Prod Carne Suine

51
Sisteme şi tehnologii Sisteme şi tehnologii de îngrăşare a de îngrăşare a suinelor suinelor

Transcript of Prod Carne Suine

Page 1: Prod Carne Suine

Sisteme şi tehnologii de Sisteme şi tehnologii de îngrăşare a suinelorîngrăşare a suinelor

Page 2: Prod Carne Suine

În creşterea suinelor s-au diferenţiat mai multe sisteme de exploatare, condiţionate de calitatea materialului biologic, de tehnologiile elaborate şi aplicate la o anumită etapă etc., şi anume: exploataţii extensive exploataţii semiintensive explotaţii intensiv-

industriale.

Page 3: Prod Carne Suine

Sistemul extensivSistemul extensiv

Materialul biologic constă din rase şi populaţii de suine puţin ameliorate, şi se pretează la exploatarea pe păşuni, pe lângă bălţi şi chiar în păduri. Pentru întreţinere se folosesc construcţii simple, ieftine şi fără amenajări interioare specifice categoriilor de vârstă, sau stărilor fiziologice.

Hrănirea animalelor se bazează pe reziduuri culinare şi puţine concentrate, la care se adaugă, pe timp de vară, resurse furajere locale ca: masa verde, colete de sfeclă, iar pe timp de toamnă-iarnă: dovleci, gulii, cartofi şi ocazional ghindă, jir etc.

Potenţialul productiv al animalelor este utilizat doar parţial; bune rezultate sunt înregistrate atunci când scroafele sunt date la montă în toamnă, urmând ca fătările să aibă loc primăvara, aşa încât tineretul să beneficieze de condiţiile de mediu relativ prielnice din sezoanele călduroase.

Sacrificarea se face la începutul sau în cursul iernii, când animalele au masa corporală de cca. 130 kg sau mai mult, deci după 10-12 luni de la naştere în cazul raselor tardive vârsta de sacrificare se poate prelungi la 15-16 luni.

Page 4: Prod Carne Suine

Jamón ibérico

Page 5: Prod Carne Suine

Sistemul de semiintensiv Sistemul de exploataţie semiintensiv este adoptat

de către majoritate gospodăriilor populaţiei, de unele sectoare anexă ale unităţilor agricole de producţie şi de alte întreprinderi economice.

În aceste categorii de exploataţii se fac unele investiţii, mai ales pentru exploatarea normală a scroafelor şi întreţinerea adecvată a tineretului înţărcat constând din boxe de fătare-alăptare, boxe pentru purcei înţărcaţi şi spaţii pentru îngrăşare.

Materialul biologic constă din scroafe metise procurate de la unităţii specializate cu potenţial productiv destul de ridicat. Se pot utiliza şi suinele din rasele: Bazna, Marele alb, Alb românesc de carne, precum şi metişi.

Page 6: Prod Carne Suine

Adăposturile se construiesc din materiale locale sau se pot utiliza construcţiile de tip gospodăresc în care s-au crescut şi exploatat alte specii de animale, urmate de unele amenajări interioare specifice suinelor. Boxele sunt prevăzute cu alimentare cu apă şi chiar cu canalizări pentru eliminarea dejecţiilor. Microclimatul se poate regla parţial, bazându-se mai mult pe căldura biologică pe timp de iarnă, iar ventilaţia este pasivă (prin coşuri de aerisire, prin uşi sau geamuri). Aşternutul, care constă din paie sau alte materiale, nu trebuie să lipsească de la maternitate şi sectorul de creşă; prin schimbarea acestuia se asigură atât igienizarea boxelor cât şi atenuarea oscilaţiilor termice.

În aceste exploataţii scroafele sunt utilizate ceva mai raţional, find dirijate la montă de 2 ori pe an (toamna târziu şi la începutul verii) aşa încât fătările să aibă loc primăvara şi la începutul toamnei, deci cel mult 2 cicluri de producţie pe an.

Page 7: Prod Carne Suine

Hrănirea se face cu nutreţuri combinate complete şi cu nutreţuri suculente (masă verde, sfeclă, cartofi, dovleci).

Indicatorii de producţie se limitează între 200-250 g SMZ la tineret şi între 350-450 g la porcii graşi, aşa încât masa corporală de 100-110 kg se realizează la vârsta de 280-290 zile.

Prin acest sistem de creştere nu se asigură o ritmicitate constantă pe tot parcursul anului în ceea ce priveşte livrarea livrarea suinelor pentru tăiere, dar constituie o activitate anexă importantă la nivelul unei gospodării particulare sau asociaţii familiale.

Page 8: Prod Carne Suine

Sistemul de exploataţie intensiv-industrial

Creşterea şi îngrăşarea suinelor în sistem intensiv-industrial constituie metoda cea mai modernă de organizare şi de desfăşurare a activităţii de producţie în vederea obţinerii unor cantităţi sporite de carne în condiţii de rentabilitate.

Elementul principal, care dă caracterul industrial al producţiei, este fluxul tehnologic ce asigură ritmicitate, constanţă şi sincronizare, indiferent de sector şi de sezon.

Noţiunea de flux tehnologic înglobează un ansamblu de metode procedee şi operaţiuni care sunt înlănţuite într-o anumită ordine, respectând cerinţele organismului animal, pentru care se folosesc o gamă largă de adăposturi, utilaje şi instalaţii.

În general, se urmăreşte valorificarea întregului potenţial biologic al suinelor, precum şi utilizarea cât mai raţională a mijloacelor materiale şi a forţei de muncă.

Page 9: Prod Carne Suine

Schema fluxului tehnologic într-o unitate de tip industrial

Montăgestaţie

Fătare,alăptare,înţărcare

Creşteretineret

Îngrăşare

CreştereTineretPrăsilă

şi testare

20-25 kg

90 zile

exterior

105-110 kg

240-250 zile

Livrare

Purcei înţărcaţi5-7 kg (35-42 zile)

Tineret suin25-30 kg (95-105 zile)

Page 10: Prod Carne Suine

TEHNOLOGIA DIN SECTORUL DE CREŞĂ

Activitatea de producţie din compartimentul sau sectorul de creşă se declanşează odată cu preluarea purceilor înţărcaţi din maternitate şi se continuă cu creşterea acestora până la vârsta de 90-105 zile, când au masa corporală între 25-30 kg. Vârsta de preluare din compartimentul de maternitate este de 37 de zile în unităţile industriale şi de 44 de zile în cele care livrează reproducători. În unităţile gospodăreşti vârsta de preluare este de 56 de zile. Greutatea medie trebuie să fie de cea. 6,5 kg la unităţile industriale, de cea. 7,5 kg la cele care livrează material de reproducţie şi de cca. 10 kg la fermele gospodăreşti; indivizii cu 2-3 kg mai puţin, faţă de medie, se constituie în loturi separate şi li se instituie măsuri speciale de recuperare, care vor fi tratate ulterior.

Tineretul suin care se creşte în compartimentul de creşă este denumit "tineret înţărcat" sau "purcei înţărcaţi".

Page 11: Prod Carne Suine

Sistemele de întreţinere a tineretului înţărcat Sistemele de întreţinere a tineretului înţărcat în

compartimentul sau în sectorul de creşă, se pot clasifica astfel: întreţinerea în boxe din compartimentele special

construite pentru această categorie; întreţinerea tineretului în continuare, în boxe de fâtare-

creştere din compartimentul de maternitate.

Page 12: Prod Carne Suine

Întreţinerea tineretului în boxe speciale

Boxele de tip pavilionar au fost concepute şi construite între anii 1962-1964, în unităţile de tip industrial de la noi din ţară, şi aveau o suprafaţă de cca.19 m2, asigurînd cazarea a cca. 40 de purcei înţărcaţi (0,45 m2/animal), ceea ce a constituit o risipă de spaţiu construit, urmând ca într-o etapa ulterioară să se cazeze 55 de purcei (0,35 m2/animal).

Page 13: Prod Carne Suine

Pardoseala era compactă pe toată suprafaţa şi confecţionată din cărămidă pe cant prinsă în lapte de ciment, despărţiturile laterale din dulapi de beton armat cu interspaţii, iar hrănitorile din tablă zincată, Hrănitorile erau prevăzute cu despărţituri ale jgheabului şi plasate spre aleea de serviciu; opus se găsea un grătar de fontă peste o gură de canal (0,25x0,25 m), iar alăturat erau amplasate adăpători tip cupă cu clapetă.

Acest tip de boxă nu posedă zonă de grătar pentru defecarea şi urinarea animalelor, ceea ce a afectat microclimatul din compartiment şi reducerea productivităţii muncii, alături de o mare risipă de spaţiu în prima fază de creştere. Iniţial, în aceste boxe, furajele combinate s-au administrat şi pe pardoseală.

Page 14: Prod Carne Suine

Boxe de creştere a suinelor

Page 15: Prod Carne Suine
Page 16: Prod Carne Suine
Page 17: Prod Carne Suine
Page 18: Prod Carne Suine

Sistem de hrănire cu hrană umedă

Page 19: Prod Carne Suine
Page 20: Prod Carne Suine
Page 21: Prod Carne Suine

Hrănitori automate pentru porci

Page 22: Prod Carne Suine
Page 23: Prod Carne Suine

Baterii de cuşti Tehnologia de creştere în baterii s-a introdus în anii 1975-1976,

urmând ca în 1978 să se generalizeze la toate unităţile industriale pentru creşterea şi îngrăşarea porcinelor.

Motivul principal pentru această soluţie constructivă de cazare a tineretului înţărcat l-a constituit folosirea mai eficientă a spaţiului construit. Pentru început, cuştile organizate în baterii, au fost amplasate pe un singur nivel, apoi pe 2 nivele, uneori chiar pe 3 nivele spre centrul adăpodstului.

Cuştile aveau dimensiuni foarte diferite şi, legat de aceasta, asigurau cazarea în fiecare cuşcă a unor efective reduse şi variabile de tineret porcin, însă pe întregul adăpost efectivul s-a mărit considerabil.

Page 24: Prod Carne Suine

Bateriile cu un singur nivel au fost aşezate pe două sau mai multe rânduri în compartiment, suspendate

cu 15-20 cm faţă de pardoseală. Suspendarea, deasupra pardoselii, se făcea pe cadre confecţionate din ţeavă sau din cornier, pardoseala cuştilor fiind prevăzută cu plasă de sârmă cu grosimea de 2-3 mm şi ochiurile de 10x10 mm.

Această soluţie a îmbunătăţit regimul termic cu 3-4°C, faţă de pardoseală şi a izolat animalele de fecale, limitându-se infestarea cu Escherichia coli şi alte bacterii nedorite.

Capacitatea de cazare pe compartiment a crescut cu 40-50%,faţă de tipul pavilionar, deoarece în prima fază s-au prevăzut fiecărui purcel 0,15 m2. Cuştile aveau, în general, dimensiunile de 1x2 m, fiind echipate cu 2 adăpători tip suzetă sau pipă, iar pereţii despărţitori erau confecţionaţi din panouri metalice detaşabile, pentru a uşura manipularea purceilor la depopulări. Dejecţiile se dirijau în spate, prin amplasarea sub pardoseală a unor panouri înclinate spre canalele de colectare a lor.

Page 25: Prod Carne Suine

Într-o etapă ulterioră, bateriile de cuşti au fost amplasate deasupra unor canale, sau fose, cu perne de apă; nivelul apei reglându-se cu ajutorul sifoanelor sau şibărelor. In această variantă umiditatea s-a redus mult, deoarece şi suprafaţa de evaporare s-a micşorat, pe lângă o importantă economie de apă pentru spălare. Cuştile au fost confecţionate din plasă de sârmă zincată montate pe cadre de cornier.

În ambele variante hrănitoarele erau confecţionate din tablă zincată, având jgheabul împărţit în fronturi de furajare prevăzute sub ele, cu o mică zonă compactă, pentru limitarea risipirii nutreţului.

Aceste cuşti, organizate în baterii, au asigurat sporuri medii zilnice mari (de cca. 400 g), au redus mortalitatea (la cca. 4%), însă aveau funcţionalitatea in timp redusă şi o manipulare destul de greoaie a animalelor la populare şi depopulare.

Page 26: Prod Carne Suine

Boxe pentru tineret suin amplasate deasupra canalelor

Page 27: Prod Carne Suine

Datorită numărului sporit de animale din compariment a necesitat şi o reglare forţată a microclimatului, în special a ventilaţiei, deci consumuri mari de energie electrică.

Încurajaţi de rezultatele productive, ulterior s-au confecţionat baterii de cuşti pe 2 nivele, cu dimensiunile şi organizarea interioară aproape asemănătoare cu cele descrise anterior şi amplasate pe centrul construcţiei, unde şi înălţimea, permitea.

Dejecţiile de la etajul superior erau colectate de perna de apă, realizată de o tavă interpusă între cele 2 nivele. Noxele se colectau prin montarea unui sistem de tubulaturi sub grătarele ambelor etaje, extragerea acestora fâcându-se forţat cu ajutorul unui exhaustor.

Page 28: Prod Carne Suine

Baterii de boxe pentru tineret suin cu două nivele

Page 29: Prod Carne Suine

Bateria de cuşti cu 2 nivele a fost omologată în 1978, având următoarele caracteristici: lăţimea de 1,6 m, lungimea de 1,6 m, suprafaţa de 2,5 m2, înălţimea de 0,60 m, iar înălţimea celor 2 nivele de 1,6 m. Capacitatea de cazare în faza I (37-75 zile) a fost de 18 purcei înţărcaţi, iar în faza a II-a (75-105 zile) de 8 animale.

Deci la vârsta tineretului de 75 de zile, jumătate din efectivul unui compartiment se va popula, efectuându-se şi o nouă lotizare, în vederea afluirii unui nou compartiment care din timp a fost spălat, dezinfectat, spălat şi adus la parametrii optimi pentru categroia 15-30 kg. Prin urmare, o serie de purcei se întreţineau cca 40 de zile în faza I şi cca 30 de zile în faza a II-a. Apa se asigură prin adăpători de tip pipă, iar administrarea furajelor prin hrănitorile semiautomate, aprovizionate prin telescoape din material plastic, racordate la instalaţiile de tip TN-60.

Page 30: Prod Carne Suine

Această variantă a permis cazarea unui număr foarte mare de tineret înţărcat pe compartiment, însă manipularea animalelor de la etaj se făcea greoi, alături de un consum ridicat de metal. Pereţii laterali şi hrănitorile erau detaşabile, aşa încât la depopulare tot rândul de cuşti se transforma într-un culoar plin cu animale ce corespondea cu camera de legătură, iar pentru cuştile de la etaj s-a prevăzut un topogan, sau rampă, pentru dirijarea şi coborârea grăsunilor direct în remorcile tehnologice.

În general, s-a renunţat la plasa de sârmă, apelându-se la panouri cu bare de oţel rotund, sudate pe cadre de ţeava zincată, sau cornier. Ulterior, barele grătarelor s-au confecţionat şi din platband pe cadre de ţeava sau cornier, iar hrănitorile din tablă zincată (cu grosimea de 1 mm) posedă marginea superioară a jgheabului răsfrântă în interior pentru a se evita risipa de furaje.

Page 31: Prod Carne Suine

Necesarul ridicat de energie electrică pentru reglarea forţată a microclimatului şi consumul mare de metal a determinat ca, din 1985, să se renunţe la cazarea purceilor, mai ales în faza a II-a, în baterii de cuşti metalice.

În această nouă variantă, pentru faza a II-a, tineretul înţărcat se creştea în boxe obişnuite, de la 10-12 kg şi până la greutatea de 25-35 kg şi chiar mai mult. Boxele aveau pardoseala compactă (din cărămidă) pe cca. 60% şi grătar de beton armat pe cca. 40% din suprafaţa acesteia.

Zona compactă era situată spre aleea de serviciu, având amplasate deasupra acesteia hrănitorile (pe direcţia peretelui despărţitor), iar opus avea zona grătarului cu cele 2 adăpători tip pipă amplasate în colţuri.

Într-o boxă de 3/4 m se cazau între 20-25 de animale, fiecăreia revenindu-i cca. 0,35 m2 . Se recomandă ca pereţii despărţitori să fie confecţionaţi din dulapi de beton pe direcţia zonei compacte şi numai din ţeavă pe direcţia grătarului.

Page 32: Prod Carne Suine

Boxă pentru tineretul suin, faza a II-a

1. hrănitorul, 2. pardoseală beton, 3. grătar, 4. adăpători

Page 33: Prod Carne Suine

Boxa la sol cu încălzire electrică în pardoseală, constituie ultima variantă de întreţinere a tineretului înţărcat, înlocuind cu succes bateriile de cuşti. Încălzirea se face numai în zona compactă a pardoselii, deci local, asigurând o temperatură de cca. 26-28°C, care în primele 10 zile de populare se consideră optimă, iar spre final se reduce la cca. 24°C.

Dimensiunile boxei sunt variabile, cele mai des întâlnite sunt de 2x2,4m, important fiind asigurarea frontului de furajare pentru 30% din animale o suprafaţă de 0,20 m 2/ purcel înţărcat în faza I, şi o proporţie a grătarului de 40%.

Page 34: Prod Carne Suine

Secţiune prin compartimentul creşă cu boxe încălzite electric în pardoseală

Page 35: Prod Carne Suine

Pereţii despărţitori şi hrănitorul sunt confecţionaţi din dulapi de beton armat, iar grătarele de asemenea. Numărul de animale din boxă nu trebuie să depăşească 16 purcei.

După vârsta de 75 de zile a purceilor şi greutatea de peste 15 kg, nu mai este necesară încălzirea pardoselei, cu condiţia ca aceasta să fie confecţionată din cărămidă pe cant, iar temperatura interiorului adăpostului de 18-20°C.

Page 36: Prod Carne Suine

Întreţinerea tineretului în continuare în boxele de fătare-creştere

În multe unităţi de tip industrial, dar şi în fermele de înmulţire şi de hibridare, după înţărcarea scroafelor, purceii rămân în aceleaşi boxe până la vârsta de 90-95 zile şi greutatea de cca. 27 kg. După extragerea scroafei, barele metalice care-i limitează mişcările sunt ridicate pentru ca purceii să se mişte în voie. Se diminuează foarte mult din efectele stresurilor de înţărcare, de schimbare a boxei, de lotizare şi chiar a personalului de îngrijire. Pe lângă acestea, productivitatea muncii creşte foarte mult (de cca. 3 ori), însă investiţia este mare, necesitând de cca. 3 ori mai multe boxe de fătare.

Page 37: Prod Carne Suine
Page 38: Prod Carne Suine
Page 39: Prod Carne Suine

Acest sistem de întreţinere se poate practica şi în unităţile gospodăreşti, scroafa extrăgându-se la înţărcare, iar purceii rămânând pe loc până în apropierea fătării următoarei scroafe. După depopulare, igienizarea şi dezinfecţia trebuie să fie foarte minuţios executate, pe lângă unele lucrări de reparaţii.

Indiferent de sistemul de întreţinere, pe parcursul perioadei de creşă purceii nu se lotizează, ci doar se extrag indivizii cu creşterea întârziată, cei bolnavi sau cu dificultăţi de comportament (care muşcă urechile, cozile etc. sau defecă şi urinează în toate zonele boxei). Aceştia se cazează în boxe separate, cele mai expuse vederii personalului de îngrijire şi cu microclimat favorabil.

Page 40: Prod Carne Suine

Microclimatul din creşă În sectorul de creşă microclimatul este reglat cu ajutorul unor instalaţii

adecvate, aşa încât parametrii să fie cât mai constanţi, indiferent de sezon. Temperatura în primele zile de populare trebuie să fie apropiată de cea a

compartimentului de maternitate, de 22-24°C, în interiorul adăpostului şi de 26-28°C, la nivelul patului cald din pardoseală. După 25-30 zile, temperaturile pot să scadă cu 2-3°C şi chiar se poate renunţa la încălzirea pardoselei.

De menţionat că, suprafaţa patului cald trebuie să asigure o zonă de odihnă pentru cca. 12 purcei pe m2, în decubit lateral. Instalaţia de încălzire electrică a patului cald este identică cu cea prezentată în sectorul maternitate.

Umiditatea relativă trebuie să se încadreze între 55-70%, valori realizabile dacă nu se spală zilnic pe toată suprafaţa zonei compacte a pardoselei, dacă adăpătorile nu sunt defecte, dacă evaporarea de la suprafaţa apei din canale este limitată printr-o peliculă de ulei mineral şi dacă supraplinul este preluat prin sifonare.

Page 41: Prod Carne Suine

De menţionat că, sunt foarte periculoase umidităţile relative ridicate (din sezoanele reci) şi temperaturile scăzute din compartiment, asociere care provoacă bronhopneumonii. Umiditatea ridicată este periculoasă şi prin dezvoltarea exagerată a florei microbiene patogene, care contribuie la alterarea rapida a nutreţurilor combinate uscate, precum şi prin consumurile ridicate de furaje la animale.

Gazele nocive (bioxidul de carbon, amoniacul şi hidrogenul sulfurat) sunt foarte periculoase pentru tineretul înţărcat, deoarece în prima fază nu mai este laptele matern pentru atenuarea toxicităţii şi nici organismul nu se poate apăra eficient.

Page 42: Prod Carne Suine

Menţinerea stării de igienă a boxelor este pârghia cea mai eficientă de limitarea răspândirii gazelor nocive, alături de funcţionarea instalaţiilor pentru absorbţia lor forţată. Igienizarea se face şi se urmăreşte cu atenţie imediat după populare (când zona compactă este adesea murdărită), însă după stabilizarea ierarhiei lotului aceasta pune probleme de mică importanţă. Pentru aceasta, în canale sau fose se instalează, sub grătar, tuburi de absorbţie din material plastic cu diametrul de cca. 10-15 cm, perforate pe partea inferioară şi racordate la un exhaustor. Dozele maxime de noxe admise sunt: 0,3% la bioxidul de carbon, 0,03% la amoniac şi de 0,002% la hidrogenul sulfurat.

Pentru primenirea aerului se recomandă dirijarea acestuia prin saci fără fund din material plastic transparent, amplasat deasupra boxelor şi perforat pe partea inferioară. Aerul va fi încălzit iarna într-o baterie cu apă caldă şi preluat din camera de legătură vara. Volumul de aer pe purcel înţărcat va fi de 50 m3/h vara şi 10 m3/h iarna.

Page 43: Prod Carne Suine

Dejecţiile vor fi dirijate spre canalele sau fosele pentru realizarea pernei de apă, acestea trecând cu uşurinţă prin fantele grătarelor, datorită configuraţiei speciale a barelor.

Evacuarea dejecţiilor din fose se va face periodic, din 15 în 15 zile, cu menţiunea că la populare apa din canale sau fose să fie preîncălzită cu 2-3 zile înainte.

In general, zona grătarului trebuie să reprezinte cca. 40% din suprafaţa totală a pardoselei, iar barele grătarului pot fi construite din oţel rotund cu diametru de 12 mm şi fantele de 12 mm, sau din bare de beton armat, late de 7,5 cm şi fante de 2,5 cm.

Page 44: Prod Carne Suine

TEHNOLOGIA DIN SECTORUL DE ÎNGRĂŞĂTORIE

Page 45: Prod Carne Suine

Îngrăşarea suinelor reprezintă faza finală a procesului de producţie dintr-o unitate cu circuit închis, sau a 4-a verigă din cadrul fluxului tehnologic din unităţile de tip industrial.

În acest sector are loc continuarea creşterii şi finisarea îngrăşării animalelor în vederea livrării lor la tăiere, precum şi recondiţionarea reproducătorilor care au încheiat activitatea economică de reproducţie.

Grăsunii sunt preluaţi din compartimentul sau sectorul de creşă la masa corporală de 25-30 kg, se întreţin pe perioada îngrăşării în acest sector, de unde se livrează abatoarelor la greutatea specificată prin metodologia de îngrăşare (porc pentru carne, pentru producţia de bacon, pentru semiconserve sau pentru salamuri uscate).

Aceste metode de îngrăşare diferă în funcţie de scopul producţiei, având prioritate greutatea de pornire, alimentaţia aplicată, rasele sau metişii utilizaţi, greutatea la sacrificare etc.

Page 46: Prod Carne Suine

În general, prin tehnologia de îngrăşare aplicată, se urmăresc următoarele obiective: realizarea unor sporuri medii zilnice mari, cu consumuri

specifice de furaje reduse; reducerea perioadei de îngrăşare şi utilizarea eficientă a

spaţiului construit; obţinerea unor randamente ridicate la sacrificare şi a unor

carcase de calitate superioară. Avându-se în vedere că, în sectorul de îngrăşătorie, principalul

factor care condiţionează rezultatele de producţie şi apoi economice este alimentaţia, aceasta se va trata cu prioritate.

Page 47: Prod Carne Suine

Metodele de îngrăşare-finisare a suinelor

Page 48: Prod Carne Suine

Îngrăşarea suinelor pentru carne

La îngrăşarea pentru carne este utilizat tineretul suin de la greutatea de 25-30 kg, care este supus creşterii şi îngrăşării până la greutatea de 110-120 kg, când este livrat pentru tăiere. Această variantă mai este cunoscută sub denumirea de îngrăşare pentru carne "proaspătă", deoarece carcasele sunt dirijate pentru consumul imediat.

La sacrificarea acestor porci, rezultă carcase în care predomină carnea, în timp ce grăsimea nu depăşeşte 30-35%. Este metoda cea mai eficientă din punct de vedere economic, deoarece sunt utilizate animale tinere la care se înregistrează cele mai reduse consumuri specifice de furaje şi cele mai ridicate sporuri de creştere, iar piaţa solicită cantităţile cele mai mari.

Page 49: Prod Carne Suine

Factorii care influenţează această metodă de îngrăşare sunt numeroşi, însă predomină rasa, alimentaţia şi sistemul de întreţinere, toate racordate la condiţiile concrete din teren.

Rasele care se pretează la acest tip de îngrăşare sunt: Landrace, Marele alb, Hampshire, Duroc, Pietrain etc, însă cele mai bune rezultate se înregistrează la metişii dintre aceste rase, în special între metişii F, (Landrace x Marele alb) şi rasa Duroc, sau metişii F, (Landrace x Marele alb) şi rasa Hampshire, precum şi unii hibrizi de mare productivitate.

În mica gospodărie se cresc şi se îngraşă porcinele aparţinătoare la rase şi populaţii locale, iar în unităţile de tip industrial se îngraşă numai metişi, avându-se în vedere economicitatea acţiunii datorate efectului de heterozis.

Page 50: Prod Carne Suine

Clasarea carcaselor cu Fat-O-Meater-ul

Page 51: Prod Carne Suine