PROFIT PENTRU OAMENI

Raport de deschidere în cadrul proiectului

Modelul Economiei Sociale în România

Ianuarie 2012

Modelul Economiei Sociale în România Proiect cofinanţat din Fondul Social European prin

Programul Operaţional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane 2007-2013

INVESTEŞTE IN OAMENI!

2

PR

OF

IT P

EN

TR

U O

AM

EN

I

Echipa de cercetare: Simona STĂNESCU, Programul Naţiunilor Unite pentru Dezvoltare România(coordonator);Romeo ASIMINEI, Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iaşi, Facultatea de Filosofie şi Ştiinţe Social - Politice;Octavian RUSU, Programul Naţiunilor Unite pentru Dezvoltare România;Daniela VÎRJAN, Academia de Studii Economice, Bucureşti, Facultatea de Economie.

La elaborarea raportului de cercetare au contribuit: Nicu GAVRILUŢĂ, Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iaşi, Facultatea de Filosofie şi Ştiinţe Social - Politice;Cătălin LUCA, Alternative Sociale;Mircea MOCANU, Programul Naţiunilor Unite pentru Dezvoltare România;Marius Cristian NEACŞU, Academia de Studii Economice, Bucureşti,Facultatea de Relaţii Economice Internaţionale; Silviu NEGUŢ, Academia de Studii Economice, Bucureşti,Facultatea de Relaţii Economice Internaţionale;George PASCARU, Alternative SocialeSilviu SĂNDULACHE, Programul Naţiunilor Unite pentru Dezvoltare România;Conţiu Tiberiu ŞOITU, Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iaşi, Facultatea de Filosofie şi Ştiinţe Social - Politice;Loreta VIOIU, Programul Naţiunilor Unite pentru Dezvoltare România.

ISBN 978-973-0-12138-4

Tiraj: 3.000 exemplareBun de tipar: ianuarie 2012

3

PR

OF

IT P

EN

TR

U O

AM

EN

I

CuprinsRezumat: 5Cadrul metodologic: 8

I. CE ESTE ECONOMIA SOCIALĂ? 9I.1. Abordări teoretice ale economiei sociale 12I.2. Solidaritate şi participare socială 12I.3. Profit - risc economic 12

II. STADIUL ECONOMIEI SOCIALE ÎN ROMÂNIA 14II.1. Politici naţionale cu impact asupra domeniului economiei sociale 15

II.1.1.Planurile şi politicile de guvernare 15II.1.2.Politici publice în domeniul economiei sociale aflate în dezbatere 16

II.2. Analiza cadrului instituţional 17II.3. Analiză economică şi financiară 22II.4. Raportul dintre cererea şi oferta de economie socială 28

III. ANALIZA ENTITĂŢILOR DE ECONOMIE SOCIALĂ DIN ROMÂNIA 34III.1. Organizaţiile nonprofit 35III.2. Casele de ajutor reciproc ale salariaţilor şi casele de ajutor

reciproc ale pensionarilor 41III.3. Cooperative de credit 44III.4. Societăţi cooperative de gradul 1 46III.5. Alte entităţi de economie socială în România 51III.6. Entităţile de economie socială din perspectiva întreprinderilor

mici şi mijlocii 52

IV. ECONOMIA SOCIALĂ ÎN CONTEXT INTERNAŢIONAL 53IV.1. Iniţiative internaţionale de stimulare a economiei sociale 54IV.2. Întreprinderi sociale 60IV.3. Antreprenor social 61IV.4. Afaceri incluzive - inclussive markets / inclussive business 62

V. CONCLUZII 64Anexe 66

Listă grafice şi tabele:Tabel 1 Surse de finanţare pentru formele de economie socială 23Grafic 1 Analiza comparativă dintre total active imobilizate

şi total venituri a entităţilor economie socială 26Grafic 2 Rata de rentabilitate economică a entităţilor economie socială 27Grafic 3 Evoluţia numărului de salariaţi entităţilor economie socială 27Tabel 2 Evoluţia populaţiei ocupate, a salariaţilor, a şomerilor

şi a ratei şomajului 38Grafic 4 Distribuţia geografică a caselor de ajutor reciproc ale

salariaților și ale pensionarilor 42Tabel 3 Dimensiuni de funcţionare a Responsabilității Sociale Corporative 59Tabel 4 UN Global Compact 60Tabel 5 Asemănări şi deosebiri între antreprenorii comerciali şi sociali 62

4

PR

OF

IT P

EN

TR

U O

AM

EN

I

Listă abrevieri:

CAEN Clasificarea Activităţilor Economiei NaţionaleCIRIEC Centrul Internaţional de Cercetare şi Informare privind Economia Publică,

Socială şi Cooperatistă (International Centre of Research and Information on the Public, Social and Cooperative Economy)

COOP Societăţi cooperative ES Economie socialăFDSC Fundaţia pentru Dezvoltarea Societăţii Civile HG Hotărâre de Guvern INS Institutul Naţional de StatisticăMMFPS Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale OG Ordonanţă a GuvernuluiOUG Ordonanţă de Urgenţă a Guvernului ONG Organizaţie neguvernamentalăPIB Produsul Intern BrutPNUD Programul Naţiunilor Unite pentru Dezvoltare RomâniaSCM Societate Cooperativă MeşteşugăreascăSELUSI Întreprindere Socială și Inovarea Afacerilor Sociale

(Social Entreprise and Social Business Innovation) UAIC Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din IaşiTVA Taxa pe valoarea adăugatăVMG Venit minim garantat

5

PR

OF

IT P

EN

TR

U O

AM

EN

I

Raportul de deschidere oferă oimagine de ansamblu asupra contextuluiactual cu impact asupra Economiei Sociale(ES) din România. Raportul este structuratîn cinci părţi: definirea conceptului şi abor-darea teoretică; stadiul dezvoltării ES înRomânia din punct de vedere legislativ; in-stituţional, economic şi social; analiza en-tităţilor naţionale de ES; abordarea ES încontext internaţional şi concluzii.

În lipsa unei definiţii unanim accep-tată pe plan internaţional şi a prezenţei ESîn diferite contexte naţionale, raportul pro -pune o definiţie adaptată spaţiului româ-nesc. La o delimitare cât mai clară aconceputului de ES contribuie analiza fun-damentelor teoretice şi a unor concepteasociate precum solidaritate, participaresocială, profit şi risc economic.

Stadiul ES în România începe cuanaliza politicilor naţionale cu impactasupra acestui domeniu. Analiza s-a bazatpe documentele strategice promovate deGuvernul României şi pe actele normativecare se referă la ES în mod direct sau in-direct. ES este menţionată începând din2002, dar referinţele sunt încă vagi, regle-mentând mai degrabă entităţile specificedecât domeniul per ansamblu. Cele mai re-cente proiecte de lege sunt: legea antre-prenorului şi legea economiei sociale.

Entităţile ES din România ana lizateîn raport sunt: organizaţiile nonprofit, caselede ajutor reciproc ale salariaţilor şi caselede ajutor reciproc ale pensionarilor, coope -rativele de credit şi societăţile coo perativede gradul I. (MMFPS, 2010a:38)

Analiza cadrului instituţional pre -zintă atribuţiile şi responsabilităţile instituţi-ilor publice cu impact asupra domeniuluiES. Principala instituţie relevantă pentruES este Ministerul Muncii, Familiei şi Pro-tecţiei Sociale (MMFPS), cu rol coordona-tor în politica de ocupare şi protecţie apersoanelor vulnerabile. Din punct devedere al func ţionării entităţilor ES,

reprezentanţii admi nistraţiei publice cen-trale sunt: Ministerul Economiei, Comerţu-lui şi Mediului de Afa ceri; MinisterulAgriculturii şi Dezvoltării Rurale şi Minis-terul Finanţelor Publice. Banca Naţionalăa României are rol în suprave gherea şimonitorizarea activităţii coope rativelor decredit şi a caselor de ajutor reciproc în cal-itate de instituţii financiare nebancare. Însubordinea Ministerului Jus tiţiei este con-stituit registrul comerţului şi registrul asoci-aţiilor şi fundaţiilor. Sunt prezentateentităţile de dialog social ana lizate şi insti-tuţiile de reprezentare a entităţilor de ES.

Analiza economică şi financiară aentităţilor ES din România oferă o imaginea modului de funcţionare şi de manifestarepe piaţă. Asemănător economiei reale, ESrăspunde întrebărilor fundamentale pentrubuna desfăşurare a oricărei economii: cesă producă? cât să producă? cum să pro-ducă? şi pentru cine să producă? ESrăspunde şi la întrebarea: cu cine să pro-ducă? De asemenea, ES oferă o oportuni-tate tuturor celor interesaţi de valorile sale, înspecial celor dezavantajaţi pe piaţa muncii.

Funcţionarea ES se bazează peresurse naturale, umane, materiale, infor-maţionale şi financiare. Resursele finan-ciare asigură entităţilor ES iniţierea,continuarea şi dezvoltarea dar variaţia lorface ca numărul organizaţiilor înregistrateîn Registrul Naţional al ONG să fie de treiori mai mare comparativ cu cel al organi-zaţiilor active care îşi depun bilanţul con-tabil la sfârşitul anului financiar.

Conform legislaţiei în vigoare,sursele de finanţare pentru ES pot fi: pu -blice sau private, directe sau indirecte,naţionale sau internaţionale. Acestea potproveni de la persoane fizice sau juridice,din activităţi economice proprii comercialeşi necomerciale, acţiuni de voluntariat, dinfonduri publice directe (bugetul de stat,bugetul asigurărilor sociale), din donaţii pri-vate, din scutiri de taxe şi impozite şi o

REZUMAT

6

PR

OF

IT P

EN

TR

U O

AM

EN

I

serie de mecanisme de sprijin şi facilităţipentru a uşura buna desfăşurare a ES.

Principalele surse de venit ale ESsunt: mecanismul 2% din impozitul pevenit; sponsorizarea şi mecenatul; dona -ţiile individuale (cea mai mare pondere oau donaţiile în bani, urmate de cele înobiecte şi de timp) şi donaţiile inter-naţionale (în special sectorul neguverna-mental a beneficiat de fonduri structuraleacordate în ultimii ani de FSE).

Rezultatele analizei economico-fi-nanciare ajută la adoptarea deciziilor ceurmează să fie luate la nivel juridic, insti-tuţional, social şi economic pentru dez-voltarea ES pe termen lung. O primă etapăa analizei a constat în corelarea dintre totalactive imobilizate şi total venituri pentru adetermina structura activelor imobilizate pefiecare tip de entitate a ES şi direcţionareafondurilor investiţionale în vederea creşteriipatrimoniului. A doua etapă a fost calcu-larea ratei rentabilităţii economice pentru avedea dacă entităţile ES respectă principiulcost-eficienţă. A treia etapă a presupusanalizarea resurselor de muncă şi po -tenţialul ES în vederea creării de noi locuride muncă.

Concluziile analizei economico-fi-nanciare a entităţilor ES, în perioada 2000-2009, sunt: toate entităţile ES au investit înpatrimoniu, cu ponderi mai reduse în cazulsocietăţilor cooperative datorită distribuiriilimitate a profitului. CAR-urile sunt cele mairentabile entităţi ale ES, obţinând cele mairidicate rate ale rentabilităţii economice.Urmează ONG-urile, în timp ce societăţilecooperative meşteşugăreşti şi de consumau cele mai reduse rate. Numărul efectivde personal angajat în entităţile ES esteredus, dar semnificativ având în vederefaptul că ES stimulează angajarea unorcategorii decurajate pe piaţa muncii. Astfel,angajaţii ES capătă atât anumite abilităţivocaţionale prin parcurgerea teoretică şipractică a modulelor de pregătire şi inte-grarea profesională, cât şi independenţăeconomică şi socială.

Analiza raportului dintre cererea şioferta de ES este prezentată din urmă-toarele perspective: nivelul de dezvoltare,

obstacole întâmpinate în desfăşurarea ac-tivităţii, profilul managerilor şi angajaţilor,gradul de informare şi dificultăţile grupurilorvulnerabile în accesarea ofertei ES.

Sunt incluse rezultatele calitativeobţinute în urma organizării unui număr dezece focus grupuri: opt cu entităţile de ESşi actori instituţionali cu responsabilităţi îndomeniu din fiecare regiuni de dezvoltareşi două realizate cu studenţii din centruluniversitar Bucureşti şi din centrul univer-sitar Iaşi, facultatea de Economie, respec-tiv Fa cultatea de Filosofie şi ŞtiinţeSo cial-Politice.

A treia parte a raportului sinte-tizează situaţia actuală corespunzătoarefiecărei entităţi de ES. Rezultatele au labază un patern de analiză pe mai multe di-mensiuni: istorică, socială, juridică şi eco-nomică. Pe lângă acestea, raportul men - ţionează şi alte entităţi care în anumitesituaţii pot fi încadrabile în ES: obştea,composesoratele şi unităţile protejate au-torizate. Ultimul capitol este dedicat pre -zentării entităţilor de ES din perspectivaîntreprinderilor mici şi mijlocii.

Partea a patra a raportului prezintăES în context internaţional. Sunt trecute înrevistă iniţiativele internaţionale de stimu-lare a ES. Interesul acordat domeniului ESa condus la cristalizarea eforturilor de re-cunoaştere a domeniului şi adoptareaCartei Economiei Sociale în Franţa în anul1980 şi a Cartei Principiilor Economiei So-ciale elaborată în 2002. La nivel europeanau fost înaintate propuneri pentruadoptarea unor statute corespunzătoareentităţilor de ES. Dintre aceste iniţiative,singurul statut adoptat este cel al coope -rativelor. Alte iniţiative europene analizatesunt: actul pieţei unice şi iniţiativa pentruantreprenorul social. Capitolul analizeazăşi strategia europeană 2011-2014 pentruresponsabilitatea socială corporativă.

Raportul punctează noi tendinţe demanifestare a ES la nivel internaţional: în-treprinderea socială, antreprenorul socialşi afaceri incluzive.

Principalele concluzii ale raportuluisunt:

• ES cuprinde idei care aparţin ori-

7

PR

OF

IT P

EN

TR

U O

AM

EN

I

entării ideologice de stânga, orientată peegalitate şi drepturile tuturor cetăţenilor dea se implica în activităţile politice, econo -mice şi sociale, cât şi orientării de dreapta,care promovează maximizarea bunăstăriipe fondul libertăţii individului.

• Agenda europeană privind ES seregăseşte parţial pe agenda de politicăpublică a autorităţilor cu responsabilităţi îndomeniu din România. Se impune adop -tarea unei strategii naţionale unitară şi co-erentă de dezvoltare a ES care să fiesusţinută de colaborare interinstituţionalăla nivel central între ministerele de resortşi la nivel local de structurile descentra -lizate.

• În România, ES este abordatămai degrabă sectorial corespunzătorfiecărui tip de entitate de ES decât ca parteintegrantă a unei viziuni strategice asupradomeniului.

• Cadrul instituţional din Româniapermite dezvoltare ES dar necesită o seriede îmbunătăţiri pentru a stimula iniţiativă şifuncţionarea ES. Măsuri de politică fiscalăpot viza stimularea financiară directă prinprograme speciale destinate entităţilor deES sau indirect dacă agentul economicdesfăşoară activităţi de ES.

• ES poate dispune de resurse na -turale, umane, materiale, informaţionale şifinanciare în vederea producerii de bunurişi servicii pentru toţi cei interesaţi de valo-rile acesteia, fiind o piaţă reală şi susten-abilă.

• La baza bunei desfăşurări a ESstă criteriul economic, care presupune pro-ducerea continuă de bunuri şi servicii,comercializarea lor, grad mare de au-tonomie şi responsabilitate, risc economicmare şi nivel de muncă plătită. Actorii ESacţionează pe piaţă pentru a-şi comercia -liza produsele în vederea obţinerii de profit,dar acesta este un obiectiv secundar pen-tru ES, obiectivul principal fiind maxi-mizarea beneficiului social.

• Toate entităţile ES au investit înactive imobilizate, ceea ce ne arată faptulcă actorii ES au fost interesaţi să facă in-

vestiţii în vederea creşterii patrimoniului,deoarece sunt generatoare de beneficiieconomico-sociale şi oferă o dimensiune aactivelor pe termen lung. În cazul soci-etăţilor cooperative creşterea venitului totaldevansează creşterea activelor imobi-lizate, explicând investiţiile reduse în v e -derea creşterii patrimoniului şi distribuţialimitată a profitului.

• Din punct de vedere al profita b i -lităţii economice, cele mai eficiente entităţide ES sunt CAR-urile, ONG-urile şi so-cietăţile cooperative.

• ES creează un număr limitat delocuri de muncă cu potenţial de inserţie agrupurilor vulnerabile. Adoptarea unor mă-suri speciale de angajare a acestora poatecontribui la dezvoltarea ES.

• În general, entităţile ES s-au în-scris într-un trend crescător şi pozitiv dinpunct de vedere economico-financiar. ESa identificat strategii de funcţionare şi înperioada de criză.

• Termenul de ES este practic ne-cunoscut la nivelul populaţiei. În ceea cepriveşte actorii publici şi persoanele impli-cate în ES, termenul este relativ cunoscut,în principal datorită recentelor finanţări îndomeniu. O etapă necesară pentru dez-voltarea ES este reglementarea conceptu-lui în acord cu principiile europene.Înfiinţarea unui comitet interministerial saucolegiu de consultare al entităţilor ES arcontribui la o informare eficientă şi lacoraborare în domeniu.

• În mediul universitar, constatăm oinsuficientă informare privind ES pe fondulunui interes crescut pentru specializarea îndomeniul ES.

• Solidaritatea şi participarea so-cială, condiţii de baza ale apariţiei şi dez-voltării ES, sunt satisfăcute într-o măsurăminimală în principal datorită asocierii cuexperienţe negative din perioada comunis-mului (colectivizarea, munca patriotică).Acţiunile de încurajarea a spiritului de so -lidaritate şi a participării sociale pot trans-forma ES într-o forţă economicăgeneratoare de noi locuri de muncă.

8

PR

OF

IT P

EN

TR

U O

AM

EN

I

Obiectivul analizei diagnosticasupra cadrului de dezvoltare a ES înRomânia este surprinderea particula -rităţilor mediului economic, social, legislativşi instituţional.

Rezutatele studiului se bazează peanaliza documentelor sociale publice,metode calitative şi cantitative. Cercetareamediului legislativ şi instituţional a fost re-alizată pe baza analizei politicilor publicenaţionale şi a legislaţiei privind organizareaşi funcţionarea entităţilor de ES din Româ-nia. Pe baza rezultatelor obţinute au fostconstruite ipoteze de cercetare care aufost testate cantitativ şi calitativ.

Cantitativ au fost analizate baze dedate oficiale care au permis funda-mentarea cercetării prin identificarea tren-durilor de dezvoltare a entităţilor de ES şia inserţiei grupurilor vulnerabile.

Cercetarea calitativă a cuprins optfocus grupuri (câte unul aferent fiecăreiregiuni de dezvoltare), adresate entităţilorES şi celor cu responsabilităţi în domeniu.Temele abordate au fost: gradul decunoaştere a ES (notorietatea entităţilorES, a domeniului şi a principiilor de bază),cadrul actual de dezvoltare a ES şi inserţiaprofesională a grupurilor vulnerabile. Deasemenea, au fost organizate şi douăfocus grupuri cu studenţi din centrele uni-versitare din Universitatea „Alexandru Ioan

Cuza” din Iaşi şi Academia de Studii Eco-nomice, Bucureşti pentru a evalua nivelulde cunoaştere şi interesul pentru ES,deoarece începând cu anul 2012 proiectulva desfăşura programe postuniversitare deES în cadrul celor două universităţimenţionate.

În contextul unei atenţii recente dinpartea instituţiilor publice şi a mediului aca -demic pentru ES la noi în ţară, numărulpublicaţiilor dedicate acestui subiect estescăzut. Această insuficienţă informaţio -nală în domeniul ES a constituit pentruechipa de cercetare atât un avantaj cât şiun dezavantaj.

Nu a fost întotdeauna posibilă com-pararea rezultatelor obţinute din per -spectiva analizei metodelor cantitative şicalitative.

Contribuţia raportului de des -chidere la evaluarea stadiului ES în Româ-nia s-a realizat prin: aplicarea unui paternde analiză a fiecărei entităţi de ES, uti-lizarea rezultatelor obţinute în cadrul altorcercetări de ES finanţate prin Fondul So-cial European (FSE) în România, abor-darea comparativă a percepţiei stadiuluiactual al ES în opt regiuni de dezvoltare,investigarea interesului şi nivelului decunoaştere a ES în rândul studenţilor dincadrul a două centre universitare.

Cadrul metodologic

I. CE ESTE ECONOMIA SOCIALĂ?

Fundația „Ruhama”, Oradea, județul Bihor în parteneriat cu Primăria ComuneiAvram Iancu: Atelier de împletituri nuiele

Fundația „Ruhama”, Oradea,județul Bihor în parteneriat cu Primăria

Comunei Avram Iancu: Atelier de împletituri nuiele

Case de lemn produse S.C.Polianske Derevo SRL a

Asociației pentru Dezvoltare Locală„Ivan Krevan”, localitatea Repedea,

județul Maramureș

10

PR

OF

IT P

EN

TR

U O

AM

EN

I

Contextul internaţional actual încare criza economico-financiară s-a pro -pagat în toate economiile ţărilor lumii prinefectul de transmisie a readus în atenţieimportanţa promovării şi dezvoltării ES. Unargument în favoarea stimulării ES estecrearea locurilor de muncă pentru toţi ceiinteresaţi de valorile ES şi în special pentrupersoanele vulnerabile, astfel în 2009, en-tităţile de ES acopereau 10% din afacerileeuropene asigurând 6% din locurile demuncă. (Toia, 2009:4)

Definirea ES este esenţială pentruînţelegerea şi promovarea domeniului şi aactivităţilor specifice. În literatura de spe-cialitate, se regăsesc numeroase încercăride a defini conceptul de ES dar niciunaunanim acceptată.

Identificăm seturi de definiţii cu ac-cent pe entităţile specifice sau principiile debază. (MMFPS, 2010a: 20) Dezvoltată în-cepând cu secolul al XVIII-lea, în contextulapariţiei capitalismului industrial, ES esteo realitate prezentă în majoritatea comu-nităţilor. (Cace, Arpinte, Scoican, 2010a:14) Una dintre primele definiţii ale ES oregăsim în Carta Economiei Sociale adop-tată în Franţa în 1980 de către reprezen-tanţii sectoarelor cooperatist, mutual şiasociativ. (MMFPS, 2010a:20) Conformacesteia, organizaţiile ES funcţionează „înmod democratic, fiind constituite din mem-bri solidari, egali în drepturi şi obligaţii”(MMFPS, 2010b:13) şi bazate pe urmă-toarele principii: „solidaritate, responsabi -litate, libertate, şanse egale pentru toţimembrii organizaţiei şi respect reciproc”.(MMFPS, 2010a:20)

Una dintre definiţiile consacrate da-torită capacităţii de îmbinare a entităţilor şia principiile ES aparţine consiliului valon(1990): ES este parte a economiei consti-tuită din organizaţii private care îm-părtăşesc următoarele principii: scopul înfavoarea membrilor sau comunităţii şi nugenerarea de profit; managementul au-tonom; procesul democratic de luare a de-

ciziilor şi prioritate pentru individul şimuncă în detrimentul capitalului în dis-tribuţia profitului”. (MMFPS, 2010a:21)

Unele state recunosc şi regle-mentează ES. (Comisia Europeană, 1989)Indiferent de gradul de reglementare, en-tităţile ES sunt organizate similar între-prinderilor cu activitate productivă.Dezvoltarea ES în contexte naţionale eco-nomice, sociale şi legale diferite reprezintăun obstacol în adoptarea unei definiţii co-mune a ES. (Economic and Social Commi -ttee, 2000)

În 2002, Conferinţa EuropeanăPermanentă a Cooperativelor, SocietăţilorMutuale, Asociaţiilor şi Fundaţiilor a lansatCarta Principiilor Economiei Sociale, con-form căreia ES cuprinde două subsec-toare: cel comercial (de afaceri) şi celnecomercial. (MMFPS, 2010a:20)

CIRIEC a propus definiţia: „între-prinderi private organizate formal, cu au-tonomie decizională şi libertate deasociere, create pentru a întâmpinanevoile membrilor prin intermediul pieţei,prin producerea de bunuri şi furnizarea deservicii, asigurări şi finanţare, în care pro-cesul decizional şi orice distribuire a profi-turilor sau a excedentelor între membri nueste direct legată de aportul de capital saude cotizaţiile plătite de membri, fiecare din-tre aceştia dispunând de un vot. (...) şi or-ganizaţiile private organizate formal, cuautonomie decizională şi libertate deasociere, care prestează servicii necomer-ciale pentru gospodării şi ale căror exce-dente, dacă există, nu pot fi însuşite deagenţii economici care le creează, con-trolează sau finanţează”. (CIRIEC, 2007:5)

Caracteristicile comune subsec-toarelor comercial şi necomercial ale ESsunt: aparţin domeniului privat; au perso -nalitate juridică; au autonomie decizională;asocierea la acestea nu este obligatorie;distribuirea profiturilor sau excedentelorîntre membrii utilizatori este proporţionalăcu activităţile sau tranzacţiile acestora în

11

PR

OF

IT P

EN

TR

U O

AM

EN

I

cadrul organizaţiei; desfăşoară o activitateeconomică în sine, pentru a satisfacenevoile unor persoane, gospodării saufamilii şi sunt organizaţii democratice,aplică principiul „un om, un vot”. (CIRIEC,2007:5-6)

Prezentul raportul de cercetareanalizează entităţile de ES din prisma prin-cipiilor consacrate în domeniu şi particula -rizate în funcţie de prevederile legislativenaţionale şi dezbaterile publice iniţiate deMMFPS în elaborarea proiectului de legeprivind ES.

Principiile agreate în cadrul dezba-terilor menţionate de reprezentanţii di-verselor entităţi de ES sunt:

1. Prioritatea acordată individului şiobiectivului social faţă de creşterea profi -tului este considerat cel mai important prin-cipiu care diferenţiază entităţile de ES decele comerciale. ES promovează un modelde a derula activităţi economice maiechitabil şi care să răspundă nevoilor so-ciale şi economice ale comunităţii. Spredeosebire de acestea, structurile comer-ciale au ca obiectiv principal realizarea deprofit şi distribuirea acestuia către membriiasociaţi sau acţionari.

2. Asociere liberă şi voluntară. En-tităţile de ES sunt create de un grup depersoane folosind principiul voluntariatului,persoane care împreună îşi exercită con-trolul şi conducerea acestora.

3. Drept egal de vot al membrilor.Dreptul de vot în cazul organelor de con-ducere nu este distribuit sau ponderat înfuncţie de aportul la capital, fiecare mem-bru având dreptul la un singur vot. Deciziaeste împărţită între membrii fiind încurajatăşi implicarea altor părţi interesate.

4. Autonomie decizională. Membriiau dreptul de a-şi exprima opinia cu privire

la deciziile importante pe care organizaţiale ia şi pot decide încetarea activităţii aces-teia.

5. Independenţa faţă de domeniulpublic. Entităţile de ES sunt guvernate deregulile de drept privat, au personalitate ju-ridică proprie şi se disting de instituţiilepublice. În unele cazuri, entităţile ES pot fidependente de subvenţii publice sau potdesfăşura activităţi finanţate de autorităţipublice, fără a fi controlate direct sau indi-rect de către acestea.

6. Reglementări privind distribuţiaprofitului. Entităţile de ES îşi limitează înîntregime distribuţia profitului către membrii(asociaţiile sau fundaţiile) sau au constitu-ite reguli prin care doar o parte din exce-dentul financiar se împarte membrilor(societăţile cooperative). Elementul defini-toriu este excluderea entităţilor care au cascop maximizarea profitului. În cazulblocării unei părţi din excedent se ge -nerează un patrimoniu de interes public.Reglementarea distribuirii profitului seregăseşte şi în mecanismele de dizolvareşi lichidare, unde patrimoniul nu trebuie săse întoarcă membrilor, ci urmează o dis-tribuţie dezinteresată către alte entităţi si -milare.

Parlamentul European a subliniatrolul ES în economia europeană şi capa -citatea de a combina profitabilitatea cu so -lidaritatea, creând locuri de muncă debună calitate, consolidând coeziunea so-cială, economică şi regională, generândcapital social, promovând cetăţenia activă,solidaritatea şi un tip de economie careacordă prioritate oamenilor şi sprijininddezvoltarea durabilă şi inovarea socială,tehnologică şi de mediu. (Parlamentul Eu-ropean, 2009)

12

PR

OF

IT P

EN

TR

U O

AM

EN

I

Definirea ES se bazează pe ana -liza fundamentelor teoretice şi pe urmă-toarelor concepte asociate: solidaritate,participare socială, profit şi risc economic.

I.1. Abordări teoreticeES poate fi încadrată atât într-o ori-

entare de stânga (socialismul), care pro-movează egalitatea şi drepturile tuturorcetăţenilor de a se implica în activităţilepolitice, economice şi sociale, cât şi uneiorientări de dreapta (liberalismul), carepromovează maximizarea bunăstării pefondul libertăţii individului.

Doctrina socialistă, a apărut careacţie la tulburările socio-economice şipolitice care măcinau Europa sfârşituluisec. XVIII şi începutul sec. XIX. Reprezen-tanţi acestui curent de gândire (Owen înAnglia, respectiv utopiştii Saint Simon şiFourier şi anarhistul Proudhon în Franţa),căutau un ideal „social creând – după mo -delul naturii – scheme ale societăţiiutopice, comunităţi de bunuri scutite în finede egoismul oamenilor”. (Lallement,1997:69) Idealul social al utopiştilor social-işti este sintetizat într-un adevărat mit or-donator: cel al „cetăţii comunitare”.

Doctrina liberală susţine intervenţiastatului numai în situaţii critice, pentru aoferi suport categoriilor de populaţie pau-pere, lipsite de orice sursă de venit. Înopoziţie cu ambiţiile de transformare totalăa societăţii ale doctrinei de stânga, doctrinade dreapta urmăreşte mai curând îm-bunătăţirea diferitelor instituţii sociale şiflexibilizarea acestora pentru a răspundediferitelor categorii sociale. (Lallement,1997:53) Unul dintre scopurile instituţiilortrebuie să fie reducerea conflictelor în ve -derea „stabilirii obligaţiilor de cooperare”,dezvoltarea unei cooperări economicedurabile fiind net avantajoasă situaţiei con-flictuale. O astfel de instituţie este coope -rativa, economistul german Schulze–Delitzsch fiind considerat un pionier aldomeniului (CIRIEC, 2007:12), alături deWilhelm Raiffeisen, care îi adaugă o puter-nică dimensiune de solidaritate creştină.Ideile specifice atât doctrinei de stânga câtşi celei de dreapta au marcat evoluţia con-ceptului modern de ES.

I.1.2. Solidaritate şi participare socialăAceste concepte se regăsesc la

baza oricărei entităţi de ES. Solidaritateareprezintă „comunitatea de interese, idei,credinţe sentimente, opinii, generatoare

ale unui mod unitar de acţiune”. (Zamfir şiVlăsceanu coord., 1993: 596) Solidaritateasocială „nu se reduce la reciprocitatebazată pe interese individuale. (...) diferăde caritate prin faptul că presupune o re-laţie de interdependenţă, şi nu de simplădependenţă”. (Pop coord., 2002:739) So -lidaritatea socială este, în esenţă, îm-părtăşirea în comun de către un număr deindivizi a unor riscuri şi este asociată unuimodel de justiţie socială. Practic, solidari-tatea socială înseamnă asumarea riscurilorla nivelul întregii societăţi, fiecare individcare trece printr-o situaţie de risc putând fiajutat.

Participarea socială implică atât odimensiune subiectivă – implicarea, cât şio dimensiune obiectivă – integrarea. Impli-carea se realizează prin atitudini, aspiraţii,cunoştinţe, convingeri, anticipări, angajări,iar integrarea prin acţiuni şi interacţiuni.Participarea răspunde nevoii umane de se-curitate afectivă şi de apartenenţă, dar şi oorientare individuală şi socială. Un gradscăzut de participare indică o stare de ato -mizare şi izolare socială şi, chiar mai mult,de anomie la nivelul societăţii. Conceptulde participare socială vizează acţiunea in-divizilor integraţi într-un grup mai mare saumai mic confruntat cu o anumită situaţie,problemă, sarcină. Acţiunea socială „de-semnează acţiunile destinate să satisfacănemijlocit anumite nevoi colective (hrană,locuinţe, educaţie, cultură etc.) sau săducă la realizarea unui obiectiv prin alo-care programată a resurselor şi mijloaceloradecvate”. (Zamfir şi Vlăsceanu coord.,1993:420-421)

Societatea contemporană valo ri -zează participarea şi cooperarea care pre-supun „autonomia părţilor şi o morală arespectului, stând la baza responsabilităţiisubiective”. (Zamfir şi Vlăsceanu coord.,1993:512-513) Evoluţia socială mută ac-centul de pe „responsabilitatea obiectivă”,colectivă, la „responsabilitatea su biectivă”,individuală.

I.1.3. Profit - risc economic Dezvoltarea economică din ultimii

ani a avut impact asupra modului deasumare a responsabilităţii sociale decătre sectoarele public, privat pentru profitşi cel nonprofit şi a estompat graniţelor din-tre acestea. Eşecul furnizării de servicii decătre domeniul public şi cel privat au con-dus la situaţia în care organizaţiile non-profit „nu se mai pot baza exclusiv pe

13

PR

OF

IT P

EN

TR

U O

AM

EN

I

empatie, compasiune, filantropie, ci estenecesar să înveţe regulile competiţiei, înspecial în contextul în care (...) «piaţa so-cială» a fost invadată de corporaţiile deafaceri”. (Vlăsceanu, 2010: 154-155)

Profitul este denumirea genericădată, în mod curent, diferenţei pozitive din-tre sumele obţinute de un agent economicprin producerea şi/sau vânzarea unui buneconomic şi cheltuielile ocazionate de fa -bricarea şi/sau vânzarea sa (Dobrotă,1999: 373). Profitul este de fapt un venit denatură reziduală, ce rămâne agentului eco-nomic, al cărui nivel şi evoluţie depind, înmod esenţial, de venitul şi evoluţia celor-lalte venituri primare. Profitul este consi -derat un indicator sintetic, cu grad maximde generalitate, care colectează toate in-fluenţele asupra unui agent economic,pozitive sau negative, şi care prezintărezultatul de ansamblu. În acest context,profitul este influenţat de tot ceea ce se în-tâmplă în activitatea agentului economic.

Cel mai important mod de calcul alprofitului este cel contabil pentru că arecaracter oficial-obligatoriu. Pe baza aces-tuia, profitul a devenit cunoscut sub nu-mele de beneficiu şi se determină cadiferenţă între veniturile şi cheltuielile în-registrate în urma desfăşurării activităţiieconomice. Profitul şi rata profitului suntdouă rezultate care ne arată cât derentabilă este o firmă. Rentabilitatea poatefi definită ca fiind capacitatea unei între-prinderi de a obţine profit prin utilizarea fac-torilor de producţie şi a capitaluluiin di ferent de provenienţa acestora. Ren -tabilitatea este una dintre formele cele maisintetice de exprimare a eficienţei întregiiactivităţi economice a firmei, a tuturor mij -loacelor de producţie utilizate şi a forţei demuncă.

Agenţii economici acţionează peaceeaşi piaţă, se confruntă cu aceleaşiprobleme, produc bunuri şi furnizează ser-vicii pe care le comercializează în vedereaobţinerii unui venit, iar obţinerea de profiteste un obiectiv important pentru conti -nuarea activităţii economice şi sociale.

Diferenţa constă în faptul că, agenţiieconomiei reale au ca obiectiv principalmaximizarea profitului şi a tuturor factorilorcare concură la obţinerea acestuia. Înschimb, obiectivul principal al entităţilor ESobţinerea profitului este un obiectiv secun-dar, obiectivul principal fiind maximizareabeneficiului sociale sau a rezultatelor so-ciale.

Un criteriu esenţial al activităţilor ESeste cel economic, fără de care conceptulde ES ar îndeplini exclusiv o funcţie so-cială. Conform Reţelei Europene de Ce r -cetare (EMES), criteriile economice sunt:activitatea continuă de producere sau co -mercializarea de bunuri şi servicii, gradulmare de autonomie, gradul ridicat de risceconomic şi nivelul minim de muncă plătită.

Scopul economic a fost consideratmăsura în care o organizaţie se concen-trează pe succesul economic şi viabilitateafinanciară, precum dezvoltarea de activităţigeneratoare de venit, pentru acoperireacosturile, şi generarea de surplusuri.(SELUSI, 2010)

Entităţilor ES furnizează bunuri sauservicii într-o piaţă închisă (destinată mem-brilor) sau deschisă (destinată consumato-rilor) unde procesele economice suntinfluenţate de cerere şi ofertă. Entităţile ESse caracterizează prin reguli care limiteazădistribuţia profitului atât în cursul derulăriiactivităţii (la finalul anului fiscal) dar şi însituaţia de dizolvare. În cazul asociaţiilor şifundaţiilor, este interzisă distribuţia profitu-lui (OG 26/2000 privind asociaţiile şi fun-daţiile cu modificările şi completărileulterioare). În cazul societăţilor coperative,o parte din profit rămâne în cadrul societăţiişi o altă parte este distribuită membrilor co-operatori. (Legea 1/2005 privind organi-zarea şi funcţionarea cooperaţiei cumodificările şi completările ulterioare) Li -mitarea distribuţiei profitului se regăseşteşi în mecanismele de dizolvare şi lichidare,cazuri în care patrimoniul nu se întoarcecătre membrii ci urmează o distribuţie dez-interesată către alte entităţi similare.

Economia Socială este tipul de economie care îmbină în mod eficient respon-sabilitatea individuală cu cea colectivă în vederea producerii de bunuri şi/sau furnizăriide servicii, care urmăreşte dezvoltarea economică şi socială a unei comunităţi şi alcărei scop principal este beneficiul social. ES are la bază o iniţiativă privată, voluntarăşi solidară, cu un grad ridicat de autonomie şi responsabilitate, presupune un risc eco-nomic şi o distribuţie limitată a profitului.

II. STADIUL ECONOMIEI SOCIALEÎN ROMÂNIA

Fundația „Cartea Călătoare”, Focșani, județul Vrancea produce și distribuie pentru persoanele cudeficiențe de vedere cărți în sistem audio Daisy și echipamente pentru ascultare

15

PR

OF

IT P

EN

TR

U O

AM

EN

I

Această parte include analiza politi-cilor naţionale, a cadrului instituţional, ana -liza economică financiară şi raportul dintrecererea şi oferta de ES. Entităţile ES dinRomânia analizate în raport sunt: organi-zaţiile nonprofit, casele de ajutor reciprocale salariaţilor şi casele de ajutor reciprocale pensionarilor, cooperativele de credit şisocietăţile cooperative de gradul I.(MMFPS, 2010a, 38)

II.1. Politici naţionale cu impact asupradomeniului economiei sociale

Rezultatele analizei politicilor pu -blice naţionale, atât cele cu caracter ge -neral (strategii de dezvoltare), cât şi celenormative (legi, ordonanţe, etc.) sunt rele-vante pentru ES. Politicile publice se referăatât la cadrul general fiscal sau la regle-mentări care au efecte asupra mai multordomenii (ex. Codul Fiscal, Planul naţionalantisărăcie şi promovare a incluziunii so-ciale) cât şi la cadrul specific organizării şifuncţionării fiecărei entităţi de ES (ex.Legea 1/ 2005 privind organizarea şifuncţionarea cooperaţiei).

Documentele de politică publicăanalizate sunt: Planul naţional antisărăcieşi promovare a incluziunii sociale din 2002,Planurilor de guvernare din perioada 2004– 2012, Planurile naţionale de reformăadoptate de Guvern din perioada 2007 –2013, Programul Operaţional DezvoltareaResurselor Umane (2007-2013) şi Legeaasistenţei sociale. De asemenea, suntanalizate două iniţiative din anul 2011:Legea antreprenorului şi Legea economieisociale.

II.1.1. Planurile şi politicile de guvernareHG 829 / 2002 privind aprobarea

Planului naţional antisărăcie şi promovarea incluziunii sociale (PNAinc) din 2002 facereferire pentru prima dată la termenul deES. La creşterea eficienţei sectorului social„un loc important îl poate ocupa (...) extin-derea ES”. PNAinc defineşte astfel ES:„activităţi economice care, în subsidiar şicu condiţia menţinerii performanţei eco-

nomice includ obiective de tip social”. Adoua referire la ES pune accentul pe in-vestiţia în infrastructură în diverse domenii,inclusiv în cea socială (şcoli, spitale, etc).În cadrul Obiectivului de Creştere a efi-cienţei sectorului social, acelaşi documentmenţionează că un mod de stimulare a ESpoate fi „condiţionarea acordării con-tractelor publice de absorbţia unor cate-gorii sociale cu probleme de integrareeconomică sau în vederea reducerii dis-parităţilor regionale”.

Planul de guvernare 2005 – 2008nu se referă la ES dar abordează în secţi-unea Îmbunătăţirea echilibrului socio-eco-nomic al familiei ca măsură sectorială deintegrare a familiilor de etnie roma astfel:„relansarea meşteşugurilor / meseriilorspecifice (...) şi dezvoltarea incubatoarelorde mici întreprinzători”.

Planul de guvernare 2009 – 2012stipuleză implicarea persoanelor cu diza -bilitaţi care au potenţial lucrativ în câmpulmuncii cât şi sporirea locurilor de muncăadecvate pentru aceştia.

Planul Naţional de Reformă 2007-2010, document programatic asumat decătre Guvernul României, subliniază Pro-gramul Operaţional Dezvoltarea Resur -selor Umane 2007-2013 ca una dintremăsurile de finanţare destinate ES.

În secţiunea dedicată incluziunii so-ciale active din Planul Naţional de reformă20011-2013 se menţionează că „Româniaîşi propune crearea cadrului pentru faci -litarea accesului şi a participării per-soanelor aparţinând grupurilor vulnerabilepe piaţa muncii”. De asemenea, în secţi-unea Incluziune socială / reducerea sără-ciei se subliniază că Guvernul urmăreşte„definirea conceptului şi identificarea per-soanelor juridice care fac parte din acestdomeniu, precum şi introducerea unor mă-suri de sprijinire şi promovare a ES”.

Programul Operaţional SectorialDezvoltarea Resurselor Umane 2007-2013(POSDRU) prevede o axă de finanţarepentru dezvoltarea ES (Axa 6.1 - Dez-voltarea economiei sociale). Bugetul de

16

PR

OF

IT P

EN

TR

U O

AM

EN

I

peste 600 milioane Euro este destinat ESca instrument de continuare şi dezvoltarea măsurilor de intervenţie în domeniul so-cial. „Operaţiunile finanţate din FSE pentrupromovarea ES vor sprijini entităţi precumONG-urile, cooperativele sociale, asociaţi-ile de ajutor reciproc, alte organizaţii decaritate şi de voluntariat, ca instrumenteflexibile si sustenabile de asistenţă a co-munităţilor”.

Legea asistenţei sociale defineşteES astfel: „activităţi economice care, însubsidiar şi cu condiţia menţinerii perfor-manţei economice, includ obiective de tipsocial” (Art. 6 lit.e). Similară celei dinPNAinc (2002), definiţia nu surprindespecificul domeniului ES conform regle-mentărilor internaţionale însă această legemenţionează că ES urmează să fie regle-mentată printr-o lege specială.

II.1.2. Politici publice în domeniuleconomiei sociale aflate în dezbatere

În prezent mediul privat şi au-torităţile publice sunt preocupate să regle-menteze domeniul ES. Pe agenda publicăse află o iniţiativă legislativă privind antre-prenorul social şi un proiect de lege privindES2. Acesta din urmă este promovat deMMFPS şi a fost optimizată în urma con-sultărilor cu reprezentaţii entităţilor de ES .

În luna noiembrie 2011 se afla îndezbaterea Parlamentului o iniţiativă le -gislativă privind antreprenorul social. Cutoate că ideea de reglementare a ES estebinevenită, iar iniţiatorul s-a inspirat dinmodele occidentale, proiectul de act nor-mativ a fost elaborat fără o consultare cuentităţile ES. Proiectul de lege este consi -derat de către organizaţiile neguvernamen-tale ca defavorizând entităţile ES şireprezetând mai mult o facilitate pentrumarile corporaţiile care doresc să dezvolteproiecte cu impact social. (FDSC, 2011)Conform acestei iniţiative legislative,scopul antreprenorului social este „spri-jinirea, iniţierea sau dezvoltarea unei afa -ceri etice, durabile, cu impact social direct

pozitiv şi caritabil pentru comunitatea be -neficiară, cu recuperarea cel mult a in-vestiţiei realizate, fără alte avantajemateriale” (Art.2, alin.1). Din acest motiv,considerăm important să prezentăm vi -ziunea acestei propuneri legislative privindscopul antreprenorului social: „de per-mutare a accentului de pe asistenţa so-cială pe promovarea practicilor deincluziune socială, respectiv de transfor-mare a persoanelor defavorizate din con-sumatori de resurse în generatori devaloare adăugată” (Art.2, alin.2). În sensulproiectului de lege, antreprenorii sociali potfi: „statul, care acordă facilităţi fiscale (...),autorităţile şi instituţiile administraţiei pu -blice locale (...), marile corporaţii multi-naţionale/ naţionale (...), întreprinderilemici şi mijlocii (...), asociaţiile, fundaţiile,unităţile cooperatiste, casele de ajutor re -ciproc, celelalte organizaţii de tip ONG înparteneriat cu ceilalţi antreprenori menţio -naţi mai sus (...), persoana fizică / per-soană fizică independentă cu statut legalşi fiscal specific. (PFA)” (Art 3 lit. a-e)

Proiectul de lege privind ES promo-vat de MMFPS suscită interesul entităţilorES. Alte recomandări de revizuire a cadru-lui legislativ cu impact asupra ES sunt:„strategie naţională multisectorială de pro-movare şi utilizare a economiei sociale (...),mecanism unic de coordonare, înregistrareşi certificare (...), facilităţi fiscale şi accestransparent la facilităţi financiare (...) şiacces la contracte publice”.

O astfel de iniţiativă legislativăpoate contribui la dezvoltarea sectoruluiprin potenţialele facilităţi fiscale acordatesau prin recunoaşterea publică a acestortipuri de activităţi. Obiectivele proiectului delege menţionat sunt: reglementarea şi spri-jinirea dezvoltării ES, definirea conceptuluişi identificarea persoanelor juridice carefac parte din acest domeniu şi adoptareaunor măsuri de sprijin şi promovare a ES.Definiţia propusă în proiectul de lege are labază principiile europene ale ES şi cores -punde definiţiilor utilizate la nivel european.

____________________1. Utilizăm versiunea Legii privind ES prezentată de MMFPS în conferinţa de închidere a proiectului „Econo-mia socială -model inovator pentru promovarea incluziunii active a persoanelor defavorizate” (Bucureşti, oc-tombrie 2011). Până la data publicării raportului de deschidere nu a fost organizată o dezbatere publică peversiunea finală a propunerii legislative.

17

PR

OF

IT P

EN

TR

U O

AM

EN

I

(Chaves, Monzon Campos, 2008, CIRIEC,2008) Conform art. 3 din proiectul de lege,ES „reprezintă ansamblul acti vităţilor cucaracter social şi economic desfăşurate deacele persoane juridice care respectă cu-mulativ, conform actelor de înfiinţare şifuncţionare, următoarele principii:

a) prioritate acordată persoaneifaţă de creşterea profitului;

b) asociere liberă şi deschisă, cuexcepţia cazului fundaţiilor;

c) drept egal de vot al membrilor,independent de aportul de capital sau devaloarea cotizaţiilor, cu excepţia cazuluifundaţiilor;

d) autonomie decizională, prin ca-pacitatea deplină de alegere sau, dupăcaz, numire şi revocare a organelor deconducere, de punere în executare şi decontrol al propriilor activităţi;

e) independenţa faţă de domeniulpublic, prin calitatea de persoane juridicede drept privat;

f) în cazul distribuirii profitului cătremembri, realizarea acesteia proporţionalcu activitatea lor în cadrul organizaţiei, şinu cu aportul de capital sau valoarea coti-zaţiilor, cu excepţia cazului societăţilor coo -perative de gradul 1 şi a cooperativelor decredit”.

Conform proiectului de lege, rolulMMFPS ar fi: de coordonare şi finanţareprivind ES, responsabil cu dezvoltareaunor mecanisme de sprijinire a entităţilorde ES. Proiectul de lege propune şi consti-tuirea unui Centru Naţional de Resursepentru Economie Socială „cu scopul de acontribui la dezvoltarea ES prin pro-movarea şi sprijinirea întreprinderilor deES şi prin furnizarea de informaţii cătrepersoanele fizice şi juridice interesate”. Încoordonarea centrului ar urma să se înfi-inţeze un re gistru al întreprinderilor de EScare ar cuprinde informaţii privind înfi-inţarea şi funcţionarea: numele, forma ju-ridică de organizare, data înfiinţării,domeniul de activitate, categoriile de be -neficiari, informaţii financiare sau alte infor-maţii relevante.

În timp ce proiectul de lege privindES se bucură de susţinerea entităţilor deES, proiectul privind antreprenorul socialeste contestat de către acestea. Una dincriticile aduse acestui proiect este consi -

derarea statului şi a autorităţilor publice lo-cale ca făcând parte din categoria antre - prenorilor sociali, situaţie neconcordantăcu principiile europene ale ES. Totodată,corporaţiile sunt definite ca antreprenorisociali în timp ce asociaţiile, fundaţiile, co-operativele şi alte entităţi tradiţionale aleES pot derula activităţi de antreprenoriatsocial doar dacă sunt în parteneriat cucelelalte categorii enume rate mai sus.

II.2. Analiza cadrului instituţionalInstituţiile publice centrale au im-

pact asupra asupra ES datorită de regle-mentare şi de iniţiere de politici publice îndomeniu. Prezentăm în continuare câtevadin autorităţile publice centrale care au rolde coordonare, finanţare sau monitorizarea domeniului ES.

Principala instituţie relevantă pen-tru ES este Ministerul Muncii, Familiei şiProtecţiei Sociale (MMFPS) cu rol coordo-nator în politica de ocupare şi protecţie apersoanelor vulnerabile. Din punctul devedere al potenţialului economic al ES,principalii reprezentanţi ai administraţieipublice centrale sunt: Ministerul Eco -nomiei, Comerţului şi Mediului de Afaceri;Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Ruraleşi Ministerul Finanţelor Publice. BancaNaţională a României supraveghează şimonitorizează activitatea cooperativelor decredit şi a CAR-urilor în calitatea lor de In-stituţii Financiare Nebancare (IFN-uri). Însubordinea Ministerului Justiţiei fun c -ţionează registrul comerţului cu evidenţasocietăţilor cooperative şi societăţilor co -merciale şi registrul asociaţiilor şi fundaţi-ilor. Am inlcus în analiză şi entităţile dedialog social: Consiliul Economic şi Social,Colegiul pentru Societatea Civilă şi Consi -liul Consultativ al Cooperaţiei.

Conform HG 11/2009 privind orga-nizarea şi funcţionarea MMFPS cu modi-ficările şi completările ulterioare, atribuţiileMMFPS sunt de coordonare şi monito -rizare a implementării politicilor şi strategi-ilor sectoriale de dezvoltare în domeniulsocial, prin care sunt promovate drepturilefamiliei, copilului, persoanelor cu dizabi -lităţi, persoanelor vârstnice, victimelor vio-lenţei în familie, precum şi ale altor grupurivulnerabile. MMFPS răspunde de elabo-rarea, coordonarea şi monitorizarea imple-

18

PR

OF

IT P

EN

TR

U O

AM

EN

I

mentării strategiei naţionale în domeniulhandicapului şi a planului naţional de acţi-une în domeniul asistenţei sociale.MMFPS asigură elaborarea şi promovareapoliticilor publice şi a proiectelor de actenormative destinate punerii în aplicare aProgramului de guvernare şi a obiectivelorstrategice în domeniul muncii, familiei şiprotecţiei sociale (Art.2). În exercitareafuncţiilor, MMFPS identifică, elaborează şipromovează politici publice şi acte norma-tive în domeniul muncii, familiei şi protecţieisociale, în deplină concordanţă cu preve -derile Programului de guvernare şi cuobligaţiile României de stat membru.MMFPS este organul public central careelaborează, actualizează şi monitorizeazăstrategiile în domeniul ocupării forţei demuncă (Art.3).

Sub coordonarea MMFPS este or-ganizat Consiliul interministerial pentruafaceri sociale, sănătate, protecţia con-sumatorului care reuneşte reprezentanţi lanivel de ministru şi secretar de stat dinMMFPS, Ministerul Sănătăţii, Ministerul Fi-nanţelor Publice, Ministerul Educaţiei şialte autorităţi publice centrale responsabileîn aceste domenii.

În urma restructurării ministerelor şiagenţiilor prin HG 68/2010 privind unelemăsuri de reorganizare a MMFPS şi a ac-tivităţii instituţiilor aflate în subordinea, încoordonarea sau sub autoritatea sa,MMFPS a absorbit Autoritatea Naţionalăpentru Protecţia Drepturilor Copilului(ANPDC) şi Autoritatea Naţională a Per-soanelor cu Handicap (ANPH). Co-masarea s-a făcut prin preluarea atribuţiilorcelor două autorităţi şi transformarea aces-tora în direcţii în cadrul ministerului. Ca ur-mare a preluării unor atribuţii de la ANPH,conform modificărilor aduse HG 11/2009,MMFPS este responsabil cu autorizareaunităţilor protejate şi monitorizarea respec-tării condiţiilor de autorizare a acestorunităţi.

Atribuţiile MMFPS sunt aplicate lanivel judeţean de Inspecţia Muncii şiAgenţia Teritorială pentru Prestaţii Socialecare asigură respectarea standardelor decalitate în servicii sociale şi monitorizareaimplementării priorităţilor stabilite prinplanul strategic de acţiune din domeniul in-cluziunii sociale.

În subordinea MMFPS funcţi -onează Agenţia Naţională pentru Ocu-parea Forţei de Muncă (ANOFM) conformLegii 202/2006 privind organizarea şifuncţionarea ANOFM, aceasta „aplicăpoliticile şi strategiile privind ocupareaforţei de muncă şi formarea profesională apersoanelor în căutarea unui loc demuncă” (Art.3) şi implementează măsurilede prevenire a şomajului, de stimulare aocupării forţei de muncă, protecţia socialăa persoanelor neîncadrate în muncă şi or-ganizează şi realizează activitatea de ocu-pare şi de formare profesională a forţei demuncă.

ANOFM funcţionează şi opereazăprin intermediul agenţiilor teritoriale carederulează activităţi de informarea şi con-silierea profesională, medierea muncii,consultanţă şi asistenţă pentru începereaunei activităţi independente sau pentru in-iţierea unei afaceri, stimularea mobilităţiiforţei de muncă, stimularea angajatorilorpentru încadrarea în muncă a şomerilor şia uceniciei la locul de muncă. Bursalocurilor de muncă este programul cel maiorientat spre stimularea ocupării forţei demuncă derulat de agenţiile teritoriale. Acesttip de eveniment este organizat de câtevaori pe an. În anumite cazuri acestea suntdestinate exclusiv unor categorii specialede persoane aflate în căutarea unui loc demuncă: persoane cu dizabilităţi, tinerii carepărăsesc sistemul de protecţie a copilului,persoane de etnie roma, tineri absolvenţisau persoanele aflate în penitenciare. In-tegrarea pe piaţa forţei de muncă a per-soanelor din grupurile vulne rabile presu -pune complementaritatea cu unele serviciişi măsuri de consiliere, acompaniamentsau mediere în relaţia cu angajatorii. Re-forma administrativă se confruntată cu dis-funcţionalităţi instituţionale declanşate deprincipiul descentralizării şi al deconcen-trării. În acest context, Agenţiile Judeţenede Ocupare a Forţei de Muncă au fost în-cadrate în categoria instituţiilor deconcen-trate redundante ale cărei atribuţii ar puteafi preluate de Consiliile Judeţene. (Renert,Pop, 2007:3, 18, 54)

Ministerul Economiei, Comerţului şiMediului de Afaceri (MECMA) are atribuţiicu impact asupra mediului de afaceri şi înceea ce ne priveşte pe noi în această cer -

19

PR

OF

IT P

EN

TR

U O

AM

EN

I

cetare asupra societăţilor cooperative (unadin cele mai reprezentative entităţi de ES)dar şi întreprinderilor mici şi mijlocii (IMM)care pot fi considerate o formă care înunele cazuri pot derula de activităţi de ES.

MECMA funcţionează în temeiulHG 1634/2009 privind organizarea şifuncţionarea Ministerului Economiei, Co -merţului şi Mediului de Afaceri. În subor-dinea MECMA funcţionează Agenţiapentru Implementarea Proiectelor şi Pro-gramelor pentru Întreprinderi Mici şi Mijlocii(AIPPIMM) care realizează politica Guver-nului în domeniul dezvoltării sectorului în-treprinderilor mici şi mijlocii, al celuicoo peratist şi al mediului de afaceri. AIP-PIMM funcţionează şi îşi desfăşoară acti -vitatea în baza HG nr. 65 /2009 privindînfiinţarea, organizarea şi funcţionareaAgenţiei pentru Implementarea Proiectelorşi Programelor pentru Întreprinderi Mici şiMijlocii cu modificările şi completările ulte-rioare. AIPPIMM are ca scop „imple-mentarea tehnică şi financiară a proiectelorşi programelor de sprijinire a înfiinţării denoi întreprinderi şi de susţinere a dez-voltării întreprinderilor mici şi mijlocii, amediului de afaceri şi a cooperaţiei, la nivelnaţional şi local” (Art.1, lin.3). În domeniulcooperatist, AIPPIMM acordă avizul pentruconformitatea statutului asociaţiei sau uni-unii cooperatiste în vederea înscrierii aces-teia în Registrul asociaţiilor şi fundaţiilor şiparticipă la lucrările Consiliului Consultatival Cooperaţiei, constituit conform Legii nr.1/2005 privind organizarea şi funcţionareacooperaţiei.

În subordinea AIPPIMM func -ţionează oficii teritoriale pentru între-prinderi mici şi mijlocii şi cooperaţie(OTIMMC), organizate ca unităţi cu per-sonalitate juridică şi finanţate din venituriproprii şi subvenţii acordate de la bugetulde stat. Din 2010, AIPPIMM are în subor-dine opt oficii teritoriale cu sediul în mu-nicipiile: Braşov, Cluj-Napoca, Constanţa,Craiova, Iaşi, Ploieşti, Timişoara şi Târgu-Mureş.

În 2011 AIPPIM a derulat o serie deprograme relevante pentru sectorul ESdestinate stimulării afacerilor mici, ameşteşugurilor sau derularea de cătretineri a afacerilor pe cont propriu:

• Programul pentru stimularea înfi-

inţării şi dezvoltării microîntreprinderilor decătre întreprinzătorii tineri (OUG 6/2011pentru stimularea înfiinţării şi dezvoltăriimicro- în tre prinderilor de către între -prinzătorii tineri);

• Programul pentru dezvoltareaabilităţilor antreprenoriale în rândul tinerilorşi facilitarea accesului acestora la finanţarestart;

• Programul naţional multianual2002 - 2012 pentru susţinerea meş -teşugurilor şi artizanatului;

• Programul naţional multianual2002-2012 de înfiinţare şi dezvoltare de in-cubatoare tehnologice şi de afaceri.

MAIPPIM instituie şi gestionează,prin oficiile teritoriale, baza de date privindîntreprinderile mici şi mijlocii (AIPPIMM) şiasigură implementarea şi monitorizareaprevederilor Legii 1/2005 privind organi-zarea şi func ţionarea cooperaţiei, la nivellocal.

Ministerul Agriculturii şi DezvoltăriiRurale (MADR) funcţionează în baza HG25/2009 privind organizarea şi func -ţionarea Ministerului Agriculturii şi Dez-voltării Rurale cu modificările şi com- pletările ulterioare. MADR are atribuţii cuimpact asupra societăţilor cooperative agri-cole. MADR este responsabil cu „elabo-rarea, reglementarea şi implementareapoliticilor agricole” (Art.1, alin.1), iar do -meniile sale de activitate includ agriculturaşi producţia alimentară, dezvoltarea rurală,pescuitul şi acvacultura. Aceste domeniisunt de interes pentru societăţile coopera-tive agricole şi pescăreşti sau pentru orga-nizaţiile nonprofit, cum sunt asociaţiile deproducători agricoli, dar şi pentru alte en-tităţi de ES. MADR are constituit în cadrulacestuia o direcţie, urmare a comasării cuAgenţia Naţională de Consultanţă Agricolă(ANCA), care are ca obiect de activitatesprijinirea procesului de reformă în agricul-tură prin activităţi de popularizare şi asis-tenţă tehnică de specialitate, consultanţămanagerială şi perfecţionare profesională.Prin intermediul acestei direcţii se asigurăproducătorilor, fermierilor, asociaţiilor deproducători sau cooperativelor agricoleasistenţă tehnică, econo mică şi juridică despecialitate precum şi servicii de formareprofesională. Se poate asigura consultanţăprivind elaborarea de proiecte model pen-

20

PR

OF

IT P

EN

TR

U O

AM

EN

I

tru exploataţii agricole şi studii de impactpentru mediul rural.

În coordonarea metodologică aMADR se află Camerele Agricole înfiinţateîn baza HG 1609/2009 privind înfiinţareacamerelor agricole judeţene prin reorgani-zarea oficiilor/centrelor de consultanţă agri-colă judeţene şi al municipiului Bucureşti.Camerele Agricole oferă servicii de for-mare profesională de specialitate, infor-mare şi consultanţă agricolă şi acordăsprijin entităţilor asociative şi a filierelor peprodus. Camerele Agricole asigură asis-tenţă tehnică la întocmirea documentaţieiprivind accesarea fondurilor europene şiacordă sprijin financiar din fondurinaţionale sau europene. De asemenea,Camerele Agricole se implică în pro-movarea produselor şi serviciilor dindomeniile agriculturii şi conex, inclusiv aproduselor locale şi a celor ecologice.

Ministerul Justiţiei are un rol îndomeniul ES prin atribuţia acestuia de a or-ganiza în subordinea sa Registrul Co -merţului şi Registrul Asociaţiilor şi Fun -daţiilor, registre care ţin evidenţa coopera-tivelor şi respectiv a organizaţiilor neguver-namentale. Ministerul Justiţiei funcţioneazăîn baza HG 652/2009 privind organizareaşi funcţionarea Ministerului Justiţiei şi Li -bertăţilor cu modificările şi completările ul-terioare

Registrul comerţului a reapărut înpeisajul economic românesc după o ab-senţă de 40 de ani fiind înfiinţat în temeiulLegii 26/1990 privind registrul comerţului.Registrul comerţului funcţionează la nivelnaţional prin Oficiul Naţional al RegistruluiComerţului (ONRC) în subordinea Minis-terului Justiţiei. Ministerul este reprezentatla nivel local de 42 de oficii teritoriale, or-ganizate în subordinea ONRC și carefuncționează pe lângă fiecare Tribunal.

Registrul comerţului este alcătuitdintr-un registru pentru înregistrarea co -mercianţilor persoane fizice şi asociaţii fa-miliale, un registru pentru înregistrareasocietăţilor cooperative şi un altul pentruînregistrarea celorlalţi comercianţi per-soane juridice.

Registrul naţional al asociaţiilor şifundaţiilor funcţionează în subordinea Mi -nisterul Justiţiei prin direcţia de specialitateîn baza OG 26/2000 cu privire la asociaţii

şi fundaţii cu modificările şi completările ul-terioare. Instanţele judecătoreşti sunt obli-gate ca, din oficiu, să comuniceMinisterului Justiţiei informaţii referitoare laînregistrarea oricărei asociaţii, fundaţii saufederaţii, precum şi informaţiile ce ţin demodificările intervenite.

Banca Naţională a României(BNR) este o structură publică, de interesnaţional, cu rol de reglementare şisupraveghere a unor entităţi de ES: soci-etăţile cooperative de credit şi instituţiile fi-nanciare nebancare (IFN), categorie cecuprinde şi CAR. BNR este autoritateacompetentă cu privire la reglementarea,autorizarea şi supravegherea prudenţialăa instituţiilor de credit. BNR acordă auto -rizaţie casei centrale şi cooperativelor decredit dintr-o reţea, numai dacă sunt res -pectate prevederile OUG 99/2006 privindinstituţiile de credit şi adecvarea capitaluluicu modificările şi completările ulterioare decătre casa centrală şi de către fiecare co-operativă de credit afiliată. BNR asigură„supravegherea prudenţială a casei cen-trale la nivel individual şi a tuturor organi-zaţiilor cooperatiste de credit din cadrulunei reţele cooperatiste. Banca Naţionalăa României poate efectua, atunci cândconsideră necesar, verificări la sediul co-operativelor de credit” (Art.392).

Consiliul Economic şi Social (CES)funcţionează în baza Legii 62/2011 privinddialogul social şi este instituţie publică deinteres naţional, tripartită, autonomă, cons -tituită în scopul „realizării dialogului tripartitla nivel naţional dintre organizaţiile pa-tronale, organizaţiile sindicale şi re -prezentanţi ai societăţii civile organizate”(Art.82). Prin reprezentanţi ai societăţiicivile se înţelege în accepţiunea Legii62/2011: „structurile cooperatiste, profesiu-nile liberale, organizaţiile pentru protecţiaconsumatorilor, comunităţii ştiinţifice şiacademice, organizaţiile de agricultori, or-ganizaţiile de pensionari, organizaţiile co-munităţilor locale, asociaţiile care re -pre zintă familia şi persoanele cu dizabilităţişi alte organizaţii neguvernamentale” (Art.92, alin.2, lit.c). CES este obligatoriu con-sultat de iniţiatorii proiectelor de acte nor-mative din domeniul economic, fiscal şifinanciar, muncă, protecţia socială şi politi-cile salariale sănătate, cercetare şi cultură.

21

PR

OF

IT P

EN

TR

U O

AM

EN

I

Rezultatul consultării se concretizează înavize la proiectele de acte normative. CESeste organism consultativ şi avizeazăactele normative din domeniile de compe-tenţă iniţiate de Guvern sau de Parlament,invitând iniţiatorii la dezbaterea actelor nor-mative.

Colegiul pentru Consultarea Soci-etăţii Civile este constituit prin HG618/2005 privind constituirea Colegiuluipentru Consultarea Societăţii Civile şi esteun organism consultativ, fără personalitatejuridică, funcţionând pe lângă primul-mi -nistru. Această structură de dialog a fostconstituită ca urmare a voinţei de a re-cunoaşte valoarea competenţelor acumu-late de organizaţiile neguvernamentale şide a asigura participarea mediului asocia-tiv la elaborarea, evaluarea, amendarea şiimplementarea politicilor publice. Colegiulpentru Consultarea Societăţii Civile „fa-cilitează comunicarea şi asigură implicareasocietăţii civile în realizarea politicilor gu-vernamentale la toate palierele decizionaleale administraţiei publice centrale” (Art.2alin.2). Colegiul pentru Consultarea Soci-etăţii Civile are ca scop „dezvoltareaparteneriatului strategic între autorităţilepublice şi mediul asociativ şi consolidareademocraţiei participative în România”(Art.2 alin.2). Colegiul pentru ConsultareaSocietăţii Civile sesizează şi informeazăprimul-ministru în privinţa dinamicii,evoluţiei şi oportunităţilor de dezvoltare alemediului asociativ şi formulează soluţiipentru ameliorarea regimului legal fiscalpentru sectorul nonprofit.

Pe lângă AIPPIMM funcţioneazăConsiliul Consultativ al Cooperaţiei, careare printre atribuţii „elaborarea de pro -puneri de iniţiative legislative în domenii ceprivesc activitatea cooperaţiei” (Art.110,alin.3, lit.a din Legea 1/2005 privind orga-nizarea şi funcţionarea cooperaţiei). Con-siliul este alcătuit din nouă reprezentanţi aiUniunii Naţionale a Cooperaţiei Meşte -şugăreşti (UCECOM) şi ai Uniunii Naţi -onale a Cooperaţiei de Consum(CEN TRO COOP) şi un reprezentant fărădrept de vot al MECMA. În Consiliu nu suntreprezentate toate entităţile de societăţi co-operative care funcţionează în România.

Consiliul Consultativ al Cooperaţieipromovează studii şi analize privind miş-carea cooperatistă, este implicat în elabo-

rarea propunerilor legislative în domeniu,are rol consultativ, elaborează şi susţineprograme care să asigure crearea de noisocietăţi cooperative. Guvernul trebuie săconsulte Consiliul Consultativ al Coope -raţiei asupra elaborării şi revizuirii legis-laţiei şi a politicilor în materie deco o peraţie. Deşi Consiliul trebuie să facăauzit glasul cooperatorilor de la toatenivelele şi să pună în dezbatere opţiuni derezolvare a problemelor care afectează so-cietăţile cooperative, de la înfiinţare şi pânăastăzi au avut loc doar câteva întâlniri aacestui forum de dialog social dintre mi -nister şi sectorul cooperatist şi fără rezul-tate notabile.

Instituţii de organizare voluntară (şireprezentare)

Prezentăm în continuare princi-palele structuri de reprezentare ale en-tităţilor ES din România: societăţico operative meşteşugăreşti şi de consum,CARS-uri şi CARP-uri precum şi câtevafederaţii reprezentative pentru ONG-uri.

Societăţile cooperative se pot aso-cia în mod liber şi voluntar în asociaţii şiuniuni constituite în scopul de a asigurareprezentarea şi apărarea intereselor soci-etăţilor cooperative asociate în relaţiile cuadministraţia publică, autoritatea de stat,alte persoane fizice sau juridice, publice oriprivate, organisme internaţionale şi cu aso-ciaţii internaţionale echivalente. Reţeleleastfel create contribuie la susţinerea şi pro-movarea principiilor cooperatiste (Art. 89din Legea 1/2005 privind organizarea şifuncţionarea cooperaţiei). Asociaţia poatefi constituită din două sau mai multe soci-etăţi cooperative de aceeaşi formă sau deforme diferite. Uniunea judeţeană poate ficonstituită din societăţi cooperative şi/sauasociaţii de cooperative de aceeaşi formă,care îşi au sediul pe raza administrativ-te -ritorială a judeţului. Uniunea naţionalăpoate fi constituită din societăţi coopera-tive, asociaţii şi uniuni de societăţi coope -rative de aceeaşi formă.

Asociaţia Naţională a CooperaţieiMeşteşugăreşti UCECOM a fost înfiinţatăîn 1951, fiind reorganizată în anul 2006 înbaza Legii 1/2005 privind organizarea şifuncţionarea cooperaţiei. Uniunea Naţio -nală a Cooperaţiei Meşteşugăreşti(UCECOM) este succesoarea de drept şi

22

PR

OF

IT P

EN

TR

U O

AM

EN

I

patrimonială a Asociaţiei Naţională a Co-operaţiei Meşteşugăreşti UCECOM.(UCECOM, 2009: 8). Și-a păstrat de la în-fiinţare şi până în prezent, „rolul de organi-zaţie de reprezentare a cooperaţiei meş -teşugăreşti, la nivel naţional şi internaţi -onal” (Statulul UCECOM). La UCECOMsunt asociate, direct sau indirect, 526 en-tităţi cooperatiste (societăţi cooperativemeşte şugăreşti, uniuni judeţene şi asociaţiide societăţi coo perative meşteşugăreşti),însumând un număr de circa 19.000 per-soane, care sunt acţionari dar şi angajaţi aiacestor organizaţii.

Uniunea Naţională a Cooperaţieide Consum (CENTROCOOP) reuneşte unnumăr de 41 de Uniuni judeţene a coope -raţiei de consum şi trei societăţi coopera-tive de consum. CENTROCOOP are caprincipal scop reprezentarea interesele so-cietăţilor cooperative în relaţia cu au-torităţile şi alte entităţi publice şi private,naţionale sau internaţionale.

Banca Centrală CooperatistăCREDITCOOP este instituţie de credit con-stituită prin asocierea de bănci coope -ratiste, în scopul gestionării intereselor lorcomune şi urmăririi centralizate a respec-tării dispoziţiilor legale şi a reglementărilor-cadru.

ONG-urile (asociaţii şi fundaţii) sereunesc în federaţii sau reţele pentru a pro-mova şi apăra interesele comune ale aces-tora.

Organizaţia Naţională a Persoa - nelor cu Handicap din România (ONPHR)este o federaţie constituită din organizaţiineguvernamentale ale persoanelor cudiza bilităţi. Federaţia ONPHR pro mo veazădrepturile persoanelor cu dizabilităţi dinRomânia şi totodată reprezintă la nivelnaţional si internaţional interesele generaleale persoanelor cu dizabilităţi din organiza-ţiile membre. Federaţia ONPHR are 30 deorganizaţii membre cu un total estimativ de150.000 de beneficiari.

Federaţia Naţională OMENIA aCaselor de Ajutor Reciproc ale Pensiona -rilor din România s-a constituit prin afiliereamajorităţii CARP-urilor din ţară în septem-brie 1990 (Chioaru, 2010:9). La ora actu-ală, Federaţia Naţională Omenia este ceamai puternică organizaţie de pensionari din

România, cu o structură teritorială com-pusă din 38 de filiale judeţene şi 142CARP-uri, cu personalitate juridică.

Uniunea Naţională a Caselor deAjutor Reciproc ale Salariaţilor din Româ-nia (UNCARSR) este organizaţia naţionalăautorizată, răspunzătoare de menţinerea şidezvoltarea sistemului solid şi sigur alCARS, instituţii financiare nebancare.UNCARSR apără interesele specificeCARS-urilor şi asigură acestora servicii or-ganizatorice, tehnice, metodologice şi fi-nanciare pentru realizarea prevederilorstatutare. UNCARSR are afiliate 39 de uni-uni teritoriale, care cuprind 2.377CARS-uri.

Federaţia Caselor de Ajutor Reci-proc (FEDCAR) a fost înfiinţată în iunie2004, prin asocierea a şapte CARS fonda-toare. În prezent FEDCAR are 17 CARmembre, cu 63.000 de membrii, având 29milioane Euro în active.

II.3. Analiză economică şi financiarăFuncţionarea ES se bazează pe

resurse naturale, umane, materiale, infor-maţionale şi financiare. Resursele naturaleşi umane sunt fundamentale fără de carenicio activitate nu poate să funcţioneze.Resursele financiare asigură iniţierea, con-tinuarea şi dezvoltarea entităţilor ES, darnu sunt constante şi permanente, ci vari-ază. Acesta este principalul motiv pentrucare numărul organizaţiilor înregistrate înRegistrul Naţional ONG este de trei ori maimare comparativ cu al organizaţiilor active(care îşi depun bilanţul contabil la sfârşitulanului financiar).

Sursele de finanţare pentru ES potfi: publice sau private, directe sau indirecte,naţionale sau international (capitolul VII dinLegea 26/2000 privind veniturile asociaţi-ilor şi fundaţiilor: 26). Acestea pot provenide la persoane fizice sau juridice, din ac-tivităţi economice proprii comerciale şinecomerciale, acţiuni de voluntariat, dinfonduri publice directe (bugetul de stat,bugetul asigurărilor sociale), din donaţii pri-vate, din scutiri de taxe şi impozite şi oserie de mecanisme de sprijin şi facilităţipentru a uşura buna desfăşurare a ES.

23

PR

OF

IT P

EN

TR

U O

AM

EN

I

____________________

3. Conform Codului Fiscal, articolul 15, alin.2 organizaţiile nonprofit, organizaţiile sindicale şi organizaţiilepatronale sunt scutite de la plata impozitului pe profit pentru anumite tipuri de venituri4. Societăţile cooperative de gradul 1 şi de gradul 25. Asociaţiile şi uniunile de societăţi cooperative 6. Societăţile cooperative agricole 7. Uniuni de ramură ale societăţilor cooperative agricole 8. Organizaţiile cooperatiste de credit: cooperativele de credit şi casele centrale ale cooperativelor de credit 9. Asociaţii/federaţii, fundaţii 10. Case de Ajutor Reciproc ale Salariaților sau ale Pensionarilor

Tabel 1. Surse de finanţare pentru formele de Economie Socială

Sursa: MMFPS, 2010a, Raport de cercetare privind economia socială în Româniadin perspectiva europeană comparată, Bucureşti, p.66

24

PR

OF

IT P

EN

TR

U O

AM

EN

I

Principalele surse de venit sunt aleES sunt: mecanismul 2% din impozitul pevenit (art.57 şi art. 84 din Legea 571/2003privind Codul fiscal); sponsorizarea şimecenatul (Legea nr. 32/1994 cu modi-ficările şi completările ulterioare); donaţiileindividuale (cea mai mare pondere o audonaţiile în bani, urmate de cele în obiecteşi de timp11) şi donaţii internaţionale12 (înspecial sectorul neguvernamental a bene-ficiat de fonduri structurale acordate în ul-timii ani de FSE).

ES are nevoie de forţă de muncăcalificată şi plătită, dar are nevoie şi deforţă de muncă voluntară. În contextulcrizei actuale, ES este o soluţie pentruatragerea şi menţinerea lucrătorilor pepiaţa muncii, pentru realizarea incluziuniiactive a forţei de muncă şi lupta împotrivasărăciei şi excluziunii sociale în conformi-tate cu ţintele fixate de statele membre înstrategia Europa 2020. (CE, 2010: 6, 13,16, 21, 36) Implicarea cetăţenilor români înmunca voluntară se situează la un nivelscăzut deoarece foarte mulţi asociazămunca de voluntariat cu munca patrioticăpracticată în perioada comunistă, astfelvaloarea muncii voluntarilor este echiva-lentă cu mai puţin de 1% din PIB alRomâniei. (FDSC, 2010)

Pe tipuri de asociaţii, la nivelul anu -lui 1999 voluntarii români erau implicaţi înprincipal în activităţile sindicatelor (6,2%),a organizaţiilor religioase sau bisericeşti(3,7%), a grupuri sau partide politice(1,9%), a asociaţiilor orientate spre edu-caţie, artă, muzică sau activităţi culturale(1,8%), sport sau recreere (1,2%), serviciisociale pentru bătrâni, persoane cu handi -cap sau săraci (1%), acţiuni comunitareprivind sărăcia, şomajul, locuirea, inegali-tatea etnică (0,6%) şi mediul înconjurător,ecologie, drepturile animalelor (0,6%).(Voicu, 2010:101) Voluntariatul în Româniaare „o incidenţă mai redusă decât în ma-joritatea ţărilor europene, fie ele din est saudin vest” şi va creşte cel mai probabil lentîn perioada următoare. (Voicu, 2010:96,110)

Stilul de conducere este participa-

tiv, toţi actorii ES sunt implicaţi, puterea dedecizie aparţine tuturor şi nu diferă înfuncţie de capitalul investit de fiecare. Prin-cipala caracteristică a entităţilor ES estesatisfacerea nevoilor individuale şi/saucolective şi nu remunerarea investitorilorde capital.

În economia reală profitul este dis-tribuit către posesorii factorilor de pro-ducţie, iar pentru unele dintre entităţile ESnu este distribuit între membrii fondatori, cieste reinvestit în alte acţiuni sociale caresă îmbunătăţească şi să diversifice servici-ile sociale, iar în cazul cooperativelor seface o distribuire limitată a profitului.

Din punct de vedere economic ne-am propus să demonstrăm că ES respectăanumite principii: cost-eficienţă, sus te na-bilitate, flexibilitate, calitate, indiferent dedomeniul său de acţiune: sănătate, edu-caţie, servicii de asistenţă socială, de ocu-pare a forţei de muncă şi formareprofesională, locuinţe sociale, protecţiamediului, etc.13

Situaţia financiară constă înprezentarea fluxurilor economice expri-mate în bani, prin care se formează, serepartizează şi se folosesc resurse băneşti(veniturile) pentru finaţarea unei activităţieconomice. Veniturile se formează prinmobilizarea de resurse băneşti fără con-traprestaţie directă şi imediată (impozit peprofit, pe salarii, TVA, contribuţii la sistemulde asigurări sociale etc.), iar cheltuielilepresupun folosirea veniturilor pe anumitedestinaţii, pe parcursul unui an fiscal. Ac-tivele imobilizate reprezintă bunurile şi va -lorile cu o durată de utilizare mai mare deun an şi care nu se consumă la prima uti-lizare. Active imobilizate pot fi necorpo-rale, corporale şi financiare. Activelenecorporale: cheltuieli de constituire, chel-tuieli de cercetare-dezvoltare, brevete, li-cenţe, mărcile, fondul comercial etc.; activecorporale: terenuri, construcţii, instalaţiitehnice şi maşini, utilaje şi mobilier etc.; ac-tive financiare: titluri de participare (acţi-uni), alte titluri imobilizate şi creanţeimobilizate etc.

Analiza economică realizată la

______________11. Donaţiile de la persoanele fizice au un potenţial finaciar apreciabil, astfel la nivelul anului 2008 valoareafinanciară totală a donatorilor se situa în jurul a 18 milioane de Euro 12. Instrumentele financiare (2007 – 2013): Fondul European de Dezvoltare Regională (IMM-uri, infrastruc-tura de transport, mediu, energie, educaţie, sănătate, turism, cercetare-dezvoltare, cooperare teritorială);FSE (educaţie şi formare profesională, adaptabilitatea forţei de muncă şi a întreprinderilor, incluziunea socială,creşterea eficienţei administrative) şi Fondul de Coeziune (infrastructura mare de transport si mediu) (GhidulFondurilor Structurale, 2010: 2).13. Dicţionar contabil, sursă disponibilă online www.contabilii.ro accesat 15.10.2011

25

PR

OF

IT P

EN

TR

U O

AM

EN

I

nivelul entităţilor ES din România oferă oimagine clară privind cunoaşterea realităţiieconomice, a modului de funcţionare şi demanifestare a ES pe piaţă. Asemănătoreconomiei clasice, ES răspunde unei seriide întrebări fundamentale pentru bunadesfăşurare a oricărei economii: ce să pro-ducă? cât să producă? cum să producă?şi pentru cine să producă? Pe lângă acesteîntrebări, ES răspunde şi la întrebarea: cucine să producă? ES oferă o oportunitatetuturor celor interesaţi de valorile sale înspecial persoanelor dezavantajate pe piaţamuncii. ES promovează spiritul de solida -ritate colectivă devenind o forţă motricecare împinge barca cu pânze.

Rezultatele analizei economico-fi-nanciară ajută la adoptarea deciziilor ceurmează să fie luate la nivel juridic, insti-tuţional, social şi economic în vederea dez-voltării pe termen lung a ES. O primă etapăa analizei a fost corelarea dintre total activeimobilizate şi total venituri pentru a deter-mina structura activelor imobilizate pefiecare tip de entitate a ES şi direcţionareafondurilor investiţionale în vederea creşteriipatrimoniului (Graficul 1), a doua etapă cal-cularea ratei rentabilităţii economice pentrua vedea dacă entităţile ES respectă prin-cipiul cost-eficienţă (Graficul 2). A treiaetapă a presupus analizarea resurselor demuncă şi potenţialul ES în vederea creăriide noi locuri de muncă (Graficul 3).

Prezentăm în cotinuare concluziileanalizei economico-financiară a entităţilorES, în perioada 2000-2009. Pentru maimulte detalii vă rugăm consultaţi anexeleraportului.

În cadrul sectorului neguvernamen-tal, cea mai mare pondere a investiţiilors-a realizat în imobilizări corporale (te -renuri, construcţii, utilaje, maşini, mijloacede transport, etc.) şi în ponderi foarte miciîn imobilizări necorporale şi financiare. To-talul activelor imobilizate şi totalul veni-turilor au înregistrat cele mai mari valoridintre toate entităţile ES, având o ponderesemnificativă la creşterea patrimoniului.Raportând activele totale imobilizate lanumărul de organizaţii active, doar unnumăr mic de organizaţii (aproximativ1500) dispun de mijloace rezonabile. Ba -lanţa dintre venituri şi cheltuieli este exce-dentară sau activă, ceea ce denotă oconsolidare a activităţilor economice pe

piaţă. Cea mai mare pondere la consti-tuirea ve niturilor totale provine din acti -vităţile economice ceea ce presupuneorientarea sectorului neguvernamentalcătre meca nismele de piaţă, care îi permitsă-şi vândă produsele, să obţină profit şisă se auto-susţină financiar. Rata rentabi -lităţii pentru asociaţii şi fundaţii s-amenţinut relativ constantă, în jur de 16%,ceea ce arată un grad redus de eficienţă.Rata rentabilităţii pentru ONG cu activitateeconomică a atins un optim în 2007 (20%),ca apoi să scadă sub valoarea rateirentabilităţii pentru asociaţii şi fundaţii(13,5%). Numărul de personal a crescutprogresiv reprezentând, la nivelul anului2009, o pondere de 1,8% din populaţiasalariată la nivel naţional. Efectivul de per-sonal pentru activităţi economice înre -gistrează cea mai pronunţată creştere,triplându-se în perioada ana lizată. Nu -mărul mediu de salariaţi ONG este foartemic, dar numărul organizaţiilor fără per-sonal salariat repre zintă în jur de 70% dintotalul organizaţiilor active. Numărul relativredus de salariaţi în condiţiile unor veniturimedii din ce în ce mai mari au condus la ocreştere a productivităţii muncii, astfel ven-iturile medii pe salariat au crescut.

În cazul Casele de Ajutor Reciproc(CARS şi CARP): activele imobilizate şiveniturile au înregistrat creşteri constante,CARS înregistrând rate de creştere cevamai mari decât ale CARP. Cea mai marepondere a investiţiilor s-a realizat în imobi-lizări financiare, iar CARP au investit maimult în imobilizări corporale. Total activeimobilizate depăşeşte total venituri ceea cearată înclinaţia investitorilor spre creştereapatrimoniului. Balanţa de venituri şi cheltu-ieli este excedentară în ambelele situaţii,CARP dispunând de o situaţie financiarămai bună. Comparativ cu celelalte entităţide ES, profitul şi rata profitului prezintăcele mai mari valori, ceea ce arată că suntcele mai eficiente entităţi ale ES. În cadrulCARS-urilor numărul personalului salariata oscilat, cu creşteri şi scăderi. Numărul depersonal salariat din cadrul CARP-urilor aînregistrat o creştere mult mai mică darconstantă.

În cazul cooperativelor de credit,ponderea activele imobilizate este de-păşită de cea a veniturilor, ceea ce aratăfaptul că actorii cooperativelor de credit nu

26

PR

OF

IT P

EN

TR

U O

AM

EN

I

au fost foarte interesaţi să facă investiţii învederea creşterii patrimoniului. Balanţa devenituri şi cheltuieli este pozitivă, dar exce-dentul net este foarte mic înregistrândchiar scăderi de la un an la altul. Profitul şirata profitului au înregistrat valori pozitive,dar în scădere faţă de anul de bază (2000),situând cooperativele de credit printre celemai puţin eficiente entităţi ale ES. Numărulde salariaţi a înregistrat o uşoară scădere,dar media personalului pe organizaţie s-adublat.

Pentru societăţile cooperativemeşteşugăreşti şi de consum, activele imo-bilizate au cunoscut o tendinţă crescă-toare, dar mult mai pronunţată în cazulcelor de consum. Investiţiile sunt aproapeexclusive în active corporale şi o ponderenesemnificativă în cele financiare. În am-bele cazuri, veniturile au înregistrat creşterimai mari decât total active imobilizate, in-vestiţiile în creşterea patrimoniului au fostmai reduse, datorită reglementării dis-tribuţiei limitate a profitului. Veniturileprovenite din vânzarea produselor auscăzut cu mai multe de 10% în condiţiile încare cheltuielile cu personalul avea un pro-cent de peste 50%, ceea ce arată căefectele crizei economice actuale se re -simt. Balanţa venituri-cheltuieli pentru so-cietăţile cooperative de consum este maieficientă: aproximativ 80% din total venituri

provin din vânzarea produselor în vremece cheltuielile cu personalul nu depăşesc20%. Numărul de salariaţi prezintă o ten -dinţă de scădere pentru ambele societăţiicooperative, mai pronunţată pentru coo -perativele meşteşugăreşti.

Concluzionând, toate entităţilespecifice ES au investit în creşterea patri-moniului cu ponderi semnificative în cadrulsectorului neguvernamental şi mai reduseîn cazul cooperativelor de credit şi aCARP-urilor.

CAR-urile sunt cele mai rentabileentităţi ale ES obţinând cele mai ridicaterate ale rentabilităţii economice. UrmeazăONG-urile iar societăţile cooperativemeşteşugărereşti şi de consum au celemai reduse rate. „Prima condiţie ca sărămâi în sistemul CAR-urilor performanteeste să ştii unde să te opreşti. Adică să ţin-teşti românul cu venituri mici, neeligibilpentru bănci”. (Popescu, 2010: 1)

Numărul efectiv de personal anga-jat în entităţile ES este redus, dar semni-ficativ având în vedere faptul că ESstimulează angajarea unor categorii des-curajate pe piaţa muncii, iar angajaţii EScapătă atât abilităţi vocaţionale prin par-curgerea teoretică şi practică a unor modu -le de pregătire şi integrarea profesională,cât şi independenţă economică şi socială.

Grafic 1 Analiza comparativă dintre total active imobilizate şi total venituri aentităţilor de Economie Socială

Notă: TAI = total active imobilizate; ONG-AE = ONG cu activitate economică; VT = venit total; CCOOP = cooperative de consum; SCM = cooperative meşteşugăreşti; CCON = cooperative de consum;

Sursa: Constantinescu Ș. (coord.), 2011, Atlasul Economiei Sociale în România

27

PR

OF

IT P

EN

TR

U O

AM

EN

I

Grafic 2 Rata de rentabilitate economică a entităţilor de Economie Socială

Sursa: Constantinescu Ș. (coord.),2011, Atlasul Economiei Sociale în România

Grafic 3 Evoluţia numărului de salariaţi entităţilor de Economie Socială

Notă: TP = total personal; ONG-AE = ONG cu activitate economică; SCM-cooperativemeşteşugăreşti; CCON- cooperative de consum; CC- cooperative de credit

Sursa: Constantinescu Ș. (coord.),2011, Atlasul Economiei Sociale în România

Economia socială creatoarede noi locuri de muncă

ES poate fi privită ca o continuarea politicii ocupării pentru că ofere locuri demuncă unei populaţii aflate în dificultate,creează locuri de muncă în special per-soanelor cu dizabilităţi, persoanelor ex-cluse social, celor care nu au nici opregătire, care nu au o locuinţă şi sunt oa-menii străzii, şi altor persoane care sunt in-teresaţi de valorile ES.

Chiar dacă la prima vederenumărul de locuri de muncă creat de ESeste mic (din bilanţul contabil de la sfârşitul

anului 2009, numărul total al locurilor demuncă din ES a fost de 163.354 la unnumăr total de organizaţii de 25.744).(Constantinescu, 2011) Numărul nu estede neglijat pentru că ES are potenţial în acrea şi mai multe locuri de muncă, dacă arexista o politică de sprijin special destinatăES.

Scăderea numărului de personalse datorează evoluţiei economiei ro -mâneşti înscrisă de la începutul anului2008 pe o pantă descrescătoare a cicluluieconomic, caracterizată printr-o scădere aproducţiei şi a veniturilor, accentuarea unordezechilibre macroeconomice (creşterea

28

PR

OF

IT P

EN

TR

U O

AM

EN

I

ratei şomajului şi a ratei inflaţiei), creştereanumărului de falimente şi a gradului de ine -ficienţă a pieţei.

Productivitatea muncii este un indi-cator sintetic al eficienţei folosirii factoruluimuncă şi are multiple valenţe de cu -noaştere şi analiză a performanţeloragenţilor economici. Productivitatea munciise determină raportând cifra de afaceri lanumărul de salariaţi şi reflectă randamentulfolosirii factorului muncă. Calculândaceastă productivitate la nivelul entităţilorES, în perioada 2000-2009, putem con-cluziona: productivitatea muncii pentrutoate entităţile ES a înregistrat o evoluţiecrescătoare în 2009 faţă de anii anteriori;cea mai mare productivitate a muncii au în-registrat-o ONG-urile care desfăşoară ac-tivitate economică şi cooperativele decredit, cu valori care depăşesc 90.000RON. Societăţile cooperative de consumau înregistrat o productivitate a muncii înjur de 80.000 RON; asociaţiile şi fundaţiile39.266 lei RON şi societăţile cooperativemeşteşugăreşti 29.760 RON. Productivităţiale muncii mai mici au fost înregistrate deCARS-uri 7.145 RON.

Angajarea în ES are un impactpozitiv asupra creşterii calităţii vieţii per-soanelor cu diferite dificultăţi de integrareprofesională şi socială, ameliorându-le mo-tivaţia şi stima de sine, astfel s-a constatatcă după două luni de muncă, angajaţii caresufereau de afecţiuni psihice severe au în-registrat o îmbunătăţire cu 20% a stării desănătate. Un puternic impact economic şisocial este dat de reuşita inserţiei profe-sionale a grupurilor vulnerabile, tinerii sauadulţii dobândesc abilităţi vocaţionale, prinparcurgerea teoretică şi mai ales practicăa unor module de pregătire şi calificareprofesională, un grad crescut de indepen-denţă economică şi socială.

Între ES şi piaţa muncii există o re-laţie de incluziune şi interdependenţă, ESpoate fi o continuare a politicii ocupării,oferind locuri de muncă tuturor celor caresunt descurajaţi şi care poate au renunţatsă-ţi mai caute un loc de muncă. Încura-jarea ES este foarte importantă, dar la felde important este spiritul de solidaritatecare poate deveni o adevărată forţă eco-nomică creatoare de noi locuri de muncă.

II.4. Raportul dintre cererea şioferta de economie socială

Raportul dintre cerere şi ofertăpoate fi analizat prin prisma mai multor di-mensiuni: nivelul de dezvoltare a ES,gradul de informare a populaţiei cu privirela ES, obstacolele întâmpinate de între-prinderile sociale, şi dificultăţile de inserţieprofesională a grupurilor vulnerabile în ES.(MMFPS, 2010a: 110-115) Acestora ammai adăugat o dimensiune referitoare laprofilul managerilor şi angajaţilor ES. Con-siderăm acest cadru de lucru util pentruanaliza cererii şi ofertei de ES. Analiza in-clude informaţii din arpoartele recente de -dicate acestui subiect la noi în ţară.

Nivelul de dezvoltare aeconomiei sociale

Principalele domenii de activitateale entităţilor de ES din România sunt:prestări servicii, agricultură şi industrie ali-mentară, comerţ şi producţie industrială.Deşi numărul angajaţilor a rămas relativconstant în entităţile ES, respondenţii auapreciat că a crescut atât cifra de afaceri(45%), cât şi profitul (31%). În general,profitul este reinvestit şi împărţit cuacţionarii sau între toţi angajaţii. (MMFPS,2010a: 111)

Din punct de vedere al organizării,majoritatea (84%) entităţilor de ES nu au fi -liale (domeniile în care entităţile de ES aufiliale sunt prestări servicii şi securitate so-cială) şi nu aparţin altor reţele de ES (celemai menţionate reţele de ES sunt AlianţaInternaţională a Cooperaţiei şi UniuneaMondială a Nevăzătorilor). (MMFPS,2010a: 110) Deciziile importante sunt luatede Consiliul de Administraţie şi AdunareaGenerală a Acţionarilor, în timp ce angajaţiiparticipă într-o proporţie foarte redusă laactul decizional. (MMFPS, 2010: 111-112)

Dimensiunea antreprenorială a en-tităţilor de ES din România a fost analizatădin perspectiva a patru variabile: inovaţie,experimentare, proactivism şi asumare deriscuri. „În medie, întreprinderile sociale dinRomânia au indicat că sunt proactive şi că

29

PR

OF

IT P

EN

TR

U O

AM

EN

I

experimentează. La ambele aspecte, între-prinderile sociale româneşti obţin un scordeasupra mediei scalei, care este 4 [n.a.evaluarea variabilelor s-a realizat pe oscală de la 1 la 7]. Totuşi, întreprinderile so-ciale româneşti nu se percep neapărat cainovând continuu noi produse, servicii şiprocese ca atare (aşa cum e indicat descorul sub medie în ceea ce priveşte pro-dusele inovative). Întreprinderile au de-clarat ca sunt mai puţin înclinate cătreasumarea de riscuri.” (SELUSI, 2010: 10)

Obstacole întâmpinate de entităţile economie socială

Principalele vizează cadrul legisla-tiv şi resursele financiare. 7,97 (pe o scalade la 1 la 10) a fost scorul înregistrat de efi-cienţa cadrului legislativ în rândul CAR-urilor, 6,68 în cazul societăţilor coo -perative, 6,44 în cazul organizaţiilor non-profit şi 6,29 în cazul UPA. (MMFPS,2010a:113) La capitolul resurse financiare:doar 15% dintre întreprinderile sociale ben-eficiază de facilităţi fiscale sau finanţări(subvenţii de la bugetul de stat, fondurinerambursabile, finanţări de la instituţiileinternaţionale). Fondurile necesare susţi -nerii activităţii provin în mare parte din în-casări şi din cotizaţiile acţionarilor şimembrilor cooperatori. În doar 16% dintreîntreprinderile sociale evaluate în cadrulcercetării există un buget special alocat ac-tivităţilor de ES. (MMFPS, 2010a:113)

Printre obstacolele confruntate înmediul rural menţionăm mentalul colectivşi resorturile individuale. (Fundaţia SoroşRomânia, 2011: 9) Iniţiativa individuală re-dusă îşi găseşte rădăcinile în mentalulcolectiv tradiţional de asociere a succesu-lui în afaceri cu hoţia. Explicarea graduluiredus de solidaritate ia în calcul factorii decoagulare de la nivelul comunităţilor rurale:preotul şi primarul. Asociativitatea este re-dusă în special datorită raportării la colec-tivizarea forţată: deşi există exemple desucces în asociere sau asociaţii de tip agri-col cu suprafeţe mari de teren, la nivelulmentalului colectiv este în continuare per-sistentă percepţia unei colectivizări forţate.

Profilul managerilor şi angajaţilor din entităţile de

economie socială

Managerii entităţilor de ES suntpeste jumătate bărbaţi cu studii (post)uni-versitare. Segmentul de vârstă cel maireprezentat este 50 – 60 ani (doar 10%dintre manageri au între 18 – 30 ani).(MMFPS, 2010a: 112 - 113)

Aproape trei sferturi din angajaţiientităţilor de ES sunt femei salariate cunormă întreagă absolvente de liceu şi deuniversitate. Cei mai mulţi dintre angajaţi şicei mai mulţi acţionari sunt în CAR-uri. Ceimai mulţi voluntari sunt în ONG-uri (54%dintre reprezentanţii entităţilor de ES con-sideră că nu este cazul să aibă voluntari).În cadrul entităţilor de ES se pune un ac-cent important pe formarea şi pregătireaprofesională. Astfel, în 2009 42% dintre an-gajaţii au participat la un curs de pregătireprofesională. (MMFPS, 2010a:112 - 113)

La nivelul analizei cunoştinţelor şiatitudinilor angajaţilor faţă de conceptul deES, se înregistrează o slabă cunoaştere atermenului de ES (aşa cum vom arăta înanaliza gradului de informare). Mai multdecât atât, pe fondul acestei cunoaşterilimitate, 34% dintre angajaţii entităţilor deES nu consideră acest statut ca un avan-taj. Principalele avantaje sunt de a avea unloc de muncă, venitul şi perfecţionareacunoştinţelor. (MMFPS, 2010a:112 -113)

Gradul de informare privindeconomia socială

Gradul de informare, indicator rele-vant în dinamica cererii şi ofertei de ES, tre-buie analizată în raport cu cel puţin douăgrupuri ţintă: populaţia şi managerii. Înregiunea de dezvoltare Bucureşti Ilfov, dinrândul beneficiarilor de VMG şi al per-soanelor care provin din grupuri vulnerabilecirca 20% cunosc semnificaţia şi 25% celde întreprindere socială. (BNS, 2009: 13)

Grupurile vulnerabile nu sunt fami -liarizate cu conceptulul de ES. (MMFPS,2010a: 113) Nu au auzit niciodată de en-tităţi de ES 78% dintre romi, 73% dintre

30

PR

OF

IT P

EN

TR

U O

AM

EN

I

reprezentanţii familiilor monoparentale şibeneficiarii de VMG: 57% dintre per-soanele cu dizabilităţi şi 50% dintre tineri.Diferitele entităţi ale ES au un grad scăzutsau foarte scăzut al notorietăţii. Cel puţinîn regiunile de Sud şi Sud-Vest a României(Cace, Arpinte, Sciocan şi alţii, 2010: 80)cea mai cunoscută formă a ES sunt CARP(54%). CARS-urile înregistrează un scor alnotorietăţii de 38%, iar cooperativele decredit un scor de 35%. Celălalte entităţi aleES înregistrează scoruri sub 20% la capi-tolul notorietate, cea mai puţin cunoscutăfiind organizarea sub forma atelierelor pro-tejate (6%).

În ceea ce priveşte managerii din

cadrul companiilor, ONG-urilor, sindi-catelor, patronatelor etc. din Bucureşti şiIlfov studiul BNS (BNS, 2009:18) arată că53% dintre manageri cunosc semnificaţiatermenului de ES. La nivel naţional şi unan mai târziu raportului MMFPS (MMFPS,2010a:113) arată că 65% dintre respon-denţii manageri se consideră informaţi cuprivire la termenul de ES (dintre aceştia11% se declară foarte bine informaţi şi47% bine informaţi). Doar 47% dintre an-gajaţii în entităţi de ES cunosc puţin ter-menul de ES, cei care cunosc fiind înspecial absolvenţii de studii superioare.Dintre aceştia doar 5% cunosc foarte binetermenul.

Rezultate Focus Grup – Cunoaşterea ES şi a entităţilor ES

Reprezentanţii entităţilor ES sunt de acord, indiferent de forma de ES de aparte-nenţă şi indiferent de regiune că sintagma „economie socială” a intrat foarte recent (înultimii 2 ani) în limbajul specialiştilor. Majoritatea respondenţilor au aflat de acest con-cept după ce au început să lucreze în entităţile de ES. Notorietatea este direct pro-porţională cu numărul de membri: cele mai cunoscute entităţi de ES sunt CAR-urile,cooperativele de credit şi cooperativele meşteşugăreşti.

Extrapolând experienţele personale, participanţii la focus grupuri consideră căacest termen este cunoscut în special de cei care lucrează în domeniul ES şi aproapenecunoscut publicului larg. În rândul persoanelor implicate în ES este cunoscut, defapt, doar de o parte dintre aceştia, „de cei cu o anumită pregătire”, în sensul că cei custudii superioare cunosc în general această sintagmă.

Percepţia generală a respondenţilor este de concept nou care se referă la prac-tici vechi „conceptul este nou, dar activitatea de când a început familia”, referireafăcându-se la formele de ES informale. Mai mult decât atât, impresia respondenţiloreste că această sintagma „înlocuieşte” sau „înglobează” termeni mai vechi precum ate-liere protejate.

Modalităţile în care respondenţii au intrat în contact cu acest concept au fostconferinţele şi proiectele promovate. În acest sens a fost tras un semnal de alarmă înceea ce priveşte comunicarea corectă a termenului, pentru că impresia respondenţiloreste aceea de „multe confuzii” în legătură cu ce înseamnă ES. Respondenţii au recla-mat faptul că nici ghidurile POSDRU pentru Axa prioritară 6.1 Dezvoltarea ES nu suntsuficient de clare şi explicite. Pe de o parte, deschiderea acestei axe de finanţare afăcut ca termenul să devină unul „la modă” în sectorul ONG, iar ONG-urile să devinăfoarte vocale în acest sector, impactul fiind mai curând la nivel de creştere a notorietăţiiconceptului, uneori folosit inadecvat şi mai puţin la numărul de beneficiari sau membri.Pe de altă parte, multe dintre ONG-uri „îşi introduc în statut concepte care stau la bazaES dar nu ştiu că e ES”.

Respondenţii consideră că o cunoaştere largă a conceptului, atât în rândul spe-cialiştilor, cât şi în rândul populaţiei, poate aduce o contribuţie importantă la dezvoltareaentităţilor de ES.

31

PR

OF

IT P

EN

TR

U O

AM

EN

I

Rezultate Focus Grup – Conceptul de ES: Cunoaştere şi interes în rândul studenţilor

Gradul de cunoaştere a conceptului de ES este destul de redus atât în rândulstudenţilor la ştiinţe social-politice cât şi în rândul studenţilor la ştiinţe economice. Aceş-tia fie nu au auzit despre ES, fie au auzit foarte puţin.

Definirea ES este mai mult intuitivă şi asociată cu concepte de „economie” şi„social”, motiv pentru care definirea ES este focalizată pe valorile şi principiile de orga-nizare a sectorului şi mai puţin pe entităţile ES. Respondenţii consideră că ES te facesă „te gândeşti al oameni”. ES este o formă de „investiţie in sectorul social”, adică o„investiţie în oameni”. Din punct de vedere al relaţiei între economic şi social, studenţiiconsideră că ES este „o încadrare a protecţiei sociale în ramura economică”. În acestecondiţii „profitul nu este imediat” şi „nu este scopul principal”.

Studenţii consideră că ES stă sub sloganul liberal „ajută-te singur”. Comunitatea„îi ajută pe cei care au nevoie să se integreze” în condiţiile în care valorile asumate demembrii unei comunităţi sunt ajutor reciproc şi colaborare. Caracteristicile ES sunt: ajutorreciproc; colaborare, incluziune socială, investiţie în oameni, angajaţi egali şi calitate.

A fost menţionată posibila utilizare a conceptului de ES ca strategie de marke -ting de către agenţii economici clasici, mizând pe sensibilitatea clienţilor faţă de pro -blemele sociale.

Considerând ES ca o alternativă la criza actualelor instituţii şi forme de organi-zare economică, studenţii şi-au manifestat un interes foarte crescut pentru un cursobligatoriu sau opţional de ES care să fie introdus în planul de învăţământ al domeniilorştiinţe sociale şi economice.

Rezultate Focus Grup – Definiţii ale ES

ES a fost definită prin entităţle ei cât şi prin principalele caracteristici ale dome-niului. Termenul de ES s-a încetăţenit datorită deschiderii axei POSDRU finanţare 6.1Dezvoltarea ES în România.

Entităţile de ES menţionate au fost: societăţile cooperative meşteşugăreşti şide consum, CAR-uri şi ateliere protejate. Respondenţii cunosc primele două structuride dinainte de 1989 şi apreciază că au avut o traiectorie descendentă, după 1989 da-torită lipsei de investiţii în tehnologizare şi neadaptării strategiilor economice nouluicontext economic. Procesul de schimbare a societăţii româneşti le-a asociat cu „colec-tivizarea” şi interzicerea proprietăţii private de către regimul comunist. Evoluţia CAR-urilor (ale salariaţilor şi ale pensionarilor) a fost diferită, numărul membrilor crescând„de la câteva sute la câteva mii” începând cu anii ’90. Atelierele protejate s-au dezvoltatîncepând cu anii 2000 pe baza unor iniţiative sau a expertizei din străinătate.

Termenul de ES este parţial asociat, până la echivalenţă, cu „întreprinderile so-ciale” prin raportare la filosofia acestor organizaţii conform căreia „persoanele cu di z -abilităţi sunt utile societăţii”. Delimitarea întreprinderilor sociale este realizată şi princompararea acestora cu întreprinderile economice. Dacă întreprinderile economice„vizează exclusiv profitul”, întreprinderile sociale „vizează omul” în principal, şi „aunevoie de profit pentru realizarea scopurilor sociale”. De fapt, entitatea de ES este „unfel de SRL cu scop social”. Respondenţii delimitează ES de programele sociale des-făşurate de ONG-uri.

Principiile de funcţionare ale ES identificate de respondenţi sunt: egalitate deşanse / de vot; solidaritate; parteneriat şi scop social. ES este văzută ca o formă decooperare între indivizi şi grupuri şi este percepută ca o alternativă la situaţia econo -mico-socială actuală.

32

PR

OF

IT P

EN

TR

U O

AM

EN

I

Accentul pus pe responsabilitateaindividului în asigurarea bunăstării se cioc-neşte la noi în ţară de un număr redus demăsuri active şi ineficienţa celor existente.(Popescu, 2004:171)

Analiza politicilor publice naţionalecu impact asupra populaţiei de romi evi-denţiază „importanţa procesului de aderarela UE, (...) lipsa unui document progra-matic în raport cu noua situaţie socioeco-nomică (...), nevoia de creştere acapacităţii instituţionale de elaborare şi im-plementare a documentelor de politici pu -blice”. (Cace, Stănescu, Tomescu şi alţii,2010: 30)

Motivaţia cererii de ES din parteagrupurilor vulnerabile este determinată defaptul că „populaţia identifică, odată cunevoia persoanală, şi pe cea comunitarădeficitară”. (Ilie, 2011: 172-173)

Persoanele aparţinând grupurilorvulnerabile au o slabă integrare pe piaţamuncii. Studiul MMFPS (MMFPS, 2010:114) aduce în lumină o serie de caracte -ristici şi de dificultăţi ale persoaneloraparţinând grupurilor vulnerabile în ceeace priveşte integrarea pe piaţa muncii şiaccesarea ofertei ES. Conform studiuluicitat, 76% dintre romi nu au lucrat nicio-dată. Aceeaşi situaţie de neangajare a fostînregistrată şi în cazul a 60% dintre bene-ficiarii VMG, 56% dintre persoanele cu diz-abilităţi, 55% dintre familiile monoparentaleşi 53% dintre tineri. Motivele care au statla baza neintegrării pe piaţa muncii a aces-tor persoane sunt pe de o parte dificultateaîn găsirea unui loc de muncă, iar, pe dealtă parte, aspecte care ţin chiar decondiţia de persoană aparţinând unui grupvulnerabil (apartenența la etnia roma,tânăr care a părăsit sistemul de protecțiea copilului, beneficiar VMG, persoană cudizabilități).

În cazul celor care au lucrat mediavechimii în muncă este de 15 ani în cazulpersoanelor cu dizabilităţi, 10 ani pentru

beneficiari VMG, 9 ani în cazul familiilormonoparentale cu venituri mici şi 3 ani înrândul tinerilor postinstituţionalizaţi. Majori-tatea persoanelor defavorizate au fost an-gajate în producţia industrială şi sectorulprestări servicii. Principalele motive depărăsire a ultimului loc de muncă a vizatstarea de sănătate, creşterea copilului,motivaţii etnice (romi), sau salarii nesatis-făcătoare.

Intenţia de angajare a reprezen-taţilor grupurilor vulnerabile este diferenţi-ată de condiţiile particulare fiecărui grupvulnerabil. 61% dintre tineri sunt încăutarea unui loc de muncă, circa 50% din-tre reprezentanţii familiilor monoparentale,44% dintre beneficiarii VMG şi sub 25%dintre persoanele cu dizabilităţi. Domeniilede interes pentru aceste persoane suntprestări servicii, construcţii, agricultură şiindustrie alimentară. 9% dintre tineri, 4%dintre reprezentanţii familiilor mono-parentale, 4% dintre persoanele cu dizabi -lităţi, 4% dintre beneficiarii VMG şi 3%dintre romi au încercat să se angajeze îndiferite entităţi ale ES.

Populaţia de etnie romă întâmpinăcele mai mari dificultăţi atunci când vinevorba despre ocupare atât datorită stere -otipurilor angajatorilor cât şi lipsei de in-teres faţă de aceştia. (MMFPS, 2010a:113; Cace, 2010: 129)

Principalele obstacole identificateîn cazul populaţiei de etnie roma în dome-niul ocupării sunt: tipul muncii prestate (in-formală, cu ziua sau exercitarea unormunci tradiţionale nonformale dar fără con-tract), lipsa înregistrării formale a celorneocupaţi şi, implicit, dificultatea incluziuniiacestora în programe active de creştere aocupării şi modelul ocupaţional tradiţionalspecific, în special în cazul femeilor. Eva -luarea programelor de suport a evidenţiatdificultăţi care ţin atât de percepţia angaja-torilor cât şi a populaţiei de romi. În timp ceangajatorii sunt reticenţi, comunităţile deromi nu cunosc programele pe care arputea să le acceseze. În plus, oferta demuncă nu este realistă, nu se asigură nicio compensare financiară pe perioada cur-sului şi impactul programelor nu este mo -

Dificultăţile grupurilorvulnerabile în accesarea

ofertei ES

33

PR

OF

IT P

EN

TR

U O

AM

EN

I

nitorizat. (Cace şi alţii, 2010:120-129) Măsurile de facilitare a integrării în

muncă a persoanelor defavorizate sunt:„angajarea şi facilitarea angajării, organi-zarea cursurilor de calificare şi recalificareşi oferirea de informare şi consiliere,adoptarea condiţiilor de muncă flexibilepentru persoanele cu dizabilităţi, acor-darea de spijin material, incluziune socială,asigurarea transportului şi munca la dis-tanţă”. (MMFPS, 2010a:113) Acestora seadaugă eficientizarea parteneriatului cuangajatorii (acordarea de facilităţi, infor-mare şi senzibilizare); adaptarea ofertei demuncă specificului populaţiei; compen-sarea financiară pe perioada cursurilor şimonitorizarea programelor de suport.(Cace, 2010:129)

Un studiu de caz privind impactullocuirii într-un ghetou urban con-cluzionează influenţa negativă asupra in-serţiei pe piaţa muncii. (Stănescu,2011:204)

Din punctul de vedere al manage -rilor şi angajaţilor, beneficiarii activităţilorde ES sunt: persoane defavorizate, statul,românii în general, managerii, nimeni,grupurile de interese, membrii organizaţieişi organizaţiile. (MMFPS, 2010a: 113) Per-cepţia publică în mediul rural este că celmai dezavantajat grup este reprezentat derom. (Fundaţia Soros România, 2011: 10)În ceea ce priveşte percepţia populaţiei cuprivire la categoriile defavoriazate ce ar tre-bui ajutate, preferinţele se îndreaptă cătrecopii orfani sau abandonaţi, precum şi per-soanele cu dizabilităţi paralel cu retincenţafaţă de romi. (Ştefănescu, 2011, 263-264) „Activităţile de ES se adresează în primulrând persoanelor defavorizate. […] RolulES în incluziunea socială a persoanelor

dezavantajate este larg recunoscut.” DarES „contribuie nu doar la îmbunătăţireacondiţiilor de viaţă ale persoanelor defa-vorizate, ci în cele din urmă ale întregiipopulaţii”. Cu toate acestea, „prezenţa per-soanelor defavorizate în ES este extremde redusă. […] ONG-urile sunt mediul celmai deschis către angajarea acestor per-soane.” (Cace, Arpinte, Scoican şi alţii,2010a: 189)

„Managerii consideră că în aproapejumătate din cazuri colaborarea cugrupurile vulnerabile este bună şi foartebună. Dintre grupurile vulnerabile anga-jate, managerii colaborează cel mai binecu tinerii peste 18 ani care părăsesc sis-temul de protecţie a copilului şi persoanelecu dizabilităţi. Angajaţii entităţilor de ES co-laborează cel mai bine cu personale cudizabilităţi şi beneficiarii de venit minimgarantat (VMG).” (MMFPS, 2010a:113) Afost identificată o practică discriminatoriela angajare în sensul că atât managerii câtşi angajaţii se opun angajării persoanelorde etnie romă.

Experienţele de susţinere dinpartea PNUD a unor iniţiative de ES (înfi-inţarea unei societăţi cooperative de con-sum, acordare de microcredite) în zonedefavorizate (Zăbrăuţi din Bucureşti şi Ne-greşti Vaslui) au evidenţiat îmbunătăţireaparticipării membrilor comunităţilor cât şioportunitatea de generare a unor venituriminime pentru familiile sărace. (Cace,2005:31,36; Bleahu, 2005:59-61) Vita -lizarea rolului familiei şi al comunităţii înidentificarea soluţiilor în lupta cu sărăcia auredus dependenţa de sistemul de protecţiesocială şi permite desfăşurarea activităţilorîn cadrul comunităţii. (Cace, 2006:34, 52)

III. ANALIZA ENTITĂŢILOR DEECONOMIE SOCIALĂ DIN ROMÂNIA

Fundația „Ruhama”, Oradea, județul Bihor în parteneriat cu Primăria Comunei Avram Iancu: Atelier de împletituri nuiele

35

PR

OF

IT P

EN

TR

U O

AM

EN

I

Analiza fiecărei entităţi de ES se vaface din perspectiva considerentelor ge -nerale ce ţin de dezvoltarea sectorului,analiza juridică a principalelor principii caredefinesc aceste forme ca fiind de ES(prezentate în capitolul I) şi nu în ultimulrând ţinând cont de situaţia actuală eco-nomico financiară.

Principiile considerate de bazăpentru ES şi care sunt analizate în cadrulfiecărei forme de ES sunt în concordanţăcu principiile prezentate în Carta Principi-ilor Economiei Sociale promovată de Con-ferinţa Cooperativelor, SocietăţilorMutuale, Asociaţiilor şi Fundaţiilor.

Principiile pe care le vom analiza încadrul fiecărei entităţi de ES sunt:• prioritatea acordată individului si obiec-tivului social faţă de creşterea profitului; • asociere liberă şi voluntară;• drept egal de vot al membrilor;• autonomie decizională;• independenţa faţă de domeniul public;• reglementări privind distribuţia profitului.

Din punct de vedere al analizeieconomice, raportul de cercetare includeprezentarea stadiului actual şi analizaresurselor umane implicate.

III.1.Organizaţiile nonprofit

III.1.1.Principalele reglementări Conceptul de organizaţie neguver-

namentală nu comportă o definiţie legalăprecisă în actualul cadru legislativ. În lite -ratura de specialitate se folosesc o seriede termeni pentru formele de asociere.Legislaţia din ţările europene face referirela organizaţiile neguvernamentale (ONG),în schimb cea americană la organizaţiilenonprofit (NPO) sau organizaţiile societăţiicivile (CSO). Se mai regăsesc şi noţiuni caorganizaţii caritabile sau organizaţii de vo -luntariat (Marea Britanie), organizaţie fărăscop lucrativ (Franţa).

Din punct de vedere juridic, organi-zaţiile neguvernamentale sunt persoanejuridice cu scop nepatrimonial sau fărăscop patrimonial (prin opoziţie cu entităţile

comerciale). De altfel, sintagma din urmăeste reţinută şi în denumirea RegistruluiNaţional al persoanelor juridice fără scoppatrimonial constituit pe lângă MinisterulJustiţiei. Cu toate acestea în legislaţiaromânească nu este definită organizaţianeguvernamentală.

Organizarea şi funcţionarea asoci-aţiilor şi fundaţiilor este reglementată prinOG 26/2000 privind asociaţiile şi fundaţiile,cu modificările şi completările ulterioare.Prin această ordonanţă se instituie treidomenii de activitate a ONG-urilor clasifi-cate în funcţie de beneficiarii activităţilor or-ganizaţiei respectiv: a) activităţi de interesgeneral, b) activităţi în interesul unei colec-tivităţi şi c) activităţi desfăşurate în interesulpersonal nepatrimonial al membrilor orga-nizaţiei (organizaţii mutuale). Regim fiscalsau juridic diferit îl au în unele cazuri doarorganizaţiile mutuale care nu pot dobândistatutul de utilitate publică. În această ca -tegorie de asociaţii mutuale se înscriu şicasele de ajutor reciproc (CAR) ale salari-aţilor şi pensionarilor pe care însă le vomanaliza distinct.

OG 26/2000 utilizează termenul depersoane juridice de drept privat fără scoppatrimonial. Legislaţia fiscală din Româniautilizează sintagma de organizaţie non-profit care se caracterizează prin faptul căprofitul, dacă este cazul, acumulat încadrul unui an fiscal nu poate fi distribuitsub formă de dividende sau alte forme departicipare către membrii organizaţiei.

Asociaţia este „subiectul de dreptconstituit de trei sau mai multe persoanecare, pe baza unei înţelegeri, pun încomun şi fără drept de restituire contribuţiamaterială, cunoştinţele sau aportul lor înmuncă pentru realizarea unor activităţi îninteres general, al unor colectivităţi sau,după caz, în interesul lor personal nepatri-monial” (art. 4, OG 26/2000).

Fundaţia este „subiectul de dreptînfiinţat de una sau mai multe persoanecare, pe baza unui act juridic între vii oripentru cauză de moarte, constituie un pa -trimoniu afectat, în mod permanent şi ire-vocabil, realizării unui scop de interes

36

PR

OF

IT P

EN

TR

U O

AM

EN

I

general sau, după caz, al unor colecti -vităţi”. (art. 15, OG 26/2000)

Federaţiile reprezintă forma ceamai bine instituţionalizată şi structurată deasociere a organizaţiilor neguvernamen-tale. La fel ca în cazul reţelelor, federaţiilegrupează organizaţii care activează în ace-laşi domeniu sau care au un scop comun.Prin constituirea ca federaţie, asocierea deorganizaţii neguvernamentale beneficiazăde personalitate juridică. Acesta reprezintăunul dintre motivele principale pentru carese face trecerea de la reţea informală lafederaţie recunoscută ca subiect distinctde drept. Federaţiile împărtăşesc, în ge -neral, rolurile reţelelor: influenţarea politi-cilor publice din domeniul lor, schimb deinformaţii şi transfer de cunoştinţe întremembri, creşterea capacităţii şi vizibilităţiiacestora, creşterea vizibilităţii domeniuluiîn care acestea activează.

O asociaţie sau o fundaţie care îşidesfăşoară activitatea în interes generalsau al unor colectivităţi şi funcţionează decel puţin trei ani poate fi recunoscută deGuvernul României ca fiind de utilitate pu -blică. Caracteristica esenţială a unei orga-nizaţii cu statut de utilitate publică este dea deservi un interes general sau colectiv.Organizaţiile mutuale (care servesc in-terese personale nepatrimoniale) nu potdobândi acest statut special. Singureledrepturi patrimoniale recunoscute în modspecific acestei categorii de organizaţiisunt: atribuirea în folosinţă gratuită debunuri proprietate publică şi scutirea de im-pozit pe profit pentru veniturile obţinute dinreclamă şi publicitate. (Art. 13, alin2 lit.k dinCodul Fiscal)

Un model de organizaţie nouă, în-registrată ca şi fundaţie dar cu scopul de aredirecţiona resursele colectate către nevoisociale ale comunităţii este fundaţia comu-nitară. Fundaţia comunitară este o organi-zaţie locală care mobilizează resurse dincomunitate şi le canalizează către nevoiidentificate în comunitate, contribuind laîmbunătăţirea calităţii vieţii locuitorilordintr-o zonă geografică specifică.

III.1.2. Stadiul actual De-a lungul timpului şi datorită ma -

rilor schimbări care au avut loc în lume, ESa îmbrăcat diverse forme şi a suferit o seriede transformări, specifice de la o ţară laalta, iar în acest sens dacă privim în luminaschimbărilor din România putem distingecâteva faze, care-i punctează crizele şi îimarchează transformările: perioada di-nainte de Primul Război Mondial, perioadainterbelică şi puţin după cel de-al DoileaRăzboi Mondial, perioada regimului comu-nist, perioada după revoluţia din decembrie1989 şi până în prezent.

În prima perioadă a evoluţiei ESactivităţile civice au fost minime, donaţiilecătre Biserica Ortodoxă au reprezentatprincipala caracteristică a comportamentu-lui filantropic, iar prima reglementare adrepturilor şi libertăţii fundamentale pentrudezvoltarea societăţii civile s-a realizat înPrima Constituţie a României din 1866.După Primul Război Mondial şi creareaRomâniei Mari, cadrul legislativ s-a acce -lerat şi în 1924 a fost adoptată Legea 21privind persoanele juridice (asociaţii şi fun-daţii) cunoscută drept Legea Mârzescu.(Ardad; 2008:9,10; Chioaru, 2010:9)

După 1990 fundaţiile şi asociaţiiles-au înscris pe un trend crescător pentrucă puteau fi create fără permisiunea guver-nului. Legea Mârzescu a fost înlocuită cuOG 26/2000 cu privire la asociaţii şi fun-daţii, ajungându-se la un cadru juridic maiclar şi predictibil din punct de vedere alprocedurii de înregistrare, astfel în luna oc-tombrie 2011 la Ministerul Justiţiei erau în-registrate 72.602 organizaţii, dintre care53.375 asociaţii, 17.339 de fundaţii, 878federaţii, 681 uniuni, 303 neprecizate şi 26de persoane juridice străine14.

Rata de activitate ne arată cât lasută dintre organizaţiile înregistrate audepus bilanţul contabil. La sfârşitul anului2009 erau înregistrate 64.197 de organiza-ţii, dintre acestea doar 36% au depus bi-lanţul contabil, pondere în creştere faţă deanul 2000. Rata de activitate economică aONG-urilor a înregistrat o creştere până în2007 când a fost de 16,2%, iar după

______________________14 Ministerul Justiţiei, date preluate din Registrul Naţional ONG, www.just.ro, ultima actualizare 18.10.2011

37

PR

OF

IT P

EN

TR

U O

AM

EN

I

această perioadă care coincide şi cu în-ceputul crizei economice, a scăzut ajun -gând la 10,7% în 2009, pondere obţi nutăcu mult înainte de anul 2000 (Anexa 2).

În ceea ce priveşte distribuţia re-gională, entităţile ES dispun de o prezenţăconsiderabilă în toate regiunile dezvoltatedin România. Asociaţiile şi fundaţiile deţino pondere mai mare în zonele din Centru,Nord-Vest, Vest şi Bucureşti – Ilfov şi pon-deri ceva mai mici în zonele mai sărace:Sud-Est, Sud-Vest şi Sud.

Numărul de organizaţii din mediulrural este mult mai mic comparativ cumediul urban. În 2009 o pondere de16,3%15 din total ONG-urilor îşi desfăşu-rau activitatea în mediul rural, cele maireprezentative fiind obştile şi asociaţiileagricole. Ponderea mică din mediul ruralse datorează dificultăţii în procesul de în-registrare, care presupune existenţa unuinotar sau avocat, corespondenţă cu Reg-istrul Naţional ONG, angajarea unui con-tabil şi alte resurse umane cu calificăridiverse, ceea ce pentru mediul rural este oprocedură dificilă datorită infrastructuriirudimentare.

Codificarea CAEN în bilanţurilecontabile nu reflectă clar activităţile organi-zaţiei sau nu permit încadrarea activităţilor:28% din total organizaţii marcând codul alteactivităţi asociative. S-a realizat o reclasifi-care pe şase domenii de activitate aplicândcuvinte-cheie specifice fiecărui sub-sectorpe denumirile organizaţiilor nealocate saupe descrierea misiunii acestora. Primeleşase domenii de activitate care au şi celemai mari ponderi sunt: social şi caritabil,sport şi activităţi de hobby, educaţie, cer -cetare şi formare profesională, asociaţiiagricole/obşti, cultură şi organizaţiile reli-gioase. (Constantinescu, 2011: 7,8)

III.1.3. Resurse umane Personalul salariat al organizaţiilor

neguvernamentale a crescut constant înperioada 2000-2009 ajungând la sfârşitul

anului 2009 la 110 mii salariaţi, din care63,4% reprezintă efectivul de personalpentru activităţi fără scop lucrativ şi 36,6%efectivul de personal pentru activităţi eco-nomice. Raportând numărul de salariaţi lanumărul de organizaţii active, în medie perorganizaţie sunt cinci salariaţi, iar lanumărul de organizaţii înregistrate, apro -ximativ 70% dintre acestea nu au nici unsalariat. Raportul dintre veniturile totale şinumărul total de salariaţi reprezintă venitulmediu pe salariat, care a înregistrat ocreştere semnificativă în cazul activităţilornepatrimoniale şi cu ponderi ceva mai micipentru activităţi economice (Anexa 3).

Creşterea numărului de salariaţi încadrul ONG-urilor este un fapt pozitivavând în vedere că la sfârşitul anului 2007s-a declanşat criza economică care a afec-tat întreaga structură a economieiromâneşti: industria de autoturisme, indus-tria textilă, prelucrarea lemnului, construcţi-ile şi sectorul imobiliar şi foarte mulţiangajaţi şi-au pierdut locul de muncă.

Consecinţele crizei economice suntresimţite pe deplin de populaţie prinscăderea veniturilor şi a puterii decumpărare, pierderea locurilor de muncădatorită intrării în faliment a unor firme pri-vate, reducerea investiţiilor şi a investito-rilor etc. Reducerea producţiei şi sistareainvestiţiilor au determinat reduceri de per-sonal în multe întreprinderi româneşti, rataşomajului a explodat ajungând în trimestrulIV 2009 la 7,5%, iar media anuală atin -gând valoarea de 6,3%. La nivelul anului2010 şi prima jumătate a anului 2011 rataşomajului s-a menţinut relativ constantă,pentru că firmele nu au aşteptat să vadădacă recesiunea îi va lovi şi au dat oameniiafară înainte de propagarea adevărateicrize economice, iar în prezent momentul2009 s-a comprimat cu momentul 2011,determinând o stagnare a situaţiei de pepiaţa muncii (Tabelul 2).

__________________15 16,3% a reieşit din raportarea numărului de organizaţii din mediul rural de 4.158 la numărul total de or-ganizaţii neguvernamentale de 25.571 (23,100 asociaţii şi fundaţii plus 2.471 ONG-uri cu activitate econo -mică), date la nivelul 2009 furnizate de INS pe baza bilanţurilor contabile ale organizaţiilor, date disponibilonline www.fdsc.ro , accesat 20.10.201116 Lege nr. 514 din 28/11/2003 privind organizarea şi exercitarea profesiei de consilier juridic, publicata inMonitorul Oficial, Partea I nr. 867 din 5 decembrie 2003.

38

PR

OF

IT P

EN

TR

U O

AM

EN

I

Prioritate acordată individuluisi obiectivului social

faţă de creşterea profitului

Aşa cum se precizează în art.2 dinOG 26/2000, unele din obiectivele consti-tuirii unei organizaţii neguvernamentaleţine de „promovarea valorilor civice, aledemocraţiei şi statului de drept şi de ur-mărirea realizării unui interes general, local

sau de grup”. Accentul pe urmărirea unorobiective altele decât cele orientate spreun profit personal, cum se întâlneşte încazul unei companii, se regăsesc şi îndefiniţia celor două entităţi: asociaţiile şifundaţiile urmărind satisfacerea unui in-teres general, al colectivităţii sau personalnepatrimonial.

Asociaţiile şi fundaţiile pot avea şiun interes economic fiindu-le permise sădezvolte activităţi economice sau să îşi

Tabel 2. Evoluţia populaţiei ocupate, a salariaţilor, a şomerilor şi a ratei şomajului

Sursa: INS (2005-2011) şi Revista Raportul de muncă, nr.9/septembrie 2011, p. 23

La sfârşitul anului 2009, locurile demuncă create de ONG-uri au reprezentat1,8% din populaţia salariată la nivelnaţional. Procentul este mic dar semnifica-tiv având în vedere impactul pozitiv asupracreşterii calităţii vieţii, a motivaţiei şi a re-spectului faţă de sine a angajaţilor. ESoferă o şansă tuturor celor care se simtmarginalizaţi şi excluşi social, celor care auo boală incurabilă, celor care se simt inutilişi neputincioşi şi tuturor celor care dorescsă fie solidari cu ceilalţi.

III.1.4. Analiza juridică prin prisma prin-cipiilor economiei sociale

Vom trata în continuare caracteris-ticile asociaţiilor şi fundaţiilor prin analizaacelor elemente care le face pe acestea săfie definite ca şi entităţi de ES. Într-o

definiţie extensivă a ES, asociaţiile şi fun-daţiile sunt tratate ca şi actori ai ES pentrurolul de furnizor de servicii de interese ge -neral (servicii sociale, de educaţie, sănă-tate etc.) şi pentru că angajează forţă demuncă pentru a-şi duce la îndeplinirescopul pentru care s-au constituit. Altedefiniţii se rezumă a considera actori ai ESdoar acele ONG-uri care desfăşoară acti -vităţi economice în mod direct sau prin in-termediul unor societăţi comercialeînfiinţate cu acest scop. Pentru contextulromânesc este recomandat să luăm înconsiderare modul prin care ONG-urile îşifurnizează serviciile întrucât formele decontractare sau externalizare a pieţei deservicii de interes public este într-o formăincipientă şi sunt puţine exemple undeONG-uri sunt prestatori de servicii publice.

39

PR

OF

IT P

EN

TR

U O

AM

EN

I

constituie societăţi comerciale cu condiţiaca surplusul realizat să fie reinvestit înscopul pentru care s-a înfiinţat. Dividen-dele obţinute de asociaţii sau fundaţii dinactivităţile acestor societăţi comerciale,dacă nu se reinvestesc în aceleaşi soci-etăţi comerciale, se folosesc în mod obli -gatoriu pentru realizarea scopuluior ga nizaţiei. În situaţia în care doresc sărealizeze activităţi economice fără a înfiinţao entitate de sine stătătoare, organizaţiilepot desfăşura orice alte activităţi econo -mice directe dacă acestea au caracter ac-cesoriu şi sunt în strânsă legătură cuscopul principal al persoanei juridice.

Asociere liberă şi voluntară

Activitatea organizaţiilor neguver-namentale - asociaţii şi fundaţii, aşa cumsunt ele definite în legislaţia românească -derivă din dreptul constituţional deasociere al cetăţenilor menţionat în art. 40al Constituţiei României. OG 26/2000 areca scop crearea cadrului pentru exer -citarea dreptului la liberă asociere şiprevede o serie de criterii şi proceduri pecare un cetăţean sau mai mulţi doresc săconstituie o organizaţiei. Constituirea uneiasociaţii are la bază opţiunea individuală şivoluntară a membrilor, iar funcţionareaacesteia se bazează pe aportul material,cunoştinţele şi munca acestora.

Excepţie de la acest principiu alasocierii voluntare sunt asociaţiile profe-sionale constituite prin diferite acte norma-tive sau reglementări speciale (ex. Colegiulconsilierilor juridici17, asociaţia farmaciştiloretc.) unde derularea unei profesii sau ac-tivităţi este condiţionată de înscrierea încadrul acestor structuri asociative.

Drept egal de vot al membrilor

Conform Art. 21 din OG 26/2000organul de conducere al asociaţiei este

adunarea generală constituită din totali-tatea asociaţilor, unde fiecare membru aredreptul la un vot. Printre competenţeleadunării generale se numără stabilireastrategiei şi a obiectivelor generale aleasociaţiei, aprobarea bugetului de veniturişi cheltuieli şi a bilanţului contabil precumşi atribuţii cu privire la numirea organelorde administrare sau control. Prin atribuţiileacordate, adunarea generală poate decideorice aspect care ţine de modul de ges-tionare a resurselor şi derularea activităţilorasociaţiei.

Organul de conducere al unei fun-daţii este consiliul director care a fost numitla constituire de către fondator pentru a re-aliza scopul şi obiectivele statutare (Art. 29din OG 26/2000). Consiliul directorfuncţionează după reguli proprii precum şiîn conformitate cu prevederile statutuluisau a unui regulament intern. Compe-tenţele şi modul de luare a deciziilor încadrul unei fundaţi este similar cu cel alunei asociaţii, fiecare membru având drep-tul la un singur vot. Fondatorul sau fonda-torii după caz, au un drept discreţionar şiexclusiv de a modifica scopul fundaţiei. Însituaţia decesului fondatorilor, consiliul di-rector va putea schimba scopul fundaţieidoar printr-o majoritate calificata de patrucincimi din numărul membrilor.

Autonomie decizională

Autonomia decizională a asociaţi-ilor şi fundaţiilor constă în capacitateaacestora de a se autoguverna prin inter-mediul propriilor structuri stabilite de mem-brii acestora. Organul de conducere laasociaţii, aşa cum am prezentat mai sus,este adunarea generală iar în cazul uneifundaţii este consiliul director. Statutului şiactul de constituire sunt documentele careprevăd atribuţiile acestor structuri de con-ducere precum şi modul de organizare şifuncţionare. Deciziile se iau printr-o majori-

___________________17. Lege nr. 266/2008 a farmaciei, republicată in Monitorul Oficial, Partea I nr. 448 din 30/06/2009

40

PR

OF

IT P

EN

TR

U O

AM

EN

I

tate simplă (jumătate plus unu din numărulcelor prezenţi) pentru marea majoritate acazurilor sau prin majoritate calificată (unnumăr mai mare) în cazul deciziilor impor-tante precum dizolvare, schimbarea statu-tului sau modificarea scopului şi aobiectivelor.

Independenţa faţă de domeniul public

Asociaţiile şi fundaţiile sunt per-soane juridice de drept privat, a căror în-registrare se face prin hotărârea uneiinstanţe judecătoreşti şi după verificarealegalităţii documentelor care stau la bazaconstituirii. Art. 3 din OG 26/2000 prevedecă actele juridice de constituire a asociaţi-ilor şi fundaţiilor sunt guvernate de legeacivilă. Independenţa faţă de domeniul pub-lic reiese şi din prevederile Art.24 din OG26/2000 care pe de o parte pentru a evitavreun potenţial conflict de interese dar şipentru a prezerva independenţa organiza-ţiei de domeniul public statuează că nupoate fi membru al consiliului director, iardacă era, pierde această calitate, oricepersoană care ocupă o funcţie de condu -cere în cadrul unei instituţii publice, dacăasociaţia respectivă are ca scop sprijinireaactivităţii acelei instituţii publice.

Reglementări privinddistribuţia profitului

Asociaţiile şi fundaţiile se caracte -rizează printr-o interzicere a distribuţieiprofitului atât pe durata activităţii cât şi încazul dizolvării şi lichidării acestor forme deorganizare, de aici vine şi titulatura aces-tora de organizaţii nonprofit. Acest principiuse întâlneşte şi la constituire când modul deconstituire a patrimoniului nu se bazează peaporturi procentuale ale membrilor.

În cazul dizolvării asociaţiei saufundaţiei, bunurile rămase în urma lichidăriinu se pot transmite către persoane fizice.Aceste bunuri pot fi transmise către per-soane juridice de drept privat sau de dreptpublic cu scop identic sau asemănător,printr-o procedură stabilită în statutulorgani zaţiei. Transmiterea bunurilor seface prin decizia organelor de conducereşi în cazuri excepţionale de către instanţade judecată. În cazul în care asociaţia saufundaţia a fost dizolvată pe motive căscopul, activitatea sau mijloacele de acţi-une au devenit ilicite sau contrare ordiniipublice sau organizaţia urmăreşte un altscop decât cel pentru care s-a constituit,bunurile rămase după lichidare vor fi pre-luate de către stat sau, după caz, de co-muna sau oraşul în a cărui rază teritorialăasociaţia sau fundaţia îşi avea sediul, dacăaceasta din urmă era de interes local.

III.1.5.Situaţia economico-financiară aorganizaţiilor neguvernamentale

La ora actuală nu există o evaluareeconomico-financiară a organizaţiilor soci-etăţii civile din România şi acest lucru estedestul de anevoios pentru că rezultatele fi-nanciare sunt înregistrate în bilanţurilecontabile ale fiecărei organizaţie şi depusela Ministerul Finanţelor Publice, iar accesulla aceste documente este restricţionat. Oaltă problemă este legată de faptul că nu

toate organizaţiile se înscriu în definiţia ESsau nu au înţeles că, nu orice activitate pecare actorii sociali o realizează comunităţii,face parte din ES, astfel organizaţiile negu-vernamentale sunt entităţi angajate în vari-ate procese economice, putând să aibăactivităţi economice profitabile, dar nu auvoie să redistribuie profiturile pe care le în-registrează membrilor fondatori.

Activele imobilizate şi veniturile aucrescut constant plasând sectorul neguver-namental pe primul loc în ceea ce priveşte

41

PR

OF

IT P

EN

TR

U O

AM

EN

I

valoarea activelor şi creşterea patrimoniu-lui (Grafic 1). Dacă până în 2007 valoareaveniturilor a fost mai mare decât cea a ac-tivelor imobilizate, după acest an preocu-parea managementului nonprofit pentruextinderea patrimoniului a crescut maimult. Din total active imobilizate cea maimare pondere o deţin imobilizările corpo-rale (terenuri, clădiri, maşini, utilaje, unelteetc.), care au înregistrat o creştere con-stantă, în schimb imobilizările financiare auavut o pondere mai mică şi în scădere, dela 15,7% în 2000 la 10,1% în 2009, datorităcrizei economice care a afectat activitateatuturor agenţilor economici.

Datele exerciţiului financiar pentrusectorul neguvernamental sunt prezentateîn Anexa 4. Diferenţa procentuală dintreveniturile si cheltuielile raportate de ONG-uri a fost de 10,5% în 2000, a crescut în2005 la 32% (datorită normelor legale careau intrat în vigoare în 2005 privind mecan-ismul de 2%, o serie de scutiri de la platataxelor şi impozitelor şi sprijin financiar dinpartea comunităţii), ca apoi să scadă bruscajungând la 9,2% în 2009, când exceden-tele nete atingeau valoarea cumulată deaproximativ 644 milioane lei, fiind generatede 43,4% din totalul organizaţiilor.

Dacă raportăm profitul net la chel-tuielile totale se obţine rata profitului saurata rentabilităţii activităţii economice, esteun indicator de apreciere a eficienţei, cucât este mai mare, cu atât eficienţa estemai ridicată, exprimând sintetic rezultatulîntregii activităţi. Rata rentabilităţii a oscilatde la 16,2% în 2000, 8,7% în 2005, 20% în2007, ajungând în anul 2009 să fie iden-tică cu cea din anul 2000.

La nivelul anului 2009, aproximativ11% din numărul total de ONG-uri desfăşu-rau activitate economică. Cele mai mariponderi ale acestor organizaţii se obţin îndomeniile: asociaţii agricole/obşti, asociaţii

religioase, servicii sociale şi organizaţii ca -ritabile, sport si activităţi de hobby, edu-caţie, cercetare/formare profesionalăro mână şi sanătate/medicină, asociaţii pro-fesionale şi sindicate, cultură şi asociaţiicivice/politice şi asociaţii ecologice şi deprotecţia animalelor. (Constantinescu,2011)

În ceea ce priveşte indicatorii finan-ciari ai ONG-urilor cu activitate economicădiferenţa dintre venituri şi cheltuieli ascăzut progresiv de la 11% în 2000 la 8%în 2009, cu o singură excepţie şi anume în2007 când această diferenţă a crescut da-torită creşterii economice înregistrate lanivel naţional de aproximativ 6,3% 19, pon-dere reflectată de eficienţa activităţilor eco-nomice, înainte de declanşarea şipro pagarea crizei economice. Acest lucrueste reflectat şi în rata profitului care în2007 a înregistrat cea mai mare ponderede 19,8%, ca apoi în 2009 să scadă cu 6,3puncte procentuale.

III.2. Casele de ajutor reciprocale salariaţilor şi casele de

ajutor reciproc ale pensionari

Ideea organizaţiilor de întrajutoarereciprocă (mutuale) a pornit de la incapa -citatea individului de a se asigura împotrivadiverselor riscuri pe care le poate con-frunta. Casele de ajutor reciproc suntgrupări cu scop nelucrativ care îşi propunsă ducă în interiorul acestora sau al famili-ilor lor, în principal prin intermediul cotiza-ţiei membrilor săi, o acţiune de prevedereşi întrajutorare. Funcţionează în baza le -gislaţiei generale: OUG 26/2000 cu privirela asociaţii şi fundaţii, cu modificările şicompletările ulterioare şi alte acte norma-tive cu caracter special pentru fiecare tip

__________________19 Rata de creştere economică în România PIB /2007/6,3%; PIB/2008/7,3%; PIB/2009/-7,1%; PIB/2010/-1,9% acesat de pe pagina www.bnr.ro

42

PR

OF

IT P

EN

TR

U O

AM

EN

I

de casă în parte.În anul 2009 erau înregistrate

2.997 de CAR-uri în toate judeţele ţării,fiind cele mai des întâlnite forme ale ES.Cele mai multe CAR-uri au fost înregistrateîn judeţele: Prahova, Bucureşti, Iaşi,Mureş, Argeş, Bihor, Dolj şi Bacău.(MMFPS, 2010b: 95-96)

Distribuţia geografică a CAR-urilorpe regiuni de dezvoltare este: CARS-urileau o pondere mai mare în Sud-Muntenia(17,8%), Bucureşti (15,9%) şi Nord-Est(12,8%), în timp ce CARP sunt înregistratemai mult în Nord-Est (18,1%), Centru(17,6%) şi Nord-Vest (14%).

Grafic 4. Distribuţia geografică a caselor de ajutor reciproc (CARS şi CARP)

Sursa: MMFPS, 2010b, Raportul de cercetare privind economia socială în România din perspectivă europeană

Numărul CAR-urilor înregistrateeste mult mai mare decât numărul de or-ganizaţii active, la nivelul anului 2009 erauactive 897 de organizaţii, 704 pentruCARS şi 193 pentru CARP. În perioada2000-2009, CARS a crescut de 2,85 ori,iar CARP doar de 1,45 ori CARP (Anexa2). Chiar dacă ambele forme au înregistratcreşteri, CARS-urile sunt mai numeroase

şi au rezultate economico-financiare maibune decât CARP.

Anul 2009 a fost considerat pentruCARS-uri „un an foarte bun pentru activi-tatea caselor din cadrul Uniunii noastre,[n.a. UNCARS] poate cel mai bun din ultimii20 de ani, dacă ne raportăm la valoarea ac-tivelor şi a împrumuturilor, la menţinereanumărului de membri”. (Dună, 2010: 3)

43

PR

OF

IT P

EN

TR

U O

AM

EN

I

Resurse umane

Numărul personalului salariat înCARS-uri a crescut cu 2.360 de persoaneîn 2007 faţă de 2005. Rezultatul se dato -rează faptului că economia României acrescut foarte mult, indicele de creştereeconomică atingea valoarea de 7,9% în2006 şi respectiv de 6,3% în 2007 20.

Propagarea crizei a indus oscădere cu 3.132 de persoane fiind chiarsub nivelul numărului de personal din 2005(Anexa 3).

Numărul de personal salariat dincadrul CARP-urilor a înregistrat o creşteremult mai mică dar constantă, comparativcu CARS-urile, numărul de salariaţi acrescut cu 356 de persoane în 2009 faţăde 2007 şi cu 379 de persoane faţă de2005.

În ceea ce priveşte veniturile ra-portate la salariaţi acestea prezintă valoriscăzute în jur de 7.000 lei pe salariat, înschimb CARP a înregistrat în perioadaanalizată valori mult mai ridicate, mai multde jumătate generând venituri mai mari de40,000 lei pe salariat.

Principalelereglementări juridice

În România se întâlnesc două ca -tegorii de CAR-uri: pentru pensionari(CARP) reglementate de Legea 540/ 2002privind casele de ajutor reciproc ale pen-sionarilor, cu modificări şi completări ulte-rioare şi pentru salariaţi (CARS) care seorganizează şi funcţionează în baza Legii122/1996 privind regimul juridic al caselorde ajutor reciproc ale salariaţilor şi al uniu-nilor acestora republicată.

CAR-urile reprezintă o categorie deorganizaţii nonprofit care se organizează şifuncţionează în mod similar cu o asociaţie.

Din aceste considerente, OG 26/2000 cuprivire la asociaţii şi fundaţii se aplică înmod similar şi CARP şi CARS.

CARS sunt „asociaţii fără scop pa -trimonial, organizate pe baza liberului con-simţământ al salariaţilor, în vedereasprijinirii şi întrajutorării financiare a mem-brilor lor. Membrii unei CARS pot fi numaipersoane fizice salariate. CARS-urile îşidesfăşoară activitatea exclusiv cu membriiacestora”.

Analiza juridică din prisma principiilor ES

Prioritate acordată individului siobiectivului social faţă de creştereaprofitului

Scopul CARP constă în sprijinireaşi întrajutorarea membrilor prin „acordareade împrumuturi cu dobândă şi activităţiconexe cu caracter social, cultural, turisticşi de alte tipuri”. Membrii CARP pot fi per-soane pensionare, beneficiarii de ajutor so-cial şi membri de familie ai primelor douăcategorii. Obiectul de activitate al CARS îlconstituie acordarea de împrumuturi cudobândă către membrii acestora. Dobândala împrumuturi se reîntoarce la fondul so-cial al membrilor, după deducerea cheltu-ielilor statutare. CARS-urile acordăîmprumuturi numai membrilor lor.

Asociere liberă şi voluntarăCARP se pot constitui prin exer -

citarea dreptului la liberă asociere a urmă-toarelor categorii de persoane: pensionarii,indiferent de sistemul de asigurări socialecăruia îi aparţin, beneficiarii de ajutor socialşi membrii de familie - soţ, soţie, precum şicopiii majori incapabili de muncă, aflaţi înîntreţinerea pensionarilor sau a beneficia-rilor de ajutor social - membri ai aceleiCARP.

CARS se pot înfiinţa de către

_______________20 Rata de creştere economică în România PIB/2007/6,3%; PIB/2008/7,3%; PIB/2009/-7,1%; PIB/2010/-1,9% www.bnr.ro,

44

PR

OF

IT P

EN

TR

U O

AM

EN

I

salariaţi sau alte persoane care obţin ven-ituri de natură salarială, prin asociereliberă, în unităţile în care aceştia îşi des-făşoară activitatea sau la nivel teritorial.

Reglementări privind distribuţiaprofitului

La încetarea calităţii de membru alCARP, indiferent de motive, sumele de-puse cu titlu de cotizaţii lunare se restituietitularului sau urmaşilor săi, după caz. Con-tribuţia pentru fondul de ajutor de deces serestituie urmaşilor membrului care a dece-dat.

În cazul CARS-urilor contribuţiile lafondul social al membrilor se restituie laîncetarea calităţii de membru. Cu toate cămembrii îşi pot recupera contribuţiile cătreasociaţie, aceştia nu pot participa la dis-tribuţia excedentului, motiv pentru careconsiderăm că se respectă acest principiual limitării distribuţiei profitului.

Evoluţia activelor imobilizateşi a veniturilor CAR-urilor

Activele imobilizate pentru CARS şiCARP au înregistrat o creştere constantă,CARP prezentând rate de creştere maimari decât CARS. Imobilizările caselor deajutor reciproc sunt preponderent denatură financiară, iar în ceea ce priveşteimobilizările corporale au ponderi cevamai ridicate în cadrul CARP (Grafic 1). Înanul fiscal 2009, CAR-urile şi-au încheiatsituaţia financiară cu excedent, 82% din to-talul CARS şi 88,6% din totalul CARP. Înceea ce priveşte rata profitului, CAR aucele mai ridicate valori, 46,3% pentruCARS şi 36% pentru CARP, comparativ cucooperativele de credit (rata profitului a în-registrat o scădere de la 11,9% în 2000 la2,8% în 2009) şi chiar cu ONG-urile careobţin o rata a profitului în jur de 16%.Rezultatele confirmă faptul că CAR suntcele mai eficiente dintre entităţile ES dinRomânia (Anexa 5).

III.3. Cooperative de credit

Cooperativele de credit sunt asoci-aţii autonome de persoane fizice asociatevoluntar şi a căror activitate se desfăşoarăpe principiul întrajutorării membrilor coop-eratori.

Cooperativele de credit reprezintăentitatea ES cu cel mai mic număr de or-ganizaţii, după datele colectate de MMFPSla nivelul anului 2010 erau 51 de organiza-ţii. Datele privind numărul de organizaţiisunt diferite de la o sursă la alta, la INSerau înregistrate 65 de organizaţii la nivelulanului 2009.

Cooperativele de credit suntrăspândite în toată ţara, la nivel de judeţsunt una sau două organizaţii, excepţie facjudeţul Botoşani cu şase organizaţii şi

judeţele Arad şi Bihor cu câte trei organi-zaţii. Cooperativele de credit sunt concen-trate în cea mai mare proporţie în zona deVest (21,5%), în proporţie de 18,5% înpartea de Nord-Est, 15,4% în Centru şi maipuţin prezente sunt în partea de Nord-vest6,2% . (Constatinescu, 2011)

Majoritatea creditelor sunt adresatepersoanelor din mediul rural, în acest sensîn mediul rural activează în jur de 18.5%din totalul cooperativelor de credit.

Resurse umane

Cooperativele de credit sau Băncilecooperatiste au cel mic număr de personalsalariat dintre toate entităţile ES, înre -gistrând o scădere relativ constantă în pe-rioada analizată. Raportul dintre venitul

45

PR

OF

IT P

EN

TR

U O

AM

EN

I

total şi total personal (Anexa 3) a scăzutajungând în 2009 la 93.518 RON pesalariat, dar acesta reprezintă cea maimare valoare comparativ cu celelalte en-tităţi ale ES. Numărul mediu de personalsalariat s-a dublat apropiindu-se denumărul mediu de personal din cadrulCARS-urilor.

Principalelereglementări juridice

Organizaţiile cooperatiste de creditsunt asociaţii autonome, apolitice şi negu-vernamentale care desfăşoară activităţispecifice instituţiilor de credit în scopulîntr-ajutorării membrilor. Reglementarea ju-ridică a cooperativelor de credit seregăseşte în OUG 99/2006 privind instituţi-ile de credit şi adecvarea capitalului careprevede că instituţiile de credit se pot con-stitui şi funcţiona în una din următoarelecategorii: bănci, organizaţii cooperatiste decredit, bănci de economisire şi creditare îndomeniul locativ şi bănci de credit ipotecar.

Cooperativele de credit sunt o ca -tegorie de Instituţii financiare nebancare(IFN). Cooperativele de credit sunt „insti-tuţii de credit constituite ca asociaţii au-tonome de persoane fizice, unite voluntarîn scopul îndeplinirii nevoilor şi aspiraţiilorlor comune de ordin economic, social şicultural, a căror activitate se desfăşoară,cu precădere, pe principiul întrajutorăriimembrilor cooperatori” (Art. 334 din OUG99/2006).

Analiza juridică din prismaprincipiilor economiei sociale

Prioritate acordată individului siobiectivului social faţă de creştereaprofitului

Activitatea în cadrul unei reţele co-operatiste se desfăşoară preponderent şicu prioritate în interesul membrilor coope -

ratori (societăţi cooperative de gradul 1),respectiv al organizaţiilor cooperatiste decredit afi liate la casa centrală (societăţi co-operative de gradul 2). Serviciile acordatenu se limitează exclusiv la membrii coo -peratori, ci poate deservi şi alţi clienţi, deregulă persoane care nu îşi permit să ac-ceseze servicii bancare.

Asociere liberă şi voluntarăCooperativele de credit se consti-

tuie prin asocierea liberă a persoanelor fi -zice, fără nici un fel de discriminare pecriterii de naţionalitate, origine etnică,limbă, religie, apartenenţă politică, avere,condiţie socială, rasă sau sex. Poate fimembru cooperator orice persoană fizicăcare are capacitate deplină de exerciţiu,are domiciliul/reşedinţa/locul de muncă înraza teritorială de operare a cooperativeide credit, a semnat sau a acceptat, dupăcaz, actul constitutiv al acesteia şi a sub-scris şi a vărsat cel puţin numărul minim depărţi sociale care este stabilit prin actulconstitutiv-cadru.

Drept egal de vot al membrilor. OUG 99/2006 prevede la Art. 366

că fiecare membru cooperator are dreptulla un singur vot, indiferent de numărul depărţi sociale deţinute.

Autonomia decizională şi inde-pendenţa faţă de domeniul public

Aceste două principii sunt respec-tate datorită aplicării dispoziţiilor Legii nr.31/1990 privind societăţile comerciale.„Constituirea, funcţionarea, modificareaactului constitutiv, dizolvarea, fuziunea, di-vizarea şi lichidarea organizaţiilor coope -ratiste de credit urmează regimulso cietăţilor pe acţiuni”. Astfel, orice referirefăcută la acţiuni şi acţionari se consideră afi făcută la părţi sociale şi la membrii coo -peratori/cooperative de credit afiliate şiorice referire la un anumit procent din ca -pitalul social al societăţii pe acţiuni se con-sideră a fi făcută la totalul drepturilor de votla nivelul unei cooperative de credit / casecentrale.

46

PR

OF

IT P

EN

TR

U O

AM

EN

I

Reglementări privind distribuţiaprofitului

Părţile sociale sunt purtătoare dedividende. Acestea se plătesc membrilorcooperatori, respectiv cooperativelor decredit afiliate, din profitul net, proporţionalcu cota de participare la capitalul social şicorespunzător perioadei de deţinere apărţilor sociale în cursul exerciţiului finan-ciar. Casa centrală constituie rezerva mu-tuală de garantare pe baza cotizaţiilorcooperativelor de credit afiliate şi a uneicote de maximum 5% din profitul contabildeterminat înainte de deducerea impozitu-lui pe profit al casei centrale.

Modul de constituire şi de utilizare,precum şi nivelul rezervei mutuale degarantare se stabilesc prin reglementările-cadru ale caselor centrale. Cooperativelede credit sunt obligate să cotizeze pentruconstituirea rezervei mutuale de garantarea casei centrale, în conformitate cu regle-mentările-cadru emise de casa centrală înacest scop. Cotizaţiile plătite de coopera-tivele de credit constituie cheltuieli de-ductibile fiscal.

Cooperativele de credit repar-tizează anual 25% din profitul contabil de-terminat după deducerea impozitului peprofit pentru constituirea unei rezerve de

într-ajutorare, destinată creării condiţiilornecesare pentru reducerea costuriloroperaţiunilor desfăşurate cu membrii coo -peratori.

Situaţia actualăeconomico-financiară

Valoarea activelor imobilizate aavut o evoluţie oscilantă în perioada 2005-2009, astfel aceasta a înregistrat oscădere în anul financiar 2007 cu 24% faţăde 2005, o creştere în 2009 cu 12,5% faţăde 2005 şi cu 46,5% faţă de 2007. Veni-turile totale au crescut mai mult decât val-oarea activelor imobilizate ceea ce aratăfaptul că actorii cooperativelor de credit nuau fost interesaţi să facă investiţii în ve -derea creşterii patrimoniului (Anexa 6).

Rentabilitatea cooperativelor decredit a scăzut foarte mult în perioadaanalizată, de la o rată a rentabilităţii de11,9% în 2005 la 2,8% în 2009. Eficienţascăzută se datorează faptului că, cheltu-ielile totale sunt aproape egale cu venituriletotale, rezultând un profit total mic, plasândcooperativele de credit printre cele maipuţin eficiente entităţi ale ES.

Societăţile cooperative sunt între-prinderi formate prin asocierea unui grupde persoane (mici producători, meseriaşi,consumatori, etc.), concentrează resurselelor economice pentru producerea,aprovizionarea şi desfacerea în comun aunor produse, pentru acordarea de crediteetc. şi se poate constitui în domenii di-verse: agricultură, comerţ, meşteşugăresc,

locuinţe, utilităţi, servicii sociale.În funcţie de obiectul şi scopul ac-

tivităţii, societăţile cooperative pot fi: coo -perative de producţie, de consum, dedesfacere, meşteşugăreşti, de credit, agri-cole, şi alte tipuri. Sunt înfiinţate şi func -ţionează în baza Legii 1/ 2005 privindcooperaţia, iar cele mai cunoscute sunt co-operativele meşteşugăreşti şi cele de con-sum. Conform datelor furnizate de MMFPSla nivelul anului 2010 erau înregistrate2128 societăţi cooperative dintre care: 885de societăţi cooperative meşteşugăreşti,

III.4. Societăţi cooperativede gradul 1

47

PR

OF

IT P

EN

TR

U O

AM

EN

I

1061 de consum, 170 agricole şi 12 altetipuri de societăţi cooperative. (MMFPS,2010:93-94)

Societăţile cooperative au înregis-trat o involuţie în perioada 1990-2000, întreanii 2000-2009 numărul lor a rămas con-stant, cu mici oscilaţii de la un an la altul,iar la sfârşitul anului fiscal 2009 au depusbilanţ contabil 788 de cooperative meş -teşugăreşti şi 894 de consum, deci în total1682 de cooperative. Cooperativele deconsum sunt preponderent rurale (în jur de74% din total cooperative activează înmediul rural), iar cooperativele meş -teşugăreşti activează în mod exclusiv înmediul urban (în mediul rural activează opondere nesemnificativă, în jur de 0,5%din total). Societăţile cooperative meş -teşugăreşti şi de consum au o distribuţieregională relativ uniformă, cu ponderi mairidicate în Nord-Est, Sud-Muntenia, Sud-Vest Oltenia şi Vest. (Constantinescu,2011)

Societăţile cooperative au suscitatinteresul internaţional, fiind redescoperiteîn ultimii ani în ciuda neîncrederii publicemanifestate mai ales în ţările aflate întranziţie. Contribuind la revitalizarea tra -diţiei comunităţilor, societăţile cooperativeşi-au consolidat poziţia în domeniile carele-au consacrat: creditar, locuire, agricul-tură şi s-au extins spre noi sectoare de ac-tivitate devenind furnizări de serviciisociale. (Borzaga şi Spear, 2004: 3, 11, 13)România se înscrie parţial în acestetendinţe.

Resurse umane

În ambele forme de cooperaţienumărul de salariaţi a înregistrat o evoluţiedescrescătoare. În cazul cooperativelormeşteşugăreşti efectivul de personal ascăzut în anul fiscal 2009 cu 67% faţă de2000, dar raportul dintre venitul total pesalariat a înregistrat o creştere de aproape6 ori ajungând în jur de 30.000 lei pesalariat.

Pentru cooperativele de consumefectivul de salariaţi este mult mai mic în

comparaţie cu cooperativele meşteşu -găreşti, efectivul de personal a scăzut cuaproximativ 55% în 2009 faţă de anul2000, iar raportul dintre venitul total pesalariat a crescut de 6,3 ori atingând valoriîn jur de 80.000 lei pe salariat (Anexa 3).

Principalelereglementări juridice

În România, soietăţile cooperativesunt înfiinţate şi funcţionează în baza Legii1/ 2005 privind organizarea şi funcţionareacooperaţiei, cu modificările şi completărileulterioare. Cele mai cunoscute sunt coo -perativele meşteşugăreşti şi cele de con-sum. Cooperaţia reprezintă un sectorspecific al economiei care funcţioneazăprin societăţi cooperative (cooperative degrad 1) şi alte forme de asociere a aces-tora la nivel teritorial şi naţional (coopera-tive de grad 2).

Conform definiţiei Alianţei Inter-naţionale a Cooperativelor, „o cooperativăeste o asociaţie autonomă de persoane re-unite în mod voluntar pentru a satisfacenevoile lor comune economice, sociale şiculturale şi aspiraţiile prin intermediul uneiîntreprinderi deţinute în comun şi contro-lată democratic”. Cooperativa este definităca „o formă de organizare a muncii în caremai multe persoane lucrează în comun şicu mijloace de producţie proprii, în cadrulaceluiaşi proces sau în procese diferite,dar legate din punct de vedere economicîntre ele, depinzând unul de altul, pentrurealizarea finită a bunurilor materiale nece-sare societăţii”. (Crişan, 2010)

În acest capitol vom analiza carac-teristicile principale ale cooperativelormeşteşugăreşti si a cooperativelor agri-cole, ambele forme având in comun multeaspecte legate de organizare şi func -ţionare. În oglinda reglementărilor dinRomânia a celor două forme vom prezentaşi caracteristicile cooperativei cu statut eu-ropean.

Începând cu anul 2005 asistăm lao unificare a legislaţiei privind cooperaţia

48

PR

OF

IT P

EN

TR

U O

AM

EN

I

meşteşugărească şi cooperaţia de con-sum. Prin Legea 1/2005 privind organi-zarea şi funcţionarea cooperaţiei s-arealizat un cadru juridic de reglementarecu caracter general pentru cooperaţia dinRomânia.

Cooperativa agricolă este regle-mentată de Legea 566/2004 Legea coo -peraţiei agricole, cu modificările şicompletările ulterioare.

Ambele legi promovează aceeaşidefiniţie a acestor forme de organizare cafiind „o asociaţie autonomă de persoanefizice şi/sau juridice, constituită pe bazaconsimţământului liber exprimat de aces-tea, în scopul promovării intereselor eco-nomice, sociale şi culturale ale membrilorcooperatori, fiind deţinută în comun şi con-trolată democratic de către membrii săi, înconformitate cu principiile cooperatiste”.

În Legea 1/2005 sunt enumerate oserie de tipuri de cooperative care se potconstitui în conformitate cu prevederileacestei legi: societăţi cooperative meşte -şugăreşti, societăţi cooperative de consum,societăţi coo perative de valorificare, societăţico o perative de locuinţe, societăţi coopera-tive pescăreşti, societăţi cooperative detransporturi sau societăţi cooperativeforestiere. Legea 1/2005 prevede că se potconstitui societăţi coope rative în alte domeniicu respectarea dispo ziţiilor acestei legi.

Societăţile cooperativele sunt, înprimul rând, grupări de persoane fizice saujuridice care respectă principii defuncţionare speciale, diferite de cele alealtor operatori economici. Se pot menţiona,de exemplu, principiile structurii şi ale con-trolului democratice, precum şi distribuţiaechitabilă a profitului net al exerciţiului fi-nanciar.

Analiza juridică prin prismaprincipiilor economiei sociale

Prioritate acordată individului siobiectivului social faţă de creştereaprofitului

Societatea cooperativă este consti-tuită în scopul promovării intereselor eco-

nomice, sociale şi culturale ale membrilorcooperatori (Art.7 din Legea 1/2005) iarunul dintre principiile enumerate în pream-bulul legii cooperaţiei este principiul pre-ocupării pentru comunitate, conform căruiasocietăţile cooperative acţionează pentrudezvoltarea durabilă a comunităţilor dincare fac parte, prin politici aprobate demembrii lor.

Cooperativele agricole au la bazăun principiu asemănător care menţioneazăpreocuparea pentru dezvoltarea durabilă acomunităţilor (Art.8 din Legea 566/2004).

Statutul european al cooperativelormenţionează că cel mai important principiual acestei forme de organizare este prin-cipiul preeminenţei persoanei, care se con-cretizează prin dispoziţii specifice privindcondiţiile de aderare, de retragere şi de ex-cludere a membrilor.

Asociere liberă şi voluntarăConstituirea societăţii cooperatiste

are la bază principiul asocierii voluntare şideschise, potrivit căruia societăţile coope -rative sunt organizaţii voluntare care seconstituie pe baza liberului consimţământşi sunt deschise tuturor persoanelor capa-bile să utilizeze serviciile lor şi care sunt deacord să îşi asume responsabilităţile ca -lităţii de membru cooperator, fără nici un felde discriminare pe criterii de naţionalitate,origine etnică, religie, apartenenţă politică,origine socială sau sex (Art.7 din Legea1/2005). Acest principiu este enumerat şiîn cadrul cooperativelor agricole în cadrulArt. 8 din Legea 566/2004.

Drept egal de vot al membrilorModul de luare a deciziilor este

unul care pune în centru persoana şi nucontribuţia acesteia la capitalul societăţii.Acest fapt rezidă din principiul controluluidemocratic al membrilor cooperatori,potrivit căruia societăţile cooperative suntorganizaţii democratice care sunt contro-late de către membrii cooperatori care par-ticipă la stabilirea politicilor şi adoptareadeciziilor. Persoanele care activează careprezentanţi aleşi sunt răspunzătoare înfaţa membrilor cooperatori. În societăţile

49

PR

OF

IT P

EN

TR

U O

AM

EN

I

cooperative de gradul 1, membrii au drep-turi egale de vot, fiecare având un singurvot, indiferent de numărul părţilor socialedeţinute (Art.7 din Legea 1/2005). În soci-etatea cooperativă de gradul 1 fiecaremembru cooperator are dreptul la un sin-gur vot, oricare ar fi numărul părţilor socialepe care le deţine. Un membru cooperatorpoate deţine părţi sociale în limita şi încondiţiile prevăzute de actul constitutiv,fără a putea depăşi 20% din capitalul so-cial. În societăţile cooperative de gradul 2se poate prevede ca fiecare membru co-operator să aibă dreptul la vot multiplu lim-itat, proporţional cu participarea sa lacapitalul social al societăţii cooperative.Acest aspect specific cooperativelor degradul 2 le face pe acestea de a nu fi con-siderate entităţi de ES. Art. 8 din 566/2004menţionează principiul egalităţii membrilorîn luarea deciziilor de conducere adminis-trativă a activităţii cooperativei. Statutul Eu-ropean al Cooperativelor menţionează cătoţi membrii sunt îndreptăţiţi să participe laadunarea generală cu drept de a lua cu-vântul şi de a vota pentru punctele înscrisepe ordinea de zi iar (art.58 din Statutul Eu-ropean al Cooperattivelor) fiecare membrual SCE dispune de un vot, indiferent denumărul de părţi sociale pe care le deţine(Art.59). Acest principiu se traduce prinenunţarea regulii „un om, un vot”, dreptulde vot fiind legat de persoană, ceea ceînseamnă că membrii se găsesc în imposi-bilitatea de a exercita drepturi asupra ac-tivului societăţii cooperative.

Legătura dintre membrii coopera-tori şi cooperativă este ilustrată şi în art.28din Legea 1/2005 care instituie unul dintrecriteriile de excludere din societatea coop-erativă în cazul în care aceştia devin mem-bri cooperatori în societăţi cooperativeconcurente sau desfăşoară activităţi con-curenţiale pe cont propriu ori în contul alteipersoane. Această prevedere se instituieşi într-o obligaţie colaterală a membrilor dea nu face parte din alte societăţi coope -ratiste (art.32 din Legea 1/2005)

O regulă în funcţionarea acestorentităţi este menţionată la Art 16 din Legea1/2005 unde se menţionează că societăţile

cooperative sunt obligate să desfăşoareactivităţile prevăzute de actul constitutivexclusiv cu membrii cooperatori. Prin actulconstitutiv se poate prevedea în mod ex-cepţional excepţiile în care se pot implicaîn activitatea societăţii şi alte persoane dinafară.

În Statutul Cooperativelor Eu-ropene se utilizează titulatura de membriinvestitori pentru acele persoane care nuau vocaţie de utilizare sau de producţie abunurilor şi serviciilor societăţii ci doar demembru cooperator. În acest fel aceştimembri investitori obţin doar o parte dindistribuţia excedentului.

Autonomie decizionalăAşa cum am arătat mai sus soci-

etatea cooperativă şi cooperativa agricolăsunt o asociaţie autonomă de persoane fi -zice şi/sau juridice, autonomie ce se tra-duce prin existenţa unor organe proprii deconducere, administrare şi control. StatutulEuropean al Cooperativelor menţioneazăadunarea generală ca totalitatea membrilorcooperatori şi din punct de vedere al con-ducerii sunt două modele: modelul dualistcare presupune un organ de supraveghereşi un organ de conducere şi modelulmonist care presupune un organ adminis-trativ. Intrarea în raporturi juridice cu altepersoane fizice sau juridice, inclusiv cu Gu-vernul, ori atragerea de finanţare din surseexterne se face cu asigurarea controluluidemocratic al membrilor cooperatori şi cumenţinerea autonomiei societăţilor coope -rative

Independenţa faţă de domeniulpublic

Legea 1/2005 privind organizareaşi funcţionarea cooperaţiei în art.64 ca pro-prietatea societăţii cooperative este privatăiar membrii săi sunt numai persoane fiziceîn cazul cooperativelor de gradul 1 saupersoane juridice cu posibilitatea de a in-clude şi persoane fizice în cazul coopera-tivelor de gradul 2. Statutul European alCooperativelor dă posibilitatea ca membriiunei cooperative sa fie persoane fizice şisocietăţi comerciale, precum si de către

50

PR

OF

IT P

EN

TR

U O

AM

EN

I

alte entităţi juridice de drept public sau pri-vat, constituite în conformitate cu legislaţiaunui stat membru.

Reglementări privind distribuţiaprofitului

Acest principiu se regăseşte îndiferite prevederi şi se caracterizeazăprintr-o distribuţie parţială a excedentuluicooperativei precum şi distribuirea dezin-teresată a patrimoniului rămas în urma di-zolvării cooperativei. Cel puţin o parte aproprietăţii cooperativei meşteşugăreştieste indivizibilă. Membrii cooperatoriprimesc, de regulă, o compensaţie limitatăîn bani sau în natură, din profitul stabilit pebaza situaţiei financiare anuale şi a contu-lui de profit şi pierdere, proporţional cu cotade participare la capitalul social. Membriicooperatori alocă din profitul net al soci-etăţii cooperative sumele necesare rea -lizării următoarelor scopuri: dezvoltareasocietăţii cooperative, recompensareamembrilor cooperatori în raport cu partici-parea la activitatea societăţii cooperativesau sprijinirea altor activităţi aprobate decătre membrii cooperatori.

Legea cooperaţiei prevede că dinprofitul brut al societăţilor cooperative sepreia în fiecare an cel puţin 5% pentru con-stituirea rezervei legale, până ce aceastava atinge minimum a cincea parte din ca -pitalul social. Dacă rezerva legală, dupăconstituire, s-a micşorat din orice cauză, vafi completată în mod corespunzător. Pro-prietatea cooperativei agricole se compuneşi ea ca şi cea a cooperativei meş -teşugăreşti dintr-o parte divizibilă - parteapatrimoniului cooperativei agricole carecuprinde valoarea părţilor sociale emise înschimbul aportului adus de membrii coo -peratori la capitalul social, precum şi divi-dendele cuvenite membrilor cooperatori şia parte indivizibilă - partea patrimoniuluicooperativei agricole acumulat de aceastaîn decursul activităţii, mai puţin partea di-vizibilă, care nu poate face obiectul dis-tribuirii sau dobândirii între membriicooperatori. Din beneficiul cooperativeiagricole se preia în fiecare an cel puţin 5%pentru constituirea cotei minime de re -

zervă, care va reprezenta 20% din capi-talul social.

Statutul Cooperativei Europenemenţionează în art.65 că în caz de exce-dent, înaintea oricărei alte repartizări,statutul prevede constituirea unei rezervelegale prin reţinere din acest excedent.Câtă vreme această rezervă nu devineegală cu capitalul prevăzut la articolul 3alineatul (2), reţinerea aplicată pe profitulsău nu poate fi mai mică de 15 % din exce-dentul pentru exerciţiul financiar în cauzădupă deducerea pierderilor reportate.Membrii care părăsesc cooperativa nu potpretinde nici un drept asupra sumelorrepartizate astfel pentru rezerva legală.

În cazul reglementării distribuţieipatrimoniului la dizolvare, activul coopera-tivei meşteşugăreşti rămas în urmaachitării sumelor datorate creditorilor soci-etăţii cooperative şi a părţii divizibile cătremembrii cooperatori se transmite, în bazahotărârii adunării generale a membrilor co-operatori, către o altă societate coopera-tivă, conform prevederilor actuluicon stitutiv. În lipsa hotărârii adunării ge -nerale, activul rămas se atribuie de cătreinstanţa competentă unei societăţi co -operative de aceeaşi formă, din localitateaîn care se află sediul societăţii sau din ceamai apropiată localitate, prin hotărârejudecătorească irevocabilă.

Prevederile referitoare la dizolvareîn cazul cooperativei agricole stabilesc căpartea indivizibilă poate fi împărţită întremembrii cooperatori în caz de dizolvare şilichidare sau, după caz, poate fi returnatăîn formă valorică membrilor cooperatori re-traşi din cooperativa agricolă, proporţionalcu valoarea părţilor sociale subscrise şivărsate.

În cazul unei cooperative eu-ropene, activul net este distribuit în funcţiede principiul transmiterii dezinteresate sau,în cazul în care legislaţia statului membrupe al cărui teritoriu se află sediul social alcooperativei permite acest lucru, în confor-mitate cu alte modalităţi definite de statutulunde aceasta este înregistrată. În sensulprezentului articol, activul net cuprinde ac-tivele reziduale, după plata tuturor sumelor

Analiza legislaţiei naţionale evi-denţiază şi alte forme de organizare saumoduri de funcţionare care respectă parţialprincipiile de ES. Astfel întâlnim referiri laobşti şi composesorate ca forme de orga-nizare a proprietarilor de terenuri şiunităţile protejate cu sau fără personalitatejuridică care presupune angajarea a celpuţin 30% persoane cu dizabilităţi. Deasemenea putem asimila ES şi sistemul demicrocreditare sau acele întreprinderi micişi mijlocii care angajează în mod voluntarpersoane vulnerabile din punct de vederesocial.

În anumite situaţii orice altă formă

de organizare economică care îşi asumăvoluntar unul dintre principiile specifice ESpoate fi asimilată drept entitate de ES (so-cietăţile comerciale, instituţiile finanicarenebancare, persoana fizică autorizată, în-treprinderea individuală sau asociaţia fa-milială).

Obştea şi composesoratul

Legea 1/2000 privind pentru recon-stituirea dreptului de proprietate asupraterenurilor agricole şi celor forestiere facereferire la o serie de forme asociative deproprietate asupra terenurilor cu vegetaţieforestieră, păşunilor şi fâneţelor precumobşti de moşneni în devălmăşie, obştirăzeşeşti nedivizate, composesorate, obşti

51

PR

OF

IT P

EN

TR

U O

AM

EN

I

datorate creditorilor şi rambursarea cătremembri a contribuţiilor lor la capital.

Evoluţia activelor imobiliareşi veniturilor societăţilor

cooperative

Activele imobilizate pentru ambelesocietăţi cooperative au înregistrat oevoluţie crescătoare, deşi creşterea a fostmai pronunţată în cazul cooperativelor deconsum (ponderea a crescut de 3,4 ori faţăde 2,6 ori în cazul cooperativelormeşteşugăreşti), în medie cooperativelemeşteşugăreşti deţineau în 2009 imobi-lizări de patru ori mai mari comparativ cucele ale cooperativelor de consum. Imobi-lizările financiare ale cooperativelor au ovaloare nesemnificativă (1% din total ac-tive imobilizate), în schimb cele de tip cor-poral sunt exclusive.(Grafic 1).

În anul 2007 faţă de anul 2000,veniturile totale au crescut cu 108%, iar înanul 2009 au scăzut sub nivelul veniturilortotale obţinut în 2005. Dacă raportăm ve -

niturile din vânzarea produselor la veni-turile totale acestea au o pondere destul demică de 10%, comparativ cu cheltuielile depersonal care au atins o pondere de 52,2%la nivelul anului 2009.

În cazul societăţilor cooperative deconsum veniturile au înregistrat o evoluţiecrescătoare, relativ constantă şi prezintă ostructură mult mai eficientă a raportuluivenituri-cheltuieli decât a cooperativelormeşteşugăreşti. Ponderea veniturilor dinvânzarea produselor este mai mare 79%decât ponderea cheltuielilor de personalcare nu depăşeşte 20%.

În anul fiscal 2009 aproximativ 60%din totalul cooperativelor meşteşugăreşti şirespectiv 72% din totalul cooperativelor deconsum au încheiat cu profit, totuşi s-au în-registrat ponderi în scădere pentru ambeleforme ale cooperaţiei în perioada de refe -rinţă. Societăţile cooperative de consumau obţinut o rata a rentabilităţii de 2%, faţăde coo perativele meşteşugăreşti cu o ratăde 5%, ambele înregistrând rezultate maipuţin eficiente în comparaţie cu celelalteentităţi ale ES.

III.5. Alte entităţi de economiesocială în România

52

PR

OF

IT P

EN

TR

U O

AM

EN

I

de cumpărare, păduri grănicereşti, păduriurbariale, comune politice. Legea nr.1/2000 care reglementează înfiinţareacomposesoratelor şi a obştilor, nu cuprindedispoziţii speciale asupra procedurilorlegale care trebuie urmate pentru consti-tuirea sau modificarea statutului unei astfelde asocieri. În aceasta situaţie nu suntaplicabile dispoziţiile O.G. nr. 26/2000deoarece acest act normativ regle-mentează înfiinţarea, modificarea etc. aso-ciaţiilor şi fundaţiilor fără scop patrimonial,iar composesoratul are un scop patrimo-nial.

Unităţile protejate autorizate

Calitatea de Unitate Protejată Au-torizată (UPA) reprezintă o ipostază în careputem regăsi formele de organizare speci-fice ES care angajează persoane cu diza -bilităţi, în condiţiile prevăzute în Legea 448/2006 privind protecţia şi promovarea drep-turilor persoanelor cu handicap, republi-cată, cu modificările şi completărileulterioare.

Legea 448/2006 defineşte UPA cafiind operatorul economic de drept publicsau privat, cu gestiune proprie, în cadrulcăruia cel puţin 30% din numărul total deangajaţi cu contract individual de muncăsunt persoane cu handicap. UPA pot fi în-fiinţate de orice persoană fizică sau ju-ridică, de drept public sau privat, careangajează persoane cu handicap. UPA potfi cu personalitate juridică sau fără perso -nalitate juridică cu gestiune proprie consti-tuite sub formă de secţii, ateliere sau altestructuri din cadrul operatorilor economici,instituţiilor publice ori din cadrul ONG, pre-cum şi cele organizate de persoana cuhandicap autorizată, în condiţiile legii, sădesfăşoare activităţi economice indepen-dente. Conform Art. 78 din Legea 448 /2006 privind persoanele cu handicap, seinstituie pentru autorităţile şi instituţiile pu -blice, persoanele juridice, publice sau pri-vate, care au cel puţin 50 de angajaţi, auobligaţia de a angaja persoane cu handi-cap într-un procent de cel puţin 4% din

numărul total de angajaţi. În situaţia în carenu angajează persoane cu handicap pot săachiziţioneze produse sau servicii de laUPA în sumă echivalentă cu suma datoratăla bugetul de stat pentru neangajarea per-soanelor cu handicap.

OUG 34/2006 privind atribuireacontractelor de achiziţie publică, a con-tractelor de concesiune de lucrări publiceşi a contractelor de concesiune de serviciiprevede la art. 43 că instituţiile publice carederulează achiziţii au posibilitatea de a or-ganiza achiziţii de produse, servicii sau lu-crăride la ”ateliere protejate sau acelorofertanţi care se angajează să îndepli -nească contractul în contextul unor pro-grame de angajare protejată, în cadrulcărora majoritatea angajaţilor implicaţi suntpersoane cu dizabilităţi, care, prin naturasau gravitatea deficienţelor lor, nu pot exer -cita o activitate profesională în condiţii nor-male”.

III.6. Entităţile de economiesocială din perspectiva

întreprinderilor mici şi mijlocii

O altă ipostază juridică în care sepot regăsi anumite forme de organizarespecifice ES este aceea a întreprinderilormici şi mijlocii (IMM). Acestea sunt definiteca acele întreprinderi care au un numărmediu anual de salariaţi mai mic de 250 şirealizează o cifră de afaceri anuală netă depână la 50 milioane euro, echivalent în lei,sau deţin active totale care nu depăşescechivalentul în lei a 43 milioane euro, con-form ultimei situaţii financiare aprobate.

Prin întreprindere se înţelege oriceformă de organizare a unei activităţi eco-nomice şi autorizată potrivit legilor învigoare să facă acte şi fapte de comerţ, înscopul obţinerii de profit, în condiţii de con-curenţă, respectiv: societăţi comerciale,societăţi cooperative, persoane fizice caredesfăşoară activităţi economice în mod in-dependent şi asociaţii familiale autorizatepotrivit dispoziţiilor legale în vigoare.

IV. ECONOMIA SOCIALĂÎN CONTEXT INTERNAŢIONAL

„Secția IMPACT PLUS” - Unitate Protejată Autorizată în cadrul Fundației de Dezvoltare Locală „Speranța”, Târgu Neamț, județul Neamț

54

PR

OF

IT P

EN

TR

U O

AM

EN

I

IV.1. Iniţiative internaţionalede stimulare a economiei

sociale

ES este recunoscută internaţionalpentru aportul adus dezvoltării economiceşi coeziunii sociale. ES a contribuit la atin-gerea obiectivelor strategiei Lisabona prinrăspunsurile pozitive acordate „şomajului,stabilităţii locurilor de muncă şi excluziuniide pe piaţa muncii a grupurilor vulnerabile”.(Toia, 2009: 8) ES, prin diversele ei formerecunoscute la nivel european precum co-operativele, asociaţiile şi fundaţiile, organi-zaţiile mutuale, sunt singurele forme carerăspund în acelaşi timp celor două obiec-tive ale UE: social (coeziunea socială) şieconomic (dezvoltare economică). Acestcaracter le diferenţiază atât de mediul pu -blic cât şi de mediul privat, fiind numit şi altreilea sector care se află între cele douăsectoare tradiţionale.

Iniţiativele la nivel european şi in-ternaţional au ca obiectiv stimularea aces-tui tip de actori tradiţionali dar şi de aatrage în această zonă sectorul de afaceri(prin promovarea unor concepte noi sauprin acordarea unor facilităţi/stimulente înacest sens).

La nivel internaţional nu se întâl-neşte o reglementare juridică sau fiscală aES. Analiza legislaţiilor naţionale ne aratăo varietate a acestor forme. Se utilizeazămai degrabă o serie de termeni subsumaţiconceptului general de ES precum: antre-prenoriat social, antreprenor social sau în-treprinderi sociale. Există şi abordări princare ES este definită prin prisma unor prin-cipii de funcţionare (interesul social şi maipuţin pe maximizarea capitalului / profituluisau predominanţa formelor democratice deluare a deciziilor) sau enumerarea unorforme de organizare (societăţi coopera-tive, asociaţii, fundaţii, asociaţi mutuale).

Importanţa sprijinirii şi dezvoltării acestormodele social-economice este subliniatăde diverse iniţiative ale instituţiilor UE darşi prin numeroasele cercetări sau pro-grame de finanţare sprijinite atât direct deUE cât şi prin fondurile structurale alocatediverselor state.

La nivel internaţional se regăsesco serie de iniţiative sau programe derulatede instituţii sau organizaţii. Conceptul deinclusive markets, social innovation saures ponsabilitatea socială a întreprinderilorcorporatiste se regăseşte pe agendaPNUD sau sunt obiect de cercetare al unoruniversităţi sau organizaţii neguvernamen-tale (ONG-uri).

Aşa cum am menţionat în CapitolulI, din punct de vedere al reglementării,conceptul de ES se întâlneşte în Europapentru prima dată în Carta Economiei So-ciale (1980) şi mai târziu în Raportul Con-siliul Socioeconomic Valon. În 2002Conferinţa Cooperativelor, Societăţilor Mu-tuale, Asociaţiilor şi Fundaţiilor pro-movează Carta Principiilor EconomieiSociale.

Comisia Europeană (CE) a propusManualul pentru stabilirea ConturilorSatelit ale Companiilor în Economia So-cială (2006) (cooperative si societăţii mu-tuale) care are obiectivul de a face posibilobţinerea unor date consistente şi rele-vante.

Singura reglementare juridică aunor entităţi ale ES la nivel european oreprezintă promovarea în anul 2003 aStatutului European al cooperativelor.Proiectele de statute privind SocietăţileMutuale şi Statutul Asociaţiilor au fost pro-movate, dar acestea au fost retrase fără ase materializa în vreo reglementare. Re-cunoaşterea domeniului ES la nivel euro-pean include readucerea în discuţie şiadoptarea celor două statute şi asumareade către Comisia Europeană a unei abor-

55

PR

OF

IT P

EN

TR

U O

AM

EN

I

dări transversale a ES ţinând cont de di-versitatea, mărimea şi diferitele formalegale ale ES. (Cabra de Luna, 2009)

Efectele crizei financiare au deter-minat CE să se preocupe îndeaproape deîncurajarea practicilor şi mecanismelor princare mediul de afaceri să răspundă pro -blemelor comunităţii locale, să promovezeafaceri etice şi solidare şi să promovezeele mente de dezvoltare socială suste -nabile. Comunicările Comisiei din aceastăperioadă sprijină acest demers21.

Prezentăm în continuare succintcele mai importante referinţe la ES care seregăsesc în documentele elaborate de CEşi alte organizaţi internaţionale. Este nece-sar a aduce în plan naţional aceste dezba-teri şi preocupări ce se regăsesc la nivelinternaţional pentru a reuşi pe de o parteîncurajarea unor iniţiative private în acestsens dar şi promovarea unor politicinaţionale cu accent pe stimularea ES.

Actul privind Piaţa Unică(Single market Act)

Globalizarea comerţului, progre-sele tehnologice şi apariţia unor noi actoriinternaţionali au modificat regulile sistemu-lui de derulare a activităţilor comerciale.Criza financiară şi economică a avut un im-pact puternic asupra lucrătorilor şi agenţiloreconomici. Această nouă realitate necesităun nou răspuns. Prin propunerea Comisieise încearcă relansarea ideii de integrarede piaţă şi se depun eforturi pentru valori-ficarea potenţialului de creştere al Europei.Opţiunea viabilă care se propune prinacest act este de ,,a încuraja reaşezareacetăţenilor în centrul pieţei unice şi pentru

a le câştiga încrederea. O piaţă unică pu -ternică şi de succes ar trebui să creezelocuri de muncă şi să abordeze aspectelegate de protecţia socială şi a mediului”22.

Printre măsurile propuse în Actulprivind Piaţa Unică se întâlnesc: derulareade achiziţii mai ecologice, mai inovatoaresi mai eficiente, promovarea întreprinder-ilor sociale precum şi reglementarea unuistatut European al organizaţiilor de ES.

Piaţa internă trebuie să fie fondatăpe o „ES de piaţă cu grad ridicat de com-petitivitate”, care reflectă evoluţia către o„creştere incluzivă, mai corectă din punctde vedere social şi mai durabilă din punctde vedere ecologic”. Se încurajează apli-carea de noi modele economice, în cadrulcărora aceste consideraţii de ordin socialdepăşesc logica ce vizează doar profitul fi-nanciar.

Europa are un potenţial enorm dedezvoltare a antreprenoriatului social. În ul-timul deceniu au existat numeroaseproiecte inovatoare ale unor persoane, fun-daţii şi mari societăţi comerciale care oferăsoluţii creative la problemele excluderii so-ciale şi economice. Comisia îşi propune onouă iniţiativă de sprijinire a dezvoltării în-treprinderilor sociale, prin includerea obiec-tivelor sociale în normele privind achiziţiilepublice şi promovând etichetarea caregarantează conformitatea cu principiileetice şi ecologice. Aceasta va încurajabăncile şi instituţiile financiare în sensulunei mai mari deschideri a fondurilor so-ciale de investiţii şi al utilizării economiilorlatente.

Pentru o mai bună încurajare aacţiunii transfrontaliere, Comisia va analizaposibilitatea introducerii unui statut euro-pean pentru organizaţiile care contribuie la

______________________21 Europa 2020 – O strategie europeană pentru o creştere inteligentă, ecologică şi favorabilă incluziuniiCOM(2010) 2020; Comunicarea „Platforma europeană de combatere a sărăciei şi excluziunii sociale: uncadru European pentru coeziune socială şi teritorială” COM(2010) 758 final din 16 decembrie 2010; Comu-nicarea „Actul privind Piaţa Unică - Douăsprezece pârghii pentru stimularea creşterii şi întărirea încrederii”,COM(2011) 206 final din 13 aprilie 2011; Comunicarea - Iniţiativa pentru antreprenoriatul social COM(2011)682 final Comunicarea – Strategia revizuita UE 2011 – 2014 pentru Responsabilitatea Socială a Întreprinde -rilor, COM(2011) 681 22 Comunicarea „Actul privind Piaţa Unică - Douăsprezece pârghii pentru stimularea creşterii şi întărireaîncrederii”, COM(2011) 206 final din 13 aprilie 2011

56

PR

OF

IT P

EN

TR

U O

AM

EN

I

ES precum cooperativele, societăţile deajutor reciproc şi fundaţiile. Pentru a seputea dezvolta şi pentru a-şi putea în-deplini obiectivele, sectorul ES din cadrulpieţei interne va trebui să poată beneficiade forme de organizare cu statut juridicspecial. Sectorul cooperativ, de exemplu,este mai activ ca niciodată, însă trebuie fă-cută o evaluare cu privire la gradul redusde aderare la statutul de cooperativă euro-peană.

Actul privind Piaţa Unică subliniazăcă asociaţiile mutuale activează în sec-toare esenţiale pentru cetăţeni (sănătate,bancar, asigurări etc.), dar rareori îşi oferăserviciile în mai multe state membre. Cutoate acestea, cu o cotă de 25% din piaţade asigurări şi reprezentând 70% din to-talul întreprinderilor din sector, acestea nupot fi ignorate de piaţa unică.

La ora actuală România este slabintegrată economic în UE „iar expunereaeconomiei româneşti la exigenţele şi pre-siunile concurenţiale ale pieţei unice eu-ropene” ar putea avea un efect negativasupra agenţilor economici. (Stanciu,2011:56)

Fundaţiile aduc o contribuţie solidăla finanţarea demersurilor inovatoare şi deinteres general. Ele se lovesc însă de difi-cultăţi în ceea ce priveşte stabilirea în altestate membre sau punerea în comun a mi-jloacelor lor dincolo de frontiere. Pentru aremedia aceste dificultăţi, Comisia vaprezenta o propunere de regulament destabilire a statutului de fundaţie europeană.

Pe lângă aceasta, anumite între-prinderi şi-au asumat ca misiune lupta con-tra excluziunii sociale fără a renunţa laprofit. Deseori acestea sunt întreprinderimici şi mijlocii (IMM-uri) acţionează pe planlocal şi au un veritabil potenţial de creştereşi de creare de locuri de muncă. Instru-mentele juridice23 trebuie să facă în aşa felîncât piaţa unică să constituie atât terenul

lor de dezvoltare, cât şi orizontul lor decreştere. Comisia şi-a propus prin acestdocument programatic să promoveze şi săadopte o comunicare privind responsabili-tatea socială corporativă (RSC), care încu-rajează toate întreprinderile să urmăreascăacţiuni cu obiective sociale sau de mediuîn cadrul activităţilor lor cotidiene. Aceastăcomunicare a fost publicată în luna noiem-brie 2011 de catre CE.

În cadrul platformei europene decombatere a sărăciei şi a excluziunii so-ciale24, Comisia şi-a propus sprijinereadezvoltarea ES ca instrument de incluzi-une activă prin propunerea în 2011 a unei„Iniţiative privind antreprenoriatul social” şisă faciliteze accesul la programele de fi-nanţare ale UE. O atenţie sporită a fostacordată obiectivului de dezvoltare a sec-torului companiilor mici, a acelor afacericare se regăsesc în comunităţile mici şicare de cele mai multe ori sunt respon -sabile şi au un obiectiv social faţă de co-munitatea din care işi procură resursele(umane sau materiale) dar şi în care îşidesfac produsele şi serviciile. Condiţiareuşitei în atingerea obiectivului decreştere incluzivă sunt: promovaea şiasumarea Platformei la nivel naţioanal încontextul efiecientizării implementăriimetodei deschise de coordonare în dome-niul protecţiei sociale şi incluziunii”. (Drago-toiu şi Marinoiu, 2011:75-76)

După consultări extinse, ComisiaEuropeana a lansat în 2008 Small Busi-ness Act (Actul privind întreprinderile mici– SBA) pentru Europa – un set de măsuriproîntreprinderi cu spectru larg, conceputîn sprijinul firmelor mici în vederea îm-bunătăţirii acessului acestora la finanţare,îmbunătăţirea cadrului de reglementare şia creşte accesul pe piaţă a acestora.„Small Business Act” vizează ameliorareaabordării strategice generale a spirituluiantreprenorial, pentru a fixa în mod ire-

______________________23 Reglementarea achiziţiilor publice, relaţiile dintre întreprinderi, în special în domeniul comercial şi în celal distribuţiei (Business to Business), accesul la finanţare (credit bancar, fonduri de investiţie dedicate, di-recţionarea economiilor private prin intermediul unor iniţiative de tipul Big Society Bank din Regatul Unit).24 Comunicarea „Platforma europeană de combatere a sărăciei şi excluziunii sociale: un cadru Europeanpentru coeziune socială şi teritorială” COM(2010) 758 final din 16 decembrie 2010

57

PR

OF

IT P

EN

TR

U O

AM

EN

I

versibil principiul „gândiţi mai întâi la scarămică” în definiţia politicilor începând cu re-glementarea până la serviciul public, şi dea promova creşterea IMM-urilor ajutându-le să rezolve ultimele probleme care leîmpiedică dezvoltarea.

La începutul anului 2011, ComisiaEuropeană a adoptat o nouă comunicareprivind Small Business Act. Aceasta a ac-tualizat mesajul şi l-a adaptat noii situaţiipolitice şi economice şi stabileşte noi liniide acţiuni pentru a răspunde dificultăţilorcurente. Chiar şi înainte de debutul crizeieconomice, unele firme mici se confruntaucu dificultăţi când era vorba despre acce-sarea fondurilor de care aveau nevoie pen-tru a-şi dezvolta afacerea sau pentru ainova. Indiferent dacă au nevoie de un îm-prumut pentru a cumpăra utilaje cu care sălanseze un serviciu de livrări sau de capitalde risc pentru înfiinţarea unei companii îndomeniul de cercetare, IMM-urilor le esteadesea dificil să obţină finanţări. SBA încu-rajează facilitarea accesului la finanţare,microcreditare şi ajutor financiar din parteaBăncii Europene de Investiţie.

Creşterea ofertei de microcredite(împrumuturi de până la 25 000 €) încura-jeaza înfiinţarea de firme noi, stimuleazăcreşterea economică şi deschide uşi pen-tru cei care altfel nu ar beneficia de acesteoportunitaţi. Întreprinzătorilor le este ade-sea dificil să împrumute sume mici,deoarece numeroase bănci privesc micro-creditele ca pe o activitate cu grad de riscridicat si profit redus, iar costurile de ges-tionare sunt mari în raport cu suma împru-mutată. Numeroase state membre ale UEau instituţii de microfinanţare25 specia -lizate pentru depăşirea acestor probleme,iar UE întreprinde acţiuni pentru a ajutastatele membre şi regiunile să îşi îm-bunătăţească oferta de microcredite pentruîntreprinzători, asigurând totodată schim-buri de bune practici.

Iniţiativa pentru antreprenoriatul social

Piaţa unică are nevoie de o nouăcreştere economică care să favorizeze in-cluziunea, orientată către crearea de locuride muncă pentru toţi. Este vorba, în acestmod, de a sprijini o cerere crescândă a eu-ropenilor pentru ca locurile lor de muncă,consumul lor, economiile şi investiţiile lorsă aibă o rezonanţă şi un sens mai „etic” şimai „social”.

În vederea favorizării unei„economii sociale de piaţă cu grad ridicatde competitivitate”, Comisia a plasat ES şiinovarea socială în centrul preocupărilorsale, atât în termeni de coeziune teritorialăcât şi de căutare a unor soluţii originalepentru problemele societale şi îndeosebicombaterea sărăciei şi a excluziunii înstrategia sa Europa 2020, în iniţiativa em-blematică „O Uniune a inovării” din cadrulPlatformei europene de combatere a sără-ciei şi a excluziunii sociale şi în „Actulprivind piaţa unică”.

Comunicarea defineşte ”între-prinderea socială ca actor al ES şi ca o so-cietate al cărei principal obiectiv este celde a avea o incidenţă socială mai curânddecât cel de a genera profit pentru propri-etarii sau partenerii săi”. Ea funcţioneazăpe piaţă furnizând bunuri şi servicii în modantreprenorial şi inovator şi îşi utilizează,cu predilecţie, excedentele în scopuri so-ciale. Aceasta face obiectul unei gestionăriresponsabile şi transparente, îndeosebiprin asocierea angajaţilor săi, a clienţilorsăi şi a părţilor interesate de activităţilesale economice.

Prin întreprindere socială, Comisiavizează acele societăţi ”pentru care obiec-tivul social sau de interes comun constituieraţiunea fundamentală a acţiunii comer-ciale, care se traduce, adesea, printr-unnivel ridicat de inovare socială şi ale cărorbeneficii sunt reinvestite, în primul rând, înrealizarea acestui obiect social,şi al căror

___________________25 Microcredit in Europe - Experiences of Savings Banks, http://www.esbg.eu

58

PR

OF

IT P

EN

TR

U O

AM

EN

I

mod de organizare sau al căror sistem deproprietate reflectă misiunea, sprijinindu-se pe principii democratice sau participa-tive, sau care vizează justiţia socială(Iniţiativa pentru antreprenoriatul social).Astfel de întreprinderi furnizează serviciisociale şi/sau de bunuri şi servicii destinateunei populaţii vulnerabile (ex. asistenţapentru persoanele în vârstă sau cu dizabi -litate) sau de întreprinderi al căror mod deproducţie de bunuri sau servicii urmăreşteşi un obiectiv de ordin social (integrareasocială şi profesională).

Comisia consideră că sistemul definanţare a întreprinderilor sociale estesubdezvoltat prin comparaţie cu cel decare beneficiază alte întreprinderi şi pro -pune, astfel, unsprezece acţiuni-cheie pecare le va lansa înainte de sfârşitul anului2012. Printre aceste propuneri se numărăpromovarea unui cadru european de regle-mentare pentru fondurile de investiţii soli-dare, continuarea facilitării accesului lamicrocredite şi instituirea unui instrumentfinanciar european de 90 de milioane eurocare vizează facilitarea accesului la fi-nanţare pentru întreprinderile sociale. Serecomandă introducerea explicită a uneipriorităţi de investiţii în „întreprinderi so-ciale” în regulamentele FEDER şi FSE în-cepând din 2014. În cadrul reformeiachiziţiilor publice se propune valorizareamai eficientă a calităţii în atribuirea con-tractelor, mai ales în cazul serviciilor so-ciale şi de sănătate şi examinarea moduluiîn care condiţiile de muncă ale persoanelorcare participă la modurile de producţie debunuri şi servicii care fac obiectul achiziţieipoate fi luat în considerare.

O nouă strategie a UE (2011-2014)

pentru responsabilitateasocială corporativă

Responsabilitatea socială corpora-tivă (RSC) se referă la contribuţia compani-ilor la dezvoltarea societăţii moderne. RSC„vizează schimbarea atitudinii corporaţiilor

de afaceri cu privire la relaţiile lor cu mediulfizic şi social”. (Vlăsceanu, 2010: 188) Ac-tivităţile voluntare asumate de corporaţii nusunt obligatorii juridic, contribuie la dez-voltarea socială şi promovează valorile so-ciale. Asumarea de către corporaţii aresponsabilităţilor de natură economică,legală, etică sau filantropică „duce la efectebenefice pe termen lung, inclusiv lacreşterea competitivităţii sale”. (Scutaru,2007: 506-507)

De-a lungul timpului, această con-tribuţie a fost teoretizată diferit de maimulte curente de gândire. Iniţiativele res -ponsabile ale corporaţiilor au cunoscut ovarietate de termeni: corporate citizenship,corporate philantropy, corporate societalmarketing, community affairs, communitydevelopment etc.

RSC se referă la „modul în carecompaniile integrează preocupările eco-nomice, de mediu şi sociale în operaţiunilelor de business, implicând părţile care lu-crează cu ele sau trăiesc în preajma lor,adică părţile cointersate”. (ANEIR,AIPPIMM, Programul PNUD, 2011:7)

RSC vizează acţiunile întreprinsede companii, care depăşesc obligaţiile pecare le au acestea faţă de societate şimediu. Unele măsuri de reglementarecreează un mediu mai favorabil care lepermite întreprinderilor să îşi asume debună voie responsabilităţi sociale. Asu -mându-şi o responsabilitate socială, com-paniile pot să construiască relaţii deîncredere pe termen lung cu angajaţii, con-sumatorii şi cetăţenii, relaţii care săservească drept fundament pentru creareade modele de afaceri durabile.

Prin RSC, companiile pot aduce ocontribuţie semnificativă la îndeplinireaobiectivelor UE de dezvoltare durabilă şiES de piaţă foarte competitivă. RSCsusţine obiectivele Strategiei Europa 2020pentru o creştere inteligentă, durabilă şi fa-vorabilă incluziunii, care include şi obiec-tivul de ocupare a forţei de muncă înproporţie de 75%. Comportamentul re-sponsabil în afaceri este deosebit de im-portant atunci când operatorii din sectorulprivat furnizează servicii publice.

59

PR

OF

IT P

EN

TR

U O

AM

EN

I

O nouă definiţie a RSC propusă deCE se referă la responsabilitatea „pentruimpactul pe care îl au asupra societăţii”.Respectarea legislaţiei în vigoare şi a con-tractelor colective încheiate între parteneriisociali constituie o condiţie esenţială pen-tru îndeplinirea acestei responsabilităţi sesubliniază în comunicare.

Pentru îndeplinirea responsabi -lităţilor sociale, companiile „ar trebui să dis-pună de o procedură prin care să integrezepreocupările sociale, etice, de mediu şicele care ţin de drepturile omului şi de pro-tecţia consumatorilor în activităţile lor deafaceri şi în strategia lor, în strânsă cola -borare cu părţile interesate, având dreptscop să stimuleze crearea unor valori co-mune pentru proprietari sau acţionarii lor,pentru alte părţi interesate şi pentru soci-etate în general şi să identifice, să prevină

şi să atenueze eventualele efecte negativepe care le pot avea”.

RSC este un comportament înafaceri nereglementat juridic dar care oferăavantaje atât comunităţii cât şi companiilor.În domeniul creării de locuri de muncă şi apoliticilor sociale, Comunicarea din 2006evidenţiază ca elemente esenţiale de RSCcrearea unei pieţe integrate a muncii la unnivel mai ridicat de incluziune socială.

Pentru a ghida companiile în imple-mentarea RSC, UE a elaborat o serie deprincipii. Acestea vizează două dimensiuniale relaţiei dintre companie şi comunitate:dimensiunea internă reprezentată de relaţi-ile din interiorul companiei şi dimensiuneaexternă ce ţine de relaţionarea companieicu stakeholderii (părţi interesate).

Tabel 3 Dimensiuni de funcţionare a Responsabilitatea Socială Corporativă

Sursa: http://eur-lex.europa.eu/smartapi/cgi/sga_doc?smartapi!celexplus!prod!DocNumber&lg=en&type_doc=COMfinal&an_doc=

2001&nu_doc=366 accesat 12.12.2011

La nivelul ONU există o preocu-pare similară în stimularea RSC. GlobalCompact este o iniţiativă a SecretaruluiGeneral ONU, de a crea un parteneriatîntre Naţiunile Unite si companii pentruatingerea dezvoltării durabile la nivel

global. Programul a devenit operaţional inluna iulie a anului 2000. Funcţional, GlobalCompact este o reţea formată din agenţiiale Naţiunilor Unite, companii, organizaţiisindicale, organizaţii de afaceri, organizaţiiacademice, organizaţii ale societăţii civile,

60

PR

OF

IT P

EN

TR

U O

AM

EN

I

instituţii guvernamentale / administrative.Global Compact acţionează ca un

ghid pentru companiile care se orienteazăcătre RSC. Programul prezintă direcţii deacţiune care se subsumează unui set de

zece principii universale împărţite pe patrudomenii de interes: drepturile omului, stan-darde de muncă, mediul înconjurător şilupta anticorupţie.

Tabel 4 UN Global Compact

Sursa: http://www.unglobalcompact.org/AboutTheGC/TheTenPrinciples/index.html

IV.2. Întreprinderi sociale

În timp ce modelul companiilortradiţionale urmăreşte distribuţia profituluicătre acţionari, în întreprinderile socialeexcedentul este direcţionat către unul saumai multe obiective sociale – spre exempluservicii de educaţie pentru persoane fărăvenituri sau cu venituri scăzute, training vo-caţional pentru persoanele cu dizabilităţisau protejarea mediului înconjurător. Între-prinderea socială este o entitate comer-cială ce desfăşoară activităţi cu scoplucrativ (ca orice companie obişnuită) darcare foloseşte profitul obţinut pentrucrearea de noi locuri de muncă destinatepersoanelor defavorizate.

Elementele definitorii care diferenţi-ază întreprinderea socială sunt: obiectivulsocial şi obţinerea venitului. (Vlăsceanu,2010:187)

În accepţiunea NESsT26, între-prinderea socială se referă la „activităţilede autofinanţare elaborate de o organizaţiea societăţii civile în scopul de a-şi conso -lida semnificativ viabilitatea financiară şiimpactul misiunii”. (Cercetaşii României,2010:17)

În Finlanda întreprinderea socialăse defineşte ca fiind orice tip de între-prindere care se înscrie într-un registruspecial şi care angajează cel puţin 30%persoane cu dizabilităţi sau şomeri delungă durată.

________________________26 NESsT este una dintre iniţiativele de acompaniere a dezvoltării entităţilor de ES în România fiind imple-mentată de o întreprindere socială NESsT Consulting. A treia ediţie a Competiţiei Întreprinderilor Sociale afost lansată în 2011.

61

PR

OF

IT P

EN

TR

U O

AM

EN

I

IV.3. Antreprenor social

Figura 1 Nivelul intensităţii antreprenoriale în profil regional (fără regiuni isorice)

Sursa: Mihalache, F.; Croitoru, A. ; 2011, Mediul rural românesc: evoluţii şi involuţii.Schimbare socială şi antreprenoriat, Editura Expert, Bucureşti, p. 76

Antreprenorul social este „unfenomen global centrat pe ideea de ino-vare socială şi de implicare mai profundăa cetăţenilor în căutarea şi găsirea unorsoluţii de rezolvare a problemelor sociale”.Definit iniţial ca antreprenor economic, ter-menul şi-a modificat sensul iniţial de iniţia-tor al unei afaceri de mici dimensiuni la celde persoană capabilă să maximizeze uti-lizarea resurselor existente într-un sensino vator care să contribuie la dezvoltaresocială şi economică. (Vlăsceanu, 2010:153-163)

Atât antreprenorii comerciali cât şiantreprenorii sociali îşi desfăşoară activi-tatea în aceeaşi piaţă confruntându-se cuaceleaşi probleme (atragerea resurselormateriale şi financiare), având, de altfel,numeroase puncte în comun. Diferenţiereaîntre cele două categorii de antreprenorieste dată de misiunea care stă la baza ac-tivităţilor desfăşurate de aceştia. „Antre-prenorii comerciali, în momentul în careinvestesc, îşi pun problema dacă au făcuto investiţie bună sub aspectul profitului şidacă pot să nu afecteze negativ societatea

62

PR

OF

IT P

EN

TR

U O

AM

EN

I

şi mediul. Antreprenorii sociali, în schimb,îsi pun problema dacă investiţia realizatăva avea efectul scontat asupra societăţii şiasupra mediului şi dacă acest lucru va per-mite obţinerea şi a unui rezultat financiar”.(Borza, 2011: 3) Practic, în cazul antre-prenorilor comerciali valoarea estereprezentată de productivitatea economică

şi profitul obţinut, iar în cazul antrepreno-rilor sociali valoarea este asociată cu rezul-tatele sociale, precum: numărul per -soanelor aflate în dificultate care au fostajutate, beneficiile ulterioare aduse desoluţionarea problemelor sociale, indicatoricare vizează reducerea sărăciei etc.

Tabel 5 Asemănări şi deosebiri între antreprenorii comerciali şi sociali

Sursa: Borza, A., 2011, Sinteza lucrării 2007 – 2010, p. 4

O afacere incluzivă este o afaceresustenabilă de care beneficiază comu-nităţile cu venituri mici. Este o iniţiativă deafaceri care, având un obiectiv de gene -rare de profit, contribuie la reducerea sără-

ciei prin includerea comunităţilor sărace înprocesul de furnizare a bunurilor şi servici-ilor.

Companiile mari sau multina -ţionalele în mod tradiţional abordeazăclienţii cu venituri medii sau peste medie şiîşi aleg furnizorii pe principiul maximizăriiprofitului. Afacerile incluzive identificămodalităţi profitabile de a implica comu-nităţile sărace în operaţiunile comerciale

La noi în ţară, termenul a începutsă fie folosit odată cu implementareaproiectelor FSE. Standardul ocupaţional de„antreprenor în economia socială” a fost in-trodus în COR în anul 2011.

Calitatea factorului uman din orga-nizaţii are impact asupra productivităţiimuncii, persoanele cu responsabilităţi deconducere fiind elemente cheie. (Vîrjan,2005: 14-17; Preda, 2006, 53-54)

Îmbinarea calităţilor specifice între-

prinzătorului şi managerului au condus lalansarea unui nou termen: întreprenor.Asemănător mai degrabă profilului demanager, întreprenorul, spre deosebire deantreprenor, aparţine unei structuri preex-istente cu care interacţionează dezvoltândîn mod inovator noi activităţi. (Basso, 2004:24) Acest profil profesional poate mobilizaangajaţii şi pate contribui inovator la trans-formarea riscurilor în elemente de succes.(idem, 36, 70-82)

IV.4. Afaceri incluzive - inclussive markets / inclussive business

63

PR

OF

IT P

EN

TR

U O

AM

EN

I

astfel încât şi comunitatea să aibă de câşti-gat. Fie că serviciile şi produsele sunt des-tinate acestor categorii de clienţi, fie cămateria primă sau forţa de muncă provinedin comunităţi dezavantajate putem vorbidespre afaceri incluzive.

Angajaţii şi furnizorii care provin dinzone cu venituri mici se integrează pe piaţaformală a economiei, inclusiv acces la dez-voltare profesională şi obţinerea de veni-turi, respectiv profit dacă vorbim despreproducătorii identificaţi în aceste zone.Consumatorii din zonele sărace au accesîn acest fel la produse şi servicii carerăspund nevoilor acestora într-un mod ac-

cesibil. Dacă în aceste zone cererea şioferta se adaptează specificului şi se întâl-nesc, atunci afacerea are potenţial de dez-voltare şi toate părţile implicate au decâştigat. Va creşte forţa de muncă anga-jată, veniturile populaţiei, cererea de pro-duse şi generarea de profit pentrucompania care derulează această afacere.

Preocuparea pentru dezvoltareaacestor afaceri incluzive este consacratăsub denumirea de Inclusive markets (pieţeincluzive) pornind de la ideea creării uneilegături între comunităţile sărace şi mediulde afaceri prin termenul de piaţă incluzivă(inclusive markets).

V. CONCLUZII

Întreprinderea socială în domeniul procesării/ prelucrării fructe și produseapicole înființată de Fundația pentru Educație și Dezvoltare Locală AGAPIS,Zalău, județul Sălaj în parteneriat cu comuna Valcăul de Jos, județul Sălaj

Fundația „Cartea Călătoare”, Focșani, județul Vrancea produce șidistribuie pentru persoanele cu deficiențe de vedere cărți în sistem

audio Daisy și echipamente pentru ascultare

65

PR

OF

IT P

EN

TR

U O

AM

EN

I

Economie Socială este tipul de economie care îmbină în mod eficient respon-sabilitatea individuală cu cea colectivă în vederea producerii de bunuri şi/sau furnizăriide servicii, care urmăreşte dezvoltarea economică şi socială a unei comunităţi şi alcărei scop principal este beneficiul social. ES are la bază o iniţiativă privată, voluntarăşi solidară, cu un grad ridicat de autonomie şi responsabilitate, presupune un risceconomic şi o distribuţie limitată a profitului.

• ES cuprinde aspecte care aparţinorientării ideologice de stânga, orientată peegalitate şi drepturile cetăţenilor de impli-care în activităţi politice, economice şi so-ciale, cât şi orientării de dreapta, carepromovează asigurarea bunăstării pe fon-dul libertăţii individului.

• Agenda europeană privind ES seregăseşte parţial pe agenda de politicăpublică din România. Se impuneadoptarea unei strategii naţionale unitarăşi coerentă de dezvoltare a ES şi colabo-rarea interinstituţională la nivel central şilocal.

• În România, domeniul ES nu esteabordat strategic ci sectorial prin regle-mentarea fiecărui tip de entitate de ES.

• Cadrul instituţional din Româniapermite dezvoltare şi funcţionarea en-tităţilor de ES dar necesită o serie de îm-bunătăţiri.. Măsurile de politică fiscală potviza stimularea financiară directă prin pro-grame speciale sau indirectă prin facilităţifiscale.

• Criteriul economic de la baza ac-tivităţii de ES presupune producerea con-tinuă de bunuri şi servicii, comercializarealor, autonomie şi responsabilitate, risc eco-nomic şi nivel de muncă plătit. Actorii ESacţionează pe piaţă pentru a-şi comercia -liza produsele în vederea obţinerii de profit,acesta fiind un obiectiv secundar pentruES, obiectivul principal fiind maximizareabeneficiului social.

• Toate entităţile de ES din Româ-nia au fost interesate să investească încreşterea patrimoniului generând beneficiieconomico-sociale.

• Din punct de vedere al profitabi -lităţii economice, cele mai eficiente entităţi

de ES din România sunt CAR-urile, ONG-urile şi societăţile cooperative de gradul 1.

• ES creează un număr limitat delocuri de muncă cu potenţial de inserţie agrupurilor vulnerabile. Adoptarea unor mă-suri speciale de angajare a acestora poatecontribui la dezvoltarea ES.

• Din punct de vedere economico-financiar, entităţile de ES s-au înscrisîntr-un trend crescător şi pozitiv identi-ficând strategii de funcţionare în perioadade criză.

• Termenul de ES este practic ne-cunoscut de către populaţie. În ceea cepriveşte actorii publici şi persoanele impli-cate în ES, termenul a început să fiecunoscut, în principal datorită recentelor fi-nanţări în domeniu. O etapă necesară pen-tru dezvoltarea ES este reglementareaconceptului în acord cu principiile eu-ropene. Înfiinţarea unui comisii interminis-terială sau a unui colegiu de consultare aentităţilor ES ar contribui la coraborare îndomeniu şi la o informare eficientă.

• La nivel universitar, constatăm olipsă de informare privind domeniul ES, pefondul unui interes crescut din partea stu-denţilor pentru specializarea în domeniulES.

• În România, solidaritatea şi par-ticiparea socială, condiţii de bază ale pro-movării şi dezvoltării ES, sunt satisfăcuteîntr-o măsură minimală datorită asocierii cuexperienţele negative din perioada comu-nismului (colectivizarea, munca patriotică).Acţiunile de încurajarea a spiritului de so -lidaritate şi a participării sociale pot trans-forma ES într-o forţă economicăge ne ratoare de locuri de muncă.

66

PR

OF

IT P

EN

TR

U O

AM

EN

I

ANEXE

Anexa 1 Lista bibliograficăBasoo, O.; 2004, L´Intrapreneuriat, Editura Economică, Paris, Bidet, E.; 1997, L’économie sociale, Le Monde, Paris,Bleahu, A.; 2005, Combaterea sărăciei – studiu de caz, în Jurnalul Practicilor Poz-

itive Comunitare, anul V, nr. 3-4 / 2005Bremond, J. şi Geledan, A. 1990, Dicţionnaire economique et social, Editura

Hatler, Paris, Borza, A.; 2011, Sinteza lucrării 2007 – 2010, Cercetări metodologice asupra per-

cepţiei antreprenoriatului social în România. Elaborarea unui model de managementprivind dezvoltarea şi susţinerea antreprenoriatului social, realizat în cadrul proiectuluiIDEI

Borzaga, C. şi Spear, R.; (coordonatori), 2004, Trends and challenges for Co-operatives and Social Entreprises in developed and transition countries, Edizioni31, Italia

Cabra de Luna, M., A.; 2009, Discurs susţinut în cadrul mesei rotunde SocialEconomy: the Challanges în calitate de purtător de cuvând al Consiliului European Eco-nomic şi Social, Bruxel, 20 ianuarie 2009

Cace, S.; 2005, The impact evaluation of the Poverty Alleviation Pilot Projects înJurnalul Practicilor Pozitive Comunitare, anul V, nr. 3-4 / 2005

Cace, S.; 2006, Evaluation of the Poverty Alleviation Program. Costs and BenefitsAnalysis, în Jurnalul Practicilor Pozitive Comunitare, anul VI, nr. 1-2 / 2006

Cace, S. (coordonator), Arpinte, D.; Scoican, A., N; Theotokatos, H.; Koumalatsou,E.; 2010a, Economia socială în Europa, Editura Expert, Bucureşti

Cace, S.; Arpinte, D. şi Scoican, A. N.; (coordonatori), 2010b, Economia socialăîn România. Două profiluri regionale. Editura Expert, Bucureşti

Cace, S., (coordonator), Victor Nicolăescu, Andreia-Nicoleta Scoican, 2010c Celemai bune practice în sectorul economiei sociale în Grecia şi în alte state ale Uniunii Eu-ropene, Editura Expert, Bucureşti

Chaves, R.: Monzon Campos, J. S, 2008, Social and Cooperative Economy, TheSocial Economy in the European Union, International Centre of Research and Informationon the Public

Chioaru, G. (coordonator), 2010, Manualul Asociaţiei Casa de Ajutor Reciproc aPensionarilor, Federaţia Naţională „Omenia” a Caselor de Ajutor Reciproc ale Pensio -narilor din România, Bucureşti

Constantinescu, Ş. (coordonator), 2011, Atlasul economiei sociale, Fundaţia pen-tru Dezvoltarea Societăţii Civile, material disponibil online www.fdsc.ro

Defourny, J.; Favreau, L.; Jean-louis Laville; 1998, Insertion et nouvelle economiesociale, Desclee de Brouwer, Paris

Demoustier, D.; 2001, L’economie sociale et solidaire. S’associer pour entrepren-dre autrement, Editura La Decouverte et Syros, Paris

Démier, F.; 1998, Istoria politicilor sociale, Europa, sec. XIX-XX, Institutul Euro-pean

Dragotiu, A.; Marinoiu, A.; 2011, Incluziunea socială, motorul dezvoltării economieisociale, în Stănescu, S. şi Cace, S. (coordonatori), Alt fel de ocupare cererea de econo-mie socială în regiunile de dezvoltare Bucureşti Ilfov şi Sud Est”, Editura Expert, Bucu-reşti

Dobrotă, N. (coord.), 1999, Dicţionar de economie, Editura Economică, Bucureşti Dună, M, 2010, 2009, rezultate peste aşteptări, în Piaţa financiară, iunie, BucureştiHenri, D.; 1981, Solidarités ouvrières, sociétaires et compagnons dans les asso-

ciations coopératives, Paris, OuvrièresLallement, M.; 1997, Istoria ideilor sociologice, Editura Antet, BucureştiJ Laville, J-L.; 1994, Leconomie solidare, une perspective internaţionale, Desclee

de Brouwer, Paris, 1994Laville, J-L.; 1995, Les Services de proximite en Europe,

67

PR

OF

IT P

EN

TR

U O

AM

EN

I

Ilie, S.; 2011, Economia socială – resursă pentru nevoile sociale”, în Stănescu,S. Cace, S. (coordonatori), Alt fel de ocupare cererea de economie socială în regiunilede dezvoltare Bucureşti Ilfov şi Sud Est, Editura Expert, Bucureşti

Marinescu, C. (coordonator), 2011, Libertate economică şi proprietate. Implicaţiiprivind reformele instituţionale din România şi Uniunea Europeană, Editura ASE

Mihalache, F.; Croitoru, A.; 2011, Mediul rural românesc: evoluţii şi involuţi. Schim-bare socială şi antreprenoriat, Editura Expert, Bucureşti, p. 76

Nicolescu, O.; Haiduc, I. C.; Nancu, D. 2011, Cartă alba a IMM-urilor din România,Editura Sigma

Popescu, L.; 2004, Politicile sociale Est-Europene între paternalism de stat şi res -ponsabilitate individuală, Presa Universitară Clujană, Cluj Napoca

Popescu, C.; 2010, După 20 de ani în Piaţa financiară, iunie, BucureştiPop, L.M. (coordonator) 2002, Dicţionar de politici sociale, Editura Expert, Bu-

cureştiPreda, M. ; 2006, Comportament organizaţional – teorii, exerciţii şi studii de caz,

Polirom, IaşiRenert, C.şi Pop, D.; 2007, Impactul serviciilor deconcentrate ale ministerelor

asupra politicilor publice locale, Fundaţia Soroş România Rosanvallon, P.; 1998, Noua problemă socială, Iaşi, Institutul EuropeanScutaru, C.; 2007, Responsabilitatea socială a corporaţiilor în Zamfir, C. şi Stă-

nescu, S. (coordonatori) Enciclopedia dezvoltării sociale, Polirom, Iaşi Stănescu, S.M.; Cace, S.; Gheondea Eladi, A.; Stănescu, I. şi Tomescu, C.; 2010,

Analiză de politici publice cu impact asupra populaţiei de etnie romă din România înCace, S; Preoteasa, A.; Tomescu, C. şi Stănescu, S.M.; 2010, Legal şi egal pe piaţa munciipentru comunităţile de romi – diagnoa factorilor care influenţează nivelul de ocupare la po-pulaţia de romi din România, Fundaţia Soroş România, Editura Expert, Bucureşti

Stănescu, S.M.; 2011, Aleea Livezilor, Ferentari – structură ocupaţională margi-nalizată, în Botonogu, F. (coordonator), Comunităţi ascunse Ferentari, Policy Center forRoma and Minorities, Editura Expert, Bucureşti

Stanciu, M.; 2010, Politicile europene şi implicaţiile lor în context naţional, în Stă-nescu, S. Cace, S. (coordonatori), Alt fel de ocupare cererea de economie socială în re-giunile de dezvoltare Bucureşti Ilfov şi Sud Est, Editura Expert, Bucureşti

Syros, 1992; et Economie des services de proximite, CRIDA-ISCI, Paris,Ştefănescu, Ş.; 2011, Percepţia populaţiei privind categoriile sociale defavorizate

ce ar trebui ajutate, în Stănescu, S.; Cace, S. (coordonatori), Alt fel de ocupare cerereade economie socială în regiunile de dezvoltare Bucureşti Ilfov şi Sud Est, Editura Expert,Bucureşti

Tamaş, S.; 1993, Dicţionar politic. Instituţiile democraţiei şi cultura civică, EdituraAcademiei Române, Bucureşti

Toia, P., 2009, Report on Social Economy, prezentat Parlamentului European dinpartea Intergrupului de Economie Socială, Bruxel

Vîrjan, D. , 2005, Economie şi politici sociale, Editura ASE, BucureştiVlăsceanu, M. 2010, Economia socială şi antreprenoriat – o analiză a sectorului

nonprofit, Editura Polirom, Iaşi Voicu, B., 2010, Capital social în România începutului de Mileniu: drumeţ în ţara

celor fără de prieteni?, Editura Lumen, IaşiZamfir, C. şi Vlăsceanu, L. (coordonatori), 1993, Dicţionar de sociologie, Editura

Babel, BucureştiZamfir, C., Dezvoltarea socială în Zamfir, C. şi Stănescu, S. (coordonatori) Enci-

clopedia dezvoltării sociale, Editura Polirom, Iaşi

Agenţia Naţională a Exportatorilor şi Importatori din România (ANEIR), Agenţiapentru Implementarea Programelor şi Proiectelor pentru Întreprinderi Mici şi Mijlocii (AIM-MIMM) şi Programul Naţiunilor Unite pentru Dezvoltare, 2011, Întreprinderile mici şi mi-jlocii, responsabile social: modelul de integrare a responsabilităţii sociale corporative

Blocul Naţional Sindical, 2009, Raport de cercetare

68

PR

OF

IT P

EN

TR

U O

AM

EN

I

CIRIEC, 2007, Economia socială în Uniunea Europeană, Rezumatul raportuluiîntocmit pentru Comitetul Economic şi Social European

Commission of the European Communities, 1989, Businesses in the EconomieSociale Sector. Europe’s Frontier Free Market. Brussels

Comisia Europeană, 2010, Europa 2020, O strategie europenă pentru o creştereinteligentă, ecologică şi favorabilă incluziunii, Bruxel

Conturile satelit pentru cooperative din 2006Comunicarea - Small Business Act COM(2008) 394 finalComunicarea - Strategia revizuită UE 2011 – 2014 pentru Responsabilitatea So-

cială a Corporaţiilor COM(2011) 681Comunicarea Comisiei - Actul pentru Piata Unica COM (2011) 206 finalComunicarea Comisiei - Iniţiativa pentru antreprenoriatul social COM(2011) 682 final Economic and Social Committee, 2000, Opinion on the Social Economy and Sin-

gle Market. BrusselsFundaţia pentru Dezvoltarea Societatii Civile, 2011, Scrisoare de Proteste privind

Legea Antreprenorului Social, disponbilă http://www.stiriong.roFundaţia pentru Dezvoltarea Societăţii Civile şi Asociaţia pentru Relaţii Comu-

nitare, 2010, Voluntariatul în România după 20 de ani: mai avem nevoie de promovare?prezentarea în cadrul conferinţei Sectorul neguvernamental după 20 de ani – realizări şiprovocări, 7 octombrie 2010,

Fundaţia Soroş România, 2011, RURES. Diagnoza situaţiei actuale privind dez-voltarea economiei sociale în spaţiul rural

2010, Ghid Fonduri Structurale www.finantare.ro/fonduri-structurale-2010-ghid.html ,

Ministerul Justitiei, date http://www.just.ro, MMFPS, 2010a, Raport de cercetare privind economia socială în România din

perspectivă europeană comparată, www.mmuncii.ro www.economiesociala.infoMMFPS, 2010b, Raport de cercetare privind economia socială în România din perspec-tivă europeană comparatăAnexele raportului de cercetare, www.mmuncii.rowww.economiesociala.info

Organizaţie Naţională Cercetaşii României, Filiala Braşov „Virgil Oniţiu”, Economiasocială o alternativă pentru incluziunea socială?, S.C. Dinasty Books, 2010

Obiectivele de Dezvoltare ale Mileniului Parlamentul European.(2009) Rezoluţia Parlamentului European din 19 februarie

2009 referitoare la economia socială. http://www.europarl.europa.eu/sides/getDoc.do?pubRef=-//EP//TEXT+TA+P6-TA-2009-0062+0+DOC+XML+V0//RO, accesat la10 noiembrie 2011

Revista Profil: Concurenţa, editată de Consiliul Concurenţei, mr.4/2008, BucureştiSELUSI, 2010, Raport de feedback,

Uniunea Naţională a Cooperaţiei Meşteşugăreşti, 2009, Anuarul statistic al coo -peraţiei meşteşugăreşti din România, Bucureşti

RURES, 2011, Diagnoza situaţiei actuale privind dezvoltarea economiei socialeîn spaţiul rural

Universitatea Babeş-Bolyai din Cluj-Napoca, Facultatea de Ştiinţe Economice şiGestiunea Afacerilor, http://www.econ.ubbcluj.ro/se/ro/index.php, accesat 26 noiembrie 2011

REGULAMENTUL (CE) nr 1435 din 2003 privind statutul societăţii cooperativeeuropene

Statutul European al Organizaţiilor MutualeStatutul European al Asociaţiilor şi Fundaţiilor

Programul de guvernare 2001-2004Programul de guvernare 2005-2008Planul naţional de reformă 2007-2010Programul Operaţional Dezvoltarea Resurselor Umane 2007-2013Programul de guvernare 2009-2012

69

PR

OF

IT P

EN

TR

U O

AM

EN

I

Planul national de reformă 2011-2013Strategia privind reforma în domeniul asistenţei sociale 2011-2013

Acte normative: HG 829/2002 privind privind aprobarea Planului naţional antisărăcie şi promovare

a incluziunii sociale publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 662 din 06/09/2002HG 618/2005 privind constituirea Colegiului pentru Consultarea Societăţii Civile

publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 583 din 06/07/2005HG 11/2009 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Muncii, Familiei şi

Protecţiei Sociale publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 41 din 23/01/2009HG 65/2009 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Agenţiei pentru Im-

plementarea Proiectelor şi Programelor pentru Întreprinderi Mici şi Mijlocii publicată înMonitorul Oficial, Partea I nr. 83 din 11/02/2009

HG 652/2009 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Justiţiei şi Li -bertăţilor publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 443 din 29/06/2009

HG 1634/2009 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Economiei, Com-erţului şi Mediului de Afaceri publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 3 din 04/01/2010

HG 25/2010 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Agriculturii şi Dez-voltării Rurale Cetăţeneşti publicată înMonitorul Oficial, Partea I nr. 23 din 12/01/2010

Legea 122/1996 privind regimul juridic al caselor de ajutor reciproc ale salariaţilorşi al uniunilor acestora republicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 261 din 22/04/2009

Legea 540/2002 privind casele de ajutor reciproc ale pensionarilor publicată înMonitorul Oficial, Partea I nr. 723 din 03/10/2002

Legea 566/2004 Legea cooperaţiei agricole publicată în Monitorul Oficial, ParteaI nr. 1236 din 22/12/2004

Legea 1/2005 privind organizarea şi funcţionarea cooperaţiei publicată în Moni-torul Oficial, Partea I nr. 172 din 28/02/2005

Legea 93/2009 privind instituţiile financiare nebancare publicată în Monitorul Ofi-cial, Partea I nr. 259 din 21/04/2009

OG 26/2000 cu privire la asociaţii si fundaţii publicată în Monitorul Oficial, ParteaI nr. 39 din 31/01/2000

OUG 99/2006 privind instituţiile de credit şi adecvarea capitalului publicată în Mo -nitorul Oficial, Partea I nr. 1027 din 27/12/2006

OUG 6/2011 pentru stimularea înfiinţării şi dezvoltării microîntreprinderilor de cătreîntreprinzătorii tineri publicată înMonitorul Oficial, Partea I nr. 103 din 09/02/2011

Regulamentul 5 din 2010 de organizare şi funcţionare a Oficiului Naţional alRegistrului Comerţului şi a oficiilor registrului comerţului de pe lângă tribunale

70

PR

OF

IT P

EN

TR

U O

AM

EN

I

71

PR

OF

IT P

EN

TR

U O

AM

EN

I

72

PR

OF

IT P

EN

TR

U O

AM

EN

I

Ş Ş

73

PR

OF

IT P

EN

TR

U O

AM

EN

I

Ş