Procedura Reorganizarii Judiciare

32
PROCEDURA REORGANIZĂRII JUDICIARE

description

nn

Transcript of Procedura Reorganizarii Judiciare

PROCEDURA REORGANIZĂRII JUDICIARE

CUPRINS

I.Noţiune

II. Procedura reorganizării în legislaţia română

III. Avantajele reorganizării

IV. Planul de reorganizare

A) Etapele planului de reorganizare judiciară :

1. Propunerea planului de reorganizare

a) termenul de depunereb) conţinutul planuluic) programul de plată a creanţelord) modificarea planului

2. Comunicarea planului

3. Publicitatea planului

4. Votarea planului

5. Confirmarea planului de către judecătorul-sindic

6. Executarea planului

Procedura de reorganizare judiciară

Noţiune

Procedura de reorganizare este definită ca fiind procedura ce se aplică debitorului, persoană juridică, capabil de a-şi redresa afacerea în vederea achitării datoriilor acestuia, conform programului de plată a creanţelor.

Pentru a se ajunge la procedura reorganizării judiciare este necesar ca debitorul să se afle în stare de insolvenţă.

Insolvenţa, defineşte un dezechilibru al patrimoniului debitorului, caracterizat prin prezenţa unui pasiv patrimonial care depăşeşte activul, situaţie care are drept consecinţă imposibilitatea, pentru creditorii acestuia, de a obţine acoperirea integrala a creanţelor lor scadente, pe calea executarii silite.1

Mai mult decât atât, insolvenţa reprezintă o insuficienţă a lichiditaţilor, o absenţa a fondurilor băneşti necesare plăţi obligaţiilor scadente şi nu presupune în mod necesar ca activul patrimonial să fie inferior pasivului. Ea poate interveni chiar şi atunci când activul este superior pasivului, dar când debitorul nu poate să mobilizeze într-un ritm satisfăcător resursele financiare necesare acoperirii la scadenţă a datoriilor sale comerciale.

Consecinţa imediată a insolvenţei o reprezintă încetarea plaţilor în contul datoriilor scadente; constatarea insolvenţei unui comerciant debitor îndreptăţind pe creditorii acestuia să declanşeze împotriva acestuia procedura falimentului. În plus, insolvenţa poate fi dedusă nu numai din încetarea plăţilor, ci şi din anumite manifestări ale debitorului: mărturisirea, fuga, continuarea plăţilor cu mijloace obţinute în mod fraudulos. Nu va putea fi considerată stare de insolvenţă şi pe cale de consecinţă nu se vor aplica regulile care guvernează procedura reorganizării judiciare şi falimentului împrejurarea în care debitorul refuză, justificat sau nu, să onoreze debitele rezultate din raporturi contractuale sau obligaţii bugetare.

În urma declanşării procedurii de insolvenţă, acceptată de catre instantă, debitorul are două opţiuni: reorganizarea judiciară sau lichidarea. Procedura reorganizării judiciare presupune întocmirea, aprobarea, implementarea şi respectarea unui plan, numit plan de reorganizare.

1 Stanciu Cărpenaru, Tratat de drept commercial român, Editura Universul Juridic, Bucureşti, 2012, p. 671.

Aplicarea planului de reorganizare presupune continuarea activităţii debitorului şi implementarea măsurilor stabilite prin plan. În acest sens, activitatea debitorului trebuie reorganizată în mod corespunzător, iar creanţele şi drepturile creditorilor şi ale celorlalte părţi interesate trebuie modificate astfel cum este prevăzut în plan; de asemenea, debitorul trebuie să îndeplinească, fără întârziere, schimbările de structură prevăzute în plan (măsuri organizatorice, economice, financiare, juridice).2

Procedura Reorganizarii în Legislatia Română

Spre deosebire de legislatia altor state, legislatia româna nu reglementează decât procedura reorganizării pe cale judiciară, fapt care nu înlatură totuşi posibilitatea unei reorganizări convenţionale. Aceasta modalitate de reorganizare presupune în practică negocieri purtate de debitor cu principalii creditori în vederea reeşalonarii plăţii creanţelor, însă într-o asemenea procedură debitorul nu dispune de nicio măsură de protecţie legală. În consecinţă, dacă negocierile nu sunt încununate de succes, sau dacă situaţia economica a debitorului continuă să se deterioreze, într-un final se va deschide procedura insolvenţei prevăzută de Legea Insolventei, fie de catre debitor, fie de catre oricare dintre creditorii sai.

Procedura reorganizării judiciare se declanşează prin cererea de intrare în insolvenţă pe care debitorul aflat în insolvenţă sau într-o stare iminenta de insolvenţă o înainteaza tribunalului. La această cerere societatea trebuie să anexeze în mod obligatoriu o serie de acte, printre care se numară şi declaraţia prin care debitorul îşi arată intenţia de a intra în procedura de reorganizare. Formularea cererii şi anexarea actelor solicitate trebuie efectuată cu multă atenţie deoarece în cazul în care nu sunt depuse toate actele cerute de Legea Insolvenţei sau actele depuse sunt incomplete, judecatorul-sindic va dispune intrarea debitorului în procedura simplificată a falimentului, chiar dacă acesta şi-a manifestat intenţia de a intra in procedura de reorganizare.

Pe langă debitor, procedura insolvenţei poate fi declanşata de orice creditor care îndeplineşte cerinţele prevăzute de Legea Insolvenţei prin introducerea unei asemenea cereri la tribunal. Dacă există o cerere de deschidere a procedurii insolvenţei formulată de debitor şi una sau mai multe cereri formulate de creditori, nesoluţionate încă, toate cererile de deschidere a procedurii se vor conexa la cererea formulată de debitor.

Dupa introducerea cererii şi verificarea documentelor depuse de debitor, în cazul în care cerinţele legale sunt îndeplinite, judecătorul-sindic va dispune deschiderea procedurii generale. Prin această decizie de deschidere a procedurii, judecătoru-sindic va numi şi un administrator judiciar şi va stabili de asemenea ridicarea integrală sau parţială a dreptului de administrare a debitorului şi întinderea atribuţiilor administratorului judiciar.3

2 Sorana Popa, Drept Comercial, Editura Universul Juridic, Bucureşti, 2008, p. 487.

3 Aurică Avram, Procedura Insolvenţei, Efectele deschiderii Procedurii, Editura Hmangiu, 2010, p.116.

De la data deschiderii procedurii generale se suspendă de drept toate acţiunile judiciare sau extrajudiciare pentru realizarea creanţelor asupra debitorului sau a bunurilor sale şi se va opri curgerea dobânzilor, majorărilor şi a penalităţilor la creanţele născute anterior datei deschiderii procedurii, cu anumite exceptii prevăzute de lege. De asemenea, de la data deschiderii procedurii, este interzis administratorilor debitorilor persoane juridice, sub sancţiunea nulităţii, să înstrăineze fără acordul judecatorului-sindic acţiunile ori părţile sociale sau de interes deţinute de debitorul care face obiectul acestei proceduri.

Pentru protejarea activităţii debitorului pe durata perioadei de observaţie şi în perioada de reorganizare se interzice întreruperea temporară sau refuzul de furnizare a serviciilor de către furnizorii de servicii (cum ar fi electricitate, gaze naturale, apa, servicii telefonice etc.) în cazul în care debitorul are calitatea de consumator captiv.

Pe perioada de observatie, debitorul va putea sa continue desfăşurarea activităţilor curente şi poate efectua plăţi către creditorii cunoscuţi sub supravegherea administratorului judiciar (daca nu i-a fost ridicat dreptul de administrare) sau sub conducerea administratorului judiciar (daca debitorului i-a fost ridicat dreptul de administrare).4

Avantajele procedurii de reorganizare judiciară

- De la data deschiderii procedurii, nici o dobândă, majorare sau penalitate de orice fel ori cheltuială nu va putea fi adăugată creanţelor născute anterior deschiderii procedurii (cu excepţia creanţelor garantate). Astfel, prin stoparea curgerii dobânzilor şi penalităţilor, se împiedică mărirea pasivului societăţii.

- De la data deschiderii procedurii, se suspendă de drept toate acţiunile judiciare sau extrajudiciare pentru realizarea creanţelor asupra debitorului sau bunurilor sale, astfel că nici un creditor nu va mai putea acţiona separat în judecată societatea aflată în insolvenţă pentru recuperarea creanţei sale. Tot în temeiul acestui articol se suspendă orice executări silite ori popriri pe conturile societăţii. Toate plăţile efectuate în cursul procedurii de insolvenţă se vor face printr-un cont bancar unic, care nu poate fi oprit.

- Societatea faţă de care s-a dispus deschiderea procedurii insolvenţei poate fi supusă reorganizării judiciare pe baza unui plan de reorganizare, prin care se pot obţine şi în anumite condiţii, chiar se pot impune, eşalonări ale plăţilor către creditori, pe perioada reorganizării, care poate dura până la trei ani, cu posibilitate de prelungire cu încă un an.

- În cazul reorganizării judiciare, activitatea debitoarei este condusă de către un administrator special numit de către asociaţii societăţii, care poate fi chiar fostul administrator. Astfel, conducerea activităţii debitoarei poate rămîne în mâinile fostelor organe de conducere ale

4 Ana Birchall, Procedura Insolvenţei - reorganizarea judiciară şi procedura falimentului, Editura Universul Juridic, Bucureşti,

2010, p. 187.

debitorului, care sunt şi cele mai în măsură să continue activitatea societăţii. Activitatea acestora este supravegheată de administratorul judiciar.

- Cererile de chemare în judecată pentru recuperarea creanţelor sau a altor drepturi sunt scutite de taxă de timbru, ceea ce reprezintă un avantaj în efectuarea demersurilor pentru recuperarea acestora.

- În cadrul reorganizării judiciare, societatea continuă să funcţioneaze, rămânând un jucător pe piaţa economică, putându-şi păstra clientela, brandul şi patrimoniul.

Planul de reorganizare

Planul de reorganizare judiciară este instrumentul prin care se realizează redresarea judiciară a activităţii debitorilor insolvenţi, aceştia reusind să-şi continue activitatea şi să-şi achite creanţele datorate creditorilor.

Procedura planului presupune cinci etape:

a) Propunerea planului

b) Comunicarea şi admiterea planului de către judecătorul sindic

c) Publicitatea planului

d) Votarea planului

e) Confirmarea planului de către judecătorul-sindic

f) Executarea planului.

Propunerea planului

Planul poate fi propus de una sau de mai multe dintre următoarele persoane:

a) Debitorul, cu condiţia forumulării a unei intenţii de reorganizare, dacă procedura a fost declanşată de acesta sau dacă procedura a fost declanşată ca urmare a cererii unuia sau a mai multor creditori. Debitorul trebuie însa să obţină aprobarea adunării generale a acţionarilor/asociaţilor iar propunerea planului de către acesta trebuie să se facă în termen de 30 de zile de la afişarea tabelului definitiv de creanţe;

Condiţiile în care este aprobată propunerea sunt cele prevăzute de lege şi de actele constitutive. Dacă debitorul este cel care solicită deschiderea procedurii pe langă intenţia de reorganizare, acesta trebuie să prezinte şi modalităţile pentru reorganizarea activităţii. În cazul în care declaraţia sa nu este în conformitate cu legea sau dacă debitorul nu şi-a declarat intenţia de reorganizare până la termenul prevăzut de lege, acesta este decăzut din dreptul de a mai propune

un plan de reorganizare.5

b) Administratorul judiciar, cu condiţia să îşi fi manifestat această intenţie până la votarea raportului întocmit de administratorul judiciar sau de lichidator după caz, cu respectarea prevederilor legii insolvenţei. Acesta poate propune planul de reorganizare judiciară de la data desemnării sale şi până la împlinirea termenului de 30 de zile de la data afişării tabelului definitiv de creanţe;

Raportul întocmit de administratorul judiciar trebuie să prevadă dacă există o posibilitate reală de redresare a activităţii debitorului. În cazul în care există acestă posibilitate, administratorul judiciar propune reorganizarea judiciară a activităţii debitorului. Trebuie să precizăm faptul ca administratorul nu este obligat de a propune un plan de reorganizare, ci acesta are dreptul să-l propună.6

c) Unul sau mai mulţi creditori care şi-au anunţat acestă intenţie pâna la votarea raportului întocmit de administratorul judiciar sau de lichidator. Pentru ca aceştia să poată propune planul de organizare judiciară legea le cere să deţină împreună cel putin 20% din valoarea totală a creanţelor cuprinse în tabelul definitiv de creanţe iar propunerea planului să se facă în maxim 30 de zile de la data afişării tabelului definitiv de creanţe.

Procentajul de 20% poate fi realizat din orice fel de creanţe.

Creditorul va declara dacă are intenţia de a participa la reorganizarea judiciară a debitorului şi va preciza modalităţile prin care se va implica în reorganizare.

La cererea oricărei părţi interesate, judecatorul-sindic poate scurta, pentru motive temeinice, perioadele prevăzute pentru depunerea planului de reorganizare. Motivele temeinice precum şi proporţia reducerii termenelor se stabilesc în funcţie de fiecare caz în parte.

Nu poate fi acceptat planul de reorganizare propus de debitorii (persoane fizice, comercianţi şi asociaţiile familiale) care nu au bunuri, care nu prezintă documentele contabile sau actele constitutive, dacă sediul acestora nu corespunde cu cel declarat la Oficiul Registrului Comerţului, dacă administratorul nu poate fi gasit, dacă le-a fost respinsă contestaţia la starea de insolvenţă, atunci cand cererea introductivă este depusă de creditori, daca debitorul şi-a declarat intenţia de faliment, precum şi daca în ultimii 5 ani înaintea formularii cereri introductive, a mai fost subiect al procedurii insolvenţei şi nici debitorul care a fost condamnat pentru falsificare sau pentru infracţiuni prevăzute în Legea nr. 21/1996 sau ai cărui administatori, directori şi/sau asociaţi au fost condamnaţi definitiv pentru: - bancruta frauduloasă;- gestiune frauduloasă;- abuz de încredere;- fals;- înşelăciune;- delapidare;- mărturie mincinoasă;- infracţiuni incriminate prin

5 Stanciu Cărpenaru, Vasile Nemeş, Mihai Adrian Hotca, Noua lege a insolvenţei – comentarii pe articole, Editura Hamangiu, p.

260.

6 Ibidem, pp. 260-261.

Legea concurenţei nr. 21/1996.7

Nedepunerea unui plan de reorganizare şi neresepectarea termenelor prevazute de lege pentru propunerea acestuia, conduce la decăderea părţilor respective din dreptul de a mai depune un plan de reorganizare. Propunerea unui plan de către un subiect fără calitate conduce la inadmisibilitatea planului. În toate aceste cazuri, judecatorul-sindic va dispune trecerea la faliment.

Practică judiciară:

Admiterea planului de reorganizare propus de debitor.

La data de 13.03.2007 debitoarea S.C.”A. 1994” S.R.L. a depus plan de reorganizare în vederea continuării activităţii şi pentru acoperirea pasivului. În raport cu dispoziţiile art. 98 din lege, planul a fost comunicat creditorilor, depus la Oficiul Registrului Comerţului şi la grefa tribunalului. Judecătorul-sindic a convocat la data de 16.04.2007, în conformitate cu art. 98 alin(3) din lege, o şedinţă la care au fost citaţi comitetul creditorilor, administratorul judiciar şi debitoarea, în vederea audierii acestora cu privire la planul propus. Analizând conţinutul planului de reorganizare şi după exprimarea opiniei creditorilor ce s-au prezentat în cadrul şedinţei convocate, judecătorul-sindic constată urmatoarele: Planul de reorganizare a fost depus cu respectarea condiţiilor art. 94, în termen de 30 de zile de la data întocmirii tabelului definitiv al obligaţiilor debitoarei. Acesta cuprinde modalitatea de stingere şi termenele la care vor fi stinse toate creanţele cuprinse în tabelul definitiv al obligaţiilor, în termenul de 2 ani, resursele de achitare a crenţelor. Planul specifică şi valoarificarea unora dintre bunurile debitoarei, în temeiul art. 95 alin (6) lit. e) din lege. Administratorul judiciar a considerat că planul de reorganizare este viabil şi capabil să ducă în termenul specificat la achitarea creanţelor cuprinse în tabelul obligaţiilor. Judecătorul-sindic apreciază că planul indică perspectivele de redresare a activităţii debitoarei în raport cu posibilităţile şi specificul activităţii sale, cu mijloacele financiare disponibile şi cu cererea pieţei faţă de oferta societăţii, arătâmd şanse obiective de realizare şi conţine toatel elementele obligatorii prevăzute de Legea nr. 85/2006. În consecinţă, în conformitate cu dispoziţiile art. 98 alin (3) din Legea nr. 85/2006 va admite planul de reorganizare propus de debitoarea S.C. „A. 1994” S.R.L. În conformitate cu dispoziţiile art. 99 din lege, va dispune administratorului judiciar convocarea adunarii creditorilor şi a debitoarei în termen de 20-25 de zile pentru votarea planului de reorganizare, condişiile art. 100 din lege. Va dispune administratorului judiciar ca in termen de 5 zile să procedeze la publicarea unui anunţ referitor la plan, în Buletinul procedurilor de insolvenţă, cu îndeplinirea cerinţelor art. 99 alin. (2) din lege.8

7 Stanciu Cărpenaru, op.cit., p.750.

8Edita Lovin, Procedura insolvenţei, Monitorul Oficial, Bucureşti, 2008, pp.268-269.

Cuprinsul planului

În funcţie de obiectivul urmărit, planul trebuie să cuprindă mai multe elemente, aşadar planul să fie unul realist adică să precizeze în mod clar şansele de redresare a activităţii debitorului şi obiectivele urmărite în vederea realizării acesteia.

Planul de reoganizare judiciară trebuie în primul rând să cuprindă perspectivele de redresare a activitaţii debitorului în raport cu posibilităţile şi specificul acesteia, cu mijloacele financiare existente şi nu în ultimul rând cu cererea pieţei faţa de oferta debitorului. În consecinţă întocmirea unui plan de reorganizare este o activitate de un deosebit interes, deoarece aceasta constituie defapt soluţia ieşirii din impasul în care se găseşte debitorul.9

Pornind de la principalul scop al reorganizării şi anume acoperirea pasivului debitorului, planul trebuie să cuprindă în mod obligatoriu programul de plată al creanţelor.

Astfel planul va indica:

- Categoriile de creanţe care potrivit legii nu sunt defavorizate, precum si tratamenul acestor categorii de creanţe;

- Dacă şi în ce măsură debitorul, membrii grupului de interes economic, asociaţii din societăţile în nume colectiv şi asociaţii comanditaţi din societăţile în comandită vor fi descărcaţi de răspundere;

- Ce despăgubiri urmează a fi oferite titularilor tuturor categoriilor de creante, în comparaţie cu valoarea estimativă ce ar putea fi primită prin distribuire în caz de faliment; valoarea estimativă se va calcula de la data propunerii planului.10

Creanţele defavorizate sunt acele creanţe pentru care planul prevede modificări. Aceste modificări ar putea fi una din următoarele:

A) Reducerea cuantumului creanţei;

B) Reducerea garanţiilor sau a altor accesorii;

C) Valoarea actualizată cu dobanda de referinţă a Băncii Naţionale a României, dacă este mai mică decât valoarea la care a fost înscrisa în tabelul definitiv de creanţe şi dacă nu este altfel stabilit prin contractul privind creanţa respectivă, sau prin legi speciale.11

În privinţa creanţelor bugetare, amânările, eşalonările, scutirile sau reducerile la plata obligaţiilor bugetare prevăzute în planul de reorganizare judiciară vor fi numai cele care au fost

9 Ana Birchall, op. cit., p. 184.10 Ibidem, p. 184-185.11 Gheorghe Piperea, Insolvenţa: legea, regulile, realitatea, 2008, p. 87.

acordate de creditorii bugetari, în condiţiile legii. Prin derogare de la prevederile legale, planul va prevedea că debitorul datorează majorări de întârziere şi penalitaţi de întarziere până la data achitării acestora sau, după caz, până la data intrării în faliment pentru neplata obligaţiilor bugetare datorate anterior cât şi ulterior deschiderii procedurii de reorganizare judiciară.

În al treilea rand, planul trebuie sa cuprinda masurile adecvate pentru realizarea obiectivelor sale. Acestea sunt urmatoarele:

a) Păstrarea, în întregime sau în parte, de către debitor, a conducerii activităţii sale, sub supravegherea administratorul judiciar;

b) Obţinerea de resurse financiare pentru susţinerea realizării planului şi sursele de provenienţă a acestora;

c) Transmiterea tuturor sau a unora dintre bunurile averii debitorului către una ori mai multe persoane fizice sau juridice, constituite anterior ori ulterior confirmării planului;

d) Fuziunea debitorului;

e) Lichidarea tuturor sau a unora dintre bunurile averii debitorului, separat ori în bloc, şi distribuirea sumelor către creditori

f) Modificarea sau stingerea garantiilor reale;

g) Prelungirea datei scadenţei, precum şi modificarea ratei dobânzii, a penalităţii sau a oricărei alte clauze contractuale;

h) Modificarea actului constitutiv al debitorului, etc.12

Planul poate prevedea o categorie aparte de creanţe chirografare, acestea aparţin furnizorilor indispensabili. Sunt furnizori indispensabili aceia care nu pot fi înlocuiţi, şi fără de care activitatea debitorului nu poate continua. În acest sens precizăm următorii furnizorii de servicii : cei de electricitate, de căldură, de apă etc. Lista creanţelor chirografare ale furnizorilor de servicii trebuie confirmată de administratorul judiciar. Toate creanţele din aceeaşi categorie trebuie să se bucure de acelaşi tratament, însa dacă deţinătorul unei creanţe este de acord să i se aplice un tratament mai putin favorabil atunci regula egalitătii va fi înlocuita cu excepţia acesteia.13

Plata creanţelor conform programului de plată

12 Ana Birchall, op. cit., p. 185-186.13Stanciu Cărpenaru, Vasile Nemeş, Mihai Adrian Hotca, Noua lege a insolvenţei – comentarii pe articole, Editura Hamangiu, p.

271.

Principala obligaţie a debitorului în perioada de reorganizare o constituie stingerea creanţelor conform programului de plăţi, la termene şi în cuantumul prevăzut în program. Stingerea masei pasive este măsura realizării planului, dar, în paralel, debitorul trebuie să-şi achite la scadenţă şi obligaţiile curente, născute în perioada de reorganizare.

Programul de plată a creanţelor devine un titlu executoriu împotriva debitorului prin confirmarea planului de reorganizare judiciară şi acesta va trebui să indice cuantumul sumelor care urmează a fi plătite de debitor, cu respectarea urmatoarelor condiţii:

A) Nici un creditor nu poate primi mai mult decât cuantumul creanţei recunoscut prin tabelul definitiv de creanţe;

B) Nici un creditor nu va primi mai puţin decât ar primi în cazul procedurii de faliment, chiar dacă votează împotriva planului de reorganizare;

C) Toţi creditorii dintr-o grupă sunt îndreptăţiti la acelaşi procent de recuperare din valoarea absolută, recunoscută a creanţei;

D) Termenele la care debitorul urmează sa plătească aceste sume.14

Practică judiciară:

Tribunalul Comercial Mureş, prin sentinţa nr. 311 din 23 martie 2007, a statuat că în reorganizare creditorii sunt plătiţi conform programului de plăţi, la termenele şi în măsura prevăzută în acest program. În măsura în care în programul de plăţi s-a prevăzut că nu vor fi plătiţi creditorii chirografari, iar planul a fost astfel confirmat, creditorii chirografari nu pot solicita reconsiderarea planului şi nu pot pretinde plata creanţelor lor sub pretextul că activitatea debitorului este rentabilă şi se obţine profit.15

Modificarea planului de reorganizare judiciară

Planul de reorganizare judiciară trebuie să fie complet, dar suficient de flexibil pentru a putea fi aplicat şi în condiţiile apariţiei unor situaţii noi, în vederea obţinerii eficienţei maxime şi realizării scopului urmărit. În cazul în care apare o nouă împrejurare dar şi atunci când se apreciază că măsurile cuprinse în planul de reorganizare judiciară nu asigură rezultatele aşteptate, acest plan poate fi modificat însă numai în aceleaşi condiţii în care s-a votat şi confirmat planul.

14 Ana Birchall, op.cit., pp. 186-187.15 Nicoleta Ţăndăreanu, Insolvenţa în reglementarea Legii nr.85/2006, Universul Juridic, Bucureşti, 2012, p.329.

Modificarea planului de reorganizare se poate face oricând pe parcursul procedurii, cu respectarea condiţiilor de vot şi confirmare prevăzute de lege. Deci modificarea trebuie supusă votului creditorilor şi trebuie confirmat de judecătorul–sindic.

Dacă modificarea planului este propusă de debitor, cererea de modificare va putea fi adresată administratorului judiciar pentru convocarea adunarii creditorilor numai dacă a fost în prealabil aprobată de adunarea generală a acţionarilor/asociaţilor/ membrilor debitorului. În lipsa aprobării, administratorul judiciar nu va putea da curs convocării adunării creditorilor. Condiţia este logică câtă vreme depunerea planului a fost rezultatul voinţei acţionarilor/asociaţilor/ membrilor debitorului. 16

Comunicarea şi admiterea planului de către judecătorul-sindic

Planul în copie este depus la grefa tribunalului, unde se înregistrează, precum şi la oficiul registrului comerţului sau, după caz, la registrul societăţilor agricole. Totodată, copii după acesta se comunică debitorului prin administratorul special, administratorului judiciar şi comitetului creditorilor.

Şedinta de admitere sau respingere a planului are loc în termen de 20 de zile de la înregistrarea planului la tribunal. La şedinţă vor fi citaţi pe lângă persoanele care au propus planul, debitorul, administratorul judiciar, comitetul creditorilor şi reprezentantul deţinătorilor participanţiilor la capitalul debitorului. Toţi cei citaţi au dreptul să fie ascultaţi cu privire la adminterea sau respingerea planului, după care judecatorul-sindic se va pronunţa în vederea admiterii sau respingerii planului de reorganizare. Judecatorul-sindic va admite planul dacă acesta a fost propus de o persoana care are calitate în acest sens, va admite planul care îndeplineşte toate condiţiile prevăzute de lege şi cel care cuprinde informaţiile prevăzute de lege. Înainte de admiterea planului, judecatorul-sindic poate consulta un practician în insolvenţă pentru aşi exprima părerea prinvind şansele de reuşită a planului.

În cazul exprimării a mai multor intenţii de depunere a unor planuri, judecătorul va fixa un termen maxim pâna la care acestea pot fi depuse, cu respectarea dispoziţiilor privind înregistrarea tabelului definitiv, astfel încât votarea planurilor admise să se facă în aceeaşi şedinţă a adunării generale a creditorilor.

Publicitatea planului de reorganizare judiciară admis

Judecătorul sindic va dispune administratorului judiciar publicarea unui anunţ referitor la propunerea planului de reorganizare în Buletinul procedurilor de insolvenţă în termen de 5 zile de la adminiterea planului. În vederea publicităţii planului va fi indicat cel care l-a propus, data când planul va fi votat, menţiunea că este admisă şi votarea prin corespondenţă, şi nu în ultimul

16 Ibidem, p.333.

rând va cuprinde şi data de confirmare a planului de reorganizare, termen ce nu va depaşi 15 zile de la data exprimării votului. 17

Publicitarea creează prezumţia că toate părţile au cunoştinţă de plan, precum şi de data exprimării votului. Însă, în toate cazurile, debitorul are obligaţia de a asigura posibilitatea consultării planului la sediul său, pe cheltuiala solicitantului.

Acţionarii şi creditorii cu titluri de valoare la purtător trebuie să depună originalele la administratorul judiciar cu cel putin 5 zile înainte de data fixată pentru exprimarea votului. Dacă aceştia nu depun titlurile pană la termenul prevăzut de lege vor fi decăzuţi din dreptul de a vota.

Votarea planului de reorganizare

Exprimarea votului cu privire la planul de reorganizare se face pe categorii de creanţe, astfel cum acestea sunt prevăzute de lege şi nu în funcţie de cuantumul creanţelor. Aceeaşi procedură de vot este valabilă şi în cazul modificării planului de reorganizare. Cuantumul creanţei prezintă importanţă doar în cadrul fiecărei categorii de creanţe în parte, fiind posibil ca votul unei categorii de creanţe, deşi cu o sumã insignifiantă, în raport de celelalte, sã fie decisiv în luarea hotărârii de aprobare a planului de reorganizare. Votarea planului, presupune stabilirea următoarei situaţii:

- numele sau denumirea creditorului;- valoarea creanţei acestuia conform tabelului definitiv;- procentul creanţei fiecărui creditor în categoria respectivă – acceptarea planului de către

o categorie de creditori depinde de procentul creanţelor care au votat pentru plan din cadrul categoriei respective;

- valoarea şi procentul pe care creditorul urmează să le primească conform planului propus;- valoarea şi procentul pe care creditorul le-ar primi în cazul falimentului - analizarea

condiţiiilor pentru confirmarea planului presupune existenţa în cadrul planului de reorganizare a unei simulări de distribuire în cazul falimentului;

- caracterul categoriei de creditori – defavorizată prin plan ori nedefavorizată;- rezultatul votului.18

În termen de 20-30 de zile de la publicarea planului se va ţine şedinţa adunarii creditorilor în cadrul căreia se va vota asupra planului de reorganizare. Şedinţa începe prin informarea de către administatorul judiciar a creditorilor prezenţi despre voturile valabile primite în scris.

Fiecare creanţă beneficiazã de un drept de vot corespunzãtor cotei de participare deţinute, pe care titularul acesteia îl exercită în categoria de creanţe din care face parte creanţa respectivă. Un plan va fi socotit acceptat de o categorie de creanţe, dacă în categoria respectivă planul este acceptat de o majoritate absolută din valoarea creanţelor din acea categorie. Important este că, încã din perioada de observaţie să se cunoască de cãtre persoanele care propun planul,

17 Ana Birchall, op.cit., p. 190.18 Phoenix, revista de insolvenţă, Nr.39, ianuarie-martie, 2012, p. 12.

categoriile de creditori care vor respinge planul, astfel încât planul sã fie conceput cu respectarea tratamentului corect şi echitabil.

În vederea protejării intereselor creditorilor, legea stabileşte următoarele categorii distincte de creanţe, care votează separat:

a) creante garantate; Creanţe garantate sunt creanţele persoanelor care beneficiază de o garanţie reală asupra bunurilor din patrimoniul debitorului, indiferent dacă acesta este debitor principal sau terţ garantat faţă de persoanele beneficiare ale garanţiilor reale.

b) creanţe salariale; Creanţele salariale sunt creanţe izvorâte din raporturile de muncă dintre debitor şi angajaţii acestuia.

c) creanţe bugetare; Creanţele bugetare reprezintă creanţele constând în taxe, contribuţii, amenzi şi alte venituri bugetare, precum şi accesoriile acestora.

d) creanţe chirografare stabilite conform art. 96 alin. 1 din Legea nr. 85/2006; Aceşti creditori chirografari sunt o categorie aparte de persoane care deţin creanţe chirografare, care potrivit legii au calitatea de furnizori indispensabili; spre exemplu acei furnizori care desfăşoară activităţi curente (electicitate, gaz etc.)

e) celelalte creanţe chirografare; Creditorii chirografari sunt creditorii debitorului care nu au constituite garanţii faţă de patrimoniul debitorului şi care nu au privilegii însoţite de drepturi de retenţie, ale căror crenţe sunt curente la data deschiderii procedurii, precum şi creanţe noi, aferente activităţilor curente în perioada de observaţie. 19

Un plan va fi socotit acceptat de către o categorie de creanţe, dacă în categoria respectivă planul este acceptat de o majoritate absolută din valoarea creanţelor din acea categorie.

Cu alte cuvinte, se consideră că un plan de reorganizare judiciară este acceptat dacă:

- cel puţin 50% plus una din categoriile de creanţe menţionate la art. 100 alin (3) din legea insolvenţei, acceptă sau sunt socotite că acceptă planul de reorganizare, cu condiţia ca minimum una din categoriile defavorizate să accepte planul de reorganizare;

- în cazul în care sunt doar două categorii de creditori, planul de reorganizare se consideră acceptat dacă categoria defavorizată a acceptat planul;

- dacă ambele categorii sunt defavorizate, planul de reorganizare se consideră acceptat în cazul în care categoria cu valoare totală mai mare a creanţelor a acceptat planul;

19 Ana Birchall, op cit., pp.191-192.

- dacă o categorie defavorizată respinge planul de reorganizare, nici una din categoriile de rang inferior nu va primi mai mult decât în procedura falimentului.

Fiecare clasa de creanţe afectate care repinge planul de reorganizare trebuie tratată corect şi echitabil in cadrul planului. Astfel, planul trebuie să abordeze următoarele aspecte:

1. Orice clasă de creanţe care respinge planul, precum şi orice creanţă care respinge planul trebuie să primească sau să reţină conform planului, în contul acelei creanţe, bunuri în valoare mai mică decât valoarea pe care ar primi-o sau ar reţine-o acel deţinător în cazul în care debitorul ar fi lichidat.

2. Nicio clasa de creanţe şi nicio creanţă nu trebuie să primească sau să reţină, conform planului, în contul acelei creanţe, bunuri în valoare mai mare decât valoarea creanţei, după cum este confirmată aceasta de instanţa judecătorească după introducerea cererilor de admitere a creanţelor şi verificarea acestora de către administratorul judiciar.

3. Nicio clasa de creanţe mai recentă decât o clasă de creanţe afectată care respinge planul, nu trebuie sa primească sau să reţinî, conform planului, în contul acelei creanţe, bunuri într-o valoare care depăşeşte suma pe care deţinătorii unei astfel de creanţe ar primi-o sau ar reţine-o în cazul în care debitorul ar fi lichidat.20

Confirmarea planului

Confirmarea planului are loc printr-o sentinţă a judecatorului-sindic care are rolul de a verifica îndeplinirea condiţilor prevăzute de lege. Hotărârea prin care este confirmat planul de reorganizare este asemănătoare cu cea prin care instanţa ia act de învoiala părţilor.

Confirmarea planului de reorganizare are loc în termen de 15 zile de la depunerea de către administratorul judiciar a procesului-verbal al adunării creditorilor la care planul a fost aprobat.

Înainte de confirmarea planului, judecatorul-sindic poate consulta un practician în insolvenţă în vederea obţinerii unei opinii privind posibilităţile de realizare a planului.

Informaţiile care trebuie prevăzute în mod obligatoriu în planul de reorganizare, pentru admiterea sa, sunt:

Programul de plată al creanţelor

Planul de reorganizare trebuie să cuprindă în mod obligatoriu şi programul de plată al creanţelor. Programul de plăţi se întocmeşte raportat la tabelul definitiv. Programul de plăţi trebuie sã prevadă, pe lângã sumele plãtite prin plan şi scadenţa de platã a acestora şi procentul din totalul creanţei fiecărui creditor din categorie ce se va achita prin programul de plăţi.

20 Stanciu Cărpenaru, op. cit., pp. 754-755.

Durata planului de reorganizareExecutarea planului nu va putea depăşi 3 ani, socotiţi de la data confirmării. Această

limitare temporară a executãrii planului, la doar 3 ani calculaţi de la data confirmării, raportat la situaţia des întâlnită în practică, a creanţelor rezultate din contracte de împrumut bancar sau a altor contracte pe termen lung presupun realizarea unor investiţii care depăşesc perioada de timp ce poate fi alocată executării unui plan de reorganizare.21

Chiar prin planul de reorganizare, debitorul poate sã beneficieze de o nouã finanţare din partea unei instituţii financiare, pe o perioadã de timp mai mare decât cea prevăzutã pentru executarea planului de reorganizare. Aceste credite fac imposibilă rambursarea anticipată a împrumutului mai înainte de scadenţă, astfel încât ele să poată fi prevăzute a fi achitate integral în cei trei ani pe parcursul cărora se desfăşoară planul de reorganizare. Pentru a proteja creditorul deţinător al unei astfel de creanţe, în cazul în care contractul a fost menţinut de către administratorul judiciar, planul de reorganizare ar trebui să prevadă întreaga creanţă a băncii, cu menţionarea că în cei trei ani de desfăşurare a planului se va achita doar o parte a creditului, diferenţa urmând a fi achitată dupã ce debitorul reintră în circuitul economic, urmare a executării cu succes a planului, sau în procedură de faliment, în situaţia eşuării procedurii de reorganizare.

În lipsa unei prevederi legale referitoare la situaţia contractelor cuprinzând obligaţii de plată în sarcina debitorului a căror achitare nu poate fi realizată pe perioada desfăşurării planului de reorganizare, se va urmări reglementarea acestei situaţii prin prevederile planului de reorganizare, a programului de plăţi, în paralel cu încheierea unui nou contract/act adiţional cu creditorul care să prevadă cuantumul creanţei ce urmează a se achita prin plan cât şi termenele de plată în deplină concordanţă cu acesta. În anumite condiţii, durata planului de reorganizare va putea fi extinsă, cu o perioadă de cel mult un an.22

Menţionarea categoriilor de creanţe nedefavorizate şi cele favorizate.Categoriile de creanţe care nu sunt defavorizate.

În aceastã categorie intră doar acele creanţe care se achită în termen de 30 de zile de la data confirmării planului sau în conformitate cu contractele de credit sau leasing din care rezultă. Mai mult de atât, aceste creanţe vor fi considerate implicit că au acceptat planul, fãrã a mai fi nevoie de votul acestei categorii.

Categoriile de creanţe defavorizate.Categoria de creanţe defavorizate este prezumată a fi categoria de creanţe pentru care

planul de reorganizare prevede cel puţin una dintre modificările următoare pentru oricare dintre creanţele categoriei respectiv şi anume:- o reducere a cuantumului creanţei;- o reducere a garanţiilor sau a altor accesorii, cum ar fi reeşalonarea plăţilor în defavoarea creditorului;

21 Ioan Adam si Codrut Nicolae, Legea procedurii insolventei, Comentarii si explicatii, Editura C.H. Beck, Bucuresti, 2006, p. 640.22 Phoenix, revista de insolvenţă, Nr.39, ianuarie-martie, 2012, p. 17.

- valoarea actualizată cu dobânda de referinţă a BNR, dacă nu este stabilit astfel prin contractul privind creanţa respectivă sau prin alte legi speciale este mai mică decât valoarea la care a fost înscrisă în tabelul definitiv de creanţe.23

Tratamentul categoriilor de creanţe defavorizate; despăgubirile aferente titularilor tuturor categoriilor de creanţe Una din menţiunile pe care trebuie să le conţină planul este cea legată de tratamentul categoriilor defavorizate şi deseori, în activitatea practică, întâlnim situaţii în care planul de reorganizare prevede reducerea cuantumului creanţelor, în special din categoria celor chirografare, cu sume importante, ajungând până la a se distribui acestei categorii doar de 10 – 20 procente din totalul sumelor din acea categorie înscrise în tabelul definitiv. Prin urmare, planul de reorganizare va trebui să arate ce despăgubiri urmează a fi acordate acestor categorii de creditori, cu indicarea despăgubirilor care ar putea fi primate de aceştia în caz de faliment, urmat de o analiză a caracterului acestui tratament, respectiv dacă acesta este echitabil şi corect.

Cât priveşte posibilitatea de a reduce la zero, prin planul de reorganizare, o categorie de creanţe, acest lucru este posibil. Cele expuse mai sus trebuie să se reflecte prin planul de reorganizare într-o analiză detaliată prin care trebuie prezentat cât ar primi fiecare categorie de creanţe în caz de faliment, comparativ cu prevederile programului de plăţi al planului de reorganizare. Pentru a reflecta cât mai real acest aspect, este necesară efectuarea evaluării bunurilor din patrimoniul debitorului în faza premergătoare întocmirii planului de reorganizare, care să reflecte cele două valori conform standardelor internaţionale, respectiv ”valoarea de piaţă” şi „valoarea de lichidare”. În planul de reorganizare, bunurile care se valorifică se iau în calcul la valoarea lor de piaţă, pentru că se presupune că acestea se pot valorifica pe parcursul celor 3 ani. În cazul falimentului, valoarea bunurilor se calculeazã la valoarea de lichidare.

Descărcarea de răspundere a debitoruluiPlanul de reorganizare trebuie sã menţioneze dacă şi în ce măsură debitorul, membrii

grupului de interes economic, asociaţii din societăţile în nume colectiv şi asociaţii comanditaţi din societăţile în comandită vor fi descărcaţi de răspundere. Această prevedere are relevanţă numai în cazul în care planul de reorganizare nu reuşeşte şi se trece la procedura falimentului. În cazul în care planul de reorganizare reuşeşte (prin ipoteză, toţi creditorii au primit, în întregime, sumele de bani prevăzute în programul de plăţi), trebuie ţinut cont şi de dispoziţiile art.137 alin.2 din lege, conform cărora la data confirmării unui plan de reorganizare, debitorul este descărcat de diferenţa dintre valoarea obligaţiilor, pe care le avea înainte de confirmarea planului, şi cea prevăzută în plan.

Astfel, având în vedere, pe de o parte faptul că toţi creditorii şi-au primit banii prevăzuţi în plan, iar pe de altă parte, faptul cã debitorul este descărcat de diferenţa dintre valoarea obligaţiilor pe care le avea înainte de confirmarea planului şi cea prevăzută în plan, înseamnă că nu mai există un pasiv pentru care să poata fi atrasă răspunderea debitorului. În cazul în care planul, deşi confirmat, nu reuşeşte, răspunderea debitorului şi a celorlalte categorii prevăzute mai sus, poate fi atrasă numai pentru diferenţa dintre sumele trecute în plan şi cele achitate până la data trecerii la procedura falimentului. Bineînţeles, prin planul de reorganizare, se poate prevedea şi faptul că debitorul sau membrii grupului de interes economic sau asociaţii din

23 Gheorghe Piperea, op. cit., p.87.

societăţile în nume colectiv şi asociaţii comanditaţi din societăţile în comandită sunt descărcaţi de răspundere. În acest caz, chiar în ipoteza în care planul de reorganizare, deşi confirmat, nu reuşeşte şi se trece astfel la procedura falimentului, răspunderea persoanelor menţionate mai sus nu mai poate fi atrasă.24

Obţinerea de resurse financiare pentru pentru susţinerea realizării planului şi sursele de provenienţã a acestora

Obţinerea de resurse financiare pentru suþinerea realizãrii planului şi sursele de provenienţă a acestora reprezintă unele dintre cele mai importante elemente ale unui plan de reorganizare. Practic, niciun plan de reorganizare nu poate fi conceput fără a arăta de unde se obţin sumele de bani necesare susţinerii şi realizării acestuia. Sursele de provenienţă pot consta, spre exemplu, în infuzia de capital din partea asociaţilor/acţionarilor existenţi sau din partea unor terţi, în vânzarea de active, în contractarea unui sau unor credite bancare, în derularea contractelor existente sau obţinerea unor noi contracte.

Lichidarea tuturor sau a unora dintre bunurile averii debitorului, separat sau în bloc, libere de orice sarcini sau distribuirea acestora cãtre creditorii debitorului, în contul creanţelor pe care aceştia le au faţã de averea debitorului

Pentru lichidarea bunurilor din averea debitorului legea prevede cã aceasta se va face cu respectarea dispoziţiilor art.116-120 din lege. O altă posibilitate prevăzută de acelaşi text de lege o reprezintă distribuirea bunurilor din averea debitorului către creditorii acestuia în contul creanţelor pe care creditorii le au de recuperat de la debitor. O primă problemă este aceea de a stabili suma pentru care aceste bunuri pot fi distribuite. Deşi legea nu precizează în mod expres, considerăm că suma este cea prevazută în raportul de evaluare efectuat conform standardelor internaţionale de evaluare de către un expert independent, membru al Asociaţiei Naţionale a Evaluatorilor din România.

Un bun asupra cãruia poartă garanţia unui creditor poate fi distribuit unui alt creditor, nefiind interzis de lege, însă, într-un asemenea caz, care echivalează practic cu stingerea unei garanţii reale, trebuie respectate dispoziţiile art.95 alin.6 lit.G. Conform acestui text de lege, într-un asemenea caz, este absolut necesar a se acorda creditorului garantat o garanţie sau o protecţie echivalentã, în condiţiile art. 39 alin. 2 lit.C din lege, protecţie care constă într-o novaţie a obligaţiei de garanţie prin constituirea unei garanţii suplimentare, reale sau personale ori prin substituirea obiectului garanţiei cu un alt obiect. Nu în ultimul rând, trebuie menţionat şi faptul cã, în cazul în care în planul de reorganizare s-ar prevedea o dare în plată prin intermediul cãreia un creditor ar primi, în locul creanţei sale, un bun proprietatea debitorului, este necesar acordul acelui creditor, dat fiind faptul că prin plan nu se pot crea obligaţii în sarcina unei părţi fără acordul acesteia. Acest lucru trebuie menţionat şi pentru că, la lit.J a aceluiaşi articol, se precizează în mod expres faptul că pentru înscrierea în plan a unei emisiuni de titluri de valoare este necesar acordul prealabil şi în scris al creditorului care urmează să primească titlurile de valoare în locul creanţei sale.

24 Phoenix, revista de insolvenţă, Nr.39, ianuarie-martie, 2012., p.13.

Prelungirea datei scadente, modificarea ratei dobânzii sau a oricãrei alte clauze din cuprinsul contractelor semnate de cãtre debitor

Prin planul de reorganizare este posibil să se prevadã faptul că data scadentă înscrisă într-un contract se prelungeşte sau rata dobânzii se modifică, în general se pot modifica oricare dintre clauzele cuprinse în contractele semnate de cãtre debitor.

O primã menţiune care trebuie făcută este aceea ca o astfel de posibilitate există numai pentru contractele care nu au fost denunţate, fiind în curs de executare.

Tratament corect şi echitabilPentru a putea prevedea prin plan respectarea principiului tratamentului corect şi echitabil

prezentat la lit.a) şi c) ale art.101 alin.2 din Legea nr. 85/2006, considerăm că trebuie ştiut încă în perioada de întocmire a planului cum vor vota categoriile de creditori, respectiv categoria care va respinge planul. De aceea, încă din perioada de observaţie se impune o conlucrare permanentă cu creditorii, o informare exactă a acestora privind posibilitatea reală de reorganizare şi asupra desfăşurării activităţii curente, tatonând în aceasta perioadă intenţiile acestora. Altfel, în cazul în care una din categoriile superioare respinge planul, există riscul că dacă celelalte categorii primesc mai mult decât în faliment, să nu fie îndeplinite condiţiile de confirmare a planului. În situaţia în care cel care întocmeşte planul nu vrea să-şi asume niciun risc, există posibilitatea ca acesta sã plăteascã toţi creditorii ca şi în faliment, situaţie în care riscă să dispară interesul acestora de a vota planul.25

Practică judiciară:

Confirmarea planului de reorganizare.

Examinând rapotul administratorului judiciar întocmit cu ocazia votării de către creditori a plunului de reorganizare a activităţii debitorului S.C. „C.G.” S.R.L. din data de 28.03.2007, judecătorul-sindic constată că planul a fost acceptat de către categoria creanţelor bugetare, reprezentând 76,61% din totalul creanşelor admise în tabelul definitiv potrivit art. 100 alin (4) din Legea nr.85/2006. De asemenea, din categoria celorlalţi creditori chirografari, planul s-a considerat acceptat de către 20,47% din totalul creanţelor, neîregistrându-se voturi împotriva planului. Faţă de cele de mai sus, în cauză au fost îndeplinite condiţiile impuse de art. 101 alin (1) lit. b din Legea nr. 85/2006, potrivit cu care, în cazul în care sunt doar două categorii de creanţe, planul se consideră acceptat în cazul în care categoria cu valoarea totală cea mai mare a creanşelor a acceptat planul. Planul de reorganizare, astfel cum a fost conceput, prezintă un tratament corect şi echitabil faţă de toţi creditorii, fiind respectate dispoziţiile art.101 alin. (2) din Legea nr. 85/2006. Faţa de cele de mai sus, judecătorul-sindic, în temeiul dispoziţiilor art. 101 alin(1), (2) şi (3) din Legea nr. 85/2006, va confirma planul de reorganizare al debitoarei S.C. „C.G.” S.R.L., propus de către administratorul judiciar. În vederea continuării procedurii reorganizării judiciare, judecătorul-sindic acordă termen la data de 27.06.2007 şi depune citarea

25 Sorana Popa, op.cit., p. 489.

părţilor.26

Executarea planului

Potrivit legii, va fi confirmat un singur plan de reorganizare, din momentul în care sentinţa va intra în vigoare activitatea debitorului fiind organizată conform planului. Dacă, dimpotrivă, nici un plan nu a fost confirmat, iar temenul pentru propunerea unui plan a expirat, judecătorul-sindic va dispune începerea procedurii falimentului.

Sentinţa de confirmare a planului este definitivă şi executorie, însă ea poate fi atacată cu recurs. Activitatea debitorului urmează să fie organizată în mod corespunzător, iar creanţele şi drepturile creditorilor şi ale celorlalte părţi interesate sunt modificate astfel cum este prevăzut în plan. În cazul intrării în procedura falimentului ca urmare a eşuării planului sau a unei executări silite, planul confirmat va fi socotit ca o hotarare definitivă şi irevocabilă împotriva debitorului. Pentru executarea silită a acestor creanţe, calitatea de titlu executoriu o va avea sentinţa de confirmare a planului.

Cu toate ca au votat acceptarea planului, creditorii conserva actiunile lor, pentru întreaga valoare a creanţelor, împotriva codebitorilor şi a fidejusorilor debitorului.

Legea insolvenţei defineşte atribuţiile pe care le au adminstratorul judicar şi administratorul special în cazul confirmării unui plan de reorganizare. O mare responsabilitate pe care şi-o asumă acţionarii/asociaţii societăţii în situaţia în care se doreşte reorganizarea societăţii constă în desemnarea administratorului special, care va conduce activitatea debitorului pe toatã perioada reorganizării judiciare. Este esenţial pentru etapa de implementare şi realizare a planului, ca acesta să fie o persoană cu experienţă în domeniul de activitate al debitorului, menită să asigure toate condiţiile desfăşurării activităţii curente şi luarea măsurilor ce se impun pentru realizarea planului. Foarte important în administrarea unei astfel de proceduri este rolul administratorului judiciar, care trebuie să aibă experienţa necesară dar şi resursele logistice şi umane dimensionate în conformitate cu complexitatea dosarului respectiv, pentru a face faţă problemelor cu care se confruntã debitorul, pentru a lua cele mai bune decizii şi pentru a rezolva cu celeritate toate etapele procedurale. De aceea, creditorii, dar şi debitorul îşi asumă reponsabilitatea numirii şi/sau susţinerii unui administrator judiciar în vederea reprezentării în dosarul de insolvenţă. 27

26 Elisabeta Roşu, Procedura insolvenţei. Practica judiciară. Editura Hamangiu, 2011, p.270.

27 Phoenix, revista de insolvenţă, Nr.39, ianuarie-martie, 2012, p.20.

Bibliografie

1. Ana Birchall, Procedura Insolvenţei - reorganizarea judiciară şi procedura falimentului, Editura Universul Juridic, Bucureşti, 2010.

2. Aurică Avram, Procedura Insolvenţei - Deschiderea Procedurii, Editura Hamangiu, 2010.3. Aurică Avram, Procedura Insolvenţei, Efectele deschiderii Procedurii, Editura Hmangiu,

2010.4. Edita Lovin, Procedura insolvenţei, Monitorul Oficial, Bucureşti, 2008.5. Ioan Adam şi Codruţ Nicolae, Legea procedurii insolvenţei, Comentarii şi explicaţii,

Editura C.H. Beck, Bucureşti, 2006.6. Stanciu Cărpenaru, Tratat de drept commercial român, Editura Universul Juridic,

Bucureşti, 2012.7. Nicoleta Ţăndăreanu, Insolvenţa în reglementarea Legii nr.85/2006, Universul Juridic,

Bucureşti, 2012.8. Elisabeta Roşu, Procedura insolvenţei. Practica judiciară. Editura Hamangiu, 2011.9. Gheorghe Piperea, Insolvenţa: legea, regulile, realitatea, 2008.10. Uniunea Naţională a Practicienilor în Insolvenţă din România, Procedura insolvenţei.

Culegerea de practică judiciară 2006-2009, Editura C.H. Beck, 2011.11. Sorana Popa, Drept Comercial, Editura Universul Juridic, Bucureşti, 2008.12. Phoenix, revista de insolvenţă, Nr.39, ianuarie-martie, 2012.13. Phoenix, revista de insolvenţă, Nr. 36, aprilie-iunie, 2011.14. Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei.15. Stanciu Cărpenaru, Vasile Nemeş, Mihai Adrian Hotca, Noua lege a insolvenţei –

comentarii pe articole, Editura Hamangiu.