UNIVERSITATEA “TRANSILVANIA” DIN BRAŞOV

“FACULTATEA DE ŞTIINŢE ECONOMICE ŞI ADMINISTRAREA AFACERILOR”

„PRODUSE BIO VS. PRODUSE MODIFICATE GENETIC”

Program de studii: Marketing

Grupa 8103 Anul II

CUPRINS

Capitolul 1.Produsele ecologice...........................................................................................................11.1 Organic, bio, ecologic. Certificări..............................................................................................2

1.1.1 Ce înseamnă produse organice, bio sau ecologice?...........................................................21.1.2 Ce este certificarea organică/bio?......................................................................................21.1.3 Ce produse se pot certifica organic?..................................................................................31.1.4 Cosmeticele organice nu se certifică legal?........................................................................31.1.5 Cum pot fi certificate cosmeticele organice?......................................................................31.1.6 Care este diferenţa între organic, bio, eco şi ecologic?.....................................................31.1.7 Care este diferenţa între organic/bio, pe de-o parte şi natural?........................................41.1.8 Ce produse agricole şi ce tipuri de mâncare pot fi certificate organic?............................41.1.9 De ce este nevoie de certificare organică la mâncarea bio?..............................................41.1.10 Cine stabileşte standardele de certificare organică pentru mâncare şi produse agricole?.......................................................................................................................................41.1.11 Cine certifică în mod concret produsele agricole şi mâncarea bio în Uniunea Europeană?..................................................................................................................................51.1.12 Ce poziţie are Uniunea Europeană faţă de agricultură ecologică?.................................5

1.2 Cosmeticele organice şi cosmeticele naturale............................................................................61.2.1 Cine certifică cosmeticele organice?..................................................................................61.2.2 Cum recunoaştem un produs cosmetic organic sau natural certificat?..............................61.2.3 Care este scopul standardului COSMOS?..........................................................................81.2.4 Ce fel de certificări pot exista în cadrul standardului european COSMOS?.....................91.2.5 Cum se certifică un produs cosmetic organic în Australia?...............................................91.2.6 Mituri despre cosmeticele bio...........................................................................................10

1.3 Pro şi contra produselor BIO....................................................................................................111.4. 7 motive să devii eco...............................................................................................................11

Capitolul 2.Produse modificate genetic..............................................................................................122.1 Menţionarea lor pe etichetă, nu mereu obligatorie!.................................................................12

2.1.1 Etichetarea potrivită..........................................................................................................132.2. De ce sunt produsele modificate genetic o problemă?............................................................132.3 Care sunt riscurile alimentelor modificate genetic asupra sănătăţii consumatorilor?..............14a. Efectele alergice.........................................................................................................................142.4. Principalele avantaje produselor modificate genetic...............................................................142.5. Dezavantajele alimentelor modificate genetic........................................................................152.6. Situaţia alimentelor modificate genetic la nivel mondial........................................................152.7 Top 10 alimente modificate genetic.........................................................................................162.8 Produsele modificate genetic– legate de o boală stranie..........................................................182.9 OMG, un caz cu totul special!..................................................................................................19

Capitolul 3.Concluzii..........................................................................................................................20Bibliografie.........................................................................................................................................21

Capitolul 1.Produsele ecologice

Produsele ecologice alimentare au cunoscut o dezvoltare deosebită în ultimele două decenii. Grija

faţă de natură, delicateţea echilibrului natural, multitudinea de boli cu care omul se confruntă din ce în ce

mai des, alimentele fără gust, industriale, toate acestea au dus la formarea unui curent din ce în ce mai

puternic, curent ce doreşte restabilirea unui respect faţă de natură şi a protecţiei acesteia.

Produsele ecologice sunt produsele obţinute în cadrul sistemului de agricultură ecologică, conform

reglementărilor Directivei CE 2092/1991, sunt produse obţinute fără utilizarea produselor chimice de

sinteză (ca fertilizanţi, amelioratori ai solului, ingrediente pentru prepararea furajelor sau ingrediente

pentru prepararea alimentelor).

Produsele ecologice acoperă o gamă largă de alimente: de la fructe, legume, carne, până la băuturi

şi produse lactate.

Deşi în România acest lucru este greu sesizabil, piaţa acestor produse, în lume este într-o continuă

creştere şi necesită o verificare atentă, precum şi o serie de garanţii.

Cererea de bunuri şi servicii ecologice este în permanentă creştere în perioada actuală.

Această cerere condiţionează comportamentul consumatorilor şi al industriilor, îşi exercită influenţa şi

asupra cadrului legislativ.

În ultimii ani se manifestă, în rândurile consumatorilor, un interes din ce în ce mai mare pentru

produsele agricole şi alimentare de calitate.

Calitatea produselor ecologice este un argument concludent. În categoria produselor “de calitate”

pot fi incluse şi produsele rezultate în urma practicării unui tip de agricultură denumit “agricultură

ecologică”.

În România începe să se contureze o modă a orientării consumatorului către alimente ecologice,

arată un studiu sociologic făcut în mai multe supermarketuri autohtone.

Specialiştii afirmă că majoritatea celor care cumpără astfel de produse au studii superioare şi venituri

medii spre mari. Tot ei spun că jumătate dintre cei care cumpără produse ecologice pentru că sunt la modă

sunt persoane cu vârsta între 26 şi 39 de ani, aceştia fiind interesaţi de produsele de calitate.

Românul vrea să mănânce mai sănătos. Trendul către consumul ecologic se conturează la

categoriile bine educate cu acces la informaţie, cu un nivel de viaţă mai ridicat.

Acestea sunt concluziile unui studiu comandat de compania Naturland la lansarea Federaţiei pentru

Dezvoltarea Agriculturii Ecologice în România.

Dintre cele 500 de persoane chestionate, mai mult de 66% au cumpărat cel puţin o dată un produs

ecologic.

1

De ce optează pentru astfel de produse? Pentru că sunt mai gustoase, spun subiecţii cu studii

universitare dar şi pentru că-i ajută la îmbunătăţirea calităţii vieţii.

Curiozitatea este cea care îi îndeamnă pe cei cu studii medii să testeze un aliment ecologic.

1.1 Organic, bio, ecologic. Certificări.

1.1.1 Ce înseamnă produse organice, bio sau ecologice?

În sens general, produsele organice sunt acele produse realizate fără utilizarea substanţelor

chimice, fără intervenții genetice şi în armonie cu natura şi mediul înconjurător.

În mod uzual, se numesc produse bio/organice/ecologice acele produse certificate în acest sens de

un organism de certificare.

1.1.2 Ce este certificarea organică/bio?

Din perspectivă legală, certificarea organică este procesul de certificare a produselor agricole sau

a altor tipuri de produse care au legătură cu domeniul agricol: seminţe, carne, mâncare procesată, lactate

etc.

Condiţiile pe care trebuie să le îndeplinească un produs pentru a fi certificat organic diferă de la o

ţară la alta, însă există un set comun de reguli generale în toată lumea:

- Este interzisă utilizarea substanţelor chimice artificiale, cum ar fi fertilizatori, pesticide, aditivi

alimentari;

- Este interzisă utilizarea organismelor modificate genetic;

- Este interzisă utilizarea iradierilor;

- Pământul utilizat trebuie să fie ferit de substanţe chimice timp de mai mulţi ani înainte de a

începe producţia organică;

- Producătorii certificaţi trebuie să ţină o evidenţă scrisă a operaţiunilor de zi cu zi;

- Oricând pot avea loc inspecţii neanunţate ale organismelor de certificare sau ale autorităţilor.

Din perspectivă comercială, certificarea organică poate fi acordată şi de organisme de certificate

private, care nu se supun niciunui control al autorităţilor statului şi nici nu trebuie să fie acreditate în

vreun fel.

2

1.1.3 Ce produse se pot certifica organic?

Din punct de vedere legal, se pot certifica doar produsele agricole sau alte tipuri de produse care

au legătură cu domeniul agricol: seminţe, carne, mâncare procesată, lactate etc.

Din punct de vedere comercial, există certificări ale unor organism private şi pentru alte produse

decât cele alimentare, cum ar fi cosmeticele organice, restaurantele, firmele de catering sau textilele.

1.1.4 Cosmeticele organice nu se certifică legal?

În ceea ce priveşte cosmeticele, certificarea organică are două componente:

1. Ingredientele sale provenite din exploatări agricole – acestea pot fi certificate legal;

2. Certificarea produsului din partea unui organism independent. Există mai multe astfel de

organisme în lume şi în Uniunea Europeană.

1.1.5 Cum pot fi certificate cosmeticele organice?

Spre deosebire de produsele agricole, în cazul cosmeticelor nu există reglementări legale privind

certificarea lor. Din punct de vedere legal nu a fost stabilit nici un standard pe care cosmeticele trebuie să

îl îndeplinească. Totul este la nivel privat.

1.1.6 Care este diferenţa între organic, bio, eco şi ecologic?

Niciuna. Termenul „organic” se utilizează în spaţiul anglo-saxon (vorbitori de engleză): organic

food, organic milk, organic expo etc.

Termenul „bio” înseamnă acelaşi lucru, fiind folosit în special în spaţiul franco-german:

agriculture biologique. Şi „eco” înseamnă acelaşi lucru. În România, pe sigla de certificare scrie

Agricultura Ecologică.

1.1.7 Care este diferenţa între organic/bio, pe de-o parte şi natural?

3

Din punct de vedere legal, „natural” nu înseamnă nimic, este doar o denumire de marketing. Orice

poate fi natural, fără constrângeri legale.

Din punct de vedere al certificărilor private, „natural” se foloseşte pentru unele cosmetice, care nu

îndeplinesc toate condiţiile pentru a fi organice, este o stare de mijloc, între cosmetice obişnuite şi

cosmetice organice.

1.1.8 Ce produse agricole şi ce tipuri de mâncare pot fi certificate organic?

Următoarele tipuri de produse pot fi certificate bio: legume, fructe, carne, lactate, mâncare bebe,

vinuri, bere, iaurt, prăjituri, produse de patiserie, cereale, pâine, biscuiţi, mezeluri, sucuri, fructe

conservate, ceai sau cafea.

În producerea lor este interzisă utilizarea substanţelor chimice artificiale, a fertilizatorilor,

pesticidelor, a aditivilor alimentari, a organismelor modificate genetic, a radiaţilor cu raze X.

Pentru a fi comercializate ca produse ecologice, acestea trebuie certificate.

1.1.9 De ce este nevoie de certificare organică la mâncarea bio?

Certificarea organică are rolul de a-i proteja pe consumatori, de a-i ajuta să diferenţieze uşor

produsele organice adevărate faţă de cele care ar putea doar să îi păcălească pe oameni.

1.1.10 Cine stabileşte standardele de certificare organică pentru mâncare şi produse agricole?

În Uniunea Europeană, standardele produselor agricole bio sunt stabilite prin lege şi este interzisă

utilizarea abuzivă a cuvintelor: „organic”, „bio” sau „ecologic”. Pentru produsele certificate bio au fost

stabilite sigle distincte, uşor de recunoscut de către consumatori. Printre aceste sigle naţionale se numără:

4

Sigla Uniunii Europene pentru produsele agricole sau a altor tipuri de produse care au legătură cu

domeniul agricol, a fost lansată şi este obligatorie din iulie 2010.

1.1.11 Cine certifică în mod concret produsele agricole şi mâncarea bio în Uniunea Europeană?

La nivelul fiecărei ţări există organisme de certificare, controlate de o autoritate guvernamentală

(departamente din Ministerul Agriculturii, Agenţii etc.). Aceste organisme au o tradiţie îndelungată, de

peste 50 de ani în Marea Britanie sau de peste 25 de ani în Franţa. Printre aceste organizaţii de certificare

ecologică se numără:

- Soil Association şi Organic Farmers and Growers – în Marea Britanie

- Agrocert, Ecocert, Qualite France – în Franţa

- Biokreis, Bioland, Biopark, Ecoland – în Germania

1.1.12 Ce poziţie are Uniunea Europeană faţă de agricultură ecologică?

În Uniunea Europeană, agricultura biologică este considerată un domeniu prioritar şi încurajată

logistic şi financiar. Sloganul operaţional este „Agricultura ecologică. Bună pentru natură, bună pentru

tine”, există şi un logo foarte clar şi un website dedicat.

La baza sprijinului pentru agricultură ecologică stau următoarele principii:

· protecţia resurselor naturale

· biodiversitate

· protecţia animalelor

· dezvoltarea comunităţilor locale

· calitatea alimentelor.

Valorile definitorii ale Uniunii Europene în ceea ce priveşte agricultura organică sunt:

5

· utilizarea resurselor regenerabile

· sănătatea animalelor

· utilizarea metodelor naturale ale mediului pentru combaterea dăunătorilor şi a bolilor,

· utilizarea restrictivă a pesticidelor chimice de sinteză, a îngrăşămintelor chimice, şi deloc a

hormonilor de creştere, a antibioticelor şi a modificărilor genetice.

1.2 Cosmeticele organice şi cosmeticele naturale

1.2.1 Cine certifică cosmeticele organice?

Cosmeticele organice sunt certificate de către organisme private. Pe răspunderea lor, aceste

organisme verifică procesele de aprovizionare, producţie şi transport ale cosmeticelor şi emit certificatul

organic sau natural în cazul în care sunt îndeplinite standardele necesare. În acest moment, la nivel

european, o parte din organismele de certificare au definit un standard minim comun, numit COSMOS.

1.2.2 Cum recunoaştem un produs cosmetic organic sau natural certificat?

Pe ambalajul unui produs organic certificat apare sigla organismului care a efectuat certificarea.

Siglele celor mai importante şase instituţii de certificare din Europa, precum şi principalele lor

criterii urmărite sunt următoarele:

1.Certificarea „Certified Natural Cosmetics” de la BDIH Germania se acordă cosmeticelor

compuse din următoarele substanţe:

- ingrediente obţinute din plante – culturi ecologice;

- ingrediente obţinute din minerale;

- o parte din ingrediente pot fi obţinute prin procese chimice, însă lista acestora este strict

controlată;

- substanţele sintetice sunt interzise;

- sunt permişi conservanţi, dar sunt strict marcaţi pe ambalaj;

- sunt interzise organismele iradiate.

6

2.Certificarea de la Soil Association Marea Britanie poate fi de mai multe tipuri:

- dacă peste 95% din ingredientele produsului cosmetic sunt certificate organic, atunci produsul

respectiv poate utiliza sigla Soil Association şi poate introduce cuvântul „organic” în denumires

- dacă 100% din ingredientele produsului cosmetic sunt certificate organic, atunci produsul

respectiv poate utiliza sigla Soil Association şi poate introduce cuvântul „100% organic” în denumires

- dacă peste 70% din ingredientele produsului cosmetic sunt certificate organic, atunci produsul

respectiv poate utiliza sigla Soil Association şi poate introduce expresia „realizat cu ingrediente organice”

în denumire.

3.Certificarea de la Ecocert – Franţa se acordă cosmeticelor care îndeplinesc următoarele condiţii:

- peste 95% din ingredientele produsului să fie certificate organic;

- peste 10% din produs, calculat din punctul de vedere al greutăţii, să fie organic;

- este permis ca până la 5% din produs să fie sintetic.

4.Certificarea de la Cosmebio – Franţa se acordă cosmeticelor care îndeplinesc următoarele

condiţii:

- peste 95% din ingredientele produsului să fie certificate organic;

- peste 10% din produs, calculat din punctul de vedere al greutăţii, să fie organic;

- este permis că până la 5% din produs să fie sintetic.

7

5.Certificarea de la Biogarantie – Belgia se acordă cosmeticelor care îndeplinesc următoarele

condiţii:

- peste 95% din ingredientele produsului să fie certificate organic;

- peste 10% din produs, calculat din punctul de vedere al greutăţii, să fie organic;

- este permis ca până la 5% din produs să fie sintetic.

6.Certificarea de la AIAB-ICEA - Italia se acordă cosmeticelor produse din ingrediente aflate pe

lista lor. În cazul acestei certificări nu există un procent minim de ingrediente organice, dar trebuie

respectată întocmai lista de ingrediente permise.

Alte certificări existente: NaTrue, Bioforum.

Şase dintre cele mai cunoscute organisme de certificare din Germania, Belgia, Franţa, Italia şi

Marea Britanie au lansat în anul 2010 un standard comun de certificare, numit COSMOS (Cosmetics

organic and natural standard).

1.2.3 Care este scopul standardului COSMOS?

Să impună un standard minim şi o definiţie comună pentru cosmeticele organice şi naturale.

Principiile lor sunt următoarele:

- promovarea utilizării produselor din agricultură organică;

- respectarea biodiversităţii;

- utilizarea responsabilă a resurselor naturale;

- utilizarea unor metode de producţie curate şi sigure, ce respectă sănătatea umană;

- dezvoltarea conceptului „Chimie verde” – Green Chemistry.

Ingredientele cosmeticelor acceptate de standardul COSMOS sunt următoarele:

1. apă

8

2. ingrediente minerale prelucrate fizic, nu chimic

3. ingrediente din agricultură ecologică

4. ingrediente prelucrate chimic, obţinute din agricultură ecologică

5. alte ingrediente

Standardul de certificare COSMOS acoperă următoarele procese din lanţul de producţie şi

distribuţie:

- originea ingredientelor;

- compoziţia produselor; - depozitarea, producţia şi împachetarea;

- problemele de mediu;

- etichetarea;

- promovarea.

1.2.4 Ce fel de certificări pot exista în cadrul standardului european COSMOS?

- Pentru a putea utiliza certificarea Organic şi pentru a scrie în denumire „produs organic”,

cosmeticele trebuie să aibă cel puţin 95% ingrediente organice, iar 20% din produsul rezultat să fie

organic.

- Pentru a putea utiliza certificarea Natural şi pentru a scrie în denumire „produs ce conţine

ingrediente organice”, cosmeticele pot avea sub 95% ingrediente organice.

1.2.5 Cum se certifică un produs cosmetic organic în Australia?

- Pentru a putea utiliza certificarea Australian Certified Organic şi pentru a scrie în denumire produs

organic, cosmeticele trebuie să aibă cel puţin 95% ingrediente organice, iar restul de 5% să fie naturale,

certificate şi ele.

- Pentru a folosi logo-ul de bază al Australian Certified Organic şi pentru a scrie pe ambalaj „realizat cu x

% produse organice”, cosmeticele bio trebuie să aibă minimum 70% ingrediente organice;

9

1.2.6 Mituri despre cosmeticele bio

“Nu sunt eficiente”!

FALS. Conform unui studiu apărut în publicaţia „Ghidul cosmeticelor bio", 89 la sută din femeile care au

folosit produse cosmetice organice timp de trei săptămâni au observat eficienţa acestora şi au continuat să

le folosească.

“Dacă este natural înseamnă că este şi bio”!

FALS. Menţiunea „natural" de pe eticheta unui produs cosmetic nu înseamnă că este şi bio sau organic. În

primul caz, proporţia de ingrediente naturale este, de cele mai multe ori, de 1 sau 2 la sută, acestea

provenind însă din culturi tratate cu chimicalele clasice. Pe etichetă trebuie să se afle şi siglele unor

organisme de certificare organică, precum Soil Association, Ecocert, USDA Organic sau Cosmebio.

“Au o valabilitate redusă”!

ADEVĂRAT. Lipsa conservanţilor precum parabenii scurtează durata de folosire a unui produs de

îngrijire organic. Aşadar, are o perioadă de valabilitate de doar câteva luni.

“Deodorantele bio nu opresc transpiraţia”

ADEVĂRAT. Un antiperspirant tradiţional conţine aluminiu, care blochează porii, oprind astfel

transpiraţia. Spre deosebire de acestea, deodorantele bio au în compoziţie plante cu efect antibacterian,

care doar îndepărtează mirosul neplăcut.

Valabilitate: Biocosmeticele sunt valabile cel mult trei luni de la deschiderea ambalajului.

1.3 Pro şi contra produselor BIO

PRO: Potrivit unui studiu american, fructele, legumele şi cerealele cultivate ecologic au valori nutriţionale

mai mari în comparaţie cu cele cultivate tradiţional. Printre avantajele acestora, se numără antioxidanţii,

substanţe care pot preveni cancerul. De asemenea, densitatea nutritivă este cu 25 la sută mai mare.

10

CONTRA: Potrivit unei alte cercetări americane, alimentele bio nu ar fi mai sănătoase decât cele

obişnuite şi nu conferă avantaje nutriţionale suplimentare. Specialiştii de la Şcoala Londoneză de Igienă şi

Medicină Tropicală au analizat 162 de studii despre produsele bio, publicate de-a lungul a 50 de ani. Un

raport al Agenţiei Franceze pentru Siguranţa Alimentelor a arătat că diferenţele dintre alimentele bio şi

cele clasice sunt „nesemnificative".

1.4. 7 motive să devii eco

1 Multe fructe şi legume conţin un cocktail de pesticide, care poate afecta sistemul nervos, creşte riscul de

cancer şi de Parkinson.

2 Aproape 60 la sută din substanţele pe care le aplicăm pe piele se absorb în organism.

3 Unele chimicale din hrană pot rămâne în organism ani

întregi, producând diverse boli.

4 Aproximativ 500 de substanţe chimice sunt folosite în agricultura convenţională.

5 Unele îngrăşăminte chimice sunt asociate riscului de apariţie a cancerului.

6 Numărul alergiilor la soia a crescut cu 50 la sută după ce în unele alimente a fost introdusă soia

modificată genetic.

7 În agricultura eco nu este permisă utilizarea antibioticelor pentru animale decât în cazul îmbolnăvirii

acestora. Rezistenţa la antibiotice în cazul oamenilor ar putea avea legătură cu consumul de carne de

animale care au fost tratate cu antibiotice.

Capitolul 2.Produse modificate genetic

Organismele modificate genetic (OMG) pot fi plante sau animale ale căror caracteristici genetice

au fost modificate în laborator, pentru a le creşte rezistenţa la secetă, la dăunători, la ierbicide puternice,

la salinitate, la aciditatea crescută a solului sau la temperaturi scăzute.

Alteori, scopul modificării genetice este de a modifica proprietăţile nutritive ale unor culturi. De

exemplu, poate fi crescut conţinutul de proteine, de vitamine ori de acizi graşi al unor cereale, poate fi

mărită concentraţia de lecitină din soia sau pot fi obţinute cereale fără gluten.

11

Tehnologia prin care se obţin organismele modificate genetic este numită „biotehnologie modernă",

„inginerie genetică", „inginerie genică" sau „tehnologia moleculelor recombinate de ADN".

2.1 Menţionarea lor pe etichetă, nu mereu obligatorie!

În Europa, pot fi cultivate doar anumite tipuri de organisme modificate genetic, iar produsele care

le conţin trebuie să aibă această informaţie pe etichetă.

Există însă o situaţie în care producătorii nu sunt obligaţi să menţioneze dacă alimentul conţine OMG:

când cantitatea de OMG nu depăşeşte 0,9% din totalul ingredientelor.

De exemplu, lecitina din soia care se găseşte în ciocolată poate proveni din soia modificată genetic, iar

această informaţie poate să nu se regăsească pe etichetă produsului atâta vreme cât concentraţia

ingredientului în cauză este mai mică de 0,9%. Lecitina este folosită ca emulgator -asigură o textură

omogenă alimentului.

Organismele modificate genetic se pot găsi şi în alimentele neambalate pe care le cumpărăm sau în

preparatele de la restaurant ori de la fast-food.

Majoritatea organismelor modificate genetic sunt cultivate în SUA.

Europenii sunt mai circumspecţi cu privire la efectele pe care le-ar putea avea asupra sănătăţii, dar şi în

legătură cu impactul pe care-l au asupra ecosistemului. Au fost publicate de-a lungul timpului mai multe

studii care semnalau o serie de efecte negative ale consumului de organisme modificate genetic, dar

metodologia lor a fost adeseori contestată.

Este celebru cazul biochimistului şi nutriţionistului de origine maghiară Arpad Pusztai, de la

Institutul de Cercetare „Rowett" din Aberdeen, Scoţia, care şi-a pierdut slujbă după ce a prezentat, în

cadrul unei emisiuni, o cercetare personală legată de efectele unui soi de cartofi modificaţi genetic. Acesta

a spus că mai multe organe ale unor şoareci de laborator hrăniţi cu cartofii s-au atrofiat: ficatul, inima,

testiculele şi creierul. Biochimistul a observat şi o serie de modificări structurale ale globulelor albe din

sânge care cresc vulnerabilitatea la infecţii, precum şi inflamaţii la nivelul unor ţesuturi, cum ar fi

pancreasul şi intestinele. Ulterior, o echipă de cercetare din China a reprodus experimentul, dar cu roşii

modificate genetic în loc de cartofi, şi nu a observat niciuna dintre modificările menţionate de Arpad

Pusztai.

2.1.1 Etichetarea potrivită

Atitudinea oamenilor privind alimentele modificate genetic diferă în funcţie de zonă geografică. În

afară de considerentele de ordin nutriţional, mai există şi considerente sociale, istorice, religioase.

12

Modificările tehnologice ale alimentelor, cât şi procesele de producţie, pot genera reacţii negative din

partea consumatorilor, în special acolo unde comunicarea între producători şi consumatori nu există sau

este de slabă calitate.

În timp ce în UE etichetarea alimentelor este obligatorie, în SUA nu este. Cu toate acestea, în

Ungaria a fost descoperită carne la conservă cu peste 3% organism modificat genetic în compoziţie, fără

să fie specificat pe ambalaj. Potrivit legislaţiei naţionale, alimentele cu peste 0,9% OMG în compoziţie

trebuie să aibă aceste specificaţii pe etichetă.

-In Polonia, în 2006, a fost interzis comerţul cu seminţe modificate genetic.

-In Austria, tot în 2006, a fost adoptată o lege care interzice orice poluare cu OMG peste 0,1% în

câmpurile învecinate.

2.2. De ce sunt produsele modificate genetic o problemă?

-Pentru Oameni: Cele mai recente studii demonstrează că produsele modificate genetic afectează

sănătatea oamenilor. Porumbul modificat genetic MON863 al companiei Monsanto, aprobat pentru

consum uman pe piaţa Uniunii Europene, a cauzat serioase modificări la nivelul ficatului şi rinichilor

cobailor care l-au consumat în timpul unui studiu ştiinţific. Studiul a fost realizat de cercetătorul francez

Gilles Eric Serralini şi publicat în martie 2007.

-Pentru Mediu: Odată eliberate în mediu, fie că sunt culturi de testare, fie comerciale, plantele

modificate genetic nu pot fi controlate pentru că acestea interacţionează în mod liber cu întregul

ecosistem. Culturile convenţionale sau ecologice din jur pot fi impurificate prin polenizare, datorită

vântului sau insectelor. De asemenea întreaga biodiversitate are de suferit de pe urma culturilor

modificate genetic rezistente la insecte şi erbicide. Multe insecte care se hrănesc în mod natural cu

dăunătorii plantelor de cultură suferă şi chiar mor dacă consumă dăunători de pe plante modificate

genetic. Aşa este cazul buburuzelor care se hrănesc cu păduchi de frunză.

2.3 Care sunt riscurile alimentelor modificate genetic asupra sănătăţii consumatorilor?

a. Efectele alergice

Genele nou inserate pot produce proteine care la unele persoane determina alergii. Cele mai

frecvente alergii sunt cele faţă de lapte, ouă, peste, cereale şi soia. La începutul anilor '90 când soia a

13

căpătat efecte nutritive sporite prin introducerea unei gene de la nucile braziliene, riscul potenţial a

devenit evident.

b. Rezistenţa la antibiotice

Se ştie că unele alimente modificate genetic pot creşte rezistenţa omului sau a animalelor faţă de

antibiotice. De exemplu, tomatele modificate genetic consumate proaspete au gene marker (o genă

rezistenţă la antibiotice) ce sunt foarte rezistente la neomicină sau kanamicină. Acelaşi lucru se întâmplă

şi în cazul seminţelor de bumbac. În general, riscul variază în funcţie de originea genei implicate.

Bacteriile ce produc acid lactic nu trebuie să conţină gene de rezistenţă la antibiotice.

c. Modificări la nivelul metabolismului

Prin inserarea de gene noi se pot produce alterări la nivelul genomului - adică totalitatea genelor

pe care le conţine un organism - alterări care pot genera în organismul gazdă şi alte efecte decât cele

scontate, cum ar fi scăderea cantităţii de substanţe nutritive şi creşterea nivelului de toxine în organismul

gazdă.

2.4. Principalele avantaje ale produselor modificate genetic

Principalele avantaje ale produselor modificate genetic ţin de:

- dimensiunea economică , nicidecum de protecţia sănătăţii omului.

- timpul şi costurile cultivării acestor alimente au fost micşorate. Legumele „mutante” au fost concepute

astfel încât să fie rezistente sau chiar tolerante la erbicid, substanţă chimică destinată uciderii buruienilor

dăunătoare agriculturii. Mai mult decât atât, acestea au dezvoltat rezistenţă în faţa insectelor ce afecteza

plantele nemodificate genetic.

- este redusă cantitatea de pesticide, substanţa care ucide insectele dăunătoare agriculturii, lucru care a

dus la scăderea costurilor de întreţinere a recoltelor.

- efortul depus de fermieri este mai redus, iar sănătatea acestora nu mai este pusă în pericol de substanţele

chimice folosite.

- impactul agriculturii asupra mediului este mai mic, odată ce cantitatea totală de pesticide folosite se

reduce.

- datorită aspectului foarte plăcut, aceste produse atrag tot mai mulţi clienţi ducând astfel la creşterea

profiturilor comercianţilor.

2.5. Dezavantajele alimentelor modificate genetic

- Alimentele modificate genetic pot dobândi proprietăţi nedorite;

14

-Tehnologia poate cauza degenerare nedorită . Deci chiar dacă este surprinzător se pot obţine produse

slabe calitativ ;

- Alimentele modificate genetic pot modifica flora solului 

- Când microorganisme alterate genetic sunt consumate împreună cu alimentele ele se pot reuni cu

organismul uman sau animal . Această combinaţie poate cauza pierderi , metamorfoze sau alte organisme

ciudate ;

- Dacă în urma intervenţiei genetice se crează alumente rezistente la antibiotice această proprietate s-ar

putea transfera şi la consumatorul acestor alimente cu efecte nocive pentru sănătate . Antibioticele

prescrise în scopuri curative în diverse maladii nu şi-ar mai produce efectul scontat;

2.6. Situaţia alimentelor modificate genetic la nivel mondial

În ultimii 5 ani suprafeţele cultivate cu plante modificate genetic au crescut de cel puţin 25 ori.

Cele mai răspândite sunt soia şi porumbul (modificate pentru a le creşte rezistenţă la ierbicide şi la

pesticide) iar SUA deţine aproximativ 70% din totalul acestor suprafeţe.

SUA este cel mai mare producător de organisme modificate genetic, reprezentând 68% din

producţia globală. Este estimat că aproximativ 70% din totalul alimentelor care sunt comercializate au

ingrediente modificate genetic. 89% din plantaţiile de soia sunt modificate genetic, 83% din bumbac şi

61% din porumb.

Argentina este al doilea mare producător de organisme modificate genetic, producţia acestei ţări

reprezentând 23% din producţia globală. În Argentina principala plantă modificată genetic este soia, astfel

încât 99% din culturile de soia sunt modificate, în principal pentru a rezista la ierbicide.

Canada e al treilea producător, cu un procent de 7% din producţia globală. Aici, principalul

organism modificat genetic e canola (răpită) şi reprezintă 80% din producţia totală. Aceasta a fost

modificată ca să reziste la anumite ierbicide. Deşi plantă este modificată, uleiul nu este. Totuşi, atenţie

când cumperi ulei de răpită!

China este a patra ţară ca producător de organisme modificate genetic, reprezentând doar 1% din

producţia globală. În China bumbacul e cel mai răspândit ca fiind modificat genetic, iar pe locul doi, aşa

cum era de aşteptat, se află orezul. Aşa că, deşi China este patria orezului, tot mai bun este cel autohton.

15

Restul de 1% din producţia globală o reprezintă alte ţări, printre care: Africa de Sud, Australia,

Mexic, India, Brazilia, România, Bulgaria, Spania, Germania, Franţa, Ungaria, Indonezia. În aceste ţări se

cultivă organisme modificate genetic ca: soia, porumb, bumbac, răpită, orez, cartofi, tomate şi trestie de

zahăr.

În România a început cultivarea organismelor modificate genetic în anul 1998, mai precis

cultivarea de soia. În anul 2005, în ţara noastră, din producţia totală de soia, 67% o reprezenta cea

modificată genetic, fiind pe primul loc în Europa. Aceasta a fost modificată în sensul rezistenţei la

anumite ierbicide.

2.7 Top 10 alimente modificate genetic

1. Porumbul – a fost modificat de natură să-şi dezvolte propriul insecticid. Monsanto a recunoscut că în

SUA jumătate din culturile de porumb sunt modificate genetic. Şoarecii hrăniţi cu porumb modificat

genetic au probleme de reproducere şi fertilitate.

2. Soia – modificată să reziste la ierbicide. Produse: făină de soia, tofu, băuturi de soia, ulei de soia etc.

Hamsterii hrăniţi cu soia OMG au probleme de înmulţire şi o rată ridicată a mortalităţii.

3. Bumbacul – de asemenea proiectat să reziste ierbicidărilor. Mii de fermieri indieni au suferit

afecţiuni ale pielii după expunerea la vată de bumbac OMG.

4. Papaya – o varietate rezistentă la un virus a fost introdusă în Hawaii în 1999. Culturile de papaya

transgenică ocupă acum trei pătrimi din totalul arhipelagului Hawaii.

5. Orezul – cultura emblemă a Asiei de Sud Est a fost modificată genetic să conţină o mare cantitate de

vitamina A. Se pare că există şi o varietate ce conţine gene umane (!) care e cultivată pe teritoriul

Statelor Unite. China Daily, un ziar online, arată că s-au semnalat probleme serioase de sănătate publică

şi mediu date de culturile de orez OMG, care dau reacţii alergice. Există şi unele temeri legate de

transferul de gene.

6. Tomatele – au fost modificate pentru păstrare mai îndelungată pe rafturi, prevenindu-se alterarea lor

care, în mod natural, are loc rapid. Într-un test vizând siguranţa roşiilor OMG, unele animale au murit la

câteva săptămâni de la ingerarea unor astfel de tomate.

16

7. Rapiţa – uleiul de rapiţă se foloseşte la producerea de ulei comestibil şi de margarină. Şi mierea mai

poate fi produsă din flori de rapiţă. În Germania, autorităţile au raportat că o treime din polenul prezent

în mierea canadiană provine de la culturi modificate genetic.

8. Produsele din lapte. S-a descoperit că 22% din vacile de pe teritoriul Statelor Unite au fost injectate

cu hormon de creştere bovin recombinant (modificat genetic) – rbGH. Acest hormon produs de

Monsanto determină vacile să-şi sporească producţia de lapte cu 15%.Laptele provenit de la astfel de

vaci conţine un nivel ridicat de IGF–1 (Insulin Growth Factors – factori de creştere insulinici). Oamenii

au de asemenea IGF-1 în organismul lor. Cercetătorii şi-au exprimat îngrijorarea, arătând că nivelurile

sporite de IGF-1 în corpul uman au fost asociate cu cancere de colon şi de sân.

9. Cartofi – şoarecii hrăniţi cu cartofi modificaţi cu Bacillus thuringiensis var. Kurstaki Cry 1 au fost

descoperiţi cu toxine în organism. În pofida anunţurilor contrare, aceasta arată că toxina Cry 1 era

stabilă în organismul şoarecilor de laborator. Când riscurile de sănătate au fost date publicităţii, s-a

pornit o dezbatere.

10. Mazărea – cea modificată genetic a fost identificată ca fiind cauza unor răspunsuri imunologice la

şoareci şi posibil la om. O genă de fasole a fost inclusă în mazărea OMG, cu scopul de a crea o proteină

care funcţionează ca un pesticid.

2.8 Produsele modificate genetic– legate de o boală stranie

Încă din 2008, NaturalNews.com anunţa posibila legătură dintre organismele modificate genetic şi

aşa numita afecţiune Morgellon, cu simptome cum ar fi: mâncărimi, înţepături, senzaţii de mişcare pe

piele, granulaţie a pielii, leziuni.

Unii pacienţi arată oboseală, lipsă de memorie pe termen scurt, confuzie mentală, durere şi schimbări în

modul de a vedea. Au fost de asemenea înregistrate date privind morbiditatea crescută şi disfuncţii

sociale precum productivitate scăzută, pierderi de slujbe, handicapuri severe, divorţuri, pierderea

custodiei copiilor şi abandon familial.

Înainte de raportarea ei, boala a fost negată ca fiind un fals, dar cercetările mai amănunţite au relevat că

e reală şi că poate fi legată de consumul de OMG. În pofida acestor legături, CDC (Center for Disease

Control – centrul de control al bolilor) din SUA a declarat afecţiunea Morgellon de origine necunoscută.

17

Mai mult, comunitatea medicală nu poate oferi publicului nici o informaţie privind o cauză a

simptomelor.

Studiile suplimentare efectuate au relevat că fibrele invazive ale ţesuturilor normale extrase de la

pacienţii cu Morgellon sunt similare de la unii la alţii şi că nu se potrivesc cu nici o fibră din mediul

natural obişnuit.

ADN-ul extras din fibre a fost identificat ca aparţinând unui fungus (o ciupercă) şi că acestea mai conţin

şi Agrobacterium, un germen gram-negativ ce are capacitatea de a modifica celulele plantelor,

animalelor şi chiar şi pe cele umane.

Boala Morgellon nu este singura asociată cu hrana modificată genetic.Există dovezi din ce în ce

mai clare cu privire la faptul că alimentaţia pe bază de OMG poate cauza alergii, reacţii imunologice,

probleme cu ficatul, sterilitate şi chiar moarte.

Mai mult, pe baza singurului experiment de hrănire umană cu alimente pe bază de organisme modificate

genetic s-a stabilit că materialul genetic conţinut în produsele alimentare pe bază de OMG se poate

transfera în ADN-ul bacteriilor intestinale la om şi poate continua să se înmulţească.

Conştientizarea pericolului

Încă o dată, American Academy of Envirnomental Medicine (academia americană de medicină a

mediului) a arătat că OMG constituie o ameninţare serioasă a sănătăţii, şi nu că doar în mod accidental

pot exista legături între acestea şi efectele asupra sănătăţii.

AAEM a sfătuit medicii să avertizeze pacienţii să evite OMG, întrucât introducerea OMG în hrana

curentă e corelată cu o creştere alarmantă a bolilor cronice şi alergiilor alimentare.

Nu ar trebui să constituie nici o surpriză. Acum 30 de ani, un supliment alimentar numit L-trytophan a

ucis 100 de oameni şi a afectat între 5.000 şi 10.000 de alte persoane. Cauza a fost identificată în final că

fiind procesul de inginerie genetică utilizat în producerea sa. Dacă simptomele nu ar fi avut trei

caracteristici principale evidente, anume unice, acute şi rapid instalate, boala nu ar fi putut fi identificată.

2.9 OMG, un caz cu totul special!

Este un orez ce conţine gene umane, produs de compania Ventria Bioscience şi care este cultivat

acum pe circa 1600 de hectare în Junction City, Kansas, SUA.

18

Firma cultivă de câţiva ani buni în secret soiul de orez modificat cu gene din ficatul uman, în

scopul de a preleva proteinele dezvoltate de acest “Frankenorez” şi de a le folosi la producerea de

medicamente. Cu aprobare de la USDA – departamentul agriculturii din SUA – Ventria a luat una din

cele mai larg răspândite cereale din lume şi o foloseşte drept catalizator pentru obţinerea de noi

medicamente.

Iniţial, cultivarea acestui tip de OMG, în trei varietăţi, a fost limitată la interiorul laboratoarelor.În

2007, Ventria a scos orezul afară, în aer liber.

Compania a încercat să-l cultive mai întâi în Missouri, dar a întâmpinat rezistenţă din partea Anheuser-

Busch şi a altor firme, care au ameninţat să boicoteze tot orezul produs în acel stat dacă Ventria ar fi

plantat orezul în graniţele statului din inima SUA. Aşa încât Ventria s-a mutat cu plantările în Kansas.

Problema cea mare constă în faptul că, deşi acest tip de orez nu a fost aprobat pentru consumul

uman, este cultivat în câmp deschis, unde potenţialul de înmulţire necontrolată este uriaş, iar pericolul

pentru sănătatea publică este, de asemenea, pe măsură.

Cu toate protestele care au urmat conştientizării acestor riscuri, USDA a aprobat cultivarea în

câmp deschis a acestui orez. Şi aceasta după ce FDA a refuzat autorizarea OMG-ului produs de Ventria

în 2003.

Capitolul 3.Concluzii

“ Produse ecologice vs produse modificate genetic”, este subiect controversat în ultima perioadă

atât de specialişti cât şi de consumatori.

Produsele ecologice sunt obţinute în cadrul sistemului de agricultură ecologică , fără utilizarea

produselor chimice de sinteză ,acoperă o gamă largă de alimente: de la fructe, legume, carne, până la

băuturi şi produse lactate . Motivul pentru care se optează pentru astfel de produse este acela că

îmbunătăţesc starea de sănătate a omului dar şi a mediului înconjurător.

Modificat genetic nu este deocamdată echivalent cu îmbunătăţit genetic.

Produsele modificate genetic au calităţi nutritive similare sau, uneori, chiar mai bune decât cele obţinute

prin metodele clasice. Noile alimente" sunt rezultatul ingineriei genetice. În realitate deţin doar avantajul

timpului lucru ce atrage numeroase dezavantaje atât economice cât şi sociale, reprezentând o problemă

majoră la scara planetei.

19

Corect este să fim informaţi şi să alegem în cunoştinţă de cauză atunci când achiziţionăm orice

produs, dar în mod special produse alimentare care ne pot afecta sănătatea,deoarece acestea joacă un rol

important în viaţa noastră.

Bibliografie

1. www.sideris.com

2. www.jurnalbio.worldpress.com

3. www.biosantos.model18.com

4. www.infomg.ro

5. www.gandeste.org

6. www.adevarul.ro

20