Prietenului meu Ioan Sorin Roºu - WordPress.com · INTEGRÃRII EUROPENE 1) Perioada interbelicã...

Prietenului meuIoan Sorin Roºu

EUROPA SECRETÃEditura: , 2011

ISBN: 978-606-92808-6-7

Coperta: Dr. Tees

Îngrijirea ediþiei: drd. Claudia DaniliucCorecturã: Raluca IosifidisDTP: Omni Press & Design (www.opd.ro)

Toate drepturile asupra ediþiei aparþin autorului. Nu este permisã reproducerea parþialã sau integralã fãrã acordul prealabil al deþinãtorului.

VLAD HOGEA este doctor în Istorie - cuo tezã despre „Relaþiile româno-ger-mane (1940-1944), reflectate în docu-mentele din Arhiva M.A.E. al Ro-mâniei“, expert în Comunicare ºi Rela-þii Publice, lector universitar la Univer-sitatea „Petre Andrei“ din Iaºi ºi Uni-versitatea Creºtinã „Dimitrie Cante-

mir“ (Bucureºti), om politic (membru al Partidului Conservator), directorgeneral al Grupului de Presã MEDIA BLOC (care editeazã revistele „Busi-ness Adviser“, „Business Point“, „Nastratin“ ºi „Anunþ Exclusiv“), colabora-tor al sãptãmânalului „Condeiul Ardelean“, autor de cãrþi („VitraliiTricolore“ – Ed. Business Adviser, 2010; „Naþiunea, eterna iubire...“ – Ed.Samizdat, 2005; „Dictatura nulitãþilor“ – Ed. Samizdat, 2005; „Antologiapamfletului românesc“ – douã vol., Ed. Samizdat, 2005; „Istoria SenatuluiRomâniei“ – coautor, R.A. Monitorul Oficial, 2004 etc.), studii istorice, juri-dice ºi de politologie, articole, eseuri, interviuri, fotoreportaje. Din februarie2010, este realizatorul ºi prezentatorul emisiunii „Filmul sau Viaþa?“, laAntena 2. A fost deputat în Parlamentul României (2000-2008), observatorla Parlamentul European (2005-2006), avocat în Baroul Iaºi (1999-2009).

EEUURROOPPAA SSEECCRREETTÃÃ

5

CUPRINS

Vlad Hogea - „Hidden Europe“ (English Summary) .... pg. 6

În loc de prefaþã …………................................................... pg. 11

I. Evoluþia teoriei politice a integrãrii europene ……...... pg. 12

II. Integrarea economicã interstatalã în cadrul Uniunii Europene ………….......................…. pg. 31

III. Cum a intrat România în Uniunea Europeanã …… pg. 53

IV. Lumini ºi Umbre (Jurnal 2005-2006) .................................................... pg. 65

Post Scriptum nr. 1 (Europa Unitã – între extaz ºi agonie) ...................... pg. 84

Post Scriptum nr. 2 (Euroscepticismul loveºte din nou) ........................… pg. 86

Bibliografie selectivã ….......................................………….. pg. 88

VLAD HOGEA - „HIDDEN EUROPE“

(ENGLISH SUMMARY)

Vlad Hogea is general manager of MEDIA BLOC PRESS (pu-blisher of the magazines „Business Adviser“, „Business Point“,„Nastratin“ and „Anunþ Exclusiv“. He did a Ph.D. in History - witha thesis on „Romanian-German Relations (1940-1944), as reflec-ted in the documents of Romanian Foreign Ministry’s archive.Hogea is an expert in Communication and Public Relations, lec-turer at „Petre Andrei“ University in Iasi and at ChristianUniversity „Dimitrie Cantemir“ (Bucharest), a politician (mem-ber of the Conservative Party), a co-worker for the weekly news-paper „Condeiul Ardelean“, a book writer („Three-colored stainedglass“ – published by Business Adviser, 2010; „Nation, the eter-nal love...“ – published by Samizdat, 2005; „Nullities’Dictatorship“ – published by Samizdat, 2005; „The RomanianPamphlet Anthology“ - I+II, published by Samizdat, 2005; „TheHistory of the Senate“ - co-author, R.A. Monitorul Oficial, 2004,etc.); he also wrote and published studies on historical, legal andpolitical issues, articles, essays, interviews and photo reports.Since February 2010, he has been the producer and presenter of

VVLLAADD HHOOGGEEAA

6


7

the program „Filmul sau Viaþa?“ on Antena 2. A former memberof the Romanian Parliament (2000-2008), an observer in theEuropean Parliament (2005-2006), lawyer in the Bar Iasi (1999-2009).

Instead of writing a foreword to his book, „Hidden Europe“,Vlad Hogea preferred to quote the words of the famous scholarNicolae Iorga, from September 1939: „It has become obvious nowmore than ever the old theory according to which smaller stateshave no right to independence; they are located in vital areasand can be isolated on the map, so as to suggest more clearlywhich of the larger state they must be added to. Moreover Iwould say that only those who are directly insulted and whoselegitimate pride to existence is being threatened must reject thiskind of approach. Things were like this in times when a statewas only a random alliance of territories and people that couldbe destroyed or restated as wished. But after the victory of thenational principle, the states, no matter how small, are consi-dered nations. And nations are an organic form of humanity.There is no way to destroy them, as they are not the result of anation’s will. They are born, not made. Therefore they will wit-ness the well-deserved punishment of their oppressors“.

In Chapter I, the author analyses the evolution of the politi-cal theory of European integration from World War I untiltoday. Here are the parts of this pioneering study (and universi-ty course!): Giovanni Agnelli – „The European Federation orLeague of Nations“ (1918). Louis Loucheur - the integration prin-ciple of France and Germany’s economy (1919) and the principleof supranational authority (1920). Richard Coudenhove Kalergi -„Pan-Europe“ (1923). Emil Mayrisch - „The International SteelAgreement „(1925). The European Congress of Vienna (1926).Aristide Briand – „Memorandum for a European Federal Union

„(1930). Edouard Herriott - „The United States of Europe“ (1931).Arthur Salter - his series of articles „The United States of Europe“(1931). Other early enthusiasts of Europeanism: Konrad Adena-uer, Gustav Stresemann, Leon Blum, Winston Churchill. Thework of Jean Monnet. The meetings with Charles de Gaulle - theidea of „Franco-British Union“ (1940) and Paul-Henri Spaak(1941). Altiero Spinelli - „Manifesto Ventotene“ / „Towards a Freeand United Europe“ (1941) and the European Federalist Move-ment (1943). Jean Monnet’s Memorandum submitted to theFrench Committee for National Liberation (1943). Walther Funk,and the theory of „European Economic Community“, under Ger-man ruling (1945). Winston Churchill’s speech at the Universityof Zürich (19th September 1946). The role of the U.S. Council onForeign Relations: Article „Rebuilding Europe“ (by Charles M.Spofford and David Rockefeller) and the draft resolution made bythe senators William Fulbright and Elbert D. Thomas (1946).Winston Churchill - Provisional Committee for a United Europe,International Joint Committee for European Unity, the EuropeanMovement (1947-1948). Henri Brugmans, the Union of EuropeanFederalists and the Congress of Europe (1947-1948). „MarshallPlan“, the role played by Jean Monnet, Dean Acheson, Will Clay-ton and George Kennan (1947). The Committee for EuropeanEconomic Cooperation (1947). The European Economic Coope-ration Organization (1948). Richard Coudenhove Kalergi’s activi-ty in the U.S. – The Committee for a Free and United Europe, TheAmerican Committee for a United Europe, the financing of theEuropean Movement. North Atlantic Treaty (1949). The Councilof Europe (1949). Memorandum of Jean Monnet. Schuman De-claration (9 May 1950). The role of Konrad Adenauer and Alcidede Gasperi. The Treaty Establishing the European Coal and SteelCommunity (Paris, April 18, 1951). The Failure of the EuropeanDefence Community. The role of tandem Jean Monnet - Paul-

VVLLAADD HHOOGGEEAA

8


9

Henri Spaak. The Suez Crisis. The Treaty Establishing theEuropean Economic Community and the Treaty Establishing theEuropean Atomic Energy Community (Rome, 25 March 1957).The European Free Trade Association – a failed alternative to theEEC. The Merger Treaty of Brussels (April 8, 1965). BudgetaryTreaty of Luxembourg (April 20, 1970). The Budgetary Treaty ofBrussels (July 22, 1975). Altiero Spinelli and Croc Club (1980).Genscher-Colombo Plan (1981). The Solemn Declaration onEuropean Union (1983). The Draft Treaty of establishing aEuropean Union (1984). The Single European Act (1986). TheTreaty of Establishment of the European Union and theEuropean Community (Maastricht, 7 February 1992). Treaty ofAmsterdam (1997). Treaty of Nice (2001). Failure of theConstitutional Treaty (2005). Treaty of Lisbon (2007).

In Chapter II, Vlad Hogea refers to an inter-state economicintegration within the European Union, considering the following topics: The main types of inter-states economic inte-gration. The establishment stages of the European Union in thecontext of the postwar process of inter-state cooperation andeconomic integration. Causes of the successful inter-state eco-nomic integration within the European Union. The evolution ofthe inter-state economic integration in Western Europe. Theevolution of the EU enlargement by the accession of the newmembers. The main EU institutions: The European Parliament,The Council of the European Union, The European Commission,The Court of Justice of The European Union, The EuropeanCouncil, The European Court of Auditors, The European Cen-tral Bank. Other European institutions: The Economic andSocial Committee of the Regions, The European Ombudsman, The European Data Protection Supervisor, The EuropeanInvestment Bank, The European Bank for Reconstruction and

Development. European Union’s common policies: the commonagricultural policy, common trade policy, competition policy,etc. The Economic and Monetary Union. Perspectives on furtherintegration within the European Union at the beginning of XXIcentury.

In Chapter III, Romania’s accession process to theEuropean Union is thoroughly investigated by the author. Healso analyses the major steps that had been taken by our coun-try between 1993-2007, in the cooperation process with theEuropean institutions. In this chapter, as well as in Chapter IVwhole excerpts from a veritable „journal“ of Romania’s pre-accession to the EU are depicted. They seem to have been written from a Euro-realist perspective (and sometimes evenEuro-skeptical!) in Brussels and Strasbourg between September2005 - December 2006 ...

VVLLAADD HHOOGGEEAA

10


11

ÎN LOC DE PREFAÞÃ

„Reapare, în forma cea mai crudã, vechea teorie cã statele micin-au dreptul la independenþã, cã ele cad în spaþii vitale ºi se potmãrgeni pe hartã, ca sã se ºtie în al cãruia din statele mari trebuiesã cadã. ªi nu numai aceia care sunt insultaþi în mândria lor legi-timã ºi ameninþaþi în dreptul lor de a exista trebuie sã respingã cuindignare aceastã tãgãduire grosolanã. Se putea vorbi aºa pe vre-mea când un stat era numai o întâmplãtoare legãturã de teritoriiºi de grupe omeneºti, care se puteau distruge sau preface dupãplac. Dar, dupã biruinþa principiului naþional, statele, cât de mici,sunt naþiuni. Iar naþiunile sunt o formã organicã a umanitãþii.Nici o metodã nu le poate nimici, cum ele nu sunt rezultate dinexerciþiul nici unei metode. Ele sunt nãscute, iar nu fãcute. ªi deaceea ele vor asista, desigur, la meritata pedeapsã a apãsãtorilor.“

NICOLAE IORGA(„Neamul Românesc“, 9 septembrie 1939)

VVLLAADD HHOOGGEEAA

12

I. EVOLUÞIA TEORIEIPOLITICE A

INTEGRÃRII EUROPENE

1) Perioada interbelicã

Giovanni Agnelli – lucrarea „Federaþia Europeanã sauLiga Naþiunilor“ (1918). Louis Loucheur – principiul in-tegrãrii economiilor Franþei ºi Germaniei (1919) ºi prin-cipiul autoritãþii supranaþionale (1920). Richard Cou-denhove Kalergi – lucrarea „Pan-Europa“(1923). EmilMayrisch – „Acordul Internaþional al Oþelului“(1925).Congresul European de la Viena (1926). Aristide Briand– „Memorandum pentru o Uniune Federalã Europea-nã“(1930). Edouard Herriott – lucrarea „Statele Uniteale Europei“ (1931). Arthur Salter – seria de articole „Sta-tele Unite ale Europei“ (1931). Alþi adepþi timpurii aieuropenismului: Konrad Adenauer, Gustav Stresemann,Leon Blum, Winston Churchill.

Ideea unificãrii Europei s-a nãscut încã înainte de încheiereaprimului rãzboi mondial, în 1918, când fondatorul imperiului


13

Fiat, industriaºul italian Giovanni Agnelli, a publicat o carte inti-tulatã „Federaþia Europeanã sau Liga Naþiunilor“ (în care sus-þinea cã singurul antidot cu adevãrat eficient împotriva ºovinis-mului distructiv era o Europã federalizatã).

Principiul integrãrii economiilor Franþei ºi Germaniei, cuaccent pe cãrbune ºi oþel (care avea sã stea la baza Tratatului de laParis, din 1951), fusese enunþat, în 1919, în timpul Conferinþei dePace de la Paris, de Louis Loucheur (principalul consilier eco-nomic al premierului Georges Clemenceau). Tot Loucheur a fostcel care a avansat, în 1920, ºi principiul autoritãþii supranaþionale.

O mare influenþã în epocã a avut manifestul „Pan Europa“,publicat, în 1923, de contele Richard Coudenhove Kalergi. Acestavedea ca soluþie pentru menþinerea pãcii pe continent contopireaindustriei franceze (a oþelului) ºi germane (a cãrbunelui) într-oindustrie „pan-europeanã“ unicã, care sã fie sâmburele unor„State Unite ale Europei“, constituite dupã modelul american, darfãrã ca aceasta sã presupunã eradicarea identitãþii naþionale saureducerea suveranitãþii þãrilor membre. În octombrie 1926,autorul lucrãrii organizeazã Congresul European de la Viena, omanifestare grandioasã, la care participã mai mult de 2.000 depoliticieni, profesori universitari, oameni de afaceri, jurnaliºti etc.

În 1925 asistãm la prima concretizare a integrãrii industrieicarbonifere ºi siderurgice din Europa. Magnatul Emil Mayrisch afost cel care a intermediat „Acordul Internaþional al Oþelului“,acoperind Franþa, Germania, Belgia ºi Luxemburgul.

În mai 1930, ministrul de Externe francez, Aristide Briand, atrimis cãtre guvernele din 26 de state ale Bãtrânului Continentun „Memorandum pentru o Uniune Federalã Europeanã“, careurma sã fie centratã pe „concepþia cooperãrii politice europene“,sã subordoneze „economicul problemei politice“ ºi sã se pre-ocupe de cooperarea în „transporturi, finanþe, muncã, sãnãtate ºicolaborarea intelectualã“. Iniþiativa lui Briand a eºuat, în ciuda

VVLLAADD HHOOGGEEAA

14

sprijinului promis iniþial de aproape toþi destinatarii Memoran-dumului.

„Statele Unite ale Europei“ se regãsesc ºi în sfera de interes alui Edouard Herriot (premier al Franþei, în mai multe rânduri),care publicã în 1931 o carte omonimã, dar ºi în atenþia lui ArthurSalter, care încredinþeazã tiparului, în anul amintit, o serie de arti-cole purtând acelaºi titlu. În scrierile lui Salter apare concret for-mulat principiul supranaþional („Statele Unite ale Europei trebuiesã fie o realitate politicã, altfel nu vor putea fi una economicã!“),care avea sã-i inspire lui Jean Monnet înfiinþarea ComunitãþiiEconomice Europene.

Dintre adepþii timpurii ai europenismului îi mai amintim pe:Konrad Adenauer (primar al oraºului Köln în perioada interbe-licã; cancelar al RFG, dupã al doilea rãzboi mondial), GustavStresemann (coautor al Pactului de la Locarno, din 1925, caregaranta securitatea reciprocã pentru Franþa ºi Germania), LeonBlum (prim-ministru al Franþei, pentru scurt timp), WinstonChurchill (care spunea, în 1925, pe când era ministru de Externeal Marii Britanii: „Numai de i-am putea împleti atât de strâns pegal ºi pe teuton laolaltã, economic, social ºi moral, încât sã pre-venim ocazia unor noi gâlcevi, ºi sã facem vechile antagonisme sãmoarã în realizarea prosperitãþii reciproce ºi a interdependenþei,atunci Europa s-ar înãlþa din nou“...).

2) Perioada celui de-al doilea rãzboimondial

Activitatea lui Jean Monnet. Întâlnirile cu Charles deGaulle – ideea „Uniunii Franco-Britanice“(1940) ºiPaul-Henri Spaak (1941). Altiero Spinelli – „Manifestulde la Ventotene“ / „Spre o Europã Liberã ºi Unitã“(1941) ºi Miºcarea Federalistã Europeanã (1943).


15

Memorandumul prezentat de Jean Monnet Comitetu-lui Francez pentru Eliberare Naþionalã (1943). WaltherFunk ºi teoria „Comunitãþii Economice Europene“, subconducere germanã (1945).

Artizanul construcþiei europene, Jean Monnet, are primeleconversaþii pe tema unificãrii Bãtrânului Continent în iunie1940, la Londra, cu generalul francez Charles de Gaulle (pe atunci,subsecretar de Stat pentru Rãzboi). Monnet îi propune lui deGaulle declararea unei „Uniuni Franco-Britanice“, având un sin-gur guvern, forþe armate reunite, cetãþenie comunã ºi aceeaºimonedã. Acest proiect îndrãzneþ ajunge pe masa premieruluibritanic Winston Churchill, dar, prin cãderea Parisului sub ocu-paþie germanã, chiar în acele zile, întregul plan este zãdãrnicit.Acelaºi Jean Monnet îl întâlneºte în 1941, la Washington, pePaul-Henri Spaak (prim-ministru ºi ministru de Externe alBelgiei, în mai multe guverne), cãruia îi explicã, cu lux de amã-nunte, modul în care vede o Uniune Europeanã a Cãrbunelui ºiOþelului. În 1943, în Algeria, Monnet îl cunoaºte pe HaroldMacmillan (reprezentantul politic al Cabinetului Britanic înMediterana) ºi, împreunã, pun bazele viitorului guvern provizo-riu francez, „Comité Français de Liberation Nationale“. În lunaaugust a anului respectiv, el prezintã, într-una din ºedinþeleComitetului, un Memorandum în care afirmã cã „prosperitateaºi progresul social vital vor rãmâne de neatins pânã când naþiu-nile Europei nu vor forma o federaþie a unei entitãþi europenecare sã le sudeze într-o singurã unitate economicã“, bazatã peintegrarea industriilor-cheie pentru apãrarea naþionalã, precumsiderurgia ºi extracþia cãrbunelui.

O altã personalitate influentã în timpul celei de-a doua confla-graþii mondiale este italianul Altiero Spinelli. Ajuns în închisoarepentru activitatea sa comunistã ºi anti-mussolinianã, el abdicã

VVLLAADD HHOOGGEEAA

16

formal de la ideile extremei stângi ºi redacteazã în 1941 un docu-ment intitulat „Spre o Europã liberã ºi unitã“ (care a rãmas cunos-cut în istorie ca „Manifestul de la Ventotene“). Spinelli punebazele Miºcãrii Federaliste Europene, în 1943, cu largul suport alrezistenþei (dominate, totuºi, de comuniºti). În anul urmãtor, esteorganizatã la Geneva o mare conferinþã, cu participare inter-naþionalã. Federaliºtii doreau crearea unei „Uniuni Federale Eu-ropene“, care urma sã aibã o Constituþie ºi instituþii comune: Gu-vern supranaþional, Armatã proprie (cu excluderea celor na-þionale) ºi Curte de Justiþie.

Preocupãri vizând integrarea europeanã apar, în perioadacelui de-al doilea rãzboi mondial, ºi în tabãra adversã. Astfel, mi-nistrul de Finanþe al lui Hitler, Walther Funk, vine, în ianuarie1945, cu ideea înfiinþãrii unei „Comunitãþi Economice Europene“,sub conducere germanã ºi având o monedã unicã. Aceasta dupãce, cu 3 ani înainte, un alt economist de frunte al Reich-ului,Werner Daitz, lansase o Societate pentru Planificarea Economicãºi Macroeconomia Europeanã, iar ministrul de Externe, Joachimvon Ribbentrop, condusese un Comitet pentru RestructurareaEuropei.

3) Perioada postbelicã

Discursul lui Winston Churchill de la Universitateadin Zürich (19 septembrie 1946). Rolul Consiliului pen-tru Relaþii Externe din SUA: articolul „ReconstruireaEuropei“ (de David Rockefeller ºi Charles M. Spofford)ºi proiectul de rezoluþie al senatorilor William Full-bright ºi Elbert D. Thomas (1946). Winston Churchill –Comitetul Provizoriu pentru o Europã Unitã, ComitetulInternaþional Mixt pentru Unitate Europeanã, MiºcareaEuropeanã (1947-1948). Henri Brugmans, Uniunea


17

Federaliºtilor Europeni ºi Congresul Europei (1947-1948). „Planul Marshall“; rolul jucat de Jean Monnet,Dean Acheson, Will Clayton ºi George Kennan (1947).Comitetul pentru Cooperare Economicã Europeanã(1947). Organizaþia de Cooperare Economicã Europea-nã (1948). Activitatea lui Richard Coudenhove Kalergiîn SUA – Comitetul pentru o Europã Liberã ºi Unitã,Comitetul American pentru o Europã Unitã, finanþareaMiºcãrii Europene. Tratatul Atlanticului de Nord(1949). Consiliul Europei (1949).

Un rol esenþial în conturarea unei conºtiinþe comunitare euro-pene l-a avut discursul istoric rostit de premierul britanicWinston Churchill, în Aula Universitãþii din Zürich, la data de 19septembrie 1946. În acest mesaj (reînnoit în alte 3 cuvântãrimajore din anii urmãtori - de la Londra în 1947, de la Haga în1948 ºi de la Strasbourg în 1949), omul de stat amintit afirmaimperativul generaþiei ºi epocii sale: „Trebuie sã construim un soide State Unite ale Europei“. Churchill era convins cã orice proiectlegat de Europa Unitã nu putea sã-ºi aibã rãdãcinile decât într-un„parteneriat între Franþa ºi Germania“, dar excludea participareadirectã a propriei þãri la aceastã construcþie: „Franþa ºi Germaniatrebuie sã fie împreunã în frunte. Marea Britanie, Common-wealth-ul britanic, puternica Americã ºi, nãdãjduiesc, Rusia sovi-eticã (...) trebuie sã fie prietenii ºi sponsorii noii Europe ºi sã-isusþinã dreptul la viaþã“. În 1947, la sugestia sa, a fost înfiinþatComitetul Provizoriu pentru o Europã Unitã, care s-a transformatîn 1948 în Comitetul Internaþional Mixt pentru Unitate Europea-nã - metamorfozat, la rândul lui, în 1949 în Miºcarea Europeanã.Este perioada în care se remarcã ºi Henri Brugmans, care, în cali-tate de preºedinte al Uniunii Federaliºtilor Europeni, rosteºtecuvântul de deschidere a lucrãrilor Congresului Europei, reunit la

VVLLAADD HHOOGGEEAA

18

Haga (între 7 ºi 11 mai 1948), în care se referã la imperativulunificãrii politico-economice a Bãtrânului Continent.

Semnificativã a fost ºi implicarea Consiliului pentru RelaþiiExterne din SUA. În 1946, David Rockefeller ºi Charles M.Spofford au condus o echipã de studiu a respectivului organism,rezultatul fiind articolul intitulat „Reconstruirea Europei“, care aavut o circulaþie foarte largã în cercurile guvernamentale.

În martie 1947, la sfatul contelui Richard Coudenhove Kalergi,doi senatori americani (William Fullbright ºi Elbert D. Thomas)au iniþiat o Rezoluþie care solicita Congresului SUA „sã favorizezecrearea unor State Unite ale Europei“. De numele lui Kalergi suntlegate ºi douã organizaþii constituite succesiv: Comitetul pentru oEuropã Liberã ºi Unitã, respectiv Comitetul American pentru oEuropã Unitã (care finanþa, în mare parte, Miºcarea Europeanã).

În acelaºi an, secretarul de Stat american, George Marshall, i-aînsãrcinat pe George Kennan, Will Clayton ºi Dean Acheson sãelaboreze o strategie pentru sprijinirea economicã a Europei. Înurma unor lungi consultãri cu Jean Monnet, ia naºtere, ca o con-secinþã a acestor eforturi combinate, Programul de Refacere Eu-ropeanã (care a rãmas cunoscut ca „Planul Marshall“), fiindanunþat, într-un discurs þinut la Universitatea Harvard, în ziua de5 iunie, de cel al cãrui nume avea sã-l poarte. Ca rãspuns laaceastã iniþiativã, 16 þãri europene au participat la o conferinþã laParis, pe 12 iulie, formând Comitetul pentru Cooperare Econo-micã Europeanã. Pentru promovarea noii politici de integrareeuropeanã ºi administrarea distribuirii fondurilor PlanuluiMarshall a fost creatã, la 16 aprilie 1948, Organizaþia de Coope-rare Economicã Europeanã.

Aveau sã înlesneascã formarea construcþiei europene ºi celedouã mari structuri înfiinþate în 1949: Organizaþia TratatuluiAtlanticului de Nord - NATO (4 aprilie, Washington) ºi ConsiliulEuropei (5 mai, Londra).


19

4) Tratatele fondatoare

Memorandumul lui Jean Monnet. Declaraþia Schu-man (9 mai 1950). Rolul lui Konrad Adenauer ºi Alcidede Gasperi. Tratatul de instituire a Comunitãþii Europe-ne a Cãrbunelui ºi Oþelului (Paris, 18 aprilie 1951).Eºecul Comunitãþii Europene pentru Apãrare. Rolultandemului Jean Monnet – Paul-Henri Spaak. CrizaSuezului. Tratatul de instituire a Comunitãþii Econo-mice Europene ºi Tratatul de instituire a ComunitãþiiEuropene a Energiei Atomice (Roma, 25 martie 1957).Asociaþia Europeanã de Comerþ Liber – alternativa eºu-atã la CEE. Tratatul de fuziune de la Bruxelles (8 aprilie1965). Tratatul bugetar de la Luxemburg (20 aprilie1970). Tratatul bugetar de la Bruxelles (22 iulie 1975).

În 1950, Jean Monnet a conceput un Memorandum în carescria cã, pentru asigurarea pãcii, devenea obligatorie creareaunei Europe dinamice, pornind de la reunirea industriilor car-boniferã ºi siderurgicã din Franþa ºi Germania: „Prin urmare,trebuie sã abandonãm formele trecutului ºi sã pornim pe caleatransformãrii, atât creând condiþii economice de bazã comune,cât ºi înfiinþând autoritãþi acceptate de naþiunile suverane.Europa n-a existat niciodatã. Nu adunarea naþiunilor suveraneîntrunite în consilii face din ele o entitate. Trebuie sã creãm cuadevãrat Europa; ea trebuie sã se comporte ca atare“. Me-morandumul i-a fost trimis ministrului de Externe al Franþei,Robert Schuman (considerat astãzi „Pãrintele Europei“), care aaderat imediat la ideile de acolo ºi, într-o emisiune radiofonicãdin 9 mai, a amorsat o adevãratã bombã politicã: „Europa nu seva fãuri dintr-o datã, nici conform unui singur plan. Ea va fi con-struitã prin fapte concrete, care mai întâi vor crea o solidaritate

VVLLAADD HHOOGGEEAA

20

de facto. Reunirea naþiunilor Europei necesitã eliminarea opo-ziþiei seculare dintre Franþa ºi Germania. (...) Având în vedereacest scop, guvernul francez (...) propune ca producþia franco-germanã de cãrbune ºi oþel, în ansamblul ei, sã fie plasatã sub oÎnaltã Autoritate comunã, în cadrul unei organizaþii deschise laparticiparea celorlalte þãri ale Europei. Reunirea producþiei decãrbune ºi oþel trebuie sã furnizeze imediat condiþiile pentrupunerea bazelor comune ale dezvoltãrii economice, reprezen-tând un prim pas spre federalizarea Europei“. „DeclaraþiaSchuman“ a beneficiat de susþinerea energicã a altor oameni destat, între care cancelarul german Konrad Adenauer ºi premierulitalian Alcide de Gasperi.

Ideea realizãrii unei uniuni politice ºi economice a statelorEuropei s-a materializat la 18 aprilie 1951, când a fost semnat, laParis, Tratatul de Instituire a Comunitãþii Europene a Cãrbu-nelui ºi Oþelului, intrat în vigoare la 25 iulie 1952. Tratatul aveaca þãri fondatoare Franþa, Germania, Italia, Belgia, Olanda ºiLuxemburg, dar rãmânea deschis ºi pentru alte state care dore-au sã adere. Primul preºedinte al Înaltei Autoritãþi a CECO a fostales chiar Jean Monnet, iar în fruntea Adunãrii Comune - PaulHenri Spaak.

Tot la Paris a fost semnat, în 1952, Tratatul pentru ÎnfiinþareaComunitãþii Europene de Apãrare. Ratificarea a eºuat, însã, înFranþa, drept pentru care acest ambiþios proiect a înregistrat uneºec, iar încercãrile de reluare a subiectului, în deceniile urmã-toare, nu au avut, nici ele, mai mult succes.

În schimb, din colaborarea strânsã a lui Monnet cu Spaak s-aunãscut alte douã proiecte majore, ambele concretizate la 25 mar-tie 1957, la Roma, când au fost semnate Tratatul de Instituire aComunitãþii Economice Europene ºi Tratatul de Instituire aComunitãþii Europene a Energiei Atomice - Euratom (intrate învigoare la 1 ianuarie 1958). Comunitatea Economicã Europeanã


21

se dorea a fi o piaþã comunã pentru scutire de taxe, impozite,accize, vizând crearea unor avantaje în relaþiile de import-export.

Trebuie menþionat cã Tratatele de la Roma au fost grãbite deCriza Suezului. Euratom era privit ca o necesitate stringentã, încondiþiile în care noul lider egiptean, colonelul Gamal AbdelNasser, decisese în 1956 asupra naþionalizãrii Canalului Suez(aflat de la inaugurarea sa, în 1869, sub proprietate anglo-france-zã), generând o penurie de petrol în vestul Europei ºi, respectiv,raþionalizarea combustibilului auto.

În 1960 a fost înfiinþatã, la iniþiativa Marii Britanii, AsociaþiaEuropeanã de Comerþ Liber (care grupa Austria, Danemarca, El-veþia, Norvegia, Portugalia ºi Suedia). Aceastã alternativã la CEEs-a dovedit, însã, ineficientã în urmãtorii ani, fiind abandonatã demajoritatea membrilor fondatori.

La 8 aprilie 1965 a fost semnat la Bruxelles un tratat de fuziune(intrat în vigoare la 1 iulie 1967) care unifica, din raþiuni de eficienþãfuncþionalã, Comisiile ºi Consiliile celor 3 Comunitãþi (acestea dinurmã rãmânând, însã, entitãþi internaþionale independente).

Unele dispoziþii financiare din tratatele fondatoare au fost mod-ificate prin tratatele bugetare de la Luxemburg (semnat la 20 aprilie1970 ºi intrat în vigoare la 1 ianuarie 1971) ºi, respectiv, Bruxelles(semnat la 22 iulie 1975 ºi intrat în vigoare la 1 iunie 1977).

5) Tratatul de la Maastricht

Altiero Spinelli ºi Clubul Crocodilului (1980). PlanulGenscher-Colombo (1981). Declaraþia Solemnã despreUniunea Europeanã (1983). Proiectul de Tratat privindInstituirea unei Uniuni Europene (1984). Actul UnicEuropean (1986). Tratatul de instituire a UniuniiEuropene ºi Tratatul de instituire a ComunitãþiiEuropene (Maastricht, 7 februarie 1992).

VVLLAADD HHOOGGEEAA

22

Dupã dispariþia lui Jean Monnet (survenitã în 1979), cel careîºi asumã misiunea de „cap limpede“ ºi strateg al integrãrii euro-pene este Altiero Spinelli. Între cei doi existase o relaþie de res-pect, dar ºi de dezaprobare reciprocã. De pildã, Spinelli afirmasecã Monnet avea „marele merit de a fi construit Europa ºi marearesponsabilitate de a fi construit-o prost“. În iulie 1980, italianulînfiinþeazã „Clubul Crocodilului“ (denumit dupã un prestigiosrestaurant din Strasbourg, unde avusese loc prima întâlnire), ungrup interpartinic care se dorea un catalizator pentru „deºtepta-rea novatorilor“, fiind deschis tuturor europarlamentarilor caresimþeau „nevoia unei reforme politice europene de mare am-ploare“. Treptat, iniþiativa este sprijinitã de nume grele precumBettino Craxi (primul-ministru al Italiei), Enrico Berlinguer (li-derul comuniºtilor italieni) ºi fostul cancelar german WillyBrandt. Drept urmare, la 9 iulie 1981, Parlamentul European paresã dea un nou impuls înfiinþãrii unei Uniuni Europene ºi aprobão Rezoluþie prin care este creat un comitet permanent pentruproblemele instituþionale, însãrcinat sã elaboreze o modificare atratatelor existente (în fruntea cãruia a fost ales, la 22 ianuarie1982, ca ºi coordonator, chiar Altiero Spinelli).

În paralel, se pune la cale „Planul Genscher-Colombo“ (dupãnumele miniºtrilor de Externe german, Hans-Dietrich Genscherºi italian, Emilio Colombo), mai diluat ºi mai puþin îndrãzneþdecât cel al lui Spinelli (care avea ºi o componentã constituþionalãdeloc de neglijat). Beneficiind de suportul Partidului Popular Eu-ropean, acest Plan este prezentat, ºi el, în Parlamentul European,la 19 noiembrie 1981: „Cerem o revigorare a integrãrii europene,dorim ca instituþiile sã fie întãrite ºi procesele de luare a deciziilorameliorate, ºi mai vrem sã încurajãm ºi sã extindem într-o maimare mãsurã procesul pragmatic prin care se realizeazã coope-rarea politicã între cele 10 þãri ale noastre“. „Planul Genscher-Co-lombo“ a eºuat dupã distribuirea sa în Consiliul European de la


23

Londra (26-27 noiembrie 1981), fiind încorporat într-o formalã,dar nesemnificativã „Declaraþie Solemnã despre Uniunea Euro-peanã“, prezentatã la Consiliul European de la Stuttgart (17-19iunie 1983), prin care: „ªefii de stat sau de guvern, pe baza con-ºtiinþei unui destin comun ºi a dorinþei de a afirma identitateaeuropeanã, îºi confirmã angajamentul de a merge înainte spre ouniune tot mai strânsã între popoarele ºi statele membre aleComunitãþii Europene“.

În schimb, Parlamentul European decide, la 6 iulie 1983, sãconfere „Comitetului pentru Afaceri Instituþionale“ (dirijat deSpinelli) nu doar sarcina de a amenda tratatele europene în vi-goare, ci de a realiza un document nou - „Proiectul de Tratat pen-tru Instituirea unei Uniuni Europene“, care avea sã fie aprobat deLegislativul comunitar la 14 februarie 1984, cu o largã majoritatede voturi. Ratificarea de cãtre þãrile membre ridica, însã, pro-bleme, aºa cã, dupã 2 ani de negocieri, a fost preferat un acordmai puþin ambiþios (cel puþin în aparenþã), „Actul Unic Euro-pean“, semnat la Luxemburg (17 februarie 1986) ºi Haga (28 fe-bruarie 1986), care a intrat în vigoare la 1 iulie 1987. Era vorba, înesenþã, de prima modificare majorã a tratatelor fondatoare de laParis ºi Roma, accentul punându-se pe Piaþa Unicã, extindereacompetenþelor comunitare ºi, nu în ultimul rând, bazele UniuniiEconomice ºi Monetare. Deºi Spinelli (care moare în anul sem-nãrii documentului) declarase dezamãgit cã „muntele dãdusenaºtere unui ºoricel“, importanþa Actului Unic European nu poatefi minimalizatã.

Bazele juridice ale unei Uniuni Europene moderne aveau sã fiepuse abia la 7 februarie 1992, dar nu prin revigorarea strategiilorde cooperare interguvernamentalã, ci prin extinderea principiuluisupranaþionalismului. Atunci, cele 12 state membre ale Comuni-tãþilor Europene semneazã, la Maastricht, Tratatul de instituire aUniunii Europene (numit ºi Tratatul de la Maastricht, intrat în

VVLLAADD HHOOGGEEAA

24

vigoare la 1 noiembrie 1993) ºi Tratatul de instituire a ComunitãþiiEuropene (o versiune consolidatã a vechiului Tratat de instituirea Comunitãþii Economice Europene). Este vorba despre cele 6 þãrisemnatare ale tratatelor fondatoare din anii ’50 ºi ’60 (Franþa,Italia, Germania, Belgia, Olanda, Luxemburg), cãrora li se adãu-gaserã pe parcurs Marea Britanie, Irlanda, Danemarca (în 1973),Grecia (în 1981), Spania ºi Portugalia (în 1986). Tratatul de laMaastricht era încheiat pe o perioadã nedeterminatã ºi avea dreptobiective: promovarea unui progres economic ºi social echilibratºi durabil; afirmarea identitãþii Uniunii Europene pe scena inter-naþionalã; întãrirea protecþiei drepturilor ºi intereselor cetãþe-nilor statelor membre; o strânsã cooperare în ceea ce priveºtejustiþia ºi afacerile interne; menþinerea ºi dezvoltarea aquis-uluicomunitar (care reprezintã totalitatea principiilor, legilor, politi-cilor ºi practicilor din UE). Conþinutul tratatului evidenþiazã ºicele 3 principii care guverneazã activitatea Uniunii Europene: celal respectãrii identitãþii naþionale a statelor membre, cel al res-pectului datorat drepturilor fundamentale ºi cel al subsidiaritãþii(în domeniile care nu þin de competenþa sa exclusivã, UE inter-vine numai dacã obiectivele acþiunii avute în vedere pot fi maibine realizate la nivel comunitar decât la nivel naþional sau, altfelspus, deciziile în cadrul Uniunii trebuie luate la nivelul cel maiapropiat de cei pe care punerea în aplicare îi vizeazã direct). PrinTratatul de la Maastricht, Uniunea Europeanã (entitate inter-naþionalã fãrã personalitate juridicã) îºi fixa ºi o serie de misiuni,precum: promovarea unei dezvoltãri armonioase ºi echilibrate aactivitãþii economice în interesul UE; depunerea de eforturi sus-þinute pentru protejarea mediului; folosirea judicioasã a forþei demuncã ºi realizarea unei protecþii sociale reale; dezvoltarea deprograme concrete pentru îmbunãtãþirea calitãþii vieþii; spriji-nirea cooperãrii ºi creºterea solidaritãþii între membrii UE. Tra-tatul atingea ºi alte probleme extrem de importante, cum ar fi: ce-


25

tãþenia comunitarã; Uniunea Economicã ºi Monetarã; PoliticaExternã ºi de Securitate Comunã; posibilitatea lãrgirii graniþelorUniunii Europene ºi demararea de negocieri cu þãrile interesatede perspectiva aderãrii.

6) Proiectul constituþional

Tratatul de la Amsterdam (1997). Tratatul de la Nisa(2001). Eºecul Tratatului Constituþional (2005). Trata-tul de la Lisabona (2007).

Un nou tratat (având ca scop simplificarea cadrului legislatival UE) este semnat de cele 15 state ale Uniunii (între timp, în1995, aderaserã ºi Austria, Finlanda ºi Suedia), la Amsterdam,la 18 iunie 1997, ºi intrã în vigoare la 1 mai 1999. Vectorul su-pranaþional continuã sã câºtige teren, astfel cã primul obiectivde la Maastricht, cel legat de respectarea identitãþii naþionale,retrogradeazã pe locul 3, iar obiectivul prioritar al Tratatului dela Amsterdam devine respectul datorat drepturilor omului,libertãþilor fundamentale ºi statului de drept. În multe dintredomenii, competenþele comunitare cresc în detrimentul celorstatale, iar în legãturã cu cetãþenia Uniunii apare precizarea(inexistentã la Maastricht) cã aceasta completeazã cetãþenianaþionalã, ºi nu o înlocuieºte. Totodatã, în noua filosofie unio-nalã este înscris ºi principiul flexibilitãþii, conform cãruia uneledintre þãrile UE au dreptul de a institui între ele o colaboraremai strânsã (dar în condiþii extrem de stricte). Tratatul de laAmsterdam aduce elemente de noutate ºi în legãturã cu: Parla-mentul European, regimul vizelor, libera circulaþie ºi coopera-rea vamalã. De remarcat cã se încorporeazã prevederile Acor-dului Schengen (din 1985), care crea o frontierã externã aUniunii Europene, desfiinþându-le, însã, pe cele interne.

VVLLAADD HHOOGGEEAA

26

Importante erau ºi referirile la o strategie coordonatã pentrupromovarea unor politici sociale comune. Un accent aparte sepunea pe unificarea tratatelor: era avutã în vedere nu numaicorelarea dintre tratatele anilor ’90 ºi cele fondatoare ale anilor’50 ºi ’60, dar ºi un amplu proces de codificare care priveaansamblul tratatelor comunitare.

Tratatul de la Nisa (semnat la 26 februarie 2001 ºi intrat învigoare la 1 februarie 2003) marcheazã o nouã etapã a con-strucþiei europene, scopul sãu fiind acela de a pregãti Uniuneapentru viitoarele valuri de extindere. Cele 5 teme de bazã asupracãrora s-au concentrat dezbaterile ºi negocierile premergãtoareau fost urmãtoarele: extinderea votului prin majoritate calificatãºi implementarea procedurii de co-decizie; ponderea voturilor înConsiliul Uniunii Europene; componenþa Comisiei Europene;mãrimea ºi compoziþia Parlamentului European; permitereaunei cooperãri întãrite între unele dintre statele membre, încondiþii mai puþin draconice decât cele fixate la Amsterdam. Înesenþã, Tratatul de la Nisa nu a reprezentat nici o victorie de pro-porþii, nici un eºec usturãtor al europenismului - a fost, maidegrabã, un produs al compromisului, rezultatul unor lungipolemici, de pe urma cãrora nici nu au fost luate decizii epocale,nici nu s-au fãcut erori majore. Supus unor cauzalitãþi ºi presiu-ni politico-sociale de tot felul, documentul de la Nisa (consideratde mulþi drept un tratat mediocru, categoric sub aºteptãri) s-ar fidorit (dar existã dubii cã a reuºit sã fie!) unul care sãmulþumeascã pe cât mai multã lume, într-un context intern ºiinternaþional complicat.

La 15 decembrie 2001, în cadrul Consiliului European de laLaeken, este iniþiatã o amplã dezbatere publicã despre revizuireatratatelor comunitare, sub forma Convenþiei Europene privindViitorul Europei, al cãrei rol era de a pregãti reformarea insti-tuþionalã a UE. Rezultatul a fost un proiect de Constituþie Euro-


27

peanã - prezentat în Consiliul European de la Salonic (din iunie2003), modificat ºi, apoi, semnat la Roma (la 29 octombrie2004), ca „Tratatul de instituire a unei Constituþii pentru Europa“(sau, pe scurt: „Tratatul Constituþional“). Prima parte a acestuidocument includea precizãri cu privire la definirea Uniunii (caredobândea personalitate juridicã, transformându-se în subiect dedrept internaþional), obiectivele ºi prerogativele sale ºi ale insti-tuþiilor componente, dar ºi la procedurile decizionale. În partea adoua era reluat textul „Cartei Drepturilor Fundamentale aUniunii Europene“ (act fãrã putere legalã, proclamat solemn îndecembrie 2000 de cãtre Parlamentul European, ComisiaEuropeanã ºi Consiliul Uniunii Europene). Partea a treia includeaprezentarea politicilor ºi a activitãþii UE (majoritatea regãsin-du-se în tratatele anterioare), iar cea de-a patra conþinea clauzelefinale, cum ar fi procedurile referitoare la adoptarea ºi revizuireaTratatului Constituþional. Pentru a intra în vigoare, era nevoie cael sã fie ratificat de toate cele 25 de state membre ale UniuniiEuropene (inclusiv cele 10 care aderaserã la începutul anului2004: Cehia, Polonia, Ungaria, Lituania, Letonia, Estonia, Cipru,Malta, Slovacia ºi Slovenia).

Votul negativ exprimat la referendumurile din Franþa (29 mai2005) ºi Olanda (1 iunie 2005) duce la eºecul proiectului consti-tuþional ºi la cãutarea unei formule mai puþin radicale. Dupã 2ani ºi jumãtate de negocieri, se ajunge la soluþia Tratatului deReformã, semnat la Lisabona, la 13 decembrie 2007, de cele 27de þãri ale UE (includem aici România ºi Bulgaria, care se alã-turaserã la 1 ianuarie 2007), ºi intrat în vigoare abia la 1 decem-brie 2009. Acesta conþine, dupã cum aratã ºi Florian Coman,numeroase prevederi ale Tratatului Constituþional, dar ºi ideioriginale, dintre care se detaºeazã: acordarea unui statut juridicobligatoriu pentru Carta Drepturilor Fundamentale; întãrireaputerii pe care o au cetãþenii Uniunii; instituirea unui preºedinte

VVLLAADD HHOOGGEEAA

28

stabil al Consiliului European; creºterea rolului deþinut în arhi-tectonica instituþionalã atât de Parlamentul European, cât ºi decele naþionale; extinderea domeniilor în care deciziile se iau, înConsiliul Uniunii Europene, prin vot cu majoritate calificatã;consacrarea „de iure“ a principiului supremaþiei dreptului comu-nitar etc.


31

II. INTEGRAREAECONOMICÃ

INTERSTATALÃ ÎNCADRUL UNIUNII

EUROPENE

1) Principalele tipuri de integrare economicã interstatalã

Integrarea economicã presupune eliminarea frontierelor eco-nomice dintre douã sau mai multe economii. Prin frontierã eco-nomicã înþelegem orice demarcaþie de naturã sã menþinã la unnivel relativ scãzut mobilitatea bunurilor, serviciilor, factorilor deproducþie ºi fluxurilor comunicaþionale.

Cea mai simplã formã de integrare economicã este zona decomerþ liber („Free Trade Area“), prin care douã sau mai multeþãri eliminã barierele comerciale dintre ele, pãstrându-le, înacelaºi timp, pe cele din relaþiile cu terþii. A doua formã este uni-unea vamalã („Customs Union“), care include ºi un tarif vamal

VVLLAADD HHOOGGEEAA

32

comun faþã de terþi. Urmeazã piaþa comunã („Common Market“),unde intervin cele 4 libertãþi (libera circulaþie a bunurilor, servici-ilor, capitalurilor ºi persoanelor între statele membre), dar ºi bari-erele comune în relaþiile cu terþii.

Gradul de complexitate cel mai ridicat îl are uniunea econom-icã („Economic Union“), care presupune, în plus faþã de piaþacomunã, ºi armonizarea (uneori, chiar unificarea) politicilor eco-nomice ale þãrilor membre.

2) Formarea Uniunii Europene în contextulproceselor postbelice de cooperare ºi integrare economicã interstatalã

Procesele de integrare economicã interstatalã s-au cristalizat ºiconcretizat, în mai multe colþuri ale lumii, mai ales dupã ter-minarea celei de-a doua conflagraþii mondiale.

Astfel, în America de Nord, s-a încheiat Acordul de ComerþLiber Nord-American (North American Free Trade Agreement –NAFTA), la care au aderat SUA, Canada ºi Mexic.

În America de Sud, au luat fiinþã douã structuri. Prima dintreele este Piaþa Comunã a Sudului (Southern Common Market –MERCOSUR), între Brazilia, Argentina, Uruguay ºi Paraguay,cãrora li s-a alãturat Venezuela în 2006; Bolivia, Columbia, Chile,Ecuador ºi Peru aveau, pânã de curând, statut de membri asoci-aþi. A doua este Asociaþia Latino-Americanã de Integrare (LatinAmerican Integration Association – ALADI), cu participarea þãri-lor menþionate anterior, la care se adaugã Mexic ºi Republica Do-minicanã.

Pe continentul african a fost creatã Comunitatea Economicã aStatelor din Africa de Vest (Economic Community of West Afri-can States – ECOWAS), între Benin, Burkina Faso, Capul Verde,Coasta de Fildeº, Gambia, Ghana, Guineea Bissau, Liberia, Mali,


33

Nigeria, Senegal, Sierra Leone ºi Togo. Alte douã state care,iniþial, fãceau parte din ECOWAS (Guineea ºi Niger) au fost sus-pendate (în 2008, respectiv 2009), în urma tulburãrilor interne.

În Asia, a fost formatã Asociaþia Naþiunilor din Asia de Sud-Est (Association of South-East Asian Nations – ASEAN), avândca membri: Brunei, Cambodgia, Indonezia, Laos, Malaezia, Bir-mania (numitã ºi Uniunea Myanmar), Filipine, Singapore,Thailanda ºi Vietnam.

Cea mai complexã formã de uniune economicã ºi monetarãdin economia mondialã a secolelor XX-XXI este Uniunea Euro-peanã. Cu privire la filosofia integrãrii interstatale a þãrilor dinEuropa Occidentalã au fost avansate, dupã al doilea rãzboi mon-dial, mai multe teorii: a) cea federalistã (unificare politicã rapidã);b) cea funcþionalistã (unire sub forma unei federaþii de state, întrecare sã existe o cooperare economicã intensã) ºi c) cea naþiona-listã (care susþinea apropierea dintre statele vest-europene, darrespingea ideea unificãrii politice). Evoluþia evenimentelor a dusla o soluþie mixtã.

3) Cauze ale succesului integrãrii economice interstatale în cadrulUniunii Europene

Este cunoscut faptul cã principalul factor favorizant al inte-grãrii economice într-o anumitã zonã este globalizarea (econo-miei, capitalurilor, pieþelor ºi comunicaþiilor). Dupã cum arãtaKarl Deutsch, este absolut necesarã intervenþia elemen-tului politic acolo unde condiþiile din economie ºi anumitemoºteniri istorice nu sunt propice unei integrãri fundamentateeconomic.

Potrivit lui Ioan Mihãilescu, factorii favorizanþi ai integrãriieuropene sunt urmãtorii:

VVLLAADD HHOOGGEEAA

34

1) „Cultura comunã iudeo-greco-romanã“ („principalul ele-ment de ordin istoric care constituie fundamentul identitãþii eu-ropene“);

2) „Existenþa unei pieþe continentale“ (care existã „încã din pe-rioada medievalã“, iar „în prezent este reprezentatã de piaþa co-munã a Uniunii Europene“);

3) „Moneda unicã“ (care „reprezintã dispariþia unui elementde identitate naþionalã ºi instituirea unui element de identitateeuropeanã“);

4) „Dreptul european“ („reglementãrile juridice pot fi diferitede la un stat la altul, dar toate trebuie sã respecte principiile debazã ale Uniunii Europene, stabilite prin tratate ºi alte docu-mente, ºi sã nu fie contradictorii cu normele ºi procedurile sta-bilite în cadrul dreptului european“);

5) „Instituþiile europene“ (care „sunt mecanisme efective deaplicare ºi monitorizare a deciziilor privind integrarea euro-peanã“);

6) „Birocraþiile europene“ (având „un puternic caracter trans-naþional“, „ºi-au dezvoltat o veritabilã ideologie europeanã, careeste o construcþie complet nouã, fãrã legãturi cu contextele naþio-nale ale þãrilor membre ºi fãrã a fi o sintezã a diverselor ideologiiºi mentalitãþi naþionale“);

7) „Mobilitatea educaþionalã ºi profesionalã“ („milioanele deoameni care lucreazã temporar în afara þãrii, sutele de mii de stu-denþi cuprinºi în programe de mobilitate internaþionalã prin pro-grame instituþionale sau pe cont propriu, milioanele de turiºticare îºi petrec concediile în afara þãrilor lor, milioanele de cãlãtoriianuale fãcute în scop de afaceri reprezintã tot atâtea posibilitãþide comunicare culturalã“);

8) „Mijloacele de comunicare în masã“ („pot reprezenta unmijloc de intercunoaºtere culturalã ºi de promovare a unor valoriºi norme comune“);


35

9) „Religia“ - este „un factor ambivalent: are ºi anumitevalenþe unificatoare (îndeosebi la nivelul confesiunilor ºidenominãrilor), dar are ºi un rol diferenþiator de definire aidentitãþii unui grup religios în raport cu alt grup religios“.Totodatã, „creºtinismul, cel puþin în forma sa originarã, a avutun caracter universalist, afirmând buna înþelegere întrepopoare, condamnând rãzboaiele ºi susþinând egalitatea indi-vizilor ºi a popoarelor. Acest mesaj profund al creºtinismului sepoate constitui într-un factor important în procesul construcþieieuropene“.

Florin Bonciu adaugã ºi:10) „Existenþa unei voinþe politice puternice în sprijinul inte-

grãrii“;11) „Susþinerea acordatã procesului de integrare ºi de þãrile

mici din Europa de Vest, þãri care au jucat un rol important înconstituirea Uniunii Europene“;

12) „Începerea Rãzboiului Rece, care a stimulat unirea þãrilorvest-europene în faþa pericolului sovietic“;

13) „Lansarea de cãtre SUA a Planului Marshall de sprijinire areconstrucþiei postbelice, care punea condiþia unei cooperãri întreþãrile vest-europene“;

14) „Concurenþa economicã tot mai puternicã din parteasocietãþilor transnaþionale din SUA, care nu putea fi contra-caratã eficient decât prin realizarea unei entitãþi economicecomparabile“.

Existã, însã, ºi anumite obstacole în procesul integrãriieuropene, dupã cum observa tot Ioan Mihãilescu:

1) „Diferenþierile în nivelul de dezvoltare economicã“;2)„Problemele nesoluþionate din trecut“ („multe dintre

graniþele statelor europene sunt rezultatul unor rãzboaie sau a unor decizii luate la conferinþele internaþionale de pace“);

VVLLAADD HHOOGGEEAA

36

3) „Stereotipurile etnice ºi culturale“ - „pot privi aspecteleetnice, religioase, sociale sau morale. Unele privesc trãsãturi pozi-tive, altele trãsãturi negative atribuite unui grup. (...) Stereo-tipurile negative pot acþiona drept obstacole importante în proce-sul construcþiei europene, întrucât ele accentueazã diferenþeledintre grupuri ºi nu permit afirmarea unei identitãþi europene“;

4) „Marea diversitate lingvisticã a Europei“;5) „Costurile integrãrii suportate de viitoarele þãri membre“ –

„pentru a face faþã exigenþelor structurale ºi de eficienþã, stabilitedeja amãnunþit de cãtre o comunitate economicã preexistentãaderãrii, unele þãri au fost nevoite sã procedeze la ajustãri eco-nomice importante: pierderea sau diminuarea unor sectoare deproducþie, restructurãri importante în sectorul agricol, practi-carea unor cote de producþie ºi de exporturi, redirecþionãri aleforþei de muncã, reorganizãri tehnice ºi economice masiveimpuse de reglementãrile comunitare“;

6) „ªansele (diferite – nota V.H.) de afirmare a identitãþilornaþionale în condiþiile integrãrii europene“ – „identitãþilenaþionale nu au aceeaºi forþã de a se menþine ºi de a se afirma.Între þãri existã diferenþe mari de potenþial economic, potenþialfinanciar, pondere în schimburile europene ºi internaþionale,mãrime demograficã, posibilitãþi de control al mijloacelor decomunicare la nivel european ºi mondial, importanþã militarã,capacitate de control al unor instituþii europene ºi internaþionaleetc. Þãrile mai bine plasate din aceste puncte de vedere au maimari ºanse în a-ºi menþine ºi afirma identitatea naþionalã“.

4) Evoluþia integrãrii economice interstatale în Europa Occidentalã

Dacã teoria politicã a integrãrii europene îºi are geneza întranºeele primului rãzboi mondial (ºi nu în ale celui de-al


37

doilea, cum greºit se mai apreciazã, uneori), din punctul devedere al concretizãrii efective, însã, prima piatrã de hotar esteTratatul de Instituire a Comunitãþii Europene a Cãrbunelui ºiOþelului (semnat la Paris, la 18 aprilie 1951, ºi intrat în vigoarela 25 iulie 1952).

Au urmat tratatele semnate la Roma, la 25 martie 1957, ºiintrate în vigoare la 1 ianuarie 1958: Tratatul de Instituire a Co-munitãþii Economice Europene ºi, respectiv, Tratatul de Institui-re a Comunitãþii Europene a Energiei Atomice - Euratom. Nu estelipsit de importanþã nici Tratatul de la Bruxelles (semnat la 8aprilie 1965 ºi intrat în vigoare la 1 iulie 1967).

„Actul Unic European“ (semnat la Luxemburg - 17 februarie1986 - ºi Haga - 28 februarie 1986 ºi intrat în vigoare la 1 iulie1987) a pregãtit terenul pentru semnarea, la 7 februarie 1992, aTratatului de instituire a Uniunii Europene (numit ºi Tratatul dela Maastricht, intrat în vigoare la 1 noiembrie 1993) ºi a Tratatuluide instituire a Comunitãþii Europene.

Cele mai recente tratate au fost semnate la Amsterdam (la 18iunie 1997 - intrat în vigoare la 1 mai 1999), Nisa (26 februarie2001 - intrat în vigoare la 1 februarie 2003) ºi Lisabona (13 de-cembrie 2007 - intrat în vigoare abia la 1 decembrie 2009).

5) Evoluþia extinderii Uniunii Europene prin aderarea de noi membri

Statele fondatoare sunt cele care au semnat tratatele din anii’50 ºi ’60: Franþa, Germania, Italia, Belgia, Olanda, Luxemburg.Lor li s-au alãturat, pe parcursul mai multor valuri de extindere:Marea Britanie, Irlanda, Danemarca (în 1973), Grecia (în 1981),Spania, Portugalia (în 1986), Austria, Suedia, Finlanda (în 1995),Polonia, Cehia, Ungaria, Letonia, Lituania, Estonia, Cipru,

VVLLAADD HHOOGGEEAA

38

Malta, Slovacia, Slovenia (în 2004), România ºi Bulgaria (în2007).

Aderarea þãrilor din centrul ºi rãsãritul Europei s-a fãcut pebaza criteriilor stabilite în cadrul Consiliului European de laCopenhaga, din iunie 1993. Începerea negocierilor de aderare cuun stat candidat era condiþionatã de atingerea unor standardepolitice, legate de sistemul democratic, statul de drept, stabili-tatea instituþionalã, drepturile omului, respectarea ºi protejareaminoritãþilor etc. În al doilea rând, UE trebuia sã constate exis-tenþa, în respectiva þarã, a unei economii de piaþã funcþionale.Finalizarea negocierilor putea avea loc numai dacã statul respec-tiv îºi dovedea capacitatea de a face faþã competiþiei ºi rigorilorpieþei comunitare ºi de a-ºi asuma obligaþiile de membru al aces-tei uniuni politice, economice ºi monetare.

Acquis-ul comunitar, pe baza cãruia au avut loc negocierile,era structurat pe 31 de capitole: 1) libera circulaþie a mãrfurilor;2) libera circulaþie a persoanelor; 3) libera circulaþie a serviciilor;4) libera circulaþie a capitalului; 5) dreptul societãþilor comer-ciale; 6) politica în domeniul concurenþei; 7) agricultura; 8) pes-cuitul; 9) politica în domeniul transportului; 10) impozitarea; 11)uniunea economicã ºi monetarã; 12) statistica; 13) politicilesociale ºi ocuparea forþei de muncã; 14) energia; 15) politicaindustrialã; 16) întreprinderile mici ºi mijlocii; 17) ºtiinþa ºi cerc-etarea; 18) educaþia, formarea profesionalã ºi tineretul; 19) tele-comunicaþiile ºi tehnologia informaþiilor; 20) cultura ºi politicaîn domeniul audiovizualului; 21) politica regionalã ºi coor-donarea instrumentelor structurale; 22) protecþia mediuluiînconjurãtor; 23) protecþia consumatorilor ºi a sãnãtãþii; 24)justiþia ºi afacerile interne; 25) uniunea vamalã; 26) relaþiileexterne; 27) politica externã ºi de securitate comunã; 28) con-trolul financiar; 29) dispoziþii financiare ºi bugetare; 30) insti-tuþii; 31) diverse.


39

6) Principalele instituþii ale UniuniiEuropene: Parlamentul European,Consiliul Uniunii Europene, Comisia Europeanã, Curtea de Justiþie a Uniunii Europene,Consiliul European, Curtea Europeanãde Conturi, Banca Centralã Europeanã

Uniunea Europeanã se caracterizeazã prin interguvernamen-talism ºi supranaþionalism; dupã cum constatã ºi Florin Bonciu,„deºi (…) nu este un stat propriu-zis, totuºi ºi la nivelul sãu serespectã principiul democratic al separaþiei puterilor. Astfel,Comisia Europeanã reprezintã Executivul, Consiliul UniuniiEuropene ºi Parlamentul European reprezintã Legislativul, iarCurtea de Justiþie a Uniunii Europene reprezintã puterea juridicã“.

Parlamentul European

Parlamentul European are 3 sedii (la Bruxelles, Strasbourg ºiLuxemburg) ºi numãrã în prezent 735 de membri, aleºi prin votdirect (începând din 1979), de cãtre cetãþenii statelor membre.Repartizarea este proporþionalã cu mãrimea fiecãrei þãri dintre cele27. Astfel, Germania are 99 de europarlamentari; Franþa, Italia ºiMarea Britanie – câte 72; Spania ºi Polonia – câte 50; România –33; Olanda – 25; Belgia, Grecia, Portugalia, Cehia ºi Ungaria – câte22; Suedia – 18; Austria ºi Bulgaria – câte 17; Danemarca, Finlandaºi Slovacia – câte 13; Irlanda ºi Lituania – câte 12; Letonia – 8;Slovenia – 7; Luxemburg, Cipru ºi Estonia – câte 6; Malta – 5.

Grupurile parlamentare din Parlamentul European sunt, înordinea importanþei: Grupul Partidului Popular European(Creºtin Democrat – 265 de membri; Grupul Alianþei Progresistea Socialiºtilor ºi Democraþilor din PE – 183; Alianþa Liberalilor ºi

VVLLAADD HHOOGGEEAA

40

Democraþilor pentru Europa – 85; Grupul Verzilor / AlianþaLiberã Europeanã – 55; Conservatorii ºi Reformiºtii Europeni –54; Grupul Confederal al Stângii Unite Europene / Stânga VerdeNordicã – 35; Grupul Europa Libertãþii ºi Democraþiei – 30;Europarlamentari Neafiliaþi – 28. Aceasta este configuraþia rezul-tatã în urma scrutinului din iunie 2009.

Parlamentul European este condus de un Birou din care facparte: preºedintele, 14 vicepreºedinþi ºi 5 chestori (aleºi pentru 2ani ºi jumãtate). PE împarte cu Consiliul Uniunii Europeneexercitarea puterii legislative, prin urmãtoarele proceduri:

- Procedura de consultare (Parlamentul European formuleazãpuncte de vedere asupra propunerilor legislative venite de laComisia Europeanã, anterior adoptãrii acestora de cãtre ConsiliulUniunii Europene.);

- Procedura de cooperare (Parlamentul European vine cuamendamente asupra propunerilor Comisiei Europene ºi, respec-tiv, a poziþiilor preliminare avute de Consiliul Uniunii Europeneîn privinþa acestora.);

- Procedura de co-decizie (Când existã opinii divergente aleParlamentului European ºi Consiliului Uniunii Europene, soluþiade mijloc este gãsitã de un comitet de conciliere ºi supusã aprobã-rii separate în plenul celor douã instituþii. Dacã divergenþele per-sistã ºi realizarea unui compromis nu este posibilã, atunci Parla-mentul European are „drept de veto“, putând respinge pro-punerea).

În acelaºi timp, trebuie remarcat cã parlamentarii europeni nuau drept de iniþiativã legislativã, spre deosebire de aleºii dinParlamentele naþionale.

Parlamentul European are ºi atribuþii bugetare: aprobã buge-tul UE în fiecare an, putând chiar sã-l respingã prin vot (doar teo-retic, pânã acum, pentru cã faptic nu s-a întâmplat niciodatã!),dacã punctele sale de vedere nu sunt respectate.


41

Nu în ultimul rând, Parlamentul European are atribuþii desupraveghere ºi control a modului de implementare a politicilorsectoriale. Similar Parlamentelor naþionale, ºi cel European areputerea sã provoace, în cazuri extreme, schimbarea ComisieiEuropene, prin intermediul unei moþiuni de cenzurã.

Consiliul Uniunii Europene

Consiliul Uniunii Europene are sediul la Bruxelles, aceastãinstituþie având un rol proeminent în adoptarea deciziilor majore:stabilirea obiectivelor, coordonarea economiilor naþionale, rezol-varea diferendelor ºi trasarea cadrului normativ general. Scopulprincipal este crearea unei pieþe unice (spaþiu fãrã frontiereinterne). În atribuþiile Consiliului intrã ºi cooperarea interguver-namentalã în domeniul politicii externe ºi de securitate comune,dar ºi coordonarea acþiunilor statelor membre în ceea ce priveºteordinea publicã ºi combaterea infracþionalitãþii.

Consiliul Uniunii Europene este condus de un preºedinte, care,pânã la intrarea în vigoare a Tratatului de la Lisabona, era ales lafiecare 6 luni, prin rotaþie (pe baza unei ordini prestabilite a statelormembre); în prezent, durata mandatului prezidenþial este de 2 aniºi jumãtate. Reuniunile au o periodicitate lunarã, iar adoptareadeciziilor se face, de la caz la caz, prin unanimitate, majoritate cali-ficatã, respectiv majoritate simplã. Repartizarea numãrului devoturi în cadrul Consiliului Uniunii Europene þine cont depotenþialul economic ºi demografic al fiecãrei þãri. Actele normativeadoptate sunt: regulamente, directive, decizii ºi recomandãri.

Comisia Europeanã

Comisia Europeanã, instituþia executivã a UE, are sediul laBruxelles ºi îndeplineºte 3 funcþii principale: iniþiazã propuneri

VVLLAADD HHOOGGEEAA

42

legislative; monitorizeazã respectarea tratatelor (este consideratã„gardianul tratatelor“); administreazã ºi implementeazã politicileUniunii Europene, inclusiv prin gestionarea bugetului anual alUE, precum ºi a fondurilor structurale. Statele membre (prin gu-vernele lor) nominalizeazã, pe o perioadã de 5 ani, câte un repre-zentant în Colegiul de Comisari, în colaborare cu preºedintele Co-misiei Europene (care este ales de cãtre Parlamentul European, lapropunerea Consiliului European).

Curtea de Justiþie a Uniunii Europene

Curtea de Justiþie a Uniunii Europene (instituþie creatã în1951, cu sediul la Luxemburg, care a funcþionat ca instanþã unicãpânã în 1988, când a fost înfiinþat Tribunalul, ulterior fiind creat,în 2004, ºi Tribunalul Funcþiei Publice) are rolul de a asigura res-pectarea, interpretarea (la solicitarea instanþelor naþionale) ºiaplicarea legislaþiei comunitare. Este compusã din judecãtori ºiavocaþi generali, numiþi de cãtre statele membre.

Consiliul European

Consiliul European, considerat mult timp ca fiind o instituþie„paracomunitarã“, reuneºte ºefii de stat ºi de guvern din statelemembre (asistaþi de miniºtrii de Externe), plus preºedintele Co-misiei Europene ºi preºedintele Consiliului European. Nu tre-buie confundat nici cu Consiliul Uniunii Europene (instituþia cuputere de decizie a Uniunii), nici cu Consiliul Europei (organi-zaþie politicã internaþionalã, cu 47 de state membre, din UE ºidin afara acesteia, având ca obiective prioritare: apãrarea drep-turilor omului, armonizarea practicilor sociale ºi juridice, pro-movarea unei identitãþi europene, furnizarea de know-how pen-tru þãrile din fostul bloc socialist etc.). Consiliul European nu a


43

fost menþionat expres în tratatele fondatoare (precum instituþi-ile principale ale UE), ci a fost validat de practicã (începând cu1974) ºi a dobândit, apoi, un statut formal prin Tratatul de laMaastricht. Prin Tratatul de la Lisabona, Consiliul European adevenit una din cele 7 instituþii ale Uniunii. În cadrul sãu suntdefinite liniile politice generale ºi sunt stabilite orientãrile ºi pri-oritãþile politice generale ale Uniunii Europene. Periodicitateareuniunilor este de 2 ori pe semestru (de regulã la Bruxelles), iarpreºedintele Consiliului European este ales pentru 2 ani ºijumãtate.

Curtea Europeanã de Conturi

Curtea Europeanã de Conturi a fost înfiinþatã în 1975 (deve-nind funcþionalã în 1977) ºi are sediul la Luxemburg. Obiectivulsãu principal constã în: verificarea veniturilor ºi cheltuielilorUniunii, a execuþiei bugetului acesteia; stabilirea legalitãþii ºiconformitãþii tranzacþiilor ºi a administrãrii fondurilor de cãtreinstituþiile comunitare, agenþiile, fundaþiile, institutele ºi cele-lalte organisme care aparþin de UE. Curtea (formatã dinreprezentanþi ai statelor membre) întocmeºte un raport anualdupã încheierea fiecãrui exerciþiu financiar, care este transmiscelorlalte instituþii.

Banca Centralã Europeanã

Banca Centralã Europeanã (cu sediul la Frankfurt) a fost înfi-inþatã în 1998, în scopul: elaborãrii politicii monetare unice a UE;administrãrii monedei unice – euro; coordonãrii sistemului euro-pean al bãncilor centrale naþionale. BCE este unica instituþie careare dreptul de a emite moneda EURO. De asemenea, pe bazamecanismului de funcþionare al Sistemului European al Bãncilor

VVLLAADD HHOOGGEEAA

44

Centrale, bãncile centrale naþionale cedeazã Bãncii CentraleEuropene o parte din rezervele lor valutare ºi de aur.

7) Alte instituþii europene

Comitetul Economic ºi Social

Comitetul Economic ºi Social este o instituþie consultativã(înfiinþatã în 1957), compusã din reprezentanþi ai patronatelor ºisindicatelor, alãturi de grupuri de interes specifice. StructuraComitetului respectã proporþia statelor membre, iar opiniileexprimate se referã în principal la libera circulaþie a forþei demuncã, educaþie, sãnãtate, dezvoltare regionalã, protecþia mediu-lui ºi a consumatorilor.

Comitetul Regiunilor

Comitetul Regiunilor este un organism consultativ (în domeniivizând administrarea localã ºi regionalã), creat prin Tratatul de laMaastricht ºi devenit funcþional în 1994, condus de un preºedinte,în compoziþia instituþiei intrând (proporþional cu mãrimea fiecãreiþãri) reprezentanþi ai statelor membre, care fac parte din autoritãþilelocale ºi regionale (de exemplu: primari, consilieri etc.).

Mediatorul European

Rolul Mediatorului European (Ombudsman), instituþie creatãprin Tratatul de la Maastricht, este primirea reclamaþiilor cuprivire la proasta administrare în activitatea instituþiilor sauorganismelor comunitare, de la persoanele fizice sau juridice dinstatele membre. Ombudsman-ul prezintã un raport anual în faþaParlamentului European.


45

Autoritatea Europeanã pentru Protecþia Datelor

Autoritatea Europeanã pentru Protecþia Datelor supervi-zeazã protecþia datelor în instituþiile ºi organismele UE ºi oferã consiliere cu privire la legislaþia în domeniul protecþiei datelor.

Banca Europeanã de Investiþii

Banca Europeanã de Investiþii (cu sediul la Luxemburg) a fostînfiinþatã în 1958, pentru a finanþa investiþiile de importanþãcomunitarã (în domenii legate de obiectivele prioritare aleUniunii: dezvoltare regionalã, creºtere economicã, competitivi-tate, ocuparea forþei de muncã, protecþia mediului), contribuind,astfel, la dezvoltarea echilibratã a pieþei comune.

Banca Europeanã pentru Reconstrucþie ºi Dezvoltare

Banca Europeanã pentru Reconstrucþie ºi Dezvoltare (cusediul la Londra) a fost înfiinþatã în 1991, pentru a acorda asis-tenþã financiarã statelor ex-comuniste, aflate în proces reforma-tor, de tranziþie cãtre economia de piaþã.

8) Politici comune ale Uniunii Europene:politica agricolã comunã, politica comercialã comunã, politica în domeniul concurenþei etc.

Politica agricolã comunã

Politica agricolã comunã (definitã în 1957, la Roma, ºi lansatãefectiv în 1961) este cea mai veche dintre politice comunitare,

VVLLAADD HHOOGGEEAA

46

beneficiind, totodatã, în mod considerabil de pe urma bugetuluicomunitar (i-au fost alocate fonduri însumând peste 50% dintotalul acestuia). La baza politicii agricole comune (care conþineºi elemente de orientare, alãturi de cele de garanþii) au stat 3principii: unicitatea pieþei, preferinþa comunitarã ºi solidaritateafinanciarã. Confruntatã cu o crizã cronicã de supraproducþie,Uniunea Europeanã a fost nevoitã (dupã cum remarcã ºi FlorinBonciu) sã recurgã la mãsuri reformatoare ca eliminarea taxelorla importul de produse agricole ºi înlocuirea lor cu taxe vamalefixe (reduse, ulterior, progresiv); reducerea subvenþiilor laexport ºi a susþinerii preþurilor agricole în favoarea unor meca-nisme de piaþã liberã; mecanisme de ajutor direct, prin care pro-ducãtorii agricoli care acceptã reducerea suprafeþelor cultivateau un venit garantat.

Politica comercialã comunã

Politica comercialã comunã are ca instrument de bazã tarifulvamal comun (intrat în vigoare în 1968). Pânã în 1993, a avut uncaracter dual, politica tarifarã fiind aplicatã unitar în UE în raportcu þãrile terþe, iar politica netarifarã fiind aplicatã diferenþiat demembrii UE, atât faþã de ceilalþi membri, cât ºi faþã de stateleextracomunitare. De asemenea, meritã menþionat cã UniuneaEuropeanã a încheiat cu alte grupuri de state acorduri prefe-renþiale (facilitând accesul pe pieþele sale a unor categorii de pro-duse din respectivele þãri din afara spaþiului comunitar).

Politica în domeniul concurenþei

Politica în domeniul concurenþei priveºte, conform tratatelorUE: în sens larg - toate dispoziþiile care determinã distorsiunipublice sau private ale concurenþei pe piaþa internã; în sens


47

restrâns – doar dispoziþiile care guverneazã comportamentul pu-blic sau privat ce afecteazã procesul concurenþial pe piaþa internã.

Între componentele principale ale politicii în domeniul con-curenþei se numãrã:

- politica privind practicile anticoncurenþiale (avându-se învedere atât cartelurile, practicile concertate, cât ºi acordurile întrefirme);

- politica antimonopol (orice abuz de poziþie dominantã aluneia sau mai multor întreprinderi în cadrul pieþei comune sauîntr-o parte substanþialã a acesteia, în mãsura în care poate afec-ta comerþul între statele membre);

- politica în domeniul fuziunilor (se cere notificarea prealabilãpentru toate fuziunile unde existã: o cifrã de afaceri mondialã deminim 5 miliarde de euro; o cifrã de afaceri comunitarã de minim250 de milione de euro pentru fiecare din companiile implicate; cifrade afaceri este concentratã, în proporþie mai mare de douã treimi dintotal, într-un singur stat membru – aici existã chiar interdicþie);

- controlarea ajutoarelor de stat (de regulã, subvenþiile au fostprohibite, dar au apãrut ºi excepþii, în sectoare precum cãile fe-rate, agricultura, industria carboniferã, cea piscicolã sau în dome-niul cercetãrii).

9) Uniunea Economicã ºi Monetarã

De la sfârºitul anilor ’60 (piatra de temelie fiind pusã în 1969,la Summitul de la Haga) ºi pânã în prezent, au fost parcurse mai multe etape în procesul de integrare monetarã, prima dintreele rãmânând cunoscutã sub numele de „ªarpele Monetar“ (unmecanism creat în aprilie 1972, în scopul reducerii marjelor defluctuaþie între monedele statelor membre la 1,25%).

A doua etapã a fost marcatã de Sistemul Monetar European(datând din martie 1979), prin care au fost stabilizate raporturile

VVLLAADD HHOOGGEEAA

48

de schimb între monedele naþionale. SME a creat ECU (EuropeanCurrency Unit), unitatea de cont calculatã pe baza mediei ponde-rate a monedelor statelor membre; era tranziþia cãtre EURO,moneda unicã menitã sã concureze preaputernicul dolar ameri-can. Cursurile de schimb între monedele naþionale se calculaudeja în raport cu ECU, nu cu USD (ca pânã atunci). ECU areprezentat atât o unitate de cont, cât ºi un instrument de regle-mentare, dar ºi un activ de rezervã.

A treia etapã majorã a fost crearea „EURO-landului“ la 31 de-cembrie 1998; din Uniunea Economicã ºi Monetarã (având ca mo-nedã oficialã EURO) fãceau parte 11 þãri: Franþa, Germania, Italia,Belgia, Olanda, Luxemburg, Spania, Portugalia, Austria, Finlanda,Irlanda. Ulterior, ºi alte state au intrat în zona EURO: Grecia (la 1ianuarie 2001), Slovenia (la 1 ianuarie 2007), Cipru ºi Malta (la 1ianuarie 2008), Slovacia (1 ianuarie 2009), Estonia (1 ianuarie2011). În prezent, din 27 de state membre ale Uniunii Europene, 17au adoptat EURO ca monedã, iar 10 au pãstrat încã monedele lornaþionale. Fiecare þarã va adopta moneda unicã în conformitate cupropriul sãu calendar (neexistând unul comun, centralizat).

Specialiºtii (între care ºi Florin Bonciu) afirmã cã trecerea lamoneda unicã ar prezenta mai multe avantaje: dispariþia risculuide schimb valutar în afacerile dintre societãþile comerciale dinstatele membre; eliminarea costurilor determinate de conversiamonedelor þãrilor membre între ele, reducerea nivelului inflaþieiºi a ratelor dobânzilor; câºtiguri de senioraj; reducerea „prefe-rinþei locale“ în comerþul cu bunuri ºi servicii; câºtiguri de credi-bilitate datoritã sistemului monetar solid construit; favorizareaintegrãrii pieþei. Florian Coman constatã cã paradigma UniuniiEconomice ºi Monetare are câteva elemente teoretice cheie: neu-tralitatea banilor (politica monetarã nu influenþeazã producþia ºiocuparea forþei de muncã); inflaþia ca fenomen al anticipãrilor(politicile antiinflaþioniste eficiente depind de construirea ºi pãs-


49

trarea credibilitãþii în faþa actorilor de pe piaþã); ciclul de afaceripolitic (guvernele sunt tentate sã scadã impozitele ºi sã mãreascãcheltuielile înainte de alegeri).

10) Perspective privind adâncirea integrãrii în cadrul UniuniiEuropene, la începutul secolului XXI

Confruntatã cu efectele devastatoare ale crizei mondiale (iz-bucnitã în toamna anului 2008), Uniunea Europeanã (care, înconformitate cu statisticile de la 1 ianuarie 2007, reuneºte 495 demilioane de locuitori, pe o suprafaþã de 4,2 milioane km pãtraþi)se gãseºte acum într-o situaþie mai dificilã decât cea anterioarã(care nici ea nu era deloc roz). Comunitatea trebuie sã facã faþãunor provocãri mai vechi sau mai noi (care nu þin cont de fron-tiere), precum: globalizarea economiei, evoluþia demograficã,schimbãrile climatice, nevoia de surse durabile de energie ºi noileameninþãri la adresa securitãþii. Iar contextul este cum nu sepoate mai neprielnic.

În primul rând, avem în vedere cã politica agricolã comunã sedovedise, de mulþi ani, ineficientã (iar valurile de extindere din2004 ºi 2007 nu au fãcut decât sã complice situaþia). Apoi, nu s-arezolvat în vreun fel problema deloc nouã a decalajului tehnologicdintre statele UE, pe de o parte, ºi SUA ºi Japonia, pe de altãparte. În plus, þãrile europene sunt ameninþate tot mai mult deprodusele ieftine fabricate în China, India etc., care au invadatpiaþa comunã, fiind vândute la preþuri competitive. Domeniulforþei de muncã meritã ºi el o abordare serioasã ºi complexã, maiales în contextul migraþiei dinspre Est spre Vest (inclusiv dinspreRomânia cãtre Italia ºi Spania). De aici creºterea ºomajului ºiscãderea nivelului salariilor în rândul europenilor din Occident(nevoiþi sã se alinieze la preþurile de dumping pe orã lucratã de cei

VVLLAADD HHOOGGEEAA

50

veniþi din fostul bloc socialist) ºi iminenþa unor valuri de nemul-þumire colectivã. Totodatã, au fost identificate prea puþine soluþiide corelare a politicii monetare comune cu politicile financiar-bu-getare naþionale. La aceasta se adaugã ºi faptul cã principala eco-nomie din zona Euro (Germania) a stagnat.

Uniunea Europeanã, dupã extinderea de la 15 la 27 de state îndoar 3 ani (2004-2007), nu a devenit neapãrat mai puternicã ºimai semnificativã pe scena politicã globalã. Dimpotrivã, suntmulte voci care afirmã cã decalajele de dezvoltare dintre statelemembre ar fi fost greu de redus chiar ºi într-un context inter-naþional prielnic dezvoltãrii durabile. Cu atât mai mult, misiuneacelor care vor sã uniformizeze ºi sã coaguleze Europa este acum,în vremuri de crizã, aproape imposibilã…


53

III. CUM A INTRATROMÂNIA ÎN UNIUNEA

EUROPEANÃ

România traverseazã perioada integrãrii în Uniunea Europea-nã. ªtim cu toþii aceasta. ªi mai ºtim de unde am plecat, la dataaderãrii, 1 ianuarie 2007: de la o societate româneascã nepregãtitã,din pãcate, pentru aderarea la Uniunea Europeanã. Iar acum,dupã ce am intrat în UE, încercãm sã peticim un sac gãurit ºi sãdregem o ciorbã reîncãlzitã… Sã revedem împreunã, în cele ce ur-meazã, principalele etape parcurse de România, în anii 1993-2007,în relaþia cu instituþiile europene.

* * *La 1 februarie 1993 a fost semnat Acordul de Asociere a þãrii

noastre la Uniunea Europeanã (intrat în vigoare la 1 februarie1995). În iunie 1995, România a prezentat cererea oficialã deaderare la UE (asupra cãreia Comisia Europeanã a exprimat unpunct de vedere abia în iulie 1997). În noiembrie 1998, tot dinspreExecutivul european a venit ºi primul Raport cu privire la progre-sele înregistrate de România în îndeplinirea criteriilor de aderare.În decembrie 1999, Consiliul European de la Helsinki a decis

VVLLAADD HHOOGGEEAA

54

deschiderea negocierilor cu þara noastrã (alãturi de alte 6 statecandidate). Procesul de negociere a aderãrii a fost lansat, în modoficial, în cadrul Conferinþei Interguvernamentale România-UE,din februarie 2000. În decembrie 2002, Consiliul European de laCopenhaga a exprimat sprijinul pentru obiectivul aderãriiRomâniei la Uniune în 2007, iar Consiliul European de la Salonica manifestat, în iunie 2003, susþinerea pentru încheierea în 2004a negocierilor de aderare a României. În decembrie 2003, Con-siliul European de la Bruxelles a stabilit calendarul de aderare aRomâniei la Uniunea Europeanã (reconfirmat, în iunie 2004, deConsiliul European de la Bruxelles): finalizarea negocierilor în2004, semnarea Tratatului de Aderare cât mai curând posibil în2005 ºi aderarea efectivã la UE în ianuarie 2007. În octombrie2004, Comisia Europeanã a prezentat Raportul anual pentruRomânia, dar ºi Documentul de Strategie privind perspectiveleprocesului de extindere. În ambele era evidenþiat sprijinul ferm alComisiei pentru încheierea, pânã la sfârºitul anului respectiv, anegocierilor de aderare cu România ºi Bulgaria. Ceea ce s-a ºiîntâmplat, în cadrul Consiliului European de la Bruxelles (16-17decembrie 2004).

* * *O decizie istoricã a Parlamentului European în privinþa unei

noi extinderi a graniþelor Uniunii dateazã din 13 aprilie 2005 -este vorba despre acordarea „avizului conform“ pentru aderareaRomâniei ºi Bulgariei la Uniunea Europeanã, la 1 ianuarie2007. Am fãcut parte din delegaþia parlamentarã românã care,în zilele dinaintea votului, ar fi trebuit (teoretic!) sã facã lobby(de ce aºa târziu?!) pe lângã euro-deputaþi în favoarea þãriinoastre. Iatã cum s-au desfãºurat evenimentele. În dupã-amia-za zilei precedente (marþi, 12 aprilie), am asistat la dezbaterileaprinse din Legislativul European referitoare la aderarea


55

Bulgariei ºi, mai ales, a României la UE. Discuþiile s-au purtatîntr-o salã dezolant de goalã (doar câteva zeci de euro-parla-mentari au onorat cu prezenþa lor acest moment atât de impor-tant!), timp de 2 ore ºi jumãtate. Din cei aproximativ 30 de vor-bitori, numai 4 sau 5 s-au pronunþat contra semnãrii Tratatuluide Aderare a României la Uniunea Europeanã. Cei mai devotaþiapãrãtori ai cauzei româneºti au fost domnii Moscovici (rapor-torul pentru þara noastrã), Schmitt (reprezentantul ConsiliuluiEuropean) ºi Rehn (comisarul european pentru Extindere).Înaintea votului de miercuri au fost lansate douã propuneri deamânare a aderãrii, dar ambele au cãzut la vot: ºi cea valabilãpentru amândouã þãrile, ºi cea referitoare doar la România.Pentru aderarea Bulgariei la Uniunea Europeanã au votat 522de parlamentari, înregistrându-se ºi 70 de voturi contra ºi 69 deabþineri. De asemenea, Parlamentul European a votat cu omajoritate largã (497 de voturi pentru, 93 voturi contra, 71 deabþineri) în favoarea aderãrii României la Uniunea Europeanã.În ciuda acestui scor confortabil, a fost o victorie chinuitã,întrucât eventuala neîndeplinire, de cãtre þara noastrã, în urmã-torul interval de timp, a obligaþiilor asumate ar fi putut atrageactivarea clauzelor de salvgardare. Deºi Tratatul de Aderare aRomâniei ºi Bulgariei la UE a fost, totuºi, semnat, la Luxem-burg, la 25 aprilie 2005 - în acea perioadã, România era per-ceputã ca o povarã pentru Europa, iar venirea ei ca o „intrare încârje“ (de fapt, nici pânã în prezent lucrurile nu s-au schimbatîn mod semnificativ).

* * *Urmãtoarele dezbateri furtunoase cu privire la þara noastrã au

avut loc în toamna anului 2005. La sfârºitul lunii septembrie, cei35 de euro-observatori români (printre care ºi subsemnatul) ºi-au intrat în rol la Bruxelles ºi Strasbourg, aºa cã informaþiile

VVLLAADD HHOOGGEEAA

56

prezentate în continuare sunt „la prima mânã“. Astfel, luni, 24 oc-tombrie, în Parlamentul European, prima (dar ºi cea mai acidã!)declaraþie politicã a fost cea a d-nei Mairead McGuiness, dinIrlanda, care a atacat dur autoritãþile române, pentru dezinteresulmanifestat faþã de soarta persoanelor cu dizabilitãþi (chestiunepentru care, de altfel, Statul Român a fost pus pe coji de nucã, înrepetate rânduri, de cãtre Comisia Europeanã, în Rapoartele deMonitorizare). Iatã textul alocuþiunii d-nei McGuiness: „Domnu-le preºedinte, aº dori sã aduc în atenþia acestei Camere (Parla-mentul European – nota V.H.) ce am aflat în timpul unei depla-sãri pe care am efectuat-o în România, pentru a cerceta care estesituaþia copiilor ºi adolescenþilor cu handicap instituþionalizaþi. Înacest domeniu, Uniunea Europeanã ar trebui sã forþeze Româniasã accelereze procesul de reformã. De exemplu, numai anul trecut4.600 de copii au fost abandonaþi în maternitãþi. Unii ºi-au(re)gãsit familia, dar mulþi au rãmas, încã, acolo. Am vãzut uncopilaº de 1 an ºi jumãtate, care nu a ieºit niciodatã din materni-tate. Nu aceasta vrem sã vedem. Avem nevoie, în România, deplasament familial de urgenþã, iar Uniunea Europeanã trebuie sãforþeze atingerea acestui obiectiv. În legãturã cu tratamentul in-stituþional al persoanelor adulte cu handicap, am vizitat o unitateunde 450 de oameni trãiau în condiþii oribile, inacceptabile pen-tru noi, cei din Uniunea Europeanã. S-au fãcut unele progrese,dar s-ar putea mai mult, dacã am intensifica presiunea asupraautoritãþilor române. Vã solicit, tuturor, sã facem asta“. Un duºrece pentru Puterea de la Bucureºti, administrat chiar de oreprezentantã a PPE - cel mai important grup politic european...

A doua zi (marþi, 25 octombrie), am ascultat discursurile ros-tite de parlamentarii europeni, pe marginea Raportului de Moni-torizare pentru România (prezentat de comisarul european pen-tru Extindere, Ollie Rehn). Fãrã doar ºi poate, euro-deputaþii aufost (ºi au rãmas!) bine informaþi în legãturã cu adevãratele reali-


57

tãþi româneºti. Foarte dur a fost, de exemplu, ecologistul JoostLagendijk, care declara, exasperat: „Am dat un cec în alb noilorguvernanþi români ºi bulgari (veniþi la Putere în toamna anului2004 – nota V.H.), dar acum vedem exact aceeaºi imagine ca în2004!“. Un alt deputat din tabãra „verzilor“, Milan Horacek, searãta foarte sceptic în legãturã cu aderarea þãrii noastre la 1 ianua-rie 2007: „Nu e de ajuns sã semnezi hîrtii, ci trebuie sã acþioneziconcret pentru rezolvarea problemelor!“. Salvatore Tatarella(Uniunea pentru Europa Naþiunilor) constata cã existã o majori-tate confortabilã în favoarea primirii României ºi Bulgariei, dar,în acelaºi timp, o serie de criterii trebuiau îndeplinite - altfel, Uni-unea Europeanã ar fi fost nevoitã sã amâne integrarea cu cel puþinun an. Bastiaan Belder (Grupul pentru Independenþã ºi Democra-þie) trecea în revistã o serie de domenii pentru care era posibilãactivarea clauzei de salvgardare, amintind, între altele, de nese-curizarea frontierelor româneºti (inclusiv cele de la MareaNeagrã). De asemenea, el afirma, rãspicat, cã lupta anti-corupþieera politizatã ºi, din acest motiv, afecta activitatea Guvernului. Unalt reprezentant al grupului politic respectiv, Roger Knapman,vorbea despre donaþiile fãcute de indianul Mittal pentru cam-paniile electorale ale premierului Tony Blair, în schimbul lobby-ului prestat de acesta din urmã, pe lîngã autoritãþile din România,în favoarea noului patron de la Sidex Galaþi, Tepro Iaºi, Siderur-gica Hunedoara ºi Petrotub Roman. Mai mulþi euro-parlamentarineafiliaþi (Andreas Mölzer, Koenraad Dillen, Jan Tadeusz Masiel)s-au referit la corupþia endemicã din România, la structurile cri-mei organizate (care paralizeazã întreaga societate), precum ºi lasãrãcia cruntã în care trãieºte o mare parte din populaþie.

* * *Miercuri, 26 octombrie, premierul britanic Tony Blair a venit

în plenul Parlamentului European, în calitatea sa de preºedinte în

VVLLAADD HHOOGGEEAA

58

exerciþiu al Consiliului European. Euro-deputaþii au ascultat, cuurechile ciulite, amplul discurs rostit de Blair în Hemiciclul de laStrasbourg, dupã care, incitaþi de cele expuse de el în legãturã cumodul în care înþelege sã combatã provocãrile globalizãrii, i-audat, care mai de care, replici acide. Am remarcat luãrile de cuvântcurajoase ale italiencelor Monica Frassoni (Grupul Verzilor) ºiRoberta Angelilli (Uniunea pentru Europa Naþiunilor) – aceastadin urmã declarând cã „în ceea ce priveºte modelul social euro-pean, preºedintele Blair a fost prea puþin convingãtor“. Nici NigelFarage (liderul Grupului pentru Independenþã ºi Democraþie) nus-a lãsat mai prejos. Dupã ce a amintit, cu ironie aforisticã, faptulcã „Regele Henric al VIII-lea a fost, peste toate, primul englezeuro-sceptic“, Farage a constatat urmãtoarele: „Din 1497, Parla-mentul Britanic a emis 25.000 de legi. De când aþi devenit dvs.(Tony Blair – nota V.H.) preºedintele Consiliului, au fost emisenu mai puþin de 2.500 de acte normative“. Aceastã sumbrã reali-tate reprezintã, în opinia euro-scepticilor, „moºtenirea“ lui Blair,dar ºi „proba cã Europa nu funcþioneazã“. Un alt britanic, con-servatorul neafiliat Roger Helmer, l-a atacat dur pe Tony Blair,care, ca ºi predecesorii sãi, John Major ºi Margaret Thatcher, aînþeles, într-un sfârºit, cã „aspiraþiile ºi ambiþiile Uniunii Eu-ropene sunt, în întregime, contrare intereselor britanice“, dar, cutoate acestea, el acþioneazã exact pe dos, prejudiciindu-ºi propriaþarã. Premierul britanic a fost bruiat, în timpul discursului, decãtre un europarlamentar cipriot, Marios Matsakis, care a afiºato placardã pe care era scris, cu litere de o ºchioapã: „Ciprul este,încã, o colonie britanicã!“. În aceeaºi zi, înainte de ºedinþa deplen la care facem referire, în casetele de corespondenþã ale par-lamentarilor europeni a fost strecurat un manifest al asociaþiei„Europa Socialã“, având urmãtorul titlu: „Dragã domnule Blair,de partea cui eºti – a lui Robin Hood, sau a ªerifului din Nottin-gham?“. Sã fi fost, oare, acea ofensivã anti-Blair „plata“ europe-


59

nilor pentru „americanizarea“ primului-ministru al MariiBritanii, în ultimii ani?

* * *În primãvara anului 2006, au avut loc alte dezbateri incitante

referitoare la România. Miercuri, 26 aprilie, în cadrul mini-sesiu-nii plenare de la Bruxelles, comisarul european pentru Extindere,Olli Rehn, a rãspuns unor întrebãri adresate Comisiei Europenede cãtre Elmar Brok (preºedintele Comisiei pentru Afaceri Exter-ne a Parlamentului European), Pierre Moscovici (raportorul pen-tru România) ºi Geoffrey Van Orden (raportorul pentru Bulga-ria), în legãturã cu stadiul pregãtirilor pentru aderarea acestorþãri la Uniunea Europeana. Olli Rehn a declarat, în faþa depu-taþilor europeni, cã România ºi Bulgaria nu trebuie sã piardã rit-mul reformelor, al aplicãrii lor concrete, ºi, în acelaºi timp, suntobligate sã facã dovada unor structuri prin care sã continue luptaîmpotriva corupþiei ºi a crimei organizate, deoarece numai aºapoate fi garantatã o societate normalã. Cât despre introducereaunui sistem strict de monitorizare în urmãtorii 2-3 ani, inclusivprin aplicarea unor clauze de salvgardare tematice (sectoriale),reprezentantul Comisiei Europene a precizat ca acestea „au meni-rea de a contracara eventualele consecinþe negative care ar puteaapãrea din cauza persistenþei unor neajunsuri în Bulgaria ºi Ro-mânia dupã aderare. Aceste clauze pot implica, de exemplu, sus-pendarea temporarã a unor drepturi specifice, în conformitate culegislaþia comunitarã. În cazul de faþã, tratatele de aderare conþin3 clauze de salvgardare - o clauzã generalã economicã, o clauzãspecificã pentru piaþa internã ºi o clauzã referitoare la justiþie ºiafaceri interne. Pentru aplicarea lor nu este, însã, nevoie de o de-cizie a Consiliului în unanimitate, ci doar o decizie a Comisiei înbaza evaluãrii obiective a unor posibile întârzieri în aplicareaacquis-ului în statele candidate“. În continuare, au luat cuvântul

VVLLAADD HHOOGGEEAA

60

o serie de euro-parlamentari, care s-au exprimat cu privire laoportunitatea intrãrii României ºi Bulgariei în Uniunea Europea-nã, la termenul stabilit. Am remarcat intervenþia lui Markus Fer-ber (PPE), care a subliniat cã „reformele nu trebuie sã fie fãcuteca la paradã în faþa Uniunii Europene - ele sunt necesare pentruca oamenii sã poatã locui într-o þarã cu instituþii democratice sta-bile, cu o justiþie corectã“. De asemenea, Andreas Mölzer (euro-parlamentar neafiliat) a arãtat cã „România ºi Bulgaria trebuie sãdevinã membri ai familiei europene, însã trebuie sã þinem seamade toate subiectele care stârnesc îngrijorare - nu ºtim dacã acesteþãri ar face faþã apartenenþei la Uniune“. Liderul Grupului pentruIndependenþã ºi Democraþie, Nigel Farage, a declarat cã „ade-rarea României ºi a Bulgariei va avea consecinþe negative pentruele însele, dat fiind cã cei mai inteligenþi tineri vor fi ademeniþi debani ºi vor pleca în Europa de Vest“. Aºadar, nimic nou, la aceadatã, pe Frontul de Vest. Toatã lumea aºtepta decizia finalã în cepriveºte data ºi condiþiile aderãrii României ºi Bulgariei. Circula,deja, zvonul cã integrarea avea sã fie politicã, nu ºi economicã, iaraccesul României la fondurile europene - drastic limitat. Unii seîntrebau care sunt, la urma urmei, „marile avantaje“ ale intrãrii înUE - sã fim simpli membri cotizanþi ºi piaþã de desfacere pentruprodusele corporaþiilor transnaþionale? Sã sperãm cã nu vomajunge acolo (sau deja om fi ajuns ºi nici mãcar nu conºtientizãmaceasta?!)...

* * *A urmat Raportul de Monitorizare din mai 2006. „Ar trebui sã

oprim aceastã farsã, conform cãreia România ºi Bulgaria voradera la Uniune pentru cã îndeplinesc criteriile. Ele vor adera dinmotive politice“ - arãta, marþi, 16 mai, în plenul ParlamentuluiEuropean, englezul Nigel Farage, liderul Grupului pentru Inde-pendenþã ºi Democraþie. Un alt deputat european, membru al


61

grupului politic amintit, olandezul Bastiaan Belder, a accentuatfaptul cã doar un angajament pentru schimbare (din parteaautoritãþilor de la Bucureºti ºi Sofia) nu este de ajuns, ci este nece-sarã schimbarea propriu-zisã a celor douã þãri, înainte sã fie sta-bilitã o datã pentru aderarea lor. La rândul sãu, austriacul An-dreas Mölzer (parlamentar european neafiliat vreunui grup) pre-ciza, cu prilejul aceloraºi dezbateri prilejuite de Raportul de Mo-nitorizare prezentat de Olli Rehn, cã îngrijorãrile cetãþenilor eu-ropeni nu sunt luate, din pãcate, în considerare: „Actualele meca-nisme de extindere nu sunt eficiente, întrucît România ºi Bulgariaau tot felul de probleme, care nu pot fi rezolvate în câteva luni,drept pentru care nu este nici în interesul Uniunii Europene, nicial celor douã state, dacã ele vor fi acceptate în structurile comu-nitare mai repede decât trebuie“. Comisarul european pentruExtindere, Olli Rehn, rãmânea ferm în ceea ce priveºte posibili-tatea activãrii clauzei de salvgardare: „Vom evalua în octombriedacã cele douã þãri au reuºit sã rezolve problemele restante ºi vomdecide dacã data prevãzutã poate fi menþinutã. Comisia Europea-nã îºi rezervã dreptul de a considera activã clauza de amânare cuun an, dacã restanþele nu sunt rezolvate“. România a primit 4„steguleþe roºii“. Unul dintre ele viza implementarea sistemelorIT pentru administrare fiscalã, în vederea asigurãrii inter-oper-abilitãþii cu cele din restul statelor membre ale Uniunii Europene,pentru a se asigura o colectare corespunzãtoare a TVA pe întregulteritoriu al pieþei interne a UE. De asemenea, aveam 3 „steguleþeroºii“ la agriculturã. Problemele semnalate priveau: operaþionali-zarea completã a agenþiilor acreditate pentru a gestiona plãþiledirecte cãtre fermieri ºi operatori în cadrul politicii agricole co-mune, înfiinþarea unui sistem integrat de administrare ºi control(IACS) în agriculturã ºi a unui sistem de colectare a deºeuriloranimale ºi a facilitãþilor de tratare a acestora în conformitate cuacquis-ul comunitar în domeniul encefalopatiilor spongiforme

VVLLAADD HHOOGGEEAA

62

transmisibile ºi a sub-produselor animale. La acestea se adãugauzecile de „steguleþe galbene“, din diverse domenii. În concluzie,optimismul afiºat de guvernanþi, prin afirmaþii hazardate (de ge-nul: „Este cea mai bunã evaluare pe care a avut-o vreodatã Româ-nia“), era total deplasat. De fapt, nici nu ne aºteptam la altceva...

* * *Marþi, 26 septembrie 2006, în plenul Parlamentului

European, la Strasbourg, s-a dat „undã verde“ pentru România ºiBulgaria, iar Consiliul European de la Bruxelles (14-15 decem-brie) a confirmat intrarea lor la 1 ianuarie 2007 (în condiþiile încare Tratatul de Aderare fusese deja ratificat de toate statelemembre). Din acel moment, drumul integraþionist al þãrii noastreavea sens unic (asta, desigur, pânã „la loc comanda“!)...


65

IV. LUMINI ªI UMBRE(JURNAL 2005-2006)

Înainte de a analiza stadiul în care se aflã, în prezent, con-strucþia europeanã, voi aduce în discuþie câteva elemente legatede Fondul Monetar Internaþional (instituþie super-importantãpânã de curând, dar aflatã acum într-o incredibilã pierdere devitezã - ca sã nu spun „decãdere“ sau „prãbuºire“). Marþi, 29 no-iembrie 2005, Comisia pentru Afaceri Economice ºi Monetare aParlamentului European (din care fãcea parte ºi subsemnatul, caeuro-observator, încã din septembrie 2005) a dezbãtut Raportulprivind Reforma Strategicã a Fondului Monetar Internaþional(întocmit de euro-deputatul Benoit Hamon). Au fost prezenþi maimulþi reprezentanþi ai F.M.I. (în primul rând, este vorba despreAgustin Carstens, director general adjunct), care au oferit diverselãmuriri privind tema discutatã. Înalþii oficiali ai Fondului aurecunoscut cã instituþia respectivã are 3 mari probleme: 1) AsupraF.M.I. planeazã suspiciunea cã ar avea un caracter redundant(inutil); 2) Statele membre dau dovadã de lipsã de încredere faþãde demersurile F.M.I.; 3) Bugetul alocat este insuficient. Este dejade notorietate rãceala cu care din ce în ce mai multã lume trateazãFondul Monetar Internaþional: Brazilia îºi plãteºte datoriile con-tractate mai devreme decât era prevãzut, autoritãþile unor state

VVLLAADD HHOOGGEEAA

66

est-asiatice anunþã cã nu intenþioneazã sã mai împrumute vreo-datã bani de la F.M.I. etc. Deºi aceastã instituþie (creatã în iulie1944, la Bretton Woods - New Hampshire, SUA) era menitã „sãpromoveze dezvoltarea globalã ºi stabilitatea economicã“, unii ziccã, de-a lungul ultimelor decenii, ea a fãcut ºi destul rãu.

În ºedinþa la care fac trimitere a fost adus în discuþie cazulArgentinei, þarã în care F.M.I. a experimentat diverse politici eco-nomice, fãrã sã fie „jenat“ de oficialitãþile naþionale sau de societateacivilã. În 2005, Produsul Intern Brut era mai mic decât în urmã cu30 de ani, ºomajul crescuse de 4 ori (de la cca 10%, la cca 40%), iardatoria externã (care era de 7,8 miliarde de dolari în 1976) se cifrala suma astronomicã de 180 de miliarde de dolari! Din aceastã„afacere“ câºtigaserã, conform spuselor oficialilor europeni, doarcorporaþiile transnaþionale, bãncile importante ºi unii rechini auto-htoni. Toþi ceilalþi „actori“ (populaþia, companiile mici ºi mijlocii,structurile administraþiei publice etc.) pierduserã totul sau aproapetotul. Cei care poartã vina pentru dezastrul din Argentina dau dinumeri, refuzând sã-ºi asume vreo responsabilitate, cât de micã.Uniunea Europeanã pãrea, totuºi, sã se trezeascã, din iluzia F.M.I.-ului mare ºi bun - veritabil „Big Brother“, care vegheazã labunãstarea tuturor. Pânã atunci (în 2005), Statele Unite aleAmericii erau forþa conducãtoare în cadrul Fondului (cu 17,11% dintotalul voturilor). Deºi cele 25 de þãri membre U.E. însumau 31,92%din voturi, lipsa unei strategii ºi acþiuni comune le privase de o poz-iþie privilegiatã în F.M.I. În al 11-lea ceas, europenii înþeleseserã, dingreºelile trecutului, cã era nevoie de o implicare serioasã. „Vrem oreformã strategicã a Fondului Monetar Internaþional“ - spuneaParlamentul European. Era, însã, prea tîrziu...

* * *Sã revenim la Uniunea Europeanã ºi la criza cu care aceasta se

confruntã, dupã eºecul Referendumurilor privind Constituþia Euro-


67

peanã, în Franþa ºi Olanda. Un mega-sondaj realizat la începutul lu-nii octombrie a anului 2005, în câteva mari state europene, a dat laivealã rezultate spectaculoase. Dacã, anterior acelei ample analizesociologice, unele tendinþe erau doar intuite, din momentul respec-tiv aveam la îndemânã ºi confirmarea ºtiinþificã. Dar, despre ce eravorba? În primul rând, de urmãtoarea întrebare fundamentalã:„Faptul cã þara dvs. aparþine Uniunii Europene vã dã sentimentulcã trãiþi mai prost, la fel, sau mai bine?“ Rãspunsul a fost sincer, darcrud: numai 33% dintre germani, 22% dintre francezi, 33% dintrebritanici ºi 18% dintre polonezi au declarat cã trãiesc mai bine decâtatunci când statele lor nu fãceau parte din structurile comunitare.Cei mai nemulþumiþi erau muncitorii ºi agricultorii, care au dus gre-ul „integrãrii“ economice. În aceeaºi ordine de idei, europenii (66%dintre germani, 69% dintre francezi, 70% dintre britanici, 52% din-tre polonezi) considerau cã mãsurile care vizeazã protecþia socialãar trebui sã fie luate la nivelul fiecãrei þãri, nu în comun, de cãtreUE. Un rãspuns similar a fost obþinut ºi la întrebarea care se refer-ea la necesitatea combaterii ºomajului. Chestionaþi fiind în legãturãcu primul lucru care le vine în minte atunci când e vorba de Uni-unea Europeanã, numai o micã parte dintre europeni au menþionat„prosperitatea“: 16% dintre germani, 17% dintre francezi, 11% din-tre britanici ºi 15% dintre polonezi. De asemenea, majoritatea celorchestionaþi apreciazã cã identitatea lor naþionalã ºi cultura propriesunt mai mult atacate, decât protejate de cãtre Uniunea Europeanã.Desigur, orice sondaj de opinie are marja lui de eroare, însã, în cazulcercetãrii sociologice la care ne-am raportat noi, e greu de crezut cãputea fi vorba despre vreo mistificare (cum se întâmplã, uneori, înþara noastrã, în cazul unor asemenea anchete)...

* * *Europa, aflatã, ºi aºa, în derivã, dãdea, însã, faþã, unor provo-

cãri fãrã precedent: noi ºi noi extinderi ale graniþelor UE. În no-

VVLLAADD HHOOGGEEAA

68

iembrie 2005, se pãrea cã lista þãrilor candidate nu se mai sfârºeaniciodatã. Dupã începerea negocierilor cu Turcia ºi Croaþia, Co-misia Europeanã anunþa cã are în vedere, în viitorul apropiat,demararea unor discuþii pe aceeaºi temã cu Macedonia, Serbia-Muntenegru, Bosnia-Herþegovina ºi... Albania! Situaþia era celpuþin bizarã, pentru cã presa internaþionalã relata, pe spaþiiample, exact în acele zile, cã Albania se afla la limita paraliziei -autoritãþile luaserã mãsuri severe de raþionalizare a energiei elec-trice (care era furnizatã timp de 4-8 ore pe zi!). În consecinþã,foarte mulþi se întrebau: „Cum cred, oare, oficialii de la Bruxellescã vor avea în Albania (ºi în alte state aflate cam în aceeaºi situ-aþie, din punct de vedere economic) un partener de dialog ºi, înperspectivã, un... membru al Uniunii Europene?!“ Deloc întâm-plãtor, Parlamentul European a cerut Comisiei Europene sã sta-bileascã principiile care definesc capacitatea de absorbþie a UE.Pentru aceasta, trebuie avutã în vedere „natura Uniunii Euro-pene, inclusiv graniþele sale geografice“. Totodatã, deputaþii euro-peni au solicitat Comisiei sã aibã în vedere o strategie de comuni-care care „sã liniºteascã îngrijorãrile legitime ale opiniei publiceeuropene privind extinderea ºi integrarea europeanã“.

* * *Inevitabil, ajungem la dezbaterile (probabil, interminabile)

despre „Statele Unite ale Europei“. Desigur, acest concept nu re-prezintã o noutate, dar acum, la începutul Mileniului III, uniichiar cred cã este realizabil. De pildã, premierul belgian, Guy Ver-hofstadt, ºi-a fãcut un obicei din a aduce în discuþie, la fiecare con-ferinþã, masã rotundã ori simpozion despre viitorul BãtrânuluiContinent, iminenþa formãrii „Statelor Unite ale Europei“. El nueste singurul care abordeazã acest subiect. Ministrul german pen-tru Afaceri Europene, Hans Martin Bury, afirma, în cadrul uneidezbateri din Bundestag: „Constituþia Europeanã este certificatul


69

de naºtere al Statelor Unite ale Europei“ („Die Welt“, 25 februar-ie 2005). La rândul sãu, Elmar Brok, preºedintele Comisiei pen-tru Afaceri Externe din Parlamentul European, spunea cã „UEeste un stat pe cale de edificare“. Joschka Fischer, ministrul deExterne al Germaniei, declara cã „transformarea Uniunii Europe-ne într-un stat, cu o singurã armatã, o singurã Constituþie ºi o sin-gurã politicã externã - este provocarea de cãpãtâi a epocii noastre“(„The Guardian“, 26 noiembrie 1998). Publicistul britanic PhilipDay constata, cu amãrãciune, cã „UE se proclamã cel mai frumosviitor, dacã citeºti printre rânduri. Dar în culise existã un alt plan,o altã agendã, a cãrei îndeplinire se urmãreºte pas cu pas. (...)Astãzi, Uniunea Europeanã avanseazã periculos de mult pe dru-mul sãu de a deveni un superstat federal, având o singurã mon-edã, un singur sistem de legi, o singurã armatã, forþe poliþieneºtiproprii, chiar ºi un steag propriu. (...) Am fost trãdaþi sistematicde cãtre politicienii noºtri, din toate partidele, timp de mulþi ani,iar acesta este un fapt demonstrat. (...) Aceastã constantã erodarea drepturilor ºi libertãþilor noastre inalienabile este din ce în cemai accentuatã. Oamenii sunt tot mai frustraþi de minciunile as-cunse sub covorul frumos al noii Uniuni Sovietice a Europei“. Deasemenea, Alexandra Neagu aducea în discuþie, în eseul intitulat„Cât de unite sunt Statele Unite ale Europei?“, problema funda-mentalã a pãstrãrii identitãþii naþionale: „Este bine cunoscut fap-tul cã Uniunea Europeanã s-a creat de la vârf spre bazã, ºi nuinvers, cum era firesc. A fost o creaþie în mintea conducãtorilor, odezbatere în rândul elitelor, nu o necesitate la nivelul clasei demijloc sau al celei de jos. (...) Secolul XX, cel al unei Europe din ceîn ce mai unite, a fost o replicã a secolului anterior. Secolul XIX afost, indubitabil, secolul naþionalitãþilor, secolul formãrii statelornaþionale. A fost perioada în care fondul a luat o formã. Tot ceeace defineºte o naþiune - limba, tradiþia, obiceiurile, dorinþa de aîmpãrtãºi acelaºi destin etc. - a luat forma unui stat naþional.

VVLLAADD HHOOGGEEAA

70

Suportul statului este naþiunea: ansamblul aºezãrilor omeneºtiîntre care existã o legãturã de solidaritate, o comunitate de tra-diþie, limbã, culturã etc.“ „Dacã se va ajunge la o soluþie într-o zi“,spunea academicianul francez Jean Baechler, „este puþin proba-bil cã aceasta se va întemeia pe o naþiune europeanã, deoarece cli-vajele naþionale sunt mult prea profunde... Cum o naþiune nu seobþine prin decret, succesele au fost ºi sunt variate, în funcþie decondiþiile de plecare“.

* * *Într-un eseu vitriolant, intitulat „Ceea ce Europa are cu ade-

vãrat nevoie“, istoricul britanic Paul Johnson arãta urmãtoarele:„Faptul cã Europa ca entitate politicã este bolnavã, iar UniuneaEuropeanã ca instituþie este într-o gravã dezordine nu poate finegat. Dar nici unul dintre remediile despre care se discutã acumnu poate schimba lucrurile în bine. Respingerea prin Referenduma Constituþiei UE, de cãtre cetãþenii francezi ºi cei olandezi, esteun semnal clar cã trebuie renunþat la acest document ridicol (sic!)ºi, totodatã, e necesarã o regândire totalã a ideii de Uniune Euro-peanã. Ceea ce birocraþii de la Bruxelles nu vor nici în ruptul ca-pului! Elita UE dovedeºte nu doar lipsã de putere intelectualã, ciºi o perseverenþã ºi o orbire vecinã cu imbecilitatea. (...) De o ge-neraþie ºi ceva, UE a mers într-o direcþie total opusã celei gânditede fondatorii ei, astfel cã, azi, Uniunea Europeanã este ea însãºiun monstru totalitar (sic!), care emite milioane de reguli ºi legi ceinvadeazã fiecare colþ al vieþii economice ºi sociale. Rezultatelesunt înfricoºãtoare: o birocraþie imensã la Bruxelles, cu fiecaredepartament clonat în fiecare din capitalele statelor membre. Unbuget uriaº, ce ascunde o corupþie fãrã precedent, o maºinã efi-cientã de spoliere a sute de milioane de plãtitori de taxe. ªi, pestetoate, o reglementare totalitarã a economiilor naþionale. (...) Înnoua Constituþie Europeanã nu se face nici o referire la originile


71

creºtine ale Europei; mai mult, creºtinii practicanþi nu pot deþinefuncþii-cheie în ierarhia UE. (...) Pe scurt, Uniunea Europeanã nueste un organism viu, cu o minte, un spirit ºi un suflet. ªi dacã nuva reuºi sã gãseascã asemenea dimensiuni nemateriale, dar esen-þiale, va deveni curând un cadavru, corpul simbolic al unui conti-nent mort“. Desigur, abordarea savantului englez este foartedurã, dar, dincolo de figurile de stil în care abundã eseul respec-tiv, nu putem nega faptul cã Johnson a identificat cu precizie oparte dintre luminile ºi umbrele construcþiei europene.

* * *Tocmai în perioada în care unii vorbesc despre un superstat

european, reînvierea spiritului naþional, mai ales în þãrile dinEuropa Centralã ºi de Est, este imposibil de negat. Iatã ce scriaziarul german „Berliner Zeitung“: „În Noua Europã renaºte, înmomentul de faþã, o veche idee: naþionalismul. În Polonia ºi Slo-vacia, ea se aflã deja la Putere. În Ungaria ºi Cehia poþi guvernaîmpotriva ei doar cu dificultate sau deloc. Se pare cã aderarea laUniunea Europeanã are alte efecte decât cele aºteptate“. În acestcontext, se impun câteva precizãri despre schimbãrile de pe scenapoliticã polonezã, dupã ce Lech Kaczynski a devenit preºedintelePoloniei în 2005, cînd l-a înfrânt pe candidatul Platformei Civice,Donald Tusk. Partidul pe care l-a reprezentat în alegeri - „Lege ºiJustiþie“ - nu a putut, pânã în mai 2006, sã formeze o majoritateparlamentarã consistentã, aºa cã a decis atunci sã coopteze laguvernare Autoapãrarea Polonezã (Samoobrona) ºi Liga Fami-liilor Poloneze. Unii analiºti s-au grãbit sã afirme cã, prin acestnou „Pact de la Varºovia“, Polonia devenea euro-scepticã. Nimicmai fals. Kaczyinski era euro-sceptic înainte de a-i numi pe lideriicelor douã partide naþionaliste (Andrej Lepper, respectiv RomanGiertych) vicepremieri în Cabinetul lui Kazimierz Marcinkiewicz.Astfel, cu douã luni înainte, în martie 2006, cînd „marea coaliþie

VVLLAADD HHOOGGEEAA

72

guvernamentalã“ cu Samoobrona ºi Liga Familiilor Poloneze nuera o prioritate a sa, Kaczinski (între timp trecut în lumea celordrepþi – nota V.H., 2010) calificase Uniunea Europeanã drept „unorganism artificial“ ºi „un superstat, care acþioneazã dezordonat,pentru cã nu are decât un buget simbolic“. Cam la fel gândea ºipreºedintele Cehiei, Vaclav Klaus: „Nu cred cã ar trebui o unifi-care totalã a continentului european, pentru cã sunt îngrijorat deeventuala pierdere a suveranitãþii noastre“. De asemenea, noullider al Partidului Conservator din Marea Britanie, David Came-ron, declara cã el nu vede „o þarã care sã se numeascã Europa“. Sãmai adãugãm cã, potrivit unui Euro-Barometru din acea perioa-dã, o Constituþie comunã nu era consideratã un element-cheiepentru viitor decât de 25% dintre subiecþi, în vreme ce numai 27%din cei intervievaþi clasau introducerea monedei euro printrerezultatele pozitive ale integrãrii europene. Cât despre România,ce sã mai vorbim? Doar 2,24% din IMM-urile autohtone au acce-sat fonduri europene ºi finanþãri nerambursabile de la stat, darasta nu i-a împiedicat pe oficialii UE sã cearã þãrii noastre majo-rarea taxelor ºi impozitelor (de la 29,7% la 35% din ProdusulIntern Brut)! Întorcându-ne la chestiunea polonezã, vom repro-duce ºi o concluzie a publicistului Jacek Pawlicki: „Nu sunt semnecã Vechea Europã îºi va recãpãta rapid siguranþa de sine pierdutãºi credinþa în forþele sale vitale“. Atenþie: cel care afirmã, rãspicat,acest lucru nu este, nici pe departe, un „euro-sceptic“ din tabãrapreºedintelui Lech Kaczynski, ba dimpotrivã. Numai cã anumiterealitãþi nu pot fi ascunse sau negate la infinit...

Scenariul polonez s-a repetat ºi în Slovacia, unde a preluatPuterea o coaliþie euro-scepticã, formatã din social-democraþii luiRobert Fico (partidul „Smer“), naþionaliºtii lui Vladimir Meciar(„Miºcarea pentru o Slovacie Democraticã“) ºi Jan Slota („Parti-dul Naþional Slovac“). Tratamentul aplicat de unii preºedinteluipolonez Lech Kaczynski (în articole dure, precum „Noul cartof


73

polonez. Ticãloºii care vor sã conducã lumea“, publicat de ziarulgerman „Die Tageszeitung“, la data de 26 iunie 2006) va fi repe-tat, probabil, ºi în cazul premierului slovac Robert Fico. Numai cãaceºti oameni politici au venit la guvernare pe un val de simpatiepopularã imposibil de negat, iar cei care se grãbesc sã punãetichete ar trebui sã rãspundã, mai întâi, la urmãtoarea întrebare:„Este, oare, întâmplator cã, dupã extinderea din 2004, euro-scep-ticismul atinge cote fãrã precedent exact în cele 10 þãri care s-aualãturat Uniunii Europene?“ Un alt ºef de stat din Europa Centra-lã ºi de Est, Vaclav Klaus (preºedintele Cehiei), a ajuns la o aseme-nea exasperare în legãturã cu integrarea europeanã, încât a decla-rat cã „adoptarea Constituþiei Europene înseamnã trecerea Rubi-conului. Dupã aceasta, nu vor mai exista state suverane în Euro-pa, cu guverne ºi parlamente care sã reprezinte interesele legitimeale cetãþenilor lor, ci doar un singur stat va mai exista - UE. Totulva fi decis la Bruxelles, de un guvern federal, asupra cãruia, deexemplu, cetãþenii cehi vor avea o influenþã aproape nulã. Deaceea, suntem împotriva unui superstat european“. Dacã liderulunei þãri mai bogate ca România îºi pune astfel de probleme, ce sãmai zicem de bieþii þãrani din Carpaþi...

* * *Legãm aceste consideraþii de un eveniment important al anu-

lui 2006: reuniunea de varã a Consiliului European, care a avutloc la Bruxelles, în zilele de 15 ºi 16 iunie. Aceasta nu a adus, însã,nici o clarificare cu privire la viitorul Europei Unite. Dimpotrivã,criticile la adresa Comisiei Europene s-au înmulþit. Dupã cumarãta publicaþia italianã „Panorama“: „Creºte numãrul dubiilor ºial perplexitãþilor. Tot mai mulþi analiºti politici de la Bruxelles seîntreabã ce face bun Executivul Uniunii. ªi cetãþenii celor 25 destate UE au multe nedumeriri: potrivit celui mai recent Euroba-rometru, doar 39% dintre ei sunt convinºi cã Uniunea merge în

VVLLAADD HHOOGGEEAA

74

direcþia cea bunã“. Fostul preºedinte al Comisiei Europene dinperioada 1985-1995, Jacques Delors, s-a lansat, ºi el, într-un atacde o virulenþã rarã la adresa liderilor europeni, pe care i-a acuzatcã antreneazã UE în cea mai gravã crizã din istoria sa, „refuzândsã vorbeascã despre problemele care îi despart“: „Faptul cã numai existã o viziune asupra Europei, ci, mai degrabã, o viziuneîmpãrþitã (nu doar în Franþa ºi Olanda, unde Constituþia Euro-peanã a fost respinsã prin Referendum), ne lasã perplecºi, uneoriºi îngrijoraþi, fiindcã aceºti factori aratã cã ne asumãm riscul de ane vedea edificiul avariat ºi chiar cu piese lipsã“. În legãturã cusoarta Tratatului Constituþional erau vehiculate, la acea datã, ur-mãtoarele scenarii: 1) abandonarea acestuia, sau, mai dur spus,aruncarea în lada de gunoi; 2) schimbarea câtorva virgule; 3) mo-dificarea serioasã a textului; 4) pãstrarea ca atare a textului iniþial.În legãturã cu fiecare din acele ipoteze de lucru se fãceau tot felulde speculaþii, asupra cãrora nu mai insistãm aici. Cu câteva lunimai devreme, liderul social-democraþilor danezi, Helle Thorning-Schmidt, remarcase, ºi el, cã Tratatul Constituþional era „mort“(sic!), iar „perioada de reflecþie“ (de care vorbeau reprezentanþiiComisiei Europene) ar fi trebuit folositã pentru a înþelege maibine ce anume aºteaptã de la UE opinia publicã europeanã, astfelîncât Constituþia sã poatã fi modificatã în mod corespunzãtor.

De fapt, cum s-a ajuns la aceastã crizã? Indubitabil, votul ne-gativ al Franþei ºi Olandei a... timorat (termenul nu este defel exa-gerat!) statele care urmau sã organizeze Referendumuri pentruratificarea Tratatului Constituþional. Astfel, au intrat în „stand-by“,pe duratã nedeterminatã, Danemarca, Polonia, Portugalia, Ir-landa, Suedia, Finlanda, Marea Britanie ºi Republica Cehã, iarBelgia ºi Estonia nu se simt, nici ele, prea bine. Sondajele deopinie aratã cã pânã ºi finlandezii se gândesc din ce în ce maiserios sã renunþe la Europa Unitã (numai 33% dintre cei ches-tionaþi având o pãrere bunã despre Uniunea Europeanã). Cehii


75

(ca sã dãm un alt exemplu) ºi-au pierdut, brusc, interesul pentruConstituþia Europeanã, procentul celor care se pronunþã în fa-voarea ratificãrii Tratatului Constituþional scãzând vertiginos, dela 60% la 45%, în doar câteva luni. Analiza situaþiei din Cehia(care, sã nu uitãm, a aderat abia în 2004 la Uniunea Europeanã!)este mai mult decât utilã în încercarea de caracterizare exactã astadiului în care se aflã procesul constituþional. Unii spun cã s-arfi intrat într-o fundãturã. Cum (sau... dacã!) se va ieºi de aici, astavom vedea în urmãtorii ani...

Esenþialã ni se pare incapacitatea euro-birocraþiei de a apãrainteresele cetãþenilor statelor-membre. Astfel, în iunie 2006, uneuro-deputat polonez (socialistul Bogdan Golik) lansa un apeldisperat cãtre oficialii Uniunii Europene, pentru a stopa importulde cãpºuni la preþ de dumping, din afara spaþiului comunitar.Dacã nu se va întâmpla aºa, atunci cãpºunile poloneze vor dis-pãrea, în scurt timp, de pe piaþã, întrucât fermierii de acolo nu potface concurenþei neloiale extra-europene - încurajatã, culmea,chiar de cei care fac cãrþile în UE! Aude, oare, cineva, asemeneasemnale de alarmã?

* * *Vrem ori nu vrem, ajungem la o problemã de fond: România nu

este pregãtitã pentru aderarea la Uniunea Europeanã – nu o spu-nem numai noi, ci ºi numeroºi specialiºti din þarã ºi din strãinãtate.Pierre Cailleteau, vicepreºedinte al prestigioasei Agenþii de Rating„Moody’s“, arãta cã „nu este deloc sigur cã economia româneascãeste suficient consolidatã pentru a face faþã ºocurilor, sau chiar unor fluctuaþii normale în ciclul economic, fãrã a avea dificultãþi“.La rândul lor, reprezentanþii Societãþii Den Braven România erauîngrijoraþi cu privire la soarta Întreprinderilor Mici ºi Mijlocii:„Cred cã o sã repetãm experienþa Ungariei ºi Poloniei, unde, dupãaderare, au dispãrut cam 40-60% dintre IMM-uri. Va fi ca un

VVLLAADD HHOOGGEEAA

76

tsunami. Ideea cã aderarea va aduce bani este falsã. În Ungaria nicio companie de construcþii nu a putut participa la licitaþii, deoarecenu îndeplinea criteriile. Aceste licitaþii au fost câºtigate de companiieuropene. Aºa ceva se va întâmpla ºi la noi. În loc sã învãþãm dinexperienþa vecinilor, noi vedem doar circ la televizor. Aderarea va fiun eºec pentru cetãþeanul de rând“. Oficialii Consiliului Naþional alÎntreprinderilor Private Mici ºi Mijlocii estimeazã la 40-55%numãrul firmelor care se vor închide, din diverse motive, ca urmarea aderãrii, iar purtãtorul de cuvânt al BNR a declarat cã 60% dinIMM-urile proprietate româneascã vor dispãrea. Dupã cum sevede, laptele ºi mierea despre care s-au grãbit sã facã vorbire uniipoliticieni lipsesc, în schimb belelele se þin lanþ. Þara noastrã este„oaia neagrã“ a Europei la foarte mulþi indicatori economici. Astfel,potrivit unui clasament întocmit de Federaþia AngajatorilorEuropeni, România face parte dintre statele cu cel mai scãzut nivelal salariului brut pe ora de muncã, alãturi de... Albania, Ucraina,Bulgaria, Belarus ºi Republica Moldova! De asemenea, potrivit unuistudiu despre „Comportamentul financiar al populaþiei ºi evoluþiapieþei creditului din Noua Europã“, realizat de Grupul UniCredit,România ocupã ultimul loc în rândul þãrilor din Europa Centralã ºide Est în ceea ce priveºte avuþia financiarã (numerar, depozit labãnci, titluri ºi acþiuni, participaþii la fonduri mutuale, asigurãri,pensii) – numai 19% din Produsul Intern Brut. Se vor schimbaaceste realitãþi sumbre în urmãtorii ani? Da, cu condiþia sã facem overitabilã reformã în politica ºi economia þãrii.

* * *Pânã una-alta, din cauza celor care au guvernat în ultimii ani,

morile ºi brutãriile din satele româneºti sunt ameninþate cu dispa-riþia, întrucât nu corespund normelor europene, aºa cã þãranii vor finevoiþi sã se aprovizioneze cu pâine... de la oraº! De asemenea, din1.103 unitãþi de procesare a cãrnii, laptelui ºi peºtelui, se preconi-


77

zeazã cã aproape jumãtate (mai precis: 528) vor fi închise. În toatãþara, vor mai rãmâne doar 2 fabrici de zahãr ºi 7 de ulei, restul ur-mând sã se desfiinþeze. Cota de lapte rezervatã producãtori româninu va putea fi folositã, deoarece majoritatea „fermierilor“ noºtri aucel mult 3 vaci (nu 5 - numãrul minim impus de normele UniuniiEuropene). De altfel, un anunþ oficial referitor la industria alimen-tarã româneascã vizeazã cele 600 de fabrici de prelucrare a laptelui,80% dintre acestea urmând sã-ºi închidã porþile, în scurt timp.

Totodatã, suprafaþa arabilã a României se va reduce, începândcu anul 2007 - de la 10 milioane de hectare (în prezent), la 7 mi-lioane de hectare. Restul terenurilor (care însumeazã, aºadar, 3milioane de hectare) vor fi scoase din circuitul agricol, iar proprie-tarii lor nu vor beneficia de subvenþia comunitarã (40% din costu-rile de producþie). Dacã, la toate acestea, adãugãm ºi faptul cã, înanul 2005, inundaþiile au afectat peste 300.000 de hectare de te-ren agricol (în special culturile de grâu, porumb ºi floarea soare-lui), iar revãrsãrile Dunãrii, survenite ulterior, au avut, ºi ele, efec-te devastatoare, obþinem un tablou al situaþiei tragice din agri-cultura româneascã. Dacã nu intervenim energic, ne putem luaadio de la acest domeniu al economiei naþionale. Dupã ce Româ-nia a fost, zeci de ani, „grânarul Europei“, acum a venit rândul Eu-ropei sã devinã... „grânarul României“! Toate produsele alimen-tare de bazã vor fi importate. Iatã câteva adevãruri dureroase, caretrebuie spuse încã de pe acum (pentru cine are urechi de auzit)...

Dacã nu reformãm rapid politica ºi economia româneascã,atunci aderarea la Uniunea Europeanã va marca dispariþia þãrã-nimii române. E bine de ºtiut cã, potrivit proiecþiilor macro-eco-nomice, populaþia din agriculturã va trebui sã scadã de la 40%(cât este în prezent), la un nivel comparabil cu cel din UE (cca. 5%din totalul populaþiei active). Implicaþiile sunt majore: pierdereasurselor de venit, apariþia ºomajului pe scarã largã, reconversiaprofesionalã, migraþia spre alte zone. Teoretic, þãranii se pot

VVLLAADD HHOOGGEEAA

78

transforma în salariaþi sau în mici întreprinzãtori. Practic, ei vordeveni ºomeri. Sã o recunoaºtem: în momentul de faþã, nu avemnici o ºansã sã atingem standardele trasate de oficialii europeni,ba, mai mult, ne aflãm în pragul unei crize agro-alimentare deproporþii. Cum s-a ajuns aici? În ultimii ani nu s-a investit aproa-pe nimic în agriculturã (cel mai important sector al economieinaþionale), dar, în schimb, s-au fãcut praf majoritatea obiectivelorexistente. Efectivele de porci (ca sã dãm un singur exemplu dinzootehnie) au scãzut la o treime faþã de anul 1989. Peste 200.000de hectare de vii ºi livezi, precum ºi 1.500 de hectare de sere aufost distruse. Dacã þinem seama de potenþialul foarte ridicat alRomâniei, ar fi trebuit sã avem, în permanenþã, supraproducþieagricolã, care sã fie dirijatã cãtre export. Lucrurile stau, însã, exactpe dos: am ajuns sã importãm cca. 80% din alimentele necesarepopulaþiei! Dar, cum am putea sã ne batem de la egal la egal cu ceidin UE, cînd avem cel mai scãzut consum de îngrãºãminte chimi-ce la hectar, iar progresul tehnologic este blocat de fragmentareaexcesivã a suprafeþei agricole a þãrii?! Nori negri, aºadar, deasu-pra României...

Sã ne referim ºi la viticulturã. România se aflã între primele 10þãri viticole din lume (prin mãrimea suprafeþelor cultivate cu viþã-de-vie ºi a producþiilor realizate). Numai cã intrarea în UniuneaEuropeanã impune, ºi în acest domeniu, respectarea unor regulifoarte stricte. Hibrizii direct producãtori (toleraþi, la noi, pînãacum câþiva ani) sunt interziºi în statele UE, aºa cã mai mult dejumãtate din suprafaþa viticolã a þãrii noastre (122.000 de hectare,din 227.000) - care este cultivatã cu viþã hibridã - va fi defriºatã,pânã la 31 decembrie 2014, dupã un grafic stabilit în comun dereprezentanþii Statului Român ºi cei ai Uniunii Europene. Fiecarefamilie de þãrani va avea dreptul sã pãstreze cel mult 1.000 demetri pãtraþi de vie hibridã, în apropierea gospodãriei, dar nicimãcar puþinul vin obþinut de aici nu va putea fi comercializat.


79

Aºadar, adio „zaibãr“ ºi „cãpºunicã“ (soiurile-problemã, cu care netot scot ochii oficialii europeni)! De fapt, înlocuirea viþei-de-vieromâneºti cu hibrizi americani („Isabella“ - „cãpºunica“, „Lidia“ -„cãpºunica roz“) ºi francezi („Seibel“ - devenit... „zaibãr“!) a fost oconsecinþã a atacului de filoxerã din 1877. Dupã 1884, s-a trecut laînlocuirea a zeci de mii de hectare de vie veche, autohtonã (carefusese distrusã de insectele invizibile) cu vie nouã, hibridã, deimport. Acum, dupã mai bine de un secol, mai marii României ºicei ai Europei îi obligã pe bieþii þãrani români sã înlocuiascã viahibridã (producãtoare de „zaibãr“ ºi „cãpºunicã“) cu vie nobilã(minim 500.000 de lei butaºul!). De unde bani?! Putem noi sã plã-tim preþul piperat al aderãrii? Din motive politice, autoritãþile de laBucureºti au forþat integrarea într-o structurã bine articulatã, cureguli stricte ºi standarde ridicate (în condiþiile în care þara eranepregãtitã pentru acest pas important) - iatã o dovadã de imatu-ritate politicã. Am devenit membri cu drepturi (ºi obligaþii!)depline ai UE, însã PIB-ul României, pe cap de locuitor (calculat înfuncþie de puterea de cumpãrare), reprezintã doar 34,1% dinmedia europeanã! Euro-optimiºtii ar putea spune, în replicã, cãaderarea presupune 3 mari beneficii: 1) securitatea (economicã,strategicã, a resurselor); 2) prosperitatea; 3) obþinerea unui stan-dard de civilizaþie superior. Realitatea îi contrazice. Sã luãm exem-plul Portugaliei: la 20 de ani de la intrarea în ComunitateaEuropeanã, 70% din populaþie trãieºte, încã, în sãrãcie, salariilelucrãtorilor nedepãºind o treime din media Uniunii Europene...

* * *Orbiþi de socoteli meschine, guvernanþii ignorã, din pãcate,

avertismentele specialiºtilor. Într-un studiu din 2004 („Româniaîn pragul integrãrii europene. Riscuri economico-sociale generatede întârzierea aplicãrii acquis-ului comunitar în unele domenii“),Emilian M. Dobrescu ºi Cornel I. Ionescu arãtau urmãtoarele:

VVLLAADD HHOOGGEEAA

80

„Integrarea României în UE nu trebuie privitã ca un scop în sine,ci ca un mijloc de atingere a unei dezvoltãri durabile. (...) Subimperiul reformei, al dereglementãrii restructurãrii ºi privatizãrii,nu putem demola economia, din cauze mai mult sau mai puþinsubiective, ºi nici sã o reconstruim în câþiva ani la standarde occi-dentale. (...) În România, ca urmare a transformãrilor post-de-cembriste ºi în lipsa unui strategii coerente, procesele de distru-gere creatoare specifice capitalismului se desfãºoarã mai mult pelatura distructivã“. Consecinþele sunt catastrofale. În industrie,numãrul angajaþilor s-a redus la jumãtate, faþã de anul 1989 - caurmare a politizãrii excesive a activitãþii economice, prin aplica-rea criteriilor clientelare în acþiunea de privatizare pe scarã largã,precum ºi prin tolerarea proliferãrii corupþiei ºi a crimei organi-zate. Practic, guvernanþii de azi au stricat tot ce au construit gen-eraþii dupã generaþii de români. Sã nu uitãm nici faptul cã, în anii’70, România a fost, în acea perioadã, singurul stat din bloculcomunist care a recunoscut „de facto“ Comunitatea EconomicãEuropeanã (Piaþa Comunã), cu toate riscurile pe care le implicaun asemenea gest, dar ºi cu avantajele de rigoare...

* * *Cât despre migraþia forþei de muncã româneºti, pânã în pre-

zent prea puþine state din Uniunea Europeanã au anunþat publiccã vor permite acces deplin românilor ºi bulgarilor pe piaþa mun-cii, dupã integrare. Restul statelor europene sunt pe cale de a in-troduce restricþii foarte severe pentru imigranþi. Astfel, în MareaBritanie, Cabinetul Blair a decis ca lucrãtorii din România ºi Bul-garia sã nu beneficieze de drepturi de muncã depline, ci limitate,pe baza unui permis special. Regatul Unit nu este pregãtit pentruun nou val de muncitori imigranþi; aici e o întreagã poveste. Dupãce Ministerul de Interne al Marii Britanii a estimat, în 2004, ca„nesemnificativã“ imigraþia din þãrile est-europene, la 2 ani dis-


81

tanþã s-a constatat cã analiza respectivã avea la bazã un studiu alunui cercetãtor german, care a recunoscut cã fãcuse calculegreºite (cel puþin aºa susþine prestigiosul ziar „The Guardian“).Astfel, Herbert Brucker, care anticipase cã numai 13.000 demuncitori est-europeni vor migra în Regatul Unit în primul andupã extinderea din 2004, a declarat ulterior: „Numãrul munci-torilor care au venit în Marea Britanie ºi Irlanda a fost mult maimare decât am estimat. Ne-am înºelat în privinþa Marii Britanii.Nu ne-am aºteptat la o imigraþie de o asemenea amploare“. Înconsecinþã, britanicii vor sufla, de-acum încolo, ºi în iaurt…

De asemenea, în Irlanda, autoritãþile au pus capãt politiciiporþilor deschise, aplicatã pânã acum. Mãsuri similare au fostluate ºi în alte state membre UE (Germania, Austria, Franþa,Belgia, Luxemburg, Danemarca, Olanda), pornind de la evoluþiiledin ultimii ani: în Spania, cei mai mulþi muncitori care lucreazã lanegru sunt români, iar în Belgia conaþionalii noºtri ocupã locul alII-lea, dupã polonezi, în acelaºi dezonorant top. În Italia, LigaNordului a anunþat cã se va opune cu vehemenþã unui Proiect deLege al Guvernului Prodi, prin care 1.000.000 de imigranþi arputea fi naturalizaþi rapid. Formaþiunea condusã de UmbertoBossi acuzã stânga aflatã la Putere cã „vrea sã aplice o loviturã degraþie civilizaþiei italiene“. Constatãm, cu amãrãciune, cã, atuncicând aud de români, occidentalii devin... euro-sceptici!

* * *Dar ºi reciproca pare a fi valabilã, din moment ce pe Internet

s-a înmulþit numãrul site-urilor euro-sceptice româneºti, caregãzduiesc o largã paletã de materiale - de la analize politice pro-funde, la texte satirice. Ne-a reþinut atenþia „Legenda UniuniiEuropene“, pe care o reproducem în continuare: „A fost odatã unþãran român, sãrac ºi cinstit. (El putea fi, deopotrivã, bulgar, bos-niac, albanez, slovac, sau ucrainean - importante fiind, în acest

VVLLAADD HHOOGGEEAA

82

caz, sãrãcia ºi cinstea. De altfel, legenda circulã ºi în folclorul noual amintitelor popoare). În sãtucul sãu natal, izolat de lume, sezvonise cã undeva departe, peste 9 munþi ºi 9 mãri, s-ar fi aflat obaroneasã înstãritã, de o dãrnicie fãrã seamãn, pe care ar fichemat-o Uniunea Europeanã. ªi zvonul nu era numai zvon, cãcivãzuse omul prin vecini, ba pe unul, ba pe altul, fãlindu-se cudarurile acesteia. Drept pentru care, într-o bunã zi, ºi-a luat toiag-ul ºi a purces la drum. A bãtut la poarta palatului ºi i s-a deschis.Doamna cea mare l-a primit, l-a poftit sã ºadã ºi, fiindcã era pestemãsurã de ostenit, l-a îmbiat cu Coca-Cola ºi gumã de mestecat.Þãranul a gustat cu mãsurã din bucate ºi, nerãbdãtor, ºi-a spuspãsul: «Mãritã Doamnã Uniune, am auzit cã faci daruri celornevoiaºi. Eu am acasã pãmânt bun, ape limpezi ºi pãduri. Iarnaînsã-i cam lungã la mine în þinut, aproape 7-8 luni pe an. Ca sãlucrez bine, aº avea nevoie de o pereche de încãlþãri. Sunt desculþºi mi-e frig. Doar atât îþi cer». Baroneasa l-a mãsurat din cappânã-n picioare ºi a rãmas cu privirea pironitã la degetele lui -vineþii, înfrigurate, bãtãtorite ºi prãfuite de drum. Apoi a glãsuit:«Omule, eºti desculþ ºi eu te înþeleg. Dar, tot ce-þi pot oferi este obascã. Una nouã ºi de calitate europeanã - Armani sau Versace, laalegere. Þine de frig, de ploaie…» Omul a luat basca, a oftat deza-mãgit, a mulþumit ºi a fãcut calea-ntoarsã, spunându-ºi: «Totuºi,e bunã Doamna. Putea sã nu-mi dea nimic». A trecut iarna ºi, dingerurile ei cumplite, omul a ieºit destul de bine, doar cu un degetdegerat. Aºa cã a purces iar pe lungul drum al Doamnei Uniuni,spunându-i pãsul cel vechi: «Sunt desculþ. O pereche de încãlþãrimi-ar prinde tare bine». Baroneasa l-a privit cu înþelegere ºi cãl-durã, l-a ospãtat cu Coca-Cola, oferindu-i iar o bascã nouã-nouþã,marca Steilmann. «Dacã tot e degeaba, meritã...», îºi spuse, laîntoarcere, þãranul cel sãrac ºi cinstit. Iarna a trecut, cu chiu cu vaiºi, în afara altui deget de la picior (degerat ºi, apoi, amputat dedoctorul din sat), omul n-a avut de suferit. Au urmat primãvara,


83

vara ºi, pe când frunzele s-au îngãlbenit, þãranul ºi-a amintit deDoamna cea darnicã, pornind iar spre ea, sã-ºi încerce norocul.Dinaintea acesteia, ºi-a bãut cu poftã paharul de Coca-Cola (ba amai ºi cerut unul, cãci începuse sã-i placã!), dar de întors s-a în-tors tot cu o bascã... Totuºi, nu s-a dat bãtut. An dupã an, a strãbã-tut calea cea lungã, plin de speranþã, primind, cu politeþe, ºtiutuldar. Pânã într-o iarnã, când zãpezile ºi gerurile au fost mai amar-nice ca niciodatã. Prins cu treburile, picioarele i-au degerat, s-aucangrenat ºi doctorul a trebuit sã i le amputeze, spre a-i salva via-þa. Purtat pe braþe de vecini, omul a bãtut la poarta Doamnei Uni-uni, care, iute, ºi-a dat seama de trebuinþe, fãcându-i cadou un cã-rucior de invalid, cu rotile, nou ºi strãlucitor, având 21 de viteze ºitelecomandã. Omul a mulþumit ºi, întorcându-se în satul sãu, astârnit, cu maºinãria cea arãtoasã, mari invidii. De aici i s-a trasun necaz: într-o noapte a fost cãlcat de hoþi. Aceºtia nu gãsiserãmare lucru, dar plecaserã acasã cu saci întregi de bãºti. Fiindoameni cu frica lui Dumnezeu, îi lãsaserã, totuºi, cãruciorul. Înprag de iarnã, þãranul s-a pomenit, astfel, fãrã bascã. Aºezatcomod în cãruciorul sãu silenþios, a pornit iar, cale de 9 munþi ºi9 mãri, s-a înfãþiºat Doamnei Uniuni ºi i-a spus: «Mãritã Doam-nã, m-au cãlcat hoþii ºi acum, la cãderea zãpezii, sunt cu capuldescoperit. Fii bunã ºi dã-mi o bascã, fiindcã ºtiu cã ai ºi poþi».Baroneasa l-a mãsurat din cap pânã la brâu (acolo unde începeacãruþul) ºi, gânditoare, i-a spus: «Bade dragã, eu te înþeleg… Dar,tot ce-þi pot dãrui acum este o pereche de încãlþãri. Apropo: aºacum te vãd, cred cã nu mai poþi munci. Nu-mi vinzi mie pãmân-tul dumitale? Cu banii primiþi, ai putea sã-þi cumperi cea maibunã bascã!»“…

VVLLAADD HHOOGGEEAA

84

POST SCRIPTUM NR. 1(EUROPA UNITÃ, ÎNTRE

EXTAZ ªI AGONIE)

În perioada interbelicã, pe când Jean Monnet (artizanul con-strucþiei europene) punea pe hârtie primele idei privind unifi-carea politico-economicã a þãrilor Bãtrânului Continent, arhitec-tul franco-elveþian Le Corbusier concepea viziunea „OraºuluiRadiant“. Christopher Booker ºi Richard North dezvãluie întrea-ga poveste în cartea lor, „Uniunea Europeanã sau Marea Amã-gire“ (apãrutã la Editura Antet). Le Corbusier considera cã se im-punea ca „aceste oraºe, începând cu Parisul, sã fie rase de pe faþapãmântului ºi înlocuite cu «oraºele viitorului», planificate pânã încele mai mici detalii. Toatã lumea avea sã locuiascã ºi sã mun-ceascã în blocuri imense de beton, intercalate cu o reþea geome-tricã a liniilor de transport ºi înconjurate de zone ale «spaþiuluipublic deschis», cu iarbã ºi copaci“. Numai cã, „dintr-o datã, lasfârºitul anilor ’60 ºi începutul anilor ’70, tocmai când moda blo-curilor-turn ºi a vastelor scheme de amenajare urbanã atotcu-prinzãtoare atinsese apogeul, s-a declanºat o reacþie dramaticã. Înfaþa realitãþii pe care o crease acea viziune, oamenii au ajuns laconcluzia cã vãzuserã viitorul cu ochii lor, ºi nu mergea. Departe


85

de a crea oraºele lucitoare ºi eficiente promise de proiectelearhitecþilor ºi machetele planificatorilor, acele construcþii uriaºeerau inumane, lipsite de suflet, apãsãtoare, murdare ºi urâte, cubetonul desfigurat de graffiti, cu aleile bântuite de tâlhari ºi toxi-comani, cu spaþiile înconjurãtoare moarte, presãrate cu iarbãuscatã ºi tocitã ºi gunoaie, fãrã sã aparþinã nimãnui.

Deziluzia care a înãbuºit tot ceea ce reprezentase viziunea luiLe Corbusier a fost ca deºteptarea dintr-un vis“. Ceea ce îi în-deamnã pe autori sã facã o paralelã extrem de interesantã: „Pen-tru Monnet, echivalentul dorinþei lui Le Corbusier de a demolaoraºele vechi ale trecutului era ura lui faþã de statul-naþiune. Visulsãu strãlucitor era acel guvern supranaþional al viitorului, condusde tehnocraþi, înãlþându-se mai presus de toate complicaþiilenaþionalismului ºi ale democraþiei. (...) Tot ce era rãu la blocurile-turn ale lui Le Corbusier a devenit evident când în ele a trebuit sãlocuiascã oameni adevãraþi, care au descoperit cã sfidau realitãþileºi nevoile omeneºti. La fel s-a întâmplat ºi cu blocurile-turn cre-ate de tehnocraþii lui Monnet“. Booker ºi North întrevãd ºi dezn-odãmântul, în sensul cã: „mai curând, poate, iar nu mai târziu,fantezia «marelui proiect european» se va dãrâma, biruitã derealitate, distrusã de toate acele contradicþii pe care, în ambiþiileei demente, n-a fost în stare sã le prevadã ºi pe care n-ar fi pututniciodatã spera sã le rezolve. Dar, la fel ca viziunea lui LeCorbusier ºi pe o scarã mult mai amplã, va lãsa în urma ei distru-geri cumplite: un pustiu din care popoarele Europei vor avea ne-voie de mulþi ani ca sã se trezeascã iar la viaþã“...

VVLLAADD HHOOGGEEAA

86

POST SCRIPTUM NR. 2(EUROSCEPTICISMUL

LOVEªTE DIN NOU)

Cartea lui David Craig ºi Matthew Elliott, „Marele jaf euro-pean“ (apãrutã tot la Editura Antet) se înscrie pe aceeaºi orbitã aeuroscepticismului militant. Deºi „Uniunea Europeanã ºi susþinã-torii sãi cred cã proiectul lor de a crea o Europã veºnic unitã ne-aadus multe beneficii“, autorii constatã cã „numeroºi alþi oameniîncep sã punã la îndoialã acþiunile, moralitatea ºi direcþia aven-turii europene“. ªi, „pe mãsurã ce noul secol avanseazã“, aceºtia„au devenit preocupaþi de modul cum Uniunea Europeanã cautãnoi motive de a-ºi spori în mod agresiv controlul ºi autoritatea. Ande an, UE cheltuieºte mai mult din banii noºtri, fãrã ca auditoriisãi sã poatã confirma cu siguranþã unde s-au dus de fapt aceºtibani. Numãrul de birocraþi ai Uniunii Europene este în continuãcreºtere“. Astfel, „dacã adunãm costurile administraþiei UniuniiEuropene (7 miliarde de euro), banii cheltuiþi de UE (127 de mi-liarde de euro), costurile birocraþiei funcþionãreºti din statelemembre (35 de miliarde de euro), preþurile mai mari ale ali-mentelor (50 de miliarde de euro), frauda fiscalã UE (100 de mi-liarde de euro), birocraþia (600 de miliarde de euro) ºi confor-


87

marea cu legislaþia (600 de miliarde de euro), ajungem la o cifrãa costurilor Uniunii Europene pentru cetãþenii sãi de aproximativ1219 miliarde de euro pe an, ceea ce înseamnã 2400 de euro pe anpentru fiecare persoanã din Uniunea Europeanã, adicã de 10 orimai mult decât cifra de 235 de euro admisã de eurocraþi în 2009“.

Craig ºi Elliott aduc în discuþie „semnale puternice cã întregulproiect al Uniunii Europene a fost deturnat de o clasã conducã-toare restrânsã, arogantã ºi autoritarã, formatã din oameni caresunt convinºi cã ºtiu sã acþioneze spre binele nostru, care se con-siderã mai presus de lege ºi care sunt absolut dezinteresaþi de dor-inþele celor pe care se presupune cã îi reprezintã. Chiar dacã seîntâmplã sã pãtrundã în instituþiile europene oameni capabili, decaracter, ei sunt rapid asimilaþi ºi se scufundã în oceanul de aro-ganþã, avariþie ºi imoralitate“. În viziunea autorilor, lucrurilemerg din rãu în mai rãu: „A fost o vreme când euro-elita ºi-a doritîncuviinþarea noastrã asupra marilor ei proiecte, dar acum, plic-tisitã de îndoielile noastre, de criticile ºi de voturile noastre nega-tive, nu-i mai pasã de ceea ce noi gândim. Întrebarea interesantãeste dacã noi vom fi dispuºi întotdeauna sã acceptãm cu slugãrni-cie obsesia euro-liderilor noºtri în privinþa sporirii puterii, arisipei cu care se cheltuiesc banii noºtri, a burduºirii cu neruºi-nare a buzunarelor ºi a dispreþului evident faþã de dorinþele noas-tre“. Cât despre pitorescul tragi-comic al unora dintre ºedinþele dela Bruxelles: „În timp ce economia mondialã se clãtina pe margin-ea prãpastiei, Parlamentul European dezbãtea cu înflãcãrareteme precum: noi reguli pentru «timesharing», acordul privindmaterialul lemnos tropical, o autorizaþie europeanã pentruvânzãri de muzicã online, o strategie specialã pentru fermelemontane, drepturile omului în Vietnam sau dacã anul 2009 sã fiedeclarat «Anul Internaþional al Creativitãþii ºi Inovaþiei»“. Trist,dar adevãrat.

VVLLAADD HHOOGGEEAA

88

BIBLIOGRAFIESELECTIVÃ

1) Ilie Bãdescu, Ioan Mihãilescu (coord.), „Geopoliticã, globalizare, integrare“, Ed. Mica Valahie, Bucureºti, 2003

2) Ilie Bãdescu, Dan Dungaciu, Radu Baltasiu, „Istoria sociologiei- teorii contemporane“, Ed. Eminescu, Bucureºti, 1996

3) Ilie Bãdescu, Dan Dungaciu, „Sociologia ºi geopolitica frontierei“, Ed. Floarea Albastrã, Bucureºti, 1995

4) Dan Dungaciu, „Naþiunea ºi provocãrile (post)modernitãþii“, Ed. Tritonic, Bucureºti, 2004

5) Gheorghe Buzatu, „O istorie a prezentului“, Ed. Mica Valahie, Bucureºti, 2004

6) Dan Voiculescu, „Competitivitatea întreprinderilor ºi a naþiunilor“, Ed. Intact, Bucureºti, 2007

7) Mircea Coºea, „Prea puþin. Prea târziu. Prea încet. Eseuri despre criza la români“, Ed. Business Adviser,Bucureºti, 2009

8) Anton Caragea, „Gândind la Europa“, Ed. Minerva, Bucureºti, 2009

9) Anton Caragea, „Sfântul ºi cultul sfinþilor“, Ed. Herald, Bucureºti, 2009


89

10) John Chrysostom Medaille, Ovidiu Hurduzeu (editori), „A treia forþã. Economia libertãþii: Renaºterea Românieiprofunde“, Ed. Logos, Bucureºti, 2009

11) Florin Bonciu, „Economia mondialã la începutul secolului XXI“, Ed. Pro Universitaria, Bucureºti, 2006

12) Florian Coman, Raluca Bughea Conþanu, „Drept comunitar european“, ediþia a VI-a, Ed. Pro Universitaria, Bucureºti, 2008

13) Luciana-Alexandra Ghica (coord.), „Enciclopedia Uniunii Europene“, ediþia a II-a, Ed. Meronia, Bucureºti, 2006

14) Adrian Liviu Ivan, „Statele Unite ale Europei“, Ed. Institutul European, Iaºi, 2007

15) Daniel Dãianu, „Ce vom fi în Uniune“, Ed. Polirom, Iaºi, 200616) Grete Tartler, „Europa naþiunilor - Europa raþiunilor“, Ed.

Cartea Româneascã, Bucureºti, 200117) A. P. Iliescu, E. M. Socaciu (coord.), „Fundamentele gândirii

politice moderne“, Ed. Polirom, Iaºi, 199918) Constantin Vlad, „Diplomaþia secolului XX“,

Fundaþia Europeanã Titulescu, Bucureºti, 200619) Daniela Popa, „Sistemul instituþional ºi securitatea naþionalã

în contextul globalizãrii“, Ed. Militarã, Bucureºti, 200920) Christopher Booker, Richard North, „Uniunea Europeanã

sau Marea Amãgire“, Ed. Antet, Bucureºti, 200421) David Craig, Matthew Elliott, „Marele jaf european“,

Ed. Antet, Bucureºti, 200922) Vladimir Bukovski, „Uniunea Europeanã... o nouã URSS?“,

Ed. Vremea, Bucureºti, 200623) Zbigniew Brzezinski, „Marea tablã de ºah“,

Ed. Univers Enciclopedic, Bucureºti, 200024) Zbigniew Brzezinski, „A doua ºansã“,

Ed. Antet, Bucureºti, 2007

VVLLAADD HHOOGGEEAA

90

25) Zbigniew Brzezinski, Brent Scowcroft, David Ignatius,„America ºi lumea. Conversaþii despre viitorul politiciiexterne americane“, Ed. Antet, Bucureºti, 2009

26) Samuel P. Huntington, „Ciocnirea civilizaþiilor ºi refacerea ordinii mondiale“, Ed. Antet, Bucureºti, 1997

27) Samuel P. Huntington, „Cine suntem? Provocãrile la adresaidentitãþii naþionale americane“, Ed. Antet, Bucureºti, 2005

28) Francis Fukuyama, „Sfârºitul istoriei ºi ultimul om“, Ed. Paideia, Bucureºti, 1992

29) Francis Fukuyama, „Construcþia statelor“, Ed. Antet, Bucureºti, 2004

30) Francis Fukuyama, „Încredere“, Ed. Antet, Bucureºti, 200431) Francis Fukuyama, „America la rãscruce“,

Ed. Antet, Bucureºti, 200932) Alvin Toffler, „Rãzboi ºi anti-rãzboi“,

Ed. Antet, Bucureºti, 200433) Alvin Toffler, Heidi Toffler, „Avuþia în miºcare“,

Ed. Antet, Bucureºti, 200634) David C. Korten, „Marea cotiturã“, Ed. Antet, Bucureºti, 200735) David C. Korten, „Proiectul Noii Economii“,

Ed. Antet, Bucureºti, 200936) Noam Chomsky, „Ambiþii imperiale“,

Ed. Antet, Bucureºti, 200737) Noam Chomsky, „State eºuate“, Ed. Antet, Bucureºti, 200738) Noam Chomsky, „Hegemonie sau supremaþie“,

Ed. Antet, Bucureºti, 200839) Noam Chomsky, „Aºa e, cum zicem noi“,

Ed. Antet, Bucureºti, 200940) Benjamin R. Barber, „Jihad vs. McWorld“,

Ed. Incitatus, Bucureºti, 200441) Benjamin R. Barber, „Imperiul fricii. Rãzboi, terorism ºi

democraþie“, Ed. Incitatus, Bucureºti, 2005


91

42) Nathan Gardels (coord.), „Schimbarea ordinii globale“, Ed.Antet, Bucureºti, 2002

43) Serge Cordellier (coord.), „Mondializarea dincolo de mituri“,Ed. Trei, Bucureºti, 2001

44) Serge Cordellier, Elisabeth Poisson (coord.), „Naþiuni ºi naþionalisme“, Ed. Corint, Bucureºti, 2002

45) Timothy Garton Ash, „Lumea liberã“, Ed. Incitatus, Bucureºti,2006

46) Diane Coyle, „Guvernarea economiei mondiale“, Ed. Antet, Bucureºti, 2006

47) Andrew Kohut, Bruce Stokes, „America împotriva lumii“, Ed.Antet, Bucureºti, 2009

48) P. J. O’Rourke, „Pacea ucide“, Ed. Antet, Bucureºti, 200749) Michel Bugnon-Mordant, „America totalitarã“,

Ed. Lucman, Bucureºti, 199950) Chalmers Johnson, „Gustul amar al imperiului“,

Ed. Antet, Bucureºti, 200551) Immanuel Wallerstein, „Declinul puterii americane. Statele

Unite într-o lume haoticã“, Ed. Incitatus, Bucureºti, 200552) Jean Ziegler, „Imperiul ruºinii“, Ed. Antet, Bucureºti, 200653) Robert Kagan, „Despre paradis ºi putere. America ºi Europa în

Noua Ordine Mondialã“, Ed. Antet, Bucureºti, 200554) Zygmunt Bauman, „Globalizarea ºi efectele ei sociale“, Ed.

Antet, Bucureºti, 200755) Zygmunt Bauman, „Comunitatea“,

Ed. Antet, Bucureºti, 200656) George Monbiot, „Era consensului. Manifest pentru o Nouã

Ordine Mondialã“, Ed. Antet, Bucureºti, 200557) Andrew Gamble, „Politicã ºi destin“,

Ed. Antet, Bucureºti, 200458) Paul Lawrence, „Naþionalismul“, Ed. Antet,

Bucureºti, 2006

VVLLAADD HHOOGGEEAA

92

59) Anthony D. Smith, „Naþionalism ºi modernism“, Ed. Epigraf, Bucureºti, 2002

60) Ernest Gellner, „Naþionalismul“, Ed. Incitatus, Bucureºti,2001

61) Paul Sabourin, „Naþionalismele europene“, Ed. Institutul European, Iaºi, 1999

62) Isaiah Berlin, „Adevãratul studiu al omenirii“, Ed. Meridiane, Bucureºti, 2001

63) Fernando Savater, „Politica pentru fiul meu“, Ed. Humanitas, Bucureºti, 1999

64) Maurizio Viroli, „Din dragoste de patrie“, Ed. Humanitas, Bucureºti, 2002

65) Levente Salat, „Multiculturalismul liberal“, Ed. Polirom, Iaºi, 2001

66) Robert D. Kaplan, „Fantomele Balcanilor. O cãlãtorie în istorie“, Ed. Antet, Bucureºti, 2004

67) Roumiana Ougartchinska, Jean-Michel Carré, „Rãzboiul gazelor“, Ed. Antet, Bucureºti, 2009

68) Roberto Quaglia, „11 Septembrie. Mitul. Culisele unei crizeprogramate“, Ed. ªtefan, Bucureºti, 2009

69) Tariq Ali, „Ciocnirea fundamentalismelor“, Ed. Antet, Bucureºti, 2009

70) John Naisbitt, „Mind set! Programeazã-þi mintea pentru a înþelege viitorul“, Ed. Antet, Bucureºti, 2009

71) Frank Furedy, „Cultura fricii“, Ed. Antet, Bucureºti, 200972) Klaus Werner, Hans Weiss, „Noua carte neagrã a firmelor de

marcã“, Ed. Aquila ´93, Oradea, 200473) Anthony Giddens, „Sociologie“, Editura All, Bucureºti, 200174) „Oxford – Dicþionar de politicã“, Ed. Univers Enciclopedic,

Bucureºti, 200175) Jill Steans, Lloyd Pettiford, „Introducere în relaþiile inter-

naþionale. Perspective ºi teme“, Ed. Antet, Bucureºti, 2009


93

76) Joseph S. Nye, Jr., „Descifrarea conflictelor internaþionale.Teorie ºi istorie“, Ed. Antet, Bucureºti, 2005

77) „Manualul Consiliului Europei“, Biroul de Informare alConsiliului Europei la Bucureºti, 2003

78) John Baylis, Steve Smith, „The Globalization of WorldPolitics“, Oxford University Press, Oxford, 2001

79) Misha Glenny, „The Balcans (1804-1999), Granta Books, Londra, 2000

80) Malcolm Anderson, „States and Nationalism in Europe since 1945“, Routledge, Londra, 2000

81) Michael Hechter, „Containing Nationalism“, Oxford University Press, Oxford, 2000

82) Nicolae Vãcãroiu (coord.), Gh. Buzatu, Vlad Hogea º.a. (autori), „Istoria Senatului României“, R. A. „Monitorul Oficial“, Bucureºti, 2004

83) Vlad Hogea, „Naþiunea, eterna iubire...“, Ed. Samizdat,Bucureºti, 2005

84) Vlad Hogea, „Dictatura nulitãþilor“, Ed. Samizdat, Bucureºti,2005

85) Vlad Hogea, „Antologia pamfletului românesc“ (vol. I+II), Ed. Samizdat, Bucureºti, 2005

86) Vlad Hogea, „Vitralii Tricolore“, Ed. Business Adviser,Bucureºti, 2010

87) Colecþiile publicaþiilor „Business Adviser“, „Business Point“,„Condeiul Ardelean“, „Bunã Ziua Iaºi“, „Interesul Public“,„Jurnalul Naþional“, „Cotidianul“, „Gândul“, „Ziua“,„Gardianul“, „Evenimentul Zilei“, „Adevãrul“, „RomâniaLiberã“, „Ziarul Financiar“, „Financiarul“, „Tricolorul“,„România Mare“, „Politica“, „Sãptãmâna Financiarã“,„Capital“, „Banii Noºtri“, „Academia Caþavencu“

88) Site-urile de Internet ale instituþiilor Uniunii Europene

Vlad Hogea declarã cã„Vitraliile Tricolore s-aunãscut din încãpãþânareamea de a crede, pânã la ca-pãt, în valorile tradiþionale,în naþionalismul curat alpoporului român ºi în orto-doxia lui creºtinã. Eu nupot râde ºi nu pot plânge lacomandã, dar, de când amfãcut ochi ºi pânã îi voiînchide, voi râde ºi voiplânge împreunã cu po-porul meu. Eu nu pot apla-uda instituþii ºi contexte, deaici sau de aiurea, pe carenu le apreciez ºi nu le înþe-leg, dar, oriunde mã duc ºiorice întreprind, las în sufletul meu un locºor pentru ai mei - vii,morþi sau încã nenãscuþi“.

„Cartea aceasta, afirmã autorul «Vitraliilor Tricolore», nuintenþioneazã sã convingã sau sã rãzgândeascã - se mulþumeºtedoar sã aminteascã, sã constate ºi sã prevadã. Ea nu poartã numainostalgia trecutului ºi visul viitorului, ci vrea sã trezeascã dinadormire forþa prezentului. (...) În antichitate, romanii pãstrau laloc de cinste mãºtile de cearã ale înaintaºilor. Noi, cei de azi,ne-am cam uitat strãbunii în colb de cronici, iar mucegaiularhivelor ºi bibliotecilor igrasioase se aºazã peste operele de cãpã-tâi ale Corifeilor Românismului. ªi, din pãcate, sunt destui carestrâmbã din nas când le vorbeºti despre Pantheonul Naþional, pecare, pentru mai multã siguranþã, l-ar prefera demolat. (...)Vitraliile Tricolore sunt ocheanul miraculos cu care noi (româniiortodocºi ai unei þãri nici prea mare, nici prea micã, de la rãscru-cea marilor furtuni) privim restul lumii de la egal la egal“.

Dupã 20 de ani se pot întâmpla multe. Edmond Dantes, eroullui Alexandre Dumas, evadat din închisoarea Chateau d’If, adevenit bogatul ºi respectatul Conte de Monte Cristo. România,eroina profesorului Mircea Coºea, nu a reuºit, dupã 20 de ani, sãevadeze din moºtenirea anilor de totalitarism, nu a reuºit sã seelibereze de practicile, comportamentele ºi obiceiurile trecutului,deºi, prin aderarea la Uniunea Europeanã, a câºtigat ºi ea un titlude nobleþe.

Volumul „România dupã 20 de ani” este rezultatul observaþi-ilor aproape zilnice pe care autorul le face evoluþiei economiei ºisocietãþii româneºti în al douãzecilea an de la schimbarea regimu-lui politic. Sunt observaþiile unui economist, dar ºi ale unui sim-plu cetãþean român, trãitor într-o þarã care, deºi a devenit mem-brã cu drepturi depline a Uniunii Europene, nu ºtie sã beneficiezepe deplin de acest statut, tocmai pentru cã încã nu a reuºit sãînþeleagã ºi sã preia valorile ºi principiile europene. Editorialele ºieseurile pe care le cuprinde volumul abordeazã ºi analizezãfiecare moment al situaþiei economiei româneºti pe parcursulprimilor 2 ani de crizã. Cu obiectivitatea ºi realismul cu careautorul ne-a obiºnuit în scrierile precedente, eseurile ne conduc lao concluzie evidentã - aceea cã România nu suferã numai dincauza efectelor crizei financiare ºi economice internaþionale, ci ºidin cauza propriei ei crize. O crizã de naturã structuralã, careia nui se acodã încã atenþia necesarã, fiind adeseori umbritã de practi-ci politicianiste, de strategii electorale sau de interese clientelare.

Volumul poate fi asemuit cu un „jurnal de front”, cãci eseurilesau editorialele au multe în comun cu relatãrile din lina întâi arãzboiului pe care România îl duce nu doar cu provocãrile uneilumi în profundã transformare, dar ºi cu provocãrile propriei eitransformãri spre civilizare ºi modernizare.

Editura Business Adviservã propune o altfel de informa-re asupra mediului economicactual. Este vorba de lucrareaprof. univ. dr. Mircea Coºea,care cuprinde eseuri econo-mice publicate de autor în pe-rioada august 2008 - octom-brie 2009, având ca temã mo-dul în care a fost perceputã ºitrãitã criza economicã ºi finan-ciarã internaþionalã de la nive-lul simplului cetãþean pânã lacel al demnitarilor. Nu este pri-ma lucrare de acest gen a profe-sorului Coºea. Încã din primiiani ai tranziþiei, domnia sa a în-ceput sã scrie, aproape în stilulunui jurnal zilnic, eseuri ºi arti-cole economice, în care a surprins fenomenul economic ºi social românesc,nu numai cu un ochi critic, dar ºi din prisma propriilor opinii, bazate pe otemeinicã pregãtire profesionalã, precum ºi pe o bogatã experienþã politicãºi guvernamentalã.

Criza economicã ºi financiarã internaþionalã a marcat profund Româ-nia, fiind un adevãrat moment al adevãrului, în care toate greºelile, ezitãrileºi întârzierile procesului de democratizare ºi modernizare a þãrii au ieºit laivealã, demonstrând vulnerabilitatea ºi fragilitatea unei societãþi ºi a uneieconomii care, în multe cazuri, nu au putut decât sã mimeze schimbarea,rãmânând în zona neeficienþei ºi a formelor fãrã fond.

Evenimentelor ºi mãsurilor pe care eseurile le analizeazã conducautorul la concluzia cã tot ce s-a fãcut în România pentru a gestiona crizaºi pentru a uºura populaþia de povara efectelor ei a fost ori prea târziu, oriprea puþin, ori prea încet.

Ceea ce meritã de a fi subliniat este ºi stilul specific profesorului MirceaCoºea, care reuºeºte sã prezinte ºi sã dezbatã complicatele fenomene ºipolitici economice pe înþelesul unor largi categorii de cititori, indiferent depregãtirea lor economicã.

Volumul este bilingv, conþinând o selecþie în limba englezã a unora din-tre cele mai reprezentative eseuri.

Prietenului meu Ioan Sorin Roºu - WordPress.com · INTEGRÃRII EUROPENE 1) Perioada interbelicã...

Documents

Transcript of Prietenului meu Ioan Sorin Roºu - WordPress.com · INTEGRÃRII EUROPENE 1) Perioada interbelicã...