Prognoza Si Avertizarea -Boli Si Daunatori Culturi

Dacă răspîndirea în sol a insectei este uniformă, dacă parcelele sînt mici şi nu se urmăreşte stabilirea gradului de infestare a tere-nului, numărul gropilor va fi mai mic şi invers.

în multe cazuri, cînd gropile se fac numai pentru a lua probe de insecte din sol în vederea studiilor de biologie, se vor face atîtea gropi cîte sînt necesare penru a întruni cantitatea dorită de insecte.

în cazul unităţilor socialiste care urmăresc stabilirea măsurilor ce trebuie luate în preajma însărnînţârilor sau în anumite perioade din cursul vegetaţiei pentru a evita pagubele produse de insecte, sondajele se fac pe toate parcelele, iar numărul lor trebuie să f i e a t î t de mare, încît pe baza densităţii numerice să se poată stabili harta gospodăriei pe grade de infestare, în vederea aceluiaşi scop, sondajele trebuie să f ie uniform repartizate pe teren.

Sondajele nu se fac în tot timpul anului, ci într-o anumită perioadă, în funcţie de biologia dăunătorului, cînd avem siguranţa prezenţei în sol a stadiului urmărit. Numai în cazul studierii biologiei sondajele se fac în tot cursul perioadei de vegetaţie, pentru a stabili ciclul biologic şi particularităţile dezvoltării dău-nătorului.

Cînd sondajele se fac pentru studiul biologiei dăunătorilor, gropile se facjn locurile cu densitatea, numerică cea mai .măre, iar cîmTseTac pentru sl'ăbTlfreă densTtăţTTriu meri ce ~ele~trebui e re-partizate la distanţe egale, după o anumită formă : în şah, zigzag, diagonală etc.

Forma de şah este cea mai potrivită pentru efectuarea gropilor, deoarece acoperă mai uniform suprafaţa gospodăriei sau a parcelei pe care se efectuează sondajele.

Sondajele făcute pe diagonală sau în zig-zag îşi ating scopul r.umai în cazul cînd densitatea numerică a dăunătorului în sol este oarecum uniformă.

Tehnica efectuării sondajelor constă în stabili rea dimensiuni lor, săparea gropilor Ifexăminarea pămîntului scos. Dacă prin sondaj se urmăreşte stabi|ij:e_denţiijîunience, pămîntul scos se examinează aleguKTspeciile de dăunători, care se pun în borcane cu o soluţie puternică de.sare de bucătărie, unde se păstrează pînă la determinarea speciilor găsite.

Cînd, din contră,-, se urmăreşte ciclul biologic al unei specii, adîncimile de hrăni re, locul de.iernare şi alte particularitaţi pămîntul se examinează pe straturi: 0-5 cm, 5—l0cm, 10-20cm,

12

20—30 cm si 30—50 cm, iar dăunătorii de la fiecare strat se pun separat în borcane care se duc la laboratoare unde materialul adunat se determină. Dăunătorii din gropi diferite se pun în acelaşi borcan dacă sînt luaţi din acelaşi strat. Numai dacă determinarea speciilor se face pe loc, dăunătorii se strîng în acelaşi borcan, indiferent de loc şi de strat, deoarece însemnările se fac pe straturi în carnetul de observaţii.

Este bine ca săpăturile să se facă după un plan stabilit dinainte, în care se însemnează poziţia de plan şi numărul de ordine al fiecărei gropi, astfel ca după determinarea speciilor pe gropi să ne putem da seama de răspîndirea lor în teren.

Dacă nu se fac studii speciale de biologie, ci se urmăreşte numai stabilirea densităţii numerice' în sol a dăunătorilor, tot pămîntul dintr-o groapă se spală la un loc, după care se separă insectele si se pun într-un singur borcan.

Insectele din gropi diferite se pun în borcane diferite, nume rotate după numerele de ordine ale sondajelor; pentru a ne da seama de răspîndirea lor în teren. :

în fiecare borcan se-pune o etichetă scrisă cu creion negru, pe

care se notează parcela (cultura), numărul de ordine al sondajului (gropii) indicat în plan, data (anul, luna, ziua), adîncimea stratului (dacă sondajul se face pe straturi) si semnătura.

2. SONDAJELE LA SUPRAFAŢA SOLULUI

Evidenţa dăunătorilor în sol se ţine atît în timpul .vegetaţiei cît şi toamna, după retragerea lor în sol pentru iernare, şi primă-vara, înainte de pornirea vegetaţiei, pe cînd la suprafaţa solului evidenţa se ţine numai în cursul perioadei active, cînd dăunătorii se hranesc

Prin sondajele executate la suprafaţa solului se stabileşte densitatea numerică la m2 ar, ha, frecvenţa şi intensitatea atacului, dinamica dezvoltării, precum şi fluctuaţia numerică pe terenurile cultivate (izlazuri, pajişti, culturi de leguminoase perene, culturi de plante mici) şi pe cele necultivate.

Sondajele pe'sol se fac, ca şi în cazul celor din sol, pe suprafeţe pătrate de 0,25 x 0,25, de 0,50 X 0,50 sau de l X l m, deseori laturile pătratelor luîndu-se cît jumătate din distanţa dintre rîn-duri, astfel ca rîndurile de plante să vină în mijlocul suprafeţei sondajului.

13

Mărimea suprafeţelor pentru ţinerea evidenţei dăunătorilor depinde de o serie de factori , în general se iau suprafeţe mici pentru evidenţa insectelor ce se deplasează repede şi suprafeţe mari pentru evidenţa irecţejojr_j]Tai_£ulin__inobne. De asemenea, dacă densitatea "TrtTmeri că a dăunătorilor este mare, se iau suprafeţe mici pentru a nu scăpa insecte de sub observaţie, iar dacă densitatea este mică, se iau suprafeţe mai mari.

Numărul --de -sonda je-depinde- 4e mărimea ..parcelei .(culturii), de densitatea numerică a dăunătorilor şi de uniformitatea răspîn-dirii lor. în mod obişnuit se fac rame de lemn de 0,25 x 0,25 m, de 0,50 X 0,50 m, sau de l x l m, care se folosesc, de la caz la caz, pentru stabilirea densităţii numerice.

PerjLtxu ţinerea unei evi denţe reaje_a_ţ[ăunători lor pe sol, sondajele trebuie distribuite în formă de şah, uni fofnT pe" supra-faţa culturilor, la distanţe egale. Rama se aşează cu grijă pe teren, în locul cel mai potrivii, avînd grijă ca mişcările paşilor să f ie încete pentru a nu fi sesizate de insecte, în special de cele foarte agile, cum sînt puricii de pămînt. După aşezarea ramei insectele se numără pe spiijjşujirfata-nJriteriorul ramei, avînd grijă să se noteze şi alte particularităţi : dacăsînj împerecheate, dacă depun ouă, dacă sînt în plină activitate de daunare, stadiile ce se observă etc.

în carnet se trec toate speciile observate în interiorul ramei şi se indică pentru fiecare sondaj numărul de ordine, astfel ca la sfîr-situl operaţiei să se poată întocmi schiţa suprafeţei cercetate, cu indicarea densităţii numerice pe parcele. Harta gospodăriei se întocmeşte separat pentru fiecare specie de dăunători în parte, indicînd la fiecare sondaj numărul gîndacilor sau larvelor din a-ceeaşi specie.

Spre deosebire de aceasta, numărul mediu al indivizilor la m2

se determină raportînd numărul total de indivizi din aceeaşi specie, găsit la sondajele făcute, la numărul sondajelor. Dacă, de pildă, într-o parcelă de sfeclă de 350 ha, în care s-au făcut 50 sondaje cu ajutorul ramei de 0,5x0,5 m, s-au găsit 48 gărgăriţe (Bothynoderes pitnctiventris Germ.), atunci la m

2 revine o medie de 3,8 gărgăriţe

(48 x 4 : 50 = 3,8 gărgăriţe/m2).

Dacă din 50 sondaje numai la 10 sondaje s-au găsit gărgăriţe, procentul de uniformitate a răspîndirii pe teren va fi de 20% (10 X 100 : 50 = 20%).

După numărarea pe specii a dăunătorilor, aceştia se strîng şi se pun într-un borcan cu acid danhidric sau cu eter pentru a fi

omorîţi, apoi se scot şi se pun în al t borcan, care se etichetează. Pe etichetă se trece data, localitatea, numărul sondajului, parcela (cultura), numărul de indivizi găsit la sondaj etc.

Dăunătorii nedeterminaţi în cîmp se duc la laborator unde se determină. Dacă determinarea după larve nu este posibilă, acestea se cresc în cristalizoare pînă cînd se obţin adulţi, care au caractere mai definite pentru determinare.

Pe baza densităţii numerice la m2 se face caracterizarea pe

specii a terenului: apariţie ;n masă, în număr mare, mijlociu, mic, sporadic.

14

BOLILE GRIULUI IN PERIOADA DE

VEGETAŢIE*

Una din cauzele datorită căreia soiurile de grîu cultivate în ţara noastră nu îşi pot valorifica întregul potenţial productiv este şi atacul numeroşilor agenţi fitopatogeni dintre care unul, mai mulţi sau chiar toţi pot produce pagube însemnate culturilor de grîu.

Bolile grîului în perioada de vegetaţie sînt produse de ciuperci le: Erijsif.he graminis, Puccinia recondita, Puccinia graminis, Puccinia striiţormis, Fusariwn nivale, Fusarium rose u m. Septoria tritici, Septorianodorum, Cercosporella herpotrichoides, Cladosporium herbarum.

RĂSPiNDIREA

Ciupercile care produc complexul de boli (ale tulpinii, frunzelor şi spicului)"sînt prezente în toate zonele de cultură a grîului. Frecvenţa şi intensitatea atacului unuia sau mai multor paraziţi este condiţionată de: gradul de sensibilitate a soiurilor la atacul patogenilor, nerespectarea rotaţiei în asolament, dozele mari de îngrăşăminte dezechilibrate în favoarea azotului, condiţiile climaterice

DESCR1ERE Şl RECUNOAŞTERE

F ă i n a r e a este produsă de ciuperca Erysiphe graminis şi poate fi întîlnită pe grîu şi orz. Pe frunze şi teci apar pete de decolo-rare fără delimitări precise care se reacoperă rapid cu o pîslă albăconstituită din filamentele miceliene purtătoare de conidii. Pe spicele de grîu, glumele se acoperă cu o crustă albicioasă. La sfîr-situl perioadei de vegetaţie apar puncte negre în pîsla miceliană; acestea sînt periteciile, organele de reproducere sexuală a ciupercii.

Contaminarea grîului se poate face încă din toamnă, prin resturile recoltei precedente sau prin conidiile transportate de vînt la mari distanţe.

Succesiunea zilelor calde şi uscate, care favorizează diseminarea, cu nopţile răcoroase şi umede, care favorizează contaminarea, constituie .timpul ideal pentru, dezvoltarea [ăinării,.

Dezvoltarea făinăfii începe pe părţile Bâzâie ale plantei' şi apoi se extinde la etajele foliare superioare şi pe spic. Atacul precoce de îăinare determină o reducere a sistemului radicular al plantei, scazîndu-i astfel rezistenţa la secetă. Atacul în momentul însţJicării şi maturării provoacă o scădere a greutăţii hectolitrice a boabelor.

R u g i n i l e , brună, neagră si galbenă sînt produse de ciupercile Puccinia recondita, respectiv P. graminis şi P. striiforrnis. Aceste ciuperci sînt paraziţi foarte periculoşi ai plantelor de grîu şi pot provoca importante pierderi de recoltă. Epocile de apariţie ale rugini lor sînt legate de exigentele termice ale ciupercilor care le produc.

R u gin_a__b_r_u na apare de regulă pe frunze, mai rar pe teci, tu1pina şi spice. Această boală se mani festă sub forma unor pustule de uredospori, de formă ovală sau circulară,de culoare brună. La început pustulele sînt acoperite cu epidermă, dar apoi devin pulverulente. Mai tîrziu, după înspicarea grîului, pe frunze apar pustule mici de teleutospori, de culoare neagră*strălucitoare şi acoperite de epidermă.Cînd atacul de rugină brună apare de timpuriu şi este şi foarte puternic, frunzele se îngălbenesc şi se usucă pre-matur, avînd loc o coacere forţată a boabelor, care rămîn şiştave. „ în timpul vegetaţiei grîului rugina se răspîndeşte prin uredospori care sînt transportaţi de vînt la mari distanţe. Aceştia germi-nează şi produc infecţii la temperaturi cuprinse între

O şi 30 C,, cu optimul la 15:C. Sensibilitatea plantelor de grîu este maximă de la înspicare pînă la sfîrşitul înfloritului.

R u g i n a n e a g r ă apare sub forma unor pustule de formă liniară pulverulente, brun-negricioase de uredospori, pe toate organele aeriene ale grîului. Spre sfîrşitul perioadei de vegetaţie se formează pustule cu teleutospori (spori de rezistenţă) de culoare neagră, de asemenea pulverulente.

Infecţiile cu rugină neagră se realizează prin uredospori care sînt diseminaţi cu ajutorul vîntului.

Aceşti a germinează, i ar infecţii le se dezvoltă rapid la temperatura de 20CC. Un atac puternic de rugină

neagră provoacă o şiştăvire a .boabelor, cu repercusiuni negative asupra greutăţii hectolitrice, a

energiei şi a facultăţii germinative. R H g i n a g a l b e n ă , ca şi celelalte rugini, apare

pe toate * organele aeriene aJe plantei de grîu, dar mai frecvent, cu intensitate mai mare si mai

caracteristic, pe frunze. Pustulele de uredospori sînt de culoare galben-portocalie şi sînt dispuse în şiruri

longitudinale, de-a lungul nervurilor. Infecţiile cu rugină galbenă la grîu se fac cu

uredospori care sînt vehiculaţi de vînt la distanţe foarte mari. Contaminarea poate avea loc la 2!C, dar dezvoltarea optimă a bolii se realizează la 10—15CC. Atacul prcdus de timpuriu şi de intensitate mare provoacă uscarea prematură a frunzelor, ceea ce atrage o şiştăvire a boabelor.

F u z a r i o z e l e grîului sînt produse de ciupercile Fusarium nivale şi Fusarium roseutn.

Mucegaiul de zăpadă {Fusarium nivale) este favorizat de un timp rece şi foarte uir.ed şi se poate manifesta pe toate organele aeriene ale plantei de grîu. Primele si mptome se mani festă printr-o lipsă a redresării plantelor de grîu. In stadiul de înfrăţire a grîului ciuperca provoacă necroze la colet si chiar moartea plantelor, în faza de creştere, Fusarium nivale produce leziuni negre-violacee, dispuse în inele deasupra nodurilor.

Fusarium roseum se dezvoltă pe timp cu temperaturi blînde şi umede. Tulpinile contaminate de F- ro&eum prezintă o înnegrire a nodului inferior, iar nodurile parazitate se usucşL Aceste atacuri diminuează rezistenţa plantelor la cădere şi provoacă pălirea cerealelor. Pe spicele verzi, spiculeţele se usucă prematur. Această invazie a spicelor determină şiştăvirea şi contaminarea boabelor. Frunzele sînt rareori atacate. Atacul pe spice este datorat diseminării sporilor proveniţi de pe organele bolnave de la baza plantelor.

Diseminarea sporilor e s te asigur aţă de vînt şi ploaie. Fusarium nivale sporulează la temperaturi scăzute (4-l°C) în timp ce la F. ro-teutn sporularea nu începe sub 10CC şi are un optim la 20—25CC.

Ambele ciuperci au nevoie de o umiditate ridicată. . S e p t o r i o z a grîului sau pătarea brună a frunzelor este

produsă de ciupercile Seploria nodcrutn si Septoria tritici. Simpto-mele produse de aceste ciuperci se pot întîlni pe toate organele

21

aeriene ale plantei de grîu. Boala poate să apară în toate fazele de vegetaţie a grîului. întîi pe frunzele bâzâie şi apoi pe cele superioare apar pete brun-gălbui, fusiforme, elipsoidale, orientate de-a lungul nervurn°J- Mai tîrziu,»pe aceste pete apar picnidiile, sub forma uncfr puncte negre. Pete gălbui apar şi pe teci le frunzelor. Atunci cînd petele sînt numeroase, frunzele se usucă peematur.

Pe spice atacul se manifestă sub forma .unor striuri mici,» de culoare brun violacee pe partea superioară a plevii şi are drept urmare o şiştăvire a boabelor sau chiar o sterilitate parţială.

Contaminarea se face prin aporii ciupercilor prezenţi în resturile vegetale şi prin sămînţă. Sporii smt diseminaţi de vînt şi ploaie. O perioadă "ploioasă de 15 zile şi cu o temperatură de 18—20JC la începutul înspicării constituie condiţii favorabile unui atac puternic ce afectează recolta.

P ă t a r e a î n o c h i a t u l p i n i i este produsă de ciuperca Cercosporella herpotrichoides. Primăvara, în faza de creştere a plantelor, ciuperca se dezvoltă la baza tulpinii provocînd necroze. La exterior apar pete caracteristice în formă de ochi. Conidiile sînt diseminate prin vînt şi ploaie, iar contaminarea se produce în timpul perioadelor cu exces de umiditate.

î n n e g r i r ea c e r e a l e l o r este produsă în principal de ciuperca Ctadosporium herbarum, dar uneori se întîlnesc şi alte ciuperci, ca de exemplu Alternaria tenuis. Ciuperca se poate dez-volta ca un parazit de debilitare sau, în general, ca saprofit. Boala se manifestă pe frunze şi spic sub forma unor puncte numeroase, de culoare brun-negricioasă, ceea ce face ca plantele atacate să f ie mai închise la culoare. La atac puternic ciuperca se dezvoltă şi pe boabe, afectînd în acest fel calitatea făinii. Condiţiile optim* pentru dezvoltarea ciupercii sînt realizate de o umiditate foarte ridicată şi temperaturi de 20—25°C.

PREVENIRE Şl COMBATERE

Prevenirea şi combaterea boli lor grîului în perioada de vegetaţie se realizează folosind un complex de măsuri. Astfel, soiurile rezistente sau tolerante la diferiţi agenţi patogeni, rotaţia raţională în

asolament, semănatul în epoca optimă, sămînţă sănătoasă, densităţile normale, dozele echilibrate de îngrăşăminte s<nt verigi importante, dar nu suficiente ale noii tehnologii de cultura

22

grîului, bazată pe combaterea integrată. Aceasta presupune şi combaterea chimică a bolilor grîului în perioada de vegetaţie.

Combaterea chimică a bolilor foliare si ale spicului la grîu se practică în ultimul timp pe plajj. mondial, cu scopul de a Jimita pagubele produse de ciupercile parazite ce se instalează pe tulpină, frunze şi spic.

O protecţie satisfăcătoare a grîului împotriva complexului de boli se realizează prifT aplicarea tratamentelor la două 'epoci favorabile. Acestea se situează de la începutul creşteţi! (stadiul 6), pînă la începutul formării burdufului (stadiile 9—10) pentru prima epocă, şi în perioada înspicatului pînă la sfîrşitul acestuia (stadiul 10 martie — 10 mai) pentai a doua epocă. In prima epocă sînt combătute bolile paiului si cele ale frunzelor bâzâie, iar prin trata mentul efectuat la epoca a doua se combat bolile ultimelor două frunze si ale spicului (f ăi nare, rugină, septorioză, fuzarioză.,. înnf- grire).

Pe baza cercetărilor efectuate la I.C.C.P.T. Fundulea şi I.C.P.P. Băneasa recomandăm aplicarea a două tratamente la urmă toarele epoci : „.

în faza de vegetaţie: stadiul 7 (al doilea nod format);

T 2 în faza de- vegetaţie: stadiul 10 martie (înspicare).

Pentru combaterea chimică a bolilor grîului se folosesc o serie de fungicide sistemice sau de contact, cu acţiune specifică sau polivalentă, întrucît foarte puţine fungicide întrunesc toate cali-tăţile, se folosesc de regulă amestecuri de două sau trei fungicide, cu mod de acţiune şi spectru de activitate diferit.

De notat că amestecul de fungicide este preferat şi pentru faptul că previne sau întîrzie apariţia fenomenului de rezistenţă a agenţilor fitopatogeni faţă de aceste produse.

Prezentăm în tabelul l o serie de produse fungicide care pot fi amestecate şi folosite în combaterea complexului de boli foliare la cereale.

Tratamentele se pot aplica cu mijloace terestre de stropit sau cu avionul. Recomandăm folosirea avionului sau elicopterului pentru aplicarea tratamentelor de combatere a bolilor la grîu. Tratamentele aeriene prezintă o serie de avantaje dintre care cele mai importante sînt randamentul mare de lucru si efectuarea tratamentului la momentul optim. In plus, aviotratamentul este singurul care se pretează la aplicarea preparatelor 'cu volum ultraredus (VURj.

23

Tabelul l

Fun g i c i du l Denumirea comercială

Substantrtctivă

Doza, kg/ha/trat. (în produs comercial)

Metoben 70 + Mancozeb 70 *

Metiltiofanat

Mancozeb

1,0 i 2,5

Topsin M 70

Mancozeb 70

Metiltiofanat

Mancozeb .

1,0 2,5

Sulf muiabil + Mancozeb 70

Sulf Mancozeb

8 , 2,5

Trimidal 9 EC + Mancozeb 70

Nuarimol Mancozeb

0,5 2,5

Milgo Mancozeb 70

Ethirimol Mancozeb

1,0 2,5

Silodor

Sulf Maneb

12,5

Epidor

Benomyl Mancozeb

2,5

Delsen

Carbendazim Maneb

2,5

Metoben 70 + + Indar 70

Metiltiofanat

Triazbutil

1,0 0,4

Bayleton 25

Mencozeb 70

Triadimefon

Mancozeb

0,5 2,0

Derosal 60 + Mancozeb 70

Carbendazim

Mancozeb

0,6 2,5

GÎNDACUL GHEBOS (ZA B RUS TENEBRIOIDES)* ."

RĂSPIND1RE

Aria de dăunare a gîndacului ghebos cuprinde în mare: jumă-tatea estică a Moldovei, Dobrogea toată, Cîmpia Dunării de la. Brăila la Vînju Mare, partea vestică a ţării, respectiv Cîmpiile Banatului şi Crişanei; sporadic poate apărea şi produce pagube pe valea Mureşului şi în zona de confluenţă a Tîrnavelor.

DESCRIERE Şl RECUNOAŞTERE

A d u l t u l : lungime 10—16 mm, culoare negru-lucios pe spate iar .ventral brun-roşcat; elitrele boltite şi cu 9 striuri longi-tudinale, tibiile păroase, prevăzute cu un ghimpe.

D i m o r f i s m s e x u a l : femelele sînt mai mari, robuste; la femelă toate 5 tarse ale picioarelor anterioare sînt egale ca formă si dimensiuni, avînd un aspect mărgelat, spre deosebire de masculi la care primele 3 tarse sînt mai groase iar ultimele 2 mici, asemănătoare cu cele ale femelelor.

O u l : de 2—2,5 mm, oval şi de culoare albă. L a r v a : la completa dezvoltare are între 2,5—3 cm. Corpul

este uşor turtit dorso-ventral, îngustîndu-se spre partea posterioară. Pe segmentele corpului se găsesc negi păroşi, fiecare segment este prevăzut dorsal cu o placă chitinoasă colorată de la cafeniu la negru-brun; ultimul segment abdominal se termină cu apofize păroase, egale ca lungime cu ultimul segment, în primele vîrste culoarea este alb-verzuie, ajungînd la sfîrşitul dezvoltării să f i e albmurdar.

P u p a : este de culoare albă. Adulţii se hrănesc pe spicele de grîu şi orz cu boabe aflate în

diferite faze de coacere. Hrănirea intensă se înregistrează în orele răcoroase după miezul nopţii, boabele fiind roase în diferite grade împreună cu paleele.

Importanţă economică deosebită prezintă însă atacul larvelor, în mod obişnuit, larva sapă galerii verticale în apropierea plantei şi se hrăneşte trăgînd în galerie cîte o frunză pe care o triturează treptat, cu ajutorul aparatului bucal. Din frunză este reţinută numai partea suculentă; partea fibroasă respectiv nervurile, rămîne pe plantă după ce a fost expulzată la gura galeriei sub forma unui

* Autori: FI. Paulian, C. Popav

24

smoc de fire răsucite. O plantă poate fi atacată de una sau mai multe larve.

Atacul se poate prezenta sub formă de vetre care se extind treptat sau poate fi uniform si generalizat în tot lanul.

CICLUL DEZVOLTĂRII

Adulţii apar spre sfîrşitul lunii mai — începutul lunii iunie. Imediat după apariţie urmează un intens proces de hrănire noc-turn. Hrănirea adulţilor se încheie înainte de recoltare. Trecerea în estivaţie este precedată, pentru o parte din adulţi , de un zbor de migraţie; cu acest prilej are loc infestarea a noi culturi de grîu şi orz.

Estivaţia are loc în sol, la diferite adîncimi; în verile secetoase adulţii se pot afunda în sol pînâ la adîncimea de 30 cm. întreruperea diapauzei în toamnă este mult favorizată de precipitaţiile din august-septembrie. In perioada următoare se desfăşoară activitatea de hrănire, copulaţie si pontă, adulţii dispărînd treptat pînă la sfîrşitul anului. Prolificitatea medie este în jur de 100 ouă. Apariţia primelor larve diferă de la un an la altul, precedînd de obicei răsăritul culturilor.După apariţie, larvele se localizează în jurul plantelor de cultură şi al samulastrei, cu care încep să se hrănească. Iernarea are loc ca larve, majoritatea f i ind de vîrsta a Il-a. Procesul de hrănire poate continua si în „ferestrele" din timpul iernii, cînd solul este îără zăpadă şi temperatura medie peste 0CC. împuparea are loc la 15—20 cm în loja special construită, stadiul de pupă durînd 3 — 4 săptămîni.

PROGNOZA

Obiectul prognozei în cazul speciei Zabrus tenebrioides, este de a estima dacă viitoarea cultură de grîu sau orz de toamnă va fi infestată de larvele dăunătorului la acel nivel la care să f ie necesară aplicarea unor tratamente chimice curative. Prognoza se elaborează în două etape distincte:

P r i m a e t a p ă — estimarea rezervei biologice în stadiul de larvă, primăvara, in lunile martie-aprilie, pe baza controlului:

— unor culturi de păioase de toamnă din producţie aflate în al III-lea sau al IV-lea an de monocultură;

— unei parcele f ixe ca amplasare si permanentă în t imp, ayînd suprafaţa de 0,5—l ha, cultivată cu grîu de toamnă succesiv şi amplasată f i e la sediul centrului de protecţia plantelor f i e în perimetrul unei unităţi din apropierea centrului, destinată în mod special acestui scop.

Estimarea se face prin înregistrarea numărului de orificii cu frunze proaspăt atacate la metru liniar.

în vederea controlului se aleg 2 direcţii paralele care delimi-tează lanul aproximativ în 3 părţi egale; pe fiecare dintre linii se execută cîte 15 sondaje a l m egal distanţate. Un număr de 2 ori-ficii este echivalentul a 2 larve/m2, ceea ce reprezintă premisa ca, în stadiul de adult, populaţia să dea o descendenţă peste pragul de dăunare admis.

E t a p a a Il-a — corespunde perioadei de amplasare a cul-turilor de păioase de toamnă. Se au în vedere două ipoteze:

1. în p_rimăvară, la prima etapă, nu s-a evidenţiat o rezervă biologică. In această situaţie nu se estimează un pericol pentru toamnă.

2. în primăvară s-a evidenţiat o rezervă biologică peste pragul economic admis, respectiv l larvă/m2 liniar. In această situaţie se au în vedere toate culturile de grîu şi orz care reprezintă monocultură mai mult de 2 ani, la care pot interveni două eventualităţi distincte ce orientează prognoza:

2.1. Precipitaţii reduse, secetă, solul uscat pînă la 10 cm adîncime, zile de insolaţie în perioada septernbrie-noiembrie. in ciuda rezervei biologice, larvele, ca număr si potenţial de distru-gere în general, nu pot depăşi pragul economic.

2.2. Precipitaţii frecvente, fără a fi abundente, dar care menţin o stare de umectare a solului în perioada septernbrie-noiembrie. In această situaţie sînt de prevăzut puternice atacuri în culturile de păioase ce revin pe aceleaşi terenuri mai mult de 2 ani.

AVERTIZAREA TRATAMENTULUI

în toamnele şi pentru solele pentru care prognoza indică posi-bilitatea existenţei larvelor peste pragul economic, se emite prima serie de buletine de avertizare după răsărire, la faza de 2—3 frunze

27

a griului şi orzului, pentru executarea controlului. Perpendicular pe dimensiunea lungă a lanului se iau arbitrar 2 direcţii paralele, astfel ca lanul să f ie împărţit în 3 părţi egale. Pe fiecare din aceste două linii arbitrare se execută cîte 15 sondaje de 2 m lungi me fiecare. Plantele samulastră nu se iau în evidenţă. Se înregistrează şi se stabileşte frecvenţa plantelor distruse la metru'liniar. Controlul se repetă după 5 zile. Dacă de la primul la cel de-al doilea control se înregistrează creşterea frecvenţei atacului,se execută tratamentul. în situaţia cînd la primul control nu se înregistrează plante atacate sau frecvenţa este sub limita de o plantă atacată la metru, lini ar, a d o u a a v e r t i z a r e se e m i t e i m e d i a t d u p ă p r ima p l o a i e ca re u m e c t e a z ă s o l u l pe o a d î n c i m e de 8—10 c m. în cazul cînd şi la acest control frecvenţa plantelor atacate este sub 5% cultura poate fi considerată pentru toată perioada de vegetaţie în afara pericolului larvelor de Z. tenebrioides.

în cazul cînd la controlul executat după ploaie se constată o creştere a frecvenţei plantelor atacate faţă de primul control, în cazul cînd sămînţa a fost tratată cu FB7 sau alt insecto-fun-gicid, nu se a v e r t i z e a z ă e x e c u t a r e a t r a t a m e n t u l u i decît după un al treilea control, dacă acesta indică creşterea frecvenţei plantelor atacate.

MĂSURI PREVENTIVE ŞI DE COMBATERE

M a s u r i p r e v e n t i v e :

— evitarea cultivării păioaselor pe acelaşi teren mai mult de 2 ani; — evacuarea rapidă a baloţilor şi a paielor care constituie loc de

adăpost pentru dăunători; — tratamentul seminţei cu FB7 în doza de 2,5 kg/tona de sămînţa,

tratament prin care se previne atacul larvelor de Zabrus, al viermilor sîrmă şi al mălurii comune.

M ă s u r i c u r a t i v e :

Pentru tratamentele curative se poate folosi unul din următoarele preparate: Lindatox s 3 p, Heclotox 3 p, ambele la doza de 30 kg/ha.

28

OMIDA M I N I E R Ă A PĂIOASELOR (CNEPHASIA

PASQUANA)*

RĂSPlNDIRE

în etapa actuală acest recent dăunător al culturilor de cereale pâioase este întîlnit în toată zona sudică a ţării, însă mai evident în sud-estul ţării, respectiv în Dobrogea şi în estul Cîmpiei Române.

DESCRIERE ŞI RECUNOAŞTERE

Fluturii au anvergura aripilor de 16—18 cm, culoarea de bază fi ind cenuşie, fără un desen caracteristic.

Oul este galben-portocaliu la depunere, devenind roşu pe măsură ce se avansează în embriogeneză.

Larva are în medie 7,3 mm şi o culoare galben-maronie.

Atacul poate fi stabilit uşor la sfîrşitul lunii mai-începu tul lunii iunie, în perioada ieşirii spicului din burduf. Pe faţa interioară a limbului penultimei frunze şi a burdufului apar rosături caracteristice în spic, atît înainte cît şi după ieşirea din burduf; este străbătut de canale care se disting parţial sau total, apărînd simptomul de spic alb. ,

CICLUL DEZVOLTĂRII

Dăunătorul prezintă un ciclu monovoltin, în cadrul căruia diapauza este parcursă ca larvă de yîrsta I, în crăpăturile scoarţei copacilor vecini lanurilor de grîu din care au apărut adulţii.

Adulţii apar în ultima jumătate a lunii iunie, înainte de recoltare şi se retrag spre grupurile de arbori care mărginesc lanurile. Acolo depun ouăle din care, după 10—12 zile, ies larvele care rămîn peste iarnă în scoarţa copacilor, învelite într-un hibernaculum. Primăvara, purtate de vînt, larvele infestează culturile de cereale si încep a se hrăni mai întîi pe frunze, caracteristic îind modul minier de existenţă. Odată cu dezvoltarea plantelor, larvele ajung la spic, unde produc pagubele menţionate, împuparea are loc pe plantă, de regulă în galeriile săpate în spic sau tijă.

* Autor: C. Popou

29

PROGNOZA

Elaborarea unei prognoze corecte de la un an la altul nu se poate baza decît pe estimarea populaţiei de larve capabile sa infesteze culturile în anul următor. Datorită faptului că populaţia de larve care va produce pagube în anul următor se găseşte sub formă de larve neonate în hibernaculum pe scoarţa copacilor unde au îost depuse ouăle, acest lucru este dificil de realizat. De aceea, este mult mai indicat ca în prognoza atacului să se pornească de la alte criterii şi anume particularităţile ecologice ale speciei, în acest sens, se pot estima ca zone de atac puternice toate solele din anul viitor situate în vecinătatea lizierelor, livezilor sau perdelelor forestiere lîngă care în anul respectiv s-au înregistra t sole de grîu şi orz cu atacuri puternice, aceasta datorită rezervei biologice acumulate.

AVERTIZAREA

Emiterea buletinului de avertizare pentru stabilirea gradului de atac se face la formarea burdufului la orz şi grîu. Frecvenţa atacului se stabileşte după următoarea metodă: pe cele două direcţii care împart lanul în 3 benzi se analizează din 30 sondaje cîte 10 plante, în total 300 plante şi se stabileşte astfel procentul de plante atacate.

în zona sud-estică a ţării, în special în lanurile situate în vecinătatea pădurilor sau a diferitelor grupuri de arbori, este necesară stabilirea densităţii dăunătorului în vederea efectuării de tratamente chimice la frecvenţe mai mari de 5?o plante atacate.

Este necesar ca tratamentul să f i e efectuat în perioada de început al apariţiei larvelor pe spic, astfel încît eficacitatea tratamentului să f i e maximă. Este posibil ca în unele lanuri atacul să nu f i e generalizat, ci localizat pe o bandă mai largă sau mai îngustă, astfel încît să nu f i e necesar de tratat tot lanul ci doar banda respectivă.

MĂSURI DE PREVENIRE ŞI COMBATERE

— Evitarea semănatului griului pe sole vecine pădurilor sau perdelelor forestiere.

30

— Tratamente cu preparate pe bază de dimetoat (Fosfotox R-35, doza l 000 g s.a./ha).

NOTĂ: Tratamentul este eficace şi împotriva afidelor şi ploşniţelor cerealelor şi altor dăunători caracteristici acestei perioade.

PLOŞNIŢELE CEREALELOR (EURYGASTER SP.; AELIA SP.)*

RASPlNDIRE

în ţara noastră, ploşniţele cerealelor sînt răspîndite în majoritatea jadeţelor, nivelul numeric al populaţiei f i ind mai mare sau mai mic în funcţie de condiţiile agroclimatice.

Zona în care acest dăunător produce pagube sesizabile an de an este situată în partea de sud si sud-est a ţării, cuprinzînd teritoriul de şes din Oltenia, cea mai mare parte a Munteniei, Dobrogea şi sudul Moldovei, unde în mod frecvent primăvara, în culturile de grîu, se găsesc peste 3—4 exemplare/m2. Speciile ce formează populaţia acestui dăunător, existente la noi în ţară sînt: Eurygaster integriceps, E. austriaca şi E. maura, iar din genul Aelia, A. acuminato, şi A. rostrata. în zona de atac, specia predominantă este Eurygaster integriceps, care reprezintă peste 88% din totalul populaţiei genului Eurygaster,


P l o ş n i ţ e l e a d u l t e din genul Eurygaster au o formă ovală, mai mult sau mai puţin lată, iar capul de formă triunghiulară, aplecat înainte. Antenele, destul de lungi, sînt formate din 5 articole inegale. Rosîrul este lung, depăşind în mod frecvent baza abdomenului. Scutelul foarte mare, atingînd şi chiar depăşind extremitatea abdomenului, adăposteşte elitrele şi aripile în timpul repausului. Picioarele sînt relativ scurte. Lungimea corpului la Eurygaster integticeps este de 12 ± 1,5 mm, la E. austriaca 14 ± 2,5 mm, iar la E. maura 9,5 i l mm.

La Eurygaster integriceps şi E. maura, cele 2 şanţuri de pe cap care conturează clipeusul sînt paralele şi nu se unesc, pe cînd

Autori: D. Mustufea, C. lonescu, C. Popov, FI. Paulian

31

Ia E austriaca ele se unesc înainte de a ajunge la marginea extremităţii anterioare a capului. Capul la Eurygaster maura este de formă mai ascuţită clecît la E. integriceps şi la E. austriaca care este mai bont. La Eurygaster integriceps şi la E. maura cele două perechi de şanţuri care brăzdează laturile corpului se unesc la baza nronotului, în timp ce la E. austriaca ating baza acestuia fără a se uni.

Adulţii din genul Adia se caracterizează prin forma lor alungită, aproximativ eliptică. Corpul are o lungime de 7—10 mm la A. acuminato şi de 11,0—12,5 mm la A. rostrata, cu un colorit galben. Pe femurele picioarelor mediane şi posterioare se disting 2 pete de culoare neagră la Aelia acutninata şi o singură pată neagră la A. rostrata.

O u l la speciile genului Eurygaster are forma unui butoiaş de culoare verde - deschis la început, iar pe parcursul dezvoltării embrionare culoarea se închide şi devine evidentă o pigmentaţie cafenie-rosietică înainte de eclozare. La Adia sp., ouăle sînt mai mici decît cele de la Eurygaster sp. şi au o culoare crem-deschis.

L a r v a , după ecloziune, trece prin 5 vîrste, avînd dimensiuni variabile, în funcţie de stadiul în care se găseşte, avînd acelaşi mod de hrăni re ca şi noii adul ţ i .

CICLUL DEZVOLTĂRII

Ploşniţele cerealelor au un mod de viaţă asemănător, au o singură generaţie pe an şi iernează în stadiul de adult, avînd ca preferinţă pădurile de stejar.

Adulţii hibernanţi părăsesc locurile de iernare de obicei în cursul lunii aprilie, dar în mod diferit de la un an la al tul , în funcţie de condiţiile climatice, în condiţii favorabile (timp călduros şi lipsit de precipitaţii) migrarea poate începe încă din a doua jumătate a decadei a Il I-a a lunii martie. Maximul părăsirii locului de iernare poate avea loc în una din decadele lunii aprilie, în funcţie de evoluţia vremii în această perioadă. Durata migrării poate îi de 9 pînă la 38 zile.

Copulajja are Joc_Ja. cîteva_zile de la ..apariţia adulţilor în culturi , desîăşurîndu-se apoi în toată perioada de viaţă a adul-

32

ţilor hibernanţi. Pontele sînt depuse la un interval de cel puţin 20 zile de la începerea migrării , depunerea eşalonîndu-se pe o perioadă de 22—55 zile. Ouăle sînt depuse în grupe de 14, pe 2 rînduri chiar şi 3. Incubaţia prezintă o amplitudine foarte mare în fiecare an, avînd locTm 7—25 zile, în funcţie de temperatură. Perioada intensă de eclozare se produce după 20 mai. Larvele apărute se dezvoltă, şi se transformă în adulţi după 36—49 zile, t imp în care ele trec prin 5 vîrste. începînd din vîrsta a IV-a, larvele desfăşoară o intensă activitate de hrănire pe boabele de grîu. Această activitate este continuată de către noii adulţi (care apar în perioada 15 iunie — 5 iulie) încă un t imp de 10—12 zile de j a apariţie, după care urmează migrarea la locurile de iernare. în condiţiile din ţara noastră, majoritatea adulţilor se găsesc retraşi în decadele I —a Il -a ale lunii august.

MODUL DE DĂUNARE

Culturile de grîu în timpul vegetaţiei sînt atacate at î t de către adulţii hibernanţi cît şi de indivizii din noua generaţie (larve şi adulţi noi), hrănirea îăcîndu-se pe toate organele aeriene ale plantei (tulpină, frunze, spic). După apariţia adulţilor hibernanţi în cultură, sînt vătămate frunzele si tulpinile; ca urmare frunza centrală şi, într-un stadiu mai avansat, tulpina sa îngălbenesc si se usucă începînd de la locul înţepăturii.

Atacul produs deasupra ult imului nod, în timpul formării spicului în burduf, atrage după sine îngălbenirea, vestejirea şi chiar distrugerea spicului. Dacă atacul s-a produs după ce spicul a ieşit din burduf şi pînă la legat, acesta se albeşte.

Hrănirea şi atacul indivizilor din noua generaţie (larve şi adulţi) au loc pe boabele în formare şi pe cele deja formate pînă la recoltarea lor. Boabele aflate în ultima fază de dezvoltare şi înainte de recoltare si care au fost atacate pot fi recunoscute, deoarece locul înţepăturii este marcat de un punct negru încon-iur_de_Q_Jon2l3ec.QToTată, în interiorul căruia au acţionat enzi-fnele secretate de ploşniţe pentru absorbirea substanţelor nutritive. Părţile din bob înţepate devin cretoase şi albe, iar dacă se rade în acel loc uşor cu unghia sau cu un ac, endospermul f i i nd sîărî-micios se desprinde uşor si cade în bucăţi mici, pînă ce unghia sau acul întîlneşte ţesutul sănătos al bobului.

33

PROGNOZA

în vederea elaborării prognozei potenţialului de atac al ploş-niţelor cerealelor şi al volumului de lucru pentru combaterea lor în anul următor, încă din toamnă se procedează la evaluarea efectivului numeric retras pentru hibernare în păduri.

Acest lucru se realizează în urma sondajelor ce se execută începînd cu 10—15 septembrie, în fiecare pădure de stejar din judeţele din sudul ţării în care se duc acţiuni de combatere pentru ploşniţe şi în 7—8 păduri în celelalte judeţe, în perioada 10 sep-tembrie — 15 octombrie se execută, pe diagonala pădurii, 40 sondaje a cîte 0,250 m2 fiecare. In acest scop se folosesc rame de lemn cu interiorul de 0,5/0,5 m, care, aşezate pe litieră, delimitează suprafaţa ce urmează a îi controlată. In interiorul ramei se anali-zează atent mai întîi stratul de frunze, apoi putregaiul pînă-la pămînt, notînd ploşniţele vii şi moarte găsite. Prin raportarea numărului total de insecte vii la suprafaţa controlată în m2 se obţine densitatea medie pe m2.

Pe baza informaţiilor obţinute se stabileşte mai întîi rezerva biologică a ploşniţelor existente în judeţ în pădurile controlate, înmulţind suprafaţa în m2 a fiecărei păduri cu densitatea medie numerică pe m2 determinată şi însumîndu-se rezultatele obţinute. Se împarte apoi numărul de ploşniţe reieşit din calcul la suprafaţa în m2 a pădurilor controlate si se obţine astfel r e z e r v a m e d i e anuală a judeţului pe m2. In acelaşi fel se pot efectua calcule şi pentru raza centrului de protecţie a plantelor sau a unei zone afectate.

Rezerva medie anuală se înregistrează în evidenţele şi graficele judeţului sau ale centrului de protecţia plantelor, în paralel cu suprafeţele care au necesitat tratamente în anul următor, pentru adulţii hibernanţi şi, separat, pentru larve.

Prognoza de lungă durată, atît pentru adulţii hibernanţi cît şi pentru larve, se face ţinînd cont de valoarea acestor elemente, comparativ cu cele înregistrate statistic pe 7—8 ani în urmă, cunoscut f i ind că între rezerva medie anuală şi suprafaţa efectiv tratată de obicei este o bună corelare.

în judeţul în care toate pădurile prezintă o densitate numerică a populaţiei dăunătorului s u b 3 — 4 e x e m p l a r e p e m2, nu este necesar să se prevadă c o m b a t e r e a a d u l ţ i l o r h i b e r n a n ţ i în primăvara care urmează.

34

Primăvara, în cursul lunii martie, se determină procentul de mortalitate şi rezerva biologică viabilă, în funcţie de care se face corecţia prognozei pentru adulţii hibernanţi, controlîndu-se, în acelaşi mod, aceleaşi păduri ca în toamnă. Modificarea se efec-tuează numai în cazul unei mortalităţi de peste 25%, procent pînă la care pierderile înregistrate de populaţiile din toamnă sînt socotite în limitele normale.

Cu aproximativ două săptămîni înainte de aplicarea trata-mentului împotriva larvelor, care corespunde cu primele eclo-zări, se corectează şi prognoza referitoare la potenţialul de atac al acestora, constînd în aprecierea zonelor şi suprafeţelor ce urmează a fi tratate, în acest scop se controleazăljJanurLde grîu din fiecare comună, prin executarea unui număr de 25 sondaje de fiecare lan, cu rama metrică de 0,5/0,5 m, pe diagonala culturii, corespunzător suprafeţei de 6,25 m2. Se înregistrează numărul total de ouă existente, separat cele parazitate, precum şi larvele găsite în interiorul ramei. Se stabileşte densitatea medie posibilă pe m2 a larvelor care ar putea produce pagube, astfel :

(Not — Nop) + NI Dmed/ma = -

————— *r —— în care:

Not = numărul total de ouă; Nop = numărul de ouă parazitate, iar NI = numărul de larve existente.

Rezultatul este valabil pentru toate culturile de grîu din raza localităţii respective.

Practica a dovedit că, în cazul în care curba ce indică nivelul populaţiei de la un an la altul este în regresie, de la evaluarea făcută pînă la aplicarea tratamentului procentul de parazitare a ouălor se schimbă în defavoarea dăunătorului, iar o parte din larve de obicei pier în stadiile tinere, datorită condiţiilor naturale de dezvoltare, în această situaţie, suprafaţa totală ce se apreciază a fi tratată se stabileşte prin însumarea suprafeţelor de grîu cu ptste 10 — 12 larve şi ouă viabile pe m2.

în cazul în care curba nivelului populaţiei este în creştere de la un an la altul, suprafaţa totală ce se ia în calcul pentru a fi tratată se stabileşte prin însumarea suprafeţelor de grîu cu peste 3 larve şi ouă viabile pe m2.

35

AVERTIZAREA

1. A v e r t i z a r e a t r a t a m e n t e l o r p e n t r u c o m b a t e r e a a d u l ţ i l o r h i b e r n a n ţ i se face în funcţie de apariţia dăunătorului în culturi, începutul părăsirii locurilor de iernare este indicat cu oarecare aproximaţie de suma temperaturii efective de 16—18°C, rezultată din însumarea valorilor de temperatură medie zilnică ce depăşesc 10°C. Practic, după însumarea temperaturii efective de 16°C, dacă în zilele următoare se menţine temperatura medie zilnică peste 10CC, staţiile de avertizare încep sondajele în culturile de grîu, în apropierea pădurilor, în locurile cele mai adăpostite şi însorite, pentru depistarea primelor ploşniţe. Se va ţine cont că pe timp friguros, dimineaţa şi seara, ploşniţele se ascund la baza tulpinii plantelor tinere, sub resturi vegetale, sub bulgări de pămînt şi în crăpăturile solului.

La constatarea jmraelor ploşniţe în culturi se informează telefonic Inspectoratul judeţean pentru protecţia plantelor şi se l a n slTă~"Z-ă"~> u l e t i~n ui de a v e r t i z a r e către unităţile de producţie cu indicaţia ca în următoarele 4—5 zile să înceapă controlul culturilor de grîu şi să aplice tratamente pe suprafeţele cu o densitate mai mare de 3 ploşniţe pe m2.

Staţia de avertizare urmăreşte mai departe, în păduri, zborul insectei, prin sondaje repetate şi, la terminarea migrării, anunţă din nou Inspectoratul pentru protecţia plantelor, pentru a organiza acţiunea de definitivare a suprafeţelor de tratat. Terminarea migrării este marcată cu oarecare aproximaţie în condiţii de temperaturi ridicate şi precipitaţii puţine, de însumare a temperaturii efective de cel puţin 40°C. Este deosebit de important ca tratamentul împotriva adulţilor hibernanţi să se execute rapid (7— 10 zile) şi în nici un caz să nu depăşească maximum de depunere a ouălor pe care îl semnalizează staţia de prognoză şi avertizare.

2. P e n t r u a v e r t i z a r e a c o m b a t e r i i g e -n e r a ţ i e i u r m ă t o a r e , staţiile urmăresc evoluţia larvelor în cîmpul de observaţie sau în izolatorul de creştere.

Lansarea buletinului de avertizare se face cînd se constată apariţia primelor larve de vîrsta a IlI-a, cu indicaţia de a sa face controlul culturilor şi a se aplica tratamente la o densitate mai mare de 3 exemplare pe m2. Şi în această etapă un rol important îl constituie rapiditatea cu care se execută tratamentele (5—7 zile).

36

Pentru determinarea suprafeţelor de tratat, atît pentru adulţii hibernali cît şi pentru larve, sondajele se fac cu rama metrică de

0,5/0,5 m, cîte 25 de fiecare lan, indiferent de mărime, ramele fiind distribuite uniform pe două direcţii care să delimiteze locul

In trei părţi egale sau pe cele 2 diagonale.


— Aplicarea tratamentelor chimice în limitele perioadelor avertizate. Pentru larve, recoltarea griului în cel mai scurt timp, de îndată ce faza de coacere permite.

— Pentru combaterea chimică se recomandă preparatele pe bază de triclorfcn (Dipterex 80, Polfosclor 50) l kg substanţă activă la ha în 3C—50 l apă, administrate cu aeronave, sau l kg s.a./ha produs condiţionat ca volum ultraredus în 3—5 l apă la ha (Dimevur, Bromovur, Diptevur, Cartevur etc.).

GĂRGĂRIŢA FRUNZELOR DE PORUMB (TANYMECUS]

DILATICOLLIS GYLL.)*

RĂSPINDIRE

Specia se găseşte răspîndită, la densităţi ce depăşesc frecvent pragul economic, în cîmpia Banatului, în cîmpiile sudice ale ţării, de la Vînju Mare pînă în zona Galaţi, respectiv cîmpia Covurlu-iului, în Dobrogea şi nord-estul Moldovei (cîmpia Jijiei).

DESCRIERE ŞI RECUNOAŞTERE!

Adulţii au lungimea corpului cuprinsă între 5,5 şi 10 mm.

Culoarea este cenuşiu-pămîntie, mai întunecată dorsal şi mai deschisă ventral. Elitrele au solzii albicioşi dispuşi într-un număr de 4 benzi longitudinale pe fiecare jumătate a corpului. Ca-racteristic, ca pentru toate speciile din familia Curculionidae (gărgăriţe) este rostrul sau „ciocul" cu care se prelungeşte capul.

Autor: FI. Paulian

37

Spre deosebire de alte gărgăriţe dăunătoare cul turi lor de cîinp, ca Sitona sp. sau Tanymecus palliatus, la T. dilaiicollis toracele este tot a t î t de la t c î t şi lung, tinzînd pe partea dorsală către o formă hexagonală; îndoi tura antenei nu depăşeşte ochiul.

Larva are, la completă dezvoltare, lungimea cuprinsă între 5_şi 9jnm, este de culoare albă, cu excepţia capului care este de culoare cafenie.

Principalele plante de cultură pentru care T. dilaticoilis pre-zintă un pericol deosebit, sînt: porumbul, floarea-soarelui, sfecla de zahăr. Atacul are loc în perioada răsăririi, prin roaderea pr i -melor l—2 frunze în cazul porumbului, a frunzelor cotiledonale în cazul f lorii-soarelui şi sfeclei de zahăr. Roaderea este în general marginală, către nervura principală; frunzele pot fi consumate în întregime pînă la nivelul solului. Se înregistrează si cazuri de retezare a plantelor de la bază. La floarea-soarelui, prin roaderea frunzelor cotiledonale rămîne numai t i j a , care se usucă. La sfecla de zahăr, plantele sînt consumate în întregime.

CICLUL DEZVOLTĂRII

Stadiul de adult apare prin transformarea pupelor, în cursul lunii august, în sol, la adîncimea cuprinsă obişnuit între 40 şi 60cm. Adulţii rămîn în sol, în alveola crisalidei, pînă în luna martie a anului următor, cînd are loc deplasarea către stratul superficial al solului. Cînd temperatura medie diurnă oscilează pe intervalele unei decade între 8 si 10

C'C, majoritatea adulţilor se găsesc la

suprafaţa solului, ceea ce corespunde în general cu sfîrşitul lunii martie şi începutul lunii aprilie.

Adulţii trăiesc şi sînt activi în mod obişnuit pînă la sfîrşitul lunii iunie. Privită prin corelaţia între nivelul populaţiei, tem peraturile din timpul zilei şi faza fenologică a culturilor, capaci tatea maximă de dăunare este cuprinsă între a treia decadă a lunii aprilie şi ultima decadă a lunii mai.

In această perioadă are loc ponta; ouăle sînt depuse în sol în stratul de 1—5 cm. Larvele, după apariţie, se hrănesc cu perii absorbanţi ai rădăcinilor şi, din vîrsta a doua, cu rădăcinile secun-dare. Pe măsură ce cresc, larvele coboară în sol, astfel că la sfîrşitul lunii iulie se găsesc la adîncimea de 40—60 cm, unde are loc transformarea în pupe si apoi, în cursul lunii august în adulţi.

38

PROGNOZA

Elaborarea unei prognoze corecte de la un an la al tul nu se poate baza decît pe estimarea populaţiei de adulţi existenţi în sol în luna august, după transformarea lor din crisalide. Datorită faptului că adulţi i rămîn în lojele pupale situate, aşa cum s-a arătat , la adîncimea de peste 40 cm, executarea sondajelor, la un astfel de număr încît să f i e reprezentative, necesită un volum de săpături si analize de ;:ol care, practic, nu este realizabil. De aceea este mul t mai indicat ca în prognoza atacului să se pornească de la alte criterii si anume de la particularităţile ecologice ale speciei, în cadrul unităţi i se poate preciza pentru fiecare solă rezerva aproximativă în funcţie de planta premergătoare. Astfel, porumbul cult ivat după o plantă nefavorabilă speciei T. dilaticoilis (grîu, orz, mazăre, soia, fasole) lasă în sol o rezervă de pînă la 5 exemplare/m

2, ceea ce este

sub pragul economic de dăunare. După al doilea an rezerva creste şi se situează la nivelul a 10—12 exemplare/m'

2, ca după cel de-al

treilea an să depăşească 20 exemplare. Prognoza nivelului populaţiilor de T. dilaticoilis urmează să se

facă pe sole, în funcţie de planta de cultură si, în cazul porumbului , de anul de monocultură; de aici apare necesitatea existenţei în unităţi le agricole a unui registru îitosanitar care să poată oferi informaţii asupra succesiunii culturilor.

AVERTIZAREA

Combaterea speciei T. dilaticoltis în culturile de porumb, floarea-soarelui şi sfeclă de zahăr urmează să se facă diferenţiat mume:

Dacă planta premergătoare a fost o păioasă de toamnă (mazăre, borceaguri, fasole, soia, in), nu se avertizează executarea trata-mentelor, deoarece densitatea oscilează în jur de l exemplar/m

2.

Dacă planta premergătoare a fost sorg, porumb un singur an, îloarea-soarelui sau sfeclă de zahăr, în caz că s-a folosit să-mînţă tratată cu heptaclor sau a l t insecticid, deşi densitatea poate ajunge pînă [a 10 exemplare/m

2, nu se avertizează nici un tratament curativ , în cazul

cînd sămînţa nu a fost tratată, avertizarea tratamentelor curative se face în perioada răsăririi, numai

39

în situaţiile cînd perioada respectivă se caracterizează prin tem-peraturi diurne de peste 22°C şi lipsă de precipitaţii ; în cazul sfeclei de zahăr, chiar dacă sămînţa a fost tratată, în astfel de situaţii climatice se aplică un tratament preventiv.

Dacă planta premergătoare este porumbul 2 sau mai mulţi ani de monocultură, chiar dacă sămînţa a fost tratată cu un insecticid, se avertizează executarea tratamentelor curative în perioada răsăririi celor 3 culturi , deoarece densitatea depăşeşte 20 exemplare/m2.

NOTA.: Nu se avertizează executarea unor tratamente curative cînd s-au aplicat tratamente chimice preventive prin aplicare de insecticide granulate, pe rîndurile culturii, odată cu semănatul.

MĂSURI PREVENTIVE ŞI[DE COMBATERE

a) Utilizarea ca premergătoare pentru cele 3 plante prăsitoare a unor culturi care lasă terenul cu densităţi în jur de l exemp'lar/m2 şi anume: păioase de toamnă, mazăre, borceag, soia, fasole, in.

b) Tratamentul seminţei cu heptaclor, pentru porumb la doza de l,25 g s.a./l kg sămînţa, pentru floarea-soarelui şi sfeclă de zahăr la doza de 2,0 g s.a./l kg sămînţa.

c) Prăfuirea culturilor, numai la solele pentru care se dă aver-tizarea, se execută cu Heclotox 3, în doză de 30 kg/ha, Duplitox 5+3, în doză de 25 kg/ha, Lindatox 3, în doză de 30 kg/ha.

d) Aplicarea de insecticide granulate pe rîndurile culturii, odată cu semănatul, la doza de 1,5 kg s.a./ha pentru produsele pe bază de lindan, carbofuran (Furadan 5 G), şi 1,0 kg s.a./ha în cazul aldicarbului (Temik 10 G).

SFREDELITORUL PORUMBULUI (OSTRINIA NUBILALIS)*

RĂSPÎNDIRE

Specia Ostrinia nubilalis se găseşte în toate zonele de cultură a porumbului din ţara noastră; dinamica populaţiei, exprimată în număr de larve la ha, variază de la un an la altul şi de la o zonă

* Autori: FI. Paulian, D. Mustea

40

la alta, în funcţie de modificările intervenite în complexul eco-logic, în care se includ şi hibrizii de porumb folosiţi. Densitatea populaţiilor la unitatea de suprafaţă este totuşi mai ridicată în Banat şi Transilvania.


F l u t u r i i au lungimea corpului în jur de 13 ram şi anvergura aripilor între 25—35 mm. La femele, culcarea aripilor anterioare variază de la galben-deschis la brun-deschis; pe treimea posterioară se disting 2 benzi transversale în zig-zag de culoare mai întunecată, cu 2 pete brune şi o bordură marginală mai închisă. Aripile sînt cenuşii sau gălbui, cu o pronunţată nuanţă cenuşie către bază. La masculi, aripile anterioare variază între brun-deschis, brun-închis sau roşcat şi aproape violaceu, cu o dungă gălbuie în zig-zag şi o pată gălbuie.

L a r v e l e au, la completa dezvoltare, lungimea cuprinsă între 20—25 mm, culoarea galben-murdar sau roz. Capul negru strălucitor. Caracteristică este prezenţa unor pete lucioase pe fiecare segment, dispuse după cum urmează: 4 mai mari pe prima jumătate a segmentului şi 2 mai mici pe a 2-a parte a segmentului.

Atacul se recunoaşte astfel: 1. Pe frunze se observă orificii mai mult sau mai puţin re-

gulate, cu dimensiuni de 1—3 mm, dispuse liniar sau neregulat. 2. Pe axul paniculului se observă orificii cu diametrul de

aproximativ 2 mm; adesea în dreptul orificiului paniculul este irînt. Prin despicarea longitudinală a acestor panicule, se observă o galerie de 1—2 cm, liberă sau conţinînd o larvă roz.

3. Pe internodiile tulpinii se află de asemenea orificii cu grămăjoare de rumeguş.

4. în punctele de'inserţie a frunzelor, în special spre jumă-tatea inferioară a plantelor, se stringe rumeguşul (rezultat din perforarea tulpinii) în amestec cu excrementele de formă granulată ale larvelor.

5. Plante frînte şi ştiuleţi cu pedunculul rupt; prin secţio-nare, de asemenea pot fi găsite larvele.

CICLUL DEZVOLTĂRII

Zborul masiv al fluturilor are loc în ul t ima decadă a lunii iunie în Banat şi sudul ţării şi în prima decadă a lunii iulie în Transilvania şi jumătatea nordică a Moldovei. Fluturii au o acti-

41

vitatate nocturnă, numărul maxim de ouă fi ind depus în prima

săp-tămînă după apariţie, cînd se înregistrează şi maximum de fertilitate.

Ponta, de obicei pe dosul frunzelor de porumb, are aspectul unei picături de ceară de forme diferite, conţinînd un număr de 2—39 ouă. Larvele, în primele ore după apariţie, se deplasează pe frunze, cu tendinţa de a pătrunde în interiorul plantei, respectiv al tulpinii.

Durata stadiului larvar este de aproximativ 30 zile; în Banat si sudul ţării larvele îşi încheie dezvoltarea la sfîrşitul lunii iulie-începutul lunii jîUgust. In sudul ţării, în funcţie de condiţiile climatice ale anului, de la o zonă la alta, poate să apară parţial si o a doua generaţie, în Transilvania şi nordul Moldovei, dezvoltarea larvelor se încheie în cursul lunii august, cînd ele intră în diapauză pînă în primăvara următoare.

Transformarea în crisalide are loc în primele decade ale lunii iunie în sudul ţării şi în ultima decadă a lunii iunie în Transil-vania şi nordul Moldovei.

PROGNOZA

Pentru a se estima rezerva biologică din perimetrul unităţii, în luna septembrie, înainte de recoltare, se stabileşte nivelul populaţiei de larve la hectar. Pentru aceasta, în 3 lanuri din inte-riorul perimetrului, pe cît posibil egal depărtate între ele si cul-tivate cu hibrizi diferiţi, se stabileşte pentru fiecare lan, prin controlul a 1000 plante, frecvenţa atacului.

Se secţionează 100 plante atacate, stabilindu-se densitatea medie de larve pe plantele atacate:

N • 1.

m

în care: = densitatea larvelor pe plantă;

= număr total de larve extrase din cele 100 plante atacate.

Se stabileşte densitatea reală a plantelor la hectar prin înregistrarea numărului de plante la 100 m si măsurarea distanţei între rînduri.

_ 10000 x N.pl.m

~ L X 100

42

in care: — D = densitatea plantelor la ha; — N.pl.m = număr plante la 100 ni; — L = distanţa între rîndurile de porumb.

Se calculează densitatea larvelor la hectar prin formula: d.l.pl. X F X D

N.l.ha =

in care:

— N.l.ha = număr larve/hectar; — d.l.pl. = densitatea larvelor/plantă; — F= frecvenţa plantelor atacate; — D = densitatea plantelor la ha.

Se stabileşte numărul total de larve pentru fiecare solă, iar acest număr se împarte la suprafaţa însumată a celor 3 sole. Cifra

obţinută se poate accepta ca exprimînd populaţia de larve la hectar pentru unitatea respectivă. Se consideră o mortalitate de 90% din cauze diferite: distrugerea cocenilor prin recoltare si

peste iarnă, paraziţi, prădători şi boli. Dacă după această reducere cifra depăşeşte 2 000 larve/ha,' sînt premise ca noua generaţie să depăşească în anul următor pragul economic admis de dăunare.

AVERTIZAREA

Pentru avertizarea tratamentelor chimice se pot accepta două criterii:

1. Practic la 10 zile după înregistrarea zborului maxim are loc ecloziunea în masă şi trebuie aplicat tratamentul. Zborul maxim se poate stabili pe două căi:

— prin captarea fluturilor la capcane luminoase aşezate cît mai aproape de glugile de coceni, colectarea şi înregistrarea fluturilor făcîndu-se din două în două zile;

— mai practic, se păstrează din toamnă un număr de 300 plante infestate şi grupate în snopi de cîte 25 plante. Toţi snopii alcătuiesc o singură glugă. Infestarea se recunoaşte cu ajutorul orificiilor existente j>e tulpini şi uneori al rumeguşului rezultat în urma perforării, începînd de la data de l iunie se secţionează din 2 în 2 zile cîte 20 tulpini, în ziua cînd, prin adiţionare de la începutul secţionărilor, numărul exuviilor îl depăşeşte pe al pupelor, se consideră că are loc zborul maxim; de la această dată se calculează 20 zile pentru aplicarea tratamentului.

43

— d.l.pl.

— N.l.

100

2. Cel de -al _ doilea criteriu se bazează pe înregistrarea ata-cului pe frunze, în momentul cînd se ajunge la 50% din plante cu frunze perforate, este necesar să se avertizeze tratamentul chimic, în acest scop se controlează pentru fiecare lan, pe diagonală, un număr de 200 plante şi se stabileşte frecvenţa atacului.

[MASURI DE PREVENIRE ŞI COMBATERE

— Distrugerea cocenilor de porumb, oriunde s-ar afla depo zitaţi, pină la data de l mai. ;.*

— Tratamente chimice cu insecticide granulate pe bază de: diazinon (Basudine 5 G), carbaril (Sevin 5 G) la doza de 2 kg

s.a./ha.

CĂRĂBUŞUL DE STEPĂ (ANOXIA VILLOSA F.)*

RĂSPÎNDIRE ,

Cărăbuşul de stepă este citat faunistic în diferite ţări din Europa occidentală şi meridională. Zona de dăunare a acestui dăunător este însă limitată la unele regiuni din U.R.S.S., Bulgaria şi Franţa.

în ţara noastră a fost semnalat ca dăunător în anul 1934, în Dobrogea (Hîrsova). în prezent este răspîndit în judeţele Tulcea, Constanţa şi sud-estul judeţului Ialomiţa.


A d u l t u l are partea dorsală de culoare castanie-roscată, acoperită cu o pubescenţă fină, culcată, albă, iar ventral este negru. Lungimea corpului este de 24—28 mm.

O u l este oval, la început de culoare albă-lăptoasâ, iar apoi albă-cenuşie sau galbenă-brună. Dimensiunile oului înainte de eclo-ziune sînt de 3,68—5,25 mm lungime şi 2,72—4,25 mm lăţime.

L a r v a este de tip melolonthoid, de culoare albă-gălbuie, cu capsula cefalică castanie-deschisă. Piesele bucale, în special

* Autori: P. Paşol, A. Naum

44

mandibulele, sînt castanii. Chetotaxia ultimului sternit abdominal' pentru toate vîrstele larvare, este caracteristică, în regiunea mediană, de o parte şi de alta, prezintă grupe de peri în formă de cîr-lige, iar submarginal spini scurţi de formă conică şi peri lungi <fig. 1). Lungimea corpului larvei în ultima vîrstă variază între 3,79—5,53 cm.

Fig. l — Sternitul anal al larvei cărăbuşului de stepă (Anoxia villosa F.)

Larva parcurge trei vîrste, care se deosebesc între ele prin dimensiunile capsulei cefalice, după cum urmează:

Vîrstă

Lăţimea capului (în mm)

Lungimea capului (în mm)

I a Il-a a IlI-a

2,40—2,72 4,17—4,86 6,75—7,75

1,55—1,75 2,54—3,41 3,50—4,60

P u p a are corpul alungit, îngustat spre treimea posterioară. La începutul transformării este de culoare galbenă-palidă, cu vîrful mandibulelor mai închise, înaintea apariţiei adultului, în-

45

tregul ccrp capătă culoarea brun-închisă. Lungimea corpului variază între 2,50—3,80 cm, iar lăţ imea, în regiunea mediană, între 1,37—1,75 cm.

Adulţii nu sînt dăunători. Larvele cărăbuşului de stepă prezintă un polifagism accentuat. Atacă rădăcinile, rizomii, tuberculii etc. la diferite plante ierboase şi lemnoase. Pagube mai mari produc însă la culturile de cereale (porumb, grîu etc.) si floarea-soarelui. în urma atacului, plantele pier sau rămîn slab dezvoltate şi au o capacitate de producţie scăzută.

CICLUL DEZVOLTĂRII

Cărăbuşul de stepă are o generaţie la 3 ani. Iernează ca larvă r în diferite stadii, în sol, la adîncimi cuprinse între 90 şi 135 cm. Primăvara, cînd temperatura solului, la 30 cm, depăşeşte 10

CC,

larvele migrează spre stratul arabil, unde se hrănesc cu organele subterane ale plantelor cultivate şi spontane. Larvele ajunse în ultima vîrstă se transformă în nimfe, în celule speciale de pămînt, la adîncirni cuprinse între 5—7 cm, începînd din prima decadă a lunii iunie. Durata stadiului de pupă este de 8—14 zile, la temperaturi variabile, de 20—28'C. Apariţia primilor adulţi se înregistrează de obicei la sfîrşitul lunii iunie şi corespunde îenologic cu recoltarea orzului şi înflorirea urzicii înalte (Urtica dioica L.). Zborul maxim are loc după 10—12 zile, iar întreaga perioadă de zbor durează între 30 şi 40 zile. Zborul adulţilor se desfăşoară pe înserate, în jurul orei 20, timp de 50—60 minute. Declanşarea, durata şi intensitatea zborului sînt determinate de valorile factorilor f i zici , dintre care cei mai importanţi sînt temperatura aerului , intensitatea de iluminare, umiditatea relativă a aerului şi viteza vîntului; limitele valorice favorabile zborului sînt cuprinse între 7,5 şi 28,5

:C,

38,8 şi 364,8 lucşi, 33 şi 98% şi respectiv O si 8,1 m/secundă,, în afara acestor limite zborul cărăbuşului de stepă nu are loc. In cursul zilei, majoritatea adulţ ilor stau ascunşi în sol, iar o mică parte se adăposteşte pe partea umbrită a diferitelor plante. In t impul zborului are loc copulaţia. După 10—12 zile de la apariţie, obişnuit în prima decadă a lunii iulie, începe ponta. Ouăle sînt depuse în sol, la adîncimi de 20—40 cm. O singură femelă depune între 15 si 50 de ouă. Incubaţia durează 20— 24 zile, iar evoluţia larvară aproape 3 ani.

46

PROGNOZĂ ŞI AVERTIZARE

Cunoaşterea densităţii larvelor de vîrstă a I l I -a este hotă-rîtoare pentru aplicarea tratamentelor chimice, at î t la culturile de toamnă (avertizare) cît şi la cele de primăvară (prognoză). Limita critică de dăunare economică este de 0,2 larve/m

2.

Prognoza de lungă durată, de 2 şi 3 ani, se bazează pe dina-mica populaţiei larvelor şi constă în analiza structurii claselor de vîrstă, care indică sensul dezvoltării populaţiei dăunătorului (în creştere numerică, atunci cînd ponderea larvelor de vîrstă I este precumpănitoare; în declin, cînd ponderea larvelor de vîrstă a Il I-a este mare şi staţionară, cînd cele trei clase de vîrstă ocupă ponderi egale), precum şi anii de invazie puternică a larvelor <în care predomină cele de vîrstă a Il I-a) şi anii cu zbor puternic al adulţilor.

Efectivul şi densitatea larvelor cărăbuşului de stepă, pe vîrste, se determină toamna, în luna septembrie, pe baza sondajelor la sol.


Din cercetările efectuate pînă în prezent, cele mai indicate măsuri de combatere a cărăbuşului de stepă sînt cele chimice.

în funcţie de densitatea larvelor se recomandă diferite moduri de aplicare a tratamentelor. Pînă la densităţi de 2 larve la m

2' sînt foarte

eficiente tratamentele la seminţe. Preparatele care se utilizează în prezent sînt următoarele: Lindan (Lindatox 20 CE — 0,5 l p.c./lOO kg seminţe) şi Heptaclor (Heptaclor 40 CE — 0,375 l p.c./lOO kg seminţe de porumb şi 0,585 l p. c. 7100 kg seminţe de floarea-soarelui, sfeclă etc.). Pentru protecţia culturilor de cereale păioase (grîu, orz etc.) se foloseşte preparatul FB7 (40% lindan -f + 1% clorură etil mercuri că) — 0,250 kg p.c./lOO kg seminţe. La densităţi mai mari de 2 larve la m

2, la cul tur i le prăsitoare, tratamentul la seminţe se

completează cu tratamentul solului cu insecticide granulate, aplicate pe rînduri odată cu semănatul, folosindu-se produse cloroderivate şi carbamice. Se utilizează preparate pe bază de: lindan (Geolin 5 G — 1500 g s. a. /ha), car-bofuran (Furadan 5 G sau Furadan 10 G — 1500 g s. a. /ha) şi aldicarb (Tem i k 10 G — 1000 g s.a./ha).

47

ROZĂTOARE DĂUNĂTOARE CULTURILOR DE

PORUMB, FLOAREA-SOARELUI ŞI GRlU*

Pentru organizarea şi orientarea acţiunilor de combatere a dăunătorilor animali (popîndăul, şoarecele de mişună şi şoarecele de pădure) ai porumbului, florii-soarelui şi griului, se au în vedere principiile de bază enunţate în cadrul combaterii rozătoarelor în general, în orientarea tratamentelor chimice de combatere avîndu-se în vedere particularităţile privind biologia, modul de dăunare si momentul aplicării tratamentelor.

Prezentăm în cele ce urmează dăunătorii cei mai importanţi ai porumbului, florii-soarelui şi griului, schemele şi metodele de combatere, sistemul prognoză-avertizare-combatere conţinînd în general aceiaşi parametri, cu mici deosebiri în funcţie de specia dăunătoare.

POPÎNDĂUL (CITELLUS CITELLUS L.) RĂSPÎNDIRE

Se întîlneşte frecvent, în zona de cîmpie (Banat, Bărăgan, Dobrogea şi Moldova, exclusiv cîrnpia Transilvaniei), populînd cu deosebire marginea drumurilor, terenurile înţelenite, izlazurile, marginea culturilor agricole, pătrunzînd chiar în interiorul aces-tora.

48


Cunoscut în popor şi sub denumirea de poponeţe, suită, chintă etc., popîndăul este un animal vioi, cu corpul zvelt, a cărui lun-gime atinge 18—22 cm. Culoarea blănii este galben-cenuşie, puţin împestriţată.

Trăieşte în galerii subterane cu 2—3 ieşiri, iar cuibul se gă-seşte la o adîncime de 70—80 cin.

Se hrăneşte cu seminţele plantelor de cultură (porumb, floa-rea-soarelui, grîu, ovăz etc.) şi plantelor sălbatice de pe izlazuri şi terenuri înţelenite, precum şi cu părţile suculente (vîrful de creştere) ale plantelor tinere de porumb şi floarea-soarelui.

Datorită daunelor produse de acest rozător primăvara, mai cu seamă prin scoaterea boabelor culturilor nou-însămînţate de porumb, zone întregi trebuie reînsămînţate.

Popîndăul este activ ziua, mai ales, între orele 9—11 şi 15—18. Atacul se manifestă în vetre, în jurul galeriilor, si pe rînd, prin scoaterea seminţelor semănate.

ÎNMULŢIREA

Are loc primăvara devreme (sfîrşitul lunii martie — începutul lunii aprilie); o femelă naşte anual o singură generaţie cu 3—6 pui. Toamna intră în hibernare (somn de iarnă) în cuibul lui sub-teran şi nu se trezeşte pînă primăvara. ŞOARECELE DE MIŞUNĂ (MUS MUSCULUS SPICILEGUS

PETENYI)

ŞOARECELE DE PĂDURE (APODEMUS SYLVATICUS L.)

RĂSPÎNDIRE

Şoarecele de mişună şi şoarecele de pădure sînt speciile de muride cu cea mai largă răspîndire în ţara noastră.

Specii caracteristice pentru zona de stepă şi silvostepă, ocupă terenurile agricole, haturile, marginea si taluzurile canalelor de desecare şi irigare, sînt întîlnite peste tot unde sînt cultivate cere-

49

alele, porumbul, floarea-soarelui, leguminoasele, inul, cînepa, perdelele forestiere, hăţişuri şi tufişuri. Nu intră în păduri com-pacte.

Specii granivore, consumă seminţele plantelor agricole şi ale celor din flora sălbatică şi spontană.

Dăunează cu precădere culturilor de floarea-soarelui, porumb şi altor culturi însămînţate primăvara, consumînd boabele proas păt însămînţate.


Ş o a r e c e l e de m i ş u n ă — subspecia sălbatică a şoarecelui de casă (Mus rnuscuius) — prezintă o talie mică, coada mai scurtă şi mai groasă faţă de acesta.

Blana este de culoare cenuşie-deschisă pe spate, cu peri brun-roşcaţi, iar abdomenul este delimitat de spate printr-o dungă de culoare gălbuie-închisă.

Trăieşte în populaţii care îşi fac cuiburi în cîmp. Vara îşi face galerii simple, alcătuite dintr-o galerie de intrare în cuib şi una de ieşire. Pentru iernare, galeriile sînt mult mai complicate, în toamnă adunîndu-se în familii de 20—25 indivizi ce îşi adună rezerve de hrană pe care le acoperă cu pămînt Sub aceste mişune se găseşte cuibul unde iernează şi animalele, înălţimea mişunelor (musuroaielor) ajunge pînă la 80—100 cm, iar diametrul pînă la 150—200 cm.'

Ş o a r e c e l e de p ă d u r e are blana de culoare roşie-castanie pe spate şi albă pe pîntece, iar pe piept, la majoritatea exemplarelor, este prezentă o pată mică galbenă.

Are capul alungit, urechile şi ochii mari, iar coada lungă, de culoare roşcată pe partea superioară şi albă pe partea inferioară. Lungimea corpului variază între 9—10 cm şi a cozii între 8—9 cm.

Şoarecele de pădure îşi sapă galerii simple în pămînt, sub stoguri de paie, fîn, coceni, iar pe sub rădăcinile copacilor şi tufi-şurilor izolate îşi face cuiburi la 30—50 cm adîncime.

Recunoaşterea atacului în cazul acestor specii se face uşor, după spicele'pe care după ce le retează, le consumă în imediata apropiere a plantei (în faza de coacere) şi după scurmăturile de pe rîndurile de plante însămînţate, în urma scoaterii şi consumării seminţelor semănate.

50

ÎNMULŢIREA

Ş o a r e c e l e de m i ş u n ă este o specie prolifică, cu 4—5 generaţii pe an în mod obişnuit, în condiţii foarte favorabile ajungînd pînă la 7—8 generaţii, cu 7—8 pui în fiecare generaţie. Maturitatea tineretului are loc la vîrsta de 60 zile.

Activitatea animalelor nu încetează tot timpul anului, f i ind mai intensă noaptea.

In cazurile de înmulţire excesivă, prezintă migraţii sezoniere şi migraţii neperiodice pe distanţe mici.

Ş o a r e c e l e de p ă d u r e are de regulă 3—4 generaţii pe an, cu 4—6 pui în fiecare generaţie, în condiţii favorabile ajungînd pînă la 6 generaţii, cu 6—10 şi chiar 12 pui în generaţie.

Prezintă oscilaţii numerice foarte accentuate. Este un animal activ tot timpul anului şi în special noaptea, în

funcţie de sezon şi de condiţiile de hrană îşi poate schimba locul de trai, f i ind o specie mobilă.

AVERTIZAREA TRATAMENTELOR ŞI METODE DE COMBATERE

1. A v e r t i z a r e a t r a t a m e n t e l o r î m p o t r i - va p o p î n d ă u l u i ' :

Avertizarea combaterii chimice împotriva popîndăului se face prin stabilirea densităţii animalului în culturile de ierburi perene, terenuri înţelenite, izlazuri, în lunile aprilie-mai. Dacă în această perioadă densitatea galeriilor umblate atinge 3—4 pe l 000 m2 în culturile de trifoi, lucerna, terenuri înţelenite etc.. se trece la aplicarea tratamentelor.

Numărul galeriilor umblate se stabileşte prin astuparea tuturor galeriilor (cu „dopuri" de iarbă etc.)'şi numărarea galeriilor redeschise după 24 ore.

2. M e t o d e de c o m b a t e r e a p o p î n d ă u l u i

Pentru combaterea popîndăului sînt utilizate următoarele metode: a) Metode de combatere cu fosfură de zinc. Se recomandă ca

momeală (suport alimentar) boabe de porumb, în prealabil înmuiate în apă şi zvîntate. După zvîntarea boabelor, acestea se vor amesteca cu fosfură de zinc 3% şi cu adaos de ulei (unt-

51

delemn) pentru aderarea toxicului la boabe, amestecîndu-se bine pentru repartizarea uniformă a toxicului pe suprafaţa boabelor.

De la locul de pregătire pînă la locul aplicării în cîmp se va asigura transportul în saci de hîrtie (care vor fi arşi după utilizare) sau găleţi (de preferinţă emailate, pentru a putea fi uşor spălate) sub o strictă supraveghere, boabele depunîndu-se cu ajutorul unei lopăţele din lemn, în număr de 5—8 boabe, în jurul galeriilor.

Avînd în vedere toxicitatea ridicată a îosîurii de zinc atît pentru om, cît şi pentru animale şi păsări, se vor lua măsuri stricte de interzicere a accesului acestora pe suprafeţele tratate.

De asemenea, vor fi înştiinţate organele competente din ca-drul filialelor de vînătoare, cu cel puţin 5 zile înainte de începerea acţiunii, pentru protecţia vînatului din zonă.

Tratamentele cu fosfură de zinc vor îi efectuate numai în zile însorite, pe timp uscat, fără ploaie.

Pregătirea, transportul si aplicarea momelilor otrăvite cu îosfură de zinc se vor efectua sub stricta supraveghere a perso-nalului tehnic calificat şi numai după luarea măsurilor impuse de protecţia şi securitatea muncii personalului operativ.

b) Metode de combatere cu t'ostoxin şi Polytanol. Produsele se prezintă sub formă de tablete (Fostoxin) şi sub formă de dra-geuri neuniforme ca mărime (Polytanol).

Stabilirea densităţii animalelor se face prin astuparea gale-riilor, ca şi în cazul metodei de combatere cu fosîură de zinc.

La galeriile redeschise se vor aplica 2 tablete de Delicia (Fos-toxinj sau 2—5 drageuri de Polytanol, prin introducerea în galerie cu ajutorul unei linguri de metal sau lemn, după care galeria se va astupa imediat cu un dop de iarbă, peste care se pune şi se presează uşor pămînt, pentru a nu permite gazului toxic să se degaje în afara galeriei.

Hidrogenul fosforat, degajat de către tablete sau drageuri în contact cu aerul şi umezeala din sol, asfixiază animalele.

Tratamentul nu se va aplica pe timp ploios, deoarece at î t tabletele Delicia cît şi drageurile de Polytanol sînt inflamabile şi pot provoca accidente.

De asemenea, cutiile cu aceste produse — păstrate la loc uscat si întunecos — vor fi deschise numai în cîmp, la locul efectuării tratamentului.

52

Această metodă de combatere se poate aplica pe toată durata de activitate a popîndăului, adică din martie-aprilie pînă în luna

septembrie, inclusiv. c) Metoda de combatere cu „cartuşe" Sulfotox. Acest produs

românesc — realizat de către întreprinderea PRODPREST Lehliu, jud. Ialomiţa — se prezintă sub forma unor „cartuşe" (batoane) de 10 cm lungime, prevăzute la un capăt cu dispozitiv de aprindere (băţ de chibrit implantat în baton).

Tratamentul de combatere se realizează prin aprinderea bato-nului cu ajutorul unei cutii de chibrituri, după care se introduce în galerie cu partea aprinsă în sus, galeria astupîndu-se imediat cu dop de iarbă şi pămînt.

Depistarea galeriilor umblate (circulate) se face cu 24 ore înaintea începerii tratamentelor, prin astuparea cu dopuri de iarbă, ca şi în cazul celorlalte metode de combatere.

d) Metoda de combatere cu RATAK- Ultimele cercetări privind combaterea popîndăului au scos în evidenţă valoarea ridicată a acestui raticid anticoagulant, cu un conţinut de 0,005% substanţă activă (diîenacoum) si un suport alimentar format dintr-un amestec de făinuri de ovăz şi porumb.

Produsul condiţionat de către f i rma producătoare (ICI Plant Protection Division — Anglia) se prezintă sub formă de granule cilindrice, verzi, de 5—6 mm lungime şi 3—4 mm diametru.

Tratamentele se pot aplica atît manual (prin împrăştiere) cît şi mecanizat, în cazul aplicării manuale, granulele se vor pune in grămăjoare de 15—20 bucăţi în jurul galeriilor. Mecanizat, tratamentul se aplică cu ajutorul semănătorii de tip SU-29 modi ficată (prin suspendarea a 24 de tuburi), în benzi, creîndu-se zone toxice în calea animalelor. _

Cantitatea de Ratak ce se aplică la l ha cu un grad mediu de atac (12—15 galerii redeschise, umblate/ha) este de 2 kg şi chiar 3 kg în cazul unei densităţi mai mari a dăunătorului, revenind 100—150 mg substanţă activă la unitatea de suprafaţă.

Eficacitatea manifestată prin moartea animalelor survine la 8—14 zile de la aplicarea tratamentului.

Produsul nu este toxic pentru alte animale. Momentul optim pentru toate aceste 4 metode de combatere a

popîndăului îl constituie perioada ce urmează imediat după ieşirea din hibernare, adică lunile martie şi aprilie, cînd animalele ies slăbite din iarnă.

53

3. A v e r t i z a r e a t r a t a m e n t e l o r şi m e t o d e de

c o m b a t e r e a ş o a r e c e l u i de m i ş u n ă şi ş o a r e c e l u i de p ă d u r e

Avertizarea combaterii chimice împotriva acestor două specii de muride se face toamna, prin stabilirea numărului de mişune existente pe ogoare, marginea culturilor de toamnă, de-a lungul canalelor de desecare si irigare şi pe taluzurile acestora, ca şi prin galeriile numeroase care se văd în aceste locuri.

De asemenea, stabilirea densităţii se poate face cu mai multă precizie cu ajutorul curselor metalice amplasate în linie sau în diagonală, la 5 m distantă una de alta, folosindu-se de regulă 25 sau 50 de curse, numărul de animale capturate raportîndu-se la numărul de curse şi suprafaţa acoperită de acestea, socotindu-se 5 m2 pentru fiecare cursă.

Se mai pot face, de asemenea, şi săpături direct la mişună, animalele capturate numărate şi făcută o medie la numărul de mişune şi raportat la ha.

Primăvara, după topirea zăpezii, se mai efectuează un control, după care în funcţie de densitatea mişunelor, galeriilor şi, res-pectiv, a animalelor, se trece la aplicarea tratamentelor.

Metoda de combatere mecanizată cu fosfură de zinc. Ca şi în cazul popîndăului, aplicarea boabelor otrăvite de porumb sau grîu cu fosîură de zinc 2,5%, se va face cu ajutorul semănătorii de t ip SU-29 (modificate, adică cu numai 5 tuburi restul f i ind suspendate) aplicîndu-se o cantitate de 3 kg boabe otrăvite pe ha. Aplicarea se face în benzi „toxice", între acestea rămînînd o distanţă netratată de 15—20 m, în funcţie de gradul de atac (densitatea mişunelor şi galeriilor).

Vor îi respectate cu stricteţe regulile privind prepararea, transportul şi aplicarea momelilor otrăvite, interzicerea accesului animalelor domestice, informarea din timp a organelor de vînătoare pentru protecţia animalelor din zonă, asigurarea pro-tecţiei şi securităţii muncii personalului operativ, ca şi în cazul combaterii popîndăului.

54

ROZĂTOARE DĂUNĂTOARE LEGUMINOASELOR*

HÎRCIOGUL (CRICETUS CRICETUS L.)

RĂSPlNDIRE

Acest rozător, foarte cunoscut şi sub numele de căţelul pă-mîntului, şobolanul pătat sau cloţanul pătat, trăieşte în toate regiunile de stepă şi silvo-stepă ale ţării noastre, exclusiv Do-brogea.

Nu este întîlnit decît la altitudini de pînă la 650 m. Populează de obicei terenurile înţelenite, marginea drumurilor

şi a culturilor agricole, marginea perdelelor forestiere de protecţie pătrunde în lucerniere şi culturi de leguminoase (mazăre, fasole soia). .

Evită pădurile compacte şi arăturile. în anii de înmulţire în masă (invazie) pătrunde în toate cul-

turile agricole şi chiar în depozite de cereale si aşezări omeneşti. Zonele de 'dăunare pentru ţara noastră sînt bazinul Transil-

vaniei, Banatul, Bărăganul, sudul şi nordul Moldovei.


Este un rozător la care lungimea corpului atinge 30 cm, coada este scurtă de 3,5—4,5 cm, iar urechile mari se observă foarte bine din blană. Culoarea blănii pe spate este brun-roşcată. Pe

55

laturile gîtului prezintă trei pete albe-gălbui, iar burta este com-plet _neagră.

în interiorul cavităţii bucale, de o parte şi de alta a fălcilor, se remarcă prezenţa unei pungi, care serveşte animalului la căratul hranei la cuib, unde o depozitează.

Hîrciogul trăieşte în galerii subterane cu 1—4 ieşiri. Adîn-cimea galeriilor pentru animalele din nordul ţării variază între 50 — 60 cm, ia r pentru cele din sud pînă la 80 cm. Galeriile se complică în raport cu vîrsta animalului , cele construite de ani-malele adulte fi ind cu ramificaţii şi mai adînci.

Cuibul este aşezat într-o „cameră" cu diametrul de cea 20 — 25 cm, de la care se ramif ică camerele pentru rezervele de hrană.

Cantitatea rezervelor de hrană pe care şi le face vara este în medie de 6 — 8 kg, în unele cazuri ajungînd la 30 — 40 kg, rezerve compuse din rădăcini de lucerna, t r ifoi , varză, morcov, boabe de grîu şi porumb etc.

în fiecare cuib locuieşte un singur individ. Primăvara hîrciogul se hrăneşte cu părţile verzi ale plantelor

cultivate şi spontane, iar vara şi toamna cu diferite seminţe şi rădăcini. Consumă de asemenea şi diferite insecte şi alte never-tebrate, precum şi unele vertebrate (şoareci).

Atacă culturile de lucerna, trifoi, cartofi, fasole, mazăre, morcov, sfeclă, soia, lupin, ardei, grîu, porumb etc.

Umblă în căutarea hranei numai noaptea, ziua f i ind ascuns în galerie unde se odihneşte.

Toamna, cînd temperatura medie a aerului scade sub 9?C,

hîrciogul intră într-o perioadă de somn hibernal, perioadă care însă, spre deosebire de popîndău, nu este obligatorie şi completă, animalul trezindu-se din cînd în cînd şi consumînd din rezervele de hrană depozitate în cuib.

Dacă iarna este blîndă şi fără zăpadă, animalele activează şi în acest anotimp, mai ales ziua, cînd temperatura este mai r i dicată.

De obicei, ieşirea din hibernare şi reluarea activităţii are loc primăvara devreme, în martie cînd timpul se încălzeşte, uneori şi mai t îrziu, dacă primăvara este întîrziată.

în teren, prezenţa hîrciogului se recunoaşte uşor după galeriile mari , care au de regulă formă de pîlnie, cît şi după potecile mici făcute de el prin lanurile de cereale, în care paiele sînt retezate sau culcate la pămînt cu spicele rupte.

56

Atacul se recunoaşte uşor după golurile (vetrele) rămase în cultură, de obicei în jurul galeriei, pe o suprafaţă de 15—30 m

2.

ÎNMULŢIREA

începe în lunile martie-aprilie şi durează pînă în august, într-un an femela dînd două generaţii: prima în martie-aprilie, iar a doua în iulie-august.

într-o generaţie numărul puilor ajunge de regulă la 8—12, în unele cazuri chiar si 20.


Stabilirea densităţii animalelor din diferitele culturi agricole se face, ca şi în cazul popîndăului, primăvara în martie-aprilie, prin astuparea galeriilor cu dopuri de iarbă şi controlul acestora după 24 de ore, cunoscîndu-se astfel numărul de galerii circulate (umblate) pe unitatea de suprafaţă.

Combaterea se face cu ajutorul momelilor toxice cu fosfură de zinc, momeli formate din boabe de porumb, grîu, morcovi sau cartofi tocaţi la care se aplică fosfură de zinc 3% şi untdelemn (ulei comestibil) pentru o bună aderare a prafului de momeală.

Aplicarea momelilor otrăvite se face cu ajutorul unei linguri sau lopăţele din lemn, cu care se aplică în jurul galeriei 5—6 boabe otrăvite sau 3—4 bucăţi de morcov sau cartof.

Timpul cel mai potrivit de aplicare a tratamentelor de com-batere cu momeli toxice este primăvara, după ieşirea de hibernare.

De asemenea, se mai recomandă combaterea cu momeli toxice întrebuinţînd produsul RATAK şi gazări cu Fosfotox Delicia, drajeuri de Polytanol şi Sulfotox, care se aplică după metodele descrise la combaterea popîndăului.

57

ROZĂTOARE DĂUNĂTOARE

PLANTELOR FURAJERE ŞI PAJIŞTILOR *

ŞOARECELE DE ClMP (MICROTUS ARVALIS PALLAS)

RĂSPÎNDIRE

Este cel mai răspîndit rozător dăunător din ţara noastră, putînd îi întî lnit a t î t în zona de şes, cît şi în zona de deal şi de munte.

Culturile preferate sînt cele de lucerna, tr ifoi , fîneţele şi pa-j iştile naturale şi semănate, terenurile înţelenite, ceea ce îi conferă un areal larg de răspîndire, care cuprinde Banatul, bazinul Transilvaniei, valea Mureşului, depresiunea Bîrsei, valea Oltului, sudul şi nordul Moldovei, Bărăganul şi Dobrogea.

în anii secetoşi intră şi în păduri , unde ocupă poienile şi chiar locurile mlăştinoase, în zona muntoasă trăieşte în terenuri deschise, cu vegetaţie ierboasă fără pietriş.


Numit popular şi roarecele berc, este un animal de talie mică exemplarele adulte avînd lungimea cozii de 3—4 cm.

Culoarea blănii pe spate este gri-cenusiu sau cenuşiu-murdar, la exemplarele bătrîne cu nuanţă roşcată, iar pe burtă blana are o culoare gri-deschis, chiar argintie.

58

* Autor : M. H amar

Trăieşte în galerii subterane, individual sau în famil i i . Adîn-cimea galeriilor este de 15—20 cm, iar cuibul se găseşte la o adîn-cime de 15—30 cm. în cazul cînd densitatea galeriilor este rnare, galeriile sînt unite între ele, iar numărul orificiilor acestora ajunge la 10—15 pe m

2, formînd colonii.

Şoarecele de cîmp se hrăneşte cu părţile verzi şi subterane ale plantelor cultivate şi sălbatice, spre toamnă adunînd cîte-odată şi rezerve de seminţe sau boabe.

Animalele sînt active tot timpul anului, circulînd şi iarna sub zăpadă şi pătrunzînd astfel în semănăturile de toamnă, unde ataca plantele abia răsărite sau insuficient înfrăţi te. Pătrunde, de asemenea, în sere si răsadniţe, unde atacă legumele, cărora le retează tulpinile.

în lipsă de hrană atacă şi pomii fructiferi din livezi şi mai ales din pepiniere, rozînd coaja în zona coletului sau chiar rădăcinile în cazul puieţilor.

Atacul se recunoaşte uşor după tulpinile plantelor roase la o înălţime de pînă la 5—10 cm si tocate în bucăţele mici chiar la locul atacului, sau pe care le trage în galerie. Galeriile sînt dispuse dezordonat în vetre, care se observă foarte uşor pe suprafaţa culturilor.

ÎNMULŢIREA

Are loc în tot cursul anului, animalul distingîndu-se printr-o prolificitate ridicată. Are 4—8 generaţii pe an, cu 4—8 pui în generaţie.

în anii deosebit de favorabili şi de înmulţ i re în masă (invazie), o femelă naşte 6—10 pui şi chiar 14—16 pui, densitatea acestui animal atingînd cîteva mii de exemplare pe ha, care migrează pe terenurile învecinate, prcducînd pagube mari tuturor culturilor agricole.


A v e r t i z a r e a combaterii chimice împotriva şoarecelui de cîmp se face prin stabilirea densităţii animalelor în culturi de ierburi perene (lucerna, trifoi, păşuni etc.) în lunile martie-aprilie şi septembrie.

59

Momentul opt im pentru începerea tratamentului este atunci

cînd numărul galeriilor de famil ie (vetrelor) ajunge la 5—6/ha. în c o m b a t e r e a şoarecelui de cîmp rezultate foarte bune se

obţin folosindu-se tratamente prin stropire mecanizată cu produsul Nuvacron. Acest produs insecticid, cu o concentraţie de 40% substanţă activă, se aplică prin stropirea vegetaţiei în doză de 3,5 l i tr i concentrat emulsionabil de Nuvacron in 600 litri apă pe ha.

Momentul optim pentru aplicarea tratamentului este primăvara devreme sau toamna t î rziu , cînd vegetaţia nu este încă dezvoltată, sau după cosit.

Pe suprafeţe reduse (în sere, silozuri de sfeclă, cartof, sub stoguri etc.) se poate aplica cu bune rezultate metoda de combatere cu momeli din morcov, sau sfeclă, otrăvite cu fosîură de zinc. în acest scop, morcovul, cartoful, sfecla sau chiar merele, se taie în bucăţele mici (2 x 2 cm), se pun într-un vas curat şi fără miros, se adaugă puţin untdelemn si se amestecă bine, după care se pră-fuiesc cu fosfură de zinc — 3 kg fosfură la 100 kg de momeală — şi se amestecă bine pînă cînd aceste bucăţi tocate capătă o culoare uşor cenuşie. Momelile astfel pregătite se depun sau se împrăştie în jurul galeriilor, cu ajutorul unei linguri metalice sau a unei lopăţele din lemn.

Măsurile de tehnica securităţii muncii sînt aceleaşi ca şi în cazul combaterii şoarecelui de mişună sau de pădure, mănuşile chirurgicale sau de cauciuc şi masca de tifon aplicată peste nas şi gură f i ind indispensabile în executarea acţiunii de preparare şi depunere a momelilor otrăvite.

60

DĂUNĂTORII LUCERNIERELOR *

Protecţia culturilor de trifoliene împotriva dăunătorilor pre-zintă o tehnologie proprie, caracteristică.

în culturile de lucerna se înmulţesc un mare număr de insecte dăunătoare. Potenţial, pot exista aproximativ 40 specii aparţinînd diferitelor genuri şi formînd un complex ce atacă culturile pe tot parcursul perioadei de vegetaţie, de la răsărire pînă la recoltare. Prin modul de hrănire, unele insecte sînt specializate pentru un singur organ al plantei (stenomere), altele nu (eury-mere), unele sînt monoîage, altele oligofage sau poliîage. O parte din insecte prezintă stadiul dăunător ascuns, iar altă parte sînt dăunătoare în diferite stadii ale ciclului biologic, diferitelor organe ale plantei. Ciclul de dezvoltare al insectelor ce formează complexul de dăunători este de asemenea diferit, atît ca evoluţie în cadrul aceleiaşi generaţii, cît şi ca număr de generaţii anuale. Toate organele plantei sînt periclitate de dăunători, care pot ataca eşalonat, dar şi concomitent.

Un alt aspect care trebuie luat în considerare în lupta cu dăunătorii lucernei este planta gazdă. Caracterul de perenitate al culturilor de lucerna (anul de vegetaţie), destinaţia culturii (loturi semincere sau pentru producerea de masă verde), iar în cazul loturilor semincere coasa din care se recoltează sămînţa (coasa I sau II) , sporesc gradul de dificultate în acţiunea de combatere chimică.

în sfîrşit, legat de îenoîaza plantei, este necesar să se aibă în vedere si factorul polenizator, care, avînd un rol bine stabilit

61

în procesul producerii de sămînţă, trebuie să f ie menajat. De asemenea, trebuie menajată şi cealaltă componentă a faunei utile, respectiv paraziţii şi prădătorii.

în cele ce urmează se prezintă răspîndirea, descrierea, recu-noaşterea atacului si modul de viaţă ale cîtorva dintre dăunătorii cei mai periculoşi, rămînînd ca sistemul prognoză — avertizare — combatere, datorită situaţiei complexe, să f ie unic pentru cul-tură.

PĂDUCHELE VERDE AL MAZARII

(ACYRTHOSIPHON PISUM HARR.)

RĂSPlNDIRE

Apare în culturile de leguminoase anuale şi perene de pe întreg teritoriul ţării.


Culoarea virginogenelor aptere la formele de primăvară este verde, iar la cele de vară — brună-cafenie. Cornicolele sînt lungi şi de culoare verde palid, cu regiunea apicală mai închisă- Coada este lungă, sagi ti formă, lungimea corpului de 2,3—3,0 mm.

Culoarea virginogenelor aripate este verde. Antenele sînt lungi şi de culoare verde-găîbui. Picioarele sînt verzi, cu vîrfurile femurelor şi tibiilor mai închise, tarsele negre. Lungimea corpului de 2,3—3,5 mm.

La lucerna, păduchii atacă îndeosebi lăstarii tineri ai plantei, producînd stagnarea în creştere şi dezvoltare; părţile puternic atacate se îngălbenesc şi se usucă.

CICLUL DEZVOLTĂRII

Insecta este o specie nemigratorie. Iernează în stadiile de ou. Femelele amfigone depun ponta în toamnă pe tulpinele legu-minoaselor perene, în primăvară, în lunile aprilie-mai, apare fundatrixul care dă naştere partenogeneze la o generaţie de funda-

62

trigene nearipate. Acestea se înmulţesc tot partenogenetic în mai multe generaţii aptere şi aripate. Formele aripate (virginogene) colonizează planta unde se înmulţesc partenogenetic în mai multe generaţii de forme aptere, pînă la sfîrşitul verii, cînd apar formele sexupare, apoi şi cele sexuate care, după copulaţie, depun ponta.

PLOŞNIŢA LUCERNEI (AD'ELPHOCORIS LINEOLATUS

GOEZE).

RĂSPlNDIRE

Insecta este întîlnită frecvent în Muntenia, Dobrogea şi Tran-silvania.


P l o ş n i ţ a a d u l t ă are corpul de 8—9 mm lungime, de culoare galbenă-verzuie. Pronotul prezintă două pete de culoare neagra, scutelul două dungi paralele brune, iar pe partea convexă a hemielitrelor o pată de asemenea de culoare brună.

N i m f a de primă vîrstă este apteră şi are culoarea maronie apoi devine verde-deschisă. Pe măsură cz înaintează în vîrstă, rudimentele de aripi şi corpul nimfei ajung la dimensiunile adul-tului.

Atît nimfele cît şi adulţii înţeapă şi sug sucul celular din diferite părţi ale plantei, în urma atacului, frunzele, lăstarii tineri şi inflorescenţele se îngălbenesc şi sa usucă.

CICLUL DEZVOLTĂRII

Iernează ca ou în culturile de lucerna şi pe unele plante spon-tane. Ecloziunea are loc în perioada lunilor mai-iunie. Adulţii apar după aproximativ o lună, în perioada de înflorire a lucer-nierei. Prezintă o activitate intensă în zilele însorite, iar după o perioadă de hrănire are loc depunerea ouălor. Adulţii proveniţi din nimfele primei generaţii apar în luna august şi, după copulaţie, începe depunerea ouălor ce se întinde pînă în luna septembrie. Ploşniţa are 2 generaţii pe an.

63

GĂRGĂRIŢA SEMINŢELOR DE LUCERNA (TYCHIUS

; FLAVUS BECKER.)

RĂSPlNDIRE

Gărgăriţa se întîlneşte în zonele din ţară cultivatoare de lucerna, fiind păgubitoare în loturile semincere.


A d u l t u l are corpul de culoare galben-brun şi este acoperit cu solzi mici, deşi, de culoare galben-aurie. Rostrul este lung şi subţire, necarenat. L a r v a de culoare albă-gălbuie are capsula cefalică brună. Lungimea larvei mature este de 2—3 mm.

Adulţii se hrănesc cu frunzele tinere de lucerna şi de aseme-nea, cu boboci şi flori. Larvele pătrund în păstăile tinere şi rod seminţele încă verzi, o larvă putînd ataca mai multe păstăi, în păstaie se găsesc l—5 larve, o larvă hrănindu-se cu pînă la 5 se-minţe.

CICLUL DEZVOLTĂRII

Iernează ca adult în sol. Apariţia adulţilor are loc la sfîrşitul lunii aprilie şi în luna mai. Fenologic aceasta corespunde cu peri-oada de lăstărire a plantei. La temperaturi scăzute insectele sînt inactive. După perioada de hrănire are loc depunerea pontei ouăle fiind depuse izolat sub epiderma frunzelor tinere şi în interiorul păstăilor în formare. Depunerea pontei se eşalonează pe perioada iunie-august.

Larvele apar eşalonat, începînd de la sîîrşitul lunii iunie pînă în luna august, după o perioadă de incubaţie de 7—11 zile.

Dezvoltarea larvară durează 17—22 zile, timp în care larvele se hrănesc cu seminţele verzi. La maturitate, larvele rod păstaia şi coboară în sol, unde, la 5—7 cm adîncime, se transformă în pupe, în celule de pămînt. Acest stadiu durează 10—15 zile. De la sfîrşitul lunii iulie şi pînă în luna septembrie are loc transformarea în adult, care însă nu părăseşte căsuţa pupală, unde hibernează.

Are o singură generaţie pe an.

64

BUBURUZA LUCERNEI (SUBCOCCINELLA VIGINTI-QUATOR-PUNCTATA L.)

RĂSPlNDIRE

Insecta este răspîndită în multe judeţe din ţară, printre care: Ilfov, Galaţi, Prahova, Dîmboviţa, Argeş, Mureş, Timiş, Cluj.


A d u l t u l are corpul aproape emisferic, de culoare roşie. Pe elitre prezintă 24 de pete negre ce pot varia ca formă şi dimen-siune. Antenele sînt scurte şi măciucate. Lungimea corpului este de 3—5 mm.

O u l alungit, este de culoare galbenă ca lămîia. Se găseşte prins grupat pe faţa inferioară a frunzei, în poziţie verticală. L a r v a , de culoare galben-şters, are corpul oval şi 4—6 mm lungime la completa dezvoltare. Dorsal prezintă şiruri transversale de spini ramificaţi.

Atacul caracteristic atît al adulţilor cît şi al larvelor se evi-denţiază prin aspectul reticulat al foliolelor atacate. Insecta pre-sează ţesuturile şi extrage hrana. Apar astfel creste paralele, albi-cioase, ce alternează cu porţiuni sănătoase.

CICLUL DEZVOLTĂRII

Iernează ca adult sub frunzele uscate din lucerniere, la baza plantelor. Primii adulţi hibernaţi apar în luna aprilie. După 2—3 săptămîni de hrănire are loc împerecherea şi depunerea ouălor care coincide cu înfloritul lucernei.

Această perioadă ovipozitară este eşalonată pînă în luna iunie. Incubaţia durează 6—9 zile, în funcţie de temperatură. La sfîrşitul lunii mai apar primele larve. Dezvoltarea larvară durează'15—30 zile. Transformarea în pupă se face pe partea in-ferioară a frunzelor şi durează 5—7 zile. Noua generaţie de adulţi apare la sfîrşitul lunii iunie — începutul lunii iulie.

Cea de a'doua generaţie se dezvoltă în cursul lunilor iulie-septembrie, adulţii retrăgîndu-se pentru hibernare.

65

GlNDACUL ROŞU AL LUCERNEI (PHYTODECTA FORNI-CATA

BRUGG.)

RĂSPÎNDIRE

Se întîlneşte în zonele d in sud, sud-est şi centrul ţ ă r i i .


A d u l t u l are formă ovală, bombat, dorsal de culoare roşie-închisă şi ventral negru. Capul este de culoare neagră, antenele f i l i forme sînt de culoare roşcată. Pronotul prezintă două macule negre, scutelul este negru. Pe elitre se găsesc şapte macule negre care uneori confluează sau lipsesc. Tibiile şi tarsele sînt roşii-gălbui. Lungimea corpului este de 5—7 mm. O u l este oval, de culoare gălbuie, lung de 1,5—1,6 mm.

L a r v a la completa dezvoltare are 8—10 mm lungime şi este de culoare cenuşie sau brună. Capsula cefalică este brună. Ultimele segmente toracice şi segmentele abdominale sînt prevăzute cu şiruri transversale, regulate de negi, prevăzuţi cu peri. Culoarea picioarelor este neagră.

Adulţii rod frunzele pe margini şi le perforează. De asemenea, atacă vîrîul lăstarilor tineri, iar în timpul perioadei de înflorit rod bobocii şi florile. Larvele la apariţie rod marginea frunzelor ca apoi să distrugă întreg l imbul foliar. în cazul unui atac intens rămin doar nervurile.

CICLUL DEZVOLTĂRII

Insecta are o generaţie anuală. Iernează ca adult în sol pînă la 15 cm adîncime. Primăvara, la sfîrşitul lunii martie-începutul lunii aprilie, cînd temperatura medie este cuprinsă între 8—8,5

CC, adultul

iese din locurile de hibernare. După 6—8 zile de hrănire cu frunzele şi lăstarii plantelor are loc copularea şi apoi depunerea ouălor. Ouăle sînt depuse grupat, cîte 5—20, pe partea interioară a frunzelor şi, cîte odată, pe peţiol. Ponta este eşalonată, o femelă depunînd în medie 500—600 ouă. Incubaţia durează 4—9 ziie. Dezvoltarea larvară durează 3—4 săptămîni, primele larve apă-

66

rînd în aprilie-mai. După ultima năpîrlire, larvele părăsesc planta gazdă şi se retrag în sol, unde la o adîncime de 5—6 cm se trans-formă în pupe. Stadiul pupai durează 10—15 zile şi se întîlneşte în a doua decadă a lunii mai şi pînă la sfîrşitul lunii iunie. Adulţii din prima generaţie apar la începutul lunii iunie şi se obseTvă în cultură pînă în iulie-august. După aproximativ 2 săptămîni de hrănire, pe la sfîrşitul lunii iunie-începutul lunii iulie, se retrag în sol şi intră în diapauză estivală, care se continuă cu hibernarea.

GĂRGĂRIŢA LUCERNEI (HYPERA VARIABILIS

HERBST.)

RĂSPÎNDIRE

Semnalată îndeosebi în zonele din sud si sud-estul ţării.


G ă r g ă r i ţ a are corpul alungit, de 4,5-6 mm lungime, de culoare brună-cenuşie sau cenuşiu-roscată. Lungimea şi lăţi mea pronotului sînt aproape egale. Pe el se observă două dungi longitudinale de culoare mai închisă. Rostrul este cilindric, antenele peniculate şi măciucate. Pe elitre, în continuarea dungilor de pe pronot, se disting o dungă şi pete de asemenea de culoare mai închisă.

O u l , este oval alurgit , galben la depunere şi apoi se bru-n i f i că , lung de l—1,1 mm. L a r v a matură are 9—10 mm, de culoare verde-deschis şi prezintă dorsal o dungă longitudinală de culoare albă. Capul este de culoare brun-închisă.

Atacul edulţilcr se manifestă prin rosături neregujate la ni-ve lul frunzelor şi nu prezintă importanţă economică, în schimb, larvele produc pagube mari prin minarea mugurijor vegetativi şi, astfel , prin distrugerea vîrîului de creştere, într-un s tadiu mai avansat, larvele rod frunzele; în urma acestui atac, mugurii , frunzele şi lăstarii se usucă.

67

CICLUL DEZVOLTĂRII

Iernează ca adult în crăpăturile din sol, sub resturile de plante rămase pe cîmp. Apariţia adulţilor are loc în primăvară, la mij -locul şi sfîrşitul lunii aprilie. După cîteva zile de hrănire cu frunze si lăstari tineri, începe copulaţia şi ponta, care se desfăşoară eşalonat. Ouăle sînt depuse izolat sau grupat, de obicei în mugurii vegetativi. O femelă depune 600 pînă la l 500 ouă. Perioada de in-cubaţie durează 10—15 zile. Larvele neonate sînt miniere, iar pe măsură ce înaintează în vîrstă se hrănesc cu frunzele din vî r fu l de creştere al lăstarilor. Dezvoltarea larvară durează între 15 şi 25 zile, în funcţie de condiţiile climatice existente în zonă. Ajunsă la maturitate, larva se împupează între frunze sau pe sol,.într-un cocon mătăsos. Stadiu! de pupă durează în medie 10 zile. Noii adulţi apar la mijlocul şi spre sfîrşitul lunii iulie şi se retrag pentru dia-pauză estivală care se continuă cu cea hiemală.

GĂRGĂRIŢELE FRUNZELOR Şi RĂDĂCINILOR DE LEGUMI-

NOASE (S I TON A spp.)

RASPINDIRE

Speciile acestui gen se găsesc răspîndite în. toate zonele culti vatoare de lucerna din ţară.


. A d u l ţ i i diferă ca dimensiuni şi culoare în funcţie de specie. Ca lungime se înscriu în limitele dintre 3,5 şi 7 mm. Culoarea este în general cenuşie şi dorsal prezintă dungi şi pete deschise la culoare sau brune. Unele specii au elitrele glabre sau acoperite cu solzi. Rostru! e l ipsit sau nu de carenă, este îngust sau lă ţ i t . Pronotul este de asemenea diferi t la fiecare specie în parte. O u i este puţin alungit, de culoare albă. L a r v a este de t ip curcu-lionid, albă-gălbuie, lungimea corpului f i ind de 3,5—6 mm.

Adulţii rod frunzele marginal, sub formă stelată. Culturile nou-înfiinţate, în primăveri!e uscate sînt deseori compromise,

68

nodozitaţile de pe rădăcini, apoi pătrund în rădăcina principală, unde perforează galerii neregulate. L'n atac puternic de larve poate duce la distrugerea plantei.

CICLUL DEZVOLTĂRII

Gărgăriţa prezintă o singură generaţie pe an. Iernează ca adult în sol sau frunzar, dar au fost observate şi larve hibernante. Adulţii apar primăvara devreme, începind de la sîîrşitul lunii martie şi începutul lunii aprilie. Se hrănesc cu frunzele diferitelor plante ieguminoese. La scurt t imp de la apariţie începe copulaţia si ponta. Ouăle sînt depuse izolat sau în grupe mici pe frunzele şi tulpinile diferitelor leguminoase, la baza plantelor şi la suprafaţa solului. Ponta este eşalonată. Larvele pătrund în sol si se hrănesc cu nodo-zităţi le bacteriene de pe rădăcini, apoi pînă la completa dezvoltare în galeriile pe care le rcd. în sol se transformă în pupe, din care apar noii adulţi la sfîrşitul verii, în funcţie de specie, adulţii pot rămme la locul apariţiei pînă în primăvară sau ies pentru a se hrăni, retrăgîndu-se toamna pentru hibernare.

VIESPEA SEMINŢELOR DE LUCERNA

(BRUCHOPHAGUS RODDI GUSS.)

RĂSPÎNDIRE

Este frecventă în toate regiunile cultivatoare de lucerna. DESCRIERE ŞI RECUNOAŞTERE

V i e s p e a are culoarea neagră, lungimea corpului femelelor f i ind de 1,5—1,8 mm, iar a masculilor de 1,5—1,7 mm. Tibiile si tarsele sînt de culoare galben-brună. Toracele este bombat, ab-domenul este lucios, de forma unui ou şi ceva mai lung decît toracele. Aripile sînt transparente. Ou l este de formă eliptică, pedi-celat, de 0,15—0,20 mm şi are corionul transparent. L a r v a ,

69

gărgăriţele atacînd plantele răsărite. Larvele consumă tăţile de pe rădăcini, apoi pătrund în rădăcina princip;

apodă şi eucefală, are la completa dezvoltare 1,5—2,0 mm lungime. Culoarea corpului este albă şi capsula cefalică gălbuie.

L a r v a se hrăneşte cu conţinutul seminţei. Seminţele apar găurite datorită orificiului pe care-1 face viespea în tegument pentru a ieşi din sămînţă. Dacă seminţele se a f lă în păstăi este ros şi peretele păstăii , înainte ca viespea să părăsească sămînţă atacul nu se recunoaşte.

CICLUL DEZVOLTĂRII

Iernează ca larvă în seminţe. Primele viespi apar după 20 iunie, iar zborul în masă are loc între l—10 iulie, adică în îaza de formare a păstăilor. Copulaţia începe imediat după apariţie, ouăle f i ind depuse în seminţele ajunse în îaza de coacere în lapte, într-o sămînţă femela depune un singur ou. Ea poate depune în medie 30—50 ouă. Incubaţia durează 3—7 zile, larvele dezvol-tîndu-se în interiorul seminţelor. Evoluţia larvară durează 16— —18 zile. Transformarea în pupă are loc în interiorul seminţei şi durează 10—12 zile. Zborul adulţilor are loc după ce aceştia' roci un orificiu circular în tegumentul seminţei. Viespea are două generaţii: Gl VI-VIII, Ga VIII-VI.

FLUTURELE PESTRIŢ AL LUCERNEI (SEMIOTHISA CLA-

THRATA L.)

RĂSPlNDlRE

Se întîlneşte îndeosebi în Muntenia, Bărăgan şi Dobrogea.


A d u l t u l este un fluture de mărime mijlocie, cu lungimea corpului cuprinsă între 11 şi 15 mm. Culoarea de fond a ar ipi lor este albă sau galbenă, desenul fi ind format din o serie de dungi de culoare cafeniu-închis, ce se întretaie, luînd astfel aspect de reţea.

Masculul este, de obicei, puţin mai mare si arc abdomenul mai subţiat şi mai lung.

O u l la depunere este de culoare verzuie. Se găseşte izolat sau în grupe mici pe foliolele plantei de lucerna.

L a r v a de t i p cotar, este verde şi prezintă o dungă albă laterală, iar înainte de transformarea în crisalidă devine caîeniu-roşcată. La completa dezvoltare are lungimea cuprinsă între 27— '29 mm.

C r i s a l i d a este cafenie pe partea dorsală şi cafeniu-ver-zuie pe partea ventrală, de t ip obtecta şi în lungime de 10,7— 10,9 mm.

Medul de dăunare al omizii fluturelui pestriţ nu se deosebeşte de al altor omizi defoliatoare, părţile supraterestre ale plantei putînd fi total sau parţial distruse.

CICLUL DEZVOLTĂRII

Insecta iernează în stadiul de crisalidă sub resturile de plante rămase în lucernîere după recoltare, sau în sol pînă la adîncimea •de 2 c m.

Adulţii apar primăvara devreme, în lunile aprilie-mai. După copulaţie începe depunerea pontei. O femelă depune în medie între 100 şi 150 cuă. Incubaţia durează 3—7 zile. Stadiul de dezvoltare a larvei este cuprins între 12 şi 18 zile, iar cel de crisalidă între 6 şi 10 zMe. în lunile călduroase, stadiile evoluează în limitele minime, întreg ciclul de dezvoltare este cuprins între 30 şi 40 zile.

Dăunătorul are 3 generaţii anuale, practic specia f i ind prezentă în cîmp (ca adult sau larvă) în toată perioada de vegetaţie.

ŢINTARUL GALÎCOL AL FLORILOR DE LUCERNA

' (CON T A R I N IA MEDICAGINIS KIEFF.) RÂSPÎNDIRE

Este î n t î ln i t în toate zonele de cultură a lucernei.

71

70


A d u l t u l are corpul lung de 1,6—2 mm, de culoare galben-cenuşie. Capul este de culoare negricioasă, ochii ocupînd cea mai mare parte a lui. Antenele sînt negre, picioarele lungi şi castanii iar aripile mai lungi decît abdomenul, prezentînd trei nervuri longitudinale.

L a r v a este apodă, euceîală, lungă de 1,5—3 mm, de cu-loare galbenă. Ventral, pe primul segment toracic prezintă o spa-tulă sternală bilobată, avînd rol în mişcările de părăsire a galei.

Bobocul atacat se hipertrofiază, floarea nu se mai deschide, ea transformîndu-se într-o gală piriformă. Galele cad pe măsură ce se formează, inflorescenţa rămînînd golaşă.

CICLUL DEZVOLTĂRII

Insecta iernează în stadiul de larvă, eventual de pupă în sol. Adulţii apar în primăvară, din a doua decadă a lunii mai şi apa-riţia se prelungeşte pînă în iulie, fi ind influenţată de temperatură şi precipitaţii. Temperaturile scăzute şi precipitaţiile reduse împiedică apariţiile din primăvară. Intensitatea zborului creşte dimineaţa şi spre seară. La l—2 zile de la apariţie începe ponta, fi ind depuse între 4 şi 6 ouă într-un boboc floral, în faza în care acesta are 2—3 mm lungime. După o incubaţie de cîteva zile apar larvele. Acestea r am în în boboc pînă la completa dezvoltare, hră-nindu-se cu organele interne ale florii. Dezvoltarea larvară du-rează 15—20 zile. Larvele, la completa dezvoltare, părăsesc gala prin mişcări de sărit, retrăgîndu-se în sol, unde se împupează în cocon. Acest stadiu durează 8—12 zile. Noii adulţi apar de la sfîrşitul lunii iunie şi pînă la mijlocul lunii august, în condiţiile noastre, insecta se dezvoltă anual în trei generaţii: Gj V-VII; G2 VII-VIII; G, IX-V.

MĂSURILE DE PREVENIRE ŞI COMBATERE

Ţinînd seama de toate particularităţile ce caracterizează fauna dăunătoare din lucerniere, nu este justificată orientarea tratamen-telor pe specii, ci aplicarea unor scheme de tratamente, după cum lucerna este destinată producerii de furaj sau de sămînţă.

72

A. Schema tratamentelor chimice pentru combaterea dăunătorilor din culturile de lucerna pentru producere de furaj

A n u l de vegetaţie

Nr. trata-mente

Faza fenologică

Preparatul

Doza produs comercial l/ha

I

1

Dezinsectizarea so-lului înainte de semă-nat

Lindatox 20 CE

5,0

2

Pe mir iş t e după pe-n u l t i ma coasă

Fosfotox R-35

2,5

II, III, IV

1

Pornire în vegetaţie

Lindatox 20 CE

3,5

2

Pe mirişte după coasa a Il-a sau a I l I -a

Fosîotox R-35

2,5

B. Schema tratamentelor chimice pentru combaterea dăunătorilor din culturile de

lucerna pentru producere de sămînţă Anul vegetaţiei

Recolta de sămînţă din coasa

Nr. tratamente

Faza fenolcgică

Preparatul

Doză produs comercial l /ha

I

j

Dezinsectizarea solului înainte de semănat

Lindatox 20 CE

5,0

2

Formare muguri florali

Fosfotox R-35

2,5

3

început îmbobo-cit

Pinetox 65 CE sau Fosfotox R-35

3,0 2,5

4

Sfîrşit î n f l o r i t

Fosfotox R-35

2,5

II, III, IV

I

1

Pornire în vege-taţie

Lindatox 20 CE

3,5

2

Formare muguri f l o r a l i

Fosfotox R-35

2,5

3

început îmbobocit


3,0 2,5

4

S f î r ş i t î n f l o r i t

Fosfotox R-35

2,5

73

Anul de vegetaţie

Recolta de săminfă din coasă

Nr. tratamente

Faza fenologică

Preparatul

Doză produs comercial, l/ha

II, III, IV

II

1

Pornire în vege-taţie

Lindatox 20 CE

3,5

2

Pe mir i ş te

Lindatox 20 CE

3,5

3

Formare muguri florali

Fosfotox R-35

2,5

4

început îmbobocit


3,0 2,5

5

Sfîrşit înflorit

Fosfotox R-35

2,5

Cantitatea de soluţie la ha poate varia în funcţie de utilajul cu care se execută stropirea (între 50—250 l apă/ha), esenţială f i ind asigurarea normei de produs prescrisă.

Pentru protejarea polenizatorilor (în med deosebit în cazul culturilor de lucerna la tratamentele 3 şi 4, respectiv 4 si 5) trebuie respectate recomandările privind orarul stropirilor; ele se efectuează numai înainte de orele 8 şi după orele 18.

în zonele şi anii favorabili înmulţirii omizilor, în perioada fructificării , la primele apariţ ii ale acestora este necesară apli-carea unui tratament suplimentar cu Fosfotox R-35, la doza de 2,5 l/ha.

74

DĂUNĂTORII TRIFOIULUI *

In orientarea tratamentelor chimice împotriva dăunătorilor trifoiului, se au în vedere principiile enunţate în cazul luptei împo-triva dăunătorilor din lucerniere. Astfel, şi în cazul trifoiului există dăunători specializaţi ai diferitelor organe ale plantei, de asemenea eşalonaţi ca apariţie; în sîîrşit, şi în cazul trifoiului pole-nizatprii trebuie să f i e menajaţi.

In cele ce irmează, se prezintă cei mai importanţi dintre dău-nătorii trifoiului şi apoi schemele de combatere, sistemul prognoză-.avertizare-combatere f i ind, ca şi la lucerna, unitar pe cultură.

TRIPSUL TRIFOIULUI (HAPLOTHRIPS TRIPOLII

KNECHTEL)

RĂSPlNDIRE

Se întîlneşte frecvent în culturile de trifoiiene din ţara noastră.


Corpul f e m e l e i are culoarea neagră şi lungimea de 1,5— 2 mm. Tarsele au culoarea galbenă. Capul este rnai lung decît lat, iar aripile anterioare sînt hialine. M a s c u l u l se aseamănă cu femela, femurele şi tarsele f i ind însă diferite.

75

Adulţii şi larvele trăiesc în capitulele de trifoi înţepînd şt sugînd sucul celular, cauzînd astfel sterilitatea florilor.

CICLUL DEZVOLTĂRII

Apariţia adulţilor are loc eşalonat, începînd din luna mai pînă în prima decadă a lunii iulie. După apariţie, se hrănesc aproxi-mativ 2 săptămîni şi depun ouă în florile abia formate, în decada a doua a lunii mai apar primele larve ale noii generaţii, din care, după o perioadă de hrăni re de 20—25 zile, rezultă adulţii generaţiei întîi , al căror zbor se observă pînă toamna.

Adulţii din prima generaţie depun ouăle în flori începînd din luna iulie, din care apar larvele în 7—12 zile. Acestea se hrănesc cu florile plantei gazdă, ca spre sfîrşitul verii sau chiar toamna tîrziu să coboare în sol, pentru hibernare. Primăvara, înaintea apa-riţiei adulţilor, larvele năpîrlesc.

Insecta are două generaţii anuale.

GĂRGĂRIŢA FLORILOR DE TRIFOI (APION APRICANS

HERBST.)

RĂSPlNDIRE

Se întîlneşte în toate zonele cultivatoare de trifoi din ţară,, uneori în asociaţie cu alte două gărgăriţe din acelaşi gen, Apion trifolii L. şi Apion assimilis Kjrby, de asemenea dăunătoare f lo-rilor. Produce pagube însemnate în Transilvania, Banat şi nordul Moldovei.


Corpul a d u l t u l u i este piriform, cu luciu metalic. Ros-trul lung şi subţire. Pronotul este punctat şi prezintă o dungă mediană longitudinală. Elitrele sînt convexe, cu striuri longitudinale de asemenea punctate. Dorsal, gărgăriţa este de jfailoare deschisă. Lungimea corpului este de 3,3—4 mm. O u l , oval, are 0,5 mm lungime, la depunere este alb, ca mai tîrziu să devină galben-bruniu. L a r v a este de culoare albă-gălbuie, lungă de 2—3 mm, cu capsula cefalică brună.

76

Preferă trifoiul roşu, producînd pagube mari în culturile se-mincere. Adulţii atacă frunzele, preforîndu-le neregulat. Larvele dăunează florilor, hrănindu-se cu conţinutul lor. Capitulul atacat se bruni f i că şi se veştejeşte de timpuriu.

CICLUL DEZVOLTĂRII

Specia iernează ca adult la baza tulpinilor de trifoi, sub frunze .uscate sau în sol. Apariţia adulţilor are loc primăvara, în perioada de început a îmbobocitului trifoiului. Activitatea intensă a lor se desfăşoară la temperaturi de 18—24°C. După o scurtă perioadă de hrăni re, t imp în care are loc copulaţia, începe depunerea ouălor (din a treia decadă a lunii mai). Ouăle sînt depuse în floare, în capitulele încă nedeschise, cîte 1—3 la capitul. Intr-un capitul pot fi găsite mai multe ouă, datorită cumulului de ouă depuse de mai multe femele. Perioada de depunere a pontei se eşalonează pe l—2 luni. După o perioadă de incubaţie de 5—10 zile are loc ecloziunea. Larvele se hrănesc cu părţile interne ale florilor. O singură larvă poate distruge 14—16 flori, într-un capitul găsindu-se pînă la 11 larve. Durata dezvoltării larvare este de 25—30 zile. Transformarea în pupă se face în interiorul florilor şi durează 10—14 zile. Primii adulţi apar la sfîrşitul lunii iulie, 'apariţia conţi nu îndu-se p în v. în luna septembrie, în condiţiile ţării noastre, gărgăriţa prezintă o singură generaţie pe an.

GĂRGĂRIŢA DUNGATĂ A LEGUMINOASELOR (SITONA

HISPIDULUS F.)

RĂSPÎNDIRE

Se întîlneşte în majoritatea zonelor de cultură a trifolienelor din ţara noastră.


A d u l t u l este de 3,5—4 mm lungime. Capul este conic, iar rpstrul subţire si turtit. Pronotul este punctat şi prezintă trei benzi longitudinale mai deschise la culoare. Pe elitre sînt pete

77

peri erecţi lungi. O a l are lungi mea de 0,6 mm. L a r v a la completa dezvoltare este gălbuie, cu un desen în formă de „V" pe cap si pe torace. Lungimea este de 3,5—5 mm.

Preferă diferitele specii de Trifolium. Atît adulţii cît şi lar-vele se hrănesc cu frunzele plantelor.

CICLUL DEZVOLTĂRII

Insecta are o generaţie anuală. Iernează ca adult în cultură sub resturi de plante şi apare la începutul lunii aprilie. La apariţie gărgăriţa se hrăneşte cu frunzele şi lăstarii tineri ai plantelor de trifoi. Ouăle sînt depuse în sau pe tulpini curînd după împerechere. Incubaţia durează 12 pînă la 15 zile, iar larvele apărute se hrănesc pe tulpini. Deja vîrsta a Il-a ele apar pe frunze, perforînd neregulat limbul foliar. In capitul larvele rod baza florilor. Dezvoltarea lar-vară durează 20—30 zile. Transformarea în pupă are loc într-un cocon pe faţa inferioară a frunzelor. Stadiul de pupă este în medie de 10 zile. Adulţii apăruţi din noua generaţie se hrănesc petriîoi pînă toamna cînd se retrag pentru hibernare.

VIESPEA SEMINŢELOR DE TRIFOI (BRL'CHOPHAGL:S GIBBUS BOH.)

Atacul se manifestă la sămînţă. Aceasta apare găurită datorită orificiului pe care-1 roade adultul în momentul apariţiei. Cînd sămînţă se găseşte în păstaie, orificiul ros străbate şi peretele păs-tăii.

CICLUL DEZVOLTĂRII

Specia iernează ca larvă, în depozite sau în cîmp. Transformarea în pupă are loc în cursul lunii aprilie, iar la înflorirea maximă a culturilor de trifoi (sfîrşitul lunii mai-începutul lunii iunie) are loc apariţia în masă a viespilor din generaţia hibernantă. Curînd începe copulaţia şi ponta. Ouăle sînt depuse în seminţele în formare.

Intr-o sămînţă este depus un singur ou. Incubaţia durează 5—7 zile. Larvele se dezvoltă în seminţe, hrănindu-se cu conţinutul acestora. Dezvoltarea larvară durează 25—30 zile. Stadiul de pupă este de 8—10 zile, după care are loc apariţia adulţilor din noua generaţie. Pentru a ieşi, viespea roade un orificiu în tegumentul seminţei intact, într-un an evoluează două generaţii complete şi o a treia parţială: Gj este prezentă în natură din prima decadă a lunii iunie pînă la sfîrşitul lunii iulie; G2— sîîrşitul lunii iulie-prima decadă a lunii septembrie sau prima decadă a lunii iunie din anul următor; G3 — din prima decadă a lunii septembrie pînă la prima decadă a lunii iunie, anul următor.

RĂSPlNDIRE

Viespea se întîlneşte în toate regiunile cultivatoare de trifoi.


Culoarea corpului a d u l t u l u i este neagră, cu vîrfu! t ibi ilor şi tarselor gălbui-roşcate si lungimea cuprinsă între 1,7 si 2,3 mm. Capsula cefalică este mai mare la masculi decît la femele. Toracele este convex şi prezintă o granulaţie f ină . Aripile sînt transparente, cu nervaţiunea redusă. Abdomenul femelei este puternic bombat, cu extremitatea îndoită în sus. Abdomenul masculului este mai mic. O u l este pedunculat, oval, de culoare albă. L a r v a este apodă şi eucefală, de culoare albă, cu lungimea de 1,1—2,2 mm, cu capsula ceîalică gălbuie.

MĂSURILE DE PREVENIRE ŞI COMBATERE

A. Schema tratamentelor chimice pentru combaterea dăunătorilor din culturi le de trifoi roşu pentru furaj

Anul de vegetaţie

Nr. trata-mente

Faza fenologică

Preparatul

Doza produs comercial l/ha

I

1


Lindatox 20 CE

5,0

2

Pe mirişte după penultima coasă

Fosfotox R-35

2,5

II, I I I

1

Pornire în vegetaţie

Lindatox 20 CE

3,5 2

Pe mirişte după coasa a Il-a sau a IlI-a

Fosiotox R-35

2,5

79 78

B. Schema tratamentelor chimice pentru combaterea dăunătorilor din culturile de trifoi roşu pentru sămînţă Anul de vegetaţie

Recolta de săminfă din coasa

Nr. trata-mente

Faza fenologică

Preparatul

Doză produs comercial l /ha

I

1


Linda tox 20 CE

5,0

2

Formare muguri f lo ra l i

Fosfotox R-35

2,5

3

început îmbobocit


3,0 2,5

4

Formarea primelor seminţe

Fosfotox R-35

2,5

I I , I I I

II

1

Pornire în vegetaţ i e

Lindatox 20 CE

3,5

2

Pe mirişte

Lindatox 20 CE

3,5 3

Formare muguri f lo r a l i

Fosfotox R-35

2,5

4

început îmboboci t


3,0 2,5

5

Formarea primelor semiaţe

Fosfotox R-35

2,5

Indicaţiile privitoare la cantitatea de soluţie administrată şi la orarul stropirilor sînt identice cu cele pentru .cultura lucernei.

GĂRGĂRIŢA MAZĂRÎI (BRUCHUS PISORUM L.)*

RĂSPINDIRE

Este răspîndită în toate zonele din ţară'cultivatoare de mazăre pentru sămînţă, prcducînd pagube mai mari în vestul şi sudul ţării, în Dobrogea şi partea de est a Moldovei, precum şi în unele judeţe din centrul Transilvaniei.

80

Autor: Şt. Peteanu.


A d u l t u l are lungimea corpului de 4—5 mm, de culoare cenuşiu-negricios, păros, cu antenele compuse din 11 articole: articolele l—4 gălbui-reşca te, iar restul gălbui-negricioase. Pro-notul mai lat decît lung, picioarele antericare roşcate cu femurele negre, iar cele mijlocii negre. Femurele picioarelor posterioare pre-zintă cîte un dinte. Scuîeiul alb, pe elitre pete albe, iar pigidiul alb eu pete închise.

O u l de formă alungită, culoare gălbuie, cu dimensiuni de 0,5—0,7 mm.

L a r v a la completa dezvoltare are lungimea corpului de 4,5—5,5 mm, de culoare alb-gălbuie, după prima năpîrlire devine apodă, are corpul înconvoiat şi capul brun.

N i m f a : de 4—5 mm, alb-gălbuie. Adulţii se găsesc în lanurile de mazăre din momentul înfloririi

mazării şi se hrănesc cu polenul şi petalele florilor, cu intensitate mare în orele însorite din timpul zilei.

Pagubele sînt însă produse de larve care, după 1,0—1,5 zile de la apariţie străpung peretele păstăii şi pătrund în boabe pe părţije lor laterale, hrănindu-se eu endospermul verde al boabelor, într-un bob se dezvoltă o singură larvă, care, după ce ajunge la maturitate, taie cu manelibulele un căpăcel circular în tegumentul boabelor, loc prin care ies adulţii din bob. O larvă consumă 30— 50% din volumul bobului de mazăre, care îşi pierde astfel facul-tatea germinativă şi văicărea comercială.

Boabele atacate se recunosc uşor chiar înainte de a ieşi adulţii, după locul circular tăiat în tegument, iar după ieşirea adulţilor, după orificiul perfect rotund prin care au ieşit.

CICLUL DEZVOLTĂRII

Are o singură generaţie pe an. Gărgăriţele iernează de obicei în boabele de mazăre depozitate,

ia r în anii cu toamne lungi si calde, ele ies în bună parte din boabe si se retrag în crăpăturile pereţilor, duşumelelor, podelelor, grinzilor e te.

Primăvara, în jumătatea a doua a lunii martie sau la începutul lunii aprilie, cînd se însămînţează mazărea, gărgăriţele se răspîn-desc în cîmp sau pot zbura din magazii în cîmp, în luna mai, cînd

81

mazărea este înilorită. Gărgăriţele duse în cîrnp la însărnînţare, cu boabele de mazăre, se retrag pe t imp rece sub bulgării de pămînt , în crăpăturile solului sau sub gunoaie, unde stau amorţite pînă în luna mai, cînd se răspîndesc în lanuri le de mazăre înflorite. După o perioadă de hrăni re de 10—15 zile, cînd se formează primele păstăi, gărgăriţele se împerechează şi depun ouă. Femela începe să depună ouă cînd 5—6°o din păstăi s-au format. Ouăle sînl depuse izolat pe suprafaţa păstăilor, de regulă pe proeminenţa boabelor, f i ind acoperite cu o substanţă agiutinantă, care se întăreşte în prezenţa aerului. Pe o păstaie se pot întîlni pînă la 25 ouă, din care însă nu se dezvoltă decît un număr de larve egal cu numărul boabelor din păstaie. O femelă depune în total pînă la 500 ouă. După o perioadă de incubaţie de 8—12 zile apar larvele, stadiu care durează 40—50 zile, după care se transformă în nimfă . Noii adulţi apar după 10—15 zile la sîîrşitul lunii august sau începutul lânii septembrie.

PROGNOZA

Scopul prognozei este estimarea probabilă a atacului viitoarei culturi în funcţie de rezerva biologică a dăunătorului, pentru stabi-lirea necesităţii şi economicităţii măsurilor de combatere chimică.

Prognoza se determină în două etape: — Etapa I — prognoză de lungă durată, care se determină

pe baza rezervei biologice din loturile de seminţe depozitate. Sta-bilirea rezervei biologice se faceîn lunile sept'embrie-octombrie, prin analiza boabelor de mazăre. In acest scop, din fiecare lot des-tinat pentru sămînţă se ia o probă medie de l kg (din cel puţ in 10 saci). Din această probă se analizează l 000 boabe şi, dacă se iden-t if ică 5% boabe cu gărgăriţe vii sau 10% boabe numai cu orifici i , se prevede un atac care depăşeşte pragul economic şi este necesară planificarea tratamentelor chimice.

— Etapa a Il-a — prognoză de scurtă durată, care se deter-mină în cîmp, prin stabilirea densităţii numerice medii la m

2 a

gărgăriţelor, cînd 5—10% din mazăre este înflorită. Această determinare se face cu rama metrică de 0,50 m

2 în

diagonală, analizîndu-se fiecare floare în parte şi notînd fiecare gărgăriţă identificată. Determinarea este necesară deoarece, îri funcţie de mersul vremii în perioada înflori tului , se poate stabil i necesitatea tratamentului. Dacă în această perioadă urmează un

82

timp ploios, răcoros şi zile cu durata de strălucire a soarelui redusă, atacul va fi redus sub pragul economic.

In cazul în care, în urma determinărilor în lan, se identifică în medie peste 2 gărgăriţe la nr şi condiţiile climatice sînt fa -vorabile, se prevede atac mare şi sînt necesare tratamente chimice.

AVERTIZAREA TRATAMENTELOR

Buletinele de avertizare pentru aplicarea tratamentelor eh:mi ce se lansează după trei criterii :

1) C r i t e r i u l î e n o l o g i c : după acest criteriu se lansează buletinul de avertizare la apariţ ia primelor păstăi mici , cu indicaţia ca tratamentul să înceapă după 7—8 zile de la data lansării buletinului şi să se termine în 5—6 zile.

2) C r i t e r i u l b i o l o g i c : constă în stabilirea trata-mentelor de combatere în funcţie de dezvoltarea embrionului în ou. în acest scop se însemnează cu f i r roşu de aţă 20—30 păstăi (cînd se observă primele ouă depuse) care se urmăresc zi Ini c pentru a observa faza de „cap negru" şi de apariţie a larvelor, în cîmpia Dunării, Dobrogea, Banat şi Crişana, faza de „cap negru" apare după 6—7 zile de la depunerea primelor ouă, iar larvele după 9—12 zile (sau după 3—4 zile de la faza de „cap negru").

După acest criteriu, buletinul de avertizare se lansează la observarea fazei de „cap negru" la primele ouă depuse, cu indicaţia ca tratamentele să înceapă imediat şi să se termine în 5—6 zile.

3) C r i t e r i u l e c o l o g i c . După acest criteriu momentul apariţiei primelor larve este dat de suma temperaturilor efect ive : (T„—t) = 50° (socotită din momentul depuneri] primelor ouă), iar începerea tratamentelor de: (t„ — t) = 35'. în condiţii meteorologice normale, avertizarea tratamentelor se poate da în funcţ ie de durata incubaţiei şi de temperatura medie din cursul perioadei de incubaţie. Aşa de pildă, momentul apariţiei larvelor se prevede după 10 zile dacă temperatura medie zilnică este de 18" în perioada de incubaţie.

Constanta termică a incubaţiei: 7\ = 50°, pragul biologic: t =. 13°, de unde dacă /„ = 18', atunci X„ = 10 zile (data apari ţiei larvelor).

50 50 X, = ———— = — = 1 0 zile 18 — 13

5

83

în funcţie de K — 33', pragul biologic t — 13° şi temperatura medie în cursul perioadei de incubaţie t„ = 18°, momentul începerii tratamentelor este dat de Xn = 7 zile socotite din momentul ob-servării primelor ouă pe păstăile de mazăre (moment care coincide cu începutul fazei de „cap negru").

35 35 -——- _ _ = 7 z,ie

După acest cri ter iu, buletinul de avertizare se poate lansa la începutul depunerii primelor ouă, cu indicaţia ca tratamentele să înceapă după 7—8 zile, moment care coincide cu faza de „cap negru" cu ma x i mu m de cuă depuse, cu (/„ — /) = 35

? şi cu numărul de

zile corespunzătoare constantei de: /( = 35;C.

MASURI DE PREVENIRE ŞI COMBATERE

1) M ă s u r i p r e v e n t i v e : Gazarea obligatorie a se-minţelor de mazăre, în primul rînd acolo unde nu s-au apl icat tratamente în cîmp şi la tcate loturi le de seminţe .îa care se con-stată peste l % boabe gărgăriţate.

2) M ă s u r i c u r a ţ i v e : Aviotartamente cu un produs clin grupele: iindan (Lindatox 20, l 000 g s.a./ha), dimetoat (Si-r.oratox R-35, l 000 g s.a./ha), malathion (Carbetox 37, l 500 g s.a./ha) în 100—150 l soluţie/ha.

în cazul cînd densitatea numerică a dăunătorului este mare şi în lan apar şi Aphidae, tratamneUil se repetă după 7—8 zile. Guprâ-îeţele care nu pot fi tratate cu aviaţia se vor trata cu aparatura te-restră cu aceleaşi produse, folosind 300—400 l soluţie la ha.

TRIPSUL MAZ ARII (KAKOTHRIPS ROBUSTUS UZEL)*

RĂSPÎNDIRE

T ripsul mazării este răspîndit în toate zonele de cultură a mazării din ţară.

* Autor: Fetida Nica.


A d u l t u l are corpul alungit, de 1,12—2,17 mm, puţin cil indric, cu capul, toracele şi abdomenul larg unite între ele şi bine distincte. Culoarea corpului este cafenie, cafenie-negricioasa sau neagră. Antenele sînt cafenii închise, excepiînd articolul 3 care este galben şi articolul 4 tot galben, brunificat însă apical. La mascul, culoarea antenelor este puţin mai deschisă decît la femelă.. Picioarele au in general culoarea corpului, cele anterioare au tibiile gălbui, iar tarsele la toate perechile sînt de culoare galbenă. Aripi le anterioare sînt bmne-cenuşii, cu baza mai deschis colorată, iar cele posterioare puţin mai deschise (fig. i).

Fig. l — Femelă de Kakothrips robustus Uzel (orig.)

L a r v a din ultimul stadiu este de culoare galbenă-caîenie sau portocalie, cu ultimele două segmente abdominale brun-închise. Lungimea corpului oscilează între 1,51—2,04 mm.

CICLUL DEZVOLTĂRII

Tripsul mazării are o singură generaţie pe an. Apariţia adul-ţilor are loc din decadele a Il-a şi a Il I-a a lunii mai la temperaturi medii ale aerului cuprinse între 14,2 şi 21,9

CC şi umiditatea rela-

85

34

ti vă _ a_ aerului în tr e 48 şi 89°». Copula ţ ia are loc la 3—G zi le de la ap a r i ţ i a ad u l ţ i l o r în c î m p , pe plantele 'de mazăre, mai frecvent în flori.

_ Ponta începe din a Il I-a decadă a lunii mai. Ouăle sînt depuse majoritatea în florile de mazăre, în ţesutul staminelor, şi un număr mai redus pe păstăi, pe partea neexpusă luminii şi pe partea infe-rioară a frunzelor mai tinere de mazăre. Durata depunerii ouălor a oscilat între 6 şi 10 zile. iar numărul total de ouă depus de o femelă a variat între 12—27 ouă. Perioada de incubaţie a oscilat între 5—9 zile. Larvele apar clin prima decadă a lunii iunie, maximum de apariţie f i ind în a Il -a şi a I I I -a decadă a lunii iunie. Dezvoltarea larvară are loc într-un interval de 40—55 zile. Perioada de hrănire a larvelor din stadiile I şi II a fost cuprinsă între 10 şi 18 zile. In afară de mazăre, ca plante de hrană sînt toate leguminoasele anuale şi perene cultivate. La mazăre, părţile atacate sînt mugurii terminali, mugurii f lorali, florile, frunzele tinere şi păstăile. In urma atacului mugurii rămîn închişi, butonii florali se ofilesc şi cad; florile atacate se răsucesc, se îngălbenesc apoi se brunifică, iar păstăile nu se mai formează. Pe păstăile atacate apar pete _caracteristice, la început cu strălucire argintie, iar apoi brune-lucioase. în urma atacului, păstăile tinere nu se mai dezvoltă, iar celelalte păstăi în creştere se deformează, în dreptul petelor brunifică te plesnesc, spărturile se lărgesc în mod graduat şi astfel boabele se împrăştie (fig. 2).

în mod obişnuit, din decadele a I l -a şi a III-a ale lunii iunie larvele din stadiul II încep să se retragă în sol la diferite adîncimi (între 30—50 cm), unde iernează, transformarea larvelor în nimfe are loc primăvara, în sol, în aceleaşi locuri unde larvele au hiber-nat. Dura ta stadiului nimfal a variat între 7—10 zile.

Pentru a se stabili constantele de dezvoltare la tripsul mazării, s-au efectuat creşteri la termcstat, la temperaturi constante. Calculul constantelor dezvoltării s-a îăcut după formula lui Blunk (citat de Manolache şi colab., 1969) şi după cercetările lui Săvescu (1966) aduse în acest domeniu (fig. 3).

Prin calcul s-au obţinut următoarele valori ale constantelor de dezvoltare a tripsului mazării (K.akothrips robusttis Uzel):

pragul biologic inferior pragul de prolificitate optimul termic pragul biologic superior

86

Pig. 2 — Păstăi de mazăre atacate de larve de Kakothrips robusfus Uzel (orig.)

87

= 10,3T,; = 14,8°C; = 26,0°C; = 30,5°C.

Fig. 3 — Hiperbola dezvoltării tripsului mazării (K.akoth-rips robustus Uzel) — orig.

în f i g . 3 este prezentată hiperbola dezvoltării tripsului mazării . Prin urmare, zona biologică (t°—T°) cuprinsă între cele două praguri biologice, 1° = 10,3°C şi T = 30,5°C se subdivide în 3 zone:

rece (t° — O) cuprinsă între tc = 10,3

CC şi t

:4 = 14,8°C (O); optimă (O

— Oj) cuprinsă între t°4 = 14,8cCşi f14 = 26,0° (OJ; caldă (O, — T)

cuprinsă între t° 14 = 26,0CC şi T° = 30,5°C (T).

Constanta termică K oscilează în natură între 402,0 şi 441,8CC

(media 422,TC}, valori destul de apropiate f a t ă de constanta de lucru folosită (/C = 411

CC).

88

PROGNOZĂ

Tripsul mazării se caracterizează printr-o rezistentă mare a populaţiei faţă de condiţiile climatice extreme; de asemenea densi-tatea numerică nu este reglată într-un procent mare de zoofagi, de aceea apare în masă la termene determinate, în funcţ ie de ciclul biologic. Adulţii apar în zonele specifice de invazie primăvara, cînd se formează păstăi le la soiurile t impur i i de mazăre.


Se face prin metodele biologică, ecologică, fenologică şi com-plexă.

a) M e t o d a b i o l o g i c ă de a v e r t i z a r e . Drept criteriu biologic în avertizarea combaterii (bazat pe stabilirea curbei de zbor în izolatoare) se poate considera ca moment optim de apl i care a tratamentelor 2—3 zile de la maximul curbei de zbor. De ase-menea,prin urmărire (sub manşoane de celofan) a ouălor depuse de primii adul ţ i , se poate considera ca termen de aplicare a trata-mentelor momentul cînd la embrion au apărut ochii roşii, ceea ce corespunde cu 2—3 zile înainte de ecloziunea larvelor.

b) M e t o d a e c o l o g i c ă de a v e r t i z a r e . Această metodă constă în stabilirea datei de aplicare a tratamentelor prin însumarea temperaturii efective, în funcţie de pragul biologic t'o = 10,3

CC al insectei, în practică, termenele optime de combatere se

avertizează la o însumare de temperatură efectivă t„— — 10,3CC =

287?C (media pe 3 ani experimentaţi), care coincide cu apariţia

ochilor roşii la embrionul primelor ouă depuse, moment optim de aplicare a tratamentelor.

c) M e t o d a f e n o l o g i c ă . Se poate considera drept criteriu fenologic de aplicare a tratamentelor împotriva adu l ţ i lor de trips, atunci cînd la soiurile semitardive şi tardive 4—6°o din plante sînt înflorite.

d) M e t o d a c o m p l e x ă de a v e r t i z a r e . Din corelaţia biologiei şi ecologiei insectei cu faza de vegetaţie a mazări i , rezultă că primul tratament se va aplica după 2—3 zile de la maximul curbei de zbor, la apariţia ochilor roşii la embrionul primelor ouă depuse, la suma temperaturilor efective t„— 10.3'C = 287'C şi atunci cînd la soiurile de mazăre semi tardive şi tardive 4—6% din plante sînt înflorite.

89

Datori la apariţiei eşalonate a adulţilor în perioada de activitate biologică a insectei, sînt absolut necesare în combatere două tratamente. Tratamentul al doilea se va aplica după 15—20 de zile de la primul tratament, la apariţia în masă a larvelor.


în ceea ce priveşte măsurile de prevenire a apariţiei în masă a acestui dăunător se recomandă însămînţarea cit mai de t impuriu a mazării şi folosirea în cultură a soiurilor slab atacate de tripsiil mazării (soiuri timpurii şi semitardive).

în tratamentele chimice preventive aplicate la sol se obţin re-zultate bune cu produsele granulate: Disulfoton (Solvirex 5 gran., 40 kg/ha, Disyston 5 gran., 40 kg/ha), Diazinon 5 gran., 40 kg/ha; iar la sămînţă cu insecticidele: Disulfoton (Disyston 50, 2 kg la 100 kg sămînţă); Duplitox 5 + 3, 0,8 kg la 100 kg sămînţă, Dime-totat (Fosfotox R-10, 2 kg la 100 kg sămînţă). Aceste tratamente se recomandă să se aplice în producţie, în special în terenurile puternic infestate de tripsul mazării, unde s-au cultivat an de an diferite leguminoase.

In cadrul tratamentelor aplicate la plantă cele mai bune re-zultate se obţin cu produsele: Dimetoat (Fosfotox R 35—0,l°o, Rogor L 40—0,06%), Diazinon 60—0,04%, Mevinfos (Phosdrin 24—0,08%). Metidation (Ultracid 40—0,08%), Mala ti on (Carbe-tox 37—0,2%), Lindan (Lindatox 80—0,1%), folosindu-se între 600 şi 700 l de soluţie la hectar.

De asemenea,în producţie se poate util iza cu succes avioira-tamentul, cu produsul românesc Fosîotox R 35 în canti tate da 2 kg/ha dizolvat în 30 l i t r i de apă.

BUHA SEMĂNĂTURILOR (SCOŢIA SEGETUM DEN.

ET SCHIFF)*

RĂSPÎNDIRE

Buha semănăturilor este răspîndită în toată Europa, Asia mijlocie, Africa etc. In România insecta se găseşte în toate regiunile agricole, din zonele de stepă pînă în cele submontane.

Autor : M. Peiu. 90

pete ţipi nea externă, ocelată la centru şi cuneiforma spre bază, încadrată de l ini i f ine , duble, transversale (antemediană şi pcstmediană). Aripi le posterioare sînt alb-sidefii la mascul şi aib-cenuşii la fe-meia.

O u l la depunere este alb-sidefiu, după 2—3 ziie devine roşi-e'.ic, înainte de ecloziune se închide la culoare; forma sa este emi-sferică, uşor lă ţ i t în jurul micropilului şi ornat cu 40 coaste radiare, din care numai 10—15 ajung în zona micropilară. Rozeta micropi-lară este formată din 10—12 lobi. Intre coastele longitudinale există şi coaste transversale. Diametrul mare al oului este cuprins între 0,5—0,6 mm.

L a r v a în vîrstele l—4 are corpul gaiben-deschis, primele 2 perechi de picioare abdominale sînt rudimentare. După a IV-a năpîr l i re corpul devine cenuşiu, toate cele 5 perechi de picioare abdominale sînt dezvoltate normal. Picioarele fa lse de pe al 6-lea segment abdominal au o coroană formată din 10—12 croşete dispusă pe 3/4 de cerc. Pe partea dorsală corpul este parcurs de o-bandă largă cenuşie, uneori indistinctă, străbătută pe linia mediană de o f î s ie f ină , mai deschisă. Fiecare segment abdominal are dor-.-săi 4 pete negre dispuse în două rînduri transversale, 2 anterioare, mai mici şi mai apropiate, şi 2 posterioare, mai mari; de pe fiecare porneşte cîte un păr. După 35—40 z i le larvele ajung la completa dezvoltare.

P u p a este roşie-caîenie, cremasterul prezintă 2 excrescenţe. La baza segmentelor abdominale există cîte 5—7 puncte rugoase.

Scoţia segeturn D.S. produce pagube ca larvă în etapa a 2-a, atacă diverse plante spontane şi cultivate: legume (ceapă, varză, conopidă, castraveţi, salată), cereale (gnu, orz, porumb) plante tehnice (sfecla), cartoful, puieţii în pepiniere, arbuştii fructiferi şi o serie de specii forestiere; roade boabele cerealelor în germinaţie. Plantele tinere sînt retezate la colet, pe cele mai dezvoltate le roade în regiunea coletului sau sapă galerii în rădăcina principală.

91

CICLUL DEZVOLTĂRII

Insecta iernează ca larvă complet dezvoltată, uneori şi în vîrsta a V-a sau a Vl-a. Ciclul evolutiv variază; în zonele de coline cu temperaturi mai scăzute, insecta are o singură generaţie, în cele de şes, două. Zl3()niJ_adu[ţnor începe în prima sau a doua decadă a lunii mai şi se continuă neregulat pînă în luna octombrie. Fluturii sînt activi în timpul nopţii , ziua stau ascunşi sub frunze sau alte adăpostun. Insecta are nevoie de hrană pentru maturarea organelor genitale. In natură, f lutur i i îşi procură hrană din florile plantelor spontane. Adulţii se împerechează în scurt t imp de la apariţie şi după I—2 zile începe ponta. Prolificitatea depinde de condiţiile de hrănire ale larvelor; poate varia între 200 si 2 000 ouă. Femela, depune ouăle izolat, rar în grupe mici, sub frunzele plantelor joase; în special ale celor care acoperă bine solul si menţin o atmosferă umedă. Printre__rjlantele spontane preferate pentru depunerea ouălor se numără : volbura, scaieţii, pirul etc., iar printre cele cultivate: sfecla de zahăr, sfecla furajeră, muştarul. Adesea ouăle sini depuse chiar pe sol. Incubaţia între 9 şi 12 zile, uneori si mai pu-ţin.

Larvele sînt nocturne, dezvoltarea lor se desfăşoară în două etape. La început (etapa I) sînt epigee, nu produc pagube sesiza-bile. Astfel, în vîrsta I rod frunzele pe faţa inferioară, iăcînd roză-turi mici, fără a perfora limbul. Pe măsură ce cresc, devin lacome fac perforări largi în frunze. La fiecare 4—5 zile năpîrlesc. Etapa I durează aproximativ 20—25 zile. După a 4 năpîrlire, începe etapa a Il -a; acum larvele preferă să se hrănească cu plante de cultură, rozîndu-le la colet. Ziua stau ascunse în stratul superficial al so-lului, la adîncimea de 3—4 cm, răsucite sub formă de colac.

Numărul vîrstelor larvelor este în funcţie de hrană şi de factorii climatici, în condiţii normale năpîrlesc de 5—6 ori. Pentru împupare, larvele formează o căsuţă protectoare din pămînt , la 5—10 cm adîncime şi, după 10—15 zile, la începutul lunii august, apar adulţii, care vor da generaţia a Il-a. Fluturii zborului 2 tră iesc mai puţin si au prolificitatea mai redusă. După o perioadă de alimentaţie se împerechează, apoi depun ouăle în aceleaşi condiţii ca şi cei din generaţia hibernantă. Incubaţia durează 6—10 zile. Evoluţia larvelor este neuniformă; obişnuit, în zonele mai reci nu ating dezvoltarea completă, iar în t impul iernii suportă frigul

92

numai omizile clinvîrstele V—VI. Acestea continuă dezvoltarea în primăvară. In cursul lunii mai toate larvele se transformă în pupă, iar adulţii apar la sfîrşitul acestei luni.

PROGNOZĂ ŞI AVERTIZARE

Depistarea larvelor este anevoioasă, necesită o serie de obser-vaţii în culturile protejate, la perioade care depind de evoluţia dăunătorului. Lucrările de orientare sînt posibile nurnai_după dina-mica zborului, urmărit seară de seară la capcane luminoase"? Actf-vitatea adulţi lor se desfăşoară pe teritoriul României cu 2 zboruri distincte: primul în lunile mai-i uni e, foarte redus, al doi lelTîoafte numeros, în lunile iulie-octombrie, cu maximul în august. După observaţiile efectuate, insecta are importanţă economică în gene-raţia I, după pr imul zbor. Semnalul de alarmă trebuie să f i e dat la o desime de peste T exemplar colectat la lumină 3 nopţi la rînd sau la o desime de 5 femele colectate decadal în luna mai. în conti-nuare, observaţiile la capcane luminoase trebuie să f ie completate cu probe-sondaje în culturile protejate. Sondajele se fac prin scuturarea cu un băţ a plantelor de pe o lungime de 50 m şi o lăţime de 2 m. Dacă pe suprafaţa controlată (100 m

2) apare un exemplar, se consideră

că s-a atins limita>critică. Ultima probă în vederea lansării tratamentelor trebuie să f i e efectuată~pe~pîăntele din cultura protejată sau spontane, din apropiere, pentru înregistrarea larvelor. In acest scop se scutură, prin sondaj, circa 20—30 plante pe o coală de hîrtie albă si , în situaţia că se înregistrează peste 6 larve tinere la m

2, se va avertiza aplicarea tratamentelor. Deşi zborul al 2-lea

apare numeros, insecta trece, obişnuit, neobservată economic. Ca nivel critic pentru culturile de sfeclă s-a dovedit, a fi desimea de peste 100 femele colectate pe decadă la începutul lunii august. La semnatarea unui asemenea zbor masiv trebuie să se efectueze controlul fluturilor si al larvelor în cul tur i după metoda indicată la generaţia I.

COMBATERE

Acţiunea de combatere trebuie dusă în perioada cînd larvele sînt în pr ima etapă de dezvoltare. Pentru plantele rădăcinoase, bulboase, tuberculi fere se vor u t i l i za produsele: Sinoratox R 35

93

în diluţie de 0,2% sau 1,200 kg preparat condiţionat la ha. La cul-turile de alte categorii se pot folosi produsele organoclorurate HCH (3) sau Duplitox (3 + 5) cu acţiune de asemenea bună împotr iva larvelor cpigee, în dozele obişnuite de 25—39 kg/ha.

MANA SFECLEI [PERONOSPORA FARINOSA (FR.) FR. F. BETAE BYF. SYN. PERONOSPORA SCHACHTII FUCK.]*

în ultimii ani ciuperca Peronospora farinosa, care produce mana sfeclei, prezintă o răspîndire crescută în ţara noastră. Pericolul mai mare este în zonele producătoare de sămînţă, unde dezvoltarea parazjtului are condiţii asigurate de transmitere de la un an la altul, întrucît soiurile monogerme sînt, în general, mai sensibile la mană, este posibilă o extindere a bolii în următorii ani.

RĂSPÎNDIRE

este prezentă sporadic în toată iară, frecvenţa: special în anii cu primăveri reci.

SIMPTOME

Primăvara devreme atacul apare mai întîi pe plantele semin-cere, în care ciuperca a rezistat peste iarnă sub formă de miceliu de rezistenţă (în zona coletului). Plantele atacate, la pornirea în vegetaţie, au frunzele rozetei (sau numai pe cele ale unui singur lăstar) îngroşate, mai deschise la culoare si acoperite cu o pîslă deasă, violacee (fructificaţi i le ciupercii). Atacul poate cuprinde l imbul în întregime sau numai parţial , începînd de la bază. Frunzele şi adesea chiar lăstarul atacat se necrozează. Dacă planta continuă să vegeteze, ciuperca se extinde pe întreg lăstarul florifer şi este recunoscută datorită fructificaţiilor. De la seminceri boala irece pe plăntuţe, care sînt cu atît mai sensibile, cu cît sînt mai t i nere. Simptomele sînt aceleaşi ca la seminceri. La plăntuţele infectate în stadiul de cotiledoane infecţia cuprinde cotiledoaneîe,

Autor : Ana Codrescu

94

apoi vîrful de creştere şi se manifesta pe toate frunzele noi, pe măsură ce apar. Dacă condiţiile sînt favorabile atacului, plăntuţa moare în stadiul de cotiledoane sau 2—4 frunze adevărate. Uneori plăntuţele deşi au frunzele din centrul rozetei necrozate şi vîrful vegetat iv principal distrus, reuşesc să supravieţuiască, pornind în creştere din mai mulţi muguri laterali, în acest caz, planta are o creştere dezorganizată, prezentînd un număr mare de f runze, care sînt însă de dimensiuni reduse.

Pe măsură ce plantele avansează în vegetaţie, ele devin mai rezistente şi boala se manifestă doar sub formă de pete neregulate de diferite mărimi, localizate pe limbul uneia sau mai multor frunze (în porţiunea unde s-a produs infecţia). Fructiîicaţiile apărute în dreptul acestor pete dispar în t impu l verii, în dreptul petelor ţesutul rămînînd însă necrozat.

AGENTUL PATOGEN

Este ciuperca Peronospora farinosa (P . schachtii). Miceliul ciu-percii trăieşte intercelular şi t r i m i t e haustori în celule. Este hia-Hn, neseptat şi bogat rami f ica t . Hi fele bătrîne prezintă septe. Ciuperca are eoni di eforii dicotomie ramificaţ i şi conidii ovale, slab colorate în violaceu. Conidii le germinează prin l—2 tuburi de germinaţie, la O—28"C (cu opt imum la 6

CC).

în perioada de vegetaţie boala se răspîndeşte prin conidii , iar de la un an la altul se transmite mai ales prin miceliul de rezistenţă, care se localizează în zona coletului sfeclei şi rezistă în siloz în t impul păstrării butaşilor de sămînţă . Boala se mai poate t ransmite de la an la an şi prin oospori, care se formează în uni i ani pe porţ iuni le atacate (frunze şi seminţe).

PROGNOZA ATACULUI

în condiţiile ţării noastre s-a s tabi l i t că factorul hotărîtor în apariţia unui atac puternic de mană este frecvenţa ridicată de plante atacate în culturile de sămînţă. Butaşii produşi în anul precedent (fie că au fost lăsaţi peste iarnă în cîmp, cu sau fără bilonare sau acoperiţi cu diferite resturi vegetale, f i e că au fost recoltaţi, însilozaţi şi replantaţi în primăvară) sînt sursă de infecţie.

95

Mana sfeclei bolii crescînd în

MASURI DE PREVENIRE A ATACULUI

Pînă în prezent nu s-au găsit produse cu care să se combată In mod eficient atacul de mană, deoarece sensibilitatea plantelor se manifestă în primele faze de vegetaţie, cînd creşterea aparatului îoliar este foarte rapidă.

Pentru înlăturarea atacului este necesară izolarea culturi lor de anul I fată de seminceri (care sînt sursa principală de infecţii în primăvară). Toamna, înainte de recoltare, butaşii atacaţi de mană să f i e eliminaţi din cultură. Aceeaşi lucrare se va executa şi primăvara, la pornirea în vegetaţie a plantelor semincere.

Totodată, respectarea asolamentului şi cultivarea de soiuri rezistente contribuie la prevenirea bolii în culturi.

CERCOSPORSOZA SFECLEI DE ZAHĂR (CERCOSPORA BETI-

COLA SACC.)*

Cercosporioza apare în fiecare an, în toate culturile de sfeclă de zahăr din ţara noastră, dar cu intensităţi foarte diferite. Prin distrugerea continuă a aparatului îoliar în perioada iulie-septem-brie, boala poate să reducă mult producţia de rădăcini si conţinutul de zahăr, determinînd în final diminuarea la jumătate a producţiei de zahăr alb. In condiţiile noastre s-a stabilit că fiecare creştere cu o unitate a gradului de atac determină scăderea producţiei la frunze şi colete cu 370 kg/ha, la rădăcini cu 158 kg/ha si la zahăr cu 35 kg/ha.

RĂSPÎNDIRE

Cercosporioza poate fi observată în culturile de sfeclă de zahăr începînd din a doua jumătate a lunii iunie sau din primele zile ale lunii iulie, cu excepţia unor ani cînd apare chiar în perioada de răsărire şi se manifestă pe cotiledoane.

Frecvenţa şi intensitatea atacului diferă de la un an la al tul şi de la o zonă la alta. Pagubele cele mai mari le produce în cultu-

Autori: Ana Codrescu, Lucreţia Dumilraş

96

ri le irigate din sudul şi vestul ţării şi în cele neirigate situate în luncile rîurilor. în verile calde şi umede boala produce pagube mari în toate zonele de cultură a sfeclei, iar în anii răcoroşi sau secetoşi atacul se manifestă de obicei în vetre.

SIMPTOME

Boala se manifestă sub formă de pete pe frunze, peţiol, lujeri flori feri şi pe glomerule. Petele apar la început sub formă de puncte decolorate, care apoi se măresc, ajungînd la 2—3 mm în diametru. Petele au o culoare cenuşie datorită îructificaţiilor ciupercii şi se pot observa, în cazul atacului pe frunze, pe ambele fete ale acestora, în jurul petelor se observă o margine mai închisă la culoare (brun-roşietică). în condiţiile unei creşteri rapide a aparatului foliar, ţesutul din dreptul petelor se desprinde şi frunzele apar ciuruite.

Petele sînt mai întîi izolate, apoi se îndesesc, confluează şi frunza se usucă, în condiţiile foarte favorabile distrugerea apara-tului foliar continuă pînă la recoltare, cînd cultura apare cu inter-valul dintre rînduri acoperit de frunze atacate uscate, i ar plantele prezintă în centrul rozetei, pe un colet mult crescut în afara so-lului, cîteva frunze tinere, mici şi de culoare verde închisă.

Petele de Cercosporioza se aseamănă cu cele produse de Pseu-domonas aptata şi de Ramularia beticolape limbul frunzelor. Uneori asemănarea este atî t de mare, încît numai cu ajutorul microscopului se poate identifica parazitul respectiv.

CICLUL DE DEZVOLTARE A PARAZITULUI

Agentul patogen al cercosporiozei este ciperca Cercospora belicola. Miceliul ciupercii se dezvoltă intercelular, în epiderma şimezofilul frunzei. Este septat, hialin sau uşor colorat în brun, slab ramif icat . Parazitul se transmite de la un an la altul prin sămînţă şi prin resturile de frunze rămase în sol, cu ajutorul coni-diilor şi al miceliului scleroţial. în perioada de vegetaţie se răs-pîndeşte prin conidii. Acestea se formează lateral sau terminal pe conidiofori de mărimea 40—60[x, neramificaţi, neseptaţi, cilindrici, geniculaţi si de culoare brun-închis la bază şi mai deschisă spre vîrf. Conidiile sînt filiforme (măsoară 38—196[i), septate şi hialine. Desprinderea conidiilor este favorizată de curenţii de aer, iar răspîndirea lor se face prin stropii de ploaie sau rouă, prin vînt şi insecte.

97

Temperatura optimă pentru dezvoltarea parazitului este de 24—28CC, iar umiditatea de 98—100%. Lungimea perioadei de la contaminare la apariţia bolii este de 7—21 zile, în funcţie de favora-bilitatea condiţiilor de mediu. Conidiile sînt viabile cea 20 de luni de la formarea lor.

în afară de sfecla de zahăr şi furajeră, parazitul mai infectează şi alte specii: Amaranthus, Chenopodium, Malva, Polygo-nutn e te.

PROGNOZA ATACULUI

în condiţiile tării noastre s-a constatat că factorul hotărîtor în apariţia epifiţiilor de cercosporioză este cantitatea mare de precipitaţii căzute în lunile iunie si iulie, însoţite de temperaturi ridicate. Cantităţile care în această perioadă depăşesc 100 mm lunar determină apariţia unor atacuri t impurii , care evoluează rapid si cu repercusiuni grave asupra producţiei de rădăcini şi zahăr, în culturile irigate parazitul găseşte totdeauna condiţii optime de dezvoltare.

Dintre produse (pentru întîrzierea apariţiei de forme rezistente si evitarea intoxicării animalelor) recomandăm la primele tratamente fungicidele organo-stanice (Brestan în cantitate de 360 g s.a./ha, Du-Ter 360 g s.a./ha, Ucetin l 000 g s.a./ha, iar la ultimul tratament pe cele sistemice (Topsin 210 g s.a./ha, Fundozol 300 g s.a./ha, Benlate 150 g s.a./ha. Derosal 180 g s.a./ha). La produsele pe bază de staniu, cantitatea de apă folosită trebuie să ii e de minimum 400 l apă la ha.

MĂSURI DE PREVENIRE A ATACULUI

Pentru evitarea pagubelor produse de cercosporioză se reco-mandă: respectarea asolamentului şi alegerea corectă a plantei premergătoare, evitarea îngrăşămintelor naturale de la vite hrănite cu frunze de sfeclă atacate şi a îngrăşămintelor care conţin resturi de la culturile de sămînţă, folosirea îngrăşămintelor în doze echilibrate, respectînd raportul între elemente stabilit pentru fiecare zonă.


C r i t e r i u l b i o l o g i c constă în stabilirea apari tei pri-melor pete în culturile de sfeclă. Pentru aceasta se vor controla culturile irigate si porţiunile de culturi situate în apropierea sur-selor de apă (luncile rîurilor etc.), unde atacul apare mai devreme.

C r i t e r i u l e c o l o g i c constă în înregistrarea condiţiilor meteorologice, la nivelul plantelor în cultură (umiditatea relativă a aerului, precipitaţiile căzute, rouă, durata de umectare a frunzelor, temperatura aerului).

Primul tratament se avertizează după apariţia primelor pete în culturi (la depistarea primei plante cu 20—30 pete pe frunze şi numai dacă după aceea urmează o perioadă de 3—4 zile de ploi,rouă puternică (10—12 ore zi l ni c) sau cu umiditate relativă peste 90%.

Tratamentele următoare se aplică la interval de 2—3 săptă-mîni, în funcţie de remanenta produsului în condiţiile meteo-rologice date şi de sensibilitatea soiului aflat în cultură.

Numărul de tratamente este de 2—3 în culturile irigate şi l—2 în cele neirigate. Durata aplicării tratamentului este de 4— 5 zile.

98

GĂRGĂRIŢA SFECLEI (BOTHYNODERES PUNCTIVEN-

TRIS GERM.)*

RASPINDIRE

Gărgăriţa sfeclei este răspîndită în Oltenia, Muntenia, Dobrogea fi Moldova, iar în restul ţării în judeţele Timiş, Arad, Bihor şi Satu Mare.

Nivelul cel mai ridicat al populaţiei se înregistrează însă an de an în judeţele l imitrofe Dunării, începînd cu Mehedinţi şi pînă la Tulcea.


A d u l t u l are corpul cenusiu-brun, alungit, de 10—16 mm lungime. Capul este prevăzut cu un rostru, care,pe partea superioară, are 3 carene. Pe elitre, median, în jumătatea posterioară, se află

99

Autori: D. Mustăţea, V. Ciochia

o dungă transversală de culoare negricioasă, iar în spatele acesteia cîte un tubercul evident mai deschis la culoare în partea sa anterioară. Corpul este acoperit cu solzi. Picioarele sînt robuste, de culoare închisă. Sternitele 2, 3 şi 4 sînt prevăzute cu pete mici, caracteristice, de culoare neagră, cu aspect lucios. De obicei, la masculi tarsele anterioare au pe partea inferioară, un aspect ase-mănător cu femurul. Aripile membranoase sînt bine dezvoltate, însă nu întotdeauna pot fi folosite pentru zbor.

L a r v a are lungimea de 12—14 mm în u iu mul stadiu, este apodă, albă, cu capul brun, încovoiat de la mijloc. Segmentul anal este mai mic decît la viermii a lbi , care au prezente picioarele în partea anterioară.

CICLUL DEZVOLTĂRII

Insecta iernează ca adult în sol la diferite adîncimi, obişnuit la 20—50 cm. Primăvara, începînd din a doua decadă a lunii martie, cînd temperatura depăşeşte 8'C, adulţii încep să iasă din sol, proces ce durează în mod obişnuit pînă în prima decadă a lunii mai. Apariţia în masă se realizează însă la temperaturi de 12— 20

CC.

După o scurtă perioadă de insolaţie, gărgăriţele ieşite la supra-fa ţă simt nevoia să se hrănească, ceea ce le determină să migreze în căutarea hranei către culturile de sfeclă. Pot consuma însă şi diverse specii de chenopodiaceae, amaranthaceae spontane sau gaiiiineae.

Zborul se produce cînd media temperaturilor zilnice depăşeşte 20°C.

împerecherea are loc la peste 16 C urmînd apoi depunerea pontelor care durează între 20—45 zile. Femela depune zilnic între 3— 5 ouă, plasate în sol în apropierea plantelor ale căror rădăcini vor servi ca hrană pentru larve. O pontă completă este de 200— 300 ouă. La 6—8 zile după depunere apar larvele care pînă la maturitate năpîrlesc de 3 ori.

Dezvoltarea larvară durează aproximativ 60 zile. în condiţii neprielnice, dezvoltarea se poate prelungi pînă la 90 zile, apoi îşi construiesc o căsuţă nimfală unde se împupează. După 16—18 zile apar noii adulţi , care rămîn în căsuţa nimfală pînă în primăvara următoare.

100

MODUL DE DÂUNARE

Atacă d i fe r i t e specii de chenopodiaceae (lobodă, s feclă , spanac etc.). Plantele ab ia răsări te sînt retezate de la colet. O insectă poate distruge în această perioadă 10—12 plante pe zi. în f a z ă mai înaint a t ă de dezvoltare a sfeclei, adul ţ i i rod frunzele.

Larvele rod v î r fu r i l e rădăcini lor sau se introduc în inter iorul lor unde sapă gale ri i .

PROGNOZA

Pentru elaborarea prognozei potenţialului şi zonelor de atac ale gărgăriţei sfeclei, trebuie să cunoaştem cu cît mai mare exact i t a te rezerva biologică a dăunătorului.

In acest scop, în f ieca re toamnă după 15 septembrie se contro-lează toate solele cu l t iva te cu sfeclă în anul respectiv, în care se fac sondaje la adîncimea de 40—50 cm. Sondajele se execută f i e cu tractorul ech ipa t cu burghiu de făcut gropi pentru porni, f i e cu h îr le iu l . Burghiul cel mai ind ica t tste cel cu d iame t ru de 40 cm, o groapă săpată av înd astfel 12,56 dm

2.

Avînd în vedere volumul mare de lucru, pentru opera t iv i ta te se execută cîte 16 sondaje (gropi) pe una sau pe cele două diagonale, astfel distribuite încît să îmbrace uniform toată sola, sau cîte 8 son-daje pe fiecare din cele două l in i i imaginare care împart sola de-a lungul rîndurilor în 3 părţi egale.

Pâmîntul rezultat la fiecare groapă se trece prin sita cu ochiuri de 5—7 mm, mărunţindu-se bulgării mari . De pe sită se recoltează, se numără şi se notează toate exemplarele de adulţi ai gărgăriţei sfeclei. Se iau în calcul şi exemplarele vătămate de uneltele cu care se fa c săpături , dacă prez intă semne evidente că au fosLjabile.

Se însumează numărul gărgăriţelor rezultat la toate gropile şi se raportează la suprafaţa efec t iv sondată, obţinîndu-se astfel densita tea medie pe m

2. Separat se înregistrează şi se fac calcu le şi pentru alte

specii de dăunători depistaţi.

Probele de insecte, cîte un borcan la fiecare solă, se păstrează la Inspectoratul de protecţ ia plantelor, conservate în formol sau alcool, pentru a fi verificate de către lucrătorii din cadrul compartimentului de prognoză şi avertizare.

101

în cazul în care sondajele se îac cu hîrleţul, gropile au dimen-siuni de 0,5 x 0,5 m, iar suprafaţa efectiv sondată la cele 16 son-daje este de 4 m2.

Datele obţinute privind densitatea medie la m3 a gărgăriţei sfeclei pe unităţi şi comune se introduc în harta judeţului în cerculeţe mici notate astfel: O = fără gărgăriţă, O = sub 5 gărgăriţe/m2, 0 = 5—10 gărgăriţe/m2, © = 10—15 gărgăriţe/m2, <=> = 20 — 30 gărgăriţe/m2, • =vpeste 30 gărgăriţe/m2.

Se delimitează în culori zonele cu atac puternic, cărora li se va da atenţie deosebită, în vederea pregătirii insecticidelor şi a uti -lajelor necesare aplicării tratamentelor în anul următor.

Aceleaşi date se introduc în registrul cu evidenţa dăunătorului Bothynoderes punctiven.tris care servesc la calcull efectivului numeric si al densităţii pe m2, pe zone şi pa judeţ.

Se urmăreşte apoi fluctuaţia efectivului gărgăriţei pe curba nivelului populaţiei, ca şi la ploşniţele cerealelor, se interpretează creşterea sau regresia dăunătorului si, în funcţie de aceasta, supra-faţa ce necesită tratamente în anul următor.

Primăvara, înainte de ieşirea de la locurile de hibernare, se fac cîteva sondaje de tatonare în solele cu cel mai mare efectiv din judeţ, pentru a se vedea dacă rezerva dăunătorului a supravieţuit şi, în raport de procentul de pierdere înregistrat, se face corecţia prognozei elaborată în toamnă.

Metoda prezentată poate îi adaptată şi pentru alţi dăunători care iernează în sol.

AVERTIZAREA

Gărgăriţa sfeclei începe să părăsească locul de h[berriarg__cînd temperatura solului la 30 cm adîncime ajunge la 5"C, ceea ce cores-punde unei temperaturi medii zilnice de aproximativ 8:C, iar îenologic — încolţirii şi răsăriri sfeclei.

Pentru determinarea cu mai multă precizie a momentului apariţiei la suprafaţa solului a primelor gărgăriţe, începînd cu luna martie se urmăreşte temperatura medie zilnică la staţiile de prognoză şi avertizare din zonele cu atac.

La înregistrarea temperaturii de 7—8°C se trece imediat la observaţii în cîmp, în sola cu cel mai ridicat nivel al populaţiei. La sesizarea primelor exemplare în stratul superior al solului

102

(3—5 cm) se lansează buletinele de avertizare cu indicaţia să se supravegheze ieşirea gărgăriţei din solele cultivate în anul pre-cedent cu sfeclă si apariţia lor în noile culturi, pentru a se lua măsuri de combatere.

MASURI DE COMBATERE

Toate solele ce au fost cultivate cu sfeclă şi care la elaborarea prognozei sînt situate în focarele mari, cu peste 10—15 gărgăriţe pe m2, după recoltare trebuie să f i e arate încă din toamnă la adîncimea de 40 cm. Se ştie că cea mai mare parte a gărgăriţelor iernează pînă la această adîncime şi, expuse gerului, pier într-un procent însemnat.

în primăvară, aceste sole se înconjoară cu şanţuri de bara£, care se prăfuiesc cu insecticide şi se tratează în perioadaTnfgrarii, la temperaturi de 18—20°C.

Amplasarea solelor ce urmează a îi cultivate cu sfeclă trebuie să se facă la o distanţă cît mai mare faţă de cele cultivate în anul precedent (dacă este posibil la 4—6 km) pentru a se crea un decalaj apreciabil între răsăritul plăntuţelor si ajungerea gărgăriţei în noua cultură. , în unităţile situate în zonele cu rezervă biologică mare, tratarea solelofce se însămînţează trebuie să se facă cu substanţe care asigură o protejare totală şi de lungă durată (30—40 zile, perioadă în care gărgăriţa se deplasează intens).

Substanţe ca Temi k 10 G, Furadan 10 G etc., aplicate sub formă de granule, odată cu semănatul, au dat rezultate bune.

în cazul cînd acestea nu sînt suficiente cantitativ, în restul focarelor se aplică tratamente clasice (3—5 tratamente cu substanţe adecvate).

în condiţii de producţie, eficacitate satisfăcătoare s-a obţinut cu Fosîotox 6 l/ha, Se vi n 40—4 kg/ha, Polîosclor — 4 i/ha.

Toate culturile, inclusiv cele din afara focarelor trebuie ţinute permanent sub supraveghere, a t ît timp cît durează zborul găr-găriţei, intervenindu-se cu tratamente atunci cînd se depăşeşte limita critică de dăunare la unitatea de suprafaţă (0,5 gărgăriţe/m2).

103

MUSCA SFECLEI (PEGOMYIA BETAE CURT.)*

RĂSPÎNDIRE

Această specie este prezentă în toată ţara, provocînd daune mai ales în judeţele intracarpatice ca şi de nord ale tării.


Lungimea corpului la a d u l t este de 6—7 mm, cu aspect de muscă, ceva mai închisă la culoare decît P. hyosciami Panz. Mas-culul are o dungă neagră între ochi, iar picioarele mijlocii şi pos-terioare au femurele şi tibiile închise la culoare, uneori negre, "pe cînd la femelă ele sînt cenuşii, cu partea superioară mai întunecată. Femela are abdomenul cenuşiu. Palpii sînt bruni-închişi, cu baza deschisă, iar aripile cenuşii, cu nervurile gălbui. Abdomenul este cenuşiu, cu o linie mediană brună. O u l este oval alungit, a lb-lăptos, prevăzut cu o ornamentaţie sub formă de reţea. Lungimea este de 0,5—0,9 mm. L a_r v a este alb-lăptoasă, apodă, cu partea anterioară mai alungită. In partea anterioară se observă prin trans-parenţă un sti let negru-brun. Partea posterioară a corpului este trunchiată, cu 2 prelungiri scurte. P u p a r i u l este gălbui, apoi se închide la culoare devenind brun-roşcat. Segmentaţi a este aparentă. Lungimea: 4,5—6 mm.

Larvele după ieşirea din ouă pătrund în frunza plantei gazdă făcînd galerii, astfel că produc micşorarea suprafeţei de asimilaţie-a frunzelor. După ce larvele părăsesc galeriile, frunza se usucă, dînd aspectul unei arsuri. Cînd sînt atacate plăntuţele, acestea pot muri prin asfixie, datorită micşorării suprafeţei îotosiateti-zante. De aceea prima generaţie este cea mai periculoasă, putînd provoca daune vizibile, în cazul unor atacuri puternice, pierderile pot fi de 20 — 30%.

CICLUL DEZVOLTĂRII

La sfîrşitul lui aprilie — începutul lui mai , cînd temperatura medie este 'în j ur de 10'C, din pupariile af late în sol eclozează

104

* Autor: V. Ciochia

adulţii. După împerechere, femelele încep depunerea pontei pe partea inferioară a frunzelor de sfeclă. Ouăle sînt depuse orizontal, pe dosul frunzei, în grupe de 2—3—5—7 bucăţi, f i i nd bine lipite. După 3—8 zile, la temperaturi ce depăşesc 14'C şi umezeală relativă ridicată, din ouă apar larvele care părăsesc corionul oului, pătrun-zînd prin epiderma inferioră în mezofil. După cîteva ore de La. eclozarea larvelor, privind frunza prin transparenţă, observăm galerii foarte f ine, care pleacă uneori aproape din acelaşi loc. întorcînd frunza pe partea inferioară vom găsi ouăle la locul de întîlnire a galeriilor. Pe măsură ce cresc, larvele îşi lărgesc galeria, hrănindu-se cu parenchimul frunzei «i lăsînd intacte numai epidermele. Atîta t imp cît larvele se af l ă în galeriile de hrană, zona respectivă din frunză nu se alterează. Larvele se pot observa ca nişte mici ridicaturi lunguieţe, opace, în pârlea marginală a galeriilor.

în timpul dezvoltării, larvele se hrănesc în permanenţă. Dacă frunzele se veştejesc, părăsesc galeria şi se instalează pe alte frunze. De asemenea, dacă întîrnplătcr galeria este inundată, larva o pără-seşte, căutîndu-şi un a l t loc de pătrundere în frunză. S-a observat, în condiţii de laborator, că pătrunderea în parenchimul frunzei se face pe ambele feţe. Ajunsă la maturitate după 9—12 zile în condiţii de temperatură de 18—21 C, larva roade un orificiu prin epiderma frunzei şi coboară în sol, unde se împupenză la cea 4 cm. S-a observat că larvele de P. hi/oci/ami ajunse la maturita te se împupează de obicei în galeriile de pe frunze, fenomen neobservat niciodată la P. betae. După 14—18 zile, în funcţie de temperatura şi umezeala solului, din puparii eclozează noua generaţie. Această perioadă corespunde cu a doua jumătate a lunii iunie. In condiţiile ţării noastre sînt 2—3 generaţii pe an, în funcţie de condiţiile de climă. Temperaturile ce întrec 30

rC provoacă între larve o morta-

litate de peste 50%. Atacurile la 10—12 ani .

PROGNOZĂ

Pentru o prognoză corectă se fac sondaje în sol, în tarlalele unde a fost sfeclă, pe locurile unde au fost rîndurile de sfeclă. Din gropile de sondaj (50 x 50 cm) se ia solul pe o adineime de 5—6 cm, apoi pentru găsirea puparii lor se spală pe o sită cu orificii de 2 mm. Semnificaţia în condiţii de stepă pentru următorul an în privinţa

105

in masa ale acestei specii se repetă

apariţiei adulţilor si a atacului larvelor este considerată astfel: 1—3 puparii/m2 ='foarte slabă; 4—8 puparii = slabă; 9-20 puparii = mijlocie; 21—40puparii = puternică; peste40 pupani/m* foarte puternică.

AVERTIZARE

Cînd pe frunză media de ouă este de 5 iar la 2 frunze se găseşte o galerie mică cu larvă în ea, este momentul optim de începere a tratamentului, în cazurile în care atacurile sînt slabe, nu este recomandabil a se aplica tratamente.


Precauţiuni culturale sau crearea unor condiţii favorabile pentru dezvoltarea rapidă a sfeclei.

Tratamente chimice se vor face numai atunci cînd larvele sînt prezente în frunze, conform avertizării. Este contraindicat a se face tratament pe t imp rece şi în stadiul cotiledonar al sfeclei.

Se vor folosi numai produsele chimice organo-fosforice emul-sionabile, pentru ca lichidul să pătrundă în galerii prin epiderma frunzelor sau prin diferite orificii. Se poate asocia combaterea cu cea care se efectuează (dacă este cazul) împotriva afidelor. Se reco-mandă 0,8—1,0 l/ha Sinoratox-35 în minimum 400 l apă/ha. Dacă sfecla are peste 8 frunze se poate renunţa la tratament.

PĂDUCHELE RĂDĂCINII SFECLEI (PEMPHIGUS FUSCI- -CORN1S KOCH.)*

RĂSPÎNDIRE

Prezenţa acestui dăunător în culturile de sfeclă este semnalată pînă în prezent în zonele Lehliu (Ialomiţa), Braşov şi Roman (Neamţ). Este posibilă însă prezenţa sa şi în alte zone dinţară,

106

* Autor: V. Ciochia

RECUNOAŞTEREA ATACULUI

Adulţii şi larvele atacă rădăcina principală şi mai ales rădă-cinuţele sfeclei de unde sug conţinutul celular. Planta rămîne intactă, însă frunzele devin de un verde-deschis sau galben, verş-tejindu-se. Prin scoaterea plantelor din sol, în jurul acestora se pot observa coloniile, care sînt aglomerări alb-argintii datorită exu-viilor, larvare precum şi un puf alb, caracteristic produs de insecte.

în t imp ce se hrănesc păduchii elimină în celulele plantei salivă cu diferiţi fermenţi ce produc plasmoliza conţinutului pe care apoi îi sug. Fermenţii eliminaţi se generalizează în plantă, radicelele atacate se usucă, determinînd astfel oprirea plantei din creşterea normală. Planta îşi pierde turgescenţa şi, în cazul unor atacuri puternice, nu-şi mai revine, pierind, în cazul unor atacuri slabe sau mijlocii , plantele atacate îşi pot reveni, recăpă-tîndu-şi elasticitatea si turgescenţa.

Rădăcinile puternic atacate, scoase din sol, au un aspect flasc, zbîrcit, tinzînd spre mumifiere. în momentul cînd apar precipitaţii, rădăcinile încep să putrezească, datorită unor Dac-terioze sau micoze (Fusarium spp.j. Plantele mai puţin atacate ce rămîn în cultură pierd foarte mult din greutate.

La seminceri, pericolul se manifestă prin aceea că, în urma infectării rădăcinilor, tinere în timpul verii, o parte din ele mor în cultură, altele' în siloz, datorită bacteriozei şi îusariozei. La culturile de seminceri ce rămîn peste iarnă în sol, atacul se continuă şi în anul următor.

DESCRIEREA DĂUNĂTORULUI

A d u l t u l : Virginogenele aptere au lungimea corpului de 2,3—2,5 mm, iar lăţimea de 1,35—1,40 mm. Corpul este oval-alungit, alb-gălbui, acoperit cu un înveliş cerat. In partea pos-terioară a abdomenului adultul are perii alb-argintii, pe care îi pierde cînd iese din sol, însă aceştia se refac repede cînd insectele se reîntorc în sol. Femelele hibernante sînt primăvara verzi-cenuşi i. L a r v a : Asemănătoare cu adultul, însă mult mai mică, în funcţie de vîrstă. Are 4 stadii de dezvoltare, în primele stadii larvele sînt verzui-gălbui. Lungimea corpului: 0,70—0,85 mm.

107

CICLUL DE DEZVOLTARE

Această specie foloseşte drept gazde secundare pentru dezvoltare difer ite specii de Chenopodiaceae. Poate avea pînă la 8 generaţii pe an, trecînd prin 2 faze, una de vară şi una de iarnă, formată din femele aptere, partenogenetice, ce iernează în sol la 20—60 cm,, rareori 100 cm. Ca locuri de iernat preferă terenurile unde s-au dezvoltat în t im p u l veri i . Primăvara , cînd tempera tur i le ajung la 7—8

CC, are

loc maturizarea organelor de reproducere, ia r la 10—12 C încep depunerea larvelor. O femelă depune 12—24 larve la adîncimi de cea 20 cm, apoi moare. Larvele sînt foarte mobile, putînd să se deplaseze uşor în căutarea plantelor gazdă.

în culturile de sfeclă, larvele provenite din femelele hibernante apar în a doua decadă a lunii iunie-începutul lui iu l ie . Pentru a s e răspîndi, larvele pleacă d i n culturile unde au iernat, în-dreptîndu-se spre culturile vecine. Dacă găsesc imediat o cultură de sfeclă sau buruieni dintre Chenopodiaceae, pînă în septembrie pot avea 7—8 generaţii. In acest caz, atacul începe d in luna mai. Larvele ies la suprafaţa solului şi se pot răspîndi şi prin intermediul apei, atelajelor de lucru, al unor animale etc. Vîniul cu o intensitate de 3,5 m/sec, le rid ică şi le transportă la cîţiva zeci de metri. Pe măsură ce viteza vîntului creşte, posibilitatea de răspîndi re este mai mare. Dator i tă suprapunerii generaţiilor ce se dato-reste condiţi i lor de hrană, începînd din luna mai pînă în luna octombrie putem întîlni larve migrînd.

Migrarea larvelor se face mai ales în t i m p u l nopţi lor calde şi uscate ce urmează după zile însorite ce au încă lz i t puternic solul, în momentul găsirii plantelor preferate, larvele pătrund în sol şi se instalează pe rădăcinile acestora, unde încep să se hrănească activ. După 9—12 zile , ajungînd la ma tu r i t a t e , încep depunerea larvelor. Spre deosebire de femelele din generaţia de iarnă, acestea ejung mult mai repede la maturitate, dezvoltarea embrionilor fâcîndu-se la 9—11 zile, pe cînd la femelele hibernante în 30—40 zile. O femelă poate depune 42—120 larve. Extinderea unui atac are loc dinspre centru spre per i fer ie , găsindu-se colonii de diferite mărimi. Numărul maxim de indivizi în colonii este atins în iulie-august, uneori chiar la începutul lui septembrie, va r i i nd în funcţie de temperatură si zonă.

La C.A.P. — Săpunari (Ialomiţa) s-au găsit pînă la 411 exem-plare pe o sfeclă (Ciochia V., şi col., 1977).

108

Suma temperaturilor efective pentru o generaţie este de 164°, ceea ce corespunde, în timpul verii, c i aproximativ 16 zile, perioadă care depinde foarte mult de găsirea plantelor gazdă.

în perioada de depunere, femelele migrează spre suprafaţa solului, găsindu-se în cultura de_sfeclă la adîncimi de 5—25 cm, în funcţie de'sol şi structura sa. In a doua jumătate a lunii august femelele coboară mai profund în sol, apoi spre sfîrşitul verii, apar nimfele , din care iese generaţia aripată. Numărul lor este însă destul de redus. Adesea foarte multe dintre aripate mor datorită condiţiilor neprielnice. Acestea depun ouă care vor ierna, însă în aceleaşi t imp rămîn şi femele partenogenetice nearipate care vor ierna în sol.

înmulţirea dăunătorului depinde foarte mult de tipul de sol si prelucrarea acestuia, f i ind o specie xerofilă. Verile cu temperaturi între 24—26°C si tu o umiditate relativă între 35 şi 60°o sînt prielnice pentru dezvoltarea în masă a acestui dăunător. O influenţă negativă o au verile umede si irigaţia.

PROGNOZA ŞI AVERTIZARE

Pentru stabilirea prezenţei si frecvenţei acestui dăunător este necesar să se controleze în t impul tcamnei, pe lîngă sfeclă şi buruienile aparţinînd Chenopodiaceaelor din solele unde se va cult iva sfecla de zahăr în anul următor, precum şi zonele vecine ce sînt îmburuienate. Se vor scoate cu atenţie 100 plante, controlîndu-se rădăcinile şi solul din jurul acestora. Aglomerările albicioase-argintii indică prezenţa dăunătorului. Notarea frecvenţei dăunătorului se poate face astfel: nota „O" cînd nu există; nota „l" colonie mică pe cîte o rădăcinuţă; „2" — colonie extinsă pe 1/2 dintre rădăcini; ,,3" — colonie extinsă peste 1/2 dintre rădăcini. Pentru obţinerea gradului de atac se foloseşte formula:

r, a -b (jA = —— j 100

în care a — numărul plantelor atacate; b = intensitatea medie a atacului.

109

MĂSURI DE PREVENIRE Şl COMBATERE

Un rol deosebit în prevenirea creşterii rezervei biologice şi a răspîndirii dăunătorului îl au: rotaţia culturilor, distrugerea per-manentă a buruienilor şi în special a Chenopodiaceaelor (loboda, spanacul porcesc ş.a.), fertilizarea la t imp cu îngrăşăminte, iri-garea culturilor, evitarea cultivării sfeclei lîngă tarlalele unde a fost cultivată sfeclă în anul precedent. De asemenea, în terenurile unde este prezent dăunătorul să se facă arături adînci în luna august, prin care se scot la suprafaţă o serie decc'olorin7"reaTîzîn"d'ir-se a'Stîel o mortalitate de 80—95%. Prin folosirea gunoiului de grajd se favorizează dezvoltarea ciupercilor şi bacteriilor entomopatogene care parazitează acest dăunător. Dacă primăvara se reuşeşte dis-trugerea buruienilor Chenopodiaceae larvele din prima generale mor în proporţie extrem de mare.

MOLIA SFECLEI SCROBIPALPA (PTHORIMEA

OCELLATELLA BOYD.)*

RÂSPlNDIRE

în tara noastră această specie este semnalată în majoritatea judeţelor. Densităţi mari sînt menţionate în Cîmpia Dunării, Banat, Dobrogea şi uneori în sudul Moldovei.

DESCRIERE

A d u l t u l : Aripile anterioare la ambele sexe sînt de culoare închisă, variind de la galben-cafeniu (femela) pînă la brun-cenuşiu (mascul), cu puncte negre strălucitoare. Pe marginea posterioară a aripilor anterioare se află o dungă de culoare deschisă, cu formă neregulată, iar spre vîri, peri lungi, mâtăsoşi, acoperiţi pe partea superioară cu solzi, ce sînt vizibili mai ales pe partea inferioară. Aripile posterioare sînt cenuşi i, cu franj uri lungi pe margini. Masculul este mai mic şi mai zvelt, pe cînd femela este mai mare cu abdomenul globulos. Oul , imediat după depunere,este puţin oval, opac, alb, cu reflexe sidefii (lungimea de 0,30 mm, lăţimea de 0,20 mm).

* Autor: V. Ciochia

110

După cîteva zile devin galben-brun. L a r v a neonată are 0,6-0,7 mm. Culoarea variază de la cenuşiu gălbui pînă la cenuşiu; în ultimul stadiu partea superioară devine rosie-carmin (lungimea larvei mature = 10—14 mm).


Larvele în primele stadii se hrănesc cu frunzele tinere din mijlocul sfeclei pe care le distrug. Ca urmare a atacului plantele tinere pier, iar cele avansate în creştere se pot reface în cazul unui atac slab.


In aprilie-iunie, cînd temperaturile medii depăşesc 11CC, în terenurile unde a fost cult ivată sfecla în anul precedent încep să apară adulţii care în crepuscul zboară în căutarea culturilor de sfeclă. Temperaturile de peste 15°C favorizează în mod deosebit apariţia lor. Femelele stau ascunse în timpul zilei sub frunzele de sfeclă sau sub bulgării de pămînt. In perioada împerecherii, pentru căutarea femelei masculul zboară şi în timpul zilei. După găsirea acesteia are loc jocul prenuptial, apoi împerecherea, în timpul depunerii pontei femela se împerechează de mai multe ori. O femelă depune 35-360 ouă, în funcţie de temperatură. Asupra fecundităţii şi depunerii pontei are o influentă stimulatoare mirosul plantei gazdă şi rugozitatea de pe dosul frunzelor. Pentru depunerea pontei femela preferă plantele apartinînd genului Beta. în condiţii de temperaturi ridicate (25 C) depunerea ouălor începe din a 2-a zi de existentă după împerechere şi durează în j u r de 20-30 zile, apoi femela moare, în cazul în care femela nu găseşte sfeclă, nu-şi depune ponta pe alte plante. Longevitatea femelei în astfel de condiţ i i creşte foarte mult , depăşind 36 zile. Dacă găseşte o plantă gazdă preferată, are loc o nouă ovogeneză şi începe depunerea ouălor care sînt cu 30-50(!» mai puţine f a t ă de ponta normală.

Ouăle sînt depuse izolat sau în mici grupuri. Larvele eclozea-ză după 4-16 zile. Temperatura minimă de dezvoltare şi eclozare este de 11°C. Durata vieţii larvare este de 11-31 zile. Are 4-5 generaţii pe an. Larvele după eclozare atacă frunzele tinere în care pătrund devenind miniere. După 2-3 zile părăsesc limbul

111

frunzei şi pătrund în peţiol sau In nervurile principale unde îşi. fac galerii. Uneori larvele intră direct în peţiol, în colet sau în rădăcina sfeclei, făcîndu-şi galerii superficiale ai căror pereţi îi căptuşesc cu mătase. Excrementele sînt aruncate afară de larve prin ori f i ci i făcute special, determinînd ca frunzele să se lipească între ele. Acestea se răsucesc si se usucă. Plantele puternic atacate pierd toate frunzele, iar rădăcinile nu se mai dezvoltă. La butaşi atacul continuă si în siloz, iar rădăcinile puternic atacate după plantare nu mai formează lujeri florali.

Omizile ajunse la maturitate părăsesc galeriile si se împu-pează sub frunze uscate în sol. la 5-10 cm adîncime, în resturile rămase de la atac sau In partea mijlocie a sfeclei, unde îşi ţes un cocon de 7-10 mm lungime şi lat de 3-4 mm, în care se împupează. Crisalida este brună, avînd în partea anterioară 2 pete roşii carac-teristice, înainte cu o zi deeclozarea adultului crisalida se înegreşte.

Temperatura sub 10!'C determină moartea adulţilor. Ouăle,

larvele tinere şi cele mature care nu sau împupat pot ierna. Din silozuri, dacă temperaturile sînt corespunzătoare cerin-

ţelor, f lutur i i încep să eclozeze în luna februarie-începutul lunii martie. Apariţia în masă arc loc în aprilie şi mai. După împerechere femelele încep depunerea pontei pe tinerele plante de sfeclă. Durata de pontă f i ind lungă, în decursul anului respectiv se suprapun generaţiile.


Pentru stabilirea momentului optim de combatere a adulţilor, se recomandă ca în t impul toamnei să se ia resturi de colete de sfeclă care se pun în laborator sub nis

:p. După transformarea larvelor

în crisalide, acestea se intrcduc în cutii de eclozat, dîndu-li-se condiţiile de temperatură din natură. Primăvara, o parte dintre cuşti se scot în natură şi se ţin sub observaţie pentru stabilirea momentului cînd eclozează f lutur i i . Se recomandă, de asemenea, a se folosi la fiecare staţie de avertizare un sistem de vase cursă în care se pune 7 părţi apă şi o parte melasă. Vasele sînt aranjate în cruce la distanţe de 6—10 m unul de altul, pe terenuri în care a fost cultivată sfeclă în anul precedent. Fluturii care apar sînt atraşi de lichidul din curse, unde rămîn imobilizaţi. Prin controlul zilnic al acestora se stabileşte începerea zborului, zborul maxim şi momentul avertizării tratamentelor, care corespunde cu

112

a 2-a sau a 3-a zi după apariţia adulţilor. Dacă ieşirea fluturilor este progresivă numeric, după 15 zile se recomandă al 2-lea trata-tament. în cazul în care generaţiile de fluturi se suprapun, este dificil a se utiliza metoda sus-menţionată.

MĂSURI PREVENTIVE Şl DE COMBATERE

Respectarea rotaţiei culturilor, ca şi la alţi dăunători, joacă un rol deosebit în limitarea populaţiilor. De asemenea, în timpul toamnei, toate resturile, de sfeclă să fie îndepărtate de pe locurile respective iar părţile decoletate să se dea ca hrană la vite sau să se distrugă.

Arătura de toamnă să se facă la cel puţin 10 zile după recol-tarea sfeclei, timp în care larvele mature părăsesc coletul pentru împupare. Prin arat acestea sînt îngropate la adîncimi de peste 10 cm, de unde, chiar dacă dezvoltarea are loc normal, fluturii nu mai pot ieşi la suprafaţă în timpul primăverii.

în zonele din sudul ţării să se irige prin aspersiune de cel puţin 2 ori pe lună în perioada de dezvoltare a larvelor. Această măsură determină moartea a peste 50% din larve.

Combaterea chimică poate fi folosită cu succes numai împo-triva adulţilor, ouălor sau larvelor în primele zile, căci larvele după ce au pătruns în peţiol sau colet sînt vulnerabile numai prin tratamente cu insecticide sistemice.

Utilizarea produselor organofosfatice sau a celor pe bază de car-bamaţi cu remanentă mai îndelungata poate da rezultate bune.

Pentru asigurarea protecţiei semincerilor, toamna, în cazul cînd se constată prezenţa dăunătorului, se dezinsectizează sfecla din siloz, sau rădăcinile se tratează înainte de a îi însilozate.

MOLIA CÎNEPII (GRAPHOLITHA DELINEANA WALKER) *

RĂSPlNDIREA

De la identificarea dăunătorului pe teritoriul ţării noastre, la Lovrin în anul 1962, insecta s-a extins rapid, în perioada 1962— 1967 a infestat culturile de cînepă din Banat, Crişana şi Transil-

* Autor: /. Şandru

113

vania, iar în anul 1968 a fost găsită şi în Oltenia, Muntenia şi sudul Moldovei. Cu infestările din perioada 1968—1971, înregistrate şi în nord-estul tării (judeţele Suceava, Iaşi etc.), se poate considera că insecta este prezentă în toate zonele de cultură ale acestei plante de pe teritoriul tării.


a) Pe petiolurile frunzelor se observă orificii cu sau fără conuri de excremente şi, în funcţie de mărimea galeriilor săpate de larve, foliolele frunzei fie se ofilesc, fie se usucă.

b) Pe tulpinile de cînepă se observă perforările efectuate de larve pentru a pătrunde în interiorul lor. Identificarea acestor perforări (orificii) în tulpini este uşurată de faptul că pe suprafaţa tulpinii se formează conuri de excremente, ia r la plantele tinere zona de atac prezintă o pată circulară brună şi planta se ofileşte în orele calde. O altă formă de exteriorizare a atacului la tulpini o constituie formarea galelor, prin hipertrofierea ţesuturilor.

Sectionînd longitudinal tulpinile atacate, se constată numeroase galerii pe traiectul lacunei medulare.

Uneori, larvele atacă vîrful de creştere, în care caz acestea se usucă şi planta începe să ramifice, iar pe vreme foarte umedă acest vîrî de creştere inactivat intră în putrefacţie şi se înmoaie.

c) Atacul asupra seminţelor începe odată cu formarea acestora (a doua jumătate a lunii august). Seminţele sînt perforate prin partea bazală şi rămîn în continuare aderente la bracteolă. Larvele consumă întreg conţinutul seminţei, endospermul şi cotiledoanele, rămînînd numai peri carpul.

în general frecventa şi intensitatea plantelor atacate au valori mai mari la marginile lanului, mai ales în prima generaţie.

DESCRIEREA DĂUNĂTORULUI

Particularitatea morfologică distinctă a f l u t u r e l u i o constituie cele 4 benzi sau linii albe-gălbui aflate pe partea pos-terioară (inferioară) a aripilor anterioare şi care în poziţie de repaus formează un arc.

O u l are formă nedefinită si diferă de la oval alungit-plat, ovoid pînă la diform. Culoarea oului este galben-deschis.

L a r v a . Primele trei vîrste larvare au dimensiuni variabile, iar culoarea corpului este alburiu-gălbuie-murdar cu capsula cefa-

114

lică şi placa toracică de culoare neagră. Larva matură de vîrstă a IV-a are culoare care nu este constantă la toţi indivizii, căpătînd nuanţe de la galben-ocru auriu pînă la galben-roz şi roşiatic-portocaliu. Capul este galben-ocru şi uşor castaniu-deschis.

CICLUL DEZVOLTĂRII

Iernarea are loc în stadiul de larvă matură în coconi. Toamna 85—90% din larve, migrează de pe plante la suprafaţa solului iar restul rămîn pe tulpini pentru diapauza hiemală.Coconii cu larvele de la suprafaţa solului sînt îngropaţi o dată cu arătura în sol, unde rămîn pînă primăvara.

Primăvara larvele ies din sol, apoi se deplasează la suprafaţa solului şi, găsind fragmente de tulpini de cînepă cu fibrele exfoliate, se localizează pentru transformarea în crisalidă.

Larvele care au iernat în tulpini, de obicei nu le părăsesc primăvara, ci se transformă în crisalidă în interiorul lor. Stadiul de crisalidă de primăvară începe din prima sau a doua decadăa lunii aprilie. Durata de dezvoltare a acestui, stadiu, mai ales în prima parte a primăverii, este mult mai mare decît pentru restul generaţiilor, f i ind cuprinsă între 14 si 27 zile.

Depunerea ouălor are loc la 1—2 zile de la apariţia adulţilor. Ouăle sînt depuse, în raport cu etajele plantei, pe cel din mijloc şi de la vîrf, iar pe frunze pe parte inferioară a foliolelor. _

în dezvoltarea lor, larvele parcurg 4 vîrste larvare, întreaga dezvoltare larvară necesită durata care poate fi cuprinsă între 20—32 zile.

Stadiul de crisalidă de vară pentru cele două generaţii, spre deosebire de cel de primăvară (provenite din larvele hibernările), se dezvoltă în interiorul tulpinilor verzi, în galeriile rezultate în urma hrănirii larvelor. Acest stadiu, avînd loc vara în condiţii de temperaturi mai ridicate, cere durate de dezvoltare mai scurte, de 9—10 zile.

PROGNOZA

Pentru orientare asupra efectivului populaţiei de larve care vor ierna îri cîmp este necesară o determinare a densităţii numerice efectuată în două etape.

115

O primă determinare a densităţii numerice trebuie executată pe miriştea de cînepă imediat după recoltare şi înainte de arătură.

La cînepă pentru fuior sondajul constă în numărarea coco-nilor din interiorul ramei metrice (100 x 59 cm), iar la cînepă pentru sămînţă se lucrează f ie cu rama metrică, f i e prin numărarea coco-nilor pe fostul rînd de plante, pe o lungime de r înd egală cu l m2.

Parcursul pentru efectuarea sondajelor este cel obişnuit, pe diagonala parcelei, iar numărul cît mai mare de sondaje, pe măsura posibilităţilor, totdeauna măreşte exactitatea lucrărilor.

O a doua determinare a densităţii numerice se efectuează pri-măvara şi începe o dată cu ieşirea larvelor din sol, în scopul veri-ficării descreşterii populaţiei de larve ca urmare a influenţei con-diţiilor nefavorabile din timpul iernii. Rezultatele acestei deter-minări sînt di minuate dacă ea nu se repetă de mai multe ori, pentru a acoperi întreaga perioadă de apariţie a larvelor, care este destul de eşalonată. De data aceasta ne servim numai de rama metrică (l m X l m), iar larvele sînt căutate în fragmentele de tulpini sau la contactul acestora cu solul, sub bulgări mici de pămînt etc.

în funcţie de mai multe elemente (indicele de fecunditate al insectei femele, densitatea plantelor în cultură etc.) se pot considera ca limite critice de densitate numerică a larvelor următoarele valori:

Cultu r a

Densitatea numerică/m* mică

mij locie

mare

Cînepă pentru fibre Cînepă

pentru sămînţă

1 sub 0,1

4 0,2

peste 8 peste

0,4

înregistrarea unei densităţi numerice la clasa mijlocie în zona observată, avizează necesitatea sigură a tratamentelor.


Avertizarea tratamentului la molia cînepii este mult îngreunată de eşalonarea excepţională a apariţiei şi suprapunerea stadii lor de dezvoltare ale insectei. Totuşi, cu unele criterii de avertizare se obţin rezultate bune. Aceste criterii sînt următoarele:

116

C r i t e r i u l f e n o l o g i c , bazat pe corelaţia între apari ţia stadiului biologic păgubitor al insectei şi fenofaza plantei gazde, ii u poa te . f i luat în considerare, ca şi în cazul altor culturi anuale. Criteriul fenologic poate prezenta impor tanţă însă, în cazul apl icării t ratamentelor trei şi pat ru la cînepă pentru sămînţă.

C r i t e r i - u l b i o l o g i c constă în stabil i rea tratamentelor optime după part icularităţ ile biologice specifice moliei şi se referă la curba de apari ţ ie , ecloziunea şi dezvoltarea stadială a larvelor. Pentru aceasta este necesară colectarea materialului biologic. Larvele se colectează primăvara , d i n parcelele fostelor culturi de cînepă, începînd de la primele apariţii pe suprafaţa solului.

Larvele sînt int roduse într-un izolator cu dimensiunile 2 X 2 x 2 m, îmbrăca t în t i f o n sau plasă de sîrmă deasă si amplasat pe un teren plan, dar f ă ră eventuală bălt i re a apei după ploi abundente.

a) Curba de apariţie a fluturilor se alcătuieşte prin înregis-trarea zilnică a adulţilor în izolator, într-un sistem de coordonate în care pe ordonată se înscriu f luturi i iar pe abscisă zilele de obser-vaţi i . Momentul op t im de avertizare este considerat atunci cînd ne si tuăm în spatele maxi irului curbei cu 5—6 zile. Faptul că din foarte multe observaţii, în decursul difer i ţ i lor ani, s-a constatat că în izolatoare apar i ţ ia f lu turi lor este mai t îrzie decît în natură, ne obligă să fo los im mai puţin curba de apari ţ ie în determinarea momentului de aplicare a tratamentului.

b) Ecloziunea larvelor si observarea dezvoltării lor. Metoda solicită în primul rînd însămînţarea în vecinătatea izolatorului cu materialul biologic, a zece metri pătraţi de teren cu cînepă la 70 cm distanţă între rînduri.

Primii f lu tur i apăruţi în izolator vor îi folosiţi pentru obţi-nerea pontei . După cum am aminti t , în mod frecvent în natură fluturii apar înainte celor din izolator, fapt care obligă la observarea zborului în na tu ră şi captarea f luturi lor cu fi leul entomologie.

Fluturii sînt izolaţi în pungi de celofan (foarte des perforate) împreună cu v î r îu l plantei de cînepă. Cunoscîndu-se că în cursul zilei maximul de depunere a ouălor este înregistrat între orele 15 şi 19, în acest inte rva l punga cu f lu tu r i poate îi transferată de mai' multe ori pentru a infesta cît mai mul te plante.

Urmărind dezvoltarea ouălor si ecloziunea larvelor, se ajunge la momentele emiterii avertizării, care se va face separat, în funcţie de destinaţia culturii . Astfel, petru cînepă de fuior se emite averti-

117

zarea la apariţia larvelor, cu menţiunea ca tratamentul să înceapă după 8—10 zile de la această dată. Acest timp mai mare între aver-tizare şi începerea tratamentelor este solicitat pentru a se efectua toate pregătirile necesare. In acest interval de 8—10 zile larvele nu dăunează, deoarece ele îşi dezvoltă prima vîrstă pe frunze, fără a perfora tulpina, la care se adaugă şi faptul că, numeric, primele larve apar într-un număr foarte redus.

Pentru avertizarea tratamentelor la culturile de cînepă des-tinate producerii de sămînţă (la care primele perforări produse plantelor nu au importanţă deosebită ca la cînepă pentru fuior) se aşteaptă apariţia în masă a larvelor, care coincide cu trecerea primelor larve apărute în vîrstă a patra. Pentru aflarea acestui moment, după aproximativ 15 zile de la depunerea ouălor, se începe secţionarea plantelor de cînepă, orientîndu-se în primul rînd asupra celor care au fost infestate prima dată. în momentul cînd prima larvă trece în vîrstă a patra, se emite buletinul de avertizare pentru aplicarea tratamentului.

C r i t e r i u l e c o l o g i c se bazează pe folosirea particulari taţilor ecologice ale moliei cînepii, cum este relaţia dintre temperatura mediului şi durata dezvoltării unui anumit stadiu biologic.

în acest fel , pe baza cunoaşterii pragului biologic t„= 9°C si a sumei de temperatură efectivă, s-a determinat că, la cultura cînepii pentru fibră, momentul emiterii avertizării este atunci cînd suma de temperatură efectivă (tn—9) = 160—200°C, moment care coincide cu apariţia primelor larve. La cultura cînepii pentru sămînţă, însumînd temperatura efectivă şi ajungîndu-se la (tn—9) = 310—350°C, ceea ce corespunde cu dezvoltarea larvelor de vîrstă a treia şi trecerea lor în vîrstă a patra, se lansează buletinul de aver-tizare.

Pentru aflarea termenilor aplicării tratamentelor se folosesc ambele criterii pentru avertizare (biologic şi ecologic), deoarece acestea se completează reciproc, oferind mai multă siguranţă în exactitatea determinării stadiilor biologice ale insectei.


M ă s u r i p r e v e n t i v e : ! . Extecutarea arăturilor adînci pentru a introduce miriştea de cînepă sub brazdă. 2. Evitarea cul-tivării cînepii în monocultură. 3. Insămînţarea cînepii în anul următor în sole cit mai depărtate de cele din anul trecut. 4. Culti-

118

varea după cînepă a unei prăsitoare. 5. însămînţarea unor benzi cursă de lăţimea unei semănători în fostele tarlale cu cînepă pentru atragerea fluturilor. Plantele din aceste benzi se distrug cînd începe formarea crisalidelor.

M ă s u r i c u r a t i v e : 1. La cînepă pentru fibre se aplică 3 tratamente la intervale de 12 — 15 zile. 2. La cînepă pentru sămînţă se aplică 2 tratamente la intervale de 12—15 zile.

Este posibilă aplicarea şi a tratamentelor 3 şi 4 pentru apărarea seminţei atunci cînd se constată o reinfestare datorită neaplicării corecte sau totale a primelor tratamente, f i e în cultura respectivă fie în culturile vecine de cînepă pentru fuior.

De data aceasta, indiciul pentru aplicarea tratamentului trei îl constituie fenologia plantei şi anume la formarea primelor seminţe. 3. Se folosesc insecticide pe bază de Fenitrothion (Novathion) si, eventual Parathionîn doză de 900 grame substanţă activă la hectar.

FLUTURELE DE ClMP (LOXOSTEGESTICTICALIS L.)*

RĂSPlNDIRE

Fluturele de cîmp este răspîndit în zona centrală şi de răsărit a Europei, Asia, America de Nord (S.U.A. si Canada).


A d u l t u l este un fluture relativ mic, de culoare brună. Aripile anterioare sînt brun-închise, cu pete şi dungi cenusii-gălbui. Pe discul aripilor anterioare se află o pată dreptunghiulară alb-gălbuie, mărginită de cîte o pată brună. Aripile posterioare sînt brun-roşietice.

O u l este de circa 0,8—1,0 mm, alb-gălbui, strălucitor, după o oră devine cenuşiu.

L a r v a complet dezvoltată are în jur de 20—25 mm lungime, capul negru cu o pată mediană galbenă în formă de „V", restul corpului este verde-închis. Dorsal, prezintă o bandă mediană şi cîte două laterale de culoare alb-gălbui. Omizile fluturelui de cîmp atacă plantele din peste 35 familii . Produc pagube numai în anii cînd zborurile sînt masive. Atacă în special culturile de porumb,

* Autor: M. Peiu

119

sfeclă de zahăr, sfeclă furajeră, îloarea-soarelui, lobodă, varza, ceapă, usturoi, cînepă, bumbac. De cerealele păioase se ating numai cînd nu au ce să roadă. Plantele atacate sînt roase şi prezintă păienjeniş din fire de mătase care servesc pentru susţinerea larvelor în primele vîrste. Larvele au instinct gregar, cînd termină hrana dintr -un loc migrează în masă spre noi surse de alimentare.

CICLUL DEZVOLTĂRII

Fluturele de cîmp iernează ca larvă într-un cocon în sol. în condiţiile ţării noastre insecta se dezvoltă cu l—3 generaţii pe an. Primăvara larvele se transformă în pupă prin aprilie-mai în funcţie de condiţiile de temperatură şi umiditate. Fluturii apar treptat, la temperaturi de 15—16°C, în prima sau în a doua decadă a lunii mai au o perioadă de alimentaţie, se hrănesc cu nectar din flori de pălămidă, ştir etc. Activitatea adulţilor este nocturnă, începe de la apusul soarelui şi durează pînă la orele 24, zborul maxim are loc între orele 22 şi 24. După împerechere, femela depune în medie 300 —400 ouă, în grupe de cîte 2 — 20 bucăţi, pe diferite plante spontane şi cultivate, preferind volbura, pelinul, ştirul, pălâmida, brusturele, sfecla, porumbul, floarea-soarelui, tutunul, lucerna, trifoiul, soia etc.

Incubaţia durează aproximativ 10 zile. Omizile se hrănesc cu frunzele plantelor gazdă, rozîndu-le în

întregime. După ce termină suprafaţa foliară, încep să roadă pe-ţiolul frunzei, tulpiniţele, uneori, şi scoarţa fragedă de pe ramurile unor arbuşti. Dezvoltarea larvelor durează în jur de 20 — 30 zile. După încheierea dezvoltării, larvele coboară în sol la adîncime

vde

5—10 cm, formează un cocon, apoi se transformă în pupă. Stadiul de pupă durează 10—30 zile, în funcţie de temperatură şi umezeală. Fluturii care dau generaţia a Il -a zboară în cursul lunilor iunie-iulie, generaţia a Il I-a zboară în iulie-august pînă în septembrie. Succesiunea şi desimea populaţiilor celor 3 generaţii variază de la un an la altul în funcţie de condiţiile climatice ale anului respectiv.

PROGNOZA

Prognoza acestei insecte se stabileşte în funcţie de desimea populaţii lor celor 3 zboruri. Obişnuit, populaţii le zborurilor I şi II sînt abia sesizabile, trec fără importanţă economică. Semnalul

120

de alarmă se va da din toamnă, în funcţie de t impul de zbor şi. de intensitatea populaţiei insectei. Zborul al 3-lea este numeros, dar insecta trece neobservată, întrucît prolificitatea femelelor este stingherită din cauza temperaturilor ridicate din luna august. In cazul unor condiţii nefavorabile, cu temperaturi de peste 23—24~C, ovariolele femelei secretă o substanţă vîscoasă care astupă ovj-ductul, împiedicînd trecerea ovulelor. In această situaţie femelele rămîn sterile sau cu posibilităţi reduse de pontă. Dacă zborul al 3-lea (are loc după trecerea valului de călduri din august) în pr ima decadă a lunii septembrie, prolificitatea este normală, rezerva biologică va fi numeroasă, astfel încît în anul următor trebuie să ne a-şteptăm la unele erupţii ale insectei, în primăvară se va urmări insecta la zborurile l şi 2. Dacă la zborul l_se constată o desime de 70—80 exemplare colectate'la lumTna~pe~cTecadă, se vor face sesizări pentru controlul populaţiei insectelor în cîmp. Numărul crtic este considerat, cu aproximaţie,3—5 flutur i la m

2. Semnalul de alarmă va fi

continuat şi la apariţia omizilor. Se consideră că 10—15 larve la m2

pricinuiesc pagube sesizabile. Dacă aceste cifre nu sînt atinse, se va urmări în continuare ijnsecta la zborul 2, cînd numărul fluturilor este mult mai numeros, în cazul unor invazii, populaţia insectei poate să depăşească şi peste l 000 exemplare colectate pe decadă; ca l imite critice vor fi considerate cele stabili te la generaţia I.:


Avertizarea tratamentelor pentru această insectă se va efectua la zborul l sau la al 2-lea, la apariţia larvelor în vîrstele l sau 2, dupăce numărul lor depăşeşte limitele critice.


Pentru lichidarea şi prevenirea atacului provocat de această, insectă se recomandă următoarele măsuri:

— la apariţia primelor larve, fîneţele, lucernierele, trifoi şti Ieşi alte culturi furajere se vor cosi;

— protejarea culturilor cu atacuri generalizate se face î n -bune condiţii prin aplicarea de tratamente cu unul din insectici-dele: Lindatox 20, cîte 4 kg/ha (preparat condiţionat), Fosfotox

121:

R 35, cîte 2 l/ha (produs condiţionat), Padan 50 D.P. l kg/ha, Dipterex 80 S.P. 1,5 kg/ha, Despirol 50 W.P. 0,5 kg/ha;

— în cazul unor focare ale căror larve încep să migreze către noi culturi , protejarea acestora se poate realiza prin crearea unor şanţuri sau brazde cu plugul, tratate cu insecticide sub formă de praf (Lindatox 3 sau Melipax 10 în doză de 40—50 kg/ha).

BUHA K NIGRUM (AMATHES C NIGRUM L.)*

RĂSPÎNDIRE

Arnathes C nigrutn L. (Agrotis 0-1816) este un element euro-asi-atic cu un areal vast, semnalat în toate ţările din Europa şi Asia. în America de Nord se af lă pe tot teritoriul Statelor Unite şi Canada, în România este comun în toate regiunile.

DESCRIERE

A d u l t u l este un f hi t are de talie mare, 35—45 mm anver-gură. Culoarea generală a corpului este brun-roşietic. Antenele sînt f i li forme la ambele sexe. Aripile anterioare brun-roşietice, pe disc, între linia antemediană şi pata reni formă prezintă o pată neagră, de forma literei „K" culcată, mărginită de o zonă alb-roşietică. Spre extremitatea aripii există o pată neagră, preapi-cală, oblică către bază. Aripile posterioare sînt albe-cenuşii, mai închise la culoare spre marginea externă.

O u l este emisferic, are corionul elastic, prevăzut cu 28 coaste longitudinale, cu mici îngroşări sub formă de puncte. Coastele sînd diferite, unele mai lungi, ajung pînă în zona micropi-lară, altele mai scurte, dispuse alternativ cu primele. La depunere oul este alb-verzui pal, după o zi devine brun-închis. Incubaţia la temperaturi de 20—21°C a durat 5—6 zile.

L a r v a în cursul dezvoltării trece prin 6—7 vîrste. Culoarea şi morfologia diferă de la o vîrstă la alta şi chiar în aceeaşi vîrstă de la un individ la al tul . Variaţii mari se observă la vîrstele l—f 4, cînd dimensiunile corporale cresc chiar şi în intervalul dintre două năpîrliri. De la o vîrstă ia alta apar caractere noi sau se conturează cele vechi, în vîrstele 6—7 culoarea capului variază

* Autor: M. Peiu

122

de la brun-roşietic la brun-verzui, frecvent din regiunea f runţ i i şi pînă la ceafă există două benzi arcuite, brun-închise, mai îngroşate la mijloc. Corpul este brun-cenuşiu dorsal şi verde-gălbui ventral. Cele două zone sînt delimitate printr-o bandă brună pe linia stigmelor, urmată de o altă bandă substigmală galben-des-chisă. Stigmele sînt ovale, albe, împrejmuite cu negru.

Din vîrstă a IlI-a apar pe partea dorsală 3 dungi longitudinale galben-deschis, una mediană şi două laterale, caracter aproape constant. Dorsal, începînd de la segmentul 8, de o parte şi de alta a liniei mediane există cîte o pată neagră, triunghiulară, oblică dindărăt spre înainte, vizibilă din vîrstă a Vl-a.

CICLUL DEZVOLTĂRII

După observaţiile noastre, Amathes c nigrum L. iernează ca larvă de stadiul 4—7, larvele incomplet dezvoltate continuă să se hrănească primăvara în lunile aprilie-mai (etapa a IlI-a de hrănire). în această perioadă, în lipsa plantelor spontane, larvele trec pe plantele de cultură, provocînd pierderi mari. Larvele sînt active noaptea, în timpul zilei stau ascunse în stratul superficial al solului, la 3—4 cm, răsucite în formă de colac. La sfîrşitul lunii aprilie începe transformarea în pupă, în sol, într-o căsuţă din particule de pămînt. Zborul fluturi lor se înregistrează la începutul lunii mai şi continuă toată vara, avînd 2 perioade maxime distincte (tabelul 1), prima în lunile mai-iunie şi a 2-a în lunile iulie-septembrie. în perioadele de vîrf se colectează la lumină, în special la zborul 2, cantităţi importante de f lu tur i , în unii ani ajungînd la peste l 600 exemplare pe o decadă. In general zborul I este mai redus, între 50—70 exemplare. Zborurile mari sînt precedate de pagube importante produse de larve la mugurii viţei de vie, lucerniere etc. Curînd după apariţie f lutur i i se împerechează şi încep depunerea pontelor în prima decadă a lunii iunie. Ouăle se depun în grupe sau izolat pe fa ţa inferioară a frunzelor plantelor joase sau chiar pe sol. Prolificitatea atinge 800—l 500 ouă.

PROGNOZĂ-AVERTIZARE

Insecta Amathes c nigrum devine periculoasă primăvara în cazul unor zboruri tîrzii, înregistrate în luna septembrie a anului precedent, în această situaţie, larvele continuă să se dezvolte în

123

Tabelul l

Dinamica zborului speciei A mat/ies c nigrtim la Iaşi în perioada 1971 — 1977 (Suma adulţilor pe decade)

mai

iunie

iulie

august

sept.

oct.

,1

II

II

I

1

n

II

I

I

I

I

ii

i

I

II

iii

I

II

n

i

j 1 I

I

I

1971

2

20

65

6

80

0

1

0

0

2

0

~

—

60

240

30

0

900

3

0

0

—

9

0

—

2

1972

3

19

14

95

1

7

2

2

1

5

52

261

29

8

99

12

32

2

15

3

1973 ' •

—

5

25

55

7

5

3

7

7

3

58

327

36

7

1667

6

7

5

97

1

7

7

21

9

1974 . . • • ' •

4

3

24

39

6

2

1

0

8

—

6

41

28

1

794

2

0

3

22

8

6

2

28

1

1975 ,- :

6

—

7

19

3

1

1

6

12

6

39

1

1209

75

4

956

1

2

1

4

1

8

—

—

1976

—

—

20

23

6

3

2

7

6

5

13

143

26

5

375

8

3

8

1050

1

2

1

14

1

9

3

1977

1

19

99

24

4

4

7

3

—

—

72

660

1272

779

1

3

5

1

—

2

—

124

primăvară, cînd, în lipsa plantelor spontane, trec pe cele cul t ivate cum ar fi : vi ţa de vie, culturile de sfeclă, leguminoase furajere etc.

Ca semnal de alarmă poate fi considerată suma de 800—1 000 exemplare colectate decadal în cursul lunii septembrie. Rezultatele obţinute în toamnă trebuie să f i e completate cu observaţii pe teren pentru a depista activitatea larvelor în primăvară. Spre exemplu în cazul viţei de vie, primăvara devreme, înainte de umflarea mugurilor se vor face sondaje şi, în cazul că se observă muguri roşi, se caută în sol, în apropierea butucilor, pentru a descoperi larva.

La semnalarea atacului se vor lua măsuri urgente de combatere. Pentru generaţia I care se dezvoltă în iunie iulie semnalul de

alarmă se va da în.cazul unor zboruri masive de peste 600 exemplare colectate decadal în luna mai şi iunie.

în generaţia a I l-a care se dezvoltă în august-septeinbne, numărul cr it ic este considerat la suma de / 200 exemplare colectate pe decadă.

Combaterea. Studii cu privire la combaterea acestei insecte TIU

sînt făcute. După observaţiile noastre, rezultate bune s-ati obţinut prin prăfuirea solului pe rîndul de butuci, la apariţia atacului, cu produse organoclorurate (HCH 3) sau Duplitox (3+5) 30 kg/ha, produs condiţionat.

MANA CARTOFULUI [PHYTOPHTHORA INFESTANS

(MONT.) de By.] IN CULTURĂ NEIRIGATĂ*

RĂSPÎNDIREA BOLII

în toate regiunile cultivatoare de cărţoi, cu o frecvenţă şi intensitate determinată de macro şi microclimat.

DESCRIEREA BOLII ŞI CICLUL EVOLUTIV ANUAL

Infecţia primară (avînd ca sursă tuberculul mănat plantat) se manifestă în două moduri: a) lăstari infectaţi sistemic, nerăsă-

* Autor: /. Cupsa

125

r i ţ i , pe suprafaţa cărora apar sporangii ciupercii ce germinează prin zoospori pe timp ploios şi transmit prin sol infecţia la frunzele bâzâie, ori răsăriţi, pe frunzele cărora apar fructificaţii le ciupercii, constituind sursa infecţiei secundare; b) srjprularea para-zitului pe tuberculi şi transmiterea infecţiei prin sol la frunzele bâzâie, cu sau fără invadarea organelor subterane ale plantei. Infecţia secundară (provenită de la planta infectată primar) se manifestă pe toate organele plantei, exceptînd rădăcinile Pe frunze apar zone necrotice brune, înconjurate de un haloti verde-deschis, unde ciuperca sporulează la umiditate relativă de peste 86%. Necrozele apar şi pe tulpini, uneori la vîrful acestora, pe bace, stoloni şi tuberculi. Faza de focare primare si secundare este urmată, datorită răspîndirii parazitului, de faza epifitoticâ, în care atacul este prezent în majoritatea culturii de cartof dintr-o anumită zonă. Transmiterea bolii de la un an la altul se face prin tuberculii mânaţi plantaţi sau rămaşi în grămezi lîngă silozuri, depozite, după sortare în primăvară, în ultimul caz, boala poate să apară cu cea o lună mai devreme decît în primul, fenomen ce trebuie evitat obligatoriu prin distrugerea sursei de infecţie respective (udarea grămezii cu apă şi acoperirea cu folie de polietilenă pînă la putrezirea tuberculilor sau arderea chimică a lăstarilor imediat după răsărire). Prezenta metodică se referă numai la apariţia bolii din tuberculi măr.aţi plantaţi.

S t a b i l i r e a d a t e i a v e r t i z ă r i i p r i m u l u i t r a t a m e n t c h i m i c se face cu ajutorul parcelei de aver-ijzare (fig. 1), plantată obligatoriu într-un loc izolat de culturi le de cartof şi reprezentativ pentru climatul zonei în care se va emite avertizarea. Se utilizează soiurile Bint je sau Colina, sensibile la mană.

— Pregătirea materialului de plantat: din cei 960 tuberculi necesari pentru parcela de avertizare (cea 75—80 kg) se aleg 330 tuberculi mai mari, care se spală cu săpun şi se clătesc bine cu apă.

PROGNOZA APARIŢIEI FOCARELOR PRIMARE ŞI AVERTIZAREA

TRATAMENTELOR

Este cunoscut că în faza epifitoticâ emiterea avertizării este condiţionată de întrunirea factorilor climatici optimi (temperatura aerului de 8—22CC. umiditatea relativă peste 85%, prezenţa pe frunze a picăturilor de apă din ploi sau rouă si persistenţa lor timp de minimum 4 ore), ri tmul avertizării f i ind determinat şi de remanenta fungicidului, gradul de dezvoltare a foliajului şi rezistenţa soiurilor, în plus faţă de aceşti factori, metodica aver-tizării în faza de focare mai include stabilirea densităţii, inocu-lului în atmosferă şi, ceea ce este încă mai" Hi f i ci l, a momentului apariţiei focarelor primare naturale, din care cauză ea se con.c<i-tuie ca metodă separată.

126

Cei 330 tuberculi selecţionaţi se inoculează în două variante: la 4,0 şi 6,0 cm de la vîrful (apexul) tuberculului. Se secţionează transversal tuberculul pe cea 3/4 din grosimea sa cu un cuţit (bisturiu) flambat si răcit, în secţiune se introduce inoculul (felia de ţesut necrozat groasă de cea 2 mm tăiată din tuberculi infectaţi art i ficial la I.C.P.C. Braşov şi decojiţi în prealabil) şi se fixează, cu ajutorul unui inel de cauciuc. Materialul inoculat se incubează în camere umede (fără ca tuberculii "Să'vină în contact cu apa) la întuneric, la 18—>20eC. După cea 5—7 zile de la ino-

127

culare se selectează cu grijă tuberculii la care infecţia a reuşit (se văd îructiîicaţiile ciupercii P. infeslans la locul secţiunii), se îndepărtează apoi cu o pensetă fel ia de ţesut necrozat folosită ea . inocul, se pune inelul de cauciuc astfel ca cele două părţi ale •tuberculului să f i e strîns l ipite si se acoperă în exterior locul sec-ţiunii cu un strat subţire de parafină. Tuberculii astfel pregătiţi se plantează imediat.

— Plantarea: cîte 150 tuberculi infectaţi artificial din fiecare variantă se plantează pe 5 rînduri (30 tuberculi pe rînd), intre care se intercalează conform schiţei (îig. 1) cîte două rînduri de tuberculi sănătoşi încolţiţi. Suprafaţa parcelei de avertizare este de 188,8 m

2.

Data plantării se situează spresfîrşitul perioadei optime de plantare a cartofului în zona respectivă, cu menţiunea că această perioadă opt imă însumează cea 20 zile în zona foarte favorabilă culturii cartofului şi cea 10 —15 zile in zona favorabilă, în depresiunea Bîrsei, de exemplu, perioada optimă de plantare este de regulă între 5 şi 25 aprilie, iar data indicată pentru plantarea parcelei de avertizare se situează între 17 si 21 aprilie. Adinei mea de plantare este obligatoriu de 10 cm (de la apexul tuberculului pînă la vîrful biIonului). Este necesar ca dozele de îngrăşăminte şi erbicide administrate în parcela de avertizare să f i e identice cu cele ce se asigură de obicei pentru cartof în zona respectivă, iar solul să f i e pregătit grădinăreste (bine aîînat şi mărunţi t). în caz contrar se îngreunează răsărirea ,ceea ce afectează exactitatea rezultatelor.

— Efectuarea observaţiilor şi avertizarea primului tratament: apariţ ia primei plante infectate primar are loc la 30—73 zile de la plantat, în funcţie de condiţiile climatice. La o lună de la plantat este necesar, în consecinţă, să înceapă controlul stării f i tosa-nitare a plantelor provenite din tuberculi mânaţi. Observaţi i ie_sg efectuează minuţios, din 2 în 2 zile, pînă la depistarea primei infecţii primare. Se avertizează începerea primului tratament chimic în a treia zi de la găsirea primei infecţii primare (pe rînduri le plantate cu tuberculi infectaţi) şi executarea lui în 3 zile la soiurile sensibile la mană (Ostara, Muncel, Bintje, Jaerla, Spartaan) şi în următoarele 3 zile la soiurile mai puţin sensibile (Resy, Colina, Măgura, Desiree, Ora, Merkur, Uran, Semenic, Manuela, Procura, Rector). Acest tratament se execută obligatoriu cu fungicide cu-price. După depistarea primei infecţii secundare, parcela de aver-

128

tizare se arde chimic cu soluţie de Reglona 1%. Al doilea tratament se execută la 8—10 zile de la primul dacă condiţiile climatice favorizează răspîndirea bolii (aceleaşi soiuri ca la primul tratament).

S t a b i l i r e a d a t e i a v e r t i z ă r i i c e l u i deal d o i l e a t r a t a m e n t c h i m i c . Avertizarea acestui tratament este condiţionată de depistarea primelor focare naturale de mană. Momentul opt im al începerii sondajelor în teren pentru depistarea acestor focare este ziua încheierii celui de-al doilea ciclu principal de multiplicare a ciupercii în parcela de avertizare. Deoarece această parcelă a fost distrusă în ziua încheierii primului ciclu de multiplicare (ziua depistării primei infecţii secundare la plante cu tuberculi mamă sănătoşi), durata celui de-al doilea ciclu se obţine prin calculul perioadei de fructificare, în funcţie de temperatura medie zilnică în perioada următoare primului ciclu de multiplicare, ştiindu-se că, la temperatura medie zilnică de 12,5°C, perioada de fructificare durează cea 10 zile, la 15,0°C — 5'zile, la 18,5

rC — 3,15 zile etc. Sondajele se efectuează periodic, în unităţi

agricole suficient distanţate pentru a cuprinde aproximativ întreaga zonă pentru care se emite avertizarea, la soiurile sensibile si puţ in sensibile menţionate, inspectîndu-se cu prioritate locurile cu microclimat favorabil bolii (depresiuni, vecinătatea rîurilor, lacurilor, bălţilor, lizierelor, tarlale irigate), tarlalele rămase nestropite precum şi grădinile particulare. Durata de t imp pînă la depistarea primelor focare naturale variază în funcţie de densitatea focarelor primare naturale în anul respectiv. Astfel, în anii cînd această densitate este normală sau relativ ridicată, depistarea este posibilă în prima zi de sondaj, pe cînd în anii cu densitate scâz.ţtă perioada de sondaje poate d ira 7—15 zile. Nedepistarea la t imp a primelor focare naturale, datorită v no r sondaje superficiale şi sau neexecutate la timp, duce la întîr-zierea administrării tratamentului al doilea, respectiv la declanşarea fazei epidemice a bolii, iar emiterea avertizării respective imediat d apă p r i mi i tratament (care este îndreptat împotriva focarelor primare), fără să se exec 2te sondaje, d ice în anii cu densitate mică a focarelor primare la executarea unor tratamente ne j î i s t i f i ca te .

Al treilea tratament chimic se avertizează deci după depistarea primului focar natural, cu menţiunea ca stropirea să înceapă la

129

terminarea perioadei reziduale a tratamentului doi şi să se execute d'ipă regulile menţionate la primul tratament, în plus se mai face menţiunea ca, imediat după stropirea soiurilor puţin sensibile, să înceapă tratamen tul l cu fungicide cuprice la cele rezistente (Eba) şi să dureze maximum 3 zile. De notat deci că primul tratament la soiurile rezistente se execută după terminarea tratamentului al treilea la cele sensibile şi puţin sensibile.

Administrarea judicioasă a primelor tratamente este condiţia succesului combaterii chimice a manei cartofului. Pentru îndeplinirea acestui deziderat mai sînt necesare următoarele menţiuni:

— dacă într-o unitate agricolă lipsesc soiurile sensibile (sau puţin sensibile) sau se stropesc în mai puţin de 3 zile, se va devansa în consecinţă momentul începerii tratamentului la următoarea categorie de soiuri (puţin sensibile sau rezistente);

— dacă tratamentul nu poate fi început la timp din cauza ploii, după încetarea acesteia se va executa obligatoriu stropirea fără altă avertizare, în ritm alert (în cel mai scurt timp. posibil, prin utilizarea în schimburi prelungite a maşinilor de stropit terestre şi cooperarea indispensabilă în această situaţie a aviaţiei, de preferinţă a elicopterelor); la fel în cazul executării parţiale a tratamentului se va stropi suprafaţa rămasă netratată în ritm alert, după ploaia intervenită;

— de asemenea în, cazul spălării de către ploaie a depozitului fungicid aplicat prin tratamentul l (ploaie de minimum 10 mm în 24 ore succesive în cadrul perioadei reziduale) în condiţiile depistării primului focar natural în cadrul ciclului al 3-lea de multiplicare a ciupercii în parcela de avertizare, se avertizează telefonic executarea în r itm alert a tratamentului 2 la soiurile sensibile şi puţin sensibile şi în ritm normal (3 zile) a tratamentului l la cele rezistente;

— în sfîrşit mai este necesară executarea în ritm alert a tra-tamentelor înaintea unor ploi de durată, prognozate chiar în perioada cînd este stabilită efectuarea tratamentelor respective.


Sînt prezentate detaliat în „Tehnologia combaterii preventive cu maximum de eficacitate a manei cartofului". Referitor la fungicidele utilizabile recomandăm: ditiocarbamaţii simpli (Dith-

130

ane M-45 — 2,0 kg/ha produs comercial, Zineb S-80 — 2,5 kg/ha, Vandozeb 2,0 kg/ha, Maneb 50 — 3,0 l/ha) sau în combinaţie cu produsele cuprice (Dithane cupromix — 5,0 kg/ha, Dithane cu-prochelat — 5,0 kg/ha), compuşii anorganici ai cuprului Oxiclo-rura de cupru 50% — 5,0 kg/ha, Sulfatul de cupru 8,0 kg/ha sub formă de zeamă bordelezâ, oxidul cupros (Copper Hordox) — 5,0 kg/ha, Hidroxidul cupric (Kocide 101) — 4,3 kg/ha şi compuşii organo-stanici (Brestan 60 — 0,6 kg/ha, Terratin — 2,5 kg/ha). Ultima categorie de produse împreună cu fungicidul Daconil 2787 (2,0 kg/ha) sînt printre puţinele fungicide foarte eficace în prevenirea contaminării tuberculilor. La soluţia de stropit se adaugă Aracet în concentraţie de 0,2°o.

MANA CARTOFULUI [PHYTOPHTORA INFESTANS (MONT.)

DE BY.] ÎN CULTURĂ IRIGATĂ*)

Faţă de metodica utilizată la neirigat sînt necesare următoarele modificări şi adăugiri :

P a r c e l a de a v e r t i z a r e se irigă de preferinţă prin aspersiune (în ritmul folosit în culturile de cartof cele mai apropiate), pînă la apariţia infecţiei secundare pe plante cu tuberculi mamă sănătoşi. Este necesară comparaţia cu o parcelă de avertizare neirigată, şansele apariţiei primelor infecţii primare fi ind, în funcţie de temperatură, diferite.

P r i m u l t r a t a m e n t este condiţionat de depistarea primei infecţii primare în parcela de avertizare, irigată sau neirigată, pe plante cu tuberculi mamă sănătoşi. Relaţia tratament chimic-irigare este următoarea: a) dacă cele două acţiuni coincid ca moment, se execută întîi irigarea, după care urmează, în timpul cel mai scurt posibil (de regulă 2 zile), stropirea contra manei a soiurilor sensibile, puţin sensibile si rezistente, în aceeaşi ordine a parcelelor ca la irigare; b) dacă analizele privind umiditatea solului indică momentul începerii irigării peste 2—3 zile, irigarea se poate devansa şi începe imediat, procedîndu-se în con-tinuare ca în cazul „a"; c) dacă următoarea irigare este progno-

Autor: /. Cupşa

131

zată peste cea 5 zile (îapt posibil cunoscînd nivelul şi ritmul de scădere a umidităţii solului) sau prognoza meteorologică indică ploi după acest interval, se execută tratarea în r i t m alert a soiurilor sensibile şi puţin sensibile înaintea irigării sau ploii; d) dacă nu se execută irigări în perioada respectivă ( f ap t posibil în luna mai) şi nu se prevăd ploi regulate, se aplică primul tratament în maximum 8—9 zile de la data indicată în buletin, stropindu-se în primele 5—6 zile soiurile sensibile şi puţin sensibile şi în următoarele 3 zile soiurile rezistente.

T r a t a m e n t u l al d o i l e a şi al t r e i l e a se execută conform metodicii aplicate în cultura neirigată, incluzînd însă şi soiul Eba.

Menţiuni: — la următoarele tratamente se respectă în general regulile enunţate în si tuaţii le „a—d", r i tmul tratării stabilindu-se de aşa manieră încît numărul total al tratamentelor să ajungă la cea 6—12 la soiurile sensibile, 5—8 la cele puţin sensibile şi 3—5 la cele rezistente, în funcţie de numărul udărilor şi metoda de irigare (tratamente mai multe la udarea pr in aspersiune).

— Reuşita combaterii manei la irigat este necesară şi condiţionată de colaborarea cu cei care decid momentul irigării, în vederea împlet ir i i judicioase a celor două ac ţ iun i .

ALTERNARIOZA SAU PĂTAREA BRUNĂ

A FRUNZELOR DE CARTOF [ALTERNARIA PORRI

(ELL.) NEERG. î. SP. SOLANI (ELL. ET MART.)

NEERGAARD şi ALTERNARIA TENUIS NEES]*

RĂSPlNDIRE

Alternarioza cartofului (Alternaria porri şi Alternai'ia tenuis) este răspîndită în toate zonele de cultură a cartofului din ţara noastră. Atacurile cele mai puternice.sînt în zonele foarte favorabile şi favorabile culturii cartofului, unde a t î t Alternaria porri f.sp. solani cît si Alternaria tenuis găsesc condiţii optime de dez-

* Autori: Gh. lacob, Elena Doiipschi

132

voltare. în zonele sudice ale ţării , unde cultura cartofului s-a extins în ultimii ani datorită sistemului de irigat, întîlnim atacuri mai puternice de Alternaria porri f. sp. solani şi mai reduse de Alternaria tenuis.

DESCRIEREA BOLII, RECUNOAŞTEREA ATACULUI Şl BIOLOGIA

AGENŢILOR PATOGENI

Alternarioza atacă frunzele şi, în anii cu condiţii favorabile evoluţiei bolii, atacul trece si pe tuberculi. Primele simptome de Alternaria porri apar pe frunze la sfîrşitul lunii mai începutul lunii iunie, sub formă de pete circulare sau colţuroase ce atinge cel mult l cm în diametru. Petele sînt bine distincte si delimitat, prezentînd zone concentrice evidente. Prin această zonali ţaţe a petei, care aduce cu forma unui disc de tir, atacul se deosebeşte de cel produs de alte ciuperci patogene. Petele au o culoare brună închis, dispuse neregulat pe suprafaţa frunzelor. Cu t impul ele cresc, conîluează şi pot cuprinde o porţiune mare din limb. La marginea fiecărei zone din dreptul petelor se observă un puf foarte f in. abia vizibil, brun-negricios, format din conidioforii şi coni-diile ciupercii. Sînt afeciate prima dată frunzele de la baza plantelor; în condiţii de uscăciune, cînd petele devin aspre şi tari, frunzele se usucă şi cad, f i ind pierdute pentru procesul de foto-sinteză. Uneori ţesuturile necrozate din dreptul petelor se sfărîmă, cad. iar frunza apare ciuruită.

Agentul patogen se manifestă mai întîi pe frunzele inferioare şi treptat, pe măsură ce condiţiile climatice devin mai favorabile şi atacul evoluează, sînt cuprinse si cele din etajele mijlociu şi superior. Pe t imp ploios ciuperca se răspîndeşte repede, putînd trece de pe tufe pe tuberculi, mai ales în timpul recoltării. Simpto-mele sînt vizibile la 30—40 zile după recoltare. Tuberculii prezintă, la nivelul tegumentului, pete circulare de culoare brună-închis, în dreptul cărora ţesuturile sînt uşor adîncite. Aceste pete se pot întinde şi contopi, cuprinzînd o bună parte din pulpa tuberculului. Spre deosebire de alte boli de putrezire, ciuperca poate să pătrundă în adîncimea pulpei tuberculului, dar nu mai mult de 5—6 mm, dînd un putregai brun-negricios, uscat, tare si sfă-rîmicios. Parţial petele se întind şi înspre colţi (ochi) producînd

133

în final moartea lor. Pe tuberculii atacaţi, adeseori se instalează microorganisme secundare saprofite (ciuperci şi bacterii), con-tinuînd astfel procesul de putrefacţie.

Agentul patogen — Alternaria porri f. sp. solani —prezintă un miceliu constituit din hife septate, ramificate, hialine, care se dezvoltă în spaţiile intercelulare ale ţesuturilor bolnave. De pe miceliu ies la suprafaţa petelor conidiofori bruni, neramificaţi, septaţi, care poartă la partea superioară conidii multicelulare, brune, dispuse în lanţuri, cu numeroase septe transversale şi cîteva longitudinale, de forma unor butelii, cu partea superioară îngustată şi alungită, în timpul perioadei de vegetaţie ciuperca se răspîndeşte prin conidii, care, antrenate de curenţii de aer şi de ploaie, ajung pe frunzele superioare ale aceleiaşi plante sau pe alte plante, transmiţînd boala. Temperatura optimă de germinare a conidiilor este cuprinsă între 25 şi 30°C. Conidiile germinează foarte uşor, dînd naştere la filamente de infecţie. Germinarea conidiilor este favorizată de cantităţile foarte mici de apă de ploaie sau rouă care stagnează pe frunze.

Iernarea ciupercii are loc sub formă de miceliu saproîit, în sol sau pe resturile de plante ce rămîn pe cîmp după recoltarea cartofilor. Ciuperca este foarte rezistentă la temperaturile scăzute (rezistă pînă la —32°C), în timp ce temperaturile de peste 45°C distrug conidiile.

Dacă Alternaria solani este un parazit al plantelor din fam. Solanaceaelor, Alternaria tenuis este o ciupercă saprofită, cu un parazitism latent, care se întîlneşte pe frunzele mature ale unui foarte mare număr de plante, printre care şi cartoful.

Simptomatologia acestui agent patogen constă în faptul că formează pe frunze pete mai mult sau mai puţin individualizate, de culoare brun-închis, colţuroase sau neregulate, cu diametrul de l—2 mm. Numărul petelor pe o foliolă ajunge uneori pînă la 100, în funcţie de intensitatea atacului şi de mărimea foliolei. Atacul începe de la baza plantelor, unde numărul frunzelor mature este mai mare, după care se extinde spre etajele mijlociu şi supe-rior ale plantei, pe măsură ce frunzele ajung la maturitate. Cînd intensitatea atacului a ajuns la 45—60%, întreaga plantă capătă un aspect galben-pestriţ. Fructificaţiile ciupercii apar la 25— 26°C. Conidioforii sînt scurţi, septaţi, grupaţi sau izolaţi, de

134

culoare brună, purtînd lanţuri de 1—15 conidii pinforme sau măciucate, cu 1—4 pereţi longitudinali şi 1—7 transversali. Prm faptul că ciuperca atacă soiurile de cartofi semitardive şi tardive, care au rezistenţă de cîmp la mană relativ ridicată comparativ cu alte soiuri, importanţa acestui agent patogen creşte.


Pînă cînd ciuperca nu a produs pagube evidente în culturi sau agentul patogen era confundat cu mana cartofului, nu s-a pus problema avertizării şi combaterii alternariozei. în prezent, pentru unele zone din ţară, unde cartoful constituie cultura de bază, aducătoare de importante venituri unităţilor agricole (Suceava, Braşov, Harghita, Covasna, Neamţ, Botoşani etc.), pentru pre-venirea pagubelor se pune din ce în ce mai insistent, în ul t imii ani, problema avertizării şi combaterii alternariozei cartofului. Pentru avertizarea aplicării tratamentelor împotriva alternariozei cartofului se va avea în vedere complexul de criterii: biologic, fenologic şi ecologic.

C r i t e r i u l b i o l o g i c — constă în stabilirea datei apariţiei primelor pete de alternarioză în culturile de cartofi sau în loturile de alarmă organizate în acest scop. Pentru aceasta, după circa 3 săptămîni de la răsărirea plantelor de cartof, se vor controla cu atenţie culturile, soiurile Jaerla, Ora, Merkur, Desiree, Sirtema, sensibile la atacul de alternarioză, şi se va emite avertizarea primului tratament chimic la depistarea primelor pete de boală, cu menţiunea ca stropirea să înceapă imediat după primirea buletinului şi tratamentul să se execute în 7—10 zile la soiurile sensibile (Ora, Jaerla, Sirtema, Desiree şi Merkur) şi în circa 10—14 zile la soiurile Uran, Eba, Resy, Epoca etc., mai puţin sensibile la atac, existente în culturi. Următoarele tratamente se vor avertiza în funcţie de întrunirea condiţiilor climatice ce favorizează diseminarea conidiilor din focarele primare, precum şi în funcţie de densitatea focarelor primare şi secundare de alternarioză din cultura mare. Dacă următoarele tratamente vor coincide cu cele pentru combaterea manei cartofului, se va recomanda un produs eficace atît pentru combaterea ciupercilor Alternaria porri şi A. tenuis, cît si pentru combaterea ciupercii Phythophtora infestans.

135

Pentru depistarea cu mai multă uşurinţă a focarelor primare recomandăm plantarea primăvara devreme, într-un teren apropiat de staţie, a unui număr de circa 100 tuberculi infectaţi natural din soiurile Jaerla, Ora, Desiree, într-un loc care a fost cultivat în anul precedent cu cartofi, roşii sau ceapă. Aceşti tuberculi se pot procura în momentul scoaterii din siloz a cartofilor din soiurile sensibile menţionate. Tuberculii infectaţi natural, care împreună cu restul de plante din sol constituie inoculul pentru infecţii, nu trebuie să prezinte un atac puternic sau început de putrezire datorat unor microorganisme secundare, pentru a nu crea goluri în lotul de alarmă.

C r i t e r i u l f e n o l o g i c constă în stabilirea momentului cînd în culturi avem organe susceptibile de a fi atacate (frunze mature), în această fenofază, în cazul cînd condiţiile climatice sînt favorabile, infecţia se produce chiar dacă momentul îmboboci ri i plantelor are loc mai tîrziu. De aici vine şi denumirea „early blight", adică arsură timpurie a cartofului, dată alternariozei.

C r i t e r i u ! e c o l o g i c constă în înregistrarea condiţiilor de temperatură, precipitaţii, umiditatea relativă a aerului, durata de umectare a frunzelor, ceaţă, burniţă. Goni di i le de Alter-naria por r i şi Atternaria ienuis germinează între 6 şi 34°C, temperatura optimă fiind de 25—30°C. Ele au o viteză mare de germinare, astfel că pentru formarea filamentelor de infecţii este suficientă rouă sau o ploaie de scurtă durată.


Pentru reducerea atacului de alternarioză în culturi sînt ne-cesare :

— rotaţia culturilor;

— aplicarea de îngrăşăminte organice şi chimice în doze optime, cunoscînd că dozele mari de fosfor sensibilizează plantele la această boală;

— încolţirea tubrecjlilor înainte de plantare, ceea ce ajută la eliminarea celor atacaţi, evitînd golurile în culturi şi reducînd din sursa de infecţie;

— distrugerea vrejilor la cartofii de sămînţă, cu produse chi-mice, cînd 25% din frunze sînt atacate de alternarioză.

136

Pentru prevenirea atacului de alternarioză, important este sta-bilirea avertizării primului tratament.

în anii cu condiţii climatice favorabile apariţiei şi dezvoltării agentului patogen sînt necesare 4—6 tratamente pentru soiurile sensibile la alternarioză. în general, numărul de tratamente este determinat ae condiţiile climatice ale anului respectiv şi rezistenţa soiurilor.

Tratamentele chimice pentru combaterea alternariozei trebuie aplicate preventiv şi continuate pînă la distrugerea vrejilor sau la maturitatea plantelor.

Primul tratament se va avertiza în momentul apariţiei primelor pete în lotul de alarmă (infecţia primară), pe frunzele mature de la baza plantelor sau în lipsa loturilor, la depistarea primelor pete de alternarioză la soiurile sensibile din cultura mare. Considerăm că nu este întîrziat acest moment de aplicare a p r i m u l u i tratament, deoarece de la infecţ ia primară pînă la apari ţ ia fruc-tificaţiilor ciupercii şi producerea infecţiei secundare, agentul patogen are nevoie, în condiţii climatice normale, de cel puţin 7—14 zile, t imp suficient pentru executarea primului tratament.

Cele mai bune rezultate în combaterea alternariozei se obţin cu fungicidele: Dithane M-45 — 0,2°o (2 kg/ha), Oxiclorura de cupru — 0,5% (5 kg/ha), Dutîer 50 — 0,05% (6,5 kg/ha) sau Bre-stan 0,06% (0,6 kg/ha), care se recomandă a fi folosite în combatere în mod alternativ. Pentru mărirea perioadei de remanentă recomandăm folosirea unui adeziv ca: melasa sau Detersin 200 grame sau Aracet 150 grame la 100 litri soluţie.

GÎNDACUL DIN COLORADO (LEPTINOTARSA

DECEMLINEATA SA Y)*

RĂSPÎNDIREA

Dăunător semnalat pentru prima dată în ţara noastră în 1952 (Săpînţa-Maramureş); avînd o mare plasticitate ecologică s-a extins în decurs de 10 ani în toată ţara, devenind cel mai impor-

137

* Autor: N. Staicu

tant dăunător al cartofului şi al pătlăgelelor vinete şi roşii din culturi le de cîmp.


A d u l t u l are corpul oval, mult bombat dorsal, de culoare galben-portocalie şi cu cîte 5 dungi negre caracteristice, pe elitre. L a r v a proaspăt eclozată este de 1,2—1,5 mm lungime, de culoare roşie cărămizie şi care în ultimul stadiu (vîrsta a 4-a) atinge 12—14 mm lungime, iar culoarea, în faza de prenimfă, din roşu-bordo devine galben-oranj. Capul este negru, iar toracele şi părţile laterale ale abdomenului prezintă cîte 2 pete negre pe fiecare segment.

Atacul se evidenţiază în tot timpul perioadei de vegetaţie, debutînd prin rosături marginale ale frunzelor, datorate adulţilor hibernanţi, iar odată cu apariţia larvelor, acestea provoacă per-forări ce se măresc pînă la scheletare. La o densitate ridicată, ti-fele de cartof pot fi complet distruse, rămînînd doar vrejii.

CICLUL BIOLOGIC

Are 1—2 generaţii pe an: generaţia de primăvară (Gj — în lunile mai—iulie) şi generaţia de vară (G2— în lunile iulie—aprilie). Adulţii din G2 iernează în sol la 20—60 cm adîncime, în funcţie de natura şi textura solului, făcîndu-şi apariţia primăvara, pe la jumătatea lunii aprilie. După o perioadă de hrănire de 3—8 zile, urmează împerecherea si depunerea pontei, în general pe dosul frunzelor, în grupe de 20—60 ouă. Prolificitatea medie a unei fe-mele este de cea 500 de ouă, excepţional putînd să depună peste 3000 ouă, pe o perioadă ce se întinde ca durată pînă la 2 luni. în funcţie de factorii meteorologici, incubaţia durează între 4 şi 25 zile, iar durata stadiului larvar 14—35 zile, t imp în care, în urma a trei năpîrliri, larvele trec prin 4 vîrste larvare. După ultima năpîrlire la completa lor dezvoltare, larvele părăsesc plantele de hrană, retrăgîndu-se în sol la 3—30 cm adîncime. Aici îşi vor amenaja lojile nimfale, la adăpostul cărora, t imp de pînă la 19 zile, parcurg stadiul de nimfă, adulţii apărînd pe la sfîrşitul lunii iunie, întreg ciclul biologic poate dura între 30 şi 63 zile.

138

Adulţii noi apăruţi din Gj, după o perioadă de intensă hrănire, necesară maturaţiei sexuale (8—14 zile), copulează şi depun ponta, reîncepînd ciclul, în general, în perioada apariţiei noilor adulţi se

pot găsi concomitent ouă, larve şi nimfe ale adulţilor hibernanţi, avînd loc o suprapunere a generaţiilor. La generaţia de vară, atît prolificitatea, cît şi durata necesară dezvoltării fiecărui stadiu în

parte şi deci a întregii generaţii sînt mai reduse, respectiv mai scurte comparativ cu generaţia de primăvară. Către sfîrşitul lunii august apar noi adulţi, ce se pot întîlni pînă toamna tîrziu (octombrie), pe

diferite solanacee. Odată cu răcirea timpului, ei se retrag în sol pentru iernare. In anii cu toamne lungi şi cu hrană în cantităţi

suficiente, gîndacul poate avea, în zonele caracterizate prin izoterme mai mari de 14,4r'C (Crişana, Banat, Cîmpia Dunării etc.), şi o a

treia generaţie, incompletă (fig. 1).

PROGNOZA

Instalarea unei temperaturi de cea 14°C la 25 cm adîncime în sol sau menţinerea unor temperaturi medii zilnice peste 10°C pe o perioadă de 10—12 zile determină apariţia adulţilor hibernanţi. Invadarea puternică a culturilor de cartof de către aceştia este strîns dependentă de condiţiile meteorologice din primăvară, ea producîndu-se în general în primele două decade ale lunii mai, într-un interval de cea 12 zile.

în estimarea dinamicii infestării unor culturi de cartof de către adulţ i i hibernanţi ne putern servi de următoarele constatări:

— gîndacii ies din sol ceva mai devreme decît răsare cea mai mare parte a culturilor de cartof, motiv pentru care aceştia atacă în primul rînd soiurile de cartof t impuriu;

— gîndacii se concentrează primăvara pe culturile situate în apropierea locurilor de iernare;

— culturile sînt atacate de către gîndacii hibernanţi în mod neuniform: marginile cîmpurilor învecinate cu terenurile ocupate în anul precedent cu cartofi sînt populate cu un număr mai mare de insecte, aspect ce dispare adesea în timpul lunii iunie, în urma migrărilor repetate ale gîndacului.

împrimăvărarea tîrzie determină o ieşire în masă a gîndacului din sol, odată cu instalarea temperaturilor ridicate.

139

Fig. l — Ciclul dezvoltării gîndacului din Colorado (Leptinotarsa decemlineata Say.)

140

1. împotriva adulţilor: tratamentele se aplică primăvara, in perioada depunerii ouălor, cînd se realizează o densitate numerică în jur de l gîndac la 4—5 tufe de cartof, densitate stabilită la marginea expusă la vînt a solei şi în cea adiacentă, numârînd

gîndacii existenţi pe cîte 200 tufe (deci 200 x 2 ---= 400 tufe). Ca margine a c i l t i r i i se ia o bandă pînă la 5 m lăţime.

Limita critică de densitate/plantă mijloc ie

Adulţi hibernanţi

sub 1 adult/5 plante

1 adul t /5 plante

peste 1 adult/5 plante

Larve

sub 10 larve/plantă

10-15 larve/plantă

peste 15 larve/plantă

2. împotriva larvelor: tratamentele se aplică folosind criteriul biologic şi ecologic.

a) c r i t e r i u i b i o l o g i c constă în folosirea cuştilor de avertizare în care se urmăreşte biologia gîndacului; aplicarea tratamentelor se face la apariţ ia primelor larve de vîrsta a 3-a, buletinele de avertizare lansîndu-se la eclozarea primelor larve;

b) c r i t e r i u l e c o l o g i c constă în stabilirea sumei •de temperatură efectivă corespunzătoare lansării buletinelor de avertizare şi începerii tratamentelor. Considerînd 11°C pragul biologic al dezvoltării gîndacului din Colorado, lansarea buletinelor de avertizare trebuie să se facă îa suma de temperatură efectivă egală cu 60°C (perioada de incubaţie), iar momentul începerii tratamen-telor să corespundă cu realizarea sumei de 125°C temperatură efec-tivă, sumă socotită de la depunerea primelor ouă în cuşti le de aver-tizare. Tratamentul trebuie să se încheie înainte de intrarea lar-velor în stadiul de prenirnfă (larve colorate galben-oranj).

141


mica

De subliniat însă că criteriul ecologic trebuie să aibă doar valoare orientativă, accentul principal punîndu-se pe starea reală de dezvoltare a dăunătorului, constatată direct în condiţii de cîmp.

COMBATERE

Pentru a întîrzia apariţia şi dezvoltarea fenomenului de rezis-tenţa se recomandă evitarea tratamentelor numeroase pe suprafeţe mân cu acelaşi insecticid, fap t care ar duce la o selecţie permanentă a lormelor rezistente. De aceea este necesară folosirea alternată a insecticidelor, aşa încît de la un tratament la al tul produsele să dilere din punct de vedere al substanţei active, modului de acţiune şi formei de condiţionare.

l + l în cazul soiurilor extratimpurii şi t impurii ;

1 + 2 + 1 în cazul soiurilor semitardive şi tardive, din care un tratament

împotriva adulţilor hibernanţi, eventual 2 tratamente la GI si l tratament la G2.

Luînd în considerare fenofaza critică a plantei de cartof, este foarte important

ca tratamentele să menţină culturile de cartof libere de atacul dăunătorului cel

puţin pînă la înflorire, în funcţie de disponibilităţi, se recomandă următoarele

insecticide:

a) organofosforice: Triclorfon (Dipterex, Wotexit, Danex, Polfosclor,

Flibol etc.), l 000 g s.a./ha;

Clorfenvinfos (Birlane, Sapecron), 170 g s.a./ha; Quinalfos (Ekalux), 190 g

s.a./ha.

b) carbamice: Carbaril (Sevin, Ravnyon etc.), 750 g s.a./ha; Propoxur (Unden), 500 g

s.a./ha; Cartap (Padan), 500 g s.a./ha; Evisect, 270 g s.a./ha.

c) piretrine: Decis, 7—10 g s.a./ha.

142 143

mărimea corniculelor şi apendicelui codai, dispoziţia şi numărul senzorilor pe articolele antenale, a perişorilor chitinosi, culoarea si desenul de pe corp etc. reprezintă elemente de diferenţiere sis-tematică.

Asupra plantelor de cartof, în condiţii normale, nu este vizibil efectul direct al activităţii de sugere al afidelor, atacul acestora exprimîndu-se prin simptomele numeroaselor viroze transmise. De aceea, combaterea afidelor este principala măsură pentru limitarea bolilor virotice la cartof.

PĂDUCHELE VERDE AL PIERSICULUI (MYZUS PERSICAE

SULZ); PĂDUCHELE GALBEN AL CARTOFULUI (APHIS NAS-TL'RTII KALT); PĂDUCHELE CĂLINULUI (APHIS FRAN-GULAE KALT); PĂUDCHELE DUNGAT AL SOLANACEELOR (MACROSIPHUM EUPHORBIAE THOM); PĂDUCHELE PĂTAT AL CARTOFULUI (AULACORTHUM SOLANI KALT)

RĂSPÎNDIRE

Homoptere prezente în toate culturile de cartof din ţară, cu o frecvenţă şi intensitate a speciilor diferită de la zonă la zonă, avînd o importanţă îitopatogenă deosebită ca vectori ai virozelor grave la cartof.


Specii a căror talie oscilează între 0,9—3,4 mm., întrunind atît forme aripate cît şi nearipate şi al căror aparat bucal este adapta t pentru înţepat şi supt. Antenele, fili îorme, sînt formate din 6 articole, primele 2 articole mai îngroşate formează pedunculul, iar următoarele flagelul antenei. Segmentul 2 toracal, la formele aripate este bine dezvoltat, sub formă de scut subdivizat. Aripile membranoase, cele anterioare prezentînd o pată la marginea cos-tală. Abdomenul, oval-alungit, se termină printr-un apendice codai, iar de la nivelul segmentului 6 abdominal pornesc lateral nişte formaţiuni tubulare numite sifoane sau cornicule. Forma,

* Autor: A;. Staicu

CICLUL BIOLOGIC

Ciclul de dezvoltare al aîidelor cartofului nu este unitar, exis-tînd totuşi anumite caracteristici comune. Luînd ca tip reprezentativ Myzus persicae, vectorul vi roti c cel mai important, acesta iernează în general sub formă de ou de iarnă, avînd însă si posibilitatea de a ierna ca adult în sere, silozuri de cartof si sfeclă etc. Ouăle de iarnă sînt depuse de preferinţă pe piersici, la baza mugurilor de pe lăstarii de rod. La începutul primăverii, din ouă eclozează aşa zisele îundatrice, care sînt forme puţin mobile şi incapabile de zbor. Acestea vor da naştere pe cale asexuată (partenogenetică) la 3 sau mai multe generaţii de fundatrigene, nearipate. Odată cu lem-nificarea lăstarilor gazdelor primare (de iarnă), apar forme aripate, ce vor migra la începutul lunii mai pe gazdele secundare (de vară), plante spontane sau cultivate, printre care şi cartoful. Migrantele pe gazdele de vară depun numeroase larve, care vor îi punctul de plecare a numeroase generaţii (3—9) de aşa 'zise virginogene, aripate si nearipate, ce se înmulţesc tot partenogenetic. Spre sfîr-şitul verii şi în toamnă, în coloniile de virginogene apar femele aripate, sexupare, care retromigrează pe plantele lemnoase, unde vor da naştere la femele aptere şi masculi aripaţi, în luna noiembrie, femelele fecundate vor depune cîte un ou de iarnă la baza mugurilor sau în crăpăturile scoarţei. Dezvoltarea de la larvă la adult se produce în urma a 3 năpîrliri în decursul a 6—8 zile. Formele aripate sînt precedate de stadiul de nimfă, la care se disting pri mardii le aripilor. Potenţialul de înmulţire este foarte mare, o singură virginogenă fi ind capabilă să depună în medie 40—50 larve, uneori chiar în jur de 150.

145

AFIDELE LA CARTOF *

144

PROGNOZA

Structura variată de specii de afide ce populează culturile de cartof, specii cu posibilităţi multiple şi diferite de iernare, precum şi strînsa dependenţă a mărimii populaţiilor de un complex de factori biotici si abiotici nu face posibilă practicarea unei metodici operative de prognoză.


Urmărirea fluctuaţiei populaţiilor de afide, frecvenţa specii lor şi evoluţia zborului acestora se face numai în culturile de car tof pentru sămînţă din cadrul zonelor închise, amplasate în jude ţele :Braşov, Covasna, Harghi.ta, Neamţ, Bacău şi Suceava cu scopul de:

— avertizare a tratamentelor de combatere; — avertizare a distrugerii vrejilor la cartofii de sămînţă. In acest scop se utilizează: — metoda celor 100 de frunze; — metoda vaselor galbene. Metoda celor 100 de frunze se aplică începînd din momentul în

care plantele au cea 20 cm înălţime, luîndu-se cîte 100 frunze din fiecare solă, din 5 în 5 zile, pînă la recoltare. Se iau cîte 3 frun-ze/plantă, cîte una pentru fiecare etaj al plantei, aleasă la în-tîmplare, mergîndu-se pe diagonala solei. O valoare mai mare de 20 afide/100 frunze impune aplicarea tratamentelor de combatere.

Metoda vaselor galbene constă în amplasarea pe diagonala unei suprafeţe aş 20/20 m, menţinută în permanenţă ogor negru, în cadrul unei culturi de cartof, a 2 vase galbene (24 cm diametru). Afidele captate în lichidul existent în vase (apă + detergent) trebuie recoltate zilnic, obligatoriu la aceeaşi oră (în general dimineaţa), în perioada IV—l IX. Capturile înregistrate grafic, global şi pe specii, realizează curba de zbor a afidelor în zona respectivă. După înregistrarea vîrfului maxim de zbor, se stabileşte de către I.C.P.C Braşov data întreruperii vegetaţiei la cartofii' de sămînţă, diferenţiat după categoria biologică şi precocitatea so* iurilor.

Primul tratament de combatere se va aplica, acolo unde nu se fac determinări prin metoda celor 100 de frunze, la 6—10 zile de la răsărirea cartofilor în sola respectivă, cînd plantele au o înălţime de cea 12—15 cm. Următorul tratament se va aplica la un interval de 10—14 zile (sau la deţermina/ea pe cele 100 de frunze a primelor nimfe). Al treilea şi ultimul tratament se aplică înainte de înflorire.

COMBATERE

Se pot folosi următoarele produse: Fosfotox, 530 g s.a./ha; Fernos, 250 g s.a./ha; Metasystox, 400 g s.a./ha; Dimevur, 2 l/ha.

In funcţie de disponibilităţi, aceste produse se vor aplica în mod alternativ, în scopul prevenirii formării fenomenului de rezis-tenţă..

GĂRGĂRIŢA CAPSULELOR DE MAC (CEUTHORRHYNCHUS

MACULA-ALBA HBST.)*

RASPlNDIRE

Gărgăriţa capsulelor de mac este răspîndită în Europa centrală şi orientală. Se întîlneşte în toată ţara noastră, cu un nivel al populaţiei mai ridicat în Transilvania, nordul Moldovei şi Banat.


Insecta a d u l t ă are 3—4 mm lungime, şi corpul acoperit cu peri solziformi, de culoare cenuşie. Rostrul în timpul repaosu-lui este ţinut într-o brăzdătură, pe partea ventrală a toracelui.-Pronotul, mai lat decît- lung, are marginea anterioară ridicată în sus şi prezintă trei benzi înguste longitudinale, formată din solzi albi. Tarsele şi tibiile sînt de culoare roşcată. Elitrele, relativ scurte prezintă la baza lor, în dosul seutelului, o pată alungită, formată din solzi albi.

* Autori: Elena Dolipschi, D. Mustătea

146

147

L a r v a la maturitate are lungimea de 5—8 mm, capul aproape

cilindric, puţin încovoiat de la mijloc, este apodă; capul este de

culoare galbenă-cafenie, iar restul corpului alb. CICLUL DEZVOLTĂRII

Insectele adulte iernează în pămînt, în căsuţe nimfale, pînă la adinei mea de 30—35 cm, iar prin luna mai părăsesc aceste locuri. După o perioadă de 8—10 zile,.în care timp adulţii se hrănesc ro-zînd ici şi colo frunzele, pedunculii florali sau capsulele în formare, are loc împerecherea. Femelele depun ouăle în capsulele de mac. Pentru aceasta, femela perforează cu rostru! ţesuturile varzi ale capsulei de mac şi depune un ou în canalul astfel făcut, pe care îl împinge cu rostrul in interiorul capsulei.

In general, o femelă nu depune decît un ou în fiecare capsulă, însă se întîmplă adesea ca mai multe femele să depună fiecare cîte un ou în aceeaşi capsulă, astfel că într-o capsulă se găsesc 2—30 de ouă. O femelă poate depune 120—150 de ouă.

Incubaţia durează 5—8 zile, apoi apar larvele. Acestea se hră-nesc atît cu seminţele crude ce se găsesc formate în capsulă, cît si cu pereţii despărţitori.

Durata stadiului larvar este de 21—35 zile. Când au ajuns la maturitate, ele se lasă pe pămînt, aîundîndu-se la 30—35 cm, unde îşi construiesc cîte o mică încăpere în care se vor transforma în nimfe. Stadiul de nimfă durează 15—21 de zile, după care apar adulţii. Aceştia rămîn pe loc pînă în primăvara viitoare. Această gărgăriţă prezintă o singură generaţie pe an.

MODUL DE DĂUNARE

Pagubele produse în unele zone ale ţării sînt foarte mari. Această insectă atacă diferite specii de mac, cultivate sau spontane. Atacul adulţilor, ca şi al larvelor, este caracteristic. Adulţii rod mici oriîicii în frunze, pedunculi, capsule sau în tulpini. Cînd sînt atacaţi pedunculii florali seva nu mai circulă normal spre capsule şi acestea se opresc din creştere, rămîn mici sau se usucă. Larvele se hrănesc cu seminţele si pereţii despărţitori ai capsulelor, în interiorul capsulelor atacate se găsesc resturi de hrană, exuvii şi ex-crementele larvelor, pe care se instalează diferite microorganisme, producînd putrezirea seminţelor.

148

PROGNOZA

Prognoza atacului şi a volumului de lucru de la un an la altul se stabileşte pe baza densităţii numerice a adulţilor hibernanţi, în urma sondajelor efectuate în sol. Sondajele se fac începînd cu 15 septembrie, în solele care au fost cultivate cu mac în anul respectiv. Se stabileşte un număr convenabil de comune (2—3 de fiecare staţie de prognoză şi avertizare), unde se fac sondaje în fiecare an. Se execută cîte 16 sondaje de 0,25/0,25 m şi adînci de 25—30 cm repartizate, pe cît posibil, la distanţă egală unul de altul, pe una sau pe cele două diagonale ale parcelei. Pămîntul rezultat se recoltează în săculeţ!, separat pentru fiecare sondaj, urmînd ca în laborator sa f ie mărunţi t şi analizat cu atenţie, recoltînd adulţii de gărgăriţa macului. La nevoie, după mărunţirea fină a solului, făcută cu grijă pentru a nu distruge insectele, se trece printr-o sită cu ochiuri care să nu depăşească dimensiunea dăunătorului, f ie prin cernere, f i e cu ajutorul unui jet de apă.

Se recoltează gărgăriţele găsite, al căror număr, raportat la suprafaţa efectivă a sondajelor, dă densitatea numerică la unitatea de suprafaţă. Din totalul insectelor găsite pe judeţ sau pe centrul de protecţia plantelor raportate la suprafaţa de pe care au rezultat, se obţine densitatea medie a dăunătorului pe zona deservită.

Comparînd cu anii precedenţi, se poate stabili cu cît a crescut sau a scăzut efectivul numeric si, în funcţie de aceasta, se apreciază volumul de lucru pentru anul următor.

în anul următor, în cursul lunii aprilie se fac cîteva sondaje în fiecare solă controlată în toamnă şi se stabileşte mortalitatea datorată condiţiilor de iernare. în raport de cele constatate se reface prognoza, ţinînd cont de populaţia rămasă vie.

AVERTIZAREA

Apariţ ia adulţilor din locurile de hibernare începe cînd tem-peratura medie ordinară este de cea 13CC, iar ieşirea în masă la cea 15—16°C şi corespunde de regulă cu fenofaza de 4 frunze. Sînt foarte vioi pe t i mp cald şi uscat, atunci cînd temperatura medie depăşeşte 18CC.

149

Pentru stabilirea perioadei optime de combatere se colectează material biologic şi se păstrează în cuşti. Se recoltează capsule de mac cu larve mature, care se introduc în cuştile de la staţie.

Practic, la înregistrarea temperaturii de 13°C se controlează cuştile cu material biologic obţinut după metoda descrisă mai sus, pentru a sesiza apariţia primelor gărgăriţe.

în acest moment se lansează buletinele de avertizare, moment ce coincide îenologic cu începutul îmbobociţii culturilor de mac (3—4% din plante îmbobocite).

Tratamentul se începe la două zile de la data lansării buleti-nelor şi trebuie să se termine în cel mult 5—6 zile.

In cazul în care în timpul tratamentului intervin ploi şi tempe raturi scăzute, acesta trebuie repetat la începutul înfloritului (la deschiderea primelor flori), folosindu-se produse selective pentru a se ocroti albinele.

MĂSURI DE COMBATERE

în combaterea gărgăriţei capsulelor de mac, cele mai bune re-zultate s-au obţinut prin tratamente chimice cu produsele: Mel-prex 0,2% (2 l substanţă comercială la ha); Lindatox 20—0,6% (6 l substanţă comercială la ha); Polfosclor 0,2% (2 l substanţă comercială la ha) şi prăfuiri cu Lindatox 3 (20—30 kg/ha).

Se recomandă să se ia măsuri de protecţie a albinelor, în special în cazul cînd, fortuit, se tratează şi la începutul înfloritului. VIESPEA CORIANDRULUI (SYSTOLE CORIANDR1 NICOL.)*

RĂSPINDIRE

Dăunătorul este răspîndit în toate zonele de cultură a corian-drului.


A d u l t u l (fig. 1) are lungimea de 1,9—2,5 mm. Corpul este de culoare neagră strălucitoare. Capul este punctat şi prevăzut cu perişori albicioşi. Antena este gehiculată, de culoare neagră,

* Autor: Elisabeta Schmidt

150

CICLUL EVOLUTIV

• Viespea coriandrului (Systole coriandri Nicol.) — adult

cu excepţia scapului care este galben-brun. Toracele este cutat, prevăzut cu peri rari, albicioşi şi o punctaţie fină. Aripile sînt transparente, cu nervurile galbene. Nervura costală este puţin mai lungă decît cea radială. Pe suprafaţa aripilor prezintă peri cenuşii. Picioarele sînt brun-gălbui. Abdomenul este ovoidal, lucios'şi glabru.

L a r v a matură este de formă elipsoidală, apodă, eucefală, de culoare albă. Lungimea corpului este de 1,9—2,6 mm.

P u p a este liberă, de culoare albă-lăptoasă, cu lungimea corpului cuprinsă între 1,6 si 2 mm. Viespea coriandrului are o generaţie pe an. Iernează în stadiul de larvă matură în seminţele de coriandru. Transformarea larvelor hibernante în pupe începe din prima decadă a lunii mai şi continuă pînă în luna iulie.

Apariţia primilor adulţi se înregistrează, de obicei, în a IlI-a decadă a lunii mai şi corespunde fenologic cu înflorirea primelor umbele. Media temperaturilor, cu 10 zile înaintea semnalării adul-ţilor, a fost cuprinsă între 17,2 şi 17,4°C. Zborul adulţilor gene-raţiei hibernante este eşalonat, ultimele femele întîlnindu-se în a doua decadă a lunii iulie. Adulţii au longevitatea de l—2 săptă-mîni. Ei se hrănesc cu polenul şi nectarul florilor de coriandru şi

151

Fig. l

altor umbelifere cultivate şi spontane. Zborul maxim are loc în a IlI-a decadă a lunii iunie şi în prima decadă a lunii iulie.

Ponta începe imediat după formarea primelor fructe în umbele. Ouăle sînt depuse, cu terebra, în ţesutul fructelor verzi de coriandru într-un fruct se dezvoltă, de regulă, o singură larvă; numărul fruc-telor cu 2 larve este redus, oscilînd între 2 şi 6%. Numărul total de ouă depuse de o femelă variază între 6 şi 10.

Perioada de incubaţie este cuprinsă între 7 şi 11 zile.

Larvele apărute se hrănesc cu conţinutul fructelor pe care în cele mai multe cazuri, îl consumă în întregime. Dezvoltarea larvară durează 20—27 zile.

Transformarea în pupă are loc în interiorul seminţelor. Durata acestui stadiu, în condiţii de laborator, a fost de 7 zile la 28 C şi de 14 zile la '20'C.

Noii adulţi apar din a doua decadă a lunii iulie. Zborul maxim al acestei generaţii se desfăşoară în a I l I -a decadă a lunii iulie şi în prima decadă a lunii august. Apoi intensitatea zborului scade irep-tat pînă la recoltarea «mândrului.

Viespea coriandruhii este semnalată an de an în culturile de coriandru şi produce pagube ce pot să ajungă la 20%. Atacă, de asemenea, anasonul, feniculul, morcovul si alte umbelifere culti vate şi spontane.


Momentele optime de aplicare a tratamentelor se pot stabili ţinîndu-se cont de criteriile biologic şi fenologic.

C r i t e r i u l b i o l o g i c . Avertizarea tratamentelor se face pe baza dinamicii apariţiei adulţilor în cîmp. Tratamentul I se aplică la semnalarea primilor adulţi în cultura de coriandru. Tratamentul II se execută la 2—3 zile de la zborul maxim.

C r i t e r i u l f e n o l o g i c . Constituie un element de bază în avertizarea tratamentelor, întrucît semnalarea primilor adulţi corespunde cu înflorirea primelor umbele, această fază fenologică indică aplicarea primului tratament. Zborul maxim al adulţilor se înregistrează în timpul înfloritului în masă al umbele- lor şi formează criteriul de avertizare a celui de-al doilea tra tament.

152


Pentru prevenirea atacului viespei coriandrului se recomandă următoarele măsuri agrotehnice: folosirea la semănat de seminţe sănătoase, neinfestate cu larve; recoltarea coriandrului în cele mai bune condiţii, pentru evitarea împrăştierii în cîmp a seminţelor care pot forma surse de infestare pentru anul viitor; efectuarea ară-turilor adînci, după recoltarea coriandrului, pentru îngroparea în sol a tuturor resturilor, înclusiv a seminţelor infestate şi distrugerea tuturor resturilor după treierare.

în combaterea chimică a adulţilor se recomandă folosirea pre-paratelor cloroderivate selective (Toxaphen 60 CE-0,2% în 600 l apă) şi a preparatelor organofosforice (Sinoralox 35 CE—0,2, Fen-clorfos 35 CE-0,2% etc. în 600 l apă).

MANA HAMEIULUI (PSEUDOPERONOSPORA HUMULl)*

RĂSPÎNDIRE

Mana hameiului este răspîndită peste tot unde se află plan-taţii de hamei.


Mana hameiului se manifestă primăvara devreme, prin lăstari spiciformi bazali,care pornesc de la butuc. Aceşti lăstari au internodiile scurte (scurt-nodare), din care cauză frunzele de la no-durile diferitelor etaje sînt foarte apropiate, ca într-un spic, de unde-i vine şi numele de lăstar spiciform. Frunzele de pe lăstarii spiciformi sînt de culoare gălbuie, cu marginile răsucite către partea inferioară, pe care se observă un înveliş catifelat de culoare violetă-închis, format din conidioforii şi conidiile ciupercii para-zite.

Lăstarii spiciformi bazali, care pornesc de la butucii bolnavi, nu ajung decît la 12—15 cm si se usucă; cei care infectează prin oospori, în momentul cînd ies la suprafaţă, prezintă aspect spici-form numai la vîrf şi pot ajunge la 0,5—l m înălţime, dar nu se pot prinde de sîrmă, deci nu pot fi îndrumaţi.

153

* Autor: V era Bon tea

Mai tîrziu, în vară, îşi fac apariţia şi lăstarii spiciformi laterali, care se dezvoltă din coardă. Aceştia rămîn mici şi se usucă înainte de a produce conuri sau cresc mai mul t şi dau producţii scăzute şi de calitate inferioară.

Frunzele de pe coardele şi lăstarii atacaţi prezintă pete gălbui, opus cărora, pe faţa inferioară, se observă acelaşi înveliş catifelat, violaceu, ca în cazul frunzelor de pe lăstarii spiciformi. Cu timpul, ţesutul din dreptul acestor pete se brunifică, se usucă şi cade; adesea frunzele se usucă în întregime.

Conurile atacate au pe bractei pete brune, care le depreciază calitatea. La un atac mai puternic, conurile se usucă şi cad, redu-•cînd astfel producţia.

CICLUL DEZVOLTĂRII

Infecţia primară se produce pe 2 căi: pornind de la mugurii infectaţi de pe butuc, în care parazitul iernează sub formă de mi-celiu de rezistenţă, şi prin oospori, organe de rezistenţă care se află în sol, unde ajung cu resturile de plante bolnave.

Cînd infecţia porneşte de la butuc, lăstarii spiciformi bazali pot apărea de la sfîrşitul lunii aprilie, în special la soiurile precoce (Zatec, Hallertau, Tettnang) şi mai abundent la începutul lunii mai. Pentru apariţia acestora nu este necesară umiditatea solului, întrucît creşterea se face pe baza rezervelor din butuc; miceliul parazitului care se află în muguri creşte si se dezvoltă odată cu lăs-tarul, imprimîndu-i simptomele caracteristice de scurt-nodare. Pentru infecţie prin oospori, care se produce mai ales la începutul lunii mai, este necesară umiditatea solului, care să favorizeze germinarea oosporilor si producerea infecţiei. Lăstarii spiciformi, în acest caz, au internodiile bâzâie normale şi prezintă aspect spici-îorm numai la vîrf.

Conidiile, care se formează pe faţa inferioară a frunzelor, în tot timpul verii, asigură răspîndirea parazitului în cursul întregii perioade de vegetaţie, putînd produce infecţii pe toate organele aeriene ale plantei (frunze, lăstari laterali, inflorescenţa).

Spre sfîrşitul perioadei de vegetaţie, în frunze şi în bracteele conurilor, în dreptul petelor, se formează oosporii—organe de rezistenţă — care declanşează infecţiile primare în primăvară, alături de miceliul de rezistenţă din butuc.

154

Agentul patogen al manei hameiului se dezvoltă cel mai bine

la temperaturile cuprinse între 18 şi 28°C şi la umiditate atmosfe

rică de peste 65%. Perioada de incubaţie variază între 2 şi 6 zile,

în luna iunie cel mai frecvent fiind 2 —4 zile; ca urmare, în aceas

tă lună se pot produce infecţii aproape zilnic, suprapunîndu-se.

Această situaţie este posibilă aproape în fiecare an, pentru că în

luna respectivă, în ţara noastră, în regiunile cu plantaţii de hamei

umectarea frunzelor (minimum l 1/2—2 ore) este asigurată prin

precipitaţii şi rouă, iar temperatura nu depăşeşte, în general, 28°C.

Viteza de creştere a lăstarilor, în luna iunie, este maximă, ajun-

gînd la 30—40 cm pe zi, aşa încît, numai cîteva zile de la aplica

rea tratamentului, rămîn descoperite 3—4 perechi de frunze şi

lăstarii laterali respectivi.

PROGNOZA

în plantaţiile de hamei în care a existat atac de mană, ne putem aştepta, în anul următor, la apariţia lăstarilor bazali spiciformi, chiar dacă umiditatea solului este redusă, dată f i ind dezvoltarea lor din butucul infectat, din rezervele căruia este asigurată creşterea acestor lăstari. Dacă umiditatea solului, în luni le aprilie şi mai, este ridicată, are loc şi infecţia din oospori, aşa încît numărul lăstarilor spiciformi bazali este mult sporit; ca urmare, creşte şi sursa de conidii,care cauzează infecţiile secundare, mai ales dacă temperatura se menţine la 18—28°C, iar umiditatea atmosferică trece de 65%. Dacă temperatura trece de 29°C, ceea ce se realizează de obicei în luna iulie, infecţiile secundare nu se mai produc.


Sursa de conidii.care produc infecţii secundare, fiind foarte bogată chiar de la început, pentru că acestea se formează în masă numai după cîteva zile de la apariţia lăstarilor spiciformi, în cazul manei hameiului este necesară aplicarea tratamentelor pentru a preveni prima infecţie secundară. Aceasta spre deosebire de mana viţei de vie, la care prima infecţie secundară nu este atît de pericu-loasă, dat fi ind că sursa de infecţie pentru aceasta este foarte scă-zută, l imitată la l—2 pete la hectar.

155

Avînd în vedere perioada de incubaţie foarte scurtă şi viteza de creştere a lăstarilor foarte mare, pentru combaterea manei ha-meiului nu se pot face avertizări ca în cazul manei viţei de vie şi mai ales pe baza datelor de la staţiuni îndepărtate.

Pe baza cercetărilor întreprinse de noi, t imp de 6 ani, în zona Sighişoara, reiese că, pentru prevenirea infecţii lor cu mană, este necesară aplicarea primului tratament la apariţia lăstarilor spici-formi bazali, ceea ce corespunde, în zona Sighişoara, perioadei 11—24 mai. Celelalte tratamente urmează să se efectueze, în anii cu umiditate ridicată, la fiecare 7—10 zile, ceea ce ar corespunde cu l—2 stropiri în luna mai şi 3—4 în luna iunie. Tratamentelor din luna iunie trebuie să li se acorde cea mai mare atenţie, pentru că infecţi i le din această lună sînt cele mai periculoase, amenin-ţînd dezvoltarea lăstarilor laterali purtători de rod.

Odată cu ridicarea temperaturii maxime peste 29 C, pericolul infecţiei scade, pentru că la această temperatură conidiile sînt omorîte; astfel de situaţii se realizează, în zona Sighişoara, în mod frecvent în luna iulie, cînd de obicei nu sînt necesare stropiri. Dacă însă temperatura maximă nu trece de 29° şi se realizează umi ditate suficientă, se vor continua tratamentele la aceleaşi inter vale, aplicîndu-se, în această lună, 2—3 tratamente. Ca urmare, în anii favorabili apariţiei şi dezvoltării manei, numărul tratamen telor ajunge la 6—7; în cei cu temperatura ridicată şi umidi tate scăzută, se poate reduce la 3—4.


Pe baza cercetărilor de la I.A.S. Sighişoara, s-au stabilit urmă toarele măsuri de combatere:

M ă s u r i a g r o t e h n i c e :

— strîngerea si arderea tuturor lăstarilor spiciformi bazali îndată ce apar, pentru a preveni formarea şi răspîndirea conidii-lor;

— îndrumarea la t imp a lăstarilor şi înlăturarea celor de prisos care se dezvoltă după îndrumare, pentru a se evita realizarea condiţiilor favorabile dezvoltării manei prin neaerisirea şi păstrarea umidităţii;

156

— distrugerea din plantaţii a buruieni lor,'pr in care se contri-buie de asemenea la o aerisire mai bună.

M ă s u r i c h i m i c e

Rezultatele cele mai bune se obţin prin stropirea plantelor de hamei cu zeamă bordeleză 0,75%, cu produse pe bază de oxiclo-rură de cupru în concentraţie de 0,3—0,5% (după conţinutul în substanţă activă) şi cu produse organice pe bază de Zineb (Bercema Zineb, Dithane Z, Lirotan, Microneb, Phinebe, Perozine, Ţineb, Zineb 80, Zinosan), în concentraţie de 0,2—0,3%. Produsele pe bază de Zineb se pot folosi simple sau în amestec cu cele cuprice.

Faptul că fungicidele pe bază de zineb au durata de eficacitate mai redusă decît cele cuprice nu constituie un neajuns pentru combaterea manei hameiului, date f i ind intervalele scurte la care se aplică tratamentele. Aceste produse au dovedit şi o oarecare acţiune stimulatoare asupra plantelor de hamei.

Prin combaterea manei hameiului se obţine o producţie de conuri mai mare si de calitate superioară. Conform calculului eficienţei economice, socotind 7 tratamente cu zeamă bordeleză 0,75%, surplusul de venit net la hectar ajunge la 2 000—6 000 lei. Avînd în vedere că totalul cheltuielilor la hectar, necesitate de celelalte lucrări, se ridica la 18000—20000 lei, prin neexecutarea la t imp si în bune condiţii a lucrărilor de protecţie nu se realizează o economie, ci dimpotrivă, în anii favorabili manei, se pierd şi banii investiţi în alte lucrări.

PUTREZIREA TULPINILOR ŞI RĂDĂCINILOR DE HAMEI*

Putrezirea tulpinilor şi rădăcinilor de hamei este produsă de diferite specii ale genului Fnsaritirn, dintre care F. sambucinum joacă rolul principal.

RĂSPÎNDIREA

Agentul patogen f i ind polivor este răspîndit, în sol, în toată ţara; ca urmare cuprinde si întreaga regiune hameicolă din ţară.

157

* Autor: Vera Bontea


Simptomele putregaiului variază în funcţie de momentul cînd s-a produs infecţia. Dacă se plantează butaşi atacaţi, iar în primăvară se realizează, în sol, umiditate mare şi de durată, aceştia putrezesc înainte de a porni în vegetaţie. Butaşii parţial şi slab atacaţi, plantaţi în pămînt afînat, fără exces de umiditate, pornesc în vegetaţie şi dau lăstari firavi, care, în condiţii normale pentru dezvoltarea hameiului, ajung să formeze conuri; producţia acestora este, însă, redusă şi de calitate inferioară, în condiţii nefavorabile pentru dezvoltarea haemiului, lăstarii respectivi nu ating decît 1/3—1/2 din înălţimea normală; frunzele lor se îngălbenesc,se veştejesc, atîrnînd în lungul lăstarului şi, în cele din urmă, se usucă împreună cu întreaga coardă.

La suprafaţa organelor atacate (butaşi, baza lăstarilor), se observă un înveliş alb la început (miceliul parazitului), roz roşcat sau galben-portocaliu mai tîrziu (sporii parazitului), în secţiune prin rădăcinile şi tulpinile atacate se observă vasele conducătoare bruni f i ca te.

CICLUL DEZVOLTĂRII

Infecţia poate proveni din sol, unde parazitul trăieşte ca sa-profit pe resturile organice. Venind în contact cu plantele'de hamei slăbite aintr-o cauză oarecare sau cu partea subterană rănită în timpul lucrărilor sau de dăunători, parazitul pătrunde în interiorul acestora si continuă să se dezvolte, producînd putrezirea lor. Pro-cesul are loc mai ales cînd se realizează condiţii favorabile dezvol-tării agentului patogen — umiditate ridicată, temperatură mode-rată, aerisirea solului redusă bătătoririi lui etc.

Infecţia poate porni şi de la butaşi atacaţi, cînd aceştia provin de la plante bolnave. Această infecţie prezintă caracter mai grav, pentru că parazitul, aflîndu-se în interiorul gazdei, nu necesită condiţii deosebite pentru a-şi continua dezvoltarea şi, ca urmare, produce pagube mai mari.

PROGNOZA

In general, după ani ploioşi şi cu temperaturi moderate, se creează în sol o rezervă bogată de sursă de infecţie, mai ales pe te-renurile ocupate de culturi de cartof. Ca urmare, ne putem aştepta

158

în anii următori acestora, la un atac mai puternic în pepiniere sau plantaţii de hamei, mai ales dacă acestea urmează, în asolament, după cartof. Pentru aceasta este necesar, însă, ca şi în aceşti ani să se realizeze condiţii favorabile dezvoltării agentului patogen.

AVIZAREA TRATAMENTELOR

" Cu două săptămîni înainte de plantare se va dezinfecta solul în parcelele puternic infectate. Butaşii se vor dezinfecta înainte de plantare prin prăfuire cu fungicide sau prin introducerea acestora în compoziţia cu care face mocirlirea.


Pe baza cercetărilor efectuate la I.A.S. Sighişoara, t imp de 3 ani, s-a ajuns la stabilirea următoarelor măsuri de combatere:

M ă s u r i a g r o t e h n i c e

— alegerea pentru plantaţiile de hamei a terenurilor sănătoase oare nu reţin apa multă vreme; se vor evita terenurile grele, tasate şi din regiuni joase, cu apa freatică aproape de suprafaţă;

— drenarea terenurilor prea umede; — alinarea terenurilor bătătorite, prin arături şi prăşi le repetate,

iar pentru a evita bătătorirea terenului, nu se va lucra în plantaţii cînd acesta este umed;

— evitarea aplicării unilaterale a îngrăşămintelor, în special a celor azotoase, care sporesc sensibilitatea plantelor;

— folosirea butaşilor sănătoşi, păstraţi peste iarnă în condiţii normale de temperatură şi umiditate;

— evitarea rănirii plantelor în timpul lucrărilor de întreţinere; cu acelaşi scop, se vor combate dăunătorii din sol (nematozi, larve de insecte), care, prin rănirile ce le produc plantelor, înlesnesc infectarea lor cu Fusorium;

— evitarea culturilor intercalate, mai ales a cartofului, în parcei ele în care s-au constatat infecţii, dat fiind că acestea contribuie la înmulţirea şi menţinerea în sol a speciilor de Fusarium; cu acelaşi scop, terenurile din plantaţii se vor menţine libere de buruieni;

159

— evitarea cartofului ca plantă premergătoare pentru plan-taţiile de hamei, avînd în vedere că acesta constituie o gazdă foarte bună pentru specii le de Fusarium, între care si F. sambucinum;

— cultivarea soiurilor de hamei rezistente, stabilite ca atare în regiunea respectivă;

— respectarea igienei culturale prin îndepărtarea din plan-taţii a coardelor bolnave şi prin strîngerea şi arderea tuturor res-turilor de plante bolnave, la încheierea perioadei de vegetaţie.

în cazul cînd infecţia provine din sol, nu sînt atacate toate coardele unui butuc şi, prin îndepărtarea de la bază şi la t imp a coardelor atacate, boala poate fi oprită, bineînţeles dacă se reali-zează şi celelalte condiţii pentru dezvoltarea vigurosă a hameiului. Cînd infecţia porneşte de la butaşi, combaterea este mai anevoioasă pentru că există posibilitatea de infecţie a tuturor coardelor.

M â s u r i c h i m i c e

— dezinfectarea solului în parcelele puternic infectate, cu cel puţin 2 săptăn;îni înainte de plantare, folosind în acest scop pro-duse pe bază de diclorpropan-diclorpropen (DD, Nemafen) 500 l/ha; 1,3 diclorpropen-metil-isotiocianat (DÎ-Trapex) l 000 l/ha; me-tan-scdiutn (Vapam, Solasan) l 000 l /ha; 2 metil-2-propionaldehida -0-metilcarbamoil (Tetnic, Aldicarb) 60 kg/ha sau îormalină 40 în concentraţie de 1,5 1/10 l apă şi în cantitate de 2 500 l/ha. Acest tratament se aplică, de obicei, în pepiniere. Pentru economisirea produselor, se poate aplica pe rînd sau la cuib.

Prin dezinfectarea solului cu nematocide se realizează, în ace-laşi t imp, combaterea nemaiozilor, care favorizează infecţiile prin rănirile produse, a putregaiului produs de Fuaarium, precum şi a cancerului bacterian produs de Agrobacteriumtumefaciens,datlnnâ că produsele respective sînt şi fungicide şi bactericide;

— dezinfectarea butaşilor înainte de plantare, prin prăfuire cu produse pe bază de tetrametil-tiuram-disulfid (Tiradin 75, Po-marsol forte, Tiram) sau prin cufundare în soluţii de Quinolate l p. la 2 p. apă. Tratarea pe cale umedă se poate efectua odată cu mocirlirea, introducîndu-se fungicidul în compoziţia respectivă;

— locul rămas liber după scoaterea butucilor de hamei bob navi se va afîna pînă la o adîncime de 50 cm si pe un diametru de l m si se va dezinfecta cu unul din produsele menţionate la dezinfectarea solului , diluate în 10 l apă.

160

OMIDA HAMEIULUI (TRIODIA SYLV1NA L.)*

Sinonimii: Hepialus, Alphus sylvinus

RĂSPÎNDIRE

Specia este răspîr.dita în Anglia, U.R.S.S., Polonia, Franţa; deşi prezentă, ea nu este inclusă în listadăunătorilor culturilor de hameţ din Ungaria, Franţa, U.R.S.S. în ţara noastră, insecta este întîlnită în Transilvania, f i i nd citată ca element faunistic în zonele Cluj-Napoca, Alba lulia. Orăştie. La cursele luminoase s-au capturat frecvent f lu tu r i la Cluj-Napoca, Turda, Gheorghieni-Harghita, Rupea-Braşov,


F l u t u r e l e este de talie submijlocie, cu deschiderea ari-pilor anterioare de 25—35 mm. Corpul şi aripile sînt de culoare roşcată-brunie; la ambele sexe, pe aripile anterioare se disting două benzi de culoare deschisă, dispuse transversal şi oblic, în cîmpul median. Masculul întotdeauna este mai mic şi de culoare roşcată. Antenele la ambele sexe sînt scurte, serate şi de culoarea

corpului. O u l este sferic, de 0,6—0,8 mm în diametru, la depunere de

culoare albă lucitoare, iar după 5—6 ore corionul, care este neted, se înegreşte şi oul devine negru-strălucitor.

L a r v a este omidă adevărată. La eclozare, omida are 1,5 mm lungime, cu capsula cefalică mare şi alungită; la maturitate corpul ajunge la 30—40 mm lungime, de culoare albă, capsula ceîalică f i ind galben-brunie. Segmentele toracice si cele abdominale pre-zintă numeroase pete mici negre, pe care se insera perişorii f i n i .

P u p a este de tip obtecta si are corpul de 18—20 mm lun-gime, de culoare brună. La partea ventrală segmentele abdominale posterioare prezintă nişte piepteni chitinizaţi, care uşurează mişcarea în galerie. Pupele din care apar masculii sînt mai mici, orificiul genital este situat tangent cu orificiul anal, iar spinii chitinizaţi de la extremitatea ultimului segment abdominal formează două grupe de cîte 2 si sînt dispuşi simetric, de o parte şi de alta f a ţ ă de axul median al corpului. Pupele din care apar femelele sînt mai mari, orificiul genital este situat evident detaşat

* Autori: T. Perjii, I. Ghizdavu

161

de orificiul anal, iar spinii chitinizaţi de la extremitatea distală a abdomenului formează grupe de cîte trei spini, dispuşi simetric de o parte şi alta a corpului.

CICLUL DEZVOLTĂRII

Se înmulţeşte într-o generaţie pe an. Iernează în stadiul de larvă din prima şi a doua_vîrstă, în stratul superficial al solului din plantaţiile de hamei. In perioada de toamnă şi de primăvară devreme, activitatea lor de hrănire nu se observă, în primele zile ale lunii mai, cînd lăstarii de hamei au 10—20 cm, se observă şi dăunarea lor de către larve. Dezvoltarea larvelor se eşalonează astfel de-a lungul lunilor mai, iunie şi iulie cînd, începînd din a doua jumătate a acestei luni, ele se transformă în pupe, în inte-riorul galeriilor de hrănire a larvelor. Stadiul de pupă durează 20—25 zile. La sfîrşitul acestei perioade, respectiv în prima ju-mătate a lunii august, zboară fluturii , zbor care se eşalonează pînă la sfîrşitul lunii septembrie. Fluturii zboară seara, cîte l— 1V8 ore, la un metru înălţime de la sol. în această perioadă au loc copulaţia şi ponta. Ouăle sînt depuse fie de pe sol, fie din zbor jemela expulzînd 600—1 000 de ouă. Incubaţia durează o lună de zile. După eclozare, larvele pătrund imediat în sol şi, în gene-ral, după o scurtă perioadă de hrănire pe seama diferitelor rădă-cini ale plantelor, intră în diapauză de iernare.

PROGNOZA

Prognoza înmulţirii şi apariţiei omizii hameiului se stabileşte pe baza densităţii numerice a omizilor sau pupelor, înregistrată la sondajeje efectuate în sol, începînd din a doua jumătate a lunii iulie. In acest scop, în funcţie de suprafaţa plantaţiei şi de situaţia parcelelor, se execută cîte 25 sondaje la ha, dezvelind prin săpare cu cazmaua partea subterană a tulpinilor. In acest fel se pun cu uşurinţă în evidenţă omizile şi pupele care infestează butucul respectiv. Se apreciază că densitatea numerică de 2 omizi sau pupe sănătoase la butuc poate fi considerată ca prag economic de dăunare, fapt ce ne obligă la luarea de măsuri corespunzătoare de protecţia plantaţiei pentru anul următor. Pen. tru aprecierea stării de sănătate a larvelor şi pupelor este necesar ca, la colectarea lor de la butuci, să se păstreze în cuşti de creş-

162

tere, respectiv în solul dintr-un vas de vegetaţie cu plante sau drajoni de hamei. După 5—10 zile, din omizile sănătoase încep să apară fluturii . Unele larve şi pupe sînt infectate de ciuperca Beauveria bassiana, pe corpul lor apărînd miceliul alb caracteristic. Unele larve sînt parazitate de nematozi din familia Mer-mithidae. Din alte larve parazitate apar f ie diptere Tachinidae, fie himenoptere, Ichneumonidae dintre care cea mai frecventă este Pterocormus terminator ius. în condiţiile de la ferma Cri ţ a I.A.S. Rupea, ciuperca Beauveria bassiana şi nematozii mermi-tizi joacă un rol foarte important în reducerea densităţii numerice a populaţiilor omizii hameiului. Pe baza procentului de infestare cu microorganisme şi de parazitare cu nematozi şi insecte a larvelor şi pupelor, se face aprecierea densităţii numerice şi a indexului sexual a fluturilor ce vor zbura si a pontei ce vor depune, a evo-luţiei hepialidului în anul următor în plantaţia în care s-au făcut sondajele.

Pentru aprecierea densităţii numerice a larvelor şi a gradului de dăunare cauzat, se prezintă rezultatele experienţelor din 1975, obţinute în condiţii le Fermei nr. 9 Criţ a I.A.S. Rupea.

Tabelul l

Densitatea numerică a larvelor şi pupelor şi gradul de dăunare a plantelor în parcela nr. 13 (Ferma Crit-Rupea, 1975)

Data

Nr. sondajelor (plante analizate)

Tulpini distruse, %

Nr. larve

Nr. pupe

Total larve şi pupe

Densitate numerică/ plantă vii

moarte

vii

moarte

6 V II I

22

89,5

23

11

105

_

139

7,0

9 V II I

17

69,6

IO

3

93

3

110

6,4

12 V III

28

75,0

2

16

109

16

143

5,1 15 V I I I

26

38,5

7

20

155

27

209

8,0 Total

93

68,0

42

50

462

46

600

6,4


Avertizarea în aplicarea tratamentelor împotriva omizii ha-meiului se întocmeşte după cele 3 criterii clasice: ecologic, feno-logic şi biologic.

163

C r i t e r i u l f e n o l o g i c valorifică corelaţia care există între apariţia primelor simptome de atac şi dezvoltarea plantelor mature de hamei, ale căror tulpini ajung la 10—20 cm lungime. In această perioadă livezile de măr sînt în plină floare.

C r i t e r i u l b i o l o g i c , esenţial în avertizarea tratamentelor, pune accent pe evoluţia stadiului larvar în primăvară timpuriu, în acest scop se fac controale fitosanitare sistematice ale culturilor, se observă cu atenţie starea lăstarilor cînd aceştia au 5—10 cm lungime, fază de la care se execută sondaje la butuci. La concentrarea numărului maxim de omizi la butuc, ele f i ind de vîrstele 2—4, se lansează buletinele de avertizare pentru declanşarea acţiunii de combatere pe cale chimică a hepialidului. Aceasta coincide în mod curent cu a doua jumătate a lunii mai şi pînă în a doua jumătate a lunii iunie, la realizarea unei sume de temperaturi efective de 10 , conform graficului avertizării.

C r i t e r i u l e c o l o g i c ia în considerare înregistrarea sumei de temperaturi efective de 25°, calculată de la pragul inferior de 10° şi măsurată la adîncimea de 5 crn. Pe baza acestor elemente se construieşte graficul avertizării, cunoscînd că dezvoltarea stadiului de larvă necesită o sumă de temperaturi efective de 250°.


în prof ilaxia plantaţiilor de hamei un rol important îl joacă fertilizarea echilibrată a solului pentru ca plantele să se dezvolte viguros şi să manifeste toleranţă la atacul unei densităţi numerice mai mari de larve. Distrugerea buruienilor din plantaţii este însă esenţială întrucît, conform datelor din literatură şi din observa-ţiile noastre, omizile sînt polifage. Adesea s-au găsit omizi în primele vîrste hrănindu-se cu rizomi de pir , de mentă, de coada calului şi alte buruieni.

Prelucrarea mecanică a solului pe intervalele dintre rîndurile de hamei, mai ales în prima perioadă de vegetaţie a plantelor, cînd larvele mici migrante se concentrează la butuci, se soldează cu distrugerea unei mari părţi dintre acestea.

Combaterea pe cale chimică a omizii se realizează cu succes prin aplicarea de tratamente cu produse organofosforice. Momentul optim de aplicare a acestora — la avertizare — este indicat de concentrarea la butuci a numărului maxim de omizi de vîrstele

164

2—4, calendaristic din a dcua jumătate a lunii mai, cînd se dis-ting clar primele daune la lăstari, aceştia avînd 10—20 cm lun-gime. Printre produsele care dau rezultate foarte bune se remarcă: Parathion (Ekatox50, Lirothion50, Selefos50), Malathion --(Oarbe-tox50), Dimetoat (Sinoratos R35) toate sub formă de emulsii în concentraţie de 0,2%, respectiv 2 kg Parathion/ha.

în mod practic emulsia de Parathion se administrează f i e manual, turnînd cîte un li tru la fiecare butuc, f i e mecanizat (par-ţial) , cu ajutorul maşinilor tractate de stropit (MST), cînd doi muncitori, dirij înd fiecare cîte o lance, lasă să curgă sub formă de jet — prin apreciere — cîte un li tru de emulsie la fiecare bu-tuc, în mod concret, un singur tratament aplicat asigură mortalităţi de 95—!CO°/o a omizilor. Produsele organoclorurate (Linda-tox, Detox, Pinetox) nu se recomandă, ele dînd fenomene de fito-toxicitate.

PĂDUCHELE VERDE AL HAMEIULUI (PHORODON H V MV LI

SCHRANK.)* SINONIMII: APHIS,

MYZUS HUMULI

RÂSPÎNDIRE

Specia este răspîndită în toate ţările cultivatoare de hamei din Europa şi America, în special în Europa centrală, în ţara noastră este întîlnită din regiunile de stepă pînă în regiunile sub-rnontane. Se manifestă în mod deosebit în plantaţiile de hamei din Transilvania.


F e m e l e l e a p t e r e au corpul oval-alungit, de 1,5— 2,2 mm lungime, de culoare verde deschisă. Median, pe partea dorsală, prezintă o bandă de culoare şi mai deschisă, prezentînd uneori si alte două benzi asemănătoare, dispuse lateral. Capul prezintă oceli şi tuberculi antenali cu expansiuni interne conice caracteristice. Pe tuberculii antenali se inserează antenele, formate din şase articole, avînd lungimea de 2/3 din lungimea corpu-

Autori: T. Perju, I. Ghizdavu

165

lui. Corniculele sînt cilindrice, cu lungimea reprezentînd 1/4 din lungimea corpului.

F e m e l e l e a r i p a t e au aceleaşi dimensiuni şi culoare, avînd însă un corp mai zvelt.

L a r v e l e (postoligopode) sînt asemănătoare cu insectele adulte, de dimensiuni mai mici, avînd culoarea mai deschisă, aproape albicioasă, cu tegumentul aproape transparent.

CICLUL DEZVOLTĂRII

Păduchele verde al hameiului este o specie dioecică, facul-tativ migratoare, avînd ca plante gazde primare prunul, porum-barul şi piersicul, iar ca plantă gazdă secundară hameiul cultivat sau spontan. Iernează în stadiul de ou de rezistenţă pe ramurile plantei gazdă primare. Primăvara, în lunile aprilie-mai, cînd se înregistrează temperaturi medii zilnice de 7,5—8,0 C, din ouăle de rezistenţă eclozează larve din care se vor dezvolta femele adulte (fundatrix), care partenogenetic şi vivipar dau naştere la cîteva generaţii de fundatrigene. începînd din lunile mai-iunie, în colo-niile de fundatrigene apar forme aripate care migrează pe hamei. Fenomenul de migrare înregistrează un maxim situat aproximativ la jumătatea lunii iunie. Femelele stabilite pe planta gazdă secundară dau naştere, tot partenogenetic si vivipar, la 6—9 generaţii de femele virginogene, aptere şi aripate, femelele aripate conti-nuînd procesul de diseminare în plantaţie.

Prolificitatea femelelor virginogene este relativ mare, o fe-melă dînd naştere zilnic în medie la cinci larve, durata de viaţă a unei femele fiind în medie de 21—28 zile. La sfîrşitul lunii august şi în septembrie, în coloniile de virginogene apar femele sexu-pare aripate, care migrează înapoi pe planta gazdă primară; aici ele dau naştere formelor sexuale, respectiv masculi şi femele, care se copulează, iar femelele depun ouăle de rezistenţă care vor ierna fig. l)

MODUL DE DĂUNARE

Aîidele se localizează şi formează apoi colonii compacte pe partea inferioară a frunzelor, primele exemplare fixîndu-se jn unghiurile dintre nervuri şi în imediata vecinătate a acestora, în

166

Fig. l — Ciclul biologic al păduchelui verde al hameiului (Phorodon humu.ll

Schrank.)

caz de atac puternic, acesta se generalizează pe frunze şi pe lăstari, iar din perioada formării inflorescenţelor insectele se localizează şi pe acestea. Aîidele, adulte şi larve, înţeapă ţesuturile vegetale şi sug sucul celular. Ca urmare a atacului are loc perturbarea fiziologiei organelor atacate, urmată de răsucirea către partea inferioară a limbului frunzelor, deformarea lăstarilor, împiedicarea dezvoltării conurilor, atacul putînd să se termine cu ofilirea si uscarea organelor atacate. Afidul dăunează si indirect, prin eliminarea de dejecţii zaharoase (rouă de miere), pe care se instalează ciuperca Capnodium salicinum, aceasta cauzînd boala numită îumagină. Miceliul negru al ciupercii, dezvoltîndu-se pe suprafaţa organelor, le ecranează, reducînd mult activitatea îoto-sintetică. Prezenţa îumaginei pe conuri provoacă importante de-precieri calitative. Un alt aspect al pagubelor indirecte produse de afid este transmiterea, prin activitatea de înţepare si sugere, a microorganismelor patogene, în special a virusurilor.

Pagubele produse în anii favorabili atacului în plantaţiile netratate se ridică la 75—100%; în acelaşi timp conurile obţinute au o calitate tehnologică scăzută.

167

GAZDA SECUNDARA - HAMEIUL Stadiu de dâunare

PROGNOZĂ

Prognoza înmulţirii şi apariţiei speciei se efectuează pe baza numărului de ouă şi indivizi din generaţiile fundatrigene exis-tente pe planta gazdă primară. Dacă pe ramurile acesteia, în pri-măvară, există un număr mare de ouă hibernante şi femele funda-trigene, se prevede o importantă migrare pe hamei şi o dezvoltare explozivă a populaţiilor. Se va lua însă în considerare şi numărul prădătorilor şi paraziţilor existenţi pe planta gazdă primară: Sirphidae, Chrysopidae şi Coccinellidae. Prezenţa acestora în număr mare în coloniile de fundatrigene indică o migraţie de importanţă mai mică. în prognoza evoluţiei populaţiei pe hamei se va ţine seamă şi de prognoza meteorologică: vremea călduroasă şi secetoasă favorizează dezvoltarea şi înmulţirea dăunătorului.

AVERTIZAREA •

în urma cercetărilor întreprinse în anii 1973—1977 s-a sta-bilit momentul optim de intervenţie după cele trei criterii cla-sice de avertizare a tratamentelor:

C r i t e r i u l î e n o l o g i c se referă la avertizarea pri-mului tratament, atunci cînd lăstarii anuali, coardele hameiului ating înălţimea medie de 100—125 cm, fenofază care coincide cu momentul formării primelor colonii pe hamei.

C r i t e r i u l b i o l o g i c se bazează pe observarea mo-mentului apariţiei primelor fundatrigene aripate migrate pe hamei. Momentul avertizării primului tratament se stabileşte la data cînd se depăşeşte o densitate numerică de 10 indivizi pe o frunză. Această densitate de 10 afide pe frunză este pragul economic de dăunare al speciei. Tratamentele următoare se avertizează din momentul apariţiei primelor larve din fiecare generaţie de virginogene care se dezvoltă pe hamei.

C r i t e r i u l e c o l o g i c se bazează pe constantele ecologice ale speciei, respectiv pragul biologic inferior — t0 = 7,5° — şi constanta termică a unei generaţii—K""= 145° temperatură efectivă. Cumulînd zilnic temperaturile efective se poate stabili destul de exact data migrării femelelor fundatrigene pe hamei, aceasta fiind data calendaristică la care se însumează aproximativ 145° de temperatură efectivă. Cunoscînd această valoare, care este şi constanta termică a unei generaţii de virginogene (K), se

168

poate stabjli cu aproximaţie, în avans cu cîteva zile, data apariţiei larvelor din fiecare generaţie de virginogene, aceasta cores-punzînd cu datele cînd se însumează 290°, 430°, 580°, 725°, 870° de temperatură efectivă (fig. 2)..

1015.3}- 20

august

lgen.Vi/1

600°- i,6°S2!.aprilie (apariţia

primelor larve pe planta gazdă primară!

l • i ' l • l • l • l • | ' l ' l ' l ' l ' l iunie ' i u l i e august sept.

Fig. 2 — Graficul avertizării tratamentelor împotriva păduche-lui verde al hameiului (Phorodon humuli Schrank.)

în condiţii normale, un tratament aplicat la apariţia larvelor fiecărei generaţii este suficient, în cazul cînd, însă, acest tratament nu asigură mortalităţi suficiente, pe frunză supravit-

169

B70.3° • l augus t [gen. VII

726.7" 20 iul ie (gen. V l 433.3°.' 21 iunie (gen. U/}

291,1°/ 6 iun ie (gen.Hl (hameii •

M5.a°/77 mai tgen. l -pe planta gazdă primară)

l • l • l • | • | °Pr' rnai

tuind mai mult de 10 afide, tratamentul se va repeta la un interval de 5—7 zile. schimbîndu-se în mod obligatoriu insecticidul, pentru a se evita apariţia fenomenului de rezistenţă. Dacă însă, datorită eficacităţii foarte bune a tratamentului anterior, în momentul avertizării tratamentului următor nu se realizează o densitate numerică de minimum 5 afide mature pe frunză, acest tratament nu se va aplica decît mai tîrziu.


în primul rînd trebuie asigurată distrugerea porumbarului de la liziera plantaţiilor şi aplicarea tratamentelor de iarnă în plantaţiile de prun limitrofe sau apropiate. Tratamentele se execută cu Dibutox20CE în concentraţie de 1,5%, la îmbăiere, calcu-lîndu-se un volum de emulsie de 5—10 litri pe pom, în funcţie de talia acestuia. Tratamentele se vor executa numai cînd temperatura aerului depăşeşte 0°C în timpul zilei.

De o mare importanţă este lucrarea de combatere a buruie-nilor din plantaţie şi mai ales de la marginea acestora, cunoscîn-du-se faptul că în alte ţări se consideră ca posibilă plantă gazdă secundară şi urzica moartă.

Combaterea chimică a dăunătorului se realizează prin trata-mente complexate, folosindu-se în amestec acaricide şi fungicide. In cadrul cercetărilor de combatere întreprinse în anii 1973—1977 s-a testat eficacitatea unui sortiment de 25 de insecticide în 75 de variante, în diferite graduări ale concentraţiei, în fiecare an sortimentul de insecticide testate îmbogăţindu-se cu noi produse. Principalele rezultate, exprimate prin mortalităţi calculate com-parativ cu martorul netratat, sînt prezentate în tabelul 1.

Din datele prezentate în tabelul l rezultă că, în marea majo-ritate a cazurilor, variantele tratate au prezentat mortalităţi mari, apropiate de 100%. Se constată însă o scădere progresivă a morta-lităţilor obţinute cu produsele Parathion 50 CE si Fosfotox R35, produse care au fost folosite aproape în exclusivitate, t imp de mai mulţi ani, de către unităţile productive din zona Sighişoarei, în cîte 6—7 tratamente pe an. Fără îndoială că rezultatele slabe obţinute în anul 1977 la variantele tratate cu aceste produse, chiar la concentraţii duble faţă de cele uzuale, se datoresc apariţiei fenomenului de rezistenţă a populaţiilor afidului din zona respectivă.

170

Tabelul l

Eficacitatea unui sortiment de insecticide în combaterea păduchelui verde al hameiului (Phorodon humuli Schrank) Sighişoara 1973—1977

Nr. crt. Produsul şi concentraţ ia

Mortalităţile (%) obţinute în anii 1973

1974

1975

1976

1977

1

Parathion 50 CE (0,04%)

___ 97,9

97,2

83,9

___

2


97,0

98,9

98,2

96,0

77,6 3


—

—

—

98,2

86,7 4

Fosfotox R 35 CE (0,08%)

99,1

97,3

93,4

—

— 5


—

98,5

98,4

98,2

47,3 6


—

—

99,6

99,0

56,0 7

Sintox 25 CE (0,2%)

95,3

—

30,9

89,4

— 8

Carbetox 37 CE (0,3%)

98,3

—

94,9

97,4

— 9

Sumithion 50 CE (0,08%)

97,4

96,8

95,9

—

— 10

Wofatox 30 PM (0,1%)

93,7

91,2

—

95,9

— 11

Thionex 50 PM (0,2%)

—

—

—

99,6

92,8 12

Cotnion E 25 CE (0,2%)

—

—

97,1

98,7

99,3 13

Cotnion M 25 CE (0,2%)

—

—

—

98,9

98,6 14

Fernos 50 PM (0,06%)

—

—

—

99,5

88,8 15

Fernos 50 PM (0,1%)

—

—

—

99,8

93,6 16

Padan 50 PM (0,3%)

—

—

—

93,0

— 17

Hostaquick 50 CE (0,08%)

—

—

—

—

99,3 18

Hostaquick 50 CE (0,15%)

—

—

—

—

99,5 19

Naled 50 CE (0,08%)

—

—

—

—

98,7 20

Naled 50 CE (0,15%)

—

—

—

—

99,4 21

Thiodan 35 CE (0,15%)

—

—

—

—

98,8 22

Decis 25 CE (0,1%)

—

—

—

—

99,0 23

Phosdrin 24 CE (0,05%)

—

—

—

—

99,5 24

Phosdrin 24 CE (0,1%)

—

—

—

—

99,4 25

Nogos 50 CE (0,05%)

—

—

—

—

99,5 26

Dimecron 50 CE (0,08%)

—

—

—

—

98,4 27

Basudin 60 CE (0,05%)

—

—

—

—

99,1 28

Metasystox 40 CE (0,08%)

—

—

—

—

71,3 29

Enolofos 50 CE (0,08%)

—

—

—

—

99,7 30

Croneton 50 CE (0,08%)

—

—

—

—

99,3 31

Permethrin 25 CE (0,1%)

—

—

—

—

99,7 32

CGA 15324 50 CE (0,08%)

—

—

—

—

99,4 NOTA', cantitatea de soluţie aplicată la hectar depinde foarte mult de

stadiul de dezvoltare al plantelor, variind de la 800 la 4 000 litri.

Din aceste date reiese clar necesitatea folosirii prin alter-nanţă a diferitelor produse, cu baze chimice diferite si necesitatea aprovizionării unităţilor productive cu mai multe produse, de preferinţă cu baze chimice cît mai diferite, organoîosfaţi sau car-bamaţi, substanţe de contact sau sistemice, compatibile cu fun-gicidele organice folosite în combaterea manei.

171

RAPĂNUL MĂRULUI [VENTURIA INAEQUALIS (C(X)KE) WINTf

RĂSPINDIRE

Rapănul mărului este răspîndit în toate bazinele pomicole din România. Pentru specia măr, rapănul este una din cele mai păgubitoare boli în plantaţii, evoluţia continuîndu-se şi în timpul depozitării fructelor.

în anii cu primăveri şi veri ploioase se produc cele mai mari pierderi în toate bazinele pomicole unde se cultivă măr, în livezile neîngrijite ajungînd să distrugă 30 — 98% din fructe, restul rămînînd de cea mai slabă calitate.


Rapănul mărului se manifestă pejiructe, ij3L.la janele-SQJuri Ipcasrainaoritatea tipurilor de măr~saTBtic, atacul se înfîînefîe şi pe lăstari.

Frunzele atacate sînt acoperite dejete brurrnăsliniX-negri -cjpase, catifelaTe, care cu timpul cresc, unindu-se. Frunzele piî terme atacate se usucă şi cad de timpuriu, reducînd posibilitatea de hrănire a pomului, ceea ce determină scăderea recoltei, în acelaşi timp diferenţiindu-se un număr scăzut de muguri de rod pentru anul următor.

Forma deatacpe peduncul şi pe sepaje se întîlneşte în anii cu pTTmlîveTrTălduToasF~si-Timede , cînd primele infecţii s-au petrecut la începutul înfrunzirii sau cel tîrziu la începutuLînălţă-rii inflorescenţei. Florije atacate rămîn sterile şi cad. Fructele

Autor: Victoria Şuta

175

sînt atacate de la formare şi pînă toamna tirzm înainte de reco -tare Fructele Jzolnave rămm mici şi prezintă pete_bnuie:maslinii, catifelateTTructele a facă le' sreToraeaza .cragaji de cele mai multe ori cad"încă~3Tn~TunîIelunie-iulie.

în anul 1950, atacul de rapăn pe lăstari a fost identificat la pomii netratati de la unele soiuri autohtone ca: Sălciu, Botane Cretesc auriu, Creţesc roşu, Cretesc de Vîlcea, Călugăresc, Patul etc si la majoritatea tipurilor de măr sălbatic ce se găsesc m itoia spontană din bazinele pomicole Voineşti (jud. Dîmboviţa) bii-ceşli-Valea Mare-Pravăt (jud. Argeş), Sovata (jud. Mureş).

în anii cujţlQJJrecvenle în lunile mai-iunie-iujie se înregis-trează atac puterhlcjşe lăstarii erbacei, care prezintă în acest caz, pete asemlnătoire""cu cele de_e.îrunze. Cu timpul, porţiunea de lăstar acoperita abundent" de rapăn crapă, se brunmca Şi, m ceie din urmă, o parte se usucă din timpul verii, o parte degera iarna, iar cei mai puţin atacaţi, al căror lemn s-a copt normal, păstrează miceliul viabi l , care în primăvara următoare va genera eoni an primare.

BIOLOGIA CIUPERCII

Rapănul mărului este produs de ciuperca (Cooke) Wint, sin Endostigme i patogen prezintă doiă_Jaze în ciclul biologic: 4aza parazitară şi

_ faza saproîitică. FazapâTazi tai ă~"corespîlrrde cu forma asexuată a ciupercii care evoluează în cursul vegetaţiei pe organele vii ale pomului, cunoscută sub forma eoni di ană — Fusicladium den-driticum (Warl.) Fuck. Faza saproîitică a ciupercii corespunde cu forma sexuată, de rezistenţă, Venttiria inaequalis şi evoluează în lunile de repaus vegetativ, în frunzele moarte căzute pe sol, sub pomi (forma perfectă).

Rapănul mărului se transmite de la un an la altul prin 3 surse: / 1. Forma perfectă de peri tecii ce conţin asce cu ascospori.

2. Miceliul de rezistenţă din ramurile anuale atacate, care generează conidii primare.

3. Conidii de vară rămase din anul anterior la inserţia ramu-rilor, a mugurilor, pe bractee, prin diferite crăpături de pe ramuri.

176

Dintre cele 3 surse de infecţie, cea mai importantă o constituie forma perfectă de rezistenţă ce ia naştere în frunzele atacate din anul anterior, care au căzut si au iernat pe sol, sub pomi. Peri-teciile se formează în dreptul petelor de rapăn, pe ambele feţe ale frunzelor, predominînd pe acea parte pe care frunzele au stat mai mult expuse la lumină. Periteciile încep să se formeze încă din prima decadă a lunii decembrie. Ele au o formă globuloasă, sînt de culoare brun închisă şi au dimensiunile de 80—170 microni, mai frecvent 90—160 microni.

Periteciile se formează în dreptul petelor de rapăn, sub epi-derma bolnavă. Periteciile emit ţepi ascuţiţi, rigizi, caracteristici, care străbat epiderma frunzei. Aceştia sînt aşezaţi în jurul unei mici deschizături — osteolul — care, atunci cînd ascosporii sînt maturi, cînd temperatura depăşeşte 6°C şi sînt precipitaţii de minimum 0,3 mm, se umflă, se deschide, iar ascosporii rup pereţii ascelor, f i ind proiectaţi în afară. Din luna ianuarie şi pînă la sfîrşitul lunii martie iau naştere ascosporii, care se maturează progresiv. Fiecare peritecie conţine 80—400 asce, în medie 150 asce, fiecare ască avînd 8 ascospori. Ascele au o formă alungită, fi ind uşor curbate, cu capetele rotunjite. Ele au 50—80/6—12 microni. Ascosporii sînt bicelulari şi au 11—15/4—7 microni.

Conidiile de rapăn sînt în majoritatea lor piriforme, unele f i ind îuziîorme, Conidiile sînt monocelulare şi foarte rar bicelu-lare. La începutul apariţiei lor pe conidiofori sînt hialine, apoi devin verzui untdelemnii, avînd membrana mai închisă, de culoare brună. Conidiile măsoară 10—12/6—9 microni. Conidiile sînt instalate pe conidiofori în formă tubulară, lungi de 18—42 microni, de culoare brună. Aceştia apar în grupuri şi poartă în vîrî cîte o eoni di e. în locul de unde se desprinde eoni di a rămîne un mic guler pe care se formează ulterior o altă conidie (fig. 1).

agent

Fig. l — Venturia inaequalis — forma conidiană Fusicladium dendriticum — secţiune într-o frunză

Atacată 177

în cursul primăverii şi verii, ciuperca continuă să se înmul-

ţească prin conidii de vară. Acestea se desprind din pete la fiecare ploaie şi produc noi infecţii pe frunze, fructe şi lăstari.

în cursul verii, o parte din conidii pătrund printre bracteele mugurilor vegetativi şi de rod sau rămîn la inserţia ramurilor, pe frunzele moarte de pe vîrful lăstarilor, frunze care iernează pe pomi. Primăvara, 1,5—2% din aceste conidii, care-şi păstrează viabilitatea în condiţii de umiditate şi temperatură favorabilă,

ot să producă infecţii primare, în acelaşi timp cu ascosporii. n anii cînd în perioada înfrunzirii mugurilor de rod sînt ploi, din

miceliul de pe lăstarii atacaţi de rapăn, la soiurile locale şi la tipurile de măr sălbatic, se desprind conidii primare, care pot să provoace infecţii primare.

Din aceste trei surse de infecţii primare de primăvară, de cea mai mare importanţă sînt ascosporii, care sînt cei mai mulţi şi care cauzează infecţii primare masive.

Cele mai mari pagube sînt produse de infecţiile ce au loc prin ascospori înainte de înflorit, în timpul înfloritului şi imediat după scuturarea petalelor, pînă cînd fructele au diametrul de 2,5—3 cm. Datorită infecţiilor primare cele mai multe flori şi frunze tinere se infectează, iar mai tîrziu fructele mici atacate cad.

După apariţia primelor pete pe frunze, în timpul înfloritului sau după scuturarea petalelor, infecţiile vor avea loc în continuare pînă toamna, prin conidii care contaminează frunzele nou-apărute şi fructele cu un diametru mai mare de 2,5 cm. Infecţiile prin conidii pe fructele mai mari decît nuca (cu un diametru de 3 cm), de asemenea produc pagube cantitative şi mai ales calitative.

OBSERVAŢII FENOLOGICE

Pentru a putea aborda problema avertizării tratamentelor de prevenire şi combatere a rapănului la măr, este necesar să se cu-noască fazele fenologice la principalele soiuri cultivate în regiunea pe care o deserveşte staţia. Pentru aceasta, din soiurile pre-dominante în zonă, se va alege cîte un soi reprezentativ din grupele cu: înflorire foarte timpurie, înflorire mijlocie şi înflorire tîrzie. De asemenea, se va avea în vedere şi perioada de maturitate tehnică de recoltare: soiuri cu coacere timpurie, cu coacere mijlocie şi soiuri tîrzii. De exemplu, cu înflorire foarte timpurie

178

pentru zonele cu livezi intensive se va lua soiul Melba sau Red Melba. Pentru aceeaşi grupă de soiuri, în zonele unde sînt numai livezi clasice, se va folosi soiul Clar alb. Pentru grupa de soiuri cu înflorire mijlocie, se vor folosi soiurile Golden delicious si Jonathan care au coacere tîrzie. Pentru soiurile cu înflorire tîrzie se va folosi soiul Parmen auriu sau Frumos de Voineşti care au coacere mijlocie (de toamnă) — la livezile clasice, în acest scop se vor executa observaţii fenologice în primul rînd la mugurii de rod de pe producţiunile scurte, care sînt primii ce pornesc în vegetaţie, apoi la mugurii vegetativi de pe producţiunile scurte de pe ramuri de 2—3 ani, cît şi de pe smicele şi nuieluşe.

Pentru fiecare fază se va înregistra începutul fenomenului (0,5—1%; 10—15%, etc.). Cînd există 50—80% de la fiecare fază, se consideră faza propriu-zisă.

Observaţiile se vor efectua pe pomii de control aleşi ca re-prezentînd soiul şi livada, iar ca amplasare, să reprezinte zona la care ne referim. Se vor alege livezi amplasate astfel: a) zona I la altitudinile de 200—300 m; b) zona a Il-a, peste 300-450 m; c) zona a IlI-a peste 450—550 m; d) zona a IV-a, peste 550—700 m; e) zona a V-a, peste 700—850 m. în fiecare zonă trebuie să f i e cel puţin două puncte de sprijin pentru observaţii, cu scopul de a cuprinde cît mai bine diferenţele de microclimat.

Observaţiile ce se execută inclusiv pînă la scuturarea petalelor trebuie să se transmită la staţie ca notă telefonică în fiecare dimineaţă pînă la orele 10, iar săptămînal în scris. După scuturarea petalelor se vor transmite telefonic şi în scris cînd se realizează fazele referitoare la mărimea fructelor (diametrele de 0,5; 1,5; 2; 2,5; 3; 3,5; 4 cm); fructul de mărime normală, începutul colorării fructelor, colorarea normală a fructelor, maturitatea tehnică de recoltare, începutul căderii frunzelor şi căderea a peste 90% din frunze în livezi clasice, intensive si superintensive.

Pentru mugurii vegetativi din care cresc lăstari anuali şi frunze, se vor marca cîte 5 lăstari la cîte 3 pomi şi se vor înregistra momentele cînd apare prima frunză, a 3-a, a 6-a, a 9-a, a 12-a, a 15-a, a 18-a, a 21-a etc., pînă la prima încetinire a creşterii după care se va continua în luna august, cînd este din ncu evidentă o creştere intensivă a lăstarilor. Soiurile ce se stabilesc pentru observaţii fenologice vor fi alese în funcţie de zonă, ţinînd seamă de criteriile enunţate anterior.

179

?

' P r i n c i p a l e l e f a z e f e n o l o g i c e c a r e se v o r î n r e g i s t r a p e n t r u ' m u g u r i i de r o d La fiecare fază se va înregistra începutul fenomenului (0,5—1%; 10—15% etc.), iar cînd există 50—80% din muguri de la fiecare fază, se consideră' fază prbpriu-zisa, astfel.:

I. Repaus vegetativ. . . II. Umflarea mugurilor florali. III. Dezmuguritul mugurilor florali. I V. înfrunzitul mugurilor florali. V..înălţarea inflorescenţei. VI- Răsfirarea inflorescenţei.

VII. înflorirea corolei. VIII. înfloritul. IX. Scuturarea petalelor. X. Fructul de 0,5 cm 0. XI. Fructul de l cm 0. XII. Fructul de 1,5 cm 0. XIII . Fructul de 2 cm 0. XIV. Fructul de 2,5 cm 0. XV. Fructul de 3—35 cm 0. XVI. Fructul de mărime normală. XVII. Fructul colorat normal. XVIII. Maturitatea de recoltare. XIX. îngălbenirea frunzelor. X X. Căderea frunzelor.

Apşste observaţii se vor efectua pe cîte 3 pomi din fiecare soi. La fiecare pom se vor observa cîte 300 de muguri de rod, cîte 100 pe 3 ramuri de control, înregistrările se vor face în caiete speciale pentru faze,fenologice, după modelele din tabelele l -şi 2.

Observaţiile fenologice se vor sintetiza în registrul general sub forma mediei frecvenţei zilnice a fiecărei faze, pentru tot anul.

PROGNOZA ŞI AVERTIZAREA TRATAMENTELOR .'_*:

Pentru combaterea rapănului mărului, metoda de prognoză şi avertizare constă în corelarea fenomenelor ce constituie biologia agentului patogen cu fenologia soiurilor de măr predominante în zona respectivă, toate în dependenţă de condiţiile de clima.

180

Tabelul l

Observaţii fenologice* la măr în anul ... pentru mugurii de rod — soiul Jonathan

Data observaţiei, ziua/luna

Faza fenologică

Muguri observaţi

începutul fazei 0,5—1%

Faza de peste 1 %

nr. muguri

frecv. %

nr. muguri

frecv. %

20 III

Dezmugurit

1

1

2

100

1

1,0

0

0

100

0

0

0

0

3

100

1

1,0

0

0

2 3

1

100

2

2,0

0

0

2

100

1

1,0

0

e

3

100

0

0

0

0 9

1

100

1

1,0

0

2

100

1

1,0

0

0

3

100

1

1,0

0

0

Media zilei pe soi

0,88

—

0

25 II I ,

Dezmugurit

1

1

100

5

5

10

10

2

100

5

5

15

15

3

100

10

10

10

10

2

1

100

5

5

15

15

2

100

5

5

15

15

_3_ 1

100

5

5

10

10

3

100

3

3

15

15

2

100

9

9

20

' 20

3

100

10

10

25

25

Media zilei pe soi

6,33

15

Observaţiile se vor sintetiza pentru toate fazele, pînă la căderea frunzelor

181

Principalele elemente de prognoză de lungă şi de scurtă durată pentru rapănul mărului sînt constituite din:

a) elemente prin care se urmăreşte prevenirea infecţiilor pri-mare prin ascospori;

b) elemente prin care se urmăreşte prevenirea infecţiilor se-cundare, prin conidii de vară;

Pentru prevenirea infecţiilor primare prin ascospori sînt necesare:

1. Cunoaşterea rezervei biologice a ciupercii din anul precedent, care reprezintă sursa de infecţii primare pentru anul următor.

2. Cunoaşterea biologiei formei perfecte a ciupercii unde se urmăresc:

a) formarea şi apariţia periteciilor; b) maturarea periteciilor; c) proiectarea ascospori lor; d) contaminările prin ascospori şi durata perioadelor de in-

cubaţie. Toate aceste elemente servesc pentru avertizarea tratamentelor

ce au rol de a preveni infecţiile primare prin ascospori. Elemente prin care se urmăreşte prevenirea infecţiilor secu-

dare, prin conidii de vară: l. Cunoaşterea biologiei formei conidiene a ciupercii (Fusi-

cladiutn dendriticum); pentru care se urmăresc: a) prezenţa conidiilor de vară în coroana pomilor netrataţi; b) contaminările prin conidii le de vară şi durata perioadelor de

incubaţie. Pentru cunoaşterea elementelor de prognoză şi avertizare

pentru rapănul mărului se vor folosi metode adecvate, după cum urmează: -

CUNOAŞTEREA REZERVEI BIOLOGICE A CIUPERCII DIN ANUL PRECEDENT

Această lucrare este necesară pentru a putea face prognoza atacului de rapăn pentru anul următor.

în toamnă se fac observaţii înainte de recoltarea fructelor, atît la pomii netrataţi, cît şi la cei trataţi, la fiecare soi luat ca

183

etalon. Observaţiile se vor efectua în cadrul fiecărei unităţi I.A.S., C.A.P., la fiecare subcentru de protecţia plantelor şi se vor sinte-tiza pe centre. La sfîrşitul lunii octombrie, fiecare centru, va pre-zenta sinteza la inspectoratul judeţean de protecţia plantelor (tabelul 3).

Observaţiile se referă la determinarea frecvenţei şi intensităţii atacului de rapăn pe frunze, fructe si pe lăstari, la soiurile care au această formă de atac.

La fiecare unitate se va cunoaşte suprafaţa unde s-au aplicat tratamente de avertizare şi se va determina eficacitatea acestor tratamente si prin cunoaşterea producţiilor obţinute (media pe pom, media la ha) si a calităţii fructelor. La pomii netrataţi, pe lingă frecvenţa si intensitatea atacului se va determina şi producţia medie pe pom şi la ha. Se vor face precizări, la pomii netrataţi, asupra numărului acestora, pe fiecare unitate, sau particular-individual.

Datele concrete vor exista în registrul de evidenţă a eficaci-tăţii tratamentelor si a rezervei biologice a ciupercii care cons-tituie sursa de infecţie pentru anul următor. Din aceste date se va'putea întocmi un tabel de sinteză pe judeţ, din care reiese si-tuaţia fiecărei comune şi unităţi (LA.S., C.A.P., sector individual), exprimată în hectare, număr de pomi şi procentul de pomi netrataţi faţă de suprafaţa totală sau numărul de pomi existenţi în perimetrul respectiv.

Pentru reducerea la minimum a rezervei biologice a ciupercii, în toate livezile de măr, după căderea frunzelor şi pînă la umflarea mugurilor de rod, este obligatoriu să se execute arătura adîncă, pentru încorporarea frunzelor atacate de rapăn. In acelaşi timp, se vor lucra şi intervalele dintre pomi pentru distrugerea frunzelor în care evoluează forma saprofită, de rezistenţă a ciupercii, periteciile. Pe frunzele îngropate în sol ciuperca nu mai evoluează si astfel se reduce rezerva biologică.

Pe lîngă frecvenţa si intensitatea atacului de rapărţ la soiu rile cultivate, se vor identifica si pomii' din tipuri de mar''săl batic atacate, menţionîndu-se în registru existenţa lor la capitolul privitor la „rezerva biologică a ciupercii". Aceşti pomi au în mod frecvent toate cele 3 forme de transmitere a ciupercii (miceliul de pe ramuri forma perfectă şi conidiile de vară rămase din anuî anterior pe organele aeriene ale' pomilor)

184

185

STADIUL FORMEI PERFECTE

a) A p a r i ţ i a p e r i t e c i i l o r . î n fiecare toamnă, în Suna octombrie, din soiurile standard se vor strînge minimum 500 frunze căzute, atacate puternic de rapăn, care se vor aşeza pe sol, în livadă sau la staţie, cu suprafaţa atacată expusă spre lumină. Frunzele se vor acoperi cu un izolator din plasă de sîrmă sau se vor instala în coşuri din plasă de sîrmă şi vor rămîne să ierneze în condiţii naturale.

începînd de la l decembrie, la soiurile standard care predomină în zonă se vor examina la lupa binocular cîte 15 frunze, în vederea determinării momentului de apariţie a peri tecii lor şi de maturare a ascosporilor. Din momentul apariţiei primelor peritecii, la fiecare observaţie, periteciile găsite se vor examina la microscop pentru cunoaşterea dinamicii procesului de maturare a ascosporilor. Ca soiuri standard se vor lua de preferinţă: Jona-than, Golden delicious, Parmen auriu.

Examinarea frunzelor se va face de 2 ori pe lună (între l — 5 si 15 — 20), din decembrie şi pînă la începutul dezmuguritului mugurilor florali, după care aceste determinări se vor efectua în prima zi de la începutul fiecărei săptămîni (tabelul 4).

Examinarea frunzelor la lupa binocular se va face pe ambele feţe, înregistrîndu-se frecvenţa frunzelor cu peritecii şi desimea periteciilor pe fiecare frunză. Frecvenţa se exprimă prin procentul de frunze cu peritecii. Desimea periteciilor pe frunze se redă prin note de la l la 4, după cum urmează:

1 — de la l la 5 peritecii pe o frunză; 2 = de la 6 la 10 peritecii pe o frunză; 3 = de la 11 la 30 peritecii pe o frunză; 4 = peste 30 peritecii pe o frunză.

Apariţia periteciilor se urmăreşte pînă cînd 100% din frunzele atacate de rapăn prezintă peritecii.

b) M a t u r a r e a p e r i t e c i i l o r . La fiecare observaţie pînă la apariţia periteciilor şi apoi pînă la, golirea totală a acestora, se vor scoate cu un ac cîte 5 peritecii de pe o frunză, proba fiind de 10 frunze atacate din care se va face analiza fiecărei peritecii, notîndu-se stadiul de evoluţie al ascelor, cu următoarele semne convenţionale:

Stadiul I = O = peritecii cu conţinut nediferenţiat sau cu asce nemature (hialine);

187 186

c) P u n e r e a în l i b e r t a t e a a s c o s p o r i l o r ( p r o i e c t a r e a ) . Acest fenomen se va urmări din 3 în 3 zile si în perioadele cu ploaie, în fiecare zi. Pentru a cunoaşte dina-mi'ca proiectării ascosporilor, se vor aduce frunze din livadă înce-pînd de la 10 martie şi se vor alege, la binocular, 5, care prezintă foarte multe peri tecii.'Aceste frunze se vor aşeza pe sol bine tasat, cu faţa pe care predomină periteciile spre lumină. Aceste frunze se vor aşeza una lîngă alta si pe lateral, în stînga şi în dreapta, se vor instala 2 sipci de brad sau 2 beţişoare drepte, înalte de 0,5 cm. Peste acestea, deasupra fiecărei frunze se va instala cîte o lamă microscopică unsă cu un strat foarte f in de vaselină (lame capcană). Pe aceste lame se vor proiecta zilnic ascosporii maturi. Aceste frunze şi lame capcană se vor proteja cu un izolator con-

Fig. 2 — Izolator cu frunze infectate şi lame capcană

fecţionat dintr-un cadru de scinduri pe care se instalează plasă de sîrmă, pentru a fi ferite de distrugere (îig. 2). In zilele stabilite anterior să se facă observaţiile, lamele se schimbă la orele 8 dimineaţa şi se analizează la microscop, înregistrîndu-se numărul

190

MART. APRILIE

/r/g. 3 — Evoluţia ciupercii Venturia inaequalis şi tratamentele

la avertizare în anul 1978 la Institutul de cercetare şi producţie pomicolă Mărăcineni — Piteşti

ascosporilor prezenţi pe fiecare lamă. Pe graficul ce cuprinde schema de avertizare a combaterii rapănului (fig. 3) se reprezintă în dinamică curba proiectării ascosporilor. Fiecare punct din aceasta se alcătuieşte din suma ascosporilor citiţi la fiecare observaţie pe cele 5 lame capcană. Modul cum se înregistrează este prezentat în tabelul 6.

191

n n' ana na a n a ASCE HIALIME ASCE MATURE ASCE* GOLITE CONTAMINARE PRIN ASCOSP6G1 COIJTAMIK.PBIN ASCOSPOWSI COHiDtf

CONTAMINARE PRtN CONtpfl

REPAUSVEOrtATlV VII 'NFOIEW?

UMR.. MUCURILOR DfJMUCUPlT

ÎNFRUNZIT . ÎNĂLŢAREA INF

RĂSFIRARE VIU ÎNFLORtT J X

SCUTURASE t

FftUCT C!T XI rRUCTCÎTWCA XII FRUCT NQWM-

IUNIE IULIE AUGUST MAI.

192

Dacă frunzele folosite pentru proiectarea ascosporilor după un timp au putrezit, dar fenomenlil de eliberare a ascosporilor din

asce nu s-a încheiat, atunci se vor instala noi frunze. Aceste frunze se vor aduce din condiţii naturale, din livadă, şi se vor selecţiona la lupa binocular din cele care prezintă foarte multe peri tecii încă

negolite. d) O b s e r v a ţ i i a s u p r a c o n t a m i n ă r i l o r

p r o d u s e de a s c o s p o r i şi a s u p r a d u r a t e i p e r i o a d e l o r de i n c u b a ţ i e , încă din timpul umflării mugurilor florali, la 3 pomi se vor izola cu pungi de hîrtie semi-pergaminată cel puţin 100 de vîrfuri de ramuri cu muguri de rod. Aceşti pomi nu se vor trata în tot cursul anului, considerîndu-i ca martor netratat. Pungile ce se vor folosi vor fi perforate cu acul pentru a se realiza schimbul de aer. Din momentul în care va începe dezmuguritul mugurilor florali, dacă a început proiectarea ascosporilor, se vor desface cîte 2 pungi în fiecare zi cu ploaie şi se vor reîmpungi după 48 ore, timp în care se petrece contaminarea. La fiecare pungă se instalează o etichetă din material plastic, pe care se scrie data la care s-a desfăcut şi data la care s-a reîmpungi t ramura (fig. 4).

193

Fig- 4 — Ramuri cu muguri de rod izolate în pungi

Pe graficul anual se vor înregistra zilele în care s-au produs contaminări, marcîndu-se perioadele de incubaţie. Se va ţine seamă de faptul că infecţia are loc între 6° şi 26CC, optimul fiind între 15C şi 26°C, că frunzele trebuie să f i e umede, precum şi de faptul că proiectarea ascoporilor şi vehicularea acestora şi a eoni di i lor este condiţionată de ploaie sau de rouă. După datele cunoscute din literatură (Mills), perioada de incubaţie durează 8—14 zile dacă temperatura medie zilnică după contaminare se menţine între 20—26°C, de 15—17 zile dacă temeperatura se menţine între 8 si 19°C şi de 13 zile dacă temperatura este peste 26°C. In stabilirea duratei perioadei de incubaţie, atunci cînd este vorba de durate variabile, se va face media sau se va trece perioada cea mai scurtă (tabelul 7).

Tabelul 7

Determinarea perioadelor de incubaţie prin ascospori şi conidii de rapăn la măr în anul

1964

Observaţii în pungile cu ramuri izolate

Observaţii Ia ramurile libere Luna

Descoperit ramura -

Acoperit ramura

Apărut pete pe frunze

Apărut pete pe fructe Apariţia

petelor

ziua

ora

ziua

ora

luna

ziua

l una

z iua

luna

ziua

aprilie mai

25

14

26

14

mai

13

mai

13

26

14

27

14

6

8

7

8

mai

26

etc.

Se va înregistra apariţia primelor pete pe frunze şi pe fructe, la soiurile la care s-au făcut observaţii asupra formei perfecte a ciupercii. Aceleaşi observaţii se vor înregistra şi la principalele soiuri din bazinul pe care-1 deserveşte staţia respectivă, în funcţie de precocitatea soiurilor. Aceste observaţii se vor face numai la soiurile care ocupă suprafeţe considerabile în zona respectivă. Este foarte important să se cunoască data apariţiei primelor pete pe frunze, pe fructe şi pe lăstari, la pomii netratati, în funcţie de precocitate, pentru că aceste date folosesc la cunoaşterea rezervei biologice a ciupercii în ce priveşte forma conidiană Fusicladium dentriticum, prin care se înmulţeşte ciuperca în tot cursul verii.

194

De la data apariţiei ccnidiilcr de vară pe frunze, pe Jructe şi pe lăstari, rapănul se înmulţeşte simultan pînă la totala "golire a periteciilor, prin ascospori, prin conidii primare (din miceliul de pe ramuri) şi prin conidii de vară. După epuizarea ascospori-lor din peri tecii, cea mai importantă sursă de înmulţire a rapănului o constituie conidiile de vară.

BIOLOGIA FORMELOR CONIDIENE ALE CIUPERCII

a) I m p o r t a n t a şi r o l u l c o n i d i i l o r g e n e r a t e de m i c e l i u l d i n r a m u r i , î n i n f e c ţ i i l e de p r i m ă v a r ă . în zona de influenţă a fiecărei staţii de avertizare, se vor cerceta în mod amănunţit ramurile tinere la toate soiurile din sortiment şi la pomii sălbatici. Ramurile ce se vor presupune bolnave de rapăn se vor recolta şi eticheta, menţio-nînd localitatea si soiul, se vor aduce la laborator, unde se vor pensula şi rade în dreptul pustulelor, făcîndu-se preparate microscopice în lactofenol, pentru a identifica prezenţa conidiilor.

La sfîrşitul anului se va întocmi un tabel de evidenţă cu pomii identificaţi ca purtători de rapăn pe ramuri. Aceştia vor constitui una din sursele importante pentru infecţii primare înainte de începerea proiectării ascosporilor.

b) I m p o r t a n t a şi r o l u l c o n i d i i l o r de v a r ă . Anual se va urmări influenţa temperaturii asupra con-taminărilor şi a perioadelor de incubaţie în timpul vegetaţiei din luna aprilie si pînă în a doua jumătate a lunii august, în lunile aprilie-august, în funcţie de perioadele ploioase, se vor desface pungi (din cele 100 care s-au instalat la umflarea mugurilor florali) si se vor lăsa descoperite 48 ore după care se reîmpungesc. De fiecare dată se vor desface cîte 2 pungi. Fiecare ramură împungi ta va fi etichetată menţionîndu-se luna, ziua şi ora la care au fcst deschise şi închise pungile. Această operaţie se repetă înainte de căderea ploii şi se vor reîmpungi după 48 ore după încetarea ploii ; lucrarea se va repeta de 3 ori pe lună, respectiv la începutul luni i , în a dcua decadă a lunii şi în a treia decadă a fiecărei luni.

Pentru a avea siguranţa germinării conidiilor, în primele două zile de la contaminare se va executa pulverizarea cu apă de ploaie, începînd de la 3 zile după contaminare se va urmări apariţia petelor de rapăn pe frunze. Durata de la contaminare şi pînă la apariţia petelor constituie perioada de incubaţie.

195

Paralel cu determinarea perioadelor de incubaţie se va controla

punerea în libertate a conidiilor si prezenţa lor în atmosfera coroanei pomilor. Această lucrare se va efectua în aceeaşi pomi în care se urmăreşte cunoaşterea perioadelor de incubaţie, într-unul din aceşti pomi se vor instala cîte 5 lame capcană duble. Lamele microscopice vor fi unse cu un strat foarte f in de vaselină pe partea care se aşează în afară. Schimbarea şi analizarea lamelor se va tace de 3 ori pe lună: 1) în perioada fără ploi, lamele citindu-se după 48 ore; 2) în timpul ploii, lamele se vor citi după încetarea ploii; 3) lamele se instalează imediat după încetarea ploii şi se citesc după 48 ore.

Reprezentarea pe grafic a zborului conidiilor în coroana po-mului se va face prin coloane dreptunghiulare trase în tuş negru şi interiorul colorat cu verde. Fiecare coloană va reprezenta suma conidiilor citite la microscop pe cele 10 lame-capcană. în registru, la fiecare observaţie, se va înscrie suma de conidii captată pe fiecare lamă (tabelul 8).

OBSERVAŢII METEOROLOGICE

Se vor executa observaţii meteorologice la cele 4 ore conform instrucţiunilor Institutului meteorologic central. Se vor înregistra observaţii privitoare la: temperatură [maxima, minima (extremele) si media, umiditatea relativă a aerului [maxima, minima (extremele) şi media precipitaţii, rouă, brumă, vînt, grindină, durata umectării frunzelor după ploaie si după rouă (determinări făcute cu mildtograful Raîailă Constantin sau cu drosograîul).

EMITEREA BULETINELOR DE AVERTIZARE A TRATAMENTELOR PENTRU

PREVENIREA ŞI COMBATEREA RAPĂNULUI MĂRULUI

Emiterea buletinelor de avertizare a tratamentelor pentru prevenirea si combaterea rapănului mărului impune corelarea următorilor factori:

L B i o l o g i a c i u p e r c i i : a) forma perfectă a ciupercii care cuprinde apariţia periteciilor; maturarea periteciilor, proiectarea ascosporilor, perioadele de incubaţie ale infecţiilor pri-mare prin ascospori, perioadele de incubaţie etc.; b) forma coni-diană__captarea conidiilor de vară şi perioadele de incubaţie ale infecţiilor secundare prin conidii

2. F e n o l o g i a m ă r u l u i (la soiurile predominante).

196

197

3. O b s e r v a ţ i i l e m e t e o r o l o g i c e . 4. S e n s i b i l i t a t e a s o i u r i l o r de m ă r la a t a c u l

de r a p ă n .

5. R e z e r v a b i o l o g i c ă d i n a n u l a n t e r i o r a c i u p e r c i i c a r e c o n s t i t u i e s u r s a p e n t r u i n f e c ţ i i l e p r i m a r e .

6. M o d u l de a c ţ i u n e a f u n g i c i d e l o r şi r e m a n e n t a a c e s t o r a .

Pentru prevenirea primelor infecţii, ca să se avertizeze primul tratament, din biologia ciupercii este necesar să se cunoască cu exactitate începutul proiectării ascosporilor. Acest fenomen se declanşează cînd există cei puţin 15% asce cu ascospori maturi , dacă se înregistrează minimum 0,3 mm, precipitaţii, organe recep-tive (frunze) şi temperatură atmosferică mai mare de 6 :C şi o umiditate peste 75°/00.

în anii în care proiectarea ascosporilor începe în timpul dez-muguritului mugurilor florali, aceşti ascospori sînt pierduţi, deci se reduce potenţialul de infecţie prin pierderea unei cantităţi din sursa de infecţie.

Tratamentele contra rapănului au caracter în primul rînd preventiv, din care cauză stropirile trebuie să se aplice înainte de a avea loc contaminarea propriu-zisă.

In general, în condiţiile ţării noastre, înainte de înf lori t este necesar să se execute tratamente la avertizare, as t fe l :

a) în anii în care, la începutul înfrunzitului mugurilor florali , (de pe producţiile scurte), minimum 15% din asce sînt mature, dacă plouă cel puţin 0,3 mm şi temperatura atmosferică este mai mare de 6°C, care, declanşează începutul proiectării ascosporilor, atunci se emite buletin de avertizare pentru primul tratament contra rapănului, pentru evitarea infecţiilor primare. El trebuie să se încheie în 5—6 zile. în situaţia în care lipseşte unul din factorii amintiţi anterior, atunci acest tratament nu se avertizează. De exemplu: există procent mare de ascospori maturi, există organe receptive (frunze apărute), există temperatură favorabilă dar nu există precipitaţii care să declanşeze proiectarea ascosporilor; în acest caz tratamentul nu se avertizează, ci se aşteaptă întrunirea tuturor factorilor. Dacă este cald şi fenofazele se succed repede, dar nu intervin ploi pînă la faza de răsfirare a inflorescenţei, în această situaţie va îi necesar un singur tratament.

198

b) în anii cu primăveri ploioase, al doilea tratament previne infecţiile masive cu ascospori în perioada cînd apar noi organe vegetative care sînt neprotejate. Tratamentul se va avertiza între fazele de răsfirare a inflorescenţei şi înfoiere a corolei, perioadă care poate să se prelungească pînă cînd 0,5% din inflorescenţe au cîte un boboc înflorit. Pentru aplicarea acestui tratament nu trebuie să aşteptăm ploaia, pentru că în această perioadă fazele se succed foarte repede şi pomii pot să înflorească fără să fie trataţi. Tratamentul este obligatoriu şi de foarte mare importanţă, fiind considerat ca tratament cheie, deoarece prin el se protejează frunzişul şi bobocii florali contra infecţiilor primare din timpul înfloritului, cînd frecvent se înregistrează proiectări masive de ascospori. Dacă acest tratament lipseşte în anii în care cad ploi în timpul înfloritului, se produc infecţii puternice pe sepale, pe pedunculii florali, precum şi pe receptacul, determinînd căderea masivă a florilor sau a fructelor foarte tinere, în majoritatea anilor, acesta este cel de-al doilea tratament ce se aplică înainte de înflorit (este considerat tratament-cheie).

în anii în care în perioada de la dezmugurire — înfrunzire si pînă la răsfirarea inflorescenţei n-au fost ploi care să declanşeze proiectarea ascosporilor, primul tratament ce se va avertiza va îi între răsfirarea inflorescenţelor şi înîoierea corolei, pentru prevenirea infecţiilor din timpul înfloritului.

c) Al treilea tratament este obligatoriu să se avertizeze cînd 10—15% din florile de pe formaţiunile scurte de rod au început să-şi scuture petalele. Acest tratament trebuie să se efectueze în 5 zile. Această stropire evită infecţiile prin ascospori şiprinconi-diile de vară care apar pe tinerele frunze încă din timpul înfloritului şi care măresc pericolul de contaminare. De la această fază şi pînă la sfîrşitul lunii mai sau sfîrşitul lunii iunie există ca surse de infecţie ascospori şi conidii de vară din anul respectiv, ca şi conidii de vară rămase din anul anterior pe frunzele moarte, la inserţia ramurilor şi între bracteele mugurilor. La unele tipuri de măr sălbatic în pepiniere sau la unele soiuri autohtone care au forma de atac pe ramuri existaşi conidii primare generate de miceliu, care produc infecţii primare.

După închierea proiectării ascosporilor, sursa principală de spori care produce infecţii în cursul verii o constituie conidiile de vară de pe frunze, fructe şi pe lăstari la unele soiuri autohtone şi tipuri de măr sălbatic, în pepiniere.

199

Prevenirea infecţiilor şi combaterea rapănului nu poate fi privită

fără să ţinem seamă de principiile luptei integrate pentru combaterea şi a celorlalte boli, ca şi a dăunătorilor ce atacă mărul. Din această cauză, la toate tratamentele ce se aplică contra rapănului se folosesc amestecuri de fungicide pentru combaterea simultană a tuturor bolilor, precum şi insecticide-acaricide, contra insectelor şi acarieni lor.

După al treilea tratament de la faza de început de scuturare a petalelor, celelalte stropiri necesare pînă la recoltare se avertizează în funcţie de: prezenţa conidiilor şi ascosporilor în coroana pomilor, pînă la 15 iunie, iar după această dată conidiile de vară rămîn singura sursă prin care se înmulţeşte ciuperca, în timpul fiecărei ploi şi la fiecare rouă puternică, din petele de rapăn se desprind conidii proaspete care contaminează organele nou-apârute, neprotejate cu fungicide. Este suficient ca pe cele 5 lame duble capcană, care stau în timpul ploii în pomii de control, să găsim 50 de conidii (în medie 5 conidii pe o lamă) ca să fie condiţii asigurate pentru noi infecţii cu rapăn. Aceasta înseamnă că pe fiecare frunză din pom pot să fie 5 conidii care dacă au picături de apă 4—45 ore şi temperaturi de 14—26°C, asigură contaminări masive. Cu cît timpul de umectare a frunzelor este mai prelungit, cu atît contaminările sînt mai abundente (tabelul 9).

Tabelul 9 Timpul de umectare a organelor receptive necesare pentru producerea infecţiilor la diferite temperaturi

(după Mills) Temperatura mijlocie în timpul umectării

Durata de

Durata de umectare

necesară con-taminărilor

umectare necesară con-taminărilor primare (ore)

secundare (ore)

26°C

13

9,0

25°C

11

8,5

24 —

16°C

9

6,0

15 —

14°C

10

6,5

13 —

12°C

11

8,5

irc

12

9,0

10°C

14

9,5

9°C

15

10,0

8°C

18

12,0

7°C

20

16,0

6°C

30

20,0

200

începînd de la apariţia primei generaţii de Carpocapsa po-monella, tratamentele contra rapănului în majoritatea zonelor pomicole coincid cu tratamentele contra acestui dăunător. După acestea, intervine prima generaţie a păduchelui din Sân Jose, iar tratamentele contra acestui dăunător coincid cu cele contra rapănului. Dacă între prima generaţie de Carpocapsa pomonella si prima generaţie de Quadraspidiolus perniciosiis sînt mai mult de 12—15 zile şi acestea sînt însoţite de precipitaţii, şi dacă se captează mai mult de 5 conidii în medie pe o lamă capcană, atunci se avertizează un tratament special contra rapănului, la 12—Io zile după tratamentul al doilea contra primei generaţii de Carpocapsa pomonella. Dacă în acel interval nu sînt precipitaţii care să favorizeze noi contaminări si care să spele fungicidele de pe fructe şi de pe frunze, acest tratament nu se avertizează, ci se aşteaptă apariţia păduchelui din Sân Jose, cînd se vor complexa tratamentele.

După terminarea primei generaţii a păduchelui din Sân Jose şi pînă la generaţia a doua de Carpocapsa pomonella, în foarte mulţi ani cînd acel interval este mai mare de 12 zile si există ploi frecvente care determină spălarea fungicidelor, se creează condiţii pentru noi contaminări prin conidii de rapăn care se găsesc mai mult de 5 pe o lamă capcană, în astfel de perioade se avertizează un tratament special contra rapănului. După acesta, următoarele tratamente coincid cu cele ce se execută contra generaţiei a doua de Carpocapsa pomonella, iar ultimul coincide cu primul sau cu al doilea tratament ce se aplică împotriva generaţiei a doua a păduchelui din Sân Jose, acesta clepinzînd de prezenţa precipitaţiilor, de temperatură, de remanenta fungicidelor si modul de acţiune al acestora.

Pentru reuşita prevenirii şi combaterii rapănului, pe lîngă o bună avertizare a epocilor de'aplicare a tratamentelor, o importanţă hotărîtoare o au fungicidele ce se folosesc.

Astfel, laatajnenţele_J_si_2 ce se aplică înamte de jnflgliL cînd sînt precipitaţiiJr£cvente_şrppiect_ări_ mjglyedeăscospori. cTTperioade mari între~fazeîe de"vegetaţie," fungicidele căre~asi-gură prevenirea infecţiilor primare sînt cele pe bază de cupru, ca:

— zeama bordeleză în conc. 0,5% (500 g sulfat de cupru + 300 g'var alb nestins sauTţg~pastă de var alb stins, de consistenţa untului);

201

— oxiclorura de cupru 50 WP (Oxicupral, Nordox 50, Cobox 50

eTc7~1rrTorrc:--0,-2%T'—"" ~

— hidroxid de cupru 15 în conc. 0,15%;

— oxiclorura de cupru 20 în suspensie apoasă în conc. 0,4% etc.

Aceste fungicide se folosesc numai înainte de înflorit, deoarece întrebuinţate după înflorit cauzează suberificări grave pe fructe şi arsuri pe frunze.

La tratamentele ce se avertizează de la faza de început de scuturare a petalelor şi pînă înainte de recoltare, se folosesc produse de sinteză organică sau unele produse anorganice care combat rapănul, dar nu determină suberiîicări pe fructe.

Pentru evitarea creării fenomenului de rezistenţă a rapănului la fungicidele sistemice, acestea se vor folosi limitat şi numai în anumite perioade ale anului, după o schemă de luptă integrată, în acest scop, vom reda eşalonarea fungicidelor de contact şi sistemice în funcţie de modul de acţiune şi de remanenta lor, pentru a avea o cît mal bună eficacitate.

începînd de la faza cînd 10—15% din florile de pe produc-ţiunile scurte de rod au început să-şi scuture petalele, la trata-mentul 3 (respectiv primul după înflorit), la tratamentele 4 şi 5 (care coincid cu ori mă generaţie de Carpocapso), la tratamentele 6 şi 10 care corespund cu primul şi al cincilea tratament de la pri'ma generaţie a păduchelui din Sân Jose, cînd obişnuit sînt precipitaţii frecvente şi abundente, cea mai mare eficacitate se poate asigura folosind unul din fungicidele cu cea mai mare re-manentă, cum sînt cele pe bază de:

a) Mancozeb (Dithan M 45; PEI-228-ICECHIM, în conc. 0,2%, etc.);

b) Dithianon (Delan flussig 25 EC conc. 0,2% ; Delan 75 WP conc. 0,05—0,075%) etc;

c) Fenarimol (Rubigan 12% conc. 0,05—0,07%) care combate rapănul si făinarea;

d) Fenarimol + Mancozeb (Rubigan 12 % conc. 0,04% Dithan M 45 conc. 0,05%);

e) Fenarimol + Captan (Rubigan 12% conc. 0,04% + Mer-pan 50 conc. 0,125%);

f) Mancozeb + Dinocap (Mancokar conc. 0,2%) etc. Atunci cînd există o aprovizionare foarte bună, aceste fun-

gicide menţionate la punctele a, b, î se pot folosi la toate tra-tamentele din cursul anilor ploioşi. Produsul Rubigan 12 EC şi

202

combinaţiile d, e se folosesc la tratamentele 3, 4, 5, 6, şi penultimul înainte de recoltat.

g) Etilenbisditiocarbamat de zinc şi mangan (Vondozeb 80, Manconyl.80, MZ 80, Nemispor, în conc. 0,2%, etc.);

h) Dodin (Melprex 65 WP, Syllit 65 WP, Venturol 65 WP, Carpene 65 WP, în conc. 0,06—0,1%, etc.).

La tratamentele 7; 8; 9 şi 14 contra rapănului, cînd în general sînt mai puţine precipitaţii se indică folosirea fungicidelor sistemice cu acţiune complexă (contra rapănului şi iăinării) care au o remanentă de 6—8 zile, cum sînt cele pe bâză de:

a) Methylthiophanate (Topsin M 70, PEI-213-ICECHIM-Me-toben), în conc. de 0,07% etc;

b) Carbendazin (Derosal 60, Derosal 50, în conc. 0,07%; Derosal 20 dispensie în conc. 0,2%, etc);

b) Carbendazin (Derosal 60, Derosal 50, în conc. 0,07%; Derosal 20 dispensie în conc. 0,2%, etc.);

c) Benomyl (Benlate 50 în conc. 0,05%; Fundazol 50 în conc. 0,1%; Benomil conc. 0,05%; etc.j;

d) Benzimidazoî-carbamat (Bavistin 50 P.U. conc. 0,05— 0,1%); e) Mancozeb + Methylthiophanate (Dithan M 45 conc. 0,1% +

Topsin M 70 conc. 0,04%) — pe timp ploios; î) Captan + Methyitiophanate (Orthocid 50 conc. 0,125% +

Topsin M 70 conc. 0,04%) —pe timp ploios; g) Carbendazim + Mancozeb (Derosal 50 conc. 0,04% + Dithan

M 45 conc. 0,1%) —pe timp ploios; h) Benomyl 4- Mancozeb (Benlate 50 conc. 0,04% + Dithan M

45 conc. 0,1%; Fundazol 50 conc. 0,05% + Dithan M 45 conc. 0,1%);

i) Methylthiophanate + Maneb (Labilite 70 WP conc. 0,2%). Amestecurile de fungicide menţionate la punctele: e, î, g, h, i,

se vor folosi în livezile în care există forme de rapăn rezistente la produsele sistemice indicate la punctele a,b,c,d,.

La tratamentele 10; 11; 12; 13 contra rapănului, cînd de asemenea sînt precipitaţii frecvente, dar mai puţin abundente decît în perioada l mai — 10 iulie, sînt necesare fungicide de sinteză organică cu remanentă mijlocie (de 8—10 zile), cum sînt cele pe bază de:

a) Captan (Orthocid 50, Captan 50 Staufîer; Merpan 50 WP; Captan WP Zupa, în conc. 0,25%; Orthocid 83 WP, captan 80 Stauffer, în conc. 0,12—0,15%);

203

b)Folpei (Orthophaltan 50 WP, Folpan 50 WP, Folpet 50 WP Zupa, Folpet 50 WP Stauffer, în conc. 0,3%, Orthophaltan 80 WP conc. 0,12-0,15%);

c) Captafol (Difolaton 480 suspensie apoasă conc. 0,3%); Difo-laton;

d) Captafol -f Folpet (Myccdifol 24 P.U. ccnc 0,2%); e) Zineb + Maneb (Zimaneb 80 în conc. 0,2%; Zimaneb 60

conc. 0,25%); f) Maneb (Polyram combi conc. 0,3% etc.); g) Ziram(SelezirP.U.65conc.0,35%,Micronyl conc.0,2% etc.); h)T.M.T.D. (Sclerosan 50 conc. 0,3%, etc.); i) Captan + sulf (Orthocid plus conc. 1%).

La pomii cu soiuri de mai mică valoare economică la trata-rrentele 3—14 contra rapănului se mai pot folosi fungicide de mai mică eficacitate cum sînt cele pe bază de:

a) Ethylenbisditiocarbamat de zinc (Zineb, Aspor, Perosin, în conc. 0,5%). Fructele tratate cu aceste prcduse au capacitate redusă de păstrare în depozitele obişnuite;

b) Polisulfura de bariu (Polisulfura de bariu Tîrnăveni in conc. 1%; Polybar în conc. 1%. Selebar, Solbar, în conc. 1%).

Aceste prcduse se pot aplica la tratamentele 3—11 contra rapănului, iar la tratamentele 12; 13 şi 14, pe aceiaşi pomi se pot folosi prcduse pe bază de ethyknbisditiocarbamat de zinc. La 12; 13 şi 14 nu se poate folosi Poli sulfura de bariu, deoarece pătează fructele.

Mărul Jonathan este singurul soi la care pentru combaterea rapănului în livezile clasice se poate aplica Polisulfura de bariu în ccnc. 1%. La acest soi, dacă polisulfura de bariu în conc. l ?o se foloseşte în amestec cu Triton CS 7 în conc. 0,15% se pot obţine rezultate foarte bune în livezile clasice si chiar şi în cele intensive. Fără să f i e amestecată cu Triton CS 7 Polisiil-fura de bariu dă rezultate mai slabe, iar în livezile intensive produce fitotoxicitate la soiurile: Golden delicious, Steyman's red, Starkrimson, Red delicicus, Red Melba, Melba etc.

Folosind metoda complexă de prognoză si avertizare se poate obţine maximum de eficacitate, dacă pe lîngă elementele amint ite pînă acum se va ţine seama ca tratamentele să se facă diferenţiat , în funcţie de sensibilitatea de atac a soiurilor, precum şi de fazele fenologice.

La tratamentele l; 2 şi 3 contra rapănului trebuie stropite primele acele soiuri care înfrunzesc şi înfloresc primele. Acest fapt trebuie menţionat în buletinele de avertizare. Astfel de exemplu, dacă într-o livadă intensivă sau superintensivă există soiurile Melba, Red Melba, Golden delicious, Starkrimson, Jonathan etc., primele 3 tratamente (cele două tratamente înainte de înflorit şi cel de la faza de început de scuturare a petalelor) se vor aplica prima dată la Melba, Red Melba, apoi la Golden delicious, Starkrimson şi se vor încheia cu soiul Jonathan. înce-pînd de la al patrulea tratament, care coincide cu primul de la prima generaţie de Carpocapsa pomonella, tratamentele se vor efectua în aceeaşi perioadă la toate soiurile, pentru evitarea pagubelor a t î t din cauza rapănului cît şi a acestui dăunător.

Pentru ca să se reducă la maximum cheltuielile pentru pro-tecţia plantelor, toate tratamentele contra rapănului se aplică în complex, ţinînd seama de principiile luptei integrate, pentru combaterea simultană şi a făinării, moniliozei, bolilor din depozit (criptogamice si de nutriţie), ca şi a dăunătorilor.

FĂINAREA MĂRULUI [PODOSPHAERA LEUCOTRICHA .»

(ELL. ET EV.) Salm]* RĂSPINDIRE . '

Făinarea, este una din cele mai importante boli ale mărului, fiind răspîndită în toată ţara în zonele unde sa cultivă această specie. Cele mai mari pagube se înregistrează în anii favorabili, la soiurile sensibile ajungînd să atace 25—95% din frunze, 35— 100% din lăstari, 5—30% din inflorescenţe şi 5—30% din mugurii vegetativi. Frecvenţa şi intensitatea cea mai mare a atacului s-a înregistrat în judeţele: Bistriţa-Năsăud, Maramureş, Satu-Mare, Cluj, Suceava, Iaşi, Vrancea, Buzău, Dîmboviţa, Argeş, Prahova, Gorj, Vîlcea, Dolj, Caraş-Severin, Arad, Hunedoara, Sibiu, Braşov etc.


Făinarea mărului se manifestă de la începutul dezmuguririi mugurilor florali, apoi pe mugurii vegetativi de pe producţiunile scurte de rod, apoi pe mugurii vegetativi de pe lăstarii atacaţi

*Autor: Victoria Şuta

205

204

din anul anterior. Atacul de făinare se. extinde,, manifestîndu-se pe frunze, pe inflorescenţe, pe lăstari şi foarte rar pe fructe.

In anii favorabili înmulţirii făinării, pomii puternic atacaţi în prima parte a perioadei de vegetaţie îşi pierd o mare parte din frunziş încă din a doua jumătate a lunii mai, din care cauză în prima jumătate a lunii iunie cad foarte multe fructe, pomul nepu-tînd să se hrănească.

Qrgane]e llacaţe_de_îăjnare s|n t acoperi te .de mii celiul_ ciuperci i care generează eoni di of ori sj.conidi i. Mugurii florali şi vegelălîvî" inTecTăţriIe făinare din anul anterior, la faza de dezmugurire se acoperă cu o pfejă pulverulentă, făinoasă alb-murdară, în cele din urmă se înroşes>r^e^runiiTca,^Trsti€ă-şi--«aHirzTu cad.

O parte dintre mugurii florali infectaţi din anul anterior evoluează pînă la faza de răsfirare a inflorescenţei, după care se usucă şi cad, alţi muguri florali ajung pînă la faza de înflorit , dar sînt complet acoperiţi de miceliu, conidiofori şi conidii. La aceşti muguri frunzele sînt deformate şi îndoite 'de-a lungul nervurii în formă de copaie, florile au'petalele alungite, de culoare verzuie, fiind cuprinse în întregime de miceliul ciupercii. Florile atacate de făinare rămîn sterile, se usucă repede şi cad.

_ La păr, ciuperca Podosphaera leucotricha atacă unele soiuri îndeosebi în pepinieră, în plantaţiile tinere şi mai rar în plantaţiile pe rod. La măr, ca şi la păr, atacul de îăinare s-a înregistrat foarte rar pe fructe. La păr la Voineşti, în perioada 1955—1960 s-a găsit frecvent atac de făinare pe 100% din frunze, lăstari şi fructe la o serie de descendenţi de hibrizi de Pirus eleagnifolia şi Pirus sali-ciţolia, la care în lunile iunie-august s-a înregistrat forma perfectă de peri teci i pe toate organele atacate.

în pepiniere, în şcoala de puieţi, în 1950 şi în 1969, s-a semnalat atac frecvent de făinare la puieţii proveniţi din sămînţă de păr sălbatic. La aceste plante frunzele atacate s-au brunificat au devenit casante, iar în cele din urmă au căzut, reducînd posibi-lităţile de hrănire a pomilor.

La măr, din cercetările efectuate în perioadele 1967—1970, la pomii netrataţi , frunzele atacate de făinare conţin mai puţină apă, mai puţină clorofilă brută, sînt mai mici, ceea ce determină o fotosinteză redusă. La frunzele cu făinare, la pomii netrataţi, conţinutul în apă totală a variat între 59,06% şi 60,6%, iar 'la pomii trataţi cu Topsin M 70 sau cu Benlate 50, frunzele au avut cu 110—112% mai multă apă. în aceleaşi condiţii, la pomii

206

netrataţi frunzele atacate de făinare au avut un conţinut în cloro-f i l ă brută de 0,0689—0,0757%. în acelaşi timp, pomii trataţi cu unul din produsele: zeamă sulfocalcică, Topsin M 70, Benlate 50, au avut loc cu 115—138% mai multă clorofilă brutădecît pomii netrataţi, în aceste condiţii, la pomii trataţi, datorită unei foto-sinteze ridicate, s-au înregistrat producţii superioare cu 140— 691% faţă de pomii netrataţi.

La pomii netrataţi, lăstarii atacaţi sînt acoperiţi de o pîslă alb-murdară, nu cresc normal, lemnul nu se coace si, în majoritatea cazurilor, se usucă vară sau degeră în cursul lunilor decembrie-martie. în cazul în care lăstarii atacaţi depăşesc 20%, pomii intră în declin, producţia scade şi, în cel puţin 2—3 ani, se instalează periodicitatea de rodire, deoarece rămîn puţine ramuri de 2—3 ani pe care să se formeze producţii de rod. . ..

> •' ;, AGENTUL PATOGEN , - • ; , , ,

Ciuperca Podosphaera leucotricha (Eli et Ev.) Salm., care produce făinarea la măr şi păr, face parte din familia Eryslphaceae, ordinul Erysiphales, clasa Ascomycetes, avînd forma conidiană Oidiurn farinosum Cke.

La suprafaţa organelor atacate se dezvoltă miceliul ciupercii care este hialin, septat, ramificat, din care se diferenţiază haustori sferici, care pătrund în celulele epidermice. Pe miceliu, la suprafaţa organelor ataca te se formează eoni dioforii, simpli, lungi pe care apar lanţuri de conidii unicelulare, cu lungimea de 16—27 microni şi late de 10—17 microni, în ţara noastră, în anul 1950 s-a semnalat forma perfectă de peri tecii în bazinul pomicol Voineşti — Dîmboviţa apoi aceasta s-a găsit în toate bazinele pomicole, ceea ce înseamnă că era de mai multă vreme, dar nu fusese identificată încă. Periteci-i le sînt sferice, au 3—llapendicicu vîrf'irile dicotomie ramificate,, dar sînt şi destule cazuri cînd sînt simple. Apendicii sînt situaţi pe partea superioară a peri tecii lor. Fiecare peritecie are o singură ascâ cu 8 ascopori elipsoidali unicelulari Periteciile au forma sferică sau ovală, de culoare brună închis.

Periteciile au diametrul de 62,5—88/80—95,5 microni, predo-minînd 73—79,5/86,5—90 microni. Ascele au 60—70/56—60 microni. Ascosporii au dimensiunile de 21—24 microni în lungime şi 12—15 microni în lăţime.

207

b)Folpei (Orthophaltan 50 WP, Folpan 50 WP, Folpet 50 WP Zupa, Folpet 50 WP Stauffer, în conc. 0,3%, Orthophaltan 80 WP conc. 0,12-0,15%);

c) Captafol (Difolaton 480 suspensie apoasă conc. 0,3%); Difo-laton;

d) Captafol -f Folpet (Myccdifol 24 P.U. ccnc 0,2%); e) Zineb + Maneb (Zimaneb 80 în conc. 0,2%; Zimaneb 60

conc. 0,25%); f) Maneb (Polyram combi conc. 0,3% etc.); g) Ziram(SelezirP.U.65conc.0,35%,Micronyl conc.0,2% etc.); h)T.M.T.D. (Sclerosan 50 conc. 0,3%, etc.); i) Captan + sulf (Orthocid plus conc. 1%).

La pomii cu soiuri de mai mică valoare economică la trata-rrentele 3—14 contra rapănului se mai pot folosi fungicide de mai mică eficacitate cum sînt cele pe bază de:

a) Ethylenbisditiocarbamat de zinc (Zineb, Aspor, Perosin, în conc. 0,5%). Fructele tratate cu aceste prcduse au capacitate redusă de păstrare în depozitele obişnuite;

b) Polisulfura de bariu (Polisulfura de bariu Tîrnăveni in conc. 1%; Polybar în conc. 1%. Selebar, Solbar, în conc. 1%).

Aceste prcduse se pot aplica la tratamentele 3—11 contra rapănului, iar la tratamentele 12; 13 şi 14, pe aceiaşi pomi se pot folosi prcduse pe bază de ethyknbisditiocarbamat de zinc. La 12; 13 şi 14 nu se poate folosi Poli sulfura de bariu, deoarece pătează fructele.

Mărul Jonathan este singurul soi la care pentru combaterea rapănului în livezile clasice se poate aplica Polisulfura de bariu în ccnc. 1%. La acest soi, dacă polisulfura de bariu în conc. l ?o se foloseşte în amestec cu Triton CS 7 în conc. 0,15% se pot obţine rezultate foarte bune în livezile clasice si chiar şi în cele intensive. Fără să f i e amestecată cu Triton CS 7 Polisiil-fura de bariu dă rezultate mai slabe, iar în livezile intensive produce fitotoxicitate la soiurile: Golden delicious, Steyman's red, Starkrimson, Red delicicus, Red Melba, Melba etc.

Folosind metoda complexă de prognoză si avertizare se poate obţine maximum de eficacitate, dacă pe lîngă elementele amint i te pînă acum se va ţine seama ca tratamentele să se facă diferenţiat , în funcţie de sensibilitatea de atac a soiurilor, precum şi de fazele fenologice.

204

La tratamentele l; 2 şi 3 contra rapănului trebuie stropite primele acele soiuri care înfrunzesc şi înfloresc primele. Acest fapt trebuie menţionat în buletinele de avertizare. Astfel de exemplu, dacă într-o livadă intensivă sau superintensivă există soiurile Melba, Red Melba, Golden delicious, Starkrimson, Jonathan etc., primele 3 tratamente (cele două tratamente înainte de înflorit şi cel de la faza de început de scuturare a petalelor) se vor aplica prima dată la Melba, Red Melba, apoi la Golden delicious, Starkrimson şi se vor încheia cu soiul Jonathan. înce-pînd de la al patrulea tratament, care coincide cu primul de la prima generaţie de Carpocapsa pomonella, tratamentele se vor efectua în aceeaşi perioadă la toate soiurile, pentru evitarea pagubelor a t î t din cauza rapănului cît şi a acestui dăunător.

Pentru ca să se reducă la maximum cheltuielile pentru pro-tecţia plantelor, toate tratamentele contra rapănului se aplică în complex, ţinînd seama de principiile luptei integrate, pentru combaterea simultană şi a făinării, moniliozei, bolilor din depozit (criptogamice si de nutriţie), ca şi a dăunătorilor.

FĂINAREA MĂRULUI [PODOSPHAERA LEUCOTRICHA

(ELL. ET EV.) Salm]*

RĂSPINDIRE .

Făinarea, este una din cele mai importante boli ale mărului, fiind răspîndită în toată ţara în zonele unde sa cultivă această specie. Cele mai mari pagube se înregistrează în anii favorabili, la soiurile sensibile ajungînd să atace 25—95% din frunze, 35— 100% din lăstari, 5—30% din inflorescenţe şi 5—30% din mugurii vegetativi. Frecvenţa şi intensitatea cea mai mare a atacului s-a înregistrat în judeţele: Bistriţa-Năsăud, Maramureş, Satu-Mare, Cluj, Suceava, Iaşi, Vrancea, Buzău, Dîmboviţa, Argeş, Prahova, Gorj, Vîlcea, Dolj, Caraş-Severin, Arad, Hunedoara, Sibiu, Braşov etc.


Făinarea mărului se manifestă de la începutul dezmuguririi mugurilor florali, apoi pe mugurii vegetativi de pe producţiunile scurte de rod, apoi pe mugurii vegetativi de pe lăstarii atacaţi

*Autor: Victoria Şuta

205

din anul anterior. Atacul de făinare se. extinde,, manifestîndu-se pe frunze, pe inflorescenţe, pe lăstari şi foarte rar pe fructe.

In anii favorabili înmulţirii făinării, pomii puternic atacaţi în prima parte a perioadei de vegetaţie îşi pierd o mare parte din frunziş încă din a doua jumătate a lunii mai, din care cauză în prima jumătate a lunii iunie cad foarte multe fructe, pomul nepu-tînd să se hrănească.

Qrgane]e llacaţe_de_îăjnare s|n t acoperi te .de mii celiul_ ciuperci i care generează eoni di of ori sj.conidi i. Mugurii florali şi vegelălîvî" inTecTăţriIe făinare din anul anterior, la faza de dezmugurire se acoperă cu o pfejă pulverulentă, făinoasă alb-murdară, în cele din urmă se înroşes>reruniiTca,Trsti€ă-şi--«aHirzTu cad.

O parte dintre mugurii florali infectaţi din anul anterior evoluează pînă la faza de răsfirare a inflorescenţei, după care se usucă şi cad, alţi muguri florali ajung pînă la faza de înflorit , dar sînt complet acoperiţi de miceliu, conidiofori şi conidii. La aceşti muguri frunzele sînt deformate şi îndoite 'de-a lungul nervurii în formă de copaie, florile au'petalele alungite, de culoare verzuie, fiind cuprinse în întregime de miceliul ciupercii. Florile atacate de făinare rămîn sterile, se usucă repede şi cad.

_ La păr, ciuperca Podosphaera leucotricha atacă unele soiuri îndeosebi în pepinieră, în plantaţiile tinere şi mai rar în plantaţiile pe rod. La măr, ca şi la păr, atacul de îăinare s-a înregistrat foarte rar pe fructe. La păr la Voineşti, în perioada 1955—1960 s-a găsit frecvent atac de făinare pe 100% din frunze, lăstari şi fructe la o serie de descendenţi de hibrizi de Pirus eleagnifolia şi Pirus sali-ciţolia, la care în lunile iunie-august s-a înregistrat forma perfectă de peri teci i pe toate organele atacate.

în pepiniere, în şcoala de puieţi, în 1950 şi în 1969, s-a semnalat atac frecvent de făinare la puieţii proveniţi din sămînţă de păr sălbatic. La aceste plante frunzele atacate s-au brunificat au devenit casante, iar în cele din urmă au căzut, reducînd posibilităţile de hrănire a pomilor.

La măr, din cercetările efectuate în perioadele 1967—1970, la pomii netrataţi , frunzele atacate de făinare conţin mai puţină apă, mai puţină clorofilă brută, sînt mai mici, ceea ce determină o fotosinteză redusă. La frunzele cu făinare, la pomii netrataţi, conţinutul în apă totală a variat între 59,06% şi 60,6%, iar 'la pomii trataţi cu Topsin M 70 sau cu Benlate 50, frunzele au avut cu 110—112% mai multă apă. în aceleaşi condiţii, la pomii

206

netrataţi frunzele atacate de făinare au avut un conţinut în clorof i l ă brută de 0,0689—0,0757%. în acelaşi timp, pomii trataţi cu unul din produsele: zeamă sulfocalcică, Topsin M 70, Benlate 50, au avut loc cu 115—138% mai multă clorofilă brutădecît pomii netrataţi, în aceste condiţii, la pomii trataţi, datorită unei foto-sinteze ridicate, s-au înregistrat producţii superioare cu 140— 691% faţă de pomii netrataţi.

La pomii netrataţi, lăstarii atacaţi sînt acoperiţi de o pîslă alb-murdară, nu cresc normal, lemnul nu se coace si, în majoritatea cazurilor, se usucă vară sau degeră în cursul lunilor decembrie-martie. în cazul în care lăstarii atacaţi depăşesc 20%, pomii intră în declin, producţia scade şi, în cel puţin 2—3 ani, se instalează periodicitatea de rodire, deoarece rămîn puţine ramuri de 2—3 ani pe care să se formeze producţii de rod.

AGENTUL PATOGEN

Ciuperca Podosphaera leucotricha (Eli et Ev.) Salm., care produce făinarea la măr şi păr, face parte din familia Eryslphaceae, ordinul Erysiphales, clasa Ascomycetes, avînd forma conidiană Oidiurn farinosum Cke.

La suprafaţa organelor atacate se dezvoltă miceliul ciupercii care este hialin, septat, ramificat, din care se diferenţiază haustori sferici, care pătrund în celulele epidermice. Pe miceliu, la suprafaţa organelor ataca te se formează eoni dioforii, simpli, lungi pe care apar lanţuri de conidii unicelulare, cu lungimea de 16—27 microni şi late de 10—17 microni, în ţara noastră, în anul 1950 s-a semnalat forma perfectă de peri tecii în bazinul pomicol Voineşti — Dîmboviţa apoi aceasta s-a găsit în toate bazinele pomicole, ceea ce înseamnă că era de mai multă vreme, dar nu fusese identificată încă. Periteci-i le sînt sferice, au 3—llapendicicu vîrf'irile dicotomie ramificate,, dar sînt şi destule cazuri cînd sînt simple. Apendicii sînt situaţi pe partea superioară a peri tecii lor. Fiecare peritecie are o singură ascâ cu 8 ascopori elipsoidali unicelulari Periteciile au forma sferică sau ovală, de culoare brună închis.

Periteciile au diametrul de 62,5—88/80—95,5 microni, predo-minînd 73—79,5/86,5—90 microni. Ascele au 60—70/56—60 microni. Ascosporii au dimensiunile de 21—24 microni în lungime şi 12—15 microni în lăţime.

207

BIOLOGIA AGENTULUI PATOGEN

în timpul iernii, ciuperca trăieşte sub formă de: a) miceliu de rezistenţă între solzii mugurilor şi pe lăstari. b) peri tecii pe lăstari sau pe frunzele atacate; c) conidii din anul anterior rămase la inseraţiile ramurilor

•si mugurilor atacaţi.

Din cercetările efectuate în perioada 1950—1978, s-a constatat că primăvara, cînd sînt temperaturi atmosferice medii de 5—12°C, la suprafaţa organelor care au fost infectate din anul anterior, în 14—21 zile se dezvoltă miceliul ciupercii din care se diferenţiază conidiofori cu lanţuri de conidii unicelulare. Cînd există rouă, ceaţă puternică sau ploaie, ccnidiile se desprind de pe conidiofori, sînt duse de curenţii de aer sau de picăturile de ploaie pe muguri, frunze, flori, lăstari şi, dacă există temperaturi şi umiditate favo-rabile, germinează şi emit miceliu ai cărui exhaustori pătrund în celulele plantei gazdă. Prin exhaustori ciuperca se fixează în epidermă şi chiar în mezoîil, de unde se hrăneşte, se înmulţeşte şi generează noi conidioîori, în vîrful cărora se formează lanţuri de conidii unicelulare. în acest stadiu, organele atacate sînt acoperite de o pîslă albicioasă, pulverulentă, făinoasă, constituită din miceliul ciupercii, conidiofori şi condii.

Primăvara, primele perioade de incubaţie de la infecţiile primare prin conidii durează 14—21 zile, evoluînd în 21 de zile cînd temperatura a Jos t de 5—8°C şi în 14 zile cînd temperatura a fost de 9—12°C. în lunile iunie-august, perioadele de incubaţie au fost de 5—6 zile la temperaturi medii de 16—22°C, mai frecvent 3—4 zile la temperaturi medii de 18—25CC şi o umiditate medie de 90—100%. Aceste condiţii se realizează în mulţi ani în lunile aprilie-iulie şi apoi în a doua jumătate a lunii august şi începutul lunii septembrie. Făinarea mărului a avut condiţii foarte bune de înmulţire în anii căldurcşi şi umezi, cu temperaturi ridicate şi ploi frecvente, aşa cum au fost cei din perioada 1970—1977 şi în mare măsură 1978.

Vara, cînd ciuperca a ajuns la unul din maximele de înmulţire, în lunile iunie-august s-au format numeroase peri tecii, fiecare peritecie conţinînd o ască în care se diferenţiază 8 ascospori elipsoi-dali, unicelulari. Ascospori i maturi, atît în cursul verii cît şi primăvara contribuie la producerea infecţiilor. Principala sursă de contaminare o constituie însă conidiile.

208

PROGNOZA

în vederea estimării dacă într-o zonă anumită în anul ce urmează va îi atac de îăinare, în scopul planificării tratamentelor pentru prevenirea şi combaterea acestei boli este necesar să se cunoască:

s e n s i b i l i t a t e a soiurilor de măr la atacul de îăinare în acea zonă r e z e r v a b i o l o g i c ă a sursei de infecţie din anul precedent pentru

producerea infecţiilor primare pentru anul următor; f a z e l e f e n o l o g i c e ; c o n d i ţ i i l e de c l i m ă . Sensibilitatea. Pagubele determinate de făinare variază în funcţie de

sensibilitatea soiurilor. Din cercetările făcute la Voineşti in perioada 1951— 1970, soiurile se pot clasifica din punct de vedere al sensibilităţii, astfel:

a) soiuri foarte puternic atacate: Jonathan, Steyman's red, Boiken, Winter bananna etc.;

b) soiuri puternic atacate: Parmen auriu, Ribston pepping, Wagener premiat, London pepping, Reinette Landesberg, Creţesc auriu etc. ;

c) soiuri mijlociu atacate: Calvil roşu de toamnă, Roz de Virginia, Klarapîei, Grawenstein, Astrahan alb, Golden delicious, Red Melba, lonared, Starkrimson, Dolgo, Delicious de Voineşti, Sutton etc.;

d) soiuri slab atacate: Red delicious, Sovari, Reinette Ananas, Borovinca, Roşu de Stettin, Reinette de Champagne, Maschansker, Astrahan roşu, Patul, Melba, Gustav durabil, Belle îleur jaune, Belle de Boskoop, Reinette de Canada, Creţesc roşu de Vîlcea, Călugăreşti, Sălciu, Botane, Zmeurii etc;

e) Soiurile cele mai puţin atacate de făinare: Frumos de Voineşti, Kola U. S. P. I. , Democrat, Perlees, Rubra precoce etc.

Rezerva biologică. Pentru o bună planificare a pesticidelor şi a tratamentelor,

în fiecare zonă unde există măr, unităţile cultivatoare trebuie să cunoască rezerva biologică a sursei de infecţie cu îăinare din anul precedent, pentru evitarea pagubelor în anul următor.

Această lucrare are două etape, din care prima coincide cu ceea ce se face la rapănul mărului, înainte de recoltare, fiecare staţie de prognoză şi avertizare, în colaborare cu Inspectoratul judeţean de protecţia plantelor, cu centrele si subcentrele din subordinea sa,

209

împreună cu fermierii pomicultori vor proceda la determinarea frecvenţei şi intensităţii atacului de îăinare pe frunze şi pe lăstari. De la fiecare unitate, la fiecare din soiurile predominante se vor analiza din fiecare fermă cîte 3 pomi trataţi normal, repre-zentînd media livezii; de la fiecare pom se vor observa cîte 300 de frunze (de la cîte 3 ramuri de control, fiecare a cîte 100 de frunze), notîndu-se numărul celor cu făinare şi intensitatea atacului după metoda de la rapănul mărului. La aceiaşi pomi de control se vor face observaţii la fiecare pe cîte 100 de lăstari, de asemenea indicîn-du-se frecvenţa şi intensitatea atacului. La recoltare se va înregistra producţia acestor pomi, după care datele se vor sintetiza într-un tabel după modelul de la rapănul mărului. In aceeaşi perioadă se vor face aceleaşi observaţii în perimetrul aceleiaşi comune, la pro-pietarii individuali, la aceleaşi soiuri, după aceleaşi criterii.

Etapa a doua în care se face controlul va fi în decembrie-ianuarie cînd se vor aduce probe medii de ramuri din aceeaşi livadă în care s-au făcut observaţii în tomană. Proba se ia din cel puţin 50 de pomi, astfel încît să putem avea în total cel puţin 300 de muguri de rod de la fiecare soi. Ramurile trebuie să f ie păstrate în vase cu apă, care vor sta la temperatura camerei. Ele vor evolua ca faze de vegetaţie şi, după ce vor ajunge la faza de înălţare a inflorescenţei, se vor'face observaţii determinîndu-se frecvenţa atacului de făinare la mugurii de rod, de pe producţiunile scurte; la mugurii de rod de pe nuieluşe şi smicele; la mugurii vegetativi de pe producţiunile scurte de rod (care nu s-au diferenţiat în muguri de rod); la mugurii vegetativi de pe lăstari.

Dacă vor exista 2—5% muguri florali şi vegetativi de pe producţiunile scurte şi de pe lăstari atacaţi de făinare, aceasta înseamnă că în primăvară şi în vară, dacă va fi timp umed şi cald, la pomii neîngrijiţi în 2—3 luni atacul poate să se extindă la 45—80% din frunze si lăstari. In acelaşi timp, aceste date trebuie să constituie un semnal de alarmă pentru pomicultori şi pentru staţia de avertizare, întrucît se consideră mare sursă biologică a rezervei de spori care au asigurat infecţii cu făinare din anul anterior.

Astfel, prognoza fiind cunoscută prin rezerva de făinare încă din luna noiembrie, cînd se emite primul buletin de avertizare şi apoi în ianuarie, cînd se dă al doilea buletin de avertizare pentru combaterea dăunătorilor şi bolilor ce iernează pe scoarţa merilor se vor indica măsurile agrotehnice şi chimice de combatere a făi-nării, pentru reducerea sursei de infecţie din primăvară.

210

Fazele fenologice. Pentru a putea face prognoza de scurtă durată a atacului de îăinare, ca şi pentru avertizarea tratamentelor, este necesară cunoaşterea fazelor fenologice mai ales pentru mugurii florali de pe producţiunile scurte de rod.

Cunoaşterea fazelor fenologice la soiurile de bază din fiecare zonă deservită de staţia de avertizare serveşte pentru a putea indica în buletinele de avertizare ordinea soiurilor cu care să se înceapă tratamentele şi cum se eşalonează acestea pentru a avea eficacitatea maximă.

Fazele fenologice de care este nevoie pentru prognoză atacului şi avertizarea tratamentelor de prevenire a infecţiilor cu îăinare sînt aceleaşi ca la rapănul mărului.

Condiţiile de climă Pentru prognoza de scurtă durată condiţiile de climă care pot indica perspectiva înmulţirii făinării, sînt: frecvenţa perioadelor cu precipitaţii alternate de perioade cu mai puţine precipitaţii, dar cu rouă şi ceaţă puternică, însoţite de temperaturi ridicate.

înmulţirea făinării este favorizată de ploile frecvente, de ceaţă şi rouă puternică, care asigură o umiditate de 90—100% si de temperaturile medii zilnice între 16—22CC, cînd perioadele de incubaţie durează 5—6 zile, sau 3—4 zile la temperaturile medii de 18—25CC.

Condiţiile de climă constituie unul din factorii decisivi în complexul de elemente de prognoză, precum şi pentru avertizarea tratamentelor de prevenire şi combatere a fă inări i .

Pentru corelarea factorilor necesari în vederea emiterii buletinelor de avertizare sînt necesare: precipitaţiile zilnice, umiditatea atmosferică (maximă, minimă şi medie); temperatura atmosferică (maximă, minimă şi medie), precum şi accidentele climatice (brumă, grindină etc.).


In cadrul luptei integrate, pentru prevenirea şi combaterea atacului de făinare sînt necesare măsuri biologice, agrotehnice şi chimice.

M ă s u r i l e a g r o t e h n i c e au rolul de a reduce rezerva biologică a sursei de înmulţire a făinării. Una dintre acestea este tăierea şi arderea lăstarilor atacaţi de făinare. Această lu-

211

crare se indică în primul buletin de avertizare care se emite după căderea frunzelor, apoi în al doilea buletin de avertizare care se dă în luna ianuarie. Se va menţiona în buletine ca tăierea lăstarilor să se execute cu cel puţin 5 cm mai jos decît locul unde se observă atacul de făinare, pentru.eliminarea ochilor ce au putut îi infectaţi de la lăstarul bolnav.

Această lucrare se va executa odată cu tăierile pentru corecţia coroanei şi de normare a încărcăturii cu muguri de rod.

în buletinele de avertizare din lunile iunie-august se va menţiona, de asemenea, ca lucrare agrotehnică de igienă culturală, tăierea şi arderea lăstarilor atacaţi de îăinare odată cu lucrările de palisare ce se execută în livezile intensive şi superi n tensive.

M ă s u r i l e c h i m i c e au rolul în primul rînd de a preveni infecţiile si apoi de a stopa atacul de f ăi nare. Măsurile chimice se recomandă a se lua prin stropiri sau prăkiiri. Pentru ca să fie cu mare eficacitate şi cu eficienţă economică, tratamentele chimice contra făinării trebuie să se aplice la avertizare.

Pentru prevenirea infecţiilor cu făinare ca şi pentru stoparea atacului, avertizarea tratamentelor chimice şi biologice se face ţinînd seama de următoarele elemente:

1. Biologia ciupercii — în cadrul cărui capitol se vor urmări: dinamica existenţei conidiilor în coroana pomilor, care se face prin captarea conidiilor generate de miceliul de rezistenţă din ramuri şi din mugurii infectaţi din anul anterior, care se continuă cu captarea conidiilor de vară provenite de pe lăstari si frunze. Această lucrare se execută cu ajutorul a cinci lame duble unse cu un strat foarte subţire de vaselină. Lamele se instalează în pomii atacaţi de făinare, încă de la faza cînd 50% muguri florali sînt umflaţi. Acestea în mod obişnuit cînd nu plouă se schimbă lunea, miercurea şi sîmbăta la orele 8, pînă la faza de scuturare a petalelor, în zilele în care plouă, lamele se schimbă imediat după ploaie. Numărul de eoni di i citit pe fiecare lamă se înscrie în registrul cu biologia ciupercii, după modelul indicat la forma coni-diană de la rapănul mărului. După ce apar conidiile de rapăn la măr se instalează lame capcană pentru cunoaşterea prezenţei acestora după metoda indicată la rapăn; pe aceleaşi lame se vor citi conidiiie de făinare, ca şi cele de rapăn. Graficul ce reprezintă curba prezenţei conidiilor în coroana pomului se întocmeşte din valorile ce reprezintă suma sporilor de la fiecare citire de pe cele zece lame (cinci lame duble). Această lucrare se va exe-

212

cuta pînă la 15 septembrie, în fiecare an, la fel ca la rapănul mărului .

Prin această lucrare se poate cunoaşte rezerva de spori si perioadele în care este cel mai mare pericol pentru noi infecţii cu făinare.

2. Dinamica apariţiei periteciilor şi proiectarea ascosporilor. 3. Cunoaşterea perioadelor de incubaţie pentru infecţiile

primare ce au loc în perioada de la începutul dezmuguritului mugurilor florali si pînă la înflorit , apoi în timpul înfloritului şi deca-dal în celelalte luni , pînă la 15 septembrie.

Este deosebit de important să se cunoască data apariţiei conidi i lor primare de pe mugurii de rcd, de pe producţiunile scurte, infectate din arul anterior , deoarece acestea au mare virulenţă şi constituie prima sursă importantă pentru următoarele infecţii.

4. Cunoaşterea rezervei biologice de spori, care este data de procentul de muguri de rcd si vegetativi atacaţi, infectaţi d in anul anterior.

5. Sensibilitatea soiurilor la atacul de făinare.

6. Fazele fenologice ale soiurilor de bază din zona

deservită

de staţie. 7. Condiţiile de climă (precipitaţiile zilnice, temperatura

zilnică maximi', rninirră şi medie, umiditatea zilnică maximă, minimă şi medie, accidentele climatice — brumă, grindină etc.).

8. Remanenta şi irodul de acţiune a fungicidelor folosite. 9. Compatibilitatea biologică a pesticidelor. în cadrul

principi i lo r de luptă integrată contra bolilor si dăunătorilor mărului, se face corelarea între biologia agentului patogen ce produce făi-narea, fer.olcgia soiurilor de măr şi biologia celorlalte boli şi dăunători, între compatibilitatea pesticidelor. pentru aplicarea simultană a t ra tamente lor , pentru reducerea la maximum a costului lucrărilor de protecţia plantelor, dar cu eficaci tate maximă şi cu ef ic ienţă economică asigurată.

După cercetările efectuate la Voineşti-Dîmboviţa în perioada 1950—1970 şi la Mărăcineni-Piteşti în 1971—1978 pentru livezi situate la al t i tudinea de 350—550 m s-a constatat că an fost necesare anual 5—17 tratamente la avertizare, astfel:

a) în anii în care în lunile martie-iunie nu au fost condiţii

favorabile pentru înmulţirea făinări i au fost suficiente 5—7 tra-tarrente, ca de exemplu în 1952, 1954 şi 1958. Aceşti ani s-au ca-racterizat prin rr.ulte pericade secetoase, în anul 1958 s-au aplicat

213

7 tratamente. Deşi în 1958 atacul de făinare a fost foarte redus si n-a existat de la început o sursă de infecţie importantă, din cauză că în luna iunie şi apoi în august-septembrie au fost condiţii favorabile, atacul a devenit păgubitor la pomii netrataţi, asigu-rînd pentru anul 1959 o rezervă de spori foarte puternică.

b) în anii în care în perioadele aprilie-mai şi august-septembrie au fost condiţii favorabile înmulţirii făinării, au fost necesare 9—10 tratamente, ca de exemplu 1960, 1964, 1965.

c) Cînd au existat condiţii favorabile înmulţirii făinării în lunile martie-septembrie, au fost necesare 11—17 tratamente (1966, 1978).

Rezultate apropiate de cele de la Voineşti şi Piteşti s-au înregistrat la Cluj-Napoca în perioada 1968—1978, la'Bistriţa în perioada 1970—1975 şi la Geoagiu în perioada 1969—1970.

Vom folosi un exemplu din anul 1969 de la Voineşti şi din anii 1974—1975 de la Mărăcineni, dînd în îig. l şi, respectiv, în îig. 2 şi 3 schemele de avertizare din acei ani. De asemenea, vom reda eşalonarea tratamentelor avertizate în 1978 la Mărăcineni.

In toate situaţiile, p r i m u l t r a t a m e n t care se aplică la avertizare este cel ce coincide cu al doilea tratament de iarnă contra păduchelui din Sân Jose, în perioada ianuarie-10 martie, pînă la faza cînd 0,5% din mugurii florali sînt umflaţi. Acesta se avertizează pentru livezile în care s-a determinat că există mai mult de 5% lăstari sau muguri de rod şi vegetativi atacaţi. Cu primul tratament se distruge miceliul ciupercii de pe lăstari şi co-nidiile ce au rămas pe ramuri (fig. 4).

Al d o i l e a t r a t a m e n t se avertizează cînd 10—15% din mugurii florali sînt dezmuguriţi, dacă în prealabil, cînd au fost l—5% din muguri dezmuguriţi, s-au înregistrat ploi şi temperatura mai mare de 5°C, s-au captat conidii pe lamele capcană. Prin acesta se distrug conidiile apărute pe mugurii de rod, dimi-nuîndu-se rezerva de spori.

Al t r e i l e a t r a t a m e n t se avertizează cînd 10— 15% din mugurii florali sînt la faza de început de înfrunzire şi cînd se captează conidii pe lamele capcană. Prin acesta se previn infecţiile pe frunzele nou apărute şi pe inflorescenţe.

Al p a t r u l e a t r a t a m e n t se avertizează între fazele de răsfirare a inflorescenţei şi înîoiere a corolei. Acest tratament este obligatoriu; chiar dacă nu s-au captat conidii, el se execută ca tratament de siguranţă, fi ind considerat cheie pen-

d' a a

214

T R A T A M E N T E CONTAMINARE POIN

OOMlOU

SI ASCOSPORI

REPAUiV.0. l» SCU-IUMM»

UMF1AREA MUC.

PETAUIDH

DEZMUCUBIT *

FRUCTUL CIT

ÎNFRUNZIT

M.UNA •NALTAREA INFl. X!

FRUCTUL C,T

R ĂS F I R AR E NUCA

1NFOIEBE

JIIFBUCTUL •NFLOBIT NOBUAL APRILIE

flg l — Evoluţia ciupercii Podosphaera leucotricha şi tratamentele la averitzare în anul 1969 la S.C.P.P. Voineşti

tru protejarea frunzelor şi pedunculilor florali . Timpul cînd se aplică se poate prelungi pînă cînd există 0,5% inflorescenţe cu primele flori deschise, în mod normal, în timpul înfloritului se înregistrează cantităţi masive de conidii de îăînare, care produc noi infecţii pe organele nestropite

215

15000 •

13500 (X

o

(2000

(0.500

Q

9000 Q

u

<

' 7500 • z

o:

?

6000 a.

< O

. 4500 '

3000

'(5000

'0 •

IUNIE

/WVVvJ.

x4il AUGUST SEPT.

w SM ;:<i , i ii !

;ii . i :, « ' " ' i i i,*

1 V:,' ,;i;l/ " ii- ii »

!!! '>, i; l S i i.1 » •; ; Ojv"'jJ'A i v

j i ii i v ' i i J i / ! !

'. A ' ; l - ' v i v - J r V v J '/",y.

!/"v'-'j w «Vj ,

Fig. 2 — Evoluţia ciupercii Podosphaera leucotricha şi

tratamentele la avertizare în anul 1974 la

Institutul de cercetare şi producţie

pomicolă Mărăcineni — Piteşti

Al c i n c i l e a t r a t a m e n t se avertizează cînd 10 — 15% din flori au început să-şi scuture petalele. Acest tratament este obligatoriu, executîndu-se ca tratament de siguranţă, f i ind considerat cheie pentru protejarea frunzelor şi lăstarilor apăruţi

216

Fig. 3 — Evoluţia ciupercii Podosphaera leucotricha şi

tratamentele la avertizare în anul 1975 la

Institutul de cercetare şi producţie

pomicolă Mărăcineni — Piteşti

în timpul înfloritului, în această perioadă, în majoritatea anilor există cantităţi masive de conidii proaspete care pot produce noi infecţii.

De la t r a t a m e n t e l e 6 — 15 avertizările se fac în funcţie de prezenţa conidiilor pe lamele capcană, de remanenta

217

an a a a a n a a n a b an

TRATAMENTE" PERIOADELE

OEJNCUBAT1E E_ F ENOiqc l C

F-MUC. FLORAj.: REPAUS

VEGETATIV UMFLARE

MUGURILOR ' DEZMUGURlT

Î W F R U W Z I T Î N A L T A B f A

RĂ S F I R A R E I N F Q i E R E

Î N F L O R I T SCUTURARE

FRUCTUL CTT ALUWA

FRUCTUL CIT NUCA

FRUCTUL DE MĂRIME

NQflMALA

40

= 20 20 J

5:E 2§ o: a S

AUGUST SEPT APRILIE MAI

I U N I E

lUNif IULIE MAI

şi modul de acţiune al fungicidelor, de compatibilitatea biologică a insecticidelor şi acaricidelor.

Tratamentele 6 şi 7 de la făinare se complexează cu cele contra primei generaţii de Carpocapsa pomonella, rapăn, monilioză, afide, psilide, păianjeni tetranychizi.

Tratamentele 8; 9; 10; 11; 12 de la făinare se complexează cu tratamentele 1—5 ce se avertizează contra păduchelui din Sân Jose (generaţia I), rapăn.

Tratamentele 13 şi 14 de la făinare se complexează cu trata-mentele l şi 2 contra generaţiei a doua de Carpocapsa pomonella, boli de depozit, rapăn, monilioză, afide, psilide, păianjeni tetra-nychizi.

Tratamentul al 15-lea de la făinare se complexează cu tra-tamentul contra generaţiei a doua a păduchelui din Sân Jose, rapăn, monilioză, boli de depozit, afide, păianjeni tetranychizi.

La fiecare din tratamentele 6—15 care sînt avertizate pentru celelalte boli şi dăunători, se va menţiona ca necesar tratamentul contra făinării, deci se va indica în buletin fungicidul contra aces-teia, dacă pe lamele capcană se vor găsi în prealabil în medie minimum 5 conidiii.

FUNGICIDE FOLOSITE '

Pentru combaterea făinării la măr, este necesar să se ţină seama cu mare stricteţe de succesiunea fungicidelor, pentru'a evita crearea de biotipuri de făinare rezistente la fungicidele sistemice.

Este deja ştiut că folosirea iraţională a fungicidelor pe bază de Methylthiophanate, Benomyl, Benzimidazol şi Carbendazim, în multe ţări ca şi în România, în ult imii ani a dus la crearea de biotipuri de făinare rezistente la aceste fungicide, din care cauză nu se mai obţin rezultate cu acestea.

__Pentru combaterea raţională a făinării, ţinînd seamă de prin-cipiile luptei integrate, produsele se vor folosi astfel:

1. La primul tratament ce se aplică în zilele călduroase din Ianuarie-10 martie, în buletinul de avertizare se indică unul din fungicidele:

a) Zeamă sulîocalcică de 28—31° Be în doză de 20% (în pro-porţie 1:5);

219

b) Polisulfură de bariu Tîrnăvehî îri'ccnc. 6%. 2. La tratamentele 2; 3 si 4, înainte de înflorit, în buletinul de

avertizare se va indica unul din produsele: a) Zeamă sulfocalcică de 28—31° Be în doză de 2% (în pro-

porţie de l : 50); b) Sulf muiabil în conc. 0,7%. 3. La livezile superintensive si intensive unde există bioti-

puri de făinare rezistente la fungicidele sistemice, tratamentul al patrulea (la înîoierea corolei) se va face cu unul din produsele cu acţiune sistemică preventivă şi curativă, astfel:

a) Nimrod în conc. 0,1%; b) Plondrel 50 în conc. 0,1%; c) Rubigan 12% în conc. 0,06% (combate în acelaşi t imp şi

rapănul rezistent la Methylthiophanate) sau cu produsele cu acţiune de contact, cum sînt:

d) Acricid 48 în conc. 0,05%; e) Karathan FN în conc. 0,1%. Produsele indicate la punctele a, b, d, e, se complexează cu

fungicidele contra rapănului şi cu insecticide, acari ci de conform avertizărilor.

4. La tratamentele 5 (10—15% flori cu petale scuturate), 6 şi 7 contra făinării , se poate folosi unul din fungicidele cu acţiune sistemică preventivă şi curativă:

a) Nimrod în conc. 0,05%; . b) Rubigan în conc. 0,06% (care combate şi rapănul rezistent

la Methylthiophanate); c) Plondrel 50 conc. 0,05% ; d) Bayleton 5 WP conc. 0,05% ; e) Saprol conc. 0,125%, (care combate şi rapănul rezistent la

Methylthiophanat) sau cu produsele cu acţiune de contact cu care se combat şi păianjenii;

f) Acricid 48 în conc. 0,05% ;

g) Karathan FN, conc. 0,1%. Produsele indicate la punctele a, c, d, e, f, se complexează cu

fungicidul pentru rapăn şi un insecticid-acaricid (a se vedea schema de la complexele de luptă integrată). 5. La tratamentele 8, 9 şi 10, dacă există perioade fără ploi, se va putea avertiza folosirea unuia din fungicidele sistemice: a) Topsin M 70 în conc. 0,07%;

.. b) Derosal 50 în conc. 0,07%; c) Derosal 20 în conc. 0,2%; ' d) BenlateSO în conc. 0,05%; e) Fundazol 50 în conc. 0,1%; i) Bavistin în conc. 0,05—0,1%.

_ Dacă în timpul tratamentelor 8; 9 şi 10, contra făinării există perioade ploioase alternate cu perioade scurte fără precipitaţii, atunci se va putea indica amestecul de: DithanM45 (contra rapănului) în conc. 0,1% + unul din produsele Topsin M 70 în conc. 0,04% ; Derosal 50 conc. 0,04% ; Derosal 20 în conc. 0,1% ; Benlate 50 în conc. 0,03% ; Fundazol 50 în conc. 0,05% ; Bavistin în conc. 0,05%, la tratamentele 8 şi 10. iar la 10 se va folosi unul din produsele de la punctul 5 aliniatul a—f.

6. La tratamentele 11 şi 12 contra făinării se va putea avertiza unul din fungicidele sistemice cu acţiune curativă şi preventivă:

a) Nimrod în conc. 0,0596;

b) Plondrel în conc. 0,05%;

c) Bayleton 5 WP în conc. 0,05%;

d) Saprol în conc. 0,125% (care combate şi rapănul). La soiurile cu inai puţină făinare, se va putea indica unul

din produsele pe bază de sulf

e) Sulf muiabil în conc. 0,4%

f) Zeamă sulfocalcică de 28—31° Be în doză de 2% (proporţia de l : 50).

Produsele indicate la punctul 6 la subpunctele a, b, c, se folosesc în amestec cu unul din fungicidele pentru rapăn care se recomandă a fi: Captan 50 în conc. 0,125%; la cele menţionate la subpunctele e şi î, se va folosi în amestec Captan 50 (Merpan 50 sau Orthocid 50) în conc. 0,250% sau unul din produsele pe bază de Mancozeb (Dithan M 45, Vondozeb 80, MZ 80 etc.) în conc. 0,2% şi insecticidul contra păduchelui din Sân Jose. La produsul indicat la subpunctul g se adaugă numai fungicidul contra ra-pănului.

7. La tratamentele 13; 14 şi 15 contra făinării se va folosi unul din fungicidele indicate la punctul 6 la subpunctele a, b, c, d, e, sau în plus:

a) Karathan FN conc. 0,1%;

b) Acricid 48 conc. 0,05%.

220 221

La tratamentele 13; 14 şi 15 contra făinării, oricare din fun-gicidele indicate la punctul 6, subpunctele a, b, c, e, se va folosi în amestec cu fungicidul contra rapănului şi cu un insecticid-acaricid.

8. La tratamentul 16 contra făinării se va avertiza oricare din fungicidele sistemice:

a) Topsin M 70 conc. 0,05% -f Captan 50 conc. 0,125% ; b) Derosal50 conc. 0,05% + Captan 50 conc. 0,125%; c) Benlate 50 conc. 0,04% + Captan 50 conc. 0,125% ; d) Fundazol 50 conc. 0,05 + Captan 50 conc. 0,125%; e) Bavistin în conc. 0,05% + Captan 50 conc. 0,125%. 9. în livezile clasice cu soiul Jonathan la pomii din livezile

de mai mică valoare economică, contra făinării (dar şi a rapănului şi parţial a păianjenilor), la tratamentele 2—12 se mai pot folosi fungicide cu mai mică eficacitate cum sînt:

a) Polisulfura de bariu Tîrnăveni în conc. l %;

b) Solbar Bayer conc. 1%;

c) Selebar Valsele conc. 1%. La aceiaşi pomi, la tratamentele 13; 14; 15 şi 16 contra făinării se va folosi unul din fungicidele indicate la punctul 7, subpunctele a şi b.

Produsele pe bază de Polisulîură de bariu sînt fitotoxice pentru soiurile: Golden delicious, Steyman's red, Starkrimson, Red delicious, Red Melba, Melba etc. Singurul soi care suportă mai bine Polisulfura de bariu este soiul Jonathan, mai ales dacă i se adaugă TritonCS? în conc. 0,15%.

GĂRGĂRIŢA FLORILOR DE MĂR (ANTHONOMUS

POMORUM L.)*

RĂSPIND1RE

Aria de dăunare a gărgăriţei florilor de măr se suprapune cu zona de cultură a mărului şi părului. Cele mai mari pagube le cau-zează în livezile neîngrijite din judeţele: Bistrita-Năsăud, Suceava, Maramureş, Botoşani, Iaşi, Vaslui, Vrancea, Buzău, Prahova,


222

Dîmboviţa, Argeş, Vîlcea, Braşov, Harghita, Mureş, Cluj, Sibiu, Alba, Sălaj, Bihor, Hunedoara, Caraş-Severin, urmate apoi de Arad, Timiş, Gorj,Mehedinţi, Satu Mare, Neamţ, Bacău, Galaţi etc., în zona dealurilor şi colinelor.


A d u l ţ i i au lungime de 5—6 mm. Capul este de culoare brună-negricioasă şi este acoperit cu perişori castanii-roşcaţi. Eli-trele prezintă dungi adîncite, punctate şi prevăzute în jumătatea terminală cu cîte o dungă albicioasă transversală şi oblică, des-criind litera V. Insecta are un rostru lung de l—1,5 mm cu care înţeapă mugurii florali. Această insectă iernează ca adult sub crăpăturile scoarţei pomilor, în frunzişul şi în iarba de sub pomi.

O u l este de culoare alb-lăptoasă, strălucitor, de formă eliptică.

L a r v a este apodă, de culoare alb-murdară la început, apoi, la maturitate, devine gălbuie, măsurînd 5—8 mm. în regiunea posterioară a corpului prezintă două pete brune.

N i m f a este gălbuie, alungită, avînd lungimea de 3—4 mm. Gărgăriţa florilor atacă îndeosebi mărul, putînd distruge 98— 100%

din flori şi de multe ori părul, la care s-au determinat 8— 20% flori distruse. Pagubele sînt produse prin hrănirea cu muguri a adulţilor

nematuri, dar mai ales prin hrănirea larvelor cu organele interne ale florilor, la care petalele în final se usucă rămînînd sub formă de

„cuişoare", în pom. Adulţii nematuri, nou apăruţi, se hrănesc cu una din epider-

mele frunzelor. Frunzele atacate sînt transparente în porţiunile de unde s-au hrănit gărgăriţele.

Adulţii imaturi, după perioada de hibernare se hrănesc per-îorînd mugurii de rod.

Din cercetările efectuate de C. Manolache la Voila-Praho-va în 1950—1955, de Victoria Şuta la Voineşti-Dîmboviţa în 1950—1970, reiese că înmulţirea acestei insecte a cunoscut o creştere în perioada 1950—1957 în livezile netratate. In anii 1958— 1966, în livezile tratate din bazinul pomicol Dîmboviţa, atacul a scăzut pînă la 0,05%. într-o altă parte a judeţului, spre nord, unde nu s-au aplicat tratamente, ca şi la martorii netrataţi de la Voi

223

neşti, în anii 1958—1966 atacul a scăzut, înregistrîndu-se 65,33% flori atacate, iar în perioada 1967—1970, au fost 30 — 36% flori atacate. Acest fenomen s-a datorat temperaturilor nefavorabile, precum şi prădătorilor naturali care au distrus insecta în diferite stadii

Pentru orice livadă de măr care are puţini muguri de rod dife-ţiaţi, un atac de 10—20% al gărgăriţei poate compromite

ren recolta

CICLUL DE EVOLUŢIE

Gărgăriţa florilor de măr are o singură generaţie pe an. Ea iernează ca adult nematur între crăpăturile scoarţei pomilor, în frunzişul şi în iarba de sub pomi. Primăvara, cînd timpul se în-călzeşte şi' sînt temperaturi de 5— 6:C, în a doua jumătate a lunii martie si uneori în prima decadă a lunii aprilie, cu 7 — 10 zile înainte ca mugurii florali să se umfle, gărgăriţele părăsesc ascun-zişurile în care au iernat şi se deplasează în coroana pomilor. După cît'eva zile, cînd începe dezmuguritul mugurilor florali, gărgăriţele nemature sexual încep să se hrănească, perforînd mugurii. După cîteva zile de hrăni re (l — 2 zile) se maturează sexual şi începe împerecherea. Cînd 10 — 15% din mugurii florali sînt dez-muguriţi (au bracteele distanţate şi se vede uşor vîrîul mugurelul verde-argintiu), începe ponta, într-o inflorescenţă poate ataca una pînă la toate florile. In fiecare boboc floral este depus cîte un ou imediat sub petale, între stârni ne sau lîngă pistil. Atacul insectei durează 4—8 zile cînd temperatura în cursul zilei este de 10 — 12°C şi 10 — 12 zile cînd temperatura este de 6— 8 C. Pentru pontă femela perforează cu rostru! un orificiu în mugurele de rod într-un boboc floral, în care depune un ou pe care-1 împinge cu ciocul în interior. Din locul unde s-a depus oul se scurge un lichid la început incolor, apoi cărămiziu, care se întăreşte în contact cu aerul si apără oul.

Din cercetările efectuate la Voineşti, s-a constatat că numărul de ouă depus într-o inflorescenţă a fost de l — 7, mai frecvent 2—5. O femelă în întreaga perioadă depune 50 — 100 ouă, mai frecvent 80 de ouă, în 6 — 25 zile, mai frecvent în 10 — 15 zile. în condiţiile de climă de la Voineşti, la temperaturi medii zilnice de 9 — 20°C, perioada de incubaţie durează 6 — 12 zile, iar la tem-peraturi de 6 — 12:C, incubaţia a îost de 12 — 23 zile, după care apar larvele de culoare alb-murdar. Acestea se hrănesc cu, conţi-

224

nutul florilor, care după 16—23 zile nu mai înfloresc, ci se usucă',' devenind de culoare cărămizie. Aceşti boboci florali rămîn în faza de înfoiere, fi ind denumiţi de pomicultori „cuişoare". Stadiul de larvă durează 16 — 30 zile, după care se transformă în nimfă. După 8 — 10 zile se transformă în adulţi nematuri, în aceste „cui-şoare" insecta îşi peterece stadii le de larvă şi de pupă, pînă la apariţia adulţilor nematuri. Din florile atacate, în general la sfîrşitul lunii mai, ies adulţii nematuri. Aceştia se hrănesc 15 — 20 zile cu una din epidermele frunzelor (mai frecvent epiderma superioară) de măr sau de păr. Adulţii nematuri la sîîrsitul lunii mai, sau în a doua jumătate a lunii iunie (în timpul primei generaţii a viermelui merelor) se retrag între crăpăturile scoarţei pomilor sau sub frunziş, unde intră în diapauză estivală şi care se continuă cu hibernarea.

PROGNOZA

lucrările de prognoză în cazul insectei Anthonomus pomorutn constau în a estima dacă în anul următor florile vor f i atacate şi cu ce intensitate, acest element trebuie să se cunoască în scopul de a decide dacă este nevoie să se ia măsuri de combatere a dăunăto-rului. Estimarea se face prin cunoaşterea rezervei biologice a dău-nătorului, care se determină în două etape importante:

— în p e r i o d a î n f l o r i t u l u i , cînd se determină procentul de flori atacate de Anthonomus pomorutn în livezile de tip industrial (tratate) şi în livezile din grădinile mici netratate. Această determinare se face pentru soi uri le de bază din regiune. La fiecare soi se observă la cîte 3 pomi cîte 500 flori, în total l 500 flori, întregistrîndu-se cîte sînt sănătoase şi, separat, cîte sînt bolnave, din care apoi se calculează procentul de flori atacate. Rezultatele servesc pentru întocmirea hărţilor de răspîndire a dăunătorilor, pentru raza staţiei de prognoză şi avertizare, pe centru pe judeţ şi apoi pe ţară.

A d o u a e t a p ă de e s t i m a r e este în primăvară, cînd timpul se încălzeşte şi temperatura depăşeşte 6°C, înainte să înceapă dezmugurirea mugurilor florali, în timpul umflării mugurilor florali, la pomii netrataţi în anul anterior, se instalează brîie capcana confecţionate din carton gofrat, fîn, cîrpe sau tifon, în zilele urmă-toare, între orele 9—11, se conturează brîiele şi se scutură coroana

225

pomilor pe cearceafuri sau prelate. Dacă se constată adulţi zilnic, este semn că gărgăriţele sînt active şi că, în timpul cît temperatura depăşeşte 8°C, vor începe să se hrănească şi să depună ouă. Aceeaşi lucrare de control al rezervei biologice a insectei se face şi în livezile industriale din raza staţiei de prognoză şi avertizare.

AVERTIZAREA

Avertizarea termenului de combatere se face pe baza metodei complexe, care ţine seama de criteriul fenologic şi biologic şi de ecologia insectei (fig. 1).

C r i t e r i u l b i o l o g i c . Se stabileşte curba apariţiei găr-găriţelor cu ajutorul brîielor capcană şi prin scuturarea gărgăriţelor din coroana pomilor pe cearceafuri sau prelate.

Dacă la primul control, cînd au fost 6—TC în atmosferă, s-au găsit l—2 adulţi pe un pom la scuturarea coroanei, se consideră că în livada respectivă va fi nevoie de tratament, deoarece mai tîrziu populaţia se măreşte, adulţii apărînd din ascunzişuri.

Brîiele capacană se instalează la 10—15 meri pe rod, pe tulpină, la înălţimea de 40—80 cm. Acestea sînt confecţionate din tifon sau cîrpe uzate, carton ondulat (benzi late de 15—20 cm), fîn bine răsucit etc.

Cînd temperatura relativă a aerului trece de 6°C (zero biologic al insectei) şi cînd podbealul (Tussilago farfara) a început să înflorească, gărgăriţele apar din locurile de iernare şi se deplasează în pomi. în acest interval în majoritatea anilor, faza fenologică la măr este de umflare a mugurilor de rod. în mod obişnuit, adulţii nematuri care au hibernat, fac plimbări în coroana pomului, se retrag în ascunzişuri noaptea, fiind frig, şi astfel procedează pînă la începutul dezmuguritului.

Curba de zbor se întocmeşte înregistrînd zilnic numărul de gărgăriţe captate prin scuturarea pomilor (între orele 8—9 dimi neaţa), la care se adună numărul adulţilor captaţi în brîiele cap cană. Aceste valori se reprezintă grafic. Gărgăriţele după numărare se eliberează în livadă, ca să nu influenţeze densitatea lor, Jn zona unde se fac observaţii.

Pentru anumite determinări ale indicilor biologici este bine să se urmărească (auxiliar) începutul pontei, al stadiului de larvă,

226

FEBRUARIE MARTIE APRILIE

Fig. l — Schema avertizării combaterii insectei Anthonomus pomorum L. la staţiunea Voineşti în anul 1965

de pupă şi apriţia adulţilor nematuri din „cuişoare". Acest din urmă stadiu corespunde cu înfloritul plantei Lychnis flos cucidi (Scuipatul cucului).

C r i t e r u l f e n o l o g i c . Perioada optimă de aplicare a tratamentului de combatere se stabileşte în funcţie de fenofaza dezmuguritului mugurilor florali.

227

CDC3 TRAT.

LA5PEVKESIA P.

f*

I U N I E MAI

Buletinele de avertizare se expediază cînd 0,5—1 % din mugurii florali sînt dezmuguriţi (bracteele sînt distanţate şi la vîrf se vede uşor culoarea verde-argintiu).

Momentul optim de aplicare a tratamentului se indică atunci cînd 10—15% din mugurii florali sînt dezmuguriţi. Aceasta cores-punde cu perioada de hrănire a adulţilor hibernanţi nematuri. De cînd începe dezmuguritul, adulţii perforează mugurii florali pentru a se hrăni 1/2—2 zile. Mugurii astfel perforaţi prezintă scurgerea unui lichid vîscos, la început da culoare argintie, care apoi se oxidează devenind cărămiziu. Mai tîrziu, acelaşi aspect îl au şi mugurii în care au fost depuse ouă. ""~Din cercetările efectuate a reieşit că în ţa ra noastră, pentru combaterea gărgăriţei florilor de măr se aplică un singur tratament, indiferent de regiunea unde atacă Anthonotnus pomorum. Tratamentul începe cînd 10—15% din mugurii florali au dezmugurit, iar în 4—6 zile trebuie să se termine în toate livezile. Dacă după ce s-au svîntat pomii la 1/4—1/2 oră după tratament a intervenit o ploaie, tratamentul nu se repetă. Se poate repeta tratamentul numai la pomii pe care ploaia i-a surprins uzi, în timpul stropirii.

Dacă în perioada indicată în buletinul de avertizare intervin condiţii nefavorabile de lucru, ca ploi, zăpadă, temperaturi ce împiedică aplicarea stropirii, tratamentul se va continua atîtea zile cîte nu s-a putut lucra din motivele amintite.

COMBATEREA

Pentru stropit se poate folosi unul din produsele: Carbetox 37 EC conc. 0,5%; PEB1 (Mstoxan 25 Borzeşti) în conc. 0,5%; Lindatox 20 EC conc. 0,6% ; Lindatox 80 Pm conc. 0,16% Detox 25 EC în conc. 0,5%; Sintox 25 în conc. 0,2% etc.

în regiunile unde se cultivă masiv măr şi păr, tratamentul se va executa şi la specia păr.

Tratamentul la avertizare se va efectua cu produse în amestec, la măr pentru combaterea în acelaşi timp a gărgăriţei florilor de măr, a făinării şi parţial a păienjenilor.

La păr, tratamentul se va face cu produse în amestec pentru comabterea în acelaşi timp a gărgăriţei florilor şi a rapănului.

228

Pe buletinele de avertizare se va trece întotdeauna menţiunea: perioada de avetizare se va prelungi cu cîte zile au fost nefavorabile stropirii (ploi, zăpadă, temperaturi de la 5°C la + l ... •f 3CC). Această recomandare este valabilă pentru toţi dăunătorii si tcate bolile speciilor pomicole.

VIERMELE MERELOR Şl PERELOR (CARPOCAPSA

POMONELLA L RĂSPÎNDIREA

în tara ncastră vierirele merelor este unul din cei mai peri culoşi dăunători ai mărului, întîlnindu-se în toate bazinele pomi cole unde se cultivă masiv această specie, în livezile neîngrijite din judeţele: Hunedoara, Braşov, Cluj, Maramureş, Arad, Sibiu, Vîlcea, Dolj, Mehedinţi, Gcrj, Buzău, Prahova, Dîmboviţa, Argeş, Bihor, Bistriţa-Năsaud, Suceava, Iaşi, Vrancea, Satu Mare etc. în livezile neglijate, în anii favorabili înmulţirii, insecta ajunge să atace 25 — 90% din fructe.


A d u l t u l este un fluture mic, cu deschizătura aripilor anterioare de 15 — 20 mm. Aripile anterioare sînt de culoare bru-nă-cenusie, cu striuri transversale de culoare cenuşiu-închis spre negru. La vîrî, aripile anterioare prezintă o pată brună în formă de semilună, iar în interior de culcarea bronzului. Aripile poste-rioare sînt de culoare brun-rcscată, cu strălucire arămie.

Ou l este de forma unui scut, de 0,5 mm, rotund sau uşor elipsoidal, transparent, la început de culoarea albuşului de ou (hi alin), apoi de culoarea unei perle, după care prin corion se văd diferitele stadii de embriogeneză.

L a r v a matură are lungimea de 16 — 20 mm şi este de culoare roz-deschis, iar capul de culoare brună. Fiecare din segmentele corpului larvei are cîte 2 tuberculi brun-închis, prevăzuţi cu perişori fini . Pe abdomen, au în vîrf croşete în formă de semilună. Larvele mature iernează într-un cocon din fire mătăsoase, impreg-


229

nate cu ceară ca să le apere de intemperii, în acest cocon ia naştere crisalida. ," J' ;

C r i s a l i d a are lungimea de 8—12 mm, fiind de culoare brună-cărămizie, strălucitoare.

BIOLOGIE

Din cercetările făcute de Victoria Şuta la Voineşti-Dîmboviţa în perioada 1951—1970 şi la Mărăcineni-Piteşti în perioada 1971 — —1978 s-a sintetizat o metodă de studiu al biologiei, ecologiei şi combaterii Carpocapsei po/nonella din care primele rezultate s-au publicat în 1958, după care metoda s-a generalizat la staţiunile ICHV şi apoi la staţiile de prognoză şi avertizare din toată ţara.

Pentru prima dată în ţară, La Voineşti-Dîmboviţa, pentru studierea biologiei şi ecologiei acestui dăunător s-au acoperit cu un izolator de tifon l—2 meri pitici, în această încăpere, în con-diţii naturale s-au introdus aparate meteorologice înregistratoare, ca: termograf, higrograf, un drosograf, care mai tîrziu s-a înlocuit cu un mildiograf RC cu care, pe lîngă temperatură şi umiditate, s-a putut determina şitimpul de umectare a frunzelor, timp în care adulţii nu activau. In acest izolator s-au introdus fluturii, urmărindu-se fazele de dezvoltare ale insectei, în condiţiile de la Voineşti-Dîmboviţa şi de la Mărăcineni-Piteşti, în livezile situate la altitudinea de 350—550 m, insecta a avut două generaţii pe an, din care prima în mai-iulie, iar a doua în iulie-septem-brie, continuîndu-se pînă la recoltare (îig. 1).

Această insectă iernează ca larvă provenită din prima şi a doua generaţie. Larva matură este învelită într-un cocon mătăsos impermeabil, sub crăpăturile scoarţei pomilor, sub frunzişul de sub pomi. Primăvara, în aprilie, cînd sînt temperaturi peste 9°C (zero biologic al acestei insecte), larvele se transformă în crisalidă, iar după 15—32 zile apar adulţii, fluturaşii primei generaţii. Fluturii primei generaţii apar între 6 mai şi 4 iunie. Adulţii se hrănesc 2—13 zile, apoi se împerechează şi începe ponta. Zborul primei generaţii este eşalonat între 35 şi 79 zile. Femelele depun ouăle în 7—20% din cazuri pe fructele tinere, peste 70% pe frunze, în general pe partea superioară, şi în 8—15% din cazuri pe ramuri. Femelele sînt active în zilele cu cer senin între orele 15 şi 19 şi continuă pînă se întunecă. La prima generaţie

230

Fig. l — Schema avertizării combaterii insectei Carpocapsa pomonella L. la Staţiunea Voineşti în anul 1969

ponta se eşalonează între 27 şi 72 zile. La temperatura de 20— 25°C femelele au condiţii optime de pontă, la 15°C ponta este redusă, ia r la 9—12°C nu mai are loc. O femelă depune între 5 şi 122 ouă, mai frecvent 50—70 ouă. In general, o femelă în prima

zi de pontă depune 50% din totalul de ouă.

231

La prima generaţie, perioada de incubaţie este de 3—23 zile, frecvent 10—18 zile, la temperaturile medii de 11,2—26,2°C.

In timpul perioadei de incubaţie s-au constatat 5 faze prin-cipale de evoluţie a embrionului: 1) ou hialin; 2) ou cu „inel roşu"; 3) ou în întregime roşu (unde embrionul fiind dezvoltat cuprinde întreaga suprafaţă de sub corion); 4) ou roşu cu punct negru (cînd s-a format capsula cefalică ce dă culoarea neagră localizată la capătul superior al embrionului, lucru care se vede prin transparenţă sub corion); 5) oul părăsit, din care a ieşit larva, alb-lăptos, cînd corionul este perforat, excavat, uscat.

Larvele nou apărute se deplasează, căutîndu-şi un loc unde să-şi poată face galerie: între două fructe, unde un fruct este acoperit de frunze. O larvă, ca să ajungă la maturitate, consumă 2—3 fructe. Larvele primei generaţii, în condiţiile de la Voineşti şi Mărăcineni, în anii 1951—1978, s-au hrănit 13—82 zile, mai frecvent 30—53 zile.

Larvele mature se retrag din fructe pe un f i r de mătase, sau direct, se ascund în crăpăturile scoarţei, sub frunzişul şi în iarba de sub pomi, unde-şi formează coconul protector, în anii foarte călduroşi, 30—50% din aceste larve se transformă în crisalide, din care în 5—10 zile apar fluturaşii din cea de-a doua generaţie (de vară), în decursul anilor 1951—1978, primii adulţi din gene-raţia a doua au apărut între 16 iulie şi 3 august. Zborul acestora s-a eşalonat 32—64 de zile. Ei s-au hrănit 18 zile, mai frecvent l—2 zile, după care s-au împerecheat şi au început ponta. Depunerea ouălor la această generaţie a durat 14—65 zile, fiind mult mai scurtă decît la prima generaţie. Primele ouă depuse au avut o perioadă de incubaţie de 5—25 zile, cele mai multe larve apă-rînd după 6—13 zile de la pontă. Acestea atacă fructele pînă la recoltare.

Larvele din generaţia a doua s-au hrănit 13—59 zile, după care s-au retras din fructe în diferite ascunzişuri unde şi-au format coconi protectori pentru iernat. Acestea, împreună cu cele rămase din prima generaţie, vor da în anul următor prima generaţie (generaţia de primăvară). Generaţia a doua (de vară) a durat 49—118 zile.

Pentru evoluţia ambelor generaţii a fost necesară o sumă efectivă de temperaturi (calculată pentru pragul biologic de 1016,5—1409,0°C, media pe 11 ani fiind de 1163,1°C.

Date apropiate de cele de la Voineşti s-au obţinut de T. Să-punaru la Iaşi (1956—1958), de V. Iriciuc la Fălticeni (1959—19

şi 1966—1975), deGh. Lefter la Geoagiu (1959—1978), la Odobeşti (1959—1961), de I. Duschin la Bistriţa (1956—1958, 1959—1961) de N. Minoiu şi 1964—1978 la Istriţa (1959—1961), de M. O'urea, E. Gheorghiu pentru zona de silvostepă, iar pentru cîmpia Munteniei în pejioada 1931—1975 C. Manolache şi 1958—1961 A. Săveacu.

In zonele pomicole tipice, în anii în care suma efectivă de temperaturi depăşeşte 1350°C, şi frecvent în cîmpia Dunării, viermele fructelor poate avea trei generaţii, din care a treia in-com pletă.

în zonele situate la altitudinea de peste 800 m, ca de exemplu la baza experimentală Bilceşti-Argeş, după cercetările efectuate de Victoria Şuta în 1950—1956 şi de Gr. Isac în 1959 — 1961, Carpocapsa pomonella L. a avut o singură generaţie pe an, datorită temperaturilor scăzute.

t ': '

PLANTE GAZDĂ ŞI MODUL DE ATAC

Carpocapsa pomonella L. atacă fructele de: măr, păr, gutui nuc, cais, piersic cireş, vişin, corcoduş, porumbar, dar cele mai mari pagube le produce la măr, păr şi nuc.

Larvele acestei insecte atacă fructele şi lăstarii erbacei. Ele pătrund în pulpă, în zona casei seminale, unde distrug seminţele, din care cauză fructele nu mai cresc. Larvele din prima generaţie cauzează pierderi totale la fructele atacate, deoarece acestea fiind mici cad şi nu se pot valorifica. Larvele generaţiilor a doua şi a treia atacă fructele aproape de maturitate. Aceste fructe se coc înainte de vreme, neputîndu-se hrăni cad, o parte putrezesc, o parte, atacate mai tîrziu, rămîn în pom şi, la cules, sînt duse în depozite, unde larvele se retrag şi intră în diapauză hie-mală. Fructele atacate de generaţia a doua a viermelui merelor, care nu putrezesc, au o valoare comercială scăzută. Fructele mature atacate de acest dăunător nu se pot păstra, pentru că prin galerii pătrund diferite microorganisme ce determină putrezirea.

în anii favorabili, la soiurile sensibile, insecta ajunge să atace pînă la 80—90% din fructe, din care majoritatea pagubelor sînt determinate de generaţia a doua.

PROGNOZA

Prin lucrările de prognoză se poate prevedea cu un an înainte, din toamna anterioară, dacă dăunătorul va reprezenta un pericol

233

232

si cît de mare ar putea fi invazia în anul următor, aceasta este prognoza de lungă durată.

în principalele zone pomicole, unde se cuhivă mărul şi părul, datorită condiţiilor de climă, intensitatea atacului de Carpocapsa pomonella se manifestă diferit de la an la an.

Pentru realizarea unei combateri economice a viermelui me-relor în diferitele zone climatice este foarte importantă prognoza apariţiei în masă a dăunătorului. Aceasta se poate stabili cunos-cînd în fiecare an rezerva biologică a insectei în zona respectivă.

Rezerva biologică de Carpocapsa pomonella se determină în fiecare toamnă, înainte de cules, între 10—20 septembrie pentru soiurile cu coacere semitimpurie (Parmen auriu, Frumos de Voi-neşti, Welthy etc.) şi între 15—25 septembrie pentru soiurile cu coacere tîrzie (Jonathan, Golden delicious, Strarkrimson, Reinette Baumann, Wagener premiat etc.).

în cadrul fiecărei staţii de prognoză şi avertizare se vor face observaţii la soiurile predominante, în unităţile cu plantaţii tip industrial clasice, intensive şi superintensive, tratate.

în fiecare comună ce aparţine de reţeaua de prognoză şi aver-tizare, la soiurile de bază se vor observa cîte 900 fructe pentru fiecare soi, respectiv din cîte 3 pomi cîte 300 de fructe, şi se va nota separai numărul celor sănătoase şi al celor atacate de Car-pocapsa pomonella. Pomii se vor lua pe una din diagonalele livezii, aşa încît să reprezinte media acesteia, după care se va calcula pentru fiecare pom procentul de fructe atacate, iar din valorile procentuale ale celor 3 pomi se va calcula media pe fiecare soi de bază.

în paralel, aceleaşi observaţii se vor executa în aceeaşi comună si la pomii netrataţi, acolo unde există în grădinile locuitorilor calculîndu-se media atacului la fiecare soi. Rezultatele obţinute la fiecare soi, în fiecare comună, pentru pomii trataţi şi separat pentru pomii netrataţi, se vor sintetiza într-un tabel după modelul indicat la rapănul mărului. Din toate datele_ce se vor obţine la fiecare staţie, se va întocmi o hartă cu intensitatea atacului. Aceste date vor contribui la întocmirea unei hărţi pe judeţ şi apoi pe ţară cu densitatea dăunătorului care reprezintă rezerva biologică pentru anul următor.

în tabelul de sinteză, pe raza fiecărei staţii se va menţiona numărul sau suprafaţa ocupată de pomii ne trataţi (de unde se asigură sursa principală de rezervă biologică a dăunătorului) iar harta va avea un medalion lîngă legendă care să specifice procentul de pomi netrataţi.

234

Pentru că în cursul diapauzei de vară şi de iarnă o parte din larvele învelite în cocon mor din diferite cauze naturale (intem-perii, paraziţi şi prădători) pentru ca să se cunoască pupulaţia de_ larve care rămîn sănătoase, este necesar ca la fiecare staţie să existe material biologic colectat din anul anterior.

Rezerva biologică a dăunătorului (a insectelor care vor ataca în anul următor) se determină prin observaţiile asupra larvelor provenite de la prima şi de la a doua generaţie din anul anterior. Aceste larve se colectează separat de la fiecare generaţie cu aju-torul brîielor capcană, procedîndu-se astfel: în vara anului pre-cedent, la cea 100 pomi netrataţi se montează brîie capcană (din carton ondulat sau resturi de tifon) la 40—50 cm înălţime pe trunchi, la două săptămîni după apariţia larvelor primei gene-raţii , la fel şi la a doua generaţie. De la acestea, în timpul verii se vor colecta larvele, separat pentru fiecare generaţie. Cartoanele sau fîşiile de tifon, pe care sînt fixate larvele învelite în cocon, se vor păstra vara şi peste iarnă în cuştile de avertizare (de creştere), care se vor ţine în livadă sau la platforma staţiei de avertizare. De exemplu, pentru a şti dacă în anul 1979 va îi o apariţie în masă a dăunătorului, la generaţia înt îia , la începutul lunii aprilie în anul 1979 s-a făcut controlul materialului biologic (din cuşti le de avertizare) provenit din 1978 (de la prima şi de la a doua generaţie), stabilindu-se mortalitatea naturală. Dacă mortalitatea naturală va fi sub 30% înseamnă că va fi un an în care generaţia I va avea o apariţie masivă de fluturi de Carpocapsa pomonella, care dacă vor avea condiţii optime (lipsă de precipitaţii şi temperaturi peste 18°C), vor asigura o pontă bogată şi un atac puternic.

în luna aprilie, pe materialul din cutiile de creştere se urmă-reşte procesul evolutiv de tranforrnare al larvelor' în crisalide.

Din exemplul dat , pe materialul ce va exista în cutiile de •creştere din 1979 de la prima generaţie, pentru ca să şt im dacă la generaţia a doua din anul 1979 va fi apariţie de fluturi' în masă, se vor face observaţii asupra larvelor colectate de la prima generaţie, înregistrîndu-se evolutiv transformarea în crisalide. Faţă de numărul total de larve observate se va calcula procentul de larve transformate în crisalide (desprinzîndu-se anvelopele de la cartonul ondulat).

Dacă anul 1979 va fi un an cu o recoltă bună, de peste 70 kg în medie pe pom şi cu un atac la prima generaţie de 10—15% (la

235

pomii netrataţi) şi din aceste larve s-au transformat peste 30% în crisalide, înseamnă că va fi o apariţie importantă, iar dacă \or fi peste 50% transformate în crisalide, generaţia a dcua va avea o apariţie de fluturi foarte puternică.

în cazul în care ia f i inţă o nouă staţie şi nu are material bio-Icgic colectat din anul precedent, controlul se va face la larvele ce au iernat în crăpăturile scoarţei pomilor bătrîni, neîngrijiţi si în frunzişul strîns la coletul pomilor.

Pentru cunoaşterea începutului şi duratei zborului fiecărei generaţii, precum şi intensitatea acestuia, prognoza de foarte scurtă durată, după ultimele realizări ale ştiinţei mondiale şi româneşti, este posibilă folosind feromonii sexuali. Din cercetările efectuate de Victoria Şuta în perioada 1976—1978 la Mărăcineni -Piteşti privind atractantul „Codlemone"-Pherocon R-Zoecon şi în 1978 privind atractantul românesc Atrapom, precum şi din cercetările executate cu acestea de Tr. Hodoşan şi I. Szekely, în anii 1976—1978 la Cluj-Napoca, de N. Minoiu la'Bistriţa, Geoa-giu, de Gh. Lefter, Baia Mare, de S. Breban, Măgurele, de A. Dumitru, M. lacob, se pot trage concluzii reale asupra utilizării acestora.

Cu ajutorul atractanţilcr sexuali „Ccdlerrone-Pherocon R-Zoecon", sau cu ,.Atrapcm", se momesc (se atrag) masculii de Carpocapsa. Prin această metcdă se stabileşte exact începutul zborului adulţilor şi dinamica acestuia, prin care se prevede cît t imp este pericol de atac în livadă, precum şi cît de mare este numărul adulţilor captaţi zilnic sau periodic, ceea ce indică inten-si lalea ce ar putea să o aibă pagubele cauzate de Carpccapsa po-mcnella.

în cadrul fiecărei staţii este deosebit de ut i l să existe mai multe puncte de sprijin (livezi în diferite localităţi cu microcli-mate deosebite) în care să se instaleze capcane cu feromoni, atrac-tanţi sexuali, pentru a determina dacă sînt necesare tratamente în livezile respective.

Pentru determinarea începutului zborului, ca si a intensităţii lui, capcanele cu atractanţi sexuali se instalează în zonele din livadă cele mai infestate de dăunător, de regulă în livezile neîngrijite.

Pentru a cunoaşte rezerva biologică a dăunătorului într-o livadă de 500 ha, în vederea aplicării tratamentelor, este necesar

236

să se instaleze minimum 50 de capcane, la distanţe de 50 m, pe cele 2 diagonale ale plantaţiei.

Capcanele cu îeromoni se instalează la aceeaşi înălţime faţă de sol, de cea 1,69—1,70 m, în coroana pomului'.

în cazul atractantului „Atrapom" pe stratul de clei de pe centrul capcanei, fără a bloca orificiile de scurgere a apei, se f i -xează buretele (pastila sau cubul) îmbibat cu atractant. în cazul feromonuliii „Cotlemone" Pherocon-Zoecon, pe cleiul de pe fundul capcanei se instalează capsula (din cauciuc) cu îeromonul. Oricare ar îi sursele de îeromoni, după 21 zile buretele sau capsula se schimbă cu alta proaspătă.

Capsulele de schimb, nefolosite, se păstrează în pungi de sta-niol, la frigider. Cînd se manipulează capsulele sau buretele cu atractant, se vor lua cu penseta foarte curată. Este obligatoriu să se lucreze cu mare atenţie, să nu se murdărească capsulele cu alţi îeromoni, de la alte insecte, pentru că altfel se modifică selec-tivitatea atractantului „Atrapom" sau „Codlemone".

Capcanele se controlează zilnic pînă la apariţia primilor ilu-turi, după care pînă la încheierea fiecărei generaţii se vor controla de 3 ori pe săptămînă. Insectele captate pe clei se scot cu spatula şi se notează numărul masculilor în carnetul de observaţii. în acelaşi timp se recoltează şi se determină, înregistrîndu-se numărul, si alţi dăunători, dacă s-au captat în acelaşi t imp cu masculii de Carpocapsa potnonella.

Datele obţinute privind dinamica zborului adulţilor se vor prezenta în curbe paralele, alături de rezultatele înregistrate din cutiile de creştere a materialului biologic, din izolatoare.

[AVERTIZAREA TRATAMENTEL OR DE PREVENIRE ŞI COMBATERE

în condiţiile ţării noastre, Carpocapsa pomonella este un dău-nător endemic, găsindu-se masiv în zonele de cultură a mărului. Pentru a se putea stabili tratamentele contra viermelui merelor este nevoie să se cunoască mai mulţi factori determinanţi care stau la baza metodei biologice complexe de avertizare:

1) Rezerva biologică a dăunătorului în raza de activitate a fiecărei staţii de prognoză şi avertizare (prognoza de lungă şi de scurtă durată);

237

2) biologia insectei (dinamica curbei de zbor a fluturilor din cutiile de creştere din izolator, dinamica curbei de zbor a flutu-rilor cu ajutorul atractanţilor sexuali, începutul şi dinamica pontei evoluţia stadiului de ou şi a celorlalte stadii, eşalonarea genera-ţiilor în funcţie de zonă şi de altitudine);

3) ecologia insectei (pragul biologic şi constanta termică);

4) fazele fenologice ale soiurilor predominante în zonă;

5) factorii climatici: temperatura medie, minimă (extremă), maximă (extremă), precipitaţii (suma şi numărul de zile cu preci-pitaţii), vînt, nebulozitate, umiditate;

6) modul de acţiune şi remanenta insecticidelor; 7) compatibilitatea biologică a pesticidelor ce se folosesc în

complexele de luptă integrată la măr. Materialul biologic, respectiv larvele învelite în cocon (în

diapauză) ce au provenit din brîiele capcană instalate pentru prima generaţie (Gj) în a dcua jumătate a lunii iunie şi care nu eu dat naştere celei de-a doua generaţii (G2) la sfîrşitul lunii iulie sau începutul lunii august şi toate larvele provenite din a doua generaţie care vor fi păstrate în cutii de avertizare care se aşază în li-vadă sau pe platforma staţiei, în acest fel, evoluţia materialului biologic se petrece în acelaşi timp cu materialul retras în condiţii naturale în diferite ascunzişuri.

Din materialul hibernant după înregistrarea primelor pupe în luna aprilie, se urmăreşte evolutiv săptămînal transformarea tuturor larvelor în pupe, notîndu-se numărul de pupe găsit la fiecare observaţie. Se va urmări apariţia primilor fluturi, apoi de la această dată, zilnic se va înregistra numărul de fluturi apăruţi , alcătuind curba de zbor. Observaţiile se încep cel tîrziu la ora 8 dimineaţa.

Pentru urmărirea evoluţiei stadiilor insectei se va instala în livada de măr un izolator din tifon sau din pînză albă de sită din material plastic cu fibră de sticlă în care se izolează l—2 meri pitici (ca la cireş;, în lipsa posibilităţii de a avea un izolator se va lucra cu manşoane din tifon prin care se izolează ramuri din-tr-un pom aşa ca să avem cîteva sute de fructe. Se va folosi unul din soiurile Jonathan sau Parmen auriu.

în izolator, de la apariţia fl i turilor , se introduc mai multe perechi şi se vor urmări: orele la care se petrece zborul pentru pontă, împerecherea. Se va urmări evoluţia pontei, ecloziunea şi pătrunderea larvelor în fructe, durata stadiului larvar, părăsirea fructelor de către larve, stadiul de cocon, stadiul de pupă şi apa-riţia fl i turilor din generaţia a Il-a.

Se vor urmări toate stadiile şi la generaţia a doua. Pentru evoluţia stadiilor se va procecia astfel: pentru evoluţia stadiului de ou, în fiecare zi la orele cînd începe zborul în izolator se vor marca ouăle depuse. Marcarea se va face cu fire lungi de aţă albă, pentru a se observa uşor. în fiecare dimineaţă, ouăle marcate în seara anterioară se etichetează oi un sistem de etichete dreptun-ghiulare, din hîrtie semipergaminată, pe care se scrie sus numărul curent şi jos ziua şi luna în care s-a depus oul.

în caietul de observaţii zilnice se înregistrează: ziua şi luna în care s-a depus oul, pe ce organ a fost depus (frunze, frjcte, ramuri). Ouăle sînt ca nişte scuturi circalare, de 0,5—0,7 mm diametru, hialine la început, care apoi se colorează treptat, conlu-rîndu-se în interior un cerc concentric continuu, de culoare roşie (inel roşu), apoi oul devine roşu, după care apare la cercul roşu un cap negru (capsula cefalică a viitoarei larve) şi în cele din urmă larva părăseşte oul (ou părăsit).

în tabelul l se prezintă liniatura după care se fac înregistră-rile zilnice pentru stadiul de ou.

, Tabelul l

Nr. crt.

Zi depus oul

Stadiile embrionare

Pe ce organ este depus

ora pontei ou

hialin

ou cu inel roşu

ou roşu

ou roşu cu cap negru

oul este pără-sit

frunză

fruct

ramu-ră

înce-put

înche-i a t

1

I V I 69

18 V

20 V

21 V

30 V

2 VI

da

—

—

17,30

20,15

2

I V I 69

18 V

20 V

21 V

30 V

2 VI

—

da

—

etc.

...

238

239

Din momentul înregistrării primelor ouă părăsite, se urmă-reşte zilnic pătrunderea larvelor în fructe. Fructele găsite atacate, se marchează în fiecare zi cu etichete din hîrtie semipergami-nată, de formă triunghiulară, pe care se notează sus numărul de ordine şi jos luna şi ziua în care a pătruns larva în fruct.

Se va urmări căderea fructelor atacate şi se va nota dacă la cădere acestea erau sau nu părăsite de larve.

Liniatura după care se fac înregistrările zilnice pentru sta-diul de larvă este redată în tabelul 2.

Tabelul 2

Fructul la cădere

Nr. crt.

pătrunderii larvelor în fruct

Ziua căderii fructelor

Locul pătrunderii larvelor în fruct Părăsit

Nepărăsit

1

2 VI 69

1 VII

—

da

1/2 fructului

2

3 VI 69

7 VI I

da

sub o frunză la 1/2 a

fructului

Fructele care se găsesc cu larvele în interior (care au numai o galerie), se strîng şi se aşază în cutii căptuşite cu carton ondulat, între rîndurile de mere se aşază vată sau tifon şi carton ondulat. Pentru căptuşirea cutiilor se mai poate folosi coaja de pomi, acolo und e există defrişări.

Materialul biologic obţinut va folosi, împreună cu cel captat în brîiele capcană, pentru urmărirea biologiei insectei.

Cercetările făcute la noi în ţară cît şi în alte ţări ca: Ungaria, Bulgaria, Elveţia etc., arată că, din momentul apariţiei fazei de „inel roşu", pînă la apariţia larvei, trece o perioadă de 4—6 zile în anii mai puţin ploioşi şi de 6—15 zile în anii reci şi plo-ioşi. Dacă pentru primul tratament s-ar folosi ca termen de începere a acestuia cînd primele ouă au faza de „inel roşu", atunci s-ar pierde primele 4—6 zile în care, dacă verile sînt călduroase, pot să apară larve şi să pătrundă în fructe pînă se începe tratamentul. Pentru eliminarea pierderilor cauzate de această întîr-

240

ziere, lansarea b .letinelor de avertizare a aplicării primului tra-tament se face pentru ambele generaţii la 1—2 zile de la apariţia primelor perechi de fluturi. Pentru stabilirea începutului perioadei de aplicare a tratamentului la data apariţiei primelor perechi de fluturi se adaugă 2 zile, ceea ce corespunde cu începutul pontei. Aceasta în anii normali, călduroşi şi cu precipitaţii mai puţin frecvente, în anii mai reci şi ploioşi, perioada preovipozitară poate ajunge 5—6 zile şi atunci, pentru a evita orice greşală, lansarea prin poştă a buletinului pentru primul tratament se face imediat ce a început ponta, dar în paralel rezumatul buletinului se va transmite beneficiarilor prin telefon sau prin staţiile de radioemisiune, pentru a nu se pierde nimic din termenul avertizat pentru stropit. Pentru a se înţelege foarte bine elementele pe baza cărora s-a ajuns la concluziile că cele mai exacte rezultate se obţin în combaterea viermelui merelor după metoda de avertizare biolo-gicâ-complexă vom folosi rezultatele cercetărilor făcute de Victoria Suta la staţiunea Voineşti-Dîmboviţa în perioada 1951—1970 si cîteva aspecte de la Mar aci neni -Piteşti din perioada 1971—1978. în perioada 1951—1970, în bazinul pomicol Dîmboviţa, in: secta a avut două generaţii pe an. în această perioadă, primii adulţi din generaţia întîi au apărut între 3 şi 16 mai, iar zborul s-a prelungit 73—88 zile, încheindu-se între 30 august şi 10 septembrie (fig. 1;. în generaţia a doua, primii adulţi au apărut între 13 iulie si 12 august, iar zborul lor s-a eşalonat 19—62 zile, încheindu-se între 30 august si 10 septembrie. Faţă de anii 1956—1966, se constată că în perioada 1951—1970 zborul adulţilor primei generaţii s-a prelungit cu 19—38 zile, mărind pericolul de atac. La generaţia a doua, în anii 1951—1966 şi 1967—1968, perioada de zbor a adulţilor a fost asemănătoare, de 32—64 zile şi respectiv 36— 62 zile, iar în anii 1969—1970, aceasta a fost de 19 zile (fig. 1). în anii 1951—1970, la prima generaţie, perioada preovipozitară a fost de 1—4 zile. începutul pontei s-a petrecut între 4 si 9 mai. La generaţia a doua, perioada preovipozitară a fost de i—5 zile. începutul'pontei a avut loc între 30 iulie si 12 august, în anii 1951—1970, la prima generaţie, ronta s-a eşalonat pe o perioadă de 50—71 zile. în acest interval, temperaturile medii zilnice au oscilat între 10,5° şi 26,7°C. In timpul pontei au fost 23—41 zile cu precipitaţii, însumînd 103,9—335,7 mm.

241

în perioada 1951—1970, la generaţia a doua, ponta a durat între 16 şi 46 zile: 22 zile în 1967, 46 zile în 1968 şi 16 zile în 1969. în aceşti ani, în timpul pontei, temperaturile medii zilnice au oscilat între 12,3 şi 12,7°C, înregistrîndu-se 6—31 zile cu 54,7— 188,6 mm precipitaţii.

Analizînd durata zborului adulţilor se constată că pericolul de atac cel mai prelungit a fost la prima generaţie, în toţi anii. La a doua generaţie, cele mai bune condiţii de înmulţire a insectei au îcst în anul 1968, ceea ce a determinat şi un număr mai mare de tratamente faţă de ceilalţi ani în perioada studiată.

Perioada de incubaţie, la prima generaţie, a durat 5—24 zile predominînd 12—19 zile, iar pentru primele ouă depuse, 7—21 zile. La generaţia a doua, perioada de incubaţie a fost de 7—14 zile, predominînd 8—12 zile. Pentru primele ouă depuse, perioada de incubaţie a fost de 9—12 zile, mai frecvent 12 zile.

La prima generaţie, în timpul perioadei de incubaţie a primelor ouă depuse, temperatura medie zilnică a fost de 14,9— 26,7°C, înregistrîndu-se 2—15 zile cu 29—103,7 mm precipitaţii.

La generaţia a doua, în timpul perioadei de incubaţie a primelor ouă depuse, temperatura medie zilnică a fost de 17,4—21,6°C, înregistrîndu-se l—8 zile cu 6,5—37 mm precipitaţii.

In timpul perioadei de incubaţie, s-au distins 5 faze de evoluţie embrionară: 1) ou hialin; 2) ou cu „inel roşu"; 3) ou roşu; 4) embrion roşu cu cap negru; 5) larva părăseşte corionul (ou părăsit).

De la începutul pontei, cînd ouăle sînt hialine, pînă la ou cu inel roşu , la prima generaţie au fost necesare l—6 zile, predominînd 2—4 zile, iar la a doua generaţie, l—6 zile, predominînd 3—5 zile.

Pentru ca faza „ou cu inel roşu" să evolueze la faza de „ou roşu", deci pentru ca embrionul să ia conturul normal, la prima generaţie au fost necesare l—14 zile, predominînd 2—3 zile, iar la a doua generaţie l—5 zile, predominînd l—3 zile.

Pentru ca larva să-şi formeze capsula cefalică (faza de „embrion cu cap negru"), la prima generaţie au fost necesare 1/2—11 zile, predominînd 2—4 zile, iar la a doua generaţie 1/2—6 zile, predominînd l—4 zile.

După formarea capsulei cefalice şi pînă la încheierea perioadei de incubaţie, pînă la eclozarea larvelor primei generaţii,

242

au fost necesare 1/2—11 zile, predominînd l—4 zile, iar la a doua generaţie l—6 zile, predominînd 2—4 zile.

Pentru combaterea viermelui merelor s-a folosit metoda complexă de avertizare, prin care se corelează biologia insectei, dinamica zborului după capturile cu atractanţi sexuali, condiţiile de climă, fazele îenologice ale soiurilor predominante de măr, remanenta insecticidelor şi rezerva biologică a insectei. Ca exemplu vom folosi anul 1969 care este reprezentativ pentru bazinul pomicol Dîmboviţa.

în anii 1967—1969 au fost necesare 5—6 tratamente speciale de combatere a acestui dăunător, spre deosebire de ariii 1950— 1966, cînd au fost necesare 4—5 tratamente. _

în anii 1967 şi 1969 s-au avertizat 5 tratamente, din care 3 împotriva primei generaţii şi două împotriva generaţiei a doua. în anul 1968, cu cea mai lungă perioada de zbor a fluturilor (88 zile la prima generaţie şi 62 zile la a doua generaţie) au fost necesare 6 tratamente, cîte trei la fiecare generaţie.

în cazul ambelor generaţii, primul tratament s-a avertizat la începutul pontei şi s-a efectuat imediat. Al doilea tratament de la prima generaţie s-a avertizat la începutul primului maxim de ouă cu inel roşu (la 9—14 zile după primul tratament la prima generaţie şi la 10—12 zile la a doua generaţie). Al treilea tratament (cînd a fost necesar), la ambele generaţii, s-a avertizat cînd mai erau peste 5096 din ouă neeclozate (la 8—17 zile după al doilea tratament la prima generaţie, iar la generaţia a doua după 8—9 zile).

Schema de aplicare a tratamentelor este variabilă, în funcţie de condiţiile de climă, aşa cum rezultă din cercetările efectuate de Victoria Şuta la Voineşti în perioada 1950—1970, la Piteşti în 1971—1978, de Gh. Lefter la Geoagiu în 1959—1978, la Cluj-Napoca, în 1959—1978 de I. Szekely la Fălticeni în 1959—1962 de V. Iriciuc şi de N. Novac în 1965—1975. la Bistriţa în 1956— 1957, de M. Giurea, 1958—1959, E. Moldovan 1960—1964 şi 1965—1978 de N. Minoiu; la Istriţa în 1959—1961 de E. Gheorghiu, la Odobeşti în 1959—1961 de I. Duşchin, la Bucureşti-Băneasa în 1959—1961 de A. Săvescu, la Bilceşti în 1959—1961 de G. Isac, iar la Iaşi în perioada 1956—1958 de T. Săpunaru.

în zonele unde există două generaţii pe an, se recomandă, în majoritatea cazurilor, schema 2 + 2 tratamente, adică două tratamente împotriva primei generaţii şi două împotriva celei de

243

a doua generaţii. Această schemă, în funcţie de eşalonarea generaţiilor, de frecvenţa precipitaţiilor, poate deveni 3 + 2 (la Voi-neşti, Bistriţa, Geoagiu, Piteşti etc.), unde zborul fluturilor din prima generaţie se extinde 40—45 zile. Sînt necesare 2 + 3 tratamente în unii ani acolo unde generaţia a doua se eşalonează şi cînd cad ploi în această perioadă (uneori la Voineşti, Piteşti etc.). Sînt necesare l + 2 sau 2 + l tratamente în unii ani la staţiunile Bilceşti la 800 m altitudine, sau la Fălticeni, situat în nord-est, unde sînt temperaturi mai scăzute decît în zona Subcarpaţilor meridionali, sau chiar în zonele caracteristice de cultură a mărului unde în ultimii 10—12 ani a scăzut rezerva biologică a insectei datorită tratamentelor aplicate corect 18—20 ani consecutiv.

în toate situaţiile, buletinele de avertizare pentru p r i m u l t r a t a m e n t la ambele generaţii s-au dat ca tratamentul să înceapă cînd s-au depus primele ouă.

La prima generaţie al d o i l e a t r a t a m e n t se aplică la 9—14 zile, cînd după primul tratament apar foarte mulţi fluturi care pot să asigure o pontă bogată, cînd este timp rece (cu temperaturi mai scăzute noaptea, care determină un r i tm încetinit al evoluţiei dăunătorului, eclozarea larvelor din ouăle depuse după primul tratament, apariţia de noi adulţi precum şi ponta acestora). Cînd sînt temperaturi de 18—22°C, tratamentul se aplică la 8 zile. Acest tratament coincide cu primul ce se face împotriva omizii păroase a dudului (Hyphantria cunea).

Al t r e i l e a t r a t a m e n t la prima generaţie este necesar în anii în care zborul fluturilor se prelungeşte mai mult de 30 zile. Acest tratament se efectuează cînd după al doilea tratament au mai apărut fluturi noi care au depus ouă. Acesta, în majoritatea regiunilor pomicole din ţară, coincide cu primul tratament ce se execută împotriva primei generaţii a păduchelui din Sân Jose. în această situaţie, pentru stropit se va indica unul din insecticidele specifice pentru combaterea păduchelui din Sân Jose, prin care se combate şi Carpocapsa pomonella, pentru care acest tratament se poate considera ca secundar.

La a doua generaţie p r i m u l t r a t a m e n t se avertizează ca să se efectueze imediat după începutul depunerii primelor ouă. Acesta trebuie să se termine în 4—5 zile, pentru că în acel interval şi în mod obişnuit în majoritatea zonelor pomicole din ţară sînt temperaturi medii zilnice mai mari de 22°C, care determină o evoluţie accelerată a insectei. Astfel, frecvent, stadiul de

244

cu, pentru primele exemplare depuse de fluturii din generaţia a doua, durează 5—25 zile, cele mai multe apărînd după 6—13 zile de la pontă, fapt ce determină perioada scurtă de 4—5 zile în care trebuie să se termine primul tratament, în acelaşi t imp este intervalul scurt la care trebuie să se avertizeze al d o i l e a t r a t a m e n t , după 6—14 zile. Acest tratament se avertizează la 6—8 zile după primul, cînd temperaturile medii zilnice au depăşit 20—22°C. Cînd temperaturile medii zilnice după primul tratament sînt de 16—18CC, acest tratament se avertizează la 8—11 zile după primul.

La generaţia a dcua se avertizează al t r e i l e a t r a t a m e n t cînd zborul fluturilor s-a prelungit mai mult de 30 zile si există pontă nouă după al doilea tratament. Acesta, obişnuit, în toate zonele pomicole ale ţării, coincide în general cu primul tratament ce se aplică împotriva generaţiei a doua a păduchelui din Sân Jose şi se avertizează la 6—8 zile după al doilea tratament.

Toate tratamentele ce se efectuează împotriva insectei Carpocapsa pomonella se fac în acelaşi t imp şi împotriva altor dăunători şi boli ale mărului şi părului, folosind amestecuri compatibile de'insecticide sau insecticide cu acţiune acaricidă, cu fungicide împotriva rapănului, moniliozei, bolilor din timpul păstrării, ca şi făinării la măr. La păr se complexează cu fungicide pentru combaterea în acelaşi t imp a rapănului, pătării albe, pătării brune a frunzelor şi împotriva moniliozei.

împotriva primei generaţii a viermelui merelor, foarte bune rezultate se pot obţine folosind unul din produsele pe bază de:

a) Piretrinoizi sintetici (Decis 25 EC conc. 0,025%, Ripcord conc. 0,0125%, Ambusch conc. 0,05%, Sumicidin 20 în conc. 0,02% etc.);

b) Phosalone 30 (Zolone 35 EC, Zolone 30 PM, în conc. 0,15— 0,2% —cu care se combat concomitent si păianjenii, păduchele din Sân Jose, afidele, psilidele, insectele deîoliatoare, fiind selectiv pentru albine;

c) Dithiofosfat de 00 (dimetil 8-2 metoxi-exo-tio-diazolin--metil); Ultracid 40 PM, Ultracid 40 EC, în conc. 0,05—0,1% ;

d) Fenbutation oxid (Torque 50 în conc. 0,05% care combate excepţional şi păianjenii, fiind selectiv pentru unele insecte folositoare);

245

e) Dimetoat (Sinoratox R 35 în conc. 0,1%, Bi 58 în conc. 0,075—0,1%, Rogor L 40 în conc. 0,1%);

f) Hidroclorura de cartap (Padan 50 în conc. 0,1%) cu care se combat concomitent şi păianjenii, insectele deîoliatoare etc.; g) Fosfamidon (Dimecron50 în conc. 0,1%); h) Fenitrothion (Folithion 50 conc. 0,1%); i) Metonil (Lanate 50 conc. 0.1%); j) Ometoat (Foiimat 50 conc. 0,05—0,1%); k) Detneton-methyl (Metasistox R 50 conc. 0,05—0 1% PEI-206-ICECHIM conc. 0,06—0,1%);

1) Malathion (Carbetox 37 în conc. 0,4%);

m) Carbaryl (Sevin 50 conc. 0,15%, PEI-109-ICECHIM conc. 0,15—0,2%);

n) Ditioîosîat (Diazinon 60 conc. 0,16%, Diazinon 20 conc 0,5%);

o) Basudin + clorbenzilat (Basudin special conc. 0,25%); p) Fosmet (Imidan 50 conc. 0,05%) etc.

Toate aceste produse au asigurat 97—100% fructe sănătoase.

La prima generaţie, la soiurile cu pieliţa sensibilă la suberi-îicări, nu se vor folosi produsele pe bază de Malathion (Carbetox 37).

în cazul în care unul din tratamente împotriva viermelui merelor coincide cu înmulţirea păduchelui din Sân Jose, atunci se va folosi îndeosebi unul din produsele pe bază de:

a) Ethyl-parathion 50 în conc. 0,08% ; b) Phosalone; c) Mala thion;

d) Fosmet, prin care se vor combate în acelaşi timp ambii dăunători.

Dintre produsele folosite pentru combaterea viermelui mere lor, cea mai mare parte au o acţiune acaricidă, acestea fiind nece sare a se recomanda cînd combaterea acestui dăunător coincide cu aceea a păianjenilor tetranychizi, cum sînt produsele menţio nate la punctele b, c, h, j, k, l, p. ,

La produsele recomandate la punctele a-p se adaugă acelea cu acţiune biologică pe bază de Bacillus thuringiensis, ca: Thu-

246

ringin în conc. 0,2%; Bactospeine 6000 creme conc. 0,25%; Bac-tospeine 6000 PM în conc. 0,25%; Dipel conc. 0,1%; Thuringin + Thurintox conc. 0,5%, etc. Acestea se folosesc în mod deosebit cînd în acelaşi timp este necesar să se combată si Hyphantria cunea şi pentru reducerea poluării atmosferei.

Pentru combaterea generaţiei a doua a viermelui merelor se poate folosi oricare din produsele indicate la prima generaţie.

Pentru toate pesticidele recomandate, perioada de repaus de la aplicarea ultimului tratament şi pînă la recoltare se va menţiona în buletinul de avertizare, conform prospectului fiecărui produs.

Pentru toate pesticidele menţionate anterior este necesar să se ia măsuri pentru ca muncitorii să respecte normele de tehnica securităţii, după ultimele hotărîri în vigoare, spre a evita orice intoxicaţii.

La toate tratamentele, insecticidele se complexează cu fungicide compatibile biologic pentru combaterea simultană a principalelor boli.

Pentru sintetizarea rezultatelor obţinute ca urmare a avertizărilor emise de staţiile de prognoză şi avertizare, anual se va întocmi un grafic, după modelul prezentat în îig. 1.

Acesta va cuprinde elementele: 1. Observaţiile meteorologice (precipitaţii, umiditatea maximă,

minimă şi medie, temperatura maximă, minimă şi medie, linia trasată la 9°C ce indică pragul biologic al insectei).

2. Observaţii fenologice (ca la rapănul mărului). 3. Observaţii biologice (curba de apariţie zilnică a fluturilor pentru

fiecare generaţie, începutul şi eşalonarea fiecărui stadiu al insectei pentru care se va marca suma efectivă de temperaturi peste 9°C, care se va calcula după modelul din tabelul 3).

Pentru verificarea calităţii avertizărilor, la fiecare staţie se va organiza un lot demonstrativ unde se va aplica întregul complex de tratamente, folosind produse compatibile în amestec. Se va lucra cu soiul Jonathan sau cu Parmen auriu, în zonele unde lipsesc aceste soiuri, se va folosi soiul predominant din acea regiune.

Pentru calcularea datelor se va proceda după modelul prezentat în tabelul 4

247

t- CJ ij

Soiul şi tratamentul

o 0.

1*"

Fructe obs. vara

Fructe obs. la recoltat

Total obs.

Total atacate

C3 U s?

bo J£

iii

sănă-toase

atacate

sănă-toase

atacate

1

Jonathan netratat contra Carpocap-sei, dar tratat contra bolilor

1

2

3

40

200

500

3000

3740

3200

85,5

42

0 60

200

500

3 100

3860

3300

85,4

50

230

540

3200

4020

3430

85,3

Media generală % fr. atacate la soiul Jonathan nestropit contra Carpocapsei

85,4

2

Jonathan tratat cu Fosfotox R 35 conc. 0,1%

1

299

1

2994

6

3300

7

0,2

50

0 2

300

—

3000

—

3300

—

—

3

299

1

2997

3

3300

4

0,1

Media generală % fructe atacate la soiul lonathan tratat cu Fosfotox R 35, conc. 0,1%

0,1

Tabelul 4

VIERMELE MERELOR (CARPOCAPSA POMONELLA L.) — CU

AJUTORUL FEROMONILOR*)

Metoda constă în utilizarea capcanelor cu feromon sexual trans-8, trans-10 dodecadien 1-01 (ATRAPOM) sintetizat de Insti-tutul de Chimie din Cluj-Napoca, pentru stabilirea exactă a mo-mentului de apariţie a fluturilor în primăvară şi supravegherea evoluţiei dăunătorului în condiţii naturale, în vederea aplicării la timp a tratamentelor de combatere.

C a p c a n a p e n t r u f e r o m o n recomandată de noi în prezent, se compune din 2 elemente din material plastic, care se pliază după semnele trasate şi se asamblează simetric cu ajutorul unei armături metalice. Astfel, cele două valve au convexi-tatea spre exterior, asigură un spaţiu relativ închis, distanţa între ele f i ind de 3—4 cm. Suprafaţa interioară a valvei inferioare este prevăzută cu o peliculă fină de adeziv (clei) special, nesicativ, inodor şi incolor.

*) Aulor: Măria lacob

248

C a p s u l a c u a t r a c t a n t s e x u a l (momeala feromo-

nală) poate fi din material plastic poros impregnat cu feromon, din cauciuc (dop de penicilina, feromonul f i ind pus în excavaţia acestuia), din plăcute de p.v.c. etc. Capsula cu feromon se plasează în capcană pe adezivul de pe valva inferioară, aşa încît partea con-ţinînd feromonul să îie în sus, deci liberă, pentru a permite evaporarea. Astfel, capsulele de material plastic poros se vor plasa cu semnul colorat pe clei (feromonul f i ind pus pe partea opusă semnului), iar în cazul dopurilor de penicilină acestea se vor plasa cu excavaţia în sus.

A m p l a s a r e a c a p c a n e l o r cu f e r o m o n în plantaţii se efectuează cu l—2 săptămîni înainte de apariţia prezumtivă a fluturilor . Capcana se fixează solid de o ramură sau un stîlp, la înălţimea de 1,5—2 m de la sol, într-o zonă în care să f i e protejată de circulaţia tractoarelor în plantaţii . Pentru avertizare se utilizează 3—4 capcane cu feromon/ha plasate la distantă de aproximativ 50 m între ele, de preferat în livadă netratată, pentru a avea un număr mai mare de capturi. Pentru supravegherea nivelului populaţiei dăunătorului în plantaţii în vederea stabilirii numărului de tratamente necesare şi momentelor de tratament, se pot utiliza în medie un număr de 0,6 capcane pe ha.

î n l o c u i r e a c a p s u l e i cu f e r o m o n şi a valvei inferioare cu adeziv se efectuează la intervale de 6 săptămîni. în acest scop, fiecare capcană este prevăzută cu 2 rezerve de capsule si valve cu clei pentru schimb.

M ă s u r i i m p o r t a n t e necesare pentru a nu anihila efectul feromonului sau a determina o lipsă de selectivitate, prin urme infime de produs, s-ar putea f i x a pe mîini, îmbrăcăminte, pensete, etc. şi anume:

— îndepărtarea din cultură a capsulelor şi valvalor uzate; — păstrarea capsulelor de rezervă în ambalajul original, bine

închis şi la temperaturi scăzute (de preferat la frigider); — plasarea capsulei cu feromon în capcană direct în livadă,

în momentul fixării în pom; — utilizarea unei pensete speciale (neutilizată pentru alt

feromon sau spălată cu acetonă) pentru plasarea capsulelor în capca nă şi pentru înlăturarea masculilor capturaţi, în momentul numă rării lor;

— nu vor fi manipulate capsule pentru specii diferite în acelaşi timp şi acelaşi loc.

î n r e g i s t r a r e a c a p t u r i l o r se efectuează de 3 ori pe săptămînă (ex: luni, miercuri, vineri). Fluturii se înlătură de pe clei la fiecare observaţie, pentru a nu influenta observaţia ulterioară. Datele obţinute se înscriu în tabele şi, de asemenea, se reprezintă grafic pe hîrtie milimetrică, avînd'pe abscisă data calendaristică a observaţiei, iar pe ordonată numărul fluturilor (masculilor) capturaţi, în grafic vor fi reprezentate şi condiţiile climatice, inclusiv temperatura crepusculară cu rol determinant asupra activităţii de zbor.

I n t e r p r e t a r e a r e z u l t a t e l o r . Avertizarea primului tratament se va da în funcţie de zborul maxim al generaţiei respective şi anume la 3—6 zile după maximul curbei. Al doilea tratament pentru generaţia respectivă se va aplica după un interval de timp corelat cu remanenta insecticidului folosit la primul tratament. Activitatea de zbor (aspectul curbei) se va interpreta şi în raport cu factorii climatici; nu se vor lua în considerare capturile foarte puţine (declinul curbei) din zilele cu temperaturi sub 15°C şi precipitaţii peste 10 mm. în cazul în care nu va apare evident maximul de zbor din cauza fluctuaţiilor climatice, se va lua în considerare pragul de 5 capturi/capcană/săptămînă. Dacă timp de 2 săptămîni numărul capturilor depăşeşte acest prag, se va avertiza aplicarea primului tratament după următoarele 7 zile. în emiterea avertizărilor, datele obţinute prin capcane cu feromon vor fi completate cu observaţii efectuate în livadă asupra apariţiei larvelor (declanşarea atacului la fructe) şi cu date îenologice asupra pomilor. In plantaţiile mari, supravegheate individual, se vor aplica tratamente diferenţiat (pe parcele) numai în cazul depăşirii pragului de 2—3 capturi în medie/capcană/săptămînă, ceea ce corespunde unui risc de 2% atac.

ACARI ANUL ROŞU AL POMILOR (PANONYCHUS

' ULMI KOCK)*

RĂSPINDIRE

în majoritatea bazinelor pomicole. O densitate mai mare se înregistrează în plantaţiile din zona colinară unde s-au efectuat cu regularitate tratamente fitosanitare.

* Autor: Gh. Lefter

250 251


F e m e l a are corpul oval şi bombat dorsal. La apariţie are o culoare cafenie. Cu timpul devine brună-roşietică, întreg corpul este acoperit cu perişori. Cei dispuşi pe partea dorsală sînt în număr de 26, înşiraţi pe negi de culoare albă. Lungimea corpului este de 0,3—0,5 mm.

M a s c u l u l are corpul alungit si ascuţit pe partea poste-rioară. Este mai mic decît femela. Atît femela, cît şi masculul au 4 perechi de picioare.

O u l este cepiform, striat dorsal şi prevăzut cu un pedicel fin. Cel de iarnă are culoarea roşie lucitoare şi diametrul de 0,15 mm. Cel de vară este mai mic şi de culoare galbenă-brună.

L a r v a este roşie-portocalie, cu trei perechi de picioare. Are o lungime de 0,1—0,2 mm.

Specii de plante intens parazitate: mărul, prunul, mirobo-lanul şi piersicul. Specii slab parazitate: părul, gutuiul, cireşul, vişinul, caisul, migdalul, nucul, mahalebul şi coacăzul. Recunoaşterea atacului se poate face:

— în perioada repausului vegetativ, prin examinarea cu ochiul liber a ramurilor: în jurul ramificaţiilor, la baza formaţiilor fruc-tifere, în crăpăturile scoarţei si pe plăgi se constată pontă, iar la un atac intens, toate aceste zone capătă un aspect roşietic;

— în timpul perioadei de vegetaţie (începînd cu fenofaza de înălţare a inflorescenţelor la măr şi pînă la căderea frunzelor): sepalele şi frunzele se depigmentează şi capătă o culoare cenuşie, petalele se necrozează, pe inflorescenţe şi frunze se constată aca-rieni si pontă de vară.

CICLUL BIOLOGIC

Ecloziunea primelor larve din ponta de iarnă se produce în zona colinară (în general) în decada a Il-a a lunii aprilie şi cores-punde următoarelor fenofaze:

La m ă r :

— răsfirarea inflorescenţelor soiurilor cu înflorire timpurie: Clar alb, Red delicious, Patul, Wagner premiat;

— înălţarea înîlorescenţelor la soiurile cu înflorire tîrzie: Jonathan, Parmen auriu, Astrahan roşu.

252

La p r u n :

r, T Ja apariţia albului petalelor la soiurile: Timpurii de Rivers, Renclod d'Althan;

— dezmugurirea mugurilor de rod la soiurile: d'Agen, Anna Spath, Vinete româneşti, Vinete de Italia.

în cursul perioadei de vegetaţie se succed 5—6 generaţii Durata dezvoltării unei generaţii este de 35—40 zile la temperatura medie de 10— 14DC şi de 16—20 zile la temperaturi de 20—22=C. Ponta de iarnă începe în august şi continuă pînă la jumătatea lunii octombrie.

Perioada critică de atac este aprilie-iulie şi corespunde creşterii intensive a lăstarilor.

PROGNOZA

Estimarea rezervei biologice a pontei de iarnă se face în peri-oada decembrie-martie în plantaţii intensive de măr, prun şi piersic, intrate pe rod.

Norme de control:

— 2 ramuri (una de l an şi alta de 2 ani) per pom;

— 25 pomi per parcelă de l—10 ha, aleşi pe diagonală sau în şah, în aşa fel ca să cuprindă întreaga parcelă;

— 2 parcele per fermă;

— l—3 ferme per staţie.

Ramurile de control se recoltează de la periferia coroanei. Se aleg ramuri de un an şi doi ani lungi de 20—50 cm. Se taie la inel. Se aduc în camera de lucru şi se fasonează în bucăţi de 10 cm. Se măsoară diametrul la mijlocul ramurii. Se pune ramura pe placa lupei binocular şi se înregistrează numărul de ouă. Ouăle depuse pe un singur strat se numără în totalitate, în cazul unei densităţi mari a pontei, numărul de ouă se stabileşte prin apreciere. Datele se trec în fişa de prognoză.

Estimarea pontei se face astfel:

— slab: l—5 ouă pe cm2 — mijlociu: 6—10 ouă pe cm2

— mare: 11—20 ouă pe cm2; — foarte mare: peste 20 oua pe cm2

253

Borcanele se duc într-o cameră şi se aşază pe o masă pe cîte o coală albă. La 24 ore după tratament se face aprecierea eficacităţii produ-selor. Se înregistrează acarieni morţi şi vii de pe frunze şi coală, în mod practic se consideră că o populaţie este rezistentă la produsul la care nu s-a înregistrat o mortalitate de 100% prin dublarea con-centraţiei stabilite pentru populaţia normal sensibilă.

VIESPEA CU FERĂSTRĂU A MĂRULUI (HOPLOCAMPA TESTUDINEA KLUG) *

RĂSPlNDIREA

Viespea cu ferăstrău a mărului este frecventă în zonele mari cultivatoare de măr. Acest dăunător, în anii favorabili de înmulţire poate să producă pierderi de 20—60% la majoritatea soiurilor de măr. In ultimii ani (1968—1978) în bazinele pomicole din judeţele Dîmboviţa, Argeş etc., datorită parazitismului natural şi tratamen-telor, intensitatea atacului acestei insecte a scăzut.

DESCRIERE şi RECUNOAŞTERE

A d u l ţ i i au lungimea de 6—7 mm. Pe partea dorsală corpul este de culoare brun-închis, iar pe partea ventrală este de culoare galbenă. Capul şi antenele sînt de culoare cărămiziu-roşiatic. Picioarele sînt galbene, la fel toracele, iar mezo şi metanotum sînt brun-închis, la fel ca nervurile aripilor şi stigmele.

O u l este cu culoare alb-lăptoasă, fi ind depus frecvent în receptacul sau la inserţia sepalelor.

L a r v a matură este albă murdar, cu capul brun-roşcat, îiind lungă de 8—12 mm. Cînd este în repaus este îndoită ca o semi-lună şi are miros de ploşniţă.

Viespea cu ferăstrău a mărului atacă toate soiurile, dar cele mai mari pagube le produce la cele cu înflorire timpurie, ca de exemplu: Transparent de Cronceles, Ribston pepping, Melba, Red Melba, James Grieves etc.

Fructele atacate prezintă una sau două galerii rotunde, ca o cavitate cu marginile negre, iar în interior se găsesc resturi de hrană si excrementele larvei. Fructele atacate nu se mai pot hrăni şi cad.


256

Din cercetările efectuate de Victoria Şuta la Voineşti-Dîmbo-vita în perioada 1950—1970 se pot face o serie de precizări asupra modului de atac de Hoplocampa testudinea comparativ cu cel de Carpocapsa pomonella. în acest scop vom reda cîteva asemănări şi deosebiri dintre cele două insecte.

— La viespea cu ferăstrău — Hoplocampa testudinea: 1) adultul esţ£ e vrespe-şHtepune ouăle mult mai devreme în recFptaettl-şi la inserţia sepalelor, ia r cînd fructul depăşeşte puţin mărimea unei alune, larvele migrează în al doilea fruct, iar cele atacate anterior cad; fructele sînt atacate pînă ce ajung la mărimea unei nuci; 2) fructele atacate de Hoplocampa testudinea au intrarea galeriei netedă, înnegrită; 3) Fructele secţionate au în interior miros de ploşniţă; 4) larvele sînt de culoare alb-murdar.

La viermele merelor — Carpocapsa pomonella: 1) adultul este un fluturaş şi depune ouăle tocmai cînd cad ultimele fructe atacate de Hoplocampa testudinea; 2) fructele atacate de Carpocapsa porno-

\ mila au intrarea galeriei larvelor neregulată şi înfundată cu rumeguş cărămiziu; 3) fructele înt atacate de prima generaţie de Carpocapsa pomonella cînd au diametrul de peste 3 cm; 4) Larvele de Carpocapsa pomonella au culoarea alb-rozie.


Insecta Hoplocampa testudinea are o singură generaţie pe an. Acest dăunător iernează ca larvă matură, învelită într-un cocon pergamentos, lung de 5—7 mm, de culoare brună-închis, în sol la adîncimea de 2—18 cm. Primăvara, în timpul înălţării inflorescenţei, larvele se transformă în nimfe, din care apoi, în timpul înfo-ierii corolei, apar adulţii în sol, de unde ajung la suprafaţă şi apoi în coroana pomilor. Adulţii se hrănesc cu nectarul diferitelor flori, se împerechează şi depun ouă, separat cîte unul în receptacul sau la inserţia sepalelor, făcînd o incizie în epidermă cu ovopozi-torul.

Oul este acoperit cu un strat protector care se întăreşte si se oxidează devenind cenuşiu, apoi cărămiziu. Din ouă după 6—12 zile apar larvele, care pătrund în fruct, unde consumă seminţele.

Larvele se hrănesc 20—30 zile, timp în care, ca să devină ma-ture, atacă 2—3 fructe. După maturare, larvele cad odată cu fruc-tele atacate, de unde se retrag în sol, îşi dau drumul din fructele din pom şi pătrund în sol la 2—18 cm adîncime, unde îşi formează

257

învelişul de cocon, rămînînd astfel pînă în primăvara următoare, cînd evoluează şi începe un nou ciclu biologic.

Biologia viespei cu ferăstrău a mărului se urmăreşte în cutia de creştere a dăunătorului, care este la fel cu cea folosită la musca cireşelor —Rhagoletis cerasi. în aceste cutii, primăvara, în fiecare an, se strîng circa 2 500 de fructe atacate de Hoplocampa testudinea şi se aşază la suprafaţa solului din cutie într-un strat uniform. Peste cutia de creştere cu fructele atacate se instalează un capac special cu turn, construit după modelul de la Rhagoletis cerasi L. Din fructele atacate, larvele mature se retrag în sol la 2—18 cm adîncime, îşi formează coconul pergamentos şi intră în diapauză sub această formă pînă în luna aprilie în anul următor, cînd începe fenomenul de histogeneză în timpul umflării mugurilor de rod.

PROGNOZA

Din cercetările întreprinse de Victoria Şuta în bazinele pomi-cole Voinesti-Dîmboviţa şi Mărăcineni-Piteşti, s-a constatat că pen-tru viespea cu ferăstrău se poate face o prognoză de lungă durată (de l an) si o prognoză de scurtă durată (cu 10—20 zile înainte de tratament) prin care se poate estima pericolul ce-1 prezintă această; insectă pentru măr, în anul de vegetaţie ce urmează.

In prima etapă, prin prognoza de lungă durată se estimează rezerva biologică a insectei în stadiul de larvă, pe la sfîrşitul lunii mai (sau 30 zile de la scuturarea petalelor). Ca şi la prun, anual se va proceda la înregistrarea frecvenţei fructelor atacate la pomii din plantaţii le industriale trataţi şi Iacei din gospodări i le populaţiei neîngrijiţi, observaţiile făcîndu-se pe soiuri.

Se va proceda ca la viespea prunului — pentru evaluarea pagu-belor şi întocmirea hărţii de răspîndire şi de dăunare. La fel ca la prun se procedează şi în primăvara următoare pentru verificarea viabilităţii larvelor hibernante din cutiile de creştere. O altă lu-crare ce se poate prevedea dacă va fi atac puternic este curba apa-riţiei zilnice a adulţilor, care se întocmeşte din înregistrarea zil-nică a materialului din cutiile de creştere.

în cadrul prognozei de scurtă durată, o altă lucrare prin care se poate preciza pentru fiecare livadă dacă trebuie aplicat trata-mentul de combatere a viespei mărului este aceea prin care se deter-mină frecvenţa şi intensitatea pontei. La soiurile predominante din zonă se fac observaţii la cîte 3 pomi de control, la fiecare pom înre-gistrîndu-se frecvenţa pontei pe cîte300de flori. La acestea se notează cîte au prezentat pontă,calculîndu-se procentul de flori cu pontă.

258

Dacă la statistică se găsesc 3—4% flori cu pontă, ştiind că o larvă ca să ajungă la maturitate consumă 2—3 fructe, aceasta ar însemna că s-ar putea înregistra o pagubă de 6—12%, ceea ce ar fi foarte mult, deoarece ştim că viespele depun ouă pe primele flori care se deschid şi care, fiind cele mai viguroase, ar trebui să lege şi să rămînă în pom ca producţie finală. După această ultimă observaţie, se emite buletinul de avertizare.


Pentru a putea face avertizarea tratamentului de combatere a viespei cu ferăstrău se foloseşte metoda biologică complexă.

De la faza de dezrr.ugurire a mugurilor de rod de la soiul pre-dominant în regiune, se izolează în manşoanecel puţin 50 de ramuri, pentru determinarea perioadei preovipozitare si a densităţii pontei.

De la începutul înfoierii corolei la soiurile Transparent de Cronceles sau Melba, Creţesc, Reinette Baumann, se fac observaţii zilnice la cutiile de creştere a materialului biologic, înregistrîndu-se numărul adulţilor apăruţi. Această lucrare se continuă pînă la înche-ierea apariţiei adulţilor. De la înregistrarea apariţiei adulţilor se introduc perechi de viespi în manşoane şi se fac observaţii în fiecare dimineaţă pentru a determina cînd a început ponta, înregistrînd zilnic în dinamică acest fenomen, în paralel se urmăreşte începutul pontei la florile din pomii liberi din livadă.

Cînd există l—2% flori cu pontă înseamnă că în livada res-pectivă este necesar să se aplice un tratament de combatere.

Buletinul de avertizare se emite cînd există 30—50% flori deschise şi început de pontă. Se va menţiona ca tratamentul să înceapă cînd există 10—15% din flori la faza de început de scuturare a petalelor şi să se termine în 4—5 zile.

în condiţiile în care nu există material biologic în cutiile de creştere, atunci avertizarea tratamentului se va putea face folosind metoda indicată la viespele cu ferăstrău ale prunului (fig. 1).

COMBATEREA,.

Pentr-i combaterea viespei cu ferăstrău a mărului — s-au făcut cercetări de către Victoria Şuta în perioada 1950—1970 la Voinesti-Dîmboviţa şi în 1971—1978 la Mărăcineni-Piteşti şi de către D.'Balaj în perioada 1955—1959.

ti UMFLAREA MUGUţILOft W DEZMUGURIT IV ÎNFRUNZIT

EI V ÎNĂLŢAREA IMFuD VI BASFIBACEA INFLORESCENŢEI VH ÎNF01CREA

COROLEI VIU ÎNFLORIT l* SCUTURAREA PETALELQfi X FRUCTUL C!T A U U N XI FBUCTUL CfT NUCA III FRUCTUL DE

MĂRIME NORMALA

— Schema avertizării combaterii insectei Hoplocampa testudinea la Staţiunea Voineşti în anul 1969

c) Demeton-methyl (Metasistox 50 în conc. 0,05%; PEI-206--ICECHIM în conc, 0,06%);

d) Dimetoat (Sinoratox R 35 în conc. 0,1%);

f) Quinalfos (Ekalux 25 în conc. 0,1%);

g) Diazinon + Clorobenzilat (Basudin special conc. 0,25/o); h) Dimetoat + Hidroxid de triclohexistaniu (Sinoratox 35

conc. 0,1% -f Plictran 25 WP conc. 0,03%—contra viespilor si a păianjenilor rezistenţi la dimetoat); , ' i) Piretrinoizi sintetici + Hidroxid de triclohexistaniu (Decis 25 conc 0025% + Plictran 25 WP conc. 0,005% ; Ripcard conc. 0,0125% -f Plictran 25 WP conc. 0,05%; Sumicidm 20 conc. 0,'025% + Plictran 25 WP conc. 0,05%);

j) Fosmet (Imidan 50 WP conc. 0,05%); k) Metidation (UI traci d 40 WP conc. 0,05%); 1) Metomil (Lanate 90 conc. 0,05%) etc. Produsele sau amestecurile menţionate au acţiune insecticida

si acaricida. Oricare s-ar folosi din acestea, se complexeaza cu fun gicidele pentru combaterea simultană a bolilor (rapăn, fămare etc.) si a dăunătorilor. . „ ' Pentru fiecare staţie de avertizare este obligatoriu sa se deter mine eficacitatea tratamentelor pe unităţi de producţie si peco:

rrune, pe raza fiecărui centru de combatere, staţie de prognoza şi avertizare, rezultate care se totalizează apoi la inspectoratul judeţean de protecţia plantelor.

Graficul ce cuprinde sinteza schemei de avertizare pentru com-baterea viespei cu ferăstrău a mărului trebuie să cuprindă aceleaşi elemente ca la viespile cu ferăstrău ale prunului.

PĂDUCHELE DIN SÂN JOSE (QUADRASPIDIOTUS PER-

NICIOS US COMST.)*

RASPlNDIREA

Păduchele din Sân Jose este cel mai temut duşman al pomilor fructiferi, fiind considerat o calamitate pentru livezile infestate.

Păduchele din Sân Jose este originar din China, de unde s-a răspîndit prin plantele atacate ce au fost vîndute în Japonia, America de Nord, Australia, Africa, Europa. Avînd cerinţe deose-

* Autor: Victoria Şuta

261

2(t-8°C)

880

800

720

640

560

480

400

320

240

(60

80

O

165

150

135

120

(0

5

90

75

60

45

30

15

O

< O)

f ig.

în zonele tipice de cultură a mărului, pentru combaterea viespei cu ferăstrău, se aplică un singur tratament, care poate fi efectuat cu pompele portabile sau cu motopompele.

Pentru stropit, se va folosi unul din produsele pe bază de: a) Phosalone (Zolone 35 EC, Zolone 30 PM), în conc.

0,2%, selective pentru albine şi alte insecte folositoare; b) Fenbutatin-oxid '(Torque 50 conc. 0,05%), selectiv

pentru albine şi insecte folositoare.

260

ADULT

CRISALIDA

M A R T I E IUNIE

bite pentru viaţă, nu trăieşte în zonele ecuatoriale, în America de Nord a fost mult răspîndit în statul California, pe valea Sân Jose, de unde si-a luat numele, în aceste zone dăunătorul a fost semnalat pentru prima dată în 1873, descrierea lui făcîndu-se în 1880_de către Comstock.

în anul 1928, păduchele din Sân Jose s-a observat la Seghedin, în Ungaria, de unde s-a răspîndit cu materialul sădi tor în Europa! In anul 1933 s-a semnalat prima dată în ţara noastră la Salonta, la Timişoara şi la Arad, în pepinierele pomicole, de unde treptat, pînă în anul 1958, s-a răspîndit aproape în toată ţara.


Păduchele din Sân Jose prezintă dimortism sexual. F e m e l a are scutul aproape rotund, cu diametrul de 1,6—

—2,2 mm, fiind de culoare brună-cenuşie, cu o pată galbenă-por-tocalie la mijloc. Sub scut, corpul este cordiform, galben-portocaliu, lung de 0,8—1,2 mm. Nu are picioare, aripi, ochi, antene, dar are rostrul lung de două ori cît corpul. Pe partea dorsală a pigidiului există trei grupe de glande tubulare lungi şi subţiri care secretă mătasea pentru construirea scutului.

M a s c u l u l are scutul oval-alungit, brun-cenuşiu, lung de 1,2—1,5 mm. Corpul are lungimea de 0,8—0,9 mm, este alungit, de culoare galbenă-portocalie. Are antene păroase, formate din 10 articole, picioare şi o pereche de aripi membranoase, precum şi un aparat bucal rudimentar. Există şi masculi nearipaţi.

L a r v e l e p r i m a r e nou-apărute au corpul lung de 0,2— 0,26 mm, sînt ovale, galbene-portocalii. Au picioare, antene, ochi şi două sete ovale lungi.

L a r v e l e s e c u n d a r e sînt lipsite de picioare şi au forma corpului asemănătoare cu femelele.

în timp ce se înmulţeşte o generaţie, se întîlnesc toate stadiile de evoluţie ale dăunătorului.

Păduchele din Sân Jose atacă mai mult de 200 de specii de plante din care cel mai mult pomii şi arbuştii fructiferi. Din aceştia, cele mai mari pagube le cauzează la măr, păr, gutui, piersic, vişin şi cireş, apoi la prun, cais şi migdal. Dintre arbuşti, cel mai puternic atacă coacăzul şi agrişul, care constituie adevărate focare de înmulţire a dăunătorului. S-a găsit şi pe căpşun, fragi şi mur, Dintre speciile ornamentale preferă gutuiul japonez, lemnul cîi-

nesc, păducelul, speciile de mălin, diferite specii ornamentale de Prunus. Dintre speciile silvice cel mai bine se înmulţeşte pe salcîm, tei, plop, ulm, soc, arţar, Catalpa.

Păduchele din Sân .Jose se localizează cel mai_muH pe ramurile anuale ale pomilor şi arbuştilor îructîîeri7precum~şî ale arbuştilor ornamentali şi ale arborilor din păduri. Ramurile atacate de acest dăunător se cunosc după petele circulare de culoare roşie-vişinie, care se observă şi mai uşor dacă se udă sau se răzuiesc uşor cu un briceag. Zona unde larvele îşi înfig rostrul se colorează în roşu din cauzaluneisubstanţe pe care~o"injecteâzajfa_jernn_, dizolvînd vaşelejiberieneT,_j)ejitjiijQhrEfCiZelTMÎTîsoL Cu timpul, zonele astfel colorate, nemaiputîndu-se hrăni, seTTrunifică şi mor.

Plantele puternic atacate încep să se usuce de la vîrf, la început parţial, apoi total. Pomii pe rod atacaţi, dacă nu sînt trataţi, se usucă în cel mult 5 ani, iar pomii tineri, în 2—3 ani.

Atacul de pe frunze se aseamănă cu cel de pe ramuri, larvele fiind localizate de-a lungul nervurilor. Frunzele infestate cu timpul se îngălbenesc si cad. Atacul jpjiucteeste foar.te_jdJnţî]nit,_sub_,. formă de rjg_ţe_roşi i-vişini;, circulare'TTrvgte'liind frecvenTriocali-zate în zonâ~caffictuiui şi a pedunculului.

Pomii atacaţi şi netrataţi au frunzişul mic, îngălbenit, dau recolte mici, cu fructe de cea mai slabă calitate, fără valoare comer-cială.


Din cercetările întreprinse în ţara noastră, păduchele din Sân Jose are l—3 generaţii pe an, în majoritatea zonelor pomicole f i ind două generaţii pe an. în zonele de peste 800 m altitudine, are o singură generaţie pe an şi se dezvoltă foarte greu (ca de exemplu la Bilceşti-Argeş, Moeciu-Braşov etc.). în zonele de 200—600 m altitudine există două generaţii pe an (ca în bazinele pomicole Dîmboviţa, Argeş etc.). în zonele de sub 200 m. altitudine, îndeosebi sub 100 m, există în mulţi ani şi generaţia a treia completă sau parţială (ca de exemplu în Cîmpia Dunării şi în diferite zone cu microclimate favorabile), în alte regiuni din Europa s-au determinat 3—4 generaţii pe an, ca de exemplu pe Coasta de Azur, în Franţa, ca si în Italia, unde s-au înregistrat 6—7 generaţii.

Păduchele din Sân Josejşe înmulţeşte vivipar. Iernează sub scut 'ca"Tă7vira~e"~vTfsfâ I şrde~~vîfsî;nf IŢI :ă,'fixate pe scoarţa po-

263

Tabelul l Suma de temperaturi efective necesare pentru evoluţia păduchelui din Sân Jose în anul 1969 pentru pragul biologic 7°C la Voineşti-Dîmboviţa

rt

CU

.

i o"flJ

G •s g

't-

« o

Oj g S

«o

"ca — O

"ca N —

cT'a

OJ cj H •o

3 u "«.o

-5 3 £ 03

OJ JM H

ti"

SI. 2 £ P—"

£ &_«o

d '"-

(Uf1?

Generaţia

tsH

"

w S a -

•S c -S

<u C<5

•o o.

.—, n «— ' —

*"* ca

«a ca ra

*3 ° că

S °

< u ™ o o

•a C "

-S ca g

u >C3 CJ

3'rS

<u o E E

W U N

«3. g.

ra •— CXo

— *2.o

ra* cj cu

— 4» CU

gag

S D. ca r _

u o w

Io"w

g=a > >

•§S|

00- 0

Z u -a

CO+-1 — —

f"1- 0!

15 III-

20—21

15 III-

15 III-

21 VI-

15 III-

I

19 VI

VI

21 VI

27 V I I I

27 VII I

28 V I I I

542,6

23,2

565,8

1309,5

754,5

1319,2

22 VI-

29 V I I I

22 VI-

29 VIII-

29 VIII-

a Il-a

28 V I I I

29 V I I I

18 IX

27 IX

753,4

9,6

763,0

316,0

323,6

Total Gj + G2

1 642,8

541°C). Pentru ca să apară sub scut larvele au mai fost necesare 23,2°C peste pragul biologic, înmulţirea primei generaţii s-a pre-lungit 61 zile; ultimele larve sub carapace s-au observat la 19 august, iar la 27 august s-au constatat ultimele larve mobile sub scut.

Aceste elemente de prognoză a apariţiei formelor mobile ale dă-unătorului servesc orientativ pentru organizarea combaterii cu aplicare rapidă a tratamentelor, deoarece putem şti că atunci cînd suma efectivă de temperaturi se apropie de 511°C, pot să apară larvele sub carapace la prima generaţie iar cînd se apropie de 1250°C poate să apară generaţia a doua.

AVERTIZAREA TRATAMENTELOR Şl COMBATEREA DĂUNĂTORULUI

Avertizarea tratamentelor contra păduchelui din Sân Jose se face după metoda complexă care ţine seama de:

a) biologia păduchelui din Sân Jose (dinamica apariţiei lar-velor sub scutul femelelor, dinamica apariţiei larvelor mobile, dinamica evoluţiei fazelor larvei, durata stadiilor insectei);

266

acn n a n a a cu n n na a n

6

60 600 540 480 420 360

.300 240 480. 120

.60 • O

AUGUST SEPTEMBRIE

Fig. l — Schema avertizării combaterii păduchelui din Sân Jose la Staţiunea Voineşti în anul 1969

TRATAMENTE PEPINIERA

TRATAMENTE PLANT..ROD

C) G2

1——— FEMELE MA.TURE ———

FEMELE CU LARVE SUB

CARAPACE o: •O

a. n

_ 60 T

4

0

20

O

9: 0 a:

I U N I E MAI IULIE

b) condiţiile de climă (temperatura atmosferică maximă, minimă, medie);

c) fenologia speciilor de pomi; d) baza activă, modul de acţiune şi remanenta insecticidelor. Pentru combaterea păduchelui din Sân Jose există două cate-

gorii de tratamente: a) în perioada de repaus vegetativ; b) în cursul vegetaţiei.

a) Datorită faptului că păduchele din Sân Jose iernează pe părţile aeriene ale pomilor, necesită tratamente în această perioadă. Pentru speciile măr, păr, gutui, coacăz, agriş, în timpul iernii sînt necesare l—2 tratamente la avertizare pentru combaterea larvelor hibernante. Se avertizează două tratamente cînd în livadă există păduchele din Sân Jose şi un tratament cînd în livadă nu a existat păduchele din Sân Jose, dar există în zonă, în apropierea livezii vizate, de unde vara pentru a veni larve aduse de curenţii de aer sau de păsări.

La toate speciile de pomi şi arbuşti tratamentul se avertizează să înceapă toamna, după căderea a cel puţin 90% din frunze. Al doilea tratament (cînd este cazul) se va repeta cel mai devreme după 30 zile de la primul şi se poate prelungi pînă cînd l—5% din mugurii florali sînt la faza de umflare. Ambele tratamente se execută numai în zilele în care temperatura atmosferică este mai mare de 0°, iar polisulîura de bariu şi polisulfura de calciu dau cele mai_ bune rezultate la temperaturi rriai mari de 5°C.

La tratamentele de iarnă se poate folosi unul din produsele pe bază de:

a) DNBF (Dibutox 25% conc. 1%, Gebutox îussig în conc. 0,75 %—l %); —-"——" ~~~-.___

b) DNOC (Creosan 50, Sandolin A, Sari3ohn40, în conc. 0,7%); c) Ulei mineral de parafină special pentru uz extern (Paroil

Avenarius în conc. 2 sau 3%, în funcţie de faza îenologică); d) Polisulfura de calciu de 28—31° Be (Zeama sulfocalcică

în doză de 20% sau proporţie l : 5) pentru al doilea tratament; e) Polisulfura de bariu (Polisulfura de bariu Tîrnăveni în

conc. 6% pentru al doilea tratament). împotriva păduchelui din Sân Jose iarna, la speciile sîmbu-

roase se tratează o singură dată, folosind unul din produsele menţio-nate la măr la punctele: a, b, c, d, e. în plus, la specia piersic, cu rol auxiliar pentru combaterea păduchelui din Sân Jose se poate

268

executa un al doilea tratament la sfîrşitul lunii februarie sau în prima decadă a lunii martie, înainte de umflarea mugurilor de rod, odată cu al doilea tratament pentru prevenirea atacului de"7 dphrfna deformans, folosind Polisulfura de bariu Tîrnăveni în conc. 6%. La piersic nu se folosesc produsele pe bază de DNOC pentru că ard mugurii.

b) Pentru o bună completare a combaterii de iarnă a acestui dăunător, sînt necesare tratamente de vară împotriva fiecărei gene-raţii, în mod normal, aceste tratamente se aplică cu produse în amestec şi pentru combaterea rapănului la măr şi păr, a făinării, viermelui fructelor la măr şi păr, a păduchilor şi puricilor de frunză, precum şi a păianjenilor tetranychizi.

Avertizarea termenelor de aplicare a tratamentelor de vară se sţabUeşte după criteriul biologic; auxiliar, pentru prognoza apariţiei larvelor mobile, se foloseşte criteriul ecologic.

Criteriul biologic constă în cunoaşterea exactă a datei apariţiei primelor larve prin analiza la lupa binoculară a ramurilor de măr sau de păr puternic atacate.

In zona de cîmpie, analizele se încep din 5 mai, în zona de la 100—150 m altitudine de la 15 mai, în zona cu peste 150, respectiv 150—200 m altitudine de la 20 mai, în zona cu peste 200 m altitudine pînă la 300 m de la 30 mai, în zona dealurilor cu 350— 550 m altitudine după 5 iunie, în zona cu 600—700 m altitudine după 15 iunie şi după 20 iunie în livezile de la peste 700—800 m altitudine. De la aceste date se fac observaţii zilnice.

Analizele se efectuează pentru fiecare generaţie la lupa bino-culată prin ridicarea cu acul spic a scutului femelelor. Cînd se ob-servă sub carapacea femelelor larve alături de corpul acestora, este semn că după l—2 zile vor migra pe pom. Apariţia primelor larve mobile pe pom este criteriul după care determinăm termenele de aplicare a tratamentelor. La fiecare observaţie se controlează zilnic circa l 000 de femele mature.

După cercetările efectuate de Victoria Şuta la Voineşti-Dîmbo-viţa şi în judeţul Argeş, pentru livezile situate la 350—550 m alti-tudine, la pomii pe rod din specii seminţoase sînt necesare 3 — 5 tratamente contra primei generaţii şi 1—2 tratamente împotriva generaţiei a doua, în funcţie de: biologia dăunătorului, condiţiile •de climă, baza activă, precum şi de fazele îenologice.

Pentru pepiniere şi plantaţiile tinere sînt necesare 5—9 tra-tamente la avertizare la prima generaţie şi 3—5 la a doua generaţie.

269

Pentru primul tratament, buletinul de avertizare se emite la apariţia primelor larve mobile şi se indică începerea stropitului la 5—7 zile de la apariţia primelor larve mobile.

Al doilea tratament se avertizează la 7—12 zile după primul. Al treilea tratament se avertizează la 7—12 zile după al doilea. Al patrulea tratament se avertizează la 10—15 zile de la al treilea. Al cincilea tratament se avertizează la 10—15 zile după al patrulea. în general intervalele între tratamente sînt mai mici de 7—9 zile cînd temperatura medie zilnică este mai mare de 20°C şi sînt mai mari (10—15 zile) cînd este timp mai rece.

Pentru pepiniere şi plantaţii tinere sînt necesare 5—9 trata-mente, mai frecvent 7 tratamente la avertizare împotriva primei generaţii şi 3—5 tratamente împotriva generaţiei a doua.

în plantaţiile pe rod, fiecare tratament de vară se va executa în 4—5 zile în toată zona, iar în pepiniere şi plantaţii tinere în 2—3 zi le.

Pentru zonele unde există trei generaţii, avertizarea se face pentru fiecare generaţie, determinîndu-se numărul de tratamente specifice fiecărui loc. La fel se procedează şi în situaţiile în care există o singură generaţie.

La speciile sîmburoase, în pepinieră şi plantaţiile tinere se va recomanda acelaşi regim ca pentru speciile seminţoase. " La plantaţiile pe rod cu specii sîmburoase, tratamentele se vor avertiza în funcţie de zonă. Astfel pentru zona tipic pomicolă de 350—550 m altitudine, cu mare densitate de pomi, sînt necesare 2—3 tratamente la prima generaţie şi un tratament la generaţia a doua, în cazul plantaţiilor omogene, care nu au intercalate specii seminţoase. în cazul cînd există pomi din speciile seminţoase intercalaţi între speciile sîmburoase (prun, cireş, vişin, cais), tra-tamentele de vară se avertizează în acelaşi număr ca la măr. "*=~ Pentru combaterea de vară a păduchelui din Sân Jose cele mai bune produse ce se recomandă a se folosi în toate tratamentele din pepinieră şi plantaţiile tinere, sînt cele pe bază de: Ethyl-parathion (Ethyl-parathion 50, Paszchem 50, Luxan 50, Lyrot-hion 50, Ekatox 50 etc. în conc. 0,08%). Aceleaşi produse se vor folosi pentru îmbăierea ramurilor altoi timp de 5 minute.

In plantaţiile pe rod, la speciile seminţoase, în livezile de tip industrial la primele 3 tratamente la prima generaţie, iar la speciile sîmburoase la primele 2 tratamente se va putea folosi unul din produsele pe bază de:

270

a) Ethyl-parathion (aceleaşi produse ca la pepiniere); b) Clorfen vinfos (Birlane 24 EC în conc. 0,08—0,1%)- c) Fosmet 50 WP (Imidan 50 în conc. 0,15%); b) Mercarbam (Murfotox 68 EC conc. 0,1% etc.); e) Phosalone (Zolone 35 EC, Zolone 30 PM conc. 0,2%). La specia măr, la prima generaţie la tratamentul 4 se'poate

avertiza folosirea zemei sulîocalcice de 28—31° Be în conc. 2%. La tratamentul al cincilea poate fi folosit unul din produsele

pe bază de: a) Malathion (Carbetox 37 în conc. 0,5%); b) Methyl parathoin 30 (Wophatox 30 în conc. 0,3%- Wopha-

tox 50 în conc. 0,16% etc.). v

Contra generaţiei a doua în livezile de tip industrial se va recomanda unul din produsele indicate la primul tratament de la prima genereaţie.

în livezile micilor gospodării, la toate generaţiile se va putea folosi zeama sulfocalcică în doză de 2%, nefiind toxică pentru om şi animale.

RAPĂNUL PĂRULUI (VENTURIA PIRINA ADERH., sin. ENDOST1GME PIRINA ADERH. SYD.)*

RĂSPÎNDIRE

în ţara noastră, rapănul părului există în toate zonele în care se cultivă această specie, dar cele mai mari pagube se înregistrează în anii în care există foarte multe ploi. Cînd în perioada aprilie-septembrie se constată peste 680—1 100 mm precipitaţii, la pomii neîngrijiţi se poate pierde 50—100% din recoltă, la majoritatea soiurilor valoroase. Cele mai mari pagube se înregistrează la pomii netrataţi în judeţele Maramureş, Bistriţa-Năsăud, Cluj, Satu-Mare, Dîmboviţa, Argeş, Prahova, Buzău, Vîlcea, Sibiu, Braşov, Gorj, Dolj, Olt, Vaslui, Vrancea etc.

! i


Rapănul părului s-a înregistrat la majoritatea soiurilor pe ramuri, pe frunze, pe pedunculi florali, pe sepale şi pe fructe.


271.

în anii cu primăveri şi veri foarte ploioase, pe suprafaţa lăsta-rilor erbacei, la începutul lunii mai se constată pete măsliniu-catifelate, care cu încetul cresc, se contopesc, iar ţesuturile crapă din cauza miceliului ciupercii, în luna septembrie, în dreptul petelor de rapăn există adîncituri unde se găsesc numeroase eoni di i. Toamna, înainte ca lemnul să se coacă, lăstarii bolnavi de rapăn devin crustoşi. în primăvara următoare, din miceliul ciupercii din lăstari se formează conidiofori cu conidii de primăvară, prin care se produc infecţii primare. Din cauză că nu se coc, foarte mulţi lăstari atacaţi de rapăn degeră în cursul iernii. La începutul lunii mai rapănul apare pe frunze, în perioada înfloritului sau la înce-putul scuturării petalelor, continuînd toamna după recoltare, în anii călduroşi şi umezi. Atacul pe frunze se manifestă sub formă de pete măsliniu-catifelate, care se găsesc pe ambele feţe ale frunzelor, predomină însă pe partea inferioară. Aceste pete sînt aproape cir-culare şi au dimensiuni mai reduse faţă de rapănul mărului.

Frunzele puternic atacate au asimilaţia clorof i li ană mult redusă conţinînd cu 5—25% mai puţină clorofilă decît frunzele sănătoase, din care cauză la pomii netrataţi se obţin producţii mici în anul respectiv, iar pentru anul următor se diferenţiază puţini muguri de rod.

Pe fructe, atacul se prezintă ca pete măsliniu-catifelate, care în condiţii de umiditate cresc, se contopesc, putînd acoperi întreg fructul. Fructele puternic atacate de rapăn rămîn mici, deformate, crapă, putrezesc uşor. în anii ploioşi, favorabili înmulţirii rapă-nului, fructele puternic atacate cad în cursul verii fără să ajungă la maturitate.

Agentul patogen care produce rapănul părului este ciuperca Venturia pirina Aderh sinonim cu Endostigme pirina (Aderh) Syd., care face parte din familia Venturiaceae, ordinul Pseudosphaeria-les, clasa Ascomycetes, cu forma conidiană Fusicladium pirinum (Lib.) Fuck. (fig. 1). Această ciupercă iernează sub formă de:

a) miceliu stromatic în lăstari atacaţi; } b) sub formă de peri tecii pe frunzele căzute pe sol (fig. 1); c) sub formă de conidii de vară rămase din anul anterior pe

organele aeriene ale pomilor. Cea mai importantă sursă de transmitere a ciupercii de la un

an la altul o constituie forma perfectă, de peri tecii. Din cercetările efectuate în anii 1950—1968 de Victoria Şuta la

Yoineşti-Dîmboviţa, la soiurile Cure, Fondante de bois, Duchesse

272

d'Angouleme, s-a constatat că peri tecii le au o formă sîerică-alun-gită. La soiul Cure, periteciile au diametrul de 126—189/135—210 microni, predominînd cele cu diametrul de 144/162 microni. La soiul Fondante de bois, periteciile au avut diametrul de 126—198/136— 207 microni, predominînd cele cu diametrul de 144/162 microni. Peritecia este prevăzută cu un por de deschidere, în 84—86% din cazuri fără să fie înconjurat de perişori şi numai în 14—16% din situaţii în jurul porului de deschidere există cîte l—10 perişori, predominînd 3—8 perişori. Perii au avut lungimea de 21—84 microni şi lăţimea de 3—6 microni, predominînd cei de 54/4,5 microni. La specia păr periteciile de rapăn apar cu predominanţă pe partea frunzelor care este expusă la lumină şi în general sînt mai multe pe partea superioară.

în ceea ce priveşte numărul de peritecii pe o frunză, la soiul Cure s-a constatat că a variat între 2 şi 627. La 60% din frunze au existat peste 30 de peri tecii, iar la 18% din frunze au fost peste 100 peritecii. Aceste elemente folosesc pentru prognoza de lungă şi de scurtă durată, pentru cunoaşterea rezervei biologice a sursei de infecţie pentru anul următor. La cele 3 soiuri de păr studiate s-a constata-t că în fiecare peri teci e au existat între 80 şi 260'asce, mai frecvent 140—150asce, fiecare ască avînd cîte 8 ascospori, fiecare ascospor are două celule inegale, celula mică fiind aşezată în partea de cum stă în ască.

Ascele au lungimea predominantă 60 microni şi lăţimea de 9 microni (fig. 1). Ascosporii au lungimea de 12—15 microni şi lăţimea de 4,5—6 microni.

O a doua formă importantă prin care se transmite ciuperca de la un an la altul, la păr o constituie miceliul stromatic ce iernează în ramurile de un an şi care în primăvară generează conidicfori şi conidii primare care asigură primele contaminări la faza de dezmu-gurit avansat sau la începutul înfrunziră mugurilor florali, epui-zîndu-se pînă la sîîrşitul lunii mai cînd deja sînt înlocuite de coni-diile ce apar pe noii lăstari (fig. 2).

Conidioforii de pe miceliul de rezistenţă, pe care se formează conidii primare, au avut lungimea medie de 25 microni şi lăţimea de 5 microni (îig. 2).

Conidiile primare din miceliul de rezistenţă au dimensiuni mai mici decît cele de vară, lungimea variind între 15 si 22 microni şi lăţimea între 6 şi 8 microni, dimensiunile predominante fiind 15/6 microni. Conidiile primare sînt mai puţin colorate decît cele de vară '(fig. 2).

273

O a treia formă, dar foarte puţin importantă, prin care se transmite ciuperca de la un an la altul, o constituie conidiile de vară, care au rămas pe la inserţia ramurilor, printre solzii mugurilor.

Conidiile de vară sînt prezente masiv în coroana pomului nestropit de la apariţia primelor pete şi pînă la căderea frunzelor, după care rămîn să ierneze în cantitate mică pe organele pomului. Dintre acestea, 0,5—2% îşi păstrează facultatea germinativă, putînd să determine infecţii primare deodată cu ascosporii şi conidiile generate de miceliul din ramurile atacate.

Conidiile de rapăn se desprind din conidioforii din petele ce se află pe frunze sau pe fructe, au formă piriformă, majoritatea fiind monocelulare, iar unele bicelulare. Ele au culoarea verzuie, iar pereţii sînt de culoare brun-închis.

Conidiile de pe frunze au dimensiunile cuprinse între 7,5— 28,5/3—9,5 microni, predominînd 18/6 microni. Conidiile de pe fructe au avut lungimea de 9—28 microni, iar lăţimea de 4,5— 10,5 microni, predominînd dimensiunile de 15/6 microni (fig. 2).

Conidioforii au forma unui arbore cu crengile tăiate,iar neregulari tăţile, care seamănă cu o creangă tăiată, reprezintă locul de unde s-au desprins conidiile (fig. 2). Conidioforii de pe frunze şi fructe sînt lungi în medie de 30 microni şi laţi de 4,5 microni.

DE PE FRUNZE DE PE FRUCTE DE PE LĂSTARI

Fig. l — Conidii de Fusicladium pirina (scara în microni) Fig. 2 — Venturia pirina — forma conidiană Fusicladium pirinum : secţiune într-o frunză atacată (scara în microni)

BIOLOGIA AGENTULUI PATOGEN

în perioada 1£51—1970, din cercetările efectuate de Victoria Şuta la Voineşti-Dîmboviţa şi în perioada 1971—1978 laMărăci-neni —Piteşti, la soiul Cure, primele peritecii au apărut între 5 şi 30 decembrie, mai frecvent între 10 şi 20 decembrie.

Din cercetările executate în perioada 1963—1968 la Voineşti la soiul Cure, pentru determinarea influenţei temperaturii şi a precipitaţi ilor asupra apariţiei periteciilor, s-a constatat că de la căderea frunzelor (15 octombrie) au fost necesare 10—21 zile cu temperatură minimă de —3,8CC pînă la —7,7CC, cu temperaturi m a x i m e de la 13,5CC la 22,5rC. în perioada 1969—1970 au fost necesare 2£—71 zile cu temperaturi medii sub 0°C, iar temperatura medie minimă a îcst între —7,9CC si —19,8CC, maxima medie f iind între 5,8rC şi 11,6CC, temperatura'medie f i ind între 3,7 şi 1,6CC.

în perioada 1963—1968, au fost necesare 25—41 zile iar în 1969—1970, au fost 2—26 zile cu temperaturi medii de peste 5°C,-pentru ca să apară primele peritecii. Pentru apariţia primelor peri tecii s-a realizat suma de temperaturi efective de 59.6—161,4CC. în acelaşi interval în 1963—1968s-au constatat 16—41 zile cu 59,6— 251,5 mm, precipitaţii provenite din ploi şi zăpadă şi 23—51 zile cu 55,7—257,5 mm precipitaţii în perioada 1969—Î970.

în perioada 1951—1970, în condiţiile de la Voineşti, la soiul Cure, primele asce cu ascospori maturi s-au constatat între 21 februarie şi prima decadă a lunii aprilie, mai frecvent între 21 februarie şi 10 martie, în aceiaşi ani, la soiurile Duchesse d'Angouleme şi Fondante de bois primii ascospori maturi EU fcst înregistraţi în mod obişnuit cu 15—30 zile mai tîrziu.

In ccrdit i i le de la Aărăcircni —Piteşti, în perioada 1971— 1978, primii asccspcri rratrri s-£U înregistrat în intervalul 25 ianuarie — 20 februarie.

Cunoaşterea începutului maturării periteciilor, ca şi a evoluţiei acestui fenomen, este deosebit de importantă pentru prognoza de lungă şi scurtă durată.

în perioada 1951—1970, la Voineşti Dîmboviţa şi 1971—1978 la Mărăcineni Argeş, la soiul Cure, începutul proiectării asccspo-rilor s-a observat între 4 şi 26 aprilie, cîr.d IE—63% din acsce conţineau ascospori maturi, în aceiaşi ani, începutul proiecării asccs-porilor a avut loc între sfîrşiiul dezmuuritului mugurilor de re d şi începutul înfloritului mai frecvent între răsfirarea inflorescenţei

274

şi faza de buton alb. Cunoaşterea acestor elemente este deosebit de importantă pentru avertizarea tratamentelor de prevenire a infecţiilor primare.

Deşi maturarea peri tecii lor a avut loc la diferite date, pre-zentînd procente variabile la cele 3 soiuri, începutul proiectării s-a petrecut în acelaşi timp. De asemenea, golirea maximă a perite-ciilor a avut loc la aceleaşi intervale la toate soiurile, precum şi încheierea proiectării ascosporilor, care s-a realizat în acelaşi timp.

De la începutul maturării periteciilor şi pînă la proiectarea primilor ascospori s-au înregistrat 5—24 zile cu temperatura medie peste 5°C, cu suma de temperaturi efective de 53,7—268,6°C. De asemenea, au fost O—14 zile cu temperaturi medii sub 0°C şi 10— 36 zile cu temperaturi medii peste 0°C. Temperatura medie în acest interval a fost în toţi anii între 5°G şi 9,8°C. în aceeaşi perioadă au fost precipitaţii în 6—18 zi le. în zilele în care a început proiectarea ascosporilor, s-au înregistrat 0,5—7,7 mm precipitaţii, temperatura maximă fiind de 11,5—22,5°C, cea minimă de 3,8—3,2°C, iar media de 7,8—14,6°C.

Pentru infecţiile primare, îri toţi a ţii i cel mai inare pericol îl constituie ascosporii. Maximele de proiectare a ascosporilor s-au înregistrat la înfoierea corolei continuîndu-se în timpul înfloritului şi pînă cînd fructul depăşeşte mărimea unei alune. Cunoaşterea acestor elemente este de foarte mare importanţă pentru prognoză şi pentru avertizarea tratamentelor contra rapănului.

în perioada 1951—1970 la Voineşti Dîmboviţa şi 1971—1973 la Mărăcineni Piteşti, de la începutul proiectării ascosporilor şi pînă la scuturarea petalelor, în majoritatea anilor au fost 2— 14 zile cu precipitaţii de 0,5—15,8 mm.şi temperaturi medii de 5,2—14,6°C, la care s-au petrecut numeroase contaminări cu ascospori şi conidii primare generate de miceliul din ramurile atacate. în aceleaşi condiţii, apari ţi a primelor pete de rapăn pe frunze s-a înregistrat între 26 aprilie si 4 mai, la 14—22 zile de la contaminarea primară prin ascospori şi eoni di i le din miceliul de rezistenţă din ramuri. De la această dată intervine încă o sursă principală de înmulţire a rapănului, conidiile de vară — forma Fusidadium pirinutn,prin care ciuperca se înmulţeşte pînă la căderea frunzelor.

Contaminările prin ascospori au loc de la începutul proiectării primilor ascospori şi pînă la apariţia primelor pete pe frunze, dată de la care contaminările se continuă în paralel pînă la 30 mai — 20 iunie prin ascospori şi conidii primare, precum şi prin cele de

276

vară, rămase viabile din anul anterior dar la care se adaugă canti-tăţi masive de conidii de vară nou-apărute pe frunzele tinere, la pomii netrataţi. După epuizarea ascosporilor, ciuperca continuă să se înmulţească prin conidiile de vară provenite din petele de pe frunze, fructe şi lăstari, de unde se desprind la fiecare ploaie sau rouă puternică.

în decursul anilor 1951—1970 la Voineşti — Dîmboviţa si 1971—1978 la Mărăcineni—Piteşti, de la începutul proiectării ascosporilor şi pînă înainte de recoltarea frunzelor, la soiul Cure au fost 61—80 zile cu precipitaţii care au însumat 313,3—461,1 mm care au favorizat înir.ulţirea rapănului la păr.

PROGNOZA

în vederea prcgnczării dacă într-o zonă anumită în anul ce urmează va fi atac de rapăn, în scopul planificării tratamentelor pentru prevenirea

şi combaterea acestei boli, este necesar să se cunoască: 1) sensibilitatea soiurilor şi speciilor de păr din acea zonă la atacul de rapăn; 2) rezerva biologică a sursei de infecţie din anul precedent pentru asigurarea infecţi i lor primare pentru anul următor; 3) fazele

fenologice; 4) condiţiile de climă.

l. S e n s i b i l i t a t e a s o i u r i l o r "

Pentru a putea face o prognoză de lungă şi de scurtă durată, pre-cum şi avertizarea tratamentelor, este necesar să se cunoască sen-sibilitatea soiurilor de păr la atacul de rapăn.

Din cercetările efectuate la Voineşti pînă în 1970 s-a con-statat că sensibilitatea depinde în mare măsură de primele faze fenologice ale mugurilor de rod, iar clasificarea acestora s-a făcut în funcţie de epoca înf lori tului, distingîndu-se: a) soiuri rezistente; b) soiuri slab atacate; c) soiuri mijlociu atacate; d) soiuri puternic atacate; e) soiuri foarte puternic atacate.

în funcţie de epoca de înflorire, sciurile de păr s-au clasificat în: a) soiuri cu înflorire t i m pur ie ; b) soiuri cu înflorire semitim-purie; c) soiuri şi specii cu înflorire t î rzie .

a. Din grup a s o i u r i l o r cu î n f l o r i r e t i m p u r i e fac parte: Lorentz, Duchesse d'Arigculeme, Tămîioasa Robert, Beurre Diel, Fondante de tois, Dcyenree Gambrier, Bcr.r.e Lcuise d'Avran-ches, Cure etc. Dintre acestea Fcndante de tois, Duchesse d'Angoul-

277

leme, Lorentz şi Bonne Louise d'Avranches sînt cel mai puternic atacate de rapăn, deoarece pornesc primele în vegetaţie. La acestea frunzele din jurul inîlorescenţei sînt primele infectate de conidiile de primăvară din miceliul din ramuri, cît şi de ascosporii care se proiectează masiv în această perioadă.

b. S o i u r i cu î n f l o r i r e s e m i t i m p u r i e : Berga-motte Esperen, Olivier de Serres, Dr. Jules Guyot, B. C. Williams, Souvenire de Congres etc. Dintre acestea, soiurile Olivier de Serres şi Bergamotte Esperen sînt foarte puternic atacate de rapăn, dar nu se înregistrează defolieri, întrucît apariţia în masă a frunzelor din mugurii axilari se petrece la sfîrşitul înfloritului, datorită cărui fapt aceste soiuri scapă de infecţiile masive prin conidiile de primăvară şi prin ascospori.

c. S o i u r i c u î n f l o r i r e t î r z i e : BeurreBosk.Clapp's Favoritte etc. Acestea pornesc tîrziu în vegetaţie şi scapă de pri-mele infecţii masive prin conidiile de primăvară şi prin ascospori, din care cauză sînt foarte slab atacate de rapăn. Dintre toate soiurile studiate, s-au dovedit rezistente, fiind neatacate de rapăn: Madamme Levavasseur, Pietroase roşii, Hentz, Katzenkopf, Timpurii de Dîmboviţa, Republica, Pirusserotinaetc. Bj'_' ' :

2. R e z e r v a b i o l o g i c ă d i n a n u l p r e c e d e n t

Această lucrare se execută în mod asemănător ca la rapănul mărului.

i. :

3. F a z e l e î e n o l o g i c e

Pentru a putea face prognoza de scurtă durată a atacului de rapăn cît şi pentru avertizarea tratamentelor este necesară cunoaş-terea fazelor fenologice, în primul rînd pentru mugurii floriîtri de pe producţiunile scurte de rod. Acestea se înregistrează la îel ca la măr. Cunoaşterea fazelor îenologice la soiurile de bază din zona deservită de fiecare staţie serveşte pentru a putea indica în buletinele de avertizare ordinea soiurilor cu care să se înceapă tra-tamentele şi cum să se eşaloneze acestea pentru a avea eficacitate maximă.

Fazele cele mai importante la pomii pe rod pentru prognoză şi pentru avertizarea tratamentelor sînt următoarele:

I. Repaus vegetativ II. Umflarea mugurilor III. Dezmugurit.

278

IV. înălţarea inîlorescenţei. V. R_ăsfirarea inîlorescenţei. VI. înîoierea corolei. VII. înflorit şi înfrunzit. VIII. Căderea petalelor. IX Fructul cît aluna. . , XFructul cît nuca.. XI. Fructul cu diametrul de 3,5 cm. XII. Fructul cu diametrul de 4 cm. XIII. Fructul cu diametrul de 4,5 cm. XIV. Fructul cu diametrul de 5 cm. XV. Fructul de mărime normală specifică soiului. XVI. Fructul la maturitatea tehnică de recoltare. XVII. Căderea frunzelor.

Ca şi la măr, între fazele II-VIII, respectiv de la umflarea mugurilor si pînă la căderea petalelor, este necesar ca în registru să se consemneze începutul îiecărei îaze — cînd acestea există la 10—15% din muguri — deoarece aceste elemente sînt de foarte mare importanţă pentru avertizarea corectă a tratamentelor de prevenire si combatere a rapănului.

Observaţiile îenologice se executa la soiurile cele mai răspîn-dite în zona pe care o deserveşte fiecare staţie; dintre acestea, cele cu înflorire timpuriu şi cu coacere tîrzie, pot îi Cure, Duchesse d'An-gouleme sauFondante de bois. Dintre soiurile cu coacere semitimpurie poate fi B. Chr. Williams, iar dintre cele cu înflorire tîrzie şi coacere semitimpurie poate îi Clapp's Favourite. In buletinele de avertizare se va indica începerea stropitului cu soiurile cu înflorire timpurie.

C o n d i ţ i i l e de c l i m ă

Pentru prognoza de scurtă durată, condiţiile de climă pot» indica perspectiva apropiată pentru înmulţirea rapănului. Elementele care favorizează înmulţirea rapănului sînt: precipitaţiile frecvente, umezeala atmosferică de 90—100%, umectarea frunzelor si temperaturile maximă, minimă, medie. Aceste elemente determină evoluţia biologiei ciupercii şi a fazelor fenologice ale pomilor. Condiţiile de climă constituie unul din factorii determinanţi pentru prognoza atacului de rapăn, ca şi pentru avertizarea tratamentelor pentru prevenirea şi combaterea rapănului părului.

279


Pentru prevenirea atacului de rapăn pe frunze, fructe şi lăstari tratamentele se aplică în funcţie de elementele de prognoză şi avertizare, ţinînd seama de:

1. Biologia ciupercii — în cadrul căreia, ca şi la măr, se urmăreşte apariţia şi maturarea peri teci i lor; proiectarea ascos-porilor; captarea «midiilor primare de pe lăstari (după aceeaşi metodă folosită la conidiile de vară); captarea eonidiilor de vară (ca la măr); perioade de incubaţie.

2. Rezerva biologică de spori de la un an la altul. 3. Sensibilitatea soiurilor la atacul de rapăm. 4. Fazele fenologice. ' 5. Condiţiile de climă — precipitaţiile, umiditatea (mşxima,

minima, media), temperatura (maxima, minima, media). 6. Remanenta şi modul de acţiune al fungicidelor folosite.

*•' 7. Compatibilitatea biologică a pesticidelor. •; 8. In cadrul principiilor de luptă integrată contra bolilor şi dăunătorilor părului, se face legătura între biologia agentului patogen ce produce rapănul, fenologia soiurilor de păr şi biologia celorlalte boli şi dăunători, între compatibilitatea pesticidelor pentru aplicarea simultană a tratamentului, pentru reducerea la minimum a costului lucrărilor de protecţia plantelor, dar cu efi -cacitatea maximă şi eficienţă economică asigurată.

în cadrul luptei integrate, ca primă măsură pentru reducerea rezervei biologice a ciupercii, toamna după căderea frunzelor, este obligatorie arătura adîncă, prin care se încorporează frunzele atacate, în acelaşi timp cu încorporarea îngrăşămintelor.

După cercetările efectuate de Victoria Şuta la Voineşti — Dîm-boviţa, în perioada 1950—1970 şi laMărăcineni—Piteşti în 1971— 1978, iar în zonele Cluj-Napoca şi Geoagiu în 1959—1961, de I. Sze-kely şi Gh. Lefter s-a constatat că au fost necesare 8—16 tratamente contra rapănului la păr, din care 2—3 înainte de înflorit şi 6—13 după înflorit. Numărul cel mai mare de tratamente s-a avertizat în anii cu ploi frecvente în perioada aprilie-septembrie. Spre de-osebire de măr, unde sînt necesare l—2 tratamente înainte de înflorit, la păr frecvent sînt necesare 3 tratamente.

Pentru clarificare vom folosi un exemplu unde p r i m u l t r a t a m e n t s-a avertizat la faza de 10—15% muguri florali dezmuguriţi cu care s-au prevenit primele infecţii prin conidiile din miceliul de pe lăstari (prin care rareori se previn infecţiile prin

280

ascospori atunci cînd a început proiectarea la această fază). Primul trtament coincide cu cel pentru Anthonomus pomorum. Acesta se avertizează dacă la faza respectivă s-au captat conidii pe lamele capcană ce se instalează cînd sînt l—5% muguri de rod dezmuguriţi în pomii netrataţi. Dacă există cel puţin 0,2—1,5 mm precipitaţii» temperatură mai mare de 5°C şi faza de dezmugurire a mugurilor de rcd (peste 10%), picăturile de ploaie desprind conidiile de pe lăstari, care sînt duse de curenţii de aer pe mugurii proaspăt dezmuguriţi şi astfel se produc infecţii primare.

Dacă unul din factori nu este întrunit, de exemplu, dacă există dezmugurire, temperatura peste 5°C, dar nu sînt precipitaţii care să pună în libertate conidiile, atunci tratamentul nu se avertizează.

A l d o i l e a t r a t a m e n t se avertizează la faza de înălţare a inflorescenţei (şi începutul înfloritului la unele soiuri), dacă există temperatură peste 5CC, precipitaţii care să pună în libertate conidii de pe lăstari şi să determine începutul proiectării ascospori lor.

Al t r e i l e a t r a t a m e n t se avertizează între faza de răsfirare a inflorescenţei şi înfoierea corolei, putîndu-se prelungi pînă cînd 0,5% din mugurii florali au cîte o floare desfăcută. Acesta corespunde cu un grup de maxime de proiectare a ascospori lor şi este considerat tratament-cheie, obligatoriu să se execute. Prin acesta se previne o parte din infecţiile ce au loc în timpul înfloritului.

Al p a t r u l e a t r a t a m e n t este de asemenea obligatoriu şi el se avertizează cînd 10—15% din florile de pe producţi-unile scurte de rod sînt la începutul scuturării petalelor, ceea ce corespunde cu un grup de maxime de proiectare a ascosporilor şi de eliberare a conidiilor primare, precum şi cu începutul apariţiei petelor noi de rapăn pe care se produc conidii de vară. Acest trata-ment are rolul de a proteja tinerele fructe, precum şi frunzele şi lăstarii cruzi care au apărut în timpul înfloritului.

începînd de la al c i n c i l e a t r a t a m e n t şi pînă toamna, cu 10—15 zile înainte de recoltare, celelalte tratamente se averti-zează în funcţie de frecvenţa ploilor, de prezenţa conidiilor în coroana pomilor, de modul de acţiune şi de remanenta fungicidelor folosite, corelînd toate acestea cu biologia celorlalte boli ale părului, cu biologia insectelor (două generaţii de Carpocapsa potnonella, două generaţii ale păduchelui din Sân Jose, 5—6 generaţii #Jg

281

păianjenilor tetranychizi etc.), pentru care se folosesc amestecuri cu insecticide — acaricide.

Este deosebit de important ca la soiurile care se coc tîrziu în depozit, ultimul tratament să f ie aplicat prin stropire abundentă, cu 10—15 % zile înainte de recoltare, pentru evitarea infecţiilor tîrzii şi care obişnuit îşi petrec perioada de incubaţie în depozit.

Pentru a fundamenta cele menţionate anterior ne vom folosi de un exemplu din anul 1969 de la Voinesti, caracteristic şi frecvent întîlnit la soiul păr Cure (fig. 3) şi tabelul 1. Astfel, datorită ploilor din 8 şi 9 aprilie s-au captat numeroase conidii primare, dar care n-au' produs contaminări deoarece faza îenologică a fost de umflare a mugurilor de rod.

în perioada 16—19 aprilie, s-au captat atît conidii primare cît şi primii ascospori. Acestea au început proiectarea datorită preci-pitaţiilor de 2 mm din 16 aprilie, în acest timp temperatura medie zilnică a fost 9,2°C, cu maxima de 14,5°C şi minima de 5,6°C. în 16 aprilie, la soiul Cure era începutul dezmuguritului mugurilor florali.

în perioada 22, 23 si 24 aprilie s-a constatat primul maxim de proiectare a ascosporilor, care a corespuns cu înălţarea inflo-rescenţei, în acest interval s-au realizat primele contaminări, în anul 1969, proiectarea ascosporilor a durat 64 zile, de la 16 aprilie pînă la 18 iunie, în acest interval, au fost mai multe maxime de proiectare a ascosporilor şi eliberări de conidii primare de pe lăstari (fig. 3). în intervalul 30 aprilie 5 mai, maximum de ascospori şi de conidii primare puse în libertate au contaminat masiv frunze şi fructe, în această perioadă la soiul Cure era faza de buton alb, iar din 5 mai a început înfoierea corolei, între 7 şi 13 mai s-a constatat cel mai important maximum de proiectare a ascosporilor care a corespuns ca faze fenologice cu înfoierea corolei şi înfloritul.

între 17 şi 20 mai s-au înregistrat maxime de proiectare a ascos-porilor de asemenea între 27 şi 28 mai, între l şi 10 iunie (fig. 3).

înainte de înflorit contaminările s-au făcut prin ascospori şi conidii primare.

Apariţia primelor pete pe frunze s-a constatat în 30 aprilie, în timp ce mugurii florali erau la faza de buton alb. De la această dată contaminările s-au făcut prin ascospori, conidii primare şi conidii de vară.

După 18 iunie, cînd s-au înregistrat ultimii ascospori, con-taminările masive s-au făcut de către «midiile de vară.

In anul 1969, datorită frecvenţei mari de zile cu ploi, rapănul părului a avut condiţii foarte bune de înmulţire.

282

Pentru prevenirea atacului de rapăn la păr s-au avertizat 16 tratamente, din care 3 înainte de înflorit şi 13 după scuturarea petalelor. Prin aceste tratamente s-au prevenit şi combătut în acelaşi timp Monilinia fructigena, Mycosphaerella sentina, Diplocarpon soraueri. Aceste date le vom reda în tabelul l care reprezintă sinteza celor 16 avertizări pentru zonele pomicole deservite de Staţiunea Voinesti cu livezi la altitudini de 200—300 m; peste 300—550 m; peste 550—700 m (tabelul 1).

TRATAMENTE CZJ CD O 1=3 CU

«050

4500 40000

—

-'—

4000 o: 55000

•O

/! - "' 1

5500 § 150000

50OT§

1

825000

- — - -

2500

°

.«£ 1

•; • /

j; < 20000

2000 1

g 15000

(son -a

UJ

n

-

L) s loooii-

l

1000

0.

5000- n -

. i i A

1.9

li. liLii

y„

1

fl-

500 n

jV-aCONTĂMINARE PRIN ASCOSPOKl SI COMIOK PWMARE .-',..'..-CONTAMINARE PRIM A5COSPOR1 SI CONIDIi ţ—

jCONTAMINARE PRIN CONIDl'i MATURAREA PERI —'-— AS C E—M ATU KG

..-ASC6 GOLITE l REPAUS VEGETATIV VII tMFOlEREA COROLEI H

UMFL.MUCURILOR, VIII ÎNFLORIT SI îKFRUNZiT III DEZMUCURIT IX 'SCUTURAREA PETALELOR IV ÎNĂLŢAREA IWFL- X FRUCTUL CţT NUCA V RĂSFIRAREA 1NFL. XI FRUCTUL CÎT NUCA

.VI BUTON ALB XM FRUCTUL DE MĂRIME NORMALA 60 ¥

«I 20 y AUGUST 'SEPT, 3 — Evoluţia ciupercii Venturia

pirina şi avertizarea tratamentelor la Staţiunea Voinesti în anul 1969

(00

§ 8 0 O geo s

f 20

S o

30

l 20 l

(O

io

1

-ra

K 100

i eo

•2

60

§40

d O

-F*.

'J W'lijV \i ''l''ivVi l r n

IUNIE MART. APRILIE

Avertizările emise în anul 1969 în raza de activitate a Staţiunii

prevenirea şi combaterea bolilor Ia păr

ti

z

Parazitul vegetal

C CJ n CO

CC u

Buletinul de avertizare

0) 9 S

Pro

dus

ele

folo

site

-

0. x

Dat

a emi

teri

i

Perioadele avertizate pe a lt i tudini

200— 300 m

peste 300-450 m

peste 550—700 m

_te ti U M

0

1

2

3

4

5

6

7

8

9

1

2

3

Venturia pirina Mycosphaere-lla sentina, Phylosticta sp. Diplocarpon soraueri. La tratamentele 1—16 pentru Venturia p., şi Diplocar-pon s., la tra-tamentele 4 — 16 pentru Mycosphaerel-la sentina, Phylosticta sp.

1

90

11 IV

14 IV

15—20 IV

17—22 IV

Biologic + ecolo-gic + fenolo-gicşi rema-nenta fungi-cidelor

Z. bordel eză conc. 0,5% idem idem Orthocid 50 conc. 0,25% sau Perosin conc. 0,4% pentru trata-mentele 4—16.

f

90

19 IV

21—25 IV

23—28 IV

25—30 IV

90

25 IV

2—6 V

5— 8 V

7—9 V

4

90

7 V

8—13 V

10— 15 V

12— 17V

C «J 6

90

19 V

20—24 V

20—24 V

22—26 V

90

26 V

2— 6 VI

3— 7 VI

4— 9 VI

7

90

9 VI

11—16 VI

11—16 VI

13—18 VI

8

90

20 VI

24—30 VI

26 VI— 2 VI I

28 VI— 4 V I I

9

90

26 VI

1—5 VII

3— 8 VII

7— 12 VII

10

90

5 VI I

8—12 VII

10—15 V I I

12—17 VI I

11

90

14 VII

15—19 VII

17—22 VII

19—24 VII

12

90

21VII

22—26 VII

24—29 VII

26—30 VII

13

90

13VIII

14—18 V I I I

15—19 V I I I

12—20 V I I I

14 15

90

20VIII

23—27 V II I

25—29 V I I I

26—30 VIII

90

29VIII

1—5 IX

2—7 IX

3— 8 IX

16

90

2 IX

8—11 IX

9—12 IX

10—13 IX

284

Pentru fundamentarea celor menţionate pînă acum, vom mai folosi exemplul anului 1978, cu avertizările emise de staţia de prog-noză şi avertizare ce funcţionează la Trustul pomiculturii Mără-cineni-Piteşti, unde am folosit ca soi standard soiul Cure ca re-prezentant al grupului de soiuri cu înflorire timpurie şi coacere tîrzie pentru livezile situate la altitudinea de 300—450 m, astfel:

P r i m u l t r a t a m e n t contra rapănului s-a avertizat în perioada 29 martie—4 aprilie la faza de 10—15% muguri florali dezmuguriţi pentru prevenirea infecţiilor prin conidiile generate de miceliul din ramurile atacate, contra insectelor şi parţial contra păianjenilor tetranychizi.

Al d o i l e a t r a t a m e n t , de la faza de înălţare a inflorescenţei, s-a avertizat în perioada 12—16 aprilie, pentru prevenirea infecţiilor prin conidiile primare şi cu primii ascospori proiectaţi, de rapăn, Mycosphaerella sentina, Diplocarpon soraueri, Monilinia fructigena. _

Al t r e i l e a t r a t a m e n t de la'"' 2l'—23 aprilie, cînd 10—15% din mugurii florali erau între faza de răsfirare şi în-foiere a corolei şi care s-a prelungit pînă cînd 0,5% din inflorescenţe au prezentat cîte o floare desfăcută, s-a avertizat pentru prevenirea infecţiilor masive, cu eoni di i primare şi ascospori de rapăn, de Mycospharella sentina, Diplocarpon soraueri, Monilinia fructigena, păianjenii tetranychizi şi insecte defoliatoare. A-cesta este un tratament obligatoriu şi de importanţă cheie pentru, reuşita culturii părului.

c-riAl p a t r u l e a t r a t a m e n t de la 4—8 mai, cînd 10—15% din florile de pe producţiunile scurte de rod erau la începutul scuturării petalelor s-a avertizat pentru prevenirea infecţiilor cu conidii primare, conidii de vară cu masive cantităţi de ascospori de rapăn, Mycosphaerella sentina, Diplocarpon soraueri, Monilinia fructigena, insecte defoliatoare, afîde, psilide, păianjeni tetranychizi. Acest tratament este obligatoriu şi de importanţă cheie pentru reuşita culturii părului.

Al c i n c i l e a t r a t a m e n t , de la 24—28 mai, cînd fructul avea diametrul de 1,5 cm, s-a avertizat pentru prevenirea infecţiilor pe frunze, fructe, lăstari, cantităţi masive de conidii de vară, conidii primare, ascospori de rapăn, Mycosphaerella sentina, Diplocarpon soraueri, Monilinia fructigena, apoi contra primei generaţii de Carpocapsa pomonetla insecte defoliatoare, afide, psilide şi păianjeni tetranychizi..

285

Tabelul l

Voineşti, pentru

Al ş a s e l e a t r a t a m e n t , de la 31 mai—4 iunie, cînd fructul avea diametrul de 2 cm, s-a avertizat pentru prevenirea infecţiilor pe frunze, lăstari şi fructe, cu cantităţi masive de conidii de vară, ascospori de rapăn, Mycosphaerella sentina, Diplocarpon soraueri, Moniliniafructigena, apoi Carpocapsa pomo-nella (tratamentul al doilea de la prima generaţie), insecte defo-liatoare, afide, psilide, păianjeni tetranychizi.

Al ş a p t e l e a t r a t a m e n t de la 17—21 iunie, cînd fructul avea diametrul de 2,5 cm, s-a avertizat imediat după căderea grindinei, în mod deosebit pentru vindecarea rănilor de pe frunze, fructe şi lăstari, pentru prevenirea infecţiilor de Monilinia fructigena, a infecţiilor cu conidii de vară, de rapăn, precum şi contra afidelor, psilidelor, păianjenilor tetranychizi, parţial contra Carpocapsei pomonella (contra ultimilor adulţi), insecte de-îoliatoare (Hyphantria cunea).

Al o p t u l e a t r a t a m e n t , de la 23—28 iunie, cînd fructul avea diametrul de 3 cm, s-a avertizat contra: Păduchelui din Sân Jose (prima generaţie), pentru prevenirea infecţiilor cu conidii de rapăn, Monilinia ţructigena, Diplocarpon soraueri, Mycosphaerella sentina, contra afidelor, psilidelor, păianjenilor tetranychizi.

Al n o u ă l e a t r a t a m e n t , de la 30 iunie—4 iulie cînd fructul avea diametrul mai mare de 3 cm, s-a avertizat contra păduchelui din Sân Jose, pentru prevenirea infecţiilor cu conidii de rapăn pe frunze, fructe şi lăstari, apoi contra conidiilor de Diplocarpon soraueri, Mycosphaerella sentina, Monilinia fructi-gena, precum şi contra afidelor, psilidelor, păianjenilor tetra-nychizi.

Al z e c e l e a t r a t a m e n t de la 12—16 iulie, cînd fructul avea diametrul de 3,5 cm s-a avertizat contra păduchelui din Sân Jose, pentru prevenirea infecţiilor cu conidii de rapăn pe frunze, fructe şi lăstari, precum şi contra ciupercilor: Diplocarpon soraueri, Mycospharella sentina, Monilinia fructîgena, contra afidelor, psilidelor şi păianjenilor tetranychizi.

Al u n s p r e z e c e l e a t r a t a m e n t , de la 22—26 iulie, cînd fructul avea diametrul mai mare de 3,5 cm, s-a averti zat contra păduchelui din Sân Jose, pentru prevenirea infecţiilor cu conidii de rapăn pe frunze, fructe şi lăstari, precum şi contra ciupercilor: Monilinia fructigena, Mycosphaerella sentina, Diplo carpon soraueri, contra afidelor, psilidelor şi păianjenilor tetrany chizi.

286

Al d o i s p r e z e c e l e a t r a t a m e n t , de la 2—& august, cînd fructul avea diametrul de 4 cm, s-a avertizat contra păduchelui din Sân Jose, pentru prevenirea infecţiilor cu conidii de rapăn, Mycosphaerella sentina, Diplocarpon soraueri, Monilinia fructigena, contra afidelor, psilidelor şi păianjenilor tetranychizi.

Al t r e i s p r e z e c e l e a t r a t a m e n t , de la 10—14 august, cînd fructul avea diametrul mai mare de 4 cm, pentru prevenirea atacului de Carpocapsa pomonella (generaţia a Il-a), pentru prevenirea infecţiilor masive cu conidii de rapăn, Mont-linia fructigena, Diplocarpon soraueri, Mycosphaerella sentina, afide, psilide, păianjeni tetranychizi.

Al p a t r u s p r e z e c e l e a t r a t a m e n t , de la 20— 24 august cînd fructul avea diametrul de 4,5 cm pentru prevenirea atacului de Carpocapsa pomonella (generaţia a II-a), pentru preve-nirea infecţiilor masive cu conidii de rapăn, Moniliniafructigena, Diplocarpon soraueri, Mycosphaerella sentina, afide, psilide, pă-ianjeni tetranychizi.

Al c i n c i s p r e z e c e l e a t r a t a m e n t , de la 2—6 septembrie, cînd fructul era aproape de mărime normală, carac-teristică soiului, pentru prevenirea atacului generaţiei a doua a păduchelui din Sân Jose, pentru prevenirea ultimelor infecţii pe fructe cu conidii de rapăn şi Monilinia fructigena, a atacului de afide, psilide şi păianjeni tetranychizi.

FUNGICIDE FOLOSITE

Pentru combaterea rapănului la păr se folosesc aceleaşi fun-gicide ca la rapănul mărului, astfel:

— La tratamentele l—3 înainte de înflorit se va folosi unul din produsele pe bază de cupru:

a) Zeamă bordeleză în conc. 0,5%. b) Oxiclorură de cupru (Turdacupral 50, Oxicupral 50,

Oxiclorură de cupru 50 Super Zupa etc., în conc. 0,2%; Oxi-clorură de cupru 20 suspensie apoasă în conc. 0,4—0,5%);

c) Hidroxid de cupru (Kocide 50 în conc. 0,05%; Hidroxid de cupru 15 în conc. 0,15—0,2%).

La tratamentele ce se avertizează după înflorit se vor folosi numai fungicide de sinteză organică, pentru combaterea bolilor, cu mare eficacitate, ca şi pentru evitarea suberificărilor pe fructe.

287

Pentru a avea maximum de eficacitate, ca şi pentru evitarea creării de forme de rapăn rezistente la fungicide, în cadrul complexului de luptă integrată pentru combaterea bolilor păru-lui, după cercetările efectuate de Victoria Şuta se recomandă eşalonarea .fungicidelor astfel:

După înflorit , la tratamentele 4,5,6,8, se va folosi unul din fungicidele de mare eficacitate şi cu mare remanentă cum sînt cele pe bază de:

a) Dithianonă (Delan 25 flussig conc. 0,3%, Delan 75 WP conc. 0,05—0,07%);

b)Fenarimol (Rubigan 12 în conc. 0,05—0,06%); c) Fenarimol + Captan (Rubigan 12 conc. 0,04 + Merpan 50

conc. 0,125%); d) Fenarimol + mancozeb (Rubigan 12 conc. 0,04% -f Di-

than M 45 conc. 0,1%); e) Mancozeb (Dithan M 45, PEI-228-ICECHIM, în conc''. 0,2%

etc.); f) Dodin (Melprex 65, Venturol 65, Svllit 65, Carpene 65, în

conc. 0,1% etc.); g) Maneb + Zineb (Vondozeb 80, MZ 80), în conc. 0,2% etc.; La tratamentele 7 şi 9 se poate folosi unul din amestecurile cu fungicide sistemice — care au remanentă de 6—7 zile:

a) Dithan M 45 în conc. 0,1 % + Topsin M 70 în conc. 0,04% ; b). Dithan M 45 conc. 0,1 % + Derosal 50 conc. 0,04%; c). Dithan M 45 conc. 0,1 % + Fundazol 50 conc. 0,05%; d) Dithan M 45 conc. 0,1% + Benlate 50 conc. 0,05%. La tratamentele 10, 11, 13 şi 14, se va folosi unul din fungi

cidele cu remanentă mijlocie (8—10 zile), cum sînt cele pe bază de: •' '

a) Captan (Orthocid 50; Merpan 50; Captan 50 Borzeşti, etc., în conc. 0,25%);

b) Dicofluamidă (Euparen în conc. 0,06—0,1%); c)Faltan (Orthophaltan 50, Folpet 50, Folpan 50 în conc.

0,3%; Orthophaltan 80, în conc 0,15% etc.); d) Zi ram (Selezir 75 în conc. 0,3%; PEI 135-ICECHIM SOUP.

în conc. 0,3% etc.); e) Ethylenbisditiocarbamat de zinc (Aspor, Zineb, Perosin în conc. 0,5% etc.). La tratamentele 12 şi 15 se va folosi Unul din amestecurile: â) Captan 50 (Orthocid 50 sau Merpan 50) în conc. 0,125% + Topsin M 70 conc. 0,04%;

288

b) Captan 50 conc. 0,125% -f Derosal 50 în conc. 0,04%; c) Captan 50 conc. 0,125% + Fundazol 50 conc. 0,05%. Prin/tratamentele 12, 13, 14, 15, se previn şi infecţiile cu speciile de Gloeosporiutn, Alternaria, Stemphylium, Fusarium, Botrytis etc. care fac pagube foarte mari în timpul depozitării fructelor. ,' : - , în cadrul complexului de luptă integrată,' fungicidele se folosesc întotdeauna în amestec cu insecticidele-acaricidele pentru combaterea dăunătorilor, în acelaşi t imp reducîndu-se costul ,prin întrebuinţarea amestecurilor de pesticide compatibile biologic, tinînd seamă în acelaşi timp de remanenta acestora pentru evitarea pericolului de iratoxicăr;kfi</njb .•«i'şoioH'M'ii *)iiifi!')n<r) o b Uî,-jiii!j>j .n.vir'jv I]i;i?T;i' in :-.;iif.o /'tern ixo'iqe •uiqc <îl'v/-:si (">°r.\ Hi ţiiunmqm'M ->b sitonţr't ni .RU<> niG '.VIESPEA PERELOR/ (HOPLOCAMPA BREViS KLUG

Dăunătorul, în ultimii 5-—10 ani, a căpătat o răspîndire mai mare în plantaţiile de păr din zona Clujului şi alte bazine pomi cole din jară, cauzînd anual pagube însemnate. Procentul de fructe atacate poate ajunge la peste 50—60%, aspect care are influentă negativă asupra producţiei de pere mai ales cînd încărcătura po milor cu muguri de rod din anul precedent este,slabă, sau în peri oada înfloritului nu sînt condiţii favorabile pentru ,legarea, fruc telor.

DESCRIERE .Ş| RECUNOAŞTERE

i: Vi e s p . i l e au corpul şi antenele brune-gălbui, picioarele gălbui şi mezonotul şi abdomenul negre. Lungimea corpului: 4—6 mm. O u ă l e sînt albe:translucide, iar l a r v e l e gălbui, cu cîte o pată frontală brună. Lungimea corpului: 7—8 mm. N i m-f e l e sînt galbene, protejate de coconi.

Cînd perii sînt în floare, în sepale se pot vedea ouăle sub forma unor puncte bombate, ruginii. Cînd perele au mărimea unei alune şi sînt atacate, prezintă orificii de ieşire ale larvelor.

* Autor: /. Szekely

289

CICLUL DEZVOLTĂRII

Are o singură generaţie pe an. Iernează în stadiul de larvă în coconi pergamentoşi de mătase, în sol. Primăvara, către sfîrşitul lunii martie-începutul lunii aprilie, larvele se transformă în nimfe. Peste cîteva zile, în cursul lunii aprilie, cînd temperatura aerului şi a solului pînă la 10 cm adineime înregistrează valori medii de 13—16°C şi perii îmbobocesc, apar adulţii . După o perioadă de 3—6 zile de hrănire cu nectarul florilor, viespile se împerechează şi depun ouă în caliciul florilor, sub epidermă. O femelă depune pînă la 35—40 ouă. Zborul adulţilor, în funcţie de condiţiile meteorologice, durează 10—18 zile şi se termină aproximativ odată cu sfîrşitul scuturării petalelor.

Din ouă, în funcţie de temperatură (8—15T), larvele apar după 11—16 zile, perioadă care de obicei coincide cu sfîrşitul scuturării petalelor. Larvele pătrund în receptacol şi în t imp de cîteva zile fac o galerie circulară (migrează) sub locul de inserţie a staminelor, apoi, de obicei, părăsesc fructul şi, într-o oră şi jumătate-două ore, intră în alt fruct, în general într-un loc ascuns sub căpătai îndoit al sepalelor şi distrug seminţele.

Dezvoltarea larvelor durează 3—4 săptămîni, t imp în care distrug 3—5 fructe şi, pe la sfîrşiHl lunii mai—începutul lunii iunie, din ultimul fruct atacat (de mărimea unei alune), ele se retrag la locurile de iernare, în sol, sub coroana pomul ii, la adîn-cimea de 5—10 cm (rar mai superficial sau mai adînc, pînă la 20—25 cm), unde se încoconează şi rămîn pînă în primăvara urmă-toare.

PROGNOZA

Pentru a se estima rezerva biologică pentru anul următor, care este direct proporţională cu procentul de fructe atacate în anul curent dintr-o unitate sau zonă, este necesar de a efectua cel puţin două observaţii şi anume: — o b s e r v a ţ i a I în perioada de după scuturarea petalelor, înainte de prima cădere fiziologică a fructelor, deoarece în cazul prezenţei dăunătorului, multe fructe mici, abia legate, cad din cauza atacului larvelor de viespe, fenomen care de obicei trece neobservat ;

290

'• — o b s e r v a ţ i a a I I - a, aproximativ peste 12—14 zile, cînd fructele au mărimea unei alune, înainte de cea ae-a Il-a cădere fiziologică, înregistrînd, de asemenea, procentul de fructe atacate. Observaţiile se fac Ia toate soiurile cultivate, deoarece un soi poate să f ie neatacat, pe cînd al tul prezintă un procent ridicat de fructe atacate, în funcţie de faza înfloritului pomilor în perioada depunerii ouălor. Se observă cel puţin 3 x 100 fructe de pe 3 pomi.

AVERTIZARE

Metodica avertizării tratamentelor este asemănătoare cu cele de la viespea prunelor şi viespea merelor.

— C o l e c t a r e a m a t e r i a l u l u i b i o l o g i c . Ma-terialul biologic necesar pentru stabilirea datei apariţiei primelor viespi, primăvara, se colectează din primăvara anului precedent, în luna mai, cînd se strîng pere atacate şi se pun în cuşti le de avertizare încărcate cu pămînt, pînă la nivelul solului. Se pun în total cel puţin 500 fructe atacate. Larvele complet dezvoltate ies din fructele atacate şi pătrund în sol unde se încoconează şi rămîn pînă în primăvara anului următor.

Termenele de combatere se stabilesc prin metoda complexă care constă în asamblarea criteriului fenologic şi criteriului bio-logic.

— C r i t e r i u l f e n o l o g i c constă în lansarea bulet inului de avertizare, cînd s-au scuturat 10—15% din petale la soiurile Fondanta de pădure, Williams, cu recomandarea ca tratamentul să fie efectuat cînd s-au scuturat 80—90% din petale, după care moment, de obicei, începe apariţia larvelor, iar plantaţiile sînt mai puţin vizitate de albine.

— C r i t e r i u l b i o l o g i c constă în stabilirea termenelor de combatere, în funcţie de perioada preovipozitară şi ovipozitară. Tn acest scop se stabileşte data apariţiei primelor viespi în cuştile de avertizare, din care se izolează 5—6 perechi în manşoane de tifon montate pe ramuri pe păr înflorite. Aici are loc maturaţia sexuală, împerecherea şi depunerea ouălor. Cunoscînd că din momentul depunerii primelor ouă, larvele apar după 6—11 zile la temperaturile medii zilnice de 15—8°C, lansarea buletinelor de avertizare se face la 4—5 zile, în aşa fel ca tratamentul să f i e făcut şi terminat în următoarele 4—5 zile, înainte

291

de apariţia larvelor, perioadă care de obicei coincide cu sfîrşitul scuturării petalelor.

— M e t o d a c o m p l e x ă de a v e r t i z a r e constă în complexarea criteriilor fenologice cu cele biologice, mai ales cînd în perioada de înflorire a părului timpul este răcoros, iar scuturarea petalelor se produce în totalitate înainte de apariţia larvelor, sau invers, în caz de temperaturi foarte 'ridicate. Din această cauză cea mai sigură metodă şi în acest caz este metoda complexă de avertizare.

SCHEME DE TRATAMENT

în combaterea viespei perelor de obicei se aplică un singur tratament, la termenul stabilit prin avertizare, întrebuinţînd unul din următoarele produse: Parathion 50 în concentraţie 0,06%, Dipterex 0,1 %, Fosfotox R-35 0,1%. Rezultate mai bune se obţin, cu primele două produse.

Dacă în acelaşi t imp trebuie să se' combată şi rapănul, pro-dusul, folosi t pentru viespe se va da în amestec cu un produs re-comandat în combaterea acestei boli.

în unii ani, cînd timpul în perioada înfloritului este răcoros şi ploios, iar apariţia adulţilor si desfăşurarea ciclului biologic al viespei perelor este lent şi prelungit, un sjngur tratament poate fi insuficient în combaterea dăunătorului. In aceste cazuri, dacă e necesar, se mai avertizează încă un tratament.

Dacă pe baza criteriului biologic tratamentul trebuie aplicat în prima jumătate a perioadei de scuturare a petalelor este necesară luarea de măsuri corespunzătoare pentru ocrotirea albinelor.

GĂRGĂRIŢA MUGURILOR DE P Ă R (ANTHONOMUS PYR1 KOLL.

RASPÎNDIRE

Gărgăriţa mu'gurilor de păr a fost semnalată în faună1 Tran-silvaniei în anul 1910, în împrejurimile Sibiului. Mult mai tîrziu s-au sesizat daunele pe care le produce în plantaţiile de păr din majoritatea zonelor pomicole şi în mod deosebit în nordul ţării,

Autor: /. Vonica

unde procentul mugurilor atacaţi a ajuns în 1958 la peste 60 — 80%, at î t la unele soiuri de peri cultivaţi cît şi la cei sălbatici şi ornamentali.

Larvele gărgăriţei mugurilor de păr pot cauza daune mult mai mari decît cele ale gărgăriţei florilor de măr (Anthonomtis pomorum L.) deoarece în timp ce o larvă a acesteia din urmă 'distruge o singură floare, o larvă a gărgăriţei mugurilor de păr distruge de obicei un mugure de rod în întregime, adică un corimb de 8—10 flori. Mugurii de rod atacaţi (în care se găsesc larvele) nu se mai dezvoltă, se brunifică şi se usucă, putîndfi uşor recunoscuţi încă de la începutul vegetaţiei perilor.

Datorită distrugerii mugurilor de rod de către larvele care se dezvoltă în interiorul lor, precum şi ca urmare a rcsăturilor şi înţepăturilor pe care le produc ad'ilţii în perioada de vegetaţie (mai -iunie şi septembrie-octombrie) în mugurii de rod şi vegetativi şi în peţioluri, ramurile se degarnisesc an de an, iar producţia de fructe se reduce considerabil, proporţional cu gradul de debilitare a pomilor care în cele din urmă se usucă.

:!DESCRIERE ŞI RECUNOAŞTERE7

A d u l ţ i i . , .se aseamănă mult cu cei ai gărgăriţei florilor de măr, de care însă se deosebesc, fiind mai mici (cea 4 mm lun gime) şi cu coloraţia mai vie. Tegumentul insectei este de culoare brun-feruginoasă, mată, acoperit cu o pubescenţă albă destul de densă, formînd pe protorace o linie longitudinală şi pe elitre o bandă transversală postmediană care se lărgeşte de la mijloc către margine

O u ă l e sînt albe, de 0,5—0,9 mm. L a :r v e l e ./sînt albe, de .cea 3,5 mm lungime, apode, recurbate, cu capul castaniu, iar a,ll.d_el,e sînt albe, (qle: ,3—3,Ş mm lungime,


Gărgăriţa mugurilor de păr are o singură generaţie- p'e an. Ciclul său evolutiv este foarte diferit de cel al gărgăriţei florilor de măr şi anume în timp ce aceasta din urmă depune ouăle.primăvara, la începutul dezmuguritului, în mugurii de rod, gărgă-

292 293

riţâ mugurilor de păr depune ouăle tot în mugurii de rod, însă toamna, pînă la începutul iernii.

Ciclul de dezvoltare a acestui dăunător a fost stabilit în con-diţiile climatice din nordul ţării şi anume în bazinul pomicol Bistriţa.

Din ouăle depuse toamna în mugurii de rod, în decembrie-ianuarie, apar larvele, care consumă conţinutul mugurilor, iar în martie—aprilie acestea se transformă în crisalide.

Apariţia primilor adulţi are loc în luna aprilie şi se continuă în prima jumătate a lunii mai, iar ul t imii sînt observaţi pînă spre sfîrşitul lunii iunie.

După o perioadă de hrănire de 42—80 zile, cînd produc în-ţepături pe toate organele fragede ale părului (peţioli, frunze tinere, lăstari tineri), în jurul cărora ţesuturile se înnegresc, adulţii se retrag pentru repausul estival, spre sfîrşitul lunii iunie, în locuri adăpostite şi răcoroase (sub scoarţa uscată, scorburi, muşchi şi licheni, în regiunea coletului, sub bulgării de pămînt, în iarbă etc.).

Spre sfîrşital lunii august şi în prima jumătate a lunii sep-tembrie adulţii apar din nou în livezile de păr şi continuă să se hrănească, producînd înţepături ca şi în primăvară, pe lăstarii nelignificaţi, pe peţiolii frunzelor la baza mugurilor de rod si mai frecvent a celor vegetativi, care se usucă.

După o perioadă de 11—17 zile de la reluarea activităţii în tbamnă, adulţii se împerechează, iar după 4—6 zile de la împe rechere femelele încep să depună ouăle în mugurii det. rod, timp de 60—71 zile (pînă la începutul iernii). .','"! î

Soiurile timpurii de păr, ai căror muguri de rod sînt mai dezvoltaţi la începutul perioadei de pontă, au fost mai puternic atacate decît soiurile semitîrzii sau tîrzii. Aşa, de exemplu, la soiurile Muscatei, Para de Leipzig, Limonca, care se coc în luna august, procentul de muguri atacaţi a fost cuprins între 79,8 şi 92% în timp ce la soiurile Untoasa Hardenpont şi Decana de iarnă, care se maturează în luna octombrie, procentul mugurilor atacaţi a fost de numai 29,8—36,2%.

într-un mugure, în majoritatea cazurilor (63,8—93,4%) se depune un singur ou; în 3,3—31,9% din cazuri cîte două ouă; în 3,3—4,3% din cazuri cîte trei ouă şi foarte rar cîte patru (2% la soiul Cure). Indiferent de numărul de ouă depuse, într-un mugure se dezvoltă întotdeauna un singur individ, ceilalţi mu rind în stadiul de larvă. . . . .

294

Din numărul total de ouă depuse în muguri, 21,4 — 61,5% pier (ouă sterile, larve şi crisalide care au murit natural). Aceasta are o mare importanţă, deoarece mugurii în care s-a produs moartea naturală nu sînt distruşi total, rămînînd intacte l — 2 flori sau mai multe, care se dezvoltă normal. Aşa se explică faptul că la un procent foarte mare de muguri atacaţi, producţia nu este diminuată în aceeaşi proporţie.


: în, ; vederea r' avertizării tratamentelor împotriva gărgăriţei mugurilor de păr, este necesar să se aibă în vedere particularităţile biologiei acestui dăunător, care nu este vulnerabil decît în stadiul de adult şi numai în perioadele cînd se găseşte activ pe pomi.

Din cele prezentate rezultă că adulţii apar în livezi pe pomi şi pot fi combătuţi în două perioade ale anului şi anume:

— în perioada de primăvară, după părăsirea mugurilor în care s-au dezvoltat (aprilie) pînă la începutul retragerii pentru rapausul estival (iunie); în toţi anii, frecvenţa maximă a adulţilor pe pomi a fost stabilită în perioada > 15 mai — 15 iunie;

— în perioada de toamnă, de la apariţia din repausul estival (sfîrşitul lunii august— începutul lunii septembrie) pînă la în ceputul depunerii ouălor în muguri (decadele a Il-a şi a IlI-a a lunii septembrie

S-a stabilit, atît experimentai cît şi în condiţii de producţie că se pot obţine rezultate foarte bune prin aplicarea tratamentelor de combatere numai în ti mp ui. «primăveri i sau numai în . timpul toamnei.

Deşi în ambele cazuri rezultatele sînt 'comparabile, se reco-mandă aplicarea tratamentelor în perioada de primăvară, deoarece acestea se pot complexa şi cu alte pesticide eficace şi împotriva altor boli şi dăunători cum sînt: rapănul, puricele meli'fer etc., rea-lizîndu-se astfel economii importante de forţă de muncă şi ma-teriale. Un alt argument care pledează în favoarea aplicării tra-tamentelor în primăvară îl constituie faptul că în toamnă unele soiuri de păr se află în pîrgă sau la maturitate, deci riscul inter-venţiilor chimice este mult mărit.

în livezile infestate de acest dăunător, primăvara se vor face sondaje asupra apariţiei şi dinamicii populaţiei de gărgăriţe pe

pomi. în acest scop se aleg 5 — 10 peri în plină producţie situaţi în diferite puncte ale plantaţiei, pe care se urmăreşte apariţia primilor adulţi, prin scuturarea coroanei pqmilor pe 'prelate, ca şi an cazul gărgăriţei florilor de măr. Aceste sondaje se repetă din trei în trei .zile, pînă la retragerea adulţilor în repausul estival. Tratamentele se avertizează _în perioada de maximă apariţie şi ac-tivitate a adulţilor, care în condiţiile de la Bistriţa este cuprinsă — aşa cum s-a arătat mai sus — între 15 mai şi 15 iunie.

în general, un singur tratament este suficient pentru dis trugerea majorităţii adulţilor. '

După cîteva zile de la aplicarea tratamentului, dacă se constată că în coroana pomilor mai există un număr apreciabil de gărgăriţe, tratamentul se va repeta. >;n -v .;, •''.< •.•>»;. :.; .•

în cazul în care nu s-au aplicat tra'tamente în primăvară, se vor face sondaje începînd de la mijlocul lunii august, pentru a stabili începutul şi dinamica apariţiei adulţilor din repausul estival. După semnalarea apariţiei .primilor adulţi pe pomi se va urmări cu atenţie începutul primelor împerecheri, cînd se avertizează aplicarea tratamentului care trebuie să se termine în maximum 4 — 5 zile, adică înainte de depunerea primelor ouă in mugurii .de rod. ,, : i;;.- x

Tratamentele se", vor: avertiza numai în cazul în care densi-tăţile numerice ale adulţilor depăşesc pragul economic, adică valoarea producţiei salvate să fie mai mare decît costul tratamentului . Este necesar deci să se stabilească densităţile numerice ale adulţilor în fiecare livadă şi chiar în fiecare parcelă de păr.

în livezile în care se aplică anual şi în bune condiţii complexul de măsuri de protecţia plantelor stabilit pentru specia păr, densităţile numerice ale adulţilor scad în cîţiva ani sub nivelul pragului economic, nemaifiind necesare tratamente speciale împo-triva gărgăriţei mugurilor de păr. Este însă necesar să se urmă-rească dinamica anuală a populaţiilor de adulţi, precum şi pro-centul de muguri atacaţi •, pentru a se putea interveni atunci cînd pragul economic este depăşit.

Tratamentele se aplică împotriva adulţilor, în condiţii le- .şi în perioadele arătate mai sus, cu produse organofosforice (Ekatox 50, Ethyl parathion 50, Nourythion 50, Lyrothion 50, Luxau 50,

296

în concentraţie de 0,06—0,08%, Carbetox 37—0,4%, Wophatox 30 — 0,3%, Fosfotox E 25 — 0,2%, Fosfotox R 35 — 0,1%) şi cloroderivate (Detox 25 EC — 0,5%, Lindatox 20 EC — 0,6%', Lindan 80 — 0,16%). De asemenea, au eficacitate şi alte insec ticide care se folosesc în mod curent în perioada de vegetaţie pentru combaterea insectelor, puricilor şi păduchilor de frunze din li vezi. Alegerea insecticidului se va face în funcţie de necesitatea combaterii în acelaşi timp şi a altor 'dăunători ai părului, precum şi de compatibilitatea cu fungicidele folosite pentru combaterea rapănului sau a altor boli, în cazul în care tratamentele se com- plexează.

t RATAREA ROŞIE A FRUNZELOR DE PRUN [POLYSTIGMA RUBRUM (PERS.) D.C.

RĂSPlNDIREA

Pătarea roşie a frunzelor de prun [Polystigma rubrtun (Pers.) D.C.], este una din cele mai păgubitoare boli ale prunului în toate livezile situate în zonele colinare unde există precipitaţii frec-vente în perioada aprilie-iunie. Această ciupercă poate produce mari pierderi, atacînd 55—82,6% din frunze la soiurile foarte


în anii cu primăveri t impur i i , atacul de Polijsligrna rubrurn se manifestă la sfîrşitul lunii mai sub forma unor pete ovale sau circulare, la început de culoare gălbuie. Cu timpul petele devin portocalii, apoi roşu-închis, avînd aspect ceros, crustos, fiind bombate mai mult pe faţa inferioară. Cînd sînt ploi frecvente si timp călduros, petele cresc, confluează şi ocupă o mare suprafaţă din frunză. Frunzele puternic atacate cad de timpuriu, iar pomul, neputîndu-se hrăni, se debilitează, dă producţii mai mici şi iarna poate să degere uşor, neavînd substanţe de rezervă care să-î con fere rezistenţa la îngheţ.


297

Pătarea roşie a frunzelor de prun este produsă de ciuperca Polystigma rubrutn (Pers.)D.C., din familia Polystigmataceae, ordinul Sphaeriales, clasa Ascotnycetes.

în dreptul petelor, în ţesuturile frunzei se dezvoltă miceliul ciupercii de culoare galben-roşietică. Din miceliu din loc în loc apar picnidiile în formă ovoidă, avînd dimensiunile de 108—240 microni, predominînd 110—234 microni, care conţin foarte mulţi picnospori filamentoşi, unicelulari, hialini, îndoiţi la un capăt în formă de baston, care măsoară 20—30/1—1,5 microni, mai frecvent 25—30/1—1,5 microni, prin care ciuperca se înmulţeşte vara. Această formă picnidiană se numeşte Polystigma rubra (Deşi m) Sacc.

Ciuperca iernează în frunzele moarte căzute sub coroana po-mului, unde în locul picnidiilor iau naştere periteciile de formă globuloasă, afundate într-o masă stromatică de culoare brun-roş-cată. O peritecie conţine numeroase asce clavate, fiecare conţi-nînd 8 ascospori.

După cercetările făcute de Victoria Şuta în perioada 1957— 1967 la Voineşti-Dîmboviţa, în anii în care au fost precipitaţii multe şi frecvente între 15 aprilie si 15 iunie (1957; 1960; 1961; 1963; J964; 1966), pomii netrataţi pentru combaterea pătării roşii a frunzelor au prezentat 53—82,6% frunze atacate, cu intensitate mare. Dintre acestea, frunzele care au avut 1/4—1/2 din suprafaţa acoperită de pete au căzut cu l—2 luni mai devre me decît cele sănătoase, pomii au crescut mai puţin, au avut producţii mai mici. Aceste consecinţe s-au datorat faptului că frunzele atacate au prezentat mai puţină apă, mai puţin azot total, mai puţină clorofilă brută decît frunzele sănătoase de la pomii trataţi. Astfel, în cursul verii anului 1967, cînd pomii trebuiau să asimileze intens pentru creşterea fructelor, a frunzelor şi lăstarilor, precum şi pentru diferenţierea mugurilor de rod, cînd s-a tratat la avertizare la soiul Tuleu gras, comparat cu pomii netrataţi, frunzele au conţinut cu 3,10—6,5% mai multă apă, cu 10,09— 21,79% mai mult azot total şi cu 23,73—37,53%' mai multă clorofilă. La soiul Anna Spăth, la pomii trataţi, comparativ cu pomii netrataţi, conţinutul frunzelor a avut cu 5,82—12,61% mai multă apă, cu 21,60—41,48% mai mult azot total şi cu 17,85—34,71% mai multă clorofilă brută.

BIOLOGIA AGENTULUI, FITOPATOGEN , Ciuperca Polystigma rubrurn se transmite de la un an la

altul prin forma perfectă de peritecii care conţin numeroase asce, fiecare ască avînd 8 ascospori .

Din cercetările întreprinse de Victoria Şuta la Voineşti-Dîmboviţa în perioada 1950— 1970 şi la Mărâcineni -Piteşti în 1971— 1978 s-a constatat că proiectarea ascospori lor maturi este posibilă dacă există temperatură favorabilă şi precipitaţii. Astfel, ca să înceapă proiectarea ascosporilor, au fost necesare 21 — 46 zile cu temperatură medie peste 5:C, de 19 — 44 zile temperatură medie peste 6CC, de 10 — 40 zile cu temperatură medie peste 7CC, de 8 — 33 zile cu temperatură medie peste 8°C, de 3 — 25 zile cu temperatura medie peste 9 'C şi de l — 25 zile cu temperatura medie peste 10°C.„

Calculînd după metoda standard temperatura medie, luînd în considerare temperaturile de 5 — 10°C, s-a constatat că temperatura critică (zero biologic) care determină începutul proiectării ascosporilor, a fost de 6,10 ± 0,20°C pînă la 7,18 ±0,13CC, medi_a pe 10 ani f i ind 6,84 ± 0,04°C.

în anii 1950—1978, la Voineşti-Dîmboviţa, înainte de proiec-tarea ascosporilor au fost necesare 11 — 44 zile cu 36,4 — 249,4 mm precipitaţii. Primii ascospori s-au proiectat în intervalul 3 aprilie — 6 mai. în ziua în care s-a început proiectarea primilor ascospori, tempe-raturile medii au fost de 6 — 14,4°C, cu maxima extremă de 10,1 — 17°C şi minima de 0,5 — 7,7°C. în aceleaşi zile, ca să se poată pro-iecta_primii ascospori au fost necesare 0,3 — 23,6 mm precipitaţii. In perioada 1950 — 1970, proiectarea primilor ascospori a început înainte de înflorit, în 1958—1959; 1962; 1965; 1966; 1967; 1968; 1969, iar în anii 1961; 1968—1970 după înflorit. în anii 1963 şi 1964; 1970 proiectarea ascosporilor a început în timpul înfloritului.

în general, în majoritatea anilor primele contaminări au corespuns cu primele proiectări de ascospori, dar la o treime din ani primii ascospori s-au proiectat înainte să aibă condiţii de germinare şi s-au pierdut, reducîndu-se o parte din sursa biologică. Primele contaminări s-au petrecut între 14 aprilie şi 6 mai , cînd au fost temperaturi medii de 4,7— 14,4°C, cu maxime extreme de 11 — 20°C şi minime de l — 7,7°C. In aceste zile s-au înregistrat 1,1 — 33 mm precipitaţii.

298 299

Primele pete's-W"constatat între 16—23 iunie în anii 1950— 1957 şi între 25 mai şi 8 iunie în 1958—1967. După primele contaminări, perioada de incubaţie a durat 21—51 zile, petrecîndu-se la temperatura medie de 12,2—18,8°C şi 8—24 zile cu 24,2— 275,3 mm precipitaţii.

în cursul perioadei de proiectare a asccsporilor se fac contaminări importante în fiecare zi cu ploaie. De asemenea, s-au realizat contaminări si în zilele cu rouă puternică, însă de intensitate redusă.

Din observaţiile efectuate în anii 1957—1967, în perioada de proiectare a ascosporilor s-a constatat că la temperaturile medii de 12,1—17,2°C, cu extreme de 26—32,2CC şi minime de 0,3— 8,5°C, durata perioadelor de incubaţie a variat între 16—31 zile. La temperaturile medn de 16,1—17,2°C, perioadele de incubaţie au fost de 16—20 zile. In aceste intervale s-au înregistrat 8—23 zile cu 47,9—129,8 mm precipitaţii. Cele mai scurte perioade de incubaţie, de 16,20 zile, au cuprins 8—13 zile cu 47,9—56 mm precipitaţii.

Primele pete apărute au culoare gălbuie, care apoi devine portocalie şi mai tîrziu rosu-închis, cînd apar picnidiile cu picnospori (forma Polystigma rubra). Toamna tîrziu, în frunzele căzute, în dreptul petelor roşii în stromă se diferenţiază peritecii în care primăvara apar asce cu ascospori, care produc infecţiile primare atunci cînd se găsesc frunze, temperatură optimă, şi pre cipitaţii

în vederea estimării dacă într-o zona. anumită în anul ce urmează va fi atac de Polystigma rubrum, în scopul planificării tratamentelor pentru prevenirea atacului acestei boli, este necesar să se cunoască: 1) sensibilitatea soiurilor la atacul pătării roşii a frunzelor; 2) rezerva biologică a sursei de infecţie din anul precedent pentru asigurarea infecţiilor primare pentru anul următor; 3) fazele fenologice; 4) condiţiile de climă.

1. S e n s i b i l i t a t e a s o i u r i l o r

Din cercetările efectuate de Victoria Şuta la Voineşti în perioada 1951—1967 la un grup de 80 de soiuri de prun s-a constatat că toate au fost atacate de Polystigma rubrum, dar ca frec-

300

venţă şi intensitate atacul a fost foarte variabilă, soiurile pu-tîndu-se clasifica în 5 grupe: foarte slab atacate", slab atacate; mijlociu atacate; puternic atacate; foarte puternic atacate.

In general, soiurile din primele 3 grupe de sensiblitate (foarte slab atacate; slab atacate şi mijlociu atacate) înfrunzesc tîrziu după înflorit, după ce o foarte mare cantitate de ascospori s«-au proiectat şi deci n-au putut fi infectate. Soiurile din celelalte 2 grupe de sensibilitate înfrunzesc înainte de înflorit;sau în timpul înfloritului şi, în majoritatea anilor tinerele frunze recepţionează întreaga cantitate de ascospori care produc infecţii primare de la începutul proiectării, în anii în care există precipitaţii frecvente. Din această cauză în anii ploioşi şi cînd aceste soiuri au înfrunzit înainte de înflorit, au fost foarte puternic atacate înregistrîndu-se 48—98,7% frunze cu Polystigma rubrum. Dintre acestea foarte puternic atacate (grupa a V-a) au fost soiurile': Tuleu gras, Vînăt de Italia, Vinete româneşti, Gras românesc; Ontario, Jefferson, D'Agen, Reine Claude noir, Belle de Louvain, Tămîioasa de Bistriţa, Victoria, Roşior văratic, Negre, Busuioace, Tragedy, De Dollan, Reine Claude d'oree, Galbene, Timpurii de Aiud, Belle de Liege, Anna Spăth, Wilhelmina Spăth, Santa Catherina, Tzar, De Hermofitz, Vinete de Bistriţa, Schiille's timpuriu, Kirke, Sugar, Angeline Buurdet, De Borsum etc.

Grupa a IV-a — soiurile puternic atacate — au fost: Mira-belle de Nancy, Cervelata, Montfort, Cochet Pere, Pond's Seed-ling, Zărzăresc, Reine Claude d'Oullins, Golden drop, Reine Claude d'Althan, De Bistriţa etc. '

Din grupa a Il I-a — soiuri mijlociu atacate — au fost: Abon- dance, Bărdace de Cotnari Efflma Lepermann, Bonne de Bry, Washington, Reine Claude verte, Abbaye d'Arton, Reine Claude de Juillet etc.

Din grupa a doua — soiuri slab atacate — au fost: De Lutzen-sachsen, Columbia, d'Agen dublu, Reine Claude viollette etc.

Din grupa I — soiuri foarte slab atacate — s-au dovedit Peche, Reine Claude Ecully, Gălbioare, Reine Claude Diaphane etc.

2. R e z e r v a b i o l o g i c ă

Această lucrare este necesară pentru a putea face prognoza atacului de Polystigma rubrum pentru anul următor.

La sîîrşitul lunii iulie, se fac observaţii la pomii de control de la soiurile ce au fost luate ca etalon şi care predomină în zonă.

301

PROGNOZA

Observaţiile se vor efectua în cadrul I.A.S., C.A.P., la fiecare subcentru de protecţia plantelor şi se vor sintetiza pe centre. Observaţiile se vor executa la fel ca la rapănul mărului.

Rolul formei perjecte în transmiterea bolii. Pentru a putea face prognoza de lungă şi de scurtă durată, este necesar să se cunoască unele aspecte de biologie a formei perfecte a ciupercii Polystigma riibrum.

Pentru aceasta, ca şi la rapănul mărului se vor strînge din l ivadă minimum 500 de frunze atacate puternic de Polystigma rubrurn, care se vor aşeza pe sol, în livadă, sau la staţie, acoperin-du-se cu un izolator din plasă de sîrmă, sau se vor instala în coşuri de plasă de sîrmă şi astfel vor rămîne să ierneze în condiţii naturale.

Pentru prognoza de lungă durată, s-au făcut cercetări asupra formei perfecte a ciupercii de către Victoria Şuta (1951 —1978), Tatiana Coman, C. Rafailă în 1960—1965 si s-a ajuns la concluzia că este suficient ca observaţiile asupra apariţiei periteciilor şi maturarea acestora să se efectueze de două ori pe lună, între l—5 şi 15—20, din l martie şi pînă la sfîrşitul lunii iunie. La fiecare dată de observaţie, din 10 frunze se vor extrage de la fiecare cîte 5 peri-tecii care se vor examina la microscop pentru cunoaşterea procesului de maturare a ascosporilor. Analiza periteciilor şi înregistrarea datelor se va face după metoda indicată la rapănul mărului, iar înregistrarea rezultatelor de asemenea.

Ca importanţă practică, analiza periteciilor foloseşte pentru cunoaşterea rezervei biologice de ascospori şi eşalonarea perioadei în care poate fi pericol de infecţie cu Polystigma rubrutn.

Proiectarea ascosporilor. Dinamica proiectării ascosporilor este unul din cele mai importante elemente pentru a putea face o bună avertizare a tratamentelor de combatere a ciupercii Polystigma rubrutn. Cunoscînd începutul proiectării ascosporilor putem avertiza corect primul tratament. Cunoscînd eşalonarea proiectării ascosporilor putem face prognoza numărului de tratamente necesare pentru evitarea noilor infecţii.

Pentru a urmări fenomenul de proiectare a ascosporilor se vor aduce frunze atacate din livadă începînd de la faza de dezmu-gurire a mugurilor florali (pentru zonele colinare în jur de 5—10 aprilie) şi se vor alege la lupa binocular 5 din cele care prezintă foarte multe peritecii. Aceste frunze se vor aşeza una lîngă alia şi pe lateral, în stînga şi în dreapta, se vor instala 2 şipci de brad sau 2 bastonaşe drepte, înalte de 0,5 cm. Peste acestea, deasupra

302

fiecărei frunze se va instala cîte o lamă microscopică unsă cu un strat foarte f i n de vaselină (acestea au rol de lame capcană). Pe aceste lame se vor proiecta zilnic ascosporii maturi. Proiectarea asccsporilor se va urmări din 3 în 3 zile şi în perioadele cu ploaie, în fiecare zi.

Frunzele şi lamele capcană se vor proteja cu un izolator confecţionat dintr-un cadru de scînduri pe care se instalează plasă de sîrmâ pentru a nu fi distruse de diverşi factori, în zilele stabilite anterior să se facă observaţiile, lamele capcană se schimbă.la orele 8 dimineaţa şi se analizează la microscop, înregistrîndu-se numărul de ascospori prezenţi pe fiecare lamă. Pe graficul ce cuprinde schema de avertizare a combaterii pătării roşii a frunzelor, se re-prezintă în dinamică curba proiectării ascosporilor. Fiecare punct din actsta se alcătuieşte din suma ascosporilor citiţ i la fiecare observaţie de pe cele 5 lame capcană.

Dacă frunzele folosite pentru proiectarea ascosporilor după. un t imp au putrezit, dar fenomenul de eliberare a ascosporilor din asce nu s-a încheiat, atunci se vor instala noi frunze. Aceste frunze se vor aduce din condiţii naturale din livadă şi se vor secţiona la lupa binocular din cele care prezintă foarte multe peri-tfcii_ încă negolite.

înregistrarea rezultatelor observaţiilor se va face în registrul deevidenţă special înfiinţat pentru prun, pentru Polystigma rubrum.

Vom exemplifica unele aspecte pentru a se înţelege uşor corelarea factorilor ce stau la baza emiterii buletinelor de avertizare. Pentru ca ascosporii să se poată proiecta trebuie să f i e maturi,, să existe minimum 19 zile cu temperaturi medii mai mari de 5rC, minimum 10 zile cu temperaturi medii mai mari de 7°C (media pe 10 ani f iind 6,87 ± 0,04CC) şi minimum 0,3 mm precipitaţii.

Din rezultatele anilor 1961—1967 de la Voineşti-Dîmboviţa din cercetările efectuate de Victoria Şuta s-a constatat că proiectarea ascosporilor s-a realizat între 5 aprilie şi 30 iunie, respectiv în 41—67 zile din care 22—24 zile au fost cu ploi, însumîndu-se 106,5—296 mm precipitaţii. In aceste intervale, temperatura medie a oscilat între 13,2 şi 15,5 C, cu maxime de 25—31°C si minime de 2,7—4,5°C.

Importanţa cunoaşterii perioadelor de incubaţie a contaminărilor prin ascospori. în cursul perioadei de proiectare a ascosporilor se fac contaminări în fiecare zi cu ploaie. De asemenea s-au realizat contaminări şi în zilele cu rouă puternică, însă de intensitate redusă.

303.

r Pentru a putea face o prognoză reală a atacului de Polystigma rubrutn este necesar să se determine numărul de contaminări principale prin ascospori şi durata perioadelor de incubaţie. Pentru acesta, încă din timpul umflării mugurilor florali, la 3 pomi se vor izola cu pungi din hîrtie semipergaminată cel puţin '100 de vîrfuri de ramuri cu muguri de rod. Aceşti pomi nu se vor trata în tot cursul anului considerîndu-i ca martor netratat. Pungile ce se vor folosi vor fi perforate cu acul pentru a se realiza schimbul de aer. Din momentul în care va îi începutul dezmuguritului muguri lor'florali, dacă a început proiectarea ascospori lor, se vor desface cîte 2 pungi în fiecare zi cu ploaie şi se vor reîmpungi după 48 ore, timp în care se petrece contaminarea. La fiecare pungă se instalează o etichetă din material plastic pe care se scrie data la care s-a desfăcut şi data la care s-a reîmpungit ramura.

Pe graficul anual se vor înregistra zilele îri care s-au produs contaminări, ma'rcîndu-se durata perioadelor de incubaţie. Contaminarea se va nota cu o săgeată cu vîrîul îri jos, iar apariţia petelor se va figura cu, un cerc. Se 'va ţine seama că infecţiile cu. primii ascospori 'au loc în zile cu temperaturi . medii de 13,2—15,5°C (mai frecvent 15°C), cu temperaturi maxi'me .extreme de 25—31°C. La temperaturile medii, de 12,1—17,2°C perioada de incubaţie pentru, primele contaminări prin ascospori a durat între 16 si. 31 zile şi pe măsură ce temperatura medie zilnică este peste Î8°C, perioadele de incubaţie se scurtează.

Cunoaşterea duratei de proiectare a ascospori lor, ca şi a perioadelor de incubaţie, ne ajută să facem prognoza atacului şi avertizarea tratamentelor pentru prevenirea infecţiilor prin ascospori.

Atunci cînd există ascospori, pentru ca să.se producă infecţii trebuie să existe organe receptive, deci să f i e frunze apărute. Pentru a putea face aceste corelaţii este nevoie să se cunoască evoluţia fazelor îenologice la cel puţin unul .din soiurile predom.i-.' nante din zona deservită de staţie.

PRINCIPALELE FAZE FENOLOGICE 'L

1. La mugurii florali: — faza I — repaus vegetativ; — faza a Il-a — umflarea mugurilor (începutul, cînd 0,5— 5% din

muguri sînt umflaţi; cînd peste 50% sînt umflaţi şi cînd peste 75% sînt umflaţi);

304

— faza a IH-a — dezmuguritul (începutul ctrid ' 0;5—5% din muguri sînt dezmuguriţi; cînd 50% sînt dezmuguriţi; cînd peste 75% sînt dezmuguriţi, se mai numeşte buton verde);

— faza a IV-a — înălţarea inflorescenţei (începutul cînd 0,5—5% din flori au codiţele crescute de 0,'5—l cm- cînd sînt 50%; cînd sînt 75%);

— faza a V-a — buton alb; — faza a Vl-a — înfrunzit (cînd sînt' 0,5—5%; cînd' sînt 50%); — faza a Vll-a — înfoierea corolei (cînd sînt 0,5—5%; cînd

sînt 50%);

— faza a VIII- a — înfloritul (cînd0,5—5% ; cînd sînt 50% ; cînd sînt peste 75%);

— faza a IX-a — scuturatul petalelor (cînd sînt 0,5—5% flori cu început de scuturare a petalelor; cînd 50% din flori şi-au scuturat petalele; cînd peste 75% din flori si-au scuturat petalele; cînd 100% din flori şi-au scuturat petalele); '

— faza a X-a — începutul creşterii fructelor; — faza a XI-a — fructul -cu 0 de 1,5 cm; — faza a XI I-a — fructul de mărime normală; — faza a XlII-a — intrarea în pîrgă — faza a XlV-a — maturitatea tehnică de recoltare. 2. La mugurii vegetativi: — faza I — începutul umflării mugurilor;' — faza a Il-a — începutul dezmug'iritului'; — faza a Il I-a — începutul înfrunzitului — faza a IV-a — începutul creşterii lăstari lor'(apariţia frunzei a 2-a, a

frunzei a 3-a, a frunzei a 4-a, a frunzelor 5—10). Condiţiile de climă. Pentru a putea face prognoza atacului' ciupercii

Polystigma rubrutn şi a putea'emite buletinele de avertizare a tratamentelor pentru combatere, este necesară cunoaşterea datelor meteorologice care de fapt determină evoluţia biologiei ciupercii şi a îenologiei prunului. Pentru corelarea factorilor, datele meteorologice de care este nevoie sînt:

1) temperatura.atmosferică zilnică (maxima, minima şi media în grade Celsius); . „

2) umiditatea atmosferică (maximă, minimă şi medie) exprimată în procente; Y, 3) precipitaţiile zilnice, exprimate în milimetri; -, A) Accidente climatice (brume tîrzii, îngheţuri, grindină etc,)..

305

AVERTIZAREA TRATAMENTELOR PENTRU PREVENIREA

ŞI COMBATEREA CIUPERCII POLYSTIGMA RUBRUM

I. Factorii care stau la baza avertizării tratamentelor, în ţara noastră s-au făcui numeroase cercetări pentru determinarea metodei de avertizare a tratamentelor contra pătării roşii a frunzelor de prun de către Victoria Şuta în perioada 1950—i9701a Voineşti--Dîmboviţa şi 1971 — 1979 la Mărăcineni—Piteşti, de către Tatiana Coman şi M.Olangiu în anii 1960—1968 la Istriţa judeţul Buzău şi Ştefăneşti Argeş; în perioada 1964—1966 la Băneasa—Bucureşti şi Curtea de Argeş, de C. Rafailă şi St. Didiţă.

Pentru staţiile de prognoză şi avertizare este nevoie să se cunoască factorii:

1) Biologia ciupercii Polystigma rubrum — respectiv matu rarea periteciilor, proiectarea ascosporilor, contaminările şi peri oadele de incubaţie;

2) Rezerva biologică a ciupercii; 3) Sensibilitatea soiurilor de prun; 4) Fazele ienologice ale principalelor soiuri de prun ce predomină în

zonă (Tuleu gras, Vînăt românesc, Gras românesc, Anna Spăth etc.); 5) Condiţiile de climă (observaţii meteorologice privind: temperatura

atmosferică maximă, minimă şi medie; umiditatea atmosferică maximă, minimă şi medie; precipitaţii — suma zilnică; accidente climatice — brumă, îngheţuri, grindina etc.);

6. Modul de acţiune şi remanenta fungicidelor. II. Emiterea buletinelor de avertizare. P r i m u l t r a t a m e n t se

avertizează atunci cînd există: frunze apărute, ploaie de cel puţin 0,1 mm, temperatura atmosferică de cel puţin 6°C care să determine începutul proiectării ascosporilor, cu condiţia ca acest tratament să nu f ie în plină înflorire, pentru că ar dăuna polenizării naturale. Acest tratament se corelează cu acela contra viespelor cu ferăstrău ale prunului (Hoplocampa rninuta şi Hoplo-campa {lava), insecte defoliatoare, afide, precum şi cu cel contra păianjenilor tetranychizi. Acest tratament se avertizează să înceapă cînd 10—15% din {lori au început să-şi scuture petalele. Pentru acest tratament buletinul se emite cînd l—5°o flori au început să-şi scuture petalele — aşa încît atunci cînd deja 10—15/6 lori au primele petale scuturate, să se poată stropi. Prin acest tratament se mai previn infecţiile primare cu ciuruirea frunzelor (Ascospora beijerinkii), pe frunze şi pe fructe, cu Monilinia cinerea

306

la fructe, cu Taphrina pruni şi Taphrina insititiae şi cu Fusicla-dium pruni şi care se vor menţiona în buletinul de avertizare. Tratamentul trebuie să se încheie în maximum 5—6 zile.

In anii în care proiectarea ascosporilor s-a prelungit 35—41 zile şi cînd în acea perioadă au fost 8—11 zile cu 20,8—24,2 mm, au fost necesare 2 tratamente contra pătării roşii a frunzelor de prun. în aceste cazuri, dar şi în alte situaţii, al doilea tratament coincide cu un grup de maxime de proiectare de ascospori si în acelaşi t imp ca dată calendaristică se suprapune cu primul tratament ce se aplică împotriva primei generaţii de Laspeyresia funebrana, afide, păianjeni tetranychizi, insecte defoliatoare.

Buletinul de avertizare pentru acest tratament se emite la începutul pontei de Laspeyresia funebrana. Tratamentul trebuie să se încheie în 5 zile.

Al t r e i l e a t r a t a m e n t se avertizează în anii în care proiectarea ascosporilor se prelungeşte 44—68 zile, din care sînt 17—27 zile cu ploi. Acesta coincide cu tratamentul al doilea de la prima generaţie de Laspeyresia funebrana şi cu primul împotriva primei generaţii de Hyphantria.cunea. Prin acest tratament se previn în acelaşi timp infecţiile cu Ascospora beijerinkii, Monilinia cinerea, Taphrina pruni, Taphrina insititiae, Fusicladium pruni.

Al p a t r u l e a t r a t a m e n t se avertizează în anii în care proiectarea ascosporilor se prelungeşte 76—80 zile, dincare 35—45 zile sînt cu ploi . Acest tratament coincide cu primul tratament ce se face împotriva primei generaţii a păduchelui din Sân Jose si ai doilea împotriva primei generaţii de Hyphantria cunea. Buletinul de avertizare se emite cînd au apărut primele larve mobile ale păduchelui din Sân Jose. Se menţionează începerea tratamentului la 5—6 zile de la apari ţia primelor larve mobile, ceea ce corespunde cu proiectarea ultimilor ascospori de Polystigma rubrum. Prin acest tratament de asemenea se previn infecţ i i de Ascospora beijerinkii, Monilinia cinerea, Fusicladium pruni, Taphrina pruni, Taphrina insititiae. Tratamentul trebuie să se încheie în 5 zile.

Pentru a avea o imagine cit mai clară a modului cum trebuie să se acţioneze pentru avertizarea tratamentelor contra ciupercii Polystigma rubrum vom folosi un exemplu din anul 1969 de la Voineşti, cînd au fost necesare 4 tratamente. Ananzmd rezultatele prezentate în fig. l care reprezintă schema de avertizare din 1969, se constată că în ziua de 16 aprilie, după ce au fost 2 mm

307

precipitaţii şi o temperatură medie de 9,2°C, cu maxima de 14,5°C şi minima de 5,6DC a, început proiectarea ascosporilor. La acea dată era umflarea mugurilor florali . Prima grupă de maxime de proiectare a ascosporilor s-a realizat în perioada 22, 23 şi 24 aprilie, cînd era începutul dezmuguritului mugurilor florali. Următorul grup de proiectări masive de ascospori s-a suprapus cu

PERIOADELE DE INCUBAŢIE

TRATAMENTE u 32500 •

f j l r . i ' j f

" 30.000 -

.'.0 'J V .'-.'.

. FAZE FENOLOCÎCE . *' ' '" ' ; '

' l' ' '(

I ' ' P " '

1 REPAUS VCCETATIV \;ţ\ ' - j t 1 ! - *

' ' 27.500 ' . a 2 25.000 •

.; .,

1 U M FLAR EA MUGURILOR 1 1 DEZMUGURIT ' ' f J U î J IV *NALTAREA INFLORESCErJTf I , _ 1 V BUTON ALB SI ÎNFRUNZIT '. •• ; .' -J

•r!

r b'

fY

VI *NFLOCIT SI CREŞTEREA LĂSTARILOR

g 22500-

VII SCUTURAREA PETALELOR

g eo.ooo-

VII FRUCTUL CU 0 DE O,5 Cfn IU FRUCTUL DE MĂRIME NORMALA . ,-ţ -

' -,

UI

- . - >

Ji •* f 7.500 -

j — i .

l: £ 15000

lf ,'• 'uJ *•

-"'* "* 1 ' " * "' '' .''"' .'r.

,w r

- •<

• f i ; *1 ! - 1

1 K î -i*: ' ' >

' ' ; ' * ! rj *-*

' ' o '12500

LU

'•• '' J.' >:i .'»'•

;;.-3jt5 ar .;./•'•.

g 10.000

-••'.;.:". .i'

•7S OO

•'

.t "t

' 5000

• , 1 , . „ -

j-.

j

£500

1

i n

1 1_

"

•!> U;i . - . V j i M V l N

M A R TI E ' APRILIE MAI ' IUNIE ' IULIE ,-Flg. / — Schema avertizării combaterii ciupercii Polystigma "T

308

rittrî'dfe la 1—4 mai. între 9 şi 12 mai, apoi. 17—19 mai, 22 şi 27 mai, au fost cele mai importante maxime de proiectare a ascos porilor. Proiectarea ascosporilor s-a continuat toată luna iunie durînd 76 zile (16 aprilie—30 iunie). .

La soiurile de prun la care înfrunzisul a fost în acelaşi t imp cu înfloritul, contaminarea primară s-a petrecut în perioada l— 4 mai. Primele pete de Polystigma rubrum s-au constatat în /« mai la soiul Tuleu gras, la pomii netrataţi .

Pentru evitarea pagubelor din cauza ciupercii Polystigma rubrum, tratamentele s-au avertizat astfel:

P r i m u l t r a t a m e n t , între 7 si 11 mai, cmd la soiul Tuleu gras 10—15% din flori erau la începutul scuturării peta lelor corespunzînd cu proiectarea maximă de ascospori. Acest tratament s-a executat complexat cu cel pentru combaterea yies- pelor cu ferăstrău, aii de, insecte defoliatoare, păianjeni, rnomlioza rapăn, deformarea fructelor şi a ramurilor. .

Al d o i l e a t r a t a m e n t s-a avertizat intre 22Ji 2.1 mai, pentru evitarea contaminărilor pe frunzele tinere şi lăstari, în timpul unui mare grup de maxime de proiectări de ascospori. Prin acest tratament s-au prevenit în acelaşi t imp infecţiile cu bolile menţionate la tratamentul l şi în plus f i ind primul, stropit contra primei generaţii de Laspeyresia funebrana, păianjeni, afide.

Al t r e i l e a t r a t a m e n t s-a avertizat între 31 mai si 5 iunie, pentru evitarea noilor infecţii pe frunze şi lăstari cu Polystigma rubrum şi celelalte boli şi dăunători menţionaţi la tratamentul al doilea. A

- , ; Al p a t r u l e a ' t r a t a m e n t s-a avertizat intre 2b iunie si 4 iulie, pentru evitarea ultimelor contaminări cu ascos pori Prin acest tratament s-au prevenit infecţiile simultane cu celelalte boli menţionate la primul tratament. Acesta a corespuns cu primul tratament contra primei generaţii a păduchelui dm Sân Jose. La toate cele 4 tratamente avertizate s-au aplicat tun- gicide în amestec cu insecticide cu acţiune acaricidă, pentru com baterea simultană atît a bolilor cît si a dăunătorilor.

I I I . Fungicide folosite. Cele mai bune rezultate contra patarn roşii a frunzelor de prun se obţin folosind unul din produsele pe

bază de cupru:

a) Zeamă bordeleză conc. 0,5/6

b) Hidroxidul de cupru 15 în conc. 0,15%;

c) Oxiclorura de cupru 20 suspensie apoasă în ccnc. 0,4/o. Acestea au remanentă bună de 15—20 zile.

KI

L

vfflT

30 i

(Pers.) D.C. la-Staţiunea Voineşti în anul 1969

Dintre produsele anorganice, rezultate bune se obţin,folosind:

a) Polisulfura de bariu Tîrnăveni în conc. l %

b) Solbar in conc. 1%

c) Selebar m conc. 1%. Rezultate de asemenea bune dar cu număr' mai mare de tra tamente se pot obţine folosind unul din produsele de şirţteză or ganică, pe baza de:

a) Captan: Merpan 50, Orthocid 50 în conc. 0,25% etc.; b). Mancozeb: Dithan M 45 în conc. 0,2% ; PEI-228-ICECHIM în conc.

0,2% etc.; c) Maneb + Zineb: Zimaneb P conc. 0,25%, Zimaneb 60 în

conc. 0,3% etc.; d) Folpet: Orthophaltan 50, Folpet 50, Folpan 50 "rfi conc. 0,3% etc.; e) Maneb: Polyram combi în conc. 0,3% etc.; f) Ziram: Selezir P.U. 65 conc. 0,3%, Micronyl conc.

0,2% e.tc.; . g)" T.M.T.D.: Sclerosan50 conc. 0,3% etc.

h) Zineb: Aspor, Zineb, Perosin în conc. 0,5% etc.. VIERMELE PRUNELOR1 (LÂSPEYRESIA FUNEBRANA TREITS.)*

în România, viermele prunelor este unul din cei mai periculoşi dăunători ai prunului, întîlnindu-se în toate bazinele pomicole unde se cultivă masiv această specie, în livezile neîngrijite din zona stejarului şi în antestepă, în anii favorabili înmulţirii, la pomii neglijaţi această insectă ajunge să distrugă, la soiurile sensibile, peste 70% din recoltă

DESCRIERE

A d ui I u l de Laspeyresia funebrana este un fluturaş cu deschizătura aripilor de 1,4 — 1,6 cm. Aripile anterioare sîrjt brun-închis, cu pete de culoare mai deschisă spre centru şi spre vîrf.

Aripile posterioare sînt brun-deschis spre centru si prevăzute cu franjuri de culoare cenuşiu deschis.

O u l este de forma unui scut oval, cu diametrul de 0,5— l mm, de culoarea perlei, alb-hialin cînd este proaspăt depus. El este acoperit cu corion plat. Pe măsură ce se petrece embrio-geneza, prin corion se văd diferite stadii de evoluţie.

L a r v a matură este de culoare roz-cărnie, avînd lungimea corpului de 10—12 mm. Are capsula cefalică şi plăcile de pe torace de culoare neagră. La ultimul segment anal există un rînd de spini în formă de pieptene, în timpul diapauzei, larva este învelită într-un cocon mătăsos, care o apără de intemperii, dato rită stratului de ceară cu care este impregnat, în interiorul acestui cocon ia naştere crisalida.

C r i s a l i d a are lungimea 6-10 mm culoarea cafeniu-închis.

Fructele atacate de prima generaţie cad, ceea ce cauzează o pierdere de 4—12% din recoltă, la soiurile tîrzii. La soiurile timpurii ca: Peche, Timpuriu de Ai ud etc., procentul de pierderi la prima generaţie depăşeşte în mulţi ani 30—60%.

Cele mai mari pagube sînt produse de generaţia a doua, ele putînd depăşi 50—60% din recoltă, fiind depreciate calitativ. Din punct de vedere cantitativ, fructele atacate de viermele prunelor pierd din greutate 1,8—12% si uneori chiar .25%.

în majoritatea cazurilor o larvă ca să ajungă la maturitate, se hrăneşte cu un fruct, uneori cu două şi mai rar cu trei, consu- mînd pulpa către mijlocul fructului, la prima generaţie şi în jurul sîmburelui la a doua generaţie. La a treia generaţie, larvele stră bat fructul pînă în apropiere de sîmbure, ultimele larve pătrunse deschizîndu-si galerii sub pieliţă, la mică adîncime. Pe fructele atacate de-a doua generaţie, în dreptul galeriilor de pătrundere a larvelor apar pete violacee. Fructele atacate prezintă scurgeri gomoase, sînt mai mici, au mai puţin zahăr şi cad înainte de a se matura deplin.

Prunele viermănoase nu pot fi vîndute "cg': fructe proaspete pentru masă, nu se primesc pentru fabricarea gemurilor, du!ce-= ţurilor, sau pentru uscat, ci se pot valorifica numai pentru fabricarea ţuicii, prin care se.realizează un venit de 25—35% din valoarea ce ş-ar îi putut asigura în cazul fructelor proaspete. Cele mai atacate soiuri de prun s-au dovedit: Peche«,' Tuleu gras, d'Agen, Vinete româneşti, Vinete de Italia, Ţar;'

311

RĂSPlNDIRE

Autor: Victoria Şuta'-.

310

Renclod auriu, 'Grasă românească, Roşior românesc, Tuleu dulce etc. -

Laspeyresia funebrana atacă, pe lîngă prun, şi alte specii ca: porumbarul, la care s-a semnalat masiv, corcoduşul, cireşul şi vişinul la care a fost înregistrată la 0,5—1 / 6 . din fructe.

Din cerecetarile efectuate de Victoria Suta La Voinesti, judeţul Dîmboviţa, în perioada 1951—1970 şi la Mărăcineni-Piteşti în perioada 1971—1978, s-a sintetizat o 'metodă de studiu al biologiei, ecologiei şi combaterii insectei Laspeyresia funebrana, din care primele rezultate s-au dat în 1957 sub formă de metodă de avertizare la început la staţiunile I.C.H.V. (Fălticeni, Bistriţa, Geoagiu, Istriţa, Băneasa etc.). Apoi, după publicarea primelor rezultate în cadrul I.C.C.A., aceasta s-a predat staţiilor de prognoză şi avertizare din toată ţara. Pentru prima dată în ţara noastră; la Voi neşti-Dîmboviţa s-a acoperit cu izolator de tifon la fiecare generaţie un pom pe rod pentru studierea biologiei şi ecologiei acestui dăunător, în izolator, în condiţii naturale s-au introdus aparate meteorologice înregistratoare ca: termograf, higrograf, drosograf etc. în izolator s-au introdus fluturii, urmărindu-se stadiile de dezvoltare ale insectei.

în condiţiile de la Voineşti-Dîmb'bviţa şi de la" Mărăcineni -Piteşti, în livezile situate la altitudinea de 350—550 m, insecta a avut 2—3 generaţii pe an, mai frecvent două, din care prima în mai-iunie, a doua în iulie şi începutul lunii august, iar a treia în a doua sau a treia decadă a lunii august (tabelul 1). . . '

Insecta iernează ca larvă în ultimul stadiu, învelită într-un cocon mătăsos, impregnat cu o ceară care-i dă impermeabilitate şi o apără de intemperii.

Larvele hibernante sînt provenite parţial din prima şi a doua generaţie, precum şi din generaţia a treia care au ajun? la maturitate.

La prima generaţie, apariţia crisalidelor s-a observat în a doua decadă a lunii aprilie, uneori în a treia decadă, în anii mai reci, după ce au fost 8—12 zile cu tmperatura medie zilnică între 8,2 şi 16,7°C. Apariţia primilor adulţi din generaţia întîia a fost

312

Tabelul l

Dinamica apariţiei fluturilor de Laspeyresia funebrana prima generaţie

Data obs.

to

Nr. f l u t u r i -

Perioada preovipozitară

&J

lor apăruţi

Perechile luna

3 N

0

To-tal

î

1

• 2 ;

3

4

5

mai

15

I

15

10

5

15 V-

15 V—

15 V—

15 V—

15 V—

20 V .

20 V

22 V

23 V

20 V

iu n i e

1

I

35

15

20

1 VI—

1 VI—

1 VI—

1 VI—

1 VI—

2VI

2 VI

3 VI

2 VI

3 VI

iunie

15

I

10

5

5

15 VI—

15 VI—

15 VI—

15 VI—

15 VI—

etc.

16 VI.

17 VI ,

18 VI

16 VI

16 VI

etc.

între 4 şi 20 rriairiar zborul fluturilor a durat 43-67 zile, ceea ce a constituit o greutate'pentru avertizarea tratamentelor de combatere a dăunătorului. Fluturii care s-au înregistrat în cutiile de avertizare au fost lăsaţi liberi în izolator sau în manşoane (ca la cireş). Adulţii primei generaţii s-au hrănit 2—4 zile, apoi s-au 'împerecheat: şi, după 3—11 zile de la apariţie, â U început ponta. Flur turii au fost activi între orele 17—20. Masculii au trăit 3—12 zile, iar femelele 3—18 zile. Ponta a avut loc cînd temperatura atmosferică a fost mai mare de 15CC, în zilele cu cer senin între orele 17—20, iar în zilele cu cer înnorat mai devreme, începînd chiar de la orele 14. La temperatura de 15—17CC, ponta a fost redusă, la 20—22CC a fost maximă, iar la 11—13°C nu a avut loc (tabelul 2).

La generaţia I ponta a avut loc în 8—26 zile.,Pentru pontă femelele se aşează, curăţă locul şi în 2—6 secunde depun oul. 99,17% din ouă au fost depuse pe fructe şi numai 0,8% pe frunze şi ramuri. Majoritatea ouălor s-au găsit pe calota inferioară a fructului sau către mijloc. O femelă a depus 2—115 ouă, mai frecvent 20—70. în general, o femelă a depus în prima zi 50—98% din totalul de ouă. Simultan cu dinamica pontei, urmărindu-se

Tabelul 2

Dinamica pontei de Laspeyresia funebrana şi evoluţia fazelor embrionare pină la ecloziunea larvelor

stadiul de ou şi fazele embrionare, s-a constatat că la prima gene raţie stadiul de ou a durat 4—22 zile, predominînd 10 zile tem peraturile medii zilnice de 14—26°C.

"In perioada de Incubaţie s-au constatat 4 faze embrionare: î) ou hialin-sideîiu; 2) ou cu inel roz; '3) ou în întregime roz; 4) ou „cu punct negru"; cînd larva are capsula cefalică formată, iar după această fază larva eclozează.

De la faza cu inel roz şi pînă la apariţia larvelor au trecut 4—8 zile, predominînd 4 zile. în general, la prima generaţie sta-diul de ou este mult eşalonat din cauza eşalonării apariţiei adul-ţilor, a viabilităţii, datorită temperaturilor şi precipitaţiilor. Aceasta constituie o greutate în avertizarea epocilor optime de aplicare a tratamentelor.

Fazele fenologice la prun nu coincid în toţi anii cu aceleaşi faze embrionare ale inse.ctei, fi ind 'decalări chiar de 12 zile de la un an la altul. Din aceastaicauz)ă, fazele, îenologice nu pot con-

314

şti tui un element hpţărîtor pentru avertizarea epocilor optime de stropiri. i,

In izolatoare, în manşoane, sau în livadă la pomii liberi, larvele primei generaţii au apărut între 29 mai şi 9 iunie şi s-au hrănit 11—51 zile, predominînd 26—27 zile. întreaga perioadă de dezvoltare a insectei la prima generaţie a fost de 42—73 zile. Eşalonarea mare a perioadei de dezvoltare a insectei se explică prin frecvenţa mare a ploilor (tabelul, 3),

Durata de hrănire a larvelor de Laspeyresia funebrana

k. U |_'

Data pătrunderii larvelor în fruc t

Data căderii f r u c t u l u i

Data retragerii larvei din fruct

Durata de hrănire a larvei,

Stadiul de cocon

a

luna

ziua

zile

Gen

era

1

IVI

20 VI

VI

21

'' •' 21

22 VI

I

2

IVI

20 VI

VI

•v; 21 : i

21

22 VI

I

3

1 VI

21 VI

VI

' 22

22

23 VI

4

IVI

21 VI

VI

22

; 22 ,

24 VI

5

2 VI

25 VI

VI

26 "*

24

26 VI

.J

1 'Pentru generaţia a doua, perioada!ide dezvoltare a fost de 43— 54 zile.

în decursul anilor de cercetare, 25—50% din larvele primei generaţii s-au transformat în generaţia a doua; valorile maxime (50%) s-au constatat în anii cei mai călduroşi, cînd suma de tem peraturi efective a depăşit l 300°C, pragul biologic fund* conside rat 9°C.

în anii mai călduroşi, primele crisalide care au dat'generaţia a doua s-au înregistrat între 23 si 29 iunie.iar în verile mai reci între 13 'şi 19 iulie

în mod obişnuit, datorita'temperaturilor'medii zilnice mai ridicate, durata zborului fluturilor din generaţia a Il-a a fost mai

Generaţia a IlI-a s-a dezvoltat în 57—60 zile.

în zonele tipic pomicole unde se cultivă prun, în anii în care suma efectivă de temperaturi depăşeşte l 200CC, (pentru pragul biologic de 9°C) şi frecvent în cîmpia Dunării, viermele prunelor, în anii foarte călduroşi poate avea trei generaţii, din care a treia este incompletă.

în zonele situate la altitudinea de peste 800 m, Laspeyresia funebrana a avut o singură generaţie pe an, datorită temperaturilor scăzute.

PROGNOZA

Prin lucrările de prognoză se poate prevedea cu un an înainte, din toamna anterioară, dacă dăunătorul va prezenta un pericol şi cît de mare ar putea fi invazia în anul următor.

în principalele zone pomicole unde se cultivă prun, datorită condiţiilor de climă, intensitatea atacului de Laspeyresia funebrana se manifestă variabil de la un an la altul.

Pentru realizarea unei combateri economice a viermelui prunelor în diferite regiuni climatice este foarte importantă prognoza apariţiei în masă a dăunătorului. Aceasta se poate stabili cunoscînd în fiecare an rezerva biologică a insectei, făcîndu-se obser-vaţii la soiurile de bază, predominante din regiunea respectivă.

Aceste observaţii, precum şi modul de sintetizare al lor, se vor face după metodele indicate la Carpocapsa pomonella, respec-tînd fazele fenologice ale prunului.

Pentru că în cursul diapauzei de vară şi de iarnă o parte din larvele învelite în cocon mor din diferite cauze naturale (intemperii climatice, paraziţi şi prădători), pentru ca să se cunoască populaţia de larve care rămîn sănătoase, este necesar ca la fiecare staţie să existe material biologic colectat din anul anterior.

Pentru cunoaşterea rezervei biologice a dăunătorului, în natură şi în cutiile de creştere se va proceda ca la Carpocapsa pomonella, pentru fiecare generaţie.

Curba de zbor, ponta şi durata ciclului biologic al dăunătorului se vor sintetiza în schema de avertizare (fig. 1).

în cazul în care ia f i in ţă o nouă staţie de avertizare si nu are material biologic colectat din anul precedent, controlul se va face

318

' la larvele ce au iernat în crăpăturile scoarţei pomilor bătrîni ne-îngrijiţi şi în frunzişul strîns la coletul pomilor. iirfbtJ?. Bijui''."-Pentru cunoaşterea începutului şi duratei zborului fiecărei ge-neraţii, precum şi intensitatea acestuia, prognoza de foarte scurtă durată este posibilă folosind feromonii sexuali.

Din cercetările efectuate de Victoria Şuta în cadrul I.C.P. Piteşti şi al Trustului pomicultura— în perioada 1975—1978, iar în 1976—1978 de către Szekely I. la Cluj-Napoca, în 1978Smaranda Breban la Baia Mare, Ivachim Elena la R. Vîlcea, Albertina Şerboiu la Voineşti, N. Minoiu la Bistriţa (1977—1978) şi Gh. Lefter la Geoagiu, au constatat faptul că, folosind atractantul sexual „Atrafun", se momesc (se atrag) masculii de Laspeyresia funebrana. Prin această metodă se stabileşte exact începutulzborului adulţilor şi dinamica acestuia, prin care se prevede cît t imp este pericol de atac în livadă, precum şi cît'de mare este numărul adulţilor captaţi zilnic sau periodic, ceea ce indică intensitatea ce ar putea să o aibă pagubele .cauzate de; Laspeyresia .funebrana.

Cu capcanele cu „Atrafun" se va liiera la fel ca la Carpocapsa pomonella cu capcanele „Atrapom".

Datele privind dinamica zborului masculilor captaţi în capca-nele cu „Atrafun" se vor prezenta în curbe paralele, alături de rezul-tatele înregistrate din cutiile de creştere a rnaterialului biologic din izolatoare. Se va prezenta or linie neagră întreaga curbă obţi-nută din zborul adulţilor din cutiile de creştere şi cu linie între-ruptă curba prezenţei masculilor în livadă,' proveniţi din captările cu „Atrafun".

AVERTIZAREA TRATAMENTELOR DE PREVENIRE ŞI COMBATERE

în condiţiile ţării noastre, Laspeyresia funebrana este un dă-unător endemic, găsindu-se masiv în zonele de cultură a prunului.

Pentru a putea stabili tratamentele contra viermelui prunelor este nevoie să se cunoască următorii factori determinanţi care stau la baza metodei biologice "complexe de avertizare:

1) rezerva biologică a dăunătorului în raza de activitate a fiecărei staţii de prognoză şi avertizare (prognoza de lungă şi de scurtă durată);

2) biologia insectei (dinamica curbei de zbor a fluturilor din cutiile de creştere din izolator; dinamica curbei de zbor a fluturilor cu ajutorul atractanţilor sexuali; începutul şi dinamica pontei; evoluţia stadiului de ou şi a celorlalte stadii; eşalonarea generaţiilor în funcţie de zonă si de altitudine);

320

3) ecologia insectei (pragul biologic şi constanta termică); ni . 4) fazele fenologice ale soiurilor predominante în zonă;

5) factorii climatici (temperatura medie, minimă extremă, maximă extremă, suma precipitaţiilor şi numărul d,e. zile cu PrŞci-pitaţii, vînt, nebulozitate, umiditatea;

6) modul de acţiune şi remanenta irfeecticideior;

7) compatibilitatea biologică a peştjcidelor ce s,e folpse.sc în complexele de luptă integrată .la, prun.... ,,,)

Materialul biologic, respectiv larvele învelite tn cocon (în diapauză) ce au provenit din brjiele capcană instalate pentru prima generaţie (G,), în a doua generaţie a lunii iunie şi care nu s-au transformat să dea a doua generaţie (G2) .la sfîrşitul lunii august şi toate larvele provenite din a dcua generaţie sînt păstrate în cu tiile de avertizare care se aşează în livadă sau pe platforma staţiei. în acest fel, evoluţia materialului biologic se petrece în acelaşi timp cu materialul retras în condiţii naturale în diferite ascunzi şuri . .

Se va lucra după metoda prezentată la Carpocapsa pomonella. Cu ajutorul datelor obţinute se întocmeşte schema de avertizare

(graficul operativ). Acest grafic cuprinde: 1) observaţii mete-orologice (temperatura medie, maximă, minimă, marcîndu-se linia ce trece la 9°C, care este pragul biologic; precipitaţiile); 2) obser-vaţiile biologice: curba apariţiei fluturilor pentru fiecare generaţie, la care se adaugă curba de apariţie a masculilor din capcanele cu feromoni; începutul şi eşalonarea fiecărui stadiu al insectei care se vor reprezenta pe curba temperaturilor efective mai mari de 9°C; 3) se vor marca tratamentele aplicate.

Pentru determinarea numărului de generaţii se va folosi ca documentare suma de temperaturi efective mai mari de 9°C, cunos-cîndu-se că în anii în care se însumează mai mult de l 200°C se înregistrează şi generaţia a treia.

Tratamentele de combatere a viermelui prunelor se fac preven-tiv, înainte de apariţia larvelor. Numărul de stropiri variază cu numărul de generaţii, cu epoca de coacere a soiurilor de prun, depinzînd si de modul de acţiune şi de remanenta, insecticidelor de rezerva biologică a dăunătorului în livezi şi în flora spontană.

Schema de aplicare a tratamentelor este variabilă, în funcţie de condiţiile de climă din fiecare an. Pentru zona tip pomicolă)

321

cu livezi situate la 300—550 m altitudine, se constată că în anii în care insecta are 2 generaţii sînt necesare 4—5 tratamente, din care 2—3 la prima generaţie şi 2 la generaţia a doua. , în anii în care insecta are 3 generaţii se aplică 4—6 tratamente din care 2—3 la prima generaţie, 2 la generaţia a doua şi un tratament la generaţia a treia.

în zona cu livezi situate la 300—550 m altitudine se fac 4—5 tratamente la soiurile cu coacere tîrzie (Tuleu gras, Gras românesc d'Agen, Anna Spăth, Renclod violet etc.), din care cîte două pentru prima şi a doua generaţie şi unul la generaţia a treia.

Pentru soiurile cu coacere seini timpurie, ca: Renclod auriu, Renclod verde, Ontario, Renclod d'Althan, Renclod Oullins, Jefferson etc., sînt necesare trei tratamente, din care două împotriva primei generaţii şi unul împotriva celei de-a doua generaţii.

Pentru soiurile cu coacere timpurie, ca: Peche, Tzar, Timpurii Rivers, Tuleu dulce etc., sînt necesare două tratamente împotriva primei generaţii.

Pentru zona de cîmpie, unde insecta are frecvent 3 generaţii complete, trebuie să se determine dacă este necesar şi al doilea tratament de la generaţia a IlI-a.

în livezile situate la peste 800 m altitudine, unde este o singură generaţie, pentru combaterea viermelui prunelor sînt necesare l—2 tratamente la avertizare, mai frecvent un tratament.

Din cercetările efectuate de Victoria Şuta, în perioada 1952—1970 zonele Voineşti-Dîmboviţa şi Mărăcineni-Piteşti, în perioada 1971 — 1978 caracteristice culturii prunului, ca şi în altele din ţară, s-a constatat că în ult imii 10—12 ani a scăzut foarte mult rezerva biologică a dăunătorului pe suprafeţe însemnate de livezi, datorită tratamentelor aplicate corect 18—20 ani consecutiv. In aceste livezi sînt necesare l—2 tratamente pe an — care au rolul de a distruge insectele care provin din micile plantaţii din gospodăriile individuale situate în vatra satelor.

Avertizările se vor face astfel: Staţiile de prognoză şi avertizare, la toate generaţiile, p r i m u l

t r a t a m e n t îl vor avertiza să înceapă imediat după depunerea primelor ouă. 'Lansarea buletinelor de avertizare se face imediat după începutul pontei, transmiţîndu-se telefonic, prin staţiile de radio şi în scris.

Primul tratament are rolul de a distruge fluturii , ouăle şi larvele neonate.

322

? '• în buletin trebuie să se menţioneze că primul tratament de .la prima generaţie trebuie să se termine în 5—6 zile, în 4—5 zile 'la generaţia a doua şi în 3 zile pentru generaţia a treia.

La prima generaţie, al d o i l e a t r a t a m e n t se avertizează la 8—15 zile după primul, pentru distrugerea ouălor şi larvelor neonate provenite după maximul de pontă (acesta corespunde în general cu stadiul cînd maximum de ouă sînt la faza de „inel roz"). Cînd după primul tratament sînt temperaturi medii de 18—22°C, procesul de embriogeneză se grăbeşte, determinînd scurtarea perioadei de incubaţie; în acest caz al doilea tratament se avertizează la 8—9 zile după primul. De asemenea, se avertizează al doilea tratament la 8—9 zile dacă după primul tratament au urmat imediat ploi care au spălat insecticidele. Dacă timpul este rece după primul tratament (dar fără ploi), intervalul dintre cele două tratamente va fi cît mai aproape de 15 zile

Al t r e i l e a t r a t a m e n t contra primei generaţii este necesar să se avertizeze în anii în care zborul fluturilor se prelungeşte mai mult de 30 de zile. Acesta se avertizează de obicei odată cu primul tratament contra păduchelui din Sân Jose (prima generaţie).

La generaţia a doua, al d o i l e a t r a t a m e n t se avertizează la 6—10 zile după primul. Se face obişnuit la 6—8 zile, cînd în această perioadă sînt temperaturi medii zilnice de 20—22CC, care grăbesc evoluţia stadiului de ou şi se scurtează perioada de incubaţie. Acest tratament se repetă la 9—10 zile cînd după primul sînt temperaturi medii zilnice de 16—18°C. Acesta coincide cu stadiul cînd 50—67% dintre ouă se află la faza de „inel roz".

în anii în care este timp rece şi generaţia a doua se prelungeşte foarte mult (peste 30 zile) în aceste situaţii este necesar să se aver-tizeze al t r e i l e a t r a t a m e n t . Acesta în mod obişnuit coincide cu primul tratament ce se face contra generaţiei a doua a păduchelui din Sân Jose şi se indică numai la soiurile cu coacere foarte tîrzie.

Toate tratamentele ce se efectuează contra viermelui prunelor se fac în acelaşi t imp şi împotriva altor dăunători şi boli ale mărului şi părului, folosind amestecuri compatibile de insecticide sau insecticide cu acţiune acaricidă, cu fungicide împotriva pătării roşii a frunzelor, a moniliozei, a dumirii frunzelor, a ruginii, a deformării fructelor şi a ramurilor, a rapănului etc. (tabelul 5).

323

Tabelul 5

Eficacitatea tratamentelor aplicate la avertizare pentru combaterea .viermelui prunelor

. .'1(0

. ?$!# i ! -..,;;• •ni;i!:

/I4SIH ' Produsul i riff«lpit ,

Conc. %

Procent fructe atacate

£ s? o n IO 53+ o5 -HrcO

Generaţia I

Generaţia a I l-a După

tratamentul:

Total G»

După tratamentul:

Total G2

I

n

'l

II Tuleu

gras i U ' j i r p • • r h j* ;'.fi-•>-. iu; -: i.okl.

. , ' : • ' 'l!'.

' ' . • r M0rtqr '•• • netratat

8.

v" 0 12

20

17

j \ i t ! 16

•;!:J : i n!» >•'-33

/L 52,0

DEF-25 (Sintox 25)

0,2

0

0

0

0,1

0,1

0,2

0,2

Fosfotox R 35 (Sinora-tox R 35)

0,1

0

0

0

0,1

0,2

0,3

0,3

Carbetox 37

0,4

0

0,5

0,5

0,5

0,5

1,0

1,5

Contra insectei Laspeyresia funebmna se poate folosi un in-secticid cu acţiune insecticidă-acaricidă sau cu acţiune insecticidă propriu-zisă.

Dintre insecticidele cu acţiune acaricidă, se va putea folosi unul din următoarele, pe bază de:

a) Phosalone (Zolone 35 EG, Zolone 30 PM, în conc. 0,15-0,2%, cu care se combat concomitent şi păianjenii, păduchele din San-Jose, păduchele ţestos al prunului, afide, insecte deîolia-toare, f i ind selectiv pentru albine şi alte insecte folositoare);

b) Fenbutin oxid (Torque 50 în conc. 0,05% care are acţiune selectivă pentru insectele folositoare);

c) Etion (DEF-25 (Sintox 25) în. conc. 0,2%; d) Demeton-methyl (PEI-206-ICECHIM-40% conc. 0,06%,

Metasistox 50 în conc. 0,05%);

e) Hidrocarbura de cartap (Padan 50 în conc. 0,1%);

f) Dimetoat (Sinoratox R 35 în conc. 0,1%);

324

INSECTICIDĂ

g) Dithiofosfat de 00 (dimetil-8-2-metoxi-<exotiodiazolin-me-til): Ultracid 40 PM, Ultracid 40 EC în conc. 0,05%—0,1%;

h) Fosfamidon (Dimecron50 în conc. 0,1%); i) Metonil (Lanate 50 în conc. 0,1%);

j) Basudin + clorobenzilat (Basudin special conc. 0,25%); k) Fosmet (I mi dan 50 conc. 0,05%).

Dintre produsele cu acţiune insecticidă propriu-zisă, se va putea folosi unul din următoarele, pe bază de:

1) Piretrenoizi sintetici (Decis 25 în conc. 0,025%; Ripcord 40 în conc. 0,0125%; Sumicidin 20 în conc. 0,02%; Ambusch în conc. 0,05 % etc.); •' ' '

m) Phenitrothion (Foiition 50 în conc. 0,1%) h) Ometoat (Folimat50 conc. 0,05—0,1%); o) Malathicn (Carbetox 37 în conc. 0,4%);

p) Ditiofosîat (Diazincn 60 conc. 0,16%; Di azi non 20 în

eonc. 0,5

r) Ethyl-paralhicn (Ethyl-parathion 50 Israel în conc. 0,08% ; Ethyl-parathion 50 Ephthymiades etc.).

Aceste prcduse au o acţiune parţial acaricidă.

Dintre insecticidele de contact care ar mai putea fi folosite: Carbenyl (Sevin 50 în conc. •0,15-0,2%; PEI-109-1CECHIM în ccnc.. 0,15—0,2%).

în ca2ul în care unul din tratamentele împotriva viermelui prunelor coincide cu înmulţirea păduchelui din Sân Jose, atunci se va folosi îndeosebi unul din produsele menţionate în ordinea ef icaci tăţi i la punctele: r, a, d, k, o.

La produsele menţionate la punctele a—s, se adaugă şi acelea eu acţiune biologică pe bază de Bacillus thuringiensis, ca: Thur-ingin'în conc. 0,2% ; Bactospeine 6000 PM în ccnc. 0,25% ; Dipel în ccnc. 0,1%; Thuringin -f- Thurintox în conc. 0,5%. Acestea se folosesc in mod deosebit cînd în acelaşi li mp necesită să se combată Hyphantria ctinea si pentru reducerea poluării mediului.

Pentru toate pesticidele recomandate, perioada de repaus de la aplicarea ultimului tratament şi pînă la recoltare se va menţiona în buletinul de avertizare, conform prospectului fiecărui 'produs.

Pentru toate pesticidele menţionate anterior este necesar să se ia măsuri pentru ca muncitorii să respecte normele de tehnica securităţii după ultimele hotărîri în vigoare, spre a evita orice intoxicaţie.

La toate tratafneritele' insecticidele se complexează cu fungicidele compatibile biologic pentru combaterea simultană a principalelor boli.

Pentru sintetizarea rezultatelor obţinute ca urmare a avertizărilor emise de staţiile de prognoză şi avertizare, anual se va întocmi un grafic la care se adaugă curba prezenţei masculilor captaţi în capcanele cu atractantul sexual „Atrafun".

Pentru verificarea calităţii avertizărilor, la fiecare staţie se va organiza un lot demonstrativ unde se va aplica întregul complex de tratamente folosind produse compatibile în amestec. Se va lucra cu soiul care predomină în fiecare regiune, în raza staţiei.

Pentru sintetizarea datelor se va proceda după modelul prezentat în tabel

' 'VIERMELE PRUNELOR (GRAPHOLITHA FUNEBRANA] cu

ajutorul feromonilor*

în acest scop se folosesc capcane cu feromon sexual (cis-8, dodecenil acetat) „ATRAFUN" (sintetizat de Institutul de chimie Cluj-Napoca).

Capcanele cu îeromon (descrise detaliat la metodica pentru Laspeyresia po/nonella) se instalează în plantaţii de prun în număr de 3—4/ha, la începutul lunii mai, repartizate la distanţe de aproximativ 50 rn între ele. înălţimea de fixare în coroana pomului va fi 1-—2 m de la sol.

înlocuirea capsulelor cu feromon şi a valvei inferioare cu adeziv se efectuează la intervale de 8 săptămîni.

Se iau măsuri rigurose de a evita riscul de contaminare a capsulelor cu feromon cu alte tipuri de capsule (pentru alte specii).

înregistrarea capturilor se efectuează de 3 ori pe săptămînă, fluturii fiind scoşi din capcană la fiecare observaţie.

Datele obţinute (la fiecare capcană) se înscriu în tabele, iar totalul fluturilor capturaţi la fiecare observaţie se reprezintă graf ic pe hîrtie milimetrică, pentru a urmări mai uşor evoluţia populaţiei dăunătorului (începutul apariţiei fluturilor în primăvară, maximul _de zbor şi numărul de generaţii).

în partea'inferioară a graficului se înscriu condiţiile climatice, inclusiv temperatura crepusculară, în interpretarea rezultatelor

* Autor: Măria lacob

326

nu se iau în considerare capturile din zilele cu temperaturi sub 14°C şi precipitaţii peste 10 mm.

Se recomandă cîte 2 tratamente pentru fiecare generaţie a dăunătorului. î n . emiterea avertizărilor primului tratament, se ia în considerare primul maxim de zbor al generaţiei respective şi anume avertizările se emit la 3 — 4 zile după scăderea continuă a curbei. Al doilea tratament se repetă după un interval de timp corelat cu remanenta produsului insecticid aplicat la primul tratament.

Pentru emiterea avertizărilor, datele obţinute prin capcanele cu feromon vor fi completate cu observaţii directe în plantaţii cu privire la primele pătrunderi ale larvelor în fructe, existînd o corelaţie stabilită între maximul de zbor şi începutul apariţiei larvelor.

'

VIESPILE CU FERĂSTRĂU ALE PRUNULUI '(HOPLOCAMPA

A i i f . M I N U T A CHRIST şi HOPLOCĂMPĂ' P LAVA. J-)*

Viespea neagră a prunelor (Hoplocampa minata Christ., sin.

Hoplocampa fulvicornis _Klug.) este frecventă în Europa şi în

ţările cu climat continental, în România este răspîndită în

toate zonele mari cultivatoare de prun. Cele mai mari pagube le

face în livezile neîngrijite f i ind considerat cel mai important

dăunător al prunului din judeţele: Buzău, Prahova,

Dîmboviţa, Argeş, Vrancea, Bistriţa-Năsăud, Mureş, Satu

Mare, Bihor, Arad, Hunedoara, Alba, Braşov, Mehedinţi, Gorj,

Vîlcea, nordul judeţului Olt etc. în aceste zone, în primăverile

cu ploi puţine, cînd insecta are condiţii foarte bune de

înmulţire, distruge 30 — 98% din fructe, la soiurile la care

înflorirea, coincide cu perioada sa de activitate.


A d u l t u l de Hoplocampa minata are corpul lung de 3—4 mm, este de culoare brună-închis spre negru-lucios. Picioarele sînt galbene, cu trohanterele negre. Insecta are antenele negre la foarte multe exemplare, iar la altele primele două antene bâzâie sînt negre şi celelalte de culoare cărămizie. Femelele sînt mai mari si mai late decît masculii.

327

O u ă l e sînt incolore, acoperite cu un strat protector cenuşiu, avînd mărimea de l—1,5 mm, fiind de forma unui scut bombat.

L a r v a matură are lungimea de 9 mm, este de culoare albă-pal, cu capul brun. Larvele în poziţie de repaus stau curbate ca o semilună. Larvele au miros caracteristic de ploşniţă (ele secretă benzol-aldehidă).

N i m f a este albă-gălbuie şi se dezvoltă sub învelişul unui cocon pergamentos peste care se adaugă particule de pămînt.

A d u l t u l de Hoplocampa f lava (viespea roşie cu ferăstrău a prunului) are capul şi aripile, antenele şi picioarele galben-roşcat spre cărămiziu. Acest dăunător atacă la fel ca şi viespea neagră cu ferăstrău (Hoplocampa minata). Hoplocampa f lava în ultimii ani (1967—1978), reprezintă 30—50% din populaţia de viespi cu ferăstrău ale prunului.

Viespile se hrănesc cu nectarul şi polenul florilor de mirobo-lan, cais, piersic, porumbar şi cînd prunul a înflorit trec pe florile acestuia, unde depun ouă pe dosul sepalelor. Femela face cu ovi-pozitorul o incizie pe partea inferioară a sepalelor sau, uneori, pe receptacul. Larvele după ce apar din ouă pătrund în fruct unde consumă sîmburele şi pulpa în jurul sîmburelui.

Fructul atacat de viespea cu ferăstrău prezintă la suprafaţă un orificiu cu contur negru-violaceu. Dacă se secţionează un fruct atacat se vede o larvă curbată, albă-murdar în jurul căreia este un rumeguş negricios cu un miros de ploşniţă.

Viespile cu ferăstrău Hoplocampa minut a şi Hoplocampa ţlava atacă prunul, mirobolanul şi porumbarul.


Insectele Hoplocampa minuta şi Hoplocampa f lava au o singură generaţie pe an. Din cercetările întreprinse de Victoria Şuta în peri-oadele 1950—1970 în bazinul pomicol Voineşti-Dîmboviţa şi 1971— 1978 în zona Mărăcineni-Piteşti s-a constatat că viespile prunului iernează ca larvă învelită în cocon, la 2—18 cm adîncime în sol, predominînd între 5 şi 10 cm. Primăvara, cînd mirobolanul are mugurii florali în faza de buton verde, larvele se transformă în nimfe şi cînd înfloreşte mirobolanul apar primii adulţi, cînd tem-peratura atmosferică medie depăşeşte 10°C, iar în sol temperatura medie zilnică depăşeşte 8CC.

După ce se hrănesc cu nectarul florilor de la speciile sîmbu-roase, viespile trec pe prun unde depun ouă pe dosul sepalelor.

328

Femela face o incizie cu ovopozitorul pe partea inferioară a sepalelor sau uneori pe receptacul.

O viespe depune 80—100 de ouă, iar pe o floare l—5 ouă,, mai frecvent l—2 ouă. Din ouă, la temperatura medie zilnică de peste 12—14°C, după 5—6 zile, apar larvele care pătrund în fruct unde consumă sîmburele. Dacă t impul este mai răcoros, larvele apar după 8—14 zile. După 15—21 de zile, larvele consumă sîmburele primului fruct, iar acelea care au ajuns la mărimea normală coboară în sol spre a se transforma în cocon.

O parte din larve migrează în al doilea şi al treilea fruct pînă: se maturează, apoi se retrag în sol la 2—18 cm şi se învelesc în cocon sub care formă iernează, începînd un nou ciclu biologic.

Biologia viespilor cu ferăstrău ale prunului se urmăreşte în cutia de creştere a dăunătorului şi în condiţii naturale în livadă.

în primăvara anului anterior, în cutia de creştere (construită ca cea pentru Rhagoletis cerasi), după ce larvele au migrat în al 2-lea şi al 3-lea fruct, se strîng circa 2 500 fructe cu larvele nere-trase şi se aşază la suprafaţa solului în strat uniform. Peste cu tia de creştere cu fructe se instalează un capac special cu turn, construi t,după modelul de la Rhagoletis cerasi. Din fructele atacate, larvele mature se retrag în sol la 2—18 cm adîncime, îşi formează coconul pergamentos şi intră în diapauză sub această formă pînă în luna apri lie în anul următor, cînd începe fenomenul de histogeneză în t impu l fazei de buton verde de la mirobolan.

PROGNOZA

Din cercetările întreprinse de Victoria Şuta în bazinele pomicole Voineşti-Dîmboviţa şi Mărăcineni-Piteşti sa constatat că, în cazul viespilor cu ferăstrău Hoplocampa minuta şi Hoplocampa flava, se poate face o prognoză de scurtă durată (cu 10—20 zile înainte de tratament) prin care se estimează pericolul ce-1 prezintă dăunătorul pentru cultura prunului şi în funcţie de cele două etape de observaţie să se prevadă tratamentul de combatere.

în prima etapă, prin prognoza de lungă durată se estimează rezerva biologică a insectei în stadiul de larvă,Jn intervalul de 20— 30 zile după începutul scuturării petalelor. In acest interval, în raza de activitate a fiecărei staţii i de- prognoză şi avertizare, în

livezi de tip industrial, cu pomi îngrijiţi şi separat la pomii din gospodăriile individuale, neîngrijiţi, înregis'trîndu-se care este frec-venţa atacului viespilor. De la fiecare soi, în fiecare zonă impor-tantă se observă cel puţin cîte 3 pomi care să reprezinte livada. De la fiecare pom se analizează cîte 300 de fructe, înregistrîndu-se numărul celor sănătoase şi a celor atacate de viespile cu ferăstrău, Din aceste date se calculează procentul de atac pentru fiecare soi. Se întocmeşte o evidenţă pe unitate şi comună, în modul indicat la rapănul mărului. Aceste date se sintetizează într-o hartă pentru fiecare staţie, care se comasează apoi pe judeţ şi se centralizează pe ţară, reprezentîndu-se astfel aria de răspîndi're şi de dăunare'a viespilor cu ferăstrău ale prunului. Aceasta indică zonele cu atac puternic mijlociu şi slab. Pe baza acestei hărţi se face planificarea iniţială a zonelor unde va fi necesar să se apljce combaterea dău-nătorului în anul următor.

Etapa a doua de prognoză constă în cunoaşterea rezervei bio-logice a dăunătorului în primăvară, în prima decadă a lunii aprilie, cînd se determină procentul de larve viabile, care au supravieţuit peste iarnă. Această lucrare se face observînd materialul biologic din cutia de creştere. De aici se scoate un cub de pămînt de 10/10 cm şi adîncime de 20 cm din care se extrag coconii de Hoplocampasp. Aceştia sînt analizaţi la lupa binocular (stereomicroscop) pentru a se determina viabilitatea, în care scop se înregistrează numărul coconilor ce conţin larve vii şi a celor ce au larve moarte, după care se calculează procentul de larve moarte şi de larve vii. Această situaţie ne indică potenţialul de dăunare în fiecare zonă.

în cadrul prognozei de scurtă durată, o altă lucrare prin care se poate preciza pentru fiecare livadă dacă trebuie aplicat trata-mentul de combatere a viespilor cu ferăstrău, este aceea prin care se determină frecvenţa şi intensitatea pontei. Pentru aceasta, la soiurile predominante în zonă se fac observaţii la cîte 3 pomi de control, la fiecare pom înregistrîndu-se frecvenţa pontei pe cîte 300 de flori. La acestea se notează cîte au prezentat pontă, calcu-lîndu-se apoi procentul de flori cu pontă.

Dacă la statistica făcută se constată că există 3—4% flori cu pontă, ştiind că o larvă se hrăneşte cu 2—3 fructe, se prevede că va fi o pagubă de 9—12%, deci necesită să se aplice tratament. Cu aceste rezultate se decide în care livezi şi în care zonă este ne-cesar să se aplice tratamentul de combatere. După această ultimă prognoză se emite buletinul de avertizare.

330

Pentru a putea face avertizarea tratamentului de combatere a viespilor cu ferăstrău se foloseşte metoda biologică complexă.

De la faza de buton verde la soiul predominant în zonă (stan-dard), se izolează cu manşoane 50 de ramuri pentru determinarea perioadei preovipozitare şi a densităţii pontei.

De la începutul înfloririi mirobolanului (corcoduşului) se fac observaţii zilnice la cutiile de creştere a materialului biologic. De la apariţia primelor exemplare şi pînă la sfîrşitul zborului, zilnic se înregistrează numărul de viespi din cutia de creştere. Pentru fiecare din cele două specii de Hoplocatnpa se înregistrează în caietul de observaţii numărul de masculi şi de femele, încă de la apariţia primelor perechi, acestea se introduc în mansoanele în care s-au izolat anterior ramuri. Se etichetează, înregistrîndu-se data la care s-au introdus perechile, apoi, zilnic, în fiecare dimineaţă se urmăreşte pe aceste ramuri dacă a început jjonta, numărîn-du-se în acelaşi timp florile care prezintă pontă, în paralel se determină începutul pontei la florile din pomii liberi şi se stabileşte procentul de flori care prezintă ouă de Hoplocampa.

Aceste observaţii se fac în livadă, cînd există 30 — 50% boboci florali înfloriţi. Dacă la această fază există mai mult de 2% flori cu ouă, în acea livadă va fi necesară aplicarea tratamentului de combatere a viespilor cu ferăstrău.

Buletinul de avertizare se emite imediat ce a început ponta (cînd sînt 30 — 50% flori deschise) si există peste 2% flori cu pontă, menţionîndu-se ca tratamentul să înceapă cînd 10 — 15% din fiori au început să-şi scuture petalele, indicîndu-se perioada calendaristică. Tratamentul trebuie să se încheie in 4—5 zile în toată zona deservită de staţie. Nu trebuie să se aştepte ca la toate florile să fie scuturate petalele, deoarece din urmărirea datelor de biologie ştim că pe cînd există 75 — 80% flori cu petalele scuturate, larvele au început să apară şi să pătrundă în receptacule (la Tuleu gras, Anna Spăth, d'Agen, Vînăt românesc etc.).

în cazul în care nu există material biologic strîns sau acesta a suferit vreun accident în timpul iernii, atunci apariţia viespilor se va urmări în natură la mirobolan si la soiurile de prun cu înflorire timpurie (Gras românesc, Roşior românesc etc.). Aceste observaţii se fac dimineaţa, înainte de orele 7, cînd insectele sînt amorţite. Pomicultorul sau laborantul de staţie se deplasează în livadă cu un carton alb sau o folie de polietilenă groasă care se ţine foarte aproa-

331

pe de o ramură cu multe flori si se scutură uşor. Dacă există viespi apărute din ziua anterioară, acestea vor cădea pe cartonul de sub ramură şi le vom capta într-o eprubetă, determinînd speciile şi numărul lor. Se vor scutura cel puţin 100 asemenea ramuri, din mai multe locuri din livada respectivă.

Din momentul înregistrării primelor viespi, se va urmări pe aceiaşi pomi în natură începutul pontei..In paralel, se vor face

Fig. / — Schema avertizări i combaterii viespilor cu ferăstrău ' U'3ale prunului (Hoplocatnpa minuta şi Hoplocampa flava) la Staţiunea Voineşti în anul 1969

zilnic observaţii la soiurile predominante din zonă pentru detectarea începutului pontei. Dacă există' 30— 50% flori deschise la soiurile predominante şi pontă la mai mult de 2% din flori, se procedează la emiterea buletinului de avertizare (fig 1).

Oricare ar fi situaţia, cu 5 zile înainte de a se emite buletinul de avertizare pentru tratament se vor avertiza stuparii, ;pe baza unui buletin special, în care se va menţiona intervalul în care stupii vor fi evacuaţi din zona în care se va stropi, sau se vor închide în acea perioadă, pentru evitarea intoxicării' albinelor. '

, COMBATEREA

Pentru combaterea viespilor cu ferăstrău se aplică un singur tratament care poate fi efectuat cu motopompele sau cu avionul ori helicopterul.

Pentru stropit, în cazul în care acesta se aplică manual sau cu motopompele, se va putea folosi unul din insecticidele pe bază de:

a) Phosalone (Zolone 35 EC, Zolone 30 PM în conc. 0,2%), care sînt selective pentru albine şi alte insecte folositoare şi combat în acelaşi timp şi acarienii tetranychizi.

b) Ethion (DEF 25) sinonim. cu Sintox 25 în conc. 0,2%;

c),Dimetoat (Sinoratox R 35) sinonim cu Fosfotox R 35 în conc. 0,1:%; r

d) Quinalfos (Ekalux 25 în conc. 0,1%); e) Demeton-methyl (Metasistox 50 în conc. 0,05%; PEI--206-

ICECHIM în conc. 0,06%);

f) Hidrocarbura de cartap (Padan 50 în conc. 0,1%); g) Diazinon + clorobenzilat (Basudin special în conc. 0,25%).

Produsele menţionate sînt insecticide cu acţiune simultană acaricidă. Oricare s-ar folosi din acestea, se complexează cu fungicidele pentru combaterea simultană a bolilor.

Pentru tratamentele cu avionul sau elicopterul, considerînd că pentru l ha folosim în medie l 000 l la stropirea cu moto-pompa, în cazul tratamentului cu Zolone 35 EC şi Dithan M 45 se vor folosi la un hectar de livadă 4 l Zolone 35 EC + 4 kg Dithan M 45+ 1921 apă etc.

Pentru fiecare staţie de avertizare este obligatoriu ca să se determine eficacitatea tratamentelor pe unităţi şi pe comune.

l REPAUS VEGETATIV I]

UMFLAREA MUGURILOR HI

DEZMUCURIT IV ÎNĂLŢAREA INFLORESCENŢE! V 8UTQN ALB SI TNFRL'NZIT VI ÎNFLORIT St CREŞTEREA LĂSTARILOR VII SCUTURAREA PETALELOR VIII FRUCTUL CU 0 DE 0.5 Cm. IX FRUCTUL DE MACiME (JOGMALA

332 333

MOLIA ORIENTALĂ A FRUCTELOR (GRAPHOL1THA MQr»

. LESTA BUSCK)

L .

RÂSPINDIRE

în ţara 'noastră, dăunătorul a fost identificat în anul 1964 în prune provenite din plantaţii din jud. Timiş. In următorii ani atacul s-a extins în plantaţiile de piersic din Cîmpia Dunării şi s-a intensificat treptat, astfel încît, din anul 1971, a fost necesar să se aplice tratamente de combatere a acestui dăunător (în plantaţiile din zona Calafat-Dolj).

în prezent, dăunătorul este răspîndit şi produce pagube în toate plantaţiile de piersic şi cais din ţară, iar cu ajutorul capcanelor cu îeromoni a putut fi identificat şi în plantaţiile de prun din nordul ţării.


F l u t u r e l e este de culoare generală brun-cenuşi e. Are lungimea de 5—7 mm, iar anvergura aripilor de 10—15 mm. Aripile anterioare, de culoare cenuşie sau cenuşiu spre brun, prezintă

* Autor: Aiaria lacob

334

de-a lungul marginii anterioare 7 perechi de pete albe fine, în formă. de virgulă, orientate către apex, iar pe muchia externă a aripii sînt 7 pete negre. Aripile posterioare au culoare brun-cenuşie cu un desen galben-alb, iar franjurile sînt de culoare cenuşiu-des-chis.

O u l are formă ovală, lungimea fiind de 0,4—0,5 mm, iar lăţimea de 0,15 mm, este de culoare albă cu reflexe de mărgăritar, în momentul depunerii aderă la substrat devenind plat. Spre sfîr-şitul perioadei embrionare ouăle devin cenuşiu-închis şi în interior prin transparenţacorionului, se poate vedea corpul omizii, cu cap negru.

L a r v a tînără (primele 2—3 zile) este de culoare albă, cu-capul şi scutul cervical de culoarea neagră. La mijlocul perioadei de dezvoltare, culoarea larvei devine galben-roză, capul este de culoare galben-brună, membrele toracice şi scutul protoracic sînt de culoare galbenă. Sub scutul segmentului anal, de culoare brun-gălbuie, deasupra orificiului anal, se găseşte o creastă anală, for-mată din4—7dinţi de culoare brună. Lungimea larvei este de 10—12 mm. N i m f a , de culoare galbenă, devine ulterior maron-închis; prezintă două rînduri de ţepi pe segmentele abdominale de pe par tea dorsală, caracteristice familiei Tortricidae. La capătul abdo menului există 10—18 ţepi ascuţiţi, de diferite lungimi. Pe ambele laturi, ceva mai sus de orificiul anal şi lîngă cel genital, se găsesc cîte l—2 ţepi. Lungimea nimfei: 6 mm. Coconul, de 12,5 mm lungime, este oval, solid, de culoare albă.

;SPECII ŞI ORGANE DE PLANTE ATACATE !

Larvele acestui dăunător atacă lăstari şi fructe de piersic, cais, prun, gutui, iar cu o frecvenţă mai mică lăstari de cireş. Larvele pătrund în lăstari printre frunzele mici din vîrf sau pe la baza pedicelului primelor frunze laterale, forează galerii pe o lungime de 5—12 cm (mai mare decît larvele de Anarsia lineatella), încît lăstarii atacaţi se ofilesc, se îndoaie, apoi toată porţi unea atacată se usucă, în general atacul de Grapholitha molesta este mai masiv, mai compact decît cel de Anarsia lineatella, încît poate fi observat de la distanţă, în fructe, larvele pătrund în majoritatea cazurilor pe la peduncul sau caliciu, formează galerii înguste spre

335

sîmbure, continuînd să se hrănească cu pulpa fructului din jurul sîmburelui pe care o degradează.

La locul de ieşire al larvelor din lăstari sau fructe apar scurgeri gomoase.

i u ( ) CICLUL DEZVOLTĂRII ,

Molia orientală a fructelor (Grapholitha molesta) prezintă 4 generaţii anuale din care primele 3 se dezvoltă în plantaţiile de piersic în special, iar larvele celei de-a IV -a generaţii atacă fructele soiurilor pomicole cu coacere tîrzie (preferă gutuiul).

Fluturii generaţiei hibernante încep să apară în ultima decadă a lunii aprilie (uneori chiar din a Il-a decadă) şi se eşalonează pînă în a II-a decadă a lunii iunie. Fluturii sînt greu de observat în timpul zilei, stînd ascunşi pe dosul frunzelor. După o perioadă preovipozitară care poate dura 3—6 zile, femelele depun ouă (aproximativ 100 ouă/femelă) pe frunzele din vîrîul lăstarului. Incubaţia durează 3—7 zile, iar larvele neonate pătrund în interiorul lăstarilor tineri şi suculenţi cu care se hrănesc, atacînd succesiv 4—5 lăstari pînă la completa dezvoltare, care durează 15—21 zile. Larvele se retrag pentru împupare în crăpăturile scoarţei, pe suprafaţa fructului sau în sol, unde îşi formează coconi. După 6—13 zile, cît durează nimfoza, apar ad\ilţii generaţiei I (prima decadă a lunii iunie) al căror zbor se eşalonează pînă în a II-a de-cadă a lunii iulie. Ponta este depusă pe'lăstarii care sînt încă sucu-lenţi, dar şi pe fructele de piersic ale soiurilor timpurii: Floare de mai, Rază de soare ş.a. Larvele generaţiei a II-a se hrănesc pe organul de plantă respectiv. Zborul fluturilor din generaţia a II-a se eşalonează de la jumătatea lunii iulie pînă la sfîrşitul lunii august.

Ponta este depusă în majoritatea cazurilor pe fructe în pîrgă, larvele generaţiei a IlI-a producînd pagube importante la fructe, fiind perioada de coacere a numeroase soiuri. O larvă se poate dez-volta doar într-un singur fruct, în luna septembrie are loc zborul fluturilor generaţiei a IlI-a; larvele generaţiei a IV-a, care încep să apară în prima decadă a lunii septembrie, se dezvoltă pe fructele speciilor pomicole cu recoltare tîrzie (măr, păr, gutui). Atacă de preferinţă fructele de gutui; pot fi găsite în livezi şi în luna octom-brie. La completa dezvoltare, larvele se retrag în rugozitatea tul-pinii, în colţurile lăzilor cu fructe recoltate, în diferite locuri în magazii, unde ajung odată cu fructele, constituind o sursă de infes-

336

tare pentru anul următor. In adăpostul coconilor formaţi larvele ierneazn, iar în primăvara următoare, cînd temperatura depăşeşte 11,6°C, are loc transformarea în crisalidă si în luna aprilie încep să apară adulţii, continuîndu-şi evoluţia în funcţie de condiţiile climaticei

Datele obţinute cu ajutorulcapcanelor cu feromoni " „ATRA-MOL" au adus precizări valoroase cu privire la eşalonarea zborului în condiţii naturale, punînd în evidenţă generaţiile şi nivelul populaţiei dăunătorului.

S-a constatat o mare abundenţă a speciei Grapholitha molesta în toate plantaţiile de piersic din ţară, prezenţa dăunătorului fi ind continuă în toată perioada de vegetaţie şi în special de la începutul lunii iunie pînă la sfîrşitul lunii august

Abundenţa (densitatea) populaţiei stabilite prin capcanele cu feromoni constituie elementele de prognoză pentru anul următor, f i ind metoda cea mai practică şi obiectivă de stabilire a rezervei biologice potenţiale a dăunătorului.


Stabilirea momentelor de avertizare se face prin utilizarea capcanelor cu feromoni „ATRAMOL" (cis-8-dodecenilacetat).

Capcanele se vor plasa în livezi, de preferat netratate, cu 7—10 zile înainte de apariţia prezumptivă a fluturilor de Grapholitha molesta (începutul lunii aprilie). Capcanele, în număr de 3—4/ha, vor fi prinse de ramuri cu ajutorul sîrmei suport, la înălţimea de 1,5 m şi .distanţă de aprox. 50 m între ele.

Capsula cu feromon va.fi plasată pe mijlocul părţii inferioare a capcanei, care este acoperită cu clei.

Nu se vor manipula capcane cu feromoni pentru specii diferite în acelaşi timp, căci există pericolul de contaminare a mirosului şi de anihilare a efectului.

Capsulele cu feromon şi părţile inferioare cu clei vor fi înlo-cuite după 6—8 săptămîni'. Fiecare capcană este prevăzută cu 2 rezerve de părţi inferioare cu clei si cu 2 capsule cu feromon pentru

:;rrnoi O r i i f r f (

.iTirr '"-.

schimbare. Capsulele cu feromon se vor păstra la temperaturi de 4—6°C (frigider).

Observaţiile se vor efectua de 2—3 ori pe săptămînă (la inter-vale egale) şi vor consta în înregistrarea numărului fluturilor capturaţi; aceştia vor fi de fiecare dată înlăturaţi pentru a nu influenţa observaţiile ulterioare.

Datele obţinute vor fi trecute într-un grafic pe hîrtie milime-trică (formulare tip pentru avertizare), obţinîndu-se dinamica zborului în condiţii naturale în toată perioada de vegetaţie. Se pun astfel în evidenţă începutul, sfîrşitul şi zborul maxim al fiecărei generaţii, elemente necesare stabilirii datelor optime de tratament.

Avertizarea primului tratament de combatere pentru fiecare generaţie se va da la 3—4 zile de la primul maxim al curbei de zbor a generaţiei respective, care coincide cu începutul apariţiei larvelor, indicînd a se repeta după 10—14 zile, în funcţie de rema-nenta produsului utilizat.

Pentru emiterea avertizărilor la acest dăunător, datele obţinute prin capcanele cu feromoni vor fi completate şi corelate cu obser-vaţii vizuale efectuate în plantaţiile de piersic cu privire la înce-putul apariţiei larvelor şi deci a primilor lăstari ofiliţ i, nu uscaţi (3%), foarte uşor de observat dimineaţa (cînd soarele nu este puternic) — pentru larvele generaţiilor I şi a Il-a.

Pentru larvele generaţiei a IlI-a (sfîrşituMunii iulie — înce-putul lunii augast) controlul vizual se va efectua asupra începutului atacului la fructe.

MĂSURI DE PREVENIRE ŞI DE COMBATERE

Apariţia atacului de Grapholitha molesta generaţia a IV-a (septembrie - octombrie) în plantaţii de prun şi gutui în special, trebuie urmărită şi aplicîndu-se măsuri de combatere în cazul în care există această posibilitate, fără riscuri de reziduuri pe fructe la recoltare.

Răzuirea scoarţei uscate a pomilor în toamnă (octombrie-noiembrie) şi arderea deşeurilor va distruge în mare parte rezerva biologică pentru anul următor.

Pentru combaterea moliei orientale a fructelor (Grapholitha molesta) în plantaţiile de piersic la soiurile tîrzii se recomandă aplicarea altor 2 tratamente pentru primele 2 generaţii, iar pentru

338

larvele generaţiei a IlI-a în general un singur tratament, care se aplică pe la începutul lunii august şi nu mai poate fi repetat, din cauza ajungerii fructelor la maturitate.

La soiurile timpurii se recomandă aplicarea a 2 tratamente la generaţia I şi un tratament la generaţia a Il-a (începutul lunii iulie) datorită pericolului de reziduuri.

Avînd în vedere amestecul de soiuri din plantaţiile de piersic se recomandă, pentru înlăturarea reziduurilor, tratamente cu produse microbiologice pe bază de Bacillus thuringiensis (Dipel, Thuri-cide) utilizate în concentraţii de 0,1% sau combinate cu produse chimice pe bază de Metonyl (Lâna te) în concentraţii reduse şi anume: Produs microbiologic conc. 0,05% -f Lannate 0,015% — 0,03% care sînt sinergice, mărind eficacitatea şi reducînd toxi-citatea.

Produsul Dimilin conc. 0,06% (care acţionează pe cale hor-monală) este de asemenea eficient şi lipsit de toxicitate.

Se recomandă, de asemenea, produse chimice organofosforice (Zolone 35% C.E. conc. 0,2%; Dimecron 50% CE conc. 0,1%; Cidial 50% CE conc. 0,08% ; Parathion 50% CE conc. 0,1%), carbamice (Sevin 50% WP conc. 0 ,1%; Murphotox 68% CE conc. 0,1%), piretroide (Decis 25% CE conc. 0,05%).

CIURUIREA FRUNZELOR [STIGMINA CARPOPHILA - (LEV) M.B. ELLIS, sin. CLASTEROSPORIUM CARPOPHY- LUM (LEV) ADERH.]*

RASPINDIRE

Boala este răspîndită în toate zonele de cultură ale speciilor de sîmburoase, producînd pagube mai importante la piersic şi cais.


Atacul se manifestă pe lăstari, ramuri, frunze şi fructe. Pe lăstari şi ramuri apar pete mici de culoare purpurie, uşor

adîncite, care ulterior se extind în leziuni necrotice alungite. Lăstarii tineri grav atacaţi se usucă spre sfîrşitul perioadei de vegetaţie. In dreptul leziunilor de pe ramuri apar gome caracte ristice acestei boli.

Autori: C. Rafailă, Alexandra Ciurea

339

Pe frunze apar pete circulare, de culoare brun-roşietică, cu o

margine violacee. La început ele sînt izolate dar cu timpul pot să se unească cuprinzînd o zonă considerabilă din suprafaţa frunzei, într-un stadiu mai avansat al bolii, ţesutul din dreptul petelor se detaşează, frunza căpătînd aspectul de ciuruire. Pe fructe apar aceleaşi pete mici, circulare de l—3 mm în diametru, de culoare roşu-închis. Fructele atacate se depreciază devenind improprii atît pe'ntru consum, cît şi pentru industrializare, în cazul cînd inflorescenţele sînt atacate ca rezultat al infectării mugurelul sau al dezvoltării leziunilor la baza pedunculu-lui floral, florile se ofilesc înainte de a fi în întregime deschise.


Giuruirea sîmburoaselor este produsă de ciuperca Stigmina carpophiîa (Lev) M.B. Ellis, sin, Clasterosporium carpophilum (Lev) Aderh.

Miceliul ciupercii se prezintă sub formă de hife, brune, arti-culate, care pătrund în profunzimea ţesutului lemnos. In leziunile de pe ramuri, pline cu gome, se găsesc hifele ciupercii, care spo-rulează punînd în libertate conidiile.

Germinarea conidiilor se face prin emiterea unui tub germi-nativ care pătrunde în interiorul ţesuturilor plantei gazdă f ie pe cale mecanică, prin străpungerea cuticulei, f ie prin leziunile pro-vocate de diferiţi factori (insecte, grindină, ger, căderea frunzelor).

Ciuperca iernează sub formă de miceliu de rezistenţă în leziuni şi sub formă de conidii care se găsesc din abundenţă în scurgerile de gome.

PROGNOZA

Prin metoda lamelor capcană — lame vaselinate plasate în coroana pomului la diferite nivele şi schimbate din 10 în 10 zile, după care se citesc la microscop — s-a pus în evidenţă prezenţa conidiilor de Stigmina carpophiîa în atmosferă în tot t impul anu lui. Infecţiile în acest caz sînt posibile în permanenţă, în zilele cu temperaturi mai mari de 2°

Amplitudinea de temperatură la care conidiile ciupercii germinează, producînd filamente, este foarte mare, de la 2° la

340

32CC, cu un optim de 10°— 24°C. Aceasta denotă un grad mare de adaptabilitate al ciupercii respective la condiţiile de mediu variate. Perioada -de incubaţie a agentului patogen este foarte scurtă la temperaturile cuprinse între 18 şi 28 °C (1—2 zile). Sub 18CC, durata perioadei de incubaţie creşte pe măsură ce temperatura scade. Astfel, între 8 şi 16°C, perioada de incubaţie este de 7 zile, iar la temperaturile cuprinse între 2 şi 6CC este de 14 zile


Ţinînd seama de cele spuse mai sus, se recomandă următoarele: — sîmburoasele şi în mod deosebit piersicul să fie protejate

cu fungicide, în tot timpul anului; ' < — tratamentele de toamnă-iarnă trebuie să fie aplicate ime-

diat ce începe defolierea naturală, cînd încă nu s-au cicatrizat leziunile de pe ramură după desprinderea frunzelor;

— urmează tratamentele obişnuite de iarnă; — primăvara se vor aplica tratamente după efectuarea tăie-

rilor de curăţire, a pomilor; la scuturarea florilor, preeunvşî după culesulfructelor, pomii se vor proteja cu fungicide;

— leziunile de pe ramuri şi trunchiuri se vor bacii jona cii o soluţie de sulfat de cupru 3 — 5% şi se vor unge cu masticuri.

Se vor face în mod regulat, an de an, tăieri pentru înlăturarea tuturor ramurilor debile, «care prezintă .leziuni, cancere, ramuri uscate etc., iar locul va fi acoperit cu mastic.

Se recomandă de asemenea, distrugerea prin ardere a, ramurilor tăiate care constituie surse de infecţii.

în combaterea acestei boli, recomandăm să se folosească, ,una din următoarele substanţe:

— compuşii benzimidazolici: Derosal (Carbendazin MBC) 50% s. a. în conc. 0,1 %, Benlate (Benomyl) 50% s. a. în conc. de 0,1 % ;

— compuşi ditiocarbamici: Dithane M-45 (Mancozeb) 80% ş.a. în conc. 0,2% ;

— creionaţi + ditiocarbamici: Mancocar (Mancozeb 4r-..Kra thane) în conc. de 0,05%

— compuşi pe bază de tiuram: Tiuram 80 (TMTD) în conc. de 0,2%;

— compuşi pe bază de Glicofen: Rovral (Glicofen) 50% s. a. în conc. de 0,2% ;

341

-

— compuşi pe bază de tiadimefon: Bayleton (Tiadimefon) 25 WP în conc. de 0,2%;

De asemenea recomandăm şi unul din următoarele amestecuri foarte eficace:

Benlate + Thiuram l : 3 în conc. de 0,05%; Derosal + Thiuram l : 3 în conc. de 0,2%; Bayleton + Captan l : 3 în conc. de 0,05%; Topsin M-70 + complexul ditiocarbamic l : 3 în conc. de

0,05%; Metil-tiofanat românesc + Complex ditiocarbamic l : 3 în conc.

de 0,05%.

BĂŞICAREA FRUNZELOR DE PIERSIC [TAPHRINA

DEFORMANS (BERK) TUL.* RĂSPÎNDIRE

In România, băşicarea frunzelor da piersic este răspândită în toate zonele unde se cultivă această specie, în pepiniere si în plan-taţii neîngrijite, unde provoacă foarte mari pagube în anii cu pri-măveri ploioase. Băşicarea frunzelor se manifestă cu precădere în judeţele:Constanţa, Brăila, Galaţi, Dolj, Bihor, Ilfov, Prahovaetc.


Băşicarea frunzelor de piersic este produsă de ciuperca Thaph-rina defortnans (Berk) Tul. sinonim cu Exoascus deformatis Fruck. Această ciupercă atacă frunzele, lăstarii, florile şi fructele.

Pe frunzele bolnave apar deformări—băşicări de diferite dimensiuni şi forme — umflăturile manifestîndu-se pe partea supe-rioară a frunzelor. Aceste umflături sînt determinate de proliferarea ţesuturilor care, din cauza influenţei toxinelor secretate de ciu-percă cresc haotic, influenţează parenchimul frunzei care creşte dezordonat, abundent, iar nervurile cresc mai puţin, parenchimul ondulîndu-se si umîlîndu-se printre nervuri.

Frunzele bolnave la apariţie sînt mai moi, iar cu timpul se îngroaşă, se lăţesc şi se alungesc, se decolorează. Frunzele bolnave


devin rigide, se colorează în roşu. Mai tîrziu, cînd se formează ascele, frunzele atacate capătă o culoare violacee, iar cînd ascele sînt mature, pe frunze apare o pulbere violaceu-galben-verzuie. Frunzele atacate, deoarece au foarte puţine porţiuni sănătoase, nu se pot hrăni şi cad foarte devreme. Cînd pomii sînt netrataţi, atacul de Taphrina cuprinde 80—100% din frunzele iniţiale care cad, pomii rămîn slab hrăniţi, din care cauză diferenţiază puţini muguri de rod, iar dacă urmează o iarnă grea, degeră uşor, ne-avînd hidraţi de carbon care să le dea rezistenţa la îngheţ.

Atacul pe flori se petrece în primăveri le foarte ploioase, cînd sînt infecţii puternice pe frunze. Florile sînt deformate, rămîn sterile şi cad.

Atacul pe'fructe este destul de frecvent şi se manifestă sub forma unor pete cu marginile foate neregulate. Aceste pete la început sînt de culoare galben-verzuie, apoi devin roşii, violacee, iar într-o fază avansată sînt mult bombate, deformate, crapă radiar, în cră-pături pătrunde Monilinia laxa, fructele putrezesc şi cad.

Lăstarii atacaţi sînt îngroşaţi, deformaţi, cresc greu, au inter-nodiile scurte, vîrful foarte subţire şi baza foarte groasă, iar frun-zele sînt total deformate. Lăstarii atacaţi se usucă, se înnegresc şi rămîn în pom constituind sursă de infecţie pentru anul următor.

Pornii puternic atacaţi pe frunze şi pe lăstari, neputînd hrăni florile si fructele, nu dau deloc sau aproape deloc recoltă.

Pe măsură ce cad frunzele bolnave, în luna iunie apar frunze noi, sănătoase, care dacă sînt tratate reuşesc să hrănească pomul şi să-1 salveze.

AGENTUL PATOGEN

Ciuperca Taphrina deformans iernează ca miceliu de rezistenţă în ţesuturile lăstarilor atacaţi şi ca ascospori între solzii mugurilor.

Cea mai importantă sursă de transmitere a bolii de la un an la altul o constituie ascosporii proveniţi din ascele ce iau naştere în frunzele bolnave (fig. 1).

Din măsurătorile făcute de Victoria Şuta la Voineşti — Dîmbo-viţa s-a constatat că ascele au diametrul de 20—56/6—16 microni, mai frecvent 25—45/8—15 microni. Ascele au forma unor săculeţi aproape cilindrici, unele din ele avînd partea superioară mai lată.

In fiecare ască există cîte 8 ascospori sferici, incolori, avînd diametrul de 3—5 micromi (fig. 2).

342 343

Fig. l — Secţiune într-o frunză de piersic atacată de Taphrina deformans,

reprezentînd stadiul de asce cu ascospori (orig.-Victoria Şuta)

Fig. 2 — Ascospori de Taphrina deformans lajpiersic (orig. Victoria Şuta)

BIOLOGA AQENTUMJi Ciuperca Taphrina deformans iernează în ţesuturile lăstarilor

sub formă de miceliu de rezistenţă. Ascosporii iernează între solzii mugurilor, în denivelările de pe scoarţa ramurilor şi a tulpinilor. Primăvara, cînd pomii pornesc în vegetaţie, dacă există ploi, ascosporii ce se află între solzii muguri lor germinează şi infectează ţesuturile tinere, ia r cînd începe înfrunzitul, miceliul se dezvolta în tinerele frunze, contaminate. Miceliul evoluează între epidermele frunzei, unde, ramificîndu-se puternic, ocupă spaţiile sub-cuticulare şi, datorită toxinelor-ce se produc, provoacă o creştere dezordonată, haotică a paremchinului, care se umflă, străbate printre nervuri, iar acestea se îngroaşă şi îşi încetinesc creşterea.

Din cercetările făcute la Voineşti de Victoria Şuta în perioada 1953—1970 s-a constatat că, Ia'15—20 zile de la apariţia frunzelor bolnave, hifele ciupercii formează asce care, după maturare, ies la suprafaţă prin ruperea cuticulei. Cînd sînt.ploi, aceste asce ies abundent la suprafaţa frunzelor bolnave. Datorită precipitaţiilor bogate, membranele ascelor se umflă, crapă şi ascosporii sînt proiectaţi în atmosfera coroanei pomilor, unde, duşi de picăturile de apă, de curenţii de aer pe frunze sănătoase, germinează şi produc noi infecţii; o parte din ascospori cad între solzii mugurilor, unde rămîn pînă în anul următor.

Pentru a putea înţelege mai departe exemplul ce-1 vom folosi pentru combaterea acestei boli, vom folosi datele din anul 1967 de la Voineşti — Dîmboviţa, în acest an, dezmugurirea mugurilor florali s-a petrecut în 24—27 martie, cînd temperatura medie atmosferică era de 7°C. în această perioadă, ascosporii dintre solzii mugurilor au putut începe să germineze, temperatura fiind la pragul biologic al ciupercii Taphrina deformans. '*Intre 15—18 aprilie s-a constatat faza de buton roz şi înfoierea corolei, la soiul Elberta.

între 19 şi 25 aprilie a fost faza de înflorit, iar începutul scu-turării petalelor s-a înregistrat în 22 aprilie — cînd s-au constatat şi primele flori atacate de Taphrina deformans.

Primele frunze atacate de Taphrina s-au înregistrat în 25 aprilie.

în perioada l—30 aprilie, au existat 14 zile cu precipitaţii însumînd 65,9 mm, iar temperatura medie zilnică a fost de 9,5°C. Ciuperca a evoluat pe frunze şi pe fructe. Pe frunzele care au apărut atacate în 25 aprilie, în 14 mai, după 14 zile cu temperatură medie

345

de 14,9°C, au apărut asce cu ascospori maturi, care au început să se proiecteze pe frunzele tinere şi pe lăstarii ierbacei. în 25 mai s-au constatat lăstari atacaţi, infectaţi deascosporii din acea primăvară. întrucît în luna mai temperatura medie zilnică a fost de 14,9°C si cu 16 zile cu precipitaţii ce au însumat 143,6 mm, ciuperca Taphrina deformans S-SL înmulţit foarte mult prin infecţii secundare, la pomii neţrataţi ajungînd să distrugă 65 — 80% din frunziş şi din lăstari, în 1967 au fost condiţii favorabile pentru înmulţirea acestei ciuperci pînă în prima decadă a lunii iunie, după care au intervenit temperat ri de 22,5 — 26,2°C, la care ciuperca şi-a stopat înmulţirea, rămînînd sub formă de miceliu de rezistenţă' în lăstari şi de ascospori între solzii mugurilor.

PROGNOZA

în vederea planificării tratamentelor pentru prevenirea şi combaterea ciupercii Taphrina deformans pentru anul următor într-o anumită zonă este necesar să se cunoască: 1) sensibilitatea la atacul acestei boli a soiurilor cultivate în raza fiecărei staţii de avertizare; 2) rezerva biologică a sursei de infecţie din anul precedent pentru asigurarea infecţiilor primare pentru anul ur-mător; 3) fazele fenologice; 4) condiţiile de climă,

SENSIBILITATEA SOIURILOR Din cercetările efectuate de Victoria Şuta în perioada 1953 — 1970 Ja

Voineşti-Dîmboviţa la un grup de 75 de soiuri de piersici şi de nectarine, s-a constatat că atacul de Taphrina deformans a variat de la an la an în funcţie de climă şi de rezistenţa naturală a soiu-rilor. După frecvenţa atacului, soiurile s-au clasificat astfel: 1) soiuri neatacate; 2) soiuri slab atacate; 3) soiuri mijlociu atacate; 4) soiuri puternic atacate; 5) soiuri foarte puternic atacate.

1. Soiuri care n-au fost atacate în anii de studiu: Solwey de Octombrie, Hegy Koray, Mezokomarom, Duranci etc.

2. Soiuri slab atacate: Santa Anna, Amsden, May Flower, Shangay, Walparaiso, Krumel de Octombrie, Red Bird Cling, Ford timpuriu, Dolomsalomsarta, Negre de Montreuill, Lord Palm-erston, Lord Bird, Nectared 6, Springtime, Balducci, Fuzles, Eblerta, Gaillard 2, Flaminy gold, Golden Bluch etc.

346

3. Soiuri mijlociu atacate: Condor, Gostesi, Gyoztea, Cham-pion, Miss Lollo II, Maghiar Honediu, Reen To, Chair's choisie, I.H. Hale, La France, Metelka, Dijazottja, Elberta de Bronz, Mamuth galben, Belle Beance, Regina Olga, De Vişani, Raza Soarelui, învingător, învingător R, Tosckini, Miss Lollo I, Im-perio, Hiland, Jerseyland etc.

4. Soiuri puternic atacate: Michigan, Szagly mare, Necta-rina roşie, Dixired, Orange King, Greensbarongh etc.

5. Soiuri foarte puternic atacate: Wurtenberg, Juli Elberta, Elberta KHng, Early waitgeant, Red cap etc.

R e z e r v a b i o l o g i c ă . Această lucrare se execută în mod asemănător ca la rapănul şi făinarea mărului — dar la sfîr-şitul lunii mai, cînd atacul de Taphrina se manifestă cu maximum de intensitate.

F a z e l e f e n o l o g i c e . Pentru a putea face prognoza de scurtă durată a atacului de Taphrina deformans, cît şi pentru avertizarea tratamentelor, este necesară cunoaşterea fazelor feno-logice în primul rînd pentru mugurii de rod.'

Cunoaşterea fazelor fenologice la soiurile de bază din zona deservită de fiecare staţie serveşte pentru a putea indica în bule-tinele de avertizare ordinea soiurilor cu care să se înceapă trata-mentele şi cum să se eşaloneze acestea pentru a avea eficacitatea maximă.

Fazele cele mai importante la pomii pe rod necesare prognoză şi avertizare sînt următoarele,:

I — căderea frunzelor;,

II — repaus vegetativ; Ui — umflarea mugurilor; IV — dezmugurire; V — buton verde VI — buton roz; VII — înfoierea corolei; VIII — înflorit; IX — scuturarea petalelor; X — fructul de mărimea unui bob de mazăre; XI — fructul cu diametrul cît aluna; XII — fructul cu diametrul cît nuca; XIII —fructul de mărime normală;

XIV — intrarea în pîrgă; XV — maturitatea tehnică de recoltare.

Ca şi la alte specii de pomi, între fazele I—IX , adică de la căderea frunzelor şi pînă la scuturarea petalelor, este necesar să se înregistreze începutul fiecărei faze — respectiv cînd acestea există la 10—15% din muguri, deoarece aceste elemente sînt de foarte mare importanţă pentru avertizarea corectă a tratamentelor de prevenire şi combatere a ciupercii Taphrina deformans.

Observaţiile fenologice se execută cel puţin la 2—3 soiuri din cele mai răspîndite în zona pe care o deserveşte fiecare staţie. In buletinele de avertizare se va indica începerea stropitului cu soiurile cu înflorire timpurie,

C o n d i ţ i i l e d e c l i m ă . Pentru prognoza de scurtă durată, condiţiile de climă pot indica perspectiva apropiată pen tru, înmulţirea ciupercii Taphrina deformans.

Elementele care influenţează înmulţirea ciupercii- Taphrina deformans sînt: precipitaţii frecvente, umezeala atmosferică de 85—100%, umectarea frunzelor temperaturi în jur de 150C

AVERTIZAREA TRATAMENTELOR ŞI PRODUSELE, FOLOSITE

Pentru.prevenirea atacului de Taphrina deformans, tratamentele se aplică în funcţie de elementele de prognoză şi avertizare, ţinînd seama de:

1) biologia ciupercii — în cadrul cărui capitol se urmăreşte apariţia şi maturarea ascelor, proiectarea ascosporilor şi captarea acestora cu ajutorul lamelor capcană vaselinate în acelaşi mod ca la conidiile de la rapănul mărului (f ig. 3). Aceste lame se instalează la 8—10 zile de la apariţia primelor frunze atacate. :Se determină perioadele de incubaţie la infecţiile secundare prin ascospori la frunzele care au apărut iniţial sănătoase;

2) rezerva biologică de spori de la'un an la al tul; 3) sensibilitatea soiurilor la atacul de Taphrina deformans; 4) Fazele fenologice; 5) condiţiile de climă: precipitaţiile, umiditatea (maximă,

minimă, medie), temperatura atmosferică' (maximă, minimă, medie), bruma, rouă, grindina;

6) remanenta şi modul de acţiune al fungicidelor-/ J' 7) compatibilitatea biologică a pesticidelor; 8) în cadrul principiilor de luptă integrată contra bolilor şi

dăunătorilor piersicului se face legătura între biologia agentului patogen ce produce băşicarea frunzelor, fenologia soiurilor de pier-

348

J ' Fig. 3 — Lame .capcană pentru captarea conidiilor . ascosporilor de. Taphrina deformans la piersic

sic şi biologia celorlalte boli şi dăunători, între compatibilitatea pesticidelor pentru aplicarea simultană a tratamentelor, pentru reducerea la minimum a costului lucrărilor de protecţia plantelor, dar cu eficacitate maximă şi eficienţă economică asigurată.

în cadrul luptei integrate, ca primă măsura pentru reducerea rezervei biologice a ciupercii, odată cu lucrările de palisare se vor tăia şi se vor arde lăstarii atacaţi de Taphrina deţormans. în acelaşi t imp, se vor face 2—3 discuiri pentru încorporarea frun-zelor atacate, care au căzut în lunile mai-iunie, în livezile în care cu un an înainte nu s-au aplicat tratamentele chimice care previn atacul de Taphrina deformans.

Tratamentele cheie, de bază se aplică pentru distrugerea mice-liului ce există pe lăstari, pe tulpini şi ramuri, precum şi pentru distrugerea miceîmlui şi ascosporilor ce există între solzii mugu-rilor, astfel:

P T im u'l; t r a t a m e n t se avertizează la căderea frunzelor şi se efectuează prin îmbăiere cu zeamă bordeleză în conc. 1% (l kg piatră vînătă la 600 g var alb nestins, sau 2 kg var alb

349

stins, pastă de consistenţa untului, completînda-se cu 97 l apă). Tratamentul se aplică prin îmbăiere cel tîrziu în luna noiembrie, în zilele cu temperaturi mai mari de 6°C. La acest tratament se mai poate folosi Turdacupral 50 în conc. 0,5% -f Detersin în conc. 0,25%. •' • t f _

Al d o i l e a t r a t a m e n t , special, cu acelaşi scop ca şi primul, se efectuează în luna februarie, după tăierile de normare â încărcăturii cu muguri de rod. Acesta se efectuează în zile cu temperaturi mai mari de 6°C, prin îmbăiere cu unul din produsele:

a) zeamă bordeleză în conc. l %; b) Turdacupral 50 în conc. 0,5% + Detersin conc. 0,25%;

c) în cazul în care pomii au atac şi de făinare, atunci se va folosi Polisulfură de bariu Tîrnăveni în conc. 6% (6 kg de produs la 94 l apă). Prin cele două tratamente se distrug şi alţi spori, ca cei de Ascospora beijerinkii, Fusicoccum amygdali, Cytospora tineta, Monilinia laxa etc.

Pentru distrugerea miceliului şi a ascospori lor dintre solzii mugurilor, în anii în care s-a moştenit o rezervă biologică mare de spori, se mai aplică 2 tratamente cu efect secundar contra ciu percii Taphrina deformans, dar foarte importante şi pentru preve nirea infecţiilor cu Ascospora beijerinkii, Fusicoccum amygdali, Cytospora cincta, Pseudomonas sp., Monilinia laxa, Botrytis tine rea, Fusarium oxisporurn, Fusicladium cerasi etc. Aceste trata mente se avertizează astfel:

— la începutul dezmuguririi mugurilor florali; — la faza de buton roz şi pînă la înfoierea corolei. La tratamentele de mai sus, la pomii care nu au Fusicoccum amygdali, se va folosi unul din produsele:

a) Zeamă bordeleză în conc. 0,5%; b) Turdacupral 50 în conc. 0,2%; Dacă pomii suferă în acelaşi t imp de Fusicoccum

amygdali, atunci se mai poate folosi unul din amestecurile: c) Metoben 70 conc. 0,04% + Dithan M 45 conc. 0,1%; d) Topsin M 70 conc. 0,04% + Dithan M 45 conc. 0,1%; e) Derosal 50 conc. 0,04% + Dithan M 45 conc. 0,1 % ; î) Fundazol 50 conc. 0,05% + Dithan M 45 conc. 0,1%. Al c i n c i l e a t r a t a m e n t se avertizează cînd 10— 15%

din flori au început să-şi scuture petalele. Prin acest tratament se previn infecţii pe frunzele nou-apărute. Acesta se poate aplica folosind unul din produsele:

350

în livezile neatacate de Fusicoccurn atnygdali: a) Dithan M 45 în conc. 0,2% ; b) Vondozeb 80 în conc. 0,2%; c) Zi ram 65 UP conc. 0,35%; d) MZ 80 conc. 0,2%;

e) Perosin conc. 0,5% (sau Zineb, Aspor). în livezile unde există pericol de infecţii cu Taphrina deformans, Fusicoccurn atnygdali şi alte boli, se va folosi unul din pro dusele :

f) TopsinM70 conc. 0,07%; g) Metoben 70 conc. 0,07%; h) Derosal 50 conc. 0,07%; i) Fundazol 50 conc. 0,1%; j) Bavistin50 conc. 0,05%; k) Benlate 50 conc. 0,05%.

Al ş a s e l e a t r a t a m e n t se avertizează la apariţia ascelor, pentru prevenirea infecţiilor secundare cu ascospori pe frunzele ţinere, pe lăstari şi pe fructele care au diametrul de 0,5cm. Se avertizează cînd pe frunze apare culoarea violacee cu pete galben-verzui şi cînd pe lamele capcană s-au captat primii ascospori. Tratamentul se va aplica la fel ca şi la tratamentul 5, în livezile fără Fusicoccum, cu produse ca Dithan M 45, Vondozeb 80, MZ 80, Zimaneb P etc., iar în livezile unde este şi Fusicoccum amygdali se va folosi unul din amestecurile:

a) Dithan M 45 conc. 0,1% -f- Topsin M 70 conc. 0,04%;

b) Dithan M 45 conc.

c) Dithan M 45 conc. 0,1% -f Derosal 50 conc.

d) Dithan M 45 conc. 0,1% -f Fundazol 50 conc. e) Dithan M 45 conc. 0,1% + Bavistin 50 conc. 0,05%. în loc de Dithan M 45, în amestecurile anterioare poate fi

folosit unul din produsele: Vondozeb 80, MZ 80 în conc. 0,2%, Zimaneb P în conc. 0,15%, Ziram 65 WP conc. 0,35%, Selezir conc. 0,15%, Perosin conc. 0,25% etc.

La t r a t a m e n t e l e 5, 6, 7 şi 8, în funcţie de biologia dăunătorilor ce atacă piersicul, oricare din produsele sau amestecurile menţionate anterior pot să fie complexate cu Zolone 30 în conc. 0,2% (contra insectelor şi păianjenilor tetranychizi).

T r a t a m e n t u l 7 se avertizează cînd s-a înregistrat maximum de proiectare a ascospori lor, ceea ce corespunde cu 7 —

351

0,1% + Metoben 70 conc. 0,04% 0,04% 0,05%

10 zile după t r a t a m e n t u l 6, cînd fructele au diametrul de circa l cm.

în anii ploioşi, la 14—16 zile după stropitul 6 (după începu tul proiectării ascosporilor) se avertizează al o p t u l e a t r a t a m e n t pentru prevenirea infecţiilor prin ascospori—cînd fructele au diametrul de circa 1,5 cm (corespunde cus-7-—9 zile după tratament îl 7)

Pentru stropit, la tratamentele 7 şi 8 se va putea folosi unul din produsele sau amestecurile indicate la tratamentul 6

Prin tratamentele 3, 4, 5, 6, 7 şi 8 se vor preveni infecţiile secundare ce s-ar putea face pe franzele tinere, pe flori,pe fructe şi pe lăstari.

Tratamentele ce urmează pînă la recoltare se avertizează pentru celelalte boli ale piersicului si contra dăunătorilor. După căderea frunzelor începe ciclul de tratamente pentru anul următor, contra ciupercii Taphrina deformans.

Pentru o cît mai bună înţelegere, vom folosi un exemplu de la Voineşti-Dîmboviţa, în care vom prezenta tratamentele avertizate contra ciupercii Taphrina deformans, în anul 1967 (fig. 5):

P r i m u l t r a t a m e n t c h e i e s-a avertizat între 18— 23 noiembrie 1966;

al d o i l e a t r a t a m e n t c h e i e a fost în perioada 23—28 februarie 1967;

al t r e i l e a t r a t a m e n t s-a avertizat la începutul fazei de buton verde (dezmugurirea mugurilor florali) în 24—27 martie (cu acţiune secundară);

' a l p a t r u Te a t r a t a m e n t s-a avertizat la faza de buton roz, în 15—18 aprilie 1967 (cu acţiune secundară);

al c i n c i l e a t r a t a m e n t s-a avertizat cînd 10—15% din fori au început să-şi scuture petalele, în 22—25 aprilie 1967 (cu acţiune secundară);

aT ş a s e l e a t r a t a m e n t s-a avertizat cînd fructele aveau diametral de 0,5 cm — în 15—19 mai 1967 — cînd s-au proiectat primii ascospori (cu acţiune secundară);

al ş a p t e l e a t r a t a m e n t s-a avertizat cîna fructele ''aveau diametrul de circa l cm, îtv24'—29 mai, cînd erau proiec-tări masive de ascospori (cu acţiune secundară);

al o p t u l e a t r a t a m e n t s-a avertizat în l—5 iunie 1967, cînd erau încă proiectări importante de ascospori, cînd fructul avea diametrul de circa 1,5 cm (cu acţiune secundară);

352

a l nou ă l e a t r a t a m e n t c h e i e pentru evitarea pierderilor din anul 1968 — s-a avertizat în 13—18 noiembrie 1967 (de fapt este considerat primul pentru ciclul biologic al ciuperci] din 1967—1968).

în anul 1967, tratamentele l si 2 s-au aplicat cu zeamă bor-deleză în conc. 1%.

La tratamentele 3 şi 4 s-a folosit zeamă bordeleză în conc. 0,5%.

La tratamentele 5, 6, 7, 8, în 1967 s-a folosit Aspor în conc. 0,5%, întrucît pomii nu erau atacaţi de Fusicoccum atnygdali,

353

Cytospora clncta, Pseudomonas sp., ci de Taphrina deformans, Ascospora beijerinkii, Monilinia laxa, Botrytis tinerea, Fusarium oxispotum şi Fusicladium cerasi. Pentru ultimele 5 ciuperci s-au mai aplicat 4 tratamente complexate cu insecticide — pe lîngă cele 8 menţionate ca speciale contra băşicării frunzelor.

Ca lucrări agrotehnice de igienă fitosanitară s-au executat: în luna mai-iunie, odată cu lucrările de palisare s-au tăiat şi s-au ars lăstarii care au apărut bolnavi, crescuţi din mugurii infectaţi din anul 1966; în cursul lunilor mai-iunie s-au aplicat 2 discuiri prin care s-a încorporat restul de lăstari căzuţi în timpul tăierilor cît şi pentru încorporarea frunzelor bolnave căzute.

Sinteza schemei de avertizare se va face după modelul folosit pentru rapănul mărului.

Elementele ce se vor reprezenta în schema de avertizare se vor succeda astfel, începînd de jos în sus.

1) scara zilei; 2) precipitaţiile; 3) umiditatea (maximă, mi-nimă, medie); 4) temperatura (maximă, minimă, medie); 5) fazele fenologice pentru mugurii de rod; 6) proiectarea ascosporilor în coroana pomilor; 7) perioadele de incubaţie la infecţiile prin ascos-pcri; 8) tratamentele avertizate.

Sinteza se va încheia cu un tabel cu eficacitatea tratamentelor în lotul demonstrativ al Staţiei de prognoză şi avertizare, comparat cu martor netratat.

MOLIA PIERSICULUI (AN ARŞI A LINEATELLA ZELL.)*

RĂSPÎNDIRE

Anarsia lineatella a fost identificată în plantaţiile de piersic din jud. Bihor în anul 1961. Dăunătorul s-a răspîndit apoi în toate plantaţiile de piersic din ţară (Cîmpia Dunării, sudul Do-brogei, în Banat şi Transilvania) concurînd ca mod de atac cu molia orientală a fructelor (Grapholitha molesta}.


F l u t u r e l e are lungimea de 5—7 mm, cu anvergura de 11—14 mm. Capul se caracterizează prin2 palpi labiali îndreptaţi către înainte. Aripile sînt foarte înguste; cele anterioare sînt

Autor: M. lacob

cenuşii-negre sau brune, cu_ nervuri longitudinale negre şi ca franjuri în partea posterioară. în regiunea mediană a marginii anterioare prezintă o pată brună sub formă de unghi, cu marginile cenuşii. Aripile posterioare sînt mai late, de culoare cenuşie.

O u l este alungit, de aproximativ 0,4 mm lungime şi 0,2 mm lăţime, la început alb, cu suprafaţa reticulată, apoi devine porto-caliu. Ouăle în t impul incubaţiei sînt mai închise la culoare şi înainte de ecloziune, devin roşcate. Capsula cefalică apare vizi-bilă prin corion, ca un punct negru în interiorul oului, cu cîteva ore înainte de ecloziune.

L a r v a , la ecloziune are aproximativ 0,5 mm lungime, iar larva matură 10 mm. Corpul este brun-închis, cu capul, scutul cervical şi membrele toracice de culoare neagră, prezentînd cîte o linie galben-pală îngustă la l imita fiecărui segment, din care cauză capătă un aspect inelat.

P u p a este brună, de 6 mm lungime. La extremitatea abdo-minală prezintă un fascicol de fire chitinoase, cu o scurtă încurbare la vîrf, servind.pentru fixarea pupei de substrat.

PLANTE ATACATE Şî AîOD DE DĂUNARE

Larvele de Anarsia lineatella atacă lăstarii şi fructele de. piersic, cais, migdal. Larvele primei generaţii atacă exclusiv lăs-tarii, cele ale generaţiei următoare atacă atît lăstarii suculenţi cît şi fructele (nu ataca fructele decît începînd cu stadiul de pîrgă).

în lăstari, larvele pătrund printre frunzele din vîrf. Orificiul de pătrundere este foarte mic, încît pătrunderea larvei se observă doar după urmele (excremente) care rămîn la suprafaţă. Omida pătrunsă în lăstari înaintează la început încet, apoi foarte rapid, atacînd în cursul dezvoltării 4—5 lăstari. Lungimea lăstarului atacat este de 4—5 cm; acesta se ofileşte şi se usucă treptat, apoi se rupe. Atacul la lăstari al celor 2 specii de molii (Anarsia lineatella şi Grapholitha molesta), care priveşte în special piersicul, se deosebeşte mai mult în primăvară, deoarece atacul de Anarsia lineatella începe din luna aprilie, cînd lăstarii abia încep să se dezvolte; astfel, porţiunea atacată şi uscată este foarte scurtă. Atacul de Grapholitha molesta începe în luna mai, cînd lăstarii sînt mai înalţi şi porţiunile care se usucă ating lungimea de 8— 10 cm.

354 355

Ca aspect general, în plantaţie atacul de Anarsia lineatella se observă mai greu, căci interesează mai puţini lăstari din coroana pomului.

în fructe, larvele celor 2 specii de molii încep atacul din luna iunie, afectînd fructele de piersic timpuriu (May Flower, Sunbean, Ford, Champion). Larvele pătrund în majoritatea cazurilor prin jurul pedunculului, al caliciului sau pe suprafaţa de contact dintre două fructe, f ie dintre o ramură şi un fruct sau dintre o frunză şi un fruct.

Larvele fac galerii înguste spre sîmbure, galeriile se lărgesc treptat, larvele continuînd să se hrănească cu pulpa fructului din jurul sîmburelui, în majoritatea cazurilor pînă îşi desăvîrşesc dezvoltarea, fără a trece în alt fruct.


Insecta prezintă 3 generaţii anuale, iernează ca larvă a gene-raţiei a IlI-a în stadiile 2 şi 3, apărute în cea de-a doua jumătate a lunii septembrie, în primăvară, larvele îşi reiau activitatea la sfîrşitul lunii martie, cînd temperatura jdepăşeşte 12,5°C, odată cu desfacerea mugurilor pe care îi atacă, în ultima decadă a lunii mai apar primele crisalide, iar în prima decadă a lunii iunie începe zborul fluturilor generaţiei hibernante. După o perioadă pre-ovipozitară de 2—7 zile, în funcţie de temperatură, se eşalonează ponta.

Larvele generaţiei I atacă soiurile de piersic cu coacere tim-purie: May Flower, Le Vainquer, Amsden, Cardinal, precum şi fructele de cais.

Fluturii generaţiei I apar în a Il-a jumătate a lunii iulie, depunînd ouăle în special pe fructele soiurilor tîrzii de piersic.

Generaţia all-a evoluează de la începutul lunii august pînă la sfîrşitul primei decade a lunii septembrie.

PROGNOZA

Nivelul populaţiei acestui dăunător a înregistrat o diminuare foarte accentuată din anul 1969 pînă în anii 1974—1975, dar începînd din anul 1976 s-a constatat o reactivare a atacului acestui dăunător.

356


Pentru emiterea avertizărilor se va folosi metoda biologică indicată la Grapholitha molesta. Pentru determinarea numărului de generaţii şi a eşalonării zborului acestui dăunător se vor folosi în paralel capcane'cu feromonul Atralin. Acestea se instalează în plantaţii de piersic (de preferat netratate), în jurul datei de 15 mai.

Capsulele cu feromon (atractant) se plasează cu ajutorul unei pensete pe mijlocul părţii inferioare a capcanei (care are adeziv) direct în livadă, la locul de amplasare. Se iau măsuri riguroase de a evita contaminarea mirosurilor specifice atractanţilor (se poate anihila efectul) care ar putea surveni prin manipularea de către aceeaşi persoană a atractantului pentru specii diferite, prin utilizarea aceleiaşi pensete, desfacerea capsulelor diferite în acelaşi loc etc.

Capsula cu feromon şi partea inferioară a capcanei (cu clei) se vor înlocui după 6 săptămîni; de aceea fiecare capcană este prevăzută cu cîte 2 rezerve de părţi cu clei şi 2 capsule. Capsulele cu atractant se vor păstra la frigider (4—6°C), închise ermetic în ambalajul original.

Se vor face observaţii la capcane de 3 ori pe săptămînă, no-tînd numărul fluturilor capturaţi, care vor fi în acelaşi timp înlăturaţi .

Datele obţinute se vor înscrie într-un grafic de hîrtie mili-metrică, pentru a avea imaginea (situaţia) la zi a evoluţiei dău-nătorului în condiţii naturale.

Pentru prognoza de lungă şi de scurtă durată se va recolta materialul biologic în cutiile de creştere şi se vor face observaţii ca la Grapholitha molesta.

Referindu-ne la situaţia din anul 1978, pusă în evidenţă prin capcanele cu feromoni, densitatea populaţiei de Anarsia lineatella a înregistrat creşteri substanţiale, ajungînd în unele zone din sudul ţării (Constanţa', Ilfov ş.a.) aproape echivalentă cu populaţia de Grapholitha molesta; de asemenea, în plantaţiile din vestul ţării populaţia dăunătorului este în creştere. Este necesar a se urmări cu atenţie abundenţa populaţiei acestui dăunător, utilizînd capcane cu feromon plasate direct în plantaţii, pentru a putea evalua rezerva biologică şi perioada cît se eşalonează zborul, date ce pot servi pentru prevederea măsurilor de combatere.

357

Datele obţinute prin capcanele cu feromoni pot fi corelate cu observabile vizuale efectuate direct în plantaţii, cu privire la declanşarea atacilui. Astfel, după 10—15 zile de la înregistrarea apariţiei primilor fluturi (ai unei generaţii), în capcane se vor efectua observaţii privind frecvenţa atacului la 400 organe de plantă atacată (lăstari sau fructe).

MĂSURI DE COMBATERE

în situaţia în care se constată prezenţa în plantaţiile de piersic a celor 2 specii dăunătoare (Anarsia lineatella şi Grapholitha mo-lesta), se recomandă aplicarea a 5 tratamente la soiurile timpurii şi 7 tratamente la soiurile tîrzii, prin faptul că unele tratamente se aplică în acelaşi t imp pentru ambele specii.

P r i m u l t r a t a m e n t contra larvelor de Anarsia lineatella la generaţia hibernantă se aplică la faza de buton roz.

Al d o i l e a t r a t a m e n t se repetă după 8—12 zile şi -'jincide cu începutul apariţiei larvelor de Grapholitha molesta (avertizare G. molesta).

Pentru combaterea larvelor primei generaţii de Anarsia lineatella, p r i m u l t r a t a m e n t se avertizează de asemenea (aproximativ l—5 iunie în vestul Transilvaniei şi 10—15 iunie în jud. Ilfov) în funcţie de evoluţia dăunătorului, corelată de condiţiile climatice, corespunzînd cu începutul pontei.

Cel de-a l d o i l e a t r a t a m e n t pentru acest dăunător este corespunzător cu tratamentul avertizat pentru combaterea larvelor de Grapholitha molesta generaţia a Il-a. Combaterea larvelor de Anarsia lineatella generaţia a I î-a corespunde cu trata-mentu-I pentru Grapholitha molesta (generaţia a IlI-a).

Substanţele pentru tratament recomandate sînt cele menţio-nate la specia Grapholitha molesta.

ANTRACNOZA FRUNZELOR DE CIREŞ [COCCOMYCES HIEMA-LIS HIGG., sin. BLUMERIELLA JAAPI (REHM.) V. ARX.]*

RĂSPÎNDIRE

Antracnoza cireşului şi vişinului este răspîndită în toată ţara. Produce pagube deosebit'de mari la cireş, vişin şi mahaleb atît în plantaţiile pe rod şi în mod deosebit în pepiniere.

Autor: N. Minoiu

358


Ciuperca atacă frunzele, iar în condiţii foarte prielnice poate ataca şi pedunculii, fructele şi lăstarii. Frunzele atacate sînt aco-perite de pete purpurii-roşietice pe partea superioară şi rozii-albi-cioase pe partea inferioară, în aceste pete se găsesc pustulele .(acer-vulii) ciupercii, scămoase, de culoare albă-rozie murdar. Pomii puternic atacaţi se desfrunzesc în cursul verii, în pepiniere, puieţii pierd frunzele, stagnează în creştere şi pierd seva de ti.m-puriu, încît numai o mică parte pot fi altoiţi. Cei altoiţi se prind însă slab. Pagubele produse de ciupercă, atît în pepinieră cît şi în plantaţii, sînt mari. Mugurii de rod diferenţiază incomplet, fructele leagă slab, iar la pomi intervine fenomenul de periodicitate în rodire şi declin. Ciuperca mai atacă prunul, corcoduşul, piersicul, caisul şi vişinul de nisipuri (Primus besseyi), însă slab.

Microscopic, ciuperca se recunoaşte după forma caracteristică a apoteciilor, ascelor, ascosporilor şi a conidiilor. Apoteciile sînt formate pe faţa inferioară a frunzelor, sub epidermă şi apar ca formaţiuni globuloase, de culoare cafenie-închisă şi se observă foarte bine la stereo microscop, în luna aprilie.

O apoteeie văzută la microscop conţine 120—620 asce. Ascele sînt hialine, alungite, subţiate la bază şi măsoară 52—99 microni, cu media de 68,3 microni şi lăţimea de 12,89 microni. Ascele sînt despărţite în apoteeie prin parafize subţiri, dichotomice, măciucate. Ascosporii sînt de culoare galben-pal, sub formă de beţi soare, uşor curbaţi, foarte asemănători cu conidiile de vară, însă mai mici (41,5 X 4,8 microni).

Conidiile sînt curbate sau îlexuoase, alungite, hialine, nesep- tate la început, apoi cu una, foarte rar cu două septe; ele măsoară 26—73 microni (în medie 53 microni) în lungime şi 2,5 microni lăţime. Conidiile sînt grupate în acervuli în număr de l 400— 5 800/acervuli. Numărul de acervuli pe cm2 de frunză ajunge pînă la 220. '

BIOLOGIE

Primăvara, în lunile martie-aprilie, în ţesuturile frunzelor atacate în anul precedent se formează apoteciile ciupercii, în care se formează ascele cu ascosporii. După formare şi maturare, ascos-

359

porii sînt proiectaţi din asce şi germinează pe noile frunze apărute, producînd infecţia primară.

Proiectarea ascosporilor are loc în perioada aprilie-mai şi poate începe în primăverile timpurii şi călduroase odată cu dez-muguritul soiului de cireş Germersdorf, însă în majoritatea anilor proiectarea începe odată cu înfloritul. Proiectările în masă au loc după o ploaie, la temperaturi medii de peste 10°C şi minime peste 8°C, după scuturarea petalelor, cînd frunzele sînt deja bine formate. Ascosporii eliberaţi germinează în picăturile de apă, emiţînd l—4 filamente de germinare, care pătrund în frunze şi formează un miceliu intracelular abundent, septat şi prevăzut cu numeroşi haustori. După o perioadă de incubaţie de 2—3 săptă-mîni, pe dosul frunzelor atacate se observă la stereomicroscop numeroase protuberante mici (acervuli), alcătuite dintr-o stromă formată între epidermă şi mezofil, pe care apar conidiofori scurţi, cilindrici, cu conidii de Cylindrosporiutn hiemale Higg. (Phloeosporella podi, Cylindrosporiutn podi).

Infecţiile primare prin ascospori s-au pus în evidenţă prima dată la Staţiunea pomicolă Bistriţa, începînd din anul 1971. Din cercetările întreprinse, cu concursul staţiilor de prognoză şi avertizare din toată ţara, care au trimis material biologic la Sta-ţiunea Bistriţa, rezultă că forma apotecială a ciupercii este răs-pîndită în toată Transilvania, Moldova, Muntenia şi Banat, den-sitatea cea mai mare de apotecii pe frunze fi ind găsită în localităţile Bistriţa, Cireşoaia, Sighetul Marmaţiei, Baia Mare, Chişi-neu-Criş, Ineu Batoş, Suceava, Adjud, Cisnădie, Caransebeş. De la materialul biologic provenit din aceste localităţi s-a obţinut si cea mai mare proiectare de ascospori.

Infecţiile primare se mai produc şi prin conidii formate pe miceliu de rezistenţă pe lăstarii de cireş şi vişin atacaţi în anul precedent de antracnoză.

Pragul biologic al ciupercii este 10°C. Perioada de incubaţie la infecţiile prin ascospori durează primăvara şi la începutul verii 2—3 săptămîni, în funcţie de temperatură şi umiditate, iar vara, la temperatari medii cuprinse între 17,6—21,8°C, durează 7—9 zile.

Ciuperca sporulează foarte abundent şi infectează toate frun-zele, indiferent de vîrstă. Este pretenţioasă faţă de umiditate şi temperatură, fiind ciupercă higrotermofilă.

360

PROGNOZA

Atacurile mari din anul precedent şi densitatea mare de apotecii formate pe frunze şi ascospori proiectaţi indică posibilitatea unor atacuri masive la cireş şi vişin în anul respectiv. Cu cît primăvara este mai timpurie şi călduroasă, iar vara cu precipitaţii abundente sau rouă abundentă, cu at î t atacul de antracnoză este mai _mare.

în vederea elaborării curbei de proiectare a ascosporilor, din toamnă sau primăvară devreme se adună 500—l 500 frunze de cireş de la pomii atacaţi, care se depozitează pe sol, sub plasă de sîrmă, în condiţii naturale. Primăvara, începînd cu umflatul mugurilor de cireş, se analizează la stereomicroscop frunze pentru a urmări apariţia apoteciilor. începînd cu dezmuguritul soiului Germersdorf, cu ajutorul stereomicroscopului se aleg 5 frunze de cireş care au apoteciile cel mai bine dezvoltate şi mai numeroase şi peste acestea se instalează lame vaselinate. Frunzele se pun cu partea inferioară în sus, peste ele se aşază beţe de chibrit şi lame de sticlă vaselinate ca şi la rapăn. Lamele se analizează la microscop de 2 ori pe săptămînă, iar în zilele cu ploi, după fiecare ploaie. Numărul ascosporilor proiectaţi se trece în registru şi pe grafic.

Proiectarea ascosporilor se urmăreşte pînă la apariţia în livadă a primelor pete de antracnoză. în pomul martor nelratat din anul precedent, odată cu dezmuguritul se instalează 5 lame duble vase-linate pentru captarea conidiilor primare. Aceste lame se analizează odată cu analiza proiectării ascosporilor.

Imediat ce s-a semnalat apariţia primelor pete de antracnoză pe frunze se instalează în coroana unui pom netratat 5 lame duble vaselinate pentru urmărirea captării conidiilor de la infecţiile secundare. Infecţiile secundare au loc pînă în luna septembrie inclusiv şi se succea în funcţie de umiditate. Cele mai mari infecţii se produc însă în zilele cu ploaie care au ţinut frunzele umectate peste 5 ore şi pe rouă puternică.

Lamele se schimbă după fiecare ploaie sau, în lipsa precipi-taţiilor, de două ori pe săptămînă.


Tratamentele se avertizează ţinînd cont de biologia ciupercii, fenologia cireşului şi vişinului şi condiţiile meteorologice.

361

P r i m u l t r a t a m e n t se avertizează după începutul proiectării ascosporilor, cînd există faza de buton alb, pînă la începutul deschiderii primelor flori la soiul Germersdorf.

T r a t a m e n t u l al d o i l e a se avertizează cînd 10— 15% din flori şi-au scuturat petalele, corespunzînd cu maximum de proiectare a ascosporilor şi de captare a conidiilor primare, după o ploaie.

T r a t a m e n t u l t r e i se avertizează la semnalarea pri-melor pete de antracnoză în livadă la pomii netrataţi, ceea ce corespunde la 2—3 săptămîni după al doilea tratament (dacă s-au folosit produse cuprice) şi de 10—12 zile (dacă s-au folosit produse de sinteză organică).

T r a t a m e n t u l p a t r u se avertizează la semnalarea unui important număr de conidii proiectate (peste 40), după o ploaie, în momentul cînd soiul Ramon Oliva este în plină coacere; stropitul se avertizează pentru soiurile cu coacere tîrzie (la 8—10 zile după al treilea tratament).

.T r a t a m e n t u l al c i n c i l e a se avertizează imediat după recoltatul cireşelor şi vişinelor, după o ploaie şi la captarea unui mare număr de conidii.'

T r a t a m e n t u l al ş a s e l e a se avertizează numai în anii deosebit de favorabili atacului ciupercii, la 2—3 săptămîni după stropitul al cincilea, la o captare importantă de conidii şi după un grup de zile cu ploi care au spălat fungicidele de pe frunze.

în plantaţiile tinere de cireş şi vişin se aplică în plus l—2 tratamente faţă de plantaţiile pe'rod.

Numărul de tratamente în pepinieră este în funcţie de remanenta fungicidelor, viteza de creştere a puieţilor şi pomilor, condiţiile meteorologice şi mărimea sursei de infecţie, în verile ploioase putînd ajunge pînă la 16.

în plantaţiile pe rod se consideră ca tratamente cheie (de bază) cele de la scuturatul petalelor, înainte de intrarea în pîrgă a soiurilor cu coacere tîrzie şi imediat după recoltat. •


Se recomandă adunarea şi arderea frunzelor primăvara de-vreme sau îngroparea lor prin lucrările solului. La tratamentele al II-lea, al III-lea si al IV-lea se recomandă folosirea următoa-relor fungicide: Topsin M 70 conc. 0,1%, Fundazol 50 — 0 ,1%,

362

Bavistin 0,1%, Derosal 50 conc. 0,1%, Benlate 50 conc. 0,07— 0,1%, Dithane M45 (0,2—0,3%). Aceste fungicide au cea mai mare eficacitate în combaterea antracnozei şi nu sînt fitotoxice pentru polen, în plantaţiile pe rod, înainte de înflorit, în cele tinere şi pepiniere se mai pot folosi produsele Dithane M 45 în conc. 0,2%, Captan în conc. 0,25%, Melprex 65 în conc. 0,1%, iar după recoltatul fructelor OxicLrură de cupru TO în conc. de 0,2% şi zeamă bcrdeleză 0,5%.

Fungicidele sistemice se vor folosi cu precădere şi d_upă în florit,, la începutul intrării în pîrgă în plantaţiile pe rod. în pepi nieră, tot timpul perioadei de vegetaţie fungicidele sistemice pot fi alternate cu un fungicid nesistemic (Melprex 65, Dithane M 4> Captan 50, Oxiclorură de cupru, zeamă bordeleză). ;

MUSCA CIREŞELOR (RHAGOLETIS CERASI L.)* ;

RĂSPlNDIRE

în ţara noastră insecta Rhagoletis cerasi L. este răspîndită îri toate livezile cu soiuri de cireş cu coacere tîrzie, prec'irn şi de vişin. Ea poale ataca 35—100% din fructe. Cele mai mari pngub? s-au constatat în judeţele: Prahova, Buzău, Dîmboviţa, Argeş, Vîlcea, Gorj, Caraş-Severin, Timiş, Arad, Cluj, Suceava şi Iaşi.

DESCRIERE Ş! RECUNOAŞTERE

A d u l t u l : Rhagoletis cerasi prezintă dimensiuni variabile în funcţie de sex. Masculii au lungimea corpului de 3—4,5 mm, frecvent 4 mm, iar la femele corpul este de 4—5,5 mm, frecvent 5 mm. Capul la Rhagoletis cerasi este foarte mobil, de culoare galbenă către cafeniu-deschis pe partea anterioară şi mai închis pe partea posterioară. Culoarea ochilor este arămie, cu reflexe metalice verzui, mai accentuate la masculi. Toracele este negru, bombat, cu umerii de culoare galbenă-portocalie. In regiunea mediană prezintă benzi verticale, cenuşii. Scutelul mezotoracelui este foarte dezvoltat la femele şi are forma triunghiulară, fiind de culoare portocalie strălucitor, iar pe ambele margini, în partea superioară, are două dungi negre oblice. Aripile sînt mai mari decît corpul. Ele sînt transparente şi prezintă un desen caracteristic, cu patru dungi

* Autor : Victoria Şuta

363

colorate brun-negricios, din care dunga specifică, în forma literei V, începe de la vîrful nervurii mediene.

O u l este oval, alb-lăptos, lung de 0,6—0,9 mm, frecvent de 0,7 mm şi lat de 0,2—0,3 mm.

L a r v a neonată are lungimea de 0,7—0,9 mm, iar cea matură de 4—7 mm.

P u p a este lungă de 2,5—4 mm şi lată de l—2 mm. Fructele atacate sînt neplăcute pentru consum deoarece sînt

moi, iar în jurul sîmburelui unde s-a hrănit larva există un gol, ţesuturile sînt brunificate, fructele nu se pot transporta la distanţă mare, deoarece putrezesc uşor. Insecta este de carantină fitosanitară.

Atacul de Rhagoletis cerasi L. s-a înregistrat la cireşul cultivat, la cireşul sălbatic (Cerasus aviutn (L.) Unch) şi pe vişin (Cerasus vulgaris Mi 11.).

Soiurile de cireş cu coacere tîrzie şi foarte tîrzie, ca: Pietroasă neagră, Pietroasă Napoleon. Germersdorf, Drăgănele de Piteşti, Pietroase de Leordeni, Pietroase Donissen etc. au fost atacate avînd 45—100% fructe infestate. La vişin au fost 1,2—4,1% fructe atacate.

Soiurile de cireş cu coacere foarte tîrzie corespund ca faze cu epoca de pontă a insectei, ceea ce face să f ie foarte atacate.

Soiurile cu coacere semitimpurie au prezentat pontă, dar lar-vele n-au ajuns să evolueze, fructele fiind consumate (Ramon Oliva, Pietroase Jaboulay etc.).

Soiurile timpurii se recoltează cînd apar primele muşte nemature şi fructele n-au prezentat niciodată pontă (Timpurii de mai, Superfin Werder etc.).

CICLUL DEZVOLTĂRII

în scopul înlăturării pagubelor, în perioada 1950—1970 sub conducerea prcfescrului C. Manolache, Victcria Şuta a organizat cercetări la Voineşti-Dîmboviţa privind cunoaşterea morfologiei, biologiei, ecologiei şi combaterii muştei cireşelor, în 1962—1964 cercetările s-au extins în bazinul pomicol Boţeşti-Argeş, iar în 1971 —1978, în zona Mărăcineni-Piteşti. S-au efectuat, de asemenea, cercetări în judeţul laşi, în 1960—1962 de către colectivul: prof. M. Peiu, C. Filipescu, E. Pătrăşcanu.

Din cercetările întreprinse la Voineşti-Dîmboviţa s-a constatat că larvele mature de Rhagoletis cerasi L. după încheierea peri'

364

oadei de hrănire, cad odată cu fructele, sau părăsesc fructele cînd acestea sînt încă în pom, retrăgîndu-se în sol 2—18 cm adîncime, unde se transformă în prepupe şi apoi îşi formează pupariul. Con-struirea pupariului se petrece la 5% din larve în 3—6 ore, la 32,5% în 7—24 ore, la 44,5% în 24—48 ore şi la 23% în 49—82 ore.

In pupariu larvele se transformă în pupa, stadiu în care rămîn în perioada de diapauză estivală şi hiemală.

In decursul anilor de cercetare au evoluat normal 23—42% avînd un an diapauză, la 8—9,5% diapauză a fost de 2 ani şi pentru 3—4% a fost de 3 ani.

în perioada 1950—1978, din totalul de pupe cu care s-a lucrat au murit 45—65% datorită paraziţilor şi prădătorilor naturali, precum şi datorită condiţiilor meteorologice. Cunoaşterea acestor elemente ne poate ajuta la prognoza atacului acestei insecte.

După perioada de diapauză, în pupe au loc procese de histo-geneză, diferenţiindu-se caracterele morfologice ale pupei pînă la apariţia adulţilor. Astfel, în perioada 1958—1978, între 6 şi 15 mai a început să se observe diferenţierea caracterelor morfologice ale pupei; pînă la apariţia adulţilor, s-au distins 7 faze de evoluţie cu ajutorul cărora se poate face prognoza apariţiei adulţilor şi prognoza intensităţii zborului acestora. Cele 7 faze de evoluţie ale pupei sînt următoarele:

1) pupa cu capul alb-murdar (nediferenţiată); 2) pupa cu ochii roz; 3) pupa cu ochii brun-închis; 4) pupa cu ochii brun-închis şi perişori pe cap; 5) pupa cu ochii verzi cu strălucire cuprică; 6) pupa cu antene degajate; 7) pupariul părăsit de adult. Pentru ca să apară faza de pupă cu ochii roz au fost necesare

16—33 zile (în medie 27 zile) cu temperatura peste 10°C (pragul bio-logic) în sol la adîncimea de 5 cm, interval în care s-a realizat suma de temperaturi efective de 58—140,3°C.

După ce s-au înregistrat cel puţin 4% din pupe cu ochii roz, s-a evidenţiat şi faza de pupă cu ochii brun. Cînd cel puţin 8% din pupe erau cu ochii bruni, s-a constatat faza de pupă cu ochii verzi. In unii ani, cînd au fost cel puţin 20% pupe cu ochii verzi, s-a constatat apariţia primilor adulţi, înal ţi ani, cînd cel puţin 16% din pupe erau cu ochii verzi, s-a evidenţiat faza de pupă cu antene degajate, iar cînd cel puţin 6% din pupe erau cu antene degajate, s-a constatat apariţia primilor adulţi.

365

Pentru ca să se înregistreze apariţia primilor adulţi au fost necesare 31—48 zile cu temperatura medie peste 10°C, cu o sumă de temperaturi efective de 148,4—247,1°C la adîncimea de 5 cm în sol.

De la faza de pupă cu ochii roz şi pînă la apariţia primilor adulţi au fost necesare 14—16 zile cu temperatura medie peste 10°C_în sol la adîncimea de 5 cm.

în perioada 1958—1978, dinamica evoluţiei stadiilor pupei, precum şi dinamica apariţiei şi a zborului adulţilor s-a urmărit cu ajutorul metodei cutiilor de creştere a insectelor, instalate în livadă (îig. 1), sau pe platforma staţiei de prognoză şi avertizare.

In anii 1958—1978, începutul apariţiei adulţilor s-a petrecut între 17 mai şi 2 iunie. Apariţia adulţilor s-a eşalonat 17—58 zile, între 17 mai şi 22 iulie, iar zborul a avut loc între 39—67 zile, între 17 mai şi 30 iulie.

în perioada 1958—1978, perioadă preovipczitară a fost de 7—14 zile, primele ponte înregistrîndu-se între 31 mai şi 12 iunie.Tempe-raturile medii în perioada preovipozitară au fost de 12,8—19,6°C, cu maximum de 24—30,2°C.

Pentru ca să aibă loc ponta au fost necesare 4—12 zile cu temperatura medie de peste 16°C, 3—9 zile cu temperatura medie peste 17°C şi 2—7 zile cu temperatura medie peste 18°C. în anii de studiu au existat situaţii cînd înainte de pontă nu s-au înregistrat zile cu temperatura medie peste 18CC.

După hrăni re şi împerechere, femelele depun ouăle sub epi-derma fructului sau în pulpă, la adîncimea de 0,7—1,5 mm.

în general, musca cireşelor depune cîte un ou într-un fruct la 63—94% din cazuri şi 2—3 ouă într-un fruct în 6—27% din cazări.

în perioada 1951—1978, ponta s-a eşalonat 17—27 zile în in-tervalul 2—29 iunie, din care 8—20 zile au fost cu precipitaţii. Temperat ira optimă în timpul pontei a variat între 19 şi 30°C.

Femelele mature depun ouăle în fructele verzi la soiurile cu coacere tîrzie, ca şi la cele cu diferite grade de coacere, semitimpurii şi tîrzii.

O femelă a depus l—106 ouă, frecvent fiind 50 ouă. Femelele care au apărut primele au depus numărul cel mai mare de ouă.

Perioada de incubaţie a fost de 5—16 zile la temperaturile medii de 11,9—21,8CC, cu maxime de 20,2—34,2CC si minime de 2,2—12,5°C.

366

Ecloziunea larvelor a fost eşalonată, depăşind 20 zile. La începutul apariţiei larvelor, soiurile cu coacere tîrzie au

fost în pîrgă. La recoltare, la soiurile tîrzii, 78,2% din larve au fost eclozate.

Larvele se hrănesc cu pulpa fructului din jurul sîmburelui, iar în dreptul acestei galerii ţesuturile atacate se brunifică, se înmoaie şi fructele nu se pot transporta pentru că se înnegresc şi putrezesc.

Stadiul de larvă durează 8—19 zile, în medie 12,6 zile. După încheierea perioadei de hrănire, larvele se retrag din

fructe în sol la 2—18 cm adîncime în solurile nisipoase, frecvent la 2—8 cm, iar în solurile argilo-lutoase la 2—8 cm adîncime,. predominînd la 2—4 cm. Larvele mature îşi formează pupariul în 3—82 ore, din care 32,5% în 3—24 ore.

întregul ciclu de dezvoltare al stadiului de adult din perioada preovipozitară, ou şi larvă, a durat 23—40 zile, în medie 31,1 zile.

PROGNOZA

în cazul insectei Rhagoletis cerasi L., prin prognoza anuală a posibilităţilor de a dăuna, se determină necesitatea aplicării tra-tamentelor de combatere.

Prognoza se elaborează în două etape: P r i m a e t a p ă constă în cunoaşterea rezervei biologice a

dăunătorului înainte de recoltarea fructelor din soiurile cu coacere tîrzie. La acestea şi la vişin se fac determinări în fiecare zonă privind procentul de atac la pomii trataţi şi la pomii netrataţi, iar rezultatele se sintetizează în modul în care s-a indicat la rapănul mărului. La fiecare soi se observă cel puţin 3 pomi, iar de la fiecare pom_cel puţin cîte 300 fructe.

In acelaşi timp, în situaţia de sinteză se va specifica dacă în zonă există cireş sălbatic şi alte plante atacate din flora spontană în păduri. Rezultatele vor fi sintetizate pe raza fiecărei staţii pe judeţ şi pe ţară, în harta de răspîndire şi dăunare a speciei respective.

E t a p a a d o u a de prognoză o constituie observaţiile din primăvară, la începutul lunii mai, cînd se verifică densitatea şi viabilitatea pupelor sub coroana pomilor netrataţi şi a celor trataţi, prin metoda sondajelor în sol (între 2—10 cm adîncime).

Pentru prognoza de scurtă durată, se foloseşte metoda cutiilor de creştere (fig. l şi 2) şi metoda sondajelor.

367

Fig. l — Cutii'de creştere, izolator şi manşoane pentru Rhagoletis cerasi (orig. Victoria Şuta)

Fig. 2— „Caseta" pentru pupariile de Rhagoletis cerasi (orig. Victoria Şuta)

în fiecare an, în timpul coacerii cireşelor din soiurile tîrzii (Pietroase Napoleon, Germersdorf, Pietros negru, Drăgănele de Piteşti, Boambe de Cotnari, De Bădăcini etc.), se recoltează fructe atacate. Acestea se aşază într-un strat uniform cu circa 2 500 cireşe cu viermi în cutii special construite (fig. 1). Cutiile de creştere sînt din scîndură groasă şi cu dimensiunile: 80cm lungime, 40 cm lăţime şi 60 cm înălţime. Baza cutiei are mai multe perforaţii care se protejează cu sită metalică, prin care se scurge excesul de umezeală. In interiorul fiecărei cutii, în prealabil se introduce pămînt de sub cireş, bine mărunţit, lipsit de resturi de plante si insecte. Cutiile se îngroapă sub cireş, la adîncimea de 55 cm. Peste fiecare cutie se instalează un capac special construit, acoperit cu sită fină sau cu tifon îndoit.

Pentru determinarea cît mai exactă a diferenţelor datorate microclimatului, într-o regiune cu terenul frămîntat, este bine să f ie instalate mai multe cutii de creştere, în diferite condiţii, ca-racteristice zonelor respective.

Pentru prognoza de scurtă durată, se foloseşte metoda cutiilor de creştere şi metoda sondajelor, în cutia mare de creştere se instalează o cutie „casetă" (fig. 2) din plasă de sîrmă foarte fină, cu dimensiunile 30/20/5 cm. In acestea se aşază anual cel puţin 2 500 pupe amestecate cu pămînt. Această casetă se îngroapă la 5 cm în solul din cutia mare de creştere.

în zona dealurilor cu 300—550 m altitudine, de la 5 mai, se fac analize zilnice la binocular, la cîte 20 pupe, ridicînd 3—4 inele de la partea anterioară a pupariului. La aceste observaţii se determină procentul de pupe sănătoase şi de pupe moarte din diferite cauze (atacate de ciuperci parazite, de insecte prădătoare etc.). In acelaşi timp, la pupele sănătoase se determină fazele de evoluţie — de embriogeneză. Aceeaşi metodă se foloseşte şi la pupele ce au diapauză de 2—3 ani.

Cînd se înregistrează primele pupe în faza „cu ochi roz" în-seamnă că peste 14—16 zile cu temperaturi peste 10°C vor apare primii adulţi — timp în care se pot lua măsuri organizatorice pentru o combatere raţională. Din momentul în care s-a constatat faza de pupă cu ochi verzi înseamnă că după l 1/2 zi sau, în rare cazuri, după 3 zile apar adulţii.

Tot cu ajutorul sondajelor în sol, din 2 în 2 cm, se stabileşte numărul de pupe rămase în sol, după încheierea apariţiei adulţilor. Acestea se păstrează în alte casete, urmărindu-se determinarea peri-oadei de diapauză.

369

Din totalul de pupe observate în anii 1957—1963 au evoluat normal 23—42% (tabelul 1). Perioada de diapauză estivală şi hie-mală a variat între 314 şi 349 zile; pentru 8—9,5% din pupe dia-pauză a fcst de 2 ani, iar pentru 3—4 % a fost de 3 ani (tabelul 1).

Materialul biologic existent la staţie în cutiile de creştere se observă şi se sintetizează după exemplele din tabelele l şi 2.

Tabelul l • •• •

Determinarea proporţiei de pupe de Rhagoletis cerasi L. cu diapauze de l — 3 ani (%) la Voineşti-Dîmboviţa

Nr. pupe

Pupe provenite d in 1957 transf. 1958

transf. 1959

transf. 1960 . mortalitate ')

2500

32,0

8,4

3,6

54,0

Nr. pupe

Pupe provenite din 1958 transf. 1959

transf. 1960

transf. 1961

mor ta l i ta te 2500

23,0

9,0

3,0 65,0 Nr. pupe


transf. 1961

transf. 1962

mortalitate 2500

32,0

8,0

4,0

56,0 Nr. pupe


transf. 1962

transî. 1963

mortal itate 2500

42,0

9,5

3,5

45,0 :

') Paraziţi + prădători + intemperii

In decursul anilor 1957—1963, la Voineşti, 45—65% din pupe au murit datorită paraziţilor şi prădătorilor naturali, precum şi datorită condiţiilor de climă (tabelul 1).

Pentru prognoza apariţiei primilor adulţi, rezultatele pri vind dinamica evoluţiei pupelor cu cele 7 faze de embriogeneză, datele vor îi consemnate în registrul de evidenţă după modelul indicat în tabelul 3.

Tabelul 3

Dinamica evoluţiei pupelor de Rhagoletis cerasi L. în anul. . .

Luna

Zi ua

J O CJ d, 3 P. 2

Fazele pupelor

Ned

ifer

cn-

ţiat

e

u o 3 N r-, o O i-

"o i— O -

all

(__> , co o O ~ '-

s£y'E U-a<- o.

°N

dl

o tu ~ M ra 'c?

sa? UT3

CJ a| 3 3" o. b.

Pup

e p

araz

itat

e

Nr.

% '

Nr.

%

Nr.

%

Nr.

%

Nr.

%

Nr.

%

Nr.

%

Nr.

% IV

25

—

—

—

— v

1

v

G

—

—

__

v

11

v

17

VI

—

—

—

—

—

—

—

—

.

VII

10

VII

15

Tabelul 2

Durata perioadei de diapauză estivală şi hiemală (nr. zile) la pupele de Rhagoletis cerasi L. cu evoluţie normală, la Voineşti-Dîmboviţa

Anul

Durata diapauzei nr. zlie

Anul

Durata diapauzei nr.

zi l e

' 1951

314

1963

335

1956

349

1964

336, etc.

Tot în cadrul prognozei de scurtă durată se înscrie şi cunoaş-terea curbei de apariţie a adulţilor masculi si femele de Rhagoletis cerasi L. prin care se poate estima intensitatea atacului din anul respectiv, în registrul de evidenţă datele asupra dinamicii zborului muştelor se înregistrează după modelul indicat în tabelul 4 care se întocmeşte pe pagină dublă.

Dinamica curbei de apariţie a adulţilor se întocmeşte din observarea şi înregistrarea zilnică a exemplarelor de mase iii şi femele care apar în cutia de creştere de la staţie (fig. 1). Din aceste rezultate se întocmeşte curba pe graficul de sinteză (fig. 3).

370 371

Z) CC.

l

o •APRILIE

Fig. 3 — Schema de avertizare a combaterii muştei cireşelor (Rhagoletis cerasi L.) la I.C.P. Mărăcineni — Piteşti 'în anul 1978

Tabelul 4

Evolufia curbei apariţiei adulţilor de Rhagoletis cerasi L. în bazinul pomicol..... în a n u l . . . . .

Data observaţiei

Total adulţi

Din care:

Date meteorologice

Pmm. Suma

Accid. clima-tice Mase.

Femele

t°C atmosf.

Umiditate X

ra £.

C

"d O)

X ca

s

s

-D

luna

ziua

V

25

.

.

—

—

—

VII

10


Pentru înlăturarea pagubelor cauzate de musca cireşelor Rhagoletis cerasi L. tratamentele de combatere trebuie să se 'facă preventiv, la avertizare.

Pentru avertizarea tratamentelor de combatere a muştelor cireşelor trebuie să se ţină seamă de: 1) biologia şi ecologia insectei; 2) fenologia cireşelor (fig. 4); 3) sensibilitatea soiurilor; 4) rezerva biologică a dăunătorului din anul anterior; 5) datele meteorologice (temperaura atmosferica: maximă, minimă şi medie; umiditatea: maximă minimă şi medie; suma precipitaţiilor, accidente climatice; 6) modul de acţiune, baza activă, remanenta şi compatibilitatea biologică a insecticidelor folosite.

Pentru avertizarea tratamentelor se foloseşte metoda biologică complexă (cutiile de creştere a materialului biologic, metoda ob-servaţiilor directe în natură, izolatoare (fig. 1) şi manşoane.

Pentru determinarea perioadelor optime de aplicare'a trata-mentelor, din elementele de biologie, este necesar să se cunoască: apariţia primilor adulţi, curba apariţiei zilnice a adulţilor, perioada preovipozitară, dinamica pontei (fig. 3).

Din analiza pupelor, cînd s-au înregistrat primele la faza „cu ochi roz" înseamnă că după 14—16 zile cu temperaturi peste 10

CC în

sol apar adulţii. De la această dată este timp suficient pentru organizarea acţiunilor de combatere în fiecare din zonele cultiva-toare de cireş.

. I U N I E IULIE MAI

373

Din momentul în care s-a constatat faza de pupă cu ochi verzi, înseamnă că după 1/2—l 1/2 zi , sau rareori după 3 .zile, apar adulţii.

Ca temperatură atmosferică ne interesează îndeosebi cea de 10°C care este considerată pragul biologic al insectei şi 18°C peste care adulţii au condiţii bune pentru pontă. Ca temperatură a solului, trebuie să cunoaştem pe aceea care este mai mare de 10°C la 2—10 cm adîncime.

Este deosebit de importantă cunoaşterea umidităţii atmosferice şi a precipitaţiilor zilnice, pentru că în zilele cu ploi, activitatea insectelor este întreruptă cîtă vreme frunzele sînt ude. De asemenea, în timpul ploilor mor foarte mulţi adulţi pe sol, înainte de a zbura în pomi, iar cînd sînt ploi frecvente şi puternice, foarte multe exemplare sînt distruse în pomi.

în fiecare zonă este deosebit de important să se cunoască structura sortimentală la cireş şi vişin şi în mod deosebit epoca de coacere a acestora.

Pentru evitarea pagubelor sînt necesare măsuri agrotehnice şi chimice.

Ca măsură agrotehnică importantă prin care se distrug o parte din pupe, este arătura adîncă de toamnă, sau la pomii pe pante săparea cu cazmaua sub coroana pomilor.

Pentru combaterea chimică a maştei cireşelor sînt necesare l—2 tratamente la avertizare, numai la soiurile de cireş cu coacere tîr-zie şi foarte tîrzie precam şi la vişin. Este necesar să se cunoască epoca de intrare în pîrgă a soi uri lor în fiecare zonă.

într-o zonă cu rezervă mare biologică de Rhagoletis cerasi în livezile de cireş şi vişin şi unde există în flora spontană din păduri cireşi sălbatici, precum şi cireşi netrataţi în grădinile particulare, se aplică 2 tratamente.

Folosind metoda biologică complexă de avertizare, se determină numărul de tratamente, epocile optime de aplicare a acestora şi insecticidele care trebuie folosite.

Cînd soiul Timpurii de mai este în pîrgă, se instalează manşoa-nele pentru protejarea a cel puţin 50 ramuri, fiecare cu cîte 100—150 fructe, sau se îmbracă un pom în izolator, la unul din soiurile cu coacere tîrzie, cel mai răspîndit în raza deservită de staţie.

Pentru determinarea începutului pontei se foloseşte metoda manşoanelor din tifon, în care se înpungesc ramuri de cireş din

374

soiurile semitimpurii: Ramon Oliva, Bigareau Jaboulay şi paralel la soiurile cu coacere tîrzie (Germersdorf, Boambe de Cotnari, Hedelfinger etc.); se folosesc cel puţin 50 de manşoane.

în fiecare manşon se introduce cîte o pereche de adulţi imediat după apariţie, se etichetează cu data apariţiei, numărul curent, ziua şi luna, numărul de fructe ce au fost izolate. Pe acest material se determină perioada preovipozitară, durata stadiilor de ou şi larvă, longevitatea adulţilor. Paralel se urmăresc observaţiile mete-orologice în izolator (fig. 1).

în cazul zonelor unde sînt necesare două tratamente la averti-zare se procedează astfel:

Pentru p r i m u l t r a t a m e n t , buletinul de avertizare se emite în ziua în care au apărut primii adulţi şi se menţionează ca tratamentul să se aplice la 6—8 zile de la apariţia primilor adulţi. Prin acest tratament se combat adulţii şi se previne depunerea pri-melor ouă. Tratamentul se va încheia în 3—4 zile, ştiut fiind că pe cît se aplică de repede pe atît se obţin rezultate mai bune.

Al d o i l e a t r a t a m e n t se avertizează la 6—8 zile după primul; acesta corespunde în majoritatea anilor cu apariţia maximă a muştelor, în medie cu 5—7 zile înainte de depunerea maximului de ouă, fiind necesar să se încheie în 2—3 zile.

Pentru zonele în care există livezi industriale compacte cu soiuri de cireş cu coacere tîrzie, dar nu există în zonă cireş sălbatic sau gospodării mici, cu cireşi netrataţi, este necesar un singur tra-tament şi acesta este primul pe care 1-am menţionat în cazul live-zilor puternic infestate şi cu rezervă biologică provenită din veci-nătăţi (pădure, livezi particulare netratate).

Pentru a înţelege cît mai bine mecanismul avertizării trata-mentelor de combatere a muştei cireşelor, vom folosi unul din exem-plele executate de Victcria Şuta de la Mărăcineni-Piteşti, din anul 1978 (fig. 3). în acest an primii adulţi au apărut în 28 mai. Primul buletin de avertizare s-a expediat în 29 mai şi s-a avertizat aplicarea primului tratament în livezile din zona cu 200—300 m altitudine, în 31 mai—4 iunie, în livezile din zona cu peste 300—450 m, în l—5 iunie, iar în zonele cu peste 450—550 m altitudine, în perioada 2—6 iunie.

Al doilea tratament s-a avertizat pentru livezile din zona cu 200—300 m altitudine, în 6—8 iunie, pentru altitudinea de peste 300—450 m în 7—9 iunie, iar la peste 450—550 m altitudine, în perioada 8—10 iunie.

375

' INSECTICIDE FOLOSITE PENTRU COMBATERE

Pentru stropiri, la ambele tratamente se recomandă folosirea unuia din insecticidele pe bază de:

a) Dimetoat (Sinoratox R 35 (sinonim cu Fosfotox R 35) în conc. 0,1%;

b) Actellic în conc. 0,1; c) Phosolone (Zolone 35 EC conc. 0,2% ; Zolone 30 PM conc.

0,2%); d) Piretrinoizi sintetici (Decis 25 EC în conc. 0,025%;

Rip-cord în conc. 0,0125—0,025%; Sumicidin 20 în conc. 0,025%);

e) Thuringin + Thurintox în conc. 0,5%; f) Ethion (DEF 25, sinonim cu Sintox 25) în conc. 0,2% la

primul tratament şi Sinoratox R 35 în conc. 0,1% la al doilea tratament.

în toate situaţiile, la primul tratament se recomandă folosirea insecticidelor în amestec cu un fungicid pe bază de Mancozeb (Dithan M 45, PEI-228-ICECHIM, în conc. 0,2%, Vondozeb în conc. 0,2%), iar la tratamentul al doilea ca fungicid se recomandă unul din fungicidele sistemice: Topsin M 70 în conc. 0,07%; PEI-213-ICECHIM în conc. 0,07%; Derosal 50 în conc. 0,07%; Fundazol 50 în conc. 0,1% ; Benlaţe 50 conc. 0,05%.

Oricare din insecticidele menţionate anterior poate fi aplicat prin tratamente terestre, cu avionul sau cu elicopterul. Se obţin foarte bune rezultate cînd se foloseşte motopompa MST 900 cu tulumbă, necesitînd minimum 2000 l soluţie la hectarul de cireş în vîrstă de 7—8 ani sau 3 000 l la pomi în vîrstă de 10 ani.

Pentru livezile cu suprafeţe mari, de tip industrial, cea mai economică metodă de combatere este cu avionul sau cu elicopterul. Prin acest mijloc se folosesc pentru l ha de livadă de 8 ani, 2 litri Sinoratox R 35 + 4 kg Dithan M 45 + 194 litri apă (contra bolilor şi dăunătorilor), în cazul produsului Decis 25 EC, se folosesc 0,5 i plus 4 kg Dithan M 45 + 195,5 l apă la hectar.

Recoltarea fructelor se poate face la 8—10 zile după al doilea tratament cu unul din produsele: Sinoratox R 35, DEF 25; Zolone 35 EC şi Zolone 30 PM după 7 zile, iar la: Decis 25 EC, Rip-cord, Sumicidin 20, după 3—4 zile, la Actellic, după l zi, nemai-fiind reziduuri toxice.

înainte de recoltare este necesar să se determine eficacitatea tratamentelor la fiecare soi, după metoda indicată pentru cunoaşterea rezervei biologice a dăunătorului.

Fructele sănătoase, f iind de foarte bună calitate, se pot consu-mă cu plăcere în stare proaspătă, se pot transporta la distanţe mari fără să se deprecieze şi se pot vinde la preţuri diferenţiate la calităţile I şi extra, realizîndu-se beneficii mult superioare faţă de fructele netratate.

PÂTAREA BRUNĂ SAU ENTOMOSPORIOZA FRUNZELOR DE GUTUI ŞI PĂR (ENTOMOSPORIUM MACULATUM LEV.)*

RĂSPINDIRE

Pătarea brună sau entomosporioza este răspîndită în toate bazinele pomicole din ţară, f i ind lina dintre bolile frecvent întîlnite în marcotierele şi plantaţiile tinere sau intrate pe rod de gutui, precum şi în şcolile de seminţe, pepinierele şi plantaţiile tinere sau; intrate pe rod de păr. în anii cu primăveri le şi verile ploioase, boala poate provoca detalierea totală a puieţilor şi pomilor tineri, precum şi uscarea lăstarilor, în astfel de condiţii,'la soiurile sensibile, de gutui în special, fructele pot fi depreciate calitativ în mare proporţie.

COMPORTAREA UNOR SOIURI LA ENTOMOSPORIOZA

La s p e c i a g u t u i . Foarte atacate: Berecky, De Ploieşti Sălbatice şi De Huşi. Mijlociu atacate: Nr. 3 Delta Leskowetz, Maliforme, Tomnatice şi Mici de Valea Călugărească. Slab atacate: De Jariştea, Mălăieţe, Pufoase, De Moşna, Con-stantinopol, Văratice, De Portugalia şi Româneşti nealtoite.

La s p e c i a p ă r . Foarte atacate: Williams, Untoasa Bosc, Cure, Untoasa Liegel şi Dr. Jules Guyot. Mijlociu atacate: Oii vier de Serres, Untoasa Clairgeau, Untoasa Hardenpont, Favo-rita lui Clapp. Slab atacate: Buna Luiza din Avranches şi Contesa, de Paris.

•. -


Atacul se manifestă frecvent pe frunze, iar în condiţii favorabile de climă afectează şi lăstarii tineri şi fructele. Pe frunze, si mpto-mele apar în cursul lunii mai, mai rar la începutul lunii iunie,

Autori :I. Vonica, M. Olangiu, V. Sevcenco, N. Minoiu

377- 376

sub formă de pete vizibile pe ambele fete ale frunzelor, mici de l — —3 mm în diametru, circulare, cu contur aproape regulat. Pe faţa superioară petele au o coloraţie roşietică pînă la roşu-carmin, cu marginile bine delimitate şi de culoare ceva mai închisă. Pe faţa inferioară petele sînt mai difuze şi de culoare brună-cărămizie. Pe măsură ce boala evoluează, petele se măresc, confluează şi pot ocupa în scurt timp o mare parte din suprafaţa limbului.

Către mijlocul verii se constată apariţia simptomelor şi pe lăstarii tineri şi pe fructe.

Pe lăstari atacul se manifestă prin pete asemănătoare celor descrise pe frunze. Acesteapot evolua formînd cancere longitudinale de cîţiva cm lungime. In pepiniere, pe axul puieţilor proveniţi din seminţe, pot să apară simptome identice celor de pe lăstari.

Pe fructe, mai frecvent la specia gutui, se formează pete mici, uşor cufundate, care se măresc treptat şi conîlucază. în dreptul porţiunilor atacate pulpa se întăreşte, apar crăpături, iar ca urmare fructele prezintă grade diferite de deformare,


în condiţiile din ţara noastră, ciuperca Entomcsporium macu-latum Lev. se transmite de la un an la altul prin miceliul de rezis-tenţă localizat în frunzele şi leziunile lăstarilor atacaţi, care în pri-măvară dă naştere la acervuli (lagăre) în care se formează nume-roase conidii.

Primele lagăre de conidii de primăvară generate de miceliul de rezistenţă din frunzele atacate din anul precedent şi iernate pe sol în plantaţii, ca şi din leziunile de pe lăstari, apar obişnuit în a doua decadă a lunii martie, iar după ierni aspre în aprilie, curba maximă de apariţie fiind înregistrată în luna mai. Ultimele lagăre de primăvară pot fi observate pînă spre sfîrşitul lunii iunie. Majoritatea acestor lagăre se formează pe partea inferioară a frun-zelor din anul trecut. Punerea în libertate a conidii lor de primă-vară are loc începînd din a doua decadă a lunii aprilie, proiectarea lor prelungindu-se pînă în iunie. Conidii le sînt transportate de vînt şi apa de ploaie pe frunzele si lăstarii tineri, provocînd conta-

378

minările primare. După o perioadă de incubaţie de 8—21 zile, în funcţie de temperatură, apar primele simptome pe frunze.

După 4—9 zile de la apariţia petelor pe partea superioară a frunzelor, în centrul acestora se diferenţiază lagărele de conidii de vară. Conidiile de vară sînt puse în libertate pe timp de ploaie sau de rouă puternică, provocînd infecţii secundare repetate până,în toamna

Dacă în lunile mai şi iunie se înregistrează temperaturi scă-zute, evoluţia atacului este. mai lentă. In majoritatea anilor evo-luţia maximă a atacului a fost constatată în perioada iulie—august, cînd şi durata perioadelor de incubaţie a fost mai scurtă (6—10 zile), iar numărul lagărelor de conidii de pe frunze şi al conidiilor formate şi puse în libertate a fost maxim.

Lagărele de conidii de vară, atît cele de pe frunze cît şi cele din leziunile lăstarilor atacaţi, se golesc treptat în cursul toamnei, constatîndu-se golirea lor completă către mijlocul lunii decembrie.


Se face în funcţie de biologia agentului patogen — existenţa si dinamica eliberării surselor de contaminare primară (conidii de primăvară) şi secundară (conidii de vară) — în corelaţie cu fenolo-gia plantelor atacate şi cu condiţiile climatice.

Eliberarea conidiilor de primăvară se urmăreşte şi se înregis-trează de la umflarea mugurilor floriferi la gutui şi păr, cu ajutorul a 10 lame capcană (vaselinate) instalate deasupra a 10 frunze aşezate pe sol, cu partea inferioară în sus. De asemenea, se poate urmări eliberarea conidii lor din lagărele formate în leziunile de pe lăstarii atacaţi, în acest caz, lamele capcană se instalează cu partea vaselinată în dreptul leziunilor de pe lăstari, la l—2 mm distanţă.

Lamele capcană se schimbă după fiecare ploaie, iar în perioa-dele lipsite de precipitaţii, odată pe săptămînă, pînă la apariţia primelor pete pe frunzele de gutui şi păr.

Eliberarea conidiilor de vară se urmăreşte din momentul apa-riţiei primelor pete pe frunze, pînă la sfîrşitul verii, cu ajutorul a 5 lame capcană duble, instalate în coroana pomilor, care se schimbă la aceleaşi intervale ca şi cele pentru captarea conidiilor de primăvară.

379

Paralel se fac observaţii şi se înregistrează fazele fenologice ale gutuiului şi părului, precum şi principalele elemente climatice locale ca: precipitaţiile, umiditatea relativă a aerului, temperatura aerului etc.

La avertizarea tratamentelor este necesar să se cunoască sor-timentul de soiuri din pepiniere şi plantaţii şi să se stabilească prin observaţii sensibilitatea acestora la atacul ciupercii în con-diţiile microclima ti ce respective, înregistrîndu-se anual frecvenţa şi intensitatea atacului pe frunze, fructe şi lăstari. Cunoaşterea comportării soiurilor la entomosporioză reprezintă un factor esenţial pentru aplicarea diferenţiată a tratamentelor şi reducerea numărului acestora la strictul necesar pentru fiecare soi în parte.

P r i m u l t r a t a m e n t se avertizează preventiv, în perioada de incubaţie a primelor infecţii primare, adică imediat după captarea primelor conidii de primăvară, ca urmare a precipitaţiilor căzute şi dacă pomii au început să vegeteze avînd organe verzi (frunzuliţe) care pot fi infectate în stadiu foarte tînăr, atît în pepiniere cît şi în livezile tinere de gutui şi păr.

T r a t a m e n t u l al d o i l e a se avertizează la apariţia primelor pete pe frunze la plante netratate (martor) de gutui şi păr dintr-un soi foarte sensibil, dacă după primul tratament au căzut precipitaţii care au determinat proiectări de conidii şi a apărut o importantă masă vegetativă neprotejată de tratamentul anterior, iar temperatura şi umiditatea aerului sînt favorabile producerii contaminării şi evoluţiei atacului.

U r m ă t o a r e l e t r a t a m e n t e se avertizează la in-tervale de timp diferite, în funcţie de frecvenţa ploilor, persistenţa activă a pesticidelor folosite la tratamentul precedent, masa vegetativă apărută după ultimul tratament şi evoluţia atacului. în acest scop se înregistrează frecvenţa şi intensitatea atacului în pepinierele , marcotierele şi plantaţiile tinere de gutui şi păr, atît la plantele tratate cît şi la'martorii netrataţi din fiecare soi. Prima observaţie se face la apariţia primelor pete la martorul ne tratat, iar următoarele la intervale de 10—12 zile după fiecare tratament.

Aşa cum s-a arătat mai înainte, este important de reţinut faptul'că, deşi în unii ani atacul este redus în prima parte a verii, la apariţia unor condiţii favorabile de umiditate şi temperatură acesta poate evolua foarte rapid şi intens, cu urmări din cele mai negative. Di n această cauză, se impune o urmărire şi supraveghere permanentă a evoluţiei factorilor care determină producerea con-

taminărilor, precum şi evoluţia atacului pe tot parcursul perioadei de vegetaţie.

S-a constatat că în aceleaşi condiţii, pentru gutui sînt nece-sare l—2 tratamente în plus faţă de păr în marcotiere, ca şi la pomii altoiţi în primii ani după plantare.

De asemenea, s-a constatat că, în toate cazurile în care primul tratament s-a făcut după apariţia primelor simptome de atac pe frunze, rezultatele au fost mai slabe.

în cazul în care perioadele optime de aplicare a tratamentelor de prevenire şi combatere a entomosporiozei corespund şi pentru alţi agenţi patogeni sau dăunători care atacă gutuiul şi părul, aceste tratamente se vor complexa.

COMBATEREA

Pentru aplicarea tratamentelor în perioadele stabilite ca optime, se pot folosi cu foarte bune rezultate următoarele fungicide:

A n o r g a n i c e

— Zeama bordeleză — 0,5—0,75% ;

— Oxiclorură de cupru — 0,3—0,5%.

O r g a n i c e

— Benlate 50 (Benomyl) — 0,06—0,1 % ;

— Derosal 50 (Carbenciazim MBQ —0,06-0,1

— Bavistin 50 (Carbendazim) — 6,06—0,1 % ; — Topsin M-70 (Metil — Tiofanat) 0,06 — 0,1 % ; — Fundazol 50 (Benomyl) — 0,06—0,1 % ; — Melprex (Doguadina; Dodine) — 0,08—0,1 % ; — Dithane M — 45 (Mancozeb) — 0,2% ; —- Orthocid 50 (Captan) — 0,2% ; — Maneb 80 (Maneb) — 0,2% ; — Polyram combi 80 (Metiram de zinc) 0,15—0,2%; — Cuprosan ultra (Zineb + Cupru) — 0,3%.

In perioada de repaus vegetativ se recomandă tăierea şi ar-derea lăstarilor uscaţi sau puternic atacaţi, strîngerea şi arderea frunzişului sau îngroparea lui sub arătură, micşorîndu-se astfel sursa primară de infecţie în primăvară şi asigurîndu-se o mai bună efica-citate a tratamentelor avertizate.

381 380

MUMIFICAREA FRUCTELOR TINERE DE GUTUI [MONILINIA LINHARTIANA (PRILL ET DELACROIX) HONEY]*

RÂSPÎNDIRE

In România mumificarea fructelor este foarte răspîndită în toate zonele de cultură a gutuiului. Cele mai mari pagube sînt determinate în anii cu primăveri ploioase.

în anii 1950—1978, la pomii netrataţi s-au înregistrat 40— —100% fructe atacate, care au căzut sau au rămas uscate în pom cînd aveau mărimea unei alune.

Cele mai mari pierderi s-au constatat la pomii netrataţi din judeţele: Iaşi, Vaslui, Dîmboviţa, Argeş, Vrancea, Galaţi, Buzău, Cluj, Prahova, Vîlcea etc.


Ciuperca Monilinia linhartiana atacă frunzele, florile, fructele şi lăstarii erbacei. Pe frunze atacul se manifestă la baza l imbului, unde apar pete brun-roşcate, care evoluează către vîrful nervurii principale, acoperind în final suprafaţa întregii frunze de la baza florilor, în dreptul petelor, pe partea superioară a frunzelor bolnave, apare o pulbere albă-murdară, cu miros de flori de tei, care este formată din conidioforii şi conidiile ciupercii. Frunzele bolnave, după ce sînt cuprinse în întregime de monilioză, se usucă şi cad sau rămîn astfel multă vreme în pom.

De pe frunzele atacate conidiile trec pe flori în faza de buton roz, înfoiere a corolei şi înflorit. Bobocii florali care au fost infec-taţi în fazele de buton roz si pînă la înfoierea corolei nu mai înflo-resc, se brunifică şi mor odată cu frunzele bolnave de la baza lor. Infecţiile continuă să se petreacă în timpul înfloritului şi pînă cînd fructele sînt ceva mai mici decît o alună. Toate florile care s-au infectat sînt cuprinse lent de ciupercă şi, cînd aceasta a ajuns să se generalizeze, fructele sînt mai mici decît o alună. Fructele atacate devin cărămizii, se mumifică şi în mare parte cad, iar altele rămîn uscate în pom.

Pe lăstari atacul se manifestă prin brunificarea şi în final prin uscarea porţiunilor infectate, care cuprind 1—4 frunze din apropierea florii.


A g e n t u l f i t o p a t o g e n care produce mumifierea-fructelor tinere de gutui este ciuperca Monilinia linhartiana (Prill et Delacroix) Honey (sin. Sclerotinia cydoniae Schell) din familia Sclerotiniaceae, Ord. Helotiales, ci. Ascomycetes.

Din cercetările efectuate în perioada 1951—1970 la Voineşti-Dîmboviţa şi 1971—1978 la Mărăcineni-Piteşti s-a constatat că ciu-perca iernează ca miceliu de rezistenţă în lăstarii atacaţi, pe frunzele atacate, în muguri şi în frunzele atacate căzute pe sol, pe care în primăvara următoare, sau la multe exemplare peste 2—4 ani,, se formează apotecii. Apoteciile apar numai pe fructele mumifiate care au iernat pe sol; Ia fructele îngropate în sol nu se mai formează apotecii, ci acestea putrezesc.

Apoteciile sînt în formă de pîlnie şi au diametrul superior de l—8 mm. La începutul apariţiei predomină apoteciile de l—2 mm, iar pe măsură ce evoluează, cresc şi, cînd depăşesc diametrul de 3 mm, se maturează în 3—5 zile de la apariţie, iar cele mai mici ajung mature ceva mai tîrziu.

în apotecii se formează asce care au lungimea de 81—135 microni, predominînd cele de 108 microni, iar lăţimea lor este de 5—8,5 microni, predominînd 6,8 microni, în fiecare ască sînt cîte 8 ascospori incolori, unicelulari, cu lungimea de 7,8—12,5 microni, predominînd 9,4 microni, lăţimea lor f i ind de 3,9—6,2 microni, predominînd 4,7 microni.

După infecţia primară prin ascospori, ciuperca îşi dezvoltă miceliul în spaţiile intercelulare ale ţesuturilor atacate, apoi for-mează perniţe dense care rup epiderma frunzelor. Din acestea apar conidioforii simpli, incolori, subţiri, care la capăt poartă conidii dispuse în lanţuri simple sau ramificate.

Conidiile sînt incolore, în formă de lămîie, sînt aşezate în lanţuri, f i ind unite între ele printr-un disjunctor. Conidiile au di mensiunile de 13,5—20,2/8,5—13,5 microni, predominînd 13,5—10 microni.

BIOLOGIA AGENTULUI PATOGEN Ciuperca Monilinia linhartiana iernează ca miceliu de rezis-

tenţă în lăstarii atacaţi, în mugurii şi fructele atacate care rămîn în pom, în fructele căzute pe sol, pe care în primăvara următoare, sau peste 2 — 4 ani, mai frecvent 2 — 3 ani, se formează apotecii.

383 382

Apoteciile apar numai pe fructele care au iernat la suprafaţa solului în timp ce fructele mumifiate care au rămas în pom sau au fost îngropate în sol n-au format apotecii. La apariţia apoteciilor pe fructele căzute, fazele fenologice ale gatuiului s-au situat între creşterea lăstarilor ce purtau butonii florali şi scuturarea petalelor.

In condiţiile bazinelor pomicole Voineşti—Dîmboviţa; Pucioasa; Găgeni, Beceni — Buzău; Boţeşti, Mărăcineni în judeţul Argeş etc., în anii 1951—1978, la apariţia primelor apotecii tempe-ratura medie zilnică a fost de 7—16°C, mai frecvent 8,5—14°C. Maturarea apoteciilor a fost favorizată de temperaturi mai mari de 8°C.

Proiectarea ascospori lor a început întotdeauna în zile cu precipitaţii de cel puţin 0,5 mm şi cînd temperatura medie zilnică a depăşit 10°C. Acest fenomen, în decursul anilor 1951—1978, s-a declanşat la începutul înfrunzirii mugurilor florali şi s-a continuat cu maxime importante pînă la sfîrşitul înfloritului, rezerva de ascospori reducîndu-se pînă cînd fructele ajung la mărimea unei alune. Primele infecţii se fac predominant prin ascospori şi parţial prin conidiile generate de miceliul de rezistenţă din lăstari. După contaminare, ciuperca îşi dezvoltă miceliul în spaţiile intercelulare ale ţesuturilor atacate, apoi, în timpul fructificării se formează perniţe dense care rup epiderma frunzelor de la baza florilor. De pe acestea se înalţă conidioforii incolori, subţiri, simpli, la care apar la capăt conidii dispuse în lanţuri simple sau ramificate. Perioadele de incubaţie pentru primele infecţii au durat 10—20 zile, iar cele din timpul înfloritului au fost de 5—8 zile. După apariţia conidiilor pe frunzele de la baza lăstarilor ce poartă florile, la fiecare ploaie sau rouă puternică, infecţiile se petrec concomitent prin ascospori, conidiile provenite din anul respectiv de pe frunzele bolnave şi prin conidiile din lăstarii bolnavi din anul anterior. Toate aceste 3 surse de infecţie sînt foarte abundente în perioada înfloritului, contribuind la contaminarea florilor, unde ajung pe stigmatul acestora, germinează şi produc un filament micelian care străbate sti lul şi ajunge în ovar De aici, miceliul ciupercii trece prin pedunculul floral în ramură, în acelaşi timp, miceliul ciupercii se înmulţeşte în ovar. Fructele atacate nu mai cresc, se mumifică si în cele din urmă cad, sau unele, împreună cu frunzele bolnave de la baza lor, rămîn în pom.

384

PROGNOZA

în vederea planificării tratamentelor de prevenire şi comba-tere a ciupercii Monilinia linhartiana într-o zonă anumită, este necesar să se cunoască: 1) sensibilitatea soiurilor şi tipurilor de gutui din acea zonă la atacul acestei boli; 2) rezerva biologică a sursei de infecţie din anul precedent, pentru asigurarea infecţiilor primare pentru anul următor; 3) fazele fenologice; 4) condiţiile de climă.

S e n s i b i l i t a t e a s o i u r i l o r , în mod normal, în majoritatea anilor, la soiurile cu pornire tîrzie în vegetaţie foarte mulţi ascospori se proiectează înaintea fazei de dezmugurire a mugurilor florali şi aceştia nu mai contribuie la contaminări, sînt pierduţi, reducîndu-se astfel rezerva biologică. La aceste soiuri, în cei mai mulţi ani, atacul de Monilinia linhartiana face pagube mai reduse. Din acest grup fac parte soiurile: Turceşti, De Huşi, De Ploieşti, De Jariştea, De Leskawatz, De Moşna, Aurii de Deltă etc., la care dezmuguritul are loc în perioada'9—16 mai şi înfloritul între 10—26 mai.

Soiurile cele mai atacate sînt cele care dezmuguresc şi înflo-resc primele, cum ar fi: Champion, Bereczki, Tomnatice, Facla Deltei, Mălăieţe, Tîrzii de Deltă, Ruginii de Deltă, Botoase etc., la care dezmugurirea mugurilor florali se petrece între 22 aprilie — 8 mai şi înfrunzitul între 26 aprilie şi 17 mai.

Dintre toate soiurile şi tipurile de gutui care există în ţara noastră nu s-a găsit încă nici unul rezistent la Monilinia linhartiana.

R e z e r v a b i o l o g i c ă a sursei de infecţie din anul precedent pentru asigurarea infecţiilor primare pentru anul următor se determină la sfîrşitul lunii mai si prima decadă a lunii iunie, cînd se înregistrează atacul pe frunze, pe flori şi pe lăstari, după metoda indicată la rapănul şi la făinarea mărului. Datele de sinteză se vor trece într-un tabel.

Cunoaşterea sensibilităţii soiurilor aintr-o zonă şi a rezervei biologice a sursei de infecţie din fiecare an ne ajută să facem prog-noza de lungă durată.

F a z e l e f e n o l o g i c e . Pentru a putea face prognoza de scurtă durată în vederea avertizării tratamentelor este necesar să se cunoască fazele fenologice de la mugurii de rod. Acestea se vor înregistra pentru soiurile de bază predominante din fiecare

385

zonă deservită de fiecare staţie. Fazele cele mai importante necesare pentru prognoză şi avertizare sînt: — repaus vegetativ;

II — umflarea mugurilor; III — dezmugurit; IV — înfrunzirea mugurilor florali şi înălţarea lăstarului

purtător de floare; — apariţia florii (buton verde); VI — buton roz şi înfoierea corolei; VII — înflorit;

VIII — creşterea fructelor; IX — creşterea lăstarilor la mugurii vegetativi. Ca şi la celelalte specii de pomi, între fazele II — VIII este necesar ca în registru să se consemneze începutul fiecărei faze — cînd acestea există la 10—15% din muguri, fi ind elemente de foarte mare importanţă pentru avertizarea corectă a tratamentelor de prevenire şi combatere a ciupercii Monilinia linhartiana.

C o n d i ţ i i l e' d e c l i m ă . Se înregistrează aceleaşi feno-mene menţionate la rapănul mărului şi părului.


Pentru prevenirea atacului de Monilinia linhartiana, trata-mentele se aplică în funcţie de elementele de prognoză şi averti-zare, ţinînd seama de:

1. Biologia ciupercii. Se urmăresc: a) apariţia apoteciilor pe fructe; b) maturarea ascosporilor din ascele din apotecii; c) proiectarea ascosporilor; d) determinarea perioadelor de incubaţie la primele infecţii cu ascospori; e) captarea conidiilor de vară de pe frunzele atacate.

Pentru cunoaşterea biologiei ciupercii se va lucra după metoda folosită la rapănul mărului, cu deosebirea că apariţia apoteciilor, maturarea acestora şi proiectarea ascosporilor se urmăresc pe fructele atacate din cutiile de creştere.

în fiecare an se vor strînge cel puţin 500 de fructe bolnave, căzute sub pom, şi se vor păstra la staţie aşezate deasupra solului din cutiile de creştere (lădiţe cu pămînt de tipul celor de la Rha-goletis cerasi, dar fără capac). Acestea se vor eticheta cu anul şi luna cînd au fost recoltate.

De asemenea, pentru proiectarea ascosporilor, sub fiecare din cele 5 lame microscopice capcană se va instala cîte un fruct cu cel

386

mult 2—3 apotecii — deoarece fiecare apotecie are peste 300 000 ascospori şi, dacă sînt mai multe apotecii, acosporii se suprapun şi sînt foarte greu de numărat. :

2. Rezerva biologică a ciupercii de la un an la altul.

3. Sensibilitatea soiurilor la atacul de monilioză.

4. Fazele fenologice. 5. Condiţiile de climă: precipitaţiile, umiditatea, temperatura. 6. Remanenta şi modul de acţiune al fungicidelor folosite. 7. Compatibilitatea biologică a pesticidelor. 8. In cadrul principiilor de luptă integrată contra bolilor şi

dăunătorilor gutuiului, se face legătura între biologia agentului patogen Monilinia linhartiana, fenologia soiurilor de gutui şi biologia celorlalte boli şi dăunători, între compatibilitatea pes-ticidelor pentru aplicarea simultană a tratamentului pentru redu-cerea costului lucrărilor de protecţia plantelor, dar cu eficienţă economică şi eficacitate maximă.

în cadrul luptei integrate, o măsură foarte importantă pentru reducerea rezervei biologice a ciupercii este tăierea şi arderea lăs-tarilor purtători de frunze şi de fructe bolnave, imediat după înflorit, după care va urma un tratament special pentru dezinfectarea rănilor provocate de tăieri şi distrugerea sporilor împrăştiaţi în în timpul tăierilor, în acelaşi t imp după căderea fructelor atacate, se impune o arătură adîncă de toamnă pentru încorporarea fructelor căzute sub coroana pomilor, pentru ca pe acestea să nu se mai dezvolte apotecii.

Pentru evitarea pagubelor, toate tratamentele au rolul dea preveni infecţiile şi, în parte, de a distruge conidiile de pe frunzele şi de pe lăstarii bolnavi.

După cercetările efectuate de Victoria Şuta în perioada 1951 —1970 la Voineşti Dîmboviţa şi 1971 — 1978 la Mărăcineni Piteşti, precum şi de A. Alexandrescu şi I. Mcrea în perioada 1960 — 2962 la Voineşti, s-a constatat că au fost necesare 3—7 tratamente la avertizare, frecvent 4—5 tratamente, dintre care 2 — 3 înainte de înflorit şi l—2 de la înflorit pînă fructul are diametrul cît o alună.

Numărul cel mai mare de tratamente s-a avertizat în anii cu primăveri timpurii, călduroase şi cu ploi frecvente în perioada de la dezmugurirea mugurilor florali şi pînă la scuturarea petalelor. Astfel, în anii în care sînt precipitaţii de cel puţin 0,2— 0,5 mm, temperatura atmosferică de 10°C, care determină proiectarea ascosporilor, dacă sînt organe receptive — cel puţin faza

387

de dezmugurire a mugurilor de rod — se avertizează p r i m u l t r a t a m e n t pentru prevenirea infecţiilor primare prin ascos-pori şi conidiile din miceliul din ramuri.

Al d o i l e a t r a t a m e n t se avertizează la începutul în-frunzi ri i mugurilor florali, pentru prevenirea infecţiilor prin ascos-pori şi conidiile din miceliul din ramuri.

Al t r e i l e a t r a t a m e n t se avertizează la apariţia florii (boboc verde) cînd la baza florii există 2 frunze de mărime aproape normală, pentru prevenirea infecţiilor prin ascospori şi conidiile primare.

Al p a t r u l e a t r a t a m e n t se avertizează la faza de buton roz, pentru prevenirea infecţiilor prin ascospori, prin coni-diile nou-apărute pe frunze şi prin conidiile din miceliul din ramuri.

Al c i n c i l e a t r a t a m e n t se avertizează la faza de înfoiere a corolei, pentru prevenirea infecţiilor prin ascospori şi cele doaă surse de conidii (din miceliul de pe lăstari şi de pe frunze).

Al ş a s e l e a t r a t a m e n t se avertizează la 4—5 zile de la începutul înfloritului, cînd sînt 100% flori deschise şi 0,5— 1% din acestea au început să-şi scuture petalele. Acest tratament previne infecţiile masive prin conidii de vară, prin ascospori şi conidiile din miceliul de rezistenţă.

Al ş a p t e l e a t r a t a m e n t se execută la începutul creşterii fructelor, pentru prevenirea infectării acestora, în prin-cipal prin conidii de vară şi ascospori. Acest tratament distruge în acelaşi timp conidiile de pe organele infectate (frunze, flori, lăstari erbacei).

Atunci cînd unul din factori nu este întrunit, de exemplu dacă există dezmugurire, temperatura atmosferică de 10°C dar nu sînt precipitaţii care să pună în libertate ascosporii din apotecii, atunci tratamentul de la faza de dezmugurire nu se avertizează etc.

Pentru fundamentarea celor menţionate pînă acum, vom folosi exemplele anilor 1967 şi 1969 cu avertizările emise de Victoria Şuta la Staţia de prognoză şi avertizare de la Voineşti — Dîmboviţa.

Exemplul din anul 1967. în perioada 15 aprilie — 4 iunie, în care a avut loc proiectarea ascosporilor din apotecii, din cele 50 zile, 23 zile au fost cu precipitaţii, care au favorizat înmulţirea ciupercii Monilinia linhartiana. în aceste condiţii s-au avertizat 6 tratamente astfel:

I: în 18—23 aprilie, cînd era faza de dezmugurire a mugurilor de rod, după o ploaie de 18 mm, cînd erau ascospori proiectaţi — pentru prevenirea infecţiilor primare.

388

I I : în 9—13 mai, cînd era faza de înfrunzire si apariţia buto-tonilor florali, după cîteva zile cu ploaie, cu maxime proiectări de ascospori, pentru prevenirea infecţiilor pe frunze şi pe flori.

I I I : In 16—20 mai, după 2 zile cu ploi, cu maxime proiectări de ascospori, la faza de buton roz, pentru prevenirea infecţiilor pe frunzele nou-apărute şi pe flori.

IV: în23—24 mai,într-o perioadă foarte ploioasă, cu maxime de proiectări de ascospori şi punerea în libertate a primelor conidii apărute de la infecţiile din 9 mai, ceea ce a corespuns cu faza de înfoiere a corolei. Tratamentul a avut ca scop să prevină infecţiile pe flori prin ascospori şi să distrugă conidiile de pe frunze si flori.

V: în 29—31 mai, ceea ce a corespuns cu 4—5 zile de la înce-putul înfloritului şi începutul căderii petalelor de la primele flori deschise, 10—15% flori cu primele petale căzute, cînd au fost apariţii masive de conidii pe frunzele primare de la pomii netrataţi, fi ind în paralel captări importante de ascospori, tratamentul avînd ca scop prevenirea infectării florilor.

VI: în 3—4 iunie, cînd erau 90—100% din flori cu petalele scuturate, fiind la începutul creşterii fructelor — ceea ce a cores-puns cu o perioadă foarte ploioasă, fiind apariţii masive de conidii la pomii netrataţi.

Exemplul din anul J969. în perioada 18 aprilie — 4 iunie, cînd a fost proiectarea ascosporilor din apotecii, din 47 zile, 16 au fost cu ploi care au determinat tot atîtea infecţii masive — fiind mai puţine ploi (cu 7 zile) faţă de anul 1967, ceea ce a determinat să se avertizeze 5 tratamente, iar în 1967 au fost necesare 6 tratamente. In anul 1969 proiectarea ascosporilor, din lipsă de precipitaţii, a început în 22 aprilie, cînd era faza de înfrunzire a mugurilor florali, în anul 1969 avertizările s-au succedat astfel:

I: în 23—27 aprilie, cînd era proiectare masivă de ascospori, pentru prevenirea infecţiilor primare pe frunzele de la mugurii florali şi pe sepale.

I I : în 5—8 mai, cînd erau proiectări masive de ascospori, pentru prevenirea infecţiilor pe frunze şi bobocii florali, care erau la faza de buton verde.

III: în 10—14 mai, la faza de buton roz, pentru prevenirea infecţiilor din proiectările masive de ascospori pe frunzele nou-apărute şi pe butonii florali.

- IV: în 20—23 mai, la faza de înfoiere a corolei, pentru pre-venirea infecţiilor pe flori şi frunze cu ascospori şi conidiile apărute pe frunzele de la baza florilor, de la pomii netra'tati, provenite din infecţiile ce au avut loc în perioada înfrunzitului.

V: în 3—5 iunie, cînd 10—15% din flori au început să-şi scuture petalele, cînd erau proiectări de ascospori şi apariţii masive de conidii pe frunze la pomii nestropiti. Prin acesta s-a prevenit infectarea florilor.

în continuare, în cadrul complexuh.i de luptă integrată ce se aplică la gutui ui pe rod, tratamentele se avertizează contra ciupercilor: D iplocorpon soraueri, Monilinia fructigena, Gloeosporium sp. etc:, precum şi a dăunătorilor.

Prin tratamentele ce s-au avertizat contra ciupercii Monilinia linhartiana se previn infecţiile primare cu Diplocarpon,souraueri, Monilinia fructigena etc

FUNGICIDE FOLOSITE' Pentru combaterea ciupercii Monilinia linhartiana la gutui,

la tratamentele ce se aplică de la dezmugurirea mugurilor de rod şi pînă la faza de buton roz se poate folosi unul din produsele pe bază de cupru:

a) Zeamă bordeleză în conc. 0,5%; b) Turdacupral 50 în conc. 0,2%; c) Hidroxid de cupru 15 conc. 0,15 — 0,2%; d) Oxiclorura de cupru 20 suspensie apoasă conc. 0,5%. Pentru tratamentele ce se avertizează la fazele de înfoiere a

corolei şi de la începutul scuturării petalelor se va putea folosi unul din următoarele fungicide de mare eficacitate — şi care nu distrug polenul — pe bază de:

a) Methyl-thiophanate (Topsin M 70) în conc. 0,07%; Meto-ben 70 conc. 0,07% (PEI— 213 — ICECHIM);

b) Carbendazim (Derosal 50 în conc. 0,07%; Derosal 20 conc. 0,2%); : c) Benzimidazol (Bavistin 50 în conc. 0,05—0,07%);

d) Benomyl (Benlate 50 în conc. 0,5%; Fundazol 50 în conc. 0,1%).

în jurul datei de 20 iunie, la pomii de control se vor înregistra pe metru liniar de şarpantă cîte fructe au rămas sănătoase, pentru

390

a se putea face prognoza recoltei din anul respectiv, în toamnă, se va cîntări recolta de la pomii de control trataţi şi la martor. Datele de sinteză se vor prezenta într-un tabel.

După ce se vor termina avertizările, datele ce au servit pentru emiterea buletinelor se vor sintetiza într-un grafic: iuq

MONILIOZA SPECIILOR SÎMBUROASE DE POMI FRUCTIFERI

[MONILINIA LAXA (ADERH. ET RUHL.) HONEY ŞI

MONILINIA FRUCTIGENA (ADERH. ET RUHL.) HONEY]*

RĂSPlNDIRE Monilioza este o boală larg răspîndită la toate speciile de

pomi fructiferi în întreaga ţară. Dintre speciile sîmburoase sînt atacate vişinu, cireşul, prunul, piersicul şi caisul. Atacul se produce pe. flori, fructe, frunze, lăstari si chiar pe muguri înverziţi.


Atacul de monilioză se recunoşte după aspectul exterior, macros-copic şi după felul fructificaţii lor ciupercilor văzute la microscop. Macroscopic se constată că florile, frunzele şi lăstarii atacaţi se ofilesc, se brunifică şi se usucă, rămînînd pe pom. pentru multă vreme. Fructele atacate putrezesc şi se acoperă la exterior cu perniţe proeminente, de culoare cenuşie-albicioasă, care constituie fructificaţii le conidiene. Fructele atacate se usucă şi rămîm în mare parte pe ramuri, iar cele căzute se descompun, dacă timpul este umed,sau rămîn mumificate, asigurînd transmiterea bolii de la un an la altul. Infecţiile cele mai mari de monilioză se semnalează în plantaţiile bătute de grindină, în cele cu atacuri de dăunători sau boli ce produc leziuni (răni) si în anii cu precipitaţii abundente şi timp răcoros. Predispoziţie maximă la atac au soiurile în faza de înflorit şi la maturarea fructelor. Se distinge atacul de primăvară al moniliozei, cu urmări grave pentru soiurile sensibile de vişin (Crişana), cais şi unele soiuri de prun (Stanley), precum şi atacul din perioada de maturare a fructelor, cînd cel mai mult sînt atacate soiurile de vişin — Engleze timpurii; de cireş — Timpurii de mai,

* Autor: N. Minoiu

391

Ramon Oliva ş.a.; de prun — Roşioare văratice, Renclod Oul-lins, Renclod verde, Tulea gras, Agen Stanley, Emma Leppermann; soiurile de cais şi majoritatea soiurilor de piersic. Sînt rezistente la atacul de monilioză de primăvară soiurile de vişin Gros Gobet, Engleze timpurii, Belle Magnifique, Autofertil de Bistriţa, precum si majoritatea soiurilor de cireş.

La atacul de monilioză pe fructe sînt rezistente soiurile de vişin Crişana, Mocăneşti, Spaniole, Autofertil de Bistriţa, Mont-niorency.

La cireş sînt rezistente soiurile Uriaşe de Bistriţa, Jubileu, Roşii de Bistriţa, Hedelfinger, Germersdorf s.a.

La prun cele mai rezistente la atacul de monilioză pe fructe sînt soiurile De Bistriţa (Vînăt românesc), Vînăt de Italia, Anna Spăth, Peche, Timpurii Rivers s.a.

Microscopic, Monilinia se recunoaşte după conidiile formate în lanţuri simple sau ramificate. Ele sînt elipsoidale, unicelulare, hialine sau gălbui, prinse la capătul unor conidiofori scurţi. Conidiile măsoară 12—15 X 10 microni.

CICLUL BIOLOGIC

Agenţii patogeni care produc monilioză sînt ciuperci le Monilinia laxa şi Monilinia fructigena. Ciupercile iernează sub formă de miceliu de rezistenţă în organele atacate, precum şi sub formă de conidii. Pragul biologic al ciupercii Monilinia laxa este de cea 4°C. Primăvara, pe organele atacate (fructe mumificate, flori şi lăstari uscaţi) se formează sporcdochiile ciupercii, care sînt de culoare galbenă-cenuşie, alcătuite din conidiofori şi conidii. Sporodochiile se pot forma şi iarna, dacă temperatura este de peste 4°C şi este ploioasă (ex. în 1972). Conidiile formate sînt luate de vînt, insecte, păsări, apă şi infectează pomii, dacă aceştia sînt porniţi în vegetaţie. Infecţia se face pe organele sensibile, în mod deosebit prin răni, însă şi direct, prin stigmat, pistil, petale, frunze şi lăstari ierbacei. Astfel, la vişin (soiul Crişana) s-a constatat că lăstarii ierbacei sînt atacaţi în proporţie de 80%, florile deschise 90%, butonii florali 12%, frunzele tinere 54% şi mugurii înverziţi 33%. Timpul răcoros şi ploios prelungeşte înfloritul şi favorizează atacul monilio-zei. Atacurile de primăvară sînt declanşate în masă de ciuperca Monilinia laxa cu forma eoni di ană Monilia laxa şi mai puţin de Monilinia fructigena, în timp ce atacurile pe fructe din perioada

392

de vară-toamnă sînt declanşate în masă de Monilinia fructigena cu formă eoni di ană Monilinia fructigena.

în unii ani, pe scleroţi se formează apotecii cu asce şi ascos-pori care măresc sursa de infecţie primară, alături de '-conidii. Conidiile se captează de regulă în număr redus pe lamele vase-linate (pe 10 lame la Bistriţa s-au captat 166 conidii). Perioada de incubaţie a bolii este scurtă şi variază între 3,5 şi 7 zile.

PROGNOZĂ

Prezenţa mare în plantaţie a organelor atacate din anul pre-cedent, iarna blîndă si ploioasă şi primăvara răcoroasă şi umedă indică un atac puternic de monilioză în primăvară. Dacă se constată şi formarea apotecii lor cu asce şi ascospori, atunci se prcgnozează un atac foarte mare de monilioză. în timpul verii şi toamnei, dacă se constată atac mare de dăunători de răni (Laspeyresia fune-brana ş.a.), grindină şi ploi abundente, atunci se aşteaptă şi un atac puternic de monilioză pe fructe.

Pentru prognoză se urmăresc elementele de biologia ciupercilor, rezerva biologică, fenologia în t imp a pomilor, elementele meteorologice, în special factorii termo-pluviohigrografici. Pentru prognoză se aleg 2 pomi netrataţi de la fiecare specie, din care un pom de la cel mai sensibil soi la infecţiile de monilioză de primăvară şi un_pom de la cel mai sensibil soi la infecţiile cu monilioză pe fructe. In pomii netrataţi de la cel mai receptiv soi la monilioză de primăvară se instalează în coroană 5 lame duble vaselina te. Instalarea lamelor se face de la faza fenologică de umflare a mugu-rilor. Lamele se schimbă şi se analizează la microscop de 2 ori pe săptămînăpe timp fără ploi, iar în zilele cu ploi după fiecare zi ploioasă. Concomitent, se urmăreşte în plantaţie şi frecvenţa şi intensitatea atacului pe martorul netratat şi la pomii trataţi de la soiurile cele mai sensibile.


P r i m u l t r a t a m e n t se avertizează pînă la umflarea mugurilor, pentru distrugerea conidiilor de iernare şi de blocare a formării lor pe resturile vegetale infectate.

393

T r a t a m e n t u l al d o i l e a se avertizează în faza de buton alb — deschiderea primelor flori, la constatarea primelor conidii captate pe lame, sau se observă apariţia proaspătă a lor pe resturile vegetale la pomul netratat.

T r a t a m e n t u l al t r e i l e a se avertizează la 15— 20 % flori cu petale scuturate, la o captare importantă de co-nidii, după o ploaie şi cînd la martorul netratat se constată primele flori ofilite de monilioză.

T r a t a m e n t u l al p a t r u l e a se avertizează la intrarea în pîrgă a celui mai timpuriu soi de la specia respectivă (Engleze timpurii la vişin, Timpurii Rivers la prun, Timpurie de mai la cireş ş.a.), la o captare importantă de conidii, cînd la martorul netratat II se constată apariţia sporadică a moniliozei pe fructe şi după o ploaie.

T r a t a m e n t u l al c i n c i l e a' se avertizează la înce putul intrării în pîrgă a soiurilor cu coacere tîrzie, la captări impor tante de conidii pe lame, cînd la martorul netratat atacul pe fructe este în creştere, şi după o ploaie.

în anii cu atacuri foarte mari de monilioză şi, mai ales, la soiurile foarte sensibile, se vor avertiza în plus tratamente şi la circa 50% flori deschise, la scuturarea a peste 75% din petale şi imediat după recoltatul fructelor. Se consideră 3 tratamente de bază obligatorii: unul pînă la umflarea mugurilor, la buton alb — deschiderea primelor flori, la începutul intrării în pîrgă a soiurilor.

în caz de grindină se va avertiza imediat un tratament de prevenire şi combatere a moniliozei. -

'' MĂSURI DE PREVENIRE ŞI COMBATERE

Primul tratament pînă la umflarea mugurilor se va efectua cu Dibutox 25 în conc. l %. Zeama bordeleză aplicată chiar la umflarea mugurilor are eficacitate mai slabă.

Toate celelalte tratamente se recomandă a se face cu fungicide sistemice: Topsin M-70 în conc. 0,1%; Benlate 50 în conc. de 0,05% ; Derosal 60 în conc. 0,1 % şi Fundazol 50 WP — 0,1 % ; Bavistin în conc. de 0,05%. Aceste fungicide au cea mai mare eficacitate în combaterea moniliozei şi nu sînt f i to toxice pentru polen. Urmează apoi Rovral 0,2%.

în lipsă de cantităţi suficiente de fungicide sistemice se consideră obligatorie folosirea lor la tratamentele de la înflorit şi începutul intrării în pîrgă a soiurilor. Celelalte stropiri se pot executa şi cu produse pe bază de Captan (Orthocid 50 Merpan 50), Mancozeb (Dithane M-45), TMTD, însă cu rezultate mai slabe.

Alte măsuri de combatere constau în igienă fitosanitară: adunarea şi arderea resturilor de plante infectate (fructe, mumi ficate, frunze şi ramuri uscate). Se vor aplica tăieri raţionale de rărire şi fructificare, pentru a permite aerisirea bună a coroanei. Prin lucrările solului se vor îngropa resturile vegetale ce nu s-au putut aduna şi arde.

ANTRACNOZA NUCULUI [GNOMONIA JUGLANDIS (D.C.) TRAV]. CU FORMA CONIDIANĂ MARSSONINA JUGLANDIS

RĂSPÎNDIRE

Antracnoza este cea mai răspîndită şi păgubitoare boală care atacă nucul comun — Juglans regia L. — în majoritatea zonelor de cultură a acestei specii pomicole din Europa, Asia şi America. In ţara noastră, antracnoza este generalizată atî t în zonele de deal cît şi în cele de cîmpie, pînă pe malul mării.

In anii cu primăveri şi veri ploioase, antracnoza devine deosebit de periculoasă, provocînd desfrunzirea timpurie, a pomilor, uscarea sau sensibilizarea la ger a lăstarilor, pierderea sau deprecierea parţială sau chiar totală a producţiei de fructe.

Frecvenţa şi intensitatea atacului provocat de agentul patogen al antracnozei nucului variază de la un an la altul sau de la o zonă la alta în limite largi, în funcţie de condiţiile climatice şi microclimatice specifice, dintre care regimul precipitaţiilor are un rol determinant, în aceleaşi condiţii climatice, gradul de atac variază între limite largi, în funcţie de sensibilitatea soiurilor sau a biotipurilor de nuc.

In afară de Juglans regia L., antracnoza atacă şi alte specii de nuc, ca /. nigra, J. tinerea, J. hindsii etc., precum şi unele specii de Carya.

* Autor: I. Vonica


394 395

Antracnoza atacă toate părţile verzi ale plantei: frunze, pe-ţioli, lăstari tineri şi fructe.

Frunzele sînt atacate în toate stadiile de dezvoltare. Pe ele se formează pete rotunjite sau neregulate, răspîndite pe toată foliola, izolate sau confluente, cu diametrul de la l—2 mm pînă la 5—7 cm. Pe partea superioară petele sînt mai întîi roşietice, apoi culoarea se închide, iar mai tîrziu devine cafenie-cenuşie, cu marginile net brune. Pe partea inferioară petele sînt mai în-chise, bine vizibile şi distincte.

în dreptul petelor se formează, pe partea inferioară şi mai puţin pe cea superioară, numeroase corpuşoare mici, negricioase, care reprezintă lagărele de conidii ale ciupercii parazite, dispuse mai mult sau mai puţin în cercuri concentrice. La un atac puternic frunzele se îngălbenesc, se răsucesc şi cad prematur.

Pe peţioli şi lăstari apar pete alungite, uşor adîncite, de cu-loare cafenie-deschisă pînă la cenuşie, cu periferia cafenie-în-chisă pînă ia neagră, care pot ajunge de cîţiva cm lungime, în unele cazuri petele pot cuprinde peţiolii şi lăstarii de jur împrejur şi, ca urmare, partea de deasupra se îngălbeneşte şi se usucă. La suprafaţa petelor se formează lagărele de conidii, de culoare negricioasă. Treptat, aceste pete se transformă în necroze adîncite, care iau aspectul unor cancere cu marginile reliefate şi puternic brunificate.

Fructele pot fi atacate în toate stadiile de dezvoltare. Pe suprafaţa lor apar la început pete mici, rotunjite, izolate sau confluente, de culoare brun-roşietică, apoi cenuşie, care pot atinge l—2 cm în diametru. Pe suprafaţa acestor pete apar lagărele de conidii ale ciupercii.

în condiţii foarte favorabile ciupercii, petele pot acoperi în întregime fructele tinere, în care caz acestea se atrofiază, se în-negresc şi cad. Fructele în creştere, pe care apar pete izolate, ră-mîn mai mici, se deformează, iar miezul acestora se brunifică şi se atrofiază. Petele care apar pe fructele ajunse la mărimea normală pot rămîne izolate şi superficiale, dar în condiţii prielnice de umiditate şi temperatură, acestea cresc în dimensiuni şi conflu-ează, iar miceliul ciupercii pătrunde pînă la miez, pe care îl poate altera pînă la recoltare sau în timpul păstrării fructelor.

396

Si mp to mele cauza te de agentul patogen al antracnozei nucului pot fi foarte variate, în funcţie de condiţiile climatice, soiuri sau biotipuri, vîrsta plantelor etc., din care cauză acestea uneori pot fi confundate, la prima vedere, cu cele cauzate de bacteria Xanthomonas juglandis (Pierce) DJWS., care produce bacterioza nucului. Principala deosebire constă în faptul că, în cazul antracnozei, pe suprafaţa petelor apar, după aproximativ l—2 săp-tămîni, fructificaţii le ciupercii, care pot îi uşor observate cu ochiul liber sau cu o lupă de buzunar.


Ciuperca se transmite de la un an la altul prin intermediul formei perfecte, reprezentată de peri tecii, care se formează încă din toamnă în frunzele atacate şi căzute sub pomi. în cursul iernii, conţinutul periteciilor se diferenţiază în numeroase asce cu ascospori.

în preajma umflării mugurilor, ascosporii încep să se matu-reze şi sînt puşi în libertate pe timp de ploaie, în mod treptat, începînd de la dezmugurire (luna aprilie) pînă în luna iunie, iar în zonele nordice ale ţării pînă la începutul lunii iulie, în anii cu precipitaţii normale, maximele de proiectare se realizează în luna mai, în perioada de înflorire, începutul creşterii fructelor.

în condiţii favorabile, ascosporii produc numeroase infecţii primare pe toate organele verzi ale pomilor, aşa cum s-a arătat mai sus.

Perioadele de incubaţie ale infecţiilor primare produse de ascospori, în condiţii de livadă, variază ca durată în funcţie de temperatură şi umiditate. Astfel, în cazul contaminărilor timpurii la temperaturi medii de 10—12°C, perioadele de incubaţie durează aproxima ti v 20—26 zile, în timp ce la temperaturi medii de 18—22°C, perioadele de incubaţie se reduc la 7—14 zile. S-a constatat că, la aceeaşi temperatură, perioadele de incubaţie se reduc ca durată spre limita minimă dacă timpul este umed, ploios. In condiţiile de la Bistriţa, pe frunze primele pete apar în decada a doua sau a treia a lunii mai, iar pe fructe şi lăstari cu l—3 săp-tătnîni mai tîrziu.

După cîteva zile de la apariţia petelor, în dreptul acestora, aşa cum s-a văzut, apar lagărele de conidii, a căror formare este

397

favorizată, de asemenea, atît ca durată cît şi ca număr, de un t imp umed, ploios.

Astfel de condiţii se creează frecvent în timpul primăverii, dar şi în a doua parte a verii, cind timpul umed, ploios şi tempe-raturile moderate determină atacuri masive ale agentului patogen, cu urmări din cele mai grave, dacă nu se iau măsuri eficace de prevenire şi combatere.

Ultimele infecţii primare produse de ascospori se suprapun timp de 2—3 săptămîni cu primele infecţii secundare produse de conidii, iar de la mijlocul lunii iunie, cînd în general nu mai există ascospori, singura sursă de infecţie este reprezentată de conidiile ciupercii, care sînt puse în libertate pe timp de ploaie sau de rouă puternică şi produc contaminări repetate pînă toamna.

Perioadele de incubaţie ale infecţiilor secundare produse de conidii variază ca durată, în funcţie de temperatură şi umiditate de la 7 la 17 zile. ;

METODICA AVERTIZĂRII

Stabilirea perioadelor optime de aplicare a tratamentelor se face ţinînd seama de biologia ciupercii (prezenţa şi dinamica eli-berării surselor de inîecţie-ascospori şi conidii) în corelaţie cu fenologia plantelor şi cu condiţiile climatice.

Observaţiile privind mărimea sursei de infecţie primară — peri tecii cu asce şi ascospori —se încep înainte de umflarea mugurilor la nuc, examinînd periodic la binocular cîte 20—25 srunze (foliole) de nuc luate direct din livadă. Peri tecii le se ob-fervă uşor pe partea inferioară a frunzelor, după gîtul acestora, ieşit în'afara epidermei frunzei.

Paralel cu observaţiile privind frecvenţa frunzelor cu peri-tecii şi intensitatea periteciilor pe frunze se face şi analiza con-ţinutului peri tecii lor, după metoda folosită la rapănul mărului, cu menţiunea că numărul ascelor este mai mare, iar ascosporii maturi rămîn hialini dar îşi schimbă poziţia oblică în poziţie paralelă cu lungimea ascei.

Pentru stabilirea perioadelor optime de avertizare este necesar să se urmărească punerea în libertate a ascospori lor , începînd cu umflarea mugurilor nucului la biotipurile precoce din zonă. Captarea ascospori lor se face cu ajutorul a 5 lame capcană foarte f in vaselinate pe partea care se aşează deasupra foliolelor de frunze

398

cu peri tecii, aşezate direct pe sol cti partea inferioară în sus. Schim-barea lamelor se face după fiecare ploaie, sau săptămînal în peri-oadele lipsite de precipitaţii şi se examinează la microscop, no-tîndu-se de fiecare dată numărul de ascospori captaţi pînă la golirea periteciilor.

După apariţia primelor pete provocate de ascospori pe frunze se urmăreşte punerea în libertate a «midiilor cu ajutorul a 5 lame capcană duble, instalate în coroana pomilor, care se schimbă săptămînal, pînă în toamnă, notîndu-se numărul de conidii ob-servate la microscop.

Se urmăreşte şi înregistrează începutul şi sfîrşitul următoarelor fenofaze ale nucului; umflarea mugurilor; dezmuguritul; creşterea lăstarilor; alungirea amenţilor; maturarea (înflorirea) şi eliminarea polenului; căderea în masă a amenţilor; fructul de l cm; fructul de 2 cm; fructul de mărime normală; începutul maturării fructelor şi începutul căderii fiziologice a frunzelor.

In funcţie de criteriile amintite, avertizarea fiecărui trata-ment se va face pînă la înflorire după cum urmează:

P r i m u l t r a t a m e n t se avertizează la apariţia primelor frunzuliţe, dacă au căzut precipitaţii şi au avut loc proiectări de ascospori. Dacă timpul este secetos, acest tratament nu se va avertiza.

T r a t a m e n t u l al d o i l e a se avertizează înainte de înflorire (maturarea amenţilor), indiferent dacă au căzut preci-pitaţii sau nu, pentru prevenirea infecţiilor masive cu ascospori în timpul maturării şi eliminării polenului şi legării fructelor, cînd de obicei cad precipitaţii, iar aplicarea de tratamente nu se indică decît în cazuri deosebite.

Dacă aceste tratamente nu s-au aplicat, iar în timpul maturării şi eliminării polenului se creează condiţii favorabile producerii contaminărilor primare, se va aplica imediat un tratament care, deşi poate influenţa negativ fecundaţia şi legarea fructelor, blo-chează infecţiile primare masive, cu efecte deosebit de pericu-loase.

Tratamentele dinaintea înfloririi nucului, în condiţiile arătate mai sus, prezintă o importanţă hotărîtoare în prevenirea şi combaterea cu succes a antracnozei.

După căderea în masă a amenţilor, necesitatea fiecărui tra-tament se va stabili în funcţie de ritmul de creştere vegetativă a plantelor (suprafaţa vegetativă apărută după ultimul tratament),

399

persistenţa activă a fungicidului folosit la tratamentul anterior, condiţiile climatice, evoluţia atacului şi sensibilitatea la antrac-noză a soiurilor sau biotipurilor de nuc din zona respectivă. Astfel dacă în timpul maturării şi eliminării polenului sau imediat după aceea au căzut precipitaţii care au provocat infecţii primare pu-ternice, se va avertiza un tratament pentru protejarea frunzişului şi mai cu seamă a fructelor abia legate, în continuare, protejarea frunzelor şi a fructelor împotriva contaminărilor cu ascos-pori, iar după apariţia primelor pete împotriva contaminărilor secundare cu conidii, pînă în toamnă, trebuie să se urmărească cu multă atenţie, avîndu-se în vedere toţi factorii care concură la stabilirea necesităţii fiecărui tratament, aşa cum s-a arătat mai sus.

în pepiniere si în plantaţii tinere p r i m u l t r a t a m e n t se va avertiza după înfrunzire, dacă au căzut precipitaţii care au declanşat proiectări de ascospori, pentru blocarea primelor infecţii primare. U r m ă t o a r e l e t r a t a m e n t e se vor avertiza în funcţie de criteriile arătate la nucii pe rod.

Eficacitatea tratamentelor avertizate se va urmări pe nuci trataţi şi netrataţi (martor) la mai multe soiuri sau biotipuri, no-tîndu-se frecvenţa şi intensitatea atacului pe frunze, fructe şi lăstari. Prima observaţie se va face la apariţia primelor pete pe frunze la pomii netrataţi. Următoarele observaţii se vor face la 10—12 zile după fiecare tratament.

PESTICIDELE RECOMANDATE

S-au dovedit eficace atît produsele pe bază de cupru (zeamă bordeleză 0,5—0,75% şi oxiclorura de cupru 0,3—0,5%) cît şi cele de sinteză organică'(Zineb — 0,2—0,4%, Orthocid 50—0,2% ; Polyram combi 80 — 0,15%; Ortophaltan — 0,2%; Maneb — 0,2%; Crittam —0,2%; T.M.T.D. — 0,2% ; Hortocrit — 0,2% ; M.C.O.Z. — 0,2%; Antracol — 0,25%; Topsin NF 44 — 0,06— 0,08%; Benlate 50 — 0,6—0,08%; Derosal 50—0,06—0,08%; Fundazol 50—0,06—0,08%; Dithane M 45,—0,2%; Cuprosan ultra (Zineb + Cupru) — 0,3%).

Zeama bordeleză se va aplica în concentraţie de 0,5% şi numai în condiţii de precipitaţii abundente în concetraţie de 0,75%. Indiferent de doza folosită, zeama bordeleză trebuie să fie bine neutralizată, pentru a nu produce îngălbeniri, necrozări sau de-formări, mai ales la frunzele tinere.

Eficacitatea tratamentelor de prevenire şi combatere a an-tracnozei nucului depinde atît de aplicarea corectă a acestora, cît şi de durata de acţiune a pesticidelor folosite, care în ult imă instanţă determină — în condiţii prielnice producerii contaminărilor şi evoluţiei atacului — ri tmul de aplicare al tratamentelor.

Avînd în vedere faptul că singura sursă de transmitere a bolii de la un an la altul o constituie frunzele atacate şi căzute sub pomi, strîngerea şi distrugerea sau introducerea lor sub arătură, în peri-oada de repaus vegetativ, prezintă o importanţă deosebită în diminuarea sursei de infecţie primară şi creşterea eficacităţii tra-tamentelor preventive. Dar această lucrare nu trebuie să determine neglijarea tratamentelor preventive, conform metodologiei arătate, ştiut fiind faptul că o sursă infimă de infecţie există ori-cînd în livadă şi poate provoca atacuri puternice la apariţia condiţiilor climatice favorabile pentru ciuperca parazită.

FĂINAREA CĂPŞUNULUI [SPHAEROTHECA MACU- LARIS (WALLER.) JACZ.]*

RĂSPÎNDIRE

Apariţ ia făinărli căpşunului la noi în ţară s-a semnalat înce-pînd din anul 1967, Iar în ult imii 8—10 ani, în mai multe zone cultivatoare de căpşuni, a devenit una dintre cele mai păgubitoare boli ale acestei specii.

DESCRIERE ŞI. RECUNOAŞTERE

Făinarea căpşunului în lunile mai-iunie se manifestă sub forma unor pete de diferite dimensiuni, albicioase, făinoase, pe partea inferioară a frunzelor (uneori şi pe partea superioară), alcătuite din miceliu, conidioforii şi conidiiie agentului patogen. Mai tîrziu petele se extind, iar ţesuturile frunzei în dreptul petelor capătă o coloraţie specifică, roşiatică. Foliolele frunzelor atacate se îndoaie înspre părea superioară, luînd astfel aspectul de lingură, devin casante, marginea lor se rupe, apoi, începînd de la margini, frunza se usucă prematur.

Aulor: I. Szekely

400

Făinarea, prin aceleaşi simptome, apare şi pe pedunculi f lo-rali, flori, precum şi pe fructele de căpşun, atît în faza verde cît şi în stadii diferite de coacere, cauzînd stagnarea în creştere şi maturizare, precum şi deformarea acestora.

In cazul soiurilor sensibile (Aramis, Asieta-800, Catskill, Deutsch Evern, Guardsman, Liberte, Madame Moutot, Partizan, Perla de Prague, Sachson, Siletz, Vesper, Viile de Paris etc.), atacul puternic de făinare poate cauza pieirea plantelor în întregime.

CICLUL BIOLOGIC '

In pîsla miceliană de pe suprafaţa organelor atacate, în cursul lunilor iunie-iulie, sub forma unor punctişoare mai închise încep să apară p e r i t e c i i l e — forma perfectă a ciupercii. Periteciile au forma sferică, cu diametrul de 63—95 microni, în interiorul periteciei se formează o singură ască cu 8 ascospori unicelulari, de formă ovală, hialini, de mărime 20—26 x 12—19 microni.

Infecţiile primare de primăvară sînt produse de ascospori (şi conidii), proveniţi de pe suprafaţa organelor atacate în anul precedent, avînd perioada de incubaţie 9—14 zile.

C o n i d i i l e ciupercii apar în masă din momentul apariţiei simptomelor de făinare pe frunze noi primăvara şi produc infecţii secundare repetate pînă la sf îrşitul verii. Ele sînt de formă eliptică, avînd diametrul de 18—33 X 13—22 microni.

Făinarea căpşunului apare în masă atît în anii ploioşi cît şi în anii mai săraci în precipitaţii.

PROGNOZĂ

Pentru a cunoaşte rezerva biologică şi probabilitate apariţiei bolii în anul următor în culturile de căpşun din zonă se fac două verificări (în iunie şi în august), observînd şi înregistrind frecvenţa şi intensitatea atacului de îăinare la soiurile cultivate.

AVERTIZARE

Avertizarea tratamentelor se face în primul rînd după crite-riul biologic şi fenologic. Astfel, pentru a cunoaşte proiectarea ascosporilor şi'conidiilor care produc infecţiile primare primăvara,

402

in lunile aprilie-mai, în perioada de apariţie a frunzelor noi, pot fi instalate lame — capcană pe suporturi din sîrmă, la nivelul frunzelor din zona plantelor atacate în anul precedent, care se vor analiza la microscop de două ori pe săptămînă.

întrucît data apariţiei bolii diferă de la an la an, în funcţie de condiţiile metorologice, de apariţia frunzelor noi şi a sursei de infecţie, metodă se poate simplifica dacă, începînd din luna mai, se fac observaţii periodice de două ori pe săptămînă, pentru a stabili apariţia primelor simptome de făinare, cînd se avertizează primul tratament.

SCHEMA DE TRATAMENTE

Cum s-a mai amintit, tratamentul I se avertizează din momentul semnalării apariţiei primelor simptome de făinare şi el trebuie să fie terminat în următoarele 3—4 zile.

La culturile pentru stoloni tratamentele următoare se avertizează la intervale de 10—14 zile, pînă la sfîrşitul lunii august — începutul lunii septembrie (total 6—8 tratamente), în funcţie de apariţia organelor noi, receptive, a remanentei fungicidelor aplicate şi a extinderii bolii.

Pentru combatere se va putea folosi unul din fungicidele pe bază de:

a) Methyltiophanat (Topsin M 70 conc. 0,07%);

b) Benomyl (Benlate 50 conc. 0,05%; Fundazol 50 WP conc. 0,1%);

c) Carbendazin (Derosal 60 conc. 0,07%);

d) Bupirimate (Nimrod în conc. 0,05%);

e) Ditalimfos (Plondrel 50 WP conc. 0,05%);

f) Dinocap (Karathane FN 57. PU 25% conc. 0,1%).

Dacă unele tratamente contra făinării coincid cu cele pentru păianjenul căpşunului, ele pot fi complexate.

La căpşunul pe rod, în perioada înfloritului şi coacerii fructelor, pe cît posibil se evită avertizarea tratamentelor, respectînd şi perioadele de pauză pînă la recoltare prescrise pentru fiecare produs

403

PĂIANJENUL CĂPŞUNULUI (TARSONEMUS FRAGARIAE

7IMM.)*

RĂSPlNDIRE

La noi în ţară prima dată a fost semnalat la Cluj , în anul 1962, iar în prezent este răspîndit aproape în toate zonele unde se cultivă căpşuni şi este unul dintre cei mai periculoşi dăunători ai acestei culturi. In caz de atac puternic, pierderile din recoltă pot ajunge la peste 40—50%.

DESCRIERE ŞI RECUiNOAŞTERE

Este un acarian de 0,15—0,2 mm lungime, avînd 3 perechi de picioare în stadiul de larvă şi 4 perechi în stadiul de adult. A d u ' l ţ i i şi l a r v e l e au formă ovală, iar culoarea variabilă, de la galben-deschis pînă la brun-închis. N i m f a are culoare albă şi 3 perechi de picioare. O u ă l e au formă ovală, 0,1 mm lungime, culoare deschisă, albiciosă. i<<

Frunzele plantelor atacate se deformează, se încreţesc şi se răsucesc, cele tinere se decolorează, au aspect galben-vitros, iar mai tîrziu se brunifică şi devin casante. Planta stagnează în creştere şi se poate usca în decurs de l—2 ani.

CICLUL DEZVOLTĂRII

Acarianul iernează în stadiul de femelă adultă, la baza rozetei de frunze şi în mugurii foliari. Primăvara, odată cu încălzirea timpului şi pornirea vegetaţiei, cînd temperatura medie zilnică depăşeşte 6—8CC, femelele fecundate din toamnă, se deplasează pe frunze şi încep depunerea ouălor. Peste cîteva zile (în funcţie de temperatură) are loc apariţia larvelor, transformarea acestora în nimfă, apoi în adulţi, începînd din acest moment (aprilie-mai) şi pînă în octombrie-noiembrie, dăunătorul, în toate stadiile de dezvoltare, este prezent pe frunzele de căpşun, iar din noiembrie rămîn numai femelele care iernează. Pentru dezvoltarea completă a unei generaţii sînt necesare 10—24 zile, avînd astfel, în condiţiile de la noi, 1—2 generaţii pe lună, respectiv 5—8 generaţii pe an.

Autor: I. Szikely

404

Păianjenii atacă în special frunzuliţele tinere din mijlocul rozetei de frunze, iar pe frunzele exterioare este semnalat, în general, numai în perioade ploioase, cînd higroscopicitatea aerului este foarte ridicată. Din acest motiv există o migrare continuă a stadiilor active spre frunzele centrale din mijlocul rozetei.

AVERTIZARE

Termenele de combatere se stabilesc prin asamblarea criteriului eco-biologic şi fenologic.

— C r i t e r i u l e c o - b i o l o g i c constă din înregistrarea, primăvara, a zilelor cu temperaturi medii zilnice peste 6—8?C condiţii în care porneşte vegetaţia şi cînd femelele, de la locurile deiernare, încep să se deplaseze pe frunzuliţe noi apărute şi după cîteva zile încep depunerea ouălor. Astfel, primul tratament trebuie aplicat contra femelelor hibernate a unor ouă şi larve apărute înainte de înflorit.

— C r i t e r i u l f e n o l o g i c constă în avertizarea primelor tratamente în faza de înainte de înlorit, care, de obicei, coincide cu apariţia femelelor hibernate, începutul depunerii ouălor şi apariţ iei larvelor, în continuare, alte tratamente se recomandă în faza de după terminarea recoltării fructelor (iuiie-august), perioadă care, de obicei, coincide cu un maximum de densitate a păianjenilor pe frunze.

r

|

SCHEMA DE TRATAMENT

în combaterea dăunătorului cele mai bune rezultate (80—

100%) mortalitate se obţin prin aplicarea a trei tratamente

chimice anual cu produsele pe bază de endosulfan, şi în primul

rînd, Thiodan 35 EC în concentraţie de 0,2%, apoi Thionex

35 EC 0,2%, precum şi Hostathion 40 EC 0,1%, după

următoarea schemă; t r a t a m e n t u l I în faza de

înainte de înflorit conta femelelor hiber-nante, primelor

ouă şi larve apărute; t r a t a m e n t u l II în perioada

de după terminarea recoltării fructelor (iuiie-august), la

maximum de densitate a stadiilor active şi a ouălor: iar t r

a-t a m e n t u l I I I la 10—12 zile după tratamentul

precedent.

Tratamentul trebuie efectuat cu ajutorul unor aparate şi maşini de stropit care au presiunea mai mare, ca jetul de soluţie

405

să pătrundă la frunzuliţele cele mai tinere din mijlocul rozetei, unde se află majoritatea păianjenilor.

Tratamentele chimice asigură rezultate mai bune în acele culturi unde s-au respectat şi măsurile de carantină, adică procu-rarea materialului săditor din culturile manifestate de acest dău-nător.

GĂRGĂRIŢA ALBASTRĂ A CĂPŞUNULUI (COENORRHINUS GERMANICUS HERBST)* <

RÂSPlNDIRE

Se întîlneste în prezent în toate zonele cultivatoare de căpşuni din România (Ilfov, Argeş, Vilcea, Maramureş, Satu Mare, Bihor, Arad etc.), f i ind deosebit de periculoasă în judeţul Ilfov.


A d u l t u l . Dimensiunea corpului la femelă este cuprinsă între 2—3,75 mm la mascul între 1,90—2,90 mm lungime. Corpul este albastru închis, elitrele mai deschise, adesea verzui sau violet, puţin lucios; pubescenţa dorsală este brună, scurtă, înclinată; picioarele şi antenele sînt negre. Capul este transversal, des punctat. Rostrul este arcuit, punctat si mat, mai lung la femelă decît la mascul. Scutelul este slab dezvoltat, de formă triunghiulară, vizibil cu ochiul liber. Elitrele sînt mai late decît baza pronotului. Ele prezintă striuri evidente, bine marcate de puncte circulare, apropiate; a 10-a strie elitra l ă se divide în două în treimea superioară (caracter de deosebire faţă de specia Rhyn-chites aeneovirens March, specie cu care poate fi confundată). Elitrele sînt acoperite cu peri scurţi şi drepţi, întreptaţi înapoi. Partea inferioară a corpului şi pigidiul sînt punctate f i n şi des, vîrful pigidiului rotunjit (fig. l şi 2).

O u l . La depunere are o formă aproape sferică, cu lungimea de 0,61—0,73 mm şi lăţimea de 0,34—0,51 mm, cu chorionul moale, de culoare albă-gălbuie, cu un luciu pronunţat, înainte de ecloziune are formă ovoidă, cu lungimea medie de 0,90 mm şi

* Autor: Nineta Nicolaescu

406

Fig. 2 — Coenorrhinus germanicus Herbst, Mascul (orig.)

o lăţime medie de 0,52 mm, cu chorionul tare, galben-închis, transparent şi neted (fig. 3).

L a r v a . Larva neonată are o lungime medie de 1,01 mm, este de culoare albă sidefie cu capul gălbui . Larva matură are o

407

Fig. l — Coenorrhinus germanicus Herbst, Femelă (orig.)

lungime medie de 2,5 mm. Ea este de culoare albă-gălbuie, cu corpul alungit , capul mic, imaginat în primul segment al corpului (fig. 4).

Fig. 3 — Coenorrh.inus gennanicits Herbst. Ouă înainte de ecloz iune (orig.)

Fig. 4 — Coenorrliinus gennanicits Herbst. Larva (orig.)

408

Fig. 5 — Atac produs de Coenorrliinus germanicus Herbst. (orig.)

Ni m f a. Este liberă, învelită înir-o căsuţă de pămînt şi are culoare albă-gălbuie-cenuşie. Pe partea dorsală şi lateral prezintă peri lungi. Pigidial se termină cu două mici căngi chitinizate.

Principala plantă de hrană pentru specia Coetiorrhinus (Rhyn-chites) germanicus Herbst este căpşunul. Părţile atacate la căpşun sînt frunzele, peţiolurile foliare şi jlorale. Adulţii hibernanţi atacă frunzele, rozînd rnicî ori f i ci i. în timpul perioadei preovi-pozitare şi a depunerii ouălor, adulţii taie peţiolurile frunzelor şi florilor (fig. 5, 6 şi 7), în acest timp înregistrîndu-se maximum de pagube. Larvele se hrănesc cu ţesuturile moarte ale plantelor şi

409

Fig. 6 — Alt aspect al atacului produs de Cuenor-rhinus germanicus Herbst. (orig.)

nu produc pagube. S-a observat atac şi la zmeur, cu o frecvenţă redusă (2—3%).

Daunelele provocate de această insectă variază între 25—100%

din recoltă.

CICLUL DEZVOLTĂRII

în condiţiile ţării noastre, insecta iernează în stadiul de adult, în sol, în căsuţe nimfa le, confecţionate din pămînt, rareori ca larvă şi nimfă, la adîncimi de 3—5 cm. Adulţii apar în primăvară

Flori atacate de Coenorrlrinus germanicus Herbst. (orig.)

devreme, în ul t ima decadă a lunii martie sau prima decadă a lunii aprilie (28 I I I — 2 IV) la o temperatură medie a decadei de apariţie cuprinsă între 7—11°C, cu o umiditate a aerului de 50—100%. Zborul maxim al adulţilor se înregistrează în a 2-a şi a 3-a decadă a luniii aprilie, după 13—24 zile de la apariţie, la temperaturi medii zilnice, de 15—20:C şi durează pînă în prima decadă a lunii iunie, variind între 56—65 zile. Longevitatea adulţilor oscilează între 31—47 zile.

Adulţii de C. germanicus Herbst sînt insecte diurne, termofile si heliofile.

Perioada preovipozitară durează între 9—18 zile, în funcţie de temperatură.

Ponta începe în luna aprilie; depunerea maximă a ouălor are loc în a 2-a şi a 3-a decadă a lunii aprilie şi corespunde cu zborul maxim al adulţilor. Ea se încheie la sfîrşitul lunii mai. întreaga perioadă ovipozitară durează între 31—48'zile.

410

St . . . . . . . ..'....' . . . . . . . . • • Fig. 8 — Ou de Coenorrhinus germanicus Herbst. depus în peţiolul frunzei

(orig.)

Ouăle sînt depuse în peţiolurile frunzelor şi în pedunculii florali (fig. 8). Partea de deasupra inciziei se usucă şi cade. Numărul de ouă într-un peţiol este de l—3, în majoritate cîte un singur ou. în cîmp, !a o temperatură medie de 16—19

CC, incubaţia durează

10—12 zile. Apariţia larvelor în cîmp, în peţioluri, are loc în a 2-a decadă a

lunii mai, maximul se înregistrează la sfîrşitul lunii mai — începutul lunii iunie, iar ultimele larve se înregistrează în a 2-a şi a 3-a decadă la lunii iulie, întreaga perioadă larvară variind, în condiţiile ţării noastre, între 62 şi 67 zile.

Durata stadiului nimfal este de 18—24 zile. Nimfele se găsesc în sol, în căsuţe speciale de pămînt, la 3—5 cm adîncime, începînd cu a 2-a decadă a lunii august.

In condiţiile din ţara noastră există o singură generaţie anuală. Insectele iernează în sol ca adulţi, uneori şi ca larve mature, rareori ca nimfe. Zborul adulţilor are loc începînd din a 2-a decadă a lunii martie pînă la începutul lunii iunie, limp în care se înregistrează copulaţia şi ponta. Perioada cvipozitară are loc în aprilie-mai.

Perioada larvară este eşalonată în lunile mai-iunie, iar sta-diul nimfal se petrece în lunile august-septembrie. La începutul lunii septenibrie apar noii adulţi , care nu părăsesc căsuţele ni ra-fale pînă în primăvara următoare (fig. 9).

PROGNOZA

La acest dăunător se poate face o prognoză de scurtă durată în cîmp, la sfîrşitul lunii martie — începutul lunii aprilie, prin determinarea cu rama metrică de 0,50 m

2 a densităţii adulţilor.

Această lucrare se face pe diagonală.


Avertizarea după c r i t e r i .u l f e n o l o g i c se va face la apariţia primelor tlori la soiul Senga Sengana.

C r i t e r i u l b i o l o g i c se bazează pe curba de zbor, de regulă zborul. maxim al adulţilor se înregistrează în lunile aprilie-rnai.

După c r i t e r i u l e c o l o g i c a verii zarea se tace cînd temperaturile medii zilnice ale aerului sînt cuprinse înire 15— 20°C, în u l t ima decadă a lunii aprilie, ceea ce coincide cu zborul maxim şi depunerea ouălor în peţioluri.


P r e v e n t i v e. Lucrarea la t irnp şi irigarea loturilor .de căpşun reduce frecvenţa atacului la 13—15% faţă de loturile neirigate, unde este de 98—100%.

413 412

Cultivarea de soluri semitardive şi tardive, care sînt mai puţin atacate faţă de cele cu coacere timpurie, care sînt puternic atacate de gărgăriţă, deoarece apariţia în masă a adulţilor primăvara este timpurie şi soiurile care pornesc în vegetaţie tîrzie scapă de atacul acestora.

C u r a t i v e . Combaterea chimică se aplică împotriva adul-ţilor în momentul zborului maxim. Se recomandă tratamente cu Pinetox 65 CE 0,3%, Sevin 85 PU şi Furadan 75 PU în con-centraţie de 0,1—0,15%.

Se constată că în general este suficientă aplicarea unui singur tratament chimic. :

Atacul gărgăriţei negre a căpşunului se recunoaşte foarte uşor prin aceea că femela perforează cu ajutorul rost'rului, butonii florali pînă la stamine, unde depune cîte un ou, după care rod parţial pedunculii florali, din care cauză florile se apleacă, rămîn suspendate şi se usucă, în floare, după 5—6 zile, din ou apare larva. Perioada de hrăni re a larvelor este de 18—25 zile, mai frecvent 20—22 zile, după care se transformă în nimfă . Stadiul de nimfă durează 6—9 zile, după care apar adulţii care perforează florile şi ies afară unde se hrănesc cu parenchimul frunzelor sau cu petalele florilor — perioadă în care propriu zis nu produc pagube de mare importanţă economică.

GĂRGĂRIŢA NEAGRA A CĂPŞUNULUI (ANTHONOMUS RUBI HRBST.)*

RĂSPÎNDIREA

Gărgăriţa neagră a căpşunului în ţara noastră produce pagube în toate judeţele unde se cultivă căpşunul şi zmeurul, ca şi în toate zonele unde există în flora spontană zmeur şi fragi, măceşi, cel mai frecvent fi ind întîlnită în Argeş, Dîmboviţa, Prahova, Satu-Mare, Ilfov. Cele mai mari pierderi se înregistrează în plantaţiile de căpşun mai mari de 2 ani, neîngrijite.


A d u l ţ i i au lungimea de 2—4 mm. Culoarea corpului este neagră, f i ind acoperit cu o pubescenţă fină, de culoare cenuşie. Rostrul este puţin curbat şi este mai lung o dată şi jumătate decu capul şi toracele împreună. Elitrele au striuri longitudinale pro-nunţate, punctate. Adulţii au picioarele subţiri, iar femurele au cîte un dinte mic.

Ou l este oval, lung de 0,5 mm şi lat de 0,3 mm, f i ind de culoare albă, cu luciu pronunţat.

L a r v a este apodă, la maturitate are lungimea de 3—3,5 mm, este de culoare albă, are capul brun, iar corpul este puternic încovoiat.


414


Gărgăriţa neagră a căpşunului iernează ca adult adăpostit sub frunzar, sub bulgării de pămînt.

Primăvara, în luna aprilie, cînd temperatura medie zilnică depăşeşte 5—6 '"C, adulţii ies din locurile de iernare, se hrănesc, se împerechează şi femelele încep să depună ouă în florile de căpşun, fragi şi mai tîrziu la zmeur şi măceş.

La căpşun, începutul pontei corespunde cu începutul înflo-ritului (0,5% flori cu petale), majoritatea bobocilor florali fiind cu sepalele strînse cînd femelele perforează butonii florali pînă la stamine unde depun ouă. După 5—6 zile apar larvele, care se hră-nesc 18—25 zile, după care se transformă în nimfe. După 8—10 zile, din nimfe apar adulţii, care perforează butonii florali şi ies afară, unde se hrănesc cîteva zile cu parechimul frunzelor sau al sepalelor şi apoi se retrag pentru iernare.

. PROGNOZA

Pentru a putea prevedea tratamente pentru anul ce urmează în timpul înfloritului la căpşun se fac observaţii la culturile tratate şi la cele netratate pentru a constata procentul de boboci florali atacaţi după care din suprafeţele cultivate se evaluează cît reprezintă cele care au atac de gărgăriţa neagră. Dacă se găsesc mai mult de 0,5 adulţi la metru pătrat, atunci se prevede că în anul următor dăunătorul ar putea cauza pagube importante — deci se va programa un tratament de combatere a acestei insecte.

415

Această situaţie se poate executa în două etape, făcînd sondaje pe 6 m

2/ha. Analizele se efectuează pe cele două diagonale ale

fiecărei plantaţii, după care se calculează densitatea medie a insectelor la m

2. Rezultatele se prezintă într-un tabel de sinteză

pentru suprafeţele din raza fiecărei staţii şi judeţ — după modelul de la rapănul măruiuî.

Prima etapă de efectuare a sondajelor se petrece în fiecare an după apariţia adulţilor din flori, la sfîrşitul lunii mai sau în prima jumătate a lunii iunie, cînd se hrănesc gărgăriţele — penru prog-noza de lungă durată, respectiv pentru a cunoaşte rezerva biologică ce urmează să intre în diapauză hibernală. Pe baza acesteia se prevăd cheltuielile pentru combatere.

A doua etapă de efectuare a sondajelor se petrece primăvara, la începutul fazei de buton alb pînă la desfacerea primelor flori. Această prognoză — de scurtă durată —ne ajută să facem aver-tizarea. Această lucrare ne indică rezerva biologică a dăunătorului după toate intemperiile iernii, care obişnuit distrug foarte multe gărgăriţe. La această dată trebuie să ştim care este densitatea dăunătorului.

Pentru a putea face corect avertizarea şi a stabili numărul de tratamente, este necesar ca, de la apariţia primelor tije florale, cînd temperatura atmosferică depăşeşte în medie 5°C, să se facă sondaje pe cîte 6 m

2 la hectar, din 3 în 3 zi ie, pentru a cunoaşte dinamica

apariţiei şi densitatea dăunătorului. Această lucrare se continuă pînă cînd la controalele consecutive nu se mai găsesc gărgăriţe.

Datele, rezultatele, privind numărul de insecte captate se vor prezenta sub forma unei curbe pe grafic. Acest grafic se va reprezenta cu elementele: scara zilei; precipitaţii; umiditatea medie; tempe-ratura (maximă, minimă, medie); fazele fenologice; curba apariţiei adulţilor; ciclul biologic (în ceputul şi sfîrşitul fiecărui stadiu) grefate pe curba temperaturii efective pentru pragul biologic de 6 C; tratamentele aplicate; titlul: Schema de combatere a gărgăriţei negre a căpşunului — Anthonomus rubl.


Pentru evitarea pagubelor provocate de Anthonomus rubi în zonele în care nu există în flora spontană zmeur sau fragi se aver-tizează un singur tratament, la 2—3 zile de la apariţia adulţilor

din locurile de hibernare. Acesta corespunde cu începutul pontei şi maximul de apariţie a adulţilor, iar soiurile timpurii de căpşun se află la faza de înălţare a tijelor florale.

La 3—4 zile după tratament se fac sondaje pentru a constata dacă au apărut noi adulţi, în cazul în care se găsesc 2—3 adulţi la 5 m

2, în zonele în care în flora spontană există zmeur, fragi şi unde

apariţia adulţilor este foarte eşalonată, se avertizează şi al doilea tratament, la 7—8 zile după primul, ceea ce corespunde cu faza de buton alb, pînă la 0,5—1% flori deschise. Ambele tratamente combat în acelaşi t imp şi păianjenii tetranychizi, afidele, Tarsonemus pallidus, Apheleiichayd.es fragariae.

PRODUSE FOLOSITE î "

în culturile unde există Anthonomus rubi, Rhynchites germa-nicus, Tarsonemus pallidus, afide, se va putea folosi unul din pro-dusele de bază de Endosulfan (Thiodan 35 EC conc. 0,15 — 0,2%; Thionex 35 EC conc. 0,15—0,2%.

In culturile unde există Anthonomus rubi, Rhynchites germa-nicus Herbst, Aphelenchaydes fragariae, păienjenii tetranychizi, Myzus persicae, Capitophorus fragaefolii (Chl) etc. se va putea folosi unul din produsele pe bază de :

— Triazofos (Hostathion 40 EG în conc. 0,1%); — Hidroclorura de cartap (Padan 50 P. S. conc. 0,1%); — Quinalfos (Ekalax 25 EC conc. 0,1%) — Demeton-methyl (Metasistox R 50 conc. 0,1%; PEI 206 — A — ICECHIM conc. 0,12%). în culturile unde există Anthonomus rubi, Rhynchites germa-

nicus, păianjeni tetranychizi, Myzus persicae, Capitophorus fragaefolii, se poate folosi unul din produsele pe bază de:

a) Dacă există flori deschise: phosalone (Zolone 30 EC conc. 0,15—0,2%; Zolone 30 PM conc. 0,15—0,2% —care sînt selective pentru albine şi alte insecte folositoare;

b) Dacă nu sînt flori deschise: — Dimetoat (Sinoratox R 35 în conc. 0,1%) — Ethion (DEF 25 în conc. 0,2%). în toate situaţiile menţionate la punctele 1-3, 'insecticidele.,

acaricidele, nematocidele foliare se folosesc în amestec cu fungici-dele ce se indică pentru prevenirea bolilor foliare şi a putrezirii fructelor.

416

MOLIA CĂPŞUNULUI (APHELIA VIBURNIANA FABR.)*

RĂSPÎNDIRE

'; ' Specia este răspândită cu caracter faunistic în tcată ţara, dar frecvent se întîlneşte în culturile de căpşun din judeţele Satu Mare, Maramureş, Bihor, Arad, precum şi în judeţele Mureş, Cluj şi Dîmboviţa.


A d u l t u l are corpul de culoare gălbuie pînă la brun-deschis, capul este neted, antenele filiforme, alcătuite din 45—50 de arti-cole, trompa şi palpii labiali bine dezvoltaţi şi acoperiţi cu peri. Toracele este de asemenea acoperit cu peri. Aripi le anterioare la femele sînt mai late decît la masculi şi au o formă trapezoidală; la femelă acestea sînt mai înguste. Culoarea aripilor anterioare la masculi este brun-gălbuie, la femelă prezintă dungi transversale mai închise la culoare. Lungimea corpului la femelă este de 10,2 ± 1,8 mm şi la mascul de 10 ± 1,2 mm. Deschiderea aripilor Ia femelă este de 18—20 mm şi la mascul de 19—23 mm.

L a r v a în u l t ima vîrstă are formă cilindrică, uşor ascuţită spre extremităţi. Culoarea este foarte variată, oscilînd între neagră-cenuşie, verde-măslinie şi verde-gălbuie, cu dungi longitudinale de culoare mai deschisă, contrastînd puternic cu culoarea generală a corpului. Dorsal, pe fiecare segment prezintă două şiruri longitudinale de negi de culoare mai deschisă, albă murdară sau galbenă. Capul şi scutul toracic sînt puternic chitinizate, de culoare brună închis sau castanie; scutul anal este de culoare gălbuie sau cenuşie, prevăzut cu desenele lor caracteristice. Lungimea corpului în ul t ima vîrstă este de 21—22 mm.

C r i s a l i d a este de tip obtectă. Culoarea crisalidei este brun-negricioasă. Orificiul genital femei se găseşte pe segmentul 8. Orificiul genital mascul se af l ă pe segmentul 9, sub forma unei linii longitudinale, de o parte şi de alta avînd două proeminenţe mici.

Principalele plante de cultură la care se înregistrează, în cazul unor atacuri puternice, pagube importante de producţie, diminaîn-du-se în acelaşi timp sensibil şi calitatea fructelor, sînt căpşunul,

* Autor: D. Bob.

mai puţin coacăzul negru; în ultimul timp, Aphelia viburniana Fabr. a fost semnalată sporadic şi în plantaţiile de măr.

Prima formă de atac îşi manifestă consecinţele prin reducerea în diferite proporţii, iar la atacuri mari chiar totale a aparatului folial, ceea ce are consecinţe directe asupra capacităţii de asimilare a plantei.

Trebuie remarcat, de asemenea, un alt efect negativ: reducerea numărului de flori, dezvoltarea necorespunzătoare a sistemului radicular şi stînjenirea generăririi organelor de propagare, respectiv a stolonilor.

Producţia de stoloni la atacuri puternice suferă pierderi de 30—50°o, invazia dăunătorului avînd consecinţe şi asupra vigorii acestor organe vegetative

Consecinţele atacului asupra organelor florale sînt mai evi-dente şi directe, întrucît elimină de la producţie un număr mare dintre acestea. Acest efect este uşor de evaluat dacă se ţine seama că o singură larvă poate distruge, în cursul dezvoltării sale, 3— 5 flori. Ca mod de atac, larva îşi confecţionează un tunel dens format din fire mătăsoase, adunînd în acelaşi t imp limbul frunzei, protejîndu-se astfel împotriva agenţilor externi.

CICLUL DEZVOLTĂRII

Specia are două generaţii pe an. Hibernează în stadiu de larvă de vîrstă a I l -a , prin îndesirea ţesăturii mătăsoase de protecţie, pe dosul frunzei.

Durata perioadei de diapauză hiemală este cuprinsă între 175—207 zile, larvele rătrăgîndu-se pentru hibernare în prima sau a doua decadă a lunii octombrie. Primăvara larvele încep să se hrănească din u l t i m a decadă a lunii aprilie, cînd temperatura depăşeşte pragul inferior de 9°C.

Larvele se hrănesc pînă către mijlocul lunii mai, cînd se trans-formă în crisalide pe u l t i m a frunză atacată. Adulţii generaţiei de primăvară apar în u l t i m a decadă a luni i mai şi pr ima decadă a lunii iunie.

Zborul f lu tur i lor pentru hrăni re, reproducerea şi ovipozi tarea au loc în crepuscul. Femelele depun ouăle pe partea superioară a frunzelor, de-a lungul nervurilor, sub formă de ooplacă. O femelă depune în medie 459 ouă.

419

Apariţia larvelor din generaţia de vară se eşalonează calen-daristic spre mijlocul lunii iunie şi se hrănesc pînă la mijlocul lunii iulie, cînd se transformă în crisalide.

Lasfîrşitul lunii iulie — începutul lunii august apar adulţii, zborul lor eşalonîndu-se pe o perioadă de 27—46 zile.

Larvele provenite din ouăle depuse de fluturii din generaţia de vară în cursul ultimei decade a lunii august şi primele două decade a lunii septembrie, migrează pe dosul frunzelor şi încep hrănirea. Dezvoltarea larvelor în această perioadă este relativ înceată, ele retrăgîndu-se pentru hibernare în a doua decadă a lunii octom brie.

PROGNOZA

Elaborarea prognozei se face pe baza stabilirii densităţii numerice. Sondajele periodice au ca scop stabilitatea dinamicii dezvoltării, densităţii numerice, mortalităţii larvelor, frecvenţei şi intensităţii atacului şi se efectuează în funcţie de activitatea biologică a dăunătorului.

Pentru estimarea densităţii numerice se foloseşte o scară care cuprinde patru clase.

Valoarea intervalului de clasă cînd atacul lipseşte este egală cu zero, la un aiac slab variază între 0,5—l larve/m2, crescînd progresiv cu intensitatea atacului atingînd valori de l—3 larve/m2 la un atac mijlociu şi 3—10 larve/m2 la un atac puternic.

Constantele termice necesare pentru dezvoltarea stadiului dăunătorului au fost stabilite în condiţii de creştere controlată: 24,4°C pentru perioada preovipozitară. 120°C pentru dezvoltarea embrionară, 336°C pentru dezvoltarea larvară, 95,5°C pentru dez-voltarea crisalidei, iar constanta termică pentru dezvoltarea unei generaţii este de 576°C.

Pe perioade mai lungi luînd în considerare constanta termică pentru o generaţie, se poate stabili că larvele din generaţia urmă-toare apar la depunerea pontei în prima generaţie, cînd se însumează temperatura efectivă de 720°C.


Pentru avertizarea tratamentelor în combaterea speciei Aphe- lia viburniana Fabr. se folosesc criteriile biologic, ecologic şi fenologic.

420

C r i t e r i u l b i o l o g i c constă în stabilirea curbei de zbor, în raport de care, la 4—5 zile de la maximul de zbor, ar urma să se avertizeze aplicarea tratamentelor: pentru că acest moment coincide cu coacerea soiurilor timpurii de căpşuni, termenul de combatere se amînă cu 6—7 zile (aaică după 10—12 zile de la rea-lizarea maximului curbei de zbor).

Tot pe cale biologică, momentul optim de combatere se sta-bileşte la 20—25 de zile de la depunerea primelor ouă (în funcţie de soi: 20 de zile în cazul soiurilor cu ccacere timpurie şi 25 în cazul celor cu coacere tîrzie).

C r i t e r i u l e c o l o g i c constă în stabilirea datei apli-cării tratamentelor, în funcţie de constanta perioadei de incubaţie: K = 120° şi a pragului biologic: t0 = 10° (pentru incubaţie), adică: xn = K (l'n — 10°)= 120: (t'„ — 10). Dacă în perioada de incubaţie temperatura medie pe mai mulţi ani este t'H = 14°, atunci xn va fi egal cu 20 zile, care, adăugate la data depunerii primelor ouă, indică data apariţiei primelor larve.

S-a observat corelaţia relativă, care se repetă însă anual, între momentele fenologice ale unor specii de pîante şi apariţia unor stadii ale insectei. Astfel, fluturii apar primăvara, la înflo-rirea în proporţie de 90% a soiului de salcîm Red Gauntlet (care coincide cu apriţia primelor flori de salcîm). Maximul curbei de zbor a fost observat la înflorirea ultimelor flori de căpşuni din soiul Red Gauntlet.


Ca măsuri p r e v e n t i v e în combaterea integrală a moliei căpşunului se recomandă:

a) distrugerea buruienilor prin praşile şi erbicidare; b) cosirea culturilor de căpşuni şi adunarea resturilor de frunze

şi tije florale, care se ard pentru distrugerea rezervei biologice; c) utilizarea capcanelor luminoase pentru reducerea densităţii

numerice acolo unde posibilităţile o permit: d) aplicarea insecticidelor bacteriene Thuringin în conc. 0,4% şi

Dipel în concentraţie de 0,1% asigură o mortalitate de 93,33% în T.L. 50 de 13,8 zile;

e) tratamentul cu produsele DDVP-100 în concentraţie de 0,05%, Parathion-50 în concentraţie de 0,05% şi Triclorfon 80 în concentraţie de 0,1%.

421

Tratamentele aplicate împotriva moliei în culturile de căpşuni au eficacitate şi împotriva speciilor: Pandemis sp. Sparganothi pilleriana Den et. Schiff; Clepsis spectrana T r; Hedya nubiferana

Haw şi Anthonomus sp. Majoritatea soiurilor cultivate sînt sensibile fa ţă de făinare

mai rezistente dovedindu-se soiurile: Barhatnaia, Gornoaltaiscaia, Lositcaia şi Amos Black.

FĂINAREA COACĂZULUI NEGRU \SPHAEROTHECA MORS-UVAE (SHAW). BERK. ET CURT.]*

RÂSPlNDIRE

Făinarea coacăzului negru produsă de ciuperca Sphaerotheca mors-uvae (Schaw.) Berk. et Curt la noi în ţară prima dată a fost semnalată la Cluj în anul 1966, apoi şi în alte bazine pomicole, în ultimii 9 ani, a devenit una dintre cele mai păgubitoare boli ale acestei specii, mai ales în plantaţiile tinere.


Modul de manifestare al bolii este caracteristic, ca cel al bo-lilor din grupa făinărilor. Primele simptome de făinare apar de obicei spre mijlocul lunii mai, în faza de creştere intensivă a frun-zelor şi lăstarilor, manifestîndu-se prin pete mai mici, prăfoase, de cuibare albă, pe ambele feţe ale frunzelor, dar cu intensitate mai mare pe dosul acestora.

Făinarea apare la început doar pe cîteva tufe, apoi atacul se intensifică atît pe frunze, cît şi pe lăstari, atingînd valori maxime în lunile august-septembrie. Pîsla albicioasă, făinoasă de pe frunzele atacate se brunifică, frunzele încep să se zbîrcească, marginile se rup, devin casante, se îndoaie înspre partea superioară, apoi, începînd de la margine, se usucă. Pe frunzele dezvoltate pîsla nu se brunifică, rămîne mai laxă, frunzele nu se zbîrcesc.

Cu timpul, pe lăstarul atacat, petele se unesc şi înconjoară lăstarul în faza verde; aceasta se îndoaie, i se usucă vîrful. Porţiunile atacate în primăvara următoare nu dezmuguresc sau dezmuguresc numai parţial şi întîrziat. Tufele atacate au creşterea slabă şi producţii reduse. Frunzele puternic atacate cad prematur.

* Autor: I. Szekely

CICLUL BIOLOGIC

Forma perfectă a ciupercii (periteciile) pe suprafaţa organelor atacate începe să apară din lunile iulie-august, iar ascosporii din ască se maturează treptat. Pe ramurile atacate anul precedent, după iernare se mai găsesc peritecii cu asce mature în procent apreciabil, iar proporţia lor pînă la înfrunzit şi înflorit scade sim-ţitor. Ascosporii din periteciile iernate pot produce infecţii primare, iar după apariţia petelor făinoase, boala se reproduce prin coni'dii care determină infecţii secundare.

Conidiile germinează în prezenţa picăturii de apă sau la umi ditate foarte ridicată (90—100%), la temperatura optimă de aproxi mativ 20°C, la întuneric sau la lumină difuză, după 4—48 ore. Perioadele de incubaţie la temperatura medie zilnică de 16—18°C şi umiditatea relativă 80—90% durează 6—11 zile. Boala apare cu intensitate mare,- atît în anii ploioşi, cît şi în anii mai săraci în precipitaţii.

JVH PROGNOZA

Pentru a cunoaşte rezerva biologică pentru anul următor, spre sîîrşitul verii se fac observaţii asupra frecvenţei şi intensităţii atacului în pepinierele şi în plantaţiile din zonă, dupămetoda in-dicată la făinarea mărului.


Pentru diminuarea rezervei biologice reprezentată în timpul iernii prin forma perfectă a ciupercii, se va avertiza un tratament de iarnă cu unul din produsele: zeamă sulfocalcică de 28—30°Be, 20 %, Polisulfură de Bariu în conc. 6%.

422 423

în perioada vegetaţiei, prin observaţii sistematice începînd din luna mai, în plantaţiile atacate anul precedent, se va urmări apariţia primelor simptome de făinare, cînd se avertizează primul tratament, iar următoarele în funcţie de creşterea intensităţii bolii şi a apariţiei noilor organe, la intervale de 10—14 zile pînă la sfîr-şitul lunii august — începutul lunii septembrie, folosind unul din produsele: Topsin 70 M 0,1%. Benlate 0,1%, Karathane 25 0,1%, Afugan 0,1%, Derosal 60 WP 0,07%, Mancocar 0,2%. Nu se vor recomanda produse pe bază de sulf (zeamă sulfocalcică, sulf muiabil etc.), deoarece aceste produse sînt fitotoxice pentru coacăzul negru.

ANTRACNOZĂ COACĂZULUI ŞI AGRIŞULUI [GLOEOSPORIUA4

RIBIS (LIB.) MONT. ET DESM.]*

RÂSPÎNDIRE

Antracnoză este cea mai răspîndită şi păgubitoare boală a cofacăzului în ţara noastră. Pagubele se datoresc defolierii timpurii a frunzelor, reducerii producţiei de fructe şi a calităţii lor. Ciuperca atacă speciile de coacăz (Ribes rubrum, Ribes nigrum) şi agriş (Ribes grossularia). Boala este răspîndită în toată ţara în zonele de cultură a coacăzului şi agrişului.


Ciuperca atacă de regulă frunzele şi mai rar lăstarii, pedun-culii florali şi fructele. Pe frunzele atacate apar pete brune-roşi-etice, apoi cenuşii-albicioase, vizibile pe ambele feţe, circulare sau neregulate, cu o margine de culoare brună-violacee. Cu timpul, petele se măresc şi confluiază, capătă culoare brună, iar frunzele se usucă şi cad prematur, încă de la începutul lunii august. Cele mai sensibile sînt soiurile de coacăz Roşu de Versailles şi Chenanceau. Mijlociu atacate sînt soiurile Mari albe, Sbegill şi Albe de Jutteborg iar cele mai rezistente sînt Roşu de Olanda, Roşu de Vierlanda şi Heros. In condiţii prielnice de atac, soiurile Negre mari şi Negre

Lee sînt, de asemenea, puternic infectate.

* Autori: N. Minoiu, I. Vonica

BIOLOGIE

Antracnoza este produsă de ciuperca Pseudopezita ribis, forma conidiană Gloeosporium ribis. La noi în ţară a fost pusă în evidenţă pînă în prezent numai forma conidiană a ciupercii. Boala se transmite de la un an la altul prin condiţii de rezistenţă de la frunzele bolnave căzute, care au iernat în condiţii naturale. Primăvara, coni-diile de rezistenţă sînt proiectate şi produc primele infecţii pe frunze în prezenţa picăturilor de apă, la temperaturi de peste 13°C După parcurgerea perioadei de incubaţie, pe frunze apar petele caracteristice bolii. Aceste pete conţin lagăre de conidii subepider-mice de tip Gloeosporium. Lagărele conţin conidii simple, hialine, uşor arcuite, avînd dimensiunile de 17 — 20 x 5 microni. Conidiiie sînt ppse în libertate pe timp de ploaie sau rouă şi produc conta-minări secundare succesive pînă în toamnă.

Perioada de incubaţie a bolii durează 7 — 15 zile, la temperaturi medii cuprinse între 13 si 19°C. Temperatura optimă pentru germinarea conidiilor şi producerea contaminărilor este cuprinsă între 16 si 26°C.

PROGNOZĂ

Toamna se adună la staţie circa l 500 frunze de coacăz atacate de antracnoză. Aceste frunze se lasă la iernat pe sol şi se acoperă cu o plasă de sîrmă. Primăvara, începînd cu dezmuguritul coacăzului, se aleg 10 frunze de coacăz care au petele de antracnoză cele mai bune şi se pun pe sol cu faţa superioară în sus. Peste ele se pun cîte două beţe de chibrit la fiecare şi se acoperă cu 10 lame vaselinate. Lamele se schimbă după fiecare ploaie sau de 2 ori pe săptămînă în perioadele fără ploaie, examinîndu-se la microscop prezenţa conidiilor. Captarea conidiilor primare se urmăreşte pînă la semnalarea în plantaţie a primelor pete de antracnoză pe frunze.

La semnalarea primelor pete de antracnoză în plantaţie se instalează în interiorul tufelor, la martorul netratat, 5 lame duble vaselinate care se schimbă după fiecare ploaie sau de două ori pe

săptămînă în perioadele fără ploaie, examinîndu-se la microscop prezenţa conidiilor şi notîndu-se numărul lor în registrul de obser-

424

vaţii. Evoluţia atacului se urmăreşte atît la plantele tratate, cît şi la martorul netratat, notîndu-se frecvenţa şi intensitatea atacului la 10—12 zile după fiecare tratament. Un atac puternic de antracnoză în anul precedent, ca şi captarea unui număr mare de coni-dii pe frunze indică posibilitatea unor infecţii mari. Primăvara timpurie şi precipitaţiile abundente din perioada mai-iulie sînt foarte favorabile evoluţiei atacului ciupercii, în zonele unde se formează rouă abundentă, chiar dacă lipsesc precipitaţiile, atacul ciupercii poate f i , de asemenea, foarte puternic, dacă există sursă de infecţie prin conidii proaspete.


Se recomandă un t r a t a m e n t în t i m p u l r e p a -u-s u l u i v e g e t a t i v , pînă la umflarea mugurilor. Prin acest tratament se distrug conidiile de rezistenţă din leziunile lăstarilor şi se diminuează sursa de conidii chiar şi de la frunze. Pe timpul perioadei de vegetaţie se avertizează primul stropit ia semnalarea primelor conidii captate pe lamele vaselinate, dacă plantele sînt înfrunzite şi există condiţii de umiditate şi temperatură favorabile ciupercii.

T r a t a m e n t u l al d o i l e a se avertizează la apariţia primelor pete de antracnoză pe plante, după o ploaie. T r a t a -m e n t u l al t r e i l e a. se avertizează la cea. 12—15 zile după al doilea tratament, la o creştere importantă a atacului la martorul netratat şi la semnalarea de conidii captate pe lamele vaselinate, după un grup de ploi care au declanşat punerea în libertate a conidiilor şi au creat condiţii optime de infecţie.

T r a t a m e n t u l al p a t r u l e a se avertizează la cea. 2 săptămîni după al treilea, cînd s-a semnalat o creştere mare a atacului de antracnoză pe frunze la martorul netratat, iar în plan-taţiile tratate atacul este sporadic, însă în creştere si petele sînt proaspete. Acest tratament se recomandă şi după un grup de ploi.

In anii foarte ploioşi, care favorizează atacuri puternice ale ciupercii şi spală produsele de pe arbuşti, se recomandă încă l—2 tratamente. De la faza de pîrgă şi pînă la recoltat nu se vor mai aplica stropiri. Stropitul IV, respectiv V, revin adesea după recol-tatul fructelor.


Pentru, combatere se recomandă folosirea la tratamente a ur-mătoarelor fungicide: Topsin M-7Q — 0,1%, Fundazol 50 WP — — 0,1%, DithaneM-45 — 0,2%, Captan 50 — 0,2— 0,25%, Mel-prex 0,1%, Maneb 0,3%, Euparen 0,1%. Zeama bordeleză şi alte fungicide pe baza de cupru au eficacitate bună, însă pătează fructele şi adesea sînt fitotoxice pentru unele soiuri de coacăz, de aceea se recomandă la tratamente după recoltat. Ca măsuri de igienă sanitară se recomandă adunarea şi arderea frunzelor toamna sau primăvara devreme, tăierile de rărire a tufelor pentru o bună ae-raţie, arături de toamnă şi primăvară pentru îngroparea resturilor organice (frunze).

Pe t impul reapausului vegetativ, de la căderea frunzelor şi pînă la umflarea mugurilor se recomandă un tratament cu Dibu-tox 1% sau DNOC 0,75—1%.

RUGINA COACĂZULUI (CRONARTWM RIBICOLA (LASCH.) FISCHER DE WALDH.]*

RĂSPÎNDIRE

Rugina coacăzului este răspîndită în toate zonele de cultură a coacăzului, f i ind mai frecventă în plantaţiile de coacăz negru din Transilvania, în anii cu condiţii favorabile bolii, la plantele atacate frecvenţa atacului ajunge pe frunze pînă la 70 — 100% cu intensitate maximă, fapt ce provoacă desfrunzirea totală a arbuştilor încă din lunile august-septembrie. Pierderea prematură a frunzişului determină pornirea în vegetaţie a mugurilor nou formaţi, fapt ce duce la debilitarea şi uscarea treptată a plantaţiilor de coacăz şi la reducerea masivă a producţiei de fructe.


Boala atacă frunzele la coacăz şi agriş. Pe fa ţ a superioară a frunzelor atacate apar pete gălbui-roşietice, iar pe faţa inferioară pustule de culoare galbenă-portocalie la început, care devin mai tîrziu de culoare maronie. Frunzele atacate se usucă parţial sau total şi cad de timpuriu.

* Autori: I. Vonica, N. Minoiu

427 426

BIOLOGIE

Rugina coacăzului este produsă de ciuperca Cronartium ri-bicola, o specie heteroică, macrociclică, care formează ecidii pe unele specii de pin cu 5 frunze (Pinus strobus L., Pinus cembra L., var, sibirica, Pinus monticola Daugl), iar uredosporii şi teleu-tosporii pe specii de Ribes (R. nigrum, R. rubra, R. aureum).

La Bistriţa ecidii le s-au semnalat pe Senecio vernalis de pe care trec pe coacăz şi produc infecţii.

Primele pete de rugină apar pe frunzele de coacăz la mijlocul lunii iulie. Pe partea inferioară a frunzelor, în aceste pete se găsesc uredosorii, risipiţi sau grupaţi, care măsoară 150—250 X 75—150 microni, majoritatea avînd 200 X 125 microni. Uredosorii sînt înconjuraţi de o peridie, care mai tîrziu se rupe şi pune în libertate uredosporii.

Uredosporii sînt sferici sau aproape sferici, elipsoidali, ovoi-dali sau de forme variabile, cu membrană incoloră, egal de groasă, prevăzută cu echinulaţii distanţate şi măsoară 22—27 x 14—17 microni.

Teleutosporii apar cam în acelaşi timp cu uredosporii. Ei se pot forma în aceleaşi lagăre cu uredosporii sau în lagăre separate printre uredospori. Teleutosporii sînt dispuşi în grupuri mari, con-stituind coloane lungi de l—2 mm, de culoare galbenă-portocalie aprinsă, care apoi devine brună. Lagărele de teleutospori măsoară 708x103 microni. Teleutosporii sînt cilindrici, uşor rotunjiţi la capete, cu membrana netedă, egal de groasă, avînd dimensiunile de 37—50 X 13 microni. Teleutosporii pot germina şi imediat după formare, însă nu produc infecţii. Uredosporii provoacă infecţii secundare repetate în cursul perioadei de vegetaţie din luna iulie pînă la sfîrsitul lunii septembrie.

Incubaţia durează între 11 şi 16 zile, mai frecvent 14 zile, la temperaturi medii cuprinse între 10° şi 16CC. Infecţiile primare pe coacăz au loc şi direct prin uredosporii care au iernat în frunzele căzute.

PROGNOZĂ

începînd din primăvară, în coroana arbuştilor se instalează 5 lame duble vaselmate. Săptămânal, pînă la mijlocul lunii iunie, se fac, observaţii la microscop pentru stabilirea curbei de captare

428

a ecidiosporilor şi uredospori lor. Concomitent se aleg în plantaţie 5 tufe izolate de coacăz negru din soiul Negre mari sau Lee's black, care nu se vor trata (tufe de alarmă). Sub aceste tufe se adună din toamnă cea 2 000 frunze atacate de rugină pentru iernat. In cazul cînd plantaţiile de coacăz sînt prea departe de sediul stat ei, este bine ca tufele de coacăz negru să fie plantate la staţie. Pe aceste tufe se fac observaţii asupra apariţiei primelor pete de rugină, începînd din a doua decadă a lunii iunie. Observaţiile se fac zilnic-; cu ocazia efectuării şi a altor observaţii la staţie. Aceleaşi obser-vaţii se fac şi în plantaţie, însă numai de două ori pe săptămînă. Se cercetează atît tufele de coacăz negru, cît şi plantele de Senecio vernalis şi pinii cu 5 frunze din apropiere. Semnalarea unui atac mare de rugină pe pin şi pe Senecio vernalis indică posibilitatea unui atac puternic şi pe coacăz. De asemenea, dacă în anul prece-dent coacăzul a fost puternic atacat de rugină, înseamnă că există o bogată sursă de infecţie primară şi deci se aşteaptă atacuri puternice de rugină. Din contră, timpul ploios şi rece din lunile iulie-au-gust şi sursa redusă de infecţie indică atacuri slabe de rugină.


P r i m u l t r a t a m e n t se avertizează imediat după re-coltarea fructelor, la semnalarea primelor pete de rugină pe frunzele arbuştilor netrataţi sau pe alte tufe.

Al d o i l e a t r a t a m e n t se avertizează la 12—15 zile de la primul, cînd se constată o creştere importantă a atacului la martorul netratat, iar în plantaţia tratată se constată sporadic pete de rugină pe frunze. ,

Al t r e i l e a t r a t a m e n t se avertizează numai în anii cu atacuri puternice de rugină, dacă la martorul netratat frecvenţa atacului depăşeşte 50% iar, la plantele tratate se semnalează o creştere vizibilă a atacului. Acest tratament se avertizează la 10—12 zile.de la tratamentul

MĂSURI DE PREVENIRE ŞI DE COMBATERE

Se recomandă tratamente la avertizare cu unul din fungicidele: Dithane M-45 — 0,2%, Zineb — 0,4%, Captan — 0,2%, Maneb 50 — 0,2%, Zimaeb P — 0,2%, Mancokar — 0,2%. .

429

Măsurile de igienă culturală, ca tăierile de rărire şi înlăturare a uscăturilor, distrugerea frunzelor uscate, distrugerea buruienilor şi plantelor gazdă intermediare infectate, joacă, de asemenea, un mare rol în micşorarea atacului şi reducerea numărului de tratamente.

SFREDELITORUL TULPINILOR ŞI LĂSTARILOR DE COACĂZ

(SESIA TIPULIFORMIS CLERK-, SIN.: SYNANTEDON TIPULIFORM1S CL.; TACHILIUM TIPULIFORMIS CL.;

AEGERIA TIPULIFORMIS)*

RĂSPÎNDIREA

Sfredelitorul tulpinilor şi lăstarilor de coacăz este foarte răs-pîndit în toate zonele din ţara noastră unde se cultivă această specie. Cele mai mari pierderi le produce în pepiniere, unde atacă butaşii înrădăcinaţi, în plantaţiile pe rod, sfredelitorul tulpinilor şi lăstarilor reduce producţia şi debilitează tufele, care se usucă pro-gresiv.

Această insectă poate să distrugă 35—80% din lăstarii anuali.


A d u l ţ i i sînt fluturi cu un pronunţat dimorfism sexual, femelele avînd lungimea de 11,8 mm, iar masculii de 9,2 mm. La femele deschiderea aripilor este de 20,37 mm, iar la masculi de 18,3 mm. Aripile sînt hialine, transparente, cu vîrful apical întunecat, acoperite cu solzi galbeni-cafenii pe partea posterioară, cafenii şi albăstrui pe partea anterioară. Corpul are culoare albas-tru-metalic închisă şi este prevăzut cu 3 inele galbene la inserţia segmentelor abdominale. Corpul se termină cu o coadă sub formă de evantai, de culoare albăstruie. Picioarele sînt lungi şi caracte-ristice, acoperite cu solzi dispuşi ca şindrila pe casă, de culoare alb-gălbuie. Ochii sînt mari, globuloşi, turtiţi uşor pe lăţime, cu suprafaţa reticulată, combinată în cafeniu şi negru.

O u ă l e au forma unui butoiaş cu capetele rotunjite, cu su-prafaţa reticulată, de culoare cafenie. L a r v e l e sînt alb-găl-


430

bui, cu capul cafeniu-deschis, au 3 perechi de picioare care se ter-mină cu ghiare mici, cafenii. Corpul larvelor este format din 13 segmente pe care, din loc în loc, se găsesc perişori albi. Larvele mature au lungimea de 9,5—14 mm.

C r i s a l i d e l e sînt de culoare cafenie şi au o lungime de 8—10,7 mm. Pe partea dorsală, crisalidele au 11 rînduri de ţepi triunghiulari, mici, dispuşi în linie pe segmenţi. La partea poste-rioară a crisalidei există 8 protuberante mari şi 2 mici.

Plantele atacate se recunosc foarte uşor primăvara, după lăs-tarii uscaţi, care nu pornesc în vegetaţie, aspect ce se întîlneste în tot cursul vegetaţiei, cînd lăstarii şi tulpinile atacate se usucă progresiv. Plantele atacate prezintă l—4 orificii , care corespund cu galerii prin măduva lăstarilor sau a tulpinilor cu care se hră-nesc larvele, rozînd şi o parte din lemn. Larvele se hrănesc continuu tot anul de vegetaţie, pînă la căderea frunzelor, cînd se retrag la coletul plantelor şi intră în diapauză hibernală pînă primăvara,, cînd încep din nou să se hrănească.

Sesia tipuliformis Clerk atacă coacăzul negru, coacăzul roşu agrişul şi alunul.


Insecta Sesia tipuliformis are o singură generaţie pe an. Sfre-delitorul ra irurilor şi tulpinilor iernează ca larvă în galerii le făcute în lăstari , de obicei retrase la baza acestora, în apropiere de colet. Lungimea unei galerii variază între 7 şi 9 cm. De obicei, la sfîr-şitul lunii aprilie — începutul lunii mai, larvele se retrag pe galerie, în apropierea orificiului de intrare, unde îşi construiesc un înveliş protector, format la exterior din particule lemnoase, iar la interior din f ire mătăsoase. In acest înveliş se transformă în crisalide. Transformarea larvelor în crisalide se petrece foarte eşalonat, pînă la mijlocul lunii iulie. Maximum de crisalide se transformă în a treia decadă a lunii mai.

Primii fluturi apar începînd din decada a doua a lunii mai, după scuturarea petalelor. Apariţia f luturilor se eşalonează pînă la sfîr-şitul lunii iulie. Maturarea sexuală durează 2—8 zile, după care urinează copulaţia şi ponta, la faza de creştere intensivă a boabelor şi lăstarilor. Ouăle se depun izolat pe lăstari şi rareori pe frunze, O femelă depune 25—80 ouă. Incubaţia durează 6—14 zile, mai frecvent 10—12 zile. Fenologic, apariţia larvelor coincide de multe

431

ori cu intrarea în pîrgă a coacăzului negru. Larvele apărute pătrund în lăstari, mai frecvent pe la baza mugurilor, prin rănile provocate de tăieri, de grindină şi destul de rar străbat prin lăstarii sănătoşi. Larvele se hrănesc cu măduva lăstarilor, rozînd parţial şi din lemn. Numărul de larve într-un lăstar variază de la l la 4. Larvele se hrănesc pînă la căderea frunzelor, cînd se coboară la baza lăstarilor, în apropiere de colet, unde intră in diapauza hibernală. In primăvară, odată cu pornirea sevei, îşi reiau activitatea.

PROGNOZA

Prognoza în cazul insectei Sesia tipuliforrrds constă în posibilitatea de a estima rezerva sursei biologice a dăunătorului, capabilă să producă pagube, şi evaluarea prealabilă la cît ar putea să ajungă acestea în anul următor. Această prognoză este necesară în scopul de a planifica tratamentele de prevenire şi combatere a dăunătorului.

Pentru a face prognoza de lungă durată (de un an) se determină rezerva biologică a dăunătorului în zona în care ne interesează. In acest scop, în a doua parte a lunii se vor face observaţii la plante tratate şi separat la plante netratate, pentru stabilirea procentului de tulpini si de lăstari atacaţi. Observaţiile se vor executa în direcţia diagonalelor, înregistrînd numărul de lăstari şi, separat, de tulpini observate, din care se va înscrie numărul celor atacaţi. La un hectar de plantaţie de coacăz se vor observa cîte 5 tufe, în-registrîndu-se tulpinile şi lăstarii care prezintă perforaţii (galerii). Lăstarii atacaţi se secţionează de-a lungul măduvei şi se numără larvele, după care se calculează procentul de lăstari sau tulpini atacate şi denistatea larvelor la hectar. Ştiind că din 52% din crisalide apar femele şi că fiecare din acestea poate să depună 25—80 ouă,.se poate estima paguba ce ar putea să o facă în anul următor.

A doua etapă a prognozei este faza prognozei de scurtă durată (cu 20—30 zile înainte de apariţia adulţilor). Aceasta constă în cunoaşterea rezervei biologice a dăunătorului în primăvară, în aprilie şi prima decadă a lunii mai. •#. Gju-.iuh;'' .) i ir n;!

Prin prognoza de scurtă durată se'determină procentul de larve care au supravieţuit în timpul iernii, precum şi procentul de larve moarte şi cauzele care le-au produs moartea. Această lucrare se execută ia plantele din cîmp liber în prima decadă a lunii aprilie,

432

"La această dată, după executăreVorJsefvâţiei pehtfiFcufibâşrerea rezervei biologice a dăunătorului, se recoltează 3 000 lăstari atacaţi în care se află larve în diapauza şi se introduc într-un izolator în care avem cel puţin 2 tufe de coacăz cu lăstari sănătoşi. •

Lăstarii atacaţi se taie în porţiuni de 25 cm lungi me'şi se intro duc în cutiile de creştere de acelaşi model cu cele folosite la

Carpocapsa pomonella. De la 10 aprilie, săptămînal se secţionează cîte 25 de

lăstari pentru a stabili transformarea larvelor în crisalide. Acest fenomen se urmăreşte în dinamică. Pentru fiecare stadiu al insectei se calculează suma de temperaturi efective ce depăşşsc 9°C, care se consideră pragul biologic al insectei (exemplu în tabelul 1). Pînă la apariţia primelor crisalide sînt necesare în jur de 7,7°C peste pragul biologic, după care se poate face prognoza apariţiei primilor fluturi, după 15—25 zile. Durata stadiului de crisalidă este de 15—20 zile în anii cu primăveri mai călduroase, cînd se însumează deasupra lui 9°C în jur de 124°C şi se prelungeşte pînă la 25 zile cînd sînt ani cu primăveri răcoroase. De la apariţia primilor fluturi si pînă la depunerea primelor ouă se înregistrează suma efectivă de cea. 65,5°C. Pentru stadiul de ou necesită în jur de 97,7°C peste 9°C, pentru stadiul de larvă suma de temperaturi efective este în jur de 952,5°C, iar pentru parcurgerea întregului ciclu .biologic a necesitat l 197,4°C (suma de temperaturi efective).

De la apariţia primilor fluturi, numărul lor se urmăreşte zilnic în di'rlarriică înregistrîndu-se masdilii şi femelele. Aceştia se captează îfi eprubete şi se introduc zilnic perechi în manşoarie care

433

se etichetează cu data apariţiei. La aceştia apoi se urmăreşte împe-recherea, începutul pontei, numărul de ouă depus de o femelă, precum şi longevitatea masculilor şi femelelor, apariţia primelor larve şi durata stadiului de ou, de larvă şi

intrarea în diapauză. în funcţie de densitatea apariţiei zilnice a fluturilor şi a pontei

se poate face prognoza potenţialului de dăunare al insectei.

Fig. l —

Datele de biologie, de ecologie a insectei şi de prognoză servesc pentru avertizarea tratamentelor de combatere.

Sinteza tuturor factorilor de biologie, ecologie şi combatere se prezintă sub formă de grafic (fig. 1).

Elementele de biologie a dăunătorului se trec în registru după următoarele modele de liniatură din tabelele 2; 3 şi 4.

Dinamica pontei perechilor de fluturi din manşoane. i ' Cu ajutorul datelor de prognoză de lungă durată şi al celor de prognoză de scurtă durată, cu datele privind biologia şi ecologia dăunătorului, cu cele privind fenologia coacăzului se poate funda-menta necesitatea avertizării tratamentelor.

în cadrul lucrărilor de prognoză, fazele fenologice se urmăresc la soiurile predominante, din zona deservită de fiecare staţie. Prin-cipalele faze fenologice care se vor înregistra la mugurii florali şi vegetativi:

1) începutul dezmuguritului; 2) creşterea ciorchinilor; 3) începutul înfloritului; 4) începutul legării fructelor; 5) apariţia primilor lăstari; 6) creşterea lăstarilor (cu 5—6 frunze); 7) încetarea creşterii lăstarilor; 8) începutul intrării în pîrgă a fructelor; 9) maturitatea tehnică de recoltare a fructelor; 10) începutul căderii frunzelor.

Un alt element care face parte din capitolul de prognoză lî constituie datele meteorologice: temperatura atmosferică (extre-mele: maxima, minima şi media zilnică); umiditatea atmosferică (maximă, minimă şi media zilnică); precipitaţiile zilnice (suma exprimată în milimetri); accidentele climatice etc.

In cadrul capitolului de prognoză trebuie să se cunoască sen-sjbilitţea soiurilor de coacăz la atacul de Sesia tipuliformis.

434

Tabelul 2

Dinamica stadiului de crisalidă

Anul

Luna

Z i u a observaţiei

Număr lăstari observaţi

Număr insecte observate Total

Larve

Crisalide

% crisalide

1969

IV

10

25

50

50

0

0

20

25

55

50

5

9,09

etc.

In cadrul fiecărei staţii de prognoză şi avertizare, în august se vor face observaţii la soiurile cele mai răspîndite din raza de activitate, pentru cunoaşterea procentului de atac — respectiv a rezervei biologice a dăunătorului, la plante tratate şi netratate. Aceste date vor folosi la întocmirea hărţilor de răspîndire şi de dăunare care se sintetizează în cadrul fiecărui judeţ şi apoi se întoc-

meşte harta pe ţară.


Tabelul 3

Dinamica apariţiei fluturilor

Anul

Luna

Ziua observaţiei

Fluturi apăru

i:

Nr. paraz i t a ţ i Total

c?

2

1969

i.

mai

1

_

_

_

_

2

—

—

—

—

15

150

70

80

15

iulie

15

5

3

2

0 •

20

0

0

0

0

Tabelul 4 .'l " ' ' . ' " , ;

Dinamica pontei perechilor de fluturi din manşoane

Anul »-. " "i* c

Luna

Ziua obs.

Numă-rul perechi

Apărut

împungi!

Au murit

Nr. ouă depuse

S

ş

ă

ş

V

?

, Ziua în ce-p u t pon ta

Nr. ouă

Total ouă de-puse

1969

'mai

15

1

15~V

15V

15V

15 V

25 V

25 V

21 V

25

45

mai

15

2

15V

15 V

15 V

15V

27 V

29 V

21 V

40

62

etc.

436

Pentru a putea face avertizarea tratamentelor de combatere se foloseşte metoda biologică complexă.

Tratamentele se avertizează ţinînd seamă de: 1) biologia şi ecologia dăunătorului (curba apariţiei fluturilor,

ponta, dinamica apariţiei larvelor şi a hrănirii acestora); 2) fazele fenologice ale soiurilor predominante de coacăz; 3) datele meteorologice: temperatura (medie, minimă şi maxi-

mă); umiditatea atmosferică (medie, minimă si maximă); preci-pitaţii (suma zilnică şi numărul de zile cu ploi) etc.;

4) rezerva biologică a dăunătorului în funcţie de soiurile pre-dominante din fiecare zonă;

5) modul de acţiune, baza activă şi remanenta insecticidelor folosite;

Datele de biologie şi de ecologie se urmăresc în izolatoarele, cutiile şi manşcanele de creştere.

In plantaţiile pe rod. P r i m u l b u l e t i n de avertizare se emite imediat ce au apărut primii fluturi — pentru combaterea acestora şi prevenirea pontei şi în 3—4 zile trebuie să se încheie în toată zona.

Al d o i l e a t r a t a m e n t se avertizează dacă după primul tratament urmează apariţii masive de fluturi. Acesta se va efectua la 6—8 zile după primul stropit, coincizînd cu primele ponte şi cu un maxim de fluturi apăruţi. Prin acesta se distrug adulţii şi ouăle depuse.

Al t r e i l e a t r a t a m e n t se avertizează la 12—14 zile după al doilea stropit şi coincide cu maximum de ponte (la plantele netratate) şi fi ind foarte aproape de intrarea în pîrgă la coacăzul negru, trebuie terminat în 2—3 zile.

Al p a t r u l e a t r a t a m a n t se avertizează imediat după recoltatul fructelor.

437

în anii cu infestare slabă sînt suficiente două tratamente, din care primul la apariţia primilor adulţi şi cel de-al doilea la 14—16 zile de la apariţia primilor adulţi.

în pepiniere. Al p a t r u l e a s t r o p i t se avertizează la 8—10 zile după al treilea tratament şi coincide cu apariţia larvelor după maximum de pontă.

Al c i n c i l e a t r a t a m e n t se va avertiza la 8—10 zile după al patrulea tratament şi coincide cu un al doilea maximum de pontă.

Al ş a s e l e a t r a t a m e n t se avertizează la 10 zile după al cincilea tratament prin care se combat fluturii de la ultimul maxim de apariţie.

Al ş a p t e l e a t r a t a m e n t se avertizează la 10 zile dupăal şaselea tratament, prin care se distrug ouăle depuse de ultimii fluturi şi larvele neonate.

Folosind un exemplu concret din anul 1969, de la Voineşti-Dîmboviţa, se poate vedea schema de avertizare din figura nr. 1. Astfel, primii fluturi au apărut în 15 mai — iar primul tratament s-a avertizat în 16—18 mai; al doilea în 24—26 mai; al treilea în 3—5 iunie; al patrulea în 12—14 iunie şi imediat după recoltare în 3—5 iulie (în plantaţiile pe rod); iar în pepiniere, tratamentul al patrulea s-a avertizat în 11—13 iunie; al cincilea în 23—25 iunie; al şaselea, în 3—5 iulie şi al şaptelea după ce au apărut ultimii fluturi şi au depus ouă, pentru distrugerea acestora şi a larvelor neonate.

INSECTICIDE FOLOSITE PENTRU COMBATERE

Pentru stropit se va folosi unul din produsele pe bază de:

a) Demeton-methyl (Metasistox R 50 în conc. 0,05%; PEI--206-ICECHIM în conc. 0,06%);

b) Fenitrothion (Sumithion 50 în conc. 0,1% ; Folithion 50 EG în conc. 0,1%; Malathion 50 EG în conc. 0,1% etc.);

c) Ethyon (DEF 25 (sinonim cu Sintox 25) în conc. 0,2%);

d) Malathion (Garbetox 37 în conc. 0,5%);

e) Phosalone (Zolone 35 EC; Zolone 30 PM în conc. 0,2%);

f) Dimetoat (Sinoratox R 35 în conc. 0,1% (sinonim cu Fosfo-tox R 35);

g) Methyl-parathion (Wophatox 30 în conc. 0,3%). La tratamentul al treilea în plantaţiile pe rod nu pot fi

aplicate produsele pe bază de demeton-methyl), malathion şi methyl parathion.

MĂSURILE AGROTEHNICE CARE TREBUIE MENŢIONATE IN

BULETINELE DE AVERTIZARE L

înainte de înfrunzirea totală, este necesar să se taie tulpinile atacate care obişnuit degera în timpul iernii şi primăvara nu pornesc în vegetaţie. Acestea se distrug şi se ard.

CĂRĂBUŞUL DE MAI (MELOLONTHA MELOLONTHA L., sin. MELOLONTHA VULGARIS)*

RĂSPÎNDIREA

în România, cărăbuşul de mai este frecvent în toate regiunile pomicole situate în zona de cultură a stejarului şi fagului, îndeosebi la altitudinea de 300—600 m, întîlnindu-se chiar şi mai sus de 800 m altitudine


A d u l t u l este un gîndac lung de 20—25 mm, cu elitrele chitinoase, de culoare castaniu-roşcate, prevăzute cu perişori foarte fini. Adulţii au capul şi pronotul de culoare neagră, cu reflexe verzui. Antenele sînt măciucate. Masculii au antenele mai lungi şi mai mari decît ale femelelor, fiind formate din 7 articole, iar la femele din 6. Pigidiul adulţilor este în formă de con. Femelele au dimensiuni mai mici decît masculii.

O u l este de culoare alb-lăptoasă, de mărimea unui bob de cînepă, avînd diametrul de 1,5—2 mm.

L a r v a este de culoare alb-lăptoasă, iar în ultimul stadiu alb-gălbuie. Larvele au forma caracteristică melolonthinelor; au


lungimea de 40—50 mm, au capul castaniu, iar picioarele sînt roşcate. Larvele au corpul cutat şi prevăzut cu păr şi stigme de culoare brună. Pe

438 439

ultimul inel anai, larva are 40—50 de spiculi aşezaţi caracteristic pe două coloane aproape paralele, caracter prin care se deosebeşte de alte specii de melolonthine.

N i m f a este de culoare gălbuie, iar la vîrful abdomenului are 2 peri scurţi în formă de spini.

Adulţii cărăbuşului de mai distrug frunzele pe mi k r fructiferi şi ale speciilor silvice. Dintre pomii fructiferi preferă: prunul, cireşul, nucul, vişinul, mai puţin mărul şi părul. Dintre speciile silvice preferă: fagul, stejarul, mesteacănul, ulmul , carpenul, arinul etc. în acelaşi t i m p atacă majoritatea arbuştilor fructiferi şi ornamentali, precum şi multe specii de plante ierboase.

Adulţii atacă frunzele cărora nu le mai rămîn decît peţiolii şi parţial nervura principală. Cînd sînt invazii masive, adulţii pot t'esfrunzi în întregime pomii şi atacă de multe ori fructele. Pomii desfrunziţi, neavînd substanţe de rezervă suficiente, nu diferenţiază muguri de rod pentru anul următor şi chiar pot să degere în cazul unor ierni grele.

Cele mai mari pagube sînt cauzate de larvele de Melolontha melolontha şi îndeosebi de cele din anul al doilea şi al treilea, care au o foarte mare putere de distrugere. Larvele atacă rădăcinile tinere ale puieţilor, pomilor, arbuştilor fructiferi, căpşunului, ale viţei de vie, cît şi la cereale, legume, păşuni, fineţe, precum şi diferite specii forestiere. Larvele distrug în întregime rădăcinile tinere iar la rădăcinile groase rod ţesutul cortical. Plantele care au rădăcinile roase vegetează slab şi în cele din urmă se usucă.

Larvele din anii al doilea şi al treilea produc foarte mari pagube în pepinierele pomicole, viticole, silvice, ca şi în plantaţiile tinere de pomi ,viţă de vie si silvice, unde pot cauza pierderi de 45—100% în cazul unei densităţi de 2—17 larve/m2.

Cele mai mari pagube se înregistrează la speciile măr, păr şi gutui. La acestea este suficient să existe 2 larve de vîrsta a doua la m2 ca să distrugă toţi puieţii din şcoala de puieţi sau de pomi.


Cărăbuşul de mai are un ciclu de evoluţie la 3 ani, iar pentru unele exemplare chiar 4 ani.

Acest dăunător iernează în stadiu de larvă de l şi 2 ani, nimfă şi adult , în sol.

Din cerdetările făcute de C. Manolache şi Victoria Şuta în bazinul! pomicol Dîmboviţa în 1950—1970 şi continuate în 1971—1978 în Argeş, apariţia primilor adulţi în sol a avut loc între 28 martie şi 30 aprilie, mai frecvent între 24 şi 30 aprilie, cînd în sol erau 7—8°C. După apariţie, 6—8 zile adulţ i i se hrănesc cu frunzele speciilor de plante preferate, se maturează sexual, după care încep copulaţia. După aceasta se continuă hrânirea, iar după 12—24 zile de la apariţia primilor adulţi, femelele încep să se retragă în sol la 5—20 cm adîncime, pentru a depune ouăle. O femelă depune 60— 120 ouă, în mai multe etape, în fiecare etapă cînd se retrage în sol depune un grup de 10—20 cuă frecvent şi uneori chiar pînă la 40. Această perioadă are mare importanţă să se determine pentru fiecare zonă, deoarece cu ea se corelează avertizarea tratamentelor pentru, combaterea adulţilor şi pentru împiedicarea depunerii ouălor.

Adulţii zboară pentru hrană, împerechere şi pontă, începînd din amurg şi în t impul nopţii, iar ziua stau ascunşi în frunziş,, unde se continuă să se hrănească cu frunze. Perioada de zbor a adulţilor durează 42—64 zile. Perioada de depunere a ouălor se prelungeşte 20—25 zile, în majoritatea anilor pînă la sfîrşitul lunii mai şi uneori chiar pînă la 10—15 iunie.

Incubaţia durează 21—30 zile. Primele larve apar în a treia decadă a lunii iunie sau în prima decadă a lunii iulie. Ele se hrănesc la început cu humusul din sol, iar după 15—30 zile ele încep, să se hrănească cu rădăcini tinere, pînă toamna, cînd începe să se răcească solul şi cînd se retrag la 40—60 cm adîncime, uneori pînă la 80 cm în sol unde intră în diapauză hibernală. Larvele ca, să evolueze se hrănesc 3 ani, iar unele exemplare chiar 4 ani. Larvele de vîrsta I în primăvara anului următor trec în al doilea an, devin mai vorace şi produc pagube foarte mari, distrugînd rădăcini de toate vîrstele la pomii din pepinieră, din plantaţiile tinere, ca şi cele în plină producţie.

O larvă_ca să se hrănească, într-un an se deplasează pe o rază de 2—3 m. In al treilea an, larvele au puterea de distrugere cea mai mare, din luna aprilie şi pînă la sfîrşitul lunii iulie sau începutul lunii august, cînd se retrag în sol la diferite adîncimi, îşi formează. o celulă ovală de pămînt şi se transformă în nimfă. Sub această formă majoritatea rămîn 30—60 zile, după care se transformă în, adult prin luna septembrie, rămînind astfel pentru hibernare în sol. O altă parte din nimfe se transformă în adulţi în aprilie urmă tor, pentru ca, împreună cu cei din toamnă, să apară cel tîrziu la începutul lunii mai. . , . .

441

în zonele infestate de cărăbuşul de mai, există zboruri masive din 3 în 3 ani, dar în număr mai redus există apariţii anual, deoarece în acelaşi timp există toate stadiile insectei, însă întotdeauna unul din acestea este predominant.

în bazinele pomicole Dîmboviţa, Ialomiţa,Prahova (Cîmpina, Vălenii de Munte), Buzău (Cărpiniştea, Beceni), Argeş (Boţeşti, Piteşti, Mărăcineni, Lăicăi etc.), în perioada 1950—1977, zboruri masive au fost în: 1950; 1953; 1956; 1959; 1962; 1965; 1968; 1971; 1974- 1977.

In anii 1950—1978, dinamica densităţii cărăbuşului de mai a scăzut; astfel, în perioada 1950—1956 era de 32—128 larve la m

2, în 1967—1968

a ajuns la 1—16 larve la m2, iar în 1978, la 0,5—1 larvă la m

2, datorită

ploilor frecvente şi temperaturilor scăzute din timpul zborului adulţilor şi îndeosebi din perioada preovipozitară. De asemenea, un rol important în scăderea densităţii 1-au avut tratamentele frecvente pe suprafeţe mari, precum si paraziţii şi prădătorii naturali.

PROGNOZA

Prin lucrările de prognoză în cazul cărăbuşului de mai se poate prevedea cu 3 ani înainte zborul masiv al acestui dăunător dintr-o zonă anume din ţară şi astfel să cunoaştem cînd ar putea îi în pericol să distrugă frunzele, apoi în fiecare an putem prevedea ce pagube ar putea face larvele de 1,2 şi 3 ani.

Prognoza zborului adulţilor (prognoza de lungă durată) se poate face de către staţiile de prognoză şi avertizare prin sondaje în sol, după 20 august. Acestea se execută în plantaţii de prun, unde obişnuit este densitate mare a acestui dăunător. Un sondaj constă în efectuarea unei grcpi cu dimensiunile de 1/1 m şi adîncime 60 cm. Pămîntul se scoate cu cazmaua în 3 straturi de cîte 20 cm. Fiecare strat de pămînt se controlează înregistrîndu-se numărul de larve de cărăbuş, vîrsta acestora, numărul de nimfe sau de adulţi. Lucrarea se poate face şi la începutul lunii aprilie în anul următor (în mod excepţional) — dar la această dată este dezavantajul că nu se mai pot planifica insecticidele şi forţa de muncă, lucrare care trebuie efectuată cu un an înainte.

Dacă la sfîrşitul lunii august există 1/3 din exemplarele găsite ca nimfe, 1/3 ca adulţi, circa 1/3 ca larve mature, acesta este semn că în anul următor va fi zbor masiv. Cît de intens va îi zborul

442

acestui dăunător se va putea şti în funcţie de densitatea dăunătorului găsită la sondaje. Se poate considera că un zbor va îi intens dacă vor exista la un m

2 minimum 0,5—l insecte ca nimîă, adult sau larvă

matură. Prognoza de lungă durată se mai execută după zborul masiv al

adulţilor în terenurile netratate, în luna iulie, pentru a determina dacă a avut loc o pontă masivă, saucît a fost de importantă. Sondajele se fac cu scopul de a aplica tratament pentru distrugerea larvelor pe terenurile unde există deja plantate pepiniere, livezi tinere, sau pe terenurile destinate să fie folosite pentru înfiinţarea de noi plantaţii, pepiniere etc. Un alt scop este acela de a putea prevedea ce pericol va reprezenta peste 3 ani acest dăunător. Astfel, dacă ultimul zbor masiv a fost în 1977 şi în luna iulie am făcut sondaje, dacă au existat 0,5—1 larvă la m

2, ar îi

necesitat tratament pentru totjerenul ce a existat plantat cu pepiniere, plantaţii tinere etc. în acelaşi timp s-a cunoscut faptul că în anul 1980 va fi un an de zbor masiv al cărăbuşului de mai.

Datele privind ciclurile biologice ale cărăbuşului de mai se înregistrează într-un registru special.

Pentru a uşura urmărirea ciclurilor biologice ale cărăbuşului de mai, la fiecare staţie se ţine un registru de evidenţă al acestui dăunător. Un astfel de exemplu vom putea da de la staţia de prognoză şi avertizare de la Voineşti-Dîmboviţa din perioada 1950—1978 şi de la staţia de la Mărăcineni-Piteşti din perioada 1971—1978. In această perioadă au fost zboruri masive în 1950; 1953; 1956; 1959; 1962; 1965j 1968; 1971; 1974; 1977 şi următorul se prevede pentru 1980 etc. în anul 1979, în august, trebuie să se execute sondaje pentru a prevede cît de intens va îi zborul din 1980. în iulie 1980 se vor face sondaje pentru a cunoaşte dacă ponta a fost intensă şi aceasta se va stabili după densitatea la m

3 a

larvelor neonate (nu apărute din ouăle ce se vor depune în luna mai 1980).

Toate aceste lucrări sînt necesare în scopul prevederii trata-mentelor pentru prevenirea pagubelor. Dacă se îace o prognoză bună şi se aplică la avertizare un tratament preventiv, se pot evita pagubele de 100% pe timp de 3 ani pe terenul tratat.


Pentru combaterea cărăbuşului de mai în plantaţii pomicole sînt necesare tratamente speciale pentru cîteva stadii vulnerabile.

443

Â v'e f t i 2'â i1'1 î p e n t r u c o m b a t e r e a a d u l ţ i l o r

Pentru prevenirea pagubelor ce le fac adulţii în timpul hră-nirii cu frunzele pomilor fructiferi (pe rod, tineri şi pepiniere) şi arborilor de pădure; arbuşti fructiferi, arbuşti ornamentali) se aplică un tratament general la 4—5 zile de la apariţia primilor adulţi — ceea ce corespunde cu apariţia în masă a acestora. Buletinul de avertizare se emite după l—2 zile de la apariţia primilor adulţi. Pentru stropit se poate folosi unul din produsele pe bază de:

— Metoxan (PEB, CE 30% — în conc. 0,5%); — DDT (Detox25 în conc. 0,5%); — Lindan (Lindatox 20 în conc. 0,6%); — Malathion (Carbetox 37 conc. 0,5%); — Ethyon (DEF 25 conc. 0,2%

Pentru evitarea pagubelor ce se produc în pepiniere, plantaţii tinere deja înfiinţate, sau unde se va înfiinţa în următorii 3 ani de la data zborului cărăbuşului de mai se aplică un tratament la sol la 8—10 zile de la apariţia primilor adulţi — ceea ce corespunde cu începutul pontei, cînd femelele se retrag în sol ca să depună primele ouă. Prin acest tratament se distrug femelele care se coboară în sol pentru pontă, în acelaşi t imp, prin acest tratament se distrug larvele neonate (nou apărute). Buletinul se emite după apariţia primilor adulţi. Pentru prăfuirea solului se poate folosi unul din produsele pe bază de:

— HCH (Heclotox 3 în doză de 25 kg/ha; Heclotox 1,5 în doză de 50 kg/ha);

— DDT 5% + Lindan 3% — în doză de 25 kg/ha (Duplitox 5 + 3). După aplicarea prăfuirii , insecticidul se încorporează în sol

imediat. Pentru evitarea pagubelor determinate de larvele de diferite

vîrste, în plantaţiile tinere existente, în pepiniere şi pe terenurile destinate pentru înfiinţarea de noi plantaţii sau pepiniere, unde nu s-au făcut tratamente pentru evitarea pontei, se avertizează un tratament în lunile iulie-august, ca urmare a sondajelor prealabile, dacă s-a găsit 0,5—l larvă la m2. Tratamentul se poate face astfel:

a) Contra larvelor din primul an — folosind unul din produsele pe bază de:

— HCH (Heclotox 3 în doză de 25 kg/ha; Heclotox l ,5 în doză de 50 kg/ha);

444

— DDT 5% + Lindan 3% — î n doză de 25 kg/ha (Duplitox 5 + 3);

— DDT 5% + HCH 3% — în doză de 25 kg/ha (Duplitox 5 + 3);

După aplicarea prăfuirii, insecticidul se încorporează imediat în sol.

b) Contra larvelor din al doilea an, în funcţie de cultura cu care este ocupat înainte de înfiinţarea unei livezi sau pepiniere, tra-tamentul se poate efectua primăvara sau toamna astfel:

1. Primăvara, cînd solul este reavăn (prima decadă a lunii aprilie) se poate folosi unul din produsele pe bază de:

HCH (Heclotox, l ,5 în doză de 75 kg/ha; Heclotox 3 în doză de 100 kg/ha);

— DDT 5% + Lindan 3% în doză de 50 kg/ha (Duplitox 5 + 3);

— DDT 5% + HCH 3% — în doză de 50 kg/ha (Duplitox 5 + 3).

2. Toamna, în august — prima decadă a lunii septembrie, cînd larvele sînt mai mari şi mai rezistente, se poate folosi unul din produsele pe 'bază de:

— HCH — Heclotox 1,5 în doză de 100 kg/ha; Heclotox 3 în doză de 75 kg/ha);

— DDT 5% + Lindan 3% (Duplitox 5 + 3 în doză de 75 kg/ha). — DDT 5% + HCH 3% (Duplitox 5 + 3 în doză de 75 kg/ha). c) Contra larvelor din anul al treilea cînd solul este reavăn, se

face o prăfuire cu unul din produsele pe bază de: — HCH (Heclotox l,5 în doză de 150 kg/ha; Heclotox 3 în doză

de 75 kg/ha); — DDT 5% + Lindan 3% (Duplitox 5 + 3 în doză de 75 kg/ha); După aplicarea prăfuirii, insecticidul se încorporează însol.

regiunile subcarpatice, ajunge pînă la 800—850 m. ubspecia A. t. scherman este răspîndită în nordul Moldovei şi în tot bazinul Transilvaniei, ocupînd zonele deluroase şi montane cu altitudini cuprinse între 300—l 500 m. Această subspecie nu coboară niciodată în zona de stepă şi silvostepă. Existenţa ei în zonele montane şi deluroase nu este legată de prezenţa apei.

ROZĂTOARE DĂUNĂTOARE IN PLANTAŢII POMICOLE, SILVICE ŞI PEPINIERE*

Pe baza cercetărilor întreprinse pînă în prezent, s-a stabilit că

în bazinele pomicole din ţara noastră, ca şi în plantaţiile silvice şi în diverse pepiniere, daunele cauzate de unele rozătoare se ridică la valori însemanate, reprezentînd o importanţă economică deosebită. Zonele de dăunare, unde se înregistrează importante pagube sectorului pomicol, cuprind judeţele: Mureş, Sibiu, Bistriţa-

Năsăud, Brşov, Cluj, Harghita şi Suceava, unde pierderile ajung uneori pînă la 25—30% din numărul pomilor. De aceea, cunoaş-terea aprofundată a biologiei rozătoarelor dăunătoare, ca şi ela-borarea unor metode eficiente de combatere au devenit probleme de strictă necesitate.

Dintre speciile de rozătoare considerate ca dăunători impor-tanţi amintim:

ŞOBOLANUL DE APĂ (ARVICOLA TERRESTRIS L.)

RASPlNDIRE

în ţara noastră şobolanul de apă este reprezentat prin două subspecii: Arvicola terrestris terrestris L. şi Arvicola terrestris scherman Shaw.

Subspecia A. t. terrestris este răspîndită în toată ţara, în zonele de stepă şi silvostepă, trăind numai pe malul apelor stătătoare sau lent-curgătoare, cu o vegetaţie acvatică bogată.

* Autor: Al. Tută

446


Şobolanul de apă, cunoscut şi sub denumirea populară de guzgan-de-apă, este de mărimea şobolanului cenuşiu. Are blana de culoare brun-închis, uneori castaniu-închis pe spate şi cenuşiu-murdar pe partea ventrală. Are părul lung si lucios, iar urechile sînt ascunse în blană.

Cele două subspecii care trăiesc în ţara noastră se deosebesc foarte puţin din punct de vedere morfologic. Arvicola t. terrestris este mai mare (16—18 cm) şi blana mai închisă la culoare, iar coada este de 9—11 cm.

Subspecia A. t. scherman este mai mică (14—16 cm), de culoare mai deschisă şi cu coada mai scurtă (7—9 cm). Se deosebesc, de asemenea, şi după forma şi mărimea craniului. Prima are craniul alungit (38—40 mm) iar a doua mai scurt (33—37 mm) şi mai lat.

Populaţiile de şobolan de apă exis ten te în livezi, plantaţii sil-vice sau în pepiniere trăiesc în galerii subterane extrem de compli-cate. Sistemul de galerii subterane al acestor animale este orientat de-a lungul şirului de pomi.

Lungimea totală a sistemului de galerii variază între 18—30 m, iar adîncimea galeriilor între 10—35 cm. Cuibul se găseşte de obicei la 30—45 cm adîncime, de multe ori el fiind situat chiar sub rădăcinile pomilor. Camerele de depozitare a rezervelor de hrană se găsesc de regulă în apropierea cuibului.

Şobolanul de apă este activ atît noaptea cît şi ziua, prezen-tînd o activitate aritmică şi polifazică. Atacă şi distruge rădăcinile pomilor fructiferi şi forestieri de la stadiul de puiet pînă la vîrsta de 10—15 ani, aducînd daune importante prin scoaterea acestora de pe rod, cheltuieli noi de replantare etc.

Forma atacului este foarte caracteristică şi uşor de pus în evidenţă prin rosăturile (urmele dinţilor) de pe rădăcinile pomilor

447

•pînâ la colet. Săpînd galerii sub pomi şi în jurul lor, şobolanul de ,apă roade şi distruge întregul sistem rad'icular, pînă la colet. Pomul .astfel atacat vegetează anormal şi, treptat, se usucă, putînd fi •smuls cu uşurinţă din sol.

Atacul cel mai intens este în timpul iernii, cînd rădăcinile, roase şi retezate în bucăţi de 10 — 15 cm lungime, sînt adunate ca rezervă de hrană.

Preferă plantaţiile de măr, păr, vişin, cireş, salcie, plop negru •hibrid etc., daunele cauzate înregistrînd în unele judeţe valori pînă la 25 — 30% şi chiar 40% din numărul pomilor.

Pe baza unor date adunate de exemplu de la I.A.S. Batoş s-a constatat că, de pe p suprafaţă de circa 900 ha plantaţii cu pomi fructiferi, în ultimii 10 ani au fost distruşi peste 73 000 pomi, ceea ce reprezintă peste 7 milioane lei pierderi

-' 1 " ' '

înmulţirea animalelor începe primăvara devreme. Prima generaţie apare în mod obişnuit în luna martie. Numărul generaţi i lor este de 3—4 pe an, iar numărul puilor într-o generaţie este de 4—5, în cazuri excepţionale ajungînd la 8.

Din observaţiile efectuate pînă în prezent se constată că şobo- Janul de apă prezintă fluctuaţii numerice destul de însemnate, în condiţiile ţării noastre, invazii locale şi generale apar din 4 în 4 ani. în asemenea cazuri, densitatea animalelor se ridică la 50— 100 per ha

MASURI DE PREVENIRE Şl COMBATERE A v e r t i z a r e a t r a t a m e n t e l o r p e n t r u ''

c o m b a t e r e .

Avertizarea tratamentelor, de combatere a • şobolanului de apă se face pe baza stabilirii densităţii dăunătorului în plantaţiile pomicole, silvice şi pepiniere. La stabilirea densităţii se vor avea în vedere sistemele de galerii cu muşuroaie de pe rînduriîe cu pomi, activitatea animalelor care circuiă ziua şi numărul de pomi care vegetează anormal, se usucă şi se smulg uşor din părriînt. Sondaje de estimare a densităţii se recomandă să se facă primăvara (martie) şi toamna (octombrie)

448

Momentul optim pentru începerea aplicării tratamentelor este atunci cînd se constată prezenţa a 4—5 sisteme de galerii per ha şi a l—2 pomi/ha ale căror rădăcini sînt roase şi vegetează anormal.

M e t o d e de c o m b a t e r e

Combaterea şobolanului de apă se poate efectua prin metode mecanice şi metode chimice. Metodele mecanice se referă la uti-lizarea curselor de prins si omorît şi ea se practică mai ales în cazul unei densităţi mai mici. In cazul unei densităţi mai ridicate, combaterea chimică este mai rentabilă. Ea se poate face prin urmă-toarele procedee:

— combaterea chimică prin stropiri;

— combaterea chimică cu momeli;

— combaterea chimică prin gazare. în regiunile deluroase, în plantaţiile unde există terase înier-

bate, combaterea şobolanului de apă devine mai dificilă, în ase-menea cazuri, rezultate bune se obţin prin stropirea acestor terase cu produsele Toxaphen (emulsie) şi Nuvacron (emulsie). Tratamentul se aplică cu vermorele sau alte pompe de stropit utilizate în agricultură. In primul caz se aplică 4—5 l de Toxaphen în 600 l apă/ha, iar în al doilea caz 3,5 l Nuvacron 40% emulsie în 600 l apă/ha.

Perioada de aplicare a tratamentelor prin stropiri este primăvara devreme (aprilie), sau toamna (noiembrie), cînd vege-taţia nu este dezvoltată, sau după cosit şi recoltat.

Locurile tratate prin stropire cu substanţe toxice trebuie marcate prin tăbliţe indicatoare cu inscripţia: „Teren otrăvit".Recoltarea sau cosi rea de pe aceste terenuri se va face numai după 3— 4 săptămîni. Stropirile trebuie făcute pe timp favorabil, ştiind că ploaia după tratament spală vegetaţia de toxic şi eficienţa combaterii se reduce la 50—60%.

Combaterea chimică cu momeli toxice dă rezultate de asemenea bune. Ca momeli se recomandă să fie folosite: morcov, cartof, sfeclă, mazăre verde sau mere, care vor fi tăiate în bucăţi de 3 x 3 cm. Acestea vor fi amesteca te cu untdelemn (250 g/100 kg momeală) apoi treptat se adaugă 2,5—3 kg fosfură de zinc sau Vacor (un nou produs rodenticid elaborat de firma Rohm and Haas, S.U.A.).

Momelile se pregătesc cu ajutorul unor porzolatoare care asigură amestecul omogen al acestora cu toxicul. Momelile astfel

449

ÎNMULŢIREA

pregătite se introduc (cîte 5—6 bucăţi) în galeriile subterane ale dăunătorului cu ajutorul unor linguri metalice f ixate pe beţe de lemn de circa l m lungime.

întrucît în livezi nu se văd galeriile principale ale şobolanului de apă, acestea trebuie mai întîi depistate. Depistarea se face prin săparea unui şanţ de cea l m lungime, cu adîncime de 25—30 cm, perpendicular pe linia rîndurilor de pomi, după fiecare al treilea pom, în culturile intensive.

în culturile clasice, şanţurile vor fi săpate în jurul pomi lot" la cea l m distanţă de tulpină (fig. l şi 2).

Fig. l — Aplicarea momelilor toxice în livezi

intensive (profil)

După introducerea momelilor, galeriile vor fi astupate, fără însă ca momelile să fie acoperite de pămînt.

Combaterea chimică prin gazare se face prin aplicarea tratamentelor cu produsele Phostoxin şi Polytanol. Aceste preparate, în contact cu umezeala aerului, degajă un gaz foarte toxic, care, f i ind mai greu decît aerul, pătrunde în adîncimea galeriilor.

Pentru aplicarea lor se fac mai întîi deschideri ale galeriilor în dreptul muşuroaielor de pămînt, din 5 în 5 m distanţă, intro-

ducîndu-se apoi cîte două-trei tablete de Phostoxin sau cîte o linguriţă de granule de Polytanol.

După introducerea acestora, galeriile se astujjâ cu iarbă şi pămînt.

ŞOARECELE DE ClMP (MICROTUS ARVALL1S PALL.)

RÂSPÎNDIRE

Este un alt rozător dăunător al plantaţiilor pomicole tinere, al plantaţiilor silvice şi, mai ales, al pepinierelor din ţara noasiră. Are o largă răspîndire, fiind întîlnit în toată zona de stepă şi silvos-stepă, ajungînd pînă în zona alpină a munţilor Carpaţi.

Zonele de dăunare cuprind plantaţiile pomicole şi silvice din bazinul Transilvaniei, Banat şi Moldova. Este întîlnit, de ase-menea, în plantaţiile pomicole din Muntenia şi Oltenia, din regiu-nile subcarpatice, alături de şobolanul de apă.


Şoarecele de cîmp este de talie mai mică decît şobolanul de apă şi se recunoaşte uşor după culoarea cenuşiu—murdar a blănii pe spate, uneori cu nuanţă roşcată la exemplarele adulte şi argintie pe partea ventrală.

Urechile sînt ascunse în blană, iar coada este scurtă. Trăieşte în galerii subterane, individual sau în familii, ocupînd în special terasele înierbate dintre rîndurile de pomi sau zonele înierbate dintre pomi.

Galeriile pe care le construieşte în aceste locuri au o adîncime de 15—20 cm, iar cuibul se află situat la adîncimea de 15—30 cm. în cazul cînd densitatea animalelor este mare, galeriile sînt unite între ele, iar numărul orificiilor acestora ajunge la 10—15/m2, îorrnînd colonii.

Atacul în plantaţiile pomicole şi pepiniere se recunoaşte uşor, după rosăturile de pe rădăcinile pomilor şi puieţilor sau de pe tulpinile acestora, la o înălţime de pînă la 5—10 cm.

451

Fig. 2 — Aplicarea mome-lilor toxice în livezi clasice

(văzut de sus)

Pomii tineri şi puieţii din pepiniere atacaţi vegetează anormal şi treptat se usucă. Un atac pronunţat s-a constat deseori cu ocazia depozitării puieţilor în şanţuri de iernare. Animalele circulă în tot timpul anului, chiar şi sub zăpadă.

ÎNMULŢIREA

înmulţirea acestei specii are loc în tot cursul anului, fi ind caracterizată printr-o prolificitate ridicată; femelele pot naşte anual de 4—7 ori cîte 5—8 pui la fiecare generaţie, astfel că în unii ani, în condiţii favorabile, densitatea acestui dăunător în plantaţii poate ajunge la 5 000—7 000 indivizi/ha.


A v e r t i z a r e a t r a t a m e n t e l o r p e n t r u c o m -b a t e r e

Pentru avertizarea tratamentelor de combatere a şoarecelui de cîmp în plantaţiile pomicole şi în pepiniere, este necesară mai întîi stabilirea densităţii acestui dăunător.

Această densitate se determină după numărul coloniilor pe o suprafaţă dată. Momentul optim pentru începerea tratamentelor este atunci cînd se constată prezenţa a 5—6 colonii /ha.

Sondajele de estimare a densităţii se recomandă să se facă primăvara şi toamna.

M e t o d e de c o m b a t e r e

Pentru combaterea şoarecelui de cîmp din livezi, rezultate foarte bune se obţin prin aplicarea produsului Nuvacron 40%. Acest produs se aplică prin stropirea vegetaţiei din terase sau dintre pomi în doză de 3,5 l Nuvacron în 600 l apă'ha. Momentul optim pentru aplicarea tratamentelor este primăvara devreme sau toamna tîrziu, cînd vegetaţia nu este dezvoltată sau după cosit.

Combaterea se mai poate face şi cu momeli toxice cu fosfură de zinc sau Vacor, în procent de 2,5—3% toxic. Momelile se distribuie în jurul şi în galerii.

Modul de preparare a momelilor este acelaşi ca şi în cazul şobolanului de apă.

452

O altă metodă de combatere a şoarecelui de cîmp din livezi şi pepiniere este metoda gazării galeriilor şi a şanţurilor de depozitare a puieţilor pe timp de iarnă, cu produsele Phostoxin şi Polytanol.

La fiecare 5 m liniari sistem de galerii, se vor distribui cîte 2—3 pastile de Phostoxin sau cîte o linguriţă de granule de Poly-tanol direct în orificiile galeriilor după care are loc astuparea acestora cu iarbă şi pămînt.

IEPURELE (LEPUS EUROPAEUS L.)

RĂSPfNDIRE

Este cel mai mare rozător din ţara noastră, întîlnit at î t în regiunile de şes cît şi în regiunile de deal şi munte. Este prezent în toate terenurile agricole şi în special în cele care alternează cu tufişuri sau perdele forestiere, în păduri, în plantaţii pomicole, silvice şi în pepiniere.


Este cel mai cunoscut rozător din ţara noastră, avînd lungimea corpului de 60—70 cm şi o greutate de aproximativ 5 kg. Prezenţa iepurelui se recunoaşte uşor după aspectul tulpinilor golite de coajă, al puieţilor roşi şi al mugurilor de pe ramurile arborilor, care sînt distruşi în timpul iernii, după căderea zăpezii.

Pe tulpinile pomilor atacaţi se pot observa urmele dinţilor la o înălţime de 70—80 cm de la suprafaţa solului sau a zăpezii. Atacul cel mai intens are loc în timpul iernii, cînd livezile şi plantaţiile silvice constituie singura lor sursă de hrănire. Preferă speciile moi ca: mărul, părul şi mai puţin prunul.

Activitatea şi-o desfăşoară mai mult seara şi noaptea.

ÎNMULŢIREA

înmulţirea începe foarte devreme, la sfîrşitul lunii ianuarie, şi durează pînă la sfîrşitul lunii august. In condiţiile ţării noastre iepurele dă 4—5 generaţii pe an, cu cîte unul — şase pui în fiecare generaţie.

453

MĂSURI DE PREVENIRE ŞI PROTECŢIE

Cunoscîndu*se pagubele produse de iepuri în livezile tinere de pomi fructiferi şi în pepiniere, atît în timpul iernii, cît şi primăvara devreme, înainte de a apare vegetaţia, sînt consideraţi dăunători din acest punct de vedere.

Pe de altă parte, foloasele aduse de el, f i ind un element important în economia vînatului, impun ocrotirea lui , f a p t ce face ca în acest caz să nu f ie vorba de o combatere chimică de distrugere a acestui rozător, ci mai mult măsuri de protecţie a plantaţii lor tinere, de înlăturare a pagubelor ce ar putea fi provocate.

Pentru a înlătura daunele aduse de iepuri în ţara noastră se practică o serie de măsuri de protecţie. Metoda cea mai larg răs-pîndită este învelirea pomilor cu un strat de hîrtie sau cu paie şi trestie, ceea ce duce la reducerea posibilităţilor de distrugere a pomilor prin roaderea tulpinilor. Această metodă nu asigură întotdeauna rezultate mulţumitoare.

'•" De multe ori, sub materialele ce se folosesc pentru învelitul pomilor se retrag rozătoarele mici (şoarecele de cîmp, şoarecele de pădure etc.), care îşi fac cuibul acolo şi rod scoarţa pomilor.

în anii cu zăpadă abundentă, iepurele ajunge la coroana pomi lor, care nu poate fi învelită, şi prin roaderea acesteia aduc şi mai mari pierderi. .

învelitul pomilor este mult mai costisitor decît tratamentul cu substanţe chimice. Din aceste motive se recurge la măsurile chimice. Acestea au scopul ca, prin intermediul unor substanţe care aderă bine pe coaja pomilor, prin gustul şi mirosul neplăcut al-lor,'să respingă iepurii de a mai roade. Totodată este necesar ca substanţele chimice folosite să nu f i e fitotoxice, adică să nu producă arsuri pomilor. Astfel de substanţe chimice cu acţiune de respingere a iepurilor poartă denumirea de substanţe iepurifuge.

Dintre substanţele iepurifuge care dau rezultate bune reco-mandăm Cunitex, Nikal—Fix şi altele. Ele se aplică pr in două procedee:

— prin badijonarea pomilor — prin stropirea pomilor.

—Atît badijonarea, cît şi stropirea trebuie efectuate înainte de căderea zăpezii.

Un repelent bun este Cunitexul, prin badijohare ca şi prin stropirea pomilor, în cazul utilizării Gunitexului, pentru badijo-

nare sînt necesare 40 g substanţă activă care se dizolvă într-un l itru de apă. După 2 luni de la tratament se face controlul pomilor şi în cazul găsirii de urme (rosături) se repetă tratamentul, în anii cu ierni obişnuite, 2 tratamente asigură protecţia pomilor. In general, aplicarea produsului prin stropire nu este economică, pierzîndu-se foarte multă soluţie.

Printre substanţele folosite la badijonare sînt unele a căror pregătire este uşoară, iar materialul necesar nu este costisitor. Astfel este emulsia pregătită din 0,7 kg untdelemn, l kg grăsime animală încălzită bine pînă la 35°C şi amestecată, la care se adaugă 25 g de hexacloran şi se amestecă încă o dată. După ce se răceşte, se pot unge tulpinile şi ramurile pomilor. Cu această cantitate de emulsie se pot trata cea 200 pomi în vîrstă de 7—10 ani. Ea îşi păstrează eficacitatea t imp de 3 luni de zile şi iepurii evită pomii trataţi.

454

MANA TOMATELOR [PHYTOPHTHORA INFESTANS (MONT) DE BARY .]* ;

RĂSPÎNDIRE

Mana este boala cea -mai răspîndită în culturile de tomate; este specifică zonelor cu climat temperat. Caracterul său. epidemic o clasează printre bolile periculoase, pagubele puţind-atinge cifre maxime în decurs de cîteva- zile


.Sînt infectate toate organele vegetative ale plantelor de tomate' mai puţin rădăcinile. Pe frunze, atacul se prezintă sub formă de pete, localizate pe marginea limbului, -mari, de culoare verde-cenuşiu la început şi devenind foarte curînd brune, în jurul petei există o zonă de decolorare în dreptul căreia, pe partea inferioară a frunzei, apar fructificaţiile ciupercii sub formă de puf alb, lax. Pe tulpini se formează pete brune, care se pot extinde, încingînd tulpina. Atacul caracteristic este însă pe fructe: pete mari, gal-bene-brun la început, brune mai.tîrziu. în dreptul petelor ţesutul este tare, iar suprafaţa fructului este denivelată, rugoasă.

Ciuperca prezintă conidii ovoide (sporangii) sau iirnoniforme, cu o papilă terminală, unicelulară, cu dimensiuni de 22—32 X 16—24 [i. Acestea se formează pe coni-diofori subţiri, hialini, rami ficaţi monopodial către vîrf. Conidiile germinează prin zoospori (5—35 din fiecare conidie)sau prin filamente. In anumite condiţii ciuperca formează şi oospori.

* Autor: Cristina Raicu

459

BIOLOGIE

Principala cale de transmitere a bolii de la un an la altul o constituie tuberculii de cartof în care ciuperca rezistă sub formă de miceliu; întotdeuna mana la tomate apare după apariţia manei la cartof.

In timpul perioadei de vegetaţie, diseminarea ciupercii se face prin conidii (sporangii). Prin germinare, aceştia produc zoospori biflagelaţi care, după o perioadă de mobilitate, dau naştere unui tub germinativ (hifă); aceasta, în contact cu planta gazdă, produce infecţia.

Infecţia pe frunze are loc, în condiţii optime, în 3—4 ore; la 15—18°C este maximă şi scade brusc în intensitate la temperaturi peste 22°C. La aceste temperaturi, germinaţia conidiilor are loc direct prin filamente de germinaţie, astfel că numărul punctelor de infecţie este incomparabil mai redus.

Peste 25°C infecţia nu se mai produce. Perioada de incubaţie durează între 60 şi 144 ore, în funcţie

de temperatură, optim (perioada cea mai scurtă) fiind la 20—23°C. Pentru parcurgerea unui ciclu de dezvoltare a ciupercii —

contaminare, incubaţie, sporulare, diseminare — sînt - necesare următoarele condiţii:

— contaminarea poate avea loc în orice zi în care se înregis-trează minimum 5 mm precipitaţii sau cînd apa liberă din ploaie sau rouă se menţine pe aparatul vegetativ minimum 4—5 ore;

— pentru parcurgerea fazei de incubaţie ciuperca are nevoie de 7 unităţi de dezvoltare calculate după tabela lui Giintz:

Temp. medie zilnică "C

sub 10° 10,00 —

12,25 12,50 — 14,25 14,50

— 17,25 17,50 — 20,25

20,50 — 25,00

peste 25°

— după parcurgerea perioadei de incubaţie, ciuperca poate să sporuleze din nou; pentru sporulare este necesară umiditate peste 90% timp de 4 ore şi temperatura optimă 22°C.

PROGNOZA

Atacurile tîrzii de mană, din anul precedent, manifestate pe tuberculii de cartof,asigură o rezervă de inocul masivă pentru tomate în anul respectiv.

Apariţia manei în culturile de tomate nu este l imitată în timp; ea poate să aibă loc în orice parte a perioadei de vegetaţie în care condiţiile de temperatură şi umditate sînt favorabile — temperaturi în jur de 18—20° şi umiditate maximă.

Pentru dezvoltarea manei tomatelor este necesară o perioadă de 3—7 zile consecutive în care să se îndeplinească următoarele condiţii :

— precipitaţiile pe perioada respectivă să totalizeze minimum 20 mm;

— umiditatea relativă să f ie maximă cel puţin 10 ore zilnic în decursul celor 3—7 zile, în cazul în care precipitaţiile nu însumează 2 O mm;

— temperatura medie zilnică cuprinsă între 10 şi 20°C, minima nedepăşind 5°, iar maxima 32CC.


Pericolul pentru apariţia manei în cultura de tomate devine evident numai după ce plantele au ajuns în faza în care rîndurile sînt încheiate (frunzele plantelor, pe rînd, se împreună).

Atîta timp cît plantele au creştere vegetativă redusă se pro-duce o aerare perfectă, care diminuează la minimum pericolul de infecţie, prin aceea că menţine frunzişul liber de condens de apă.

Pentru avertizarea tratamentelor împotriva manei se vor înre-gistra pe perioada mai —septembrie următoarele date: temperatura (minimă, maximă, medie); umiditatea relativă de cel puţin

461

Unităţi de dezvoltare

O

0,25

0,50

1,00

2,00

1,00

O

460

3 ori pe zi; precipitaţiile. Pe tabelul cu datele respective se înscriu unităţile de dezvoltare a ciupecii (calculate după tabela lui Giintz), se corelează aceşti factori şi se calculează ciclurile de dezvoltare a ciupercii. Se va observa apariţia primelor pete de mană în parcelele-alarmă de cartof care se creează pentru avertizarea tratamentelor împotriva manei cartofului; obişnuit, aceasta este evidentă la înregistrarea a două cicluri de dezvoltare a ciupercii.

Primul tratament „de asigurare" se va face întotdeauna, obligatoriu, indiferent dacă s-au înregistrat condiţii favorabile sau nu, odată cu încheierea rîndurilor.

Perioadele favorabile din luna aprilie nu sînt luate în con-siderare.

Primul tratament la avertizare se va aplica la încheierea a 3 cicluri de dezvoltare a ciupercii, începînd numerotarea din luna mai.

în continuare, avizarea tratamentelor se face după criteriul climatologic: precipitaţii minime 20 mm, temperatura medie zilnică 10—25°C pe perioada de maximum 7 zile consecutive. După înregistrarea a 4—5 cicluri de dezvoltare ale ciupercii, boala apare sub formă de epifiţie, dacă tratamentele nu au început la încheierea ciclului al treilea.


Atenţie deosebită trebuie să se dea culturilor de tomate din apropierea culturilor de cartof sau care revin eventual după cartof.

Primul tratament „de asigurare" se va face cu un produs cu remanentă mare, respectiv produse pe bază de cupru (oxiclorura de cupru), captafol (Difolatan, Mycodifol) sau mancozeb (Dithane M 45, Vondozeb, MZ 80), asigurînd o doză de 5 kg/ha oxiclorura de cupru 50% sau 3,5 kg/ha din celelalte produse — respectiv 2,5 kg/ha s.a.

Pentru următoarele tratamente se mai adaugă produse pe bază de captan (Orthocid, Merpan) şi amestec de cupru cu mancozeb (Dithane cupromix) —doza pentru primele este de 6 kg/ha, iar pentru ultimul — de 8 kg/ha.

SEPTORIOZA TOMATELOR (SEPTORIA LYCOPERSICI

SPEG.)*

RĂSPÎNDIRE

Boala se întîlneşte în toate zonele ţării, atît la răsaduri cît şi în culturile din sere, solarii şi cîmp.


Se manifestă în general pe frunze şi tulpină, iar în ani cu pre-cipitaţii în exces se întîlneşte şi pe sepale şi pedunculii fructelor. Boala apare sub forma unor pete mici, circulare, de culoare brună, înconjurate de un cerc difuz verde-gălbui, iar in înterior se pot observa, pe fondul albicios, numeroase puncte negre, _care reprezintă fructificaţiile ciupercii (picnidii cu picnospori). în condiţii de umiditate ridicată, agentul patogen se dezvoltă rapid, petele se suprapun, ocupînd toată suprafaţa plantei, în această situaţie, plantele stagnează din creştere dau producţii scăzute, iar cele la care boala apare în primele faze de creştere (răsad) se usucă.

CICLUL DEZVOLTĂRII

Agentul patogen Septoria lycopersici Speg. rezistă de la un an la altul pe răsadurile de plante bolnave pe care se formează din abundenţă picnidii cu picnospori. într-o picnidie se găsesc între 200—600 picnospori, capabili să producă infectarea plantelor în anul următor, deci să asigure perpetuarea. Ciuperca rezistă foarte bine la temperaturile scăzute din timpul iernii, fapt ce permite proiectarea şi germinarea picnospori lor primăvara timpuriu, în aprilie — mai.

Proiectarea şi germinarea picnospori lor, deci producerea infecţi-ilor, are loc în toată perioada ae vegetaţie aplaatelor la temperaturi cuprinse între 9 şi 28CC, cu umiditate peste 80%.

Ciclul de dezvoltare în cîmp s£ prezintă astfel: primăvara, sursa de infecţie se găseşte în sol, unde picnidiile au fost încornorate odată cu resturile plantelor infectate. Vara, proiectarea şi germinarea

Autor: Marcela losifescu

463 462

picnosporilor are loc în toate fazele de vegetaţie ale plantelor la tem-peraturi cuprinse între 9 — 28°G şi umiditate peste 80%. Toamna, infectarea plantelor se continuă pînă la sfîrşitul perioadei de vege-taţie, cînd picnidiile sînt îngropate în sol odată cu resturile plantelor (frunze, tulpini).

Sursa de infecţie iernează în sol, pe resturile de plante atacate.

PROGNOZA

După un an cu precipitaţii în exces, cînd culturile au fost infectate puternic, în următorii 2—3 ani sursa de picnospori este suficientă pentru a produce infectarea altor plante şi deci pericolul reproducerii bolii. De aceea, avînd o sursă sigură de infecţie, septorioza tomatelor poate să apară în toate fazele de dezvoltare ale plantelor, cînd se întrunesc condiţiile de umiditate şi temperatură.

AVERTIZAREA

Pentru a avertiza la timp primele infecţii din cîmp, la staţiile de avertizare se vor aduna din toamnă plante, frunze şi tulpini puternic atacate, purtătoare de picnidii, şi se vor păstra în cuşti din plasă de sîrmă. Primăvara se va urmări captarea primilor picnospori prin metoda lamelor de sticlă vaselinate.

Cînd în cuşca de avertizare începe proiectarea picnosporilor, în natură, unde sursa de infecţie este prezentă, fenomenul este identic, de aceea este necesar a se avertiza aplicarea primului tratament.

în cazul în care plantele au fost infectate din răsadniţă, pentru avertizarea primului tratament se va avea în vedere criteriul eco-logic.

Proiectarea picnosporilor, factor esenţial în lansarea averti-zării, are loc în zile fără precipitaţii.

Germinarea lor şi deci producerea infecţiilor este determinată de umiditate şi temperatură astfel:

— temperatură 9—28°C cu un optim de 23°C; — umiditate peste 80% sau apă liberă (ceaţă, rouă puternică

sau ploaie intermitentă l—2 zile).

464

Celelalte tratamente se avertizează în funcţie de criteriul ecologic, avînd în vedere limitele critice între care se poate produce infecţia:

1) temperatura aerului să fie cuprinsă între 9—28°C; 2) umiditatea aerului să f ie peste 80% cel puţin 16 ore; 3) precipitaţii intermitente peste 5 mm, care să asigure cel

puţin umectarea frunzelor 14—16 ore; ploile torenţiale stînjenesc contaminarea;

4) cerul să se menţină acoperit total sau parţial 1—2 zile;

5) să existe sursa de infecţie. Cînd se îndeplinesc condiţiile optime, infecţia are loc în 4—

14 zile de incubaţie, numai dacă plantele nu au fost tratate.

i MĂSURI DE PREVENIRE ŞI COMBATERE

Eficacitatea tratamentelor este maximă, cînd acestea se aplică preventiv. Se recomandă folosirea următoarelor fungicide:

Din grupa carbamaţilor Mancozeb, Maneb, Zineb cu diferite denumiri comerciale ca: Dithane M-45; Vandozeb; Maneb 80; Liro-Maneb; Zimaneb în concentraţie de 0,2%, folosindu-se la ha 600—l 000 litri soluţie, în funcţie de fenologie, sistemul de cultură şi modul de aplicare a tratamentelor.

Din grupele Captofol şi Faltan se recomandă produsele: Myco-difol, Folpet, Ortho-Phaltan, Difolatan în concentraţie de 0,15— 0,2% (300—600 litri la ha, la răsaduri şi 600—1 000 litri la ha, la culturile de cîmp).

Din grupa Captan se recomandă prcduse: Orthocid 50, Malipur, Captan îri concenrtraţie de 0,2% 600 — l 000 litri la ha).

Din grupa produselor pe bază de oxiclcrură de cupru se reco-mandă: Cupravit, Cobox Vitigran, Haft — Vitigran şi Turda — cu-pral în concentraţie de 0,3—0,4% (600—1 000 litrii soluţie la ha).

Amestecurile de produse cuprice cu diferite fungicide organice dau rezultate foarte bune, reducînd considerabil, gradul de atac astfel: produsele Mancozeb + Cupru folosit în concentraţie de0,2— 0,3%; Cupromix M 0,15—0,2% şi Cuprosan super 0,3—0,4% au dat rezultate foarte bune.

Alternarea produselor cuprice cu cele de sinteză organică reduce simţitor gradul de atac.

465

Pentru siguranţă în obţinerea răsadurilor sănătoase este bine să se avertizeze 3 tratamente şi anume:

— p r i m u l t r a t a m e n t înainte de repicat, folosindu-se produsele Micodifol, Orthocid 50 sau Dithane M-45 în concentraţie de 0,15% (250—300 l/ha soluţie);

— t r a t a m e n t u l a l d o i l e a s e recomandă a se aplica după 6—7 zile de la repicat, cu aceleaşi soluţii, folosindu-se 300— 400 l/ha soluţie;

— t r a t a m e n t u l al t r e i l e a cu 2—3 zile înainte de scoaterea plantelor în cîmp la care concentraţia produselor se va mări la 0,2% cînd se folosesc fungicidele Mycodifol, Orthocid 50, sau Dithane M-45 şi 0,3—0,4% cînd se foloseşte oxiclorura de cupru, utilizîndu-se 5—600 litri soluţie la ha. '

în cîmp, numărul tratamentelor poate fi de 3—6, în funcţie de condiţiile atmosferice şi durata de vegetaţie a fiecărui soi.

ANTRACNOZA FASOLEI [COLLETOTRICHUM LINDE-MUTHIANUM (SACC., MAGN.) BRI. AND CAV.]*

RĂSPlNDIRE

Antracnoza fasolei este una din bolile cele mai frecvente şi mai priculoase prin pagubele ce le produce, în special în culturile semincere. Practic, culturile semincere nu sînt certificate cînd 0,5% din păstăi prezintă pete de antracnoză (sămînţă superelită).

Răspîndirea bolii pe teritoriul ţării este generală, în regiunile unde se cultivă fasolea. Diferenţele în ceea ce priveşte intensitatea atacului, care apar de la un an la a tul şi de la o regiune la alta, se datorează condiţiilor de mediu diferite.

[DESCRIERE ŞI RECUNOAŞTERE

Primele simptome de îmbolnăvire apar pe frunzele cotiledo-nale sub formă de pete circulare, depresionare, brun—roşietice, pe care ciuperca sporulează abundent.

Pe frunze, simptomele apar pe partea inferioară şi se manifestă prin pete de culoare brun-roşietică, dispuse de-a lungul nervurilor.

* Autor: Cristina Raicu

Localizarea acestor pete face ca această fază să treacă neobservată si atacul pe păstăi să apară exploziv, după o perioadă de ploi. Caracteristice sînt petele de pe păstăi: circulare, galbene, apoi roz—brune, cu marginea proeminentă brună sau roşietică. De pe păstăi infecţia trece si pe boabe, care prezintă pe suprafaţa lor pete brune—roşietice, uneori cenuşii, cu marginile difuze.

Ciuperca C. lindemuthianutn formează eoni di of ori, eoni di i şi sete în acervuli. Conidioforii sînt scurţi, neramificaţi, cu o formă mai mult sau mai puţin cilindrică. Conidiile cîte una pe fiecare conidiofor, sînt rotunjite la ambele capete, cu forma bobului de fasole, drepte sau uşor curbate, de 10,5—23x3,5—6,5pi (în medie 17x4,8(0.). Setele sînt ascuţite, lungi, colorate în oliv-închis, cu l—4 septe.

BIOLOGIE

Ciuperca rezistă sub formă de miceliu în sămînţă (localizat frecvent în tegument şi mai rar în endosperm şi embrion) sau pe resturi vegetale în sol.

în cîmp, infecţia primară, indiferent de sursa de inocul, se manifestă pe cotiledoane; acestea sînt afectate de condiţiile de tem-peratură şi umiditate care favorizează o germinaţie normală a seminţelor.

în continuare au loc infecţii secundare repetate pe frunze şi mai tîrziu pe păstăi.

Germinarea «midiilor şi producerea infecţiilor are loc la temperatura de 15—25°C (optimă la 20—25CC); la temperatura optimă perioada de incubaţie este de 5—6 zile.

în ceea ce priveşte umiditatea, infecţia este maximă la 98— 100%, dar poate avea loc şi la 90% umiditate relativă.

PROGNOZA ,

Atacuri mari în anul precedent, manifestate spre sfîrşitul perioadei de vegetaţie — pe păstăi — denotă o infecţie sigură a seminţei si de asemenea o rezervă mare de inocul în sol. In această situaţie, posibilitatea unor infecţii masive în anul respectiv este

467

evidentă. O primăvară caldă şi umedă asigură sporularea masivă a ciupercii pe cotiledoane şi deci sursa de inocul pentru infecţii secundare.


Avertizarea tratamentelor împotriva antracnozei se face în funcţie de criteriile biologic, fenologic şi ecologic.

P r i m u l t r a t a m e n t , obligatoriu, se va avertiza cînd plantele sînt în faza cotiledonală — imediat după răsărire — pentru a distruge sursa de infecţie de pe cotiledoane.

T r a t a m e n t e l e u r m ă t o a r e se avertizează după o perioadă de 2—3 zile în care umiditatea relativă se menţine peste 90%, iar temperatura medie zi l ni că este de 20—22°C (în care maxi mă să nu depăşească 28°, iar minima 15°C) sau după o ploaie care să înregistreze minimum 20 mm. în ambele cazuri, frunzele trebuie să rămînă cel puţin 12 ore, umede, dacă în intervalul respectiv temperatura este de peste 20°, sau 24 ore dacă temperatura este între 15°C — şi 20°C.

Frecvenţa tratamentelor în cursul unei perioade de vegetaţie va îi în funcţie de condiţiile meteorologice şi de remanenta produsului folosit.

în ceea ce priveşte repartizarea tratamentelor în t imp, aceasta va fi diferenţiată în funcţie de destinaţia culturii: pentru culturile de consum, tratamentele vor fi repartizate pecît posibil pentru distrugerea sursei de inocul de pe frunze înainte de înflorit — formarea păstăilor, în timp ce pentru culturile semincere, tratamentele se vor prelungi şi după formarea păstăilor.


Folosirea de sămînţă absolut liberă de infecţii este prima măsură, cbligatorie pentru a elimina una din sursele de infecţie.

Pentru tratamentele chimice se recomandă produse pe bază de TMTD în doză de 1,5 kg s.a./ha, captafol 1,6 kg s.a./ha, man-cozeb 1,5 kg s.a. /ha sau captan 1,5 kg s.a./ha.

Produsele pe bază de cupru sînt ineficace împotriva antracnozei ; acestea trebuie însă folosite alternativ cu primele împotriva bacteriozei fasolei, care apare în condiţii similare.

MANA CEPEI [PERONOSPORA DESTRUCTOR (BERK) CASP.]*

RĂSPIND1RE

Boala se întîlneşte în toate zonele unde se cultivă ceapă, f i ind una dintre cele mai păgubitoare, mai ales în ani cu precipitaţii în exces, cînd pierderile pot ajunge la 70—80% la ceapa în fază de bulb şi pînă îa 100% la ceapa în fază de seminceri.

DESCRIERE ŞI RECUNOAŞTERE >

""~ i v'..-j Simptomele caracteristice ale bolii apar pe frunze, pe

tijele florale şi chiar pe pedunculul florilor din inflorescenţă, cauzînd înmuierea şi uscarea porţiunii atacate.

Pe frunzele atacate, boala apare sub formă de pete de diferite mărimi, la început gălbui alungite, apoi pe porţiunea atacată apare la suprafaţă o eflorescentă de culoare cenuşiu-violacee, formată din fructificaţii le ciupercii (conidiofori cu conidii).

Cînd umiditatea este în exces, petele confluează şi, după 10— 15 zile, frunzele atacate se usucă.

Pe tijele florale, atacul apare la început sub formă de pete de decolorare, alungite, acoperindu-se după 2—3 zile cu fructifi-caţiile ciupercii, iar porţiunea atacată capătă aspect cenuşiu-viola-ceu. în dreptul petelor, ţesuturile se distrug, tija florală se rupe cu uşurinţă. Cînd atacul ocupă pedunculii florilor în inflorescenţă aceştia se usucă.

CICLUL DEZVOLTĂRII

Agentul patogen Peronospora destructor (Berk) Casp. rezistă de la un an la altul în primul rînd ca miceliu de rezistenţă în bulbii de ceapă şi bulbi Iii de arpagic şi ca oospori pe resturile de plante (frunze, tije florale) în sol.

în perioada de vegetaţie ciuperca se transmite prin conidii ce sînt uşor vehiculate de aer şi transportate pe plantele sănătoase, infectîndu-le. După o perioadă de incubaţie de 11—20 zile ciuperca sporulează, numai în condiţii deumiditate peste 85% şi temperaturi cuprinse între 4—25°C. Dacă umiditatea este mai scăzută, agentul

* Autor: Marcela losifescu

468 469

patogen creşte în ţesuturile plantei numai sub formă de miceliu vegetativ, fără a sporula, aceasta producîndu-se imediat după întru-nirea condiţiilor de dezvoltare, adică umectarea frunzelor după ploaie, rouă sau ceaţă cel puţin 10 ore sau umiditate relativă ridicată (fig. 1).

Fig. l —Ciclul de dezvoltare al ciupercii Peronospora destructor (Berk.) Casp.

PROGNOZA

Pentru prevenirea infectării culturilor în anul următoar cu agentul patogen, cunoscîndu-se modul de transmitere de la un an la altul, se impune alegerea materialului biologic pentru semin-ceri şi plante mamă, numai din culturi perfect sănătoase, libere, de miceliu de rezistenţă, precum şi cultivarea cepei respectîndu-se o rotaţie de 2—3 ani pentru a reduce rezerva de oospori din sol.

470

AVERTIZARE

Pentru a depista precis şi din timp apariţia primelor pete de mânaşi deci a primelor focare de infecţie este necesar ca la fiecare staţie de avertizare să existe o parcelă cu plante sensibile la atac purtătoare de miceliu, care să asigure apariţia fructificaţii lor cînd se creează condiţiile optime de dezvoltare ale agentului patogen.

Cunoscînd faptul că agentul patogen se transmite prin miceliul de rezistenţă din plante, este necesară înfiinţarea acestei parcele de alarmă, care ne avertizează cu cîteva zile înaintea apariţiei petelor caracteristice şi a fructificaţiilor.

Se va folosi soiul de ceapă perenă „De Egipt", soi sensibil la atac şi un excelent purtător al miceliului de rezistenţă.

Pentru avertizarea primului tratament se vor face observaţii zilnice în perioada 15 IV— 10 V şi cînd în parcela de alarmă se observă petele de decolorare, se detaşează frunzele şi se ţin l—2 zile în mediu saturat de vapori de apă (clopot de sticlă sau izolator din polietilenă). Dacă apar fructificaţiile, este necesar a se avertiza aplicarea primului tratament, în primul rînd pentru culturile semincere, care pornesc în vegetaţie mai devreme.

Celelalte tratemente se vor avertiza avîndu-se în vedere cri-teriul ecologic şi remanenta produselor folosite.

Pentru avertizarea tratamentelor s-a conceput o diagramă în care s-au inclus numai elementele absolut necesare pentru stabilirea infectării şi a dezvoltării agentului patogen pînă la sporulare.

Limitele critice între care se poate produce infecţia sînt: — temperatura aerului între 4 şi 25°C cel puţin 48 ore con-

secutiv; — umiditatea relativă a aerului peste 85%; — precipitaţii intermitente cel puţin 10 ore; — nebulozitate totală sau parţială. Datele se iau de la staţia meteorologică zilnic şi se trec direct

în diagramă. Conidiile ciupercii pot germina şi produce infecţia în limite

mari de variaţii a temperaturii, dar totdeauna la umiditate ridicată peste 85%.

Pe diagramă sînt înscrise trei zone, în funcţie de posibilităţile de producere a contaminării, infectarea plantelor şi sporulării, astfel:

471

— Cînd în zona I se găsesc înscrise valorile celor trei elemente (umiditate, precipitaţii şi temperatură), înseamnă că s-au creat condiţii ca în natură să aibă loc infecţia sau sporularea ciupercii. Dacă este la începutul pornirii în vegetaţie la plantele purtătoare de miceliu de rezistentă apar fructificaţii le (conidiofori cu conidii) — infecta primară.

Cînd cultura este în plină vegetaţie şi sursa de infecţie este prezentă în cîmp (conidiofori cu conidii), atunci sîntem siguri că se produce inevitabil infectarea altor plante (probabilitate de 100%). în aceste condiţii este necesar să se avertizeze aplicarea tratamentelor.

— Cînd cele trei elemente sînt cuprinse în zona a Il-a, acestea nu mai reprezintă valorile în optim şi infecţiile se produc accidental, sporularea poate să aibă loc. în această situaţie se va avertiza aplicarea tratamentului numai dacă aceste condiţii persistă 5— 6 zile consecutiv.

— Cînd valorile celor trei elemente se situează în zona a Il I-a nu este pericol de producerea infecţiilor şi sporularea nu are loc. In aceste condiţii agentul patogen se opreşte din dezvoltare, îşi creează forme de rezistenţă sau piere.

Criteriul fenologic are o mică importanţă deoarece agentul patogen poate produce infectarea plantelor în toate fazele de dez-voltare la culturi le de arpagic şi ceapă bulbi, excepţie făcînd culturile semincere, la care plantele sînt foarte sensi bi le în pri miele faze de dezvoltare, pînă la deschiderea inflorescenţei, după care t i ja ilo-rală are o rezistenţă mai mare, vulnerabili la infecţie rămînînd numai pedunculii florali, de unde necesitatea aplicării unui tra-tament de siguranţă, în fenofaza deschiderii inflorescenţei pînă la înflorit. După încheierea înfloritului cît timp are loc maturarea seminţelor, plantele sînt mai rezistente, datorită şi faptului că tijele florale sînt lemnificate.


Eficacitatea tratamentelor este maximă cînd acestea se aplică preventiv, cu respectarea combinaţiilor între fungicide şi adju-vanti. Prevenirea atacului se poate face folosindu-se unul din fun-gicidele:

472

— Din grupa ftali midelor (Feltan, Di f ol fân,'Cap tan şi Captafol cu denumirea comercială: Ortho—Phaltan 0,2%, Mycodi'fol 0,2%, Ortho—Difolatan 0,1%, Difolatan 0,2%, Folpet 0,2%, Orthocid 50 — 0,2%, Merpan, Perimidin în conceptraţie de 0,2% folosin du-se la ha 400—600 l soluţie la ceapa în faza de bulbi şi 600— l 000 l soluţie la ha la ceapa în faza de seminceri, în funcţie şi de fenologia plantelor şi modul de aplicare a tratamentelor (me canic sau manual). .' ••

— Din grupa carbarmaţilor (Mancozeb, Maneb, Zineb) cu diferite denumiri comericiale ca: Dithane M-45 — 0,2%, Vondo-zeb 0,2%, Zimaneb 0,2%, Liromaneb 0,2% şi Zineb, Lonacol 0,2—0,3%.

— Din grupa fungicidelor anorganice, oxiclorura de cupru şi sulfatul de cupru dau de asemenea rezultate bune şi se recomandă produsele: Cuprosan 0,3%, Cupravit 0,3%, Cobox 0,3—4%, Haft— Vitigran 0,3% Turda cupral 0,3—0,5% (3—5 kg la ha) şi zeamă bordeleză în concentraţie de 0,75%.

Indiferent de fungicidul ce se foloseşte în soluţie este absolut necesar să se adauge un adjuvant care să ajute la dispersarea şi lipirea fungicidului pe frunze, în acest scop se recomandă urmă-toarele produse experimentale şi generalizate în producţie: Deter-sin D.B.S. pastă, compatibil cu toate produsele recomandate şi care se poate folosi în concentraţie de 0,2% ; Degal N 50, produs biodegradabil compatibil cu fungicidele recomandate, se foloseşte în concentraţie de 0,1%—0,2%; Aracet E.A.G. se recomandă a se folosi în concentraţie de 0,15%, însă alternativ cu unul din adj-vanţii de mai sus, deoarece prin cumulare pe frunze devine fi to-toxic. Se recomandă folosirea de amestecuri de l : l între produsele Degal şi Aracet, Aracet şi Detersin şi Degal şi Detersin, deoarece s-a constatat că, prin amestecarea lor, aceştia îşi măresc remanenta, i a r totodată gradul de lipire se măreşte.

Atît culturile pentru bulbi, cît mai ales culturile semincere au o perioadă lungă de vegetaţie, ceea ce duce la aplicarea, în ani cu precipitaţii în exces, a unui număr de 5—7 tratamente la ceapa bulbi şi 10—12 la ceapa seminceri, pentru a avea garanţia unei culturi sănătoase. Prin aplicarea metodicii de avertizare, numărul tratamentelor se poate reduce la 3—4 la ceapa în fază de bulbi şi 7—8 tratamente la ceapa în faza de seminceri.

473

MUSCA CEPEI (HYLEMIA ANTIQUA MEIG.)*

RĂSPÎNDIRE

Musca cepei _este răspîndită în toate regiunile ţării, unde se cultivă legume, în zonele de stepă şi silvostepă, în anii secetoşi, are o frecvenţă destul de mare, producînd pagube considerabile, la culturile de arpagic şi ceapă-bulbi, dar mai mult la culturile de ceapă ceaclama şi răsadul de ceapă, la care plantele distruse pot să depăşească 80%.


A l d u ţ i i sînt cenuşii-gălbui, de 6—7 mm lungime, cu pete şi dungi negricioase. Aripile sînt gălbui, membranoase, picioarele prezintă pe marginea internă a tibiilor posterioare numeroşi perişori scurţi, aşezaţi paralel. Toracele este gălbui, prezentînd o dungă mediană mai închisă. Se recunosc uşor în culturile de ceapă, mai ales dimineaţa, zburînd în zig-zag.

L a r v e l e sînt albe-gălbui, de 5—8 mm lungime prevăzute în regiunea posterioară a abdomenului cu 12 mameloane digiti-forme şi cu numeroşi spiculi. Se găsesc de regulă în zona coletului şi în bulbi, distrugînd ţesuturile fragede, bulbii înmuindu-se.

O u ă l e sînt alungite, de culoare albă-sidefie, sînt depuse în grupe mici, sub bulgări de pămînt, pe bulb, sau în imediata apropiere a acestora.

P u p e l e sînt de 6—8 mm lungime, au formă de butoi aş.culoa-rea variind de la maro-roşcat pînă la cărămiziu-închis. Se găsesc în sol, în apropierea plantelor de ceapă.

După cîteva zile de hrăni re (3—5) începe copulaţia şi depu nerea ouălor. Incubaţia durează 3—7 zile, după care ouăle eclo- zează şi apar larvele. După apariţie, acestea pătrund în plante, perforează ţesuturile fragede de ceapă si sapă galerii, producînd înmuierea şi uscarea plantei. t: ; . ; , -r

Stadiul de larvă durează 20—30 zile, timp în care dăunătorul distruge, într-un grad mai mic sau mai mare, culturile de ceapă O larvă poate să distrugă una sau mai multe plante.

Cînd ajung la completa dezvoltare, se retrag din plante în sol, la 3—5 cm, unde în împupează.

Stadiul de pupă durează 10—15 zile, după care, la 10—15 iunie, apar noii adulţi (G2).

— G2: de la 10—15 iunie pînă la începutul lunii august;

— G3: de la 5—10 august pînă în primăvară, anul

următor. Din generaţia a treia numai o mică parte reuşeşte să

parcurgă toate stadiile, majoritatea se opreşte în stadiul de larvă şi chiar ponte depuse dar neeclozate. Aceasta datorită scăderii lor de temperatură şi îngheţului la sol, ce se înregistrează frecvent la sîîrşi-tul lunii septembrie sau începutul lunii octombrie.

PROGNOZA

Se poate stabili prognoza de la o generaţie la alta scăzînd din densitatea larvelor la m2 eficacitatea tratamentelor (mortalitatea).

în iernile geroase, lipsite de zăpadă, rezerva biologică scade mortalitatea pupelor înregistrînd procente de 30—55%, astfel că în primăvara anului următor numărul adulţilor este redus.


Musca cepei are de regulă 2 generaţii pe an, rareori trei, aceasta dezvoltîndu-se incomplet. Iernează în stadiul de pupă în sol.

Adulţii din prima generaţie (GJ apar primăvara, la sfîrşi-tul lunii aprilie-începutul lunii mai. Apariţia adulţilor se eşa-lonează în 12—20 zile, în funcţie de precipitaţii şi temperatură.

* Autor: Marcela losifescu

AVERTIZAREA

Pentru o avertizare corectă a tratamentelor este necesar ca la staţiile de avertizare, pentru fiecare generaţie să se colecteze mate-terial purtător de larve şi să se stratifice în cuşti de creştere.

în cuştile de creştere primi adulţi apar cu una-două zile înainte de apariţia în cultură a adulţilor.

475 474

Momentul avertizării se calculează astfel: la data apariţiei în cuşcă se adaugă l—2 zile, cînd temperatura este peste 9°C, plus 2—3 zile, timp în care are loc transformarea pupelor în adulţi la peste 30% (apariţia în masă), la care se mai adaugă 3—5 zile, timp de maturizare sexuală.

Aceasta înseamnă că, de la apariţia în cuştile de creştere pînă la aplicarea tratamentului în condiţii normale este necesar să treacă 6—10 zile, timp suficient pentru lansarea avertizării.

Cînd în acesta perioadă se înregistrează scăderi de temperatură sau precipitaţii perioada se măreşte, deoarece în natură apariţia adulţilor se întrerupe.

Apariţia adulţilor din sol are loc eşalonat, iar cînd în această perioadă intervin scăderi de temperatură şi precipitaţii, stadiile se prelungesc pînă la 20—30 zile. De aceea, un singur tratament la adulţi nu este suficient pentru distrugerea dăunătorului şi înlăturarea pagubelor. Se recomandă ca, după 10—15 zile de la tratamentul prin prăfuire, să se avertizeze un tratament prin stropire, care să distrugă atî t pontele, cît şi larvele.

COMBATERE

Pentru fiecare generaţie, la p r i m u l t r a t a m e n t se recomandă folosirea produsului cloroderivat Lindato.x 3, în doză de 25—30 kg/ha care nu împrumută miros bulbilor.

La al doilea tratament se recomandă atît produse pe bază de Parathion (Ecatox 50; Lirothion 50; Selefos 50), folosite în concentraţie de 0,08—0,1 % utilizîndu-se 600—800 l soluţie la ha, cît şi produsele pe bază de Etion (Fosfotox E), folosit în concentraţie de 0,2 pînă la 0,3%. In lipsa acestora se poate folosi Lindatox 20: emulsionabil în concentraţie de 0,6% (600—800 l soluţie la ha). Se recomandă îmbăierea plantelor, astfel încît soluţia să ajungă pînă în zona coletului, zonă afectată de dăunător.

Nu se vor avertiza tratamente la culturile de ceapă

pentru stufat

Tratamentele prin prăfuire se vor recomanda numai la adulţi la stadiile ae ou şi larvă nu sînt eficace.

476

BUHA VERZEI (MAMESTRA BRASSICAE L.)*

RĂSPÎND1RE

Buha verzei este un dăunător larg răspîndit în toate zonele de cultură a legumelor vărzoase. Dar intensitatea atacului diferă de la o zonă la alta şi de la an la an. Atacuri puternice se întîlnesc în Oltenia, Banat, Cîmpia Dunării, Podişul Transilvaniei şi Moldova.


F l u t u r i i au corpul cenuşiu-bruniu, cu aripi le anterioare de culoare brună-cenuşie, cenuşie-verzuie sau brună-roşcată, cu pete şi puncte negre şi albicioase, cu o pată reni formă în mijloc, înconjurată de o dungă în zig-zag, albă şi lată, paralelă cu marginea aripilor. Aripile posterioare sînt brune-cenuşii, iar spre margini mai închise la culoare. Anvergura aripilor: 40—46 mm.

O u ă l e au forma emisferică, brăzdate cu numeroase şănţuleţe, care pleacă din vîrf, unde se unesc.

O m i d a este de culoare verde-deschisă, verde-cenuşie, brună pînă la negricioasă. Are pe spate trei dungi longitudinale mai deschise, iar lateral, pe fiecare segment, cîte o dungă oblică, de culoare închisă. Pe partea dorsală a u l t i mu l u i inel abdominal se a f l ă un desen în formă de U, de culoare închisă. Lungimea omizii atinge 40—45 mm.

C r i s a l i d a este de culoare brun-roşcată, netedă, avînd lungimea de 18—23 mm.

CICLUL BIOLOGIC

Iernează în stad'u de crisalidă în pămînt. Prima generaţie se dezvoltă în lunile mai şi iunie. Primii fluturi (în condiţiile din sudul ţării) apar în prima jumătate a lunii mai, cînd are loc împerecherea şi depunerea ouălor. Apariţia fluturilor din generaţia I se eşalonează pe o perioadă de 26—35 zile. împerecherea are loc după 3—4 zile de la apariţie, iar depunerea ouălor după 2—4 zile de la împerechere. Ouăle sînd depuse în grupe de 15—100, de regulă pe dosul frunzelor de varză, conopidă, gulie etc.

* Autor: V. Lemeni

477

Larvele apar după 7—14 zile de la depunerea ouălor. Ele rod la început epiderma inferioară şi parenchimul frunzei, iar mai tîrziu perforează neregulat limbul frunzei şi pătrund în căpăţînă, unde sapă galerii cu pereţi în descompunere, în care se află excrementele, de culoare verde-gălbuie. După o perioadă de hrănire de 27— 34 zile, larvele ajung la completa lor dezvoltare, după care se retrag în sol, la o adîncime de 3—14 cm, unde se transformă în crisalidă.

Stadiul de crisalidă durează 15—20 zile, după care apar adulţii. Apariţia noilor adulţi are loc în prima jumătate a lunii iulie,

perioada de zbor variind între 22—31 zile. După 2—3 zile de la apariţie are loc împerecherea şi depunerea ouălor. După o perioadă de incubaţie de 6—8 zile apar omizile. Omizile se hrănesc pînă în decada a Il I-a a lunii august, adică o perioadă de 24—37 zile, cînd ajung la completa lor dezvoltare şi se retrag în sol, unde se transformă în crisalide, stadiu în care iernează. In condiţiile din ţara noastră, buha verzei are 2 generaţii.

Pragul biologic tQ = 9CC; constanta termică pentru perioada de incubaţie este k = 70°C, iar pentru o generaţie k — 630°C.


1. C o l e c t a r e a m a t e r i a l u l u i b i o l o g i c . Ma-terialul biologic se colectează din cîmp, din culturile de varză de toamnă, din generaţia a Il-a. în acest scop se strîng 400—500 omizi mature, care se pun pe plantele din cuşti le de avertizare, (în cazul cînd nu avem plante de varză în cuşti, vom pune 4—5 verze pe care punem omizile. Pe măsură ce ajung la maturitate omizile, se retrag în sol).

Primăvara, începînd cu prima decadă a lunii mai, se face controlul zilnic pentru stabilirea datei apariţiei primilor fluturi.

Pentru generaţia a Il-a, materialul biologic se colectează din culturile de varză netratate şi care au fost atacate de larvele acestui dăunător.

2. M e t o d i c a a v e r t i z ă r i i . Avertizarea combaterii chimice împotriva buhai verzei se face după criteriul biologic.

Cînd în cuştile de avertizare se semnalează primii fluturi, se fac zilnic controalele pontei pe plantele din_cîmp. Pentru avertizare prezintă importanţă dinamica pontei. In acest scop, începînd cu data înregistrării primelor ouă pe frunzele de varză, se va urmări zilnic ponta la un număr de 50 plante. Se urmăreşte apoi

478

apariţia omizilor. Momentul apariţiei omizilor din primele ponte reprezintă p preavertizare. Se urmăreşte dinamica pontei. In cazul cînd în primele 3—4 zile de la începutul pontei se înregistrează ponta continuă, se lansează buletinele de avertizare. Data începerii tratamentului se fixează la 2—3 zile după eclozarea primelor larve şi se continuă 4—5 zile.

După aplicarea tratamentului se urmăreşte frecvenţa plantelor atacate şi densitatea omizilor per plantă, în'cazul cînd se înregis trează o densitate care depăşeşte 12 omizi la 100 plante se averti zează tratamentul II. .

COMBATERE

S c h e m e de t r a t a m e n t . După condiţiile specifice fiecărei zone de cultură, se vor aplica următoarele scheme de tratament:

l + l; 2 + l sau 2 + 2.

Dintre insecticidele folosite în ţara noastră, cele mai bune rezultate se obţin cu metidation (Ultracid 40—0,1%), fosalon (Zolone 30—0,15%), endosulfan (Thiodan 35—0,15%), Lindan (Lindatox3încantitatede30kg/ha: Lindatox 20—0,7%) Decame-thrine (Decis 2,5—0,05%), Cypermethrin (Ripcord 40—0,03%).

MUSCA VERZEI (CHORTOPHILA BRASSICAE BOUCHE)*

RĂSPÎNDIRE

Musca verzei este răspîndită în toate bazinele legumicole din ţară, unde produce mari pagube culturilor de varză, conopidă, gulie, ridichi. Pagubele produse la aceste culturi ajung în unii ani 24—60% şi chiar mai mult.

DESCRIEREA

Musca verzei seamănă cu musca de casă, avînd corpul de culoare cenuşie. M a s c u l u l are corpul păros şi de culoare cenuşie-închis, pe partea dorsală a toracelui are trei dungi longitudinale,

* Autor: V. Lemeni

479

iar pe abdomen una longitudinală şi mai multe transversale de culoare neagră. Ochii sînt apropiaţi, fruntea albă-argintie cu o pată triunghiulară roşcată. Antentele sînt gălbui la bază, iar restul articolelor cenuşii şi păroase. Picioarele prezintă la baza femurelor posterioare cîte un smoc de păr.

F e m e l a este cenuşie-deschis, cu corpul puţin păros, ochii mai mici, fruntea albă-argintie. Antenele sînt gălbui la bază, iar restul articolelor lucioase şi lipsite de peri. Dungile de pe torace şi abdomen sînt puţin vizibile. Lungimea corpului: 5—7 mm.

Ou l este alb, oval, de 1,02 mm lungime şi prezintă dungi longitudinale neregulate. Pe partea ventrală prezintă un jgheab.

L a r v a este de culoare albă-lucioasă, aproape cilindrică, mai subţire la partea anterioară; pe ultimul segment, care este plat, se află două ridicaturi, cu cîte o stigmă. Larvele prezintă pe margini 12 proeminenţe conice, aşezate simetric, din care patru sînt mai mari, iar perechea a şasea este ramificată dicotomie. Larva matură are 7—8 mm lungime.

P u p a este de culoare brună-închis, posterior prevăzută cu aceleaşi formaţiuni ca şi larva. Are 5—7 mm lungime.

CICLUL BIOLOGIC

Musca verzei iernează în stadiul de pupă în sol, la o adîncime de 2—15 cm (majoritatea se găsesc la 8—12 cm) sau în rădăcinile diferitelor cruci fere rămase în cîmp (varză, conopidă etc.).

Apariţia adulţilor din pupele care au iernat are loc în primăvară cu începere din prima decadă a lunii aprilie, cînd temperaturile medii zilnice ajung la 6—10°C şi durează 2—3 săptămîni. Zborul muştelor are loc mai ales în zilele călduroase şi însorite, pe timp înnorat şi rece ele stau ascunse sub plante sau bulgări de pămînt. Perioada de zbor durează 15—36 zile. După 3—5 zile de la apari ţie are loc împerecherea, iar după 6—8 zile de la împerechere, femelele încep să depună ouă. Pentru pontă sînt preferate plantele de cruci fere, cînd acestea au 3—5 frunze. O femelă depune între 63 şi 150 ouă, uneori chiar pînă la 300. La o singură plantă se pot găsi pînă la 41 ouă. Ouăle sînt depuse izolat sau în grupe de cîte 2—3 în apropierea coletului sau pe sub bulgării de pămînt, lîngă rădăcini.

Incubaţia durează 5—12 zile, în regiunile noastre frecvent între 7—10 zile, după care apar larvele. Larvele apărute pătrund în rădăcini si sapă numeroase galerii, care ajung adesea pînă în

480

regiunea coletului. Plantele atacate stagnează în dezvoltare, au frunzele ofilite şi cu timpul se usucă, se smulg uşor din sol, avînd rădăcinile distruse.

Evoluţia larvară durează, în funcţie de temperatură, 18— 32 zile. : '

Transformarea în pupă are loc începînd cu a doua jumătate a lunii mai, obişnuit în sol şi mai rar în locurile de hrănire a larvelor. Stadiul de pupă durează în mijlociu 12—20 zile, după care apar noii adulţi. Prima generaţie se dezvoltă în cîmp (aprilie-mai) unde atacă varza timpurie, ridichile de lună şi culturile semincere.

Generaţia a doua apare în iunie — iulie şi atacă varza de vară, iar generaţia a treia în iulie — aprilie şi atacă varza de toamnă.

în_condiţiile din ţara noastră, musca verzei are 2—3 generaţii pe an. în zona de stepă şi silvoslepă are 3 generaţii iar în zona dealurilor două generaţii. Generaţiile nu se pot despărţi între ele, aşa că în timpul verii se găsesc în acelaşi timp ouă, pupe şi adulţi.

Pragul biologic t0 =/= 6°C, iar constanta termică pentru o generaţie k = 620°.


C o l e c t a r e a m a t e r i a l u l u i b i o l o g i c . Materia-lul biologic se colectează din cîmp, din culturile de varză de toamnă, unde larvele din G3 se transformă in pupe de toamnă în lunile august — octombrie. Se adună 800 — l 000 pupe care se pun în pămînt, în cuşti de avertizare (sau în nişte lădiţe de lemn de 407 20/20 cm) la adinei mea de 8—12 cm.

Cuşti le se lasă să ierneze în condiţii naturale în cîmp, îngropate în sol, rămînînd 3—5 cm deasupra solului. Cuşti le vor fi instalate într-un loc special amenajat penîru instalarea lor,ferit de circulaţie, sau pe platforma staţiei meteorologice.

Primăvara, începînd cu decada a treia a lunii martie, se fac observaţii pentru stabilirea datei apariţiei primelor muşte şi a curbei de zbor a acestora.

Pentru generaţiile din timpul anului, materialul biologic se colectează din culturile de varză netratate şi care au fost atacate de larvele acestui dăunător.

2. M e t o d i c a a v e r t i z ă r i i . Avertizarea tratamentelcr de combatere se face după criteriul biologic, care constă în sta-

481

bilirea termenelor de combatere în funcţie de data apariţiei primelor muşte sau curba de apariţie.

Data apariţiei primelor muşte se stabileşte prin observaţii încuşt i lede avertizare primăvara, începînd cu decada a IlI-a a lunii martie, cînd temperatura medie zilnică se ridică peste 6°C.

Dacă la data apariţiei primelor muşte în cuştile de avertizare se mai adaugă 6—10 zile, rezultă data începerii tratamentelor, deci buletinele de avertizare se lansează la apariţia primelor muşte în cuştile de avertizare.

Curba de apari ţi e sau de zbor serveşte, de ase menea, la stabilirea termenelor de avertizare. Momentul optim de combatere se consideră data indicată de maximul curbei de apariţie, care coincide cu o perioadă de 8—10 zile de la apariţia primelor muşte, pînă la apariţia larvelor existînd încă 4—6 zile, în care pot fi aplicate tratamentele de combatere. Buletinele de avertizare se lansează, ca şi în primul caz, la data apariţiei primelor muşte în cuştile de avertizare sau în izolatoare.

COMBATEREA

S c h e m e d e t r a t a m e n t , în funcţie da condiţiile specifice fiecărei zone de cultură se vor aplica următoarele scheme de tratament:

2 + 1 + 1 sau 2 + 2 + l

Dintre produse se folosesc Lindan (Lindatox 20 — 0,7%) (Lindatox 3—30 kg/ha), Fosfamidon (Dimecron 50—0,1%), Tri-clorfon (Dipterex 80—0,1%), Fosalon (Zolone30—0,15%), Malation (Carbetox 37—0,4%).

482

VITICULTURA

MANA VIŢEI DE VIE [PL4SAKWM/M VITICOLA (BERK. ET

CURT) BERL. ET DE TONI.]*

RĂSPlNDIRE

Ciuperca Plasmopara viticola este răspîndită, începînd din ultimele două decenii ale secolului trecut, în toate centrele viticole din România, producînd infecţii puternice în perioadele cu multă umiditate din faza de creştere a lăstarilor şi a boabelor. In viile pe rod, atacul de mană este periculoas în lunile mai—iulie, iar în şcoli le de vi te altoi te şi în viile tinerechiar pînă în luna septembrie


Mana afectează toate organele verzi ale vitei de vie: frunze, lăstari, ciorchini şi cîrcei, inflorescenţe, boabe, muguri.

Pe frunze apar pete untdelemnii , circulare sau neregulate. Tn nopţile cu higroscopicitate ridicată apare în zona petelor, pe fata inferioară a frunzelor, un puf albicios. Acest puf este format din conidioforii şi conidiile ciupercii Plasmopara viticola. Peste cîteva zile de la apariţie petele se necrozează, începînd de la centru spre periferie, se bruni f i că si se usucă.

Spre toamnă pot să apară pe frunze pete mozaica te, de l—2 mm în diametru, colţuroase, dîndu-le un aspect de mozaic.

Pe lăstarii verzi atacaţi de mană, apar pete alungite, de culoare brun-roşietică, care pe timp umed se pot acoperi de conidiofori şi eoni di i, mai ales în zona nodurilor. ——————

* Autor: Gh. Savin.

485

Pe cîrcei, ciorchini, inflorescenţe şi pe boabele mici ţesuturile se îngălbenesc, iar pe t imp umed se pot acoperi de conidiofori, apoi se necrozează şi se usucă.

Boabele mai dezvoltate capătă o culoare vi ne ti e-murdară, se zbîrcesc şi se desprind mai uşor de pe pedicele.


Spre toamnă, în ţesuturile petelor mozaicate (lipsite de coni-difori), se formează oospori, pe cale sexuată, din contopirea antero-zo'dului (organul mascul) cu oosfera (organul femei). Oosporii •5Înt sferici, de 25—35 microni în diametru, în număr care poate atinge pînă !a 250 pe mma.

Pentru a putea germina, oosporii trebuie să suporte rigorile iernii, în ţesuturile frunzelor căzute pe sol. De regulă, oosporii germinează în a doua jumătate a primăverii şi începutul verii, cînd temperatura se încadrează între 8—32°C (optimum 23— 25grade) şi apa de ploaie stagnează sau î mbi bă suprafaţa solului minimum l—2 zile (cînd temperatura solului se menţine în jurul celei optime) sau mai multe zile (cînd temperatura se îndepărtează de valorile optime).

Germinarea oosporului constă în crăparea învelişului extern iar endosporul formează o prelungire tubulară — promiceliu — la extremitatea căruia se formează una, mai rar două macroconidii (zoosporange).

Macroconidii le sau eoni di i le primare au dimensiunile cuprinse între 31—55x23—27 microni şi pot conţine 15—20, uneori chiar pînă la 60 zoospori reniformi, cu 2 flageli care servesc pentru deplasare în picăturile de apă.

Infecţiile ce se fac cu ajutorul zoosporilor rezultaţi din ger-minarea macroconidii lor poartă numele de infecţi i primare, spre deosebire de infecţii le ce se fac cu ajutorul zoosporilor rezultaţi din germinarea microconidiilor, care poartă numele de infecţi i secundare.

Microconidiile sau conidiile de vară apar la vîrful ramificaţiilor conidiofori lor, avînd dimensiuni mai mici decît macroconidii le (în medie 20x14 microni), conţinînd numai 5—8 zoospori.

486

Atît macro cît şi microconidiile germinează numai în prezenţa apei de ploaie, rouă sau ceată producînd infecţii pe organele verzi ale viţei de vie, cu ajutorul zoosporilor care sînt atraşi spre stomate sau alte deschideri, îşi pierd cilii şi emit un filament de germinaţie ce pătrunde în spaţiile intercelulare.

Faza de pătrundere a filamentului de germinaţie în organele verzi ale vitei de vie poartă numele de contaminare.

Incubaţia este faza cuprinsă de la contaminare pînă la mani-festarea simptomelor bolii (apariţia petelor untdelemnii sau a fructiîicaţiilor ciupercii). Durata fazei de incubaţie este în medie de 7 zile, reducînd-se pînă la 4 zile în condiiţii de temperatură optimă (22—24°C) şi stare de turgescenţă a ţesuturilor şi prelungin-du-se uneori pînă la 13—18 zile în condiţii nefavorabile evoluţiei ciupercii.

Invazia conidioîorilor are loc după încheierea fazei de incu-baţie, în cursul nopţilor cu higroscopicitate ridicată şi temperatură cuprinsă între 10—29°C. Conidioforii sînt prelungiri ale miceliului ciupercii, care ies prin stomate sau alte deschideri ale organelor atacate, sub formă de mănunchiuri, ce se ramifică monopoidal în treimea superioară, purtînd numeroase «midii, care constituie sursa principală de infecţie a plantaţiilor viticole.

PROGNOZA

Infecţiile primare afectează relativ slab organele verzi ale viţei de vie, din vecinătatea solului. Frecvenţa şi intensitatea atacului depind de rezerva biologică a oosporilor formaţi în anul precedent, condiţiile de umiditate şi căldură care favorizează germinarea oosporilor şi macroconidiilor, precum şi de suprafaţa receptivă a vegetaţiei viţei de vie la data contaminării.

Infecţiile secundare pot căpăta un caracter mult mai grav, datorită milioanelor de conidii ce se formează pe organele atacate ale vitei şi uşurinţei cu care acestea sînt desprinse de pe sterigmele ccnidioforilor şi transportate de vînt pînă la mari distanţe.

Staţiile de prognoză şi avertizare au datcria să prevadă in-tensitatea infeeţiilcr pe bază de criterii biologice, ecologice si fe-nolcgice.

încă de la formarea oosporilor se adună frunze cu pete de mană în mozaic, ţinînd seama că petele mozaicate, lipsite de conidiofori,

487

au de regulă un conţinut bogat de oospori. Ne putem convinge de prezenţa oospori lor prin tratarea fragmentelor de frunze cu pete mozaicate, timp de 15 minute, în acid azotic concentrat. Se spală apoi cu apă şi se tratează cu un amestec de 90 cm

3 alcool et i lic şi 10

g hidrat de potasiu t imp de 8—10 minute şi iar se spală. Astfel tratate, fragmentele permit să se poată observa la microscop — prin transparenţă — oosporii desfăcuţi din ţesuturile frunzei.

Din toamnă trebui asigurată o rezervă de frunze cu pete mozaicate (minimum 500) ce se păstrează, acoperite cu o plasă de sîrmă pe suprafaţa solului, pentru a suferi rigorile iernii.

Pentru a identifica petele de mană ce apar după contaminările primare trebuie amenajaţi cîţiva butuci de alarmă, în punctele din vie unde persistă apa din ploi şi unde se formează de regulă primele focare de mană.

Butucii de alarmă se amenajează pe locuri clepresionare, săpînd şanţuri de 15—20 cm adineime, 40 cm lărgime şi l m lungi ne, în intervalele dintre butuci, pe rînd. Coardele se palisează pe tutori, de-a lungul şanţului, la o înălţime de circa 5 cm de la fundul acestuia, în şanţ se presară fragmente de frunze cu oospori (din cele păstrate ca material biologic).

După ce se creează în vie condiţiile necesare pentru o infecţie primară, urmărim zilnic butucii de alarmă pentru a identifica semnalarea petelor untedelemnii şi conidiofonlor.

Infecţiile secundare se pot urmări cu uşurinţă, după identificarea primelcr pete de mană cu conidicfori şi conidii.

Ori de cîte ori se creează condiţii pentru infecţii secundare, acestea se verifică prin efectuarea concomitentă a contaminărilor artificale. în acest scop se umectează f a ţ a inferioară a frunzelor cu apă de ploaie care conţine conidii sau se tamponează, după ce le-am umectat, cu alte frunze care prezintă pete de mană cu conidii proaspete (avînd grija ca frunzele folosite să nu fie tratate cu fun-gicide).

Frunzele infectate art ificial se închid în pungi de hîrtie per-gament sau celofan. După 2 zile pungile se desfac, urmărind apa-riţia petelor untdelemnii. Organele infectate atif icial se etichetează pentru înscrierea fazelor de evoluţie a ciupercii Plasmopara viticola: data contaminării, data apariţiei petelor, data apariţiei conid'o-fori lor şi data începutului necrozării petelor.

Paralel se pot face infecţii artificiale şi notări asupra atacului de mană pe struguri sau pe al te organe verzi ale viţei.

Prin procedeele arătate putem determina cu precizie durata fazei de incubaţie şi corelarea acesteia cu valorile de temperatură şi umiditate din cursul incubaţiei.

înregistrarea fiecărei infecţii de mană se face numai dacă se constată manifestarea atacului din infecţii naturale.

Rezerva şi vitalitatea conidiilor, din momentele favorabile contaminării, ne pot da indicaţi i preţioase în prognoza apariţiei care urmează. Frecvenţa ridicată a petelor de mană cu fructificaţii proaspete, indică un mediu infecţios puternic.

Vitalitatea conidiilor se determină punînd cîteva picături de apă distilată sau apă de ploaie sterilizată, cu suspensie de conidii, în sticle de ceasornic acoperite. După trecerea timpului necesar germinaţiei conidiilor (de la 40 minute la temperatura opt imă pînă la 2 ore la temperatura de 12

C'C) se examinează preparatul şi, dacă se

observă zoospori mişcîndu-se în apă, avem dovada viabilităţii conidiilor. Procentul de conidii viabile se determină prin adăugarea în suspensia de conidii a 2—3 picături dintr-o soluţie de iod în iodură de potasiu şi examinarea la microscop. Conidii le negerminate se colorează în galben brun, iar cele germinate (lipsite de conţinut) nu se colorează.

Toate datele meteorologice, biologia ciupercii Plasmopara viticola şi creşterea medie a lăstarilor soiurilor de viţă reprezentative din podgorie se înregistrează în registrul privind evoluţia ciupercii şi tratamentele la avertizare (tabelul 1) şi apoi se întocmesc grafice, potrivit modelului difuzat de L.C.C.F.

Aparatele înregistratoare (mildiograf, termohigrograf, pluvio-graf) ajută la precizarea termenelor optime de avertizare.

AVERTIZAREA

Mana viţei de vie se dezvoltă intens pe organele tinere, aflate în faza optimă de creştere, existînd a strînsă corelaţie între ritmul de creştere a lăstarilor, condiţiile de umiditate ridicată şi evoluţia agentului patogen.

J n viile pe rod se execută tratamente la avertizare, în ultimele 3—4 zile ale fazei de incubaţie a ciupercii Plasmopara viticola.

489 488

rs

pentru a preveni infecţiile ce s-ar putea produce la invazia fructi-ficatiilor şi germinarea conidiilor de pe petele nou apărute.

P r i m u l t r a t a m e n t corespunde fazei de incubaţie a primei contaminări secundare. Numai cînd se creează condiţii optime pentru contaminarea primară, mai ales în viile situate pe văi şi în zona de cîmpie, unde se formează primele focare, primul tratament este util încă din faza de incubaţie a contaminării primare şi poate avea un caracter parţial (în plantaţiile amplasate pe terenuri depresionare).

T r a t a m e n t e l e u r m ă t o a r e se aplică în cursul fazelor de incubaţie ale contaminărilor secundare, ţinînd seama de suprafaţa organelor neprotejate (circa 20—25 cm şi minimum 2—3 frunze crescute în medie pe lăstar), de remanenta fungicidului folosit la tratamentul precedent, de importanţa sursei de infecţie şi vitalitatea conidiilor, precum şi de condiţiile climatice care au favorizat contaminarea.

Infecţiile suprapuse fazei de incubaţie ce a determinat un tratament şi infecţiile slabe ce intervin la

scurt t imp după tratament nu impun noi măsuri de combatere, decît în cazul cînd fungicidele au fost spălate de ploi şi cînd se produc leziuni pe organele viţei datorită căderilor de grindină.

Dacă există condiţii favorabile infecţiilor de mană în faza înfloritului viţei de vie, tratamentele se pot aplica şi în această fază, preferînd fungicidele organice sau organo-cuprice, care sînt mai puţin nocive pentru organele tinere ale plantei decît fungicidele cuprice.

Un tratament de siguranţă, după scuturarea petalelor, este foarte indicat pentru protecţia boabelor tinere şi a vegetaţiei care creşte intens în această fază. La acest tratament trebuie preferate fungicide polivalente, cu bună eficacitate în combaterea manei, putregaiului cenuşiu şi făinării.

în anii cu precipitaţii frecvente şi infecţii numeroase de mană, cînd se creează în podgorie un mediu infecţios puternic, tratamentele iau caracterul de acoperire, la creşteri medii ale lăstarilor de circa 20—25 cm (fig. 1).

Stropirile la acoperire nu sînt economice în perioadele sece-toase, cînd nu se găsesc pete de mană în vie.

Odată cu încetarea creşterii lăstarilor şi intrarea în faza de

pîrgă a boabelor, tratamentele contra manei se sistează, dacă

491 490

2 7.V 6 15 25 VI 9.V I I 30 V I I

Fig / — Schema tratamentelor contra manei la viţa

de \ie, în funcţie de creşterea lăstarilor, la Valea Călugăreasca

ultimul stropit s-a efectuat cu fungicide de mare remanentă (cuprice sau organo-cupricc).

în şcolile de viţe altoite şi în plantaţiile tinere de vie se execută tratamente pentru combaterea manei la acoperire, începînd din faza cînd este posibi la contaminarea viţelor de către ciuperca Plasmo-para viticola şi pînă la încetarea creşterii lăstarilor.

Pe durata creşterii intense a lăstarilor, intervalele dintre tratamente sînl de 5—7 zile în şcoala de viţe şi plantaţiile din primul an şi de 7—10 zile în plantaţiile din anii II şi I I I , preferind fun-gicidele organice, care sînl mai slab fitotoxice.

în a doua jumătate a verii, cînd ritmul de creştere a lăstarilor încetineşte, intervalele dintre tratamente se măresc la 7—10 zile în pepiniere şi plantaţii noi, pînă la 10—15 zile în viile din anii II şi I I I , folosind fungicide organo-cuprice sau cuprice, cu rema-nentă îndelungată.


Măsurile agrotehnice şi de igienă culturală, prin buna întreţinere a plantaţiei, combaterea buruienilor, adunarea şi arderea frunzelor cu oospori, distrugerea focarelor incipiente de mană şi alte măsuri contribuie la prevenirea şi reducerea infecţiilor.Tratamentele

chi'mice'cu fungicide constituie principalul mijloc de luptă împotriva manei de vie (tabelul 2).

Tabelul 2

Fungicide eficace in combaterea manei viţei de vie Faza de vegetaţie a viţei de vie

Fungicide recomandate

Doza kg/lia produs comer-c i a l

sub-s t an ţă activă

Mikal

3,00

Apariţia şi degajarea

Mancozeb 80 (Dithane M-45, Manconyl

inflorescenţelor, pînă

etc.)

3,00

2,40 la faza înfloritului

Zimaneb 80, MZ-80 ş. a.

3,00

2,40

Maneb (Polyram M. ş. a.)

2,40

Metiram (Polyram combi)

3,00

2,40

Zineb (Zineb S-80, Perozin B-75 ş. a.)

1,5-2,0

3,20

Ridomil plus 50 WP

Legatul boabelor pînă

Fungicide polivalente (Delsan F, Labi-

la formarea struguri-

lite, Turbofal ş. a.)

3-4,5

lor

Mycodifol (Captaîorl + Folpet)

2—2,5

Folpet (Orthophaltan, Folpan ş. a.)

1,50

Captan (Orthocid, Merpan 50 ş. a.)

1,50 Struguri formaţi, pînă

Oxiclorură de cupru (Cobox, Cupravit,

la pîrguirea boabelor

Cuivrochim, Oxychlor, Turdacupral

ş. a.)

2—3

Fungicide organo-cuprice (Tiozin A

4—6

i

ş.a.)

8—12

Zeamă bordeleză (sulfat de cupru+var

16—24

pastă)

Se pot folosi şi alte fungicide omologate sau care vor fi avizate pe parcurs.

Cantitatea de lichid la ha este în funcţie de vîrsta plantaţiilor fazele de vegetaţie şi -mijloacele cu care se aplică tratamentele. în cazul tratamentelor cu maşini şi aparate de mică presiune, volumul normal este în medie l 000—l 500 l/ha.

Dacă se aplică tratamente cu volum redus de lichid (elicop-tere, maşini şi aparate de pulverizare fină) concentraţia fugicidelor creşte proporţional cu coeficientul de micşorare a volumului de lichid, pentru a asigura aceeaşi cantitate de substanţă activă la unitatea de suprafaţă.

493

15 2i.1V

FĂINAREA VIŢEI DE VIE [UNCINULA NEGATOR

(SCHW.) BURR.]*

RÂSPlNDIRE

Făinarea este răspîndită în toate podgoriile ţări i , însă atacă cu deosebită virulenţă în podgorile Dealul Mare (Buzău şi Prahova), Murfatlar şi Ostrov (Constanţa) precum şi Greaca (Ilfov), în ultimii ani, atacuri puternice ale bolii s-au făcut simţite şi în podgoriile Argeşului, în cele de pe malul Oltului , la Miniş — Măderat, Bihor şi Tîrnave, precum şi în podgoriile Moldovei (Cotnari — Iaşi — Odobeşti — Panciu — Huşi). Boala este semnalată cu intensitate mare şi în vi i le de pe nisipuri (Bechet — Dăbuleni).


Făinarea atacă toate părţile verzi ale plantei, frunzele, inflores-cenţele, lăstarii, ciorchinii, boabele, cîrceii. Pe organele atacate apare o pîsla alb-gri, pe care cu timpul se formează o pulbere de aceeaşi culoare. Pîsla poate apărea sub formă de pete sau poate acoperi întregul organ atacat, în funcţie de condiţiile climatice din perioada respectivă.

în dreptul atacului, ţesutul se decolorează, apărînd pete asemănătoare cu cele untdelemn!i produse de mană. Uneori, primele simptome trec neobservate, ca urmare a faptului că au intervenit condiţii nefavorabile pentru agentul patogen, în care caz se observă pete negricioase formate din puncte mici, acestea reprczentînd celulele epidermei distruse de parazit. Privind în zare organul atacat (sub un unghi mai mic de 45°) se pot vedea cu ochiul liber pîsla şi pulberea alb-gri reprezentînd miceliul, conidio-forii şi eoni di i le ciupercii.

Boabele atacate în perioada de formare, imediat după înflorit, se usucă, cele atacate mai tîrziu, în perioada creşterii intense, crapă, mustul se scurge şi recolta este pierdută. Dacă boabele sînt atacate aproape de pîrgă, pierderile au mai puţină importanţă pentru strugurii de vin, dar la strugurii de masă se înregistrează o scădere considerabilă a valorii comerciale a producţiei. Organele atacate de făinare elimină un miros specific de mucegai, după care uneori se identifică prezenţa atacului.

* Autor : A. Toma

CICLUL DEZVOLTĂRII

Ciuperca Uncinula necator iernează sub formă de miceliu înă-untrul mugurilor. Prin infectarea lăstarilor, are loc pătrunderea ciupercii în ochii de iarnă, care se formează în cursul verii şi acest miceliu rămîne acolo pînă în primăvara următoare. Cu cît ciuperca se dezvoltă mai devreme ca urmare a condiţiilor foarte favorabile bolii (cazul podgoriilor puternic atacate), cu at î t mai mulţi ochi vor fi infectaţi în partea inferioară a lăstarului. Dacă dezvoltarea ciupercii are loc mai tîrziu, atunci se infectează numai mugurii din vîrful lăstarilor care se îndepărtează primăvara, prin tăiere.

Prin urmare, iernarea făcîndu-se sub formă de miceliu de iarnă în muguri, în primăvară, imediat ce condiţiile au devenit favorabile, acesta creşte odată cu pornirea mugurilor în vegetaţie, sub forma unor firişoare subţiri, transparente, dînd naştere miceliu-lui, pe care apoi se formează stadiul conidian.

Făinarea progresează astfel în continuare prin intermediul conidiilor. Odată maturate, aceste eoni di i, dispuse în lanţuri, se desprind de con

;diofori şi se răspîndesc pe alte organe verzi,

extinzînd astfel boala.

Progresarea se face treptat pe acelaşi organ, aceeaşi plantă, apoi de la o plantă la alta. Vînturile frecvente, puternice în zona de est a podgoriei Dealul Mare, ca şi în alte podgorii, favorizează generalizarea atacului, în alte podgorii, unde vînturile sînt în general slabe, caracterul de focar al bolii se menţine în majoritatea perioadei de vegetaţie. ,

în a doua jumătate a verii si mai ales toamna, cînd condiţiile devin mai puţin favorabile, atît pentru parazit cît şi pentru plantă, în urma procesului sexual se formează periteciile. Şi după formarea periteciilor însă, ciuperca continuă să se răspîndească prin conidii, boala rămînînd periculoasă în continuare pentru organele în creştere.

PROGNOZA

In funcţie de atacul ciupercii în anul anterior şi de condiţiile climatice din perioada reapausului vegetativ, se' poate stabili prognoza bolii pentru anul următor. Astfel, dacă atacul a fost puternic şi timpuriu, procentul mugurilor infectaţi va fi mai mare, aceştia avînd şanse de a rămîne în urma tăierilor din primăvară.

495 494

De asemenea iernile blînde, cu temperatură moderată, favorizează păstrarea miceliului în muguri şi, prin urmare o bogată sursă de infecţie pentru anul următor.


Avertizarea tratamentelor se face în funcţie de dezvoltarea bolii, condiţiile meteorologice şi îenologia viţei de vie. Dintre factorii meteorologici rolul determinant îl deţine temperatura. Limitele sînt largi, practic de la 10°C, pragul biologic al plantei, pînă la 30LC, optimul f i in d în jurul a 22°—26°C. Umiditatea are l imite şi mai largi de la 25% la 100% higroscopicitate relativă. Pentru i'nfecţie în timpul perioadei de incubaţie, umiditatea optimă este de 60—70%, în t imp ce pentru sporulare opt imul este de 90—100%.

Ploaia directă are influenţă negativă, spălînd conidiile şi miceliul, iar în picătura de apă conidiile nu germinează. De ase-menea razele solare directe au acţiune nocivă asupra conidiilor, în t i mp ce lumina difuză favorizează germinarea lor şi sporularea ciupercii. Pentru avertizare se vor înregistra următoarele date: temperatura aerului maximă, minimă şi meaie, higrcscopicitatea aerului maximă, minimă şi medie, insolaţia, precipitaţiile, viteza vîntului, coeficientul specific în funcţie de temperatura medie, folosind tabelul 1. Coeficienţii se adună pînă la obţinerea sumei 7, ceea ce reprezintă o generaţie a ciupercii, după care aceştia încep din nou să f i e adunaţi pentru a stabili durata generaţiei următoare ş.a. Generaţiile (prin urmare şi coeficienţii) se vor calcula din momentul începerii dezmuguritului la soiul Riesling italian pînă la intrarea strugurilor în pîrgă (sfîrşitul lunii august).

Se înregistrează, de asemenea, principalele faze îenologice ale viţei de vie: înmugurit, dezmugurit, înfrunzit, apariţia inflorescenţelor, înflori t , pîrga, precum şi tratamentele de avertizare: perioada, produsele recomandate.

Modelul registrului de avertizare este dat în tabelul 2.

Tratamentele se vor avertiza în funcţie de evoluţia bolii, prezenţa soiurilor sensibile, la fiecare două generaţii sau la trei generaţii ale ciupercii, luînd în considerare situaţia concretă din fiecare zonă.

Zecim

i

de

grac

Grade C

0

1

2

3

4

5

6

i

8

9

Grade C

10

0,35

0,35

0,36

0,36

0,37

0,37

0,37

0,38

0,38

0,39

10

11

0,39

0,39

0,39

0,39

0,40

0,40

0,40

0,40

0,41

0,41

11 12

0,42

0,42

0,42

0,43

0,43

0,44

0,44

0,45

0,46

0,56

12 13

0,47

0,48

0,48

0,49

0,50

0,51

0,52

0,53

0,54

0,54

13 14

0,54

0,54

0,55

0,55

0,56

0,56

0,56

0,57

0,57

0,58

14 15

0,58

0,59

0,59

0,60

0,60

0,61

0,62

0,62

0,63

0,63

15 16

0,64

0,65

0,65

Ofifi

066

0,67

068

068

0,69

0,69

16 17

0,70

0,71

0,72

0,72

0,73

0,74

0,75

0,76

0,76

0,77

17 18

0,78

0,79

0,80

0,81

0,82

0,83

0,84

0,85

0,86

0,87

18 19

0,88

0,89

0,89

0,90

090

0,91

099

099

093

093

19 20

0,94

0,94

0,95

0,95

0,95

0,96

0,96

0,96

0,97

0,97

20 21

0,97

0,97

0,98

0,98

0,98

0,99

0,99

0,99

1,00

1,00

21 22

1,00

1,00

1,00

1,00

1,00

1,00

1,00

1,00

1,00

1,00

22 23

1,00

1,00

0,99

0,99

0,99

0,99

0,99

0,98

0,98

0,97

23 24

0,97

0,97

0,96

0,96

0,95

0,95

0,95

0,94

0,94

0,93

24 25

0,93

0,93

0,92

0,92

0,91

0,91

0,90

0,90

0,88

0,88

25 26

0,88

0,87

0,86

0,85

0,84

0,83

0,82

0,81

0,80

0,79

26 27

0,78

0,77

0,76

0,76

0,75

0,74

0,73

0,73

0,72

0,71

27 28

0,70

0,69

0,69

0,68

0,67

0,67

0,67

0,66

0,66

0,66

28 29

0,64

0,60

0,55

0,55

0,50

—

—

—

—

—

29


Principalele măsuri culturale care trebuie respectate în vederea prevenirii atacului de făinare:

— a p l i c a r e a c o r e c t ă a t ă i e r i l o r î n u s c a t pentru a asigura echilibrarea butucului şi a evita dezvoltarea inutilă a frunzişului care prin transpiraţie măreşte umiditatea aerului, ceea ce duce la favorizarea bolii;

— a d m i n i s t r a r e a r a ţ i o n a l ă a î n g r ă ş ă -m i n t e l o r , cunoscînd că îngrăşămintele cu azot favorizează atacul, iar cele cu potasiu măresc rezistenţa plantei;

497 496

Ev

olu

ţia

făin

ării

viţ

ei d

e v

ie ş

t tr

atam

ente

le a

ver

tiza

te î

n c

urs

ul

anu

lui

Sfasnpojfj

N.

EpEOUDd ia in|n}U3iu

U5

.»,„

2

ipjadnp 9[K u}ej -susS sp 'JN

2

C

oef

icie

ntu

l sp

ecif

ic

S 3

2

C

(M

B.moSUI

=

Tăr

ia v

întu

lui

si pom

O

R l U I K B L L l

0

Hig

rosc

op

icit

a ;ea

aer

ulu

i

aţpsiu

CO

BLUţUIUJ

t--

BLUIXEUJ

o

'5 1 £ a n fc O.

s

„P*»

IC

BUIIUIIU -

BU,,.XBUJ «

lH«|dlMJd

c,

1

ca Q Bunq

-

1

B"!Z

O

1

. — l u c r ă r i l e s o l u l u i , aplicate la t imp, favorizează dezvoltarea plantei şi combaterea buruienilor, micşorînd higros-copicitatea aerului şi creînd condiţii mai puţin favorabile agentului patogen;

— l u c r ă r i l e în v e r d e au rol deosebit în prevenirea atacului de făinare: plivi tul, copilitul şi mai ales dirijatul corect al lăstarilor asigură expunerea cît mai bine a organelor butucului la soare şi crearea deci a condiţiilor mai puţin favorabile; pentru dezvoltarea f ăi nări i;

— d e s f r u n z i r e a p a r ţ i a l ă în a doua jumătate a lunii iulie are, de asemenea, un rol important în micşorarea atacului de făinare, a t î t la strugurii de masă cît şi la cei de vin, deoarece prin această lucrare se îndepărtează o parte a frunzelor bătrîne din jurul strugurilor care sînt astfel luminaţi mai bine de soare şi mai accesibili tratamentelor fitosanitare;

— a p l i c a r e a d i f e r e n ţ i a t ă a t r a t a m e n t e l o r în f u n c ţ i e de s e n s i b i l i t a t e a s o i u r i l o r , o atenţie deosebită acordîndu-se tratamentelor la soiurile mai sensibile, pentru a distruge focarele de infecţie în plantaţie şi a preveni extinderea bolii.Sînt mai sensibile la aceasta boală soiurile: Tămîioasă românească, Riesling italian, Băbească neagră, Chardon-nay, Muscat de Ha m burg, Afuz-Ali, Ital ia, Coarnă neagră ş.a., iar mai puţin atacate: Grasă, Fetească regală, Merlot, Cabernet, Sauvignon ş.a.

COMBATEREA CHIMICĂ A FĂINÂRI1

Aplicarea tratamentelor chimice se face difenţiat, pe podgorii, în funcţie de condiţiile concrete ale anului, în zonele unde atacul a fost puternic în anul anterior, primul tratament se va aplica la înfrunzirea viţei de vie, ceea ce practic coincide cu apariţia pri melor conidii din miceliul de iarnă. La acest tratament se va prefera sulful pulbere dacă timpul este ploios sau răcoros. Dacă în acelaşi t imp se stropeşte împotriva manei, se va folosi sulful muiabil în doza cea mai ridicată pentru produsul respectiv. ., r,y •,

Tratamentele înainte şi după înflorit sînt considerate de sigu-ranţă, în mod deosebit cel după înflorit, care este obligatoriu în

499

CJ

3 a E-

ANTRACNOZĂ VIŢEI DE VIE [GLOEOSPORWM

AMPELOPHAGUM (DE BARY) JACZ.J*

RĂSPlNDIRE

Antracnoză viţei de vie este una dintre cele mai periculoase boli care atacă toate organele verzi şi tinere ale viţei de vie; în urma atacului acestea par a fi arse, de unde şi numele de „cărbune" sau „antracnoză" (antrax = cărbune).

Pe glob, antracnoză este întîlnită peste tot acolo unde se cul-tivă viţa de vie f i ind printre puţinele boli ale viţei de vie care sînt cunoscute încă din antichitate, din Europa unde a fost semnalată pentru prima oară, ea răspîndindu-se pe tot globul. La noi în ţară, antracnoză se întîlneşte în unele plantaţii din zonele Ostrov — Almalău, Solbozia, Feteşti, Urziceni, Chiţorani, Snagov, Joiţa, Săftica, Bucureşti, Ulmeni, Chirnogi, Greaca, Vităneşti, Drăgăşani, Turnu Măgurele, Aiud, Crăciunel, Cluj, Oradea, Arad, Craiova, Slătioara — Argeş, Goleşti —Vîlcea etc. Atacă atît hibrizii producători direcţi cît şi unii portaltoi şi unele soiuri nobile dintre cele mai valoroase, în special soiuri pentru struguri de masă.


Pe frunze se formează pete mici, circulare sau alungite, în special în lungul nervurilor. Centrul petelor capătă o coloraţie alb-cenuşie, cu o margine brună pînă la negru, cu o aureolă violacee. După un timp, ţesutul din mijlocul petelor se usucă şi cade, frunza apărînd ciuruită. Cînd sînt atacate nervurile,tnai aîes la frunzele tinere şi foarte tinere, frunzele se răsucesc, se deformează. Atacul pe ciorchini se manifestă dinainte de înflorit şi pînă la intrarea în pîrgă, ducînd în cele mai multe cazuri la uscarea acestora, în special cînd sînt foarte tineri. Petele sînt asemănătoare celor de pe frunze, cu deosebirea că sînt adîncite în pulpa bobului, cu o bordură sau margine mai închisă la culoare, la început violacee, apoi brun-negricioasă. Centrul petei este alb-cenuşiu, catifelat. Atacul pe rahis şi codiţele bobitelor este asemănător cu cel de pe lăstari. Aceştia sînt atacaţi numai cît sînt tineri, erbacei, nelemnificaţi. Petele pot fi mici sau alungite, cuprinzînd suprafeţe întinse în lungul lăstarilor, dîndu-le acestora un aspect caracteristic. Petele

* Autori: I. Mirică, Afrodita Mirică

502 503

au o margine sau bordură mai ridicată, de culoare negricioasă, în care se află miceliul ciupercii, sub îorma unui miceliu sclerotial, de rezistenţă, în care iernează ciuperca. Petele pot cuprinde lăstarul de jur împrejur, ducînd adesea la uscarea lui, mai ales cînd este foarte tînăr. Aceste răni de pe lăstari sînt asemănătoare celor provocate de grindină, de care se deosebesc prin aceea că grindina provoacă răni numai într-o parte a lăstarului, adică în partea dinspre care vin bucăţile de gheaţă, pe cînd antracnoza poate ataca lăstarul de jur împrejur. Pot fi atacaţi, de asemenea, şi cîrceii, care se usucă. Leziunile de pe lăstari pot pătrunde pînă la lemn şi măduvă, corzile devenind foarte fragile şi rupîndu-se uşor în timpul lucrărilor de îngropat, dezgropat şi cercuit. Corzile provenite din lăstari atacaţi au un aspect caracteristic, în leziunile scleroţiale de pe ele ciuperca rezistînd de la un an Ia altul. Fiind atacate în special vîrfurile lăstarilor, o plantaţie puternic infectată cu antracnoza apare ca şi cum ar fi pîrlită, arsă cu o lampă de benzină.

CICLUL DEZVOLTĂRI!

Boala este produsă de ciuperca microscopică Gtoeosporium ampe/ophaguin (De Bary) Jacz. Miceliul ciupercii este intercelular. La exterior, în dreptul unei pete (de pe frunze, ciorchini sau lăstari), se formează lagăre de conidiofori cu conidii specifice. Conidiile au dimensiunile între 2—4x2—8 microni, sînt ovoidale, hialine, cu pereţi mucilaginoşi, cu 1—2 puncte reîringente. Conidiile germinează între 2 şi 32°C.

Ciuperca iernează sub forma ţesutului sclerotial de pe corzi, precum şi pe boabele atacate şi căzute toamna pe sol. Primăvara, începînd'de la plus 2°C, la o ufnectare de minimum 24 ore, pe ţesătura scleroţială încep să se formeze conidîi de tip Gloeosporium. După formarea lor, dacă intervine o ploaie de minimum 2 mm care să le răspîndească şi dacă există organe verzi receptive la atac, conidiile germinează (cu condiţia ca picătura de apă să se menţină minimum 12 ore pe organele plantei) şi produc o infecţie (primară). La 10—12 zile, în funcţie de temperatură, apar primele simptome de îmbolnăvire (pete caracteristice, în centrul_cărora la 2—3 zile încep să se formeze conidiofori cu conidii). în timpul verii, în condiţii asemănătoare,se poate produce un mare număr de infecţii secundare. Cerînd limite de temperatură foarte largi, antracnoza este printre primele boli care apar în plantaţie primăvara, cam

din momentul în care lăstarul are circa 5 cm lungime. Trebuie să se mai ţină cont şi de faptul că în primăvară, corzile atacate şi pe care iernează ciuperca, sub forma ţesăturii scleroţiale, pot fi umezite datorită sevei scurse în timpul plînsului, şi ca urmare, are loc o declanşare a producerii conidii lor ciupercii, conidii care, diseminate apoi de precipitaţiile de peste 2 mm, pot produce o infecţie, de obicei scăpată din vedere de către viticultori, în ţara noastră a fost găsită, în condiţiile anului 1967, o formă perfectă a ciupercii (peri teci i cu asce şi ascospori care au putut să dea noi infecţii), formă perfectă care se deosebeşte net de forma perfectă descrisă de literatura mondială sub numele de Elsinoe atnpelina (De By.) Shear şi care, după unii autori ar aparţine unui al t gen. Cert este că, în condiţiile din ţara noastră, această formă perfectă nu are un rol hotărîtor în perpetuarea ciupercii peste iarnă.

PROGNOZA

Antracnoza fiind o boală care se răspîndeşte lent în plantaţie, concentric în jurul focarului ini ţ ia l de infecţie, apare numai în plantaţiile în care şi anii trecuţi i s-a semnalat apariţia. Dintr-o plantaţie în alta şi dintr-o localitate în alta, boala se răspîndeşte mai ales datorită transportului corzilor şi materialului săditor infectat, în cazul în care primăvara este ploioasă şi cu temperaturi peste +2CC, se prevăd infecţii puternice şi pagube însemnate datorate acestei boli, atît pe frunze, lăstari şi cîrcei, cît şi pe inflorescenţe şi ciorchini. Plantaţiile situate pe terenuri reci, cu exces de umiditate, sînt predispuse la atacuri puternice. De asemenea, soiurile sensibile si foarte sensibile — Afuz — Aii, Agevine Ober-line, Sultanina, Regina Nera, Kiş Miş, Taiîi, Nimrang, Băbească, Aligote, Cardinal, Ceauş, Cinsaut, Delizia, Negru mare, Regina viilor, Italia, Regina Elisabeta etc., în anii cu condiţii foarte favorabile sînt deosebit de puternic atacate, uneori producţia fiind compromisă.

în cursul verii, umiditatea relativă medie a aerului, de peste 80/o, creată în urma unor precipitaţii reduse cantitativ, dar nu sub 2 mm, dă posibilitatea producerii unor infecţii puternice şi numeroase. Plantaţii le care au focare de antracnoza şi în care se efectuează irigări prin aspersiune pot fi compromise datorită atacului dacă nu se aplică tratamente suplimentare după fiecare irigat prin aspersiune.

505

AVERTIZAREA

Stabilirea termenelor optime de combatere se face pe baza condiţiilor meteorologice, fenologiei viţei de vie şi biologiei ciupercii.

Infecţiile primare se realizează cînd sînt întrunite următoarele condiţii:

— existenţa în plantaţie a unui focar de atac; — umectarea timp de minimum 24 ore cu apă de ploi sau cu

seva corzilor care plîng a corzilor cu leziuni de antracnoză; — precipitaţii de minimum 2 mm care să disemineze eoni di -

ile formate în leziuniile de p2 corzi; — temperaturi de peste -j-2°C; — umiditatea relativă a aerului peste 80%; — lungimea lăstarului de minimum 5 cm; — umectarea organelor verzi minimum 12 ore, pentru pro-

ducerea germinării conidiilor şi declanşarea infecţiei. Infecţiile secundare se realizează cînd sînt întrunite următoa-

rele condiţii: — existenţa conidiilor din infecţia primară; — precipitaţii peste 2 mm; — temperaturi între +2 şi +32CC; — umiditatea relativă medie a aerului peste 80%; — umectarea minimum 12 ore a organelor verzi susceptibile de

atac; — existenţa organelor verzi neacoperite de fungicide; — infecţiile sînt favorizate de leziunile provocate de bucăţile

de gheaţă în timpul grindinei. Cu cît durata de umectare este mai mare de 12 ore, cu atît posi-

bilitatea producerii infecţiei este mai mare. Pentru urmărirea duratei perioadei de umectare a plantelor se poate folosi drosograîul cu f i r de chenaf sau se poate adapta la parametrii corespunzători mildiograful RC, recomandîndu-se ca înregistrarea datelor să se facă la nivelul butucului.

Tratamentele de combatere trebuie să fie avertizate a se aplica în limitele perioadei de incubaţie, către sfîrşitul ei, înainte însă de apariţia primelor simptome ale bolii. In cazul unor focare puternice, se vor avertiza tratamente în timpul infecţiei primare, cînd lăstarul are între 5—10 cm lungime şi cînd, de obicei, în plantaţie nu sînt condiţii pentru avertizarea tratamentelor pentru combaterea manei şi a altor boli. Cînd este posibil, se vor avertiza tra-

ta mente complexe (antracnoză + mană + făinare + putregai ce-nuşiu), ştiind că fungicidele folosite contra manei au efect şi împo-triva antracnozei. în timpul perioadei de repaus a viţei 'de vie, imediat după căderea frunzelor şi pînă în momentul umflării mugurilor, se vor avertiza 1—2 tratamente de iarnă, în funcţie de infectarea plantaţiei.


— în terenurile grele, în care nu se pot efectua drenări, nu se recomandă cultivarea soiurilor sensibile.

— Din plantaţiile infectate nu se vor recolta coarde altoi sau portaltoi pentru înmulţire. Tot materialul rezultat din aceste parcele, la tăiere, se va arde pe loc, în vie.

— Se va evita excesul îngrăşămintelor cu azot. — în cursul perioadei de repaus vegetativ al viţei de vie se

vor aplica 1—2 tratamente cu Dibutox 1% sau cu zeamă bordeleză în concentraţie de 3% prin îmbăierea tuturor corzilor si butucilor.

— în timpul perioadei de vegetaţie a viţei de vie se vor aplica tratamente cu unul din următoarele fungicide:

— zeamă bordeleză 0,5—0,75%; — oxiclorură de cupru 0,3—0,5%, în funcţie de concentraţia

în substanţă activă a produsului;

— Captan (Orthocid, Merpan, etc.) în conc. de 0,25%;

— Folpet (Orthophaltan, Folpan etc.) 0,2%;

— Mancozeb (Dithane M-45, Manconyl, Zimaneb, MZ-80 etc.) în concentraţie de 0,2%;

— Polyram combi în concentraţie de 0,2 °/

— Zineb (Perozine 75 — B, Aspor etc.) în concentraţie de 0,4—0,5% ;

— Antracol în concentraţie de 0,4%.

— în cazul înregistrării grindinei, tratamentul se va aplica imediat, în următoarele 24 ore.

— în plantaţiile în care se efectuează irigatul prin aspersiune, se va aplica un tratament după fiecare irigat.

— Plantaţiile de portaltoi în care se semnalează atac de antrac-noză vor trebui să f ie defrişate, viţa de vie putînd să revină pe acest teerenuri după cel puţin 10 ani.

70

507 506

PUTREGAIUL CENUŞIU AL STRUGURILOR

(BOTRYT1S GINEREA PERS.)*

RĂSPlNDIRE

Forma conidiană a ciupercii Sclerotinia frukeliana (de Bary) Whetzel, cunoscută sub denumirea de Bolrytis tinerea Pers., are o veche şi largă răspîndire în toate zonele ţării noastre. Botrytis cinerea este o ciupercă polifagă, saprofită şi parazită. Ca parazit afectează viţa de vie şi numeroase alte plante cultivate sau spon-tane, iar ca saprofi t contribuie la descompunerea resturilor vegetale.


Putregaiul cenuşiu afectează frecvent strugurii, iar în condiţii de umiditate ridicată sau în serele slab aerisite poate ataca lăstă-raşii, frunzele şi chiar butaşii destinaţi altoirii.

Pînă în faza înfloritului ciorchinii sînt foarte rar afectaţi de ciuperca Botrytis cinerea, aceasta semnalîndu-se progresiv pe boabele în stare erbacee, pe rahis, pedicele şi îndeosebi pe boabele în fază de maturare. Pe suprafaţa boabelor atacate se observă pete de culoare galben-maronie sau roşie-violacee, cu tendinţă de extindere, acoperind adesea grupuri de boabe sau chiar struguri în întregime. Boabele bolnave se înmoaie, adesea crapă şi se acoperă cu un mucegai format din conidiofori şi conidii. Numai cînd atacul se produce într-o fază avansată de maturare a strugurilor, iar umi-ditatea relativă a aerului se menţine scăzută, sînt afectate numai ţesuturile periferice ale boabelor, evoluînd către o stafidire, cunos-cută sub denumirea de „putregai nobil".


Rezerva biologică a ciupercii Botrytis cinerea, sub formă de miceliu, scleroţi şi conidii, este foarte răspîndită în natură, înmul-ţindu-se intens pe cale asexuată.

în condiţii mai puţin favorabile evoluţiei ciupercii, pe ţesu-turile atacate ale lăstarilor sau pe coarde se formează scleroţi, sub formă de corpuscule ovoide, negricioase, de l—5 mm lungime, care constituie organe de rezistenţă.

* Autor: Qh. Savin

Cînd condiţiile devin favorabile dezvoltării ciupercii, scleroţii reproduc mai frecvent forma conidiană şi foarte rar apoteciile, în care se formează asce cu ascospori.

La temperaturile obişnuite, de 15—20°C, conidiile germinează, în prezenţa apei şi produc infecţia după o umectare de minimum 12—15 ore. Tubul de infecţie dă naştere unui miceliu care pătrunde în ţesuturile plantei gazdă şi, dacă sînt condiţii favorabile ciupercii poate să înainteze cu o viteză pînă la 0,2—0,4 mm pe oră.

Cînd umiditatea relativă a aerului depăşeşte 80%, atacul de Botrytis cinerea evoluează spre forma de putregai umed, ordinar, iar boabele sînt invadate de conidiofori şi conidii, prin care boala se răspîndeşte cu multă uşurinţă. Conidioforii sînt formaţi din filamente septate, lungi pînă la circa 2 mm, ramificaţi la vîrî. Pe sterigmele ramificaţiilor conidiofori lor se formează conidii ovoide, unicelulare, de 9—15x6—10 microni, dispuse în aglomerări compacte.

PROGNOZA

Putregaiul cenuşiu al strugurilor poate aduce pierderi mari producţiei viticole în anii cînd persistenţa apei peste 12—15 ore pe struguri este frecventă sau cînd este afectată integritatea stru-gurilor. Leziunile ce se produc pe babe şi ciorchini, datorită înţe-păturilor de insecte, grindinei, plesnirii boabelor, loviturilor meca-nice sau altor cauze, favorizează atacuri foarte intense da putregai cenuşiu, mai ales atunci cînd se asociază şi o umiditate ridicată.

Cînd pieliţa boabelor prezintă leziuni sau a fost sensibilizată de intemperii, dăunători sau boli, permite o evoluţie mai activă a ciupercii Botrytis cinerea, care găseşte surse de nutriţie în mustul exudat prin ţesuturile lezate. Păstrarea strugurilor de masă în depozite este condiţionată şi ea de integritatea pieliţei boabelor.

Atacul putregaiului cenuşiu al strugurilor este mai frecvent la roiurile cu pieliţa subţire şi aşezare îndesată a boabelor pe ciorchine: Grasa de Cotnari, Chardonnay, Riesling italian, Aligote, Fetească albă, Fetească regală, Gamay blanc, Gros Sauvignon, Petit Sauvignon, Pinot gris, Muscat Ottonel şi altele. Numai puţine soiuri, cu pieliţa mai elastică şi aşezarea boabelor rnai laxă, curn sînt: Cabernet Sauvignon, Ohanez, Clairette blanche, Sangiovese şi altele, prezintă o rezistenţă relativă faţă de ciuperca Botrytis cinerea.

509 508

Ciuperca Botrytis tinerea se dezvoltă între l imite foarte mari de temperatură (cuprinse între l—32°C), astfel că elementul cel mai important pentru evoluţia acestei boli îl constituie persistenţa apei pe struguri, umiditatea relativă între 80—100%, precum şi leziunile sau sensibilizarea pielitei boabelor.

Ca mediu iniţial pentru producerea focarelor de Botrytis pot servi şi organele moarte din interiorul ciorchinelui: petale, stamine şi polen lipite de ovar, boabe avortate sau mânate etc. Pe t imp umed, aceste resturi organice constituie un bun mediu nutritiv al ciupercii Botrytis tinerea.

în viile situate pe văi si în zona de cîmpie, precum şi cele din vecinătatea apelor sau pădurilor se creează microclimate mai favorabile persistenţei apei de ploaie sau de rouă pe organele viţei, comparativ cu versanţii dealurilor.

Conducerea clasică a viţei, cu strugurii prea aproape de su-prafaţa solului, facilitează atacuri de Botrytis mai intense decît în cazul formelor înalte şi semiînalte de conducere.

AVERTIZAREA

Metoda standard de combatere chimică a putregaiului cenuşiu al strugurilor constă în aplicarea a 4 tratamente în fazele cele mai critice producerii infecţi uni lor:

— la sfîrşitul înfloritului viţei de vie; — înainte de formarea strugurilor; — la începutul fazei de pîrgă a boabelor; — cu 3—4 săptămîni înainte de recoltarea strugurilor. In viile nepericlitate de Botrytis, tratamentele pot să fie eco-

nomisite sau pot începe de la crearea condiţiilor pentru atac, considerînd critică persistenţa apei pe struguri peste 12—15 ore.

Cea mai mare atenţie trebuie acordată tratamentelor antibo-tritice la soiurile pentru struguri de masă, destinaţi păstrării sau transporturilor îndepărtate.


Mijloacele agrotehnice şi de igienă culturală trebuie folosite raţional, începînd de la înfiinţarea plantaţiilor viticole şi conţi -nuînd cu buna întreţinere a acestora, cunoscînd că pentru preve-

510

nirea putregaiului cenuşiu al strugurilor prezintă importanţă deo-sebită următoarele măsuri:

— evitarea terenurilor cu exces de umiditate şi slab aerate la înfiinţarea plantaţiilor nci;

— cultivarea soiurilor relativ rezistente la Botrytis tinerea; — conducerea raţională a coardelor, astfel ca strugurii să nu

fie în imediata vecinătate a solului, unde sursa de infecţie este bogată;

— fertilizarea echilibrată şi evitarea excesului de azot; — aplicarea la timp a operaţiunilor în verde (plivitul lăstarilor

sterili care prisosesc, îndată după degajarea ciorchinilor, legatul corect al lăstarilor, copilitul şi defolierea parţială a circa 15/6 frunze interioare din jurul strugurilor înainte de pîrgă, cîr-nitul vîrfurilor);

— combaterea la timp a dăunătorilor şi evitarea tuturor cau-zelor care pot determina leziuni sau sensibilizarea pieliţei boabelor; — culesul la t imp şi în termen scurt a recoltei de struguri. Tratamentele chimice se aplică la avertizare, preferîndu-se fungicide polivalente, cu acţiune multiplă în combaterea putrega-iului cenuşiu şi rnanei în faza de la sfîrşitul înfloritului pînă la formarea strugurilor sau fungicide specific antibotritice şi eventual antioidice, după ce sistează tratamentele contra rnanei (tabelul 1).

Tabelul l

Fungicide eficace în combaterea putregaiului cenuşiu

Doza, kg/ha Faza de vegetaţie a viţei de

vie

Fungicide recomandate

produs

sub-

comer-

stanţă

cial

activă Sfîrşitul înfloritului

pînă la formarea stru-

Diclofluanid (Euparen 50 WP) Mycodifol (captafol + folpet)

4,00 2—2,5

2,00

gurilor

Delsan F sau Labilite

3—4,5

Faltan (Orthophaltan, Folpan ş. a.)

1,50 înainte de pîrgă pînă la

Vinclozolin (Ronilan 50 WP)

1,50

0,75 3 — 4 săptămîni

Benomyl (Benlate, Fundazol 50 WP)

1,00

0,50 înainte de recoltare

Carbendazim (Derosal 60, Bavistin)

1,00

0,50

Metiltiofanat (Topsin M 70 ş. a.)

2,00

1,40

Se pot utiliza şi alte fungicide omologate pentru combaterea putregaiului cenuşiu al strugurilor.

511

MOLIA STRUGURILOR

\LOBESIA (POLIYCHROSIS) BOTRANA SCHIFFJ*

BIOLOGIE . , „ ;

Molia strugurilor este răspîndită în general în viile de şes din Dobrogea, Bărăgan, sudul Olteniei, Banat şi sudul Moldovei.

Are trei generaţii pe an. Din ouăle depuse'primăvara de f luturii din generaţia a Il I-a apar omizile în ul t ima decadă a lunii mai sau prima jumătate a lunii iunie. Incubaţia are o durată de 6—8 zile, iar apariţia larvelor se eşalonează de-a lungul a 20—30 zile. Perioada de dezvoltare larvară durează 25—30 zile, în care timp o larvă poate consuma 60—80 boboci florali, în caz de invazie, larvele se instalează pe lăstarii sau frunzele tinere. După a IV-a năpîrlire, omizile se retrag sub scoarţa coardelor şi a butucilor sau în sol, îşi formează un cocon şi trec în stadiul' de pupă.

Stadiul de nimfă durează 10—13 zile. La începutul lunii iulie apar fluturii generaţiei I. Zborul

durează 15—20 zile. Ouăle sînt depuse la suprafaţa boabelor de struguri,incubatia f i ind de 6—8 zile. Perioada larvară are o durată de 25—30 zile, în care timp omizile se hrănesc cu conţinutul boa-belor, în cazul în care umiditatea este mai ridicată, pe ciorchinii afectaţi se instalează atacul t impuriu de putregai cenuşiu. La începutul lunii august, după o perioadă de nimfoză de 8—12 zile, apar fluturii generaţiei a Il-a.

Depunerea ouălor se face pe suprafaţa boabelor de struguri, apa-riţia larvelor avînd loc în u l t ima decadă a lunii august sau prima parte a lunii septembrie. Stadiul larvar durează tot 25—30 zile, după care larvele se retrag în crăpăturile scoarţei sau în sol, unde-şi confecţionează coconi şi se transformă în crisalide, stadiu în care iernează. Atacul generaţiei a Il I-a premerge de obicei atacul de putregai cenuşiu.


C o l e c t a r e a şi p ă s t r a r e a m a t e r i a l u l u i b i o l o g i c ' ;. '°

Materialul biologic se colectează în perioada septembrie-oc-tombrie, în momentul în care larvele generaţiei a IlI-a încep să se retragă pentru împupare. Strugurii atacaţi se pun în cuşti aver-

Autor: Al. Alexandri jr.

512

tizoare de tipul celor care se folosesc pentru Carpocapsa. în cuşti se introduc fîsii de scoarţă de viţă de vie sau benzi de hîrtie go-frată lungi de 10—12 cm şi late de 3—4 cm. în fiecare cuşcă se vor introduce 800—1 000 larve. Cuşca se va pune într-un loc ferit de îngheţ şi eventual se va proteja prin acoperire. Pentru fiecare din generaţiile II şi III se va proceda identic. In cuşti se va urmări frecvenţa apariţiei fluturilor prin notări zilnice, întocmindu-se curba de zbor.

Perechi de fluturi se vor introduce în izolatoare de tifon montate pe coardele de viţă de vie, pentru a se putea urmări momentul depunerii primelor ouă.

în cazul în care nu se dispune de material biologic, curba de zbor poate fi stabilită şi direct în plantaţie, cu ajutorul capcanelor alimentare sau luminoase.

Capcanele alimentare constau în castroane instalate la nivelul primei sîrme, în care se introduce un amestec de melasă (1/4) cu apă (3/4) sau drojdie de vin (1/3) cu apă (2/3). Pentru ca observaţiile să f i e corecte, trebuie instalate cel puţin 25 astfel de capcane, recoltarea fluturilor făcîndu-se zilnic.

Capcana luminoasă model I.C.P.P. se instalează astfel încît becul să f ie la nivelul sîrmei a Il-a (0,75—1 m) şi departe de orice altă sursă luminoasă.

M e t o d i c a a v e r t i z ă r i i

Avertizarea tratamentelor se face după criteriile biologic, ecologic şi fenologic.

Criteriul biologic — constă în stabilirea termenelor de com-batere în funcţie de curba de zbor. Momentul optim al aplicării tratamentului se consideră a fi la 3 zile de la maximul curbei de zbor (10—14 zile de la începutul zborului). Aceste date corespund cu momentul ecloziunii primelor ouă (6—8 zile de la depunerea lor la generaţia I şi 4—5 zile la generaţiile II şi III) , fenomen ce se poate urmări în izolatoarele de tifon. De regulă buletinele de avertizare se emit odată cu începutul zborului.

Criteriul ecologic — constă în stabilirea termenelor de combatere cu ajutorul sumei temperaturilor efective considerînd pragul biologic K, = 12

CC. In aplicarea acestui criteriu trebuie avut în vedere si faptul

că o serie de alţi factori (locul de împupare, umiditatea 'etc.) pot determina apariţia de modificări în valoarea sumei temperaturilor efective.

513

Momentul optim de aplicare este:

S(/m — 12) = 120°C (118— \3ffC) la generaţia de primăvară (G!);

V(ttn — 12) = 530°C (528—550°C) la generaţia de vară (G2); S (/m — 12) = 1010°C (971—1050CC) la generaţia de toamnă (G,).

Criteriul fenologic — constă în aplicarea tratamentului în funcţie de o anumită fază fenologică. Astfel, la generaţia I (de primăvară) momentul optim corespunde cu înflorirea portaltoiului Riparia x Rupestris 3309, a hibridului producător direct Terras 20 sau a apariţiei frunzei a 16-a pe butuc, iar la generaţia a Il-a (de vară) corespunde cu intrarea în pîrgă a soiului Perlă de Csaba.

Recapitulînd, momentele de aplicare a tratamentelor se sta-bilesc după cum urmează:

Generaţia I — tratamentul se va aplica la 10—14 zile de la începutul zborului (3 zile de la maximul de zbor şi 6—8 zile de la depunerea ouălor) cînd ~L(tm — 12) = 120°C şi înfloreşte portal-toiul Riparia x Rupestris 3309.

Generaţia a Il-a — tratamentul se va aplica la 10—12 zile de la începutul zborului (3 zile de la maximul de zbor şi 4—5 zile de la depunerea ouălor), cînd 1t(tm— 12) = 530°C şi soiul Perla de Csaba intră în pîrgă.

Generaţia a IlI-a — tratamentul se va aplica la 10—12 zile de la începutul zborului (3 zile de la maximul de zbor şi 4—5 zile de la depunerea ouălor) cînd L (tm— 12) = l 010°C.

SCHEME DE TRATAMENT ŞI COMBATERE

Combaterea se consideră economică atunci cînd procentul de ciorchini atacaţi depăşeşte 5%. Atacul generaţiei a IlI-a este deo-sebit de periculos, deoarece favorizează atacul de putregai cenuşiu.

Schemele de tratament se aplică în funcţie de intensitatea atacului. In mod obişnuit se aplică schema 1 + 1 + 1 (cîte un tratament la fiecare generaţie), dar în caz de invazie puternică se pot adopta schemele 2 + 1 + 1, 1 + 2 + 1 sau 2 + 2 + 1 . De asemenea, în cazul în care infestarea este slabă sau se obţine o eficacitate foarte bună în combaterea primelor două generaţii, ultimul tratament poate fi eliminat. La soiurile cu coacere tim-

514

purie nu se va aplica în nici un caz tratamentul de la generaţia a IlI-a.

La alegerea insecticidelor se va ţine seama de remanenta aces-tora. Produsele carbamice se vor aplica numai la primele generaţii, la generaţia a IlI-a recomandîndu-se utilizarea insecticidelor organofosforice sau biologice. Nu se recomandă utilizarea de pro-duse organoclorurate.

Cităm mai jos principalele insecticide ce se pot utiliza în com-baterea moliei strugurilor:

carbamice: Carbaril 50 (0,2%), CarbarilSpp (25 kg/ha), PadanSO (0,1%), Sevin 85 (0,1—0,15%);

organofosforice: Paration (Selefos, Parafos, 0,06—0,08%), metil parathion (Wofatox 50 EC 0,1%), malation (Carbetox 37 EC 0,3—0,4%), DDVP (DDVP50CE, NogosSOCE, Vapona 48 CE 0,1%), triclorfon (Dipterex 80 SP, Danex 80 SP, Wotexit 80 ŞP, 0,15%), fenitrotion (Sumithion 50 EC, Accothion 50 EC, Metation 50 EC, Folithion 50 EC 0,1—0,15%), metidation (Ultracid 40 EC 0,1%), fosalon (Zolone 35 EC 0,15—0,2%);

biologice: Thuringin 150 M (0,5%), Dipel (0,1%—2 tratamente la o generaţie), Bactospeine (0,3%).

FILOXERA GALICOLĂ (PHYLLOXERA VASTATRIX PLANCH.)*

RĂSPÎNDIRE

Forma gali cola a filoxerei este prezentă în toate podgoriile ţării, dar intensitatea atacului diferă de la zonă la zonă şi de la an la an. Mai frecvent atacă în plantaţiile portaltoi din Dealu Mare şi Drăgăşani.


F u n d a t r i x u l sau m a t c a este de culoare gal-benă-brunie, are corpul lăţit pe partea ventrală şi uşor bombat dorsal, avînd o lungime de 1,5—2 mm.

F u n d a t r i g e n e l e sînt de culoare galbenă-portocalie, corpul globulos, capul şi toracele lăţite. Rostrul este lung, ajun-gînd pînă la coxeie posterioare; antenele sînt formate din trei

* Autor: D. Bălaj

articole, ultimul fiind cel mai dezroltat. Lungimea corpului variază între 1,6—1,8 mm, iar lăţimea între 1,0—1,2 mm. Partea dorsală a corpului este ruguroasă.

CICLUL BIOLOGIC

în plantaţiile de portal toi, din ouăle de iarnă apar

primăvara larvele de fundatrix (matcă). Acestea se fixează cu trompa pe partea superioară a frunzelor şi încep să se hrănească. Sub inf luenţa enzimelor din saliva larvelor, pe partea inferioară a frunzelor se formează gale caracteristice, în interiorul acestora larvele continuă să se hrănească, năpîrlesc de 4 ori şi apoi se transformă în femele, care depun ouă fără a fi fecundate.

După 10—15 zile începe ecloziunea larvelor din prima gene-raţie de îundatrigene, care migrează şi formează noi gale, în inte-riorul cărora se hrănesc şi se dezvoltă pînă se transformă în femele, care depun ouă tot fără a fi fecundate, în condiţiile din ţara noastră filoxera galicolă are 4—l generaţii.

Galele care se formează în urma înţepăturilor provocate de larve au formă aproape sferică, cu suprafaţa aspră, neregulată, iar spre partea superioară a frunzei prezintă un orificiu prevăzut cu peri. Primăvara, spre sîîrşitul lunii aprilie-începutul lunii mai, apare prima serie de gale, în faza degajării frunzelor 2—8 de la baza lăstarilor, cu frecvenţă maximă pe frunza a 4-a. în contijnuare, apar noi serii de gale la fiecare generaţie.

In urma atacului filoxerei galicole calitatea coardelor este scăzută, iar producţia de butaşi portaltoi se reduce, în medie, cu 10—22%.

Prevenirea pagubelor se poate realiza prin aplicarea trata-mentelor la avertizare.


Avertizarea combaterii chimice împotriva formei galicole a filoxerei se face după criteriul biologic, considerînd ca optim înce-putul migrării larvelor îandatrix spre organele verzi.

Acest moment corespunde cu fenofaza desmuguritului viţelor portaltoi, astfel că tratamentul trebuie să se termine pînă la degajarea primelor 2—3 frunze pe lăstar.

516

Nu trebuie să se depăşească momentul închiderii primelor gale, deoarece tratamentele aplicate după ce există gale închise au o eficacitate mul t mai slabă.

Emiterea buletinelor de avertizare se face către sfîrşitul fazei de înmugurire.

COMBATEREA

Dintre insecticidele folosite în ţara noastră, cele mai bune rezultate se obţin cu Lindatox 3, în cantitate de 30 kg/ha. Pră-fuirile trebuie să se facă foarte f in şi uniform, spre a evita producerea de arsuri pe frunze.

Combaterea mecanică se face prin culegerea şi distrugerea primei serii de gale, în cazul cînd nu s-au aplicat tratamente chimice, sau prin culegerea şi distrugerea galelor care mai apar după aplicarea tratamentulai chimic. Folosirea metodei mecanice este recomandată în toate cazurile în care există condiţii, canoscînd că în general frecventa galelor din prima serie este redusă, aşa că adunarea şi distrugerea lor nu necesită mai mult de 2 zile de muncă la ha.

PĂIANJENUL ROŞU COMUN (TETRANYCUS URTICAE KOCH.)*

RĂSPlNDIRE

Păianjenul roşu comun are un areal larg de răspîndire, para-zitînd numeroase specii de plante în întreaga ţară. La viţa de vie atacul de păianjen comun s-a intensificat în ultimii ani, adu-cînd pagube de importanţă economică în podgoriile din Moldova, Dobrogea, Muntenia, Oltenia şi vestul ţării. Numai în plantaţiile cu altitudine mai înaltă din zona Tîrnavelor şi alte centre vit icole se poate întîlni mai frecvent specia Panonychus ulmi, care provoacă daune asemănătoare plantaţiilor viticole. Adeseori, atacul păianjenilor tetranichizi este însoţit şi de acarieni eriofizi: Eriophyes vitis, Phyllocoptes vitis (cunoscuţi sub denumirea de erinoză şi acarioză).

* Autor: Gh. Savin

517


F e m e l a este mai mare decît m a s c u l u l , atingînd pînă la 0,5 mm, încît sînt greu vizibili cu ochiul liber. Corpul este oval, fără linie de demarcaţie între cefalotorace şi abdomen, prevăzut cu 4 perechi de picioare. Culoarea păianjenului comun variază cu anotimpul, de la galben-verzui pînă la roz-închis.

O u l este sferic, de culoare gălbuie-rozie. L a r v e l e sînt de formă elipsoidală, de culoare galben-

palid, cu ochii roşii, prevăzute cu 3 perechi de picioare.

CICLUL DEZVOLTĂRII

Formele hibernante iernează mai ales ca femele adulte, sub scoarţa exfoliată a butucilor şi în alte adăposturi, iar din faza dezmuguritului atacă mugurii, frunzele, inflorescenţele şi alte organe verzi ale viţei de vie şi altor plante.

Din ouăle depuse de femele în păienjenişul de pe faţa infe-rioară a frunzelor, după o perioadă de incubaţie de 4—8 zile, apar larvele. Durata stadiului de larvă hexapodă este de 2—3 zile, tre-cînd apoi prin stadiile de protonimfă, deutonimfă şi adult (octa-pode). Perioada preovipozitară durează 2—6 zile, după care ur-mează o nouă generaţie, în condiţiile naturale din ţara noastră se succed 5—7 generaţii.

Datorită înţepăturilor de hrăni re ale păianjenului comun sînt provocate organelor verzi ale viţei de vie numeroase răni mici, prin care dăunătorul suge conţinutul celular. Vătămările produse de păianjenul comun se manifestă printr-o stagnare a creşteri lăstarilor, iar pe frunze apar pete mici, de culoare maronie-des-chisă, care îşi măresc dimensiunile şi se unesc în pete mari, maronii Ia soiurile alba sau ruginiu-roşietice la soiurile cu strugurii roşiiL mai pronunţate în vecinătatea nervurilor principale.

în cazul atacurilor puternice se poate produce defolierea în masă a butucilor, o slabă legare a florilor, deprecierea producţiei şi slaba maturare a lemnului.

Soiurile mai frecvent atacate sînt: Mustoasă, Grasă de Cot, nari, Riesling italian, Fetească neagră, Fetească albă, Aligote, Traminer roz, Pinot noir, Tămîioasă românească, Fetească regală, Băbească neagră, Cabernet Sauvignon, Merlot, Muscat de Ham-burg şi altele.

518

Soiurile Perla de Csaba, Muscat Ottonel, Chasselas dore, Galbena de Odobeşti sînt mijlociu atacate, iar soiurile Coarnă albă, Chasselas Napoleon, Coarnă neagră, Afuz-Ali sînt mai slab atacate.

PROGNOZA

Frecvenţa şi intensitatea atacului de păianjen comun este în funcţie de rezerva biologică rămasă din anul precedent, precum şi de condiţiile climatice care pot favoriza atacul.

Succesiunea generaţiilor de păianjen roşu comun este mai rapidă în perioadele cu temperaturi medii zilnice cuprinse între 18 şi 24° C şi cu puţine precipitaţii şi mai lentă în perioadele cu timp rece şi ploios. Frigul şi umezeala frînează dezvoltarea acestui acari an.

Determinarea densităţii acarienilor se execută pe baza sonda-jelor în plantaţiile viticole infestate. Se examinează, cu ajutorul lupei, ochii de iarnă în curs de dezmugurit, numărînd cu atenţie toţi acarienii şi stabilind media la minimum 40 ochi din diferite puncte ale parcelei. Se consideră densitate periculoasă dacă media depăşeşte 15 acarieni pe un lăsătraş.

Al doilea sondaj se execută cu 10—15 zile înainte de înfloritul viţei de vie, examinînd cu lupa minimum 40 frunze din diferite puncte ale plantaţiei. Se numără formele mobile şi ouăle de aca-rieni, considerînd critică densitatea medie peste 2—3 indivizi/ frunză.

După înfloritul viţei de vie devine periculoasă o densitate ce depăşeşte 4—6 indivizi pe o frunză.

AVERTIZAREA

Tratamentele pentru combaterea acarienilor se avertizează în funcţie de densitatea numerică medie.

Pentru combaterea formelor de hibernare se consideră densitate critică depăşirea a 15 acarieni pe un lăstăraş, din faza dezmu-guritului pînă la degajarea primelor 3 frunze. Tratamentul trebuie efectuat pe timp frumos, cu acaricide remanente.

Tratamentele ulterioare se aplică la depăşirea densităţii critice de 2—3 acarieni în medie pe o frunză, pînă în faza înfloritului viţei de vie şi la o densitate ce depăşeşte 4—6 acarieni în medie pe o frunză în faza de creştere a boabelor.


Tratamentele chimice constituie mijlocul cel mai eficace de combatere a acarienilor. Ele se aplică parţial, în plantaţiile care depăşesc densităţile critice indicate mai sus, utilizînd unul din acaricidele sau insecticidele organo-fosîorice omologate (tabelul 1).

Tabelul l

Produse eficace în combaterea păianjenului comun al vitei de vie

Doza, kg/ha Faza de vegetaţie a

viţei de vie

Produsele recomandate

produs

substanţă

comercial

act i vă

Dezmugurit pînă

Bromopropilat (Acarol 500)

0,750

0,375

la înflorit

Etion (Sintox 25 ş. a.)

3,000

0,750

Acarthane (9% diriocap + 18% dicofol)

4,500

Dicofol (Kelthane 18,5 ş. a.)

2,700

0,500

Dimetoat (Sinoratox 35 ş. a.)

1 ,500

0,500 în faza creşterii

Clorbenzilat (Rospin 25 EC)

2,000

0,500 boabelor

Tetradifon (Tedion V- 18 ş. a.)

3,000

0,240

Plictran 25 W

1,500

0,375

Alte acaricide omologate

Mijloacele agrotehnice şi de igienă culturală, constînd în mobilizarea solului şi distrugerea buruienilor pe care se înmulţesc păianjenii, contribuie la reducerea în mare măsură a acestor acarieni.

CĂRĂBUŞUL MARMORAT (POLYPHYLLA FULLO L.)*

RĂSPINDIRE

Cărăbuşul marmorat este răspîndit în Europa, inclusiv în ţara noastră, în zonele cu terenuri nisipoase.

Autori: P. PaşoI, A. Naum

520


A d u l t u l , dorsal este de culoare brună-închisă sau bru-nă-roşcată, acoperit cu perişori scurţi. Pe elitre, perişorii albi formează numeroase pete neregulate, cu aspect marmorat. Partea ventrală a corpului este cenuşie-roşcată. Măciuca antenală la mascul este formată din 7 lamele, iar la femelă din 5. Lungimea corpului este de 24—34 mm.

Ou l este oval, de culoare albă, de 3—3,5 mm lăţime şi 4— 5 mm lungime.

L a r v a este de tip inelolonthoid, de culoare albă-gălbuie, cu capul castaniu-roşcat. Median, pe sternitul anal prezintă două rînduri longitudinale, paralele, de spini scurţi, a cîte 8—9 spini fiecare (fig. 1). Lungimea corpului în ul tima vîrstă ajunge pînă la 7,50 cm.

Fig. l — Sternitul anal al larvei cărăbuşului

marmorat (Polyphylla fullo L.)

Dimensiunile capsulei cefalice la cele trei vîrste larvare următoarele:

Vîrstă

Lăţimea capului ( în mm)

Lungimea capului ( în mm)

I a Il-a a IlI-a

2,75-3,25 4,50—5,75 7,50—9,00

1,75-2,00 3,00—3,50 5,00—6,00

înt

P u p a este caracteristică melolonthinelor, prezentînd pe ultimul segment abdominal doi apendici apicali obtuzi. Culoarea corpului este galbenă-palidă la transformare şi galbenă-brunie înaintea apariţiei adultului. Lungimea corpului variază între 3,40—4,30 cm.

Adulţii nu sînt dăunători. Larvele cărăbuşului marmorat sînt poliîage şi atacă părţile subterane la numeroase specii de plante ierboase (porumbul, floarea soarelui, grîul etc.) şi lemnoase (pomi, viţă de vie). Cele mai mari pagube se înregistrează însă la viţa de vie, în primul şi al doilea an de la plantare. Larvele rod port-altoiul din care cauză plantele se usucă în proporţie de 60—80%.

CICLUL DEZVOLTĂRII

Cărăbuşul marmorat are o generaţie la 3 ani. Apariţia adulţilor are loc în prima jumătate a lunii iunie şi continuă pînă la sfîrşitul lunii iulie. Perioada de zbor a adulţilor este de 35—39 zile. Zborul zilnic se desfăşoară în crepuscul; începe obişnuit în jurul orei 20,15 şi durează în medie 60 minute. Intensitatea de iluminare la declanşarea zborului variază între 2—120 lucşi, în medie 19—37 lucşi, iar în timpul zborului maxim între l şi 5 lucşi. în timpul zilei, adulţii stau ascunşi în sol sau se adăpostesc pe partea umbrită a coardelor viţei de vie etc. După copulaţie, femela depune 25—40 ouă, în sol, la o adîncime de 20—30 cm. Sînt preferate pentru depunerea ouălor nisipurile şi solurile slab hu mi f ere.

Incubaţia durează aproximativ 2 săptămîni. Larvele apar în luna august şi se hrănesc cu părţile subterane ale

diferitelor plante ierboase şi lemnoase, în cursul dezvoltării, larvele iernează de 3 ori, iar în al 4-lea an, începînd din luna mai, se transformă în nimfe. După 3—4 săptămîni, cît durează stadiul nimfal, apar adulţii.

PROGNOZA

In elaborarea prognozelor de lungă durată, la specia Poly-phylla fullo L., o importanţă deosebită are cunoaşterea dinamicii populaţiei de larve Prognoza anuală a apariţiei adulţilor se efectuează pe baza densităţii larvelor de vîrsta a IlI-a. Prognoza de

522

2 şi 3 ani se elaborează numaî pe baza distribuţiei claselor de vîrsta a populaţiei.

Prognoza apariţiei acestui dăunător se bazează pe datele de răspîndire şi densitate, stabilite prin sondaje care se fac toamna. Cunoaşterea gradului de infestare cu larve de vîrstele a Il-a şi a IlI-a foloseşte la alcătuirea planului de combatere a acestui dăunător pe terenurile nisipoase ce urmează a fi plantate cu viţă de vie. Limita critică de dăunare economică este de 0,2 larve/m2.


împotriva larvelor cărăbuşului marmorat se aplică diferite metode mecanice şi chimice. Astfel, se recomandă strîngerea şi distrugerea larvelor cu ocazia diferitelor lucrări care se execută în vii , pepiniere etc. (săpat, arat etc.). C-ele mai bune rezultate se obţin prin tratamente chimice la sol, aplicate pe întreaga suprafaţă sau numai la cuib. După cercetările efectuate la noi în ţară, în cazul tratamentelor generale la sol, se recomandă folosirea preparatelor cloroderivate, pe bază de lindan (Geolin 5 G — 3750 g s.a./ha), sau carbamice, pe bază de carboîuran (Furadan 5 G — 3750 g s.a./ha); tratamentele se aplică cu cel puţin 4 săptămîni înainte de plantatul viţei de vie.

Tratamentele la cuib se fac numai la completarea golurilor. Se utilizează de asemenea preparatele cloroderivate (Lindatox 3 PP, Geolin 5 G) sau carbamice (Furadan 5 G), în cantitate de l g p.c./cuib.

PĂDUCHELE LÎNOS AL VIŢEI DE VIE (PULVINARIA BETU-LAE L., SIN. PULVINARIA VITIS TÂRG.)*

RĂSPÎNDIRE

Păduchele l moş al viţei de vie este răspîndit începînd din zona stepei şi pînă în zona fagului, fi ind frecvent întîlnit pe viţa direct producătoare Terras 20. în afară de viţa de vie atacă şi alte plante, numărul speciilor botanice atacate trecînd de 40. In ultimii ani, în special în Cîmpia Dunării s-a notat o trecere masivă a dăunătorului pe soiuri de viţa nobilă dintre cele mai valoroase, ca Perla de Csaba, Afuz-Ali, Chasselas, Muscat de Hamburg etc.

* Autori: Afrodita Mirică, I. Mirică • ••

523


Iernează în stadiul de femele imature, fixate pe butuci şi pe corzile de viţă de peste 2 ani. In plantaţiile infestate se văd' păduchi cu saci ovigeri albi, ca nişte ghemotoace mici de vată, observabile mai ales în luna mai, îormînd colonii cu o densitate mare. Are o singură generaţie pe an. După ecloziune, larvele ies din sacii ovigeri şi se fixează în special pe dosul frunzelor unde sug seva. Pe excreţiile lipicioase ale larvelor de pe frunze şi ciorchini se dezvoltă ciuperca Fumago vagans care produce f u magi na sau negreala viţei de vie. Femelele sînt piriforme, castanii, cu —5 striuri transversale pe corp, iar sacii ovigeri au culoarea albă, fiind formaţi din fire mătăsoase, bogate. Ouăle sînt ovale, brune-roşcate, de 0,33—0,37 mm. Larvele de prima vîrstâ sînt brune-roşcate şi au 0,35—0,48 mm, iar cele de vîrstâ a doua sînt bru-ne-gălbui, de 0,85—1,20 rnm. Masculii sînt roşcaţi. Femelele care iernează în stadiul imatur, în primăvară, prin năpîrlire se transformă în femele adulte, cînd depun ouă în sacii ovigeri, în special în a doua jumătate a lunii mai.

CICLUL BIOLOGIC

Se înmulţeşte pe cale sexuată şi numai accidental parteno-genetic. Pragul biologic /„ = 11 °C.

Adulţii apar de obicei la începutul lunii august, adică apro-ximativ după intrarea în pîrgă a soiurilor timpurii de viţă de vie. împerecherea are loc spre sfîrşitul lunii august şi durează 3—4 săptămîni, perioadă în care se eşalonează apariţia celor două sexe. După împerechere femelele se fixează, aşa cum am mai arătat, pe butuci şi pe corzile de viţă de peste 2 ani. Primăvara, femelele continuă să se hrănească pînă în luna mai, cînd devin adulte şi încep depunerea ouălor (către sfîrşitul lunii mai). Depunerea ouălor se prelungeşte o perioadă de 3—4 săptămîni. Incubaţia durează între 10 şi 19 zile, în funcţie de temperatură. După ecloziune, larvele se fixează pe dosul frunzelor, pe ciorchini, pe lăstarii tineri, unde se hrănesc, sugînd seva. Stadiul de larvă de prima vîrstă durează 30—35 de zile, după care, la începutul lunii iulie, are loc năpîrlirea şi apariţia larvelor de vîrstâ a doua. După

524

20—25 de zile de hrănire, la începutul lunii august larvele năpîr-lesc şi apar adulţii care, aşa cum am arătat, se împerechează, femelele fixîndu-se şi rezistînd peste iarnă.

PROGNOZA

în cazul în care într-o plantaţie am depistat în anul trecut focare de atac cu colonii de păduchi, putem fi siguri că în cursul anului vom avea un atac puternic, mai ales că o femelă depune în toată perioada ovipozitară pînă la 2 000 de ouă. Temperaturile, scăzute din cursul iernii nu distrug femelele hibernante.

AVERTIZAREA

C r i t e r i u l e c o l o g i c . Pragul biologic, aşa cum am arătat, este de 11°C. Suma de temperatură efectivă de 203,5°C marchează cu probabilitate momentul începerii depunerii ouălor, iar suma de temperatură efectivă de 372,0°C marchează cu aproximaţie începutul apariţiei larvelor primare. Aceasta are loc în toiul înfloritului la majoritatea soiurilor de viţă nobilă. Dacă se face suma de temperatură efectivă de la începerea depunerii ouălor.în momentul în care s-a realizat o sumă de 168,5°C încep să apară primele larve.

C r i t e r i u l b i o l o g i c . Prin analiza corzilor de viţă pe care s-au f ixa t femelele, se observă data cînd primele larve încep să părăsească sacul oviger şi să migreze pe organele verzi ale viţei de vie. Analiza corzilor infestate începe să se facă zilnic, din momentul în care s-a realizat o sumă a temperaturilor efective de 300°C. Analiza se face sub lupa binocular.

C r i t e r i u l f e n o l o g i c . La sfîrşitul înfloritului, la o săptămînă de la apariţia primelor larve, se aplică primul tratament, momentul lansării buletinelor de avertizare f i ind determinat de realizarea unei sume de temperatură efectivă de 372°C. După circa două săptămîni, în momentul în care boabele de struguri ajung la mărimea bobului de mazăre, se aplică al doilea tratament, în plantaţiile puternic infestate, se avertizează şi aplicarea tratamentului trei, care corespunde intrării în pîrgă a soiului Perla de Csaba. Aplicarea în complex a celor trei criterii asigură obţinerea unor rezultate superioare în avertizarea combaterii acestui dăunător.

525


Combaterea eficientă a acestui dăunător se face prin trata-mente de iarnă şi tratamente în timpul perioadei de vegetaţie a viţei de vie.

Tratamentele de iarnă se aplică în timpul repausului vegetativ al viţei de vie, de la căderea frunzelor şi pînă la umflarea mugurilor, cu unul din următoarele produse (tratamentul efectuîndu-se prin îmbăierea tuturor corzilor şi butucilor):

— Ulei horticol de iarnă în conc. de 5% la temperaturi de peste 0°C şi de 3% la temperaturi sub 0°C.

— Dibutox în conc. de 1,5% la temperaturi de peste 0°C. — Oleocarbetox în conc. de 2%. în t impul perioadei de vegetaţie a viţei de vie se vor aplica

tratamente cu unul din următoarele produse: Carbetox 37 în conc. de 0,3% Carbaril 50 sau Sevin în conc. de 0,2% Actellic 50 EC în conc. de 0,1 ?6

Nu se stropesc soiurile intrate în pîrgă. De la stropit şi pînă la recoltare trebuie să treacă minimum 21 de zile. Tratamentul se aplică prin pulverizare f ină pe toate organele verzi ale viţei de vie, insistînd mai ales pe dosul frunzelor.

Din plantaţiile infestate cu păduchele lînos, tot materialul care rezultă la tăiere toamna sau primăvara se va arde pe loc în vie.

în cazul în care nu se aplică tratamentele de combatere cores-punzătoare, o plantaţie de viţă de vie cu o infestare puternică este distrusă complet în circa 4—5 ani.

TRIPSUL VIŢEÎ DE VIE (ANAPHOTRIPS VITIS PRIESNER.)*


F e m e l e l e au corpul lung de 1—1,2 mm, colorat în galben-deschis, cu toracele şi partea dorsală a abdomenului mai închise la culoare. Capul este mai mult lat decît lung. Antenele sînt formate din 8 articole. Aripile sînt colorate galben-deschis, cu nervurile slab distincte. Aripile anterioare sînt lungi de 0,74—0,77 mm. Aripile posterioare au lungimea de 0,62—0,63 mm.

M a s c u l i i au lungimea corpului de 0,82 mm şi sînt ase-mănători cu femelele, dar mai svelţi. Insecta atacă frunzele şi inflorescenţele viţei de vie, fiind preferate frunzele tinere. Pe timp noros insectele sînt foarte active, fiind întîlnite pe ambele feţe ale frunzei viţei de vie. In zilele însorite preferă locurile umbrite şi dosul frunzelor. Cînd atacul este puternic încă de la dezmugurit, frunzuliţele se încreţesc, se usucă, iar lăstarii sînt opriţi în creştere, în această fază, atacul se aseamănă cu cel produs de păianjenul roşu. Dacă frunzele sînt în creştere, datorită atacului se produc încreţituri, deformări, băşicări. La frunzele mature se produc ne-crozări punctiforme sau pete de diferite mărimi şi forme, asemănătoare celor produse de zeama bordeleză prost neutralizată. Ţesuturile necrozate cad după un anumit timp, frunzele rămînînd perforate. Atacul este mai frecvent de-a lungul nervurilor şi la unghiurile dintre nervuri, în timpul înfloritului viţei de vie, o mare parte din tripşi (adulţi din generaţia a doua) trec pe inflorescenţe, iar după înflorit, tripşii revin pe frunze. Florile atacate se necrozează şi cad. Cele mai puternice atacuri se înregistrează în lunile rnai şi iunie. Soiurile mai puţin păroase, ca Chasselas, Coarnă neagră, Perla de Csaba, Fetească albă, Fetească regală, Riesling italian, Afuz-Ali etc. sînt cele mai atacate. In cazul unor invazii puternice sînt atacate şi soiurile pubescente.

RĂSPlNDIRE

Existent în unele podgorii din ţara noastră cu mulţi ani în urmă, tripsul viţei de vie s-a semnalat cu o intensitate mare a atacului în podgoria Drăgăşani în anul 1960, iar în anul 1977 în unele plantaţii din judeţul Argeş (Ştefăneşti, Leordeni, Costeşti etc.)

* Autori: Afrodita Mirică, I. Mirică

526

CICLUL BIOLOGIC

Insecta iernează sub formă de larvă, sub scoarţa butucilor. Primăvara, odată cu pornirea în vegetaţie a viţei de vie larvele trec pe lăstarii cu primele frunze abia formate şi încep să se hrănească. După puţin timp, ele se transformă în nimfe şi apoi în adulţi m majoritate reprezentaţi prin femele, în mod normal primele doua generaţii sînt dăunătoare, insecta putîndu-se dezvolta cu pînă la 5 generaţii pe an. Generaţiile următoare sînt slab reprezentate

527

numeric şi nu prezintă importanţă. S-a constatat că majoritatea larvelor din generaţia a doua se retrag sub scoarţa butucilor, unde rămîn pînă primăvara anului următor şi numai un număr redus din larvele acestei generaţii îşi continuă în unii ani dezvoltarea, du-cînd la apariţia generaţiilor următoare.

PROGNOZA

în apariţia şi dezvoltarea atacului tripsului viţei de vie sînt hotărîtoare condiţiile de climă din timpul primăverii. Dacă primăvara este călduroasă şi cu un regim redus de ploi, ne putem aştepta la o invazie puternică de tripşi, aşa cum s-a întîmplat în primăvara anului 1977 la Ştefăneşti, podgorie în care tripsul a mai fost semnalat producînd pagube cu mulţi ani în urmă. Dimpotrivă, dacă temperaturile sînt scăzute şi sînt însoţite de ploi, dezvoltarea tripşilor este stînjenită, înmulţirea este l imitată şi atacurile sînt reduse. Căldurile mari din timpul verii stînjenesc, de asemenea, dezvoltarea normală a tripşilor.

AVERTIZAREA

Momentul optim pentru aplicarea tratamentului corespunde cu maximul de apariţie a adulţilor din generaţia întîi, cînd lăstarii au 8—10 cm lungime, în prima jumătate a lunii mai. Acest tratament special pentru tripşi nu se aplică decît în plantaţiile cu o infestare puternică. Tratamentele ulterioare care se fac în plantaţie pentru combaterea moliilor strugurilor şi a acarienilor combat şi tripşi i.


Stropiri cu unul din următoarele produse: — Parathion 50 CE în conc. de 0,08% ; — Sinoratox R-35 CE în conc. de 0,15% ; — DEF-25CE în conc. de 0,2%; — Carbetox 37 CE în conc. de 0,4%; — Actellic50EC în conc. de 0,1%. La aplicarea tratamentelor se vor respecta normele de tehnica

securităţii muncii.

528

CĂRĂBUŞUL VITEI DE VIE (A N OM ALA SOLIDA Erich., SIN. ' AN OM ALA VIU* K)"

RĂSPÎNDIRE

Cărăbuselul este de regulă un dăunător mai puţ in important al viţei de vie, datorită faptului că nu este semnalaUn fiecare plantaţie, iar în aceeaşi plantaţie nu se notează în fiecare an la un prag alarmant de dăunare. Răspîndit din 'zona de stepă şi pînă în zona stejarului, se notează anual sporadic în plantaţii prezenţa lui fiind de regulă neglijată, cu excepţia anumitor ani cînd anumite condiţii de climă determină apariţia unui mare număr de dăunători care pot provoca pagube înseninate. Astfel, în anul 1962 s-a notat un atac puternic în unele plantaţii viticole din judeţele Ilfov (Greaca, U l meni, Chirnogi, Căscioarele, Hotarele etc.) şi Constanţa (Ostrov). In anul 1977 s-au notat focare de atac în plantaţiile viticole clin sudul ţării, precum şi în unele plantaţii din judeţul Argeş (Şlefăneşti, Leordeni, Tuţuleşti, Costesti).


A d u l ţ i i au corpul oval, puţin convex la partea dorsală, de culoare verde, cu reflexe metalice — aurii. Lungimea corpului variază între 12—15 mm, iar lăţimea între 6—9 mm. Capul este scurt şi bombat, cu antene castanii, avînd reflexe verzui spre bază. Antenele sînt măciucat lamelate şi formate din 8 articole. Prono-tul are baza mai lată, marginile arcuite, cu o bordură pe margine, de culoare gălbuie. Elitrele sînt mai scurte decît abdomenul, ,pe care nu-1 acoperă, şi au strii longitudinale accentuate, iar inter-striile prezintă o punctuaţie accentuată şi cu rugozităţi transversale. Aripile sînt bine dezvoltate; zborul şi atacul încep de la orele 9 dimineaţa si se continuă pînă la orele 17, intensitatea maximă de atac fiind în jurul orei 13. De obicei, se observă că numărul cărubuşeilor pe o plantă este de 2 sau 4 în cele mai multe cazuri, dar poate ajunge şi pînă la 8—10.

O u ă l e sînt alb-gălbui şi sînt depuse de către femele în sol, la adinei mea de 5—10"cin în'grămezi de 30—-50 bucăţi. Adulţii se hrănesc circa 20 de zile cu frunze de viţă de vie şi portaltoi, dar pot trece şi pe prun, nuc, plop, floarea-soarelui. Frecvenţa bu-

* Aut or i : I. M ir ică , A f r o d i t a M i r i c ă

,529

tuci lor atacaţi poate ajunge la 80—85%, iar frecvenţa frun/olor atacate pe butuc variază între l—15%. Frunzele atacate sînt roase neregulat, ca o dantelă, iar la unele frunze este ros numai parenchimul. La frunzele puternic atacate nu rămîn decît nervurile. Locul atacat se usucă, căpătînd culoarea argintie. Pot fi a tacaţi şi ciorchinii şi boabele verzi.

CICLUL DEZVOLTĂRII

Cărăbuşelul are o singură generaţie pe an. După o perioadă de incubaţie de 10—15 zile, din ouă apar larvele care sînt de t ipul viermilor albi şi care se hrănesc cu rădăcinile plantelor, atacul lor trecînd neobservat. Larvele trăiesc la adîncimea de 20-40 cm, dar toamna coboară la 1,20 m unde iernează. Primăvara, larvele ies spre suprafaţă, la nivelai rădăcinilor plantelor, unde se hrănesc în continuare circa 35—50 de zile, cam pînă spre sîîrşitul lunii mai, cînd se transformă in nimfe. Stadiul de nimfă durează 15—20 de zile, către mijlocul lunii iunie apărînd adulţii. Perioada de apariţie se eşalonează pînă la sîîrşitul lunii iunie, iar zborul durează pînă la jumătatea lunii iulie. După apariţie trec pe plante, unde se hrănesc circa 10—15 zile. La sfîrşitul lunii iunie se împerechează, iar în prima şi a doua decadă a lunii iul ie femelele depun ouă.

PROGNOZA

în plantaţ ii le în care anul trecut s-a semnalat prezenţa cără-buşeilor, dacă primăvara este secetoasă şi caldă, se prevede un atac puternic, atac ce poate duce la defolierea plantaţiilor de vi ţă do vie, portaltoi şi alte specii (prun, nuc, plop, floarea-soarclui ele.). Atacul cărăbuşcilor, dacă este asociat cu atacuri puternice de mană, antracnoză, făinare, acarieni şi păduche lînos, poate duce la slăbirea butucilor şi la compromiterea producţiei. De asemenea, corzile defoliate rămîn necoapte şi sînt distruse de geruri.

AVERTIZAREA

Avertizarea se face la apariţia dăunătorului, în cazul în care se semnalează circa 2—4 adulţi pe un butuc se va avertiza aplicarea unui tratament la înregistrarea curbei de zbor, maxime, care de

530

regulă se notează în primele zile ale primei decade a lunii iulie. Un singur tratament este suficient pentru o combatere eficientă a acestui dăunător.


Dimineaţa devreme, cînd adul ţ i i sînt amorţ i ţ i , se poate face scuturarea butucilor şi strîngerea şi distrugerea adulţ i lor.

Stropirile cu produse organofosforice (Parathion 50 conc. 0,08%, Carbetox 37 conc. 0,3%, Sinoratox R-35 conc. 0,1%) sau Carbaril 50 sau Sevin în conc. de 0,2% dau rezultate bune în combatere. De asemenea, stropirile cu produse pe bază de Triclor-fon (Dipterex, Danex, Polfosclor etc.) dau rezultate bune. Se recomandă respectarea normelor de securitatea muncii, iar atunci cînd este posibil, se vor complexa pesticidele pentru combaterea în acelaşi t imp a mai mul tor dăunători şi boli.

Efectuarea în primăvară a unor arături în plantaţii duce la distrugerea unui mare număr de larve şi nimfe şi reducerea rezervei biologice.

în cultura de floarea-soarelui, în cazul înregistrării unui atac puternic, tratamentele se vor aplica cu avionul sau cu elicopterul.

• ' i ' METODE DE TESTARE A EFICACITĂŢII INSECTICIDELOR IN LABORATOR*

1. Metoda peliculei toxice

, 'A. M a t e r i a l e n e c e s a r e

a) Sticlărie

— Gulii Petri cu 0 10 cm . . . . . . . . . 200 buc. — Pipete gradate de l ml. . . . . . . . . . 20 buc. — Pipete gradate de 5 ml. . . . . . . . . . 25 buc. — Pipete gradate de 10 ml. . . . . . . . . . 15 buc.

;— Pipete gradate de 25 ml. . . . . . . . . 10 buc. — Pahare Erlenmayer de 50 ml. . . . . . . 100 buc. — Pahare Erlenmayer de 100 n i l .

cu dop rodat . . . . . . . . . . . . . . 50 l mc.

b) Reactivi

— Acetonă . . . . . . . . . . . . . . . . 20 l — Amestec ox idan t : Bicromat de po tas iu . . l kg

Acid s u l f u r i c . . 5 kg

c) Alte materiale

— Trompă metalică de apă . . . . . . . . l buc. — Pară cauciuc . . . . . . . . . . . . . . 5 buc. — Creion dermatograf . . . . . . . . . . . 10 buc. — Vată . . . . . . . . . . . . . . . . . . 10 pachete — Balanţă analitică automată . . . . . . . l buc.

Autor: S. Alexaiidrescu

532

d) Insecta test — T r i b o l i u in c o n f u s

u rn D u v . în vîrstă de 6—7

e) Condiţii de temperatură şi umiditate

T = 27 ±1°C U = 70 — 80%

Temperatura şi umidi t a tea să f i e la fel în crescătoria de i n secte şi în camera de testare.

B. M e r s u l l u c r ă r i i

a) Pregătirea soluţiei iniţiale şi a diluiiilor.

Pentru pregătirea soluţiei iniţiale se utilizează produsul tehnic sau condiţionat. Calculul concentraţiei se referă întotdeauna numai la conţinutul în substanţă activă.

Se cîntăreşte produsul de testat (dacă e lichid în fiole de cîntă-rire speciale prin diferenţă, iar dacă e solid pe hîrtie celofan tăiată cî t platanul balanţei, pentru a nu atinge pereţii) pentru a obţine soluţia iniţială de 0,1% pentru organofosforice, 0,5% pentru clo-roderivate şi 0,2% pentru carbamice în acetonă. Concentraţiile se calculează g/g, deci gram substanţă activă la gram acetonă (pentru a uşura lucrul se ştie că 126 ml acetonă = 100 g acetonă). Din soluţia iniţială, pregătită într-un pahar Erlenmayer de 100 ml cu dop rodat, se pregătesc 4—5 diluţii în pahare Erlenmayer de 50 ml astupate cu dop de vată.

In fiecare Erlenmayer se pun cîte 5 ml de acetonă curată. Diluţiile se pregătesc prin metoda înjumătăţirii, obţinînd concentraţii de substanţă activă în progresie geometrică. Din soluţia iniţială se iau 5 ml şi se trec în vasul 2 care are deja 5 ml de acetonă curată, se agită şi se trece în vasul 3 şi aşa mai departe, ca în fig. 1.

Pentru a evita murdărirea mai multor pipete se începe cu di Iuţi a cea mai mică şi se continuă cu aceeaşi pipetă. Cînd s-a introdus toxicul în ultimul vas Petri se lasă încă 10 minute vasele descoperite pentru evaporarea acetonei şi nu mai mult timp pentru a nu se evapora şi toxicul.

c) Introducerea insectelor

Se numără în vase Petri curate cîte 50 insecte de 6—7 zile. Se calculează numărul de vase înmulţind numărul dilutiilor cu 3 repetiţii + 3 vase pentru martor.

533

Fig. l — Schema pregătirii diluţiilor în vederea testării produselor

Din vasele curate se introduc prin răsturnare cîte 50 insecte în fiecare vas cu peliculă toxică şi se acoperă cu capacul. După ce s-au introdus insectele în toate vasele se lasă la terraostat (T = = 27 ± rc.; U = 70—80%) t imp de 2 ore. După 2 ore insectele sînt transferate în vasele Petri curate, pe al căror capac s-au înscris concentraţia şi repetiţia. Vasele cu peliculă toxică şi cu insecte sînt ţinute în aceleaşi condiţii de temperatură şi umiditate 24 ore, după care se fac notările şi se înregistrează în caiete după următorul model: Nr. rcp.

Nr. ins.

D i l u ţ i a 1

9

3

4

Y

M

CPS

V

M

CP S

v

M

CPS

V

Al

CPS

i

50

_

45

5

3

37

10

20

15

15

45

—

5

2

. 50

—

47

3

2

40

35

8

25

18

19

8

47

.._I_

3 3

50

—

50

3

12

18

13

48

2

Y = vii

CPS -- căzuţi pe.spate (knock do\vn) ( i n t o x i ca ţ i )

M = morţi

534

în ca lcu lul procentului de m o r t a l i t a t e , insectele moarte se adună cu cele căzute pe spale. • .

Se calculează DL50 prin metoda probi t m o r t a l i t a t e — log. doză. Dacă DL3I) nu este cuprins în seria de d i luţi i aleasă -se coboară

diluţiile, iar dacă insectele nu mor la concentraţia iniţială, produsul nu este bun.

2. Metoda topică

A. M a t e r i a l e n e c e s a r e

a) Sticlărie

— Gul i i d in plas t ic cu s i l ă pen t ru insecte . . 100 buc. — Pipete gradate de 5 ml . . . . . . . . . . 20 buc. — Pipete gradate de 10 ml. . . . . . . . . 15 buc. — Pipete gradate de 25 ml. . . . . . . . . 10 buc. — Pahare Erlenmayer de 50 ml. . . . . . . 100 buc. — Pahare Erlenmayer de 100 cu dop . . . . 50 'buc.

b); c) Reactivi alic materiale — ca la metoda peliculei toxice, în plus e nevoie de microseringă (l ip Agla sau Arnold).

d) Insecta test

— L e p t i n o t a r s a d e c e m l i n e a l a (hibernaţi) ; — - B o t h y n o d e r e s p u n c l i v c- n l r i s (hibernanţ i ) ; — alte specii de insecte robuste; — se poate u t i l i z a si s tadiul larvar.

B. M c r s u l l u c r ă r i i

Se lucrează cu produsul în d i l u ţ i i pregăt i te ca în cazul"me'todei peliculei toxice.

Cu microseringă se aplică toxicul pe partea ventrală a insectei, pe mezotorace, individual . Se aplică o cant i ta te cunoscută, elibera tă prin învîrtirea capului micrometric al seringii.

Cantitatea de toxic sub formă de picătură se stabileşte în funcţie de mărimea insectei, fără a depăşi corpul ei. . . . . . . . . .

Dacă insectele sînt prea vioaie şi nu pot îi ţ inute individual cu pensa, se ţ in 3 ore la f r ig ider pent ru a amorţ i . Se începe trata-

535

mul tu l c» dilu ţia cea mai mică, pentru a ev i ta spălarea seringii după fiecare diluţie. Seringa se spală cu acetonă, cîml se schimbă produsul.

După tra tament, insectele sînt introduse în cuşti cu hrana necesară. Notările asupra morta l i tă ţ i i se fac la 24 de ore de la tratament, după acelaşi criteriu ca la metoda peliculei toxice.

Calculul DL50 şi DLSO se face după metoda probii mortalitate — log. doză.

METODA OL TESTARE A I ITOTOXICI lA j I I INSECTICIDELOR ÎN SERĂ Şl CIMP

Pentru stabilirea fitotoxicităţii unui insecticid avem nevoie de o serie de specii de plante mai sensibile şi mai puţ in sensibile fa ţă de toxice. Dintre aceste specii menţionăm:

— salată; — fasole; — tomate; — vinete; — ardei; — porumb; — grîu; — cartof; — viţă de vie; — măr; — păr; — cais; — piersic.

Primele 8 specii pot fi crescute şi în seră, astfel că asemenea lucrări se pot face în tot t impul anului.

Este bine să se noteze faza fenologică în care se găseşte planta în momentul aplicării tratamentului. De asemenea, trebuie specificate condiţiile meteorologice în care se lucrează.

Tratamentul se efectuează cu produsul de studiat, în comparaţie cu un produs standard (etalon). Concentraţia fiecărui produs constituie o variantă care se lucrează în 3 repetiţii . O repetiţie în experienţă este constituită dintr-o plantă la ghiveci sau o parcelă de 2 m

2 în cîmp, iar

în cazul pomilor şi vi ţei de vie, un pom sau un butuc pentru repetiţie.

536

Variantele do concentraţie sînt de'obicei 3-4 pcnti u un p odux Astfel, prim» concentraţie este cea recomandata pentru ut luai t în combaterea dăunătorilor, iar celelalte prin dublaiea p i i m e i . a celei de-a 2-a, de-a 3-a ş.a.m.d.

De exemplu, dacă lucrăm cu un produs ce se utilizează în con-centraţie de 0,1%, celelalte variante vor fi 0,2%, 0,4,o Ş

l U>

b' ' >

Se' stropesc foarte bine plantele, mai ales părţ i le tinere, p îna încep să se scurgă primele picături de pe plantă. Se lasă se se usuce soluţia de pe plante.

Notările se fac la l ;3;7 şi 14 zile du la tratament după scara: O = neîi to toxic;

-}- = slab f i to toxic; -j--S- = filotoxic; -[--j--l- = puternic f i totoxic .

Această notare se face după următoarea apreciere:

O = frunza neafectată; + _ 25% j;n suprafaţa irunzei afectata ;

-1-4- = 50% din suprafaţa frunzei afectată= 75"n din suprafaţa frunzei afectată.

In toate experienţele nu trebuie să lipsească mar torul netratat, f a ţ ă de care ne referim în comparaţia şi aprecierile tacuie.

ALEGEREA PRODUSULUI ETALON

în evaluarea rezultatelor dintr-o testare de eficacitate sau fi Intoxici ţaţe, în afară de martorul netratat dintr-o experienţa avem nevoie si de un produs etalon sau standard. Acest produs etalon sau standard se alege după următoarele criterii:

1) să f ie un produs pe aceeaşi baza chimică ca produsul de analizat dar de la altă f i rmă şi avizat;

9) să f i e un produs din aceeaşi grupă chimică (organocbrurai sau ofganofosforic, carbamic etc.). dar extins pe supralcţe de pro-ductîc *

3)'să f ie un produs care se util izează frecvent in producţie cu rezultate foarte hune. „

Deci produsul etalon trebuie să facă parte dintr-o grupa ue criterii expusă.

537

APRECIEREA EFICACITĂŢII TRATAMENTELOR CU INSECTICIDE PE SUPRAFEŢE DE PRODUCŢIE

Se presupune că metodica de testare pentru fiecare specie de dăunător în diferi te culturi în cîmp este cunoscută.

Aici se vor da unele lămuriri cu privire la adaptarea lor pe suprafeţe de producţie.

Sînt două posibilităţi: 1) să se organizeze parcele experimentale conform tehnicii util izate

în cercetare; 2) să se urmărească eficacitatea produsului aplicat în condiţ i i de

producţie, prin notări făcute organizat pe suprafaţa t ra ta tă . în primul caz se va respecta tehnica experimentală recomandată pentru

combaterea pe culturi şi se va introduce varianta etalon. In al 2-lea caz se poate picheta în parcela de producţie t ra ta tă

experienţa pentru a se face notări conform tehnicii , sau se vor face notări luînd probe în zigzag sau şah de pe întreaga supra fa ţă .

Calculul se aplică conform tehnicii experimentale, socotind procentul eficacităţi i sau analiza variantei pentru stabilirea dife renţelor. Este bine să se facă separat şi o parcelă etalon.

llc-dactor : ins. B. CLATICI Tehnoredactor : SILVIA STOICESCU

Dai la cwjes 5.09.1973. Bun de tipar 29.«5 3950. Tiraj 3560. Hirlie velină 61XSS g/m- 42. Coli

editoriale. 30 Coli de t i p a r 33,75.

Tiparul oxcculat sub cd. 400 Ia I. !'. .,1'llarrl", sli1. Fubrira de cliibriliiri ni'. U- H

Bucuroşii M r l ' u l i l i r a S ' M ' i a l i s l f i l î o i i l n u i n 538

Prognoza Si Avertizarea -Boli Si Daunatori Culturi

Documents

Transcript of Prognoza Si Avertizarea -Boli Si Daunatori Culturi