Printul Fericit de Oscar Wilde

11
Printul Fericit, de Oscar Wild Sus, dominând oraşul, pe un soclu înalt, se afla statuia Printului Fericit. Era placat din cap până-n picioare cu foiţe subţiri de aur fin; drept ochi avea două safire sclipitoare, iar un rubin mare, roşu, scânteia pe mânerul spadei sale. Era, într-adevăr, foarte mult admirat. — E la fel de frumos ca şi cocoşii de pe acoperişuri, care arată direcţia vântului, grăi unul din edilii urbei, care dorea să dobândească reputaţia de om cu gusturi artistice. Doar că nu e prea folositor, adăugă el temându-se ca nu cumva lumea să-1 socotească lipsit de simţ practic, ceea ce nu era cazul. — De ce nu poţi să fii ca Printul Fericit? îl dojenea o mamă cu bun-simţ pe băieţelul care plângea după luna de pe cer. Printul Fericit nici măcar nu visează să plângă vreodată. — Mă bucur că există cineva fericit pe lume, murmură un om dezamăgit, uitându-se lung la minunata statuie. — Parcă-i un înger! ziseră copiii de la orfelinat, când ieşiră din catedrală, în pelerine stacojii şi cu şorţuleţe imaculate. — De unde ştiţi? interveni profesorul de matematică. Doar nu aţi văzut niciunul vreodată. — O, ba da, răspunseră copiii. În visele noastre! Profesorul de matematică se încruntă cu severitate, căci nu le îngăduia să viseze… Într-o noapte, o Rândunică zbură peste oraş. Prietenii ei plecaseră spre Egipt cu şase săptămâni în urmă; ea însă rămăsese fiindcă se îndrăgostise de o Trestie din cele mai frumoase. O întâlnise la începutul primăverii, pe când zbura în josul râului după un fluture mare, galben şi fusese atât de mult impresionat de mijlocelul ei mlădios, încât se oprise ca să-i vorbească. 1

Transcript of Printul Fericit de Oscar Wilde

Printul Fericit ,de Oscar Wild

Printul Fericit,de Oscar Wild

Sus, dominnd oraul, pe un soclu nalt, se afla statuia Printului Fericit. Era placat din cap pn-n picioare cu foie subiri de aur fin; drept ochi avea dou safire sclipitoare, iar un rubin mare, rou, scnteia pe mnerul spadei sale. Era, ntr-adevr, foarte mult admirat.

E la fel de frumos ca i cocoii de pe acoperiuri, care arat direcia vntului, gri unul din edilii urbei, care dorea s dobndeasc reputaia de om cu gusturi artistice. Doar c nu e prea folositor, adug el temndu-se ca nu cumva lumea s-1 socoteasc lipsit de sim practic, ceea ce nu era cazul.

De ce nu poi s fii ca Printul Fericit? l dojenea o mam cu bun-sim pe bieelul care plngea dup luna de pe cer. Printul Fericit nici mcar nu viseaz s plng vreodat.

M bucur c exist cineva fericit pe lume, murmur un om dezamgit, uitndu-se lung la minunata statuie.

Parc-i un nger! ziser copiii de la orfelinat, cnd ieir din catedral, n pelerine stacojii i cu orulee imaculate.

De unde tii? interveni profesorul de matematic. Doar nu ai vzut niciunul vreodat.

O, ba da, rspunser copiii. n visele noastre!

Profesorul de matematic se ncrunt cu severitate, cci nu le ngduia s viseze ntr-o noapte, o Rndunic zbur peste ora. Prietenii ei plecaser spre Egipt cu ase sptmni n urm; ea ns rmsese fiindc se ndrgostise de o Trestie din cele mai frumoase. O ntlnise la nceputul primverii, pe cnd zbura n josul rului dup un fluture mare, galben i fusese att de mult impresionat de mijlocelul ei mldios, nct se oprise ca s-i vorbeasc.

Oare s te iubesc? ntreb Rndunica, creia i plcea s treac direct, fr ocoliuri, la subiect, iar Trestia fcuse o plecciune adnc. Atunci Rndunica ncepu s zboare roat n jurul ei, de-abia atingnd cu aripile apa care se unduia n cercuri argintii. n felul acesta i fcea curte Rndunica i continu tot aa vara ntreag.

Ce sentiment ridicol! ciripiser celelalte rndunele. Trestia n-are un ban, dar n schimb, are o familie numeroas.

i ntr-adevr, lunca era plin de Trestii. Apoi, cnd sosi toamna, toate rndunelele disprur n zbor. Dup plecarea lor, Rndunica se simi nsingurat i ncepu s se plictiseasc de aleasa inimii sale.

Nu e n stare s susin o conversaie i m tem c este o cochet, pentru c venic flirteaz cu vntul, zise ea. i chiar aa, de cte ori adia vntul, Trestia fcea o reveren din cele mai graioase. Recunosc, continu ea, c e casnic, dar eu ador cltoriile i, prin urmare, cine m iubete trebuie s m urmeze. Vrei s vii cu mine? o ntreb ea n cele din urm, dar Trestia cltin capul; era prea ataat de slaul ei.

i-ai btut joc de mine, strig Rndunica. Am plecat spre Piramide! Adio! i se avnt n zbor.

Zbur ziua ntreag i cnd se nnopta ajunse la ora. Oare unde a putea poposi? se ntreb ea. Ndjduiesc c oraul a fcut pregtirile cuvenite. Chiar atunci zri statuia aezat pe soclul acela nalt i exclam: O s m instalez acolo sus. E un locor ct se poate de potrivit, cu aer proaspt din belug.

Cobor deci i se opri drept ntre tlpile Printului Fericit. Am un culcu de aur, i zise Rndunica, privind n jur i pregtindu-se s se culce. Dar tocmai cnd i vra cporul sub arip, o pictur mare de ap czu pe el. Ce curios!, exclam ea. Pe cer nu-i nici urm de nor, stelele limpezi sclipesc i totui plou. Clima n Europa de Nord e de-a dreptul ngrozitoare! Trestiei i plcea ploaia, dar asta doar din pricina egoismului ei.

i din nou o pictur czu pe ea. Ce rost are o statuie dac nu te poate feri de ploaie? Trebuie s caut un loc mai bun, lng un co de fum, i zise Rndunica i se hotr s plece zburnd.

Dar nu apuc s-i ntind aripile i un al treilea strop pic pe el. i ridicndu-i ochii vzu O, dar ce vzu? Ochii Printului Fericit erau plini de lacrimi, iar lacrimile i iroiau pe obrajii aurii. Chipul lui era att de frumos sub clarul de lun, nct Rndunicii i se muie inima de mil.

Cine eti tu?, ntreb ea.

Sunt Printul Fericit.

Atunci de ce plngi? l ntreb din nou Rndunica. M-ai udat binior.

Pe cnd nc triam i aveam o inim omeneasc, nu tiam ce sunt lacrimile, fiindc locuiam n Palatul Sans-Souci unde tristeii nu i se ngduia s ptrund, rspunse statuia. n timpul zilei m jucam n grdin cu tovarii mei, iar seara m aflam n fruntea dansului din Salonul cel Mare. Grdina era mprejmuit cu un zid foarte seme, dar nu m-am sinchisit niciodat s ntreb ce se ntmpla dincolo de el, cci n jurul meu totul era nespus de frumos. Curtenii m numeau Printul cel Fericit. i cu adevrat eram fericit, dac plcerea nseamn fericire. Aa am trit i tot aa am murit. Iar dup moarte m-au cocoat aici att de sus, nct pot vedea toat urenia i mizeria din oraul meu. i dei am inim de plumb, nu m pot stpni s nu plng.

Cum, nu e din aur masiv? i zise n gnd Rndunica, prea politicoas pentru a da glas mirrii sale. Departe, departe-continu statuia cu voce optit, melodioas-pe o ulicioar, se afl o cas srccioas. Una din ferestre este deschis i prin ea vd o femeie eznd la o mas. Are chipul supt i-i obosit, iar minile ei aspre i roii sunt pline de nepturile acelor cci ea e custoreas. Ea brodeaz florile suferinei pe rochia lung de satin a celei mai fermectoare domnioare de onoare a Reginei, pe care o va mbrca la viitorul bal de la Curte. n ptuul din colul odiei zace bolnav bieelul ei. l scutur frigurile i cere portocale, dar mama nu i poate da dect ap de izvor, de aceea micuul plnge.

Rndunic micu, Rndunic drgu, n-ai vrea s-i duci rubinul de pe mnerul spadei mele? Picioarele-mi sunt lipite de soclu i nu m pot mica.

Sunt ateptat n Egipt, rspunse Rndunica. Prietenii mei zboar n susul i n josul Nilului i sporoviesc cu splendizii lotui. Curnd se vor duce s se culce n mormntul marelui Rege. Regele nsui se afl n sarcofagul colorat, nfurat ntr-un giulgiu galben i mblsmat cu mirodenii. n jurul gtului are un colan de jad verde-pal, iar minile parc-s nite frunze vetede.

Rndunico, Rndunico! Micu Rndunic, n-ai vrea s mai rmi o noapte, s fii solul meu? o rug Printul. Bieelului i e tare sete, iar mama e att de trist!

Nu prea mi plac bieii, rspunse Rndunica. Vara trecut, cnd stteam pe malul rului, doi biei ri, fiii morarului, aruncau mereu cu pietre n mine. Bineneles, nu m-au nimerit niciodat, cci noi, rndunelele, zburm mult prea iute pentru ca aa ceva s se ntmple; i-apoi, eu provin dintr-o familie vestit pentru agilitatea membrilor si. Totui, a fost o dovad a lipsei de respect din partea lor.

Printul Fericit se ntrist att de tare, nct micuei Rndunici i se fcu mil.

E foarte frig aici, zise el, dar voi rmne nc o noapte i voi fi solul tu.

Mulumesc, Rndunic micu, zise Printul. Rndunica desprinse de pe sabia Printului rubinul cel mare i, cu el n cioc, zbur peste acoperiurile oraului. Trecu pe lng turla catedralei, pe care ngeri albi fuseser sculptai n marmur, trecu prin apropierea Palatului i auzi zvon de muzic de dans. O fat frumoas apru pe balcon, mpreun cu iubitul ei.

Ce minunate-s stelele i ce minunat e puterea dragostei! gri tnrul.

Ndjduiesc c rochia mea va fi gata la timp pentru Balul de la Curte. Am poruncit ca florile-suferinei s fie brodate pe ea, dar custoresele astea-s att de lenee! Rspunse fata.Rndunica zbur peste ru i zri felinarele licrind atrnate de catargele corbiilor. Trecu n zbor peste Ghetou i i auzi pe btrnii zarafi evrei tocmindu-se glgios n timp ce msurau monezi de aur n balanele lor de aram. n cele din urm ajunse la csua aceea srman i, privind pe fereastr, zri bieelul cum se zvrcolea n ptu, scuturat de friguri, pe cnd mama adormise, dobort de oboseal. Ptrunse n odi i lepd pe mas, lng degetarul femeii, rubinul cel mare. Apoi se roti uor n jurul ptuului, rcorindu-i fruntea bieelului cu aripioarele sale.

Ce rcoare plcut! opti acesta. Cred c o s m fac bine, mai zise el i se cufund ntr-un somn binefctor.

Rndunica se napoie i i povesti Printului Fericit tot ceea ce fcuse.

Ce curios, observ Rndunica; m simt nclzit bine acum dei e att de frig.

Pentru c ai fcut o fapt bun, zise Printul. Rndunica ncepu s cugete, apoi adormi. Cnd gndea totdeauna o apuca somnul.

Cnd se crp de ziu, zbur n josul rului i se scald. Ce fenomen surprinztor, i zise Profesorul de Ornitologie pe cnd traversa podul. O rndunic n plin iarn! i fr zbav scrise o lung scrisoare despre aceasta pe care o trimise la gazeta local. Toat lumea a citit-o, dar puini au priceput fiindc avea multe cuvinte pe care nu le nelegeau.

La noapte pornesc spre Egipt i zise Rndunica, iar perspectiva o umplu de bun-dispoziie. Vizit toate monumentele publice i poposi vreme ndelungat pe clopotnia bisericii. Pretutindeni unde se ducea, vrbiuele l ntmpinau ciripind i spuneau: Ia privii ce strin distins!, ceea ce i plcu foarte mult Rndunicii.

Cnd luna se nl pe bolt, zbur napoi la Printul Fericit i i spuse:

Ai vreun mesaj pentru Egipt? Tocmai m pregteam s pornesc la drum.

Rndunic micu, Rndunic drgu, nu vrei s mai rmi cu mine nc o noapte? o rug Printul.

Sunt ateptat n Egipt, rspunse Rndunica. Mine prietenii mei vor zbura ctre Cataracta a doua, acolo unde hipopotamii se culc prin ppuri, iar Zeul Memnon ade pe tronu-i imens de granit, veghind stelele de-a lungul ntregii nopi; iar cnd apare sclipind Luceafrul de diminea, atunci scoate un chiot de bucurie, apoi se scufund n tcere. La prnz, leii glbui vin la malul apei ca s-i potoleasc setea. Ochii le sunt verzui ca berilele, iar rcnetul lor acoper tunetul cataractei.

Rndunic micu, Rndunic drgu, gri Printul. Undeva departe, la cellalt capt al oraului, ntr-o mansard, vd un tnr aplecat deasupra mesei cu hrtii. Alturi, ntr-un pocal se afl un bucheel de violete vetede. Tnrul are prul castaniu i crlionat, ochii mari i vistori, iar buzele lui sunt roii ca rodia. Se strduiete s termine o pies pentu Directorul Teatrului, dar de prea mare frig nu mai poate s scrie. n emineu nu este foc i e leinat de foame.

Voi rmne cu tine nc o noapte, zise Rndunica, avnd o inim cu adevrat bun. S-i duc i lui un rubin?

Vai, nu mai am nici unul, rspunse Printul. Doar ochii mi-au rmas. Sunt din safire rare, aduse tocmai din India, acum o mie de ani. Scoate unul i du-i-l. O s-l vnd giuvaergiului, o s cumpere alimente i lemne de foc i va termina piesa.

Iubitul meu Print, aa ceva nu pot face! zise Rndunica i ncepu s plng.

Rndunic micu i drgu, f precum te rog! rspunse Printul Fericit.

Rndunica smulse ochiul Printului i zbur cu el la mansarda studentului. I-a fost destul de uor s se strecoare printr-o sprtur din acoperi i s ptrund ca o sgeat n odi. Tnrul sttea cu capul ngropat n palme i nu auzi flfitul aripilor; iar cnd i ridic ochii, descoperi minunatul safir scnteind lng violetele ofilite.

ncep s fiu preuit!, exclam el, acesta provine de la vreun mare admirator. Acum pot termina piesa. Studentul prea foarte fericit. A doua zi Rndunica zbur n port i se aez pe catargul unei corbii mari, privind forfota marinarilor care scoteau lzi mari din cal cu ajutorul odgoanelor. Hei rup!, strigau acetia la fiecare lad pe care se opinteau s o scoat afar.

Plec n Egipt!, le strig Rndunica, dar nimeni n-o bg n seam. Iar cnd luna se nl pe bolt, se napoie la Printul Fericit.

Am venit s-mi iau rmas bun, i zise Rndunica.

Rndunic micu, Rndunic drgu, n-ai vrea s rmi cu mine nc o noapte? o rug Printul.

E iarn, rspunse Rndunica i curnd va cdea zpada rece. n Egipt soarele cald strlucete deasupra palmierilor verzi, iar crocodilii i privesc alene, tolnii n ml. Tovarii mei i furesc cuiburile n Templul de la Baalbec, iar porumbeii albi i rozacei i privesc i gunguresc. Iubitul meu Print, trebuie s te prsesc, dar nu te voi uita niciodat, iar primvara viitoare i voi aduce dou nestemate minunate n locul acelora pe care le-ai druit; rubinul va fi de un rou mai aprins dect al trandafirului, iar safirul va fi la fel de albastru ca azurul mrii.

n piaa din vale, zise Printul Fericit, o feti vinde chibrituri. Ea a scpat chibriturile n rigol i toate s-au stricat. Tatl ei o va bate dac nu se va napoia acas cu civa bnui, de aceea plnge. Nu are ciorapi i nici ghetue n picioare, iar cporul ei este descoperit. Scoate-mi i cellalt ochi i d-i-l, iar tatl nu o va bate.

Voi rmne nc o noapte cu tine, zise Rndunica, dar nu i pot scoate ochiul, cci vei rmne orb.

Rndunic, Rndunic, micu Rndunic, zise Printul, f cum te rog!

Atunci Rndunica smulse i cellalt ochi al Printului, cobori vijelios i, trecnd n zbor ca o sgeat pe lng fetia cu chibrituri, i lepd n palm preioasa piatr. Ce minunat ciobule de sticl! strig fetia bucuroas i, rznd, alerg vesel spre cas.

Rndunica se napoie la Print i i spuse:

Acum eti orb, aa c voi rmne cu tine pentru totdeauna.

Nu, micu Rndunic, i zise srmanul Print. Trebuie s pleci n Egipt.

Voi rmne cu tine pentru totdeauna, repet Rndunica i se culc la picioarele Printului.

A doua zi Rndunica sttu tot timpul cocoat pe umrul Printului istorisindu-i ce vzuse pe meleaguri strine. i povesti despre ibiii rocai care stau n iruri lungi pe malurile Nilului i pescuiesc cu ciocul petiori aurii; despre Sfinxul cel Btrn ct lumea nsi, care le tie pe toate i triete n pustiul de nisip; despre negutorii ce pesc agale pe lng cmile, depannd boabele mtniilor de chihlimbar; despre Regele Munilor din Lun, care e negru ca abanosul i proslvete un glob de cletar; despre uriaul arpe verde ce doarme ntr-un palmier i este hrnit cu turt dulce de ctre douzeci de preoi precum i despre pigmeii care se avnt pe un lac mare, pe frunze late i netede i venic se rzboiesc cu fluturii.

Draga mea Rndunic, zise Printul Fericit, tu povesteti lucruri minunate, dar mai minunate dect orice sunt suferinele brbailor i femeilor. Nu exist Tain mai adnc, dect Mizeria nsi. Zboar, rogu-te, peste oraul meu, apoi povestete-mi ce ai vzut.

Rndunica zbur deasupra mreului ora i i vzu pe bogtai veselindu-se n casele lor somptuoase, pe cnd ceretorii se milogeau la porile lor. Zbur prin uliele sordide i vzu copii cu chipuri palide de foame uitndu-se apatici spre strzile ntunecoase. Sub arcada unui pod, doi bieei se culcaser mbriai, strduindu-se s se nclzeasc unul pe cellalt. Ce foame ne este!, scnceau copilaii.

Ia luai-o din loc! N-avei voie s stai aici! se rsti Paznicul, iar copiii pornir prin ploaie.Rndunica zbur napoi la Print i i povesti ceea ce vzuse.

Sunt acoperit cu aur pur, zise el. Trebuie s m despoi, foi cu foi i s le druieti srmanilor mei. Oamenii cred c aurul i poate face fericii.

Foi dup foi de aur fin desprinse Rndunica pn cnd Printul Fericit deveni posomort i cenuiu. Foi dup foi de aur fin le drui sracilor, iar copiilor li se mbujorar obrajii i ncepur s se joace, rznd voioi pe strzi. Avem pine acum! strigau ei.

Apoi se aternu zpada, iar dup zpad veni gerul. Drumurile preau furite din argint, att de tare sclipeau i scnteiau. ururi lungi, ca nite pumnale de cristal atrnau de streinile caselor; lumea umbla mbrcat n blnuri, iar biei cu cciulite roii se ddeau pe gheu.

Biata Rndunic simea c i este tot mai frig, dar nu o lsa inima s-l prseasc pe Print, cci l iubea tare mult. Ciugulea firimiturile din faa brutriei cnd brutarul nu era atent i se chinuia s se nclzeasc fluturndu-i aripile.

n cele din urm i ddu seama c va pieri i, adunndu-i puterile, zbur i se mai aez nc o dat pe umrul Printului.

Adio, Printul meu drag! murmur Rndunica. Lasa-m s-i srut mna.

M bucur c n cele din urm te vei duce n Egipt, micu Rndunic, zise Printul. Ai stat prea mult aici, dar nainte de-a pleca, d-mi o srutare cci te iubesc.

Nu n Egipt plec, ci n palatul morii, rspunse Rndunica. Nu-i aa c moartea e sor bun cu somnul? i dup ce l srut pe buze pe Printul Fericit, czu moart la picioarele lui.

n clipa aceea se auzi un troznet ciudat nuntrul statuii, ca i cnd ceva s-ar fi sf[rmat. Fapt este c inima de plumb crpase exact n dou. De bun seam c era un ger cumplit!

A doua zi dis-de-diminea primarul se plimba prin pia nsoit de consilierii municipali. Cnd ajunse n dreptul soclului, ridic ochii spre statuie.

Doamne, ce jerpelit mai arat Printul Fericit! exclam el.

Cu adevrat jerpelit! i inur isonul consilierii, care totdeauna i ddeau dreptate primarului.i se oprir cu toii ca s-l priveasc.

Rubinul a czut de pe spad, ochii i-au disprut i nici poleial nu mai are, zise primarul. De fapt, arat ca un ceretor!

Ca un ceretor! l ngnar consilierii.

Iar la picioarele lui, ia privii: o pasre moart! Musai s publicm o hotrre, interzicnd psrilor s-i dea duhul pe aici! Iar secretarul de la primrie pe dat not sugestia starostelui. Ca urmare, Printul Fericit fu dat jos de pe soclu.

Deoarece nu mai e frumos, nici folositor nu mai este! spuse profesorul de arte de la universitate.

Apoi topir statuia ntr-un furnal, iar primarul convoc ntrunirea Corporaiei pentru a decide ce trebuie fcut cu metalul.

O alt statuie, zise primarul. i, de bun seam, va fi statuia mea.

Ba a mea! strigar pe rnd consilierii municipali, i ncepur s se certe.

i nc se sfdeau cnd i-am auzit ultima oar.

Ce ciudat! gri eful echipei ctre muncitorii de la topitorie. Inima de plumb crpat nu se topete n furnal! Trebuie s o aruncm!

i o aruncar pe un morman de gunoaie, unde zcea moart i Rndunica.

Adu-mi din ora dou lucruri din cele mai de pre, ceru Dumnezeu unui nger! Iar acesta i aduse inima de plumb i trupul Rndunicii.

Dreapt alegere ai fcut! zise Dumnezeu. Rndunica va cnta de-a pururi n grdina Paradisului meu, iar Printul Fericit m va proslvi n cetatea mea de aur.

PAGE 7