PRIMĂVARA. — Un minunat decor primăvăratec, împodobit cu...

32
PRIMĂVARA. — Un minunat decor primăvăratec, împodobit cu silueta Edwinei Booth dela „M. Q. M “. PREŢUL 10 LEI

Transcript of PRIMĂVARA. — Un minunat decor primăvăratec, împodobit cu...

Page 1: PRIMĂVARA. — Un minunat decor primăvăratec, împodobit cu ...dspace.bcucluj.ro/bitstream/123456789/47309/1/...— Un minunat decor primăvăratec, împodobit cu silueta Edwinei

PRIMĂVARA. — Un minunat decor primăvăratec, împodobit cu silueta Edwinei Booth dela „M. Q. M “.

PREŢUL 10 LEI

Page 2: PRIMĂVARA. — Un minunat decor primăvăratec, împodobit cu ...dspace.bcucluj.ro/bitstream/123456789/47309/1/...— Un minunat decor primăvăratec, împodobit cu silueta Edwinei

o REA LIT A T EA ILUSTRATA 16 Aprilie 1931

—- „Aci aveţi verificarea semna­tă a borderoului, — zise Chester­ton semnând duplicatul.

— „Mulţumesc. Pot trece singur pe la cassă ?”

— „Nu-i nevoe” -— zise Chester- son, sunând, voi dispune eu totul“.

Doi funcţionari intrară.— „Aici sunt acţiunile — zise

Chesterton, predându-le pachetul— „şi daţi vă rog domnului în schimb, scrisoarea prim ită dela banca Barrymore din Boston“.

— „Ce înseamnă asta ?” — sări în sus Brown, speriat.

—- „Nim ic altceva, decât că am fost rugaţi de banca dv. să-i îna­poiem prin orice mijloace acţiu­nile”.

Brown părea lovit de un trăz- net. începu să se scuze, să poves­tească despre anumite datorii Ia joc, despre jena financiară în care se afla, etc...

— „Şi mă veţi preda poliţiei ?”— întrebă el încet.

— „Nu !“— Nu r— „Banca dv. m ’a autorizat a

vă lăsa libertatea şi a vă da pe de­asupra îşi două m ii de lire sterli­ne, ca recompensă pentru servici­ile ce i-aţi adus timp de treizeci de ani, cu obligaţia însă de a nu vă mai întoarce niciodată în Sta- tele-Unite.

Brown nu înţelese. Chesterson trebui să-i repete din nou.

Lacrim i umplură atunci ochi lui Brown şi plânse ca un copil. Prin­tre sughiţuri nervoase şi cuvinte de mulţumire, el luă în primire banii şi promise să înceapă o nouă viaţă.

Apoi plecă.

Mărfi 19 Septembrie 192!) Ora 16 şi 26 minute

Cablu Londra-Boston.Băncii Barrymore-Boston.

însărcinarea îndeplinită. Procu- ristul hoţ prins. Acţiunile luatei trimise aeropostal. înm ânat procu- ristului două m ii lire.

Atlanticbank, Londra.

Vineri 29 Septembrie 1929 Ora 19 şi 19 minute

Cablu Boston-Londra.Atlanticbank-Londra.

Nu înţelegem telegrama nici tri­miterea acţiunilor. Toţi procuriş- tii prezenţi. De zece ani nu ni s’a întâmplat nici un furt. Efectele trimise sunt falşe. Atlanticbank căzută probabil victimă unei înşe­lăciuni dibace.

Barrymbank-Boston.

O

— „Numaidecât, domnule Direc­tor” .

Marţi 19 Septembrie 1929 Ora lb şi IU minute

— „Permiteţi? Locul acesta e l i­ber?”

— „Da”.— „Mulţumesc”.

Chesterton se aşeză. In faţa sa stătea Mister Brown dela New- York, care de abia cu un ceas în urmă se înscrisese în registrul pa­sagerilor hotelului Richmond. Che­sterton l-a recunoscut încă dela debarcader. Semnalmentele erau perfecte; l-a urmărit cu un auto­buz până la hotel, l-a aşteptat în hali până ce Brown s’a dus la ma­să. L-a urmărit apoi. I-a cerut voe să se aşeze la masa lui. După pre­zentările de rigoare intrară în vorbă.

— „Călătoriţi ,de plăcere?”— „Allright. Vreau să cunosc

puţin şi Europa”.— „Vă invidiez. Din păcate însă

n’am timp să fac călătorii mai lun­gi. Afaceri importante mă reţin la Londra”.• — „Sunteţi negustor?”

— „Nu, bancher. Sunt Chester­ton, directorul lui „Atlantic Bank” —- se prezentă el spre uimirea ce­luilalt.

-— „Sunt foarte încântat de cu­noştinţă — răspunse celălalt. Mă numesc Brown. Şi sunt foarte fe­ricit că vă cunosc, căci am ¡la m i­ne acţiunile unul prieten, care ar vrea să le transforme la Londra în monedă.

— „E o sumă mai importantă?” .— „300.000 dolari, „General Mo­

tors”.— „Şi care e cota pe care o ce­

reţi?” .— „Jumătate” .— „150.000 dolari?“ .— „Da” .— „Mi-ar face o deosebită plăce­

re dacă aţi onora banca noastră cu această afacere“.

— „Când aş putea să vă găsesc

la bancă?”— „Dacă nu vă deranjează, vă

voi aştepta în hal!, după amiază“ .— „Cu plăcere“ .

Marţi 19 Septembrie 1929 Ora 15 şi 15 minute

— „Vă rog” — zise Chesterton, lăsându-1 să treucă înainte.

— „Mulţumesc“ .Bröwn intră.— „Doriii o ţigară? Liqueur

poate ?”— „Mulţumesc, poate mai târ­

ziu. în tâ i afacerile” .— „Mă rog. Pot vedea hârti­

ile ?...Brown scoase din buzunar un

pachet legat ou fire de gumă.-- „Borderoul este deasupra“ .Chesterton verifică hârtiile. E-

rau într’adevăr trei sute de acţiuni nominale a lu i „General Motors” , în valoare de trei sute de m ii de dolari.

Marţi 19 Septembrie 1!)29 Ora 9 şi 19 minute

•— „A sosit poşta de dimineaţă, domnule director” .

Cuţitul de tăiat hârtie îşi făcea drum prin muchiile plicurilor.

—- „Serviciul de propagandă... devize... efecte... mormăia directo­rul Chesterton, repartizând scriso­rile, iarăş devize, scont, serviciul de propagandă... Dar acesta ce e” .

Era un plic de un format deo­sebit. „Domnului Director Chester­ton. Atlantic Bank Londra”. Pe verso era scris: Expeditor: Direc­ţiunea băncii Barrymore, Boston.:

Chesterton desfăcu plicul şi citi:

„Mult stimate domnule director.

In virtutea îndelungatelor noas­tre legături de afaceri, ne îngă­duim a vă adresa o rugăminte, în- tr’o chestiune foarte delicată. Iată despre ce e vorba:

Unul din procuriştii noştri, care e în serviciul nostru de peste 30 de ani şi care se bucura de cea mai mare încredere a noastră, a dispărut eri dela bancă, cu un pa­chet de acţiuni ale lui „General Motors” în valoare nom inală de 300.000 de dolari. Avem informa- ţiuni că s’a îmbarcat la New-York pe transatlanticul „Bremen” cu destinaţia Londra. Transatlanticul soseşte la Dover, Marţi 19 Septem­brie 1929 în timpul prânzului. V’am fi foarte recunoscători, dacă i-aţi putea confisca defraudatoru- lui — ale cărui semnalmente le gă­

siţi in anexa acestei scrisori, — ac­ţiunile şi a n i le retrimite cu poşta aeriană. Ţinem să vă precizăm că în cazul (le faţă, ne ferim să facem vre-o reclamaţie la poliţie, pentru a nu prejudicia astfel prin tr’un scandal public, renumele băncii noastre şi în tr’o oarecare măsură, drept recunoştinţă pentru devota­

tele servicii pe care procuristul ni le-a adus timp de treizeci de ani. Ceva mai mult, vă rugăm să înmâ­naţi fostului nostru procurist — la prim irea acţiunilor — două m ii de lire sterline ca recompensă, cu con diţia expresă însă, să nu se mai înapoieze în America. Suma de două m ii de lire, vă rugăm s’o tre­ceţi în contul nostru. Cu s>tirnă, etc...

Chesterton se uită la ceas. Peste două ore vaporul trebuia să sosea­scă. Citi încă odată atent semnal­mentele, le băgă în buzunar şi sună.

— „Pregătiţi-mi automobilul!”.

Page 3: PRIMĂVARA. — Un minunat decor primăvăratec, împodobit cu ...dspace.bcucluj.ro/bitstream/123456789/47309/1/...— Un minunat decor primăvăratec, împodobit cu silueta Edwinei

ÎS Aprilie 1931 REA LIT A T EA ILUSTRATA 3

[6j ANiD ara citit ve.,i j trecută în ziare.^ . lumea în- kZgj treagă, că au apărut din nou briganzi în Corsica,

bws<uizi cad atacă autobuzele încărcate cu turişti şi stră­ini, amenin}ându-i cu revolverul şi strigându-le tradiţio­nalul „mâinile sus“, n’am găsit altceva mai bun de făc.ut,

1 decât să-mi strâng bagajele şi să plec spre Corsica. Mărtu­risesc că la fel cu alţii, mă cam îndoiam de existenţa aces­tor tâlhari ai epocelor pline de romantism. Am petrecut două nopţi în expresul de Roma. A doua dim ineaţă eram la Veneţia, la amiază la Bologna, după prânz la Florenţa, sea­ra ]a Livorno, a treia noapte am străbătut Marea Ligurică, cu vaporul francez .yLiamone“ şi am văzut însfârşit dorita insulă. La răsăritul soarelui celei de a patra zi de călă­torie, am ajuns în insula idealurilor şi a libertăţii, în antica Cyrnos, insula frumuseţii... Corsica.

Debarcat la Bastia, am cumpărat un ziar corsican. El îmi confirmă veştile relatate de marile gazete internaţio­nale şi chiar povestirile călătorilor şi marinarilor, cari au trecut prin această insulă, povestiri de a căror autenticitate deasemeni m’am îndoit. Prin urmare nu era vorba numai de fantazia reporterilor. Am început să mă plimb pe stră- zile oraşului. Căutam colţurile tainice şi pline de roman­tism, care mă fermecaseră cândva în această insulă.

N am întâlnit nici un ţăran care să nu-mi ofere generos struguri, smochine sau brânză, nevoind să prim iască însă bani pentru ele. Toţi îm i repetau cu cea mai mare priete­nie aceiaş refren, care mi-a rămas perfect în minte:

— „Dela un străin nu prim im nici o centimă“.Şi moşnegi cari păşiau alături de carele încărcate

lemne, mă salutau ca pe propriul lor fiu.

Am parcurs cu autobuzul coasta dintre Sagone şi Carges.Am parcurs nu-i propriu zis cea mai fericită 'expresie, caci de fapt am sburat.

treceam in goană nebună pe drumuri în serpentină care erau atât de cotite, încât nu puteai vedea decât la 3 metri înainte. Dar şofeurul nu suna deloc d in claxon.Doamne fereşte, dacă ne-ar fi eşit cineva înainte!

0 doamnă bătrână se crucia la fiecare cinci minute. Eu stam în faţă între taxatorul care îm i zâmbia ironic şi şo- feurul care părea nemişcat, ca tăiat din piatră. Deodată taxatorul şopti ceva la urechea şofeurului si acesta opri brusc automobilul. Ce se întâmplase ?

Taxatorul băgă mâna în buzunar, scoase un brow­ning şi ţinti în direcţia unei stânci, bătută necon­tenit de valurile mării. O împuşcătură şi o gâscă . sălbatecă ţâşni dintr’un tufiş şi căzu greoaie la poalele stâncii. Taxatorul îşi părăsi locul, coborî povârnişul spre imare, luă pasărea şi urcă din nou spre noi. De data asta râdea mai voios.

Am plecat mai departe. Lucrul acesta se re­petă de câteva ori şi părea ocupaţia cea mai fi­rească din lume. Pe această cale doar se poate cunoaşte farmecul moravurilor corsicane.

In fiecare sat corsican trebue să se găsească un „Hotel de France”. Odată însă am descoperit unul, nu ştiu unde, care avea la poarta grădinii un afiş mare, pe care era scris în englezeşte „W.C. in the garden". însfârşit !!

— „Aci voi poposi, desigur“ , mă gân- diam în sinea-mi. Şi acodo a/m poposit.

In antreu se găsia o pendulă veche, care indica sunând melodic orele. Ea era din Africa, din Constantina chiar. Avea însă un singur defect; îi lipsiau arătătoarele.

— „Nu face nimic“, — mă gândii eu. Şi am rămas.

Eram „la ţară“. La cafeaua cu lapte, han- gioaica acoperi masa cu un cearceaf pe care-1 luă în faţa mea din pat.

L-aş fi recunoscut însă în orice caz, după găurile ce-1 ornamentau. Asta era însă prea mult. Nu am mai putut răbda. Mi-am luat bagajul şi am plecat. Voluminoasa hangoaică era nedumerită. Mi-a rămas însă întipărită în minte numele hotelului „Ho­tel de France“

Ja r nu trebue să cred^» că în Corsica e pretutindeni la fel. Aces­tea se petreceau într’un sat, la depărtare de zece ore pe jos, de cea mai apropiată staţie de cale ferată. La Ajaccio, Bastia, Corte, Calor, Ils Rousses, Vizzavona, se găsesc hoteluri mari, cu confort idem şi vident cu tarife corespunzătoare. La Ajaccio, la vreo câţiva chilo- metri de oraş, Chiar pe coasta mării, se găsesc unele pensiuni cu gră­dini minunate. Acolo domneşte în permanenţă una din cele mai plă­cute clime aile lumii. Mai plăcută decât Riviera, clima din Ajaccio se

Celebrul bandit corsican Romanetti.

care avea

clasează imediat după ceea a Madeirei.In tr ’o astfel de grădină minunată, sub .milioa­

nele de stele ale cerului mediteranean, hangiul îm i povestia despre Romanetti.

Dar ştiţi cine e acest Romanetti ? Nonce Ro­manetti a fost cel mai mare bandit al Corsicei. La vârsta de abea 30 ani, fusese poreclit „regele bandiţilor“ şi purta acest titlu cu mândrie. A locuit timp de 18 ani la Maquia, în cea mai săl­batecă regiune a Corsicei. Petrecea nopţile în câmpul liber, trăind 18 ani urmărit mereu de jandarmii, condamnat de mai multe ori şi de câ­teva ori chiar la moarte, în contumacie. Timp trebuia să fie ucis în fiecare moment, de vreun care în cele din urmă l-a nimerit, acum vreo

de optsprezece ani, glonte poliţienesc, trei ani.

Romanetti conducea un batalion întreg de bandiţi, can nu se te­meau nici de Dumnezeu, n ici de dracul; avea un întreg arsenal de puşti, liuţite, pumnale, revolvere, mitraliere şi chiar un tun de calibru m ic; şi-a ridicat chiar întăritori care treceau drept inaccesibile. El, ucigaşul recidivist, — care nu strâmbase totuşi n ici un fir de păr din capul unui străin, trăia pentru străvechea lege a răzbunării sângelui, sfânta tradiţie corsicană, vendetta. Era un bandit, dar vărsa sângele numai pentru onoare. Onoarea era pentru el mai importantă decât viaţa, de altfel ca pentru toţi bandiţii corsicani. Şi astfel, într’o noapte fu ucis, perforat de nenumărate gloanţe de urm ăritorii săi. Jan­darm ii, — o m ică armată, — l-au încercuit pe o rază mare şi apro-

Page 4: PRIMĂVARA. — Un minunat decor primăvăratec, împodobit cu ...dspace.bcucluj.ro/bitstream/123456789/47309/1/...— Un minunat decor primăvăratec, împodobit cu silueta Edwinei

4R EA LIT A T EA ILUSTRATA 16 Aprilie 1931

piindu-se cu mari precauţii, după o luptă înverşunată, au reuşit să-l doboare.

Printre bandiţi în viaţă azi, Spada e cel mai renu­mit. Tră&şte în regiunea Sari d’Orcius. Şi contra lui duc jandarm ii război de ani de zile. N’au_ reuşit însă să-l suprime până acum. Dar desigur că în cele din urmă le va cădea victimă. . . .

Fiecare este convins că acesta va fi desnodamantul în viitor; de-aceea îl apără şi-l ascunde fiecare. ^

Spada poartă pe fmntea-i tânără, semnul ilui Cain: şi-a ucis fratele.

Vendetta !! ,Dar sfârşitul banditismelor în Corsica, nil va ti ho-

tărît de strategia sau de ordinele jandarmilor, ci de însăş bunăvoinţa locuitorilor insulei.

Spada ! Aim căutat să-l cunosc. Am^ rătăcit prin tu- fişeile dese ale munţilor Corsicei, fără să-i pot da de urmă, fără să-l găsesc, pe el, care era într^o continua «oană. Şi totuş în cele din urmă am putut sa-i vorbesc, să-i strâng mâna, am dormit chiar o noapte cu el sub acelaş acoperiş, fără să ştiu însă atunci că am deaface

cu Spada. . . . , , . . .Eram în gazdă la un ţăran voinic, intr o casuţa os­

pitalieră din spre coasta de Vest a Corsicei. Poposisem acolo de câteva zile. In tr’o seară îşi făcu apariţia un om robust, de vreo treizeci de ani, cu înfăţişarea unui bun si cinstit ţăran, care ne-a povestit ea i s a rătăcit măgăruşul în munţi şi-l caută zadarnic de doua zile Era atât de obosit şi de flămant ,incat nu putea merge

mai departe.

Era foarte lin iştit şi nu vorbea decât ceeace era ne­cesar. De altfel, asta era trăsătura sa caracteristică. Ceeace m ’a surprins, a fost dispariţia lui bruscă, a doua zi. O jumătate de oră mai târziu, au năvălit câţiva jandarm i în curte.

•— „Ce s’a întâmplat, dom ni­lor ?

— „Străinul dv. ?“

—- „Nu o oră de când...“

— Drace ! Era Spada !“

Aceasta a întâlnirea met Spada,

jumătate

fost

a cutllM I

După ce-a fost ospătat eşi pe veranda să fumeze o ţigară. Era un om foarte simpatic. Cu toată vârsta sa tanara, abdomenul părea sa se ro­tunjească serios, burghez de tot; dar putea fi şi o simpla iluzie Glu- mia cu noi şi toată făptura lui avea ceva smerit şi totuşi demn de în ­credere Se luă la joacă, vesel, cu copm şi in genere era „tres gentil .

... şi ilupă ce cobori paula spre mare, se inapoie cu gâscă sălbatecă împuşcată.Ceva foarte obicinuit...

mare bandit în viaţă, al Corsicei.- Trebue să notez aci, că între bandiţi şi briganzi e o mare deosebire.

Briganzii sunt tâlharii obicinuiţi de drumul mare, neno­rociţi cari acum, când scriu rândurile acestea, au fost prinşi de jandarm i. Şeful lor Perfetrini a căzut în luptă. La rândul lor, bandiţii duşmănesc — ca şi poliţia, — pe bri­ganzi. Bandiţi nu sunt de fapt decât executorii celebrei răs- bunări a sângelui: vendetta.

Aşa că în Corsica bandiţii şi briganzii nu sunt acelaş lu­cru şi nu trebuesc să fie confundaţi.

In sălbatecă insulă, se găsesc sătuleţe cocoţate pe vârfuri, ca şi cuiburi de vulturi, peisagii norvegiene, cu brădiş stră­vechi şi cu fiorduri de granit.

Sunt dealuri cu vii, regiuni florentine, pe coaste cresc pad- mieri, p in i, portocali. In Ajaccio, capitala Corsicei, iarna e necunoscută, dar la două ceasuri depărtare cu trenul, sunt munţii acoperiţi cu zăpadă veşnică. In Corsica se găsesc toa­te climatele şi toate fructele Europei.

Şi câte n’ar mai fi de povestit despre această insulă ori­ginală, din SVIediterana !...

De aci a pornit Napoleon Bonaparte, marele generaţi, să cucerească lumea întreagă.

Aci poposesc păsările, în drumul lor spre Africa, atunci când le ameninţă iarna, cu viscolele ei.

Şi tot în Corsica a mai rămas aproape fără posibilitate de a fi ex­terminată, vendetta, moştenire a veacurilor trecute, sângeroasa răsbu- nare a onoarei...

Corsica...e. g.

..acoperi masa cu cearceaful de pe pat...

C itiţ i „ A D E V E R U L L IT E R A R Ş l A R T IoT lC

C O Z O N A C I f r u m o ş i

FĂINA DE AUR HERDAN

Page 5: PRIMĂVARA. — Un minunat decor primăvăratec, împodobit cu ...dspace.bcucluj.ro/bitstream/123456789/47309/1/...— Un minunat decor primăvăratec, împodobit cu silueta Edwinei

16 Aprilie 1931 REALITATEA ILUSTRATA

y o e j / o d u / l a i

rK O ffv

Marele Voevod Mihai a luat parte la un cross-country, organizat la Şoseaua kiseleff. Moştenitorul tronului s’a ară­tat foarte interesat pentru toate fazele competiţiunei, prim ind lămuriri din partea însoţitorilor săi.

La sfârşitul probei sportive, Marele Voevod Mihai a înmânat câştigătorilor premiile.

\ f e p n J r c ij u l ( < b / ( 5 y u j/ u i C y fh jg r /

n f L-a„’’P,alalul Arte}or” de la Şosea a avut loc de curând, vernisajul „Salonului Oficiat , la care artiştii noştri expun lucrări de mare valoare.

V ermsajul a fost onorat cu prezenţa Suveranului.

In Capitală a avut loc de curând, congresul naţional de astronomie, care s’a ocupat, în p ri­mul rând de ultimele fenomene astronomice, — conlrolându-se rezultatele observaţiunilor, -— şi în al doilea rând, de introducerea la noi a orei Europei Centrale .

Au luat parte delegaţi ai tuturor observatoa­relor d in ţară.

¡1 1 prezenţa Regelui Carol, s’a inau­gural săptămâna trecută, noul spital al Ministerului sănătăţii, m uncii şi o- crotirilor sociale, institut înzestrat cu ultimele descoperiri pentru tratamen­tul şi vindecarea bolnavilor.

Laboruiorul prevăzut cu ultimele per/ecuum experimentale, va permite o ucuuuaiea ştiinţifică vastă.

Page 6: PRIMĂVARA. — Un minunat decor primăvăratec, împodobit cu ...dspace.bcucluj.ro/bitstream/123456789/47309/1/...— Un minunat decor primăvăratec, împodobit cu silueta Edwinei

REALIT AT EA ILUSTRATA

*SS¥

16 Aprilie 1931

O Q i { £

CAV//Nu numai automobilele şi motociclete­

le oamenilor maturi au nevoe de alimen­tare cu benzină. Iată la stânga un grup de copii, — mai m ici de 6 ani, —-ali- mentăndu-şi motocicletele, la o cursă or­ganizată de curând la Berlin.

& '/n a ! r a p J c /

C /V ÎO T XJos: Prima fotografie a noului avion

englez de luptă ,,Fury” , care poate a- tinge o viteză de 360 km. pe oră, ur-

cându-se la înălţim i considerabile.

Jos: Mahatma Gandhi pleacă la Londra. — Ce­lebrul agitator naţionalist indian, „sufletul miş­cării de eliberare", a declarat unui ziarist la Karachi, că va pleca la Londra, ca şef al delega­ţiei, la noua conferinţă a „Mesei Rotunde”.

După acordul său cu vice-regele Indiei, — lordul Irw in , — Mahatma Gandhi a hotărît r i­dicarea lagărului naţionalist dela Karachi.

< O t& 1 7 'K a f{h f(3 C 7 7 '(?• ■ ori§ ina15: 0 gospodină spălând rufele pe malul unui părău şi copilul

ei ¡ucandu-se pe-acolo, riscând să cadă în apă, grijulia mamă, l-a „atârnat’’ la S0.aŢf.’ J le J (fnphie, prinzându-l cu cârlige de rufe. Efect dublu: copilul a stat li­niştit facand totdeodată şi lielioterapie.

Page 7: PRIMĂVARA. — Un minunat decor primăvăratec, împodobit cu ...dspace.bcucluj.ro/bitstream/123456789/47309/1/...— Un minunat decor primăvăratec, împodobit cu silueta Edwinei

16 Aprilie 1931 REALITATEA il u s t r a t a 1

RIMA mea impresie despre New-York? Nu prea e gro- E drept că în loc de a de­

barca în celebrul port al metropo­lei cu sgârie-nori, în Manhattan, vaporul nostru a acostat în docu- rile Bush din Brooklyn, cartierul cel mai prozaic al uriaşului oraş, cartierul fabricilor, al locuinţelor lucrătorilor, o parte a oraşului care e veşnic învăluită de un fum gros ca o ceaţă.

i/.ava!

Impresii din Americade G u s ta v F ro e lic h

printre alţi mulţi, regretatul Mur- nau.

Din prim ul moment m ’am sim­ţit ca acasă. In prim ul rând, din cauză că şi în atelierele din Hol­lywood, lucrurile se petrec ca Neu- babelsberg, la Ufa. Există totuş o deosebire esenţială. La Holly­wood, actorul este lipsit de mul­te din avantagiile de care se bu­cură în Europa. Aci el este privat de prezenţa permanentă a frize­rului, a machierului şi a întregei armate de ajutoare, pe care o are în studiourile noastre. Fiecare tre- bue să-şi rezolve singur bucătăria personală. Lozinca este: „Help yosurself” : („Ajutaţi-vă singuri” .

Hollywood-ul este un paradis, din punct de vedere arhitectonic şi pictural. Nu vezi decât vile şi căsuţe de ţară, dealungul străzilor largi, umbrite de palm ieri. Holly- wood-ul este un oraş de coline. Fiecare deal are un nume, pe care îl poţi afla depe tablele imense pe care stă scris. Majoritatea sunt scri­se pe poalele colinelor, iar seara luminate de reflectoare uriaşe.

„Dacă am văzut-o pe divina Garbo?” Da, am cunoscut-o şi vă pot asigura că este destul de mo­destă.

Marea luptă pentru întâetate d in ­tre ea şi Marlene Dietrich .între­cere pentru care se pasionează în ­treaga presă şi marele public ame­rican, o interesează şi pe ea. Lu­crează zi şi noapte şi strânge bani pentru a putea sâ plece în tr ’o bună zi în patrie, să se odihnească „On ne sait jamais”...

Şi acum un alt capitol, *care cu siguranţă vă interesează în tr’o m ă­sură largă: Tia .luana, orăşelul de graniţă mexica i, cetatea plăcerilor, a şampaniei, a whisky-ului, a jocu­rilor de noroc şi a femeilor fru­moase. Drumul până acolo du­rează numai câteva ore, dealun­gul unei şoseie minunate. Cum a- jungi la graniţă, de pe teritoriul mexican te salută o mulţime vese­lă, care cu sticle de whisky în mâ­nă, îţi urează bun sosit în ţara „u- medă”, ţie biet venit din ţara „us­căciunii absolute”. La trecerea gra­niţe; aproape că nu există forma­lităţi. Cu atât î-ai drastice su ii insă cercetările Ia înapoiere, căci autorităţile sunt extrem de severe, în ceeace pr./eştf contrabanda da alcool.

T a Juana est» un oraş care se compune aprjape exclusiv din câr­ciumi, baruri şi taverne. O Sodomâ modernă, în care pentru bani îţi poţi procura orice: alcool, zaruri, cărţi, dragoste şi opium. Primul pe care l-am văzut la joc, a fost Jack Dempsey. Pierdea, bine înţeles! Activitatea începe Sâmbătă după masă şi ţine până Luni dimineaţă, încă de Sâmbătă seara, la 6.30, toată lumea este beată, pentru a întrebuinţa o expresie mai moale.

Pe lângă băutură, jocul de cărţi constitue „distracţia” cea mai im ­portantă. Jocul de noroc se prac­tică nu numai prin localuri, ci şi pe străzi, dealungul cărora se în ­şiră lanţuri întregi de rulete şi tot felul de automate de jocuri.

Nu departe de oraş se află cele­brul hotel Agua Caliente, clădit în stil spaniol, cu grădini superbe şi cu un basin de înot, totul din fa­ianţă şi al cărui fund este lum inat feeric seara. Lux nemaivăzut, toa­lete fantastice şi note de plată i- dentice. Banul pierde orice valoa- re.

Şi acum satira: Întreaga localita- te est« proprietate?* s trei njaţpsti

Dintr’un început am fost isbit de numărul imens al şomerilor, cari îşi aşteptau rândul în şiruri nesfârşite, în faţa ospătăriilor co­munale, unde li se servia in mod gratuit ceaiul şi pâinea zilnică, târziu am aflat că aceste ajutoare sunt datorite iniţiativei particula­re, statul, cel mai bogat stat din lume desinteresându-se completa­mente de soarta acestor nenorociţi. A fost un tablou dureros, care m ’a întovărăşit o bună parte din drum, până la hotelul din Manhattan, unde urma să locuesc.

Cele opt zile petrecute apoi în New-York, în timpul cărora ain a- vut posibilitatea de a mă desfăta din plin, în m inunăţiile fără sea­măn ale acestui oraş, n ’au putut şterge impresia ce mi-au lăsat m ii­le acelea de nenorociţi.

M-a impresionat în metropola a- mericană, plăcerea naivă şi tinerea­scă, pe care yankeii o au de tot ce este fast, atât în arhitectură cât şi in teatru, film, revistă, etc. Acea pornire către plăcere, către viaţă şi mai presus de toate o dragoste i- mensâ pentru tinereţe. Aceastei ti­nereţi, îi aparţine întreaga Ameri­că, strada, societatea, familia.

Un exemplu: în tr’o seară, în timp ce circulaţia pe Broadway era mai intensă, îşi făcu apariţia un mic Ford hodorogit, înţesat de copii între 13— 10 ani. Tinerii râ­deau, cântau şi făceau un scandal infernal. Credeţi însă că s’a găsit cineva care să fi criticat lipsa de modestie a acestor copii sgomo- toşi? Dimpotrivă. Agenţii de cir­culaţie râdeau, trecătorii se amu­zau şi făceau tot felul de semne în ­curajatoare droaiei de copii. Căci treceau în acel Ford hodorogit, viitorii „businessmeni” ai Statelor- Unite, trecea „Juna Americă” !

Nu vă voi vorbi despre voiajul meu spre Hollywood. Cele patru zile de călătorie, cu tot confortul şi luxul exorbitant al vagoanelor Pullman, n’au fost prea plăcute. Cu atât mai mare a fost satisfacţia la sosirea mea în Mecca filmului. Figuri cunoscute, prieteni dragi din patrie imi urară bun v e n it : Anton Pointner, Hans Heinrich von Tf?r(JPW^V. Wl^rlimir SoVnloff »i

ai filmului din Hollywood, cari în schimbul „distracţiilor” pe care le oferă, storc dela angajaţii lor sala­riile ce sunt obligaţi să le plătească.

Originale sunt şi formalităţile la frontieră, la înapoiere. Oameni beţi nu pot pătrunde în ţara „Un­chiului Sam”. D in această pricină, chefliii cari se întorc acasă, trebu- esc să depue un examen foarte a- muzant. Înainte de a pătrunde pe teritoriul american, fiecare candi­dat la „întoarcere acasă”, trebue să meargă dealungul unei lin ii albe, trase pe pământ. Cei cari cad la a- cest examen, adică acei cari nu pot merge exact dealungul lin ie i de încercare, sunt poftiţi în tr’o că­suţă albă, prietenoasă, unde trebue să doarmă frumos, până ce le tre­ce ameţeala .După ce şi-au revenit completamente, sunt poftiţi de că­tre cerberii yankei pe teritoriul „uscat”.

F el-d e-fe lFumul de cafea prăjită e cel

mai bun dezinfectant. E l distruge mirosurile urâte din apropiere şi poate fi întrebuinţat cu folos pen­tru purificarea aerului din camera bolnavilor.

* * *Ct*mbinaliuuile jocului de dom i­

no isnnt aiul de variute, incăt ar trebui ca o pereche de jucători, să joace zece ore pe zi vreme de 180 de m ii de ani ca să le epuizeze.

* * *Unghiile mâinilor* se schimbă

complet în patru luni şi jumătate. Dacă am conserva degetul arătă­tor în tr’un tub, unghia ar putea să ai'be o lungime de doi imetri, la sfârâşitu] vieţii. Faceţi o încer­care....

GÜNTHER WAGNER • P « w f t n * o r «

ANA SZILINSKA artistă cehoslovacă

ION SÂRBUL

Societar al Teatrului Naţional în noua producţie sonoră a casei

(iaumont „ALCAZAR Scenario şi Regia: Ion Sahighian

şi N. N. Şerbănescu

HANNOVER UND W la toate o«m«4Ârt»r

Bazinul de cerneală al

tocului rezervoar PEL I­

KAN este transparent, ve­

deţi imediat când trebuie

umplut. Peniţe potrivite

pentru fiecare mână o mă­

rime, o calitate un preţ.

Page 8: PRIMĂVARA. — Un minunat decor primăvăratec, împodobit cu ...dspace.bcucluj.ro/bitstream/123456789/47309/1/...— Un minunat decor primăvăratec, împodobit cu silueta Edwinei

RΣA1 .1 ÎA ÎEA ÎL U S tR A fA¡6 Aprilie 19J1

C U R IO Z IT Ă Ţ ICeasornicul trebue întors ¿para,

nu dimineaţa, cuci seara resortu­rile sunt calde încă, întrucât au stat în buzunar, lângă căldura cor­pului. Dimineaţa ele sunt reci şi pot plesni mai uşor.

* * *-Sanson, celebrul călău al revolu­

ţiei franceze, era un om elegant : el executa pe condamnaţi în tr’un splendid costum verde, împodobit cu dantele. Mulţi tineri găsind hai­na de ceremonie a călăului Ioane eleganţă, au adoptat-o...

* * *Deţinuţii din închisoarea deta

Montgom'mery (Chicago), cărora le place pescuitul cu undiţa, au voe să iasă oricând şi să-şi satis­

facă pasiunea.

* * *In Anglia, trofeul Vanatoarei

este coada vulpei ucise, pe_ care stăpânul castelului şi-al pădurii unde se face vânătoarea, o oferă ceremonios, uneia din doamnele prezente.

* * * ■Din 89 milioane de francezi, 11

milioane locuesc în oraşul sau sa­

lul lor natal.* ^ ^

Cea mai mare adâncime marina este in oceanul Pacific, la estul insulelor F ilipine : 9.780 metri.

In China, luptele de greeri au a- proape aceeaş impotrtanţă, ca în Europa cursele de cai...

Casele de jocuri în care se prac­tică pariurile pentru greerul în ­vingător sunt prohibite, iar poli­ţia pedepseşte aspru pe patronii acestor case, numite su-ge-ti-tan şi pe vizitatori. Dar numărul caselor în loc să scadă, sporeşte în fie­ce an.

* * *Somnul electric e la fel cu som­

nul prin cloroform. Bolnavul poate suporta operaţie, fără să simtă n i­mic şi la încetarea curentului, st; deşteaptă bruse. Autorul somnului prin electricitate e doctorului Şte­fan Le duc.

* * *

Acum patruzeci de ani, in l- ran- la era o cârciumă la 900 locuitori. Acum e unu la patruzeci. Im Paris, sunt 30.000 de cârciumi, pecând la Londra, care are o populaţie dublă, suni numai 6.000.

* * *

In Asiu Centrală există un mun­te numit Indo-kush, de-o înălţime fantasUcă. El e acoperit de păsuri moarte, care îngheaţă cum _ ajung la o anumită înălţime. Călătorii cari se urcă spre vârful acestui munte, trebuesc s’o l«că^ cu foarte multe precauţiuni, ca: să nu pro­voace prăvăliri de zăpadă. Pe l u ­do Kush există un vierme ciudat în felul viermelui de mătuşă nu­m it viermele de zăpadă. El moare îndată ce e transportat d i ,i acest

pisc bizar. ____

Sfaturi pentruîn g r ijir ea fru m u se ţii

Xavier D’annaul. — Domnule ce tragi la sorţi starea mea civilă şi care vrei indispensabil cum zici, să-ţi fac din plete plate, ondulate, te sfătuesc să te razi în cap şi să porţi o perucă cu onduline după plac. D-ta *nu ai aflat încă de neexistenţa vreunei a- lifii miraculoase cu care să transformi părul fără fier de frezat? De ce nu-1 pui in bigudiuri seara la culcare?

Rabindranath. — Ce trebue să faci ca să-ţi crească barbă? Dar mai întâi de ce sex eşti, căci după câte ştiu eu dacă ai fi de cel masculin ar fi inevi­tabilă creşterea bărbii. Ori d-tale ţi-a venit tocmai acum gustul acesta fis­tichiu când bărbaţii cheltuesc bani şi timp ca să scape de un Început de barbă. Te felicit sincer.

Urâtul. — Mărturisesc că dacă ai urmat toate sfaturile mele contra na­sului roşu şi el nu s’a convins să-şi schimbe culoarea, apoi dă probe de încăpăţânare feroce. Dar mai întâi ce sfaturi ai urmat şi cu ce creme l-ai uns? Eşti bun să mă lămureşti.

Mimosa B. — Da, după câte ştiu doctorul de care mă întrebi face ast­fel de operaţit Preţul nu-1 cunosc nici măcar aproximativ. Sensibilitatea d-tale este exagerată însă, nu trebue să refuzi un mariaj din dragoste nu­mai pentrucă nu ai sâni frumoşi. Ia spune-mi mie ce fete au mai făcut asta?

Betty G. Lori. — Probabil că su­rioara a scris in acea rubrică, nu-mi amintesc. O tinctură bună de pâr? Te sfătuesc însă dacă ai drum la Bu­cureşti să vii la un bun coifeur şi să ţi-1 faci cti H6n6. Dacă nu, atunci ia la întâmplare o reclamă din ziar. Dar nu garantez reuşita.

Floarea din Crişana. — Ai utilizat crema Laura N. 1?

Antonescu-Bârlad. — Este foarte adevărat că regimul cu cartofi fierţi şi sulfat de sodiu nu prea e suculent. Nu este nevoie însă de un regim atât de sever. Depurativul Richele* îţi a- jută, trebue o cură de trei flacoane şl apoi o pauză. Extern vei face băi cal­de cu scrobeală (amidon) albă şi te vei unge cu: Turbith mineral 2 gr., ovocaine 0,50 Bals-Peru 5 gr., Ung. emoliens 40 gr. Peste două săptămâni comunică-mi rezultatul.

Dora Sîm. — Poţi face masagii cu crema ce mă întrebi. E eficace.

O elevă de institut. — Glicerina pură nu e bună pentru ten. Cumpără dela farmacie un unguent emoliens simplu. Da de sigur că apa caldă e bună. Pe urmă vaporizezi cu apă de colonie.

Cititoare tristă. — Ar trebui ca un farmacist să vi-i atingă cu ac. azotic fumans. Nitratul de argint e bun. U- leiul de ricin părţi egale cu lămâie, ajută adesea.

O studentă disperată. — Puteţi uti­liza apa de toiletâ' de care mă între­baţi cu un tampon de vată seara la culcare. Nu veţi mai spăla obrazul cu săpun şi apă. Veţi utiliza Crema Lau­ra I, iar dimineaţa veţi şterge obra­zul cu aceiaşi apă.

Cencetăţeanca mea. — Str. Vaslle Lascăr No. 9 Bucureşti.

Visul meu. — Da, o puteţi înlocui cu laptele de migdale.

Ieşanca sbuciumată. — In definitiv sunt nedumerită. Nu-mi precizaţi ce remediu doriţi? Scrisoarea d-v. e foarte confuză. Cură de slăbit? Sbâr- cituri? LAURA

INDISCUTABILPÂINEA HERDAN E CEA MAI

BUNĂ

Faceţi ca $i , . .d e n t i s t u l d v s .

LUMINA ELECTRICA şi APA CURGATOARE

Automatele D E L C O -L iG H Tin s ta la te l a ţ a r ă d e c ă t r e

H ID R O E L E C T R I C A S . K„ C â m p i n e a n u 4 8 B u c u r e ş t i i .

Nu este nim ic cunoscut mai bine până azi care să albească şi să cureţe dinţii D-voastră, ca PASTA şi SĂPUNUL de dinţi GELLE FRE- RES-PARIS.

Pentru acest motiv majoritatea dentiştilor din lumea întreabă o rppntnnnd8.

Page 9: PRIMĂVARA. — Un minunat decor primăvăratec, împodobit cu ...dspace.bcucluj.ro/bitstream/123456789/47309/1/...— Un minunat decor primăvăratec, împodobit cu silueta Edwinei

R EA LITA TEA ILUSTRATA16 Aprilie 1931

Poveste fără cuvinte

IM POSIB IL

— „Chelner” , strigă nervos clientul. „Astăzi e mâncarea mai proas­

tă ca totdeauna”.— „Mai proastă? Imposibil, domnule, absolut imposibil .

LA POLITIE

— „Domnule comisar, am găsit pachetul ăsta cu brânză pe strada şi vreau să-l depun la biroul obiectelor găsite, cum se procedează, va

rog?” . . . . '— „Depui pachetul la camera No. 14 şi ducă in timp de un an

de zile nu se prezintă nimeni să ridice brânza, îţi aparţine dumitale .

PREVĂZĂTOR

Mai zilele trecute s’a disputat in Capitală maich-ul de box pentru campionatul României la toate categoriile, intre Gheorghe Axioti şi Moţi Spakow.

Desigur că în această pagină nu ne putem opri asupra rezultatului technic, dar ni s’a povestit un amănunt anterior mateh-ului, care me­rită să fie povestit.

In dimineaţa match-ului Moţi Spakov se prezintă cu un buchet e- norm de flori la portarul spitalului Colţea.

— „Vă rog să predaţi acest buchet domnului Gheorghe Axioti” .Portarul cercetează rubricele de intrări din registru, dă un telefon,

mai controlează încăodată registrul şi răspunde:— „Scuzaţi vă rog, dar n’aveam nici un pacient cu numele acesta.”

„Nu-i nim ic, o să-l prim iţi diseară...”Si n o n e ve ro .'..

— „Vă rog să-mi lăsaţi cel puţin o linguriţă, pentru a-mi lua me­dicamentul...

Trio .4. B. C. se prezintă directorului de cabaret.

S b f ’

tabletele Bromuralca un calmant inofensiv.

Pentru a vă forma o idee despre efectul lor sigur, trebue să !e încercaţi. E admirabil, cum 2-3 tablete Bromural liniştesc

cea mai sălbatică rebeliune a nervilor, aşa cum calmează uleiul valurile, sau apa focul. Vreţi după o iritaţie mai gravă să dobândiţi repede stăpânirea asupra Dv., sau doriţi să preve­

niţi o stare de iritare? Atunci tabletele Bromural nu trebue să vă lipsească. Procuraţi-le şi purtaţi-le totdeauna în buzuna­

rul Dv. Ele sunt produse de K N O L L A.-G.,Ludv/igs- h a fe n /R in (Germania). Luate înainte de culcare, ta­

bletele Bromural vă adorm sigur. - Tuburi de sticlă

cu 10 sau 20 tabiete se găsesc în farmacii şi droguerii.

Aşa poruncesc tabletele Bromural. De peste două decenii nenumăraţi medici din toate ţările preferă

Page 10: PRIMĂVARA. — Un minunat decor primăvăratec, împodobit cu ...dspace.bcucluj.ro/bitstream/123456789/47309/1/...— Un minunat decor primăvăratec, împodobit cu silueta Edwinei

MULT de când pământul a lepă­

dat friguroasa haină al­bă, cu care-şi acoperi­se, .vrând-nevrând, sbâr

cita-i epidermă.Departe voga sporturilor de iarna

cu cerinţele şi bucuriile ei.Sfârşitu-s’a cu viscolele şi şueratu-

rile lor înţepătoare, ce-ţi strângeau tâmplele ca ’n chingi...

Adio scârţâit surd şi blând, de sub paşii mei!...

Adio ureche şi nas înghe­ţat!...

Adio m âini amorţite!...Gum ai spus?... E prea

mult „Adio” ?... Ah, da!

m

ia REA L IT A T EA i l u s t r a t a 16 Apnl,e 1931

Uitasem c’ai de gând să te abaţi din nou, la anul,

pe la noi... , , ... ,Iţi cer iertare atunci, cu tot respectul, iţi strâng

mâna cu multă... căldură şi ’ţi spun — ca sa-ţi fac plăcere, nu de altceva —- „la revedere ...

Şi iarna, adunându-şi gerul de_ prin unghere, se făcu mică-mică, îşi vârî nasul în scurteica, (te teamă să nu i-1 topea.scă soarele şi, aruncand o privire glacială acestuia, o luă la sănătoasa, cat o ţinură picioarele. . . . .

Şi ’n locul sgribulitei Ierni, soli veseli, întoc­mai ca începutul unei idile, ne-aduc, fericiţi, m i­resme proaspete de câmp şi de flori nevinovate, virtuţi fermecătoare împrăştiate cu generozitate de aureolata natură...

E primăvară!!...T im id, ghiocelul a învins de mult scoarţa pă­

mântului şi a apărut glorios la suprafaţă...E imaculatul prevestitor al unei vieţi, care în ­

cepe să surâdă...E semnalul unei vieţi noui!...E uitarea grijilor... Ba chiar şi uitarea de sine!..

•>- Şi looping-urile lor aiuritoare de- scriu serpentine fără de sfârşit...

Privighetoarea îşi răsbună acum săptămânile petrecute la adăpost...

Corul păsărelelor desmiardă, cu trilurile lor, amorezaţii de-o clipă, de-o zi, de-o viaţă...

E prim ăvară şi ’n văzduh, şi ’n câmpie, şi n pădure, şi peste ape şi ’n suflete...

Pleoapa amurgului, obosind, se-aşterne încetişor... Zefirul împrăştie adieri, mângâeri catifelate...Şi Zoop/ng'-urile fluturaşilor sburdalnici, serpentine

fără de sfârşit, au încetat... CLAUDIA

Ca mâine vor începe excursiile peste ape, câmpii şi păduri şi tot ca mâine izvorul va vi­bra din nou fericit, la ecoul unui râs cristalin, de ţărăncuţă îndrăcită...

Cireşii s’au învestmântat în mantii feerice şi — întocmai ca suveranii — şi-au împodobit frunţile cu cununi de basm.

Sufletele şi m inţile întregii suflări se reîm­prospătează...

...Setoşi de fericire şi de lum ină, muritorii transformă primăvara într’o adevărată oază..

Prin parcuri proaspăt aerisite, fluturaşii sbur- dă din floricică în floricică, din petală în pe­tală. din mireasmă în mireasmă...

E i ţes, neştiutori, balsamuri primăvăratece...

Page 11: PRIMĂVARA. — Un minunat decor primăvăratec, împodobit cu ...dspace.bcucluj.ro/bitstream/123456789/47309/1/...— Un minunat decor primăvăratec, împodobit cu silueta Edwinei

Strănepoţii lui Abdel-Krim rn Capitală (vezi pag. 6-8)

Page 12: PRIMĂVARA. — Un minunat decor primăvăratec, împodobit cu ...dspace.bcucluj.ro/bitstream/123456789/47309/1/...— Un minunat decor primăvăratec, împodobit cu silueta Edwinei

Zădărnicie...Peggy Davis era, acum câţiva

ani, cea mai frumoasă Girl din ce­lebra trupă a lui Ziegfeld din New York.

Să fii cea mai frumoasă dintre cele mai frumoase dansatoare din America e tot atât de bine, — dacă nu chiar mai bine. — ca un post de guvernator la Banca Naţională.

Frumuseţea este o calitate paten­tată de soartă: o carieră sigură.

Mica Peggy Davis deveni, în cu­rând Mrs. Townsen, soţia unui multim ilionar australian.

Căptuşită cu dolari, Mrs. Town­sen se înfăţişă ca „cea mai frumoa­să femeie din lume“.

La Riviera franceză unde se adu­nă, în efectele lum in ii prielnice, toate frumuseţile continentelor, Mrs. Townsen dobândise titlul de „minunata Americană“ .

Ce vreţi mai mult?A, uitasem să adaug: minunata

americană nu avea decât 24 ani.Şi cu toate acestea nu era fe­

ricită.De pe coasta înaltă de 150 de

metri a dat drumul automobilului de lux şi s’a prăbuşit în prăpastie — unde-i marea cea mai albastră... ca să ne servim de-o imagine din poveştile fermecătoare ale lui Puş- kin.

Automobilul de lux s’u făcut praf si femeie de lux, deasemenea...

Vizita lui Chaplin

Un magazin de bijuterii d in tr’o stradă principală d in Berlin. Uşa se deschide si apare un surâs, ca pe fotografia unui mare artist de cinematograf. Surâsul aparţine unui domn scund: tânăr încă, dar cu pă­rul cărunt, cu o figură simpatică, dar obosită. E bine îmbrăcat tă­ietură străină.

Străinul vrea să cumpere un ac de cravată. Alege mult, nu se poate hotărî, ar vrea pietre şi perle mai curate si mai mari.

Uşa se deschide d in nou şi un

Chaplin— asa cum este.

umple*. d in ce în ce mai accentuat în zia- adus rele d in Occident. Jeanette Macdo­

nald a suferit un accident de auto­mobil. Un grav accident de auto-

c.urent de parfum scump magazinul. Parfumul V au două doamne tinere şi elegante cari vor să cumpere nişte bijuterii. Se pare însă că nu le interesează o- biectele, ci străinul. Se uită la el, îl sorb d in ochi, şoptesc entuzias­mate, se sfârşesc de plăcere...

Una din ele şopteşte bijutierului: Ştiti cine-i?

— ?

— E Chaplin.

Negustorul uită că-i... negustor. Se retrage după o perdea; se aude cum urca grăbit o scară. Intreaga-i familie se revărsă în prăvălie. Se aduce vin şi prăjituri.

Poftim. Ce ocazie fericită! Ce onoare! Daţi-mi voe să vă prezint pe soţiu mea, pe fiicele mele, pe fiu l meu mai mare, student.

Chaplin e jenat. Se scuză. Mulţu­meşte pentru prea mure atenţie şi se retrage politicos, fără să cumpe­re ceva. Cele două doamne dispar şi ele în mulţimea care s’u strâns în faţa uşii.

Toţi discută fericitul eveniment.Peste câtva timp, bijutierul ob­

servă că străinul a plecat cu trei ace din cele mai scumpe... La po­liţie află că artistul american a pă­răsit Berlinul cu câteva ore înainte de-a fi vizitat magazinul de biju­terii...

Recunoştinţa dementuluiUn muncitor bătrân — scena se

petrece în Lituania — intră în tr’o pădure. Un strigăt sufocai îl opri brusc.

întoarse capul : de creanga unui copac spânzura un om. Sub greu­tatea corpului robust se balansa co­pacul. Picioarele spânzuratului dan­sau ultimul dans.

Bătrânul se repezi şi tăie frân­ghia. Un tânăr uriaş se prăbuşi la pământ. Muncitorul îi veni în aju­tor; îi scoase laţul; îi şterse ba­lele; îl mustră, încercând să-l lin iş­tească.

Operaţia reuşise. Bătrânul se fe­licită: făcuse o operă creştinească. Ar f i fost păcat de aşa flăcău să se usuce pe copac....

Tânărul se ridică liniştit şi legă din nou frânghia de copac.

— Ce-ai de gând să faci ? în­trebă bătrânul neliniştit.

—- Să te spânzur, în locul meu.

Şi două braţe de fier îl înşfăcară pe bătrân.

0 scurtă zvârcolire, un ţipăt. La­ţul strânse gâtul bătrânului, picioa­rele şi braţele se întinseră, capul se aplecă... Gata !

Tânărul se aşeză pe marginea drumului în contemplarea copacu­lui împodobit cu trupul neînsufle­ţit al salvatorului şi victimei sale.

Aşa a fost găsit de nişte ţărani care-l cunoşteau şi ştiau că e ne­bun :

— Ce-ai făcut ?— L’am spânzurat, pentrucă m ’a

împiedecat să mă spânzur !...

Unde-i Jeanette Macdonald?

0 rumoare sinistră se răspândi, acum câteva zile, în marele centre europene. La Londra, la Paris, la Berlin, la Roma şi la Viena circulă ştirea că simpatica eroină d in „Pa­rada Dragostei”, Jeanette Macdo­nald, a dispărut.

— Unde-i Jeanette Macdonald?întrebarea s’a ivit şi s’a repetat

mobil.

jeanette MacDonald

Unde?In Italia.Trăeşte?

__ 9

O altă versiune afirma că artis-

ta, însoţită de prinţul Umberto al Italiei, a fost rănită într’un acci­dent de automobil şi că a m urii a doua zi.

Ambasada italiană d in Paris a desminţit în modul cel mai catego­ric această ştire.

Zadarnic. După desminţire, s’u răspândit o altă versiune şi mai precisă şi mai gravă: Princesa Ma- ria-Jose, soţia prinţului Umberto, a împuşcat-o pe fermecătoarea blon­dină, la Turin.

Reporterii au pornit ca vijelia să rupă vălul de pe acaslă taină.

Desminţirile dela Bruxelles şi de la Roma nu puteau să fie luate în serios: „taină de stat”...

Afacerea misterioasă ameninţa să ia proporţii mai mari decât dispa­riţia generalului Kutepow.

Un mare cotidian din Paris se hotărî să telegrafieze coresponden­tului său dela New-York:

„Unde-i Jeanetta Macdonald?” Peste o oră sosi răspunsul:,,Jeanette Macdonald a plecat a-

cum câteva zile din New-York la Hollywood. Versiunea relativă la prinţul Umberto este, pesemne, un truc al managerului. Artista se află de şease luni în America.”

Ce pierdere ireparabilă pentru a- matorii de scandaluri picante!...

FEDIA

D I A M O N DCEA MAI BUNA Ş l MAI R E Z IST E N T A

Se poate întrebuinţa de cel puţin 12 oriReor- Gen.: A. SCHOR S. A., Bucureşti, Str. Tudor Vladimirescu No. 2>

C R E M A

M A R G IT

Ca. fwft. ¿a a

jutc

— .fii FI ¿4, 7

<x_.

ÎNFRUM USEŢEAZĂ ,

î m p r o s p ă t e a z ă

ş i î n t i n e r e ş t e

Page 13: PRIMĂVARA. — Un minunat decor primăvăratec, împodobit cu ...dspace.bcucluj.ro/bitstream/123456789/47309/1/...— Un minunat decor primăvăratec, împodobit cu silueta Edwinei

Il) Aiiulic l'JJl R E P O R T A J

Potul vagabonzilor

Un accident de circulaţie

Strada, scenă lungă, fără sfârşit, pe care se joa­că drama citadină de fiecare zi. Are culise de ganguri obscure, din care pândesc apaşii, iar în centru reclamele luminoase ii dau strălucire de rampă. Orchestra dementă a circulaţiei moderne, însoţeşte această dramă cotidiană, din m ii de claxoane şi sirene, cu gama lor in fin ită de aver­tizări: delà stridenţele ascuţite ce te ciupesc de creer, până la răguşelile de trombon; sunt cla­xoane cu sughiţuri, claxoane cu ţâfnă... Averti­zări quasi-inutiie, în trepidaţia de pe caldarâm: prinsă între un tramvai şi un automobil, o bă- rână, uluită de infernul circulaţiei moderne, a fost doborîtă, strivită...

Drama s’a petrecut într’o clipă. O şuviţă de sânge s’a prelins ,din adânc, din creer, pe părul alb, picurând pe piatra căii Rahova. Circulaţia s’a întrerupt puţin, femeea a fost scoasă de sub roţi, a fost întinsă pe pavaj. Trecătorii au făcut Cerc în jurul cadavrului, ce nu lăsase încă din mână, o legătură cu făină.

Pe calea Şerban Vodă lucrătorii primăriei sa­pă la canalizare. Tubul negru trece pe sub liniile

de tramvai. S’a săpat un şanţ adânc, în fun­dul căruia se lucrează, în timp ce tramvaiul trece pe marginea groapei simetrice.

Nu s’au consolidat însă pereţii groapei, cu scânduri şi traverse. Odată, când a trecut tramvaiul —■ groapa ajunsese de vre-o 7 me­tri adâncime, — pereţii s^au surpat cu zgo­mot surd, ca de bulgări căzuţi pe un sicriu, peste lucrătorii din fund.

Unul, a fost îngropat de viu. Până să se sa­pe, ca să fie găsit, a fost sufocat de pămân­tul ee-1 apăsa din toate părţile. Fu scos a- proape mort; faţa lui vânătă, ochii holbaţi şi ficşi arătau că era mai mult mort decât viu.

Fu întins pe glod-ul străzii, şi strada deve­ni pat de moarte. Ii se înfipse Ia căpătâi, în jurul capului, mai multe lumânări de ceară, ca să moară creştineşte. 1 s’au înfipt lumâ­nările, în pământul străzii, în acelaş pământ

inuman ce voise să-l înghită de viu.

Strada, lungă panglică întinsă pe pământ, cu sute de mici scene, ca sutele de fotogra­fii ce formează un film.

Un pâlc de ţigănuşi, pe uliţă, joacă bar­

but... „ . _In tr’o zi, am văzut o doamnă tanara, ele­

gantă, eşind d-in parcul Ioanid: muşca o batistă mică, plângând. A alergat la un ta­xi, s’a suit, a dispărut... Ce să fi fost?...

Scandal nocturn pe bulevard, bătae: un indiv id e plesnit în mod sălbatec de un domn cu blană, care explică mulţimei care

s’a adunat:___ A vrut să-mi fure portofelul... L-am

prins cu mâna spre buzunarul meu...Un gardist a sosit şi-i desparte.Ind ividul lovit cu palma peste ochi, în ­

gână:— Dar sunt orb...In adevăr, orbitele lui sunt goale...

Felinarul serveşte în literatură, pentru a evoca plastic strada. In realitate, înfipt a- colo, în stradă stâlpul acesta verde, cu ver­ticalitatea vagă, unghiu d-rept ca o spânzu­rătoare, e în esenţă un coteţ de sticlă pen­tru o lampă. Spre noapte, lampagiul, cu prăjina lungă în vârful căreia arde o iască, ¡prinde felinarul miop. Geamurile coteţu- !ui de lum ină se îngălbenesc.

Siluete de femei pierdute, pândesc din umbra ulucilor, pe trecători. Un om îşi do­seşte în van pe lângă uluci statura vânjoa- să. Lum ina felinarului îl demască o clipă: e o matahală de om; faţa lui nerasă e zbur­lită, cu ţepi, şi capul lui pare un arici ro­tund, roşcat. In umbra sprâncenelor stu­foase, mocneşte un reflex de cruzime rece.

S’a tras în umbră. Pândeşte. O femee tre­ce. In spatele ei, individul înfige cu sete un cuţit...

Page 14: PRIMĂVARA. — Un minunat decor primăvăratec, împodobit cu ...dspace.bcucluj.ro/bitstream/123456789/47309/1/...— Un minunat decor primăvăratec, împodobit cu silueta Edwinei

4 K li I ’ O !< '! A J l i .1; r i l ie ÎV.

In cadrul străzii trebuie situat elementul ce-1 animă: pu­blicul. Fără dânsul strada ar fi moartă, un simplu sicriu din care a evadat chiar cadavrul. E un sentiment încercat în unele provincii. îm i amintesc de o stradă din Sulina, atât de caracteristică, cu case de lemn, afumate de vreme,

o stradă lungă ca un culoar de scândură. La ora prânzului, în portul ăsta modest, cu activi­tate reţinută, strada

D-na FLONtlA CAPSAU

va d-a un singur recital de dans la teatrul Regina Maria în seara zilei de 24 Aprilie. In program figurează interpretări coreografice după mu­zică clasică modernă şi euritmie după versurile de Tudor Arghezi, Ion Barbu, şi Paul Sterian. Partea muzicală susţinută de d. S. Filionescu. Versurile citite de d. Pop. Marţian dela Teatrul Naţional.

Biletele la Agenţiile Feder şi Ipcar şi la cassa teatrului.

Ziarele — nu ştiu de ce — s’au întrebat a doua zi: sa­dism? şi apoi faptul divers a fost uitat pentru totdeauna.

Noaptea pe uliţele bucureştene... Colţuri ascunse în bez­nă, fictiv fior de crimă. Pe bulevard, platanii iau în în ­tuneric forme fabuloase. Calea Victoriei, în groasă pen­umbră, cu obloanele trase, ploape de fier peste vitrinele ce dorm, pare o arteră provincială.

Animaţia eşirei dela teatre se stinge repede, canaliza­tă, difuzată de taxiuri şi tramvae spre periferii. Oraşul doarme...

Pe bulevard, se scot din pineze fotografiile de pe fa­ţada cinematografelor.

Trotuarul mai dosnic, a devenit atunci patul de piatră al vagabondului.

La fel, doarme la volan, şofeurul fără client.Zorile marelui oraş sunt cenuşii, murdare, ca faţa cer­

şetorului care a dormit pe o bancă de pe bulevard...

trăeşte un moment de svâcnire, un singur moment însufleţit. După masă, imediat, căl- d-ura sau frigul, comprimă mizerabila pâl­pâire. Strada e pustie, moartă.

Posed o fotografie a unui astfel de spec­tacol: o lungă perspectivă de faţade cu bal­coane de lemn şi un câine, un singur câine umblând „visător”, între cele două rânduri d-e case.

Da publicul e acela ce dă viaţă străzii, mulţimea asta anonimă, săgetată de gânduri, agitată de sentimente, veşnic îmboldită, cu­rioasă. Iat-o înconjurând victima unui ac­cident de automobil; iat-o participând la o încăerare; iat-o stând ceasuri întregi Ia uşă,

indaralul careia s a petrecut o dramă sângeroasă. A simţit-o, a adul­mecat-o... Are o facultate veşnic veghetoare, aceia care-i aduce dimi­neaţa la cunoştinţă - fără alt intermediar, faptul nocturn. — „Mi se pare că s’a petrecut ceva neobicinuit la vecin!” Simţul lui, ridicat peste somn, ca periscopul, nu l ’a înşelat.

Cine ar putea tălmăci misterul fiecărui trecător? Cine gândurile bune sau rele, ascunse îndărătul unor ochelari şi cari n ’aşteaptă decât un dechic să se transforme în gest, în tr’un act simpatic sau odios?

SANDU VORNEA

In cartierele mărginaşe.

Im locul crimei

Page 15: PRIMĂVARA. — Un minunat decor primăvăratec, împodobit cu ...dspace.bcucluj.ro/bitstream/123456789/47309/1/...— Un minunat decor primăvăratec, împodobit cu silueta Edwinei

16 Aprilie 1931 R E P O R T A J 5

In cursul vremii s’au cunoscut numeroase aventuri ale oamenilor cu dublă personalitate.Istoria însăşi are eroii ei de felul acesta, adică, oameni care, in urma unei întâm plări tragice şi-au pierdut personalitatea adevărată, pentru a întrupa una străină.

Sunt uşor de presupus, cu închipuirea, con­fuziile, scandalurile şi chiar tragediile produse de asemenea situaţii.

Literaţii de pretutindeni s’au grăbit să uti­lizeze, ca subiect senzaţional, oamenii cu dublă existenţă. Dar, dacă ei au creat romane pasionante, iată că viaţa le-a dat o replică ma­gistrală: personalitatea lui Canella-Bruneri.

De cinci ani această enigmă fără precedent pasionează până la epuizare o- pinia publică italiană.

Aproape n’a mai rămas cale judiciară să nu fi fost încercată şi instanţă de apel în faţa că­reia să nu fi ajuns procesul me­nit să hotărască cine este ade­văratul soţ al d-nei Giulia Ca- nella, de fel din Verona.

Lucrurile s’au desfăşurat, în chip straniu, începând din noap­tea de 10 Martie 1926.

In această noapte, devenită celebră în analele poliţiste şi judiciare, a fost găsit în c im iti­rul evreesc din Turin un ind i­vid îmbrăcat în tr’o fostă unifor­mă militară, cu o urnă funerară în braţe.

Dus la poliţie, s’a constat că indiv idul dădea semne de demenţă şi că era în stare de amnezie, adică nu putea să-şi aminteas­că cine este şi de unde vine.

S’a crezut atunci, că este vorba de o veche tragedie a războiului, iar individul a fost internat în vestita casă de nebuni din Collegno şi transformat, pentru lume, în necunoscutul cu numărul 44.170.

După un an petrecut la Collegno, 44.170 a început să dea semne de revenire la normal. Imediat s’a publicat în ziare fo­tografia lui, pentru a putea fi identificat şi redat familiei.

Câţiva locuitori din Verona au fost fra­paţi de marea asemănare a necunoscutu­lui din casa de nebuni cu fostul profe­sor Giulio Canella, onorabil şi bogat tată de familie, foarte cult şi considerat, dis­părut în timpul campaniei, pare-se într’o luptă cu bulgarii.

Fratele profesorului, intrigat, s’a dus să vadă în celulă pe enigmaticul 44.170 şi într’adevăr a găsit o asemănare isbitoare a acestuia cu presupusul de­funct în războiu. Totuş, unele amănunte, unele expresii ale feţii l-au_ fă­cut să nu se pronunţe dela început în tr’un mod cert. Indată după a- ceastă întrevedere, nebunul cu numărul 44.170 a început să scrie... acasă, dând o serie de relaţiuni surprinzătoare asupra unor fapte din trecutul său. Ca urmare, văduva profesorului Canella s’a hotărît să vină şi ea la Collegno. Nu se ştie, până acum dacă 44.170 fusese pre­venit sau nu de această vizită. Fapt este că, aflându-se ca prin sur­prindere în faţa... fostei sale soţii a strigat deodată: „Giulia, Giulia” ... şi a îmbrăţişat-o cu pasiune adevărată şi vie.

Deasemenea, nu se ştie dacă d-na Canella a recunoscut în nebunul acela, spontan în iubire, pe Giulio al ei din cauza asemănării, sau din cauza îmbrăţişerii... Rămâne sigur un lucru: că ea şi-a cerut bărbatul, cu entusiasm şi sinceritate.

începând din ziua de 2 Mai 1927, numărul 44.170 şi-a reluat identi­tatea devenind profesorul Giulio Canella din Turino, personagiu ono­rabil şi bine situat.

Câtva timp, italienii sentimentali au zâmbit cu tandreţă, comen­tând tabloul cald al familiei fericite. Dar la orizontul acestui cer al­bastru a început să urce un nor ciudat.

Cineva, de cine ştie unde, a trimes procurorului general din Tu­rin o scrisoare anonimă ,în care destăinuia că necunoscutul 44.170 nu fusese niciodată profesor sau Canella ci un oarecare Bruneri, tipograf, urmărit cu numeroase şi grave mandate de arestare pentru condam­nări grele. Cum denunţul era întocmit în termeni foarte serioşi şi cu date precise, procurorul a deschis o anchetă urgentă. Informaţiile luate, scrisul necunoscutului comparat cu unele scrisori ale lui Bru­neri, amprentele digitale găsite în cazierele câtorva poliţii, au dus la concluzia sdrobitoare că fostul pensionar dela Collegno era, fără în ­doială, Mario Bruneri.

Şi astfel, profesorul Giulio Canella a fost ridicat din mijlocul fam i­

liei ,unde se instalase m inunat şi fără nicio dificultate şi readus între zidurile vechi ale temniţei de unde plecase...

D-na Giulia Canella, care între timp se îndrăgostise ca în prima tinereţe de presupusul ei soţ şi avea cu el un copil născut şi altul în perspectivă, a protestat cu toată energia:

D-na Giulia Canella.

închisoarea şi ospiciul lin Collegno, odinioară în evul mediu, caslel

princiar.

Mario Bruneri sau Giulio Canella?...

— Daţi-mi soţul şi tatăl copiilor mei, striga ea, în faţa tribuna­lului şi a italienilor înmărmuriţi de strania întorsătură a afacerii.

— L-am regăsit nebun, după ce atâta vreme l-am crezut mort. Cu mijloacele pe care numai o femeie îndrăgostită le putea con­cepe, i-am redat conştiinţa şi personalitatea. Cu ce drept mi-1 poate lua cineva, astăzi, chiar dacă ar fi Mario Bruneri, în loc de Giulio Canella...

Justiţia a fost întotdeauna oarbă şi din cauza aceasta — poate — cam şovăelnică. Un tribunal l-a identificat pe 44.170 cu Bruneri,

altul cu Giulio Canella. Curţile de apel nu s’au înţeles nici ele. Scrisul necunoscutului semăna acum, perfect, cu al lui Canella, dar câteva rânduri găsite în casa de nebuni, scrise de fostul alienat, erau trăsătură cu trăsătură, ale lui Bruneri...

Pentru a complica şi mai mult situaţia necunoscutului, partizanii lui... Bruneri, adică acei convinşi că indiv idul urmăreşte să-şi ia o nouă personalitate, mult mai convenabilă, au făcut cercetări foarte minuţioase şi i-nu descoperit o logodnică. Aceasta a declarat că recunoaşte perfect pe fostul ei iubit şi a furnizat unele amănunte sdrobitoare în defavoarea lui, identificându-1 cu Bruneri şi prezentându-i spectrul puşcăriei.

Cum doamna Canella nu voia să audă de nicio dovadă şi acuza pe toţi adversarii ei de falsuri drăceşti, lucrurile nu puteau lua nicio întorsătură care să satisfacă opinia generală .

Tocmai când protestele soţiei îndrăgostite erau mai vehemente însă mai puţin luate în serios, s’a descoperit în fosta celulă a nebunu­lui din Collegno o scrisoare, uitată acolo, în care era vorba, printre câteva lucruri fără sens de Giussepino.., adică de un copilaş al pro­fesorului Canella, mort în timpul cât tatăl lui fusese dispărut.

Enigma lui 44170 lua proporţii tot mai mari... Nimeni nu putea lua asupră-şi sarcina de a se pronunţa exact în cazul acesta şi de a stabili, prin tr’o sentinţă definitivă, identitatea necunoscutului.

Dar, fiindcă justiţia nu putea priva pe o femeie încă tânără de ser­viciile unui soţ iubit, s’a hotărît liberarea necunoscutului, pe cauţiune bănească.

Soluţia aceasta, a împărţit pe italieni în două grupuri: canelişti şi brunerişti. Toţi au dreptate, dar nimeni n ’a poate obţine.

Numai Giulio Canella-—Mario Bruneri ştie, poate, în sinea lui, câtă aventură şi tragedie ascunde viaţa dublă a unui om şi cât de greu poate să-şi acopere cineva adevărata lui personalitate.

MAC X. GARRIQUE

Page 16: PRIMĂVARA. — Un minunat decor primăvăratec, împodobit cu ...dspace.bcucluj.ro/bitstream/123456789/47309/1/...— Un minunat decor primăvăratec, împodobit cu silueta Edwinei

6 r e p o :

Strănepoţii lui Abdel-Krim in IIn tr’o dimineaţă de

as’ toamnă. Herăstrău] s’a trezit posomorât. în ­tâi fiindcă era o ceaţă de nu-şi vedea gospo­darul ostreţele d i n gard. Apoi fiindcă, oa­menii nu se puteau lă­muri asupra unei stra­nii întâm plări de peste noapte. In mai toate curţile se aflau urme de paşi. Şi din mai toate curţile lipsea câteceva. Se operase, cu deosebi­re, o inspecţie generală la coteţe. Străjerul, luat de scurt, dădea vina pe ceaţă. E drept, spunea el, că a surprins câţeva umbre. Şi-a închipuit, însă, că’s oameni din sat cu treburi gospodă­reşti. Câţiva deochiaţi au fost cercetaţi de a- proape. Vreo doi, cari nu şi-au putut mărturi­si timpul întrebuinţat — s’au ales cu câte o noapte la opreală.

Nişte olteni precu­peţi, s’au pomenit cu zarzavaturile înjumătă­ţite în coşurile pregăti­te pentru oraş şi doi miei n’au fost în măsu-

Cel mai tânăr membru al coloniei vagabonde, ră să răspundă la nu­mărătoare.

Toată ziua Herăstrăul a fost în fierbere. Fiecare om se uita urât la vecinul său şi toţi împreună cătau chiorâş la oamenii străini de partea locului.

Bieţii cetăţeni mai-mai să creadă în isprava unor fantome hrăpăreţe. Vămuiala se operase sistematic.

A doua zi nim ic. Linişte pe tot frontul.

0 INVAZIE DE CEBŞETORI

Linişte pentru Herăstrău. Fiindcă la scurtă vreme după ciudata întâmplare, apar pe străzile Capitalei, la centru caşi în marginea oraşu­lui, pâlcuri de cerşetori cu totul deosebiţi de cei pământeni. Nu erau cunoscuţii „breslaşi” catagrafiaţi în registrele triajului vagabonzilor şi nici ai coloniilor de muncă. Nu-i găseai nici la „bombe” şi nici la ca­tacombe. Nu făceau nici pe schilozii şi nici nu se instalau î-n puncte fixe ca profesioniştii. Ba cei mai indignaţi de noua invaziune erau tocmai aceştia din urmă — atacaţi în vechile lor poziţii.

Ziua ca şi noaptea, femei îmbrăcate în tr’uii fel de halaturi imense, bărbaţi C ! turbane, copii cu părul încâlcit şi stufos — toţi arămii la faţă^— o arămeală specială, neţigănească — apăreau şi dispăreau stre- curându-se pe după colţurile de strad-ă, furişându-se prin curţi. Cerşeau şi furau. Furau de stingeau, cu o dexteritate extraordinară.

Poliţia se luase de gânduri. Clientela aceasta nouă opera prea re­pede şi cu sistem.

îmbrăcaţi în zdrenţe colorate, încălţaţi ca vai de lume, ar fi putut fi luaţi'drept ligan i dacă limba lor ar fi’ fost ţigănească. Când se întâl­neau câte doi, trei, începea o boscorodeală mai curând turcească, în care se amestecau cuvinte franceze rostite cu o pronunţare specială, deformate şi cuvinte ruseşti, acestea mai inteligibile.

De unde veneau, cine erau aceşti musafiri nepoftiţi ai cetăţii lui Bucur?

CORDOVA IN PIAŢA MARE

Eşmd dela un spectacol, de curând, zării în tr’un gang o pereche de ochi expresivi. Mari, negri, de o fixitate neobişnuită. O fiinţă ome­nească. o femee, era lip ită de zid ferindu-se de raza de lum ină a felina­rului din stradă.

— Mesie! Mesie! exclama din când în când.Iată un exemplar mi-am spus.— Mesie! Done moa bacşiş!Am pătruns în gang şi am aprins lampa electrică de buzunar.

-9? . " e lum ină puternică a prins un cap de femee de o frumuseţe salbatica. "lip din bronzurile Africei de nord, din acea rasă înrudită cu maurii de altădată, cu stăpânitorii Cordovei şi Grenadei.

Un ţipăt. O zdreanţă aruncată peste ochi şi o lovitură peste braţ mă lasă’n întuneric. Lampa de buzunar, zburată, se sfărîma, undeva, pe bolovani. Simt strecurându-se pe lângă mine un corp, în vreme ce un g'.as îm i şueră la ureche ceva în tr’o limbă necunoscută.

Intorcându-mă şi liberându-mi ochii, văd fiinţa, îmbrăcată — adică vorba vine îmbrăcată — în cele din urmă zdrenţe ale unor foste haine lemeeşti.

Fără îndoială un exemplar feminin din noua populaţie cerseto- reasca a Bucureştilor. Curiozitatea profesională începe să mă îndemne

şi sfârşeşte prin a mă biciui.Am pasul, destul de iute — când vreau.Nu mi-a fost deci prea greu ca, după câteva clipe de groază pe cheiul

Dâmboviţei,, să pun mâna pe... bronzul meu. In acela'ş moment, însă, la un strigăt în aceiaşi limbă necunoscută m ie — apăru ca din pământ un all bronz, mai redutabil, un bronz de sex masculin.

Poate că chestiunea s’ar fi rezolvat urît pentru mine, cheiul fiind în. întuneric şi întunericul doar cum se ştie, e dătător de surprize.

Din fericire — .ura avis — un gardist — niciodată n ’o să mă învăl cu titulatura de „gardian public” — apăru tocmai la timp pentru a rezol­va problema practic. Două cauciucuri şi trei înjurături. Astea pentru... bronzuri. Pentru mine o întrebare incisivă.

Dar d-ta ce dracu cauţi aci?Şi a trebuit să mă legitimez eu... nu exoticii vagabonzi .

UNDI-: POVESTEA CONTINUA

De toată povestea asta uitasem. Actualitatea e teroarea profesiunci noastre. Şi iată cum întâmplarea s’a însărcinat să-mi pună la îndemână continuarea.

Săptămâna trecută, pela prânz, un agent al triajului de vagabonzi ştiindu-mă curios, nu din fire, dar din necesităţile meseriei — îmi spuse că Zoltan Dumitru regele hoinarilor ,ar fi reapărut în Obor.

Fuga la Triaj.In tr’o clipă eram cu nasu’n fişe, abuzând şi răsabuzînd de gentileţea

d-lui Protopopescu, administratorul triajului şi deranjând cu cruzime dela masă, pe d. dr. Enescu directorul acestei instituţii.

Dar... unde dai şi unde crapă!Cercetând lotul de vagabonzi mai proaspăt agăţaţi şi ,-legân-

du-mi tipurile mai interesante — zăresc un cap căutând să se ascundă după o matahală de femee.

Capul din gangul pieţei, „bronzul” având ochii scăldaţi în lacrimi.

— - Cine e femeia asta? întreb intrigat administratorul triajului .

— Ia o... algeriancă! răspunde d. Proto­popescu.

— Algeriancă?! Ce caută aci?—- Un agent al nostru a

astădatăde

pe

In curtul mizerabil, algerie

Page 17: PRIMĂVARA. — Un minunat decor primăvăratec, împodobit cu ...dspace.bcucluj.ro/bitstream/123456789/47309/1/...— Un minunat decor primăvăratec, împodobit cu silueta Edwinei

Dreapta : Moşe lien Sade, fecioara cu bu­zele tatuate...

prins-o cerşind pe şoseaua Kiseleff.— Doctore, asta-i!— Asta-i? mă întreabă d. d:\ Enescu la

rândul d-sale nedumerit.— Femeia de pe cheiul Dâmboviţei! răs­

pund fără să mă gândesc că gentilul sluji­tor al lui Esculap n’are de unde să ştie ce m i s’a întâm plat mie în tr’o noapte năucă.

încep ,deci, povestea dela început.

O PRIMA CAPTURA

Hotărît lucru. Am dat peste un om de înţeles, în persoana directo­rului.

începe interogatorul extrem de dificil fiindcă noi nu înţelegem femeia şi ea face sforţări disperate să priceapă ce vrem noi. Fişa ei — făcută chiar în acea zi — nu spunea mare lucru şi întrebările ca şi răspunsurile sunt o harababură.

Desluşim: Tunis, Herăstrău, vapor. Suntem atraşi de faptul că femeia nu pronunţă Marsilia ci Marseille.

Vagabonda noastră — după părerea agentului ţigancă neaoşe — vor­beşte franţuzeşte! Nu tocmai ca d. Poin.care, dar oricum chiar d. Poin- care însuşi ar putea pricepe cu atât mai mult cu cât preopinenta, Moşe

Ben Sade, e compatrioata d-sale, supusă franceză născută la Tunis...Şi astfel un incident m ’a condus la.... descoperirea unei colonii afri­

cane, resturile un trib maur, tăbărît în împrejurim ile Capitalei.

FAMILIA ŞEICULUI BEN SADE

Africa de nord scuturată de incursiunile rebelilor lu i Abd-el-Krim faimosul sultan răs- vrătit împotriva dom inaţiunii franco-spanio-

le. Cete de arabi, înarmaţi probabil, de emisarii germani, atacă, aproape în fie­

care zi plantaţiunile arabilor su- pusi Franţei şi ale coloniştilor albi.

Posturile franceze sunt de asemeni atacate şi mulţi zua-

vi, mulţi luptători din legiunea străină sunt a-

coperiţi de nisipul Saharei. Insă armata franco-spaniolă, după ce se pune de acord asupra planului de represiune, reacţionează. Cu sacrificii mari, Abd-el-Krim este învins şi făcut prizonier cu tot statul lu i major, cu tot haremul, cu toată familia. Adus pe teritoriul Franţei, Abd-el-Krim cugetă, între zidurile dom iciliului său forţat, la cerul albastru de peste Mediterana, la zădărnicia visului său de stăpân peste stăpâni — sultan al sultanilor.

Acolo, dincolo de mare, a rămas cea mai mare parte a fam iliei sale, au rămas fam iliile „şeicilor” care l ’au întovărăşit în exil, între cari şi familia destul de numeroasă a lui Aziz Ben Sade, vărul sultanului .

Deveniţi supuşi francezi, nepoţii şi nepoatele lui Ben Sade încep să se simtă străini pe pământul altădată stăpânit numai de ai lor. Vreo şai­zeci de fam ilii, originare din suburbiile Tunisului, se înghesuesc în cala unui vapor care pleacă spre Franţa neluând din bogăţia de altădată decât câteva sute de covoare pe cari călcase m ândru şeicul Aziz Ben Sade.

Au rătăcit stăpânitorii Saharei prin mahalalele Marsiliei, au iost văzuţi la Lyon, au cutreerat Parisul vânzând pretutindeni covoare şi cunoscând încetul cu încetul mizeria.

La Paris, sărmanii Tunisieni şi-au găsit şi alţi fraţi. Intre ei se aflau şi artişti specialişti în ta­

tuaj. Femeile şi fetele au lăsat să li se înţepe buzele şi bărbiile, pentru ca să se strecoare lichidul colorant în verde.

SPRE SOARE-RASARK

Mizeria tot mai crun­tă i-a gonit spre Soare- Răsare. Iată-i pe tuni­sieni din nou în fundul calelor de vapor. Genova, Neapoli. Roma.Din negustori de covoare s’au trans format în câr- £ paci şi aşa au a- f l părut în tr’o bună jH dimineaţă în ma- f i lialalele Constanti i|2P nopolului.- mm

■v.rr

rialii aşteptau în toarcerea b ă rb a ţ ilo r de la cerşit...

Page 18: PRIMĂVARA. — Un minunat decor primăvăratec, împodobit cu ...dspace.bcucluj.ro/bitstream/123456789/47309/1/...— Un minunat decor primăvăratec, împodobit cu silueta Edwinei

8 R E P O R T A J 16 Aprilie 1931

Dar nici aici nu şi-au găsit ră­dăcină.

Cu acel instinct caracteristic al prim itivilor, nepoţii şeicului Aziz Ben Sade, iau din nou calea mării. Sporiţi la număr cu împerecherile exilului, tunisienii sunt văzuţi pe

razna pe malul lacului la semna­larea noastră.

Operaţia de fotografiere a fost ceva de pomină. Coranul — arabii sunt musulmani — interzice repro­ducerea figurei omeneşti. In spe­cial o babă p itită în tr’un alt c jr t a început să urle disperată că su­fletul ei va ajunge în iad din cau­za obiectivului fotografic.

Nu de aceiaşi părere a fost un îndrăcit de băiat, negru ca dracu şi cu o clae de păr încâlcit. Acesta s’a împrietenit cu obiectivul şi a prim it cu plăcere să ne servească un cap de expresie.

— Acuma dai, gospodin, bacşiş!D. dr. Enescu mi-a aruncat o

privire severă, de circumstanţă. Am înţeles. Afurisitul ăsta de bac­şiş este drumul care duce cerşe­torul la Bălăceana, la Plevna sau alte locuri unde li se cere vaga­bonzilor ceiace formează groaza lor: munca.

M IZERIA DIN URMA

Am arătat mai sus că tribul tu­nisian dela Herăstrău locueşte în corturi. F. un fel de a vorbi. Lo- cueşte sub nişte zdrenţe cusute u-

îngropat cum s’a putut. Om mort sau viu e tot una.

Ii surprind privirea aruncată pe luciul apei. Cine să stea să le mai facă acestor nenorociţi acte de stare civilă! Şi la urma urmei dacă nimeni nu-i întreabă din ce trăesc, de ce s’ar interesa pentru ce mor!

Tribul stă grămadă în faţa noas­tră. Stă şi aşteaptă. De cincispre­zece ani aşteaptă viaţa de odinioa­ră.

Au ajuns ca ţiganii....Ca ţiganii?Tribul a învăţat toată um ilinţa

epitetului. Şi tribul moare de foa­me însă e mândru. Cineva dintre noi a pronunţat cuvântul şi o har- malae în toate limbile Europei a- trage tot Herăstrăul.

ŞI POVESTEA SE SFÂRŞEŞTE

Iată povestea ciudaţilor cerşe­tori apăruţi de curând pe străzile Bucureştilor. E simplă şi tragică. E povestea um ilinţei de totdeauna, tragedia învinsului veşnic isgonit, veşnic rătăcitor.

Colonia africană dela Herăstrău aşteaptă acum primăvara.

Moşe Ren Sade — fecioara cu

toate meleagurile Rusiei europene. Corturile lor răsar ani de zile în împrejurimele Moscovei, se aşează la Harcow, Kiew, Saratov, Minsk. Copii se nasc, copii mor. Nimeni nu-i întreabă cine sunt, de unde sunt şi ce vor. Negustori eri, câr­paci azi, pungaşi mâine — nepoţii

Aziz Ben Sade îşi târie viaţa u:.ă cu nepăsarea specifică . . . . . u n u . u i .

DIN TUNIS LA HERĂSTRĂU

După ani de viaţă rătăcitoare mania lor ambulatorie îi porneşte spre Germania şi Austria de unde trec în Cehoslovacia.

Ce vor fi făcând pe acolo, din ce vor fi trăind, Dumnezeu şi Sa­tana ştiu — destul că împinşi mereu de dorul pribegiei şi poate de dorinţa de a se întoarce în ţara lor fără să cunoască drumul— cele patruzeci fam ilii de tunisieni ră­mase în viaţă răzbesc în România şi tabără în marginea Bucureştilor instnlnndu-şi corturile mizerabile

marginea lacului Herăstrău.Foştii supuşi ai sultanului Abd-

el-Krim, nepoţi şi strenepoţii şei­cului Aziz Ben Sade erau autorii incursiunii de astă toamnă de prin gospodăriile Herăstrăului.

Strănepoata şeicului, frumoasa vagabondă, rămasă fecioară în cea mai cumplită promiscuitate, a în ­ceput să-şi depene amintirile.

Norocul m ’a servit în înţelegerea cuvintelor ei. Colegul meu fotograf Berman, care cunoaşte limba rusă, a constatat că o tunisiană şi un român nu se pot înţelege decât ruseşte. Şi tunisiana a prins a vorbi mai Încrezătoare.

Atâţia ani de mizerie pro­gresivă, de vagabondaj între oa­meni necunoscuţi, cu vorbiri ne­înţelese, cu obiceiuri altele de cât cele de-acasă — dacă au distrus aproape fizicul, au păstrat neatins sufletul şi credinţa prigoniţilor de soartă.

Trib compact — aşa am găsit colonia africană — în marginea lacului. Bărbaţii dispăruseră. Con­tactul de fiecare clipă le-a inspirat un singur sentiment: frica. Stră­nepoţii lui Abd-el-Krim au o frică nespusă de poliţie. De orice poliţie din orice ţară.

— Unde’s bărbaţii? — întreb pe Moşe care s’a prăbuşit în braţele mamei sale răsărită sfioasă de sub un cort mizerabil.

Berman repetă întrebarea în ru­seşte şi aflu că bărbaţii au luat-o

lJe banca publică se odihnea o familie.

nele peste altele. Pământul de sub cort, acoperit cu o mână de pae şi câţiva strujeni de porumb, ar fi să ferească interiorul de umezea­lă. Bătrânele — mai nedeprinse cu munca friguroasă — stau ghemui­te deasupra cenuşei încă caldă ră­masă din pâlpâiala unor gâteje u- mede. Una din ele trebue să aibă vreo şaptezeci de ani.

Moşe Ben Sade o priveşte cu oa­recare respect şi ne lămureşte prin Berman:

— A fost frumoasă. Cea mai fru­moasă din trib. Bărbatul ei a mu­rit la Geneva.

Şi sălbatica frumuseţe urmează:— Au murit mulţi dintre noi.

Mai ales copii.— Şi ce-aţi făcut cu morţii?..— Morţii noştri? Alah ştie! I-am

l l m c a ţ ie n l r u în c h is fio-rii s i c u r ă ţ i r e a n i s t m i lo r im

DEvrmflTA F€m€iiofi c f v o ß r ô f i t « f i n ó m e

APA DE OBRAZL fl U RCI

---------- -— î m p r e u n ăc u cn m a l U Q A face u n I n i d r a l .

U TOATE DPOOMEOHtE ţl FAOHACIILE DIN CAPITALA * v | •n ckotl -MMi l i 3 ] l-n i (?T H T I7 rg?3 K 1

Patru voiajuri la ParisZiarele „devărul” şi „Diminea­

ţa” împreună c.u HAMBURG AME- RIKA LIN IE S. A. R. au organizat patru voiajuri de plăcere la Paris pentru vizitarea expoziţiei colonia­lă vizitându-se şi oraşele Budapes­ta, Viena ,Zürich, Milano, Veneţia cu un program excepţional de bo­gat. Datele plecării din Bucureşti sunt la 15 Mai, 15 Iunie, 15 Iulie şi 15 August. Voiajurile se vor efectua în condiţiuni primordiale. Hoteluri şi restaurante de primul rang. Va­goane de clasa IÎ-a cu comparti­mente m ici şi la preţuri convena­bile. Aceste voiajuri vor fi condu­se de un ghid. Pentru informaţiuni detailate adresati-vă la HAMBURG AMERICA LIN IÉ S. A. R„ Calea Victoriei No. 64. Tel. 304/56.

A apărut:

Al manahul Radi o-Ra diofoniaEnciclopedie populară a radiofoniei scrisă de cei mai distinşi specialişti Un volum elegant tipărit, cu peste

300 de clişee, Lei 60 De vânzare la toate chioşcurile şi librăriile. Se expediază franco con­tra sumei de lei 60, trimisă prin mandat poştal la administraţia ,,A-

deverul” S. A., Bucureşti, str.Const. Miile 7-9-11

buzele tatuate —■ mi-a spus că fa­milia ei are multă nădejde în gri­ja legaţiei franceze. A suferit prea mult; vrea să se înapoeze, acolo, în mahalaua Tunisului. S’a născut în­tre palm ieri şi nu se poate îm pă­ca cu zăpada.

Se întoarce ca să sărute nisipul Saharei, ca să se închine în mos- cheia unde altă dată se ruga stră­bunul lor marele şeik Aziz Ben Sa­de şi unde va intra acum străne­potul său, o ruină omenească, în conflict cu poliţia pentru dibace şterneleală.

Cine ştie, poate acolo eterna e- nergie a naturei va creia o viată nouă vagabonzilor de azi şi Moşe Ben Sade va străluci în toată fru­museţea ei.

DINU DUMBRAVA

P E P I N I E R E L E S î î k a £ Y B U F T E A

Furnizează in cautaie superioară viţe americano, viţe altoite, pomi ro­ditori, arbori şl plante de ornament, trandafiri, brazi, etc.

Catalogul general se trimite gra­tuit.

Comenzi se primesc şi la adminis­traţia noastră general, Bucureşti II, str. Banului 2, Telefon No. 340/40.

.GYRALDOSEPentru toaleta intima

a femeei

jdesinfecteaza

si parfum eazai \

Cunoscută pe to t g lobul şi apreciată pentru valoarea sa, G V H A L D O S Ii datorită propietă- ţilor sale antiseptice, desodorisante =i astrigente este a tâ t d in pnncL de vedere preventiv cât şi c iu a liv , în general, cel m a i bun remediu contra principalelor boli de femei :In particu lar contra dysmenoror|eei n enoragiei sau metrorhagiei, p ier­derilor m etrite i ş iovarite i, care tn- lovârăşeşc adesea m alad iile acestea

St. CHÂTELAIN, 2, rue de Valenciennes, Paris

DROG U ERIA STANDARD

2, Strada Zorilor, Bucureşti□

Mamă şi copilul

Page 19: PRIMĂVARA. — Un minunat decor primăvăratec, împodobit cu ...dspace.bcucluj.ro/bitstream/123456789/47309/1/...— Un minunat decor primăvăratec, împodobit cu silueta Edwinei

16 Aprilie 1931 k O K 'I' A J t 9

Strania sinucidere a Lilianei SlowskiIntre faptele cele mai emoţionante

ţi aventurile mai pline de neprevă­zut şi senzaţional, sinuciderile, a- ceste jocuri de-a moartea, uneori is- butite. au capitolul lor aparte.

Astfel, unele sinucideri se plă- nuesc încet şi se realizează fără ni­mic extraordinar, ca o moarte ba­nală. Altele însă, apar fulgerător în minte şi termină viata printr’un gest tragic şi neprevăzut.

Aşa a fost şi cazul dureros al ar­tistei Lilian Slowski, vedetă a sce­nelor de operetă di» New-York, care venise să-şi petreacă lunile de va­canţă în Europa.

Creatoare a mai tuturor dansuri­lor moderne, cântăreaţa gratie că­reia. s’au lansat în America tangou- rile cu melodia cea mai plină de vis, Lilian era până în ziua sinuci­derii. înconjurată de fast: trăia în apartamente ocupate altădată de regi sau de prinţi şi nu putea să lo­cuiască mai mult de o săptămână într’o staţiune de mare sau de mun­te dacă nu avea vila ei, cumpărată imediat, apoi părăsită, până la vii­torul voiaj.

Cronica mondenă a ziarelor ame­

ricane şi franceze pomenea mereu numele acesta, celebru prin talen­tul, prin frumuseţea dai mai ale« prin bogăţia femeii care-1 purta. Nu s’a făcut încă un bilanţ al celor •îorti şi ruinaţi pentru surâsul Lilia­nei Slowski. dar acum. după ce ea însăşi a fost victimă, s’ar putea so­coti hecatomba de oameni smucişi pentru a forma o ghirlandă înfiora toare. la moartea zeiţei lor.

O POVESTI* DE IUBIRE* . w

Drama pe care o vom povesti în­cepe de demult, încă din vremea când

Lilian Slowski se numea simplu A- nika si era fata unui funcţionar mo­dest dela primăria unui oraş din Polonia de astăzi. C'"™ viaţa se scurgea monotonă în orăşelul cenu­şiu. singuratic, micuţa Anika nu putea să se bucure de zilele dragj ale copilăriei. Singură acasă, fiindcă mama ei murise când Anika avea doi ani. singură la şcoală, fiindcă toate colegele o urau, păpuşa pion- dă. fină, care fredona mereu — pre- gătindu-şi parcă vocea pentru tri­umfurile de mai târziu — se oprea

Laptolo IN N O X A convino tu tu ro r e p id e rm e lo r ş i m enţine a d m ira ţ i i t in e - r o ţoa şi f r â g o x i m o a t o n u l u i D - v o a s tră

din cântec, privea lung pe fereastră şi începea să plângă.

S’au scurs ani întregi aşa, până când. în ajunul marelui războiu, a venit în orăşelul polonez un regi­ment de cavalerie rusească. Unul dintre comandanţi, contele Louis Pre- dillan. de origină francez, om cu ta­bieturi şi confortabil, îşi luase cu el familia întreagă, neîncrezător în primejdia vreunui atac din partea inamicului.

Aşa se explică dece. într’o zi, când Lilian îşi şterse lacrimile şi se duse la fereastră, văzu la fereastra casei clin faţă un cap de băiat, brun, fru­mos, vioiu. Simţi. în inima ei micu­ţă. cum sângele zvâcneşte mai repe­de şi-i îmbujorează obrajii. S’au privit amândoi, lung. şi nu şi-au spus nimic, nu fiindcă era distanţa prea mare dela unul la cellalt ci fiindcă au simţit. în aeeeaş clipă, un fior ciudat.

RĂZBOIUL

Noaptea, evenimentele sau desfă­şurat cu grabă îngrozitoare. S’au au­zit împuşcături, strigăte, sgomot

mare, călăreţii au sărit în şea, a- poi au dat drumul cailor în goana mare, pe uliţi, îndărăt către Peters- burg. In lupta scurtă care se dădu­se a căzut, cel dintâi, contele Predil lan.

Soţia lui a dispărut, apoi a fost gă sită într’un şanţ împuşcată. A ră mas doar Mikail, tânărul confe fru inos şi brun. In vâltoarea fugei, i nimerit poarta Anikăi. Bătrânul Slowski l-a ascuns într’o cămară şi l-a ţinut acolo săptămâni întregi.

Sub teroarea cuceritorilor, Anika şi Mikail au trăit alături, zi cu zi mai buni prieteni. Intr’o însemnare găsită printre scrisorile artistei Li­lian aceasta vorbeşte despre săruta­rea cea dintâi şi ameţitoarea ei a mintire...

DES PĂRŢI RE A

\ rainas un mister pentru bătrâ nul funcţionar polonez şi pentru fiica lui cum de a dispărut Mikail. într’o dimineaţă, fără să lase nici o urmă, nîci un rând. Eereastra mic;; a odăiţei în care se ascundea fusese

(Continuare în pag. 10)

A o i de Colonia Jocke^ C ă ifl e favorita

tineretului sportiv şi elegant

J fE T E L E tinere între 17 şi 25 de ani, — acelea

care nu lipseisc dela nici un hal iarna, dela

nici o partidă de tenis sau go lf vara. — sunt en­

tuziastele apei de C o lon ia ,,J o c k e y C 1 u b “ .

C ăci, mai m u lt ca oricare a ltă categorie de f ?-

mei, aceste fete p line de v iaţă apreciază această

apă de C o lon ia , care constitue un tonic perfect

pentru piele şi un m ijloc sigur contra transpiraţiei.

E le ado ră parfum u l său subtil, com b inat de u-

nul d in cei m ai renum iţi parfum euri parizieni.

Preparată de parfum eria Lady , apa de Colonia

„Jockey C lu b “ poate fi, fără grijă , în trebu in ţată

pentru fricţiuni, căci e făcu tă d in cele m ai bune in ­

grediente, garantat inofensive pentru ep iderm ă.

C au d e ( â lifjfie

P rodus oriq ina I fran ce *, un ic In fe lu l sau. - O e v ân za re Itt toa te fa rm ac iile , d roque riile $i p a r . f u m u r i i l e m a r i d i n ţ a r ă-

f e k t y (T u f

d h tiflfo f ia r

Page 20: PRIMĂVARA. — Un minunat decor primăvăratec, împodobit cu ...dspace.bcucluj.ro/bitstream/123456789/47309/1/...— Un minunat decor primăvăratec, împodobit cu silueta Edwinei

10 K K l ' O R T A Jlh Aprilie l'JJI

(Urmare din pag. 9)

scoasă. In grădina, erau urme de paşi. Apoi nimic, şoseaua, zarea al- bastră-spălăcită. plânsul înăbuşit al Anikăi. din când în când un mur­mur de cântec trist şi războiul, răz­boiul cotropitor, peste toate.

TREC ANII...

Când s’au tras ultimele gloanţe, Anika Slowski a plecat în lume, un­deva. Tatăl ei murise. Gospodăria fusese distrusă iar din vălmăşagul de popoare care veneau şi plecau, speranţele unei vieţi mai bune su- râdeau tuturor.

Au rămas neştiute piedicele peste care a trecut Anika. drumurile ei. surâsul şi lacrimile ei, până în ziua când, pe o firmă de pe Broadwav a apărut scris cu litere de lumină. TA-L-I-A-N S-L-O-W-S-K-l steaua dansului şi a cântecului. De atunci a început viaţii superbă, de lux, de bucurie, de averi peste averi.

A rămas 1111 mister însă, dece fru­moasa Lilian n a iubit pe nimeni vreodată. Zadarnic s’au spulberat a- veri pentru ea. Zadarnic s’au însce­nat aventuri a căror povestire ar face romane peste romane.

Frumoasa Lilian cu părul blond 11'a sărutat pe nimeni şi a continuat să fredoneze, în afara scenei, 111 bu- duarul ei, în maşină, un crâmpei de melodie nostalgică. în care murmu­ra Polonia întreagă, orăşelul cenu­şiu. toată povestea dragă a contelui Mikail.

UN VARIETEU LA PARIS...

Sunt câteva luni însă, de când. ziarele pariziene au relatat. în puţi­ne cuvinte, că artistei Lilian Slow­ski i s’a făcut rău. într'unul din va- rieteurile de lux, o boită specific franţuzească.

Până acum de curând, nimeni 1111 putea să-şi lămurească leşinul ac­triţei. Afară numai de contele Mi- kail, care in tovărăşia soţiei lui in ­trase în varieteu, frumos, acelaş de

acum atâţia ani. şi spusese trecând: Uite. asta e Slowski. Celebra

cocotă din New-York... A îmbătrâ­nit...

Şi Anika leşinase. Slăbiciune de femeie... de femeie sentimentală, vi­sătoare...

Când şi-a revenit şi-a dat seama că este actriţa Lilian, gloria dansu­lui şi că mâine se va şti pretutin­deni că a avut o slăbiciune, o clipă de pierzanie... A stat îngândurată, cât se pierde fumul unei ţigări, a- poi a luat o hotărîre, cu liniştea tu­turor femeilor trăite.

In aceeaşi seară era amanta unui bancher italian, Colone, mi se pare, om de miliarde care i-a dăruit o vi­lă pe Coasta de Azur şi cel mai fru­mos automobil fabricat de uzinele Roll’s Royee.

DE PE STANCA IN MARE

De atunci înainte, Lilian a înce­put adevărata viaţă de mare artis­tă. S’a înapoiat în America, a cân­tat, acoperită de glorie pe cea mai mare scenă din Broadway, a semnat un contract pentru trei milioane de lei pe lună timp de un an, dar cu angajamentul expres să facă o fap­tă in urma căreia numele ei să de­vină faimos şi să realizeze reţete ma­xime.

Lilian Slowski a semnat râzând, apoi a părăsit capitala Statelor-Uni- te şi a străbătut Atlanticul pe un yacht uşor. N’a întâlnit nici o fur­tună.

Aventura pe care o plănuise 1111 s a împlinit. Şi-a scris în schimb a- mintirile, cumpărate apoi de trustul de ziare ..Associated Press of Ame­rica" . pentru vre-o cinei milioane de lei.

Yachtul a lăsat ancora la Brest. Lilian a coborît. In aceeaş noapte, un marinar neglijent a aprins o ţi­gară lângă rezervoru de benzină. S’a produs o explozie îngrozitoare. Din echipaj a scăpat 1111 singur 0111. Ceilalţi nouă n’au putut fi identifi­caţi şi i-a îngropat marea.

Lilian a pornit cu automobilul ci

spre Paris. In drum s’a ciocnit cu o camionetă. Şoferul camionetei a fost omorît. Artista s’a ales cu un deget rupt. La Paris a stat în pat două săptămâni, învinsă de o pneumonie, penţrucă a ieşit pe terasa hotelului, într’o noapte cu ploaie rece şi a dan­sat goală, pentru un amator de per­versiuni şi lucruri ciudate. A trecut pe lângă moarte, fredonând cântecul polonez care o urmărise toată viaţa dar s’a refăcut repede.

Era către sfârşitul iernei noastre.Pe coasta de Azur vântul drapa

marea în valuri frumos rânduite, până departe spre larg.

Lilian a venit să se recreeze în vila <‘i._ Dar nostalgia întinderii albastre, scânteierea miliardelor de valuri ale mării i-au rechemat amintirile maivii. A părăsit repede fotoliul unde-şi legăna ultimele zile de convalescen­ta. S’a suit la volanul maşinei. Roll’s-ul superb, alb şi albastru, cum părat de bancherul italian, şi a ră­tăcit, singură pe şoselele betonate care se întind, ondulate, dealungul dealurilor în care se isbeşte marea.

Târziu, când soarele se apleca spre zare, câţiva drumeţi au văzut Î11 fund, pe şosea. 1111 punct negru. Se apropia din clipă 111 clipă şi creştea, venind spre cotitura care schimbă direcţia şoselei, prea apro­piată de marc în punctul acela. Punctul negru a luat. repede forme. Un automobil superb, condus de o fată cu părul blond fluturat în vânt sbura în viteza maximă.

Drumeţii s’au dat la o parte în­groziţi. Pocnetul motorului s’a des- lănţuit mai aproape, ca o elice, in- tr’un sbârnăit imens, îngrozitor. Ma­şina a sosit la curbă, volanul a ră­

mas fix. fata blonda a închis ochii, «Iar 11'a strigat.

Svârlită peste barieră maşina a desemnat un arc uriaş în aer şi a căzut departe în mare, dincolo di' stânci, împroşcând apa într’o explo­zie în care s’a spulberat totul, viaţă, maşină, amintire...

Pe locul unde a murit Anika Slow­ski, glorioasa amantă, dansatoarea celebră, femeia cu sufletul atât do tandru şi neînţeles, murmură valuri mici, albe, albastre şi verzi, o melo­die uitată, dc pe undeva din Polo­nia, dintr’un orăşel necunoscut...

Reporterii care au venit să cerce­teze Ia faţa locului dacă artista Lilian Slowski s’a sinucis sau a fost victima unui accident, n’au ajuns la nici o concluzie. Victima nu lăsase vre-o scrisoare, nu dăduse vre-un semn împotriva vieţii. Gloria îi a- tinsese culmi, bogăţia îi era fără margini.

Numai un reporter abil, după o lună dela moartea tragică a Lilianei a cerut voie să viziteze vila ci. Aici a găsit intr un album mic, de o fru­museţe fără seamăn, păstrat pe noptiera artistei, o fotografie proa­sta, ştearsă, cu o semnătură în lite­re ruseşti: Mikail.

A găsit apoi o broboadă, o bluză şi o carte, ascunse într’un dulap. In carte, a găsit amintirile scrise de Li- liana Slowski pe timpul călătoriei între New-York şi Brest.

Astfel s’a descoperit viaţa şi iu­birea tragică a frumoasei Anika Slowski. Şi toată lumea a aflat că, împovărată de visul copilăriei sale. „celebra cocotă din New-York” cum o numise contele Mikail. s’a aruncat cu automobilul în mare. G.

TELEFON Nr. 381-82Frizeria I. BEER, Moşilor 5 3O M D U L A Ţ I U N I , T U N S . M A N I C U E E ,

a r e6 6 QFIFTH AVENUE

N E W -V O kkfia première m aison du m on­de d e p ro d u its d e beauté)

J u e /Ie m e n le n rn p le p d rlo u l

SĂRBĂTORI ce) mai frumos dar este O CARTE!

C A T A C L I S M U LRoman din Anul 2000

de UPTON SINCLAIR

Preţul 70 le

v n t a n

'5 k U E DE I A P A I X , P A R ! f

A U X M EM ES I M Xi j c i h u d é p ô t J e D a r i r

IWMMÏCW CKICWMEGARANTIE-

Preţuride

Sacrificiu

K N I T B A C REMAIA ZĂ C IORAPI I CU MAŞINI ELECTRICE

Biurourilc de primire : S T R . C O L Ţ E I N o . 1

FRAŢII ROSSIN Str. Lipscani No, 45, Mag. PERLA Str, Şelari No. 3, Mag. ZOLLER Bărăţiei 14, Mag. BLUMER Cal. Rahovei 139, Mag BOULEVARD, B-dul Elisabeta 5, Mag. ISVORUL NOUTĂŢILOR, Str. Sf. Nicolae Şelari No. 19 Bazarul FEL DE FEL Str. Carol 40. — Agenţii de primire in toate oraşele din provincie —

Page 21: PRIMĂVARA. — Un minunat decor primăvăratec, împodobit cu ...dspace.bcucluj.ro/bitstream/123456789/47309/1/...— Un minunat decor primăvăratec, împodobit cu silueta Edwinei

16 Aprilie 1931 R E P O R T A J II

Crima avocatului George PilpelSimplă răfuială între tovarăşi ?

Sau dramă pasională, dacă ţinem seama că şi avariţia este o pasiune şi încă din cele mai sălbatice? „Ceas rău”, cum încearcă asasinul să afirme în apărarea sa?

U nde 'd u ce m a n ia p rocese lor —teze cu sânge zidurile sanctuarului dreptăţii.

*Zi de lucru la Palat. Avocaţii,

îm pric inaţii, aleargă prin sala pa­şilor pierduţi. Deodată, răsună, la

Palatul de justiţie din laşi

Justiţia vu lămuri cauzele cari uu determinat pe avocatul George Pilpel, un elegant gentleman cu studii juridice făcute la Paris, să descarce patru gloanţe asupra fos­tului său tovarăş de afaceri, Ioil Pikofski.

Pentru ieşeni, drama nu a fost o surpriză. Ea încheia în mod fa­tal o serie de conflicte, procese, certuri dintre foştii componenţi ai unui consorţiu pentru exploatarea pădurii Voineşti, consorţiul Schmi- schersohn-Pilpel-Picofski. Timp de zece ani toate instanţele judiciare ale laşului au avut să se ocupe de sute de procese intentate când de Schmischersohn lui Picofski, când de Picofski lui Schmischer­sohn, când de acesta celorlalţi doi; judecătoriile de ocol, tribunalul co­mercial, civil, corecţional, aveau zilnic pe rol cel puţin un proces al celebrei trinităţi.

Rămânea numai Curtea cu ju ­raţi: George Pilpel a avut grijă să furnizeze şi acestei instanţe mate­rial, poate epilogul trist al unei in ­terminabile serii de procese porni­te în cea mai mare parte din spi­rit de răzbunare.

* * *Eroii dramei: Io il Picofski, vic­

tima. Basarabean îndărătnic, cu un simţ al afacerilor desvoltat până la extrema limită care frîzează rapa­citatea. Aspru, crunt în rezolvarea neînţelegerilor, neînduplecat. Un om căruia pământul pe care îl ex­ploatează i-a făcut o in im ă de ţă­ran: gata să-şi apere „dreptul” cu furie, cu sălbătăcie.

George Pilpel, stilat în aparenţă, elegant ,tânăr; sub luciul intelec­tualităţii, un suflet primar de ne­gustor hapsân şi dârz. Procesiv pâ­nă la manie, mereu pus pe harţă, gata oricând să transforme o dis­cuţie prietenească în proces — cu martori, interogatorii, jurăminte.

Aceştia fiind eroii, la Iaşi crima lui George Pilpel n ’a produs sen­zaţie: era corolarul fatal al dife­rendelor dintre oameni pe care un oraş întreg îi cunoaşte aşa cum îi prezentăm noi.

Şi cadrul însuşi în care s’a co­mis crima, în pretoriul Palatului de Justiţie, la uşa unui cabinet de instrucţie, dovedeşte cu prisosinţă mentalitatea crim inalului care — avocat fiind — nu s’a sfiit să pă-

intervale scurte, patru detunături de armă. Panică. Lumea, care cu câteva luni în urmă fusese martora unui atentat comunist în Palat, fu­ge înspăimântată. Nimeni nu ştie, nu-şi poate lămuri în zăpăceala p ri­mului moment, de unde au venit

detunăturlie, cine a tras. Şi apoi, în tr’o clipă, vestea îşi face drum:

— Pilpel l-a împuşcat pe Picof­ski!

Liniştea se restabileşte imediat. Nimeni nu rămâne emoţionat.

— Era de aşteptat.— Unul trebuia în cele din ur­

mă să cadă.Şi Palatul reintră în normal.

Ce căutau eroii în ziua crimei la Tribunal? Pilpel îl reclamase pe Picofski că i-ar fi sustras o scri­soare comercială; cu prilejul per­cheziţiei la dom iciliul lui Picofski scrisoarea fusese găsită, dar Picof­ski susţinea că i-a fost strecurată în biurou chiar de către Pilpel în vremea percheziţiei. In după amia­za acelei zile, ambii aşteptau în fa­ţa cabinetului de instrucţie să fie chemaţi pentru lăm uriri. Ce s’a pe­trecut în sala de aşteptare a cabi­netului de instrucţie? Pilpel susţi­ne că a fost pălmuit de Picofski; acesta neagă. Fapt cert e că P il­pel a tras patru gloanţe asupra ad­versarului său, rănindu-I în piept şi la braţul drept.

O crimă, fără martori, obscură in perpetrarea ei, dar explicabilă prin temperamentul lui Pilpel şi poate prin capacitatea de exas­perare a lui Picofski.

Juraţii ieşeni vor fi chemaţi să lămurească misterul [aptei. Circum­stanţele cari l-au produs nu sunt însă un mister pentru nimeni.

REP.

Armata crimeiZilele trecute a avut loc la Chi­

cago un congres al procurorilor din Statele-Unite.

Cu acest prilej s’a constatat, pe baza informaţilor furnizate de po­liţiile secrete, că aşa num ita ar­mată a crimei de sub conducerea gangsterilor numără asjtăzi 500.000 de membri şi că este in creştere continuă, cam de 25 la sută pe an.

In timpul anului trecut s’au co­mis 9000 de omoruri în Statele- Unite, toate datorite acestei arma­te. Victimele au fost, deopotrivă, bărbaţi, femei şi copii.

In schimb, nu s’au făcut decât '/500 de arestări şi nu s’au pro­nunţat decât 750 de condamnări.

Moarte elegantăBaronul Knobloch fusese un o-

fiţer strălucit, vestit pentru elegan­ţa şi manierele sale aristocratice.

Nu-şi pierduse ţinuta îngrijită nici în civil ,deşi situaţia lu i mate­rială nu-i mai permitea nici un ex­ces de lux. Făcea parte activă din partidul populist care a rămas fi del împăratului. Era şeful unei gru­pări de luptă pentru restaurarea vechiului sistem şi al privilegiilor pierdute. Luase parte la complotul pentru întronarea regelui in Unga­ria. .4 încercat să-şi creeze o situa­ţie in Ungaria, dar n ’u reuşii. In toamna anului trecut s’a întors la Graz unde s’a împuşcat în tr’o pă­dure d in apropiere.

Pierduse treptat toată averea şi toate speranţele şi s’a sinucis. Dar s’a sinucis, purtând mânuşi albe pe m âni si cu monoclul în ochi...

J U S O UPRODUSE DE LUX PENTRU MANICURE

Uf.TlMA NOUTATE — CREAŢIE 1931

Page 22: PRIMĂVARA. — Un minunat decor primăvăratec, împodobit cu ...dspace.bcucluj.ro/bitstream/123456789/47309/1/...— Un minunat decor primăvăratec, împodobit cu silueta Edwinei

INS

TA

NT

AN

EU

CE

INF

AJiŞ

EA

ZA

UN

ASP

EC

T

IMP

RE

SIO

NA

NT

DIN

D

RA

MA

S

TR

ĂZ

II...

SU PL IM EN T GRATU IT LA „R E A L IT A T E A ILUSTRATA«

" ïllriir— Ü

REVISTA FAPTELOR SENZAŢIONALE .

Page 23: PRIMĂVARA. — Un minunat decor primăvăratec, împodobit cu ...dspace.bcucluj.ro/bitstream/123456789/47309/1/...— Un minunat decor primăvăratec, împodobit cu silueta Edwinei

16 Aprilie 1931REA LIT A T EA ILUSTRATA

11

IAR MISTERUL KUTIEPOW

0TATELE UNITE refuzând să recunoască oficial guvernul bolşevic, au

___ scăpat de încurcătura în care se găsesc acum diversele capitale euro-t__», care au admis în sânul lor o ambasadă sovietică.

Clădirea oficială care adăposteşte pe reprezentanţii unei naţiuni^ străine^ e conform legilor diplomatice, sacră şi inaccesibilă poliţiei locale. lata insa ca zidurile ambasadelor ruse din Paris, Londra şi Roma, ţăinuesc mare parte din sângeroasele isprăvi ale poliţiei secrete sovietice, în jurul carora autorităţile poliţieneşti din ţările respective, se învârtesc neputincioase.

Acum câteva săptămâni, Fikner, fost secretar al ambasadei sovietice la Berlin, a comunicat din ascunzătoarea sa, poliţiei franceze, ca generalul Kutie- pow a inurit prin tr’o supra-doză de morfină şi narcotice, administrate de ră­pitorii săi într’un taxi si că trupul a fost dus apoi în pivniţa legaţiei sovietice din Rue de Grenelle (Paris) unde a fost desmembrat, punându-se bucăţile in cosciuge mici, care au fost duse la cim itirul de câini din Asmeres şi îngro­pate unul câte unul, cu mare jale.

După luni de migăloasă cercetare, V ladim ir Bourtzeff, cunoscutul politi- ninn si aazetar rus. smulse importante mărturisiri în această privinţa lui t<ik-cian şi gazetar rus, smulse im po rtan te------- . , o , ,ner, care consimţi să facă declaraţiuni complete, numai daca guvernul fran-

'ar fi legat să-i asigure protecţiunea. E. V. Doumbadze, fost agent al Le-’ exil, a confirmat declaraţiile lui Fikner, apărute în „Dernieres

cez skei, acumNouvelles” publicaţie a ruşilor „albi”, refugiaţi în capitala Franţei.

Kutiepow a fost văzut pen­tru ultima dată în dimineaţa de Sâmbătă 26 Ianuarie 1929, pe strada Rousselet. Se spune că, o tânără femeie îmbrăcată în- tr’o toaletă beige, l-ar fi atras în cursă. Spionii „Ogpu”-ului îi oferiseră pentru acest servi­ciu 30.000 de franci.

Titoff, un paznic de noapte, a observat mişcări misterioase în clădirea cu No. 39, din Rue Spontini. La ferestrele unui a- partament, care fusese mult timp nelocuit, s’au observat lu­mini, în seara dispariţiei lui Kutiepow.

A văzut Ia un moment dat, coborând d in tr’un automobil, ce se oprise în faţa casei, trei bărbaţi şi o femeie.

D-na Ludmilla Pobedonost- seff, acuzată că ar fi fost „fe­meia în beige” stabili un amă­nunţit alibi.

Generalul Kutiepow locuise câtva timp la Paris cu soţia şi cu fiul său, în vârstă de 5 ani.

Fusese mâna dreaptă a lui Denikin, unul din capii m işcă­rii antisovietice si unul din cei mai respectaţi membri ai coloniei ruse. Dela moartea ma­relui duce Nicolae, devenise un formidabil adversar al „roşi­lor” şi plănuia o campanie de teroare albă în Rusia, concen­trând forţele disparate al ţa­rismului, în vederea unei o- fensive supreme în contra bol­şevicilor. Preocupat numai de planuri anti-comuniste, trăia într’o continuă teamă de asasi­nat. Cu două lun i înaintea cap­turării sale. generalul făcu cu­noscut poliţiei franceze că via­ţa îi era ameninţată.

Albii au aranjat un ingenios sistem de apărare pentru şeful lor. De obiceiu, un taximetru condus de un fost ofiţer, demn de toată încrederea, aştepta la uşa sa. Totuş în ziua de Sâm­bătă 26 Ianuarie, Kutiepow îşi exprimă dorinţa de-a se duce pe jos la întrunirea ţinută de „Union des Associations Militaires des Immigrés Russes”. In drum spre această reuniune a dispărut.

Imediat după răpire, duşmanii generalului lansară svonul că se si­nucisese din cauza falimentului „Băncii Industriale şi Comerciale” , unde se spunea că depusese 60.000 franci .Cercetările detectivilor Si-

In cim itirul de câini din Asniéres

guranţei Generale dovediră curând falşitatea svonului. Finanţe­le sale erau prospere.

„L ’Humanité” organ comunist ce apare la Paris, declara fără să ofere probe, că generalul ar fi luat drumul Americii de Sud. .. .. ¡1'* I

Versiunile erau nenumărate şi contradictorii. Ur ,i spuneaucă fusese răpit într' in aeroplan

^dela Le Bourget, Lip: desmin- ţit de autorităţile °âi ipului de aviaţie. Alţii preti uk au că fu­sese dus în tr’o li;i:t»v.ină până la un ţârm pustiu ngă Trou- ville, de unde fus ’ -f îmbarcat,

v pe un vapor ce av<_; -ă\ destina­ţie Rusia. Cineva comunică po­liţiei, că generalul fusese în ­gropat în pădurea dela Meu- don. Agenţii porniră în grabă la locul indicat, răscoliră pă­mântul, însă fără nici un re­zultat.

Săptămâni la rând firele te­legrafului zbârnăiră de mesa- gii cifrate către diversele sta­ţiuni poliţieneşti din Londra, Berlin, Varşovia şi alte capita­le. Detectivii stăteau cu ochii aţintiţi asupra aeroporturilor şi frontierelor. Dealungul coa­stei franceze, staţiunile de ra­dio îşi trimiteau mereu mesa- gii, iar autorităţile navale ţi­neau vasele ruse sub observa­ţie.

Un şofer rus afirma că ar fi văzut doi oameni sprijin ind un al treilea, pe care-1 introdu­ceau la ambasada sovietică, din Rue de Grenelle ,în ziua când dispăruse generalul. Par­tidul alb era sigur că Kutiepow era ţinut prizonier de „Ogpu” , şi plănuia să răscolească lega- ţiunea, unde se spunerea se torturează, se asasinează şi se îngroapă proscrişii Rusiei ro­şii. Partizanii lui Kutiepow presupuneau că fusese deca­pitat, că i se trimisese capul în Rusia, iar corpul fusese in ­cinerat în pivniţa ambasadei. Săptămâni dearândul plutoane de jandarmi, stătură de gardă în jurul ambasadei sovietice, gata să prevină atacurile cu care o ameninţau Ruşii Albi. Fuseseră postaţi în urma cere­rii lui Dovgalewski, ambasado­rul roşu, care comunică m inis­trului Tardieu, că se temea de partizanii lui Kutiepow.

Tntretimp Moscova spumega de furie la ideia, că legaţiunea sovietică ar fi putut fi călcată şi cerea să se rupă relaţiunile cu Franţa.

In Octombrie, descoperirea unor documente ascunse la vila din Sartrouville, lângă Paris, unde fusese împuşcat Luigi ^Carti, dădu la i- veală faptul, că mişcarea comunistă italiană, avea strânse relaţiuni cu Moscova şi poate cu asasinii lui Kutiepow. S’au început săpături in

Page 24: PRIMĂVARA. — Un minunat decor primăvăratec, împodobit cu ...dspace.bcucluj.ro/bitstream/123456789/47309/1/...— Un minunat decor primăvăratec, împodobit cu silueta Edwinei

REALIT AT EA ILUSTRATA 16 Aprilie 1931

pivniţele vilei şi in împrejurim i,cu speranţa de a se găsi corpul şe­fului „alb” . Cotidianul parisian „Le Martin“, care promise la 1G Februa­rie 500.000 de franci premiu, pen­tru persoana care ar fi putut da vre-o informaţie cu privire la soar­ta generalului, anunţa în Noembrie că premiuj se mai acorda numai până la 1 Decembrie şi dacă până la acea dală nu se primia nici o informaţie, premiul va fi retras. Societatea ruşilor veterani de răz­boi, care fusese prezidată de Ku- tiepow, oferi 100.000 fr. acelui ca­re ar fi găsit pe general, mort sau viu.

In prima săptămână a Iunei No­embrie, publicului radiofonist i se servi o surpriză: se auzi la un mo­ment dat o voce, întrerupând o conferinţă difuzată dela Moscova, asupra agriculturii.

— „Ascultaţi, Kutiepow vorbeşte! Curând îşi vor prim i pedeapsa m i­zerabilii, cari însângerează sfânta Rusie”.

Dictatorul Slalin ordonă poliţiei să facă totul spre a afla staţiunea de unde pornise această frază re­voluţionară. Ruşii albi susţin că incidentul era o simplă înscenare a lui Stalin, spre a face lumea să creadă, că generalul era încă în viaţă, ameninţând sovietele cu o contrarevoluţie. Mesagiul a fost prins de posturile din Anatolia, Ro­mânia, Bulgaria, Polonia, Persia .şi de către submarinele engleze din Mareiţ Neagră.

Şi acum, cea mai surprinzătoare întorsătură în misterul Kutiepow, e afirmaţia că generalul se află îngro­pat în cim itirul de câini dela As- nieres.

Acest cim itir e situat pe o mică insula în districtul Senei. Ciudata necropolă a fost creată în 1900 de D-na Margueritte Durând, o femi­nistă înfocată, care a fondat „La Fronde1” . Iubia mult animalele:

aci se află îngropaţi cei 18 câini şi pisicile pe care le-a avut.

In timp ce autorităţile poliţie­neşti ale Parisului se întreabă dacă trebuie să dea crezare acestor ver­siuni dispunând deschiderea mor­mintelor săpate în ultimul an. po­liţia italiană are acum de furcă cu un asasinat comis în clădirea lega- ţiunei sovietice din Roma. Euge- niu Levine, prim secretar al amba- dei ruse, a murit împuşcat.

Autorităţile italiene au prim it rapoarte în care se declara că gloanţele fuseseră trase de către a- gentii „Ogpu”-u!ui. Agenţii, spu­neau informatorii, fuseseră trimişi din Moscova, spre a judeca şi exe­cuta pe diplomat, pentru trădare. Levine, se afirmă, s’a sinucis prin constrângere, sau a fost executat de poliţia secretă a sovietelor.^ ca­re l-a condamnat pe motivul că ar fi comunicat unei „puteri occiden­tale” secrete şi documente de ale ambasadei.”

Unul din rapoarte arată că Levi­ne a ales moartea, pentru a-şi pune la adăpost soţia şi cei doi copii ai săi, pe cari agenţii ameninţau să-i omoare, dacă acesta ar fi încercat să scape. Ce anume s’a întâmplat între zidurile legaţiunii, e un mis­ter. In primele momente, moartea secretarului a fost atribuită oficial unei paralizii cardiace. Dar când publicul află că secretarul murise împuşcat, un alt raport al ambasa­dei anunţă că se sinucisese.

In timp ce autorităţile italiene şi franceze se învârtesc neputincioa­se, în jurul crim inalei activităţi a spionilor ruşi, Scotland-Yard-ul se găseşte în faţa unei afaceri miste­rioase ivite în sânul legaţiunii so­vietice din Londra.

Ajungând, după îndelungate ne­gocieri, la stabilirea relaţiunilor d i­plomatice cu guvernul britanic, So­vietele se găsiră la un moment dat în tr’o situaţie extrem de delicată.

Nu făcea să trimeată in capitala Angliei un mujic grosolan şi lipsit de maniere. Şi în căutarea unui om de educaţia, cultura şi rafina­mentul necesar, Sovietele găsiră pu­ţini pe lista lor de „tovarăşi demni de încredere” să îndeplinească a- ceste condiţiuni.

In cele din urmă se ajunse la so­luţia că persoana cea mai indicată pentru această misiune, era Grego- ry Socolnikoff, un om de o educa­ţie aleasă, diplomat al Sorbonei din Franţa, nefiind însă tipul violent şi sângeros al agitatorului Roşu.

Mai aveau însă pe listă o femee de un nivel intelectual foarte rid i­cat, care se bucura de toată încre­derea lor; îşi făcuse ucenicia sub Unschlicht, unul din capii „Ogpu”- ului. I se ordonă să cucerească a- fecţiunea lui Sokolnikoff şi sa de­vină soţia lui. In aceste condiţiuni, guvernul sovietic se crezu asigurai în privinţa ambasadorului.

Sokolnikoff îşi câştigă curând numeroase simpatii în Anglia. Far­mecul şi frumuseţa soţiei sale con- tribuiră mult la acest succes. Pere­chea producea senzaţie în elita lon­doneză.

Iată însă că popularitatea lui So­kolnikoff dădu de bănuială şefilor bolşevici, obicinuiţi ca reprezentan­ţii lor să fie urâţi şi dispreţuiţi de către naţiunile civilizate.

Prim i vizita şefului departamen­tului extern al „Ogpu”-uIin şi la cererea acestuia, se înapoie împre­ună cu soţia sa în Rusia unde avuo întrevedere cu dictatorul Stalin.

Raportul pe care-1 făcu cu priv i­re la activitatea sa în Anglia a fost probabil satisfăcător, căci i se per­mise să-şi reia ambasada. Se pare că relaţiunile sale amicale cu stră­in ii, stârniseră grave bănueli în pa­trie, căci curând după întoarcere, fu rechemat la Moscova. Sokolni­koff, apelă direct Ia Maxim Litvi- noff, puternicul comisar al afaceri­

lor străine, prin a cărui interven­ţie i se permise să rămână la Lon­dra, unde negocia anumite tratate comerciale.

Dictatorul Slalin ordonă Iui So­kolnikoff să revină în Rusia. Am­basadorul refuză s’o facă, evident, prevestit că merge spre o moarte sigură sau spre un exil, mai rău decât moartea. Totul pare să indi­ce că d-na Sokolnikoff, ţinută la curent cu tot ce se petrecea în Ru­sia de către colegii săi, agenţi ai „Ogpu”-ului, îşi prevenise soţul a- supra pericolelor care-1 ameninţau. Frumoasa femeie se îndrăgostise de soţul săli şi încetase a mai fi o u- nealtă fără suflet şi conştiinţă a „Ot>pu”-ului.

Stalin trimise atunci trei eini- ■ sari cu pum nii tari şi lipsiţi de scru­pule, spre a readuce pe Sokolni­koff la Moscova. Putem spune că a- veau ordin să-l ridice cu forţa sau să-l omoare.

Dar Sokolnikoff, prevestit de iu­bitoarea sa soţie, era pregătit pen­tru primirea emisarilor bolşevici. Din clipa în care intrară în localul ambasadei, au dispărut pentru un timp nedeterminat. Se crede că ambasadorul îi ţinea prizonieri, pâ nă la încheierea satisfăcătoare a negocierilor pe care le ducea cu guvernul bolşevic. In cercurile di­plomatice se spunea că vrea să-i ţină captivi până la „clarificarea situaţiei sale” în Rusia.

C O N C U R S U L DE F R U M U S E Ţ E

LA B U C U R E Ş T I

A m ă n u n te in n u m ă r u lviitor.

. .LA P O M U L D E A U R "Str. Lipscani 40

Au sosit N o u t ă ţ i l e P a r i z i e n e de primăvară;aso rtim en t in co m p a rab il în stofe jersey, écossais etc.

P re tu r i convenabile*

P e tr o leHahnLoţiune igienică suverană contra căderei părului şi a mătretei.

f

— Curăţă şi dă părului un aspect lucios şi î! parfumează plăcut.— R e co m an d a t specia l pentru coafatul si ondu­latul părului.DE VÂNZARE PRETUTIN D EN I

Institut Cosmetic Medical(Institut de înirumuşeţare)

Str. Ştirbey-Vodă, 34. Telef. 311 44

D r. F . K O V A C S

Specia izat la VienaBoli de piele şi cosmetică. Diatenniei, Raze ultraviolete. Fiz oterapie. îngrijirea feţei. Dis­trugerea radicali a părului de prisos, sbârci- turi, negi, coşuri, piatrui, seinue de naştere. Tratament de ¡minerii e. Cuta de slăbire lo­

cală şi generală, varice, etc. etc.

Vânzarea produselor proprii

Secretul Francezelormoderne, svelte, sunt piluleie

„ JODILLON1*care in doze mloi Împiedică °jesltatea (tngrăşarea) iar In doze mal mari prodne slăbire

Fieful unei cutii Lei 150 Depozitul General p.Remania; Farmacia Dr. SIBO, Cluj

Piaţa Unirii 4.

Tinereţe şi frăgezime prin M ACK’s K A IS ER B ORAXIntrebuinţaţi-1 zilnic In apa Dv. d« spălat. Neîntrecut pentru Îngrijirea

nieljl si • frumuseţii.

R e p re ze n ta n ta g e n e ra l i p e n tru R o m â n ia •

Agence Générale Française en Roum anie (E rn e s t T h tr le t)

B fr N tc u U e FH lpescu ne 17 • 8 U C U « 6 8 T t

INDISCUTABIL v P Â IN E A HERDAN ECEA N*A1

BUNA,

OCHELARIcu sticlele cele mai bune se găsesc la Magazinul Societatea de Binefacere

„AMICII ORBILORMedic specialist dă onsultaţii

la cei ce au nevoie

PASAGIUL IMOBILIARA

Intrarea prin Calea Victoriei, 48 vis-a-vis de Terasa Oteteleşeanu

Page 25: PRIMĂVARA. — Un minunat decor primăvăratec, împodobit cu ...dspace.bcucluj.ro/bitstream/123456789/47309/1/...— Un minunat decor primăvăratec, împodobit cu silueta Edwinei

16 Aprilie 1931REALIT AT EA ILUSTRATA

RUDYARD MILTON

OMUL C U M A S C AO a v e n tu ră a de fec tivu lu i Gex Trevor

REZUMATUL CAPITOLELOR PRECEDENTE

Detectivul Gex Trevor, însoţit de autor, reuşesc să scape din mâinile bolcevicilor, şi fug prin regiunile po­lare din Siberia, spre Japonia.

In drum, sunt urmăriţi de cekişti, din mâinile cărora scapă cu mari sforţări.

Ţinta lor este să ajungă în Tibet, unde faimosul bandit Wampoo. ţine captivă pe Lydia Hilmar.

Ambii ajung la Peking, de unde pornesc spre Tibet.

^ ^ ^Ne suirăm in avion. Ana, Gex şi eu

şi am constatat cu satisfacţie, ca nu eram urmăriţi de nici un alt aeroplan.

Am traversat astfel China, şi seara, am aterisat înt.run câmp pustiu, in apropiere de oraşul Si-Kiang. Am răsplătit pe aviator, care-şi luă sbo- rul singur inapoi şi am rămas, Ana. Gex cu mine. — in câmp. lângă ba­gaje. Intr’un crâng, am lepădat ha i­nele noastre de europeni, şi ne-am îmbrăcat cu rochiile acelea largi de pelerini chinezi. Am luat în spinare partea fiecăruia de bagaje şi merinde, ne-am încins pe sub rochii cu brâuri in care aveam ascunse revolvere, pumnale, hărţi, busole şi bani, şi am pornit agale spre Si-Kiang.

De acum, eram pelerini cerşetori, in drum spre Lassa...

Sy-Kiang, în pădure.Sy-Kiang se află in Sud-Vestul

Chinei; spre Vest se află frontiera Birmaniei, iar mai la Nord, e graniţa Tibetană.

Am urcat spre Vest panta m unţi­lor. urmând apoi cursul unei văi, spre Nord; drumul e paralel cu râul Sa- Iuen. Am mers toată noaptea.

— Pare că acesta e drumul cel mai accesibil streinilor, ne spuse Gex. A fost urmat de mai mulţi călători streini, cari au reuşit să pătrundă în Tibet, printre care şi o femee, o pa­riziană. d-na David-Neel.

— Şi eu, care credeam că sunt pri­ma femee albă, care fac încercarea aceasta!... zise Ana Sethland.

— Eşti chiar prea albă, Ana! Mai dă cu pudră, zise Gex.

Intr'adevăr. pentru a da feţii sale culoarea locală, Ana era nevoită să se pudreze din când în când cu o pu­dră cafenie, pe care i-o preparase Gex, şi-şi vopsise părul din blond, în negru ca pana corbului, fiindcă toate tlbetanele sunt brune, şi o femee blondă ar fi fost recunoscută îndată că e streină.

Urcarea coastelor de munţi nu era uşoară, împovăraţi cum eram, cu ba­gajele din spinare.

Masivul uriaş pe care-1 suiam, se numia Kha-Karpo; potecile erau pu­stii, Iar peisagiul sălbatec. Departe se zăriau vârfuri acoperite de zăpadă.

Mergeam noaptea, ca să evităm în ­tâlnirile cu localnicii, iar ziua dor- miam ascunşi In junglă.

Am mers astfel mai multe nopţi, o- colind satele Uesu şi Tzeku. şi îna in ­tând spre vârful Dokar. Ţinutul era pustiu. Rar, zăriam, la mari depăr­tări, focuri aprinse de pelerinii ce poposiau. Noaptea era răcoroasă, par­fumată de ierburi exotice. Un mister părea că pluteşte în jurul nostru...

In calea noastră, întâln irăm satul Londrâ, prin spatele căruia, suirămo pantă abruptă.

— De aci înainte, ne spuse G^x. in ­trăm în zona interzisă. La dreapta noastră se află satul Atunze, care e un centru comercial.

Apa se făcea din ce In ce mai rară şi ceasuri întregi eram nevoiţi uneori să suferim de sete. Peisagiul devenea tot mai sălbatec şi mai stâncos. în a ­intam spre ramificaţiile de Est ale Himalayet. Uneori somnul ne covftr- şia şi dormlam pe margini de pră­păstii.

In aceste meleaguri muntoase. în ­tâlnirăm primii pelerini. Am observat că toţi aceşti tlbetanl nu sunt deloc sălbateci. Dimpotrivă, sunt sociabili, şl chiar prietenoşi. E1 intrau îndată !n vorbă cil noi, şt prima lor întrebare

— De unde veniţi?Atunci am putut să constat, perfec­

ţiunea cu care Gex cunoştea limba tibetană. Ana Sethland şi cu el, în ­cercau pe drum sâ mă înveţe şi pe mine cuvintele mai principale ale a- cestei limbi, şi începusem să pricep câteva fraze uzuale.

Ne sfătuisem să spunem că suntem pelerini dopkas, adică „solitari“ un fel de pelerini cerşetori.

Purtam vestminte vechi, chinezeşti, şi spuneam că venim din ţinuturile cele mai depărtate.

Trecurăm pr;n trecători înguste, cu cât suiam mai sus, cu atât aerul se răcea şi se râria.

Trecurăm in aceste nopţi de marş, pe lângă multe focuri, aprinse de pe­lerinii ce poposiau sub stânci. Alte­ori, mergeam nopţi întregi, fără sâ întâln im pe nimeni. Doar. câte odată, din noapte ne priveau ochi verzi, for- forescenţi de leoparzi...

De obiceiu, grupurile de pelerini pe lângă care treceam, ne ofereau tot­deauna din masa lor. La tibetani, a- ceasta este o datorie de elementară ospitalitate, ca acel ce mănâncă, să împartă hrană cu orice călător îi iese în cale. Toată hrana acestor pelerini adjorpas, adică pelerini ce fac drumul pe jos, consta numai dintr’un fel de păsat, făcut dintr’o făină, numită tsampa.

Căutam, pe cât puteam, să ocolim aceste grupuri de pelerini indiscreţi, ce ne puneau tot felul de întrebări. Când treceau, ne ascundeam în bos­chete sau mărâciniş. Aceasta fu posi­bil, cât tim p trecurăm prin păduri foarte sumbre şi sălbatece. Intrarăm

însă dela un timp pe un podiş arid şi foarte întins. Această întindere fara nici-un obstacol, era plină de miraje. Odată, ni s’a părut că vedem o arma­tă întreagă de soldaţi din Uiassa, dar nu erau decât nişte bolovani. De a- semeni, auziam misterioase melodii imaginare...

CAPITOLUL X X X

Zeii triumfă!...

— De data asta, constată Gex Tre­vor Wampoo ne-a pierdut urma.

— Totuş, replică Ana Sethland, mi se pare că suntem urm ăriţi!

In tr ’adevăr, departe, în urma noa­stră. se vedeau mai multe puncte ne­gre, — vre-o cinci sau şase oameni.

— Sunt probabil pelerini, zise Gex.— Dar ne fac semn să stăm... t i

iâlfâe hainele în aer... Şi ne strigă... spuse Ana.

Deosebirăm doui călăreţi ce vemau în galop, spre noi.

Cum n ’am putut fugi mai repede decât ei, ne-am hotărît să ne oprim şi să înfruntăm primejdia cu sânge rece.

Când cei doui călăreţi se apropiara, văzurăm că unul din ei, care mergea înainte, era foarte elegant îmbracat, purtând blăni scumpe şi călărind un cal superb. Celălalt, era probabil ser­vitorul lui.

— Suntem pierduţi! ne şopti Gex. După îmbrăcăminte, e un ponpo, a- dică un funcţionar din satul apropiat, poate din Lhakargra; desigur că am fost semnalaţi, şi .'ă acest ponpo vine să ne aresteze...

Nu însă mică ne-a fost mirarea, când văzurăm că mândrul funcţionai trece pe lângă noi fără să se oprească şi fără să ne arunce nici o privire.

Dar servitorul său, când fu in drep­tul nostru, încetini mersul calului, şi ne strigă ceva în limba chineză.

__Ce spune? întrebai pe Gex, dupăce călăreţii se depărtară.

— Spune că trebue să fugim, Innd- că în urma noastră vine un pano...

— Ce e asta, pano? O furtună?...— Un diavol... îm i răspunse Gex.— Un diavol.... în carne şi oase? în ­

trebă Ana zâmbind.__ Pano e un om-medium, un om

posedat de zei sau d.avoli, prin gura căruia aceştia se exprimă. Se pare ca individul din urma noastră, e un po­sedat de diavoli, după cum^crede sei - vitorul acestui ponpo... ne lămuri Gex.

Puţin dup’ aceasta, un grup de pe­lerini trecu pe lângă noi, în grabă, spunându-ne să fugim. E i ne poves­tiră cum, unul din grupul lor fusese posedat subit de d i a v o l i ; _ atunci, pele- rinii s’au decis să-l părăsească în munţi, fugind de el. Dar blestematul de pano, s’a luat după ei...

Cu mare greutate Gex Trevor reu-” să-i oprească pe loc, spunându-le că el e un lama nagspa, adică un lama vrăjitor, care ştie sâ poruncească dia­volilor.

— Apără-ne de omul diavolilor, strigară atunci pelerinii. Pă-ne o m i­nune, ca să te credem că eşti vrăji­tor... „

— Poarte bine, zise Gex, va voi a- răta puterea mea contra diavolilor.

(Va urma)

Este pantoful preferat al doamne­lor elegante fiind-că întruneşte toate condiţianile d e g a s t ş i

de higiena

Spre vânzare in capitală NUMAI IN MAGAZINELE:

r t t

„1N6ALŢ AMINTEA BALLY‘CAL. VICTORIEI, 90 (vis-à-vls de Holel Imperial)

„ C A P I T O L “ S t r . D o a m n e i , 1 0 ( c o l ţ )(\ ^-â-vis de Bursă)

P R E T U R I R E D U S E - F I X E :

7 7 5 , 875, 975 LeiP E N T R U ÎN F R U M U S E Ţ A R E A F E Ţ E I ,

M Â IN IL O R Ş l D E C O L T E U L U I

CREMA ŞI SĂ PU N U L;F L O R A :R A M A N N E Î N T R E C U T E

Dr. B. Lastdela Faeultatea de Mediciuă din Viena

specializat la Paris ji Berlin

M a m o şBoli da iemal. — Dlathcrml*

Consult. 3«5 şi 6«8 Cal. MBşllSr I I (colţ Calomfirescn)

Gel mal frumos dar de sărbători, este

„MAGAZINUL“

Page 26: PRIMĂVARA. — Un minunat decor primăvăratec, împodobit cu ...dspace.bcucluj.ro/bitstream/123456789/47309/1/...— Un minunat decor primăvăratec, împodobit cu silueta Edwinei

14 REALITATEA ILUSTRATA 16 A p r i l ie 1931

% w . & m m , - ir f f i g i l f p t w s ţ *■;>.•■ . . . . , ,

F n m a v a r a p F C Î I Î I C l C O bună îngrijire a întreţinerei pielei cu

CHEMA NIVEA ULEIUL NIVEA

Fiindcă ambele apără la vânt sau şe înrudeşte cu pielea şi efectul său

contra oricărei vremi nefavorabile este de a pătrunde pro- „

pielea Dvs, care prin îmbrăcămintea

de iarnă a devenit prea sensibilă şi

delicată. Ambele aceste preparate, ca

unice în felul lor, conţin Eucerita care

Crema-Nivea: Doze: Lei 16.-, 34.-, 72.-. Tuburi: Lei 30.-, 45.-

P. Beiersdorf & Co.‘ S. A. R., Braşov, Strada Juliu Maniu 39

fund în ţesuturile ei şi deci

au eficacitatea de a între­

ţine pielea cu efect şi

durată.

Crema N ivea:

Cea mai eficace,

Cea mai efiină.

U C i l C I T I T

Argint viu. — Probabil că frazele d-tale sunt prea vii, ca se le pot înţe­lege. In cazul acesta, sunt vinovat din creştet până în tălpi. Zău aşa fii mai explicită în rândurile pe care mi le adresezi, altfel sunt nevoit să cred că ne jucăm de-a răspunsul inutil... (Can­didat la însurătoare nu sunt... Pour y savoir!...)

Sultănica Curioasa. — Sultănico dragă, fii mai atentă când îţi alegi pseudonimul. Nu ştiu dece, dar pro­nunţarea lui îm i jenează urechea... Ce (ace? Dacă îm i place Charlie Cha- plîn?... Da de unde, prefer chiftelele marinate cu sos de roşii... Dar d-ta?...

Mişu Florescu. — Greta Gfarbo pri­meşte corespondeţa în toate limbile şi răspunde — când e cazul — în en­gleză, germană şi suedeză. Dacă vrei să te ’nţeleagă scrie-i deci într’una din aceste trei limbi pe adresa: Me- tro-Goldwyn-Mayer studio, Culver City, Cal. U. S. A.

Daisy. — Un concurs pentru cea mai bună dactilografă?... Da, poate că ne vom gândi cândva şi la organi­zarea unui asemenea concurs.

Tuturor acelora cari îmi cer rela- ţiuni. — Agenţia de presă „Orient Europe” a renunţat la editarea albu­mului Cinefililor pe 1931, deoarece în ­scrierile n ’au întrunit numărul cerut de editori.

Greta. — Se poate să mă judece astfel, dudue şi tocmai d-ta?... Sunt complect nedumerit. Ştiu că m ’am gră bit să-ţi răspund de fiecare dată când mi-ai scris ceva. Dealtfel ţi-am spus că o asemenea corespondenţă e de­parte de a m ă plictisi... Ei, haide, nu fi răutăcioasă!... Până acum probabil că te-ai şi răsgândit.. Nu?... Şi vezi a ltă­dată fi mai calmă, mai prudentă in a te pronunţa asupra unui gest, a că­rui explicaţie încă n ’o cunoşti...

Bojidar Popof. — Pred Niblo sau Cecil B. de Miile. Amândoi sunt im ­portanţi şi lucrează pentru casa a- ceasta, a cărei adresă, de îndată ce nu mi-o ceri, probabil c’o cunoşti.

P. B. şi M. C. — Să vă căsătoriţi imediat după terminarea şcolii m ili­tare? N’aveţi de lucru? Fiţi serioşi, a- rnicii mei, pe timpurile astea de cri­ză, e mai practică burlăcia, cu tot impozitul asupra celibatului. Ba cu­nosc câţiva prieteni, cari ar plăţi im ­pozitul înzecit, doar-doar o mai da burlăcia odată pe la ei. Deci răbdare cel puţin la vârsta de 30 ani...

Ikmar Rimidalv Yskaur.— Povestea pescarilor dumitale pentruca sâ fie In elementul ei, — a intrat la năvod, pentru circumstanţa: coşul secretaru­lui. Mai Încercaţi cu altele.

Ecaterinenborg. — Nu ştiu dacă Li- llan Gish va mal rftm&nea mult timp pe ecran. Pftnft acum n’am avut oca- *la 8* văd nici un illm vorbitor cu ea.

Corinne. — Rtr. Grlgore Alexan- drescu 70, Bucureşti.

F lnri«* . — Vr*i «« 'lovi rţp

cinema?... Ţii cu tot dinadinsul?... Nu preferi nimic altceva?... Ei bine, fă-te vedetă de cinema!... Eu îţi dau voe...

Prietena unui papagal. — Cum? Pa­pagalul d-tale vorbia altădată mult şi-acum tace?... Curios! Nu cumva te-ai căsătorit?... In orice caz pune-i pe limbă praf de mâncărime şi-şi va reveni la forma de mai înainte.

Mimy. — Adresează-te domnului acela din partea mea şi va face tot ce-i va sta în putinţă pentru d-ta. E într’adevăr un personaj foarte serios şi în care poţi avea toată încrederea... deşi nu e căsătorit, cum ai fi vrut d-ta.

Nicu Anin. — O statistică a furtu­rilor? Te interesează atât de mult? Hm! Curioasă preocupare!... Te sfă- tuesc totuş sâ te adresezi siguranţei generale, nu mie...

Directorul din Cudalbi. — Vă ru­găm a vă adresa Conservatorului de muzică, sau Casei Şcoalelor din Capi­tală, care vă vor da toate informaţiile dorite.

Muza Nopţii T. S. — Păi, dacă eşti muza a nopţii, ce-ţi mai trebue cine­matograf. N ’ai tu cinematograf ln f-.ecare noapte?.. 2. Ramon Novarro filmează pentru Casa Metro-Goldwyn. Al. Jolson pentru United Artists.

Ilecate. — Regret din suflet, dudue, că trebue sâ constat la d-ta o inutilă frământare de nervi... Eu n ’am pri­m it nimic...

Nicu. — Marlene Dietrich e m ări­tată într’adevâr, dar cum ar putea avea o fiică de 18 ani când ea însăşi nu are decât 27 ani?... Ai cunoscut vre-un caz atât de bizar, ca la vârsta de nouă ani o fetiţă să devină m a­mă?... Prea o crezi stranie pe aceasta Marlene Dietrich!... Siegfried Arno are peste 30 ani.

Sangre e rubino. — Da, situaţia co­piilor Moţilor este cât se poate de tra­gică. Iată, Paştele a trccut şi cine poa­te şti dacă bieţii copilaşi au avut m ă­car câte un ou roşu sau ghetuţe în picioare. Dar timpul nu-i pierdut. Mai puteţi trimite, — vă rog chiar, — a- jutoarele pe adresa redacţiei, de unde vor fi trimise locului în drept. De­altfel toţi corespondenţii mei ar pu­tea urma exemplul d-tale de m ărin i­mie. Şi te asigur că vei fi binecuvân­tată, scumpă domnişoară.

Măscuţa Naţional. — Te înşeli, măscuţo, premiile au fost oferite chiar în seara balului. Probabil că ai fost d-ta prea distrată. E singura exxplica- ţie.

Sonny Boy. — După câte ştiu, n ’a mai existat nici un alt Pred Thomp­son, afară de cel care a murit. 2. Lia­ne Haid e soţia baronului Haymerle. 4. Câţi copii are Richard Dix?... 2365... Să nu mă Întrebi Însă unde »e află fiecare ♦

Ciubăr-Vodi. — I) Nu.. Se cere li­ceul, recte bacalaureatul. 2) Nabuco-donosor ln colaborare cu Ţepeş Vodă. pp unflp vrei «â stJ't fţe <wp p vnrtxtt

Au apărut doar mai multe. 3) Pro­babil că o ducea m inunat la d-ta. Ce să faci? Flueră a pagubă, bea puţină apă de Mureş, — tot eşti aproape de Arad, — sau eventual vino la Bucu­reşti. Avem aci un deal la Patriar­h ie !!! 4) Indrăgosteşte-te, nu te jena. Iubirea d-tale are s’o egaleze pe cea veche, cu final similar... 5) De ce nu? Crezi poate că minoritarele au coar­ne de capră, sau se hrănesc cu beton armat? 6) strada Academiei Bucu­reşti... U fffffff ! ! ! !

Mignon. — Abia acum îţi pot satis­face rugămintea. Cam târziu, o recu­nosc dar., mieux vaut tard que ja- mais!.... Iată-1 pe Gary Cooper, sim­paticul d-tale Gary, într’o fotografie din copilărie.

11

Seamănă mult, nu?... Păi, dacă e el, cum să nu semene? Nu ştiu însă dacă şi tată-său s’a simţit satisfăcut de... asemănare...

Guido de B. — Nu există nicăiri un asemenea tratat...

Valage. — Jenny Jugo se citeşte Jeni lugo.

Ion Săracu. — Adresează-te postu­lui de radio sau revistei „Radio şi R a ­diofonia“.

Savantul Crai de pică. — Constat cu regret că sunt supraîncărcate toate locurile de recreaţie, unde ţi-aş putea recomanda un drum...

Campus. — Adresează la Paramount Studio, Hollywood, Cal. U. S. A. Sau numai atât: Harold Lloyd, Hol. Cal. U. S. A.

O Gorjancă. — Ce e cu brftul lui Iov?... Curioasă întrebare! Ţi-aş răs­punde, dar na vreau să fac reclamă obiectelor medicinale. Te poţi interesa la o farmacie. Dealtfel rubrica mea nu sp ocupă cu medicina.

IVfirc.r* Ofwh-ÎMl — Ford |ţ>-

cueşte în... Statele Unite. Fred Thomp­son... la cimitirul din Los Angeles, pri­mul cavou, pe dreapta... Dacă vrei sâ-l găseşti du-te numai noaptea...

Un invăţător-Ilie. — Adresaţi-vâ redactorului dela rubrica jocurilor, d. Rebus.

Emp. P. — N’a avut purtare fru­moasa.

Cernăuţiauca V. — Dacă Fritz Kort ner e sau nu evreu?... D in ce punct de vedere te interesează?...

JJeux fillettes seneuses. — Nu vă înţeleg. Eu nu protejez pe nimeni. Pro­babil că n ’am prim it scrisoarea dv. A- ceasta este singura explicaţie. 1. Fil­mul aceia mi-a scapat şi regret că nu va pot indica cine a jucat în el. 2. Marlene Dietrich s’a născut în Ger­mania (Berlin).

Wanua-Botoşani. — Ivan Petrovich turnează tot m europa. ¡?i-a încercat ei norocul pe ia Hollywood, dar se pare că n ’a reuşit să facă nimic. Sa întors abătut de unde a piecat. VorDu aia: „Decât codaş in oraş mai bine iruntaş in satul tău...”. 2. Ultimul lilm cu Lupe Velez n'a fost încă prezen­tat la noi. II vei vedea însă, in cu­rând. 3. La Jana se pare ca a renun­ţat ia cinematograf. Şi, pe drept cu­vânt... Nu găseşti?...

Licurici. — Dac’ai ştii câtă plăcere îmi procură corespondenţa d-taie! Eşti aceeaş corespondentă fină, dră­guţă — ngurat — cum te-am cunos­cut acum — m â’nşel? — doi ani... 2. A vorbit Charlie Cnaplin în faţa pu­blicului. Ei şi? Care e nedumerirea? Nu cumva îţi închipui, dudue draga, că Charlie Chaplin e mut?... Mut vrea să rămână el dar numai pentru film... 3. Filmul „Televiziune” va i i prezentat in curând. 4. Gary Cooper turneaza continuu, dar «w&t cât poate da şi el. L-ai văzut în Marocco?... Era admira­bil!...

D-na Beatrice de S. V. — Scumpă doamnă, răspund pe măsura spaţiu­lui disponibil şi în raport cu primirea corespondenţei. Nu nimeni nu fac ex­cepţie, te rog să mă crezi... 2. Pe care ar prefera dintre Greta Garbo şi Marlene Dietrich?... Eu... le prefer pe amândouă... pe rând...

Ph. Fogg.-Tighina. — Billie Dove s’a născut in anul 1904, la New-York. E brună. Frumoasă. Apetisantă... Că­sătorită? A fost cu Irving Willat, de care a divorţat în ultimul timp. Se spune că se va recăsători cu un mare bogătaş yankeu, Hughes. Trimlte-i o fotografie, roag-o frumos şi cred câ-ţi va acorda acel autograf.

Nedelcu-Focşani. — Nu cunosc case dispuse să angajeze băeţi pentru cine­matograf.

Buy Bl as. — Leatrlce Joy s’a năs­cut la Lutheston ln anul 18S8. Cu­noaşte engleza, germana şl franceza. 8crie-l prin „The Standard”... (veri mtfi sus).

J. df S.

Page 27: PRIMĂVARA. — Un minunat decor primăvăratec, împodobit cu ...dspace.bcucluj.ro/bitstream/123456789/47309/1/...— Un minunat decor primăvăratec, împodobit cu silueta Edwinei

16 Aprilie 1931 • ' REA LIT A T EA ILUSTRATA 15

MICI/liVflUD. 6/n sohray. e n g . r-

M W PbOH iB /rioW sT

AtAt de- in fo c A t în ­cât A lA sA tîn ţfS - tA nent c lA u z J cA M o$nr//ro /l// sA i SA pîUmeAscA Ave­re A, num A i DupAce VoR. F i B A u t T o t o -

■r'..

S H Â lţE W A KCEL M A i M A R E A u - T O R . T £ A t R ^ l N’A v A - z u t i n

â r t i s t A .

M

Ap p o p e l e sM mezU N S T E J A R A l b P /a / F e rm A -

- V E M s t /SA N S IM i o n . c A jl

( / • f . A /

G/.AM fST D/N Lo s An g e l e s c A l V -V A. P A L M E I D R /V C -.3 0 7 0 . A P (/R -TAT AcelAS GULE# p i Ace/Aş/B u ­t o n / T /M P O f

5 2 4 /v /

UN BĂ&BATD IN M E.M PM S P O A - r f D uce /n sp /nA psUN TAUR GREU PE

2 .L /0 f/G Q .

t

Page 28: PRIMĂVARA. — Un minunat decor primăvăratec, împodobit cu ...dspace.bcucluj.ro/bitstream/123456789/47309/1/...— Un minunat decor primăvăratec, împodobit cu silueta Edwinei

16R EA LIT A T EA ILUSTRATA

16 Aprilie 1931

Concursul de frumuseţe al „Realităţi ilustrate“

Premii de 20.000 lei pentru electori

»PARADA FRUMUSEŢII” film ul concursului nostru pentru alegerea „Miss României 1931”, a prim it ultimul tur de manivelă şi a fost tri­mis la Paris, în studio-urile „Gaumont”, unde va f i sonorizat.

Peste două săptămâni va începe proectarea lui la un mare cinemato­graf din Capitală. Apoi film ul va f i trimis in copii în provincie, unde a fost angajat încă dinainte de turnare.

. Subiectul film ulu i este brodat pe o temă umoristică si „vedetele" tui, sunt chiar candidatele la titlul de „Miss România 1931”, precum si un mănunchi de artişti cunoscuţi ,între cari notăm pe d-na Sofia lo- nescu, d. Groner, ele. Lucrarea se dator este d-lor Sahighian si Serbă- nescu, manivela fiind turnată de d .Posmantir.

In numărul viitor vom publica modul în care „Miss România” va o/i nffr?Sia • publicul spectator — pentru care s’a fixat un premiu de -U.UUU lei, precum şi toate celelalte amănunte, în legătură cu „Para­da r rumuseţu .

CONCURSURILE ŞCOLARE ALE „REALITAŢII ILUSTRATE“

I P J ORIND sa stabilim o legătură strânsă între revista noastră şi ti- ===J neretul şcolar, care întotdeauna a simpatizat cu această publica­ţie, am hotarit instituirea unor concursuri dotate de prem ii importante concursuri ale căror condiţiuni au fost publicate în numerele noastre’ trecute.

Premiile sunt următoarele:

Premiul I : Cate 10.000 lei pentru fiecare categorie.Premiul I I : Câte 3.000 lei pentru fiecare categorie.Prem iul I I I : Câte^ 1.500 lei pentru fiecare categorie.

c/./i }n- aJ ară de Prem ii în bani, mai oferim şi 25 prem ii de cunsolare a 500 tei, in volume, după alegere, d in catalogul Editurei „Adeverii“ .

•kPublicăm în numărul de faţă a patra serie de întrebări după care

si vor distribui premiile, concursul continuând lunar.CATEGORIA I: 1) Ce este curcubeul?2) De unde vine numele Turnu Severin?3) Ce deosebire este între un lac şi o mare?CATEGORIA I I : 1) Câte state se găsesc în Europa?2) Cum cântă greerele?3) Câte planete există?

j 111: i ) Dece clasicei statui greceşti i se spune Venusde Millo?

2) In ce an s’a născut Chiistos?3) Cum se explică faptul că deşi avem doi ochi, avem o sinaură

imagine? u

★Răspunsurile la aceste întrebări se pot trim ite fie sepanat, fie toate

odaia,^ la adresa revistei noastre : str. C. Miile 7, după terminarea se­ne i, in No. 220. I e plic sau pe carte poştală, se va m enţiona: „Con­cursurile şcolare .

Fiecare serie de răspunsuri trebue să fie însoţită de buletinul res­pectiv.

Cupon pentru iosuH |_a IM bal C O S t l M i a tNo. 219

— Lum iţi place costumul?N a i i la $1 pronune le —' P°ti pozezi cu el pentru

..................... Expoziţia Nudului......................... ....................................... . .... IM

i j Pentrucă eşti mai mult des- ---------------------- brăcată, decât îmbrăcată.

Concursurile şcolareNumele

Vârsta Şcoala

Adresa

cl.

Răspunsuri la. întrebări: (categoria

m m m

Cuvinte încrucişate(10 puncte) de V. Matişef

Orizontal: 1. Mireasmă. 10. Porţiune de pământ. 11 Medical. 12. Spaţiu. 13. Formă. 15 Joc distractiv. 18. Interjec­ţie. 19. A păzi. 21. Fiinţă. 22 Ciorchini. 23. Raritate. 24. Notă muzicală. 25. I- niţiale în scris. 26. Lucram. 28. Rege în Beotia din antica Grecie. 30. Ac­ţiune. 32. Doriră. 33. Măsură. 35. T i­tlu arab. 37. Căldura... metalele (e—i). 41. Compoziţie muzicală. 42. Inşi. 43. Operă literară. 44. Ţesătură. 46. Munte de var în Europa. 48. Fiul lui Dedal. 49. Substanţă, la plante. 53. Legat. 55. Poftim. 56. Pasiune (It.). 57. Eroare (n= t). 59. Fluviu. 60. Fulgul aerului. 61. Lăsare la... 62. Metal. 63. Urcare 64. Floare. 66. Podoabe. 70. Bolduri (inv.). 72. Vietate din ordinul ofide- niilor. 73. Operă. 74. Plante.

Vertical: 1. Anagrama unui... de bumbac. 2. Oraş în România. 3. Nu

Aci (mold.). 4. Rampa amestecată. 5. Marginele arfei. 6. Ştiinţa evenimen­telor trecutului. 7. O apuci. 8. Aviaţie. 9. Adăpostul păsărilor neînsufleţite­le. Domnitor român. 17. Piesă de tea­tru. 20. Uneltă. 24. Fiziolog francez născut la 1844. 26. Zeul amorului la Greci. 27. Soiul. 29. Dispărură (fig.). 31. Divinitate la Indieni (mit.). 33. Gluga... 34. Fondatorul păcatului. 35. Patria lui Cicerone. 36. Măsură chine­ză. 38. G intă. 39. Scândură pt. desemn liniar (grec.). 40. Apă curgătoare. 41. Pentru extragerea parfumului. 45. O- draslă. 47. Prăjitură. 50. Fruct. 51. Pronume. 52. Plută. 54. Gratuit. 58. Floare. 59. Trei litere din „Putere”. 60. începătoare elevă. 61. Păzitor. 62. Sui­tă. 65. Trei bucăţi de frunză. 67 Pro­nume. 68. Notă pe dos. 69. Zeul soare­lui la Egipteni. 71. Diviziune de timp.

Glasul clopotelor Nouile noastre premii(10 puncte) de Bică Pisosky

M ü ffir - B l l A

A A AGăsiţi drumul cel mai sigur, pen­

tru formularea unei strofe, referitor la Sf. Paşti.

UN COZONAC SPLENDID HERDÄN3 V

Deslegările problemelor din nume­rele 210, 220, 221, 222 se primecc ână la 10 Mai 1931.

Fiecare problemă acordă un nu-

măr oarecare de puncte după care se va face împărţirea pe categorii

ţi distribuirea premiilor în modul următor:

Categoria I-a: 2000 lei în nu­

merar;

Categoria Il-a: Un aparat fo­tografic;

Categoria IlI-a: Trei aparate de radio cu gale-

nă;

Categoria IV-a: 7 volume din o-

perele literare renumite. Premiile

se vor distribui la 20 Mai când

c e vor acorda şi distincţiuni cola­boratorilor merituoşi.

N.B Fiecare categorie are şanse egale în categorii!» inferioare.

Page 29: PRIMĂVARA. — Un minunat decor primăvăratec, împodobit cu ...dspace.bcucluj.ro/bitstream/123456789/47309/1/...— Un minunat decor primăvăratec, împodobit cu silueta Edwinei

16 Aprilie 1931 R EA LIT A T EA ILUSTRATA 17

— O poveste din Groenlanda —

...intr’o colibă îngheţata su degeram. Mă găndiam la co­zonacii care se preparau pe vremea aceea la Cap York şi foamea îm i creştea din ce in ce. Ututiak şi Manik şedeau lin istiti în colturile lor.

%

întâmplarea s’a petrecut sus, in ţara lui Baffin. Zăceam intr o co­libă de zăpadă si îngheţam. Când n’ai nim ic de mâncare şi nici grasi- mea pentru n face focul, mai ales atunci când viscolul urlă iii iurul tau, împiedecă ndu-te să eşi la vânătoare, îţi pierzi buna dispoziţie. Te su­ceşti pe o parte şi pe’ alta, visând numai delicatese. Cele mai minunate compoziţii gastronomice îţi vin în minte tocmai în momentele acelea. La altceva nici nu te poţi gândi.

Şi astfel am început să-i povestesc tovaraşului meu de coliba, des­pre cozonacul care se prepară la capul York, pe care-1 mănânci fără să fie nevoe să mai mesteci . _

Eram împreună cu bătrânul Ututiak şi feineea sa, Manik. 1 leca- sem împreună la vânătoare şi lucrurile mergeau foarte prost. Situaţia noastră nu era totus aşa de periculoasă, deoarece mai aveam câţiva câini de mâncat. Dar timpul prost ne strica absolut toată dispoziţia.

— „Povesteşte ceva, Ututiak, — l-am rugat eu — şi anume, aş prefera ceva asupra celor mai grozave pericole de foame prin care ai trecut. Poate că astfel voi putea să mai mă gândesc la altceva, decât la cozo­nacii cari se prepară la cap York.”

— „A, vorbeşti de foame? — zise bătrânul. - „ iu eşti un om alb şi nu vei trece niciodată prin adevărata foame. Căci decând aţi venit mai la Nord, mai spre noi, n ’o mai ducem nici noi eschimoşii, atât de rău, ca înainte. As putea să-ţi povestesc ceva, căci încă din fraged-a co­pilărie, m’am obicinuit cu foamea. Şi uite-te la bătrânica mea ce lin iş­tită stă colo. Crezi că s’a plâns vreodată în aceste două zile pe care le-am petrecut fără a lua o îmbucătură de mâncare în gură? Nu. Această ţa­ră trebue s’o cunoşti. Este ţara desnădejdei şi a foametei, cu toate că întreaga omenire ar găsi aci hrana îndestul. Vezi. acum îm i vine în minte timpul cel mai grozav prin care am trecut. E atâta vreme de a- tunci, încât mă gândesc numai foarte rar la el. A cum jnsă îţi voi povesti despre cea mai grozavă foame prin care am trecut.”

Bătrânul tăcu o pauză şi reîncepu:— „Dar da! E multă vreme de atunci, pe vremea când albii nu

populau încă aceste părţi. E adevărat că veniau din când în când vâ­nători de balene, cu care tratam afacerile noastre. Dar cum îşi termi­nau vânătoarea, plecau totdeauna în grabă, spre locuri mai calde. Po­vestea pe care vreau să ţi-o povestesc s’a petrecut în iarna acea gro­zavă care a durat doi ani. In tot timpul sezonului de vară, ghiaţa n ’a crăpat în nici un loc şi zăpada a rămas la aceeaş grosime, acoperind tot şi toate.

Acest fenomen l-am întâln it de două ori în viaţă, cu toate că sunt un om bătrân. Tot timpul verei flămânzisem şi acum venia sezonul în ­tunecat, cel mai insuportabil pentru noi, oamenii Nordului. Trăiam pe vremea aceea la Ussugarssuk, pe coasta de vest a peninsulei Melville şi majoritatea bărbaţilor voiau săjşi caute norocul mai spre nord. Dar tatăl meu şi tovarăşul lui de vânătoare rămaseră pe loc, pentru a vâna

mo-se în apa care s’ar fi eliberat de gheţuri sau în găurile de aer.Dar în loc de aceasta a început să ne bântue foametea şi mizeria.Mama mea murise şi tata se recăsătorise cu sora soţiei celuilalt va-

nător. Ambele femei aveau câte un copil şi bătrâna lor mamă locuia la ele, cil schimbul, când în tr’una când în cealaltă colibă. Eu tocmai de­venisem vânător şi posedam şi o puşcă, care se încărca prin faţa, prin teavă. Puşti din acelea nu se mai întrebuinţează astazi. Pe vremea a- ceea, arma obicinuită era arcul cu săgeţi, mai ales la vânătoarea de reni. Bărbatul din cealaltă colibă m u r iîn s ă şi femeea sa se muta tano i, împreună cu mama şi copilul ei. Tatăl meu şi cu mine eram obligaţi să îngrijim de întreţinerea tuturor, afară de aceştia mai erau in casa şi sora mea adoptivă', Manik, pe care o vezi aci, pe care mama o cum­părase pe vremuri, spre a o eauca, pentru rolul ei de soţie a mea in viitor. Ea era ceva mai tânără ca mine, cu toate acestea destul de pu­ternică şi începuse să coase binişor. ,

Câin ii deveniseră foarte răi, deoarece nu capatau nim ic de mân­care. In tr ’o zi tatăl meu se hotărî să plece spre marginea gheţn ,in cau- tare de urşi albi şi spuse că-şi va lua toţi câin ii cu el şi că va ramane acolo câteva zile. Totuş, lăsă câţiva câini acasă. Căci dacă în timpul nopţii s’ar fi apropiat vreun urs de colibă ,câin ii ne-ar fi trezit din somn şi aş fi putut să-l răpun ,căpătând astfel ceva de mâncare.

Dar tata nu mai venia de loc. Cei doi copilaşi m ici muriseră şi ve­deam adesea pe cele două femei eşind cu cuţitele lor strâmbe afară, unde erau mormintele lor. Ceeace făceau acolo nu vreau să povestesc. Astfel că am mâncat câteva piei şi aproape toate curelele pe care le aveam. Altceva nu exista de mâncare.

Dar în tr’o noapte, — eu şedeam lungit şi mă prefăceam că dorm,__ am auzit pe cele trei femei' şoptindu-şi foarte ciudat. Ele priviau pesora mea adoptivă, care dormia în tr’un colţ, iar una din ele spunea că Manik ar fi destul de puternică şi grasă. Am înţeles că voiau s’o ucidă în noaptea viitoare cu un topor, pentru a o mânca.

Nu m’am mişcat de loc, — cele trei femei credeau că dorm dus — dar mă gândeam ce-am putea face în această situaţie şi m ’am decis s’o salvez cu orice preţ, să dispar cu ea. Preferam moartea în pustiul de zăpadă, departe de orice fiinţă omenească, decât să fim ucişi şi de­voraţi de aceste femei.

Ce curioase sunt femeile! Sunt atât de sociabile şi de bune întot­deauna! Dar când le încolţeşte mizeria şi foamea ,sunt mult mai rele decât bărbaţii. A doua zi ain'povestit Manik-ei totul, i-am spus că viaţa ei este în pericol şi că trebue să fugim. Dar ea nu putea pleca imediat deoarece îmbrăcămintea ei nu era în perfectă ordine. Noi mâncasem tălpile ghetelor ei şi trebuia să-i procur întâi o pereche de tălpi noi. In aceeaş seară, am lăsat afară cuţitele şi securea, precum şi alte o- biecte cu care se poate comite o crimă şi când ne-am culcat, le-am spus că le-am uitat afară, că am avut nevoie de toate şi că n ’am nici un

Page 30: PRIMĂVARA. — Un minunat decor primăvăratec, împodobit cu ...dspace.bcucluj.ro/bitstream/123456789/47309/1/...— Un minunat decor primăvăratec, împodobit cu silueta Edwinei

18 REA LIT A T EA ILUSTRATA 16 Aprilie 1931

chef să mă scol acum, să le bag în colibă. Bătrâna striga să-i a- duc lucrurile înăuntru, dar eu mă făceam că nici n ’aş fi înţe­les ceeace spune şi i-am răspuns:

— „La ce vă trebuesc unelte­le de vânătoare, noaptea?”

In ziua următoare le-am a- nunţat că vreau să plec spre fjord, pentru a încerca să vânez ceva, în vre-o gaură de aer din ghiaţă. Le-am spus că vreau să- m i iau sora adoptivă cu mine, dar ele nici n’au voit să audă de asta. Le-am convins apoi să-i dea voe să meargă spunându- le că-mi va fi de mare folos, căci ar goni spre mine morsele din partea cealaltă a copcii de ghiaţă. Şti doar că morsele când aud pe cineva mergând pe ghia­ţă, fug în partea cealaltă a des­chizăturii de aer. Dar Manik-ei i-am spus să-şi ia cu sine câte­va ace de cusut şi cuţitul înco­voiat. Eu mi-am luat armele şi o bardă şi am scos din cămară toate gloanţele. D in fericire, fe­meile n ’au observat nim ic. In a- fară de acestea am mai luat un sac pentru dormit şi o piele de ren. La despărţire, cele trei me- gere ale noastre, mi-au cerut ca, dacă nu voi putea prinde n im i­ca azi, Manik să se înapoiese seara acasă. Le-am promis, dar ştiam că voiau s’o tae, da­că s’ar fi întors acasă fără pro­tecţia mea.

Am luat cu noi câinele cel mai mare. Acesta urma să ne găsească copcile în ghiaţă. Lu­crurile le-am împachetat pe o săniuţă m ică de lemn. Neobser­vat de cele trei femei, am as­cuns în bagaj şi o oală pentru fiert şi apoi am plecat.

Era_ greu de înaintat. Când eşti flămând oboseşti repede. Şi drumul până la fjord mi se pă-

St.: Manik îşi unse faţa cu sânge, voind să do­vedească prin aceasta, recunoştinţa pe care o

avea pentru ursoaică

rea nesfârşit. Abia acolo n’am mai fi fost văzuţi din co­libă. Dar în momentul în care am eşit din raza de vede­re am luat-o la stânga, spre interiorul ţării. Mai în tâ ln i­sem în această regiune oameni, la vânătorile de reni, la care luasem parte şi dacă o luam în direcţia aceasta, trebuia să întâlnim alţi vânători. Dar noi n ’aveam decât un gând: să fugim cât mai repede.

Mergeam însă foarte încet, şi seara am trebuit să con- struesc o colibă de zăpadă, m ică, m ică de tot, deoarece n’am avut puteri să construesc una mai mare. Ne-am tărît înăuntru şi ne-am întins, ca să dormim. De m ân­care n ’aveam nimic.

Iar a doua zi, când a trebuit să plecăm mai departe, aproape nu puteam merge. Dar deodată ne răsări noro­cul în cale: am zărit o vulpe, care a trecut foarte aproa­pe noi.

Am împuşcat-o şi am mâncat-o pe loc. Câinele căpătă oasele, intestinele şi pielea, cu excepţia cozii, pe care a oprit Manik, pentru a-şi feri nasul de îngheţ. E m inu­nat să simţi cum îţi pătrunde carnea caldă în stomac, durează prea mult. Afară de asta, vulpea era m ică şi Simfiam într’adevăr cum căpătăm noui forţe şi apoi ple- slabă.

A doua zi am flămânzit din nou. Dar spre sea­ră am împuşcat câteva păsări, împărţindu-le între noi, şi mâncând înaintam. Eram atât de înfrico­

şaţi încât abia ne mai gândeam la oboseală. Dar foamea noastră devenia din ce în ce mai mare.

La un moment dat ajunsesem să um ­blăm ca oamenii albi pe vapoare, du­

pă ce au băut prea mult rom. Ne clătinam atât de tare, încât trebu-

¡¡■ShaiL. ia să ne sprijinim unulpe altul. Atunci am pro- Pus să mâncăm câine­le, dar Manik se opuse spunând:

| m — „O, nu, te rog, la-să-1 să mai trăiască pu-

amttk pPŞg ţin, atâta cât este po-,s;./ sibil, căci atunci când

tu pleci după vânat,Animalul simţise probabil o urmă, căci îşi

ciulise urechile şi mirosia...

lunci, zile întregi mâncasem numai zăpadă şi ghiaţă şi buzele ne erau atât de crăpate, încât ne dureau. Iar acum mâneam carne şi toate erau bune.

A doua zi am clădit alături de prima coli­bă, una mai mare, astfel că locuinţa noastră de până atunci urma să ne servească în v ii­tor drept cămară. Am mai găsit câteva pietre adâncite, din care am făcut lămpi, la căldu­ra cărora ne-am uscat hainele. Manik deve­nise o bună gospodină şi începu să-mi coase blănurile, căci acum aveam fire de cusut, tă­iate din intestinele ursoaicei.

In timpul cât stăteam acolo, s’a pornit un uragan de zăpadă. Vorbiam cu Manik şi e- ram siguri că dacă n ’am fi găsit ursoaica şi dacă n’am fi avut puteri să construim coliba, am fi murit amândoi în bătaia de ghiaţă a viscolului. Dar acum şedeam la căldură, mâneam mereu .adăpostiţi şi noi şi câinele, care nu mai era de recunoscut. Se ’ngrăşase

...Auzirăm câinele lătrănd.

mi-e groază să rămân singură în urmă. Mă gân­desc atunci totdeauna la ochii femeilor de acasă, care voiau să mă omoare în colibă.Şi cum mergeam mereu înainte, am văzut câine­

le ridicând capul şi c iu lind urechile. El simţise probabil ceva ,lucru care-1 puteam vedea după în ­frigurarea care începuse să-l stăpânească. L-am prins de urechi, i-am trecut o frânghie în jurul gâ^ tului şi l-am lăsat să mă conducă în direcţia unde simiţa că ar fi ceva de vânat. Peste puţin pierdu urma, dar o regăsi imediat şi în cursul câtorva m i­nute, am ajuns în tr’un loc, unde un urs îşi avea bârlogul de iarnă, dormind adânc.

Ah! Ce fericit eram! Acum aveam de mâncare şi puteam trăi mai departe. M’am înapoiat foarte liniştit la Manik şi am luat toate obiectele noastre pe sanie, spre locul unde dormia ursul, rid icând apoi m jurul lui un brâu de zăpadă. Animalul dor­mia în tr’o văgăună pe care şi-o săpase în zăpadă. Cum ne simţi, începu să mormăie, pentrucă-i tur­burasem somnul.

în tâ i l-am înţepat cu lancia. Atunci deveni furi­os şi ieşi pe jumătate din viziunea de zăpadă. Dar un urs care a dormit o iarnă întreagă, e orbit de soare şi nu poate vedea nim ic. Mi-am luat puşca, m ’am apropiat de el, i-am fixat ţeava în cap şi am tras. Cu un singur glonte l-am ucis.

Eram acum atât de bucuroşi, încât nu mai pu- team_ spune nici o vorbă. Ne-am aşezat totuş jos, lângă el, ca şi când am fi avut în fiecare zi câte un urs de mâncat. Sim ţiam că-mi revin puteri atât de mari, încât hotărîsem să clădesc o colibă nouă de zăpadă, căci mă gândiam să rămânem mai multă vreme aci.

Ne-am ajutat unul pe altul la jupuitul ursului. Animalul era încă gras, căci era o ursoaică şi am mâncat grăsimea de pe intestine, chiar în timpul jupu irii. Maţele le-am aruncat câinelui şi i-am a- runcat şi carne şi tot ce vroia şi putea să mănân­ce. Manik se m ân ji cu sânge pe obraz, spre a ară­ta astfel ursoaicei mulţumirea ei.

După ce am jupuit animalul, am plecat fără să spun nim ic şi nu m ’am înapoiat până ce nu am desgropat o piatră, care avea o adâncitură în m ij­loc, în care puteam aprinde o lum ină.

A început apoi o epocă m inunată pentru noi. Puteam face focul, căci aveam grăsime, iar scă-

părătoarea avusesem grijă s’o iau cu mine. Topiam zăpadă şi ghiaţă, ca să avem apă de băut. Până a-

Page 31: PRIMĂVARA. — Un minunat decor primăvăratec, împodobit cu ...dspace.bcucluj.ro/bitstream/123456789/47309/1/...— Un minunat decor primăvăratec, împodobit cu silueta Edwinei

16 Aprilie 1931 R EA LIT A T EA ILUSTRATA 19

şi toată ziua lenevia. Oh, la noi era mai bine decât oricând.

Când am avut exact atâtea car­ne, câtă puteam duce cu noi, am tăiat din pielea animalului curele pentru noi şi pentru câine şi ne­am făcut şi opinci din acelaş ma­terial. Apoi am plecat mai depar­te, în drumul nostru, fugind de fe­meile blestemate, pe care nu vro­iam să le mai revedem, din mai multe motive.

E adevărat că promisesem a ne înapoia acasă cu carne, dar aveam tocmai atâta, câtă ar fi trebuit să mâncăm noi, în drumul spre casă, aşa că restul n’ar mai fi ajuns nici pentru două zile. Apoi venia ii foamea. Pe de altă parte, (Iacă t; ta nu se înapoiase cu viciat, cele trei femei trebuiau să fij de foame de mult.

Pe drum ne gândiam cuţti dacă necunoscuţii pe cari îi vom întâlni, nu ne vor face vre-un rău. Dar în nici un caz aceştia nu pu­teau fi mai periculoşi decât cele trei femei lăsate în urmă. îm bră­cămintea noastră devenise tare ca scoarja de copac. Erau îngheţate tun, căci stătusem prea mult locu­lui şi mâncasem cât n ’ar fi trebuit. Dar căpătasem forţe noui, aşa că înaintam destul de repede. Seara ne opriam, încălziam apă topită din ghiajă şi zăpadă şi ne fierbeam carne de mâncare .Aceasta ne-a a- jutat foarte mult.

După câtva timp am început să dăm peste urme de reni, cari mer­geau spre Nord. Ajunsesem prin urmare la timp pe drumul bun, unde aveam să întâlnim fără în ­

trerupere turme de reni. Ca să fim asiguraţi, mi-am pus în ordine ar­cul făcut din corn de ren, întin- zându-1 cu o coardă din maţ de urs. Dar când am dat însfârşit de ei, arcul meu nu era gata.

Aceasta s’a întâmplat în tr’o d i­mineaţă. Dormitam încă în coliba noastră de zăpadă. Deodată am au­zit câinele lătrând .Ascultând cu a- tenţie, am auzit un sgomot afară. La început am cra^f^^^tr ff?ur râu. Dar aceast*nu se putea îl tâmpla în ano tii»u^»ftce la . Apl Sgomotul s’a tranlwSrrhat ■mtr’if uruit de furtună. In fine, începu­sem să mă gândesc la oameni, cari «’g -•£* apropiat de adăpostul nos-

>ar când am ieşit din colibă, cât fm tcj^HHLuprir^Mui ochiL nu ved .ii dpcâtf rcjiii, o t u r m e iri f ă r ^ d * sfâts,iorrJ. Erau reni mari, cu copite

puternice, a^carf'; t re ­zise.

Doamne, c â t^ ^ n im a le erau!! Treceau mereu la deal, de parcă n ’ar mai fi vrut să sfârşească.

Era bine că tii imediata apropi| stre, căci altfel sfărâmtă de reni fi fost striviţi s| cum ştiam căcel bun. Şi după"câte aTTzisenTr drumul acesta, n ’aveam să mai su­ferim de lipsuri.

Ne-am luat după ei şi am ucis câţiva. Am mâncat limbă de ren şi oase cu măduvă. Dumneata, care trăeşti aci de mulţi ani, şti cât sunt de delicioase. Şi ţinându-ne după ei, ne-am refăcut toate: îm ­

brăcăminte, curele, saci pentru dor­mit, opinci şi toate celelalte. înce­pusem însă să ne temem că în cu­rând nu vom mai avea ace de cu­sut. Căci mica provizie pe care o avusesem, se termina văzând cu o- chii .Ascuţind mereu acele de pie­tre, se scurtau mereu şi ajunsesem că aproape nu se mai putea coase cu ele.

Spre norocul nostru, am dat în fcuMniHBBfanieiii, cari ne-au pri- miBfoartel binew i cu cari am trăit mijiţi a n B m p r in ă , vânând şi pes- cuB d. 8

Şi astfCT am scăpat cu bine din „foamea cea mare”, salvându-mi şi pe mica mea Manik...”

Ututiak î f ^ ^ r s e o lacrimă, pri- v y H ^aeb ă trânk a smolită, care şe-

ea linişfit™ în r ^ i ţ u L e i .Nu .e t. ¡ie”, spuse (¿HiVftUHI

ne vom împuşca nn reiea iui va tine Incul

mâncărilor gustoase şi mai ales co­zonacilor din Cap York.”

— „Dar ce s’a mai întâmplat cu cele trei femei?” am întrebat eu.

- „Nu-m de asta,” îr ziu am auzi :useră pe ntorsese şi

sj|gur că fer cim i singuri?

iplace să vorbesc inse el. „Mai târ- pameni cari tre-

tata nu se mai sit moarte. De­

şi putuseră pro- Ic de mâncare. O

moarte îngrozitoare, mai ales după cum au fost găsite...

Craniile celor două femei tinere erau sfărâmate şi toată carnea ju ­puită de pe oase, astfel că rămă­seseră din ele numai scheletele. Numai cadavrul bătrânei era în ­treg, dar numai pielea pe oase, o

piele neagră ca pământul. înţelegi prin urmare, că mama şi-a ucis fe­tele si le-a mâncat... Da, da, aşa e viaţa...”

Şi după o pauză continuă:— „Ţi-am mai spus doar, femeile

sunt mai crude, mai periculoase ca bărbaţii. Vezi, am auzit vorbindu- se de bărbaţi, cari au murit de foa­me împreună, dar cadavrele le-au fost găsite întregi... Pe când femei­le... dar ce să mai vorbim”...

Afară viscolea din ce în ce mai tare şi vântul părea că vrea să ne ia coliba de zăpadă. Dar după gro­zăviile ascultate, cozonacul gras de la Cap York, lua în mintea mea proporţii apocaliptice: pastă de :i y j^ Ja ^| stecată cu sânge de urs,

le om şi cu blană de vul­pe, t r a ^ de reni pe o sanie făcută

!n ciolane omeneşti, peste pustiul unde domneşte foamea... româneşte de LIV IU MI HON

Din largul lumiiIn veacul al şaptesprezecelea, în

Franţa, exerciţiul nnedicinei ope­ratoare căzuse aşa de jos, încât şi bărbierii puteau fi chirurgi. La moartea bărbierului, nevasta lui putea .să-i ia locul, dacă era asis­tată de-un băiat care să-i fi trecut examenul de bărbier-chirurg. La noi .şi astăzi, mulţi bărbieri îşi pun pe firm ă titlu] „subehirurg“ .

Li teratură şi Ştiinţă<00 Pagini cu 20 clieşe de H. SANIELEVI VlCl

P r e ţ u l 190 l e i

C j j o n i i S C I

u n i e r i r u m o s0

Obicinuiţi-vă cu „Scherk Face Lotion" (apa de faţâ

„Scherk").- Ea curăţă porii feţii şi împiedică naşterea oricâror defecte ale tenului.- întrebuinţarea „Scherk

Face Lotion" (apa de faţâ „Scherk") este foarte plăcută, deoarece graţie puterii ei de pătrundere în pori, vă simţiţi învioraţi. - Faceţi o încercare !

SCHERKPAfilS LONDON BEBUN WltN NfWVOBC

D E P D E Z E N T A N Ţ A G E N E R A L Á

Scherke u C U P E / T I ' / T P U P / C A N l 94

Í LUPOAICA).otion

DE VANZARE LA FARM ACII. DROGHERII SI P A R ^ tlM E R li° ' “„REALITATEA ILUSTRATĂ“. — Director Nic. Constantin.

Redacţia şi Administraţia: s/r. Const. Miile 7— 9— 11.Preţul abonamentelor: Un an lei 400; 6 lun i lei 200: 3 lun i lei 100. Pentru străinătate lei 500 anual.

Page 32: PRIMĂVARA. — Un minunat decor primăvăratec, împodobit cu ...dspace.bcucluj.ro/bitstream/123456789/47309/1/...— Un minunat decor primăvăratec, împodobit cu silueta Edwinei

FLORI DE MERIŞOR. — Mit/l Green, o steluţă răsărită de curând pe firmamentul ecranului. Atelierele „Adeverul“, S. A.