Directiva 2005/36/CE a Parlamentului European și a Consiliului

privind recunoașterea calificărilor profesionale

Calificarea profesională: Directiva 2005/36/CE - "calificări profesionale: calificările atestate

printr-un titlu de calificare, un atestat de competență prevăzut la articolul 11 litera (a) punctul (i) și/sau experiență profesională”.

Legea nr. 200/2004, cu modificările și completările ulterioare – “Calificări profesionale reprezintă calificările atestate prin

a) un titlu de calificare;

b) un atestat de competență care certifică o formare profesională care nu face obiectul unui certificat sau al unei diplome (prevăzute la art. 8, 14 si 15) ori al unui examen special fără formare prealabilă sau al exercitării cu normă întreagă a profesiei într-un stat membru pe o perioadă de 3 ani consecutivi sau pe o perioadă echivalentă cu normă redusă în decursul ultimilor 10 ani;

c) experiența profesională”.Legea educației naționale nr. 1/2011, cu modificările și completările ulterioare – ”Calificarea este rezultatul formal al unui proces de evaluare şi validare, care este obţinut atunci când un organism competent stabileşte că o persoană a obţinut, ca urmare a învăţării, rezultate la anumite standarde prestabilite.”

”Învăţământul liceal, vocaţional şi tehnologic, învăţământul profesional şi învăţământul postliceal se organizează pentru specializări şi calificări stabilite de Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului, în conformitate cu Registrul naţional al calificărilor.”

”Calificările dobândite de absolvenţii programelor de studii din învăţământul superior sunt atestate prin diplome, prin certificate şi prin alte acte de studii eliberate numai de către instituţiile de învăţământ superior acreditate.”

Proiectul de Hotărâre de Guvern privind aprobarea Cadrului Naţional al Calificărilor - ”calificarea este rezultatul formal al unui proces de evaluare şi validare, care este obţinut atunci când un organism competent stabileşte că o persoană a obţinut, ca urmare a învăţării, competențe la anumite standarde prestabilite” (definiția din LEN).

Cadrul European al Calificărilor - ”Qualification means a formal outcome of an assessment and validation process which is obtained when a competent body determines that an individual has achieved learning outcomes to given standards” - http://ec.europa.eu/eqf/terms_en.htm .

Titlu de calificare: Directiva 2005/36/CE - "titlu de calificare: diplomele, certificatele și alte

titluri oficiale de calificare eliberate de o autoritate a unui stat membru desemnată în temeiul actelor cu putere de lege și al actelor administrative ale respectivului stat membru și care certifică formarea profesională în special în Comunitate (În cazul în care prima teză nu se aplică, un titlu menționat la alineatul (3) este considerat titlu de calificare)”.

Legea nr. 200/2004, cu modificările și completările ulterioare –”Prin titlu de calificare se înțelege orice diplomă, certificat si alt titlu oficial de calificare eliberate de o autoritate a unui stat membru desemnata in temeiul actelor cu putere de lege si al actelor administrative ale respectivului stat membru si care certifica formarea profesionala obținută cu preponderență în Uniunea Europeană”.

Legea nr. 200/2004, cu modificările și completările ulterioare - ”Este asimilat unui titlu de calificare orice titlu de formare eliberat de autoritățile unui alt stat decât statele membre, daca titularul sau poseda o experiența de 3 ani in profesia respectiva, dobândită pe teritoriul unui stat membru, care i-a recunoscut titlul de calificare, și certificată de acesta”.

Legea educației naționale nr. 1/2011, cu modificările și completările ulterioare - ”Pe diploma de licenţă, pe diploma de inginer sau, după caz, pe diploma de urbanist se menţionează toate informaţiile necesare pentru a descrie programul de studii absolvit, inclusiv forma de învăţământ urmată şi titlul obţinut”.

CLASIFICAREA OCUPATIILOR este operația de sistematizare a ocupațiilor (funcțiilor și meseriilor) populației active, în care o ocupație este clasificată o singură dată - http://www.dsclex.ro/ocupatii/cor1.htm

Ocupația este activitatea utilă, aducătoare de venit (în bani sau natură), pe care o desfășoară o persoană în mod obișnuit, într-o unitate economico-socială si care constituie pentru aceasta sursă de existentă. Ocupația este, deci, proprie persoanelor active, care practică o activitate recunoscută de societate ca utilă pentru sine si semenii săi. Ocupația unei persoane poate fi exprimată prin: funcția sau meseria exercitată de aceasta.

Funcția este activitatea desfășurată de o persoană într-o ierarhie funcțională de conducere sau execuție. În clasificarea de fată, funcțiile sunt cuprinse în grupele majore de la 1 la 5.

Meseria este complexul de cunoștințe obținute prin școlarizare si prin practică, necesare pentru executarea anumitor operații de transformare si prelucrare a obiectelor muncii, sau pentru prestarea anumitor servicii. Meseriile sunt clasificate în grupele majore de la 6 la 8.

Pentru definirea corectă a noțiunii de ocupație si evitarea confuziei, este necesar să se definească si noțiunea de profesie, care, în unele cazuri, poate fi și ocupație, iar în altele nu.

Profesia este specialitatea (calificarea) obținută prin studii, iar ocupația este specialitatea (calificarea) exercitată efectiv la locul de muncă.

Recomandarea Comisiei din 29 octombrie 2009 privind utilizarea Clasificării internaționale standard a ocupațiilor (ISCO-08) (2009/824/CE): Pentru a asigura comparabilitatea datelor privind ocupațiile dintre statele membre UE și restul lumii, este important să se adopte prezenta clasificare revizuită (ISCO-08) în principalele anchete ale Sistemului Statistic European, prin care sunt colectate date privind ocupațiile înainte de următoarea rundă de recensăminte ale populației ce va avea loc în 2011.

Clasificarea ISCO-08 pune un accent mai mare pe ocupațiile legate de tehnologiile informației și comunicațiilor.

Traducerea termenilor: International Standard Classification of Occupations , Classification Internationale Type des Professions.

http://eur-lex.europa.eu/Notice.do?mode=dbl&lang=ro&ihmlang=ro&lng1=ro,fr&lng2=bg,cs,da,de,el,en,es,et,fi,fr,hu,it,lt,lv,mt,nl,pl,pt,ro,sk,sl,sv,&val=503620:cs&page=

Legea nr. 288/2004 privind organizarea studiilor universitare (care a transpus sistemul Bologna):

”Ministerul Educației si Cercetării și Ministerul Muncii, Solidarității Sociale și Familiei stabilesc, având în vedere prevederile prezentei legi, corespondența dintre calificările universitare și clasificarea ocupațiilor, precum și modificările necesare în sistemul de salarizare, în condițiile legii”.

”Diplomele acordate după finalizarea studiilor universitare de licență, de masterat și de doctorat asigură accesul la profesii și ocupații diferite, care vor fi stabilite prin lege”.

Exemplu:

Personalul didactic cuprinde persoanele din sistemul de învăţământ

responsabile cu instruirea şi educaţia.

Funcţiile didactice din învățământul preuniversitar sunt:

1) în educaţia antepreşcolară: educator-puericultor ;

2) în învăţământul preşcolar: profesor pentru învăţământ preşcolar ;3) în învăţământul primar: profesor pentru învăţământ primar;4) în învăţământul gimnazial şi liceal: profesor;5) în învăţământul special şi în comisiile de expertiză complexă: profesor itinerant şi de

sprijin, profesor-psihopedagog, profesor-psiholog şcolar, profesor-logoped, psiholog, psihopedagog, logoped, profesor de psihodiagnoză şi kinetoterapeut;

6) în centrele şi cabinetele de asistenţă psihopedagogică: profesor-psihopedagog, profesor-psiholog, profesor-sociolog, profesor-logoped, consilier şcolar;7) în centrele logopedice interşcolare şi în cabinetele şcolare: profesor-logoped, cu calificarea în psihopedagogie specială, psihologie sau pedagogie;8) în casele corpului didactic: profesor-metodist, profesor-asociat, formator, mentor de dezvoltare profesională;9) în cluburile sportive şcolare: profesor, antrenor, profesor-antrenor;10) pentru realizarea de activităţi extraşcolare: profesor;11) în unităţile de învăţământ, pentru asigurarea formării iniţiale şi a inserţiei profesionale a cadrelor didactice: profesor mentor;12) în centrele de documentare şi informare: profesor documentarist.

În instituţiile de învăţământ superior, funcţiile didactice sunt:a) asistent universitar;b) lector universitar/şef de lucrări;c) conferenţiar universitar;d) profesor universitar. În instituţiile de învăţământ superior, funcţiile de cercetare sunt:a) asistent cercetare;b) cercetător ştiinţific;c) cercetător ştiinţific gradul III;d) cercetător ştiinţific gradul II;e) cercetător ştiinţific gradul I.

Profesia reglementată: Directiva 2005/36/CE - “Profesie reglementată": o activitate sau un

ansamblu de activități profesionale al căror acces, exercitare sau una dintre modalitățile de exercitare este condiționată, direct sau indirect, în temeiul unor acte cu putere de lege și acte administrative, de posesia anumitor calificări profesionale; utilizarea unui titlu profesional limitată prin acte cu putere de lege și acte administrative la titularii unei anumite calificări profesionale constituie în special o modalitate de exercitare. (Atunci când prima teză nu se aplică, o profesie menționată la alineatul (2) este considerată profesie reglementată).

Legea nr. 200/2004, cu modificările și completările ulterioare – ”Profesia reglementată reprezintă activitatea sau ansamblul de activități profesionale reglementate conform legii române, care compun respectiva profesie în România”.

800 de categorii de profesii reglementate în cele 27 SM.

Concluziile Consiliului European (reuniunea șefilor de stat sau de guvern), din 2 martie a.c.: reducerea profesiilor reglementate și înlăturarea barierelor nejustificate (enhancing the mutual recognition of professional qualifications, reducing the number of regulated professions and removing unjustified regulatory barriers).

Comisia Europeană: Propunerea de a lansa un exerciţiu de evaluare reciprocă a legislaţiilor naţionale care reglementează accesul la profesii.

Propunerea de modificare a Directivei 2005/36/CE instituie obligația pentru SM de a notifica COM lista profesiilor reglementate și de a realiza o evaluare a criteriilor și condițiilor prevăzute de legislația de reglementare, luând în considerare:

-principiul nondiscriminării (în special, în funcție de cetățenie),

- principiul necesității (bazat pe interesul public),

- principiul proporționalității (numai pentru atingerea obiectivului urmărit).

Față de cele de mai sus și având în vedere prevederile Directivei, CNRED atrage atenția asupra următoarelor elemente care trebuie respectate de către autoritățile competente:

- Necesitatea definirii unor formalități și norme de procedură uniforme pentru punerea în aplicare a Directivei,

- Stabilirea modalităților de exercitare a profesiei, în ceea ce privește organizarea profesiei, standardele profesionale, inclusiv deontologice, controlul și responsabilitatea.

- Promovarea și menținerea unui nivel ridicat în domeniul profesional de către asociațiile/organizațiile profesionale desemnate ca autorități competente pentru o profesie reglementată,

SM „like-minded”, cu orientări comune cu privire la creşterea economică şi piaţa unică (UE-16) - grupul de la Vilnius: UK, NL, SE, DK, FI, EE, PL, LV: Propunerea de reducere a numărului de profesii reglementate sau de dereglementare și introducerea testului de proporționalitate (Establishment of the proportionality test as a tool when reforming the areas of services and regulated professions).

În acest context, CNRED a solicitat tuturor AC, un punct de vedere până la data de 30 martie a.c., cu privire la cele 2 tendințe manifestate la nivel european.

20 de AC menționate în Legea nr. 200/2004 au răspuns solicitării CNRED, susținând, în majoritate, nedereglementarea.

CNRED, în calitate de coordonator național pentru recunoașterea calificărilor profesionale, a transmis, la începutul lunii ianuarie a.c., propunerea de Directivă, în vederea formulării de observaţii şi propuneri, tuturor autorităților competente pentru profesiile reglementate din România.

În cadrul Consiliului (Uniunii Europene) se desfășoară, în prezent, dezbateri, în prima lectură, cu privire la modificările propuse de Comisia Europeană. Ultima reuniune, sub Președinția daneză a UE, va avea loc în luna iunie a.c.

În urma finalizării negocierilor în cursul anului curent, noua Directivă va fi adoptată de către Consiliu și Parlament.

După adoptare, noua Directivă va trebui transpusă de SM, în termenul stabilit (în prezent, propunerea de Directivă nu menționează termenul de transpunere).

Extinderea Sistemului IMI Propunerea de Directivă va modifica Regulamentul IMI, aflat în procedura

legislativă de adoptare, în sensul prevederii emiterii Cardului profesional european prin intermediul IMI.

În contextul viitoarei adoptării a Regulamentului IMI, Comisia Europeană a stabilit extinderea, până la sfârșitul anului, a Sistemului IMI la 294 de profesii.

În prezent, sunt înregistrate 35 de profesii în Sistemul IMI. Până la sfârșitul lunii mai a.c., Comisia Europeană a solicitat înregistrarea

a încă 40 de profesii. CNRED a transmis tuturor AC-urilor, precum și altor autorități cu atribuții

în gestionarea respectivelor profesii, solicitarea de a desemna utilizatorii care vor fi înregistrați, în Sistem, până la sfârșitul lunii mai a.c.,.

Extinderea Sistemului IMI CNRED: înregistrarea, ca AC sau DIMIC, a unei autorități publice/unui

organism profesional pentru o profesie care nu este reglementată în sensul Legii nr. 200/2004, nu conduce la concluzia că profesia respectivă devine, automat, o profesie reglementată.

CNRED subliniază obligativitatea înregistrării în IMI, în vederea respectării solicitării Comisiei Europene, a autorității publice/organismului profesional care are atribuții, conform legii, în acordarea dreptului de acces la profesia respectivă.

Concluzie: înregistrarea și cooperarea în Sistemul IMI este o obligație europeană, care trebuie aplicată la nivel național.

Sistemul general de recunoaștere

Art. 11 Nivelurile de calificare Art. 11 lit. c) (ii) aplicabil în cazul profesiilor reglementate exercitate în

baza formări profesionale cu o structură specială, este modificat astfel:- se introduce raportarea la nivelul prevăzut de lit. b) (certificat care atestă

încheierea unui ciclu de studii liceale: (i) fie general, completat de un ciclu de studii sau de formare profesională, altele decât cele prevăzute la litera (c), și/sau de stagiul sau practica profesională necesare în plus față de respectivul ciclu de studii; (ii) fie tehnic sau profesional, completat, după caz, de un ciclu de studii sau de formare profesională, astfel cum se prevede la punctul (i), și/sau de stagiul sau practica profesională necesare în plus față de respectivul ciclu de studii);

- este eliminată referirea la Anexa II (COM și-a exprimat intenția de a elimina această Anexă, RO nu a listat nicio profesie în cadrul acestei Anexe, DE nu susține această propunere, de altfel, DE regretă menținerea nivelurilor de calificare din art. 11),

- se introduce obligativitatea prezentării unui certificat eliberat de autoritățile competente din statul de origine, care să ateste formarea.

Art. 11 lit. d) și e) se modifică introducându-se referirea la sistemul de credite transferabile ECTS (nu se înlătură referirea la durată). În răspunsurile la Carta verde din anul 2011, SM au menționat introducerea referirii la Cadrul European al Calificărilor (EQF), COM nu a luat, însă, în considerare această referire.

Art. 12 Formarea profesională asimilată

Se introduce referirea la posibilitatea dobândirii calificării într-un context formal sau nu, la forma de zi sau fără frecvență.

Articolul 13 Condiții de recunoaștere

Întregul art. 13 este înlocuit, aducându-se următoarele modificări și completări:

- atestatul de competență sau titlul de calificare care urmează să facă obiectul recunoașterii trebuie să certifice numai unul din nivelurile de calificare prevăzute de art. 11, eliminându-se astfel posibilitatea prezentării oricărui tip de atestat/titlu de calificare eliberat de SM pentru accesul pe teritoriul său la o profesie reglementată,

- atestatele de competență sau titlurile de calificare trebuie eliberate de o autoritate competentă dintr-un SM, desemnată în conformitate cu actele cu putere de lege și actele administrative ale SM în cauză,

- este eliminată dovada experienței profesionale de 2 ani din ultimii 10 ani în cazul în care profesia nu este reglementată în SM de proveniență și se introduce obligativitatea deținerii unui atestat sau titlu de calificare care să ateste unul din nivelurile prevăzute de art. 11,

- în cazul unui atestat de competență sau titlu de calificare sau a unui certificat care atestă absolvirea unei forme de învățământ și formare reglementate sau o formare profesională cu structură specială echivalentă cu nivelul prevăzut la art. 11 lit. (c) (i), SM gazdă le acceptă pe cele emise de către SM de origine (n.n. art. 11 lit. (c) (ii) prevede o formare cu o structură specială).

- se elimină posibilitatea existentă anterior de a obține, în baza unui titlu de calificare care să ateste nivelul prevăzut de art. 11 lit. (c) – nivel postliceal, dreptul de exercitare a unei profesii reglementate pe teritoriul unui SM care condiționează accesul la acea profesie de posesia unui titlu de calificare care să ateste absolvirea a 4 ani de studii universitare,

- autoritatea competentă a SM gazdă poate refuza accesul la o profesie și exercitarea acesteia titularilor unui atestat de competență atunci când calificarea națională necesară pentru exercitarea profesiei pe teritoriul său este clasificată la art. 11 lit. (d) – studii universitare cu o durată de minim 3 ani și maxim 4 ani sau lit. (e) – studii universitare cu o durată mai mare de 4 ani.

RO a susținut că aceste modificări, în condițiile în care recunoașterea unui titlu de calificare dintr-un alt SM care atestă un nivel de calificare inferior, de ex., art. 11 lit. c (i), celor prevăzute la art. 11 lit. (d) sau (e), existente în SM gazdă, creează o discriminare în raport cu cetățenii SM gazdă, care au acces la respectiva profesie reglementată numai în baza unui titlu de calificare corespondent nivelurilor prevăzute la lit. d) și e) și conduce la recunoașterea unor titluri de calificare de niveluri diferite, ceea ce ar putea aduce atingere principiului egalității de tratament, proporționalității și funcționării Cadrului European al Calificărilor, stabilit de COM și SM. DE a precizat că noile modificări sunt problematice, întrucât afectează sistemul dual de pregătire profesională şi educaţie care este aplicat în acest SM şi s-a dovedit foarte eficient.

Articolul 14 Măsuri compensatorii Se elimină cele 3 condiții prevăzute anterior în baza cărora puteau fi

dispuse măsurile compensatorii, Se prevede o singură condiție în baza căreia pot fi dispuse măsurile

compensatorii: numai dacă formarea care urmează a face obiectul recunoașterii ”acoperă aspecte semnificativ diferite în ceea ce privește activitățile profesionale față de cele acoperite de formarea în statul membru gazdă”.

Prin «aspecte semnificativ diferite» se înțeleg aspectele a căror cunoaștere este esențială pentru exercitarea profesiei și în cazul cărora formarea urmată de migrant prezintă diferențe importante, în ceea ce privește conținutul, în raport cu formarea necesară în statul membru gazdă.

Modificare: nu mai sunt luate în considerare diferențele privind durata formării.

RO a menționat că precizarea numai a unei singure condiții care să justifice aplicarea măsurilor compensatorii poate conduce la apariția elementului de subiectivitate în procedura de recunoaștere, condițiile/situațiile anterioare fiind destul de explicite și evidente atât pentru autoritățile competente, cât și pentru profesioniștii în mobilitate, în contextul în care însăși definirea ”aspectelor semnificativ diferite” este, în anumite cazuri, dificil de realizat.

Eliminarea condițiilor prevăzute anterior de art. 11 trebuie analizată temeinic, cu luarea în considerare a consecințelor care se pot produce în procesul de recunoaștere, în special, pentru profesionist.

Eliminarea criteriului duratei în stabilirea ”aspectelor semnificativ diferite” și menținerea numai a celui privind conținutul formării trebuie corelate, în condițiile în care sistemele naționale de educație nu sunt armonizate la nivel european, cu tendințele europene în politicile educaționale, care aduc în prim

plan, din ce în ce mai pronunțat, nu atât conținutul, ci rezultatele învățării (learning outcomes), precum și competențele și abilitățile dobândite.

În condițiile în care sistemul de credite ECTS a fost introdus în definirea nivelurilor de calificare și se urmărește simplificarea procedurii de recunoaștere, trebuie analizată introducerea în evaluare, alături de conținut, fie a numărului de credite ECTS în definirea diferențelor semnificative, fie a rezultatelor învățării/competențelor dobândite.

În procesul de evaluare numai a conținutului - care va dobândi, astfel, un rol major - se creează premisele ca profesionistul să prezinte documentele școlare justificative suplimentare față de titlul de calificare și situația școlară atașată (Suplimentul la diplomă și/sau documente EUROPASS), care nu sunt foarte facil de procurat (de ex. numai planurile de învățământ/programele analitice prevăd o descriere a conținutului disciplinelor și, în plus, a duratei, care nu se eliberează, în mod obligatoriu în prezent, de instituțiile de învățământ).

Măsurile compensatorii vor fi dispuse cu luarea în considerare a experienței profesionale ca până în prezent, dar și a învățării pe tot parcursul vieții (lifelong learning). În consecință, atestatele și certificatele dobândite în contexte nonformale și informale, obținute în SM de origine/de proveniență, vor fi luate în considerare, implicit, vor fi recunoscute, în cadrul procedurii de recunoaștere. DE a opinat că este dificil de obţinut dovada pregătirii având o natură informală şi este greu de stabilit cum va fi luată aceasta în calcul la stabilirea măsurilor compensatorii

Obligativitatea motivării deciziei de impunere a măsurilor compensatorii:

- precizarea nivelului de calificare necesar în SM gazdă și a nivelului de calificare deținut de solicitant în conformitate cu nivelurile prevăzute de art. 11,

- precizarea subiectului sau subiectelor/disciplinelor pentru care s-au identificat diferențe semnificative,

- explicarea diferențelor semnificative cu referire la conținut,- motivarea faptului pentru care, din cauza acestor diferențe semnificative,

solicitantul nu își poate exercita în mod satisfăcător profesia pe teritoriul SM gazdă,

- argumentarea motivelor pentru care diferențele semnificative nu pot fi compensate prin cunoștințele, aptitudinile și competențele dobândite de solicitant în decursul experienței sale profesionale și prin învățare pe tot parcursul vieții.

RO susține necesitatea motivării deciziei de impunere, de către autoritatea competentă, ca măsură compensatorie a stagiului de adaptare sau a testului de aptitudini, cu excepția situației prevăzute în prezent de Directivă, respectiv când se impune, pentru exercitarea unei profesii reglementate, cunoașterea dreptului național, deoarece această condiție reprezintă, prin ea însăși, o justificare a deciziei de impunere a uneia sau alteia dintre măsurile compensatorii. RO consideră că vor exista situații în care o justificare foarte detaliată a conținutului formării nu este posibilă, deoarece ar impune analizare și detaliere extrem de amănunțită a cursurilor/disciplinelor urmate, eliminând un eventual caracter subiectiv, însă, îngreunând procedura de recunoaștere,

RO a atras atenția asupra dificultății dovedirii în mod practic a sintagmei ”în mod satisfăcător” (a satisfactory manner), deoarece implică un anumit grad de subiectivism, în condițiile în care condițiile de exercitare a unei profesii reglementate nu sunt armonizate în SM și profesionistul poate afirma că, în SM de origine, a exercitat/poate exercita, în mod satisfăcător, profesia. În acest caz, s-ar impune stabilirea unei legături directe între conținutul formării/disciplinele studiate și activitățile exercitate în cadrul profesiei respective/profesia în cauză, ceea ce este dificil de realizat, deoarece, în funcție de conținut, sunt dobândite, mai întâi, competențele și abilitățile care conduc, la rândul lor, la posibilitatea exercitării unei activității/profesii.

În plus, în stabilirea exercitării unei profesii în mod satisfăcător sau nu, autoritatea competentă va trebui să ia în considerare și un potențial feedback din partea beneficiarului/consumatorului, care nu poate interveni decât după obținerea recunoașterii și a dreptului de exercitare a profesiei.

Obligativitatea autorităților competente de a organiza proba/testul de aptitudini cel puțin de două ori pe an, solicitanții fiind ”autorizați să reia proba cel puțin o dată dacă au fost respinși la o primă probă.”

RO susține prevederea nou introdusă privind organizarea testului/probei de aptitudini de cel puțin de două ori pe an și posibilitatea acordată solicitanților de a relua proba cel puțin o dată dacă au fost respinși la o primă probă.

Aceasta se regăsește deja în Codul de conduită agreat de coordonatorii naţionali în materia recunoaşterii calificărilor profesionale http://www.cnred.edu.ro/#Ghidul-privind-recunoasterea-calificarilor-profesionale

Propunerea de Directivă:

http://ec.europa.eu/internal_market/qualifications/policy_developments/index_en.htm.

Vă mulțumim pentru colaborare!

www.cnred.edu.ro