CUPRINS

INTRODUCERE........................................................................................................................3

PROGRAMUL CADRU ORIZONT 2020.................................................................................3

PARTENERIATUL EUROPEAN PENTRU INOVARE (PEI)..............................................6

POLITICA DE DISTRIBUTIE LA NIVELUL PIETELOR AGROALIMENTARE.............7

FLUXURILE GENERATE DE DISTRIBUTIA PRODUSELOR AGROALIMENTARE....8

INOVARE IN DISTRIBUTIA AGROALIMENTARA............................................................9

INDEPLINIREA OBIECTIVELOR POLITICII DE DISTRIBUTIE

AGROALIMENTARA IN PERSPECTIVA INOVARII........................................................13

STRATEGII DE INOVARE....................................................................................................13

PROCESUL DE INOVARE IN VEDEREA EXITNDERII DISTRIBUTIEI

INTERNATIONALE A PRODUSELOR AGROALIMENTARE..........................................15

SISTEMUL LOGISTIC...........................................................................................................16

„CROSS DOCKING”………………………………………………………………………..16

LOGISTICA INTERNATIONALA.........................................................................................17

EXTERNALIZAREA ACTIVITĂŢILOR ŞI SERVICIILOR LOGISTICE.........................17

DIRECTII PRIORITARE.......................................................................................................18

TENDINTE INOVATIVE ÎNREGISTRATE ÎN EVOLUTIA DISTRIBUTIEI

MARFURILOR ALIMENTARE- SCHIMBĂRILE TEHNOLOGICE-...............................19

CONCLUZII.............................................................................................................................21

BIBLIOGRAFIE......................................................................................................................23

2

INTRODUCERE

Procesul de inovare  consta intr- o succesiune de activităţi pe care le desfăşoară conducerea unei firme pentru a realiza produse şi servicii noi, destinate vânzării. În acelaşi timp, tot în categoria proceselor de inovare sunt cuprinse şi activităţile de extindere a pieţelor, de îmbunătăţire a funcţionării aprovizionării, a proceselor de producţie, a întreţinerii echipamentelor, a canalelor de distribuţie, a service-ului şi, nu în ultimul rând, perfecţionarea activităţilor administrative şi de conducere a firmei. Altfel spus, orice schimbare realizată cu scopul de a îmbunătăţi situaţia economică, poziţia unui produs pe piaţă sau protejarea mediului înconjurător, constituie parte integrantă a procesului de inovare.

În cultura tehnică românescă, prin inovare se înţelege o îmbunătăţire tehnică aplicată unui produs. Fără îndoială, acest lucru este corect, dar în etapa actuală, pentru a putea face faţă competiţiei acerbe de pe piaţă şi tendinţelor de globalizare, evidente în toate domeniile, nu mai este suficient. Epoca inovării prin îmbunătăţiri minore ale produselor, numită inovare pas cu pas, a apus. Fără a-i nega importanţa acestui mod de a inova, în prezent, inovarea priveşte în special către schimbările importante ale produselor, serviciilor, dar şi ale proceselor care conduc la apariţia de noi bunuri, cu calităţi superioare, în condiţiile înăspririi criteriilor de evaluare ale acestora.

Acum, după cum deja se cunoaşte, este  depăşit criteriul de calitate a produsului, fiind înlocuit prin calitatea proceselor de realizare a produselor. Este vorba de conceptul de management al calităţii totale, bine cunoscut managerilor din perioada ultimei decade. Şi, probabil, în mod asemănător inovarea produselor va fi înlocuită de inovarea proceselor care contribuie la realizarea noilor produse. Acest concept va trebui asimilat de manageri pentru a se putea menţine în viitor pe pieţele din ce în ce mai globalizate. Inovaţia este rezultatul material al activităţilor de inovare. Inovaţia reprezintă activitatea de inovare aplicată unui produs sau serviciu anume.

PROGRAMUL CADRU ORIZONT 2020

Integrarea este baza structurilor economice moderne din care face parte si integrarea alimentara. Integrarea agroalimentara se realizeaza prin functionarea mecanismelor de piata pe baza unui regulament iar orientarea deciziilor si coordonarea se face de-a lungul unui lant

3

economic numit filiera. In perspectiva programului cadru Orizont 2020, se vizeaza urmatoarele elemente, cu rol decisiv in procesul de dezvoltare durabila:

EXCELENTA STIINTIFICA POZITIA DE LIDER IN SECTORUL INDUSTRIAL PROVOCARILE SOCIETALE

In industria agroalimentara, nivelul de excelență științifică mondială este fundamentul tehnologiilor, locurilor de muncă și bunăstării viitoare. De asemenea, Europa trebuie să dezvolte, să atragă și să rețină talentele din cercetare , iar cercetătorii trebuie să aibă acces la cele mai bune infrastructuri. In ceea ce priveste pozitia de lider in sectorul industrial, investițiile strategice în tehnologii cheie (de exemplu, conceperea unor sisteme avansate de fabricație, microelectronică) stau la baza inovării în sectoarele existente și emergente. Europa trebuie să atragă mai multe investiții private în cercetare și inovare. Totodata, Europa are nevoie de mai multe întreprinderi mici și mijlocii (IMM-uri) pentru a genera creștere economică și locuri de muncă.

Daca facem referire la provocarile societale, trebuie sa se ia in calcul existenta unei industrii agroalimentare durabilă şi competitivă pentru o alimentaţe sigură şi sănătoasă. Trebuie să fie abordate nevoile consumatorilor de produse alimentare la prețuri accesibile, sigure și sănătoase, analizând în același timp impactul comportamentului în materie de consum alimentar și al producției de produse alimentare și hrană pentru animale asupra sănătății umane și a ecosistemului în ansamblu. Vor fi evaluate securitatea și siguranța alimentelor și a hranei pentru animale, competitivitatea industriei agroalimentare europene, precum și durabilitatea producției și ofertei de produse alimentare, acoperind întregul lanț alimentar și serviciile conexe, fie convenționale sau organice, de la producția primară la consum.

Această abordare va contribui la:(a) atingerea obiectivului de siguranță și securitate a produselor alimentare pentru toți europenii și eradicarea foametei în lume (b) reducerea sarcinii bolilor legate de alimente și alimentație prin promovarea tranziției către alimentații sănătoase și durabile, prin educarea consumatorilor și inovațiile în industria alimentară

4

(c) reducerea consumului de apă și de energie în procesarea alimentelor, transport și distribuție (d) reducerea deșeurilor alimentare cu 50% până în 2030.

Suprafata agricola a Romaniei insumeaza in prezent 13,3 milioane de hectare, din care teren arabil 9,4 milioane de hectare. Ca o particularitate interesanta, Romania se afla in topul tarilor europene, cu peste 700.000 de hectare vandute investitorilor straini, cele mai mari terenuri fiind detinute de investitorii italieni (24,29% din totalul terenurile cumparate).

O industrie agroalimentară durabilă şi competitivă va consta in necesitatea industriei alimentare și a furajelor de a face față problemelor sociale, ecologice, climatice și a celor legate de schimbările economice de la local la global, în toate etapele lanțului de producție a hranei pentru animale și a produselor alimentare, inclusiv concepția produselor alimentare, prelucrarea, ambalarea, controlul procesului, reducerea deșeurilor, valorizarea subproduselor și utilizarea sau eliminarea în siguranță a subproduselor de origine animală.

Vor fi generate procese inovatoare și durabile, eficiente din punctul de vedere al utilizării resurselor și produse diversificate, sigure, la prețuri rezonabile și de înaltă calitate. Acest lucru va întări potențialul de inovare al lanțului european de aprovizionare cu alimente, îi va spori competitivitatea, va genera creștere economică și locuri de muncă și va permite industriei alimentare europene să se adapteze la schimbări.

Alte aspecte de abordat sunt trasabilitatea, logistica și serviciile, factorii socio-economici, rezistența lanțului alimentar la schimbările de mediu și climatice, precum și limitarea impactului negativ pe care îl au activitățile lanțului alimentar și alimentația și sistemele de producție în schimbare asupra mediului.

Programul Cadru pentru Cercetare si Inovare, Orizont 2020, este structurat pe un set de obiective bazat pe Strategia Europa 2020 si Uniunea Inovarii. Uniunea Inovării va concentra eforturile Europei – şi cooperarea cu ţări terţe – asupra unor provocări cum sunt schimbările climatice, siguranţa aprovizionării cu energie şi alimente, sănătatea şi îmbătrânirea populaţieişi va apela la intervenţia sectorului public pentru stimularea sectorului privat şi pentru eliminarea blocajelor din cauza cărora ideile nu ajung pe piaţă, blocaje care includ precaritatea finanţărilor, fragmentarea sistemelor de cercetare şi a pieţelor, subutilizarea achiziţiilor publice pentru stimularea inovării şi procesul lent de standardizare.Uniunea inovării este o  „iniţiativă emblematică” în Strategia Europa 2020. In zilele noastre este nevoie de o abordare strategica catre o inovare sustinuta la cel mai inalt nivel politic.

Acest program se concentreaza asupra provocarilor societale, asupra integrarii cercetarii si inovarii intr-un program consolidat cu un set de instrumente comune de scheme de finantare, ce reuneste trei initiative separate si aduce in prim plan mai multa inovare, pe intreg drumul parcurs de produs de la cercetare pana la vanzarea cu amanuntul. Cele trei intiative sunt:

Provocarile Societale Tehnologii Industriale Excelenta Stiintifica prin Consiliul de Cercetare European, Tehnologii Viitoare si

Emergente, Actiuni Marie Curie si Infrastructuri de Cercetare.In concordanta cu Strategia Comisiei Europene, viziunea pentru Uniunea Europeana este

de a realiza un viitor durabil, de a asigura mai multe locuri de munca si o viata mai buna. Cateva dintre elementele cheie ale viziunilor mai multor initiative sau programe sunt:

5

durabilitate, inovatie si competitivitate, aplicabile in toate domeniile de activitate, de la educatie pana la distributia produselor agroalimentare.

PARTENERIATUL EUROPEAN PENTRU INOVARE (PEI)

Programul noului Parteneriat European pentru Inovare are potentialul de a intari colaborarea in domeniul agriculturii si stimuleaza universitatile dunarene sa participe la proiecte de cercetare si inovare in vederea sustinerii Politicii Agricole Comune si a dezvoltarii zonei rurale.

In ceea ce priveste procesul de distributie, PEI isi propune parcurgerea urmatoarelor directii inovative: 

Diversificarea pe intreg lantul de productie

Sisteme de transfer a cunostintelor (know-how local, expertiza locala pot fi valorificate prin interactiunea dintre actorii interesati)

Adaptarea la schimbarile climatice (cresterea eficientei energetice, utilizarea resurselor regenerabile de energie, sechestrarea carbonului, cresterea diversificarii la nivelul fermelor, utilizarea biotehnologiei pentru reducerea consumului de pesticide)

Utilizarea eficienta si durabila a resurselor (optimizarea si diversificarea utilizarii resurselor, utilizarea biocombustibililor pentru a se putea efectua distributia produselor agroalimentare – „Biocarburanții care ajuta la combaterea schimbărilor climatice sunt categoric biocarburanții sustenabili. Este necesara o investitie in biocarburanți care reduc efectiv emisiile și nu concurează cu alimentele. Bineînțeles, nu renunțăm complet la prima generație de biocarburanți, dar transmitem un semnal clar că sporirea în viitor a consumului de biocarburanți trebuie să se bazeze pe biocarburanții avansați. Orice altceva va deveni nesustenabil”( Comisarul responsabil pentru combaterea schimbarilor climatice, Connie Hedegaard)

6

Continuarea eforturilor de îmbunătăţire a poziţiei producătorilor primari în cadrul lanţului de producţie, procesare şi distribuţie a alimentelor

POLITICA DE DISTRIBUTIE LA NIVELUL PIETELOR AGROALIMENTARETipologia pietelor agricole

Tipul de piata agricola este în concordanta si este dat de veriga circuitului de distributie în care se afla produsul. Ca urmare se deosebesc:

      - piete de productie. Pe aceste piete, vânzatorii sunt producatorii agricoli iar cumparatorii sunt distribuitorii de gros sau detailistii care au integrata si functia de gros. Toti acesti operatori participa la aducerea produselor agricole pe piata. Exemple de piete de productie: pietele de animale vii, pietele de productie de fructe si legume, pietele de licitatie etc.;

      - piete de gros. Pe aceste piete, produsele trec din starea distributiva de gros în starea distributiva de detail. Vânzatorii sunt angrosisti iar cumparatorii sunt detailisti si colectivitati (restaurante, cantine etc.). Exemple: piata de gros de legume si fructe din Bucuresti;

      - piete de detail, pe care produsele trec din starea distributiva de detail în consum, vânzatori fiind detailistii si agricultorii iar cumparatori consumatorii. Exemple: pietele taranesti din orase si localitati rurale turistice. Acestea se bucura de o imagine buna în rândul consumatorilor datorita calitatii si prospetimii produselor pe care le ofera continutul complex al distributiei.Filiera de produs: "poarta" fermierului  consumator

Pe tot acest parcurs produsele agricole sunt:

TRANSPORTATE

TRANSFORMATE

CONDITIONATE

RETRANSPORTATE

PASTRATE

PREZENTATE CONSUMATORILOR.

Toate aceste activitati tin de sfera distributiei produselor agricole si alimentare, care se confrunta cu multe dificultati si este mult mai complexa decât sfera distributiei produselor industriale.

Dificultatile cu care se confrunta distributia produselor agricole si alimentare sunt legate de caracteristicile productiei acestor produse si ale cererii fata de ele:

productia agricola este îndeosebi de natura alimentara, localizata neregulat în spatiu si timp si foarte dispersata;

produsele sunt în marea lor majoritate sezoniere si perisabile;

7

cererea de produse alimentare este, în general, foarte putin elastica sau chiar inelastica, în timp ce cererea de produse industriala poate fi speculativa (elastica), asteptându-se cresterea stocurilor cu influente directe asupra scaderii preturilor.

Caracteristicile evidentiate genereaza o serie de dificultati legate de:

colectarea produselor, care este anevoioasa si costisitoare datorita dispersarii productiei agricole;

pastrarea si conservarea productiei agricole si a alimentelor, care necesita investitii costisitoare atât în transport, stocare, ambalare s. a., cât si în dotarile tehnice.

În sens larg deci, distributia produselor agricole si alimentare cuprinde toate activitatile prin care se realizeaza trecerea acestor categorii de marfuri de la agentii economici producatori la consumatorii finali sau la utilizatori.

Fluxurile generate de distributia produselor agroalimentare

Distributia, care apartine sectorului tertiar, joaca un rol foarte important în filierele agroalimentare prin crearea de:

o SERVICIIo NOI LOCURI DE MUNCA o VALOARE ADAUGATA

8

INOVARE IN DISTRIBUTIA AGROALIMENTARA

Distributia moderna s-a dezvoltat in detrimentul comertului traditional, producandu-se o concentrare a sectorului in toate tarile, iar marile grupuri cucerind considerabile cote de piata, asistand practic la internationalizarea intreprinderilor de distributie. O parte dintre acestea au optat pentru dominatia costurilor, in timp ce altele, mai inovante, s-au diferentiat si au elaborat noi formule comerciale, aplicand noi tehnologii informatice pentru a realiza economii de functionare si pentru a dispune de instrumente de analiza de marketing, stabilind noi raporturi cu furnizorii lor.

Distributia este un sector de marime considerabila (15% din totalul populatiei ocupate din U.E.), caracterizat de diversitate si dinamism. Foarte putini producatori distribuie direct catre clientii finali, in general recurgandu-se la distribuitori specializati.

In unele industrii s-au obtinut economii considerabile, facilitate si accelerate de idei inovatoare cum ar fi introducerea "tehnologiei informatiei" si tehnicilor moderne "just in time".

Sistemul JIT (Just-in-Time = exact la timp) este un sistem de fabricație sau o tehnică de organizare a producției,dezvoltată în Japonia, care sugerează că orice stocuri în procesul de producție constituie pierderi (risipă) care trebuie eliminate din proces. Un principiu de bază al JIT este de a produce numai ceea ce este necesar, la comandă fermă, când este necesar și în cantitatea necesară. Astfel se reduc stocurile, în particular stocurile de producție neterminată și costurile pentru stocurile aflate pe fluxul de fabricație. "Tampoanele" de produse în curs de execuție de pe linia de fabricație sunt considerate pierderi/risipă și sunt reduse la minim în sistemul JIT.

9

Implementarea sistemului J.I.T. se realizează etapizat, managementul de top asigurând conducerea şi sprijinul său. Programul de asamblare final trebuie să fie etapizat, implicit urmând etapizarea proceselor de fabricaţie şi a programării furnizorilor. Dimensiunea loturilor şi timpilor de fabricaţie trebuie să scadă în toate stadiile de producţie. Metoda J.I.T. şi-a dovedit calităţile în cadrul întreprinderilor unde a fost aplicată (Toyota, Honda, Ford etc). Implementarea a început cu fabrici care realizau autoturisme, tractoare, autocamioane şi s-a extins şi în alte tipuri de fabricaţie specifice construcţiilor demaşini.

Avantajele metodei J.I.T. sunt numeroase. Dintre acestea putem aminti:

nivelul inventarului este drastic redus;

timpul de trecere al produsului prin fabrică este redus astfel încât permite fabricilor să

fie mult mai flexibile la schimbarea cererii;

calitatea produsului este îmbunătăţită iar costurile cu rebuturile sunt reduse;

utilizarea loturilor mici de produse care permite reducerea inventarului;

atenţia se concentrează pe rezolvarea problemelor de producţie;

reducerea costurilor de producţie;

creşterea productivităţii;

realizarea fabricaţiei în flux continuu;

diminuarea suprafeţelor de lucru;

reducerea timpului alocat remedierilor.

Pentru ca efectele implementării metodei J.I.T. să fie maxime, se impune o extremă disciplină în manipularea informaţiilor, datelor, a bonurilor de materiale şi a ordinelor de lucru. Aceste obiective nu se pot realiza decât printr-o pregătire şi calificare superioară a forţei de muncă inclusiv a conducerii firmei.

Concurenta intre lanturile de furnizare (aprovizionare) creste in importanta. Obiectul activitatii de distributie il formeaza marfurile (bunuri sau servicii), fluxul lor neintrerupt de la producator pana la consumator. Prin pozitia pe care o ocupa in ansmblul proceselor economice (ca activitate de intermediere intre producator si consumator), distributia indeplineste un rol economic si social important. Prin intermediul distributiei, se finalizeaza activitatea economica a intreprinderilor si se incheie ciclul economic al produselor. Intreprinderea producatoare/comerciala redobandeste in forma baneasca resursele investite in producerea/comercializarea produselor, impreuna cu un profit pentru activitatea desfasurata iar consumatorul/utilizatorul intra in posesia bunurilor necesare. In economia moderna, productia si consumul nu mai sunt practic posibile fara prezenta distributiei.  Sectorul comertului cuprinde ansamblul intreprinderilor care au ca activitate principala distributia. Pozitionata intre producatorul care realizeaza produse si servicii si

10

consumator care cauta sa-si satisfaca nevoile, distributia este tocmai cea care permite punerea la dispozitia consumatorilor a produselor si serviciilor in cauza, utilitatea ei economica constand in facilitarea circulatiei marfurilor si informatiilor. Elemente ale inovarii in sectorul distributiei agroalimentare sunt baate pe dezvoltarea cererii consumatorilor individuali si organizationali, cresterea exigentelor acestora, precum si diversificarea ofertei de bunuri si servicii, vor conduce la aparitia unor noi formule de distributie, a unor metode si tehnologii comerciale.

In Romania, devin tot mai vizibile preocuparile de promovare a formulelor si metodelor de distributie moderne, in special in domeniul bunurilor de consum, preocuparile de promovare a formulelor si metodelor de distributie moderne, in special in domeniul bunurilor de consum. Astfel, o serie de specialisti romani s-au aplecat asupra legaturii dintre caracteristicile distributiei, in dimensiunile ei mondiale, si cunoasterea optiunilor majore ale reajustarii comertului romanesc in perspectiva integrarii in U.E. -cerinta indispensabila pentru a dezvolta intreprinderi romanesti de distributie competitive.

Inovarea de proces apare atât în sectoarele de servicii cât şi în sectoarele de producţie şi include metode de producţie noi sau semnificativ îmbunătăţite: logistice, sisteme de furnizare şi distribuţie şi activităţi “back office” cum ar fi întreţinere, cumpărare şi operaţiuni contabile. Ele includ schimbări semnificative în tehnici specifice, echipament şi/sau software, intenţionând să îmbunătăţească calitatea, eficienţa sau flexibilitatea unei activităţi productive sau a unei activităţi de aprovizionare sau să reducă riscurile privind siguranţa mediului ambiant.

Inovările de procese exclud:

Schimbări sau îmbunătăţiri minore;

Creştere a capacităţilor de producţie sau servicii prin adăugarea unor

sisteme de prelucrare sau logistice, care sunt similare cu cele deja existente;

Inovări care au o interfaţă importantă cu clientul, cum ar fi serviciul de

preluare şi livrare (acestea sunt inovări de produs).

Se pot considera urmatoarele metode inovative logistice, de furnizare şi de

distribuţie in industria agoralimentara:

Sisteme de radio navigaţie prin satelit GPS (Global Positioning Systems)

pentru echipament de transport;

Răspuns automat furnizorilor care utilizează schimb de date electronice.

Introducerea Sistemului de Performanţă Înaltă de Lucru (High Performance

Work System-HPWS) caracterizat de o organizare holistică înfăţişând structuri ierarhice

plate, rotaţia locurilor de muncă, echipe auto-responsabile, multi-tasking (rularea mai

multor programe informatice în acelaşi timp), o implicare mai mare a angajaţilor cu

pregătire medie în luarea deciziilor şi înlocuirea canalelor de comunicaţii verticale cu

cele orizontale

11

Schimbări în responsabilităţi, cum ar fi acordarea unui control mai

substanţial şi responsabilitate asupra proceselor muncii pentru personalul de distribuţie

Introducerea unui cod de bare sau chip-uri RFID (Radio Frequency

Identification) pentru a urmări materialele prin intermediul lanţului de aprovizionare

Elementul comun al tuturor proceselor de inovare este reprezentat de EXISTENŢA UNEI STRATEGII ALE INOVĂRII, factorul semnificativ în crearea avantajului competitiv pe piaţă nefiind mai bună aplicarea a regulilor existente de desfăşurare a afacerilor, în raport cu ceilalţi competitori, ci schimbarea uneia sau a mai multora dintre aceste reguli existente.

În literatură se consideră că cea mai bună metodă de a concepe o strategie este cea descrisă în cartea “Competitive Strategy” în care se prezintă modelul strategic al celor 5 forţe.

Acest model recomandă managerilor să ia în consideraţie la elaborarea unei

strategii a inovării:

patru forţe majore aparţinând mediului competitiv

capacitatea de negociere a furnizorilor şi clienţilor,

ameninţarea produselor înlocuitoare,

pericolul apariţiei unor noi competitori,

rivalitatea existentă între competitori

o a cincea forţă mult mai puternică, cea generată de schimbările din mediul de

afaceri sub impactul evoluţiilor politice, macro-economice, sociale si al

dezvoltarilor tehnologice.

12

INDEPLINIREA OBIECTIVELOR POLITICII DE DISTRIBUTIE AGROALIMENTARA IN PERSPECTIVA INOVARII

Inovarea distributiei agroalimentare presupune luarea in calcul a abordărilor majore, cu implicaţii asupra conţinutului ansamblului activităţilor companiei sau la componentele majore ale acesteia, pe baza cărora se stabileşte posibilitatea îndeplinirii raţionale a obiectivelor fixate.

Printre modalităţile strategice de inovare se numără: diversificarea, specializarea sau combinarea producţiei, proiectarea şi asimilarea de noi produse/servicii, procedee, pătrunderea pe noi pieţe de desfacere, reorganizarea lanţului de distribuţie, perfecţionarea sistemului de comercializare, reprofilarea activităţilor, modernizarea organizării producţiei şi a muncii, informatizarea activităţilor intreprinse.

La nivelul pietei nationale, distributia reflecta structurile si nivelul dezvoltariieconomiei, ca si particularitatile demografice, naturale, ale fiecarei tari. In Romania, fizionomia distributiei reflecta, in perioada actuala, trasaturile caracteristice ale tranzitiei spre o economie de piata. Utilizarea curenta a strategiei preturilor reduse in fiecare zi si a sistemului de transfer electronic al datelor si pentru completarea rapida a stocurilor poate reprezenta un etalon activitatea de distributie a produselor agroalimentare. Sortimentul de produse oferit de detailist trebuie sa satifaca asteptarile pietei-tinta. Detailistul trebuie sa ia decizi referitoare la largirea sortimentului de produse si la profunzimea acestuia. O alta caracteristica a sortimentultui de produse este calitatea acestuia. Consumatorul va fi interasat de calitatea produselor la fel de mult ca si de gama acestora. Adevarata problema a detailistului apare dupa ce sortimentul si calitatea produselor au fost definite. Intotdeauna vor exista mai multe forme care vor oferi produse identice in ceea ce priveste sortimentul si calitatea, iar dificultatea consta in elaborarea unei strategii de diferentiere.

STRATEGII DE INOVARE Imbunatatirea deciziile strategice in ceea ce priveste pietele-tinta, sortimentul de

produse si serviciile, politica de preturi, promovarea si amplasarea punctelor de

desfacere;

Identificarea clientiilor cei mai profitabili si elaborarea oferte destinate consolidarii

relatiilor cu acestia;

Deciziile referitoare la sortimentul de produse si la serviciile oferite

Comercializarea unei linii complete de produse si mentinerea unui stoc suficient

pentru livrarile imediate;

Noi metode de stabilire a preturilor;

13

Adoptarea unor tehnici de creare a imaginii, pe care detailistii le utilizeaza in mod

obisnuit;

Perfectionarea metodelor de manipulare a marfurilor - astfel se reduc semnificativ

costurile, prin introducerea depozitelor automatizate;

Dezvoltarea substantiala a burselor agroalimentare

pentru producatorii agricoli, bursa poate fi un mijloc de: fixare a

preturilor la unele produse în avans, înainte de recoltare si chiar de

însamântare, ceea ce limiteaza riscurile; predeterminare a sumei ce

se poate câstiga sau pierde prin stocarea produselor, comparativ cu

vânzarea directa a acestora, ceea ce, de asemenea, limiteaza riscul;

pentru consumatori, bursa poate fi un mijloc de fixare în avans a

preturilor materiilor prime agricole pentru o perioada data. Acest

lucru le permite previzionarea costurilor unitare si a preturilor de

vânzare ale produselor obtinute din prelucrare (care nu se mai

revizuiesc în functie de fluctuatiile cursului.

14

PROCESUL DE INOVARE IN VEDEREA EXITNDERII DISTRIBUTIEI INTERNATIONALE A PRODUSELOR AGROALIMENTARE

Particularitatile economice, social-culturale, politice si legislative ale fiecarei piete externe, alaturi de structurile specifice ale sistemelor de distributie cu ridicata si cu amanuntul pe aceste piete determina un grad sporit de complexitate a deciziilor privind alegerea canalelor de distributie internationala, comparativ cu distributia produselor pe piata de origine. STRATEGII DE INOVARE IN VEDEREA EXTINDERII DISTRIBUTIEI INTERNATIONALE A PRODUSELOR AGROALIMENTARE:

Alegerea strategica a amplasamentului

Selectarea participanţilor implică intermediarii (asigură servicii limitate) şi specialiştii în logistică (asigură: transportul maritim, aerian, auto, feroviar, service pentru târguri internaţionale.).

Crearea tehnico-organizatorică a sistemului de distributie - constituirea unei reţele de distributie internaţionala care să asigure fluxurile produselor şi informaţiilor între puncte nodale reprezentate de depozite, surse de aprovizionare, locuri de comercializare - amplasate în ţări diferite.

Costurile logistice

Exista o categorie a costurilor vizibile directe (manipulare, transport şi depozitare) şi indirecte (dobânzi, uzura echipamentelor etc.) În cazul logisticii internaţionale, la costurile vizibile se adaugă cele referitoare la: taxele vamale, licenţele de export-import, documentele de transport extern, poliţele de asigurare a mijloacelor de transport şi mărfurilor.

Ne putem referi si la o categorie a costurilor invizibile (netransportarea la timp, stocarea produselor nevândute datorită reorientării clienţilor către concurenţă, anularea unor comenzi, insatisfacţia clienţilor).

Managementul distibutiei internaţionale- menţinerea costurilor totale ale distribuţiei fizice la niveluri cât mai scăzute, prin folosirea tehnicilor moderne de depozitare şi transport (containerizare, transport intermodal, depozitarea şi prelucrarea mărfurilor în zone libere etc.).

Tehnologiile sofisticate bazate pe sistemele computerizate, cum ar fi logistica integrata pe calculator (LIC), sunt utilizate pentru a permite firmelor internationale

15

si firmelor care furnizeaza servicii de logistica sa conduca eficient lanturile de furnizare si functiile specifice activitatii de logistica.

Inovare in procesul de planificare si coordonare a logisticii, urmand a avea ca si rezutat final obtinerea unor costuri mai reduse in conditiile satisfacerii nevoilor clientilor.

Crearea unor canale de distributie online pentru anumite segmente de produse agroalimentare - acestea sunt considerate adevarate produse revolutionare

SISTEMUL LOGISTIC

Elaborarea politicii de distributie a firmei, care sa contribuie la infaptuirea obiectivelor sale de marketing, presupune nu numai stabilirea canalelor de distributie, dar si formularea strategiei si tacticii referitoare la distributia fizica, respectiv logistica marfurilor. Prin mentinerea unui flux corespunzator de materii prime, semifabricate si produse finite, producatorii si furnizorii pot sporii eficienta activitatii de logistica, in paralel cu satisfacerea nevoilor clientilor.

„CROSS DOCKING”

Termenul „cross docking” a fost folosit pentru a descrie diverse tipuri de operatiuni toate implicand consolidarea rapida si livrarea produselor. Napolitano (2000) propune urmatoarea schema de clasificare: cross docking-ul productiei – primirea si consolidarea  aprovizionarii pentru sustinerea productiei just-in-time.

16

De exemplu, producatorul poate inchiria un depozit aproape de fabrica sa si poate sa il foloseasca pentru a pregati subansambluri sau ansambluri de componente Dat fiind faptul ca este cunoscuta cererea de componente, sa zicem dintr-un sistem MRP, nu este nevoie sa fie mentinute stocurile. 

Tipuri de „cross docking”:

Cross docking-ul ca distribuitor – reunirea produselor intrate de la diversi furnizori intr-un palet multi-unitati de stocare care este livrat imediat ce ultimul produs a fost primit. De exemplu distribuitorii de computere folosesc diversi producatori si ii reunesc intr-o livrare in centre de tranzit inainte de a fi livrate catre clienti.

Cross docking-ul de transport – cumularea livrarilor de la diversi expeditori in industria LTL si coletariei  pentru a economisi la scara inalta.Pentru transportatorii de colete mutarea materialelor in platforma de cross docking  se face printr-o retea de conveioare si benzi de sortare, pentru transportatorii LTL se face in principal cu stivuitoare si manipulare manuala. 

Cross-docking-ul retail-ului – primirea produselor de la mai multi furnizori si sortarea in camioane care pleaca catre diverse magazine. 

Cross docking-ul spot  – in orice depozit transferarea unuor bunuri direct de pe platforma de primire catre cea de livrare pentru a intampina cererea sosita. 

LOGISTICA INTERNATIONALA

Logistica internationala reprezinta un domeniu din ce in ce mai important pentru firmele care opereaza pe plan international si care in activitatea de aprovizionare se bazeaza mai mult pe sursele globale, iar in activitatea de furnizare pe fluxurile comerciale internationale.

EXTERNALIZAREA ACTIVITĂŢILOR ŞI SERVICIILOR LOGISTICE

Externalizarea reprezintă un concept larg în limba română, ea poate să ia mai multe forme, care sunt de foarte multe ori confundate între ele. În limba engleză se face diferenţierea clară între externalizare (outsourcing) şi externalizarea în afara graniţelor (offshoring).

Cea din urmă se poate desfăşura după cum urmează: în cadrul aceleiaşi firme mari, caz în care suntem confruntaţi cu externalizare captivă (captive offshoring) sau lucrând cu un terţ, situaţie în care are loc externalizarea în afara graniţelor printr-un terţ (offshore outsourcing)

17

Elementele prin care se caracterizează externalizareaSursa: Barthelemy, 2001, p 7

Se doreste o strategie de externalizare orientata spre inovare, asigurandu-se astfel o reducere a costurilor de distributie. Un obiectiv principal in aceasta situatie este reprezentat de crearea unor retele logistice competitive in contextul globalizării şi investiţiilor în infrastructură, tehnologie şi comunicaţii.

DIRECTII PRIORITARE

Prin aplicarea procesului de inovare in domeniul agroalimentar se dezvolta sistemele locale, regionale si nationale de conditionare, depozitare procesare si valorificare comerciala in mod sustenabil a produselor agricole romanesti;

Va creste capacitatea de depozitare a unor materii prime agricole sau produse alimentare

Se va imbunatatii infrastructura de cercetare si incurajarea parteneriatelor publice private

Fundamentarea si realizarea de noi tehnologii de mecanizare si automatizare a proceselor din agricultura si industria alimentara: conditionare, procesare, stocare, depozitare, distributie a produselor agroalimentare in conditii de eficienta, siguranta si securitate

Dezvoltarea retelelor de transfer tehnologic, clustere etc in domeniul AGRO-FOOD

18

TENDINTE INOVATIVE ÎNREGISTRATE ÎN EVOLUTIA DISTRIBUTIEI MARFURILOR ALIMENTARE

- SCHIMBĂRILE TEHNOLOGICE-

Distribuţia a cunoscut şi cunoaşte o serie de schimbări tehnologice importante. Costul relativ al distribuţiei este, după cum s-a subliniat, foarte mare, de aceea se încearcă constant dezvoltarea de noi metode care să îmbunătăţească productivitatea vânzării. Autoservirea a constituit inovaţia cea mai importantă, fiind în prezent în curs de adoptare şi în sectorul serviciilor.

Inovaţiile comerciale, în curs de dezvoltare în sfera distribuţiei, au în comun apartenenţa lor la microelectronică, informatică şi telecomunicaţii, precum şi la telematică.

Se vor urmari:

internationalizarea societatilor de distributie;

concentrarea distributiei: constituirea de mari grupuri de distribuitori care se asociaza

pentru a înfrunta centrele de cumparare si a crea platforme moderne de distribuire;

cresterea suprafetelor de vânzare a magazinelor;

restrângerea specializarii punctelor de vânzare;

extinderea magazinelor de tip hard-discount;

rationalizarea metodelor de gestiune în comertul cu alimente;

reducerea numarului de comercianti;

pregatirea de catre centralele de cumparare a unor negociatori specializati

("Keyaccount");

înlocuirea negocierii conflictuale cu un parteneriat ("Trade-marketing") între

distribuitori si întreprinderile de industrie alimentara pentru realizarea unui partaj

echitabil al profitului între cele doua parti;

adaptarea ambalajului, a formelor si metodelor de vânzare si a logisticii la schimbarile

pietei etc.;

cresterea cheltuielilor de comunicare;

amplificarea interventiei puterii publice în reglementarea amplasarii punctelor de

vânzare, a concurentei .

Impulsurile pentru schimbări în sistemele de distribuţie sunt generate de:

APARIŢIA UNUI NOU PRODUS PE PIAŢĂ: orice producător îşi pune problema

realizării unui nou canal de distribuţie care să garanteze succesul pe piaţă al

produsului ce urmează a fi lansat;

19

CLIENŢII: în anii '50 şi '60, de exemplu, creşterea numărului de femei angajate

într-un loc de muncă, precum şi a persoanelor singure (gospodărit cu o persoană) a

impulsionat dezvoltarea relativ însemnată a unor structuri de distribuţie;

TEHNOLOGII NOI: codul cu bare, sistemele automate de transport şi depozitare,

transmiterea datelor la distanţă, cărţile de credit ale clienţilor sunt numai câteva

exemple de inovaţii tehnice care au condus la modificări însemnate ale structurii

canalelor de distribuţie;

APARIŢIA DE NOI FORME DE ORGANIZARE A FIRMELOR DE COMERŢ,

INTENSIFICAREA CONCURENŢEI PE ORIZONTALĂ au determinat apariţia unor

firme asociative de distribuţie, cum sunt lanţurile voluntare, cooperativele;

ASCUŢIREA CONCURENŢEI PE VERTICALĂ: problemele de distribuţie se

deplasează în centrul politicii de marketing a întreprinderilor producătoare;

pentru menţinerea controlului şi a asigurării eficienţei, producătorii trebuie să

dezvolte STRATEGII SPECIALE DE DISTRIBUŢIE.

20

CONCLUZII

Se vorbeşte deja despre o Uniune Europeană care iese din recesiune şi despre stabilizarea economiei unionale graţie reformelor structurale, îmbunătăţirii guvernanţei macroeconomice şi măsurilor din sectorul financiar.

Măsurile propuse ar putea îmbunătăţi accesul consumatorilor la serviciile oferite de prestatori din alte ţări ale UE, stimulând creşterea economică şi crearea de locuri de muncă.

Comisia Europeană a adoptat un regulament de exceptare pe categorii a acordurilor dintre producători şi distribuitori pentru vânzarea produselor şi serviciilor.Regulamentul şi orientările de însoţire iau în considerare evoluţiile din ultimii zece ani în ceea ce priveşte internetul ca forţă motrice pentru vânzările online şi pentru comerţul transfrontalier, lucru pe care Comisia doreşte să îl promoveze întrucât contribuie la o mai mare posibilitate de alegere pentru consumatori şi la o mai mare concurenţă la nivelul preţurilor.Principiul de bază rămâne libertatea întreprinderilor de a alege modul de distribuţie a produselor, cu condiţia ca acordurile să nu conţină restricţii privind fixarea preţurilor sau alte restricţii grave şi ca atât producătorul cât şi distribuitorul să nu deţină o cotă de piaţă de peste 30%. Distribuitorii agreaţi pot vinde pe internet fără limitări în ceea ce priveşte cantitatea, amplasarea clienţilor sau restricţii în materie de preţ.  

În opinia Comisiei Europene, noile tehnologii utilizate la scară largă ar putea potenţa o „nouă revoluţie industrială” de care Uniunea ar avea nevoie pentru ieşirea din criza economică actuală.

La baza revirimentului industrial ar sta „utilizarea energiei din surse regenerabile, transportul ecologic, metode de producţie noi, materiale inovatoare şi sisteme de comunicaţii inteligente.”

În acest sens, Comisia a avut în vedere următoarele măsuri:

facilitarea investiţiilor în noile tehnologii şi în inovare;

îmbunătăţirea accesului la pieţe;

simplificarea accesului la finanţare şi la pieţele de capital şi optimizarea utilizării

capitalului uman.

Redresarea economică este însă una modestă, Comisia subliniind încă o dată rolul esenţial al activităţilor industriale în sporirea competitivităţii şi crearea locurilor de muncă. Problemele identificate de Comisie la nivelul statelor membre privesc în special: slaba creştere internă; nivelul scăzut al investiţiilor în cercetare şi inovare; preţurile ridicate la energie, comparativ cu competitorii externi Uniunii şi dificultăţile legate de accesul la mijloacele de producţie de bază.

21

22

Stimularea investiţiilor în inovare şi în noile tehnologii.

Comisia asigura ca Uniunea sprijină investiţiile în inovare şi cercetare în special prin programul Orizont 2020 (80 miliarde euro), dar şi prin Fondurile europene structurale şi de investiţii (100 miliarde euro), potrivit noului cadru financiar multianual 2014-2020. Totodată, Comisia a evidenţiat că în prezent se are în vedere modernizarea cadrului ajutoarelor de stat pentru cercetare – dezvoltare - inovare şi reformarea normelor privind achiziţiile publice. În plus, Comisia a identificat şase domenii în care investiţiile ar trebui să fie încurajate şi care constituie tot atâtea priorităţi pentru aceasta: sistemele de fabricaţie avansate, tehnologiile generice esenţiale, vehiculele şi transportul ecologice, produsele ecologice, materialele de construcţie şi materiile prime, precum şi reţelele inteligente.

Deschiderea şi integrarea pieţei interne de mărfuri şi servicii

În privinţa integrării pieţei pe teritoriul Uniunii, Comisia a invitat legiuitorul european să adopte iniţiativele cuprinse în Actele privind piaţa unică I şi II, în special acelea referitoare la supravegherea pieţei şi siguranţa produselor. În aceleaşi timp, a fost reliefată importanţa iniţiativei Comisiei în materia liberei circulaţii a produselor ecologice cu impact asupra costurilor întreprinderilor

Definitivarea integrării reţelelor: reţele informatice, de energie şi transport

Cu privire la acest aspect, Comisia a deplâns întârzierile în punerea în aplicare a iniţiativelor Comisiei referitoare la: promovarea dezvoltării transportului maritim, aerian şi feroviar; liberalizarea şi integrarea pieţelor energetice; facilitarea accesului şi funcţionarea operatorilor de transport feroviar pe piaţa UE; simplificarea formalităţilor vamale privind navele, reducerea birocraţiei şi diminuarea întârzierilor în porturi.

Totodată, s-a pus accent pe necesitatea adaptării infrastructurii UE la schimbările tehnologice, Comisia invitând legislativul european să adopte, la începutul anului 2014, propunerea de directivă privind instalarea infrastructurii pentru combustibili alternativi. Comisia a amintit în acelaşi context de programul său privind piaţa unică în telecomunicaţii, accentuând importanţa promovării digitalizării proceselor industriale şi a dezvoltării dimensiunii industriale a agendei digitale. În acelaşi timp, a fost reliefată importanţa infrastructurilor spaţiale şi a aplicaţiilor conexe în domeniul industrial şi al serviciilor, Comisia invitând Consiliul şi Parlamentul să adopte legislaţia referitoare la reţelele informatice, energetice, de transport, spaţiale şi de comunicaţii în UE.

23

BIBLIOGRAFIE1) Balaure Virgil, Adascalitei Virgil, Balan Carmen, Boboc Stefan, Catoiu Iacob,

Olteanu Valerica, Pop Al. Ncolae, Teodorescu Nicolae - "Marketing", Editura Uranus, Bucuresti, 2000;

2) Bruhn Manfred - "Marketing", Editura Economica, Bucuresti, 1999;3) Danciu V., Marketing internaţional. Provocări şi tendinţe la începutul mileniului

trei, Ed. Economică, Bucureşti, 2005, pp.281-3124) Danciu V., Marketing internaţional. De la tradiţional la global, Editura

Economică, Bucureşti, 2001, p. 2945) Kotler Philip - "Principiile marketingului", Editura Teora, 1998;

Purcarea Theodor, Ioan-Franc Valeriu -"Marketing - evolutii*experiente* dezvoltari conceptuale", Editura Expert, Bucuresti, 2000.

http://www.biblioteca-digitala.ase.ro http://www.cdep.ro/afaceri_europene http://ebooks.unibuc.ro/StiinteADM http://europa.eu/legislation_summaries/consumers http://europa.eu/legislation_summaries/external_trade www.investopedia.com

http://www.scritub.com/economie/comert/

24