Masterand : Bîsceanu Coriolan-George

Istoria românilor este dominată la sfârşitul sec. al XVII-lea şi primele decenii ale celui următor de puternica personalitate a voievodului Ţării Româneşti, Constantin Brâncoveanu. Îndelungata sa domnie, începută la 29 octombrie 1688 şi încheiată în mod tragic în anul 1714, în ziua de 15 august, corespunde unor importante transformări economice, sociale, politice şi culturale.

Spre deosebire de predecesorii săi, Brâncoveanu-Vodă va folosi alte metode politice, încheind epoca voievozilor războinici. El începe etapa negocierilor diplomatice şi a stabilirii de relaţii personale cu conducătorii politici ai lumii de atunci.

Cine a fost Constantin Brâncoveanu ?

Constantin s-a născut în anul 1654, în satul Brâncoveni, fostul judeţ Romanaţi. Unchiul său a fost, Şerban Cantacuzino, domn al Ţării Româneşti.

În urma morţii celor doi fraţi ai săi mai mari moşteneşte averea părintească. Căsătorit cu Marica, nepoata lui Antonie Vodă din Popești, Constantin Brâncoveanu a avut cu aceasta patru fii: Constantin, Ștefan, Radu și Matei și șapte fiice: Stanca, Maria, Ilinca, Safta, Anca, Bălașa și Smaranda.

Soția sa, Doamna Marica, a fost adevăratul administrator al întregii averi a Brâncovenilor, despre care se afirma pe atunci că era fabuloasă. Ea știa rostul fiecărei moșii, al fiecărei case și al tuturor sumelor de bani depozitate în băncile din vestul Europei, la Viena, Veneția sau Amsterdam.

Rămâne orfan de mic. Tatăl său, Matei “Papa” Brâncoveanu, a fost omorât în februarie 1655, în timpul răscoalei seimenilor şi dorobanţilor, ridicaţi împotriva domniei. Constantin a fost crescut de mama sa, Stanca Cantacuzino, de bunica după tată, Păuna Greceanu, şi de unchiul său, stolnicul Constantin Cantacuzino. A primit o educaţie aleasă în casele părinteşti din Bucureşti şi a învăţat între altele greaca, latina şi slavona.

În anul 1678, unchiul său, Şerban Cantacuzino ajunge domnitor, astfel că tânărul Constantin este înaintat vel-logofăt, cea mai înaltă treaptă a ierarhiei boiereşti.

Cu toate că nu a râvnit niciodată la tronul Munteniei, a fost nevoit să primească ungerea ca domnitor, la aceasta contribuind boierii ţării, împreună cu mitropolitul Teodosie şi cu Patriarhul Ecumenic, cu toţii preţuindu-l pentru alesele sale calităţi, intelectuale şi morale. 

Politica internăPolitica internă

Domnia lui Constantin Brâncoveanu a fost o perioadă de progres Domnia lui Constantin Brâncoveanu a fost o perioadă de progres economic și cultural-artistic, de inițiative de modernizarea statului, de economic și cultural-artistic, de inițiative de modernizarea statului, de reformare a sistemului fiscal. reformare a sistemului fiscal.

A organizat cancelaria statului în vederea întreținerii raporturilor cu puterile străineA organizat cancelaria statului în vederea întreținerii raporturilor cu puterile străine

Principalele direcții ale politicii lui Constantin Brâncoveanu au fost:Principalele direcții ale politicii lui Constantin Brâncoveanu au fost:

întărirea rolului domniei;întărirea rolului domniei;

reorganizarea sistemului fiscal;reorganizarea sistemului fiscal;

promovarea unor relații strânse cu Moldova și Transilvania.promovarea unor relații strânse cu Moldova și Transilvania.

Cu Moldova, chiar din primii ani de domnie, Sfântul Brâncoveanu a dorit sa aibă relaţii frăţeşti, de bună înţelegere, dar s-a lovit de lipsa de tact şi de înţelegere a lui Constantin Vodă Cantemir, un bătrân soldat, neştiutor de carte, care se lasă condus de boierii săi.

Cu toată strădania domnitorului muntean, din cauza intrigilor boierilor de la curtea Moldovei, se naşte o ură pe viaţă şi pe moarte între cei doi domnitori români, urmată de intrigi şi uneltiri duşmănoase către Înalta Poartă, contracarate cu mare greutate şi cu preţul multor daruri şi pungi cu bani, oferite de către Brâncoveanu mai marilor demnitari otomani, pentru a scăpa cu viaţă.

CONSTANTIN BRÂNCOVEANU - CTITOR DE LĂCAŞURI DE CULT, DE ŞCOLI ŞI DE TIPARNIŢE

• a preţuit şi sprijinit mult cultura;

• în cei aproape 26 de ani de domnie, s-a dovedit un gospodar desăvârşit şi bun administrator al avuţiilor ţării;• a inițiat o amplă activitate de construcții religioase și laice, îmbinând în arhitectură, pictură murală și sculptură tradiția autohtonă, stilul neo-bizantin și ideile novatoare ale renascentismului italian într-un nou stil caracteristic, numit stilul brâncovenesc. • și-a asumat rolul de protector al tiparului și școlilor din Țara Românească, dar și din Transilvania, numele său fiind întâlnit între cele ale donatorilor de la școala românească din Șcheii Brașovului. • s-a înconjurat de personalități de cultură din țară și străinătate, susținând financiar și diplomatic pregătirea tinerei generații de cadre în școlile europene. • în 1689 l-a adus de la Istanbul pe Antim Ivireanul, viitorul mitropolit, sub îndrumarea căruia s-au tipărit numeroase cărți românești, grecești, slave și chiar arabe, turcești și georgiene.

Acest domn al Ţării Româneşti :

• a înființat în 1694 Academia domnească din București, o școală superioară („colegiu public pentru pământeni și străini”) având ca limbă de predare greaca veche, în clădirile de la mănăstirea „Sfântul Sava”. În 1707 el a reorganizat-o, numind în fruntea ei un învățat grec.

• Constantin Brâncoveanu şi-a mărturisit credinţa mai ales prin faptele sale. Numeroase lăcaşuri de cult pe care le construieşte, le reface sau le înzestrează cu moşii, cu diferite daruri sau obiecte de preţ, răspândite în toată Muntenia, dar şi în Transilvania, stau mărturie în această privinţă. • a fost unul dintre cei mai mari ctitori de biserici și mănăstiri din țările române.

• în paralel cu „Academia de la Sfântul Sava”, funcționau și alte școli, în incinta unor mănăstiri, în care se preda în slavonește și în românește. Așa au fost școlile de la mănăstirile Sfântul Gheorghe Vechi și Colțea, care pregăteau scriitori de cancelarie sau slujbaşi ai vistieriei ţării, preoți și dascăli. • în câteva mănăstiri au luat ființă biblioteci, cu lucrări procurate din mari centre culturale din apusul Europei; printre acestea se remarcau biblioteca de la mănăstirea Mărgineni și biblioteca mănăstirii Horezu, ctitorie a lui Constantin Brâncoveanu.

• încă înainte de a ajunge domnitor, el a ridicat două biserici, una la Potlogi, Dâmbovița și alta la Mogoșoaia, lângă București.

După ce s-a urcat pe tronul Țării Românești, Brâncoveanu a mai ctitorit tot în București încă trei biserici, pe locul unora mai vechi: biserica Sfântul Ioan cel Mare sau „Grecesc”, demolată în secolul trecut, biserica mănăstirii Sfântul Sava, demolată în secolul trecut și Biserica Sfântul Gheorghe Nou din București, existentă și azi în centrul capitalei, recent restaurată. În această din urmă biserică au fost depuse și osemintele ctitorului, în anul 1720, aduse în ascuns de la Constantinopol, de către soția sa, doamna Marica.

A mai zidit o biserică în satul Doicești, Dâmbovița - în 1706.În vara anului 1690, Constantin Brâncoveanu a pus piatra de temelie a celei mai de seamă din ctitoriile sale: Mănăstirea Horezu (sau „Hurezi”), cu hramul Sfinții împărați Constantin și Elena.

Printre alte biserici și mănăstiri ctitorite sau refăcute de binecredinciosul voievod, trebuie amintite: Mănăstirea Sâmbăta de Sus, Mănăstirea Surpatele, Mănăstirea Polovragi și Mănăstirea Turnu din Târgșoru Vechi, Prahova.

Mânăstirea Horezu Mânăstirea Sâmbăta de Sus

Mânăstirea Turnu

Mănăstirea SurpateleMănăstirea Surpatele

Stilul brâncovenescStilul brâncovenesc

Stilul brâncovenesc se distinge prin expresivitatea conferită de Stilul brâncovenesc se distinge prin expresivitatea conferită de volumele arhitectonice ale scărilor exterioare, ale foișoarelor, volumele arhitectonice ale scărilor exterioare, ale foișoarelor, care variază în mod pitoresc aspectul fațadelor. care variază în mod pitoresc aspectul fațadelor. OOrnamentrnamentareaarea bogată a coloanelor și a balustradelor trădează prin motivele bogată a coloanelor și a balustradelor trădează prin motivele vegetale compuse în vrejuri influența barocă. Proporțiile devin vegetale compuse în vrejuri influența barocă. Proporțiile devin mai zvelte și mai armonioase, ele dovedesc o mai grijulie mai zvelte și mai armonioase, ele dovedesc o mai grijulie elaborare a planurilor. Atât decorul cât și spațiile libere, elaborare a planurilor. Atât decorul cât și spațiile libere, structurate de coloane, neagă masivitatea formelor structurate de coloane, neagă masivitatea formelor arhitectonice; pridvorul deschis ajunge de exemplu a fi un arhitectonice; pridvorul deschis ajunge de exemplu a fi un element reprezentativ al clădirilor. Boltirea se face de obicei în element reprezentativ al clădirilor. Boltirea se face de obicei în semicilindru sau cu cupole semisferice. Decorul poate fi sculptat semicilindru sau cu cupole semisferice. Decorul poate fi sculptat din piatră sau aplicat sub forma unor reliefuri din stuc. În din piatră sau aplicat sub forma unor reliefuri din stuc. În decorația din piatră predomină motivele florale, în stuc sunt des decorația din piatră predomină motivele florale, în stuc sunt des întâlnite ornamente de tip oriental. întâlnite ornamente de tip oriental. Artele decorative înfloresc în epoca brâncovenească. Deosebite Artele decorative înfloresc în epoca brâncovenească. Deosebite

sunt realizările din domeniul argintăriei, din cel al lemnului sunt realizările din domeniul argintăriei, din cel al lemnului sculptat și al broderiei. sculptat și al broderiei.

În politica externă desfăşurată cu multă pricepere de domnul muntean, acesta a reuşit să transforme Ţara Românească într-un factor activ pe plan european, ale cărui servicii diplomatice erau căutate în epocă.

Datorită politicii pungilor cu aur ce erau trimise otomanilor, a fost întărit în scaun succesiv în 1696, 1698, 1700 şi 1704 de către Imperiul Otoman.

Pentru a întreţine relaţii strânse cu principalele capitale europene (Constantinopol, Viena, Moscova, Veneţia, Roma), a constituit un veritabil cabinet diplomatic, unde erau implicaţi între alţii: stolnicul Constantin Cantacuzino, arhimandritul Isaia, culcerul Afenduli, Profiriţa Ianachi, Anton Maria Del Chiaro, fraţii David şi Teodor Corbea.Acest cabinet diplomatic strângea şi oferea domnului informaţii pe care acesta le folosea cu pricepere în relaţiile cu marile puteri ale timpului şi în folosul ţării sale.

Cu o mare abilitate şi cu preţul multor pungi cu galbeni, până în anul 1709, Constantin Brâncoveanu a reuşit să menţină o politică echilibrată între Imperiul Otoman şi Imperiul Habsburgic, a cărui expansiune ajunsese până la hotarele Ţării Româneşti, după cucerirea Transilvaniei, recunoscută de Poarta Otomană prin tratatul de pace de la Karlowitz, din 1699.

Faţă de turci a platit cu regularitate haraciul stabilit şi, de asemenea, a dat dovadă de o mare generozitate faţă de marii demnitari ai Înaltei Porti. Brâncoveanu ajunsese să fie cunoscut la Constantinopol pentru bogăţia şi dărnicia sa, astfel încât persoanele importante de pe lângă sultan se întreceau care mai de care să aibă de-a face cu stăpânitorul Valahiei, pe care turcii îl numeau cu invidie Altan Beg, adică Prinţul Aurului.

A încercat se evite cu orice preţ transformarea ţării în teatru de război sau anexarea ei la Imperiul Habsburgic.

Imperiul Romano-German nu dorea să strice relaţia cu domnitorul Ţării Româneşti, pentru că acesta le furniza informaţii despre turci şi le oferea provizii de care aveau mare nevoie. În 1689 a semnat un tratat cu habsburgii prin care se recunoaşte individualitatea Ţării Româneşti, dar şi închinarea ei formală. Deoarece nu s-a putut aplica, trupele imperiale conduse de generalul Donat Heissler, au intrat în Ţara Românească, ocupând Craiova, Piteşti, Târgovişte, Câmpulung şi Bucureşti.

Atunci când imperialii i-au cerut lui Brâncoveanu să întreţina această armată deosebit de costisitoare, el i-a chemat în ajutor pe turci şi pe tătari.

Împreună au izbutit să-i învingă pe imperiali la Zărneşti în anul 1690, în singura sa bătălie pe care a purtat-o în cei 25 de ani de domnie.

Dar victoria a fost de scurtă durată şi dureroasă pentru Dar victoria a fost de scurtă durată şi dureroasă pentru Muntenia, deoarece o altă oştire imperială a determinat retragerea Muntenia, deoarece o altă oştire imperială a determinat retragerea învingătorilor de la Zărneşti. Dupa acest conflict militar, învingătorilor de la Zărneşti. Dupa acest conflict militar, Brâncoveanu nu a mai avut nicio altă luptă, iar relaţiile sale cu Brâncoveanu nu a mai avut nicio altă luptă, iar relaţiile sale cu imperialii habsburgici se îmbunătăţesc. imperialii habsburgici se îmbunătăţesc.

Datorită abilităţilor sale de politician, Brâncoveanu reuşeşte să Datorită abilităţilor sale de politician, Brâncoveanu reuşeşte să rămână în graţiile habsburgilor, dar şi ale turcilor. Astfel, în 30 rămână în graţiile habsburgilor, dar şi ale turcilor. Astfel, în 30 ianuarie 1695, obţine din partea Imperiului Habsburgic titlul ianuarie 1695, obţine din partea Imperiului Habsburgic titlul de ,,Principe al Imperiului”, iar din partea Înaltei Porţi, primeste de ,,Principe al Imperiului”, iar din partea Înaltei Porţi, primeste dreptul ca ,,până va avea zile să domnească acest pământ al dreptul ca ,,până va avea zile să domnească acest pământ al ţării”, adică dreptul de a domni pe viaţă în Ţara Românească.ţării”, adică dreptul de a domni pe viaţă în Ţara Românească.

În calitate de reprezentant al populaţiilor balcanice supuse otomanilor, atrage atenţia Rusiei asupra situaţiei din Balcani şi caută a o cointeresa pentru a opri tendinţele de expansiune ale habsburgilor.

În războiul ruso-otoman din 1710-1711, a adoptat o politică de expectativă, concentrându-şi forţele în tabăra de la Urlaţi de lângă Ploieşti, pentru a vedea în ce parte se îndreaptă victoria, îi scrie ţarului Petru cel Mare o scrisoare în care i-a promis că îl va ajuta cu aprovizionarea armatei. În schimb, țarul i-a trimis mulțumirile sale și 300 de pungi cu aur, pentru plata serviciilor.

Cu Rusia, încă din 1697, încearcă să stabilească relaţii bune de pace şi colaborare:

O informeaza prin agenţii săi despre toate mişcările pe care le punea la cale Înalta Poartă;

Speră că va reuşi cu ajutorul Rusiei să declanşeze o campanie antiotomană menită să elibereze toate popoarele subjugate de către otomani.

Pentru serviciile aduse Rusiei, ţarul Petru I îl decorează pe Constantin Brâncoveanu cu ordinul ,,Sfântul Andrei”.

În cazul în care rușii ar fi vrut să intre în Țara Românească, se alia cu ei. El intenționa însă să rămână de partea turcilor dacă aceștia ar fi fost mai rapizi.

Planurile i-au fost date peste cap însă de vărul sau, spătarul Toma Cantacuzino, care împreună cu mai mulți boieri ai lui Brâncoveanu a fugit în lagărul țarului. Speriat, Brâncoveanu i-a trimis lui Petru cel Mare cele 300 de pungi înapoi, iar turcilor proviziile, contribuind la eșecul militar al țarului, în bătălia de pe Prut (Stănilești, 1711), care s-a văzut nevoit să încheie pace cu turcii.

În anul 1711, sultanul a hotărât să se răzbune. Pentru aceasta a pus În anul 1711, sultanul a hotărât să se răzbune. Pentru aceasta a pus la cale un plan, aplicat abia după trei ani, când Brâncoveanu nici nu mai la cale un plan, aplicat abia după trei ani, când Brâncoveanu nici nu mai bănuia că ar mai avea dușmani. Toate rudele lui, Cantacuzinii, care îi bănuia că ar mai avea dușmani. Toate rudele lui, Cantacuzinii, care îi sprijiniseră până atunci domnia, se întoarseră însă împotriva lui.sprijiniseră până atunci domnia, se întoarseră însă împotriva lui.

Deși Brâncoveanu făcuse mari eforturi pentru a-i convinge pe otomani că gestul spătarului Toma Cantacuzino (trecerea de partea rușilor în timpul războiului ruso-turc din 1711) nu exprimase și voința sa, o nouă acuzație s-a adăugat la adresa voievodului.

Învinuit, după cum spunea cronicarul turc Mehmed Rașid că Învinuit, după cum spunea cronicarul turc Mehmed Rașid că „„adunase multe bogății și arme pentru a se opune și pregăti o adunase multe bogății și arme pentru a se opune și pregăti o răscoală, așteptând ca să-și arate dorința de a domni în chip absolut răscoală, așteptând ca să-și arate dorința de a domni în chip absolut independentindependent”, Ali Pașa, comandantul oștilor otomane, pregătea ”, Ali Pașa, comandantul oștilor otomane, pregătea atunci o mare lovitură împotriva Sfântului Imperiu Roman de Națiune atunci o mare lovitură împotriva Sfântului Imperiu Roman de Națiune Germană, motiv pentru care s-a decis să-l scoată pe Brâncoveanu din Germană, motiv pentru care s-a decis să-l scoată pe Brâncoveanu din joc înainte de începerea luptelor. joc înainte de începerea luptelor.

Brâncoveanu a fost mazilit in 1714, în apropierea Paștilor. Brâncoveanu a fost mazilit in 1714, în apropierea Paștilor. Împreună cu familia sa, a fost dus la Istanbul și închis la Împreună cu familia sa, a fost dus la Istanbul și închis la Edicule, iar toate averile sale i-au fost confiscate.Edicule, iar toate averile sale i-au fost confiscate.

Capetele celor șase au fost plimbate pe străzile Istanbulului Capetele celor șase au fost plimbate pe străzile Istanbulului în vârfuri de sulițe, iar trupurile, aruncate în mare. Doamna Marica a în vârfuri de sulițe, iar trupurile, aruncate în mare. Doamna Marica a aflat vestea în închisoare. Cu ajutorul aflat vestea în închisoare. Cu ajutorul Patriarhiei Constantinopolului a început pescuitul cadavrelor, care Patriarhiei Constantinopolului a început pescuitul cadavrelor, care și-au găsit odihna veșnică în insula Halki, într-o veche mânăstire și-au găsit odihna veșnică în insula Halki, într-o veche mânăstire grecească. grecească.

Aduse în ascuns de la Constantinopol, de Aduse în ascuns de la Constantinopol, de către soția sa, doamna Marica, în 1720, osemintele către soția sa, doamna Marica, în 1720, osemintele lui Constantin Brâncoveanu au fost înmormântate lui Constantin Brâncoveanu au fost înmormântate la Biserica Sfântul Gheorghe Nou din București, la Biserica Sfântul Gheorghe Nou din București, ctitorie a sa.ctitorie a sa.

Neamul Sfântului Constantin BrNeamul Sfântului Constantin Brââncoveanu ncoveanu nu s-a stins în urma masacrului din ziua nu s-a stins în urma masacrului din ziua praznicului închinat Adormirii Maicii Domnului, dinpraznicului închinat Adormirii Maicii Domnului, din anulanul 1714, existând numeroşi descendenţi pe linie 1714, existând numeroşi descendenţi pe linie feminină, care au continuat să trăiască unindu-şi feminină, care au continuat să trăiască unindu-şi sângele regesc cu cel al altor familii româneşti.sângele regesc cu cel al altor familii româneşti.