul altuia, să se gândească şi la ceilalţi în diferite momente, să împartă ceva cu alţi copii, şi să facă celorlalţi cadouri de Crăciun sau de aniversări. Copilul de cinci ani cunoaşte în general foarte bine. Foarte dornic să-şi facă prieteni de vârsta lui, copilul de cinci ani a devenit o fiinţă sociabilă şi conciliantă. El îşi expune ideile, dar nu le impune, acceptând chiar ca un alt copil să preia puterea sau privilegiul pe care el îl deţinea cu o clipă înainte.

16

9. ALIMENTAŢIA COPILULUI PREŞCOLAR(în vârstă de 3-6 ani)

9.1. Noţiuni generale Copilul preşcolar (în vârstă de 3-6 ani) are nevoie de o atenţie deosebită în ceea ce priveşte nutriţia şi alimentaţia. Metodele şi procedeele adecvate de alimentaţie a sugarului par să fie însă mai bine cunoscute de populaţie şi mai larg răspândite decât cele de alimentaţie a preşcolarului. Se pare, de asemenea, că şi şcolarul se bucură de mai multă atenţie din acest punct de vedere, beneficiind –în multe părţi ale lumii şi la noi- de programe speciale vizând o dezvoltare armonioasă, cu evitarea atât a subnutriţiei, cât şi a obezităţii. Ceva mai în urmă au rămas cunoştinţele referitoare la nevoile nutritive ale preşcolarului (ale copilului cu vârsta între 3 şi 6 ani), iar din acest unghi de vedere se vorbeşte chiar de un fel de vulnerabilitate nutriţională la această vârstă. Observaţia este cel puţin parţial valabilă, pentru că în această perioadă organele digestive (tractul digestiv) îşi continuă maturaţia. Ca şi în primii ani de viaţă care succedă vârstei de sugar, este evidentă capacitatea preşcolarului de a primi şi tolera mai multe alimente şi preparate culinare (atât cantitativ, cât şi ca diversitate). Consistenţa alimentelor (preparatelor) poate fi mai mare, iar cantitatea la o masă de asemenea poate fi sporită (porţiile vor fi mai mari). Deşi se înregistrează creşterea capacităţii digestive a preşcolarului, totuşi o limitare relativă a acesteia- în comparaţie cu a şcolarului, de exemplu – nu trebuie omisă; de aceea la preşcolar pot fi înregistrate tulburări digestive, dar nu tot atât de frecvente şi nici potenţial atât de severe ca la sugar. Creşterea în lungime şi în greutate încetineşte şi sunt perioade –mai ales între 4 şi 6 ani- când intensitatea creşterii în lungime depăşeşte progresarea (,,prosperarea’’) în greutate. În plus, mai vizibil decât în al doilea an de viaţă , pe măsură ce activitatea fizică este mai importantă, scade stratul de grăsime de sub piele (paniculul adipos) şi creşte masa musculară. Niciunul dintre aceste evenimente nu trebuie să reprezinte un motiv de îngrijorare pentru familie, deoarece ambele sunt normale.

La această vârstă, creşterea este mai lentă decât până la trei ani (aproximativ 2 kg/an), dar în această perioadă copilul aleargă mult, este veşnic în mişcare, des- făşurând o activitate musculară. Hrana lui trebuie să asigure raţia de întreţinere a ţesuturilor, raţia de creştere, cheltuie- lile de energie suplimentară, precum şi mărirea puterii de apărare a organis- mului împotriva bolilor infecţioase. Alimentaţia preşcolarului este oarecum asemănătoare cu a adultului (sau se aseamănă tot mai mult). Continuă să se modifice şi să se perfecţioneze ,,stilul alimentar”

17

al copilului, unele modificări evidente la preşcolar fiind observate încă de la vârsta de 1- 2 ani. Aportul de alimente pe unitatea de greutate (pe kilogram de greutate corporală) se menţine scăzut în comparaţie cu ceea ce se administrează sugarului pe aceeaşi unitate. Continuă de asemenea un oarecare dezinteres al copilului pentru alimente (pentru plăcerea de a mânca). Din această cauză nu se ajunge însă la subalimentaţie, cu condiţia ca dieta să fie echilibrată. Copilul preşcolar este adesea capricios în alegerea alimentelor (sau preferinţa pentru unele alimente). El poate să mănânce o bună perioadă de timp aceleaşi câteva alimente şi să refuze altele, pentru ca apoi, pe neaşteptate, să renunţe brusc la alimentele pe care le prefera şi să dorescă altele. Dacă este prelungit, acest comportament capricios poate genera carenţe nutritive. La vârsta preşcolară se extinde (se amplifică şi devine mai complexă) viaţa socială a copilului: plimbări în afara locuinţei, vizite la alţi copii sau joaca impreună cu alţi copii, viaţa în colectivitate (grădiniţe de copii). Copilul poate pierde uneori una din mesele principale în timp ce se află în afara locuinţei, perioadă în care i se oferă obişnuit o gustare, constând de cele mai multe ori în dulciuri sau făinoase (bomboane, biscuiţi, fursecuri etc.). Calitatea nutriţională (nutritivă) a acestor alimente este mai redusă şi, în plus, ele scad apetitul pentru masa următoare. Dacă aceste ,,situaţii” se repetă, poate să se ajungă la o dietă dezechilibrată şi să apară deficienţe în aportul unor anumiţi factori nutritivi indispensabili (proteine, de exemplu). Uneori, însă – în mod eronat- ,chiar mamele încurajează o dietă dezechilibrată, înlesnind astfel apariţia unor deficienţe în aportul anumitor factori nutritivi- este cazul copiilor despre care părinţii cred că nu mănâncă suficient sau al copiilor care sunt mai dificili la mesele principale, situaţie în care unele mame preferă să le dea orice copilului, numai că acesta să nu slăbească; se ajunge la nedorita situaţie ca preşcolarul să prefere (şi să pretindă) sucuri, bomboane, biscuiţi, ciocolată în locul celor mai indicate alimente pentru masa respectivă, ,,manevrându-şi’’ aşa cum vrea el părinţii. Dacă ocupaţiile profesionale fac ca mama să lipsească mai mult timp de acasă, copilul fiind îngrijit la domiciliu de o altă persoană, este posibil ca mama să nici nu ştie cu exactitate ce mănâncă de fapt copilul său, cu atat mai mult, cu cât acesta nu poate relata verbal, în mod clar, în ce a constat masa (mesele) sa (sale). Pentru evaluarea stării de sănătate a preşcolarului, ancheta alimentară este deosebit de importantă. Dacă se constată prezenţa unor carenţe alimentare generate de preferinţele alimentare ale copilului sau de unele obiceiuri alimentare ,,nesănătoase”, se poate interveni prin administrarea ,,mascată” a alimentului refuzat (de exemplu, adăugarea brânzei în budinci şi/sau a oului în supe sau în creme) sau prin oferirea alimentelor valoroase nutriţional, darrefuzate obişnuit, nu după o schemă rigidă, ci la orele din zi când foamea copilului este mai accentuată. În general, un copil de vârstăpreşcolară cu o activitate fizică suficientă (mai ales în aer liber) are apetitul bun şi nu ,,mani-festă” capricii la masă; nu acelaşi lucru se poa-te spune despre copilul care este ţinut mai mult timp în casă, unde are îndeletniciri plictisitoare,mai ales sub supravegherea unei persoane maiîn vârstă care ,,îl răsfaţă”, oferindu-i tot felul de gustări fără mare valoare nutritivă. Prezenţa în ,,societatea”copilului a altor copii (fraţi, copii din colectivitate, tovarăşi de joacă) reprezintă un bun stimulent pentru o ,,atitudine constructi-

18

vă” în procesul alimentării. La preşcolar, alimentaţia este diversă (variată), fiind compusă din alimente de origine animală şi vegetală, din care nu vor lipsi –pe lângă lapte, ou, carne -nici legumele, nici zarzavaturile,nici fructele. Digestia este optimizată (este mai bună) dacă tranzitul intestinal (evaluat prin numărul de scaune pe zi) este normal (fiziologic); un tranzit intestinal normal se poate obţine prin adăugarea în alimentaţie a zarzavaturilor crude, neprelucrate termic (morcov crud ras, ţelină rasă, salate, iar mai târziu ridichi, ardei graşi, salată de varză etc.). Fibrele vegetale din zarzavaturi formează ,,un gel” care asigură emiterea unui scaun mai voluminos, favorizând normalitatea mişcărilor intestinului (aşa-numitului ,,peristaltism”) şi prevenind constipaţ ia. Redăm în următoarele tabele, orientativ, numărul de calorii necesare zilnic la diferitele vârste ale preşcolarului (tabelul nr.1), necesarul estimativ zilnic al diferitelor grupe de alimente pentru alcătuirea dietei la copii (tabelul nr.2), necesarul zilnic de elemente minerale pentru copii (tabelul nr 3) şi necesarul zilnic de calorii şi substanţe nutritive pentru copii (tabelul nr.4):

Tabelul nr.1: Numărul de calorii necesare zilnic la diferitele vârste ale preşcolarului

Nr. Crt.

Grupa de alimente (g) Copii1 - 3ani

4 - 6ani

1. Lapte şi produse lactate (în echivalent lapte) 700 7002. Carne şi preparate din carne (în echivalent carne) 60 853. Peşte şi preparate din peşte (în echivalent peşte) 0 154. Ouă (g) 30 355. Grăsimi

comerciale

- total 25 32 - animale 15 20 - vegetale 10 12

6. Produse cerealiere (în echivalent făină) 90 1607. Cartofi 110 1508. Alte legume 210 2209. Leguminoase uscate 0 510. Fructe 100 13011. Zahăr şi produse zaharoase 35 45

Tabelul nr.2: Necesarul estimativ zilnic al diferitelor grupe de alimente pentru alcătuirea dietei la copii

Grupa de vârstă

Elemente minerale

Copii Calciumg

Fosformg

Magneziumg

Fiermg

Zincmg

Iodmg

1 - 3 ani 900 400 125 8 7 604 – 6 ani 900 500 180 9 9 80

 3 ani  1 300 cal/zi

 4 ani  1 500 cal/zi

 5 ani  1 650 cal/zi

 6 ani  1 800 cal/zi

19

Tabelul nr 3: Necesarul zilnic de elemente minerale pentru copii

Calorii şi substanţe nutritive Copii1 – 3 ani 4 – 6 ani

Calorii - necesar mediu 1.300 1.800- variaţii posibile în funcţie de caracteristicile grupului

900 -1.800 1.300 -2.300

PROTEINE

Proteine totale

- necesar mediu 44 - 51 g 61 - 70 g- variaţii posibile în funcţie de nivelul caloric 31 - 70 g 44 – 90 g- % din valoarea calorică 14 - 16% 14 - 16%

Proteine animale

- necesar mediu 31 - 36 g 40 - 46 g- variaţii posibile în funcţie de nivelul caloric 22 - 49 g 29 - 59 g- % din cantitatea proteinelor totale 70% 65%

Proteine vegetale

- necesar mediu 13 -15 g 21 -24 g- variaţii posibile în funcţie de nivelul caloric 9 -21 g 15 -31 g

- % din cantitatea proteinelor totale 30% 35%LIPIDE

Lipide totale

- necesar mediu 49 -60 g 58 -68 g- variaţii posibile în funcţie de nivelul caloric 34 -77 g 42 -87 g- % din valoarea calorică 35 - 40% 30 - 35%

Lipide animale

- necesar mediu 37 - 45 g 44 - 51 g- variaţii posibile în funcţie de nivelul caloric 26 - 58 g 32 - 65 g- % din cantitatea lipidelor totale 75% 75%

Lipide vegetale

- necesar mediu 12 -15 g 14 - 17 g- variaţii posibile în funcţie de nivelul caloric 8 - 19 g 10 - 22 g- % din cantitatea lipidelor totale 25% 25%

Glucide - necesar mediu 143 -168 g 220 -240 g- variaţii posibile în funcţie de nivelul caloric 100 -222 g 174 -309 g- % din valoarea calorică 45 -53% 50 -55%

Tabelul nr.4: Necesarul zilnic de calorii şi substanţe nutritive pentru copii

Numărul de mese pe zi la vârsta preşcolară este de trei -ca mese principale (micul dejun, masa de prânz sau dejunul şi masa de seară sau cina)-, la care se adaugă obişnuit una sau două gustări. Copiilor care mănâncă cu dificultate le pot fi oferite –temporar sau pe o perioada mai lungă de timp– numai cele trei mese principale, fără nicio gustare sau numai cu o singura gustare pe zi. Sunt însă şi copii normali, care se adaptează durabil (pe o lungă perioadă de timp sau permanent) la ritmul de trei mese pe zi sau la un ritm de patru mese pe zi (în care este inclusă o gustare – fie dimineaţa la ora 10, fie după-amiaza la ora 17). Dacă copilul primeşte trei mese şi două gustări pe zi, aportul energetic (caloric) la cele 5 mese va fi astfel repartizat, încât să însumeze 1800 kcal pe zi: - la masa de prânz: 35-40% din aportul caloric; - la mesele de dimineaţă şi de seară: câte 15-20%; - la cele doua gustări: 10-20% (însumate). Dacă se oferă 3 mese principale şi o gustare (fie dimineaţa la ora 10, fie după-amiaza la ora 17), repartizarea se va face conform tabelului 5:

20

Nr. mese/zi

Micul dejun

(kcal %)

Gustarea I(kcal %)

Prânz(kcal %)

Gustareaa II-a

(kcal %)

Seara(kcal %)

Total(kcal/zi)

5 15 10 40 10 25 18004 20 - 45 10 25 18004 15 10 45 - 30 1800

Tabelul nr.5: Aportul energetic pentru 3 mese principale şi 1-2 gustări

9.2. Alimente permise copilului cu vârsta cuprinsă între 3 şi 6 ani Copilul normal asimilează bine carnea, care se recomandă ca, până la vârsta de 4 ani, să se dea mai ales sub formă de carne fiartă. Prin fierberea cărnii, proteinele din ea se coagulează, grăsimea se topeşte, ţesutul conjunctiv se dizolvă, aşa că digestia ei se face uşor. Carnea slabă este, însă, un slab excitant al secretiei gastrice, aşa că, la copiii cu inapetenţă, carnea se va da sub formă de friptură. Prin frigere la grătar, carnea capătă la suprafaţă un strat uscat cu puţină grăsime, iar interiorul rămâne zemos. Carnea se va administra în cantitate de 50-75g/zi (în medie 10-12 g/an de vârsta/zi). Unii autori recomandă ca ea să nu se dea mai mult de 4-5 ori pe săptămână. Carnea nu se va da tocată la această vârstă, decât excepţional, în cazurile care impun în mod expres acest lucru. Sunt unii puericultori care recomandă ca să se evite consumarea cărnii la masa de seară, deoarece se pare că ea ar da tulburări de somn. Mezelurile, cu excepţia şuncii slabe (de Praga) şi a parizerului, sunt mai puţin recomandate la această vârstă. Datorită conţinutului în fibre vegetale, va fi preferată pâinea intermediară (are în plus mai multe vitamine din grupul B, care lipsesc aproape complet din pâinea albă). Pot face parte din alimentaţia copilului toate zarzavaturile, legumele şi fructele pe care le primeşte obişnuit adultul, dar introducerea lor se va face treptat, pe măsură ce copilul dovedeşte că le tolereaza bine. Ca grăsimi, pot fi oferite untul, smântâna, frişca, uleiul vegetal, margarina. Trebuie să se ţină seama şi de componenţa meselor, deci de timpul necesar pentru digestie, recomandându-se intervale corespunzătoare între acestea. La început, preparatele culinare (felurile de mâncare) sunt asemănătoare celor oferite copilului mic (cu vârsta de 1-3 ani), pe măsura creşterii făcându-se adaptările corespunzătoare; astfel, treptat, nu mai este necesară fragmentarea fină (,,mărunţirea”) a alimentelor, ajungându-se cu timpul prin introducerea de noi preparate la mesele de prânz şi seara (deci, la mesele principale) -la mâncăruri similare celor primite de adulţi; este necesară însă menţiunea că în raţia zilnică a copilului trebuie incluse toate alimentele (toţi factorii nutritivi) fără de care dezvoltarea (creşterea) sa nu poate fi optimă. În limite acceptabile, alimentaţia copilului va fi cât mai variată, asigurandu-se totodată aportul tuturor factorilor nutritivi indispensabili creşterii, în proporţie optimă (proteine, grăsimi, zaharuri, vitamine, săruri minerale). Copilul va fi învătat să se spele pe mâini înainte şi după fiecare masă; deprinderea ,,perierii” (spălarii cu pastă de dinţi) a dinţilor după fiecare masă trebuie să devină de asemenea obligatorie. Este bine ca masa sa fie servită în comun cu parinţii sau/şi cu ceilalţi fraţi; dacă totuşi trebuie ca la unele mese copilul să mănânce fără aceştia, îi va fi asigurată o ambianţă cât mai atrăgătoare.

21

Dacă încă de la vârsta de 1-3 ani copilul a fost obiş-nuit să mănânce singur cu linguriţa şi să bea laptele (apa, ceaiul etc.) cu cana, cu atât mai mult o va face acum; înplus, după vârsta de 3 ani va fi învăţat să folosească şi furcu-liţa pentru a mânca. I se poate da să bea apă dupa şi întremese, dar nu cu puţin (o jumătate până la o oră) înainte demasă- îi ,,strică” pofta de mâncare! 9.3. Alimente interzise copilului cu vârsta cuprinsă între 3 şi 6 ani şi greşeli în ceea ce priveşte modul cum este servită masa

Nr. crt.

Alimente nerecomandate

Limita de la care alimentele devin nerecomandate

Exemple de categorii de alimente care prin conţinut sau forma de

prezentare pot fi nerecomandate

1. Alimente cu conţinut mare de zahăr

peste 15 g zahăr/100g produs

-prǎjituri, -bomboane, -acadele, -alte produse similare

2. Alimente cu conţinut mare de grăsimi

peste 20 g/100 g produs,din care, cumulativ:-grăsimi saturate peste 5 g/100 g produs :-acizi graşi trans peste 1g/100g produs

-hamburgeri, -pizza, -produse tip patiserie, -cartofi prăjiţi -alte alimente preparate prin prǎjire, -maioneze, -mezeluri grase -alte produse similare

3. Alimente cu conţinut mare de sare

peste 1,5 g sare/100 g produs (sau peste 0,6g sodiu/100g produs)

-chips-uri, -biscuiţi săraţi-covrigei-sticks-uri sǎrate, -snacks-uri, -alune sǎrate-seminţe sǎrate, -alte produse similare

4. Bǎuturi -orice tip de băuturi răcoritoare, cu exceptia apei potabile îmbuteliate sau a apei minerale îmbuteliate-alcool-cafea

5. Altele oţet, condimente iuţi Tabelul nr.6: Alimente interzise copilului cu vârsta cuprinsă între 3 şi 6 ani

22

Este interzis să permitem copilului să se joace în timpul mesei sau ca noi înşine să ne jucam cu ei! Este firesc ca în timpul mesei să mănânce! La nevoie, vom insista să mănânce ,,cât trebuie”, dar nu-l vom sili; nu trebuie să fie însă nici lăudat când a mâncat suficient, dar nici cicălit dacă la o masă nu a mâncat ca de obicei. Părinţii pot evalua (uneori) inexact cantitatea optimă pe care trebuie s-o mănânce copilul; această evaluare trebuie să o facă medicul, care ţine seama de tipul constituţional al copilului (inclusiv înălţimea şi greutatea sa corporală), anotimp, activitatea fizică, numărul de mese pe care le primeşte pe zi, precum şi de concentraţia şi compoziţia lor. Dar dacă este vorba despre un copil anorexic (care nu are poftă de mâncare)? O anchetă alimentară corect făcută de medic (cât mănâncă, ce mănâncă etc. – pe o anumită perioadă de timp), evaluată ,,în contextul” particularitaţilor individuale ale acelui copil (nu în general, la acea vârstă), poate duce la o explicaţie corectă. Înainte de a-l acuza pe copil că ,,nu vrea să mănânce” sau că ,,mănâncă insuficient”, trebuie să căutăm cu atenţie dacă nu se comit şi unele greşeli din partea noastră (mamă, familie, anturaj, personal de îngrijire în colectivităţile de copii), în special în ceea ce priveşte modul cum este servită masa (,,ceremonialul” mesei). Aceste greşeli (sau inexactităţi) pot genera sau se pot găsi ,,la baza” lipsei de poftă de mâncare. Greşelile care se comit mai frecvent sunt:

- graba cu care se serveşte masa (inclusiv graba cu care se strâng farfuriile, indiferent dacă şi cât a mâncat copilul); unii copii fiind mai lenţi, trebuie să avem puţină răbdare, fără a prelungi însă excesiv servirea mesei;

- o eventuală stare de tensiune nervoasă în timpul mesei;- servirea copilului cu un alt meniu (diferit de cel al familiei);- lipsa de confort (de exemplu, scaun prea scund sau prea înalt);- comentarii negative asupra calitaţii meniului, făcute de adulţi;- atitudine neadecvată faţă de copil în timpul mesei: este exclus din conversaţia

generală (copilul trebuie să mănânce, nu să vorbească, dar interdicţia trebuie să opereze în anumite limite şi să nu fie absolută); este forţat să mănânce mai mult decât doreşte sau chiar decât poate, deşi farfuria îi fusese mai încărcată decât de obicei; este mustrat în cursul mesei pentru unele greşeli făcute –nu la acea masă, ci în cursul zilei sau chiar în altă zi.

Să nu omitem însă că, din dorinţa de a-l face pe copil să mănânce cât mai corect (şi mai complet), se pot face şi greşeli cu consecinţe negative ce se fixează durabil ,,în mintea”, dar mai ales în comportamentul său. O alimentaţie dezechilibrată la vârsta de preşcolar poate genera – ca şi la copilul mic, cu vârsta de 1-3 ani -o adevărată patologie, şi aceasta este similară la ambele categorii (perioade) de vârstă, cu excepţia aşa-numitei anorexii nervoase, care se manifestă caracteristic la copilul mic. Medicii sunt preocupaţi şi de dieta (alimentaţia) preşcolarului cu unele boli cronice (de exemplu, deficienţa de zinc în artrita reumatoidă, deficienţa de acizi graşi în fibroza chistică sau mucoviscidoza, deficienţa de calciu la copiii cu insuficienţă renală care nu beau lapte etc.).

23

10. DIFICULTĂŢILE ALIMENTARE

Fiecare părinte doreşte ca micuţul să mănânce de toate şi în cantitate rezonabilă. Multe mame sunt neliniştite şi se simt vinovate dacă au impresia că micuţul lor nu mănâncă ce trebuie, sau nu mănâncă suficient. În mod obişnuit, părinţii se plâng că micuţul mănâncă puţin sau prost; sau mănâncă prea mult. Între trei şi patru ani, problemele refuzului alimentar tind să se atenueze, în afară de două situaţii: dacă s-a instalat deja de multă vreme şi dacă un motiv afectiv particular îi tulbură echilibrul, iar el îşi va exprima astfel dificultăţile. Mai mult, dacă părinţii reacţionează într-adevăr dur în faţa unui refuz repetat, problema se va instala pentru un timp îndelungat. În situaţia în care copilului nu-i prea place să mănânce, nu prea are poftă de mâncare, alege din farfurie, ar mânca zilnic piure şi jambon, sau refuză astăzi ce îi plăcea ieri, părinţii nu ar trebui să se grăbească să spună că sunt capricii. Ei trebuie să admită, mai întâi, că are o poftă de mâncare va-riabilă de la o zi la alta sau de la o lunăla alta. De asemenea, gusturile lui va-riază, ceea ce este normal. Şi pediatrul spune cu siguranţă că nu trebuie să existe nicio grijă de ordin medical, atâ-ta vreme cât curba de creştere a copilu-lui este normală. Dacă s-ar face un bi-lanţ corect a tot ceea ce mănâncă, lafiecare oră a zilei, într-o săptămână, se constată că a îngurgitat cantitatea dehrană necesară dezvoltării sale. Cu toa-te acestea, nu sunt linistiţi: li se pare că nu mănâncă destul. Într-un anumit sens, au dreptate. Problemele alimentare sunt greu de rezolvat. Încă de la naştere, a mânca sau a nu mânca este mijlocul pe care-l are bebeluşul -mai eficace decât oricare altul- de a-şi exprima acordul sau dezacordul, buna sau proasta dispoziţie, dorinţa de a răspunde sau nu cererilor adultului. A mânca nu înseamnă pentru el numai a se hrăni - este un mod de comunicare afectivă. Lucrul acesta rămâne valabil mulţi ani de acum încolo. Refuzând să se hrănească aşa cum i se cere, copilul, în mod inconştient, spune ceva ce nu poate fi exprimat prin cuvinte.

10.1. Motivele pentru care copilul este „dificil" la masă■  Nu-i este cu adevarat foame astăzi. Nu e grav. Poate că este contrariat, bosumflat sau frustrat că a fost întrerupt de la joacă. Poate că a ronţăit ceva dimineaţă şi i-a pierit pofta de mâncare. Nu are importanţă - va mânca mai bine seara. Dacă se insistă peste măsură şi se arată neliniştea, ceea ce nu era decât o stare trecătoare va deveni un mod obişnuit de abordare a meselor.■  Nu-i place ce i se serveşte la masă. Copilul învăţa să cunoască hrana, îşi testează cerul gurii, îşi schimbă părerea, revine la preferinţe abandonate. Pentru a nu apărea conflicte interminabile, trebuie să se ţină cont de gusturile sale la pregătirea meselor. Este de ajuns să mănânce echilibrat. Cât despre „a gusta din toate", este vorba mai întâi de o problemă de educaţie, asupra căreia fiecare părinte, dupa felul în care a fost crescut, va face propria

24

sa alegere. Anumite studii au arătat că unii copii sunt mai sensibili la anumite gusturi decât alţii (lucru ce rămâne valabil şi la vârsta adulta): aceştia vor fi mai „dificili" decât ceilalţi, dar au mai multe şanse să devină, mai târziu, nişte fini gastronomi! În această categorie pot fi introduse refuzurile selective: refuzul sistematic de a mânca legumele fibroase, carnea, laptele sau crudităţile etc. La această vârstă, numeroşi copii nu mănâncă bucuros decât ceea ce este sub formă de piure sau alimente moi, refuzând tot ce este dur şi crocant. Lucrul acesta este obişnuit; nu e un motiv de îngrijorare. Bineînţeles că, dacă nu-i place „nimic", nu se poate vorbi despre un refuz selectiv!■  Vrea să atragă atenţia. Refuzând să mănânce, îşi enervează părinţii, şi astfel reuşeşte să îi ţină captivi lânga el pentru un timp (uneori mai mult, dacă aşteaptă să-şi termine mâncarea din farfurie ca să strângă masa). Refuzul de a mânca ascunde deseori nevoia de dialog, de apropiere. Copilul recuperează astfel timpul şi atenţia de care se crede frustrat. Dacă lucrul pe care copilul încearcă să-l spună, refuzând să mănânce, este de ordin afectiv, el va insista din ce în ce mai mult, până când părinţii au înţeles mesajul şi îi vor răspunde. De exemplu, dacă vrea să le spună că, de când s-a născut fratele lui mai mic, este neglijat şi că se simte părăsit, este mai important să fie liniştit copilul asupra acestui lucru şi să-i fie dedicat mai mult timp, decât să insiste să-şi termine fasolea din farfurie.

10.2. Măsuri de înlăturare a dificultăţilor alimentare Acest tip de dificultăţi alimentare nu se tratează frontal, ci indirect, tratând cauza lor. Altfel spus: părinţii trebuie să se ocupe mai mult de copil în afara meselor şi mai puţin de ceea ce măâncă efectiv. Lucrurile se vor aranja de la sine.■  „Gustările" şi ronţăiala între mese trebuie să fie suprimate, dacă se doreşte să-i fie foame copilului la ora mesei. Dacă nu, să i se găsească „gustări" sănătoase şi să fie socotite în raţia sa zilnică (fructe proaspete, fructe uscate sau mai degrabă bucăţi de brânză, decât biscuiţi şi dulciuri). În schimb, să fie lăsat să participe la pregătirea meselor; îi va face plăcere să amestece salata, să pună bucăţele de legume în cratiţă, să frământe aluatul sau să aranjeze crudităţile pe platou. Copilul refuză rareori să mănânce ceea ce a preparat el însuşi şi aduce foarte mândru pe masa familiei preparatele sale.■  Mesele să fie un moment relaxant şi agreabil. Trebuie să i se vorbească despre orice, în afară de mâncare. Dacă se doreşte să guste din toate câte puţin, poate fi aplicată regula: „Când spui că nu vrei să mănânci, primeşti puţin." Să îi fie servite mereu porţii mici: este mai încurajator să începi să mănânci atunci când ai şansa să şi poţi termina de mâncat. Gusturile pe cât posibil să îi fie respectate, fără ca acest lucru să afecteze considerabil alegerea alimentelor pentru restul familiei. Dacă mănâncă împreună cu familia, farfuria să fie luată în acelaşi timp cu a celorlalţi, dacă nu, după vreun sfert de oră, fără să se comenteze dacă lasă mâncare în farfurie. De îndată ce este capabil, să fie învăţat să se servească singur şi stimulat să o facă. În curând, va şti să dozeze mai bine cantitatea în funcţie de dorinţa lui.■  Toate aceste sfaturi legate de momentul mesei se rezumă în final la unul singur: să nu mai primească atâta atenţie, cel putin aparent, la ceea ce mănâncă - nici o aluzie, nici un îndemn, nici o observaţie, nici o dojană, nici o felicitare, nimic. Să fie servit normal, iar farfuria să îi fie luată la sfârşitul mesei, fără alte comentarii. În cursul zilei să primească un surplus de atenţie - timp dedicat numai lui.

25

10.3. La grădiniţă nu mănâncă nimic Unii părinţi, ai căror copii mănâncă bine acasă, sunt anunţaţi că la grădiniţă ei nu mănâncă nimic. Comportamentul acesta este mult mai frecvent la copiii care nu sunt obişnuiţi cu o colectivitate înainte de intrarea la grădiniţă. Mai întâi, trebuie să înţelegem că gusturile se formează încă din copilărie, în funcţie de obiceiurile alimentare ale fiecărei familii. Copilul care a mâncat mereu acasă este obişnuit cu un anumit fel de preparare şi de prezentare a mâncării, cu anumite alimente, pe care cu siguranţă nu le găseşte la cantina grădiniţei. Refuzul de a mânca la grădiniţă poate de asemenea să nu aibă nimic de-a face cu mâncarea servită ci să fie legat de alte dificultăţi; de aceea, să fie evitate pe cât posibil: o cantină prea zgomotoasă (foarte frecvent), supraveghetoare încordate sau severe, o relaţie dificilă cu educatoarea, un loc prost ales la masă (departe de un prieten), un refuz general, legat de grădiniţă etc. În cazul acesta trebuie, pentru ca lucrurile să se rezolve, să înţelegem ce exprimă copilul. Poate că, pur şi simplu, masa servită fără dragoste, fără o pregătire vizibilă, fără valoare afectivă, într-un loc neprimitor, încă nu a căpătat un sens pentru el.

10.4. Obezitatea Pentru unii părinţi, dificultăţile alimentare ale copilului lor se prezintă altfel: copilul lor pare mereu că moare de foame. El poate mânca la orice oră din zi şi se aruncă asupra alimentelor cu voracitate, ca şi cum n-ar fi mâncat nimic de câteva zile. Părinţii trebuie să ascundă cutiile de biscuiţi şi să încuie dulapurile, ca să nu fie golite. În general, lucrul acesta nu-i nelinişteşte pe părinţi, care pot fi chiar mândri de pofta de mâncare a copilului lor. Un astfel de comportament nu este semnalat decât atunci când se concretizează printr-un exces de greutate important, care-l alertează pe medic. Se poate începe să se vorbească de obezitate atunci când există un exces de greutate de 20% în raport cu greutatea normală pentru înălţimea copilului. Cu cât diferenţa este mai mare, cu atât riscurile sunt mai mari. Părinţii unui copil obez trebuie să consulte fără întârziere un specialist, din mai multe motive:■  Cu cât problema este tratată mai devreme, cu atât are şanse mai mari de rezolvare.■  Dezechilibrele privind greutatea se accentuează deseori între zece şi treisprezece ani; este mai bine deci să fie abordată, ba chiar să fie rezolvată problema înainte.■  Dacă ne interesează doar efectele obezităţii, adică dacă vizăm, printr-o schimbare de regim, o simplă scădere în greutate, ceea ce evident este posibil, rareori se rezolvă problema pe termen îndelungat: dacă nu se rezolvă cauza, kilogramele pierdute vor reveni rapid. Un specialist va fi capabil să evalueze semnificaţia atitudinii pe care o are copilul faţă de mâncare. Cel mai des, copilul caută să compenseze prin alimente ceva care ii lipseşte pe plan afectiv sau relaţional. El îşi satisface astfel fizic un vid psihologic. Redresând cauza, înţelegând ce exprimă copilul, părinţii vor putea să-şi modifice comportamentul şi să-şi asigure copilul de dragostea ce i-o poartă. În alte situaţii, copilul caută să facă plăcere unei mame, ea însăşi foarte concentrată asupra mâncării: „determinismul familial" este foarte important. Copilul provenind dintr-o familie de obezi sau de mari mâncăcioşi are considerabil mai multe şanse de a deveni, la rândul său, obez. În cazul acesta, întreaga familie trebuie să consulte un specialist şi să-şi schimbe modul de a se hrăni.

26

Problemele alimentare se pot rezolva prin valoarea exemplului personal, soluţie adeseori menţionată în materie de educaţie. Părinţii care mănâncă rezonabil şi cu plăcere, având o alimentaţie variată şi echilibrată, în mod evident au cele mai mari şanse ca şi copiii lor să mănânce echilibrat.

11. REGULI GENERALE DE ALCĂTUIRE CORECTĂ AMENIURILOR ŞI DE PREPARARE CULINARĂ

La alcătuirea meniurilor se va ţine seama de:

- necesitatea unei diete optime, echilibrate, prin: asigurarea nevoilor de principii nutritive de bază: proteine, grăsimi,

glucide, vitamine, săruri minerale (calciu, fosfor), oligoelemente (fier, în special), fibre vegetale şi apă;

asigurarea unui raport optim între principalii factori alimentari nutritivi: proteine animale/proteine vegetale şi grăsimi saturate/grăsimi nesaturate (sau grăsimi de origine vegetală/aport total de grăsimi);

- respectarea normelor sanitare privind producerea, transportul, păstrarea (conservarea) şi prelucrarea alimentelor;- o pregătire culinară aptă să menţină în condiţii optime calităţile nutritive şi gustative ale alimentelor;- variaţiile sezoniere, ţinând însă seama de disponibilităţi;- alcătuirea meniurilor pe o perioadă ceva mai lungă- de obicei o săptămână-, în special în colectivităţile de copii, cu posibilitatea înlocuirii unor alimente cu altele (echivalente nutriţional: carnea cu oul, laptele cu diferite produse lactate, legumele cu fructele, pâinea cu mămăliga, făinurile rafinate cu diferite produse de panificaţie etc.); înlocuirea se va face nu numai în funcţie de disponibilităţi, ci şi de unele schimbări în preferinţele copilului, evitând însă satisfacerea tuturor capriciilor;

- existenţa grupelor de alimente care trebuie asociate în mod cât mai echilibrat; - folosirea adaptată la vârstă a unor condimente (se evită condimentele iuţi). Pregătirea şi prezentarea alimentelor din meniu vor fi făcute sub o formă cât mai atrăgătoare, urmărindu-se totodată ca preparatele să fie cât mai gustoase; pentru obţi-nerea aspectului plăcut sunt necesare şi următoarele măsuri: asigurarea diversităţii meni- urilor, urmărirea unui criteriu estetic în prezentarea lor, desfăşurarea ,,procesu- lui” alimentar (inclusiv- şi mai ales- servirea mesei) într-un cadru cât mai plăcut, respectarea unei anumite ordini de servire a felurilor de mâncare (pen- tru început, ciorba, supa sau antreul, apoi mâncarea gătită sau friptura şi, la sfârsitul mesei, desertul- o prăjitură sau fructe).

27

În general, pregătirea (prepararea) culinară a alimentelor destinate copilului după vârsta de 1-3 ani şi în special după 3-6 ani nu diferă mult de pregătirea celor destinate copiilor mari şi adulţilor. Unele deosebiri există totuşi, şi acestea vor fi respectate, deoarece cu cât copilul este mai mic, cu atât funcţiile digestive sunt mai ,,dificile” (în ciuda faptului că maturarea digestivă este considerată practic încheiată). Va fi evitat excesul de grăsimi, iar condimentele se adaugă şi la mâncărurile destinate copiilor, pentru a le face mai gustoase şi a le îmbunătaţi aspectul. Pentru aşezonarea mâncărurilor recomandate preşcolarului se folosesc însă numai condimente vegetale mai ,,blânde” (pătrunjel, mărar, leuştean, tarhon, cimbru); şcolarul poate beneficia însă şi de alte condimente (ceapă, usturoi, oţet). Supele sunt preparate culinare ce pot fi oferite zilnic copilului de orice vârstă. Se obţin prin fierberea cărnii, legumelor, a unor produse cerealiere şi chiar a fructelor. Se recomandă ca fierberea cărnii să fie începută în apă rece (când se urmăreşte obţinerea unei supe concentrate), iar legumele să fie introduse în apa clocotită succesiv, în funcţie de durata de fierbere a lor (acestea trebuie să fie proaspete şi de bună calitate). La copii se recomandă ca legumele şi carnea din supă să fie tăiate în bucăţi mici, pentru a înlesni mestecarea şi înghiţirea. După vârsta de 3 ani, apa de fierbere poate fi înlocuită cu supa de oase sau cu supa de capete şi picioare de pasăre. Pentru adaptarea digestivă, unele supe de legume (gulii, mazăre, praz) vor fi introduse treptat şi cu prudenţă în alimentaţie. Aşezonarea cu verdeaţă tăiată mărunt îmbunătăţeşte gustul şi aduce un plus de vitamine. Supele trebuie să fie limpezi, cu gust şi aromă plăcute. Se servesc calde, la o temperatură moderată (25-30%) – cu excepţia supelor de fructe, care se servesc reci. Supa limpede de carne, cu găluşte, tăiţei sau zdrenţe, este bogată în substanţe nutritive (bulion de carne) şi săruri minerale (provenite din legume). Cremele de legume înlocuiesc supele; în compozitia lor intră, bineînţeles, legumele (care, după fierbere, sunt pasate), făina, laptele, oul şi untul, adăugându-li-se, când sunt servite, crutoanele preparate din franzelă albă. Ciorbele sunt acrite cu borş sau zeamă de lămâie şi pot fi îmbogăţite nutritiv cu smântână şi/sau gălbenuş de ou. Stimulează apetitul prin aroma şi gustul lor acrişor, uşurând (favorizând) digestia. La ciorbe se adaugă- în funcţie de specificul preparatului respectiv- verdeaţă (leuştean, pătrunjel, mărar, tarhon) tăiată mărunt; au un conţinut mai bogat în legume decât supele. Legumele şi carnea din ciorbe vor fi tăiate mărunt copiilor mici, pentru a le înlesni mestecarea şi înghiţirea. Ciorbele se servesc calde. Sosurile sunt preparate culinare fluide (semilichide), obţinute prin amestecul unor grăsimi de origine animală (unt) sau vegetală (margarină, ulei vegetal) cu diferite ingrediente: bulion de carne, făină (Zeamil), supă de legume, gălbenuş de ou, zeamă de lămâie. Sosurile servite calde se prepară cu unt sau margarină, făină şi lapte (sos alb) sau smântână; cele servite reci (de exemplu maioneza) pot fi folosite pentru aşezonarea legumelor fierte sau a salatelor (de conopidă, ţelină, cartofi, legume asortate), cu sau fără carne (rasol de carne de vacă sau de peşte alb). Mâncărurile cu carne pot fi servite de 4-5 ori pe săptămână. Fripturile sunt pregătite la tavă, la grătar, în tigaie de teflon, în tigaie obişnuită (prin prăjire în ulei, la copilul mai mare) sau la frigare. Se servesc cu diferite garnituri (soteuri de morcovi, de fasole verde, gulii, mazăre, cartofi piure sau prăjiţi, varză călită etc.) şi/sau cu salate. Rasolul se prepară prin fieberea în apă a cărnii (de vită, de pasăre) sau a peştelui

28

alb şi se serveşte cu legume fierte, prezentate ,,natur”, peste care se poate turna un sos rece. Tocăturile (pârjoale, chifteluţe, perişoare) se prepară din carne tocată, cu adaos de pâine înmuiată în apă sau lapte, verdeaţă, orez (pentru perişoare şi sarmale). Pot fi prăjite (pentru copilul mare), fierte sau fripte pe grătar (la copilul mic). Vor fi servite cu diferite garnituri şi salate de crudităţi (tocăturile prăjite) sau cu sos (de roşii, tarhon, mărar etc.), smântână sau iaurt (tocăturile fierte: perişoare). Carnea tocată este folosită şi pentru prepararea umpluturii la ardeii graşi, dovlecei, roşii, sarmale. Budincile sunt preparate din legume cu sos alb sau din paste făinoase, la care se adaugă carne tocată, brânză rasă, ou, rumenindu-se apoi la cuptor. Sufleurile se aseamănă cu budincile, dar sunt mai ,,pufoase”, datorită albuşului de ou bătut spumă. Pot înlocui –ca prim fel- supele sau ciorbele sau pot fi servite la masa de seară. Gustările sunt oferite la începutul mesei sau între mesele principale. Dintre acestea, recomandăm crochetele de caşcaval, caşcavalul la capac, pateurile cu brânză sau carne, tartinele cu pastă preparată din brânză sau ou fiert tare, în amestec cu unt sau smântână, aşezonate cu ardei gras, mărar sau ceapă verde, fin tăiate. Pâinea ocupă un loc important în alimentaţia copilului, având valoare nutritivă mare (conţine hidrocarbonaţi cu absorbţie lentă); prezenţa fibrelor vegetale (mai abundente în pâinea integrală şi în pâinea intermediară) favorizează mişcările intestinului (peristaltismul) şi tranzitul intestinal, scaunul evacuându-se regulat şi având consistenţă mai mare; de aceea- în special la preşcolar şi şcolar- este preferată pâinea intermediară sau pâinea neagră. Deserturile- preparate cu un bogat conţinut glucidic- se servesc numai la sfârşitul meselor principale şi sunt foarte agreate de copii. Ele constau în prăjituri de casă, fructe consumate ca atare sau diverse alte ,,dulciuri” (creme, gelatine cu sucuri de fructe, sufleuri, compoturi, clătite, salate de fructe etc.) cu valoare nutritivă mare. Dulciurile prea rafinate (bomboane, rahat etc.) au valoare nutritivă mai mică, furnizează calorii ,,goale” şi favorizează apariţia cariilor dentare; folosite între sau înainte de mesele principale, reduc apetitul şi trebuie evitate în acest interval de timp. Ca băuturi, copilului i se dă apă, (simplă, de băut), apă minerală (preferabil negazoasă), sucuri sau siropuri naturale de fructe, care vor fi consumate dupa mese sau la gustări. Sunt total interzise băuturile alcoolice, indiferent de concentraţie şi cantitate.

29

12. REGIMUL ALIMENTAR AL COPILULUICU VÂRSTA CUPRINSĂ ÎNTRE 3 ŞI 6 ANI

12.1. LUNI

MIC DEJUNProdus Cantitate

(grame) Proteine Lipide GlucideTotal calorii

1. Fulgi de ovăz 50 13,6 6,3 63,3 186,942. Lapte de vacă integral 50 3,5 3,5 4,5 32,6753. Pâine intermediară 50 9,8 1 47,9 122,9354. Brânză topită cremă 25 7 36 0,9 91,79

TOTAL mic dejun 393,76GUSTARE DE LA ORA 10

1. Iaurt cu fructe 125 3,5 2 10,3 93,975 TOTAL gustare de la ora 10 93,975

PRÂNZ –ora 14a) ciorbă ţărănească; b) mazăre cu frigănele; c)salată de varză; d) desert

1. Fasole verde (conservă) 15 1,2 0,1 4,5 3,6452. Roşii proaspete 40 0,9 0,2 3,9 8,6163. Carne de vacă slabă 60 20,4 2,2 0 62,464. Pătrunjel -rădăcină 15 1,1 0,8 10 7,945. Păstârnac rădăcină 15 1,4 0,5 15 10,786. Cartofi fierţi 35 1,9 0,1 20,1 31,897 Ardei gras roşu 8 1 0 6 2,2968. Pastă de tomate 5 4,7 0 17,6 4,579. Borş de tărâţe 115 0,4 0 0,6 4,5710 Leuştean 10 3 0,8 6,4 4,598

Total a) ciorbă ţărănească 141,5111 Mazăre verde (conservă) 80 4,2 0,2 12,6 56,59212 Ceapă 25 0,9 0,1 10,1 11,50713 Ulei floarea-soarelui 10 0 99,8 0 92,81414 Bulion fără zahăr 25 1,7 0,2 9 11,4315 Mărar 10 3,5 1,1 7 5,32816 Felii pâine intermediară 25 9,8 1 47,9 61,4617 Lapte de vacă 0,1 % 20 3,4 0,1 5,3 7,3218 Ou de găină 30 13 10 1 45,12

Total b) mazăre cu frigănele 291,57119 Varză 50 1,6 0,2 5,7 15,89520 Ulei floarea-soarelui 5 0 99,8 0 46,407

Total c) salată de varză 62,30221 Pâine intermediară 75 9,8 1 47,9 184,40222 Căpşune 100 0,4 0,1 9,1 39,8823 Zahăr (tos) 10 0 0 99,9 40,959

Total d) desert 80,839

30

TOTAL prânz 760,624GUSTARE DE DUPĂ-AMIAZĂ- ora 17

1. Măr Golden 70 0 0 11,2 32,144 TOTAL gustare de după-amiază 32,144

CINĂomletă la aburi

1. Ou de găină 60 13 10 1 90,242. Lapte de vacă 0,1% 100 3,4 0,1 5,3 36,63. Unt 5 0,3 70 0,3 32,673

Total omletă la aburi 159,5134. Pâine intermediară 75 9,8 1 47,9 184,4025. Suc de portocale 250 0,7 0,2 10,9 123,55

TOTAL cină 467,465 TOTAL calorii- luni: 1788,548

12.2. MARŢI

MIC DEJUNProdus Cantitate

(grame) Proteine Lipide Glucide

Total calorii

1. Măsline 50 0,8 10,7 6,3 64,312. Pâine albă 15 7,6 3,3 50,6 40,393. Ulei floarea-soarelui 10 0 99,8 0 92,8144. Ceapă 8 0,9 0,1 10,1 3,6825. Zeamă de lămâie (lămâie) 3 1,1 0,3 9,3 1,362

Total pastă de măsline 202,5586. Pâine intermediară 50 9,8 1 47,9 122,9357. Roşie 90 0,9 0,2 3,9 19,3868. Lapte cu cacao 200 3,5 0,5 11,4 131,48 TOTAL mic dejun 476,359

GUSTARE DE LA ORA 10 1. Pâine intermediară 50 9,8 1 47,9 122,9352. Caşcaval 30 25 19 1 84,993. Şuncă de pui Gourmet 40 20 1,5 1 40,02

TOTAL gustare de la ora 10 247,945PRÂNZ –ora 14

a) supă cremă de morcovi; b) friptură cu sos de legume; c) salată verde; d) desert

1. Morcovi fierţi 60 0,8 0,2 8 22,7642. Ceapă 30 0,9 0,1 10,1 13,8093. Unt 10 0,3 70 0,3 65,3464. Orez Basmati negătit 10 8 0 76 34,445. Supă cremă de legume cu

crutoane Knorr5 1,2 1,4 0 0,897

6. Zahăr tos 3 0 0 99,9 12,287

31

Total a) supă cremă de morcovi 149,5437 Pulpă porc fără grăsime 125 26 4 0 179,758 Unt 6 0,3 70 0,3 39,2079 Ulei floarea-soarelui 10 0 99,8 0 92,81410 Ceapă 10 0,9 0,1 10,1 4,60311 Ciuperci champignon crude 7 3 0,2 3,3 1,93812 Făină integrală 1 13,7 1,9 72,6 3,71513 Mix legume pentru supă

Dujardin2 1,7 3,4 0,2 0,788

14 Pătrunjel frunze 5 2 0,8 6,3 2,07315 Roşie 45 0,9 0,2 3,9 9,693 Total b) friptură cu sos de legume 334,58116 Salată verde 50 1,2 0,3 3,3 10,6217 Ulei floarea-soarelui 5 0 99,8 0 46,407

Total c) salată verde 57,02718 Pâine intermediară 75 9,8 1 47,9 184,40219 Nectarină 70 0,4 0 11,4 33,866 TOTAL prânz 759,419

GUSTARE DE DUPĂ-AMIAZĂ- ora 171. Piersică 100 0.9 0,3 9,5 45,43 TOTAL gustare de după-amiază 45,43

CINĂ1. Orez alb negătit 30 7 1 80 109,82. Lapte de vacă 0,1% 150 3,4 0,1 5,3 54,93. Zahăr tos 20 0 0 99,9 81,918

TOTAL cină 246,618 TOTAL calorii- marţi: 1775,771

12.3. MIERCURI

MIC DEJUNProdus Cantitate

(grame) Proteine Lipide Glucide

Total calorii

1. Ceai 50 0 0 0 02. Miere 15 0,4 0 81 50,0613. Unt 30 0,3 70 0,3 196,0384. Şuncă de pui Gourmet 20 20 1,5 1 20,015. Pâine intermediară 50 9,8 1 47,9 122,935

TOTAL mic dejun 389,044GUSTARE DE LA ORA 10chec cu rahat, cacao, nucă şi stafide

1. Zahăr 5 0 0 99,9 20,472. Făină integrală 5 13,7 1,9 72,6 18,5753. Ou de găină 40 13 10 1 60,16

32

4. Ulei floarea-soarelui 15 0 99,8 0 139,2215. Cacao 1 20 14 54 4,3366. Stafide 5 3,1 0,5 79,2 17,1047. Nucă 5 13,8 62,1 17,2 35,2318. Rahat 5 6 9 65 18,74

TOTAL gustare de la ora 10 313,837PRÂNZ –ora 14

a) mămăliguţă cu brânză şi smântână; b) dovlecei umpluţi cu iaurt; c) desert

1. Mămăligă 70 2 0 15 48,792. Brânză slabă 50 14,1 0,5 3,8 39,023. Smântână LaDorna 12% 50 2,7 12 2,5 66,46 Total a) mămăliguţă cu brânză şi smântână 154,274. Dovlecei copţi 70 1 0 5 17,225. Iaurt 0,1.% 35 3,4 0,1 4,6 11,8056. Zahăr 2 0 0 99,9 8,1917. Ulei floarea-soarelui 4 0 99,8 0 8,1918. Muştar 2 4 4 5 1,482

Total b) dovlecei umpluţi cu iaurt 75,8239. Portocală 80 0,9 0,1 11,8 42,4

TOTAL prânz 395,428GUSTARE DE DUPĂ-AMIAZĂ- ora 17

1. Banană 100 1,1 0,3 22,8 100,78 TOTAL gustare de după-amiază 100,78

CINĂCaşcaval pane

1. Caşcaval 70 25 19 1 198,312. Făină integrală 8 13,7 1,9 72,6 29,723. Pesmet 17 10,2 0,2 73,3 58,5154. Ou de găină 20 13 10 1 30,085. Ulei floarea-soarelui 20 0 99,8 0 185,6286. Salată verde 13 1,2 0,3 3,3 2,761

TOTAL cină 505,014 TOTAL calorii- miercuri: 1704,103

12.4. JOI

MIC DEJUNProdus Cantitate

(grame) Proteine Lipide GlucideTotal calorii

1. Pastă gălbenuş de ou: ou de găină

40 13 10 1 60,16

2. Unt 10 0,3 70 0,3 65,3463. Muştar 2 4 4 5 1,4824. Mărar 2 3,5 1,1 7 1,0655. Cicoare 2 1,7 0,2 4,2 0,521

33

6. Lapte de vacă 0,1% 150 3,4 0,1 5,3 54,9

7. Pâine intermediară 50 9,8 1 47,9 122,935 TOTAL mic dejun 306,409

GUSTARE DE LA ORA 101. Unt 25 0,3 70 0,3 163,3652. Caşcaval 20 25 19 1 56,663. Pâine intermediară 50 9,8 1 47,9 122,935

TOTAL gustare de la ora 10 342,96PRÂNZ –ora 14

a) borş de ştevie; b) ciulama de pasăre; c) desert

1. Ştevie 70 10,52. Ceapă 10 0,9 0,1 10,1 4,6033. Ulei floarea-soarelui 5 0 99,8 0 46,4074. Cartofi fierţi 15 1,9 0,1 20,1 13,6695. Borş de tărâţe 50 0,4 0 0,6 2,05

Total a) borş de ştevie 77,2296. Piept de pui gătit cu piele 100 29,8 7,8 0 194,727. Morcov fiert 10 0,8 0,2 8 3,7948. Pătrunjel frunze 5 2 0,8 6,3 2,0739. Ceapă 7 0,9 0,1 10,1 3,22210 Unt 6 0,3 70 0,3 39,20711 Smântână LaDorna 12% 4 2,7 12 2,5 5,31612 Făină integrală 3 13,7 1,9 72,6 11,14513 Lapte de vacă 0,1% 10 3,4 0,1 5,3 3,6614 Pătrunjel frunze 5 2 0,8 6,3 2,073

15 Pâine intermediară 75 9,8 1 47,9 184,402 Total b) ciulama de pasăre 265,21

16 Pepene verde (cu miez roşu) 70 0,6 0,2 7,6 24,836 TOTAL prânz 551,677

GUSTARE DE DUPĂ-AMIAZĂ- ora 171. Pară 70 0,4 0,1 15,5 46,284 TOTAL gustare de după-amiază 46,284

CINĂ1. Tăiţei Băneasa 50 11 0,7 75 179,5552. Lapte de vacă 0,1% 100 3,4 0,1 5,3 36,63. Compot ananas 70 0 0 12,3 35,301

TOTAL cină 251,456 TOTAL calorii- joi: 1498,786

34

12.5. VINERI

MIC DEJUNProdus Cantitate

(grame) Proteine Lipide GlucideTotal calorii

1. Musli cu fructe Winny 40 9,5 3,8 68,5 142,0562. Lapte de vacă 0,1% 100 3,4 0,1 5,3 36,63. Urdă 50 18 4 6 67,84. Roşie 40 0,9 0,2 3,9 8,6165. Pâine intermediară 50 9,8 1 47,9 122,935

TOTAL mic dejun 378,007GUSTARE DE LA ORA 10

1. Lapte bătut light Big Panda 100 3,2 0,1 4 30,452. Biscuiţi aromă de vanilie

Clever40 6,2 15,4 36,8 127,808

TOTAL gustare de la ora 10 158,258PRÂNZ –ora 14

a) salată de vinete cu dovlecei; b) ochiuri în cuib de cartofi; c)salată de roşii; d) desert

1. Vinete 50 1 0,2 5,7 14,6652. Dovleac copt 50 1 0 5 12,33. Ceapă 10 0,9 0,1 10,1 4,6034. Ulei 5 0 99,8 0 46,4075. Roşii 5 0,9 0,2 3,9 1,077 Total a) salată de vinete cu dovlecei 79,0526. Ou de găină 50 13 10 1 90,247. Cartofi fierţi 125 1,9 0,1 20,1 113,9128. Unt light President 7 1,7 40 8,5 28,9679. Lapte de vacă 0,1% 10 3,4 0,1 5,3 3,6610 Telemea Winny 12 24 16,5 1,5 30,96 Total b) ochiuri în cuib de cartofi 267,73911 Roşii 70 0,9 0,2 3,9 15,07812 Ulei 10 0 99,8 0 92,81413 Mărar 3 3,5 1,1 7 1,598

Total c)salată de roşii 109,4914 Pâine intermediară 75 9,8 1 47,9 184,40215 Struguri 100 0,7 0,2 18,1 78,94

TOTAL prânz 719,623GUSTARE DE DUPĂ-AMIAZĂ- ora 17

1 Cireşe 120 1,1 0,2 16 86,364 TOTAL gustare de după-amiază 86,364

CINĂMămăliguţă cu brânză la cuptor

1 Mămăligă 80 2 0 15 55,762 Unt 20 0,3 70 0,3 130,6923 Brânză de oaie 40 18,2 21,1 3 113,26

35

4 Ou de găină 16 13 10 1 24,0645 Lapte de vacă 0,1% 8 3,4 0,1 5,3 2,928

TOTAL cină 326,704 TOTAL calorii- vineri: 1668,956

12.6. SÂMBĂTĂ

MIC DEJUNProdus Cantitate

(grame) Proteine Lipide GlucideTotal calorii

1. Lapte cu cacao şi gust de ciocolată

100 3,2 1,5 10 68,07

2. Pesmeţi 50 10,2 0,9 73,3 175,363. Unt 20 0,3 70 0,3 130,6924. Şuncă de pui Gourmet 40 20 1,5 1 40,025. Pâine intermediară 50 9,8 1 47,9 122,935

TOTAL mic dejun 537,077GUSTARE DE LA ORA 10

1. Budincă de ciocolată Tnuva 100 3,2 3,6 0 46,6 TOTAL gustare de la ora 10 46,6

PRÂNZ –ora 14a) supă de pasăre cu legume; b) salată ardei copţi; c) desert

1. Carne pasăre (găină) 100 19 6,5 0,4 139,992. Morcov fiert 10 0,8 0,2 8 3,7943. Pătrunjel frunze 10 2 0,8 6,3 4,1474. Rădăcină de ţelină 10 0,7 0,2 3 1,7035. Ardei roşu gras 10 1 0 6 2,876. Ceapă 10 0,9 0,1 10,1 4,603 Total a) supă de pasăre cu legume 157,1077. Ardei roşu gras 150 1 0 6 43,058. Roşie 100 0,9 0,2 3,9 21,549. Ulei 15 0 99,8 0 139,22110 Mărar 10 3,5 1,1 7 5,328

Total b) salată ardei copţi 209,13911 Pâine intermediară 75 9,8 1 47,9 184,40212 Salată de fructe 100 0,7 0 13,4 57,81

TOTAL prânz 608,458GUSTARE DE DUPĂ-AMIAZĂ- ora 17

1. Caisă 70 1,4 0,4 11,1 38,479 TOTAL gustare de după-amiază 38,479

CINĂa) cartof copt cu unt; b) spumă de fructe

1. Cartofi dulci 50 1,6 0,1 20,1 44,952. Unt 20 0,3 70 0,3 130,692

Total a) cartof copt cu unt 175,64236

3. Smântână LaDorna 12% 40 2,7 12 2,5 53,1684. Miere 5 0,4 0 81 16,6875. Struguri 100 0,7 0,2 18,1 78,94

Total b) spumă de fructe 148,795 TOTAL cină 324,437

TOTAL calorii- sâmbătă: 1555,051

12.7. DUMINICĂ

MIC DEJUNProdus Cantitate

(grame) Proteine Lipide GlucideTotal calorii

1. Miere 15 0,4 0 81 50,0612. Ceai 150 0 0 0 03. Ou de găină 60 13 10 1 90,244. Brioşă 95 9,5 7,5 57,8 328,396

TOTAL mic dejun 498,697GUSTARE DE LA ORA 10

1. Iaurt 0% cu cereale Tnuva 180 4,6 0,4 4,4 73,116 TOTAL gustare de la ora 10 73,116

PRÂNZ –ora 14a) ciorbă de perişoare; b) piure cu friptură la cuptor; c) desert

1. Morcovi fierţi 10 0,8 0,2 8 3,7942. Pătrunjel frunze 5 2 0,8 6,3 2,0733. Rădăcina ţelină 5 0,7 0,2 3 0,8514. Borş de tărâţe 40 0,4 0 0,6 1,645. Ceapă 10 0,9 0,1 10,1 4,6036. Leuştean 10 3 0,8 6,4 4,5987. Ulei 5 0 99,8 0 46,4078. Ou de găină 20 13 10 1 30,089. Smântână LaDorna 12% 10 2,7 12 2,5 13,29210 Piept de pui gătit cu piele 50 29,8 7,8 0 97,3611 Orez alb negătit 10 7 1 80 36,612 Pătrunjel frunze 10 2 0,8 6,3 4,146

Total a) ciorbă de perişoare 245,44413 Pui pulpe fără piele gătite 80 26 11 0 167,1214 Cartofi fierţi 100 1,9 0,1 20,1 91,1315 Ulei 15 0 99,8 0 139,22116 Unt 5 0,3 70 0,3 32,67317 Lapte de vacă 0,1% 15 3,4 0,1 5,3 5,4918 Pastă de tomate 8 4,7 0 17,6 7,314 Total b) piure cu friptură la cuptor 442,94819 Pâine intermediară 50 9,8 1 47,9 122,93520 Zmeură 100 1,2 0,7 11,9 60,22

37

TOTAL prânz 871,547GUSTARE DE DUPĂ-AMIAZĂ- ora 17

1. Căpşuni 80 0,9 0,3 7,7 31,904 TOTAL gustare de după-amiază 31,904

CINĂruladă cu carne

1. Carne tocată de vită şi porc 50 17,2 26,4 0 158,022. Şuncă presată porc 10 24,9 20,7 0 29,463. Pâine intermediară 5 9,8 1 47,9 12,2934. Lapte de vacă 0,1% 10 3,4 0,1 5,3 3,665. Ou de găină 15 13 10 1 22,56

TOTAL cină 225,993 TOTAL calorii- duminică: 1671,257

13. CONCLUZII

Copilul este primul şi cel mai puternic influenţat de modul de alimentaţie, dezvoltarea lui constituind un adevărat indicator al stării de nutriţie şi prin aceasta al stării de sănătate a unei populaţii. Creşterea şi dezvoltarea copilului depind de factori multipli, ereditate, funcţionarea glandelor endocrine, factori de mediu externi, factori afectivi, dar cel mai important factor este alimentaţia. Influenţa alimentaţiei în această perioadă nu se limitează la sănătatea imediată sau la dezvoltarea şi creşterea armonioasă. Ea pune baza sănătăţii viitorului adult, a obiceiurilor sale alimentare, a modului său de reactivitate biologică şi psihoafectivă faţă de alimentaţie. Se ştie, astăzi, că unele boli degenerative grave ale perioadei de maturitate îşi au debutul în copilărie şi tinereţe şi au la bază greşeli persistente în modul de alimentaţie şi obiceiurile alimentare din copilărie (obezitate, boli cardiovasculare, arterioscleroză, diabet, etc.). Nu numai alimentaţia, dar şi toate organele şi sistemele organismului iau parte la realizarea funcţiilor de nutriţie. Tulburările de la nivelul oricărui din aceste organe sau sisteme pot perturba funcţia de nutriţie şi, invers, orice modificare în aportul de substanţe alimentare prin lipsă, surplus, sau dezechilibru poate determina tulburări în organism. La copii acest lucru este deosebit de important. Copilul nu este un adult în miniatură, ci are un organism în continuă transformare. Trebuie să se ţină seama permanent de aceste transformări, de posibilităţile digestive şi de nevoile nutritive, pe etape de vârstă şi în raport cu starea generală, cu activitatea pe care o depun (copiii mai activi sau mai agitaţi au nevoie de o raţie alimentară mai bogată), cu mediul în care se dezvoltă (copiii din colectivităţi au un consum de energie mai mare decât cei din mediul familial, deci şi nevoi nutritive crescute). Trebuie, de asemenea, să se ţină seama de personalitatea copiilor, de gusturile lor. Fără a se ajunge la monotonia alimentară, oferindu-li-se copiilor numai ceea ce le place, fără a li se impune un regim alimentar pe care nu-l doresc, alimentaţia copiilor va fi variată, corectă, plăcută. Aşa cum pentru a construi o clădire este nevoie de material de construcţie de bună calitate, tot aşa pentru ca un organism uman să fie sănătos sunt necesare alimente cu o valoare nutritivă corespunzătoare, în proporţii echilibrate, administrate într-un ritm constant şi convenabil creşterii şi dezvoltării copilului.

38

Bibliografie

1. ,,Cum să ne alimentăm corect copilul” –Mircea Geormăneanu, edit. medicală, Bucureşti, 1990; 2. ,,Poftă bună, copii- Îndreptar practic de alimentaţie a copiilor sănătoşi şi bolnavi” –Mara Ricman, Olimpia Teodoru, edit. medicală, Bucureşti, 1980; 3. http://calorii.oneden.com 4. http://www.babyonline.ro/Copilul-tau/Nutritie.html?sc=3551 5. http://www.copilasul.com/copilul-3-6-ani/3-4/copilul%20la%203-4%20ani1.php 6. http://www.topsanatate.ro/articol/alimentatia-prescolarului-3-7-ani-22724.html -Informatiile au fost preluate din cartea "400 de retete culinare pentru copilul tau", de Laurentiu Cernaianu, Bucuresti, Editura All, 2001, www.all.ro 7. www.copilul.ro 8. www.gustos.ro/retete-culinare 9. Lista alimentelor nerecomandate preşcolarilor întocmită şi actualizată de Ministerul Sănătăţii Publice

39