UNIVERSITATEA DE ŞTIINŞE AGRICOLE ŞI MEDICINĂ VETERINARĂ A BANATULUI TIMIŞOARA

FACULTATEA DE HORTICULTURĂ ŞI SILVICULTURĂ CENTRUL DE ÎNVĂŢĂMÂNT LA DISTANŢĂ

R E F E R A Tla

E N T O M I L O G I E

Conducător: Conf. Dr.Ing.Ioana Grozea Student:

Anul II I.D.

PRINCIPALII DĂUNĂTORI DIN CULTURILE DE LEGUME

Coropişniţa - Gryllotalpa gryllotalpa Latr., ordinul Orthoptera, familia Gryllotalpidae

Este o insectă comună, cunoscută ca dăunătoare la diferite plante din cele mai

vechi timpuri. Este răspândită în Europa, nordul Africii şi Asia Occidentală. În ţara

noastră se întâlneşte frecvent, mai ales în zonele cultivatoare de legume.

Descriere. Adultul are corpul de 50,0 - 60,0 mm lungime, este robust, aproape

cilindric, dorsal de culoare brun-închis, iar ventral brun-gălbuie, cu aspect catifelat,

acoperit cu periş ori deşi, scurţi. Capul este rotunjit, pronotul globulos şi îngustat

anterior.

Picioarele anterioare sunt adaptate pentru săpat. Aripile anterioare sunt

pergamentoase iar cele posterioare bine dezvoltate şi membranoase, cu o reţea de nervuri

evidente. Abdomenul este format din 10 segmente, ultimul fiind terminat cu o pereche

de cerci lungi (Figura.1).

Oul este elipsoidal de 3,0 - 3,5 mm lungime, de culoare galbenă, cu luciu

verzui.

Larva la apariţie este de culoare albă, apoi devine castanie-negricioasă,

deosebindu-se de adult prin dimensiunile mai mici ale corpului şi lipsa aripilor.

Biologie. Iernează în primul an ca larvă, iar în al doilea an ca adult, în sol şi are o

generaţie la doi ani.

Primăvara larvele se ridică în straturile superficiale ale solului hrănindu-se cu

părţile subterane ale plantelor. Toamna, în cel de-al doilea an, apar adulţii, care se

retrag în sol pentru hibernare. În sere , răsadniţe, adulţii apar în lunile februarie -

martie, iar în câmp în aprilie - mai. Împerecherea are loc în luna iunie, când se observă

şi zborul acestora, mai ales în nopţile senine.

Ouăle sunt depuse grupat în cuiburi, în sol, câte 300-400 ouă. După 14-20 zile

apar larvele care rămân grupate în cuib sub ocrotirea femelei timp de 2 - 3 săptămâni,

apoi se răspândesc săpându-şi galerii proprii.

La sfârşitul lunii august, începutul lunii septembrie, populaţia de coropişniţe este

alcătuită din larve de diferite vârste şi adulţi care se retrag pentru iernare.

Fig. 1. Coropişniţa - Gryllotalpa gryllotalpa: 1-adult; 2-larvă; 3-ou; 4-

ootecă; 5-plante atacate

(după Lazăr)

Plante atacate şi mod de dăunare. Este un dăunător polifag, ce atacă plantele

cerealiere (grâul, orzul, porumbul, etc.), plantele tehnice (floarea-soarelui, sfecla,

tutunul, etc.).

Cele mai mari pagube sunt produse la culturile legumicole : varză, conopidă,

tomate, pătlăgele vinete, ardei etc.Adulţii şi larvele rod părţile subterane ale plantelor.

În rădăcinile mai groase de sfeclă, morcov sau în tuberculii de cartof sunt roase

galerii mari, în care se dezvoltă diferite microorganisme, care determină putrezirea

organele respective. Rădăcinile subţiri sunt retezate, înregistrându-se pagube deosebite

la răsadurile de varză, conopidă, pătlăgele roşii, etc., care trebuie înlocuite de mai

multe ori.

Combatere. Efectuarea arăturilor adânci şi a praşilelor repetate pentru distrugerea

galeriilor, în care se găsesc coropişniţele. Gropi capcană (50/50/50 cm) executate în

toamnă, înainte de retragerea coropişniţelor pentru iernat. Aceste gropi sunt umplute

cu gunoi proaspăt de cabaline. Gropile se desfac în timpul iernii şi coropişniţele sunt

adunate şi apoi distruse.

La semnalarea atacului, solul se tratează printre rândurile de plante cu produsele

Sintogrill 5 G - 30 kg/ha sau Sinolintox 5 G - 25 kg/ha, Gryllosin 5 G - 30 kg/ha,

Mesurol 4G 3 - 6 kg/ha, Counter 5G - 40 kg/ha.

Se pot folosi şi momeli toxice, care se prepară din boabe de cereale (întregi

sau sfărâmate), în amestec cu untdelemn sau melasă (5 %), la care se adaugă un

insecticid (3 %). Momelile pregătite se împrăştie în grămezi mici sau se

încorporează în sol, la adâncimi de 2 - 5 cm, în cantitate de 60 kg/ha.

Păduchele cenuşiu al verzei - Brevicoryne brassicae L., ordinul Homoptera, familia

Aphididae

Este răspândit în Europa, America, Asia etc. În ţara noastră apare în unii

ani sub formă de invazii, mai ales în regiunile de stepă şi a pădurilor de stejar.

Descriere. Prezintă două forme:

a) femela apteră are corpul globulos de 1,8 - 2,5 mm lungime, verde- gălbui, acoperit

cu o secreţie abundentă, ceroasă, de culoare cenuşie-albăstruie. Antenele şi

corniculele sunt de culoare mai închisă. Coada este tot atât de lungă ca şi

corniculele, cu câte 3 peri pe fiecare parte (Figura.2).

b) femela aripată are corpul de 1,6 - 2,3 mm lungime; capul şi toracele brun-

închis, iar abdomenul galben-verzui; corpul este acoperit cu o secreţie ceroasă,

de culoare cenuşie Antenele sunt verzui-negricioase şi aproape tot atât de

lungi ca şi corpul.

Corniculele sunt scurte şi umflate median. Coada este mai lungă

decât corniculele (Figura.3).

Fig. 2. Păduchele cenuşiu al verzei - Brevicoryne brassicae: a-femelă apteră; b-femelă aripată; c- plantă cu colonie de păduchi

Biologie. Iernează în stadiul de ou, depus în toamnă pe tulpinile

sau peţiolurile frunzelor diferitelor plante crucifere cultivate sau

spontane. Într-un an poate avea 15 - 16 generaţii. La temperatura

optimă (18 - 20°C), o generaţie se dezvoltă în 10 - 14 zile.

În lunile martie, aprilie apar larvele, iar în luna mai apare

fundatrixul care formează colonii de fundatrigene, pe partea inferioară

a frunzelor. În luna iunlie apar virginogenele, cele aripate migrând pe

culturile de crucifere. Într-o vară afidul poate avea 16 generaţii. În

luna august apare forma sexupară şi în septembrie forma sexuată. La

începutul lunii octombrie fiecare femelă depune oul de iarnă.

Cei mai importanţi prădători care limitează coloniile de afide

sunt: Coccinella spp., Adalia spp., Scymnus spp., iar dintre paraziţi:

Aphidius spp. şi Diaeretiella rapae.

Plante atacate şi mod de dăunare. Păduchii formează colonii

masive pe diferite crucifere: varză, conopidă, hrean, gulii, ridichi, etc.,

înţepând şi sugând seva din ţesuturi.

Datorită atacului, pe frunze apar pete galben-deschis sau rozii,

astfel că plantele stagnează în creştere, rămân pipernicite sau se usucă.

Pot fi atacaţi şi semincerii, astfel că tulpinile florifere se colorează în

albastru-verzui, iar florile avortează sau se usucă. Sunt atacate şi

seminţele, care rămân nedezvoltate, astfel că producţia este redusă cu

30 - 40%.

Combatere. Adunarea şi distrugerea tuturor resturilor de plante

rămase după recoltare, pe care se găsesc ouăle hibernante ale

păduchelui. Distrugerea buruienilor din familia Cruciferae, ce

constituie gazde intermediare în dezvoltarea dăunătorului.

Efectuarea de tratamente chimice la apariţia primelor colonii de

păduchi, cu unul din următoarele produse: Actellic 50 CE - 0,05%,

Basudin 60 CE - 0,15%, Pirimor 25 WG - 0,1%, Sumithion 50 CE -

0,1 %, Fernos 50 PU -0,05%, Decis 2,5 CE - 0,05%, Polytrin 200 EC

- 0,015 %, Sumicidin 20 EC -0,025%, Supersect 10 EC - 0,03% etc.

Ploşniţa roşie a verzei - Eurydema ornata L. ordinul

Heteroptera, familia Pentatomidae

Este răspândită în Europa, Africa de Nord şi Asia Mică. La noi

se întâlneşte în toate regiunile de stepă, până în zona fagului.

Descriere. Adultul are corpul turtit dorso-ventral, de culoare

roşie, având capul de culoare neagră. Pronotul este prevăzut cu 6 pete

negre iar scutelul cu o pată neagră caracteristică, având baza de

culoare roşie.

Aripile prezintă câte o pată neagră alungită. Abdomenul este de

asemenea de culoare roşie, având ultimele două segmente de culoare

neagră. Lungimea corpului este de 6,0 - 10,0 mm (Figura 3.

a

Fig. 3.Ploşniţa roşie a verzei - Eurydema ornata

a-adult; b-plantă atacată

Oul este caracteristic, având formă cilindrică, de culoare cenuşie,

prevăzut la cele două extremităţi cu două benzi circulare de culoare

neagră.

Larva este asemănătoare cu adultul. La apariţie are culoarea

galben-roşcată, apoi devine roşie-cărămizie.

Biologie. Iernează în stadiul de adult, în frunzarul din păduri, în

resturile vegetale, etc. Adulţii părăsesc locurile de iernare primăvara

devreme, prin luna martie. La început se întâlnesc pe cruciferele

spontane, apoi trec pe cele cultivate. Ouăle sunt depuse în grupe de

12-14, rareori până la 36, dispuse în două rânduri paralele, pe partea

inferioară a frunzelor. Larvele apărute ajung la maturitate prin luna

iunie. Prezintă 1-2 generaţii, în funcţie de regiuni.

Plante atacate şi mod de dăunare. Atacă în stadiul de adult şi

în stadiul de larvă plantele de crucifere, când înţeapă şi sug sucul

celular din frunze. La culturile semincere, atacă florile, lujerii

seminceri şi seminţele.

Combatere. Se aplică măsuri agrotehnice: pregătirea corespunzătoare

a terenului; plantarea timpurie a răsadurilor; lucrări de întreţinere a

culturilor, etc. Tratamente chimice în timpul perioadei de vegetaţie

utilizând produse organofosforice sau piretroide.

Fluturele alb al verzei - Pieris brassicae L.,

ordinul Lepidoptera, familia Pieridae

Este răspândit în Europa, Asia (Japonia) şi nordul Americii. În

ţara noastră se întâlneşte frecvent în toate regiunile de la şes şi până la

munte.

Descriere. Adulţii au anvergura aripilor de 50 - 65 mm,

masculii fiind mai mici decât femelele. Corpul este negru, acoperit cu

perişori albi-gălbui. Aripile anterioare şi posterioare sunt de culoare

albă, prevăzute cu macule negre.

La femelă, aripile anterioare prezintă o maculă neagră în vârful

superior, două macule rotunde în mijlocul câmpului şi una alungită pe

marginea posterioară; aripile posterioare au câte o maculă punctiformă

numai pe marginea lor anterioară (Figura 4).

La mascul, aripile anterioare prezintă o singură maculă neagră

în unghiul extern, iar cele posterioare sunt prevăzute cu câte o maculă

punctiformă pe marginea anterioară.

Oul are 1,10 - 1,25 mm lungime, de formă conică, de culoare

galbenă, cu striaţii longitudinale.

Larva neonată este de culoare galbenă cenuşie, capul negru, iar

larva matură are culoarea verde sau galben-verzuie, cu puncte negre.

Corpul este acoperit cu perişori albicioşi şi prezintă dorsal o dungă

longitudinală, iar lateral două dungi mai late, de culoare galbenă.

Larva are 40 - 50 mm lungime.

Pupa este carenată, de culoare cenuşie sau galben-verzuie,

maculată cu negru.

a

Fig. 4. Fluturele alb al verzei - Pieris brassicae:

a-mascul; b-femelă; c-larvă

Biologie. Iernează în stadiul de pupă pe trunchiul arborilor sau

arbuştilor, pe pereţii caselor, pe garduri, pe stâlpi, etc. Are două

generaţii pe an, uneori şi a treia generaţie, care se dezvoltă pe varza de

toamnă.

Fluturii apar primăvara în luna mai ; femelele după copulaţie

depun ouăle izolat sau în grupe (15-20 ouă) pe partea inferioară a

frunzelor. Incubaţia durează 6-14 zile. Larvele în primele vârste stau

grupate, iar la sfârşitul lunii iunie se retrag pentru transformarea în

pupă. Adulţii generaţiei de primăvară apar în luna iunie. Generaţia de

vară se eşalonează în lunile iulie şi august, iar generaţia de toamnă din

august până în luna mai, anul următor.

Plante atacate şi mod de dăunare. Produce pagube mari în

culturile de crucifere, în special de varză şi conopidă. La apariţie,

larvele stau grupate, rozând numai epiderma inferioară şi parenchimul

frunzelor. Mai târziu, larvele se răspândesc pe plante şi rod toate

frunzele, lăsând doar nervurile mai groase, aspect ce poartă numele de

scheletuirea frunzelor.

Combatere. Răsadul de varză să se planteze cât mai timpuriu,

în terenuri bine pregătite, pentru a obţine plante viguroase, mai

rezistente la atac. Distrugerea buruienilor crucifere în cursul perioadei

de vegetaţie, pe care se înmulţeşte dăunătorul. Efectuarea arăturilor

adânci după recoltare, pentru a diminua rezerva biologică a

dăunătorului.

La semnalarea atacului se vor aplica tratamente cu unul din

următoarele produse: Actellic 50 CE - 0,15%, Carbetox 37 CE -

0,4%, Ekalux S - 0,1%, Ekamet 50 CE - 0,07%, Sinoratox 35 CE-

0,15%, Zolone 35 CE - 0,2%,Total 60 - 0,15%, Senthion 50EC -

0,1%, Decis 2,5 CE - 0,04%, Karate 2,5CE - 0,04%, Sumi-alpha 5

CE - 0,03%, Sumicidin 20 CE - 0,05%,Talstar 10 CE - 0,035%,

Dimilin 25WP - 0,05%, etc. Se pot folosi şi biopreparate ca Dipel WP

- 0,1%, Foray - 0,1 % etc.

Tratamentele trebuie aplicate, pe cât posibil, împotriva larvelor

din primele vârste şi vor fi oprite înainte de învelirea căpăţânii.

Buha verzei - Mamestra brassicae L., ordinul

Lepidoptera, familia Noctuidae

Buha verzei este răspândită în toată Europa, în Asia, etc. La noi

în ţară, se întâlneşte în toate regiunile, de la şes şi până la munte.

Descriere. Fluturii prezintă dimorfism sexual, femela fiind mai

mare decât masculul. Femela are aripile anterioare brun-cenuşii,

prevăzute cu linii transversale mai închise la culoare. În mijlocul

câmpului, se află o pată reniformă bine distinctă, înconjurată cu dungi

alb-gălbui, sub forma literei "W".

Aripile posterioare sunt cenuşii, cu marginile mai închise la

culoare. Anvergura aripilor este de 40,0 - 50,0 mm

Oul este emisferic, cu diametrul de 0,6-0,7 mm, de culoare alb-

gălbuie. Prezintă numeroase striuri, care se unesc în regiunea polului

exterior.

Larva este de culoare variabilă, de la verde-deschis până la

brun-cenuşiu. Capul şi protoracele sunt de culoare neagră. Pe toată

lungimea corpului, dorsal prezintă o dungă mediană deschisă, iar

lateral dungi oblice gălbui. Lungimea corpului, la maturitate este de

35,0 - 40,0 mm.

Biologie. Buha verzei are două generaţii pe an şi iernează în

stadiul de pupă în sol. Adulţii apar în mai-iunie şi au un zbor

crepuscular sau nocturn.

Ouăle sunt depuse în grupe, pe parte inferioară a frunzelor.

Larvele care apar se dezvoltă pe plantele care au apărut sau pe plantele

învecinate. La completa dezvoltare, părăsesc plantele şi se retrag în sol

entru transformarea în pupă. Fluturii apar prin luna iulie şi dau

naştere la o nouă generţie de larve, care se dezvoltă până în luna

septembrie.

Plante atacate şi mod de dăunare. Este o specie polifagă.

Larvele, la început rod epiderma inferioară şi parenchimul frunzelor

apoi perforează limbul frunzelor, sub forma unor orificii neregulate.

Pagube mai mari produc omizile din ultimele vârste care pătrund în

căpăţânile de varză şi rod galerii. În aceste galerii se adună resturile de

hrană şi excrementele larvelor, pe care se dezvoltă ciuperci şi bacterii

producând putrezirea acestora.

Combatere. Răsadul de varză să se planteze cât mai timpuriu,

în terenuri bine pregătite, pentru a obţine plante viguroase, mai

rezistente la atac. Distrugerea buruienilor crucifere în cursul perioadei

de vegetaţie, pe care se înmulţeşte dăunătorul. Arături adânci după

recoltare, pentru a diminua rezerva biologică a dăunătorului.

Tratamente chimice cu unul din produsele: Actellic- 0,15%,

Carbetox- 0,4%, Ekalux- 0,1%, Ekamet- 0,07%, Sinoratox -

0,15%,Zolone- 0,2%,Total-0,15%, Senthion - 0,1%, Decis- 0,04%,

Karate - 0,04%, Sumi-alpha - 0,03%, Sumicidin- 0,05%, Talstar-

0,035%, Dimilin - 0,05%, etc.

Tratamentele trebuie aplicate, pe cât posibil, împotriva larvelor

din primele vârste şi vor fi oprite înainte de învelirea căpăţânii.

Musca verzei - Delia brassicae Bche., ordinul

Diptera, familia Anthomyidae

Este răspândită în Europa, America de Nord, etc. În ţara noastră

este frecventă în zonele cultivatoare de legume.

Descriere. Adulţii au corpul de 5-7 mm lungime şi prezintă

dimorfism sexual. Masculul este cenuşiu, pubescent, cu trei dungi

negre pe pronot şi una dorsală pe abdomen. Femela este mai mare,

mai deschisă la culoare şi slab pubescentă. Antenele şi picioarele sunt

de culoare neagră (Figura .5).

a

Fig. 5. Musca verzei - Delia brassicae a-adult; b-

larvă şi mod de dăunare; c-plante atacate

Oul are 0,8-1,1 mm lungime, prezintă formă de butoia ş şi este

de culoare albă-lucioasă.

Larva are 7-8 mm lungime, corpul este fusiform, alb-gălbui.

Regiunea posterioară a abdomenului este trunchiată oblic şi prezintă 6

perechi de formaţiuni digitiforme, dintre care cele două mediane sunt

mai dezvoltate.

Pupa are 6-7 mm lungime, corpul este eliptic, de culoare

castanie. În regiunea posterioară are 1-2 formaţiuni digitiforme.

Biologie. Insecta prezintă 2-3 generaţii pe an. Iernează în

stadiul de pupă în sol, la adâncimi de 5-10 cm, mai rar în cotoarele de

varză şi conopidă. Adulţii apar primăvara, la sfârşitul lunii aprilie,

când se plantează în câmp răsadurile de varză. După 2-3 zile de la

apariţie, au loc împerecherea şi ponta. Ouăle sunt depuse izolat sau

grupat, în zona coletului. Incubaţia durează 7-10 zile. În luna iunie, are

loc transformarea larvelor în pupe. Stadiul de pupă durează 1-3

săptămâni, uneori şi mai mult. Adulţii apar în a doua jumătate a lunii

iunie. Femelele, după împerechere, depun ouăle pe plantele de varză

de toamnă sau pe seminceri.

În zona de câmpie sau colinară, acest dăunător are trei generaţii

pe an : G1 în aprilie-iunie ; G2 în iunie-august şi G3 în august-aprilie

anul următor.

În zona de dealuri, specia este bivoltină cu evoluţia generaţiilor

astfel : G1 în aprilie-iunie şi G2 iunie-aprilie anul următor.

Plante atacate şi mod de dăunare. Musca atacă cruciferele

cultivate şi spontane, varza, conopida, rapiţa, muştarul, etc. Larvele

apărute pătrund în colet şi în rădăcini, unde formează galerii

longitudinale. Plantele atacate au frunzele verde-închis, lăsate pe sol.

Acestea stagnează în creştere, rămân pipernicite, se îngălbenesc, se

usucă şi se smulg uşor. Larvele transmit şi unele bacterii (Erwinia

carotovora), care determină putrezirea rădăcinilor. Producţia poate fi

diminuată în unii ani cu până la 60 %.

Combatere. Adunarea şi distrugerea resturilor vegetale după

recoltare; însămânţarea şi plantarea cepei mult mai timpriu. În zonele

infestata, culturile se vor amplasa pe soluri cu pH mai ridicat. Pentru

colectarea pontelor se vor folosi benzi capcană din arpagic semănat de

timpuriu. Se vor face controale periodice, iar plantele atacate se vor

smulge şi distruge. Sămânţa şi arpagicul se vor trata înainte de

însămânţare sau plantare cu Etion 25 PU, 80-100 g/ Kg sămânţă sau

200 g/100 Kg arpagic. În perioada pontei sau la apariţia larvelor se vor

face tratamente cu : Sinoratox 35 CE-0,2 %, Basudin 60 CE- 0,08 %,

Birlane 50 CE- 0,1 % etc.

Musca cepei — Delia antiqua Meig.,

ordinul Diptera, familia Anthomyidae

Este răspândită în toată Europa şi America de Nord. În ţara

noastră apare în unii ani, mai ales în regiunile din nordul Moldovei şi

Munteniei.

Descriere. Adultul are 6,0-7,0 mm lungime; corpul este de

culoare cenuşie-gălbuie, cu pete şi dungi negricioase. Pronotul este

gălbui, cu o dungă mediană mai închisă. Aripile sunt gălbui, iar

picioarele negre şi prevăzute pe marginea internă a tibiilor posterioare

cu numeroşi perişori scurţi (Figura 6).

Larva matură are 5,0 - 8,0 mm lungime, este de culoare alb-

gălbuie. Regiunea posterioară a abdomenului este prevăzută cu 12

mameloane digitiforme şi cu numeroşi spiculi.

Biologie. Iernează în stadiul de pupă în sol, la o adâncime de 10

- 20 cm. Prezintă 2 - 3 generaţii pe an.

Primăvara, în lunile aprilie, mai apar adulţii care se hrănesc cu

nectar şi secreţii dulci de la salcie, plop, etc., după care migrează în

culturile de ceapă unde au loc copulaţia şi ponta. Ouăle sunt depuse

izolat sau în grupe mici pe sol, în apropierea coletului. Larvele care

apar se dezvoltă în bulbi, după care se retrag în sol, unde are loc

transformarea în pupă. Noii adulţi apar în prima jumătate a lunii iunie.

Plante atacate şi mod de dăunare. Produce pagube în culturile

de ceapă, usturoi, praz şi alte liliacee.

Larvele din prima generaţie atacă frunzele, iar mai târziu

pătrund în bulbii care încep să se formeze, în care sapă galerii.

Larvele din generaţia a II-a şi a III-a atacă numai bulbii, în care

rod galerii. În aceste galerii pătrund bacterii şi ciuperci, care duc la

putrezirea bulbilor. Plantele atacate au frunzele îngălbenite, care se

vestejesc şi se usucă.

În galeriile formate în bulbi se grefează microorganisme

(bacterii, ciuperci) care duc la putrezirea acestora în câmp sau în

depozite. Pagubele pot ajunge la 20-30%.

Combatere. Strângerea după recoltare a tuturor resturilor

vegetale şi distrugerea lor prin ardere sau îngropare.

Însămânţarea sau plantarea arpagicului să se facă cât mai

timpuriu, în terenuri bine pregătite, asigurându-se în acest fel o

dezvoltare mai viguroasă a plantelor. În zonele de invazii, unii autori

recomandă plantarea de benzi curse din arpagic pentru atragerea

adulţilor în timpul pontei; după depunerea ouălor, benzile se distrug.

Culturile de ceapă vor fi controlate periodic, iar plantele atacate vor fi

scoase şi distruse prin ardere sau îngropate.

Pentru combaterea adulţilor din prima generaţie se aplică

tratamente la avertizare cu produsul Sinolintox 10 G - 4 kg ş.a./ha., iar

pentru generaţia a II-a şi a III-a cu Diazol 60 EC - 0,15 %, Basudin 60

CE - 0,1%,etc.

PRINCIPALII DĂUNĂTORIAI PLANTELOR

LEGUMICOLE DIN SERE

Musculiţa albă de seră - Trialeurodes vaporariorum Westw.,

ordinul Homoptera, familia Aleurodidae

Este originară din zonele tropicale ale Americii, de unde s-a

răspândit în toate regiunile globului. În ţara noastră se întâlneşte în

toate zonele pe diferite plante legumicole şi ornamentale din sere,

solarii, iar pe timp călduros şi în câmp.

Descriere. Femela are 1,46 - 1,53 mm lungime, iar masculul

1,15 - 1,43 mm. Corpul este alungit, de culoare albă-gălbuie, acoperit

cu o secreţie pulverulentă, ceroasă, albă, cu aspect făinos.

Aripile sunt albe, iar ochii, tibiile, tarsele şi vârful abdomenului

brune. Antenele sunt alcătuite din 7 articole (Figura 7).

Oul este oval - alungit, de 0,22 - 0,24 mm lungime, prevăzut

cu un pedicel scurt. Oul are culoare variabilă, alb-gălbuie la depunere

şi negru-violet, cu luciu metalic, înainte de ecloziune.

Larva neonată are corpul oval, de culoare galbenă-pal, cu ochii

roşii. Larvele mature au corpul turtit dorso-ventral de 0,7 - 0,8 mm

lungime, de culoare verde-palid. Pe părţile laterale prezintă o bordură

Fig. 7 Musculiţa albă de seră - Trialeurodes vaporariorum: a-adult; b-frunză

de tomate atacată; c-larvă (după Dobreanu Ecaterina şi Manolache)

de spini scurţi, iar dorsal 15 - 20 de periş ori albicioşi.

Biologic In condiţii de seră, musculiţa albă are 3 - 4 generaţii

pe an, uneori şi mai multe, în funcţie de factorii ecologici. De regulă,

generaţiile se suprapun, întâlnindu-se în acelaşi timp diferite stadii ale

insectei: ou, larvă, adult.

Depunerea ouălor are loc în grupe (10-50 ouă), pe partea

inferioară a frunzelor tinere, în formă de cerc. Incubaţia durează 5-10

zile, în funcţie de factorii climatici. Larvele apărute se deplasează pe

organele plantei, devin apode după câteva zile, rămâmând pe partea

inferioară a frunzelor până la transformarea în adulţi. O generaţie

completă se dezvoltă în 3-4 săptămâni. De regulă generaţiile se

suprapun, încât se pot întâlni în tot cursul anului diferite stadii ale

insectei.

În timpul verii, musculiţa poate migra din sere pe diferite plante

în câmp, unde se înmulţeşte până în toamnă. La scăderea temperaturii,

o parte din insecte se reântorc în sere, reinfestând culturile.

Plante atacate şi mod de dăunare. Este o insectă polifagă, care

atacă numeroase specii de plante legumicole: tomate, ardei, pătlăgele

vinete, castraveţi, fasole, etc., precum şi plante ornamentale: garoafe,

crizanteme, begonii, gerbera, muşcate etc.

Adulţii şi larvele colonizează frunzele, uneori şi lăstarii,

înţepând şi sugând seva din ţesuturi. Organele atacate sunt acoperite

de dejecţiile insectei, care favorizează dezvoltarea unor ciuperci

saprofite din genurile : Alternaria, Penicillium, Fusarium, etc.,

formându-se un miceliu de culoare închisă. Acest lucru duce la

debilitarea plantelor, reducându-se procesele fiziologice, prin

micşorarea suprafeţei de asimilaţie. Datorită atacului, frunzele se

îngălbenesc, se usucă şi cad.

Combatere. Distrugerea florei spontane din jurul serelor şi

solariilor, care contribuie la perpetuarea focarelor de infecţie. După

recoltare, toate plantele sau resturile de plante vor fi scoase în afara

serelor şi distruse prin ardere. Corpurile serelor, libere de plante, se

vor dezinfecta prin stropiri cu produse organofosforice sau carbamice,

în doze mărite sau prin fumigări cu aerosoli.

Se vor efectua tratamente chimice la apariţia focarelor de

infecţie, cu unul din următoarele produse: produse organofosforice:

Actellic 50 EC-0,1%, Ekamet 50 CE-0,05%, Divipan 100 EC-0,05%,

Nogos 50 CE-0,1%,Onevos 31,5 EC-0,15%, Tamaron 600 LC-0,1%,

Vapona 48 CE-0,1%; produse carbamice: Unden 50 PU-0,1%,

Lannate 90 WS-0,05%; produse piretroide: Decis 2,5 CE-0,05%,

Fastac 10 EC-0,02%, Karate 2,5 CE-0,04%,etc.; produse

organoclorurate: Thiodan 35 CE-0,2%, Thionex 35 CE-0,2%, Thionex

50 WP-0,15%; produse care inhibă formarea chitinei: Rimon 10 EC -

0,05%.

Se va stropi mai ales partea inferioară a frunzelor, unde se află

localizate coloniile de insecte.

15.2. Nematodul galicol al rădăcinilor - Meloidogyne incognita,

ordinul Tylenchida, familia Heteroderidae

Acest dăunător se întâlneşte în toate regiunile globului. În

zonele calde se dezvoltă în câmp, iar în cele temperate numai în sere,

fiind o specie iubitoare de căldură. Este considerat cel mai păgubitor

dăunător al culturilor din sere.

Descriere. Prezintă un dimorfism sexual accentuat.

Femela are corpul de 0,47 mm lungime şi 0,32 mm lăţime.

Corpul este de culoare albă, în formă de pară, cu gâtul alungit. În

interiorul corpului se pot observa prin transparenţă, grupe de ouă, în

diferite faze de dezvoltare. În jurul orificiului anal prezintă striaţiuni

circulare, caracteristice (Figura 8).

Masculul are corpul cilindric (viermiform), de 1,2 - 2,0 mm

lungime, acoperit cu o cuticulă inelată transversal. Lateral prezintă 4

incizii, ce se întind aproape pe toată

Fig. 8. Nematodul galicol al rădăcinilor - Meloidogyne incognita: a-

femelă (după Goodley); b-mascul(după Najakure); c-rădăcină atacată

Oul este elipsoidal, de culoare albă, acoperit cu o cuticulă

netedă.

Larva are corpul viermiform de 0,36 - 0,44 mm lungime,

acoperit cu o cuticulă subţire, fin inelată.

Biologie. Iernează ca femelă sau larvă în inteiorul rădăcinilor

diferitelor plante sau în sol. Poate avea 4 - 8 generaţii pe an.

Durata unei generaţii variază în limite foarte largi, între 25 şi 90

zile, în funcţie de temperatura şi umiditatea solului, hrană, etc.

Ouăle sunt depuse într-o ootecă alcătuită dintr-o masă

mucilaginoasă ataşată de corpul femelei. Larvele părăsesc ouăle în

stadiul doi de dezvoltare, cînd se răspândesc în sol în căutarea

rădăcinii plantei, perforând ţesuturile în zona vârfului de creştere.

După o perioadă de hrănire, larvele devin imobile şi rămân în

acelaşi loc până la sfârşitul evoluţiei.

Odată cu hrănirea, larvele secretă enzime care determină

hipertrofierea celulelor sub forma unor gale (umflături caracteristice).

După ultima năpârlire, are loc diferenţierea sexelor, larvele mascule

devin viermiforme iar cele femele devin piriforme.

a c

Plante atacate şi mod de dăunare. Este un dăunător polifag,

ce atacă peste 1300 specii, aparţinând la peste 40 familii botanice.

În ţara noastră, nematodul produce pagube numai în sere,

îndeosebi la tomate şi pătlăgele vinete, mai puţin la castraveţi, salată

etc. Infestarea plantelor se face imediat după plantarea răsadului, iar

prezenţa galelor pe rădăcini se semnalează abia după 3 - 4 săptămâni.

Forma şi mărimea galelor variază după planta gazdă, densitatea

populaţiei şi condiţiile de mediu. În dreptul galelor se produce

astuparea vaselor libero-lemnoase şi circulaţia sevei se întrerupe, ceea

ce determină putrezirea şi pieirea plantei. Pe rădăcinile atacate se

instalează diferite ciuperci din genurile Fusarium, Verticillium, etc.,

care grăbesc procesul de pieire a plantelor. Din cauza atacului,

plantele nu se mai dezvoltă, se îngălbenesc şi se usucă, de la vârf la

bază.

Combatere. În serele neinfestate se va da o atenţie deosebită

măsurilor profilactice, privind împiedicarea pătrunderii nematozilor.

În acest scop se va supune unui control riguros tot materialul care se

introduce în sere (răsaduri, pământ, ghivece cu flori), ca să nu fie

infe state cu nematozi.

În serele infestate, prin toate lucrările care se aplică solului

trebuie să se urmărească să nu se favorizeze diseminarea nematozilor.

La defrişarea culturilor, se recomandă ca scoaterea plantelor să se facă

cu ajutorul cazmalei şi toate resturile vegetale cu particule de pământ,

să fie scoase din sere în saci de polietilenă, împiedicându-se astfel

împrăştierea particulelor de sol infestate. După efectuarea lucrărilor de

defrişare şi mobilizare, se recomandă ca solul să fie menţinut în stare

umedă timp de 2 - 3 săptămâni, pentru putrezirea rădăcinilor cu gale.

Cultivarea soiurilor şi hibrizilor de tomate rezistenţi la atacul

nematozilor.

Cea mai eficientă metodă de combatere a nematozilor este

tratarea solului cu nematocide. În ţara noastră sunt folosite

următoarele produse nematocide: Basamid granule - 500 kg/ha,

Dazomet 90 G - 500 kg/ha, Dozomet 10 PP - 600 kg/ha, Mocap 10 G

- 50 - 75 kg/ha, Vydate 10 G - 50 - 60 kg/ha.