Procesul electoral în Republica Moldova: realități, tendințe și ...

Filiala din chișinău a institutului internațional de monitorizare a dezvoltării democrației, parlamentarismului și respectării drepturilor electorale ale cetățenilor statelor-membre

ale adunării interparlamentare csi

conferința internațională științifico-practică

Procesul electoral în Republica Moldova: realități, tendințe și perspective

Program rezumate

Chişinău 2014

2

Conferința internațională științifico-practică


PROCESUL ELECTORAL ÎN REPUBLICA MOLDOVA: REALITĂȚI, TENDINȚE ȘI PERSPECTIVE

Chișinău, 5 iunie 2015

AGENDA CONFERINȚEIÎnregistrarea participanților: 9.30 – 10.00

(Institutul Muncii, Sala Polivalentă, et.1)Deschiderea conferinței: 10.00 – 10.30

Cuvînt la deschiderea ședinței -Eugeniu ȘTIRBU, directorul Filialei din Chișinău a IIMDD AIP CSIMesaje de salut – Andrian CANDU, Președintele Parlamentului Republicii MoldovaDr. hab. Valeriu CUȘNIR, directorul Institutului de Cercetări Juridice și Politice al AȘM (ICJP AȘM)Andrei BARANOV, directorul IIMDD AIP CSIDr. Iurie CIOCAN, președintele Comisiei Electorale CentraleSesiunea plenară: 10.30 – 11.50

Rapoarte științifice -1. Alegerile ca atribut obligatoriu al democrației

Eugeniu ȘTIRBU, directorul Filialei din Chișinău a IIMDD AIP CSI2. Procesul electoral în Republica Moldova: sondaje de opinie, deontologie și exigențe de legalitate

Dr. hab. Valeriu CUȘNIR, directorul ICJP AȘM 3. Procesul electoral din Republica Moldova: general și particular

Dr. hab. Victor JUC, vicedirectorul ICJP al AȘM 4. Opțiunile sociopolitice ale alegătorilor în cadrul alegerilor generale locale: analiza sociologică (1999-2015)

Dr. Victor MOCANU, președintele ASDM

Prezentarea comunicărilor științifice: 11.50 – 13.30 1. Accesibilitatea procesului electoral din Republica Moldova

Dr. Ștefan URÎTU, vicepreședintele Comisiei Electorale Centrale a RM2. Particularitățile recrutizării elitei politice regionale din Republicii Moldova în proce-sul electoral

Dr. hab. Vladimir BLAJKO, ICJP AȘM3. Atitudinea cetățenilor față de vectorul extern de dezvoltare în ajunul alegerilor loca-le din Republica Moldova

Dr. Ion MOCANU, ICJP AȘM

3

Realități, tendințe, perspective

3

4. Justiţia – garanţia fundamentală a legalităţii procesului electoralDr. Petru RAILEAN, ex-președinte CEC

5. Identitatea politică și identitatea civică – factori distinctivi în desfășurarea procesului electoral

Dr. Elena BALAN, ICJP AȘM6. Unele aspecte ale cadrului legal privind excluderea concurenților din procesul elec-toral

Dr. Pavel MIDRIGAN, avocat7. Monitorizarea alegerilor din Republica Moldova

Svetlana GUȚU, membru al Comisiei Electorale Centrale8. Aspectul moral în formarea imaginii politice

Dr. Galina ROGOVAIA, ICJP AȘM 9. Electoratul Republicii Moldova în coloratura etno-politică

Dr. Lilia BRAGA, ICJP AȘM10. Tendințe de reformare a finanțării partidelor politice: iunie 2015

Natalia IURAȘ, directoarea Centrului de Instruire Continuă în Domeniul Electoral

11. Experiența internațională de monitorizare a alegerilorAlexandru SIMIONOV, membru al Comisiei Electorale Centrale

12. Integritatea candidaților electorali și dezvoltarea democraticăDr. Iosif COBZAC, ICJP AȘM

13. Procedura de examinare a contestațiilor electoraleEduard RĂDUCAN, membru al Comisiei Electorale Centrale

14. Rolul școlilor în pregătirea elevilor pentru a participa în procesul electoralLudmila RUSTANOVICI, cercet. ştiințific, ICJP AȘM

15. Dezvoltarea unui management electoral profesionistDr. Doina BORDEIANU, director adjunct, CICDE

16. Influența factorului economic asupra comportamentului electoralDr. Gheorghe CĂLCĂI, ICJP AȘM

17. Participarea clasei de mijloc în scrutinele electorale din Republica MoldovaDr. Angela MOCANU, ICJP AȘM

Ședință de totalizare: 13.30 – 14.00 Pauză de cafea: 14.00

Prezentarea rapoartelor și comunicărilor științifice:20 min. - la ședința în plen;

5-7 min. - la prezentarea comunicărilor;3-5 min.- pentru dezbateri.

4


În virtutea condițiilor istorice și a spațiului politic în care se dezvoltă statul nostru, ca și alte state post-totalitare și post-sovietice, Republica Moldova face parte din categoria țărilor cu o democrație fragilă, aflată în curs de afirmare.

Optimizarea consecventă a procesului electoral reprezintă, după cum ne-a demonstrat și rezultatele studiului, factorul determinant în procesul democratizării de ansamblu a societății.

Este firesc, că orice proces trebuie, în primul rînd, să se sprijine pe un viguros fundament teoretic și, în al doilea rînd, pe cunoașterea experienței în domeniu și a altor state.

Constatăm că acest gen de literatură, care ar răspunde la întrebările stringente privind organizarea, monitorizarea și evaluarea procesului elec-toral, deocamdată lipsește sau are o circulaţie redusă în spațiul moldove-nesc.

Constatăm că în Republica Moldova s-a constituit deja un cadru le-gislativ adecvat și perfecționarea acestuia continuă. Totuși, credem noi, că acest proces ar trebui susţinut în permanenţă de către savanții noștri.

Alegerile ca atribut obligatoriu al democrației

Eugeniu ȘTIRBU,Director al Filialei din Chișinău a IIMDD AIP CSI

5


5

Scopul principal al studiului nostru a fost de a contribui la o mai bună cunoaștere a experienței proprii și internaționale – în primul rînd, din sta-tele membre AIP CSI, evaluarea legislației moldovenești în vigoare atît de experții locali, cît și din alte țări ale Comunității Statelor Independente. O atenție deosebită am acordat analizei desfășurării procesului electoral ca atare, luînd în considerație toate etapele și componentele acestuia: orga-nizarea, monitorizarea și evaluarea.

Vorbind despre alegeri, trebuie să spunem că acestea nu reprezintă doar o caracteristică esențială, ci și un atribut obligatoriu al democrați-ei, o premisă necesară. Alegerile, ca instituție politică principală, permite oamenilor să acționeze ca o sursă reală de putere, iar societatății civile îi oferă posibilitatea să monitorizeze puterea. Nu este o simplă coincidență faptul că democrația, adesea, este definită ca o formă a puterii în care conducătorii sunt aleși doar prin alegerile libere și corecte. Pentru a ajun-ge în structurile de putere (mai ales, în parlament), partidele, alte organi-zații și mișcări social-politice, persoanele publice și politice importante din țările civilizate moderne, sînt obligate să treacă prin procedura alege-rilor. De acea, într-o denocraţie avansată, puterea poate fi obţinută doar prin alegeri.

Este necesar de accentuat importanța respectării regulilor de drept constituțional și a standardelor internaționale. Numai în acest caz putem vorbi despre posibilitatea fiecărui cetațean de a-și exprima voința, acest fapt indicînd existența unui stat cu adevărat democratic. Calitatea legis-lației electorale constitue criteriul principal, nu și unicul, de evaluare a alegerilor.

Temeiul juridic al sistemului electoral al Republicii Moldova, după cum am menționat mai sus, este bine determinat în Constituție și în Codul electoral. Legislația electorală a Republicii Moldova a stabilit principiile și instrumentele internaționale în conformitate cu Declarația Universală a Drepturilor Omului (1948), Pactul internațional cu privire la drepturile civile și politice (1966) și Convenția Europeană a Drepturilor Omului.

Anume reeșind din dispozițiile acestor documente, în preambula le-gii principale – CODUL ELECTORAL – se stipulează: ”Voința poporu-lui constituie baza puterii de stat. Această voința este exprimată prin

6


6

alegeri libere, care au loc periodic prin sufragiu universal, egal, direct, secret și liber exprimat. Statul garantează exprimarea voinței libere a cetățenilor prin apărarea principiilor democratice și a normelor de or-ganizare și desfășurare a alegerilor Parlamentului, în autoritățile admi-nistrației publice locale, precum și modul de organizare și desfășurare a referendumurilor.”

Deși este bine cunoscut faptul că o parte considerabilă a acestor nor-me rămân neschimbate, deoarece aceasta este definită în funcție de tradi-țiile democratice, nu putem ignora faptul că fiecare scrutin deschide calea pentru a căuta abordări inovatoare în procesul electoral, fapt demonstrat și de multiplele modificări în Codul Electoral (din 1997 pînă în prezent, adică în ultimii 18 ani de la adoptare, au fost efectuate 526 de modificări în circa 97 articole din cele 205).

Cu toate că legislația electorală nu trebue să aibă un caracter rigid, nu este de dorit ca ea să fie modificată în ajunul alegerilor. Schimbarea regu-lilor în timpul jocului nu favorizează alegerile democratice; modificările pot induce în eroare nu numai concurenții electorali, ci și electoratul.

Codul bunelor practici în materie electorală prevede că stabilitatea dreptului este un element important al credibilităţii procesului electoral și este esenţială pentru consolidarea democraţiei. Prin urmare, modifica-rea frecventă a normelor conduce la pierderea credibilităţii în procesul electoral și, mai ales, influențează negativ stabilitatea dreptului electoral și dezorientează alegătorul. Alegătorul poate conchide, corect sau incorect, că dreptul electoral este doar un instrument cu care operează cei care sunt la putere și că votul alegătorului nu mai este elementul esenţial care decide rezultatul scrutinului.

Necesitatea de a garanta stabilitatea nu priveste, în practică, atât prin-cipiile fundamendale, a căror contestare formală este greu de imaginat, cât cea a unor reguli mai precise ale dreptului electoral, în special, ale celor care reglementează sistemul electoral propriu-zis, componenţa consiliilor electorale de toate nivelurile și constituirea teritorială a circumscripţiilor. Aceste trei elemente sunt frecvent – în mod corect sau incorect – consi-derate a fi factori decisivi în determinarea rezultatelor scrutinului.

Este foarte important de menționat faptul că, permanent, trebuie evi-

7


7

tate nu numai manipulările în favoarea partidului aflat la putere, ci, în general, orice tentative de manipulare.

Respectarea celor cinci principii ale patrimoniului electoral european (sufragiul universal, egal, liber, secret și direct) este esenţială pentru de-mocraţie. În acest cadru, democraţia se poate exprima sub diferite forme, dar în anumite limite. Aceste limite derivă, în primul rând, din interpreta-rea acestor principii.

În al doilea rând, nu este suficient ca dreptul electoral să conţină reguli stricte adecvate patrimoniului electoral european, acestea însă trebuie să fie încluse în contextul lor: esenţial este, totuși, să fie garantată credi-bilitatea procesului electoral, să fie respectate drepturile fundamentale, să fie asigurată stabilitatea regulilor, excluzînd astfel orice suspiciune de manipulare ; nu în cele din urmă, cadrul procedural trebuie să permită implementarea eficientă a regulilor proclamate.

Alegerile, la figurat vorbind, sînt panoul demonstrativ al democrației, avînd în vedere că ele se petrec în bază de alternativă și periodic.

Nu este un secret faptul că nici guvernare nu poate ignora realitatea că oamenii nu cred declarațiilor. Această atitudine poate provoca nesupune-rea maselor largi ale poporului, mișcări subterane, revolte, proteste, etc..

Bineînţeles, potenţialele costuri ale deplasarilor în timpul acestor pro-teste nu pot fi comparate cu costurile suportate în cazul unei înfrângeri electorale. Din această perspectivă, apare importanța permanentizării alegerilor.

În primul rând, alegerile sunt mecanismul care trebuie să înlocuias-că mecanismul instituțional de sancțiuni informale împotriva guvernării, care ar putea fi utilizate de masele largi. Acesta este cel mai eficient mijloc de „minimizare”, prețul pe care societatea îl plătește pentru înlăturarea de la putere a conducătorilor indezirabili. Totodată, reprezintă o supapă socială eficientă, care permite să lase în afara tensiunilor social-politice, mai bine zis, „ să dea drumul la aburi”, fără a submina „prima linie” – baza vieții sociale.

În al doilea rând, alegerile sînt un fel de barometru social al raportării poporului la politica statului și a instituțiilor sale principale: guvernul și parlament. Prin mecanismul alegerilor, chiar și cetățenii mai pasivi pot

8


8

recompensa sau pedepsi pe cei de la putere pentru acțiunile întreprinse de ei. Alegerile sunt un factor și o metodă de avertizare a autorităților că ei sunt responsabili și, ca mâine, pot fi trași la răspundere pentru ceea ce au facut ilegal astăzi.

În al treilea rând, apreciind alegerile ca mijloc de manifestare a stării maselor, nu putem ignora faptul că, în sine, aceste sentimente sunt supu-se controlului guvernamental sub formă de manipulare. Din acest motiv, alegerile sunt și un mijloc de control a puterii și a persoanelor cu funcții de stat. Acest lucru este același ca și controlul organelor statale numai că sub alte forme și metode.

În al patrulea rând, alegerile nu sînt doar un mijloc de realizare a drep-tului alegătorilor la libertatea de selecție a „liderilor” și rotația lor periodi-că. Sună paradoxal la prima vedere, dar ele sunt, de asemenea, un mijloc de limitare a intervenției maselor în gestionarea procesului politic.

Codul electoral definește toate conceptele de bază legate de pregăti-rea și desfășurarea alegerilor și referendumurilor. Perioada electorală în campania electorală, după cum am menționat mai devreme, reprezintă intervalul din ziua aducerii la cunoștință publică a datei alegerilor și ziua în care rezultatele finale ale alegerilor sunt confirmate de către organele competente. În această perioadă autoritățile publice competente, con-curenții electorali, adică partidele politice și blocurile electorale, după inregistrarea lor pot organiza și pregăti diverse acțiuni de sensibilizare a alegătorilor în conformitate cu normele stabilite. În cadrul ordinii legale a implementării unor proceduri electorale, este obligatorie organizarea următoarelor acțiuni:

- constituirea circumscripțiilor electorale și secțiilor de votare;- inregistrarea alegătorilor și întocmirea listelor electorale;- desemnarea și înregistrarea concurenților electorali.Este necesar de menționat că fiecare campanie electorală are, ca una

din cele mai importante măsuri pentru asigurarea drepturilor electorale și legitimitatea alegerilor, evidența și înregistrarea alegătorilor. În baza aces-tor date cantitative și personale ale alegătorilor sunt create Circumscrip-țiile Electorale și formate consiliile electorale și secțiile de votare și birorile electorale, la fel și alte activități electorale.

9


9

După cum știți, una dintre cele mai importante componente în orga-nizarea și petrecerea alegerilor democratice este desemnarea candidați-lor pentru funcțiile elective. În practica mondială, dreptul de a desemna candidații aparține persoanelor fizice, grupurilor de cetățeni și partidelor. Doar în două țări (Austria și Suedia) dreptul exclusiv de a desemna candi-dații îl au doar partidele.

Obiectul nostru de studiu a fost, de asemenea, interacțiunea și relațiile dintre partidele politice și alți actori ai proceselui electoral în contextul formării și consolidării societății democratice contemporane.

În câmpul de vedere al cercetării noastre s-au aflat doar partidele poli-tice și mișcările social-politice.

Dupa cum vă amintiți, în anii 90 ai secolului XX, la etapa inițială, pe primul plan se afla Frontul Popular, care mai târziu s-a divizat în Partidul Popular Creștin Democrat, Partidul Social Democrat, Partidul Democrat Agrar, iar după alegerile din 1994 au apărut partidele Forțelor Democrati-ce, Forțelor Progresiste, Renașterii și Concilierii și altele...

Analizînd datele statistice cu privire la alegerile parlamentare din Repu-blica Moldova (din anul 1994, când au avut loc pentru prima dată alegeri în baza sistemului proporțional, și până în prezent), am observat un lucru foarte curios. Mai jos voi aduce în atenția dumneavoastră unele particu-larități și tendințe care dezvăluie dinamica situației politice din Republica Moldova prin prisma alegerilor.

Menționăm că cea mai mare rata de participare a fost înregistrată în alegerile parlamentare din 1994 – 79,31%.

Ulterior, prezența la urne a scăzut considerabil și în martie 1998 am avut doar 69,12%; în februarie 2001 – 67,52%; în martie 2005– 64,84%; în aprilie 2009 – 57,55%.

Începînd cu alegerile din iulie 2009, prezența la urne a început să creas-că ușor – 58.77%, ajungînd în noiembrie 2010 la 63,37%.

În noiembrie 2014 am înregistrat iarăși o diminuare – 55,80%.În al doilea rând, trebuie remarcat faptul că, de asemenea, scade ca

atare și interesul concurenților electorali.Din acest punct de vedere, cele mai „atractive” au fost alegerile din

martie din 1998, la care au participat 74 de concurenți electorali: 6 blocuri

10


10

electorale, 8 partide și 60 de candidați independenți.La alegerile desfășurate la 28 noiembrie 2010 s-au înregistrat 39 de

concurenți.La următoarele alegeri, în 1994, am avut 33 de concurenți; la alegerile

din februarie 2001 – 26 de concurenți; alegerile din martie 2005 – 23 de concurenți; alegerile din aprilie 2009 – 17 concurenți; alegerile din iulie – 7 concurenți.

Și, în sfîrșit, în noembrie 2014, sîntem iarăși în creștere – 24 de concu-renți, inclusiv 4 independenți.

În al treilea rând, poate fi urmărită tendința de creare a blocurilor elec-torale. Cel mai mare număr de blocuri electorale (6) a participat la alege-rile din martie 1998.

La alegerile din februarie 2001 au participat 5 blocuri.În alegerile din februarie 1994 – 4 blocuri.În martie 2005, au participat la alegerile parlamentare 2 blocuri, iar

din 2005 până în 2014 în Republica Moldova nu au fost create blocuri electorale. Abia acum, la alegerile locale generale din 2015 apăr 2 blocuri electorale:

Platforma Populară Europeană formată din 3 partide înregistrate la Ministerul Justiției: Partidul „Democrația Acasă”, Partidul Liberal Refor-mator și Partidul „Acțiunea Democratică”. La începutul campaniei elec-torale Partidul Popular European încă nu fusese înregistrat, iar Partidul “Democrația Acasă” s-a retras din acest bloc.

2. Blocul “Lista Poporului” este format din 2 partide – Partidul Social Democrat și Partidul Politic Uniunea Centristă din Moldova.

În acest context, este important de remarcat faptul că cel mai de suc-ces poate fi numit blocul electoral „Moldova Democrată”, care în 2005 a câștigat 34 de mandate parlamentare.

Și, în final, câteva concluzii:1. Procesul electoral nu este altceva decât o parte a unui acord dintre

cetățeni și guvernarea care îi reprezintă.2. Alegerile reprezintă mai mult decît o activitate tehnică, ele mai indi-

că și modul în care guvernarea își tratează și își respectă alegătorii.3. Alegerile au fost și vor rămîne una dintre pîrghiilere pincipale ale

11


11

schimbărilor politice, economice și sociale, care ulterior pot transforma societatea, contribuind la modernizarea și consolidarea transformărilor democratice .

4. Procesul electoral, schimbarea strategiilor partidelor politice au loc în conformitate cu tendințele generale ale evoluției unei societăți demo-cratice.

5. Specificul ultimelor campanii electorale rezidă în faptul că concu-renții electorali, tot mai frecvent și mai pronunțat, abordează în adresările și discursurile lor politice cele mai acute probleme ale societatății. De al-tfel, în mod tradițional, partidele au evitat abordarea subiectelor de actu-alitate, criticînd dur, în spiritul aceleeași tradiții, guvernarea și oponenții.

6. Campaniile electorale au devenit mai agresive. Acest lucru se da-torează unei creșteri semnificative a numărului de partide, a poziționării politice a partidelor extraparlamentare – pe deoparte, precum și șanselor egale de a câștiga alegerile – pe de alta.

7. Intensificarea concurenței a provocat, de asemenea, necesitatea de a folosi mijloace noi, mai eficiente în luptă pentru voturi. Astăzi, totuși, trebuie să remarcăm faptul că unele partide care dețin majoritatea ac-țiunilor în companiile media, au posibilitatea de a folosi foarte eficient mass-media, presa scrisă și electronică (mai cu seamă televiziunea); doar o parte din concurenții electorali au posibilitatea de a utiliza internetul și comunicațiile mobile.

12


12

Procesul electoral în Republica Moldova:

sondaje de opinie, deontologie și exigențe de legalitate

Valeriu CUȘNIR,prof., dr. hab., ICJP al AȘM

În preambulul Codului electoral al Republicii Moldova se consemnează: Voinţa poporului constituie baza puterii de stat. Această voinţă se exprimă prin alegeri libere, care au loc periodic prin sufragiu universal, egal, direct, secret și liber exprimat. Statul garantează exprimarea voinţei libere a ce-tăţenilor prin apărarea principiilor democratice şi a normelor dreptului electoral. Aceste importante deziderate se realizează în cadrul procesului electoral, proces care, în legislația electorală nu este expres definit, dar se regăsește în mai multe norme:

Alegeri (art.1 Cod electoral al RM) – în cazul în care nu se face vreo specificare, alegerile în Parlament, în autorităţile administraţiei publice locale, precum şi referendumurile. Aceeași noţiune vizează acţiunile ce-tăţenilor, partidelor şi altor organizaţii social-politice, blocurilor electora-le, organelor electorale şi altor organe de stat, orientate spre întocmirea listelor electorale, desemnarea şi înregistrarea candidaţilor, efectuarea agitaţiei electorale, votarea şi constatarea rezultatelor votării, precum şi alte acţiuni electorale întreprinse în conformitate cu legislaţia în vigoare;

Campanie electorală (art.1 Cod electoral al RM) – perioadă de activita-

13


13

te care se desfășoară cu scopul de a-i determina pe alegători să-și exprime voturile pentru alegerea unui sau altui concurent electoral și care începe, pentru fiecare concurent electoral, la data înregistrării acestuia de către Comisia Electorală Centrală sau de consiliul electoral de circumscripţie şi se încheie la data excluderii concurentului electoral din alegeri sau în ziua votării.

În litereatura de specialitate, în accepțiunea cea mai des utilizată, procesul electoral este definit ca fiind activitatea subiecților dreptului electoral, desfășurată într-o anumită consecutivitate, în scopul formării organelor representative, inclusiv a autorităților administrației publice lo-cale, prin realizarea drepturilor și obligațiilor electorale.

Procesul electoral, avănd la bază dreptul constitutional și reglementă-rile Codului electoral, se desfășoară conform unor norme generale – defi-nite și principii ale procesului electoral, care determină conduita subiecți-lor participanți la proces.

Ne vom opri la câteva principii.Unul dintre aceste principii este transparența și publicitatea: - vizează activitatea organelor electorale;- se răsfrânge asupra tuturor subiecților electorali;- se referă la toate activitățile subiecților electorali;- prezumă o transparență deplină.Următorul principiu – legalitatea: respectarea normelor și procedu-

rilor impuse de lege; exercitarea în datoririlor în condițiile legii și respec-tarea drepturilor consacrate; aplicarea normelor privind răspunderea su-biecților procesului electoral.

Cod de conduită (art.1 Cod electoral al RM) – convenţie încheiată în-tre concurenţii electorali şi reprezentanţii mass-media privind modul de desfășurare şi de reflectare a campaniei electorale care exclude lezarea demnităţii şi imaginii concurenţilor electorali;

Codul deontologic al jurnalistului din Republica Moldova (redacţie nouă) 1.2 Jurnalistul își exercită profesia în scopul servirii interesului pu-blic, conform propriei sale conștiinţe și în acord cu principiile prevăzute în prezentul Cod deontologic. 1.3 Potrivit Legii cu privire la libertatea de ex-primare, interesul public este interesul societăţii (și nu simpla curiozitate

14


a indivizilor) faţă de evenimentele ce ţin de exercitarea puterii publice sau faţă de alte probleme care trezesc interesul societăţii sau al unei părţi a ei.

Persoane autorizate să asiste la operaţiile electorale (art.1 Cod electoral al RM) – reprezentanţi şi observatori ai concurenţilor electorali în orga-nele electorale, observatori acreditaţi de consiliile electorale de circum-scripţie, observatori acreditaţi de Comisia Electorală Centrală, precum şi reprezentanţi ai mijloacelor de informare în masa.

Cercetarea sociologică, în sens larg semnifică obținerea și prelucrarea informațiilor obiectiv verificate, în vederea construirii explicațiilor științi-fice ale faptelor, fenomenelor, proceselor sociale.

Sondajul de opinie publică este un tip de cercetare ce se bazează pe modalități interogative de colectare a informațiilor, pe tehnici de eșanti-onare și are ca notă diferențială restrângerea ariei de cunoaștere la opinia publică.

Manipularea – formă de comunicare alterată, folosind în doze vari-abile: argumentarea tendențioasă, minciuna, informații trunchiate, zvo-nuri, diversiunea aflată în proximitatea sau în serviciul propagandei, toate acestea îmbrăcând formele piarului politic.

Câmpul electoral, câmpul electoral presupune, asemeni unui câmp de luptă, o bătălie unde se câștigă sau se pierd voturi.

Mass-media, este un mijloc indispensabil impunerii pe scena politi-că; „Anume mass-media este cea care prescrie și indică regulile politice, structurează și mediază înţelegerea proceselor decizionale și coordonarea mișcărilor actorilor pe scena politică”.

Astfel, în câmpul electoral se intersectează interesele tuturor celor an-trenați în procesul electoral:

- partide, organizaţii social-politice, blocuri electorale în frunte cu li-deri politici, alte persoane în calitate de concurenți electorali;

- organele electorale şi alte organe de stat și de administare locală cu atribuții și responasabilități în domeniul electoral;

- mass – media alcătuită din liberi profesioniști în scopul servirii inte-resului public;

- experți, observatori, reprezentanți ai sectorului asociativ, cercetători etc.

15


- companii de PR politic, specialiști în PR politic, alte persoane antrena-te (contra remunerare) în promovarea unui sau altui concurent, etc.

- cetățenii ca potențiali alegători.Potrivit legislației naționale sunt calificate ca infracțiuni și sancționate:- Împiedicarea exercitării libere a dreptului electoral sau a activităţii

organelor electorale (art. 181 C.pen. al RM);- Coruperea alegătorilor (art. 1811C.pen. al RM);- Falsificarea rezultatelor votării (art.182).

16


16

Procesul electoral din Republica Moldova:

general și particular

Victor JUC, doctor habilitat, profesor cercetător, vicedirector al ICJP al AȘM

Alegerile parlamentare în Republica Moldova se desfășoară în baza sis-temului proporțional, într-o singură circumscripție, pe liste de partide, cu dreptul de participare a blocurilor electorale și candidaților independenți. Pentru diferite categorii de concurenți electorali sînt prevăzute praguri electorale, fapt care a făcut ca în Parlament să acceadă de la trei la cinci actori înscriși în cursa electorală.

Alegerile pentru funcția de primar se produc în baza sistemul majori-tar cu două tururi (al doilea tur fiind prevăzut în cazul dacă nici un concu-rent n-a obținut mai mult de cincizeci la sută din sufragii). Alegerile con-silierilor din cadrul unităților administrative atît de nivelul întîi, cît și de nivelul doi au loc în baza sistemului electoral majoritar cu un singur tur.

Alegerea Președintelui este efectuată de Parlament, considerîndu-se ales candidatul care a obținut trei cincimi din numărul total de deputați, situație care solicită comunitate de opțiuni și compromise, mai ales în condițiile eterogenității la capitolul componență partinică.

17


Prin urmare, sistemul electoral din Republica Moldova se înscrie în li-mitele practicilor internaționale de desfășurare a procesului electoral, iar propunerile de reformare vizează identificarea posibilităților de sporire a corectitudinii desfășurării și a rezultatelor. Reforma sistemului electoral se referă, cu predilecție, la modalitatea de alegere a Parlamentului, pro-punîndu-se sistemul mixt, în special, din două motive: apropierea legisla-tivului suprem de oameni și fortificarea teritoriilor prin alegerea candida-ților locali și consolidarea prezenței partidelor politice, care vor trebui să aibă mai multă grijă față de structurile teritoriale.

Invectivele la adresa autorităților electorale țin, cu precădere, de des-fășurarea campaniei electorale și de rezultatele obținute de concurenții electorali, fiind puse în lumină numeroase încălcări și fraude. Însă, de fie-care dată, rezultatele au fost validate de instituțiile de resort, fapt care nu presupune, totuși, lipsa problemelor, uneori grave, cum ar fi excluderea concurenților din cursa electorală. Gradul de eficiență și de corectitudine ar putea crește prin computerizarea plenară a procesului electoral, chiar dacă există mai multe probleme tehnice, logistice și umane. În plus, este necesar de a convinge electoratul că eficiența și corectitudinea depind de gradul de răspundere și responsabilitate, centrul de greutate trebuie deplasat de la autorități la alegător.

18


18

Accesibilitatea procesului electoral din Republica Moldova

Dr. Ștefan URITU, vicepreședinte CEC

Informații generaleÎn lucrare este analizată accesibilitatea procesului electoral din Repu-

blica Moldova pentru diferite categorii de alegători: persoanele cu dizabi-lități, alegătorii din localitățile din stânga Nistrului ocupate de Federația Rusă și alegătorii aflați în afara granițelor Republicii Moldova.

Accesibilitatea este definită ca ceva: la care se poate ajunge ușor; care este la îndemâna cuiva; care poate fi ușor procurat; care poate fi înțeles ușor. În sens electoral, acesta este definit ca un proces la care are acces orice alegător, oricare ar fi necesitățile acestuia în procesul realizării drep-turilor sale electorale.

Sub aspectul art. 51 din Constituția RM, accesibilitatea procesului electoral ar trebui analizată sub 2 aspecte: sub aspectul de exercitare a dreptului de a allege și sub a celui de a fi ales, însă, din motive lesne de înțeles, autorul doar tangential se referă la aspectele ce țin de dreptul de a fi ales, analizînd multiaspectual accesibilitatea procesului electoral pen-

19


tru categoriile de personae definite ca ”persoane-alegători cu dizabilități”, alegătorii din stânga Nistrului/Transnistria, celor din afara hotarelor RM și a femeilor.

Vorbind despre accesibilitatea procesului electoral în întregime sau despre accesibilitatea secțiilor de votare, despre accesul la informația electorală sau despre accesibilitatea infrastructurii etc, întotdeauna vom deosebi trei grade de accesibilitate: 1. accesibil; 2. partial accesibil; 3. ne-accesibil.

La 1 ianuarie 2014, numărul populației stabile în Republica Moldova a constituit 3 557,6 mii de locuitori, dintre care 1503 mii (42,25 %) – per-soane reprezentând populația urbană, iar 2054,6 mii (57,75 %) – persoa-ne din mediul rural. Circa 600 de mii de persoane locuiesc pe teritoriul necontrolat de autoritățile legitime (Transnistria) sau în afara granițelor Republicii Moldova. Nu ne vom referi la veridicitatea datelor menționate, deoarece recunoaștem din start că ele sunt foarte aproximative și orice discuție în vederea elucidării acestora va furniza și mai mare neînțelegere.

Accesul femeilor la procesul electoral. Conform Registrului de stat al alegătorilor sunt înregistrați 3 226 446 de cetăţeni cu drept de vot, dintre care circa 51.89 % femei și 48,11% bărbați, iar conform rezultatelor alege-rilor parlamentare din 30 noiembrie 2014, la alegeri au participat 53,46% femei și 46,54% bărbați, ceea ce denotă faptul că femeile sunt mai active și că procesul electoral pentru femei nu este mai puțin accesibil decât pentru bărbați. Reamintesc că aici ne referim doar la dreptul de a alege.

Accesul la procesul electoral al alegătorilor din localitățile aflate sub ocupație rusă. În localitățile din stânga Nistrului, care actualmente se află sub ocupația forțelor gestionate de Federația Rusă, conform da-telor de la ultimile alegeri parlamentare (2014), generate de Registrul de Stat al Populației (RSP), locuiau circa 250 de mii de persoane cu drept de vot, adică persoane care au atins vârsta de 18 ani și sunt cetățeni ai Republicii Moldova. Dat fiind faptul că în alegerile locale participă doar alegătorii care la momentul votării locuiesc în limitele localității date și pot confirma acest fapt, fie prin viza de domiciliu, fie prin viza de reședin-ță, această categorie de alegători are dreptul constituțional să participe la alegeri, adică ar avea dreptul de acces la procesul de alegere a primarului

20


și consilierilor din localitatea unde locuiește în stânga Nistrului, și la alege-rea consiliului raional respectiv.

Deși au acest drept consfințit prin Constituția RM, această categorie de alegători nu-și vor putea realiza drepturile din cauza regimului neconsti-tuțional susținut politic, economic și militar de Federația Rusă sau, altfel spus, din cauza regimului de ocupație, care amenință atât alegătorii cât și funcționarii electorali (vezi cazul de arest al ex-președintelui CEC RM – dl Eugen Știrbu)[1]. În orice caz, acesta (imposibilitatea asigurarii securitatii procesului electoral și a participanților la alegeri) este motivul invocat de majoritatea membrilor CEC RM, când vine timpul constituirii organelor electorale teritoriale – a consiliilor electorale și a birourilor secțiilor de votare respective.

În așa fel putem deduce că pentru alegătorii din localitățile din stânga Nistrului, aflate sub ocupație, procesul electoral nu este accesibil în ale-gerile locale. La fel accesibilitatea procesului electoral este redusă pentru această categorie de alegători în cazul alegerilor parlamentare, deoarece aceștia pot vota doar la anumite secții de votare, amplasate în teritoriul controlat de autoritățile constituționale, alegătorii fiind puși în situația de a traversa pretinsa graniță instalată abuziv și unilateral de către persoane ce activează în numele a ceea ce ei numesc ”republică moldovenească nistreană”, iar hotarele acesteia sunt păzite de militarii ruși. În plus, ca și alegătorii din afara hotarelor RM, această categorie este considerată ca având acces limitat la procesul de votare, deoarece ei trebuie să parcurgă o distanță mai mare până la secțiile de votare, consumând mai mult timp și bani pentru aceasta. Totodată, ei au acces limitat la informațiile electo-rale și sunt supuși unor riscuri suplimentare.

Accesul la procesul electoral a persoanelor cu dizabilități. Con-form datelor Ministerului Muncii, Protecției Sociale și Familiei, la data de 01.01.2014, numărul total al persoanelor cu dizabilități constituia 183 415 persoane, ceea ce constituie circa 5,2 % din totalul populației.

În prezent, în Republica Moldova nu există statistici oficiale privind

1.– La 20 iunie 2010, E. Ştirbu, președintele CEC RM, a fost arestat de miliția de la Tiraspol, in timp ce revenea dintr-o călătorie la Varșovia http://www.romania-actualitati.ro/presedinte-le cec arestat la tiraspol-15504.

21


tipurile de dizabilități și numărul persoanelor din aceste categorii, ci se operează doar cu gradul de dizabilitate – mediu, accentuat, sever, precum și cauzele care au condus la dizabilitate (afecțiuni, boli). Totuși, potrivit organizațiilor neguvernamentale din țară, preocupate de promovarea drepturilor și intereselor persoanelor cu nevoi speciale, dizabilitățile se grupează în următoarele categorii: de vedere, de auz, locomotorii, psiho-sociale.

Convenția ONU privind drepturile persoanelor cu dizabilități a fost semnată de Republica Moldova la 30 martie 2007 și ratificată de Parla-ment la 9 iulie 2010. CEC RM împreună cu partenerii săi de dezvoltare întreprinde măsuri energice pentru ca drepturile electorale ale tuturor cetățeniolr RM să fie asigurate în conformitatea cu Constituția RM și cu angajamentele internaționale asumate de Republica Moldova. În felul acesta CEC RM tinde să facă procesul electoral egal accesibil pentru toate categoriile de alegători, utilizând pentru aceasta atât realizările în știință și tehnică.

Aspecte juridice privind accesibilitatea procesului electoral. Un proiect de lege inițiat de Ministerul Muncii, Protecției Sociale și Famili-ei, care prevede accesibilitatea procesului electoral pentru persoanele cu dizabilități mintale (recunoscute de către instanța de judecată ca fiind iresponsabile), avizat pozitiv de Comisia Electorală Centrală încă în 2012, a fost recent aprobat de către Parlament în două lecturi, garantând în ast-fel respectarea drepturilor electorale ale tuturor categoriilor de alegători, vizați de Convenția ONU privind drepturile persoanelor cu dizabilități.

Codul electoral al Republicii Moldova reglementează 3 proceduri de vot:

• votul ordinar (art.53, alin. 1) • votul asistat (art. 54, alin. 1) • votul la locul aflării persoanei – cu urna de vot mobilă (art. 55

alin.4).Votul asistat este prevăzut în cazurile în care ”Alegătorul nu este în sta-

re să completeze de sine stătător buletinul și are dreptul să invite în cabină o altă persoană, cu excepţia membrilor biroului secţiei de votare, reprezen-tanţii concurenţilor electorali și a persoanelor autorizate să asiste la opera-

22


ţiile electorale. Aceste cazuri vor fi consemnate aparte în raportul biroului electoral al secţiei de votare”.

Votul asistat poate fi considerat atît în cazul persoanelor cu diferite dizabilități, cît și în cazul altor persoane (ex. analfabete sau care au difi-cultăți de citire).

În cazul în care alegătorul, din motive de sănătate sau din alte motive temeinice, nu poate veni în localul de votare, biroul electoral al secţiei de votare desemnează, la cererea scrisă a acestuia, cel puţin 2 membri ai bi-roului care se deplasează cu o urnă de vot mobilă și cu materialul necesar votării la locul unde se află alegătorul pentru ca acesta să voteze. Cererile pot fi făcute în scris, începînd cu 2 săptămîni înainte de ziua votării și pînă la ora 18.00 a zilei anterioare votării. În ziua votării, cererile pot fi făcute în scris pînă la ora 15.00 dacă se prezintă și certificat medical. Aceste per-soane votează conform procedurii stabilite pentru votarea la locul aflării.

Aceste prevederi, pot fi de asemenea aplicate și în cazul persoanelor cu dizabilități, ceea ce asigură accesibilitatea la procesul electoral a persoa-nelor imobilizate, a celor ce locuiesc la etaj în casele fără accesorii de acces și în cazul când calitatea infrastructurii nu corespunde cerințelor minime.

În scopul motivării autorităților administrației publice și structurilor electorale inferioare de a asigura accesibilitatea secțiilor de vot pentru persoanele cu dizabilități CEC RM, la 21.04.2015, a adoptat declarația privind accesibilitatea procesului electoral pentru persoanele cu diza-bilități. Documentul stabilește recomandările Comisiei în domeniul asi-gurării accesibilității persoanelor cu nevoi speciale la procesul electoral, prin care cere părților competente să implementeze prevederile Con-venției ONU privind drepturile persoanelor cu dizabilități și a Legii nr.60 din 30.03.2012 privind incluziunea socială a persoanelor cu dizabilități (se anexează).

Codul electoral prevede că sediile secțiilor de votare se stabilesc de re-gulă în edificii publice și se amenajează astfel încât să faciliteze accesul în ele a persoanelor în vârstă și cu dizabilități. Sarcina identificării, la fel ca și a înzestrării cu toate cele necesare, îi revine autorității publice locale. CEC are doar rolul de a elabora cadrul regulatoriu în vederea aplicării unifor-me a legislației în domeniu. Astfel, prin una din hotărâri ale sale, Comisia

23


a stabilit că sediile secțiilor de votare nu pot fi stabilite decât la parterul clădirii, în locuri cât mai accesibile.

Recentele realizări ale Comisiei Electorale CentralePlicul-șablon. CEC cooperează activ

cu organizațiile societății civile ce se ocu-pă de promovarea drepturilor și intereselor persoanelor cu nevoi speciale, în vederea identificării soluțiilor pentru a le asigura independența în exercitarea neasistată a dreptului la vot. În cadrul alegerilor parla-mentare din 2010, Comisia a testat cu titlu de proiect-pilot, folosirea plicului-șablon, la o singură secție de votare. Pentru testare a fost selectată secția de votare, în raza căreia locuiesc compact cele mai multe persoane cu dizabilități de vedere. Secția de vo-tare a fost selectată în comun cu Reprezentanţa Asociaţiei Obștești Hil-fswerk Austria în Moldova, beneficiarul fiind ONG ”Societatea orbilor din Moldova”. La alegerile parlamentare din 30.11.2015 numărul secțiilor de votare a fost extins până la 56, antrenând în egală măsură localitățile urba-ne și cele rurale. Printr-un sondaj intern efectuat de Direcția Comunicare a CEC, circa 93% dintre funcționarii electorali au apreciat pozitiv efectul implementării proiectului–pilot menționat.

Recent, CEC RM a convenit cu Programul Națiunilor Unite pentru Dez-voltare (PNUD) ca, în cadrul ”Programului pentru Democrație în Moldo-va”, fiecare secție de votare să fie asigurată cu cel puțin un plic-șablon, iar în secțiile cu un număr considerabil de alegători cu deficiențe de văz să fie asigurate un număr suficient de asemenea plicuri și alte instrumente (len-tile, lanterne etc) ce facilitează votul persoanelor cu dizabilități de vedere. De menționat, că la alegerile locale, spre deosebire de cele parlamentare, fiecare alegător va vota cu 2, 3 sau 4 buletine, în dependență de situația în care se află (spre ex., alegătorul din Chișinău va vota cu 2 buletine: primar general și consilieri municipali. În suburbii vor vota cu 4 buletine, iar cei din raioane vor vota cu 3 buletine, alegînd primarul, consilierii locali și consilierii raionali). Această situație complică și mai mult procedura de vot pentru persoanele cu dizabilități, deoarece aceștia mai trebuie să me-

24


morizeze care din buletine și la ce funcție electivă se referă, pe ce poziție din fiecare buletin se află candidatul pe care urmează să-l voteze și cum (dacă nu va fi asistat) să plaseze buletinul de vot în plicul-șablon. Tot în acest sens și CEC RM depune eforturi suplimentare pentru a alege vari-anta optimă și acceptabilă de către beficieri, având în vedere și creșterea considerabilă a cheltuielilor.

La alegerile parlamentare din 2014 proiectul dat a fost extins. Plicu-rile-șablon au fost îmbunătățite, fiind confecționate din plastic, într-un număr de 75 unități, repartizate la 57 de secții de votare: 56 în țară și 1 peste hotare. Întregul proiect a fost realizat în cooperare cu un consorțiu de ONG-uri preocupate de drepturile persoanelor cu nevoi speciale.

Alfabetul Braille pentru nevăzători. Pentru implementarea reușită a acestei modalități de votare, CEC a elaborat și ti-părit, în cooperare cu același partener, Ghi-dul alegătorului în limbajul Braille, în 50 de exemplare. De asemenea, a fost realizată și versiunea audio a acestui ghid, precum și un poster care ilustrează procedura de vo-tare. Toate aceste materiale informative au fost expediate, prin intermediul poștei, tu-turor organizațiilor teritoriale ale Societății orbilor din Moldova.

Urmare a recomandărilor făcute de ob-servatori și de beneficiarii proiectului pilot, plicul-șablon a fost modificat în comparație cu varianta inițială, ținîn-du-se cont și de faptul că, din numărul total al persoanelor nevăzătoare sau slab văzătoare, doar 10 % cunosc limbajul Braille.

Problema accesibilității edificiilor publice pentru persoanele cu diza-bilități locomotorii a fost abordată în rapoartele tematice ale Ombuds-manului (în 2010 și 2012). Potrivit datelor conținute în aceste rapoarte, circa 46% din clădirile publice (sediile autorităților și instituțiilor publice, a organelor de drept, instanțelor judecătorești etc), pot fi considerate ca fiind moderat/parțial accesibile. Centrul de Instruire Continuă în Dome-

25


niul Electoral (CICDE), pe lângă CEC, a evaluat, prin metoda de chesti-onar plus interviu, accesibilitatea secțiilor de votare constituite în țară. Deducția făcută prin metoda extrapolărrii arată că circa 15 % din secțiile de votare, către alegerile parlamentare din 30.11.2015, corespundeau con-dițiilor tehnice de a fi considerate ca fiind accesibile, iar circa 58% la acel moment puteau fi considerate ca fiind moderat sau rezonabil accesibile.

Secții de votare la parter și rampe de acces. Înaintea alegerilor parlamentare din 30 noiembrie 2014, Comisia Electorală Cen-trală a aprobat o instrucțiune cu privire la asigurarea infrastructurii secției de votare. Acest document stabilește condițiile pe care trebuie să le îndeplinească localurile secțiilor de votare pentru desfășurarea în bune condiții a procesului de votare. Astfel, la solicitarea CEC, autoritățile publice locale (APL) au amenajat localurile secțiilor de votare la parterul clădirilor pen-tru a facilita accesul persoanelor cu nevoi speciale. Pentru a facilita acce-sul persoanelor cu dizabilități locomotorii în secţia de votare, la intrarea în localurile unor secţii de votare au fost amenajate rampe speciale.

De menționat, că gradul de accesibilitate a crescut datorită imple-mentării, cu suportul ambasadei Regatului Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord, a unui proiect-pilot, grație căruia au fost instalate rampe de ac-ces în 15 localități din raionul Căușeni și un număr dublu de rampe este preconizat pentru instalare în anul curent la Chisinău, în UTA Găgăuz–eri, în raioanele Strășeni și Criuleni.

De asemenea, au fost organizate instruiri pentru alegătorii cu nevoi speciale. În cadrul instruirilor a fost realizat filmul metodic-didactic „Vota-rea directă și secretă a persoanelor cu dizabilități de vedere prin interme-diul plicului-șablon” .

Rigle-șablon. Un nou instrument menit să faciliteze procedurile electorale pentru persoanele nevăzătoare sau slab-văzătoare a fost im-plementat, începând cu anul 2011. Este vorba de riglele speciale pentru identificarea alegătorului în lista electorală. Rigla conține două tăieturi –

26


acestea corespund câmpurilor corespunză-toare din listă: numele alegătorului și sem-nătura acestuia. Tăietura dată îl ajută pe alegătorul nevăzător să-și aplice semnătura exact în patrulaterul din dreptul numelui său din listă. Astfel de rigle au fost confec-ționate într-un număr suficient pentru toți funcționarii electorali antrenați în procesul electoral.

Cabine de vot uniformizate și cabine pentru dizabilități motorii. În premieră pentru alegerile parlamentare, CEC a uni-formizat echipamentele de logistică elec-torală. Astfel, fiecare secție de votare a fost dotată cu cabine de vot uniformizate, fiind prevăzută și o cabină de vot pentru persoa-nele cu dizabilități locomotorii (vezi foto-

grafia). La ultimele alegeri parlamentare din 2014, au fost constituite 2073 secții de votare: 1978 în țară și 95 peste hotare.

Pentru persoanele cu dizabilități locomotorii sau alte persoane cu ne-voi speciale au fost achiziționate cabine pentru vot secret conform mode-lului care au dimensiunea de 50 cm x 30 cm x 150 cm. Pentru persoanele cu deficiențe de vedere cabinele de vot au fost dotate cu o sursă supli-mentară de lumină. Astfel, Comisia a repartizat 2023 cabine de vot pentru persoanele cu dizabilităţi.

Cabine pentru votarea la locul aflării. , cabinele de vot destina-te votării persoanelor cu dizabilități s-au dovedit a fi foarte utile și pentru asigurarea secretului votului ”la locul aflării” alegătorului. O asemenea cabină ușor este pliată (împachetată compact) și ușor se instalează. Ea nu are nici volumul și nici greutatea prea mari, de aceea este ușor transportată de echipa mobilă (adică concomitent cu urna mobilă). Din experiență proprie pot afirma că alegătorilor imobilizați acasă sau în spitale, persoanelor deținute în izolatoarele de deten-ție provizorie deseori nu le sunt asigurate condiții de vot secret, iar

27


o cabină dedicată votului persoanelor cu dizabilități poate soluționa această problemă.

Cabinele și urnele de vot au fost procurate dintr-un fond mixt al Gu-vernului Republicii Moldova și al Guvernului Norvegiei în cadrul Progra-mului PNUD pentru Democraţie, în scopul desfășurării corecte și transpa-rente a procesului electoral, precum și pentru a garanta caracterul secret al votului.

Incluziunea persoanelor cu dizabilități în procesul de organizare a votării. În premieră, la alegerile parlamentare din 30 noiembrie 2014, a fost inclusă o persoană cu dizabilități locomotorii în calitate de membru al biroului electoral al secției de votare. Această experiență va încuraja alegătorii cu nevoi speciale să devină pe viitor membri ai birourilor elec-torale ale secțiilor de votare.

La fel, în scrutinul parlamentar din noiembrie 2014, Comisia Electora-lă Centrală a acreditat 31 de observatori naționali din partea Asociației ”Motivație” din Moldova, dintre care 16 observatori au fost persoane cu dizabilități locomotorii, 2 – cu dizabilități auditive.

Translarea mimico-gestuală pentru persoanele cu dizabilități auditive. În ziua alegerilor și ziua următoare zilei alege-rilor, Comisia Electorală Centrală a angajat 2 translatori mimico-gestuali care au asigurat traducerea simultană a ședințelor CEC. De asemenea, CEC a expediat un demers instituțiilor mass-media audiovizu-ale prin care le-a încurajat să invite în studio translatori mimico-gestuali pentru emisiunile cu tematică electorală.

Concluzii1. Drepturile diverselor categorii de alegători, inclusiv ale celor cu ne-

voi speciale, pot și trebuie să fie asigurate treptat, pas cu pas;2. Asigurarea drepturilor electorale ale persoanelor cu nevoi speci-

ale sau cu diverse categorii de dizabilități nu întotdeauna nece-sită cheltuieli mari. În multe cazuri este suficientă voința și con-

28


simțămîntul din partea autorităților competente, dar și sesizarea respectivă din partea celor care o necesită;

3. Cooperarea structurilor electorale de diferite niveluri cu reprezen-tanții organizațiilor societății civile, inclusiv cu asociațiile profesi-oniste de beneficiari si coordonarea cu instituțiile internaționale de suport reprezintă o cale sigură și eficientă de implementare a prevederilor Convenției ONU privind Drepturile Persoanelor cu Dizabilități și ale altor angajamente naționale și internaționale ale Statului;

4. ONG-le, asociațiile profesioniste ale persoanelor cu dizabilități și instituțiile internaționale de asistență reprezintă un instrument enorm, neexploarat încă, de consolidare a drepturilor electorale ale persoanelor cu nevoi speciale, de creștere a motivației de parti-cipare și de sporire a încrederii în rezultatele alegerilor.

29


29

Particularitățile recrutizării elitei locale în societatea moldoveană

modernă

Vladimir BLAJCO,doctor habilitat în sociologie,cercetător științific principal al secției de sociologie ICJP AŞM

Mecanismele și institutele tradiționale de recrutare a elitei politice, în calitate de clasă conducătoare, edificată în epoca sovietică pe fundamen-tul ideologiei comuniste, care, deși imperfectă, avea o bază socială destul de stabilă, nu mai funcționează. În societate au început să se formeze ba-zele democratice ale relațiilor sociale, s-au produs importante mutații în conștiința și comportamentul oamenilor. Ei au devenit mult mai activi, sînt antrenați realmente în viața politică, în special, la nivel local. Faptul acesta a provocat consolidarea influenței elitei locale asupra administrării la nivel local și regional, deoarece în acest context ea este nu numai exponent al intereselor celor mai diferite grupuri sociale, ci și al unor cla-nuri sau relații familiale.

Este cazul să remarcăm că în cercetările politologice există diverse abordări în evidențierea elitelor, în cadrul cărora elitele locale – fie din cau-za numărului insignifiant, fie a participării slabe la procesul politic – sînt cercetate insuficient și unilateral. În țara noastră, în virtutea specificității

30


30

împărțirii structural-teritoriale a statului, autoritățile locale au un rol și o importanță deosebită. De aceea, după părerea noastră, este necesar să facem anumite concretizări în legătură cu termenii elită strict locală,locală și regională. Termenul elită strict locală se referă la reprezentanții puterii din diverse structuri administrative la nivelul împărțirii administrative a comunelor, elitele locale– reprezentanți ai administrației formațiilor mu-nicipale ale orașelor mici, elitele regionale– reprezentanți ai structurilor puterii și din diferite domenii de activitate din orașele mijlocii și mari din țara noastră.

După cum ne demonstrează evenimentele protestatare din orașele Chișinău, Bălți, Comrat și altele, anumite probleme din activitatea orga-nelor puterii locale devin tot mai acute.

În primul rînd, statul nostru depășește anevoie problemele ce țin de centralizarea excesivă a puterii, moștenită încă din perioada sovietică. Son-dajul sociologic realizat de un grup de experți în mediul reprezentanților autorităților locale din trei zone economice ale republicii și sondajul ma-siv ce vizează problemele stratificării în localitățile rurale ale republicii au scos în evidență următoarele: peste 52% din lucrătorii primăriilor anche-tați consideră că, în activitatea lor, n-au suficientă libertate și posibilități de promovare a unei politici locale productive, dat fiind că centralizarea puterii este destul de mare.De menționat că independența organelor ad-ministrative locale în soluționarea problemelor locale variază în diferite sfere ale vieții. De exemplu, independența economico-financiară, ca fi-ind parțială, a fost remarcată de 57% din respondenți; doar 27% dintre conducători consideră că sînt absolut independenți în rezolvarea prob-lemelor financiare. 55% din respondenți consideră că au o independență parțială în abordarea problemelor dezvoltării sociale a satelor și a infras-tructurii acestora, iar 28% din organele administrației locale s-au declarat total dependente ș. a. m. d..

În al doilea rînd, membrii elitelor locale dispun de un capital de resurse foarte diferit pentru a influența adoptarea unor decizii. La nivel local, un rol important îl au posibilitățile și condițiile de realizare ale acestor resur-se, balanța grupelor de influență la repartizarea lor, satisfacerea intereselor populației. Actualmente, elita locală include numeroase subgrupuri

31


cu diverse interese și abordare a problemelor dezvoltării unui teritoriu concret (reprezentanții organelor administrative, bussines-elita, liderii organizațiilor obștești și partidelor, conducătorii instituțiilor din educație, medicină, cultură etc).

De altfel, mărimea și coeziunea, caracterul structurii acestor grupuri, posedarea de către acestea a capitalului social determină capacitatea de influențare a autorităților și a procesului electoral. Soluționarea proble-melor curente, după cum se știe, se află în relație cu scopul propus, cu nivelul profesional al managerilor (care arată calitatea elitei), cu susținerea pe care populația o acordă deciziilor autorităților.

Situațiile conflictuale pot avea diverse cauze, dar, după părerea mea, două prevalează.

În primul rînd, reprezentanții administrației locale au posibilități absolut inegale de influențare a adoptării deciziilor. Destul de frecvent, deputații și consilierii locali, în afară de calitățile carismatice, se bucură (sau nu se bucură) de susținerea politică a filialelor locale ale partidelor (promovează ideile acestora). La nivelul local al puterii, o importanță de-osebită are calitatea de a fi proprietarul unei afaceri, legăturile de rudenie și alte forme de susținere în localitatea dată. Anume în cadrul aurorități-lor locale se produce cel mai frecvent cumularea statusurilor, adică repre-zentanții bussinesului își însușesc puterea, pentru a avea posibilități mai mari pentru dezvoltarea afacerilor și însușirea unor pîrgii de protejare a acestora.

În al doilea rînd, funcționarii administrațiilor teritoriale, care încă nu dispun de potențialul de resurse ale puterii, încep să-l acumuleze imediat ce acced la putere (stabilesc relații, dezvoltă afaceri ș. a.). În cazul acesta, este important să remarcăm faptul că elita locală, în cadrul comunelor, firește, au mai puține resurse și posibilități pentru dezvoltarea economi-că, deoarece aceasta – elita – este constituită prioritar (80% și mai mult) din marii fermieri-lideri. Noua elită regională, însă, dispune de un cîmp de activitate socială mult mai larg, de aceea aspirațiile ei spre independență în realizarea puterii la nivel local intră frecvent în contradicție cu legislația în vigoare referitoare la relația centru – periferie.

În al treilea rînd: în condițiile actuale ale Moldovei, după cum arată

32


cercetările sociologice, modalitățile clasice de recrutare a elitelor în stare pură, adică sistemul antreprenorial de selectare a elitelor, cu accent pe calitățile personale ale concurenților, și sistemul de breaslă, selectarea can-didaților din anumite grupuri sociale izolate, evitînd concurența, se inter-ferează adesea, ceea ce reduce profesionalismul în administrare, provoacă conflicte în procesul decizional.

Sistemul de recrutare a elitelor la nivel local s-a schimbat cardinal, fapt care a influențat caracteristicile calitative ale acestuia. De exemplu, elita locală a întinerit în mod evident – cu 10-15 ani. S-a schimbat caracte-rul instruirii profesionale: locul funcționarilor de partid și al conducăto-rilor administrativi (istorici și politologi, activiști de partid) au fost luate de reprezentanți ai bussinesului, structurilor de forță, fermieri (cu studii economice, juridice, inginerești și agricole). Caracteristicile profesionale și competența funcționarilor locali au sporit considerabil.

Analiza datelor sociologice demonstrează că în țară s-au creat premi-zele care revendică perfecționarea legislației cu privire la autoadministra-rea locală, implicarea în realizarea politicii locale a diverselor asociații ale societății civile, perfecționarea tehnologiilor de selectare a elitelor, dez-voltarea și diversificarea formelor democratice în politica promovată de autoritățile locale.

Surse:1. Raport cu privire la investigațiile sociologice în mediul funcționa-

rilor de la primării. Au fost anchetate 100 de persoane. Chișinău, 2010.

2. Raport cu privire la sondajul sociologic în cadrul proiectului Evolu-ția stratificării sociale a societății și perspectivele integrării europene a Republicii Moldova.Au fost anchetate 1200 de persoane în trei zone geografice ale țării. Chișinău, 2012.

33


33

Atitudinea cetățenilor față de vectorul extern de dezvoltare în ajunul alegeri-

lor locale din republica moldova

Ion MOCANU, dr., Centrul de Cercetări Strategice,ICJP al AȘM

Cu toate că în cadrul alegerilor locale, de regulă, populația are drept scop alegerea primarului orientându-se după capacitățile manageriale ale acestuia, în Republica Moldova și, în special, în municipiul Chișinău, alege-rile locale au un caracter politic pronunțat. Municipiul Chișinău reprezin-tă motorul economiei naționale și, deci, cine controlează capitala, acela are un cuvânt greu de spus în sfera politicului autohton. Anume această paradigmă a stat la baza schimbării elitelor politice care a avut loc în 2009.

De atunci, au trecut ani buni, iar în preferințele populației vis-a-vis de vectorul extern de dezvoltare a țăriii au avut loc schimbări esențiale. Dacă în iulie, 2009, susținătorii ideii integrării europene constituiau 2/3 din po-pulația cu drept de vot[1], atunci în aprilie 2015, această cifră a scăzut pînă la 39%.[2]

1.– Barometrul Opiniei Publice,iulie, 2009 http://ipp.md/public/files/Barometru/2009/BOP iulie 2009 prima parte.pdf2.– Barometrul Opiniei Publice, aprilie, 2015 http://ipp.md/public/files/Barometru/BOP_04.2015_prima_parte_finale.pdf

34


34

Totuși, care sunt motivele unei asemenea deprecieri a susținerii vecto-rului european? Urmărind răspunsul la această întrebare am organizat o serie de interviuri aprofundate cu experții în domeniu, or datele calitative ne pot oferi o viziune mai largă asupra problemei date, decât datele can-titative.

Deci, în viziunea multor experți, integrarea europeană este mai mult un proiect elitist, care aduce mai multe beneficii elitelor politice decât cetățenilor de rând. Tot aici, vom menționa că partidele de la guvernare, care au emis în permanență mesaje eurointegraționiste, prin activitatea lor deficientă au compromis, într-un fel, această idee. Partidul Liberal De-mocrat, principalul partid cu mesaje și acțiuni proeuropene, de la un ra-ting de 21,4% în noiembrie 2010[3], a coborât până la 7,1% în aprilie, 2015. De asemenea, încrederea populației în Guvern a scăzut drastic, de la 32% până la 13% în aceeași perioadă.

Așteptările populației vis-a-vis de promisiunile înaintate de partidele de la guvernare au fost destul de mari și, în mare parte, au rămas neînde-plinite. Prin urmare, ¾ din populație consideră că lucrurile din țara noas-tră merg într-o direcție greșită.

O altă cauză este apariția alternativei geointegrationiste, care a captat atenția bazinului electoral de stânga. La întrebarea ”Dacă ar trebui de ales în cadrul unui referendum între aderarea Republicii Moldova la Uniunea Europeană sau Uniunea Vamală (RusiaBelarus-Kazahstan), Dvs. pentru ce ați opta?” 32% ar vota pentru Uniunea Europeană, iar jumătate din populație (50%) ar vota pentru Uniunea Vamală (cifră în creștere față de 45,6% în noiembrie, 2011). Uniunea Vamală se bucură de o încredere mai mare din partea populației, deoarece, în viziunea lor, poate oferi beneficii concrete, precum: resurse energetice mai ieftine, posibilitatea de a lucra în continuare în Rusia pentru 500 mii de moldoveni.

3.– Barometrul Opiniei Publice, noiembrie, 2010http://ipp.md/libview.php?l=ro&id-c=156&id=558

35


35

Justiţia – garanţia fundamentală a legalităţii procesului electoral

Petru RAILEAN,doctor în drept

În ultimele două decenii, practic în toate campaniile electorale, una din principalele probleme care au suscitat interesul specialiștilor, politicie-nilor, savanţilor și al cetăţenilor de rînd a fost și rămîne problema legalităţii desfășurării scrutinului electoral. Evident, temeiuri în acest sens sunt mai mult decît suficiente.

E de la sine înţeles că legalitatea scrutinului electoral constituie o ga-ranţie fundamentală a exercitării în condiţiile legii a suveranităţii popo-rului, a exprimării voinţei acestuia pe marginea constituirii autorităţilor sale reprezentative, care urmează să-i realizeze interesele și aspiraţiile [12, p. 39].

În general, exprimarea liberă, corectă și democratică a voinţei cetăţeni-lor în cadrul scrutinelor electorale este asigurată de doi factori:

- cadrul juridic în vigoare, care trebuie să corespundă tuturor cerinţelor democraţiei constituţionale și

- sistemul autorităţilor statului chemate să-l execute.

36


În viziunea noastră, legalitatea este necesară în ambele cazuri [12, p. 39], întrucît legalitatea alegerilor constituie nucleul dur al legitimării pro-cesului electoral [17, p. 294] și, pe cale de consecinţă, a legitimării puterii în stat.

Legalitatea procesului electoral poate fi privită sub un dublu aspect: - constituţionalitatea legislaţiei electorale (constituţionalitatea fiind

nucleul legalităţii într-un stat de drept [11, p. 138-149]) – moment asigu-rat de unica jurisdicţie constituţională în stat – Curtea Constituţională și

- legalitatea procesului de aplicare a legislaţiei electorale în cadrul scru-tinului electoral (la realizarea raporturilor juridice electorale) – asigurată atît de către Curtea Constituţională, instanţele judecătorești, organele electorale, cît și de alte autorităţi.

Rolul Curţii Constituţionale în asigurarea legalităţii scrutinelor electo-rale, din cîte se poate observa, privește două momente importante [12, p. 39]:

- asigurarea constituţionalităţii legislaţiei electorale și - confirmarea constituţionalităţii desfășurării scrutinului electoral. Sînt relevante în acest sens, atribuţiile Curţii stabilite de legislaţia în

vigoare. Astfel, potrivit art. 4 alin. (1) din Codul jurisdicţiei constituţionale [4], în exercitarea jurisdicţiei constituţionale, Curtea Constituţională:

- efectuează, la sesizare, controlul constituţionalităţii legilor și hotărîri-lor Parlamentului, decretelor Președintelui Republicii Moldova, hotărîrilor și ordonanţelor Guvernului, precum și a tratatelor internaţionale la care Republica Moldova este parte – în acest caz este evident că de compe-tenţa Curţii ţine și controlul constituţionalităţii legislaţiei electorale, re-venindu-i responsabilitatea de a aprecia dacă modificarea, completarea acesteia este compatibilă cu Constituţia Republicii Moldova.

- confirmă rezultatele referendumurilor republicane a alegerii Parlamen-tului și a Președintelui Republicii Moldova (în urma examinării raportului Comisiei republicane pentru efectuarea referendumului sau al Comisiei Electorale Centrale), validează mandatele deputaţilor și al Președintelui Republicii Moldova.

În contextul dat și art.69 alin. (1) din Constituţia Republicii Moldova [5] prevede că deputaţii intră în exerciţiul mandatului sub condiţia validă-

37


rii. Conform art. 62 din Constituţie, Curtea Constituţională, la propunerea Comisiei Electorale Centrale, hotărăște validarea mandatului de deputat sau nevalidarea lui în cazul încălcării legislaţiei electorale.

Prin urmare, pentru validarea mandatelor de deputat Curtea Consti-tuţională analizează actele ce confirmă legalitatea includerii candidaţilor în listele concurenţilor electorali (sub aspectul corespunderii criteriilor legale necesare pentru a putea candida la funcţia de deputat) și totodată verifică dacă aceștia nu au admis încălcarea legislaţiei electorale.

Sub acest aspect se poate susţine că Curtea Constituţională este ulti-ma instanţă care confirmă dreptul deputaţilor de a reprezenta poporul, precum și constituţionalitatea delegării puterii de către popor forului le-gislativ al statului pentru un mandat de 4 ani.

Revenind la problema generală a asigurării legalităţii scrutinelor elec-torale, trebuie să reiterăm că în scopul asigurării alegerilor libere și corec-te, legislaţia în vigoare, în special, Codul electoral al Republicii Moldova [3], reglementează mecanismul de control al procesului electoral, de apărare a drepturilor electorale ale alegătorilor și ale concurenţilor electorali. Ast-fel, controlul legalităţii actelor electorale constituie o parte indispensabilă a procesului electoral [12, p. 40].

Ţinînd cont de faptul că atît rezultatele alegerilor, cît și legalitatea ori-cărei acţiuni electorale interesează alegătorul în măsură egală, prin lege este reglementat controlul lor în baza a două principii [6, p. 42]:

- primul principiu se referă la ipoteza că la confirmarea legalităţii alege-rilor sînt supuse controlului toate acţiunile în ansamblu;

- al doilea principiu constă în aceea că orice acţiune a organelor elec-torale poate fi contestată de orice alegător sau concurent electoral pe parcursul desfășurării alegerilor.

Pentru realizarea acestor principii sînt stabilite anumite forme de con-trol al acţiunilor electorale, și anume:

- controlul efectuat de către organele electorale ierarhic superioare;- controlul efectuat de către organele de informare în masă;- controlul efectuat de către opinia publică;- controlul efectuat de către organismele neguvernamentale, inclusiv și

de observatorii internaţionali;

38


- controlul efectuat de către instanţele de judecată.Într-o altă viziune [10, p. 14], controlul de legalitate al acţiunilor elec-

torale poate fi exercitat de către mass-media, societatea civilă, opinia pu-blică a alegătorilor și, desigur, controlul de legalitate pe care îl exercită instanţele judecătorești.

Important e că toate aceste forme de control constituie garanţia asigu-rării unor alegeri libere, democrate și corecte.

În realitate, în cursul oricărei campanii electorale sunt inevitabile anu-mite situaţii de conflict între participanţii la relaţiile de drept electoral. Motivele apariţiei acestor situaţii – numite litigii electorale, pot fi diverse, de exemplu, comiterea unor încălcări cu caracter electoral sau interpre-tarea neunivocă a legii electorale de către diferiţi subiecţi de drept [9, p. 47-48] etc.

În context, trebuie să recunoaștem că contestaţiile și, implicit, litigiile în procesul electoral sunt lucruri firești și nu înseamnă că ceva nu ar mer-ge bine, ci, dimpotrivă, acest lucru denotă existenţa transparenţei, libertă-ţii de exprimare și că soluţionarea corectă și la timp a acestora contribuie la desfășurarea unor alegeri democratice [9, p. 53-54].

Raporturile juridice generate de conflictele electorale implică declan-șarea unui mecanism legal de soluţionare a acestora [1, p. 52], reglemen-tat de dispoziţiile Constituţiei Republicii Moldova [5], Codului electoral [3], Legii contenciosului administrativ [7] și ale Codului de procedură ci-vilă [2]. Prin urmare, examinarea litigiilor electorale reprezintă o latură integrantă a procesului electoral.

În calitate de subiecţi ai raporturilor juridice menţionate pot fi: organe-le electorale, concurenţii electorali și reprezentanţii acestora, observatorii, mijloacele de informare în masă, autorităţile publice centrale și electo-rale, precum și cetăţenii. Drept obiect al litigiilor electorale pot fi actele electorale, acţiunile și inacţiunile, precum și orice procedeu și operaţiune electorală realizate de către organele electorale, concurenţii electorali sau alţi subiecţi ai procesului electoral [9, p. 53-54].

În viziunea noastră, o atenţie distinctă merită în acest context compe-tenţa instanţelor judecătorești de a examina și soluţiona litigiile electora-le, moment ce în esenţă reprezintă unul dintre mijloacele principale de

39


protecţie a drepturilor constituţionale exclusiv-politice ale cetăţeanului și de asigurare a legalităţii procesului electoral în ansamblu.

Este o idee susţinută și de alţi cercetători-specialiști în domeniu care subliniază în mod nemijlocit faptul că, în prezent, instanţelor de judecată le revine un rol important în desfășurarea alegerilor libere și corecte, în sarcina cărora este pusă examinarea raporturilor juridice generate de con-flictele electorale [1, p. 52].

Astfel, acţiunile organelor electorale, începînd cu constituirea consili-ilor și birourilor electorale, întocmirea listelor electorale, înaintarea, înre-gistrarea candidaturilor și înmînarea mandatelor și terminînd cu votarea și totalizarea rezultatelor, pot fi contestate în instanţa de judecată (instan-ţa de contencios administrativ) în ordinea stabilită de lege [6, p. 41].

Contribuţia concretă a instanţelor judecătorești la asigurarea legalită-ţii scrutinului electoral, derivă din următoarele împuterniciri pe care i le stabilește legea electorală:

- examinarea materialelor privind confirmarea legalităţii alegerilor;- validarea mandatelor candidaţilor;- examinarea litigiilor în timpul campaniei electorale etc.Potrivit unor cercetători, instanţele judecătorești dispun în acest scop

de asemenea instrumente precum [15, p. 41]: - afirmarea sau infirmarea legalităţii alegerilor; - validarea mandatului de consilier și al primarilor aleși; - confirmarea listelor candidaţilor; - recepţionarea, păstrarea și nimicirea materialelor electorale; - examinarea litigiilor, a contestaţiilor electorale și post-electorale.În general, trebuie să recunoaștem că instanţele judecătorești consti-

tuie un important barometru, care ne arată la ce nivel se află procesul de dezvoltare a democraţiei, cum sunt apărate drepturile și libertăţile fun-damentale ale cetăţenilor, cît de protejaţi sunt participanţii procesului electoral – concurenţii electorali, alegătorii, cît de obiectiv este aplicată legislaţia electorală în cadrul examinării litigiilor cetăţenilor în perioada electorală și mai cu seamă în ziua alegerilor.

De asemenea, considerăm important faptul că, deopotrivă cu organe-le autorităţilor publice, legalitatea actelor administrative electorale emise

40


de către organele electorale este verificată și de către autoritatea judecă-torească în vederea asigurării respectării drepturilor constituţionale ale cetăţenilor de a alege și de a fi ales, a dreptului general la alegeri libere și corecte [6, p. 41]. Din acest punct de vedere instanţele de judecată repre-zintă un mecanism legal de supraveghere a procesului electoral, fiind un garant al asigurării alegerilor libere, democratice, echitabile și transparen-te [12, p. 40].

Dezvoltînd acest aspect, precizăm că desfășurarea alegerilor implică exercitarea unui șir de drepturi și obligaţii ale actorilor electorali, a căror realizare necesită a fi garantată de către stat. Respectiv, în cazul în care o persoană se consideră lezată în drepturile sale, ea poate contesta în con-diţiile legii faptele pe care le presupune a fi ilegale [9, p. 47; 1, p. 52].Exami-narea contestaţiilor reprezintă o instituţie importantă în cadrul procesu-lui electoral și respectiv, o responsabilitate, atît a organelor electorale, cît și a instanţelor judecătorești [9, p. 47-48].

Codul electoral al Republicii Moldova asigură în acest sens cadrul gene-ral pentru apărarea drepturilor electorale încălcate în perioada electorală. Astfel, în capitolul 12, intitulat „Procedurile judiciare”, sunt stipulate cerin-ţele pentru depunerea contestaţiilor cu privire la încălcarea prevederilor ce ţin de organizarea și desfășurarea alegerilor.

În baza art. 65 din Cod, alegătorii și concurenţii electorali pot contesta acţiunile (inacţiunile) și hotărîrile consiliilor și birourilor electorale, acţi-unile (inacţiunile) concurenţilor electorali în organele electorale, respec-tînd ierarhia sistemului organelor electorale, precum și în instanţele jude-cătorești.

Important este că depunerea cererii în instanţa de judecată trebuie precedată de contestarea prealabilă în organul electoral ierarhic superior organului al cărui act se contestă, cu excepţia contestaţiilor ce se referă la exercitarea dreptului la vot sau la administrarea alegerilor depuse la biroul electoral în ziua alegerilor (art. 65 alin. (1) din Cod).

Momentul în cauză subliniază implicarea organelor electorale în so-luţionarea litigiilor electorale și rolul lor esenţial în asigurarea restabilirii drepturilor electorale încălcate, întrucît, în practică acestea soluţionează operativ un număr mare de conflicte electorale, fapt deosebit de impor-

41


41

tant în condiţiile timpului limitat al campaniei electorale. Totodată însă, trebuie recunoscut că arsenalul posibilităţilor cetă-

ţeanului, ale cărui drepturi au fost încălcate, nu ar fi complet, dacă el nu ar avea posibilitatea de a contesta hotărîrile și acţiunile acestor subiecţi pe cale judiciară [12, p. 41].Luînd în considerare aportul considerabil al instanţelor judecătorești la examinarea și soluţionarea litigiilor electora-le, la confirmarea legalităţii alegerilor, se poate afirma, că aceste instanţe constituie unul din principalele elemente în asigurarea drepturilor politi-ce fundamentale ale cetăţenilor.

Mai mult, unii specialiști consideră că este mai rezonabil ca toate li-tigiile electorale să fie examinate exclusiv de instanţele judecătorești, in-vocînd următoarele argumente [8, p. 98]:

- în primul rînd, instanţele judecătorești sunt independente, ceea ce nu am putea spune despre organele noastre electorale, fiind constituite proporţional participării la guvernare a actorilor politici;

- în al doilea rînd, funcţionarii electorali nu întotdeauna cunosc proce-dura de examinare a litigiilor ca și instanţele judecătorești;

- în al treilea rînd, în această perioadă organele electorale sunt foarte încărcate, iar majoritatea dintre funcţionarii electorali nu sunt remune-raţi;

- în al patrulea rînd, legislaţia prevede modul de executare a hotărîrilor instanţelor judecătorești, fapt ce nu este stabilit pentru hotărîrile organe-lor electorale. De multe ori, acestea nu se îndeplinesc de către concurenţii electorali, mai ales de către acei care deţin guvernarea, organele electorale nefiind capabile astfel să aplice un mecanism eficace și operativ în acest sens. De aici și importanţa minoră a unor hotărîri ale organelor electorale dacă acestea nu se îndeplinesc.

În viziunea noastră, chiar dacă unele din argumentele expuse sunt în-temeiate, totuși nu putem exclude totalmente posibilitatea adresării di-rect la organele electorale, deoarece nu poate fi exclusă completamente posibilitatea ca în urma unor asemenea adresări organul în cauză să-și recunoască eventuala eroare și să o „corecteze” benevol sau să contribuie în alt mod la satisfacerea cererii parvenite.

O soluţie inedită în acest caz poate fi atestată în legislaţia Federaţiei

42


42

Ruse, care permite selectarea organului căruia poate subiectul să se adre-seze: fie organului electoral, fie instanţei de judecată [18, p. 33]. Cu toate acestea, specialiștii subliniază că procedura judiciară de soluţionare a liti-giilor electorale are un caracter prioritar în raport cu examinarea acestora de către organele electorale, întrucît cele mai serioase, complexe și dificile litigii se transferă de la aceste organe la instanţele de judecată [18, p. 33].

Fiind în principiu de acord cu o asemenea abordare, vom sublinia la moment că instituţia juridică a contenciosului electoral, ca parte inte-grantă a contenciosului administrativ, constituie o garanţie reală de pro-tecţie a drepturilor cetăţeanului în procesul de organizare și desfășurare a companiilor electorale, de exercitare a dreptului electoral [6, p. 57].

În general, apărarea judiciară a drepturilor electorale ale cetăţenilor asigură funcţionarea corespunzătoare a instituţiilor democratice, care se ocupă de procesul electoral, precum și reprezintă un mecanism legal de realizare a drepturilor electorale.

Sub aspect procesual, sunt relevante în context prevederile art. 67 alin. (3) din Codul electoralal Republicii Moldova, potrivit cărora: „Contestaţiile depuse la instanţele de judecată în ziua alegerilor se examinează în ace-eași zi, iar contestaţiile împotriva hotărîrii organului electoral cu privire la totalizarea rezultatelor alegerilor și atribuirea mandatelor se examinează de către instanţa de judecată concomitent cu confirmarea legalităţii și va-lidarea mandatelor.” Iar pentru a se asigura celeritatea procesului, în alin. (4) al aceluiași articol este prevăzut: „Programul instanţelor de judecată se organizează în așa fel încît contestaţiile să poată fi depuse și examinate fără întîrziere.”

În continuare, art. 68 alin. (2) din Cod stipulează că:„Instanţa de jude-cată, examinînd materialele cu privire la confirmarea legalităţii alegerilor și validarea mandatelor, adoptă o hotărîre prin care confirmă legalitatea alegerilor din circumscripţia electorală respectivă, validează mandatele consilierilor și primarilor aleși, precum și lista candidaţilor supleanţi.

(3) În cazul în care instanţa de judecată a stabilit legalitatea alegerilor, însă în procesele-verbale au fost depistate greșeli de calcul, instanţa, din oficiu sau la cererea părţilor procesului judiciar, anulează, integral sau în parte, procesul-verbal și exclude concurentul electoral care a obţinut un

43


număr mai mic de voturi valabil exprimate, înlocuindu-l cu alt concurent electoral care a obţinut un număr mai mare de voturi valabil exprimate în șirul descrescător.

În baza alin. (4) al art. 68 din Cod „instanţa de judecată nu confirmă rezultatele alegerilor locale în circumscripţia respectivă în cazul constată-rii unor încălcări comise în timpul alegerilor sau la totalizarea rezultatelor dacă aceste încălcări au influenţat rezultatele alegerilor”.Hotărîrea instan-ţei de judecată este definitivă și executorie din momentul pronunţării.Îm-potriva hotărîrii instanţei de judecată poate fi depus un recurs în termen de 3 zile de la pronunţare, care se examinează în termen de 3 zile.

Un important aspect al activităţii judiciare în general și a participării instanţelor judecătorești la examinarea și soluţionarea litigiilor electorale, în special, constă în aceea că puterea judecătorească de fapt se află în afara luptei electorale a concurenţilor politici. Dat fiind faptul că organi-zarea și funcţionarea acesteia diferă radical de organizarea și funcţionarea celorlalte ramuri ale puterii, ea este chemată a fi un garant al legalităţii desfășurării scrutinelor electorale [16, p. 199].

Prin urmare, instanţelor judecătorești le revine rolul important de corectare a erorilor admise în cadrul desfășurării alegerilor, confirmării legalităţii acţiunilor subiecţilor procesului electoral. Din acest punct de vedere, instanţele de judecată își păstrează rolul de mecanism legal de supraveghere a procesului electoral, fiind garant al asigurării unor alegeri libere, democratice și echitabile [13, p. 10]

O particularitate distinctă a protecţiei judiciare a drepturilor electo-rale constă în universalitatea acesteia: cu ajutorul mecanismului judiciar poate fi apărat nu doar dreptul subiectiv al unui participant concret al procesului electoral, dar pot fi luate și măsuri eficiente orientate spre apă-rarea drepturilor electorale a unui număr nedeterminat de participanţi ai raporturilor electorale [16, p. 199].

Rezultatele examinării problemelor referitoare la asigurarea drepturi-lor subiecţilor procesului electoral în practica judiciară permite a conchi-de că protecţia judiciară în condiţiile contemporane este una din cele mai eficiente și credibile instrumente de restabilire a drepturilor electorale în-călcate sau contestate ale cetăţenilor, iar practica judiciară în această sferă

44


activ contribuie la elucidarea neajunsurilor la nivelul reglementării juridi-ce a relaţiilor electorale și perfecţionării legislaţiei electorale [16, p. 200].

Din aceste considerente se poate susţine că instanţele de judecată au un rol important atît pentru soluţionarea litigiilor electorale, cît și pentru constatarea lacunelor în actele normative care reglementează procesul de pregătire și desfășurare a alegerilor [14, p. 35], înregistrînd astfel o contri-buţie notabilă la îmbunătăţirea legislaţiei electorale.

Paralel nu trebuie uitat sau, altfel spus, trebuie pus accentul pe cîteva momente importante și anume: pentru a-și realiza rolul său distinct în contextul asigurării legalităţii scrutinelor electorale, instanţele de jude-cată trebuie să respecte cîteva principii importante (alături de celelalte inerente puterii judecătorești): accesibilitate, transparenţă, operativitate, și ceea ce este mai important – obiectivitate. Dacă aceste principii vor fi via-bile, atunci, probabil, nu vor exista adresări repetate, contestaţii, oamenii nu vor ieși la acţiuni de protest (precum a fost în 7 aprilie 2009) și, pe cale de consecinţă, nu vor exista premise politice, care ar duce la destabilizarea societăţii. Din acest punct de vedere, instanţele de judecată, prin autori-tatea lor, intervin și ca factori de stabilizare a relaţiilor sociale, de aceea pregătirea temeinică a judecătorilor în materie electorală este o exigenţă indispensabilă pentru ași realiza cu succes misiunea în cauză.

Din cele expuse, putem deduce destul de clar că rolul autorităţilor ju-decătorești în asigurarea legalităţii scrutinelor electorale este unul sub-stanţial și determinant [12, p. 42]. Cu toate acestea, după cum susţin unii specialiști, acest rol al puterii judecătorești la moment este insuficient cer-cetat în arealul știinţific autohton. Prin aceasta practic se ignoră interde-pendenţa dintre modul de organizare și desfășurare a apărării judiciare a drepturilor și libertăţilor electorale ale cetăţenilor, eficienţa utilizării altor funcţii ale justiţiei, realizate la pregătirea și desfășurarea alegerilor, și res-pectarea practică a principiilor fundamentale ale dreptului electoral – in-clusiv a principiilor ce garantează alegeri universale, egale și libere într-un stat de drept.

Ţinînd cont de aceste momente, în studiile de specialitate se susţine [14, p. 19] că apărarea judiciară a drepturilor și libertăţilor electorale, pro-tecţia juridică a legislaţiei electorale, realizarea eficientă de către instanţe-

45


45

le judecătorești a altor funcţii în procesul electoral dintr-un stat de drept, trebuie să devină o direcţie de sine stătătoare a cercetărilor știinţifice, concluziile cărora ar urma să fie folosite pentru perfecţionarea legislaţiei electorale și activitatea de aplicare a dreptului în sfera dată.

Evident, o asemenea propunere este pe deplin justificată. Mai mult, în viziunea noastră, ea este necesară și oportună și din considerentul că autorităţile judecătorești din Republica Moldova sunt încă în așteptarea realizării unei misiuni importante în asigurarea legalităţii scrutinelor elec-torale, și anume, contracararea (prin condamnare reală) a unor asemenea fenomene precum coruperea electorală și fraudele electorale. Sub acest aspect, cel puţin se cer unele interpretări știinţifice a paradoxului creat de lege și realitatea vieţii – în condiţiile în care asemenea conduite sunt criminalizate în Codul penal, sunt pe larg admise în perioadele electorale, fiind tolerate atît de către autorităţi, cît și de cetăţeni, chiar dacă au un impact destul de negativ asupra formării și exprimării voinţei generale a poporului [12, p. 41-42].

Desigur, succesul ruinării acestui paradox depinde în mare parte de colaborarea strînsă, în limitele legii, dintre organele electorale, organele de drept, cetăţeni și instanţele judecătorești. În același timp, însă, nimic nu s-ar reuși dacă doctrina nu va propune soluţii fundamentate știinţific, iar legiuitorul nu le va da forţa juridică necesară, asigurînd transpunerea lor în viaţa societăţii.

Literatura1. Chișcă-Doneva T. Examinarea litigiilor electorale de către instanţele

de judecată. În: Alegerile și dreptul electoral în Republica Moldo-va / Filiala din Chișinău, Institutul Internaţional de Monitorizare a Dezvoltării Democraţiei, Parlamentarismului și Respectării Drep-turilor Electorale ale cetăţenilor din statele-membre ale Adunării Interparlamentare CSI. Chișinău: Princeps, 2015, p. 52-58.

2. Codul de procedură civilă al Republicii Moldova, nr. 225 din 30.05.2003. În: Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 12.06.2003, nr. 111-115 (cu modificări și completări pînă în 19.04.2013).

46


46

3. Codul electoral al Republicii Moldova, nr. 1381 din 21.11.1997. În: Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 08.12.1997, nr. 81 (cu mo-dificări și completări pînă în 14.04.2015).

4. Codul jurisdicţiei constituţionale,nr. 502 din 16.06.1995. În: Monito-rul Oficial nr. 53-54 din 28.09.1995.

5. Constituţia Republicii Moldova din 29.07.1994. În: Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 12.08.1994, nr.1 (cu modificări și completări pînă în 14.07.2006)

6. Drept electoral. Îndrumar pentru judecători. Chișinău, 2005. [resurs electronic]: http://www.americanbar.org/content/dam/aba/di-rectories/roli/moldova/moldova-elections-benchbook-2005-rom.authcheckdam.pdf. (accesat la 25.05.2015).

7. Legea contenciosului administrativ, nr.793/XIV din 10.02.2000. În: Monitorul Oficial nr. 57-58/375 din 18.05.2000 (republicată în Mo-nitorul Oficial ediţie specială din 03.10.2006) cu modificări și com-pletări pînă în 05.04.2013.

8. Midrigan P. Alocuţiune. În: Rolul instanţelor judecătorești în proce-sul electoral din Republica Moldova, Materialele conferinţei știin-ţifico-practice internaţionale (29 octombrie 2013, Chișinău). Chiși-nău: S. n., 2013 (Î.S. F.E.-P. “Tipografia Centrală”), p. 96-100.

9. Novac S. Examinarea litigiilor electorale de către instanţele judecă-torești. În:Rolul instanţelor judecătorești în procesul electoral din Republica Moldova, Materialele conferinţei internaţionale știinţifi-co-practice (29 octombrie 2013, Chișinău). Chișinău: S. n., 2013 (Î.S. F.E.-P. “Tipografia Centrală”), p. 46-54.

10. Pascari A. Cuvînt de salut. În: Rolul instanţelor judecătorești în procesul electoral din Republica Moldova, Materialele conferinţei internaţionale știinţifico-practice (29 octombrie 2013, Chișinău). Chișinău: S. n., 2013 (Î.S. F.E.-P. “Tipografia Centrală”), p. 13-14.

11. Railean P.Esenţa și importanţa activităţii jurisdicţionale în asigura-rea legalităţii în statul de drept. Teză de doctor în drept. Chișinău, 2014, p. 138-149.

12. Railean P. Rolul jurisprudenţei în asigurarea legalităţii scrutinelor electorale. În: Alegerile și dreptul electoral în Republica Moldova =

47


Выборы и избирательное право в Республике Молдова / Filiala din Chișinău, Institutul Internaţional de Monitorizare a Dez-voltării Democraţiei, Parlamentarismului și Respectării Drepturilor Electorale ale cetăţenilor din statele-membre ale Adunării Inter-parlamentare CSI. Chișinău: Princeps, 2015, p. 39-43.

13. Stoianoglo Al. Cuvînt de salut. În: Rolul instanţelor judecătorești în procesul electoral din Republica Moldova, Materialele conferinţei internaţionale știinţifico-practice (29 octombrie 2013, Chișinău). Chișinău: S. n., 2013 (Î.S. F.E.-P. “TipografiaCentrală”), p. 9-10.

14. Știrbu E. Rolul instanţelor judecătorești în procesul electoral din Re-publica Moldova. În: Rolul instanţelor judecătorești în procesul electoral din Republica Moldova, Materialele conferinţei internaţi-onale știinţifico-practice (29 octombrie 2013, Chișinău). Chișinău: S. n., 2013 (Î.S. F.E.-P. “Tipografi a Centrală”), p. 35.

15. Urîtu Șt. Locul și rolul concurenţilor electorali, al organelor electora-le și al instanţelorjudecătorești în asigurarea alegerilor libere și co-recte în Republica Moldova. În: Rolul instanţelor judecătorești în procesul electoral din Republica Moldova, Materialele conferinţei știinţifico-practice internaţionale (29 octombrie 2013, Chișinău). Chișinău: S. n., 2013 (Î.S. F.E.-P. “Tipografia Centrală”), p. 40-45.

16. Волков В.П. Проблемы обеспечения конституционной законности избирательного процесса в интересах укрепления российской государственности / В.П. Волков, О.В. Дамаскин. М.: РЦОИТ: Крона, 2009. 262 p.

17. Красинский В.В. Обеспечение конституционно-правовых гарантий легитимации избирательного процесса в интересах защиты конституционного строя России. B: Вестник ТГУ, выпуск 7 (87), 2010, p. 294-304.

18. Солодовникова С.В. Судебная защита избирательных прав граждан Российской Федерации. B: Вестник Санкт-Петербургской Юридической Академии, 2012, № 4 (17), p. 33-34.

48


48

Identitatea politică și identitatea civi-că – factori distinctivi în desfășurarea

procesului electoral

Elena BALAN, doctor în științe politice, ICJP al AȘM

În condițiile scăderii încrederii în structurile centrale și locale ale pu-terii de stat, se impune modificarea, perfecționarea și modernizarea siste-mului electoral.Reieșind din realitățile care există actualmente în cadrul procesului electoral din Republica Moldova, devine tot mai oportună necesitatea educației electorale a populației. De aici rezultă actualitatea elaborării neîntîrziate a unei strategii statale în acest domeniu de impor-tanță majoră.

Pornind de la faptul că statul de drept are menirea să plaseze pe prim plan interesele poporului, în ansamblu, și ale fiecărui cetățean, în parte, este evident că și populația trebue să posede un nivel corespunzător de cultură politică și civică. Un rol prioritar în această privință îi revine acti-vismului electoral, participării electorale conștiente a cetățenilor, repre-zentanți ai tuturor categoriilor sociale. Astfel, “idealul unei societăți cu adevărat democratice a fost, rămîne și va fi individul integru care gestio-nează cu destula competență relațiile sociale din cîmpul său de activitate,

49


desfășurată la diverse niveluri, dar mai ales la cel local. Problema conduce-rii locale a devenit un obiectiv important al reformării sistemului politic și administrativ din toate țările ex-socialiste”

Este de remarcat faptul că inițiativa de jos a populației, spiritul civic al acesteia rămîne neesențial. Manifestarea activismului civic și politic al cetățenilor este, în deosebi, binevenită în perioada desfășurării campanii-lor electorale generale, pe țară și locale. Un rol important în desfășurarea procesului electoral revine organizațiilor neguvernamentale, partidelor politice etc. În această privință, A. Tofler menționează că, dacă cineva vrea să facă democrație, are nevoie de alegeri libere, de mai multe partide. Dar, faptul că o țară are mai multe partide politice și organizează alegeri nu înseamnă neapărat că ea este și democratică. Mai este nevoie, în plus, de o societate civilă, mii și mii de oameni care să se organizeze în grupuri de cetățeni, situate între stat și individ.”

De aici rezultă acel fapt incontestabil că în desfășurarea procesului electoral, atît la nivel general, cît și local, democrația participativă capătă o amploare tot mai vădită și mai considerabilă.

Un rol substanțial în accelerarea acestui proces îl are, fără îndoială, instruirea și educația corespunzătoare, rigorilor actuale de modernizare, democratizare și europenizare a țării.

Unul dintre factorii distinctivi și obiectivele esențiale ale democrației participative îl constituie modernizarea mentalității civice și politice a po-pulației, fapt care se manifestă prin intermediul consolidării continuie a activismului veritabil, a identității civice și politice a personalității.

50


50

Monitorizarea alegerilor din Republica Moldova

Svetlana GUȚU, membru CEC RM

Observarea alegerilor a căpătat o recunoaștere largă în lume și joacă un rol important în asigurarea aprecierii exacte și imparțiale a caracteru-lui proceselor electorale. Garanția desfășurării unor alegeri libere și corec-te depinde în mare parte de prezența și activitatea observatorilor.

Evenimentele electorale din Reublica Moldova sînt supuse observării în mod constant de către observatorii naționali și internaționali. În ac-tivitatea lor ei se conduc de Constituția Republicii Moldova, de Codul electoral, de Regulamentul privind statutul observatorilor și procedura de acreditare a acestora, de alte acte normative în domeniu, precum și de tratatele internaționale la care Republica Moldova este parte.

Aprecierile pozitive date de experții electorali reprezintă dovada or-ganizării și desfășurării unor alegeri democratice. Devinind membră a unor instituții internaționale și colaborînd cu organizațiile sus-menționa-te, Republica Moldova și-a asumat anumite angajamente pe care trebuie să le respecte. Totodată, în urma monitorizării efectuate, reprezentanții

51


51

acestor instituții văd care sînt necesitățile reale în edificarea uniu proces electoralviabil și care sînt deficiențele legislative. Ca urmare, ei prezintă rapoarte și propun spre implementare diverse proiecte. În felul acesta, Comisiei Electorale Centrale îi este acordată asistența necesară pentru îm-bunătățirea procesului electoral.

După constituirea Comisiei Electorale Centrale permanente, la 13 mar-tie 1998 a fost aprobat „Regulamentul privind statutul observatorilor din partea concurenților electorali”, care reglementa doar acreditarea aces-tor tipuri de observatori de către consiliile electorale de circumscripție. În conformtate cu legislația electorală, observatorii internaționali erau acre-ditați de către Ministerul Afacerilor Externe, iar Comisia Electorală Cen-trală, în baza documentului de acreditare, le elibera legitimații. Ulterior, la 16 aprilie 2003 și la 30 decembrie 2004, au fost aprobate regulamente care reglementau acreditarea atît a observatorilor naționali, cît și celor străini (internaționali).

În profida existenței uniu cadru, în general, prienic pentru monitori-zarea procesului electoral de către observatorii internaționali, totuși, la alegerile parlamentare din 6 martie 2005 au fost înregistrate unele cazuri de refuz a creditării și expulzării reprezentanților cîtorva organizații, care anunțaseră că intenționează să depună cereri de acreditare la Ministerul Afacerilor Externe al Republicii Moldova. În opinia observatorilor, aceas-tă situație putea fi evitată, dacă procedura de acreditare a observatorilor internaționali ar fi fost mai clară și stipulată expres în legislația electorală.

De menționat că ultima variantă a regulamentului a fost adoptat la 24 octombrie 2006, avînd drept scop clarificarea și detalierea procedurii de acreditare a observatorilor (naționali cît și internaționali) și a drepturilor și obligațiilor acestora. Pînă în prezent regulamentul a suportat mai multe modificări, care au îmbunătățit substanțial procesul electoral. Printre mo-dificările ecențiale menționăm: prerogativele de a invita și acredita obser-vatori internaționali i-au revenit Comsiei Electorale Centrale; observatorii naționali au obținut posibilitatea de a depne sesizări privind neregulile depistate, care se examinează de către președintele organului electoral; hotărîrea de anulare a acreditării în calitate de observator poate fi con-testată; a fost reglementată crearea oficiului de protocol și înregistrarea

52


52

interpreților (traducătorilor) pentru observatorii internaționali; a fost în-trodusă lista expresă de acte și condițiile pe care trebuie să le întrunească o persoană pentru a fi acreditată în calitate de observator.

Potrivit art. 63 din Codul electoral și Regulamentului privind statutul observatorilor și procedura de acreditare a acestora, CEC acreditează ob-servatori naționali și internaționali. Aceștia pot monitoriza alegerile pe întreg teritoriul Republicii Moldova și în toate secțiile de votare. Consili-ile electorale de circumscripție au competența de a acredita doar obser-vatori naționali din partea asociațiilor obștești și căte un observator din partea concurenților electorali în fiecare secție de votare. Observatorii acreditați de consiliul electoral de circumscripție pot monitoriza alegerile doar în circumscripția sau secția de votare respectivă.

Pentru asigurarea monitorizării procesului electoral din RM, Comisia Electorală Centrală colaborează strîns cu Biroul OSCE pentru Instituții De-mocratice și Drepturile Omlui (OSCE/ ODIHR), care realizează cele mai mari misiuni internaționale de observare și face recomandări pentru îm-bunătățirea procedurilor și legislației electorale încă de la primile alegeri democratice desfășurate în RM. Astfel de misiuni au fost realizate și de că-tre alte organizații internaționale (Consiliul Europei, Comunitatea Statelor Independente, Centrul Liberal Internațional Suedez, Congresul Puterilor Centrale și Regionale din Europa, Congresul Autorităților Locale și Regi-onale din Europa, Asociația Avocaților Americani, USAID etc) și de către misiunile diplomatice acreditate în R. Moldova.

Invitații de a participa la observarea alegerilor și referendumurilor sănt trimise și autorităților electorale ale altor state cu care Comsia Electorală Centrală a stabilit în mod direct relații de colaborare. Prin reciprocitate funcționarii și membrii CEC participă la misiuni de monitorizare a alege-rilor și referendumurilor în aceste țări. În colaborare cu experții electorali prezenți la alegeri este efectuat schimbul de experiență necesar pentru elaborarea și implementarea celor mai bune practici în domeniul electo-ral.

ONG-urile moldovenești, la fel, joacă un rol semnificativ în scrutine. Spre exemplu, la alegerile locale din 2003, LADOM și Comitetul Helsinki au asigurat pentru prima oară acoperirea, practic, a tuturor celor apro-

53


53

ximativ 2000 de secții de votare cu observatori. În prezent, cei mai mulți observatori locali sînt acreditați de către Asociația Obștească Promo- Lex în parteneriat cu Coaliția Civică pentru Alegeri Libere și Corecte. Printre alte ONG-uri de profil care sunt implicate în procesul de monitorizare a scrutinelor, menționăm: ADEPT, Fundația Est-Europeană, IDIOM, IRI, NDI, IFESetc.

Avînd în vedere specificul alegerilor locale, concurenții electorali au posibilitatea de a înainta observatori doar în consiliile electorale de cir-cumscripție de nivelul întîi în vederea monitorizării alegerilor în fiecare secție de votare din localitatea pentru care ei și-au înregistrat candidați. Norma a fost prevăzută pentru a nu admite acreditarea într-o secție de votare a mai multor persoane din partea aceluiași concurent, în caz con-trar s-ar crea condiții inegale pentru participanții la alegeri și aglomerație în localul secției de votare. Totodată, concurenții au posibilitatea de a-și înregistra cîte un reprezentant în organele electorale de fiecare nivel.

Pentru alegerile parlamentare și referendumurile naționale, cînd sînt deschise secții de votare peste hotarele țării, Comisia Electorală Centra-lă acreditează observatori pentru monitorizarea acestor scrutine inclusiv din partea concurenților electorali.

Observatorii acreditați își pot desfășura activitatea atît în ziua alegeri-lor, cît și înaintea începerii, pe parcursul și după terminarea perioadei elec-torale. Pe parcursul campaniei electorale Comsia Electorală Centrală se află într-o colaborare continuă și consolidată cu reprezentanții misiunilor de observare, fiind receptivă la doleanțele și solicitările lor. Observatorilor le este garantată libera participare la ședințele organelor electorale și la alte proceduri electorale importante, despre care ei sînt anunțați anti-cipat. Tradițional, înainte de ziua alegerilor, CEC organizează un briefing pentru observatori, în cadrul căruia este făcută o totalizare preliminară a activității sale și sunt distribuite CD-uri, ghiduri și alte materiale ce conțin informație utilă, în limba română, rusă și engleză. La solicitare, reprezen-tanții CEC participă în calitate de experți la seminarele de instruire orga-nizate pentru observatori.

În scopul asigurării bunelor condiții de activitate a observatorilor in-ternaționali, pentru perioada electorală, începînd cu alegerile locale ge-

54


nerale din anul 2003, CEC constituie un oficiu de protocol. La moment oficiul este constituit atît din reprezentanți ai CEC, cît și ai Cancelariei de Stat, Ministerului Afacerilor Externe și Integrării Europene, Ministerului Transporturilor și Infrastructurii Drumurilor și Ministerului Culturii. Ofi-ciul are următoarele atribuții: organizează întîlniri și cazarea observatori-lor, îi acreditează, le asigură întrevederi cu reprezentanții tuturor subiec-țelor implicați în alegeri, acumulează informație cu privire la alegeri de la observatorii internaționali și o generalizează, organizează briefing-uri pentru observatorii internaționali, totalizează materialele prezentate de ei etc.

Colaborrea CEC cu instituțiile care monitorizează alegerile continuă și în afara perioadei electorale. Astfel, reprezentanții acestor organizații sunt invitați la diferite evenimente organizate de comisie (ședințe, seminare, conferințe, mese rotunde, cluburi de discuții electorale). Printre cele mai importante activități, am menționa conferințele de analiză post-electo-rală, la care sunt invitați toți subiecți electorali pentru identificarea pro-blemelor și soluțiilor necesare pentru îmbunătățirea procesului electoral. Totodată, și reprezentanții comisiei participă la activitățile organizate de către aceste instituții. CEC comunică în permanență cu aceste organizații prin comunicate de presă, newsletter-uri electronice, întrevederi tet-a-tet etc., ținîndu-le la curent cu activitatea desfășurată. Deseori, CEC solici-tă opinia acestor instituții în chestiuni ce țin de modificarea legislației și practicii electorale.

Observatorii pot asista la toate operațiunile electorale fără însă a inter-veni în procesul electoral. Este foarte important ca în activitatea lor ob-servatorii să fie imparțiali și, prin acțiunile lor, să nu facă agitație electora-lă. Ei au dreptul doar să monitorizeze procesul electoral, fără a se implica în organizarea și desfășurarea lui, avănd posibilitatea de a informapreșe-dintele organului electoral despre neregulile observate. Totodată, pen-tru realizarea unei monitorizări cît mai corecte și mai credibile, organele electorale și alți subiecți electroali nu trebuie să se implice în activitatea observatorilor, avînd acest drept doar în cadrul legii.

Cu părere de rău, la alegerile locale generale din 5 unie 2011 CEC a con-statat încălcarea statutului de observator de către observatorii acreditați

55


din partea unei organizații obștești și a fost nevoită să anuleze acreditarea acestora. Deși organizația respectivă a atacat hotărîrea emisă de CEC în instanța de judecată, aceasta a rămas în vigoare.

Susțierea democrației din Republica Moldova se află pe agenda de lu-cru a multor organizații internaționale. Acesta este unul dintre motivile pentru care numărul de observatori internaționali este în creștere. Tot-odată, crește numărul și calitatea organizațiilor neguvernamentale care doresc să-și acrediteze observatorii. De remarcat că tradițional alegerile parlamentare suscită interesul sporit al comunității internaționale și, ca urmare, la CEC parvin mai multe solicitări de acreditare.

Făcînd o analiză a perioadei 1997–2012, remarcăm următoarele: dacă pentru alegerile parlamentare din 1998 CEC a acreditat în total 742 de observatori, iar pentru scrutinul din 2001– doar 414 persoane, începînd cu anul 2005, atît numărul de persoane acreditate cît și al instituțiilor do-ritoare de a monitoriza alegerile din țara noastră a crescut simțitor. Cel mai viu interes din partea observatorilor l-au atras alegerile parlamentare din 2010, 2009, 2005 și cele locale generale din 2007. Ca exemplu pot servi alegerile parlamentare anticipate din 8 noiembrie 2010. Scrutinul a fost monitorizat de 3554 de observatori naționali din partea a 26 de instituții (inclusiv 6 concurenți electorali) și 594 de observatori internaționali din partea a 39 de instituții (inclusiv 31 din partea a 7 instituții electorale stră-ine).

În final, vom menționa că, la slicitarea Comisiei Electorale Centrale din autonomia găgăuză, care nu are competența necesară, Comisia Electora-lă Centrală invită și acreditează observatori internaționali la alegerile în Adunarea Populară a UTA Găgăuzia și la alegerile Guvernatorului (Bașka-nului) UTA Găgăuzia.

56


56

Aspectul moral în formarea imaginii politice

Galina ROGOVAIA,doctor în filozofie.colaborator științific superior la ICJP AȘM

Noțiunea imagine (de la engl. image – chip, imagine, reflectare, meta-foră, asemănare, icoană) s-a constituit și s-a dezvoltat pe parcursul mul-tor secole. Unele aspecte ale studierii imaginii politice pot fi detectate la etapele timpurii ale dezvoltării gîndirii social-politice în lucrările clasice ale lui Confucius, Platon, Aristotel, Machiavelli și ale altor gînditori, care au clasificat importanța imaginii politicianului ca fiind unul dintre cei mai importanți factori, care determină masiv procesul politic.

În accepția actuală noțiunea de imagine politică s-a constituit la mijlo-cul secolului XX în statele democratice. Inițial termenul imagine era utili-zat în reclama comercială în scopul diferențierii mărfurilor. În vocabularul social activ noțiunea de imagine a intrat în practica jurnalistică a anilor 1960, unde era folosită, în principal, pentru accentuarea atenției asupra imaginii pop-muzicanților în procesul de fuzionare a muzicii populare și show-ului. Totodată, în căutarea noilor metode de organizare a campani-ilor electorale, imaginea a început să fie utilizată masiv pentru diferenție-

57


57

rea liderilor sociali și politici. Evoluția institutelor alegerilor democratice din aceste state și instaurarea pluralismului politic au condiționat forma-rea pieții concurențiale de servicii politice. Subiecții acestei piețe – forțele politice principale – aveau necesitatea impetuoasă de a-și forma o imagi-ne pozitivă în ochii electoratului, acesta avînd calitatea de consumator de servicii politice. Astfel tehnologiile și strategiile de promovare a imaginii au ocupat pozițiile-cheie în procesele electorale.

În Republica Moldova tehnologiile de imagine au fost preluate în anii 1990 din experiența democrațiilor avansate ale lumii. Inițial, dată fiind ab-sența tradiției naționale de alegeri democratice, au fost preluate modelele științifice și practice elaborate de democrațiile occidentale, iar ulterior au apărut elaborări științifico-practice ale tehnologilor politici și imagema-ker-lor autohtoni.

În domeniul științifico-teoretic de studiere a imaginii în SUA și Euro-pa Occidentală există numeroase lucrări în care este cercetată amănunțit importanța imaginii în procesul politic. Chiar din titlurile acestor investi-gații (Cum a fost vîndut președintele în anul !968 – Joe McGuinness, SUA; Imaginea. Ghid prin pseudoevenimentele din America – D. Boorstin, SUA; Vinde-te. Tactica perfecționării propriei imagini. – P. Byrd, Marea Britanie) și, mai ales, din conținutul acestor cărți se vede clar că aspectul moral nu reprezintă nu este partea forte – atît a fenomenului studiat, cît și a inves-tigațiilor date. Joe McGuinness a caracterizat clar procesul de formare a imaginii ca o tehnologie cu ajutorul căreia activistul politic se impune con-sumatorului ca marfă. P. Byrd definește imaginea ca reclamă, promisiunea că aspectul exterior, imaginea, reprezintă abilitatea, competența și valorile pe care le promovează, adică și promisiunea, și conținutul imaginii sînt egale cu marfa pe care o vinzi fraudulos alegătorului, ceea ce exclude din procesul electoral prezența valorilor morale.

Creatorii de imagine moldoveni au achiziționat în teorie și în practi-că anume această abordare. Chiar în procesul elaborării viitorului chip al pretendentului la alegeri, calitățile morale ale acestuia (onoarea, decența, modestia) fie că lipsesc, fie că sînt plasate pe ultimele locuri în ordinea precăderii calităților pe care pretendentul trebuie să le demonstreze, dacă intenționează să aibă succes în alegeri – după ținuta de luptător, aborda-

58


58

rea novatoare a politicii, capacitatea de a-și atinge scopurile, caracteristi-cile eroice etc. Sînt departe de respectarea valorilor morale și promisiun-le preelectorale ale pretendenților, formulate anapoda de imagemekeri, care, de obicei, rămîn simple promisiuni și, în cazul victoriei în alegeri, nu trezesc regrete în sufletul învingătorului. În cazul dat, scopul creatorilor de imagine este de a influența prin orice mijloace comportamentul elec-toral, scop care scuză orice mijloace.

Nu lipsesc din arsenalul tehnologiilor electorale nici campaniile PR ob-scure, care sînt promovate de candidați în scopul excluderii concurenților din lupta preelectorală. Uneori, utilizînd astfel de acțiiuni PR, candidatul și echipa sa fac uz de astfel de forme și metode, care nu depășesc numai limitele normelor moralei sociale, ci și ale legislației în vigoare. Tehnologii politici din Republica Moldova au înțeles de mult că una dintre cele mai eficiente metode pentru un politician începător sînt conflictele și scanda-lurile. Astfel de tehnologii nu sînt numai mizerabile din punct de vedere moral, dar și periculoase sub aspect social. În afară de aceasta, nu trebuie să uităm că noile realități politice din Republica Moldova revendică tot mai insistent tehnologii de formare a imaginii unor subiecți colectivi (aso-ciații social-politice, partide), precum și reducerea relativă a segmentului tehnologiilor imaginii individuale. Faptul acesta, la rîndul său, reduce res-ponsabilitatea morală personală a persoanei (liderului) și reduce preten-țiile morale care îi pot fi adresate.

Reieșind din observațiile noastre, putem concluziona că, pentru redu-cerea influenței tehnologiilor nedorite, este necesară activarea nu numai a structurilor statale, ci și a celor obștești. Societatea trebuie să elaboreze normele morale, care, în ansamblu, ar avea rolul unui filtru în calea lipsei de moralitate și anarhiei în procesul electoral.

59


59

Coloratura etnopolitică a electoratului din Republica Moldova

Lilia BRAGĂ,doctor în filozofie, ICJP al AȘM

În Republica Moldova, chiar de la începutul prefacerilor democrati-ce, s-a produs o profundă scindare etnoculturală, care, fiind angrenată în procesul de reformare a societății, a căpătat în mod necesar caracterul unei sciziuni etnopolitice.Electoratul moldovean s-a trezit divizat în două părți principale funcție de apartenența etnoculturală. Una dintre ele, reprezentînd în principal etnia titulară, care pledează în favoarea renaș-terii culturii naționale și devenirea statului Republica Moldova, a reunit partizanii schimbărilor democratice radicale. Altă parte, reprezentată în mare de populația rusolingvă a țării, nepregătită pentru acceptarea noilor standarde culturale în societate, s-a trezit în tabăra conservatorilor, care se opun schimbărilor schimbărilor politice radicale, creînd astfel pentru acest segment al populației complicații enorme în procesul socializării și comunicării.

Această scindare, survenită în lumea politică moldoveană încă acum un sfert de veac și care a separat electoratul după principiul autoiden-

60


60

tificării etnoculturale, n-a fost depășită pînă în prezent, cu toate că pro-blemele legate de afirmarea statului suveran și independent Republica Moldova și adoptarea noilor standarde național-culturale ale societății moldovene,generatoare odinioară de accese de naționalism, au fost so-luționate în linii mari. În același timp, în conștiința socială s-a consolidat înțelegerea că transformările democratice în derulare în țară sînt ireversi-bile, fapt care a spulberat în mare măsură speranțele nostalgice ale elec-toratului conservator de restaurare a situației social-politice de odinioară.

De fiecare dată, cînd pășește în aria noilor bătălii electorale, societate moldoveană resimte iar și iar acutizarea acceselor de naționalism și xen-ofobie, care însoțesc tradițional confruntarea politică a părților. De aceea putem afirma cu siguranță că valul de afirmare a identității, care s-a rosto-golit peste societatea moldoveană la începuturi, ca reflectare a proceselor de autodeterminare național-culturală și renaștere în contextul afirmării noului stat independent Republica Moldova, determină și la această oră alegerea politică a electoratului.

Totodată, analiza dezvoltării situației politice scoate în relevanță dife-rența dintre scindarea etnopolitică a societății moldovene la etapa inițială a prefacerilor democratice și caracterul delimitării în condițiile actuale. În primul rînd, logica dezvoltării social-politice în țară a dus la formarea în mentalitatea politică moldoveană a două blocuri principale de idei. Pe de o parte, în conștiința politică a societății s-a produs concreșterea ide-ilor readicalismului, naționalismului și anticomunismului, care reunește electoratul liberal-democrat, reprezentat majoritar de etnia titulară, care își identifică apartenența etnoculturală ca fiind moldoveană/română. Pe de alta – constituirea blocului de idei care reunește pe aceeași platformă politica moldovenismului și ideile neocomunismului și își recrutează sim-patizanții atît din mediul minorităților naționale din țară, cît și – în mare parte – din cel al etniei titulare, care pun accent pe sorgintea moldoveană, spre deosebire de standardele culturale românești. Astfel, dacă suporterii primului bloc de idei gravitează prioritar în jurul vectorului european de dezvoltare a țării, simpatizanții ideilor moldovenismului, pledînd pentru consolidarea statalității moldovenești, aspiră la dezvoltarea relațiilor eco-nomice și politice cu partenerii tradiționali din Est. În al doilea rînd, spre

61


deosebire de etapa incipientă a democratizării, actualmente confruntarea național-culturală a electoratului este determinată nu atît de agravarea relațiilor interetnice din țară, cît de factorii externi. În felul acesta, în po-litica identității s-a produs deplasarea accentelor de la nivelul personal la nivelul statal. Faptul acesta este condiționat de conștientizarea de că-tre masele pauperizate ale țării a egalității lor naționaleîn fața sărăciei, pe de o parte, dar și de acutizarea problemelor geopolitice, care s-au plasat în prim-planul societății în legătură cu noua spirală confrontațională din lume. Astfel, politica identității a căpătat pentru societatea moldoveană contemporană o dimensiune geopolitică, ceea ce, pentru Republica Mol-dova, în linii generale, este detrminată de problema supraviețuirii.

Depășirea scindării etnopolitice va deveni posibilă, după părerea noas-tră, doar în cazul dacă lumea politică moldoveană va reuși să se ridice de asupra barierilor etnice separatoare, consolidîndu-și forțele pentru solu-ționarea problemelor vitale ale vieții cotidiene și supraviețuirii, ceea ce ar contribui la minimizarea fricii sociale în fața viitorului.

62


62

Tendințe de reformare a finanțării par-tidelor politice: iunie 2015

Natalia IURAȘ,directoarea Centrului de Instruire Continuă în Domeniul Electoral

Partidele politice puternice, competitive și participative joacă un rol important de interfață între cetățeni și guvern. În același timp, acestea sunt deseori percepute mai degrabă ca entități egocentrice și părtinitoare decât ca uninstrument ce reprezintă voința publică.

Reglementările bineconcepute și puse în aplicare în modul corespun-zător,consolidează democrația prin creșterea transparenței fondurilor și susținerea integrității politicienilor. De asemenea, ajuta la stabilirea re-gulilor clare de joc între partide și candidați, astfel încât alegerile devin competitive. Deasemenea, prin stabilirea acestor reguliconcurența între donatori și politicieni devine sănătoasă, iar politicienii nu sunt supuși in-fluenței nejustificate.

Corupția este una dintre cele mai vechi probleme ale omenirii, văzută ca un obstacol major în dezvoltarea societăților deschise. În special, coru-perea procesului politic și abuzul de putere în scopul obținerii câștigurilor personale discreditează alegerile, subminează transparența și responsabi-litatea guvernelor, punînd in pericol consolidarea statului de drept.

Toate țările lumii înfruntă dificultăți legate de voinţa politică de a ad-

63


63

opta reglementări stricte menite să asigure o transparenţă reală. Moldova nu este o excepţie. Procesul de finanțare a partidelor politice din Moldova este unul nedemocratic. Partidele se bazează pe un număr mic de dona-tori care le finanțează, ascund sume mari ale cheltuielilor reale și utilizea-ză metode nedemocratice pentru a obține influință și a concura în alegeri.

Alegerile europene, la rindul lor, sunt reglementate de douăzeci și nouă de seturi separate de reglementări financiare: douăzeci și opt pentru fiecare stat-membru și una pentru partidele politice care operează la nivel european. Nu este nimic în neregulă cu această stare de lucruri în sine: statele-membre ale UE ar trebui să poată adopta cadre politico-financiare care s-ar potrivi contextelor lor specifice. Dar, din moment ce Parlamentul UE adoptă legi care afectează toate statele membre, se poate susține că anumite standarde de reglementare financiară ar trebui să se aplice la ni-velul UE. Fără aceasta, există riscul ca lacunele naționale sa escaleze până la nivel european.

Datele oferite deIDEA Internaționalcu privire la finanțarea politică per-mit să facem unele comparații interesante. În peste jumătate dintre țările UE – printre care Germania, Italia, Spania și Regatul Unit – nu există nici o restricție cu privire la limita donatiilor pentru candidați. În cazul dat, pe-ricolul este dublu: donațiile mari nereglementate diminueaza capacitatea concurențială a candidaților cu resurse financiare limitate; totodată, can-didații care beneficiază de donații individuale mari se pot simti îndatorați fată de donatori, după ce sunt aleși.

Calitatea și integritatea alegerilor în UE pot fi îmbunătățite prin im-plementarea standardelor financiare comune în toatestatele membre. Acestea ar trebui să fie cuprinzătoare– pentru a evita lacunele, explicite –pentru a evita orice ambiguitate, și realist implementabile și executorii. Un echilibru sănătos între finanțarea publică și privată poate contribui la stabilirea unor reguli de joc multmai echitabile pentru toti concurentii electorali. La fel, ar permite o abordare eficientă în înlăturarea barierelor financiare cu care se confruntă de multe ori femeile-candidate. În intere-sul transparentizării și consolidării încrederii publice, rapoartele financia-re ar trebui să fie puse la dispoziția publicului într-un mod clar, accesibil și în timp util.

64


64

Integritatea candidaților electorali și dezvoltarea democratică

Iosif COBZAC,dr. în sociologie, ICJP al AȘM

Având în vedere degradarea morală și procesele distructive la nivel glo-bal și local și pentru a evita destabilizarea situației interne, considerăm că sînt necesare anumite măsuri de salvare și consolidare a statului de drept:

1. Crearea pe lângă Președintele Republicii a unei Comisii de Integri-tate cu participarea intelectualității științifice și din breasla scri-itoricească, a societății civile, a slujitorilor de cult, a persoanelor emerite din Republica Moldova, care ar investiga și supraveghea integritatea morală a candidaților electorali;

2. Suspendarea imunității oricăror persoane, indiferent de funcție, titlu, merite etc, în scopul responsabilizăriiclasei politice;

3. Asigurarea pentru toți cetățenii a responsabilității egale în fața le-gii.

65


65

Rolul școlii în pregătirea tineretului studios pentru participarea la procesul

electoral

Ludmila RUSTANOVICI, cercetător ştiinţific, ICJM al AŞM

Problema participării tinerilor la alegeri este astăzi una dintre cele mai actuale, deoarece anume această categorie de vîrstă reprezintă segmentul social-activ al populației. Reprezintă, totodată, rezerva electorală prin-cipală a societății noastre. Tinerii moștenesc nivelul de dezvoltare a so-cietății, formează imaginea viitorului, rolul lor trebuie luat în considerare în toate sferele de activitate a societății.

Una dintre problemele principale de actualitate este perfecționarea și trasarea principalelor direcții, aplicarea celor mai eficiente metode de atragere masivă a tinerilor (tineretul studios din clasele liceale) în proce-sul electoral. Este necesară elaborarea formelor și acțiunilor concrete de atragere a tinerilor în procesul electoral.

La cursurile de educație civică trebuie acordată o atenție mai mare studierii dreptului electoral, explicării principiilor dreptului electoral. Ar fi binevenită organizarea pentru tineretul studios din clasele superioare a Zilei tînărului alegător. Măsura ar putea fi pusă în sarcina comisiilor elec-

66


torale. În cadrul Zilei tînărului alegător ar putea fi desfășurate olimpiade, victorine, teste, traininguri cu tematică electorală, diverse concursuri care ar avea în vizor apropiatele alegeri. În același context: lecții cu tematica dreptului electoral și procesului electoral în clasele superioare, vizitarea comisiilor electorale în scopul cunoașterii specificului organizării și des-fășurării alegerilor.

Aceste măsuri urmează să familiarizeze elevii din clasele superioare – viitorii electori– cu legislația electorală, să contribuie la sporirea activis-mului social și electoral al tineretului studios.

67


67

Dr. Doina BORDEIANU, directoare adjunct, Centrul de Instruire Continuă în Domeniul Electoral

Dezvoltarea unui management electoral profesionist

Se vorbește foarte mult în Republica Moldova și nu numai despre cali-tatea procesului electoral. De regulă,formula care definește calitatea este „alegeri libere și corecte”. Alegerile sunt libere atunci când drepturile cetă-țenilorau fost respectate, și corecte – atunci când scrutinul a fost organi-zat și desfășurat de o manieră imparțială.

Alegerile libere și corecte nu pot fi nici de departe asigurate doar prin prestația autorităților electorale, dar o activitate defectuoasă a acestora este totuși un impediment major pentru ca alegerile să poată fi conside-rate libere și corecte.

Respectarea cadrului legal este o premisă pentru dezvoltarea unor au-torități electorale profesioniste. Termenul de „funcționar electoral profe-sionist” cere întrunirea unor condiții ce depășesc sfera calificărilor tehnice și manageriale suficiente pentru alte domenii. Funcționarulelectoral tre-buie să înțeleagă strategiile pentru consolidarea dezvoltării democratice, să susțină principiile fundamentale de bune practici în domeniul electo-

68


68

ral, să demonstreze un angajament puternic pentru prestarea unor servi-cii de înaltă calitate tuturor părților interesate.

Certificarea și experiența managerială și operațională ajută colaborato-rii unei autorități electorale să devină funcționari electorali profesioniști. Așa cum am arătat mai sus, ei trebuie să cunoască și să adere la principiile de bună practică în domeniul electoral formulate de către Comisia de la Veneția:

a) Legalitate – în exercitarea atribuțiilor ce îi revin, funcționarul elec-toral este obligat să respecte întregul cadru normativ aplicabil procesului electoral;

b) Imparțialitate – funcționarul electoral trebuie să fie nepărtinitorși să se abțină de la săvîrșireaacțiunilor, manifestarea atitudinii sau ținerea discursurilor care ar indica preferință pentru un partid politic sau concu-rent electoral;

c) Independenţă – apartenența politică a funcționarului electoral nu trebuie să-i influențeze comportamentul și deciziile, precum și politicile, deciziile șiacțiunile autorității electorale din care face parte;

d) Transparenţă – activitățiledesfășurate de funcționarii electorali în îndeplinirea atribuțiilor lor pot fi supuse monitorizării cetățenilor, par-tidelor sau altor organizații social-politice, societății civile, organismelor internaționale;

e) Prioritatea interesului public – funcționarul electoral are îndato-rirea de a considera interesul public mai presus decît interesul personal;

f)Profesionalism – funcționarulelectoral are obligația să-și îndepli-nească atribuțiile cu responsabilitate, competență, eficiență, prompti-tudine, corectitudine și amabilitate în relațiile sale cu cetățenii, partidele politice, concurenții electorali, observatorii, în relațiile cu alțifuncționari electorali, să manifeste inițiativă, să participe la cursurile de instruire și să obțină calificarea corespunzătoare;

Loialitate – servirea cu bună-credență a autorității electorale în care activează, precum și a intereselor legitime ale alegătorilor șiconcurenților electorali;

Integritate morală – funcționarului electoral îi este interzis să solicite sau să accepte, direct sau indirect, pentru el sau pentru alții, vreun avantaj

69


69

sau beneficiu în virtutea funcției pe care o exercită ori să abuzeze în vreun fel de această funcție.

Dezvoltarea managementului electoral profesionist este un proces continuu și are la bază stabilitatea în funcție a persoanelor antrenate în organizarea și desfășurarea alegerilor și perfecționarea constantă a acesto-ra. Soluții viabile pentru asigurarea calificării profesionale a funcționarilor electorali sunt centrele de instruire în domeniul electoral. În afară de in-struirea propriu-zisă, acestea au avantajul de a dezvolta domenii conexe importante, dar care nu suntneapărat în topul listei de priorități ale auto-rităților electorale: domenii precum cercetarea, accesibilitatea, educația civică, dezvoltarea capacităților diferitor părți interesate etc.

70


70

Influenţa factorului economic asupra comportamentului electoral

Gheorghe CĂLCÎI dr. în filozofie, ICJP AŞM

Comportamentul electoral reprezintă o acţiune de alegere între mai multe oferte politice. Alegerea depinde, cel mai des, de informaţia politică pe care o posedă votantul. Informaţiile sunt transformate în servicii pe care unitatea politică (partidul, candidatul independent) le poate pro-pune alegătorilor. Serviciile formează o atitudine anumită a cetăţenilor faţă de unitatea politică, iar alegătorii înclină să se comporte conform atitudinilor. Acest tip de comportament este influenţat de un șir de fac-tori: politici, economici, sociali, demografici, psihologici etc. În prezenta comunicare vom analiza un singur factor–economic, acesta ocupând în ansamblul factorilor comportamentului electoral un loc central, exerci-tând o maximă influenţă asupra activismului electoral al cetăţenilor și a rezultatelor scrutinelor.

Factorul economic, de rând cu cel politic, este reprezentat de anumi-te instituţii. Aceste sunt: puterea bogăţiei, a averii, a capitalului. Pentru a crește randamentul utilizării capitalului, reprezentanţii acestuia, prin dife-

71


71

rite metode și mijloace, presează guvernul, obţin avantaje, exercită presi-uni asupra proceselor de creare a legilor în favoarea intereselor lor. Con-strângerile economice, conform originii și forței lor de acţiune, se plasează foarte aproape de cele fizice. Cel care este în stare să-i lipsească pe oameni de mijloacele de existenţă, reușește ușor supunerea lor totală.

Comportamentului electoral, ca problemă știinţifică, a fost pe larg cercetată de sociologii și politologii din ţările occidentale. Acolo au fost elaborate un șir de teorii și concepţii la această temă. Unul din reprezen-tanţii acestor teorii este sociologul și politologul american Morris Fiorina. El menţionează că cetăţenii nu efectuează analize profunde ale stării eco-nomice a ţării și evaluează situaţia așa cum o simt ei, din punctul lor de vedere. Dacă starea economiei în stat rămâne instabilă, atunci la alegeri obţinmai multe voturi partidele de stânga și cele de centru-stânga, și in-vers, dacă situaţia în economie este favorabilă, electoratul dă preferinţe partidelor de centru și centru-dreapta. M. Fiorina subliniază că, de regulă, cetăţenii dispun de o singură sursă de informaţie “sigură”: ei știu cum au trăit și n-au nevoie de detalii referitor la politica economică internă și ex-ternă a administraţiei care în prezent se află la guvernare.

Din sistemul factorului economic al comportamentului electoral fac parte astfel de caracteristici ale subiecţilor sociali ca: averea individuală, salariul și bunăstarea materială, asigurarea oamenilor cu locuri de mun-că, organizarea muncii etc. Absenteismul electoral mai des reprezintă o formă a protestului faţă de necorespunderea caracteristicilor individuale nevoilor populaţiei, și în special a sărăciei care s-a înrădăcinat în societa-tea noastră. Aceasta este explicată de venituri mizere, șomaj, neachita-tea salariilor la timp, condiţii antiumane de locuit, neîncredrea în ziua de mâine și, ce este foarte important, lipsa de încredere în alegeri: ele nu vor fi organizate în mod cinstit și nu vor influenţa pozitiv starea materială a oamenilor. Tot aici menţionăm că peste 60% din populaţie are un venit de până la valoarea minimului de existenţă .

Influenţa factorului economic asupra comportamentului electoral poate fi demonstrat și în baza altor date empirice. La alegerile parlamen-tare din a. 1994, când situaţia din economia ţării nu era chiar atât de gra-vă, au participat la alegeri 79,3% din populaţia cu drept de vot. Odată cu

72


intensificarea crizei economice și scăderea nivelului de trai al populaţiei, numărul participanţilor la alegeri s-a redus considerabil și la scrutinul par-lamentar din 30 noiembrie 2014 au votat numai 57,3% din cetăţeni. În pe-rioada acestor 20 de ani de criză economică, numai Partidul Comuniștilor din Republica Moldova s-a menţinut la putere 8 ani, celelalte formaţiuni politice s-au aflat la conducerea societăţii nu mai mult de 4 ani, iar Par-tidul Democrat Agrar din Moldova, care a avut 56 deputaţi în rezultatul scrutinului din 1998, a fost lipsit de reprezentanţă în Parlament.

Analiza influenţei economiei asupra politicului și, în special, a situaţiei din economie asupra alegerilor, efectuată în baza materialelor din ţările cu tradiţii democratice vechi, indică că populaţia, în majoritatea cazurilor, înclină spre susţinerea puterii. Dacă în ţară lucrurile merg bine, respec-tiv și susţinerea guvernării de către populaţie este mai înaltă. În ţările cu economii în transformare rezultatele alegerilor depind, în mod esenţial, de politica economică promovată de autorităţi. Cetăţeanul, mai întâi de toate, votează reieșind din interesele personale, el va da prioritate parti-dului sau candidatului de la care așteaptă îmbunătăţirea situaţiei sale (în primul rând, a celei economice). Iată de ce în programele electorale ale formaţiunilor politice care urmează să fie votate găsim un complex întreg de norme privind îmbunătăţirea situaţiei economice și creșterea nivelului de trai al cetăţenilor.

Procesul electoral în Republica Moldova: realități, tendințe și ...

Documents

Transcript of Procesul electoral în Republica Moldova: realități, tendințe și ...