Programul B Formatori de profesori evaluatori de competence … · 2020. 10. 7. · chart, fi_e de...

„Formarea cadrelor didactice în domeniul evaluării competenţelor profesionale” ProgramB de formare

Marinescu Patriţa,Liceul Tehnologic „Spiru Haret” Târgovişte Pagina1

Programul B

Formatori de profesori – evaluatori decompetenţe profesionale

PORTOFOLIU

Nume și prenume: Marinescu Patrița

Școala: Liceul Tehnologic Spiru Haret

Localitatea: Târgoviște grupa 2

Grupa: 2



A. Secțiunea I

1. Planificarea unui modul/temă. Este nesară prezentarea informațiilor esențiale privindnumărul total de ore, numărul de credite, tipul programului de formare (numai “face toface” sau de tip “blended learning”)

2. Suport de curs pentru modulul/tema respectiva3. Agenda secvenţei formării. Agenda se referă la parcurgerea modulului/temei pentru care

s-a realizat planificarea și suportul de curs.4. Test preliminar de identificare a competenţelor iniţiale5. Matricea de specificaţii pentru evaluarea evaluatorului de competenţe6. Planificarea evaluării finale7. Chestionar de evaluare a programului

B. Secțiunea II – Planificarea probei practice*

8. Prezentare PowerPoint, suportul în realizarea activităților probei practice9. Activităţi de învăţare concepute pentru proba practică10. Proiectarea unei activităţi de formare11. Poster cu regulile de desfăţurare a cursului/secvenței de formare realizat și inclus în

prezentarea PowerPoint sau prezentat/afișat în mometul realizării probei practice(organizarea spațiului în care are loc formarea)

12. Formular de feedback rapid (sub forma de poster, chestionar etc) Anexă a documentul deprezentare a planificării probei practice cu precizare modului de administrare

13. Metode de formare planificate pentru susținerea probei practice cumotivarea/argumentarea minimală a alegerii



1. PLANIFICAREA MODULULUI II „PROIECTAREA ŞI ORGANIZAREA EVALUĂRII ÎN ÎPT”TEMA: „METODE DE EVALUARE”

Pregătirea cadrelor didactice din ÎPT pentru realizareaunei evaluări relevante a rezultatelor învăţării

„Metode de evaluare”

Realizarea de către cadrele didactice din ÎPT a uneievaluări obiective, unitare şi relevante a rezultatelorînvăţării.

- Furnizorul de formare: CNDIPT/ CCD;- Formatori: 2 cadre didactice;- 1 grupă formată din 22 de cadre didactice din ÎPT;- Resurse materiale: sală de seminar, platformă delucru, laptop-uri, videoproiector, ecran de proiecţie, flip-chart, fişe de lucru, markere, post-it-uri, suport de cursetc.

Obiective generale aleprogramului

O1 – Dezvoltarea competenţelor de proiectare aevaluării;O2 – Dezvoltarea competenţelor de proiectare aprocesului de evaluare a rezultatelor învăţării;O3 – Dezvoltarea competenţelor de măsurare arezultatelor învăţării prin alegerea şi aplicarea demetode de evaluare specifice;O4 – Dezvoltarea competenţelor de evaluare arezultatelor învăţării prin stabilirea unor criterii unitare;O5 – Formarea competenţelor de utilizare aplatformelor e-learning.

Obiective operaţionale După încheierea stagiului de formare, cursanţii vor ficapabili:- Să elaboreze o planificare a activităţii de evaluare;- Să formuleze obiective clare privind evaluarearezultatelor învăţării;- Să aleagă şi să utilizeze diferite metode de evaluareîn vederea stabilirii nivelului de atingere a rezultatelorînvăţării;- Să elaboreze criterii unitare în vederea stabiliriiobiective a rezultatelor învăţării;- Să stabilească probe de evaluare adecvate arezultatelor învăţării;- Să utilizeze optim resursele pentru evaluarearezultatelor învăţării;- Să utilizeze platforma e-learning a cursului deformare.

„Formarea cadrelor didactice în domeniul evaluării competenţelor profesionale” Program B de formare

Marinescu PatriţaLiceul Tehnologic “Spiru Haret” Târgovişte Page4

Construirea programului de formare

Alocarea numărului de ore pentru teorie, aplicaţii practice şi evaluare

Unitatea de competenţă Modulul ZiNr.ore/

modul

Nr. ore face-to-faceNr. oreon-lineTotal

din care

Teorie Aplicaţii Evaluare

U1 – Proiectarea evaluării M1 – Proiectarea şi organizareaevaluării 1 12

42 5 1 4

U2 – Organizarea evaluării 4

U3 – Realizarea instrumentelorde evaluare M2 – Realizarea şi aplicarea

instrumentelor de evaluare

227

84 11 1

4

U4 – Efectuarea evaluării 3 8 7

U5 – Asigurarea calităţiiprocesului de evaluare

M3 – Asigurarea calităţiiprocesului de evaluare 4 5 4 1 2 1 1

Evaluare finală 4

TOTAL 48 28 16



PROIECTAREA PROGRAMULUI DE FORMARE

(competenţe, conţinuturi, metode de formare, resurse, evaluare)

Modul Competenţe Conţinuturi Metode de formare Resurse Evaluare

- Metoda ciorchinelui - Flip-chart, post-it-uri,markere

- Evaluare iniţială(face-to-face şi on-line)

M1

–Pr

oiec

tare

a şi

org

aniz

area

eval

uării

1.1. Definirea obiectivelorevaluării

- Contextul evaluării- Relaţia dintre strategia

didactică şi componenteleprocesului de învăţare

- Conceptul de strategie deevaluare

- Obiectivele evaluării- Etapele formulării obiectivelor- Formularea obiectivelor

evaluării

- Expunere- Lucrul pe grupe- Brainstorming- Studiul de caz- Expertul- Problematizare;- Studiu individual- Turul galeriei

- Platformă curs- Suport de curs- Consumabile- SPP- Curriculum- Mijloace IT- Prezentări PPT

- Evaluare pe parcurs(observaresistematică)

1.2. Proiectarea activităţii deevaluare

- Elaborarea strategiei deevaluare

- Mediul de evaluare- Elaborarea planului de

evaluare

- Expunere- Lucrul pe grupe- Ştiu/Vreau să ştiu- Brainstorming- Studiul de caz- Problematizare- Învăţarea dirijată- Studiu individual- Turul galeriei



- Inter-evaluare- Mini-proiect

2.1. Organizarea evaluării

- Strategii de evaluare- Metode de evaluare: tipuri,

alegere, corelare curezultatele învăţării

- Probe de evaluare- Planificarea evaluării

- Lucrul pe grupe- Conversaţia- Joc de rol- Dezbaterea- Explozia stelară- Metoda 6/6



- Eseu structurat



- Platformă curs- Laptop- Videoproiector- Flip-chart, post-it-uri,

markere

- Evaluareintermediară finalM1 (observaresistematică)

M2

–R

ealiz

area

şi a

plic

area

inst

rum

ente

lor d

e ev

alua

re

3.1. Construireainstrumentelor deevaluare

- Tipuri de instrumente deevaluare

- Proiectarea instrumentelor deevaluare

- Elaborarea instrumentelor deevaluare

- Expunere- Harta minţii- Aplicaţii- Dezbatere- Conversaţia- Studiu de caz- Studiu individual- Lucrul pe grupe



- Inter-evaluare

4.1. Administrarea probelorde evaluare

- Principii generale ale evaluării

- Tipuri de evaluare

- Lucrul pe grupe- Studiu individual- Expunere- Conversaţia- Aplicaţii practice



- Autoevaluarea

4.2. Analiza informaţiilorcolectate

- Tipuri de dovezi

- Criterii de analiză a dovezilor

- Studiu individual- Expunere- Conversaţia- Lucrul pe grupe- Avizierul



- Platformă curs- Laptop- Videoproiector- Flip-chart, post-it-uri,markere




M3

–As

igur

area

cal

ităţii

proc

esul

ui d

e ev

alua

re

5.1. Monitorizarea procesuluide evaluare

- Competențele evaluatorului- Planificarea monitorizării- Dovezi ale monitorizării

externe

- Lucrul pe grupe- Expunere- Conversaţia- Studiu de caz



5.2. Valorificarea rezultatelorautoevaluării,monitorizării interne şiexterne

- Conţinutul raportării- Planificarea remedială

- Expunere- Conversaţia- Lucrul pe grupe- Aplicaţii practice



- Platformă curs- Laptop- Videoproiector- Flip-chart, post-it-uri,markere


- Laptop- Videoproiector- Prezentări PPT- Portofolii cursanţi

- Evaluare finală(prezentare PPT aportofoliului,observaresistematică)



Suport de curs

MODULUL I

PROIECTAREA ȘI ORGANIZAREA EVALUĂRII ÎNÎNVĂȚĂMÂNTUL PROFESIONAL ȘI TEHNIC

CUPRINS

I.1. Scopul și obiectivele evaluăriiI.2.Metode de evaluareI.3.Probe de evaluareI.4.Situații de evaluareI.5. Situaţii de culegere a informaţiilor privind competenţa evaluatăI.6. Resurse (materiale, de timp și spațiu) necesare evaluăriiI.7. Pregătirea elevilor /candidaților în vederea evaluăriiI.8. Pregătirea evaluatorilor pentru administrarea probelorI.9.Bibliografie Modulul I

I.1. Scopul și obiectivele evaluării: definiție, corelare cu standardul de referință,adecvare

Evaluarea școlară reprezintă o acţiune complexă, integrată în activitatea didactică (depredare – învăţare - evaluare) prin corelarea operaţiilor didactice de măsurare şiapreciere, care asigură diagnoza, cu decizia, care implică prognoza, cu scopautoreglator la nivelul procesului şi al sistemului de învăţământ.

OBIECTIVELE MODULULUI:După parcurgerea acestui modulul formabilii vor putea:

Să opereze cu termenii de măsurare, apreciere, evaluare. Să identifice valenţe pozitive şi negative pentru diferite tipuri de

strategii de evaluare. Să explice relaţia dintre metodă, instrumentul de evaluare, scopul

şi obiectivele evaluării; Să realizeze analiza comparativă între metodele tradiţionale de

evaluare şi cele complementare; Să realizeze un plan de evaluare a unei unități de învățare de la

disciplina pe care o predă;



Evaluarea fiind o componentă de bază a procesului de învățământ, alături de predare șiînvățare, profesorul cât și directorul sunt datori să-și stabilească din timp când și cumvor verifica dacă obiectivele stabilite au fost atinse. În funcţie de concluziile desprinse,elevul îşi va modifica strategia de învăţare, profesorul pe cea de predare iar directorulstrategia managerială.

Putem spune că, obiectivele de evaluare sunt obiectivele având acel grad despecificitate care permite o măsurare educaţională caracterizată printr-un grad suficientde obiectivitate pentru a fi validă şi fidelă, deoarece acest lucru se face pe bazaaprecierii, cu ajutorul unui instrument de evaluare a comportamentului observabil alcelui evaluat, aflat în situaţia de evaluare sau de examinare.În formularea obiectivului de evaluare trebuie să se parcurgă etapele următoare:

să se identifice, comportamentul vizat, pe care elevul trebuie să-l demonstreze; să se identifice cu claritate condiţiile importante în care comportamentul se poate

produce, sau poate deveni vizibil, măsurabil; să se precizeze un nivel al performanţei acceptabile, prin enunţarea unui criteriu

de reuşită direct măsurabil.

Conceptul de strategie de evaluare desemnează orealitate care, din perspectivaprocesului care se desfăşoarăîn clasă, este o parte componentă integrantă, vitală prinfuncţia sa determinant reglatoare, a procesului de instruire. Prin dimensiunile sale„tehnice", specializate, orientate spre un scop de evaluare clar stabilit şi făcuttransparent, strategia de evaluare adoptată potenţează procesul educaţional în direcţiadorită de cel care o proiecteazăşi o aplică (Radu, I. T., (2000), Evaluarea în procesuldidactic).

Analizând conceptul de evaluare, Genevieve Meyer (Meyer G., De ce evaluăm (2000),De ce şi cum evaluăm) precizează că nici o evaluare nu este „pură" sau „perfectă" însine sau în mod absolut. Perfecţiunea oricărei aprecieri se naşte din concordanţamodalităţilor de realizare cu ţelurile propuse (obiectivele vizate). De aceea, primaîntrebare care se impune în elaborarea unei strategii de evaluare este nu ce evaluăm,nici cum evaluăm, ci DE CE evaluăm. Iar de răspunsul la această întrebare, depindrăspunsurile la întrebările: ce? când? cum? prin ce mijloace? pe ce bază? etc.



Figura I.1.Intrebări pe care trebuie să și le pună evaluatorul

Între strategia didactică și celelalte componente ale procesului de învățământ (finalități,conținut, resurse materiale, umane, de timp școlar, principii și norme, strategii de evaluareetc.) este o strâsă legătură care sugerează faptul că strategia didactică este o structurăintegratoare în care fiecare din aceste componente își găsește locul și rolul său în relație cuacestea.

Temă de reflecţie:

Prin răspunsurile pe care le veți găsi la întrebările:

De ce evaluăm? Ce evaluăm? Cui folosește evaluarea? Pe cine evaluăm? Când evaluăm? Cum evaluăm?

vă pregătiți pentru elaborarea planului de evaluare. Încercați să dațirăspunsuri întrebărilor de mai sus reflectând la activitatea dumneavastrăla o anumită clasă din anul recent încheiat.



















Etapele principale ale evaluariiEvaluarea, ca activitate în sine, cuprinde trei operaţii principale menționate în modululprecedent:

1. măsurarea, cuantificarea rezultatelor şcolare prin procedee specifice,utilizând instrumente adecvate scopului urmărit (probe scrise/orale/practice,proiecte, portofolii etc), „stabilindu-se o relaţie funcţională între un ansamblude simboluri (cifre, litere) şi un ansamblu de fenomene şi obiecte, conformunor caracteristici pe care acestea le posedă" (I. T. Radu, 2000, p. 26);

2. aprecierea acestor rezultate pe baza raportării lor la un sistem de valori, aunor criterii unitare (bareme de corectare şi notare, descriptori de performanţăetc), emiţându-se o judecată de valoare;

3. formularea concluziilor prin raportarea la scala de notare şi adoptareadeciziilor educaţionale adecvate în urma interpretării rezultatelor obţinute.

În Dicţionarul de pedagogie, Schaub Horst defineşte evaluarea ca fiind „procesul careîncepe cu planificarea şi cu descrierea obiectivelor şi a conţinuturilor care vor ficontrolate mai târziu''(2000, p. 101).Pentru cunoașterea rezultatelor școlare la sfârșitul unui segment de activitate, aevoluției elevilor pe parcursul procesului, ca și pentru stimularea activităților acestoraeste necesară evaluarea lor la inceputul activității, pe parcursul și la finalul acesteia.Acesti timpi definesc trei strategii de evaluare care se disting prin modul de integrareîn procesul de învățământ, Cele trei tipuri de strategii care trebuie să fie prezente înactivitatea oricărui cadru didactic – evaluator sunt:,

evaluarea ințială, evaluarea formativă evaluarea sumativă, cumulativă

Ultimile două se realizează, în moduri specifice, pe parcursul procesului didactic. (Radu,I. T., (2000), Evaluarea în procesul didactic).

Evaluarea iniţialăEvaluarea inițială mai este numită și ”răul necesar”. Se realizează la începutul unuiprogram de instruire și nu are rol de control ci este diagnostică și stimulantă indicândplanul care trebuie urmat în procesul de instruire.Este necesară pentru:

cunoașterea nivelului de realizare a învățării prealabile; determinarea liniei de pornire; stabilirea dacă elevii dispun de pregătirea necesară creării unei premise

favorabile noii învățări (cunoștințe, abilități, capacitați); crearea punții de legătură între o stare precedentă și una viitoare; remedierea unei stări de fapt (aplicarea unui program de recuperare)

(Cerghit, I., (2002), Sisteme de instruire alternative şi complementare).

Evaluarea formativăEvaluarea formativă este acel tip de evaluare care se realizează pe tot parcursul unuidemers pedagogic, este frecventa sub aspect temporal şi are ca finalitate remedierea



lacunelor sau erorilor săvârşite de elevi (Bloom). „Evaluarea formativă nu-l judecă şi nu-l clasează pe elev. Ea compară performanţa acestuia cu un prag de reuşită stabilitdinainte” (Meyer G., De ce evaluăm (2000).Evaluare formativă (sau continuă)prin oportunitatea de reglare a sistemului în modfrecvent şi în paşi mici, succesivi, asigură o periodicitate eficientă procesului în ansamblu.Alte caracteristici ale evaluării formative care trebuie reținute sunt:

face parte din procesul educaţional; este bazată pe obiectivele învăţării; este internă procesului de învăţare, este continuă, mai curând analitică şi

centrată mai mult pe cel ce învaţă decât pe produsul finit; are potenţialul de a identifica atât punctele tari, cât şi punctele slabe ale

procesului, intervenind în timpul fiecărei sarcini de învățare; mizează pe valoarea „diagnostică" a judecăţii de valoare cu care se

finalizează stimulând şi o analiză a mecanismelor şi cauzelor eşecului sausuccesului, „nereuşitele” elevului fiind considerate ca momente în rezolvareaunei probleme şi nu ca slăbiciuni ale acestuia;

Evaluare sumativă (sau cumulativă)Evaluare sumativă (sau cumulativă)se realizează la finalul unei etape de instruire(semestru, an, ciclu de învățământ) sau la finalul studierii unui capitol. Acest tip deevaluare furnizează informații despre nivelul de pregătire al elevilor la sfârsitul uneietape de instruire.Evaluarea sumativăse concentrează mai ales asupra elementelor de permanență aleaplicării unor cunostințe de bază, ale demonstrării unor abilități importante dobândite deelevi într-o perioadă mai lungă de instruire. Caracterul ameliorativ al evaluării sumativeeste relativ redus, efectele resimțindu-se după o perioadă mai îndelungată, de regulă,pentru seriile viitoare de elevi.Caracteristici ale evaluărilior sumative :

este o evaluare de bilanţ; este centrată pe rezultatele globale, de bilanţ ale învăţării; această evaluare este uneori internă, dar de cele mai multe ori este externă

(ex: capacitate, bacalaureat, diplomă etc.); se încheie cu atribuirea unei note sau calificativ, a unui certificat sau diplomă; intervine prea târziu ca să mai poată influenţa cu ceva ameliorarea

rezultatelor şi refacerea procesului deja parcurs, dar oferă învăţăminte pentrudesfăşurarea unei viitoare activităţi didactice.

furnizează informaţii de bilanţ în vederea:a. diagnosticării într-o formă globală, a realizării obiectivelor generale ale

unei programe sau părţi a programei; a rezultatelor înregistrate de elev lasfârşitul unei perioade de învăţare în raport cu aşteptările sau obiectivelestabilite iniţial;

b. certificării sau recunoaşterii atingerii unui nivel de pregătire, dobândiriiunor competenţe.

c. clasificării/ ierarhizării sau diferenţierii elevilor confirmării sau infirmăriieficienţei prestaţiei cadrelor didactice etc. (Ioan Cerghit, „Sisteme de



instruire alternative şi complementare”,.I.T. Radu, Evaluarea în procesuldidactic)

Tema

I.2. Metode de evaluare

Prin metode de evaluare înţelegem totalitatea procedeelor prin care serealizează evaluarea cunoştinţelor, competenţelor dobândite de elevi/ cursanţi (caleaprin care se oferă elevului posibilitatea de a-şi demonstra cunoştinţele).

Deoarece există o multitudine de modalităţi de realizare a evaluării, fiecare dintreele având avantaje şi dezavantaje/ limite este recomandabil a nu se utiliza pentruevaluare o singură metodă, ci o combinaţie a lor (pentru a nu fi influenţat rezultatulevaluării).

O clasificare acestora se poate realiza după un criteriu „istoric”: Metodetradiţionale:

- evaluare prin probe orale- evaluare prin probe scrise- evaluare prin probe practice

Metode moderne:- observarea;- referatul;- eseul;- fişa de evaluare;- chestionarul;- investigaţia;- proiectul;- portofoliul;- tema pentru acasă- tema de lucru în clasă- autoevaluarea

Evaluarea prin probe orale

Evaluarea prin probe oraleconstă în realizarea unei conversaţiiprin care profesorul urmăreşte identificarea cantităţii şi calităţii

Metode tradiţionale

Realizați o anliză comparativă a celor trei strategii de evaluare, urmărind criteriile:Când se realizează?, În ce scop?, Cine o realizează?, Frecvenţa colectării datelor,Ce rezultate vizează?



instrucţiei. Conversaţia poate fi individuală, frontală sau combinatăAvantaje Dezavantaje

– se realizează comunicare deplină între profesorşi elevi;

– feed-back-ul este oferit rapid (există posibilitateade a clarifica şi corecta imediat eventualele erorisau neînţelegeri ale elevului în raport cu unconţinut specific)

– oferă mai multă libertate de manifestare aoriginalităţii elevului, a capacităţii sale deargumentare etc

– evaluarea devine şi o activitate de învăţare,corectare, întărire, sistematizare şi aplicare alecunoaşterii captate de elevi

mare consumatoare de timp nivelul scăzut de validitate

şi fidelitate diversele circumstanţe pot

influenţa obiectivitateaevaluării atât dinperspectiva profesorului,cât şi din cea a elevului

Pentru eliminarea dezavantajelor se pot stabili restricţii privind:- durata chestionării- pregătirea din timp a întrebărilor- utilizarea unei fişe de evaluare orală

Evaluarea prin probe scrise

Foloseşte suporturi scrise ca lucrări de control sau teze. Elevii pot să-şi prezinte achiziţiile fără intervenţia profesorului.

Avantaje Dezavantaje– asigură uniformitatea subiectelor (ca

întindere şi ca dificultate) şi astfelevaluarea este obiectivă.

– oferă posibilitatea de a examina unnumăr mai mare de elevi în aceeaşiunitate de timp (economie de timp)

– elevii îşi pot elabora independentrăspunsul

– îi avantajează pe elevii emotivi şi-i punela adăpost pe profesorii tentaţi săevalueze preferenţial prin metoda orală

la teste, elevii pot ghici răspunsurilela itemii cu alegere multiplă; laextemporale şi teze se poate copia

este dificil de apreciat anumiterăspunsuri, când acestea suntformulate ambiguu

nu oferă aceleaşi posibilităţi deinvestigare a pregătirii elevilor(cunoştinţe, deprinderi, abilităţi,capacităţi, competenţe etc.) caevaluarea orală.

apare o întârziere în timp până lacorectarea probelor

Pentru evaluarea scrisă, este necesar să se stabilească unele criterii de apreciere.- La cerinţele de conţinut, ar trebui să se ţină cont de volumul şi corectitudinea

cunoştinţelor, de rigoarea demonstraţiilor (acolo unde este cazul). Important esteîntotdeauna să nu se omită cunoştinţele esenţiale din materia supusă verificării(examinării).

- Prezentarea conţinutului să se facă sistematic şi concis, într-un limbaj inteligibil(riguros din punct de vedere ştiinţific şi corect din punct de vedere gramatical).

- Forma lucrării presupune şi o anumită organizare a conţinutului (în funcţie despecificul acestuia), unele sublinieri, realizarea unor scheme, tabele şi grafice,pentru a pune în valoare unele idei principalele şi a-i permite corectorului să



urmărească, mai uşor, aceste idei. Când se recurge la citate, este necesar să seindice şi sursa

Evaluarea prin probe practice

Evaluarea prin probe practice se realizează la o serie dediscipline specifice, cu caracter practic-aplicativ şi vizeazăidentificarea capacităţilor de aplicare practică a cunoştinţelordobândite, a gradului de dobândire a unor competenţe (priceperi

şi deprinderi), concretizate în anumite activităţi materiale.Avantaje Dezavantaje

Se realizează printr-o multitudine deforme, în funcţie de specificul disciplinei

Necesită condiţii deosebite pentrurealizarea activităţiiBaremele de notare trebuiecunoscute de elevi

Principalele metode alternative de evaluare, al căror potenţial formativ susţineindividualizarea actului educaţional prin sprijinul acordat elevului sunt:

- Metoda observării sistematice a activităţii şi a comportamentului elevului;- Metoda referatului;- Metoda eseului;- Metoda fișei de evaluare;- Metoda chestionarului;- Metoda investigaţiei;- Metoda portofoliului;- Metoda proiectului;- Metoda studiului de caz;- Metoda interviului;- Metoda autoevaluării;- Metoda hărţilor conceptuale;

Multe dintre ele, cum este cazul metoda eseului, metoda referatului, metoda fişei deevaluare, metoda chestionarului, metoda proiectului, pot fi incluse în categoriametodelor de evaluare scrisă.

Metoda Observării (înţeleasă aici ca metodă de cunoaştere a elevuluisub diverse aspecte) poate fi folosită şi ca metodă de evaluare, cucondiţia să respecte aceleaşi cerinţe psihopedagogice, ca şi în cazulunei cercetări (investigaţii) pe o temă dată: să aibă obiective clare(exemplu: stimularea interesului elevilor pentru o anumită disciplină;ameliorarea rezultatelor şcolare; creşterea caracterului aplicativ al

predării şi învăţării); să se efectueze sistemtic, pe o perioada mai îndelungată (semestrusau an şcolar); să se înregistreze operativ, într-o fişă specială sau într-un caiet,rezultatele observării.Obiectul observării îl constituie: activitatea elevilor, comportamentul lor, produsele unoractivităţi realizate în conformitate cu cerinţele programelor şcolare sau combinaţie a lor.

Metode alternative(complementare)



Rezultatele observării vor fi comparate cu rezultatele la învăţătură, în urma unor analizecalitative şi cantitative (matematice şi statistice).Observarea va fi folosită, mai ales, pentru sesizarea cât mai exactă a cauzelor caredetermină obţinerea unor rezultate slabe la învăţătură la anumiţi elevi şi oscilaţiile(variaţiile) prea mari în pregătirea altora, dar şi pentru a evita erorile de apreciere prinatribuirea unor note (fie prea mari, fie prea mici) sub impresia momentului, a unorevaluări conjuncturale.În mod deosebit, prin observarea sistematică a comportamentului şi activităţii elevilor,se evită, atât supraestimarea unor elevi ca urmare a impresiei bune create despre ei,cât şi subestimarea celor despre care există o impresie proastă.În toate cazurile însă, valoarea observării depinde de rigoarea cu care este făcută şi decompetenţa evaluatorului.

Metoda Referatului (folosit ca bază de discuţie în legătură cu otemă dată fiind menit să contribuie la formarea sau dezvoltareadeprinderilor de muncă independentă ale elevilor din clasele marisau ale studenţilor), este şi o posibilă probă de evaluare agradului în care elevii sau studenţii şi-au însuşit un anumit

segment al programei, cum ar fi o temă sau o problemă mai complexă dintr-o temă.El este întocmit fie pe baza unei bibliografii minimale, recomandate de profesor, fie pebaza unei investigaţii prealabile, în acest din urmă caz, referatul sintetizând rezultateleinvestigaţiei, efectuate cu ajutorul unor metode specifice (observarea, convorbirea,ancheta etc.).Când referatul se întocmeşte în urma studierii anumitor surse de informare, el trebuiesă cuprindă atât opiniile autorilor studiaţi în problema analizată, cât şi propriile opinii aleautorului.Nu va fi considerat satisfăcător referatul care va rezuma sau va reproduce anumitelucrări studiate, cu speranţa că profesorul, fie nu cunoaşte sursele folosite de elev saude student, fie nu sesizează plagiatul.Referatul are, de regulă trei-patru pagini şi este folosit doar ca element de portofoliu saupentru acordarea unei note parţiale în cadrul evaluării efectuate pe parcursul instruirii.Deoarece el se elaborează în afara şcolii, elevul putând beneficia de sprijinul altorpersoane, se recomandă susţinerea referatului în cadrul clasei/grupei, prilej cu careautorului i se pot pune diverse întrebări din partea profesorului şi a colegilor.Răspunsurile la aceste întrebări sunt, de regulă, edificatoare în ceea ce priveştecontribuţia autorului la elaborarea unui referat, mai ales când întrebările îl obligă lasusţinerea argumentată a unor idei şi afirmaţii.

Metoda Eseului, preluat din literatură (unde este folosit pentru aexprima liber şi cât mai incitant, anumite opinii, sentimente şiatitudini, referitoare la diverse aspecte ale vieţii oamenilor, într-unnumăr de pagini cât mai mic), poate fi folosit şi ca metodă deevaluare.

Problematica eseului în învăţământ este foarte diversă putând fi abordată atât cumijloace literare, cât şi cu mijloace ştiinţifice, într-un spaţiu care, de regulă, nudepăşeşte două-trei pagini.Rostul eseului, ca metodă de evaluare, este acela de a-i da elevului sau studentuluiposibilitatea de a se exprima liber, de a-şi formula nestingherit opiniile faţă de un anumitsubiect, neîncorsetat de anumite scheme livreşti sau de prejudecăţi.



El este o alternativă la testul grilă, bazat pe itemi stereotipi, cu alegere duală saumultiplă, care tind să monopolizeze evaluările sumative în ultimii ani. Şi eseul însă, ca şireferatul, poate oferi informaţii limitate despre nivelul de pregătire al unui elev saustudent, informaţiile lui urmând a fi corelate cu informaţiile obţinute cu ajutorul altormetode de evaluare.Oricum, eseul se bucură de o largă apreciere în rândul elevilor şi studenţilor şi, atuncicând este bine folosit (ca moment şi ca domeniu de aplicare), le oferă evaluatorilorinformaţii foarte interesante, cel puţin în ceea ce priveşte capacitatea de gândire aelevilor (studenţilor), imaginaţia lor, spiritul critic, puterea de argumentare a unor ideipersonale şi altele asemenea, ce nu pot fi „măsurate”, la fel de precis, cu alte metodede evaluare.

Metoda Fișei de evaluare este un formular de dimensiunea uneicoli de hârtie A4 sau A5 (în funcţie de numărul şi complexitateasarcinilor de îndeplinit), pe care sunt formulate diverse exerciţii şiprobleme ce urmează a fi rezolvate de elevi în timpul lecţiei, deregulă după predarea de către profesor a unei secvenţe deconţinut şi învăţarea acesteia, în clasă, de către elevi.

În aceste condiţii, fişa de evaluare se foloseşte, mai ales, pentru obţinerea feedback-ului de către profesor, pe baza căruia el poate face precizări şi completări, noiexemplificări etc., în legătură cu conţinutul predat.Nu este, deci, obligatoriu ca elevii să fie notaţi, fişa de evaluare având, în felul acesta,un pronunţat caracter de lucru, de optimizare a învăţării, ceea ce o şi deosebeşte detestul de evaluare care se foloseşte, prioritar, pentru aprecierea şi notarea elevilor.Fişa de evaluare mai poate fi folosită şi pentru înregistrarea rezultatelor observăriisistematice a comportamentului şi activităţii elevilor, în această situaţie evaluarea avândun rol sumativ.

Metoda Chestionarului.Folosit pe scară largă în anchetele de teren decătre sociologi, precum şi ca metodă de cercetare psihopedagogică, poatefi folosit şi ca instrument de evaluare, mai ales atunci când profesoruldoreşte să obţină informaţii despre felul în care elevii percep disciplinapredată sau stilul lui de predare şi de evaluare.Cu ajutorul chestionarului se pot obţine informaţii despre opţiunile elevilor şiatitudinea lor faţă de disciplină sau faţă de anumite probleme cuprinse în

programă şi manual, ceea ce înseamnă că, pe această cale, putem obţine informaţii şidespre nivelul lor de motivaţie la o anumită disciplină.Nu este însă mai puţin adevărat că, prin intermediul chestionarului, se pot obţine şiinformaţii referitoare la pregătirea elevilor (chestionarea putându-se face atât oral, cât şiîn scris), cu toate că, în practică, sunt preferate alte metode şi instrumente ce permitobţinerea unor informaţii mai relevante (testul, de exemplu, fiind bazate o mare varietatede itemi, asigură o apreciere mult mai riguroasă decât chestionarul).Când doreşte însă o informare operativă cu privire la stăpânirea de către elevi a unorprobleme esenţiale, dintr-o lecţie, dintr-o temă sau dintr-un capitol, profesorul poaterecurge la chestionar.Pe baza răspunsurilor primite de la elevi, el poate face nu doar aprecieri privind gradulde însuşire a unor cunoştinţe, ci şi precizări, completări, dezvoltări etc., care să conducăla o mai bună cunoaştere a unei anumite părţi din materia parcursă.



Metoda Investigației (în sensul de cercetare, descoperire) sefoloseşte, de regulă, ca metodă de învăţare, pentru a-i deprinde peelevi să gândească şi să acţioneze independent, atât individual câtşi în echipă.Investigaţia este o activitate care se poate derula pe durata unei

ore de curs sau a unei succesiuni de ore de curs, în timpul căreia elevii demonstrează ogamă largă de cunoştinţe şi capacităţi.La începutul semestrului, profesorul stabileşte lista de teme pe care elevii urmează săle abordeze cu ajutorul investigaţiei, perioada investigaţiei, modul de lucru/ ordinea derezolvare, de notare a observaţiilor parţiale, de prezentare şi de valorificare arezultatelor.

Evaluarea investigaţiei se face pe baza unei scheme de notare, care va cuprindemăsurarea separată a următoarelor elemente importante:

- strategia de rezolvare;- aplicarea cunoştinţelor, principiilor, regulilor;- acurateţea înregistrării şi prelucrării datelor;- claritatea argumentării şi forma prezentării;- inventarierea produselor realizate;- atitudinea elevilor în faţa cerinţelor;- dezvoltarea unor deprinderi de lucru în grup/individual.

Investigaţia este o metodă de evaluare în care elevul este pus în situaţia de acăuta o soluţie la exigenţe şi complexităţi diferite. Elevul trebuie să facă dovadaînţelegerii cerinţelor temei, a soluţiei adoptate, generalizării sau transpunerii acesteia înalt context.

Caracteristicile esenţiale ale investigaţiei constau în faptul că:- are un pronunţat caracter formativ;- are un profund caracter integrator, atât pentru procesele de învăţare anterioare,

cât şi pentru metodologia informării şi a cercetării ştiinţifice, fiind în acest fel omodalitate de evaluare foarte sugestivă, precisă, intuitivă şi predictivă;

- are un caracter sumativ, angrenând cunoştinţe, priceperi, abilităţi şi atitudinidiverse, constituite pe parcursul unei perioade mai îndelungate de învăţare;

- se pot exersa în mod organizat activităţi de cercetare utile în formarea ulterioarăşi în educaţia permanentă.

Este de preferat ca rezultatele să fie analizate cu clasa de elevi, pentru ca profesorul săpoată formula observaţii, aprecieri şi concluzii. Pe baza analizei activităţii elevilor şi arezultatelor obţinute de ei în cadrul investigaţiei, profesorul poate acorda note,valorificând, în felul acesta, funcţia evaluativă a investigaţiei.

Metoda Proiectului are, de asemenea, un dublu rol: el poate fi folositcu elevii din clasele mari de liceu pentru învăţarea unor teme maicomplexe, care se pretează la abordări pluridisciplinare, interdisciplinareşi transdisciplinare sau ca metodă de evaluare (pe parcursul instruiriisale) sumativă. Cu ajutorul lui elevii, pot face dovada că au capacitateade a investiga un subiect dat, cu metode şi instrumente diferite, folosind

cunoştinţe din diverse domenii. Uneori, proiectul este folosit ca probă de evaluare laabsolvirea unei şcoli profesionale, a unui liceu industrial sau cu profil artistic, precum şila absolvirea unei facultăţi din domeniile tehnicii, artei, arhitecturii etc.Ca şi în cazul investigaţiei, profesorul stabileşte lista temelor de proiect, perioada derealizare şi-i iniţiază pe elevi asupra etapelor şi a tehnicilor de lucru (individual saucolectiv).



Elevii trebuie să fie orientaţi şi îndrumaţi şi (eventual) sprijiniţi de profesor în colectareadatelor necesare (potrivit temei alese sau repartizate), iar peparcursul realizăriiproiectului să beneficieze de consultaţii şi de evaluări parţiale.La aceste evaluări, ca şi la evaluarea finală (când proiectul se prezintă sau se susţine),profesorul operează cu anumite criterii, referitoare, atât la proces (documentarea,utilizarea datelor şi a informaţiilor în formularea concluziilor etc.),cât şi la produs(structura proiectului, concordanţa dintre conţinut şi temă, capacitatea de analiză şisinteză, relevanţa concluziilor, caracterul inedit al rezultatelor etc.). Aceste criterii serecomandă să fie cunoscute şi de elevi.

Metoda Portofoliului, este ca o metodă de evaluare complexă,longitudinalăoferă posibilitatea de a se emite o judecată de valoare,bazată pe un ansamblu de rezultate(se cere elevilor să realizeze o

seamă de lucrări, pe parcursul instruirii, care constituie un fel de carte devizită a lor). Aceste lucrări, cuprinzând compuneri, rezolvări de probleme,fise de informare si documentare independentă, referate, eseuri, pliante,

prospecte, desene, colaje, pot constitui subiectul unor evaluări punctuale, dar nu în modobligatoriu.Fără a minimaliza valoarea portofoliului şi a celorlalte metode „complementare”, oricaredintre metodele de evaluare (mai vechi sau mai noi, „tradiţionale” sau „moderne”)trebuie utilizate de profesori şi apreciate în raport cu „fidelitatea” lor, adică cu gradul încare ele reuşesc să măsoare cât mai riguros ceea ce vrem să măsurăm, măsurareafiind o caracteristică importantă a oricărei evaluări.Elementele portofoliului sunt lucrări executate de elev, de regulă, în cadrul activităţiiindependente din afara şcolii, el putând beneficia de îndrumarea altor persoane sauprelua de la acestea lucrări gata făcute.Portofoliul se poate încadra într-o evaluare sumativă, furnizând nu doar o informaţiepunctuală, într-un anumit moment al achiziţiilor elevului, ci chiar o informaţie privindevoluţia şi progresele înregistrate de acesta în timp, alături de informaţii importantedespre preocupările sale.Portofoliul este un produs complex, format din elemente diferite, ca forme detransmitere a informaţiei şi a mesajului: fise de informare si documentare independentă,referate, eseuri, pliante, prospecte, desene, colaje, care pot constitui subiectul unorevaluări punctuale, dar nu în mod obligatoriu. Elevul adaugă în portofoliu materialele pecare le consideră necesare, materiale care-l reprezintă, subliniind atitudinea şi interesulfaţă de domeniul abordat.Structura şi componenţa unui portofoliu se subordonează scopului pentru care a fostproiectat, şi nu invers, iar scopul şi criteriile de evaluare se deduc dintr-un portofoliudeja întocmit. Structura, elementele componente obligatorii şi criteriile de evaluare suntstabilite de profesor, având ca punct de plecare preocupările elevilor. Alegereaelementelor de portofoliu obligatorii se subordonează obiectivelor de referinţă prevăzuteîn programa modulului respectiv şi obiectivelor de referinţă suplimentare, stabilite deprofesor. La momentul potrivit, profesorul va prezenta elevilor un model de portofoliucompatibil cu vârsta acestora, conţinând elemente asemănătoare cu cele propuse catemă, criterii de apreciere formulate clar şi caracteristica valorică a diferitor elemente.Portofoliul este relevant pentru creativitatea elevilor, iar profesorul trebuie sădemonstreze flexibilitate apreciind elementele suplimentare introduse în structura sa. Larecomandarea profesorului sau la alegerea elevului, pot deveni componente aleportofoliului elemente care au fost evaluate anterior. Se evidenţiază astfel capacitateaelevului de a realiza o lucrare unitară, de a se racorda temei abordate.















Pentru a înregistra succes în demersul de utilizare a portofoliului, trebuie stabilită otematică care să-l conducă pe elev la surse de informaţii diferite de cele utilizate laşcoală, precum si la forme de comunicare mai complexe. Tematica şi sursele deinformare recomandate trebuie să sensibilizeze elevul şi să-i stimuleze interesul pentrudomeniul abordat. Portofoliul nu-şi atinge scopul, dacă tematica are un grad mare degeneralitate, iar elevul este înlocuit de familie pentru realizarea activităţilor.Există mai multe niveluri de analiză a portofoliului:

- fiecare element în parte, utilizând metodele obişnuite de evaluare;- nivelul de competenţă a elevului, prin raportarea produselor realizate la scopulpropus;- progresul realizat de elev pe parcursul întocmirii portofoliului.

Portofoliul este un instrument euristic, putându-se evidenţia următoarele capacităţi:- capacitatea de a observa fi de a manevra informaţia;- capacitatea de a raţiona şi de a utiliza cunoştinţe;- capacitatea de a observa şi de a alege metodele de lucru;- capacitatea de a măsura şi de a compara rezultatele;- capacitatea de a investiga şi de a analiza;- capacitatea de a utiliza corespunzător bibliografia;- capacitatea de a raţiona şi de a utiliza proceduri simple;- capacitatea de a sintetiza şi de a organiza materialul;- capacitatea de a sintetiza şi de a realiza un produs.

Portofoliul preia, prin unele elemente ale sale, funcţiuni ale altor instrumente evaluativecare se „topesc” în ansamblul acestei metode. Această caracteristică va conferiportofoliului o evidentă valoare instructivă, dar şi una formativă. El se poate constituiîntr-un element de motivare şi de deschidere ale apetitului de colectare a unor elementerelevante pentru cunoaşterea şiamplificarea experienţei (artistice, ştiinţifice, tehniceetc.) a elevului ce se cere a fi întărităAşadar, şi portofoliul va putea fi folosit ca o alternativă, alături de alte metode, conţinutulsău fiind precizat de evaluator, în funcţie de specificul disciplinei de studiu, la începutulsemestrului sau al anului de învăţământ.

Metoda Hărţilor conceptuale (conceptual maps) sau hărţilecognitive (cognitive maps) se definesc ca fiind o imagine a moduluide gândire, simţire şi înţelegere ale celui sau celor care leelaborează. În cazul nostru, şcolarul din ciclul primar după multeexperienţe în acest sens realizează o hartă conceptă - simpla la

început, apoi din ce în mai completă -, devenind o modalitate, o procedură de lucru ladiferitele discipline, dar şi inter - şi transdisciplinar.Conceperea acestora se bazează pe temeiul: „învăţarea temeinică a noilor conceptedepinde de conceptele deja existente în mintea elevului şi de relaţiile care se stabilescîntre acestea”. (Teoria lui Ausubel).Esenţa cunoaşterii constă în modul cum se structurează cunoştinţele. Important este nucât cunoşti, ci relaţiile care se stabilesc între cunoştinţele asimilate.Avantajele hărţilor conceptuale:

uşurează procesul de învăţare; organizează cunoştinţele existente în mintea elevului; pregăteşte noile asimilări; ajuta la organizarea planificării sau proiectării unei activităţi; elimină memorizarea şi simpla reproducere a unor definiţii sau algoritmi de

rezolvare a unei probleme;



învăţarea devine activă şi constantă; se pretează foarte bine la teoria constructivista a învăţării conform căreia

noua cunoaştere trebuie integrată în structura existentă de cunoştinţe; permit vizualizarea relaţiilor dintre cunoştinţele elevului; evaluarea pune în evidenta modul cum gândeşte elevul şi cum foloseşte ceea

ce a învăţat; stimulează explozia de idei; creează soluţii alternative ale aceleiaşi probleme date; uşurează înţelegerea; fac accesibilă cunoaşterea; integrează noile cunoştinţe în sistemul celor vechi; micşorează stresul; atrag elevii în acţiuni de căutare, cunoaştere, învăţare; permit desfăşurarea activităţilor de grup care plac mult elevilor mici.

Ar fi şi câteva dezavantaje: solicită mult timp, deci un alt mod de organizare a învăţării; nivelul standardelor este ridicat, deci evaluarea se face pe finalităţi ale curriculumului; elevul trebuie să respecte o rigoare şi o ordine deosebite.

Metoda Autoevaluării este într-o legătură directă cu noile orientări dindidactica contemporană, când se pune tot mai mult accent pe implicarea totmai evidentă a elevului în a reflecta asupra proceselor sale de învăţare şi,implicit, asupra obstacolelor care o obstrucţionează.Autoevaluarea poate fi definită ca „procesul prin care un subiect estedeterminat să realizeze o judecată asupra calităţii parcursului său, a

activităţii şi achiziţiilor sale, vis- a -vis de obiective predefinite, acest demers făcându-sedupă criterii precise de apreciere”.Analizându-se definiţia anterioară, rezultă că autoevaluarea conţine două caracteristicifundamentale care, în fond, condiţionează şi realizarea ei, şi anume:

a. necesitatea ca elevul să cunoască în mod evident obiectul evaluării, carepoate fi un obiectiv, o competenţă sau un element specific;

b. necesitatea ca aceste criterii distincte să-i fi fost comunicate anterior.Aceste două cerinţe specifice autoevaluării pot fi onorate dacă elevii beneficiază de grilede evaluare concepute în mod special pentru a facilita realizarea autoevaluării, înstructura acestora delimitându-se şi obiectul evaluării, dar şi criteriile care trebuierespectate când se desfăşoară acest proces (cf. Programul național de dezvoltare acompetențelor de evaluare a cadrelor didactice, pag 60).Autoevaluarea este un demers care îndeplineşte o funcţie de reglare/ autoreglare aoricărui sistem, iar experienţa ne demonstrează faptul că atunci când demersurileevaluatoare şi/ sau autoevaluatoare nu se produc, activitatea în cauză se deregleazăpână la starea în care ea încetează de a mai fi utilă.Cultivarea capacităţii autoevaluative devine necesară din considerente care privescorganizarea activităţii şcolare.Pentru a forma capacităţi autoevaluative se pot folosi mai multe proceduri cum ar fi:

”notarea reciprocă”, în sens de consultare a colegilor elevului evaluat; ”autonotarea controlată”, prin intermediul căreia cel evaluat şi-a

autoevaluatrezultatele, motivând.



Metoda studiului de caz

Este o metodă de instruire şi de învăţare activă şi de cercetare şi constă în analiza şidezbaterea unui caz propus, care mijloceşte confruntarea directă cu o situaţie din viaţareală, autentică. Cazul condensează în sine esenţialul şi arată ceea ce este generalvalabil pentru lumea obiectelor, fenomenelor, sau evenimentelor din care el a fostselecţionat. Se foloseşte nu pentru îmbogăţirea cunoştinţelor cu noi achiziţii, ci pentruaplicarea creatoare a unei experienţe deja însuşite.

Studiul de caz are ca scop analiza unuia sau mai multor cazuri particulare în urmacăreia se poate ajunge la concluzii generale, la formularea de soluţii, decizii, principiisau legi. Această metodă s-a impus treptat ca una din cele mai active metode cu largiposibilităţi de rezolvare în învăţământul liceal tehnic şi cel universitar politehnic şieconomic

Metoda interviuluipresupune raporturi verbale intreparticipantii aflati fata in fata,centrarea asupra temei cercetate,directia unilaterala de actiune, fiecare participant pastrandu-silocul deemitator sau de receptor. Interviul, desi strans legat dealte fenomene (intalnirea, convorbirea, dialogul, interogatoriul),sedeosebeste net de ele. Astfel, interviul presupune intalnirea,

fara ca intalnirea sa presupuna neaparat interviul. Intre ele sestabilesc relatii ca de lamijloc la scop.In intalnire, interviul este unul dintre scopurile posibile.In convorbire avemschimb de informatii in ambele sensuri, persoanele schimbandu-si permanentlocurile,fapt care nu este posibil in interviu. Dialogul si interviul se presupun reciproc, prin elefacandu-se trecerea de la o stare la alta; totusiinterviul este mai mult decat un dialog,fiindca in cadrul lui se obtin informatii pe care nu le cunoastemdinainte.In fine, atatinterogatoriul, cat si interviul vizeaza strangerea de informatii, ambele fiind detipmaieutic; totusi, in interogatoriu exista constiinta faptului ca o forta exterioara impuneobtinerea unuiraspuns, in timp de in interviuse lasa la alegerea subiectului de araspunde sau nu.In calitatea sa de strategie de culegere a informatiilor, interviul pote ficonceput ca metoda integrataaltor metode mai largi sau ca metoda de sine statatoare,cu legile si caracteristicile sale proprii.


Analizați avantajele și dezavantajele folosirii metodelor alternative deevaluare în activitatea didactică.

Reflectați asupra importanței pe care o are durata de aplicare ainstrumentelor asociate și implicațiile organizatorice. Identificați acelemetode a căror aplicare necesită o planificare extrem de precisă.

Argumentaţi necesitatea folosirii metodelor alternative de evaluare, încomplemantaritate cu cele tradiţionale.



II.3. Probe de evaluare

Probă este orice instrument de evaluare proiectat, administrat şi corectat de cătreprofesor. Pentru elaborarea probelor, profesorul va avea în vedere următoareleîntrebări:

care sunt criteriile la care se va raporta evaluarea ? ce tip de itemi trebuie construiţi? ce grad de dificultate trebuie să aibă? cum trebuie să arate itemii din punct de vedere tehnic? cum se va face asamblarea itemilor? cum vor fi formulate instrucţiunile testului? va măsura testul astfel construit un eşantion semnificativ de rezultate ale

învăţării?Instrumentul de evaluare este o probă, o grilă, un chestionar, un test de evaluare care„colectează” informaţii, „produce” dovezi semnificative despre aspectele sau rezultateleluate în considerare. Cu cât instrumentele de măsurare: probe orale, scrise, practice,extemporale, lucrări de sinteză, teste etc. sunt mai elaborate, cu atât informaţiile suntmai concludente.Instrumentele de evaluare sunt create pe baza unor obiective cu un grad despecificitate mai ridicat (sunt obiective operaţionalizate, răspunzând celor trei întrebăriclasice: ce se evaluează?; cum se evaluează? şi cât se evaluează?), facilitând„măsurarea"performanţelor.Acestea se compun, de regulă, din mai mulţi itemi.Instrumentul de evaluareserveşte pentru:

a culege informaţii despre felul cum şi ce au învăţat elevii a analiza aceste informaţii a le interpreta a comunica judecăţile formulate etc

I.4.Situații de evaluare: proiectare, caracteristici, obstacole posibile

Procesul evaluării presupune parcurgerea următoarelor etape (vezi Figura. I.2):stabilirea scopului şi a obiectivelor activităţii de evaluare răspunzând la întrebări degenul: de ce se realizează evaluarea?, ce se urmăreşte?, ce rezultate se aşteaptă? înfuncţie de răspunsurile la aceste întrebări se alege strategia optimă de evaluare, sestabilesc momentul/etapa) când va fi realizată evaluarea, conţinutul vizat şi grupul ţintă.Strategia de evaluare are în vedere opţiunea pentru o anumită formă de organizare aactivităţii, propunând metodele şi tehnicile eficiente în concordață cu scopul șiobiectivele evaluării.Se evaluează ce a învăţat elevul, optându-se pentru acele metode ca pun în valoare celmai bine ceea ce el ştie şi poate să facă. În funcţie de strategia de evaluare, deconţinutul acesteia şi de particularităţile clasei, se va stabili nivelul minim alperformanţei aşteptate.Pe această bază se construiesc itemii,apoi se aplică probele de evaluare stabilite şi seculeg informaţiile obţinute în urma aplicării acestora.



Rezultatele se măsoară şi se apreciază pe baza unei scale de notare, fie prinraportarea la normă, fie prin raportarea la grupul de elevi ori la obiectivele propuseiniţial sau la performanţele individuale.Astfel, după ce a apreciat rezultatele obţinute de elevi, profesorul poate lua o decizie înconformitate cu acestea, urmărind în acelaşi timp oferirea feedback-ului (cel care afost evaluat să cunoască ce a ştiut şi ce a greşit şi cum poate să-şi îndrepte greşelile) şiîmbunătăţirea operaţiilor (specifice proceselor de predare-învăţare-evaluare) pentruactivităţile următoare.În funcţie de rezultate, cadrul didactic va elabora programe de compensare (dacăperformanţele au fost sub aşteptări) sau programe de progres pentru cei care audepăşit cu rezultate optime stagiul propus de pregătire.Punctul terminus al evaluării trebuie să aibă în vedere răspunsuri la întrebarea „Cumîmbunătăţim pe mai departe activitatea?". Nu este suficient să se constate; trebuiesă se meargă mai departe şi să se dezvolte demersurile întreprinse, să seîmbunătăţească activitatea, să se informeze participanţii asupra rezultatelor obţinute şiasupra a ceea ce este de făcut în viitor.(C. L. Oprea, Strategii didactice interactive,2008).

DE REŢINUT!

Evaluarea este inseparabil legată de proiectare deoarece, pe de o parte,programul de instruire şi educare trebuie să prevadă criteriile, indicatorii deperformanţă, instrumentele pentru control şi, pe de altă parte, rezultateleevaluării constituie baza reluării procesului instructiv-educativ. Este importantăstabilirea încă din faza de proiectare a tipurilor de efecte urmărite la elevi.



Figura I. 2.Etapele evaluării

În proiectarea oricărui demers de evaluare sau de examinare există o serie de riscuripe care leenumerăm succint:

riscul formulării unor scopuri şi obiective neclare sau neprecizate întermeni concreţi de la bun început — falsifică întregul proces, dezorientândaşteptările celor direct implicaţi;

riscul nepotrivirii între scopuri şi modurile evaluării (ratarea condiţiei de„adecvare la scop") — conduce la neconcordanţe flagrante în fluxul, însuccesiunea logică a etapelor evaluării sau examinării;

riscul neadecvării tehnicilor de evaluare la modurile enunţate — conducela diminuarea drastică a eficienţei întregului proces;

riscul neadecvării tehnicilor de evaluare alese la scopurile şi obiectiveleenunţate — conduce la imposibilitatea de a produce date cu adevărat



















relevante privind abilităţile sau elementele de competenţă ale celorinvestigaţi în situaţia de evaluare/examinare şi, în consecinţă, la eronareajudecăţii evaluative;

riscul lipsei totale de comunicare sau al comunicării neadecvate arezultatelor/datelor/concluziilor privind procesul de evaluare — conducela imposibilitatea realizării feedback-ului şi la diminuarea considerabilă aimpactului procesului de evaluare atât asupra beneficiarilor, cât şi asupracelorlaţi participanţi sau implicaţi în proces.

Instrumentul de evaluare este o probă, o grilă, un chestionar, un test de evaluare care„colectează” informaţii, „produce” dovezi semnificative despre aspectele sau rezultateleluate în considerare. Cu cât instrumentele de măsurare: probe orale, scrise, practice,extemporale, lucrări de sinteză, teste etc. sunt mai elaborate, cu atât informaţiile suntmai concludente.Instrumentele de evaluare sunt create pe baza unor obiective cu un grad despecificitate mai ridicat (sunt obiective operaţionalizate, răspunzând celor trei întrebăriclasice: ce se evaluează?; cum se evaluează? şi cât se evaluează?), facilitând„măsurarea"performanţelor.Acestea se compun, de regulă, din mai mulţi itemi.Instrumentul de evaluareserveşte pentru:

a culege informaţii despre felul cum şi ce au învăţat elevii a analiza aceste informaţii a le interpreta a comunica judecăţile formulate etc

Planurile de evaluareUnul dintre cele mai importante aspecte în etapa de proiectare a evaluǎrii esteelaborarea planurilor de evaluare.Un plan de evaluare reprezintǎ ceva mai mult: este, de fapt, un instrument esenţial demanagement al evaluării. Valoarea sa nu ar trebui subestimatǎ deoarece:

Îi permite unui furnizor sǎ gestioneze procesul de evaluare; Oferǎ informaţii care stau la baza deciziilor în vederea îmbunǎtǎţirii,

economisindu-se astfel resurse; Este un instrument care joacǎ un rol crucial în verificarea internǎ şi externǎ.

Planurile de evaluare au o dublǎ funcţie:1. oferǎ o imagine sistematicǎ de ansamblu asupra manierei în care vor fi

efectiv evaluate rezultatele învǎţǎrii;2. definesc o abordare sistematicǎ în vederea îmbunǎtǎţirii continue a

procesului de evaluare.Planul de evaluare poate fi perceput ca un prim pas (faza de planificare) în ciclulcontinuu deîmbunǎtǎţire a procesului de evaluare.Planul de evaluare poate fi utilizat pentru a detalia toate specificaţiile acestui proces întermeni de:

cele mai eficace metode de evaluare (din punctul de vedere al costurilor şiduratei) pentru orice tip de calificare;

caracteristici şi relaţii între diferitele obiective ale evaluǎrii pe parcursul sau caurmare a încheierii unui program de formare/învǎţare;

selectarea rezultatelor învǎţǎrii care urmeazǎ a fi evaluate; corelarea obiectivelor evaluǎrii cu metodele de evaluare corespunzǎtoare; informare a tuturor pǎrţilor implicate – inclusiv a cursanţilor – în ceea ce

priveşte



cerinţele de evaluare pentru o anumitǎ (parte a) calificare(ǎrii).

Elaborarea unui plan de evaluareElaborarea unui plan de evaluare poate fi prezentată ca un proces și ca orice procesurmează un ciclu al calității:

Figura I. 3.Ciclul evaluării

De aceea, planurile de evaluare oferǎ un cadru general al structurii pentru evaluareacompetenţelor / atingerii rezultatelor învǎţǎrii. Un plan de evaluare trebuie să acoperetoate tipurile de evaluare: iniţială, formativǎ, sumativǎ.În figura I.4 sunt prezentați cei 6 paşi consecutivi necesari pentru elaborarea unui plande evaluare (Ghidul de aplicare a M4 - Metodologia de certificare a calificǎrilorşicompetenţelor).

Implementareaevaluării(metode)

Verificarearezultatelor:

1) la nivel de proces

2) la nivel de produs

Recomandareaimbunătățirii

Planificareaevaluării

Procesrepetitiv,

cu un crescut

nivel al detaliilor

1. Stabilireascopuluievaluării

2. Evaluareasurselor

3. Stabilireaobiectivelorevaluării

4. Stabilireametodelor

5. Specificareainstrumentelor

6. Verificareaplanului

DE REŢINUT!

Un plan de evaluare reprezintǎ un instrument esenţial pentruprocesul deevaluare în sine şi pentru determinarea modalitǎţii în care practica evaluǎriipoatefi continuu îmbunǎtǎţitǎ prin raportarea la cerinţe.Nu existǎ un format fix pentru planurile de evaluare şi acesta nici nu artrebui sǎ fie impus prin reglementǎri formale.



Figura I.4.Elaborarea unui plan de evaluare

Pasul 1: Stabilirea scopului evaluării pentru care se elaborează planul de evaluare

Un plan de evaluare trebuie sǎ fie adecvat scopului urmǎrit.Stabilirea scopului evaluării în vederea elaborării planului de evaluare presupuneluarea în considerare a calificǎrii în ansamblul ei şi realizarea unor alegeri pe baza unuinumǎr de factori prezentaţi în diagrama de mai jos.



Figura. I.5.Factorii care determină stabilirea scopului

Pe baza acestor factori sunt luate deciziile de stabilire şi alegere a situaţiei încare, deexemplu:

planul include evaluări iniţial - diagnosticǎ, formativǎ şi sumativǎ; ar trebui elaborat un plan separat pentru un grup ţintǎ special;etc.

Pasul 2: Evaluarea surselorDocumentele sursǎ necesare:

1. Planul de evaluare precedent;2. Standardul de pregătire profesională corespunzǎtor pentru calificare;3. Evaluarea aplicǎrii planului precedent de evaluare;

Pasul 3: Stabilirea obiectivelorAtingerea nivelului de competenţǎ este determinatǎ de furnizarea combinaţiei justededovezi în ceea ce priveşte cunoştinţele, abilitǎţile şi atitudinile acumulate la unanumitnivel de responsabilitate şi complexitate, trebuie utilizat un numǎr de instrumentede evaluarediferite, însǎ şi mai important, adecvate.Instrumentele de evaluare trebuie să fie adecvate pentru a colecta tipuri diferite dedovezi de competenţă. În concluzie: ar trebui sǎ fie absolut clar care este obiectivulevaluǎrii, competenţele saurezultatele învǎţǎrii care trebuie evaluate. Odatǎ ceaceste elemente sunt cunoscute, poatefi realizatǎ matricea propriu-zisǎ (esenţa planuluide evaluare).

Pasul 4: Stabilirea metodelor de evaluareOdatǎ ce au fost stabilite obiectivele şi componentele evaluǎrii (numărul de probe deevaluaresau părţi ale probelor, în funcţie de planul de evaluare), metodele adecvate de

Nivelulunei

calificǎri

Tipuri de

candidaţi

Tipuri de

evaluare

Experiență

Facilități

Iniţială - diagnosticǎ Formativǎ Sumativǎ

Incluse, DAsau NU

Scopulevaluăriişi al planului de evaluare



evaluare pot fi adǎugate planului de evaluare.Metodele sunt adecvate atât timp cât suntrelevante pentru ceea ce evaluează.

Pasul 5: Specificarea instrumentelor de evaluareÎn această etapǎ trebuie descrise specificaţiile testelor (întrebările se referă la:, tipuri deintrebări, conţinut), pentru fiecare tip de probă de evaluare în parte.Aceste specificaţii ale testelor de evaluare îndeplinesc anumite funcţii:

ele ar trebui utilizate pentru elaborarea testelor propriu-zise, care conţin toţiitemii necesari pentru testare;

ele pot fi reutilizate pentru elaborarea de noi teste pentru urmǎtoarelegeneraţii decandidaţi la acelaşi nivel de complexitate şi dificultate;

acestea ar putea fi utilizate la meta-evaluarea rezultatelor testǎrii pentruredefinirea itemilor din test care nu au fost construiţi la nivelul de complexitatecerut.

Pasul 6: Verificarea planuluiUltima etapǎ în realizarea planului de evaluare, inclusiv a specificaţiilor testelor, oreprezintǎ verificarea finalǎ. Aceastǎ verificare trebuie sǎ se concentreze peurmǎtoarele întrebǎri cheie:

Planul de evaluare acoperǎ toate elementele critice care trebuie evaluate? Pot fi evaluate aceste elemente într-o manierǎ validă? Componentele definite pentru evaluare contribuie la o evaluare eficace şi

eficientǎ?

I.5. Situaţii de culegere a informaţiilor privind competenţa evaluată:identificare şi planificare

Conceptul de competență este relativ nou care s-a dezvoltat cu precădere începând cu ultimeledecenii ale secolului trecut. Analizele s-au axat pe clarificări privind natura şi structuracompetenţei, sursele de derivare şi validare, tipologia şi nivelurile competenţei, modalităţi deformare şi modalitățiloe de evaluare.Din perspectiva evaluării, învățarea focalizată pe competențe, rezultat aşteptat al învăţării:

a. focalizează procesul de formare pe output-uri, care atribuie evaluării o importanțăcrescută;

b. acceptarea traseelor diferite de formare care conduc la rezultatul intenţionat, care cereevaluării desprinderea de contextele de învățare;

c. timpul de instruire variabil determinat de potențialul individual al celui care învață,care cere integrarea evaluării în procesul de învățare.

Devenind centrul de greutate al evaluării, competența necesită dezvoltări specifice generate deaspecte cum sunt următoarele:


Comparați exemplul 1și exemplul 2 ale planificării evaluării.



a. Competenţa nu este reductibilă nici la cunoştinţe, nici la abilităţi şi nici la atitudini saualte achiziţii, ci le integrează într-un tot funcţional. De aceea, instrumentele simple demăsurare şi apreciere nu sunt convenabile, cel puţin pentru o parte a competenţelor.

b. Competenţa asigură transferabilitatea fapt care impune ca probarea competenţei să serealizeze în contexte diferite, eşantioane ale un ei familii de situaţii, sarcini „autentice” derezolvat, legate de viaţa cotidiană sau profesională. Competenţa presupune evaluarebazată pe contexte.

c. Evaluarea competenţei se raportează la rezultate, dar şi la proces deoarece ea implicădisponibilitate care se traduce în performanţe, în rezultate efective, context în carestrategia utilizată pentru atingerea performanţei are o nouă semnificație.

d. Varietatea tipurilor de competenţe – generale, specifice, cheie, transversale etc. –solicită demersuri evaluative specifice.

Abordările evaluării de competențe sunt diferite, iar perfecționarea metodologiei specificereprezintă o preocupare constantă. Dintre modalităţile practicate de evaluare a competenţelor,promovate în țările europene, pot fi amintite: testele standardizate; evaluarea continuă realizatăde cadrele didactice și utilizarea unor metode alternative.Cele câteva caracteristici ale competențelor conduc practicianul, în mod firesc, la o serie deîntrebări:

Pentru ca evaluarea diferitelor competențe să fie relevantă, care sunt metodelepotrivite fiecăreia în parte ?

Cum pot fi combinate diferitele metode pentru a asigura o evaluarea care să asigureo credibilitate cât mai mare rezultatelor evaluării ?

Care sunt dovezile de competență necesare și suficiente ? Cât de importantă este planificarea și elaborarea unor instrumente de evaluare ?

Activitatea următoare vă asigură cadrul pentru a reflecta împreună cu colegii asupra tuturoracestor aspecte, de a identifica contextele în care diferitele strategii de evaluare asigură acesteiao bună relevanță, de a trage concluzii privind implicațiile în planificarea evaluării, etc.

I.6.Resurse (materiale, de timp și spațiu) necesare evaluării

Activitatea didactică, indiferent de tipul şi gradul (nivelul) instituţiei de învăţământ, se desfăşoarăîn conformitate cu anumite finalităţi, cunoscute sub denumirea de obiective pedagogice saudidactice.Pentru atingerea lor, atât la nivelul instituţiei de învăţământ, cât şi la nivelul clasei, intră în jocresursele materiale (spaţii de învăţământ, mobilier, materiale didactice, mijloace tehnice etc.)dar şi cele umane (profesori, elevi, personal auxiliar etc.). Au loc procese de planificare,organizare şi dirijare, de control şi evaluare, toate acestea, împreună, vizând atingereaobiectivelor pedagogice stabilite.De priceperea utilizării resurselor şi de capacitatea de conducere a procesului de învăţământ(deci, de strategia didactică) depind, în ultimă instanţă, performanţele şcolare obţinute de elevi.Problema se pune asemănător şi în cazul evaluării, o componentă principală a procesului deînvăţământ, alături de predare şi învăţare, deoarece atât profesorul, la nivelul clasei, cât şidirectorul, la nivelul şcolii, sunt datori să-şi stabilească din timp când şi cum vor verifica dacă seaflă pe drumul cel bun, la capătul căruia obiectivele stabilite vor fi atinse şi aceasta nu oricum, cicu cheltuieli materiale, financiare, de timp şi umane cât mai reduse.Pentru a diminua costurile evaluării fără afectarea calităţii acesteia este necesară o apreciereatentă a tipurilor şi a numărului de metode de evaluare utilizate. Acestea depind foarte mult decomplexitatea calificării, de competenţele care trebuie evaluate, de echipamentele necesare şia persoanelor pe durata evaluării.



De aceea, stabilirea costurilor evaluării implică o analiză atentă, de la caz la caz, şi trebuietratată cu multă responsabilitate de către evaluator. Eficientizarea costurilor evaluării presupuneexperienţă atât în competenţele evaluate cât şi în evaluarea ca atare

I.7.Pregătirea elevilor/ candidaților în vederea evaluării

În orice proces de evaluare este necesară pregătirea elevilor pentru evaluare, princonştientizarea de către aceştia a obiectivelor de atins şi a felului cum vor fi evaluate achiziţiile.Astfel, profesorul prezintă candidatului metodele de evaluare care vor fi utilizate în procesul deevaluare a competenţelor, clarifică modul în care candidatul îşi va demonstra competenţa şi îiexplică modul în care va trebui să prezinte dovezile de competenţă produse anterior. Acest faptva contribui la energizarea şi la canalizarea efortului şi a energiilor celor ce învaţă pe direcţiadorită. Cunoşterea criteriile de evaluare ce urmează a fi folosite susțin motivaţia şi le dezvoltăelevilor competenţele autoevaluative.

I.8.Pregătirea evaluatorilor pentru administrarea probelor

Aşa cum procesul de predare este public, iar profesorii primesc feedback în privinţa calităţiipredării, chiar şi fără feedback deliberat, evaluarea este o activitate diferită. Foarte rar există opersoană care să observe profesorul atunci când acesta planifică şi desfăşoară evaluarea.Autocunoaşterea trăsăturilor de personalitate, a factorilor sociali care revin în relaţiileinterpersonale cu celelalte cadre didactice, cu părinţii elevilor etc., asigură fără îndoială uncomportament didactic adecvat ce permite o evaluare corectă, obiectivă. (I. Jinga)Atunci când se pregătește aplicarea unui test este necesar să se respecte niște etape înelaborarea lui:

Precizarea obiectivelor, realizarea unei concordanţe între acestea şi conţinutulînvăţământului;

Documentarea ştiinţifică, identificarea şi folosirea surselor care conduc la o mai bunăcunoaştere a problematicii vizate;

Avansarea unor ipoteze, identificarea şi folosirea surselor care conduc la o mai bunăcunoaştere a problematicii vizate;

Avansarea unor ipoteze prin conceperea sau selectarea problemelor reprezentativepentru întreaga materie asupra căreia se face verificarea.

În loc de concluzie


Evaluarea costă. Reflectați asupra activităților de evaluare sumativă, pe carele-ați realizat în anul școlar precedent la o singură clasă.Care au fost principalele resurse mobilizate/folosite ? Cât de mari au fost ?Ați realizat pentru asigurarea lor un proiect de buget, respectiv ați făcut dintimp demersuri pentru asigurarea condițiilor cerute de evaluare ? Puteți săavansați o cifră globală privind costurile ? Considerați că resursele de careați dispus au fost suficiente ?



De ce evaluare?Există numeroase motive pentru a evalua performanţa elevilor, dar nu toate sunt bune:

În prezent, oamenii sunt angajaţi sau numiţi într-un post pe baza calificărilor pe carele deţin.

Elevii au nevoie de feedback. Profesorii au nevoie de feedback, astfel încât să îşi poată adapta metodele de

predare sau adopta altele noi. Evaluarea este adesea motivul principal care îi determină pe elevi să studieze

serios.Ca profesori, avem tendinţa să considerăm că cel mai important lucru pe care îl facem pentruelevii noştri este să le predăm, însă, de fapt, cea mai importantă activitate este cea de evaluarea muncii acestora. Pentru că notele finale ale elevilor şi, ca urmare, cariera lor, depind deevaluări.Evaluările şcolare practicate până acum în România au o serie de deficienţe majore:

1. Se evaluează mai degrabă informaţiile reţinute decât competenţele formate;2. Nu există nicio legătură între ritmul evaluărilor şi ciclurile curriculare de dobândire a

competenţelor;3. Evaluările sunt utilizate doar pentru a stabili ierarhii, în loc să fie prioritar utilizate

pentru a oferi feed-back elevilor şi părinţilor şi pentru a întemeia planuri individualede învăţare.

Pentru a reuşi, reforma curriculară trebuie în mod obligatoriu asociată cu o reformă a strategiilorde evaluare, având la bază următoarele principii:

1. Evaluările curente şi cele periodice verifică nu memoria informaţiilor, cicompetenţele;

2. Fiecare ciclu de achiziţie a competenţelor se asociază cu un tip deevaluareperiodică;

3. Evaluările periodice se finalizează nu numai cu un punctaj obţinut de elev, ci şi cu:a. un raport detaliat trimis părintelui/tutorelui privind situaţia şcolară a copilului

şi consilierea corespunzătoare a părinţilor/tutorilor;b. un plan individualizat de învăţare, de recuperare (pentru copiii cu deficienţe de

învăţare), de accelerare (pentru copiii supradotaţi) sau de consolidare acunoştinţelor dobândite;

Un avantaj al evaluării poate fi feedback-ul obţinut de elevi în privinţa performanţei lor,abilităţilor pe care trebuie să le dezvolte, măsura în care au înţeles teoriile şi conceptele. Oparte a procesului de învăţare presupune ca elevii să fie capabili să înveţe din greşeli, ca şi dinsuccese.

DE REŢINUT!

Evaluarea costă. Pentru realizarea evaluărilor este necesară alocarea unorresurse.

Timpul, materiale și materii prime, diferite tipuri de consumabile, asigurareaaccesului în anumite locuri (laboratoare, ateliere, locuri de muncă),asigurarea accesului la anumite utilaje/ dotări, respectiv la anumite procesede producție, asigurarea unei anumite asistențe specializate etc. suntexemple de posibile resuse cerute de evaluare.

Asigurarea resurselor poate fi realizată numai prin planificare din timp aevaluărilor și integrarea lor în activitățile de învățare.

Planificarea evaluării presupune pregătirea persoanelor implicate: elevi,profesori, tutori, alții.



Bibliografie

1. Oprea, C. L.Strategii didactice interactive.Bucureşti: EDP, 2008.2. Radu, I.T. Evaluarea în procesul didactic.Bucureşti: EDP, 2000.3. Cerghit, I. Sisteme de instruire alternative şi complementare. Bucureşti:Editura Aramis,

2002.4. Jinga, I.,Istrate, E. Manual de Pedagogie. Bucureşti:Editura ALL, 2001.5. Meyer, G.De ce şi cum evaluăm. Iaşi:Editura Polirom, 20006. Cerghit, I., Metode de învățământ, Iaşi,Editura Polirom, 2006;7. 11. Cucoş, C., Pedagogie, Ed. a II-a revăzută şi adăugită, Iaşi, Editura Polirom, 2006;8. 12. Linţoiu, N., Metode şi instrumente de evaluare, Bucureşti, 2001;9. 13. Stoica, A. (coord), Evaluarea curentă şi examenele, Ghid pentru profesori, Bucureşti,

Ed. ProGnosis, 2011;10. 14. Cabac, V., Strategii de evaluare a rezultatelor şcolare

(www.linkedin.com/pub/valeriucabac);11. 15. ***Ghid practic al evaluatorului de competențe profesionale, Bucureşti: CNFPA 2005;12. 16. *** Consiliul pentru Standarde Ocupaţionale şi Atestare, Sandard ocupațional, Ocupația:13. Evaluator de competențe profesionale, București, 2002;14. 17. *** Ghidul de aplicare a M4, Metodologia de certificare a calificǎrilor sicompetenţelor,

Bucureşti, ANC;15. 18. *** Program PHARE: Evaluarea competenţelor prin practică la locul de muncă, Proiect

PHARE: RO 2002/000-586.05.01.02.01.01, Învăţământ profesional şi tehnic iniţial;16. 19.*** Curriculum Naţional. Cadru de referinţă, Bucureşti, MEN, CNC, Ed. Corint, 1998;17. 20.*** Ghidul profesorului examinator, Bucureşti (SNEE), Prognosis Bucureşti, 2001

www.linkedin.com/pub/valeriucabac



Agenda secvenţei formării

Program de formare: Profesor evaluator de competenţe profesionale

Locaţia:Liceul Tehnologic „Spiru Haret” Târgovişte/ Casa Corpului DidacticDâmboviţa

Ziua 1

Ora Activităţi8,15 – 8,30 Primirea participanţilor8,30 – 13,00 Activităţi de ice-breaking (pentru cunoaștereacursanților)

Modulul I: Proiectarea şi organizarea evaluării în IPT Prezentare generală a programului de formare Prezentare generală a modulului I „Proiectarea şi organizarea

evaluării” Contextul evaluării Scopul şi obiectivele evaluării: definiţie, corelare cu standardul de

referinţă.Activitate practică 1_Planificarea rezultatelor învățării

Clasificarea strategiilor de evaluareActivitate practică 2_Formularea obiectivelor evaluării

Metode de evaluare: tipuri, alegere, corelare cu rezultatele învăţării Metode tradiționale Metode complementare

Activitate practică 3_Metode alternative de evaluare10,45 – 11,00 Pauză de cafea

13,00– 14,30 Pauză de masă

14,30 – 18,30

Modulul I: Proiectarea şi organizarea evaluării în IPT (continuare) Probe de evaluare

Activitate practică 4_Planul de evaluare Situaţii de culegere a informaţiilor. Resurse necesare evaluării

Activitate practică 5_Metode tradiționale și/sau metode complementare deevaluare

Pregătirea candidaţilor în vedere evaluării Riscuri în proiectarea demersului de evaluare

16,45 – 17,00 Pauză de cafea



4. TEST PRELIMINAR DE IDENTIFICARE A COMPETENŢELOR INIŢIALE

1. Precizați metodele utilizate în evaluarea inițială:.................................................

2. Bifați metodele utilizate în evaluarea formativă:Probe orale;Proiectul;Referate;Probe practice.

3. Bifați metodele utilizate în evaluarea sumativă:Portofoliul;Interviul;Autoevaluarea;Proiectul.

4. Exemplificați pentru fiecare metodă bifată anterior o situație concretă de aplicare.a. .......................................................................................................................................

.......................................................................................................................................b. .......................................................................................................................................

.......................................................................................................................................c. .......................................................................................................................................

.......................................................................................................................................5. Elevii cunosc modalităţile de evaluare:

La începutul anului;La începutul unității de învățare;La momentul evaluării;Nu cunosc modalităţile.

6. Elevii sunt consultați cu privire la metodele de evaluare folosite:niciodată;rar;deseori;intotdeauna.

7. S-a întâmplat săschimbați metoda de evaluare ca urmare a reacției elevilor lainformațiile prezentate cu privire la metode

niciodată;rar;deseori;intotdeauna.

8. Realizați un item de tip ”rezolvare de probleme”

9. Explicați ce doriți să evaluați cu acest item.......................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................



Vă mulţumim!



7. CHESTIONARde evaluare a programului de formare

Pentru a evalua calitatea cursului de formare, vă rugăm să completaţi acest chestionar.Prin răspunsurile dumneavoastră ne puteţi ajuta să ne îmbunătăţim atât conţinutulinformativ, cât şi metodele de formare.Completați, în dreptul fiecărei afirmații, opțiunea dumneavoastră știind că 1 corespundeunui nivel nesatisfăcător iar 5 este pentru nivel excelent

A INDICATORI A IMPRESIILOR GENERALE DESPRE CURSUL DEFORMARE 1 2 3 4 5

A1 Niveluldiscuţiilorafostpotrivitniveluluimeudecunoştinţe.

A2 Obiectivelecursuluiaufostclare.

A3 Conţinutulafostînconcordanţăcu obiectivelecursului.

A4 Metodeledeformareaufostcorespunzătoare.

B INDICATORIDEEVALUAREARESURSELORUTILIZATEÎN TIMPULCURSULUIDEFORMARE 1 2 3 4 5

B1 Duratacursuluiafostpotrivităpentruatingereaobiectivelor.

B2 Materialele suportdistribuiteaufostsuficientă.

B3 Calitateamaterialelor suporta fostcorespunzătoare.

B4 Cursulafostbineorganizat.

C INDICATORIDEEVALUAREAIMPORTANŢEI CURSULUIPENTRUPROFILULPROFESIONAL 1 2 3 4 5

C1 Câtde importantesuntcunoştinţeleteoreticedespre evaluareacompetenţelor profesionalepentruprofiluldvs.profesional?

C2 Câtde importantesuntcunoştinţeleteoreticedespre strategiile deevaluarepentruprofilul dvs.profesional?

C3 Câtde importantesuntcunoştinţeleteoreticedespre metodele/ probelede evaluarepentruprofiluldvs. profesional?

C4 Câtde importantesuntcompetenţelemotivaţionalepentruprofiluldvs.profesional?

D INDICATORIDEEVALUAREATEMELOR 1 2 3 4 5

competenţelor profesionale?D1 Cumasporitcursulde formare cunoştinţeledvs. privindevaluarea

D2 Credeţicămaterialele, instrumenteleşimetodelepropusepotasiguraobiectivitatea şi corectitudinea evaluării?

D3 Cursulvăajutăsă înţelegeţilegăturadintrecalitatea evaluării şimotivaţia elevilor pentru învăţare?



D4 Cursulvăajutăsă înţelegeţi importanţa planificării evaluării,alegerii materialelor şi metodelor de evaluare?

D5 Cursulvădăposibilitatea săvăîmbunătăţiţicompetenţele deevaluare?

D6 Strategiileutilizatevă dau posibilitateasăvăîmbunătăţiţicompetenţelede evaluare?

D7 Strategiileutilizatevă încurajeazăsălucraţiîn echipă?

Vă mulţumim!



B. Secțiunea II – Planificarea probeipractice



FORMAREA CADRELOR DIDACTICE ÎNDOMENIUL EVALUĂRII COMPETENŢELOR

PROFESIONALE

25.05.2013Marinescu Patrita1

MODULUL IPROIECTAREA ŞI ORGANIZAREA

EVALUĂRII ÎN ÎPT

TEMA: „Metode complementare de evaluare”

SCOP


Formarea deprinderii de a identifica și a alegemetoda alternativă de evaluare în concordanță cuobiectivele evaluării



OBIECTIVE


Obiectivgeneral

Obiectivoperaţional

METODE DE EVALUARE


• Prin metode de evaluare înţelegem totalitateaprocedeelor prin care se realizează evaluareacompetenţelor, în termeni de cunoştinţe, abilităţişi atitudini, dobândite de elevi

• Metodele de evaluare reprezintă calea prin carese oferă elevului posibilitatea de a-şi demonstracunoştinţele, abilităţile şi atitudinile.



METODE DE EVALUARE


Metodetradiționale

Metodealternative

Probe orale

Probe practice Probe scrise

Observațiasistematica

Investigația

Proiectul Eseul

Portofoliul

Referatul

EVALUAREA PRIN METODE COMPLEMENTAREMetoda Referatului


Este folosit ca bază de discuţie în legăturăcu o temă dată fiind menit să contribuie laformarea sau dezvoltarea deprinderilor demuncă independentă ale elevilor din claselemari), este şi o posibilă probă de evaluare agradului în care elevii şi-au însuşit un anumitsegment al programei, cum ar fi o temă sauo problemă mai complexă dintr-o temă.



EVALUAREA PRIN METODE COMPLEMENTAREMetoda Referatului


Este întocmit fie pe baza unei bibliografii minimale,recomandate de profesor, fie pe baza uneiinvestigaţii prealabile, în acest din urmă caz,referatul sintetizând rezultatele investigaţiei,efectuate cu ajutorul unor metode specifice(observarea, convorbirea, ancheta etc.).

EVALUAREA PRIN METODE COMPLEMENTAREMetoda Proiectului


Proiectul poate fi folosit cu elevii din clasele mari deliceu pentru învăţarea unor teme mai complexe, carese pretează la abordări pluridisciplinare,interdisciplinare şi transdisciplinare sau ca metodă deevaluare.Elevii, pot face dovada că au capacitatea de ainvestiga un subiect dat, cu metode şi instrumentediferite, folosind cunoştinţe din diverse domenii.Uneori, proiectul este folosit ca probă de evaluare laabsolvirea unei instituții de învățământ.



EVALUAREA PRIN METODE COMPLEMENTAREMetoda Proiectului


Profesorul: stabileşte lista temelor de proiect, perioada de realizare îi iniţiază pe elevi asupra etapelor şi a tehnicilor de lucru (individual

sau colectiv) face cunoscute criteriile de evaluare referitoare, atât la procesul de

elaborarea proiectului cât şi la produsul obținut (proiectul realizat).Aceste criterii se recomandă să fie cunoscute şi de elevi.

Elevii sunt orientaţi şi îndrumaţi şi (eventual) sprijiniţi de profesor încolectarea datelor necesare (potrivit temei alese sau repartizate), iar peparcursul realizării proiectului beneficiază de consultaţii şi de evaluăriparţiale.

ACTIVITATE PRACTICĂ


Vă grupați în 4 echipe, pe domenii de pregătireprofesională (2-tehnic, 2-resurse si servicii).2 echipe, câte una din fiecare categorie, își aleg o unitatede competență tehnică generală din SPP pe care o vaevalua prin realizarea unui proiect. Veți stabili: Tema proiectului Obiectivele urmărite Activitățile ce se vor desfășura (sarcini pentru elevi, surse

de documentare, termene) Modalitățile de evaluare.



MULȚUMIM PENTRU ATENȚIE


ACTIVITATE PRACTICĂ


Celelalte 2 echipe aleg din curriculum-ul unei calificăriun modul corespunzător unei unități tehnice generalepentru care veți stabili:• lista de teme pentru referate pe care să o prezentați

elevilor• sarcinile de lucru pentru una dintre teme• repere bibliografice• timpul de lucru• schema de notareRaportarea activității se realizează pe flip-chart.



ACTIVITĂȚI DE ÎNVĂȚARE CONCEPUTE PENTRU PROBA PRACTICĂ

1. Activitate de evaluare a cursanţilor la începutul activităţii:Activitatea vizează să stabilească starea de spirit a cursanţilor la începutul activităţii,pentru a se putea orienta demersul instructivDegustătorii de bomboane:

1. V-aţi luat o slujbă ca şi degustător de bomboane într-o fabrică celebră. Ceea cediferă de bomboanele obişuite este că aceste bomboane au în gustul lor ceva dintrăsăturile voastre, ele spun ceva despre voi

2. Fiecare alege câte o bomboane din bol fără să se uite. În momentul în care aţigustat bomboana se va activa o stare sufletească a voastră, cum te simţi azi, înacest moment, în această săptămână, în această perioadă.

3. O dată ce aţi gustat bomboana trebuie să spuneţi ceea ce vă caracterizează(care este starea de spirit).

2. Activitate practică: Vă grupați în 6 echipe, pe domenii de pregătire profesională(tehnic, resurse, servicii).3 echipe, câte una pentru fiecare domeniu, vă stabiliți câte o unitate decompetență din SPP pe care o veți evalua prin realizarea unui proiect. Vețistabili:

Tema proiectului Obiectivele urmărite Activitățile ce se vor desfășura (sarcini pentru elevi, surse de

documentare, termene) Modlitățile de evaluare

Celelalte 3 echipe vă alegeți din curriculum-ul unei calificări un modul pentru careveți stabili:

• lista de teme pentru referate pe care să o prezentați elevilor• sarcinile de lucru pentru una dintre teme• repere bibliografice• timpul de lucru• schema de notare

Raportarea activității se realizează pe flip-chart

3. Feed-back – ”FEȚE-FEȚE”:Fiecare cursant primește un post-it pe care notează un cuvânt corespunzător stării despirit la sfârșitul secvenței de formare. Se vor lipi pe coala de flipchart în dreptulemoticonului reprezentativ.

PROIECTAREAACTIVITĂȚII DE FORMARETEMA: „METODEALTERNATIVE DEEVALUARE: REFERATULȘI PROIECTUL”



Formarea/ dezvoltarea la cadrele didactice adeprindeilor de alegere a metodei alternative deevaluare în concordanță cu obiectivele evaluării

Metodealternative de evaluare: referatulși proiectul

Realizarea de către cadrele didactice din ÎPT a uneievaluări obiective, unitare şi relevante a rezultatelorînvăţării.

- Furnizorul de formare: CNDIPT/ CCD;- Formatori: 2 cadre didactice;- 1 grupă formată din 22 de cadre didactice din ÎPT;- Resurse materiale: sală de seminar, platformă delucru, laptop-uri, videoproiector, ecran de proiecţie, flip-chart, fişe de lucru, markere, post-it-uri, suport de cursetc.

Obiective generale aleprogramului

O1 – Dezvoltarea competenţelor de măsurare arezultatelor învăţării prin alegerea şi aplicarea demetode de evaluare specifice;O2 – Dezvoltarea competenţelor de evaluare arezultatelor învăţării prin stabilirea unor criterii unitare;

Obiective operaţionale După încheierea stagiului de formare, cursanţii vor ficapabili:- Să aleagă şi să utilizeze diferite metode de evaluareîn vederea stabilirii obiective a rezultatelor învăţării;- Să elaboreze criterii unitare în vederea stabiliriiobiective a rezultatelor învăţării;



Modul: I – PROIECTAREA ŞI ORGANIZAREA EVALUĂRII

TEMA: „Metode alternative de evaluare: referatul şi proiectul”

Ore alocate pentru activitatea de formare: 30 minute

Tema Obiective Competenţe Conţinuturi Metode deformare

Data/ Timp Loc/ Formade

desfăşurareResurse Evaluare Formator

Teorie Aplicaţiipractice

- Evaluarea stăriide spirit acursanţilor –Degustătorii debomboane

5 minSala deseminar

Bomboane

Evaluareiniţială(face-to-face)

Prof.MarinescuPatrița

Organizarea evaluării

- Dezvoltareacompetenţelor demăsurare arezultatelorînvăţării prinalegerea şiaplicarea demetode deevaluarespecifice;

- Dezvoltareacompetenţelor deapreciare arezultatelorînvăţării prinstabilirea unorcriterii unitare.

2.1.Organizarea evaluării

- Metodealternative deevaluare;

- Referatul- Proiectul

- Lucrul pe grupe- Expunerea- Conversaţia- Dezbaterea

5 min 15 minSala deseminar

Suport de cursSPPCurriculumLaptopuriVideoproiectorPrezentăriPPTFişe de lucruFlip-chartMarkerePost-it-uri

Evaluare peparcurs(observaresistematică)

Prof.MarinescuPatrița

Prof.ManeaLăcrămioara


Marinescu PatriţaLiceul Tehnologic „Spiru Haret” Târgovişte Pagina50

- Feed-back„FEȚE-FEȚE” 2 min Sala de

seminar

Flip-chart,post-it-uri,markere

Evaluare lasfârşitulactivităţii deformare(face-to-face)

Prof.ManeaLăcrămioara



Reguli de desfășurare a cursului

Așa DA

Să ne respectăm reciproc

Să lucrăm în echipă

Să ne încadrăm în timp (să rezolvăm sarcinilede lucru respectând termenele)

Să fim fexibili

Să comunicăm

Să ascultăm activ

Să dăm dovadă de profesionalism




Așa DA




Să fim fexibili

Să comunicăm

Să ascultăm activ





Așa DA




Să fim fexibili

Să comunicăm

Să ascultăm activ




Inițiativă

Așa NU

Nu întârziați

Nu vorbim la telefon

Neseriosi

Neatenți



Inițiativă

Așa NU

Nu întârziați


Neseriosi

Neatenți



Inițiativă

Așa NU

Nu întârziați


Neseriosi

Neatenți



Formular de feedback rapid (sub forma de poster)

FEȚE – FEȚE



Metode de formare planificate pentru susținerea probei practice cu motivareminimală a alegerii

1. Metoda de ice-breaking

2. Lucrul pe grupe: transfer de cunoștințe între membrii echipei; facilitarea

colaborării;

3. Expunerea: reactualizare/ transmiterea de cunoștințe, oferirea de noi cunoștințe;

4. Conversaţia: schimburi de idei și experiențe, completarea ideilor;

5. Dezbaterea: dinamizarea ritmului de activitate, analiză critică, argumentarea

ideilor, alegerea soluției optime.

6. Feed-back rapid: culegere de impresii privind activitate desfășurată pentruorganizare eficientă a activitățilorviitoare.



Fișă de lucru

ScopActivitatea își propune sa formeze deprinderea de a alegemetodaalternativă de evaluare adecvată în concordanță cuobiectivele evaluării

Durata 15 minute: organizarea grupurilor de lucru, lucru în cadrulgrupului,prezentare în plen.

Indicaţii

Pentru desfășurarea acestei activități vă veți constitui în grupuride câte 3 membri, din care unul este raportorul. 3 gruperealizează activitatea referitoare la Proiect și alte 3 gruperealizează activitatea privind Referatul.

Grupele sunt organizate pe profilurile Tehnic, Servicii, Resurse șiprotecția mediului.

Activitatea ”Proiect”

În cadrul acestei activități veți alege o unitate de competență dinSPP pe care o veți evalua prin realizarea unui proiect. Veți stabili:


documentare, termene) Modalitățile de evaluare a proiectuluiActivitatea ”Referat”

Vă alegeți din curriculum-ul unei calificări un modul pentru careveți stabili:

Lista de teme pentru referate pe care să o prezentați elevilor Sarcinile de lucru pentru una dintre teme Repere bibliografice Timpul de lucru

MODULUL I

Activitatea 1 – Metode alternative de evaluare – Proiectul/ Referatul



Fișă de lucru



Indicaţii









MODULUL I




Fișă de lucru



Indicaţii









MODULUL I




Schema de notare pentru referatRaportarea activității se realizează pe flip-chart.

Pentru fiecare metodă alternativă propusă, în timp ce o grupăraportează, celelate 2 grupe notează eventuale completări ce levor transmite la sfârșitul activității.

Resurse

Pentru desfăşurarea activităţii aveţi la dispoziţie:

- Suport de curs- SPP, curriculum pentru o calificare- Videoproiector- Laptop-uri pentru cursanţi- Conexiune la Internet- Fişa Activității Metode alternative de evaluare -

Proiectul/ Referatul- Flip-chart, markere, post-it-uri



Metode alternative de evaluare

Proiectul – Ansamblu de activități noi, conjugate, specifice, structurate metodic ce au cascoprealizarea unui obiectiv precizat, într-un interval de timp determinat cu un buget siperformanepredefinite.De asemenea, are un dublu rol: el poate fi folosit cu elevii din clasele mari deliceupentru învățarea unor teme mai complexe, care se pretează la abordăripluridisciplinare,interdisciplinare si transdisciplinare sau ca metodă de evaluare (pe parcursulinstruiriisale) sumativă. Cu ajutorul lui elevii, pot face dovada că au capacitatea de a investigaunsubiect dat, cu metode si instrumente diferite, folosind cunostințe din diverse domenii.Uneori,proiectul este folosit ca probă de evaluare la absolvirea unei scoli profesionale, aunui liceuindustrial sau cu profil artistic, precum si la absolvirea unei facultțăi dindomeniile tehnicii, artei,arhitecturii etc.

Profesorul stabileste lista temelor de proiect, perioada de realizare si-i inițiază pe elevisau pestudenți asupra etapelor si a tehnicilor de lucru (individual sau colectiv).

Referatul (folosit ca bază de discuție în legătură cu o temă dată fiind menit să contribuielaformarea sau dezvoltarea deprinderilor de muncă independentă ale elevilor dinclasele mari sauale studenilțor), este si o posibilă probă de evaluare a gradului în careelevii sau studenții si-auînsusit un anumit segment al programei, cum ar fi o temă sau oproblemă mai complexă dintr-otemă.El este întocmit fie pe baza unei bibliografii minimale, recomandate de profesor, fiepebaza unei investigații prealabile, în acest din urmă caz, referatul sintetizândrezultateleinvestigației, efectuate cu ajutorul unor metode specifice (observarea,convorbirea,ancheta etc.).

Recomandări pentru realizarea activității

Proiect/ Referat

În alegerea fiecărei teme treceți în revistă sarcinile de lucru pe care elevii trebuie să lerealizeze, competențele necesare pentru a le finaliza cu succes și elementele observabile caresusțin dobândirea rezultatelor învățării asociate, precum și cele care permit diferențiereaperformențelor elevilor.

Precizați criteriile de calitate ale proiectului/ referatului, cum ar fi:

Tema este clar formulată Este precizat modul de realizare (individual sau în echipă) Timpul de realizare este precizat



Sunt prezentate informațiile necesare și suficiente pentru orientarea elevilor în realizareaproiectului/ referatului.

Sunt prezentate obiectivele realizării proiectului/ referatului și criteriile de evaluare Sunt oferite repere bibliografice minimale.



Criterii de evaluare a activităţii:

Criterii de evaluare

Apreciere

Obs.

DA NU

A. Sarcina de lucru- Analiza a fost realizată urmărind criterii clar formulate;- Criteriile utilizate au fost adecvate cerințelor activității de

raportare la obiectivele evaluării;- Caracterizarea sintetică a fiecărei metode a fost calitate;- A fost identificate corect cel puțin trei avantaje și trei

dezavantaje- Avaantajele/ dezavantajele au fost argumentate.

B. Modul de lucru- Cursanții au acordat atenție realizării activității- Analiz metodelor a fost realizată respectând recomandările și

sugestiile formatorilor- Sarcina de lucru a fost realiztă integral- Timpul de lucru a fost folosit suficient.

C. Raportarea rezultatelor- Analiza metodelora fost prezentată clar și succint;- Argumentele au fost convingătoare- Cursanții au fost interesați de prezentările colegilor;- Cursanții au participat activ la realizare sarcinilor de lucru;- S-a încărcat activitatea pe platformă.

Programul B Formatori de profesori evaluatori de competence … · 2020. 10. 7. · chart, fi_e de...

Documents

Transcript of Programul B Formatori de profesori evaluatori de competence … · 2020. 10. 7. · chart, fi_e de...