PROF.UNIV.DR. DUMITRU MAZILU DOCTORAND : …...2 MOTTO : ”Dacă războiul pornește din mințile...
Embed Size (px)
Transcript of PROF.UNIV.DR. DUMITRU MAZILU DOCTORAND : …...2 MOTTO : ”Dacă războiul pornește din mințile...

1
R O M Â N I A
MINISTERUL AFACERILOR INTERNE ACADEMIA DE POLIŢIE ”ALEXANDRU IOAN
CUZA”
TEZĂ DE DOCTORAT
DOMENIUL: DREPT
DREPTUL LA PACE ŞI
DREPTUL PĂCII
Conducător de doctorat :
PROF.UNIV.DR. DUMITRU MAZILU
DOCTORAND :
TUDOR ELENA
BUCUREŞTI
2016

2
MOTTO :
”Dacă războiul pornește din mințile
oamenilor, tot acolo trebuie să se găsească
și pacea…”.
Amos Oz (prozator și eseist israelian
contemporan)

3
DREPTUL LA PACE ŞI DREPTUL
PĂCII
PLANUL LUCRĂRII
ARGUMENT
1. DELIMITĂRI CONCEPTUALE
1.1. PACEA – VALOAREA SUPREMĂ A OMENIRII.
DREPTUL LA PACE ŞI DREPTUL PĂCII
1.2. DREPTUL INTERNAŢIONAL PUBLIC – UN DREPT
DE COORDONARE A RELAŢIILOR
INTERNAŢIONALE INTERSTATALE
1.2.1. Consideraţii generale asupra domeniului dreptului
international public
1.2.2. Obiectul dreptului internaţional public
1.2.3. Caracteristicile esenţiale ale normei de drept
internaţional public
1.2.4. Particularităţile dreptului internaţional public
1.3. Raportul între dreptul internaţional public şi dreptul
intern al statelor
1.4. CONSIDERAȚII PRIVIND EVOLUŢIA DREPTULUI
INTERNAŢIONAL PUBLIC – CA DREPT AL PĂCII

4
1.4.1. Primele reguli de drept internaţional
1.4.2.Dreptul roman
1.4.3. Aspecte ale dezvoltării Dreptului Internaţional în Evul
Mediu
1.4.4. Momentul Hugo Grotius
1.4.5.Afirmarea unor principii ale dreptului internaţional în
epoca modernă
1.4.6. Evoluții ale dreptului internațional în secolul al XX-
lea
1.5. ÎNSEMNĂTATEA PRINCIPIILOR
FUNDAMENTALE ALE DREPTULUI
INTERNAŢIONAL
1.6. DREPTUL PĂCII – PARTE COMPONENTĂ A
DREPTULUI INTERNAȚIONAL PUBLIC
2. GENEZA PĂCII
2.1. REGLEMENTĂRI SEMNIFICATIVE
2.2. IMPORTANŢA CUTUMEI INTERNAŢIONALE
3. PRINCIPIILE ȘI NORMELE FUNDAMENTALE
ALE DREPTULUI PĂCII
3.1. IMPORTANȚA PRINCIPIILOR ŞI NORMELOR
DREPTULUI PĂCII
3.2. CONȚINUTUL PRINCIPIILOR ȘI NORMELOR
DREPTULUI PĂCII

5
3.2.1. Consacrarea principiilor dreptului păcii
3.2.2. Principiile Dreptului Păcii în relație cu Carta
Națiunilor Unite
3.2.3. Principiul nerecurgerii la forţă sau la ameninţarea cu
forţa în relaţiile internaţionale
3.2.4. Principiul soluţionării prin mijloace paşnice a
diferendelor internaţionale
3.2.5. Principiul egalităţii suverane a statelor
3.2.6. Principiul neamestecului în treburile interne ale altui
stat
3.2.7. Principiul integrităţii teritoriale a statelor și
inviolabilitatea frontierelor
3.2.8. Principiul egalităţii în drepturi a popoarelor
3.2.9. Dreptul popoarelor de a dispune de ele însele
3.2.10. Principiul îndeplinirii cu bună credinţă a obligaţiilor
internaţionale – PACTA SUNT SERVANDA
3.2.11. Principiul cooperării internaţionale
3.2.12. Principiul bunei vecinătăți
4. REALIZAREA DREPTULUI PĂCII
SECȚIUNEA 1. CONSIDERAȚII INTRODUCTIVE

6
SECȚIUNEA 2. ROLUL STRUCTURILOR
INTERNAȚIONALE ÎN REALIZAREA DREPTULUI
PĂCII
2.1. Introducere
2.2. Structuri regionale de realizare a Dreptului păcii
2.2.1. Introducere
2.2.2. Consiliul Europei
2.2.3. Organizația pentru Securitate și Cooperare în Europa
2.2.4. Organizaţia Statelor Americane
2.2.5. Liga Statelor Arabe
2.2.6. Organizaţia Unităţii Africane
2.2.7. Asociaţia Statelor din Sud-Estul Asiei (ASEAN)
2.2.8. Organizaţia Atlanticului de Nord
2.2.9. Scurte concluzii
2.3. Structuri globale de realizare a Dreptului păcii
2.3.1. Societatea Națiunilor
2.3.2. Organizația Națiunilor Unite
2.4. În loc de concluzii
5. MECANISME ŞI PROCEDURI DE SOLUŢIONARE
PAŞNICĂ A DIFERENDELOR

7
5.1. INTRODUCERE
5.2. DIFERENDUL INTERNATIONAL. CLARIFICĂRI
CONCEPTUALE
5.3. TRATATIVELE. NEGOCIEREA DIPLOMATICĂ
5.4. BUNELE OFICII
5.5. MEDIEREA (MEDIAȚIUNEA)
5.6. ANCHETA
5.7. CONCILIEREA
5.8. ARBITRAJUL
5.9. JUSTIŢIA INTERNAȚIONALĂ
SCURTE CONSIDERAȚII GENERALE PRIVIND
CURTEA INTERNAȚIONALĂ DE JUSTIȚIE
6. CONSACRAREA INTERNAȚIONALĂ A
DREPTULUI LA PACE. CONȚINUTUL DREPTULUI
LA PACE
6.1. CONSIDERAȚII INTRODUCTIVE
6.2. CONSACRAREA INTERNAŢIONALĂ A
DREPTULUI La PACE
6.2.1. Considerații introductive
6.2.2. Dreptul la pace în sistemul Naţiunilor Unite
6.3. CONŢINUTUL DREPTULUI La PACE

8
7. RAPORTUL CORELATIV ÎNTRE DREPTUL LA
PACE ȘI CELELALTE DREPTURI DE
SOLIDARITATE
7.1. DREPTUL LA PACE ȘI DREPTUL LA
DEZVOLTARE
7.1.1. Consacrarea internațională a dreptului la dezvoltare
7.1.2. Raportul dintre dreptul la dezvoltare și dreptul la pace
7.2. DREPTUL LA PACE ȘI DREPTUL LA UN MEDIU
SĂNĂTOS
7.2.1. Consacrarea internațională a dreptului la un mediu
sănătos
7.2.2. Dreptul la un mediu sănătos și dreptul la pace
7.2.3. Încălcarea dreptului la un mediu sănătos implică
încălcarea dreptului la pace. Studiu de caz
8. ÎNCĂLCAREA DREPTULUI LA PACE
8. 1. CONSIDERAȚII INTRODUCTIVE
8.2. AMENINȚĂRILE LA ADRESA PĂCII –
ÎNCĂLCĂRI ALE DREPTULUI LA PACE
8.2.1. Considerații introductive
8.2.2. Ameninţările la adresa păcii rationae personae
8.2.3. Conflictele internaţionale între ameninţarea la adresa
păcii şi dreptul la pace

9
8.2.4. Încălcarea dreptului la pace în cazul situaţiilor interne
care se pot constitui în ameninţări la adresa păcii
8.3. CONFLICTELE INTERETNICE ÎNTRE
EXERCITAREA DREPTULUI LA IDENTITATE ȘI
DREPTUL LA PACE
8.3.1. Dreptul la identitate
8.3.2. Conflictul interetnic – amenințare la adresa păcii
8.3.3. Scurtă analiză asupra conflictului interetnic între
români, maghiari și rromi
8.3.4. Considerații finale
9. ÎN LOC DE CONCLUZII
BIBLIOGRAFIE
1.DOCUMENTE INTERNAŢIONALE
2. CĂRŢI
3. ARTICOLE
4. WEBOGRAFIE

10
REZUMAT
Pacea este condiţia esenţialã a vieţii; de
dobândirea, menţinerea şi consolidarea ei depind
dezvoltarea normalã a naţiunilor, realizarea
obiectivelor de progres şi civilizaţia întregii umanităţi.
Pacea este condiţia creaţiei, premisa fundamentalã a
marilor descoperiri ale geniului uman, garanţia
folosirii lor în scopul propãşirii tuturor popoarelor.
Numai pacea poate sã asigure omului climatul firesc,
necesar afirmãrii şi dezvoltãrii sale multilaterale.
Pacea reprezintã condiţia existenţei, a liniştii şi
siguranţei pe planeta noastră.1
În condiţiile multiplicării actelor de forţă şi
ameninţare cu forţa, apariţiei şi proliferarii conflictelor
armate, a războaielor și, în consecință a încălcării
dreptului fundamental la pace, dezbaterile
internaţionale din ultimele decenii s-au concentrat în
direcţia edificării unei adevărate construcţii a păcii, a
acelor mecanisme necesare realizării principiilor şi
normelor specifice unui Drept al păcii.
1 Mazilu, Dumitru, Dreptul păcii , Ed. Lumina Lex, Bucureşti, 2006,
pp.5-8

11
Lucrarea îşi propune să demonstreze că dreptul
la pace – atât al popoarelor, cât și al fiecărui individ în
parte – se poate realiza doar cu respectarea dreptului
păcii. Astfel, ne-am propus să subliniem importanţa
normelor de menținere a păcii și securității în cadrul
dreptului internaţional, în condiţiile în care acestea nu
poate să nu țină cont de evoluţia relaţiilor
internaţionale şi, cu atât mai mult, în lumina
evenimentelor din ultimele decenii. Pe de altă parte,
ne-am propus să dovedim necesitatea respectării
normelor de jus cogens, în condiţiile în care există
diferenţe remarcabile în ceea ce priveşte dezvoltarea
economico-socială a statelor, diferenţă care poate
genera ideea că cel mai puternic câştigă.
Lucrarea îşi propune, de asemenea, să analizeze
câteva din consecinţele rezultate în urma încălcării
brutale a acestui sistem de norme într-o serie de părţi
ale lumii, mai ales că ultima perioadă abundă în
situații care demonstrează că primează interesul
economic, iar nu interesul celor mulți.
Punctul de plecare, element primordial al
realizării dreptului păcii îl constituie, dreptul la pace –

12
drept ce aparţine fiecărei fiinţe umane, încă de la
contactul (cunoaşterea) cu primele clipe ale existenţei
sale, fără a putea fi însă condiţionat de ceva sau
cineva; constituindu-se odată cu dreptul la viaţă şi
reprezentând în mod direct chiar o componentă a
acestuia din urmă, fiind deci un drept firesc,
fundamental al omului. Aşadar, viaţa în sine,
aparţinând ca oricăruia dintre noi este de neconceput
fără pace, fără acea clipă de maximă intensitate şi
trăire la care fiecare are dreptul, atât ca individ cât şi
ca naţiune. În literatura politică, filozofică precum şi în
studii juridice se argumentează că popoarele au un
drept la pace, că acest drept are o însemnătate
covârşitoare şi că respectarea lui este obligatorie
pentru toţi2.
Victor Hugo arată că „oricum ar fi ziua de azi,
ziua de mâine e pacea”, iar George Topârceanu releva
că nimic nu este mai de preţ ca dreptul oamenilor la
linişte, la pace, deoarece „războiul opreşte vremea în
loc şi desfăşoară de-a-ndăratelea pe pământ toate
2 Tomescu, Mădălina- Jus cogens – între teoria și practica relațiilor
internaționale - Ed. Cartea Universitară, București, 2005, p. 183

13
etapele civilizaţiei omeneşti”. “Câte nu poate realiza
omenirea – arăta Nicolae Bălcescu – dacă dreptul
popoarelor la pace se înfăptuieşte.”
Ajungem astfel la ideea că dreptul la pace este
un drept opozabil „erga omnes” şi deci, pentru ca
existenţa lui să fie posibilă pentru întreaga societate
este imperios necesară existenţa dreptului păcii, ca
instituţie esenţială în dobândirea, menţinerea şi
consolidarea dreptului la pace a fiecărui individ,
rezultând de aici în mod indirect dezvoltarea normală a
naţiunilor şi realizarea obiectivelor de progres şi
civilizaţie ale întregii umanităţi. Dreptul păcii nu face
altceva decât să ocrotească, menţină şi consolideze
deci, dreptul la pace.
Numai printr-o strânsă corelaţie cu dreptul la
pace poate fi înţeles conţinutul, explicate sensurile şi
definite semnificaţiile profunde ale dreptului păcii. În
doctrina de specialitate numeroşi autori au încercat o
cât mai precisă şi cuprinzătoare definire a „dreptului
păcii”, ramură de drept destul de nouă în domeniu.
Dintre cei care au reuşit însă să formuleze o cât mai
concretă definiţie a dreptului păcii se indentifică

14
profesorul Dumitru Mazilu3, care în studiile sale
4 pe
această temă, de altfel cele mai numeroase,
aprofundate şi pertinente, a reuşit să dea dreptului
păcii locul pe care-l merită în ierarhia ştiinţelor
juridice. În concepţia sa „dreptul păcii reprezintă un
ansamblu de norme constituite prin acordul de voinţă
al statelor suverane şi egale în drepturi, care vizează
statuarea unor structuri adecvate menţinerii şi
consolidării păcii, prevenirii şi soluţionării conflictelor
şi stărilor conflictuale, îndeplinite prin acţiunea
politică, juridică, educativă şi de altă natură a fiecărui
3 Personalitate remarcabilă a ştiinţei juridice, dar și a diplomației
româneşti şi universale, profesorul universitar doctor Mazilu Dumitru s-
a remarcat, nu doar printr-o excepțională activitate științifică, ci și
printr-o ferventă promovare a necesității respectării drepturilor omului
și, în special, a dreptului la pace, ceea ce i-a adus în anul 2003
nominalizarea la Premiul Nobel pentru Pace.
4 A se vedea „Tratatul privind dreptul păcii” publicat pentru prima dată
în 1998, apoi republicat în ediție revăzută și adăugită în 2006. De
asemenea, lucrarea Peace - a dialectic Process, publicată în 2004 alături
de Prohibition of War as a Means of Solving International
Conflicts (2003). Având în vedere rolul important al diplomatului
Mazilu Dumitru în cadrul Națiunilor Unite, mi-aș permite să apreciez că
toate lucrările domniei sale sunt dedicate dreptului păcii și, implicit,
dreptului la pace.

15
stat, iar, la nevoie, prin mijloace coercitive aplicate de
către state, individual sau colectiv.5”
Dreptul la pace este deci un instrument
normativ care realizează trecerea de la protecţia
formală legală a păcii la implementarea obligaţiei de
menţinere a păcii. Îmbinarea între ceea ce doctrina
occidentală numeşte sein şi sollen, dreptul la pace are
atât o dimensiune negativă (absentia belli), cât şi o
dimensiune pozitivă (construirea unei lumi a păcii).
Dreptul internaţional a consacrat instituţiile: drepturile
omului, drepturile popoarelor, drepturile statelor
precum şi, din altă perspectivă, drepturi individuale şi
drepturi colective. Dreptul la pace, este la o primă
analiză, aflat la intersecţia drepturilor omului cu
drepturile popoarelor şi drepturile statelor şi, dincolo
de aceasta, ca o metasinteză, dreptul la pace este o
instituţie separată, cu un conţinut complex. Caracterul
său juridic este dat de recunoaşterea sa internaţională
prin consacrarea în documente, precum Declaraţia
universală a drepturilor omului (1948). „Orice
5 Mazilu, Dumitru – „Tratat privind dreptul păcii”-, Ed. Lumina Lex,
București, 2006, p. 133

16
persoană are dreptul la o orânduire socială şi
internaţională în care drepturile şi libertăţile expuse
în prezenta Declaraţie pot fi deplin înfăptuite” (art.
28). Dreptul la pace nu poate fi conceput ut singuli
deoarece valoarea fundamentală ocrotită, pacea, nu
poate fi garantată decât prin acţiunea concertată a
întregii comunităţi internaţionale. Preambulul
Constituţiei U.N.E.S.C.O. este semnificativ în acest
sens: „din moment ce războaiele încep în minţile
oamenilor, tot în minţile oamenilor trebuie să se
contureze şi apărarea păcii”. Dreptul la pace este un
drept absolut, opozabil erga omnes şi inalienabil;
obligaţiile pot fi in non faciendo sau in faciendo.
Cartea africană a drepturilor omului şi ale popoarelor
a prevăzut, în art. 23, că „toate popoarele au dreptul la
pace şi la securitate”.
O importanţă deosebită pentru conturarea
acestui drept a avut-o adoptarea de către Adunarea
Generală a Organizației Națiunilor Unite a Declaraţiei

17
asupra drepturilor popoarelor la pace6 din 12
noiembrie 1984 (Rezoluţia nr. 39/11).7
Declaraţia proclamă în mod solemn că popoarele
au un drept sfânt la pace, statele având obligaţia
fundamentală de a asigura o viaţă paşnică popoarelor.
În acest scop, se subliniază în declaraţie, politica
statelor trebuie să urmărească eliminarea
ameninţărilor cu războiul, şi îndeosebi cu cel nuclear,
renunţarea la recurgerea la forţă în relaţiile
internaţionale şi promovarea reglementării paşnice a
diferendelor.
Mai mult, în această rezoluţie, Adunarea
Generală a cerut tuturor statelor şi tuturor
organizaţiilor internaţionale să facă tot ce este în
puterea lor pentru aplicarea Declaraţiei asupra
dreptului la pace a popoarelor. Dreptul la pace,
aspiraţie comună deopotrivă indivizilor şi statelor, nu
este consacrat printr-un text juridic cu valoare de lege.
În discursul rostit la New York, la 25 septembrie 1990
în Şedinţa Consiliului de Securitate cu ocazia preluării 6 Vezi http://www.un.org/documents/ga/res/39/a39r011.htm
7 Mazilu, Dumitru – „Dreptul păcii – tratat” – Ed. Lumina Lex,
București, 2006, p. 151

18
președinției acestuia pentru o perioadă de 2 ani8,
ministrul afacerilor externe român arată că „anumite
8 România a preluat,conform principiului rotației, președinția
Consiliului de Securitate al Națiunilor Unite la 1 august 1990, pentru o
perioadă de 2 ani. Acesta era al treilea mandat al României în fruntea
Consiliului de Securitate, după cele din 1962 și 1975. Au fost anunțate
ca posibile teme pe agenda dezbaterilor care urmau: avansarea unor noi
soluții pentru impulsionarea procesului de pace din Orientul Mijlociu,
examinarea situației din Asia de Sud-Est, inclusiv în problema
reglementării problemei cambodgiene, depășirea impasului în chestiunea
cipriotă, situația din America Centrală, dar și modalitățile de întărire a
rolului Consiliului de Securitate în menținerea păcii și stabilității
mondiale, în contextul creșterii contribuției și prestigiului Organizației
Națiunilor Unite pe plan internațional. Al treilea mandat al României în
fruntea Consiliului de Securitate a fost însă marcat de invazia Irak-ului
asupra Kuweit-ului la 2 august 1990. Ca atare, a urmat o reuniune
urgentă de consultări a Consiliului de Securitate, apoi, în seara zilei de 2
august, o ședință sub președinția ambasadorului României, Aurel Dragoș
Munteanu, consacrată examinării situației create prin invadarea
Kuweitului de către trupele militare ale Irakului. La ședință a participat
și secretarul general al ONU, Javier Perez de Cuellar.Consiliul de
Securitate al Organizației Națiunilor Unite a condamnat în unanimitate
invadarea Kuweitului de către forțele armate irakiene și a adoptat
Rezoluția nr. 660, prin care a solicitat retragerea imediată și
necondiționată a forțelor irakiene de pe teritoriul Kuweitului, precum și
demararea de negocieri irakiano-kuweitiene pentru aplanarea
diferendelor existente. Apoi, la 6 august 1990, Consiliul de Securitate a

19
valori internaţionale sunt uitate pentru ansmblul
comunităţii mondiale. Una dintre ele este
solidaritatea.”
Dreptul păcii, ca ansamblu de norme menite să
asigure organizare şi desfăşurarea relaţiilor paşnice
între state, naţiuni şi popoare, presupune acordul de
voinţă al statelor, atât în procesul de elaborare, cât şi
în cel al aplicării şi realizării normelor şi principiilor
convenite. Deci voinţa statelor vizează cu prioritate
decizia menţinerii şi consolidării păcii. În societatea
contemporană, un asemenea sistem trebuie să
funcţioneze atât eficient, dar mai ales eficace, în
menţinerea păcii atât la nivel internaţional, cât şi la
nivel naţional. Este bine ştiut că disfuncţionalitatea lui
într-o singură ţară ar putea avea consecinţe
adoptat Rezoluția nr. 661 prin care s-a hotărât instituirea unui embargo
comercial împotriva Irakului și Kuweitului. La 9 august 1990, Consiliul
de Securitate a declarat nulă și neavenită anexarea Kuweitului de către
Irak și a solicitat retragerea imediată a armatei irakiene din Kuweit. A se
vedea :http://www.agerpres.ro/flux-
documentare/2015/08/01/documentar-se-implinesc-25-de-ani-de-cand-
romania-a-preluat-presedintia-consiliului-de-securitate-al-onu-la-1-
august-1990-10-55-22

20
imprevizibile pentru soarta păcii, pentru existenţa
însăşi a comunităţii.
Normele internaționale care consacră dreptul păcii
se regăsesc în ceea ce numim drept internaional public.
Dreptul international public contemporan reprezintă
totalitatea normelor juridice, create de catre state pe
baza acordului de voință, exprimate în forme juridice
specifice (tratate, cutuma), pentru a reglementa
relatiile dintre ele privind pacea, securitatea și
cooperarea internationala, norme a caror aplicare este
realizata prin respectarea de buna voie, iar în caz de
necesitate, prin sanctiunea individuala sau colectiva a
statelor9.
În prezent, dreptul internaţional public este
chemat să reglementeze domenii noi ale activităţii
umane, cum sunt folosirea energiei nucleare în scopuri
paşnice, activitatea spaţială, protecţia mediului
înconjurător, sau explorarea şi folosirea resurselor
naturale ale spaţiilor submarine, din zona
internaţională. Ca urmare a acestui fapt, dreptul
9 Mazilu, Dumitru, Dreptul international public, vol. I, Editura Lumina
Lex, Bucuresti, 2011, p. 87.

21
internaţional public s-a îmbogăţit cu noi principii şi
norme, cu noi instituţii ale sale. În cadrul său au apărut
noi domenii (ramuri) cum sunt: dreptul internaţional al
energiei nucleare, dreptul internaţional spaţial, dreptul
internaţional al mediului înconjurător. De asemenea, s-
a accentuat caracterul dreptului internaţional public ca
drept al păcii, ceea ce şi-a găsit expresia în instituţia
dreptului popoarelor şi a statelor la pace.
Dreptul la pace al statelor şi popoarelor este un
drept fundamental şi imperativ10
. Realizarea lui în
practica relaţiilor internaţionale presupune, în special,
încetarea cursei înarmărilor şi educarea oamenilor în
spiritul păcii, toleranţei şi respectului reciproc, al
colaborării şi solidarităţii umane. Adunarea Generală
a O.N. U. a adoptat, în anul 1978, „Declaraţia asupra
pregătirii omenirii să trăiască în pace”.
Actualul drept internaţional public are un profund
caracter umanitar, ca urmare a dezvoltării normelor şi
instituţiilor sale referitoare la persoana fizică, in
special s-au dezvoltat normele sale privind drepturile şi
10
A se vedea și http://www.ujmag.ro/drept/drept-international-public-si-
privat/elemente-generale-de-drept-international-public-2015/rasfoire/

22
libertăţile fundamentale ale omului, eliminarea
diferitelor discriminări între oameni, garantarea
drepturilor minorităţilor, precum şi cele privind
condamnarea colonialismului, a terorismului,
genocidului, a luării de ostateci11
.
Dreptul internaţional public are un pronunţat
caracter de universalitate şi de unitate. El este
obligatoriu pentru toate subiectele sale, în condiţii de
egalitate, se aplică tuturor raporturilor dintre aceste
subiecte, indiferent de situarea lor geografică şi de
activităţile desfăşurate de ele având implicaţii
internaţionale. Unitatea şi obligativitatea dreptului
internaţional general este condiţia primordială a
existenţei ordinii juridice internaţionale.
În societatea contemporană, dreptului
internațional public îi revine un rol important în
menținerea și consolidarea păcii. Acest rol, argumentat
în numeroase lucrări, este demonstrat de evoluția
cotidiană a raporturilor dintre state. În acest sens,
relevând necesitatea sporirii rolului dreptului
internațional, Secretarul general al O.N.U. arăta că, în
11
Idem

23
prezent, o grea răspundere o poartă ”nu numai
guvernele, dar și omenirea însăși”, pentru că
”popoarele trăiesc sub amenințarea unei noi
conflagrații mondiale incontrolabile”. Menținerea
păcii ne obligă să întreprindem toate măsurile ce se
impun ”într-o situație de urgență”.12
Organizarea păcii, menţinerea şi consolidarea
ei implică un sistem de principii şi norme care
alcătuiesc – în mod necesar – coloana vertebrală a
structurilor păcii. O construcţie eficientă a păcii
presupune structuri durabile13
, care să organizeze şi să
orienteze relaţiile dintre state pe făgaşul conlucrării
paşnice. Asemenea structuri îşi află expresia în
conţinutul, în substanţa dreptului păcii, adică în
principiile şi normele care îl compun. Aceasta se
explică prin faptul că absenţa lor ar face imposibilă
edificarea păcii, iar încălcarea lor ar împiedica
12
Javier Perez de Cuellar – Statement at the twelfth special session at
the General Assembly,doc. A/S-12/PV.1 din 7 iunie 1982
13 A se vedea și Cernat Romică - Operaţiile de menţinere a păcii şi
dreptul internaţional umanitar- articol disponibil pe site-ul
http://www.arduph.ro/domenii/operatiuni-de-pace/operatiile-de-
mentinere-a-pacii-si-dreptul-international-umanitar/

24
realizarea atribuţiilor şi funcţiilor principale ale
forumului mondial: menţinerea păcii şi securităţii
internaţionale. Principiile şi normele dreptului păcii
formează un sistem vertebrat, ele se completează
reciproc, contribuind, în totalitatea lor, la orânduirea
unui sistem de relaţii în care pacea şi cooperarea pot fi
asigurate.
Statuarea unor raporturi interstatale normale,
promovarea intereselor legitime ale fiecărei naţiuni,
întărirea forţelor progresului în lume, amplificarea şi
diversificare schimburilor de valori materiale şi
spiritulae în lume ca mijloc de ridicare a prosperităţii
fiecărui popor sunt direct condiţionate de aşezarea
relaţiilor internaţionale pe principiile dreptului, care
să elimine metodele de forţă şi constrângere, ducând la
instaurarea în viaţa internaţională a domniei raţiunii, a
spiritului de justiţie şi echitate – singurele elemente
care trebuie să guverneze relaţiile dintre state.
Principiile fundamentale ale dreptului păcii și
respectiv ale dreptului internaţional au drept conţinut
norme de aplicaţie universală, cu nivel maxim de
generalitate şi un caracter imperativ, ce dau expresie

25
şi protejează valori internaţionale fundamentale în
raporturile dintre subiectele dreptului internaţional
public.14
Pentru aceste considerente, aceste principii
sunt considerate norme imperative, ceea ce presupune
că nimeni nu are trebui să le încalce ori să deroge de la
ele prin acte inter se. Dintre aceste principii
menționăm : principiul nerecurgerii la forță sau la
amenințarea cu forța, soluționarea pașnică a
diferendelor internaționale, egalitatea suverană a
statelor, neamestecul în treburile interne, integritatea
teritorială etc.
Realizarea principiilor şi normelor Dreptului
păcii reprezintă un proces complex, care presupune
statornicirea unor structuri adecvate, cu atribuţii şi
funcţii precise în finalizarea lor.
În condiţiile multiplicării actelor de forţă şi
ameninţare cu forţa, apariţiei şi proliferării conflictelor
armate, a războaielor, dezbaterile internaţionale din
ultimile două decenii s-au concentrat în direcţia
edificării unei adevărate construcţii a păcii, a acelor
14
http://documents.tips/documents/notiuni-generale-de-drept-
international-public.html

26
mecanisme necesare relizării principiilor şi normelor
Dreptului păcii. După cum se știe, există atât structuri
la nivel regional (Consiliul Europei, Uniunea
Europeană, Organizația Statelor Americane, O.S.C.E.,
N.A.T.O.. etc.), cât și structuri cu vocație de
universalitate (Organizația Națiunilor Unite).
Trebuie să menționăm că organizaţiile
internaţionale nu constituie numai un cadru al
cooperării dintre state, ci şi entităţi de sine stătătoare,
având autonomie din punct de vedere juridic, ca
subiecte ale dreptului internaţional, alături de state.
Această autonomie se exprimă în faptul că organizaţiile
internaţionale guvernamentale au propria lor
personalitate juridică, atât în ordinea internă (statul pe
teritoriul căruia îşi are sediul organizaţia), cât şi în
ordinea internaţională.
Astfel, organizațiile internaționale, fie cu vocație
de universalitate, fie regionale acţionează sau cel puțin
încearcă să acționeze pentru consolidarea valorilor
comune şi asistarea statelor membre în edificarea unor
societăţi democratice bazate pe statul de drept,
prevenirea conflictelor, restaurarea păcii în zonele de

27
tensiune, eliminarea unor deficite de securitate şi
evitarea creării de noi diviziuni politice, economice sau
sociale, prin promovarea unor sisteme de pace și
securitate prin cooperare15
.
Soluţionarea pe cale paşnică a diferendelor și,
implicit, menținerea păcii și securității lumii are multe
beneficii asupra vieţii internationale. Pe lângă faptul
că soluţia la care se ajunge e acceptată de părţi se
ajunge la o reaşezare a relaţiilor dintre acestea, la o
apropiere a lor deoarece pe parcursul soluţionării
diferendului au ajuns să-şi înţeleagă poziţiile şi
argumentele referitoare la diferend, iar părţile îşi
redobândesc încrederea între ele.16
Cu ocazia diferendelor din Orientul Mijlociu unde
s-a intervenit ilegitim pe baza unor inovaţii juridice
dificil de argumentat, precum şi din Africa unde s-a
intervenit făcându-se apel la forţă, dar nu numai, s-a
demonstrat că nu aceasta e calea şi că folosirea forţei
15
A se vedea și
http://cssas.unap.ro/ro/pdf_studii/perspective_in_evolutia_organizatiilor
_internationale_de_securitate.pdf
16 Mazilu Dumitru, op.cit.

28
poate cel mult calma momentan situaţia dar diferendul
nu poate fi stins. Dimpotrivă folosirea mijloacelor bazate
pe forţă dă naştere altor diferende, inițiindu-se astfel un
lanț nesfârșit de situații conflictuale.
Desigur că este necesar ca unele metode să fie
reanalizate şi adaptate la realităţile contemporane, la
diferendele ce corespund scenei internaţionale actuale.
Unele mecanisme trebuie clarificate, altele să fie puse
în practică şi utilizate conform scopului pentru care au
fost create.
Dacă, după cum s-a văzut deja, dreptul păcii este
bine conturat, cu instituții și structuri organizate al
căror scop se subordonează celui menționat de Carta
Națiunilor Unite – menținerea păcii și securității
internaționale – se pune întrebarea logică pentru ce
este importantă aceasta. Răspunsul, la fel de logic, este
că pacea este „condiția creației”, iar creația aparține
omului. Prin urmare, omul este cel pentru care
menținerea păcii și securității internaționale are o
importanță relevantă. De aceea, orice ființă umană,
dar și orice popor are un important DREPT LA PACE.

29
Un capitol aparte este dedicat Raportului
corelativ dintre dreptul la pace și celelalte două
drepturi de solidaritate, respectiv dreptul la dezvoltare
și dreptul la un mediu sănătos. Ambele sunt legate
indisolubil de dreptul la pace, iar încălcarea unuia
singur conduce automat la încălcarea dreptului la
pace. Aceasta pentru că atunci când rostim conceptul
„pace” nu înțelegem doar absența războiului, ci orice
înseamnă pacea socială.
În dreptul internaţional contemporan sunt din ce în
ce mai mult recunoscute, în contextul drepturilor
omului aşa-numitele drepturi de solidaritate, ca
expresie a unei concepţii de viaţă în comunităţi mai
largi şi care nu ar putea fi realizate decât prin eforturi
conjugate.17
Drepturile de solidaritate au fost numite şi
drepturi de generaţia a treia şi sunt expresia vie a
faptului că drepturile omului nu sunt elemente imobile,
acestea aflându-se într-o permanentă dezvoltare şi
schimbare. Această categorie de drepturi reflectă în
17
Diaconu, Ion - Manual de drept internaţional public- Lumina Lex.,
Bucureşti, 2010, p. 170

30
plus faptul că apar mereu noi probleme care
periclitează dreptul oamenilor la viaţă şi care ar trebui
întâmpinate cu introducerea unor noi drepturi în
catalogul drepturilor omului.
Dreptul la pace, ca parte componentă a
drepturilor de solidaritate, se regăsește în „Declaraţia
cu privire la dreptul popoarelor la pace”, declaraţie
prin care se subliniază obligaţiile fiecărui stat pentru
menţinerea păcii, adoptată în noiembrie 1984, de către
Adunarea Generală a O.N.U.
Din punct de vedere al omului dreptul la pace se
constituie ca şi o componentă fundamentală a
dreptului la viaţă. Aşadar, viaţa în sine, aparţinând
oricăruia dintre noi este de neconceput fără pace, fără
acea clipă de maximă intensitate şi trăire la care
fiecare are dreptul, atât ca individ cât şi ca naţiune.
Sensurile şi conţinutul Dreptului la Pace este dat
de cele trei stări caracteristice ale Păcii, pe care le
reluăm aici:
1. Pacea - stare de drept rezultată în urma
încheierii războiului. În acest sens, pacea este definită
ca fiind situaţia ce rezultă din încheierea războiului

31
dintre două sau mai multe state şi reglementarea
diferendului sau diferendelor care au generat
confruntarea armată respectivă. Pacea are aici ca efect
precizarea drepturilor şi obligaţiilor reciproce ale
părţilor în relaţiile dintre ele18
.
2. Pacea – stare caracterizată prin absenţa
războiului. În acest sens, pacea este definită şi
înţeleasă ca o stare temporară, caracterizat prin
absența războiului în relaţiile dintre state şi popoare la
un moment dat. Această accepţiune a păcii nu exclude
ostilitatea latentă, cursa înarmărilor, echilibrul bazat
pe forţa, menţinerea şi proliferarea unor focare de
încordare şi conflict19
.
Pacea – stare structurală a relaţiilor
internaţionale. În acest sens definim pacea în studiul de
forţă; în această accepţiune o tratăm în relaţia cu
dreptul internaţional; în această optică efectuăm
întregul demers al dreptului păcii. Pacea este, trebuie
să fie – în mod necesar – acea stare structurală a
relaţiilor dintre state şi popoare care exclude folosirea
18
Tomescu, Mădălina - op.cit.- p. 71
19 Tomescu, Mădălina - op.cit.- p. 71

32
mijloacelor violente, a forţei şi ameninţării cu forţa în
soluţionarea problemelor litigioase.
Dreptul la pace, poate fi considerat locul
geometric al intersecţiei drepturilor omului cu
drepturile popoarelor şi drepturile statelor şi, dincolo
de aceasta, ca o metasinteză, dreptul la pace este o
instituţie separată, cu un conţinut complex. Caracterul
său juridic este dat de recunoaşterea sa internaţională
prin consacrarea în documente, precum Declaraţia
universală a drepturilor omului (1948). „Orice
persoană are dreptul la o orânduire socială şi
internaţională în care drepturile şi libertăţile expuse
în prezenta Declaraţie pot fi deplin înfăptuite” (art.
28).
Conflictele, armate sau nu, continuă să îşi facă
apariţia pe firmamentul mondial, generate de o
varietate de cauze între care structuri politice
inadecvate situației în care se află unele state, eşecul în
transferarea fără violenţă a puterii, populaţie
minoritară nemulţumită cu statutul ei în unele state şi
care ţin sau nu seamă de graniţele legale , competiţia

33
pentru resursele necesare traiului între populaţiile
sărace ale Planetei ...
Aceste situaţii duc la o „rodnicie” crescută a
situaţiilor de conflict în şi între statele lumii. Violenţa
este alimentată de un mare număr de arme ce pot fi
procurate aproape în orice colţ al lumii.
Încălcări frecvente ale drepturilor omului au loc
în timp de război, iar secolul XX este plin de astfel de
episoade. Chiar Europa, nu mai departe de acum un
deceniu, traversa o situaţie de război în Balcani, iar
tensiunile interetnice şi conflictele care au la bază
diferenţe culturale alimentează şi astăzi buletinele de
ştiri20
.
În timpul războaielor sau conflictelor armate de
orice natură (tensiuni interetnice, conflicte ce au la
bază diferenţe culturale) sunt încălcate frecvent
drepturile omului. Unele dintre aceste situaţii continuă
şi după încheierea conflictului, iar noi trebuie să
înţelegem că pacea nu înseamnă o rezolvare bruscă a
20
http://portal.cmbrae.ro/cmbrae/repository/package/12/common/pdf/Intel
egerea.pdf

34
tuturor problemelor, ci mai mult de atât. Pacea
presupune, nu doar reconstruirea economică şi
dezvoltarea structurilor ţărilor/regiunilor respective,
cât mai ales o „reconstruire” socială; pacea
presupune a-i (re)învăţa pe oameni să trăiască din
nou împreună21
.
În plan internaţional, nu sunt considerate
ameninţări la adresa păcii doar conflictele armate
interstatale, deci nici nu se consideră că prerogativele
Consiliului de Securitate se limitează la aceste
conflicte. Totuşi, pentru a se determina dacă Consiliul
aplică prevederile cuprinse în capitolul VII unei situaţii
interne în sine, deciziile Consiliului trebuie analizate
folosind abordarea contextuală22
.
În concluzie, amenințările la adresa păcii nu
sunt doar conflictele armate, ci apreciem că orice
situație de risc care se amplifică nedorit de mult se
poate constitui în așa ceva. Conflictele nu există doar
21
http://portal.cmbrae.ro/cmbrae/repository/package/12/common/pdf/Intel
egerea.pdf
22 Idem, p. 206

35
între state, ele nu mai înseamnă de multă vreme doar o
întâlnire pe front în care fiecare dintre părți își scoate
la iveală arsenalul militar. Vorbim astăzi despre
conflicte asimetrice generate de situații asimetrice.
Pacea socială și pacea globală sunt deopotrivă
amenințate de astfel de situații !
Una dintre aceste situații este aceea a
conflictului interetnic. În societăţile profund divizate,
unde frica şi ignoranţa adesea sunt forţele motrice ale
conflictului etnic, oamenii tind să se identifice ei înşişi
prin grupul lor etnic, considerându-l drept o
caracteristică definitorie ireductibilă a societăţii.
Asemenea societăţi foarte uşor pot deveni prada
violenţei etnice atunci când există inegalitate între
grupuri etnice şi discriminare a uneia sau mai multora
din ele şi când discriminarea este aprobată prin politici
publice. De aceea, se consideră că pentru a preveni
violenţa instituţiile politice trebuie să le permită
grupurilor etnice să participe la procesul politic şi să
apere drepturile omului23
. Numai atunci grupurile
23
Ibidem.

36
etnice nu se vor teme de viitor şi se vor simţi “în rând
cu lumea” într-o asemenea societate.
Este necesar ca atât grupul majoritar să
înțeleagă și să acorde respect identității grupului
minoritar etnic, lingvistic ori religios, dar, este de
asemenea foarte important ca și grupul minoritar să
respecte dreptul la pace, nu doar pentru grupul
majoritar, ci pentru întreaga societate. Acest respect
reciproc stă la baza progresului social, cultural,
științific24
.
Astăzi, majoritatea activităţilor cotidiene se
desfăşoară în medii multiculturale, fapt facilitat şi de
progresul tehnologic în aria comunicaţiilor şi
transporturilor, iar studii precum cel de faţă pot fi
puncte de pornire ale unor viitoare demersuri ştiinţifice
care pot avea la bază însuşi procesul de învăţământ,
unde, datorită diverselor programe de schimb de cadre
didactice şi studenţi, există un mediu propice
24
Tomescu, Mădălina - The Interethnic Conflicts Between Identity
Rights and Peace Rights, - articol disponibil pe site-ul
http://eubsr.ucdc.ro/eubsr2012-vol2.pdf

37
dezvoltării capacităţii de comunicare între indivizi
provenind din culturi diverse25
.
Acest fapt ar putea facilita diverse iniţiative
ştiinţifice în domeniu, pentru că explorarea culturilor
din afara spaţiului lor de manifestare este de cele mai
multe ori un demers greoi, iar deseori, tocmai din
cauza modului ceva mai dificil de abordare, tinde să nu
se bucure de atenţie sau audienţă sporită.
Toate statele recunosc astăzi necesitatea
instituirii unui cod al dreptului păcii, astfel încât
regimul juridic să se bazeze pe norme imperative - de
jus cogens și să fie universal şi exclusiv, fără putinţa de
a se deroga de la el prin acorduri inter se. Conceptul
de jus cogens este bazat pe acceptarea valorilor
fundamentale şi superioare din sistem , iar pacea este
una dintre acestea. El reflectă, de asemenea, influenţa
gândirii Dreptului Natural (Comun). Variate exemple
care au în conţinutul lor jus cogens au fost aduse, în
special în discuţiile în chestiune de Comisia
Internaţională ca de exemplu nelegala folosire a forţei,
a genocidului, a comerţului cu sclavi, a pirateriei.
25
Dinu, Mircea – op.cit.- p. 28

38
Totuşi nici un acord clar n-a fost încheiat cu privire la
aceste probleme şi chiar şi exemplele date sunt
controversate. Mult mai important este probabil,
mecanismul care duce la crearea lui jus cogens, din
moment ce odată create nu se poate deroga de la ele26
.
Consacrarea respectării dreptului la pace prin
dreptul păcii este rezultatul direct al evoluţiei sociale
şi istorice. Se impune astfel cooperarea internaţională,
care, datorită complexităţii sale, este condiţionată de
un minimum de ordine şi legalitate în raporturile
internaţionale. Mai presus însă de orice chestiune
teoretică, respectarea dreptului la pace înseamnă
respect pentru orice ființă umană și, implicit, pentru
drepturile sale fundamentale.
Nu întâmplător am apreciat potrivit să analizez
pe larg încălcarea DREPTULUI LA PACE. Din
această perspectivă, am realizat un studiu asupra a
ceea ce înseamnă, în opinia O.N.U., amenințările la
adresa păcii și am insistat pe faptul că pot constitui
amenințări la adresa păcii o serie de situații interne și
26
http://documents.tips/documents/definitia-normei-imperative-jus-
cogensefectele-normelor-imperative.html

39
dintre acestea conflictele interetnice. Aceste conflicte,
dincolo de componenta etnică, au o componentă
religioasă și una politică, ceea ce generează încălcarea
păcii sociale și, implicit, stagnarea, lipsa progresului.
Dreptul la pace reprezintă, în opinia mea, o
normă cu caracter imperativ a dreptului internațional
public. De aceea, încălcarea acestei norme a provocat
și încă provoacă nenumărate suferinţe cu deosebire
pentru cei cărora nu le pasă prea mult de război,
respectiv pentru populaţia civilă. Aceştia sunt, din
păcate cei asupra cărora se răsfrânge dorinţa de
mărire a unora dintre liderii politici. Se poate observa
că liderii menționați nu au aversiune faţă de risc,
pentru că nu sunt supuși lui, ci prosperă politiceşte de
pe urma lui. Pentru ei nimic nu dă rezultate mai bune
decât criza.27
„Pacea e un drept de care toţi ar trebui să se
bucure, condiţie care face posibil progresul uman
integral”, a spus observatorul permanent al Sfântului
Scaun la sediul ONU din Geneva, Monseniorul Silvano
27
A se vedea şi .Toeffler, Alvin, Război şi antirăzboi, Ed. Antet,
Bucureşti, 1995, p. 288

40
Maria Tomasi28
cu ocazia celei de a 23-a sesiune a
Consiliului Drepturilor Omului, arhiepiscopul vorbind
în cadrul sesiunii de lucru „Dreptul la pace”.29
„Pacea este esenţială pentru existenţa tuturor
celorlalte drepturi”, a subliniat Mons. Tomasi, „iar
respectarea drepturilor fundamentale duce la
adevărata pace bazată pe libertate, dreptate şi
fraternitate”.30
Atrăgând atenţia asupra faptului că „lumea
noastră nu este lipsită de resurse, dar suferă din cauza
nedreptăţii”, mons. Tomasi a explicat că astăzi
„contrariul păcii este mai degrabă frica decât
războiul”, frică devenită „numitor comun între bogaţi
şi săraci, între ţările dezvoltate şi ţările în curs de
dezvoltare”.
Reprezentantul Sfântului Scaun a definit
războiul ca pe un „faliment al omului şi al
28
Arhiepiscop catolic, observator permanent al Sfântului Scaun la
Natiunile Unite.
29 http://www.e-communio.ro/stire389-pacea-drept-universal-si-necesar-
pentru-progresul-uman
30 http://www.e-communio.ro/stire389-pacea-drept-universal-si-necesar-
pentru-progresul-uman

41
umanităţii”, „ o iluzie că se poate apăra sau construi
o societate sănătoasă sau mai bună provocând altora
suferinţe de nedescris”. „Distrugându-l pe celelălat,
se distruge umanitatea însuşi”, a spus monseniorul
Tomasi care a insistat că doar valorile păcii, chiar
dacă sunt „mai puţin spectaculoase, mai răbdătoare,
mai respectoase pentru celălalt şi mai modeste”, pot
să construiască o societate cu adevărat umană.31
Dincolo de cuvintele speciale ale monseniorului
Tomasi, considerăm că dreptul la pace reprezintă doar
o verigă a extraordinarului lanț al drepturilor
omului. Încălcarea dreptului la pace conduce,
inevitabil, la încălcarea tuturor celorlalte drepturi ale
omului.
31
http://www.e-communio.ro/stire389-pacea-drept-universal-si-necesar-
pentru-progresul-uman

42
BIBLIOGRAFIE
DOCUMENTE INTERNAŢIONALE 1. Actul Final al Conferinţei pentru Securitate şi Cooperare în Europa,
Helsinki, 1975
2. Carta Africană(Banjul) a Drepturilor Omului şi Popoarelor a fost
adoptată la 27 iunie 1981
3. Carta Natiunilor Unite şi Statutul Curţii Internaţionale de Justiţie -
semnată la 26 iunie 1945, intrată în vigoare la 24 octombrie 1945
4. Charter of Paris for a new Europe
5. Convenţia relativă la abolirea sclaviei şi a traficului cu sclavi (1926)
6. Convenţia asupra dreptului mării - semnată la Montego Bay, 30
aprilie 1982, intrată în vigoare la 16 noiembrie 1994; România a
semnat Convenţia la 10 decembrie 1992.
7. Convenţia cu privire la dreptul tratatelor - semnată la Viena, la 23
mai 1969, intrată în vigoare la 27 ianuarie 1980 pentru primele 35 de
state care au ratificat-o;
8. Convenţia cu privire la drepturile copilului, adoptată de Adunarea
Generală a O.N.U. prin Rezoluţia 44/25 din 20 noiembrie 1989;
9. Convenţia pentru ameliorarea situaţiei răniţilor şi bolnavilor în
armatele în campanie, Geneva, 1906;
10. Convenţia privind legile şi obiceiurile războiului terestru, Haga, 1899;
11. Convenţia şi Protocolul privind protecţia valorilor culturale în caz de
conflict armat, 1954;
12. Convenţia suplimentară cu privire la abolirea sclaviei, traficului cu
sclavi şi a instituţiilor şi practicilor analoge sclaviei, adoptată în 1956
prin Rezoluţia 608 (XXI), intrată în vigoare la 30 aprilie 1957;
13. Convenţiile de la Geneva cu privire la protecţia victimelor de război,
1949;
14. Convenţiile privind legile şi obiceiurile războiului terestru, Haga,
1907;
15. Declaraţia ONU asupra principiilor dreptului internaţional privind
relatiile de prietenie şi cooperare între state, 14 oct. 1970
16. Declaraţia privind drepturile popoarelor indigene a fost adoptată la
13 septembrie 2007,
17. Declarația Universală a Drepturilor Omului, adoptată de Adunarea
Generală a ONU la 10 decembrie 1948
18. Document of the Moscow Meeting of the Third Conference on the
Human Dimension of the CSCE
19. Pactul internaţional al drepturilor civile şi politice, adoptat prin
Rezoluţia Adunării Generale nr. 220 A / XXI din 16 decembrie 1966,
intrat în vigoare la 23 martie 1976;
20. Pactul internaţional al drepturilor economice, sociale şi culturale,
adoptat prin Rezoluţia Adunării Generale 220 A / XXI din 16
decembrie 1966, intrat în vigoare la 3 ianuarie 1976;
21. Pactul Societăţii Naţiunilor, adoptat la 28 iunie 1919, intrată în
vigoare la 10 ianuarie 1920
22. Protocoalele adiţionale la Convenţiile de la Geneva, 1977.

43
23. Statue of the International Court of Justice, în Chartes of the United
Nations and the Statute of the international Court of Justice, Office of
Public Information, United Nations, New York, 1976
24. Tratatul cu privire la principiile care guvernează activitatea statelor
în explorarea şi folosirea spaţiului extraatmosferic, inclusiv Luna şi
celelalte corpuri cereşti - adoptat la 19 decembrie 1966 de Adunarea
Generală a O.N.U. prin Rezoluţia 2222 ( XXI) ; ratificat de România
la 2 februarie 1968
2. CĂRŢI
1. * - Annuaire - publié par les Nations Unies
2. * - Yearbook - U.N. - Documents -1953,1954,1955,1958,1963
3. * * - “Dicţionar de drept internaţional public”- coordonator: conf.
univ. dr. Florian Coman, Coautori: Florin Sandu, Nicolae Purdă, Eliza
Florea, Ioana Dărângă, Ed. Media, Bucureşti, 2002
4. * *- “ Dicţionar de drept internaţional public “ ( coordonator
I.Cloşcă) Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1982
5. * *- “ Lecţii de filosofie “ - Editura Humanitas, Bucureşti, 1990
6. * -” Guerre du Golfe - Le dossier d’une crise internationale “- 1990-
1992
7. ** *-“Dictionnaire diplomatique”, Academie Diplomatique
Internaţionale, Paris, 1968
8. *** -Basic Facts about U.N., New York, 1998
9. *** - Probleme actuale ale doctrinei militare naţionale, Bucureşti,
1995
10. *** Institutul pentru Studierea Problemelor Minorităților Naționale,
Guvernul României, Modele de segregare etnică în România-
ghetoruri rurale din România, lucrare disponibilă pe site-ul
http://ispmn.gov.ro/uploads/Raport_Modele_de_segregare.pdf
11. ***, Dictionnaire diplomatique, Academie Diplomatique
Internaţionale, Paris, 1968,;
12. ***, Encyclopaedia Britanica, vol.17,
13. ***, Grand Larousse Enciclopedique en dix volumes, tome huitieme,
Librarie Larousse, Paris 1963;
14. ***, Larousse, Librarie Larousse, Paris 1977;
15. ***, Mica enciclopedie de psihologie, Edit Ştiinţifică şi Enciclopedică,
Bucureşti, 1977.
16. ***,Dicţionar diplomatic, Edit. Politică, Bucureşti, 1979,;
17. ***,Dicţionar politic, Edit. Politică, Bucureşti, 1975,;
18. ***-“Dicţionar diplomatic”, Edit. Politică, Bucureşti, 1979
19. ***-“Dicţionar politic”, Edit. Politică, Bucureşti, 1975
20. . Cloşcă, Ionel, Despre diferendele internaţionale şi căile soluţionării
lor, Editura Ştiinţifică, Bucureşti, 1971
21. Alland, Denis, Droit international public, PUF, 2000
22. Alexandru, Bolintineanu, A. Năstase – Drept internaţional
contemporan – Ed. Instit. Român de studii internaţionale, Bucureşti.,
1995,.

44
23. Andreescu, Anghel, Zaharia, C. – Aspecte privind adunările publice în
România, Ed. Transilvania Expres, 1998
24. Andrei, P.-Filosofia valorii, Humanitas, Bucureşti, 1990
25. Andronovici, Constantin. - “ Drept internaţional public “ - Editura
Graphix, Iaşi, 1993
26. Anghel,I. M. - “ Dreptul tratatelor “ - vol. I-II, Bucureşti, 1993
27. Anzilotti, D. - “ Cours de droit international public “ - Paris, 1962
28. Arădăvoaice, Ghe., Iliescu, D. Niţă, L.D. - „Terorism, antiterorism,
contraterorism” - Editura ANTET
29. Arangio Ruiz, Controversie internationale, în Enciclopedia del diritto,
X,
30. Arthur Lall, Modern International Negociation, Columbian University
Press, New York, 1966,
31. Aurel Preda-Matasaru, Tratat de drept international public, ediția a II-a, Editura
Hamangiu, Bucuresti, 2010,
32. Bari, I.: “Probleme globale contemporane”, Ed. Economică, Bucureşti
2003
33. Bastid, S. - “ Les traités dans la vie internationale ( Conclusion et
effects ) - Paris, 1981
34. Batiffol, H. - “Droit international privé “- ed. a 4-a, Paris, 1967
35. Bedjaoui, M. - “ Bilan et Perspectives “ - U.N.E.S.C.O., 1992, 2
volume.
36. Belánger, M. - “ Institutions Economiques Internationales “ - Ed.
Economica col. Droit International, ed. a 5-a, Paris,1992
37. Beleiu, Gh. - “ Drept civil român “ - Bucureşti, 1995
38. Bodunescu, Ion – „Terorismul – fenomen global” - Casa Editorială
ODEON, Bucureşti, 1997
39. Bolintineanu, Alexandru; Năstase, Adrian - “ Drept internaţional
contemporan “ - Bucureşti, 1995
40. Bolintineanu, Alexandru, Năstase, Adrian, Aurescu, Bogdan – Drept
internaţional contemporan – Ed. All Beck, Bucureşti., 2000
41. Bolz, R. - “Istoria în date a celui de al doilea război mondial “ -
Düsseldorf-Wien, E.C.O.N., Verlag, 1983 ( traducere la Biblioteca
M.Ap.N. )
42. Boutros – Ghali, Contributions a l`etude des ententes regionales,
Paris, 1949,
43. Brebu, V. – Introducere în drept poliţienesc român unificat, Ed.
Romfel, 1929
44. Browlie, I. - “ Principles of International Law “ - Oxford, 1966
45. Buse Constantin, Dascălu Nicolae, Diplomație în vreme de război.De
la Carta Atlanticului la Carta O.N.U.,
http://ebooks.unibuc.ro/StiintePOL/buse/0.htm
46. Calvocoressi, Peter,, Europa de la Bismarck la Gorbaciov, Editura
Polirom, Iasi, 2003
47. Carreau,D.- „Droit international public”, Paris, 1998
48. Cearapin, T.,Toma, Gh. – Managementul ordinii publice la început de
secol şi mileniu,Biotera, Bucureşti, 2001

45
49. Cloşca,Ionel,Suceavă,Ion – Tratat de drepturile omului – Editura
Europa Nova, Bucureşti 1995
50. Coşcodaru, I., Paul, V.- Centrele de putere ale lumii- Ed. Ştiinţelor
Sociale şi Politice, Bucureşti, 2003
51. Cretu, Vasile, Drept international public, editia a-IV-a, Editura
Fundatiei Romania de Maine, Bucuresti, 2008,;
52. Cuellar, Javier Perez de – Statement at the twelfth special session at
the General Assembly,doc. A/S-12/PV.1 din 7 iunie 1982
53. De La Porte, Caroline, Nanz, Patrizia, (2003), Ome – A Deliberative-
Democratic Mode Of Governance?, ARENA and European University
Institute, Oslo, 2003,
54. Decaux, E.- “ L’apres - guerre du Golfe “ în “ Les aspects juridiques
de la crise et la Guerre du Golfe “- Centre de Droit International,
Cahiers Internationaux, Montchrestien, Paris
55. Denis Alland, Droit international public, PUF, 2000.
56. Diaconu, I. - “Curs de drept internaţional public “ - Bucureşti, 1993
57. Diaconu, I. - “Normele imperative în dreptul internaţional “ -
Bucureşti, 1977
58. Diaconu, I., Drept internaţional public, ediţia a II-a, Bucureşti: Casa
de editură şi presă „Şansa” SRL, 1995,
59. DIACONU, ION - Curs de drept internaţional public- Casa de editură
şi presă “Şansa” S.R.L., Bucureşti, 1993
60. DIACONU, ION - Manual de drept internaţional public- Lumina
Lex., Bucureşti, 2010
61. Diaconu, Nicoleta, Dreptul Uniunii Europene privind politicile
economice, Editura Universul Juridic, Bucuresti, 2010
62. Diaconu, Nicoleta, Dreptul Uniunii Europene: Politici comunitare,
Editura Lumina Lex, Bucuresti, 2007
63. Diaconu, Nicoleta, Purdă, Nicolae – ”Protecția juridică a drepturilor
omului ”- Ed. Universul Juridic, București, 2012
64. Dinu, Mircea Ștefan – Componenta etnico-religioasă a conflictelor –
Ed. U.N.A.P., București, 2005
65. Djuvara, M. – Drept raţional.Izvoare şi drept pozitiv-, Bucureşti, 1935
66. Dragne, Luminița – Rolul Consiliului de Securitate în menținerea
păcii și securității internaționale – Ed. Prouniversitaria, București,
2008
67. Druţă, F., Macoviviuc, V. – Filosofie contemporană – Bucureşti, 1991
68. Duculescu, V. – Protecţia juridică a drepturilor omului- Lumina Lex,
Bucureşti, 1998
69. Duculescu, V.- Continuitate şi discontinuitate în dreptul internaţional-
Ed. Academiei, Bucureşti, 1982
70. Dumitra Popescu. Adrian Năstase – Dropt internațional contemporan,
Ed. Monitorul Oficial, 1995,
71. Dupuy, P.M.- Droit international public- Paris. 1992
72. Duroselle, Jean-Baptiste, Istoria relaţiilor internaţionale, 1948 – până
în zilele noastre, vol. II, Editura Ştiinţelor Sociale şi Politice,
Bucureşti, 2006

46
73. Duţu, Mircea - Dreptul mediului .Tratat .Abordare integrata." vol. I,
Editura Economică , Bucureşti, 2003
74. Duverger, Maurice – Les deux faces de l’Occident, Paris, Payard,
1972
75. Ecobescu, Nicolae; Duculescu, Victor - “ Drepturile şi obligaţiile
fundamentale ale statelor “ - Editura Politică, Bucureşti, 1976
76. Edward McWhinny, Judicial settlement of international disputes,
jurisdiction, justitiability and judicial law-making on the
contemporary international court, ed. Martinus Nijhoff, 1991,
77. Eminescu, Mihai - Opera Politică, vol. 1, Ediţie îngrijită de
B.Popescu şi P.D. Popescu, Ed. Publistar, Bucureşti, 1999
78. Filipescu,I. P, Fuerea, A. – Drept instituţional comunitar european –
Actami, Bucureşti, 2000
79. Filipescu,I. P. - “Drept internaţional privat “ - vol. I-II, Bucureşti,
1993
80. Frunzeti, Teodor, Lumea 2005: Enciclopedie politică şi militară
(studii strategice şi de securitate), Editura Centrului Tehnic-Editorial
al Armatei, Bucureşti, 2007
81. Fuerea, A. – Instituţii europene- Univers Juridic, Bucureşti, 2002
82. Geamanu Grigore. „Drept internaţional public”, vol.1, ediţia didactică
şi pedagogică, Bucureşti, 1981,
83. Geamånu, Grigore - “Principii fundamentale ale dreptului
internaţional contemporan “ - 1967
84. Geamănu, Grigore - “ Drept internaţional public “ - E.D.P.,
Bucureşti, 1981
85. Georgescu, Victor - “ Istoria românilor de la origini până în zilele
noastre “ - Editura Humanitas, Bucureşti,1992
86. Glaser, Edwin - “ Statele mici şi mijlocii în relaţiile internaţionale “ -
Editura Politică, Bucureşti, 1971
87. Grecescu Ion, Popa Vasile, ”Principii de drept internațional public”,
Ed. Getic, București, 1997
88. Groșeanu Ioan Alexandru – Proiect de cercetare
dezvoltare :Managementul crizelor și dezvoltarea conceptului de
avertizare timpurie în cadrul O.S.C.E. , Universitatea Națională de
Apărare ”Carol I”, București, 2012
89. Groșeanu Ion Alexandru – Soluții non-militare de prevenire a
conflictelor și menținere a păcii-București, 2013
90. Grünberg, Ch.L. - “ Axiologia şi condiţia umană “ - Bucureşti, 1972
91. Guggenheim, P. - “ Traité “- vol. I,1967
92. Guggenheim, P. - “Les principles du droit international public “ -
R.C.A.D.I., 1952, vol. 80
93. Guggenheim, Paul, Les deux elements de la coutume en droit
international, Paris, 1950,
94. Halloway,K. - “ Modern Trends in Treaty Law “- Stevens - Oceana,
1967
95. Harold Nicolson, Diplomacy, London, 1955,.
96. Hegel- Principiile filosofiei dreptului- Bucureşti, 1969
97. Ionaşcu, A. - “Drept civil,partea generală “ - Bucureşti, 1963

47
98. J. G. Starke, „Introduction to International Law”, London, 1989
99. J.J.G. Syatauw – Decisions of the international Court of Justice, 2nd
edition, 1969,
100. Jacotă, M. - “ Curs de drept internaţional privat “- Bucureşti, 1961
101. James Barros, The Corfu incident of 1923: Mussolini and the League
of Nations, Princeton University Press, N. J., 1965).
102. Jennings, R., Watts, A. – Oppenheim’s International Law- vol. I,
Peace, 1992
103. John Collier, Vaughan Lowe, The settlement of disputes in
international law . Institutions and procedures, Oxford University
Press, 1999.
104. Joja , Athanase și colab.,- Dicționar Enciclopedic Român - București,
Editura Politică, 1962-1966
105. Kant, Immanuel - “ Critica raţiunii practice “ - Editura ŞtiinţificĂ,
Bucureşti, 1972
106. Kant, Immanuel,- „ Idea for a Universal History From a
Cosmopolitan Point of View”, in H. S. Reiss (ed.), Kant: Political
Writings, translated by H. B. Nisbet, (New York: Cambridge
University Press, 1991
107. Kelsen, Hans – Teoria generală a statului – Bucureşti, Tiparul
Oltenia, 1928
108. Kirițescu, Constantin – Istoria războiului pentru întregirea
României:1916 - 1919 - Ed. Casei Școalelor, București, 1921,
reeditare Editura Științifică și Enciclopedică, 1989
109. Kühnhardt, Ludger- Menschenrechte, Minderheitenschutz und der
Nationalstaat im KSZE-Prozeß, în: “Aus Politik und Zeitgeschichte”
47/1994, 13 ş.urm. disponibil pe
http://www.dadalos.org/rom/Menschenrechte/grundkurs_3.htm#dritte
Generation
110. L. Goodrich, E. Hambro, Anne P. Simmans, Charter of the United
Nationes, third and revised edition, Columbia University Press, 1969.
111. *** Larousse, Librarie Larousse, Paris 1977
112. Lauterpacht, H.(sir) - “ The development of International Law by the
International Court “ - London, 1958
113. Leo Haman, Sur la coexistence pacifique, în RDC, Bruxelles, 1964.
114. Luburici, Momcilo - “ Teoria generală a dreptului “- Bucureşti, 1996
115. Luburici, M.; Ceterchi, I. - “ Teoria generală a dreptului “ -
Bucureşti, 1991
116. M. D. Danelan, International Disputes: The Political Aspects, Europa
Publications, London, 1971.
117. Maliţa, Mircea, Teoria şi practica negocierilor, Edit. Politică,
Bucureşti, 1972;
118. Marcu, Viorel – Drept comunitar general – Lumina Lex, Bucureşti,
2002
119. Marcu, Viorel – Mecanisme internaţionale de garantare a drepturilor
omului, Ed. Sigma Plus, 1998
120. Maresca, Adolfo - Il Diritto dei Tratati, Milano, 1971(traducere la
Biblioteca Ministerului Apărării Naţionale)

48
121. Marinescu, Daniela – „Dreptul mediului – Manual de stiudiu
individual”, Editura Pro Unviersitaria, 2012
122. Marinescu, Daniela - Tratat de Dreptul Mediului - Ed. Universul
Juridic, Bucureşti, 2008
123. Marinescu, Daniela, Petre Maria Cristina - Tratat de Dreptul Mediului
– Ediția a V-a revăzută și adăugită, Ed. Universitară, Bucureşti, 2014
124. Marsit, Mohamed Mouidi, Reglement pacifique des differendes entre
Etats, doc. A/C.6/35 din 10 noiembrie 1980
125. Maschin, M.A. – Istoria Romei Antice, Bucureşti, 1951
126. Mazilu, Dumitru – „Dreptul păcii – tratat” – Ed. All Beck, Bucureşti,
1998
127. Mazilu, Dumitru – „Dreptul păcii”, Tratat, Ed. Lumina Lex, 2006
128. Mazilu, Dumitru – Diplomația europeană – Ed. LUMINA LEX,
București, 2008
129. Mazilu, Dumitru – Integrarea Europeană. Drept Comunitar şi
Instituţii Europene, , Ed. Lumina Lex, Bucureşti, 2008
130. Mazilu, Dumitru, Teoria Generală a Dreptului, Ed. LUMINA LEX,
Bucureşti, 2004
131. Mazilu, Dumitru, Drept internaţional public, vol. I, Lumina Lex,
Bucureşti, 2001
132. Mazilu, Dumitru, Drept internaţional public, vol. II, Lumina Lex,
Bucureşti, 2002
133. Mc.Elroy, Robert – Moralitatea în politica externă americană – Ed.
Paideia, 2001
134. Mc.Whinney, E. - “Les Nations Unies et la formation du droit “ -
U.N.E.S.C.O., 1992
135. Meitani, G. - “Curs de drept internaţional public “ - Editura Al. T.
Doicescu, Bucureşti, 1930
136. Merrills, J.G., International dispute settlement, Fourth Edition,
Cambridge University Press, 2005.
137. Miga – Beşteliu, Raluca- „Drept internaţional. Introducere în dreptul
internaţional public”, Bucureşti, 1997,
138. Mihăilă M, Elemente de drept internaţional public şi privat, Bucureşti:
Editura All Beck, 2001,
139. Moca, Gh. – Suveranitatea de stat şi dreptul internaţional
contemporan- Ed. Ştiinţifică, Bucureşti, 1970
140. Mocanu , Livia, Mastacan, Olivian - Constituţionalizarea dreptului la
un mediu sănătos în România - Bucureşti, 2009
141. Molcuţ, Emil - “Drept privat roman “ - Bucureşti, 1991
142. Molcuţ, Emil; Cernea, Emil - “Istoria statului şi dreptului românesc “
-Bucureşti, 1991
143. Monnier,R.; Cardascia, G.; Imbert, J. - “ Histoire des Institutions et
des Faits sociaux des origines a l’aube du moyen - âge “ - Paris, 1955
144. Montesquieu, Ch.L. de Secondat – Despre spiritul legilor- Ed.
Ştiinţifică, Bucureşti, 1964
145. Morgenthau, Hans J., Politica intre natiuni. Lupta pentru putere și
lupta pentru pace, Editura Polirom, Iasi, 2007,

49
146. Năstase, A., Aurescu, B.,.Jura, C - Dreptul internaţional public- All
Beck, Bucureşti, 1999
147. Năstase, Adrian – Documente fundamentale ale Dreptului
Internaţional şi ale Relaţiilor Internaţionale, A.R.E.D., Bucureşti,
1997
148. Năstase, Adrian- Drepturile omului- religie a sfârşitului de secol,
Monitorul Oficial, Bucureşti, 1992
149. Năstase, Adrian, B. Aurescu – Drept internaţional public-Sinteze–
Ediția a VI-a, Ed. C.H. Beck, Bucureşti., 2011
150. Niciu, M.;Takack, L. - “ Drept internaţional public “ - E.D.P.,
Bucureşti, 1976
151. Niciu, M.;Takack, L. - “ Drept internaţional public “ – Lumina Lex,
Bucureşti, 1997
152. Niciu, Marțian – “Drept internaţional public”, Ed. Servo-SAT, Arad,
2001
153. Noica, Constantin – Jurnal de idei – Hu,manitas, Bucureşti, 1990
154. Nussbaum, A.- A Concise History of the Law of Nations, Second
Edition, New York, 1954
155. Oppenheim, L. - “International Law - A Treatise “ - vol. I, Peace, ed.
by Lauterpacht
156. P. Lerebours - Pigeonnière - Droit international privé - editia a 8 - a,
Paris, 1962
157. Parag Khana, Lumea a doua. Imperii și influenta in noua ordine
globala, Editura Polirom, Iasi, 2008,
158. Parag Khana, Lumea a doua. Imperii și influenta in noua ordine
globala, Editura Polirom, Iasi, 2008
159. Pellet Allain, Le reglement pacifique des differend, în Droit
international public, P.U.F., Paris, 1981, p.131 şi urm.; Settlement et
disputes, în Encyclopedia,
160. Pop, Iftene, Vecinătate şi bună vecinătate în dreptul internaţional,
Editura Stiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti 1986
161. Popa, M.D.; Matei, H.C. - “Mică enciclopedie de istorie universală “ -
Bucureşti 1983
162. Popa, N. – Teoria generală a dreptului, Bucureşti, 1996
163. Popescu Dumitra, Năstase Adrian „Drept internaţional public”, Ed.
Lumina Lex, Bucureşti, 2002, Duculescu Victor, Ecobescu Nicoale,
„Drept internaţional public”, ed. „Hiperion”, Bucureşti, 2003
164. Popescu, D.; Năstase, A.; Coman, Fl. - “ Drept internaţional public “
- Bucureşti, 1994
165. Popescu-Neveanu, P.; Zlate, M.; Creţu, T. - “ Psihologie “ -
Bucureşti, 1990
166. Preda, A.-Drept internaţional public- Ed. Sylvi, Bucureşti, 1999
167. Preda-Matasaru, Aurel, Tratat de drept international public, Editura
Lumina Lex, Bucuresti, 2002
168. Preda-Matasaru, Aurel, Tratat de drept international public, Editura Lumina
Lex, Bucuresti, 2009;
169. Racoviţă, Emil –Evoluţia şi problemele ei - Cluj, 1929

50
170. RAZ, JOSEPH, Multiculturalismul: o perspectivă liberală, Altera #13,
Anul VI. 2000
171. Reuter, P. - “ Droit international public “ - Paris, 1963
172. Reuter, P. - “ Introduction au Droit des Traités “ - Paris, 1972
173. Roger Fisher, International Meditation: A Working Guide,
International Peace Academy, N.Y., 1974,.
174. Rolin, H. - “Les principes des droit international public “ -
R.C.A.D.I., vol. 77, 1950
175. Rousseau, Jean Jaques – “Contractul social” – Ed. Ştiinţifică,
Bucureşti, 1957
176. Russeau, Charles - “ Droit international public “ - vol. I, Paris, 1970
177. Russel, B. - “ Problemele filosofiei “ - Editura All, Bucureşti, 1995
178. Ruzié, David - “ Droit international public “ - Paris, 1972
179. Salagean, Monica Ionas, “Arbitrajul commercial”, Ed. All Beck,
Bucuresti 2001
180. Schawrzenberger, G. - “A manual of International Law “ - London,
1967
181. Schawrzenberger, G. - “International Constitutional Law “ - Stevens
& Sons Ltd., London, 1976
182. Schawrzenberger, G. - “International Law “ - vol. I, International
Courts, IIIrd edition, London, 1957
183. Schipor, I. - “ Războiul din Golf “ - Editura Academiei de Înalte
Studii Militare, Bucureşti, 1991
184. Slonovschi Vitalii – Drept internațional public. Note de curs- Cahul,
2013
185. Stern, B. - “ Les aspectes juridiques de la crise et de la guerre du
Golfe “ - Centre de Droit International, Cahiers Internationaux,
Montchrestien, Paris
186. Țâcu Viorica, Noul mediu de securitate:determinări geopolitice și
geostrategice, Chișinău, 2007
187. Temple, W, Democracy as a driving force of the change process,
seminar internaţional organizat de Ministerul Afacerilor Externe din
România, Sinaia, 6-7 octombrie 2000,
188. The Human Development Report Office (HDRO), Human
Development Report 2005, published for the United Nations
Development Programme (UNDP),
189. Thierry, Hubert, Serge Sur, Jean Combacau, Charles Valleé, „Droit
international public”, P.U.F.,Paris, 1984
190. Thornberry, Patrick, International Law and Rights of Minorities,
Clarendon Press, Oxford, 1992
191. Titulescu, Nicolae – Documente diplomatice, Ed. Ştiinţifică,
Bucureşti, 1967
192. Titulescu, Nicolae- Discursuri, Ed. Ştiinţifică, Bucureşti, 1967
193. Titulescu, Nicolae – „Dinamica păcii”, în „Documente diplomatice”.
194. Titulescu, Nicolae – „Progresul ideii de pace”, în „Documente
diplomatice”.
195. Todos Victor, Drept internaţional public - Note de curs - , CAHUL
196. Toeffler Alvin – Şocul viitorului – Bucureşti, 2001

51
197. Toeffler, Alvin, Război şi antirăzboi, Ed. Antet, Bucureşti, 1995
198. Tomescu, Mădălina – Drepturile omului. Tendințe și orientări
contemporane – Ed. Prouniversitaria, București, 2013
199. Tomescu, Mădălina – editor , volumul ”Exercitarea dreptului la
nediscriminare și egalitate de șanse în societatea contemporană”,
NEDES 2015, Ed. Prouniversitaria, 2015
200. Tomescu, Mădălina – Interesul Public – Ed. Prouniversitaria,
București, 2014
201. Tomescu, Mădălina – Jus cogens – între teoria și practica relațiilor
internaționale – Ed. Cartea Universitară, București, 2005
202. U.N. Peacekeeping, New York, 1998
203. Vecchio, Georgio del - “Lecţii de filosofie juridică “ - Editura Europa
Nova, Bucureşti, 1993
204. Velicu, Gheorghe – Drept şi legislaţie în materia asigurării apărării
naţionale, Craiova, 1999
205. Verdross, A. - “ Jus dispozitivum and Jus cogens “ - A.J.I.L.,1965
206. Vianu A., Buşe C., Zamfir Z., Bădescu Gh., Relaţii internaţionale în
acte şi documente, vol. I., 1917-1939, Bucureşti,Editura Didactică şi
Pedagogică, 1974,
207. Vladimir Hanga, Elemente psihologice în mediaţiunea internaţională,
în R.R.S.I., nr.3(13), 1971,
208. Voicu, Costică - Acţiunile terorist-diversioniste şi implicaţiile
acestora asupra securităţii naţionale a României – Ed. Ministerului de
Interne, Bucureşti, 1996
209. Voicu, Costică – Valori europene şi respectarea în activitatea Poliţiei
Române – Ed. Trei, Bucureşti, 1999
210. Wuthnow, Robert – Christianity în the Twenty First
Century.Reflections on the Challenges Ahead, Oxford University
Press, Oxford, 1993
3. ARTICOLE
1. Bolintineanu, A.; Androne, N. - “ Despre teoria viciilor de consimţământ în
dreptul internaţional contemporan “ - în Stiinţe şi cercetări juridice nr.
4/1968
2. Bontea, Oleg – Istoricul apariției Ligii Națiunilor și al Organizației
Națiunilor Unite – în revista ”Administrarea Publică” nr. 3/2012, p. 86-91,
articol disponibil pe site-ul
http://bsclupan.asm.md:8080/xmlui/bitstream/handle/123456789/525/11.pd
f?sequence=1
3. BOȚAN, IGOR - Armonizarea relaţiilor inter-etnice – sfidări şi
oportunităţi ,- articol disponibil pe site-ul www.ipp.md/download
4. Bucur, Ctin. – Insulele Falkland (1982) –un conflict fără o declarație de
război – articol disponibil pe site-ul
http://www.historia.ro/exclusiv_web/general/articol/insulele-falkland-1982-
un-conflict-f-r-o-declara-ie-r-zboi
5. Cassese, Antonio - Ex iniunria ius oritur: Are We Moving towards
International Legitimation of Forcible Humanitarian Countermeasures in

52
the World Community?, în “European Journal of International Law”, nr.
10/1999
6. Cătană, Emilia-Lucia, Principiile bunei guvernări – Evoluţii europene şi
studii comparative, Universul Juridic, Bucureşti, 2009
7. Cernat Romică - Operaţiile de menţinere a păcii şi dreptul internaţional
umanitar - articol disponibil pe site-ul
http://www.arduph.ro/domenii/operatiuni-de-pace/operatiile-de-mentinere-
a-pacii-si-dreptul-international-umanitar/
8. Chailley, P. - “Théorie générale des traités internationaux “ - Repertoire
du droit international, 1934
9. Charney, J.I.- “Anticipatory Humanitarian Intervention in Kosovo”-
www.asil.org/ajil/kosovo
10. Choudhry, Shabir, India Pakistan talks and Kashmir, articol disponibil pe
site-ul http://www.jammu-kashmir.com/shabir/shabir2.html
11. Cohn, M.- “Invading Iraq would violate U.S. and International Law”,
www. Jurist.law.edu
12. Dinulescu Constanțiu – Hugo Grotius –fondator al dreptului internațional
modern- articol disponibil pe site-ul:
http://drept.ucv.ro/RSJ/images/articole/2009/RSJ4/C02DinulescuDrept.pdf
13. Donnely Jack -Drepturile omului. Drepturi individuale și drepturi colective
- articol disponibil pe site-ul
http://altera.adatbank.transindex.ro/pdf/2/002Drepturi%20ale%20omului.pd
f
14. Dumitru, Ramona – Rolul terților în rezolvarea diferendelor internaționale
prin mijloace pașnice – articol disponibil pe site-ul
http://www.juspedia.ro/13179/rolul-ter%C8%9Bilor-in-rezolvarea-
diferendelor-interna%C8%9Bionale-prin-mijloace-politico-diplomatice/
15. Ene Roland Dorian, Amenințări la adresa păcii și securității în epoca
contemporană, articol disponibil pe site-ul
http://www.arduph.ro/domenii/protectie-persoane-si-bunuri/in-caz-de-
conflict-armat/amenintari-la-adresa-pacii-si-securitatii-in-epoca-
contemporana/
16. Fitzmaurice, G. - “ The General Principles of International Law
considered from the Standpoint of the Rule of Law “ - R.C.A.D.I., 1957
17. Frederic L. Kirgis, The Kosovo Situation and NATO Military Action, în
“American Society of International Law Insight” (oct. 1999)
18. Glaser, Edwin - “ Dreptul internaţional imperativ “ - în Revista Română
de Studii Internaţionale nr.4/1973
19. Glaser, Edwin- Tratatul sublim – în revista Magazin Istoric nr. 6/1967
20. Greenwood, C. „International Legal Order as an Ideea”, în “American
Journal of International Low”, 1970
21. Henkin. L.-“Kosovo and the Law of Humanitarian Intervention” în
American Society of International Law Insight” (martie 1999)
22. http://cic.nyu.edu/sites/default/files/political_missions_2010_whitfield_poli
ticalmissions2.pdf
23. Lupșor, Andreea – O organizație sortită eșecului – articol disponibil pe
site-ul: http://www.historia.ro/exclusiv_web/general/articol/o-organizatie-
sortita-esecului-societatea-natiunilor

53
24. Makey, Robert, U.N. Report on Chemical Attack in Syria, articol disponibil
pe site-ul: http://www.scribd.com/doc/168606795/U-N-Report-on-
Chemical-Attack-in-Syria
25. Mazilu Dumitru, ”Criza refugiaților în Uniunea Europeană. Imperativul
unui tratament umanitar și nediscriminatoriu”, articol în volumul
”Exercitarea dreptului la nediscriminare și egalitate de șanse în societatea
contemporană”, NEDES 2015, Ed. Prouniversitaria, 2015
26. Mazilu, Dumitru, 100 de ani de diplomaţie românească, în DOSARELE
ISTORIEI NR. 12952
27. Mazilu, Dumitru, Continentul blocurilor militare antagoniste în O.S.C.E. :
De la confruntare la dialogul Marilor Puteri, în DOSARELE ISTORIEI
NR. 4 (44), 2000
28. Mazilu, Dumitru, Momente de referinţă în diplomaţia Europeană, în
DIPLOMAT CLUB I, NR. 5 (101), 2000
29. Năstase, A. - “Rolul doctrinei în evoluţia dreptului internaţional “ - în
Ştiinţe şi Cercetări Juridice nr. 4/1988
30. Natalino Ronzitti, Lessons of International Law from NATO’s Armed
Intervention against the Federal Republic of Yugoslavia, în “The
International Spectator”. Vol. XXXIV, nr. 3, iulie–septembrie 1999
31. O’ Connell, Regulating the Use of Force in the 21st Century: Continuing
Importance of State Autonomy, în “Columbia Journal of Transnational
Law”, nr. 36/ 1997
32. Postolache Ionel Neculai – Aspecte din evoluția drepturilor omului- articol
disponibil pe site-ul http://studiijuridice.md/revista-nr-3-4-2009/aspecte-
din-evolutia-drepturilor-omului
33. Rockmore Tom, Conceptul Kantian de libertate, articol în revista Sfera
Politicii nr. 139/2009
34. Shen, Jianming, St. Johns University, The Non-Intervention Principle and
Humanitarian Interventions Under International Law, în “International
Legal Theory”, vol. 7(1)/spring 2001
35. Stan C. Florin, Noua ordine mondială, articol dispobilil pe site-ul
http://geopolitics.ro/noua-ordine-mondiala/
36. Stanciu Angelica, Reglementarea pașnică a diferendelor internaționale,
articol disponibil pe site-ul: http://www.arduph.ro/domenii/conducerea-
ostilitatilor/reglementarea-pasnica-a-diferendelor-internationale/
37. Tomescu, Mădălina - The Interethnic Conflicts Between Identity Rights and
Peace Rights, - articol disponibil pe site-ul http://eubsr.ucdc.ro/eubsr2012-
vol2.pdf
38. Trocan, Laura Magdalena – Bunele oficii- mijloc de soluționare a
diferendelor internaționale - articol în Analele Universității ”Constantin
Brâncuși” din Târgu Jiu, Seria Științe Juridice, nr. 3/2011
39. Visscher, Ch. de - “ Pozitivisme et jus cogens “ - Revue générale de Droit
International Public nr. 1/1971
40. Voinea, M. , C. Bulzan – Sociologia drepturilor omului- A se vedea
http://ebooks.unibuc.ro/Sociologie/voinea/2.htm
41. Wedgwood, Ruth- “NATO’s Campaign in Yugoslavia” în American
Society of International Law Insight” (oct. 1999)

54
4. WEBOGRAFIE
1. http://cic.nyu.edu/sites/default/files/political_missions_2010_whitfield_poli
ticalmissions2.pdf
2. http://cnr-unesco.ro/ro/ce-este-cultura-pacii/
3. http://conspecte.com/Geoeconomia/sistemul-natiunilor-unite.html, James
Droushiotis, Statement in the Sixth Committe on the Report of the Special
Committe on the Chartes of the United Nations and on the strengthening of
the role of the Organization, doc. A/C. 6/35/1980,
4. http://cssas.unap.ro/ro/pdf_studii/perspective_in_evolutia_organizatiilor_int
ernationale_de_securitate.pdf
5. http://cultural.bzi.ro/principalele-stipulari-ale-tratatului-de-la-utrecht-24121
6. http://dantomozei.ro/2011/05/03/asean-uniunea-europeana-a-asiei-de-sud-
est/
7. http://dexonline.ro/
8. http://documents.tips/documents/notiuni-generale-de-drept-international-
public.html
9. http://documents.tips/documents/studiu-de-caz-privind-sistemul-european-
de-protectie-a-drepturilor-omului.html
10. http://ebooks.unibuc.ro/StiintePOL/buse/0.htm
11. http://en.wikipedia.org/wiki/Right_to_development
12. http://jurnalul.ro/stiri/politica/consilierul-prezidential-iulian-chifu-cel-
putin-7-principii-au-fost-incalcate-de-rusia-in-ucraina-665580.html
13. http://legal.un.org/riaa/cases/vol_XXIX/521-539.pdf
14. http://portal.cmbrae.ro/cmbrae/repository/package/12/common/pdf/Intelege
rea.pdf
15. http://ro.wikipedia.org/wiki/Anschluss. Citat la 02.04.2012
http://ro.wikipedia.org/wiki/Societatea_Na%C8%9Biunilor)
16. http://ro.wikipedia.org/wiki/Pace
17. http://studiijuridice.md/revista-nr-3-4-2009/aspecte-din-evolutia-
drepturilor-omului
18. http://think.hotnews.ro/exista-un-conflict-real-intre-romani-si-maghiari-in-
romania.html
19. http://verticalnews.ro
20. http://www.aafdutm.ro/revista/anul-i/nr-1/rezolvarea-pa%C8%99nica-a-
diferendelor-interna%C8%9Bionale
21. http://www.arduph.ro/domenii/conducerea-ostilitatilor/reglementarea-
pasnica-a-diferendelor-internationale/
22. http://www.athenian-legacy.com/2010/01/perceptia-conflictului-etnic-anii-
90/
23. http://www.ceasulcuc.ro/drepturile_omului/12_Pacea%20si%20drepturile%
20omului/2_Pacea%20si%20violenta/
24. http://www.agerpres.ro/flux-documentare/2015/08/01/documentar-se-
implinesc-25-de-ani-de-cand-romania-a-preluat-presedintia-consiliului-de-
securitate-al-onu-la-1-august-1990-10-55-22
25. http://www.ceasulcuc.ro/drepturile_omului/9_Saracia%20si%20drepturile
%20omului/3_Dreptul%20la%20dezvoltare/
26. http://www.cpcs.ro/articol-oi-onu.php

55
27. http://www.crispedia.ro/
28. http://www.dadalos.org/frieden_rom/grundkurs_2/frieden.htm
29. http://www.dadalos.org/frieden_rom/grundkurs_2/voelkerrecht.htm
30. http://www.dadalos.org/rom/Menschenrechte/grundkurs_2/Materialien/dok
ument_7.htm
31. http://www.dadalos.org/uno_rom/grundkurs_1.htm
32. http://www.dadalos.org/uno_rom/grundkurs_2.htm
33. http://www.digi24.ro/Stiri/Digi24/Extern/International/Arma+lui+Kim+Jon
g+Un
34. http://www.drao.ro/articole/military/geopolitic%C4%83/analiza-%C8%99i-
solu%C8%9Bionarea-conflictelor-conflicetelor-managementul-
crizelor/strategia-osce-pentru-prevenirea-conflictelor-%C8%99i-
solu%C8%9Bionarea-crizelor.html
35. http://www.e-communio.ro/stire389-pacea-drept-universal-si-necesar-
pentru-progresul-uman
36. http://www.eea.europa.eu/ro/themes/air/intro
37. http://www.geostrategic.eu/liga-araba.html
38. http://www.icj-cij.org/
39. http://www.juspedia.ro/13179/rolul-ter%C8%9Bilor-in-rezolvarea-
diferendelor-interna%C8%9Bionale-prin-mijloace-politico-diplomatice/
40. http://www.juspedia.ro/13184/organiza%C8%9Bia-pentru-securitate-
%C8%99i-cooperare-in-europa-o-s-c-e/
41. http://www.mae.ro/node/1580
42. http://www.osce.org/who
43. http://www.osce.org/who
44. http://www.romaniatv.net/coreea-de-nord-anunta-ca-a-testat-bomba-cu-
hidrogen-experimentul-urmat-de-un-cutremur_266440.htm
45. http://www.scritube.com/sociologie/MITURILE-SI-MEMORIA-
SOCIALA-PR2151511105.php
46. http://www.sferapoliticii.ro/sfera/139/art14-rockmore.html
47. http://www.titulescu.eu/2013/09/siria-cronica-unui-conflict-amanat
48. http://www.ujmag.ro/drept/drept-international-public-si-privat/elemente-
generale-de-drept-international-public-2015/rasfoire/
49. http://www.un.org/documents/ga/res/41/a41r128.htm
50. http://www.un-documents.net/drpp.htm
51. http://www.usch.md/Documents/Note%20de%20curs/Drept/Drept%20inter
na%C5%A3ional%20public%20Todos%20V._doc.pdf, accesat 07 mai
2014;
52. http://www.usem.md/uploads//files/Note_de_curs_drept_ciclul_1/017_-
_Drept_international_public.pdf
53. http://www.ziuaveche.ro/exclusiv-zv/dosare-ultrasecrete-exclusiv-
zv/geopolitica-acordurile-de-la-oslo-150739.htm
54. https://conflictcivilsiria.wordpress.com
55. https://historiaediplomaticum.wordpress.com/2014/04/22/despre-
diferendele-internationale-si-management-ul-pacii/
56. https://ihincu.wordpress.com/2012/07/12/argumentul-unu-doi-si-trei/
57. https://studentpolitologie.wordpress.com/category/dr-international/
58. https://www.icrc.org/eng/assets/files/other/rom-irrc_857_henckaerts.pdf

56
59. https://www.roportal.ro/articole/despre/liga_natiunilor_426/
60. https://www.whitehouse.gov/sites/default/files/docs/2015_national_security
_strategy_2.pdf
61. http://geopolitics.ro/noua-ordine-mondiala/
62. w.w.w.hrw.org.
63. www.academiediplomatique.org/
64. www.asil.org
65. www.ejil.org.
66. www.icj-cij.org.
67. www.ictr.org.
68. www.jurist.law.pitt.edu
69. www.osce.org
www.un.org/documents