Principiile Amare

“Biologia este o oglindire a calatoriei noastre prin viata”

- reprezintă compușii/ substanțe fitochimici care au gust amar.(fito – vegetal, substantele fitochimice sunt miile de compusi pe care il contin plantele, legumele si fructele)

- substanțe cu gust amar, unele având structură glicozidică, care datorită gustului stimulează terminațiile nervoase ale papilelor gustative, care, pe cale reflexă declanșează sau intenstifică secrețiile digestive și măresc pofta de măncare.

Elementele amare stimulează țesuturile hepatice (ficatul), intestinul și pancreasul. Ele îmbunătățesc secreția de enzime digestive, precum secrețiile biliare si cele de bicarbonat utilizate în procesul de alcalinizare.Printre acești compuși se numără: terpenele, coterii și iridoizii. Cercetările de ultimă oră arată că multe dintre principiile amare întrețin o activitate antibiotică, combat apariția tumorilor. Rădăcina de gențiană, valeriană și hydrastis (hydrastis canadensis) sunt căteva exemple de plante medicinale cu un conținut ridicat de principii amare.

Conform medicinei tradiționale ayurvedice, gustul amar (tikta rasa) apare din contopirea aerului cu eterul (akasha). Este de natură rajas (activitate, mișcare, extrovertire), stimulează pofta de măncare și purifică săngele. Gustul amar vindecă boli provocate de proasta funcționare a bilei (pitta) și de limfă (kapha) și omoară viermii aflați in sistemul digestiv. Pepenele amar (karela), asafotida (hing), chinina sunt căteva exemple pentru ilustrarea gustului amar.Dacă un aliment amar se consumă în exces sau singur, poate provoca boli determinate de aer (vata), ceea ce conduce la pierdere de energie si la nervozitate.

De asemenea, taoiștii erau de părere că plantele cu gust amar au cele mai mari beneficii în practica medicală preventiva. Datorită faptului că este în general neplăcut, a fost îndepărtat din bucătăriile occidentale contemporane amatoare de zahăr și sare, dar culturile orientale îi recunosc și îi valorifică încă proprietățile terapeutice. Plantele amare precum: păpădia, rădăcina de valeriană, ridichea, rădăcina de gențiană, turmericul, rădăcina de brusture, pelinul, talpa gâștei, au următoarele proprietăți:

- detoxifică sângele și limfa- stimulează vezica biliară și ficatul- elimină colesterolul din vene și artere- alcalinizează sângele și alte fluide ale organismului- au efecte antibiotice, antivirale, antiparazitare- stimulează secrețiile digestive, măresc pofta de mâncare și gradul de asimilare a

substanțelor nutritive (tocmai prin funcția de stimulare a digestiei , deoarece o digestie corespunzătoare scindează trofinele în unitățile cele mai mici corespunzătoare absorbției).

Încă din timpurile medievale, culturile occidentale au cunoscut beneficiile plantelor amare, fapt evidențiat prin lichiorurile amare si preparatele digestive fabricate de călugări în mănăstiri pentru a ajuta digestia, a atenua balonarea și a preveni îmbolnăvirea. Astăzi, multe dintre aceste remedii ( Bitter, Vermut ) sunt încă larg utilizate, fiind diluate în apă și administrate cu o jumătate înainte de masa penru a stimula digestia. Astfel aceste plante, nu doar că ajută digestia și echilibrează ph-ul fluidelor, ele înlătură deopotrivă substanțele toxice din sânge (stimulând funcția ficatului), din limfă și țesuturi, acelerând eliminarea acestora din organism. Proprietatile lor detoxifiante sunt importante in special in ziua de azi, cand totul, de la aer la apa si pana la alimente si ingestia exagerata de medicamente contamineaza organismal cu toxine. Pentru tratarea organismului si prevenirea imbolnavirilor trebuie utilizate aceste plante in alimentatie sub forma de ceaiuri, adaugate la salate sau in diverse forme concentrate.

In ceea ce priveste nutritia vestica, majoritatea oamenilor ocolesc gustul amar in favoarea gusturilor placate si imbietoare precum cel dulce si sarat. Plantele si alimentele amare au multe actiuni benefice asupra organismului, in special la nivelul ficatului, cu proprietati directe asupra detoxifierii si digestiei. Acestea fiind spuse, nu este o coincidenta faptul ca cei mai multi oameni care se hranesc scotand aproape in totalitate gustul amar din alimentatie au tulburari digestive, malfunctii ale ficatului si ale vezicii biliare. Este de inteles de ce o buna parte din populatie evita mancarea amara, este neplacuta si adeseori gustul este asemuit substantelor toxice, insa cateva secunde de gust amar intr-o masa este putin de suportat daca vrei schimbari majore pentru sanatate, iar mai important este faptul ca mancarurile amarui te fac sa te simti bine si ajuta ficatul in toate procesele in care este angrenat. Datorita faptului ca organismul omenesc functioneaza pe baza unui echilibru ce se restaureaza constant, orice exces intr-o directie, de data aceasta unul nutritional va crea dezechilibre in tot corpul.

Sunt alimentele amare cheia catre o digestie mai buna si implicit catre sanatatea organismului:

efecte antiinflamatoare (fitochimicale) – (imbunatatesc imunitatea); reduc poftele alimentare si ajuta la pierderea in greutate;

stimuleaza secretia de sucuri digestive (ajuta la asimilarea de nutrient), amelioreaza simptome precum balonarea, indigestia; (imbunatateste functia ficatului si a rinichilor)

detoxifica organimsul prin compusii de sulf pe care ii contin ce ajuta ficatul in functiile sale cele mai importante: filtrare si eliminare de toxine (ajuta la regenerarea hepatocitelor);

valoare nutritionala mare exprimata prin cantitatea de minerale (acid folic, beta carotene, vitamin k )

cresc rata metabolica (ceaiul verde – 4% / 24 h) – (gestioneaza nivelul glicemiei)

Pentru a avea un echilibru in ceea ce priveste spectrul gusturilor (dulce, sarat, amar, acru) este important sa nu eliminam unele principia in favoarea altora. Desi este adeseori evitat si asociat cu otravurile, gustul amar are cateva secrete pe care ni le transmite, o inteligenta aparte (fizica si spiritual) si un impact special asupra chimiei noastre. Exemple

de plante, radacini si mirodenii amarui: urzica, papadie, valeriana, gentiana, cacao, cafea, ceai verde, ridiche, voinicica, turmeric, radacina de brusture, pelin, talpa gastei, lemnul dulce, gura-lupului, hrean, ciulin de lapte, coriandru etc. Acestea contin o varietate mare de chimicale din clasa: alcaloizilor, terpenelor, flavonoide, fenoli, saponine, catechine, izotiocianate si altele.

Acestea fiind spuse, nu uitati de gustul amar din alimentatie, deoarece ne stimuleaza metabolismul si activeaza potentialul geno-nutritional al corpului. Asemeni trairilor de zi cu zi, avem nevoie si de momentele „amare” pentru a evolua si a fi recunoscatori pentru cele „dulci|”.

Receptorii gustului

Cercetatorii au descoperit ca receptorii gustului nu se afla doar pe suprafata limbii, ci si dispusi de-a lungul organismului in locuri neasteptate. Receptorii gustului amar (T2) sunt localizati in urmatoarele organe din organism: caile respiratorii (laringe, faringe), stomac, pancreas si intestine.

Astfel ca atunci cand se semnalizeaza gustul amar pe suprafata limbii, ceilalti receptori dispusi pe traiectul sistemului digestiv sunt semnalizati. Esofagul se contracta, pancreasul incepe sa produca enzimele digestive si combinatiile interne de probiotice, vezica biliara elibereaza bila pentru a scinda lipidele, iar in felul acesta stomacul, intestinul subtire si cel gros vor fi pregatite pentru a digera, absorbi si elimina alimentele ingerate.

Plantele medicinale cu continut ridicat de principii amare

1.Valeriana (valeriana officinalis)

- face parte din arsenalul terapeutic folosit pe scara intinsa inca din antichitate ( valere – a fi sanatos, a fi puternic);

- specie erbacee, comuna in flora tarii noastre;- este folosita in scopuri terapeutice impreuna cu

radacinile, avand in principal actiune sedativa (trateaza insomnia) a sistemului nervos (anxietate, antidepresiv) si cardiac (agina pectorala, aritmie/ischemia cardiaca) si antispastica (amelioreaza durerile menstruale, durerile musculare)/ calmanta impotriva

tulburarilor gastrice (adjuvant in sindromul colonului iritabil si al gastritelor).

2.Voinicica sau Rucola (sisymbrium strictissimum)

- specie crucifera ce creste prin paduri in apropierea izvoarelor si paraiaselor si in tufisuri;

- efect terapeutic impotriva durerilor stomacale;

- frunzele plantei sunt bogate in vitamina C, potasiu si fier;

- proprietati antioxidante, antianemice, antibacteriene; detoxifiante;

- radacina are rol diuretic;- contine mirosin – enzima importanta ce

contribuie la sistemul imunitar;

3.Papadia (taraxum officinale)

- planta erbacee, perena, foarte raspandita la noi prin locurile necultivate si cultivate;

- in scop terapeutic se folosesc frunzele, radacina si tulpina;

- are gust amar accentuat in special in partile aeriene ce au continut bogat in taraxacina, vitamina C si complexul B, steroli; iar in partile subterane : alcooli triterpenici, fitosteroli, vitaminele A,C,D,B si inulina.

- actiune colagoga, coleretica, diuretica, diaforetica si tonic-amara;

- intrebuintari multiple in dispepsii, insuficienta hepatica si icter cataral;

- planta intreaga maruntita intra in compozitia ceaiurilor cu rol depurativ, dietetic (pofta de mancare), detoxifiant, gastric si hepatic;

- radacina era folosita la compresii antireumatismale.

4.Pelinul (artemisia absinthium)

- specie erbacee, vivace, comuna prin locurile insorite, uscate;

- are miros puternic aromat si gust foarte amar (absintina);

- datorita principiilor amare si al uleiurilor volatile, pelinul are actiune excitanta asupra secretiilor gastrice (favorizeaza digestia, mareste pofta de mancare, normalizeaza tranzitul intestinal). Pe langa acestea, uleiul volatil are actiune vermifuga, insa administrat in doze mici.

- sub forma de ceai se administreaza in anorexiile convalesentilor, in dispepsii si constipatii. Aceasta infuzie mai era folosita contra racelii, in bai impotriva

reumatismului si paraliziei.- se mai foloseste ca vermifug si insecticid;- in mod traditional, ranile se spalau cu zeama de pelin;

5.Brusturele (arctium lappa)

- specie erbacee bianuala, raspandita in flora romaniei prin locuri virane si la marginea padurilor;

- principii active: nitrat de potasiu, uleiuri volatile, acid cafeic, vitamine complex B etc;

- in scop terapeutic se foloseste doar radacina;- rol sudorific, diuretic;- este considerat ca fiind cel mai bun remediu pentru curatarea sangelui:

neutralizeaza radicalii liberi, ajuta la eliberarea ureei si a altor substante reziduale din organism, scade nivelul trigliceridelor si al colesterolului;

- rolul sau detoxifiant si diuretic se manifesta prin curatarea eficienta a colonului, spalatul rinichilor si eliminarea surplusului de apa din organism;

- are actiuni terapeutice in bolile neoplazice, diabet, tromboflebite, constipatie, litiaza renala, artrita reumatoida, psoriazis, hepatita, cistita si nefrita;

- adjuvant extern pentru curatirea parului (eczeme, matreata, caderea parului) si a fetei (iritatii, exces de sebum, alergie).

6.Gentiana (hydrastis canadensis)

- specie erbacee, creste in flora spontana a Romaniei din zona de campie pana la cea subalpina, la margina padurilor;

- in scop terapeutic se folosesc rizomii si radacinile;

- contine substante amare, oligozaharide, minerale (predominant iod), taninuri, lupeol, uleiuri esentiale si altele;

- amarumul continut este utilizat in caz de dispepsie si tulburari cronice de digestie;

- preparatele fitoterapeutice se mai folosesc pentru crestea poftei alimentare, combaterea indigestiei si a constipatiei, hiperaciditatii stomacale; impotriva afectiunilor hepatice, anemiei, parazitozelor digestive (inhiba dezvoltarea), starilor febrile, viroze, oboseala cronica, anorexie si neurastenie;

- se mai foloseste pentru intarirea imunitatii, deoarece planta favorizeaza cresterea numarului de leucocite si a globulelor rosii;

- cea mai folosita planta in medicina naturista pentru a combate oboseala in bolile cronice, cat si ca tonic general pentru organism;

- se folosesc si aplicatii externe cu tinctura de gentiana, sub forma de comprese pentru distrugerea bacteriilor si a ciupercilor localizate pe piele.

7. Talpa gâștei (leonurus cardiaca)

- specie erbacee, foarte comuna pe langa case la sate si prin locuri necultivate;

- principii active: heterozide cardiotonice, alcaloizi, saponozide si substante amare;

- actioneaza ca sedativ nervos ( 3 x valeriana, rol antidepresiv), cardiac si intr-o masura mai mica ca stomahic, hipotensiv si vaso-constrictor periferic (combate durerile picioarelor);

- in compozitia produselor fitoterapeutice are rol antiastmatic, anticolic si calmant impotriva tulburarilor cardiace (alcaloidul leunucardina are efect vasodilatator) ;

- se foloseste si pentru combaterea afectiunilor digestive si urinare deoarece are rol diuretic.

- pentru uz extern are effect cicatrizant si antiinflamator (dureri de spate, arsuri, contuzii, rani);

- rol important in tratarea infectiilor uterine la femei; functioneaza ca un tonic muscular al uterului si combate urmatoarele afectiuni: sindromul premenstrual, infertilitate, menstre neregulate.

8.Ciulinul sau Armurariul (carduus nutans)

- specie erbacee, spinoasa, care creste prin pasuni uscate si locuri necultivate;

- in scopuri terapeutice se utilizeaza doar partile aeriene;

- principii active: aminoacizi, derivati orto-dihidroxifenolici, flavonoide si antocianozide;

- proprietati hepatoprotectoare, tonice, puternic detoxifiante, antioxidante, imunostimulatorii, regenatorii, galactogoge;

- extractul de ciulin se foloseste in preparea medicamentelor cu rol in refacerea celulelor hepatice;

- rol important in organism pentru combaterea toxinelor si a otravurilor;- indicatii terapeutice: hepatita, insuficienta hepatica, infectii cornice ale

ficatului, ciroze; afectiuni multiple ale colecistului; dereglari de metabolism, tulburari digestive; intoxicatii cu ciuperci si substante nocive; boli neoplazice; astenie si stari de epuizare fizica si nervoasa; deficiente imunitare etc.

9.Lemnul dulce (glycyrrhiza glabra)

- specie din familia leguminoaselor, cu aspect de subarbust, care se gaseste mai mult in cultura;

- in scop terapeutic se folosesc partile subterane;

- principia active: glicirizina, flavonoide si un hormone estrogen de natura steroidica;

- proprietati antispasmodice, slab diuretice, usor expectorante si laxative, estrogene, antiulceroase si antidismenoreice;

- extractul se foloseste in compozitia medicamentelor laxative si expectorante;

- unii cercetatori au dovedit ca acidul gliciretic, care se elibereaza prin hidroliza glicirizinei, are o capacitate remarcabila de a neutraliza toxine;

- fitoterapia sustine folosirea radacinii in prevenirea si tratamentul gastritelor hiperacide si al ulcerului gastric;

- fluidizeaza secretiile traheobronhice si faringiene; are actiune diuretica si antispasmodica, antiinflamatoare; laxativ si purgativ in functie de doza administrate;

- indicatii terapeutice: calculoza renala si biliara, artrite, dismenoree, ulcer, traheita, bronsita si laringita.

10. Rostopasca sau Negelarita (chelidonium majus)

- specie erbacee, foarte raspandita prin paduri umbroase;

- in scop terapeutic se folosesc partile aeriene si contin principii active importante precum alcaloizii (chelidonina, sparteina, homochelidonina) actiune colechinetica (golirea colecistului). Chelidonina si homochelidonina actioneaza antispasmodic analog papaverinei, dar mai putin toxic si cu un efect sedativ mai bland;

- indicatii terapeutice: multiple afectiuni biliare, patologii hepatice, spasme ale tractului gastro-intestinal,

icter cataral;- uz extern: tratamentul negilor, herpesului, a matretei si a dermatozelor

actiune antiseptica, antibacteriana, regeneranta, cicatrizanta, antitumorala;

11. Anghinarea (cynara scolymus)- specie erbacee perena, din familia compozitelor, originara din regiunea mediteraneana; adoptata recent in culturi cu scop alimentar si medicinal;- in scop terapeutic si gastronomic se folosesc doar frunzele si bulbul florii, care au un gust amar puternic;- principii active: cinarina, acid clorogenic, derivati flavonici (cinarozida si scolimozida) si un principiu amar (cinaropicrina)

actiune secretiva, diuretica si antidiabetica (maresc secretia biliara, scad continutul de colesterol din sange);

- se foloseste in combaterea tuturor formelor de insuficienta hepatica, cardiaca si renala; in nefrite cronice si acute (sub forma de extract in compozitia medicamentului Anghirol );- contine valori nutritionale complexe prin furnizarea unei cantitati importante de fibre; aport semnificativ de antioxidanti ( quercitina, antocianina, cinarina, luteolina, silimarina); minerale precum potasiu ( previne hipertensiunea), fier si cupru (antianemic); vitamin multiple (vitamina c, k, complex B- acid folic predominant);

12.Țintaura sau Fierea Pamantului (centaurium umbellatum)

- specie erbacee din familia gentianae, raspandita in toata tara;

- in scop terapeutic se utilizeaza partile aeriene;

- principii active: substante amare (eritaurozida), alcaloizi (eritricina), rezine;

- are actiune stimulenta a secretiilor gastro-intestinale si slab febrifuga;

- intra in compozitia ceaiurilor gastrice si a tonicelor aperitive;

13. Cicoarea (cichorium intybus)

- specie erbacee, perena, foarte raspandita in flora Romaniei;

- principii active: inulina, cicorina, colina, acid cicoric, substante amare (triterpene), tannin, uleiuri volatile si rezine;

- proprietati active multiple: principiile amare, inulina si colina au actiune colagoga; uleiurile volatile si rezinele au efecte diuretice si laxative;

- indicatii terapeutice: infuzia se administreaza ca eupeptic-amar si coleretic; mareste cantitatea de bila si o fluidifica (efect hidrocoleretic); componenta majora al ceaiului depurative si al pulberii laxativ-purgativa;

- specia cultivata este folosita pentru prepararea surogatului de cafea, iar lastarii se consuma sub forma de salate (andive);

- uz extern: eruptii cutanate;

14. Coada soricelului (achileea millefolium)

- planta erbacee, perena, intalnita din campie pana in regiunile subalpine;

- substante active: uleiuri folatile, flavone, taninuri, aminoacizi, substante minerale;

- proprietati terapeutice: expectorant, calmant gastric, intestinal, al mucoasei anorectale, antiinflamator, dezinfectant, antispasmodic al cailor biliare, decongestiv hemoroidal, regenerator de tesuturi. 

- contine principii antiinflamatoare, calmante, astringente, aseptice: elimina sau limiteaza procesul inflamator, distruge microorganismele, provoaca strangerea tesuturilor, modereaza

secretiile si usureaza cicatrizarea;- uz extern: tratarea tenului uscat, rani, arsuri, eczeme, taieturi;

( remediu natural in tratarea si vindecarea urmatoarelor ) afectiuni: bolilor aparatului urinar, a constipatiei, cancerului genital, durerilor menstruale, osteoporozei, oboselii, gastritei, gingivitei, anorexiei, hemoroizilor, lipsei menstruatiei, enterocolitei, durerilor renale, chisturilor ovariene, viermilor intestinali, inflamatiilor ovarelor, starilor de nervozitate;

- efect remarcabil asupra formarii globulelor rosii de la nivelul maduvei osoase si valoros in tratamentul congestiilor cerebrale.

Principii amare de pe glob

pepenele amar (Asia): importante proprietati curative (bolile neoplazice, diabet) antiinflamatoare, antioxidante;

arborele de chinina ( America de Sud ): se utilizeaza scoarta (alcaloidul chinina) si are rol antibacterian, antispastic, tonic, antiaritmic;

asafoetida (Iran, Afganistan – Persia, India): planta din familia Apiacee, folosita predominant in bucataria Indiana pe post de condiment (asemanator usturoiului la gust). Asafoetida este cunoscuta pentru proprietatile anti-flatulenta, antiepileptice, antimicrobiene, antiinflamatoare, antispastice, antihelmintice, laxative, expectorante, fiind, de asemenea, un stimulent al sistemului nervos. De altfel, asafoetida este folosita pentru ameliorarea anxietatii, datorita calitatilor sale sedative.

mahonia (America De Nord): planta din familia Berberidacee, ai carei rizomi sunt folosit pentru tratarea dispepsiei, ulcerului, acneei si psoriazisului.

Preparate amare

Bitter

- a fost descoperit in urma cu 2 decenii de o fitoterapeuta de origine austriaca;

- remediu despre care se spune ca vindeca aproape orice boala;- au aparut versiuni multiple de bitter, in componenta caruia pot intra de la

8 plante pana la 180 sub forma de tinctura (extract hidroalcoolic);- efecte terapeutice: drenor puternic pentru ficat si vezica biliara

(stimuleaza procesele de eliminare prin amplificarea peristaltismului digestiv; activeaza digestia prin sporirea secretiei de sucuri gastrice) si rol detoxifiant puternic (astfel se explica efectele sale vindecatoare intr-o gama larga de boli);

- afectiuni: indigestie, balonare, dischinezie biliara, afectiuni hepatice cronice, anorexie, anorexie psihica, boli de piele, afectiuni alergice, guturai (raceala), gripa, cistita, infectii renale, tulburari intestinale, febra, stari de greata, viermi intestinali, tromboflebita, arsuri, intepaturi de insecte.

Vermut

- vin aperitif infuzat cu plante, radacini, scoarta, condiment ( aperire - a deschide – deschide stomacul inainte de masa, avand un caracter dulce-amarui, stimuleaza secretia gastrica, provocand pofta de mancare si stimuland apetitul);

- principalele plante folosite au fost pelinul si gentiana; arborele de chinina in bauturile de provenienta americana, iar alte retete italiene sau franceze folosesc extracte de bitter, din combinatii de plante amare diverse;

- poate fi folosit ca si bautura alcoolica ( aperitif, cocktail), tonic digestiv, medicament;

- sortimente: sec, alb si rosu ( Martini, Cinzano, Garrone, Aperol etc).

De ce amar?

Gustul amar este bineinteles, unul dintre cele 4 gusturi de baza ale noastre  impreuna cu dulce, acru si sarat. Avem zeci de mii de papile gustative pe limba  si unele dintre aceste papile gustative, in special cele din spatele limbii, au receptori pentru gustul amar.Gustul amar poate functiona ca un semnal de alarma si este modul prin care se pare ca stramosii nostri faceau diferenta intre ceva “bun” de mancat si ceva nu prea atat de “bun” de mancat. Regula era de obicei simpla, daca planta era dulce era buna, daca era amara era posibil sa fie otravitoare. Insa gustul amar poate fi si un semn foarte bun mai ales atunci cand vine vorba de plante medicinale.In acest caz, gustul amar reprezinta ceva natural si sanatos. Se stie ca multe dintre fitochimicale si alte substante din plante, benefice sanatatii, au un gust amarui. Astfel o parte din atioxidanti, polifenoli, glucopiranoza, salicina, flavonoizi au gust amar.Pentru ca plantele si gustul amar au o importanta deosebita in terapia naturista. Din punct de vedere psiho-mental, gustul amar este asociat dezamagirii - o sintagma care, analizata din punct de vedere etimologic, inseamna descoperirea, eliberarea de amagire. De aceea, in medicina holistica, remediile amare au in plan psihologic rolul foarte interesant de a ajuta la eliminarea convingerilor si ideilor false, cu alte cuvinte, a amagirilor, care conduc la boala. Practic, nu se poate vorbi in medicina naturista de un proces de dezintoxicare eficient si complet in care sa nu fie folosit gustul amar.

- gustul amar ajuta digestia (stimuleaza pofta de mancare) si purifica sangele (puternic detoxifiant);

- echilibreaza gustul dulce-sarat, ameliorand poftele alimentare pentru deserturi;

- in plan spiritual, gustul amar aduce o stare de detasare si ajuta la transcenderea gradata a tuturor aspectelor si blocajelor de orice natura ce se opun evolutiei noastre;