Prezenta DS

8/18/2019 Prezenta DS

1/56

UNIVERSITATEA VALAHIA DIN TÂRGOVIŞTEFACULTATEA DE TEOLOGIE ORTODOXĂ

SPECIALIZAREA: TEOLOGIE ORTODOXĂPASTORALALICENŢĂ

PREZENŢA DUHULUI SFÂNTĪN BISERICA SI ĪN LUME

Îndrumător ştiinţific : Lect. drd. Pr. on Stoica

Absolvent: R bert Marian Puiescu

TÂRGOVIŞTE 2000


2/56

N T R O D U C E R E

S-a spus în acest al doilea mileniu creştin că Duhul lui Dumnezeu ne ar fipărăsit, unii făcând chiar constatarea brutală şi disperată că, Dumnezeu ar fi

murit , undeva pe la sfârşitul secolului al XIX lea, sau că ar fi emigrat către altespaţii reliioase, unde se pare că e apreciat! De fapt, absenţa Duhului este, separe, obsesia timpului nostru şi învăţaţii secolului o consemnează în scrierilelor cu toată neliniştea pe care o poate enera acest fenomen! "i nu deeabaNietz!"e, I#e$ sau D%t%e&'i au consemnat marea dramă ce seconsumă pe scena creştină de două milenii# au ucis pe $iul şi implicit pe %atălcare era în &l!'

"i, e uimitor cum au putut ucide pe (cela pe care ) au tot chemat mereu,*ăspunsul la cea mai chinuitoare întrebare# Doamne care este chipul Tău,

arată ne măcar faţa Ta şi ne este de ajuns. (u ucis *ăspunsul, +uvântul, deşicei ce trebuiau să moară erau ei, căci ştiau avertismentul# Nu poate vedeacineva faţa Mea şi să trăiască. Dar, mult mai rav este că, odată cu &l auomorât şi întrebarea sau mai bine zis pe +el ce anima dorinţa lor de întrebare,au ucis Duhul, se pare, mult mai discret, decât concret! urind întrebarea,interoaţia trăsătură definitorie a omului căci e sinurul din cosmos care se

întreabă., omul nu şi mai poate /ustifica e0istenţa, e asemenea unui rezidunociv, fără binefăcătoarea enerie!

"tim că +el ce caută, +el ce cercetează adâncurile noastre este Duhul,

&l care suspină în inima noastră, care ne aduce dorul după %ată şi fără întrebare nu vine nici răspuns! $ără Dumnezeu, omul pare că a devenit liber,dar a devenit liber de viaţă, sau mai bine zis liber în moarte, dobândindlibertatea deşertului, aridă şi fără sens aceasta se vede din proresulcivilizaţiei morţii de astăzi.!

(stfel, înţeleem de ce astăzi lumea este dianosticată a suferi deaspiritualitate 1, cea mai rea şi eneralizată suferinţă! "i nu ar fi nevoie decâtca viziunea lui Iezechiel să se actualizeze şi Duhul care suflă unde voieşte sătreacă iarăşi peste marele ogor al cuvintelor lumii ! 2 Iată cum marea literatură asurprins ceea ce se întâmplă cu lumea la acest sfârşit de secol şi de mileniu cuomul! De aceea s-a a/uns să nu se mai sesizeze 3rezenţa şi lucrarea DuhuluiSfânt în 4iserică şi în lume!

5n cele ce urmează, voi încerca să arăt că, Duhul Sfânt nu a încetatniciodată să lucreze şi să se manifeste în 4iserică şi în lume! Dacă aceastălucrare nu e percepută nu înseamnă că ea nu e0istă, cum se spunea ceea cenu se vede nu există, ci aceasta arată că, problema e cu omul respectiv carenu e încă transparent lucrării Duhului, ci a rămas opac, închis în sine însuşi, cuo imaine reşită despre Dumnezeu +are este +el cu %otul (ltul!

1 %atăl este în $iul şi $iul este în %atăl In! '67 26.2 I! 4ua, Teologia enclavelor , Sf! 8heorhe-9echi, 4ucureşti, '::;, '623 Ibidem '6:

2


3/56

&vanhelia ne revelează că, nimeni nu este mai aproape de noi decât+el cu %otul (ltul! (ltul decât noi, dar incomparabil mai aproape de noi! ?solidaritate inimainabilă se naşte din sfinţenia sa! +hiar dacă (ltul, &l nu esteniciodată străin! ?are nu spunea aşa frumos Sf! (uustin# !l este mai intimmie dec"t mine #nsumi. (ceastă înţeleere a )ui, Duhul, Dumnezeu, +el cu%otul (ltul ne va descoperi prezenţa şi lucrarea Sa în 4iserică şi în lume! +elce a creat lumea nu putea decât să o asiste discret, mereu, până la împlinireascopului ei ultim! Dacă 3laton intuia, la vremea lui că lumea e plină de zei @,după 5ntruparea $iului şi mai cu seamă după +incizecime lumea e plină deTreime ;

9om vedea că, nu doar 4iserica lucrează asupra lumii, potrivit vocaţieisale, ci şi lumea influenţează 4iserica, sau mai bine zis printr o providenţialălucrare Duhul Sfânt prezent în ele, lucrează concomitent prin 4iserică pentrulume şi prin lume pentru 4iserică! &ste ceea ce s-a spus că noi cunoaştem olume transfiurată în 4iserică, ce are ca scop să se e0tindă în tot universul!

3ersoana cea misterioasă, eleantă şi prea sensibilă, ce lucrează prineneriile divine necreate asupra şi în 4iserică şi lume, este Duhul Sfânt!4iserica îşi mărturiseşte credinţa în Duhul Sfânt ca# Domnul Cel de viaţă$ăcătorul în simbolul de credinţă


4/56

dintre credincioşi, prin &l, Bristos devine viaţa fiecăruia! +onduşi de DuhulSfânt, noi nu devenim automate, dimpotrivă, &l face elanul nostru de viaţă în şicu Bristos, mai personal! (ceasta printr o discreţie infinită, &l făcând pe Bristossă locuiască în noi, fără a înceta să fim ceea ce suntem!


5/56

I.1. Duh, Duh S!ntI.". #iseric$I.%. Lu&e

I.'. Conce()ia orto*o+$ Trinitar$

I.1. DU. DU SF-NT

I.1.1. Ter&enu Duh din limba română este cel care l traduce pe celebraic ruah, ce ar avea ca sens primar pe cel de# suflare, vânt, aer!

(stfel, ca v"nt este o forţă invizibilă, puternică şi misterioasă nu ştim deunde vine.7 ca suflare este tot o forţă misterioasă ce se observă în viaţa

omului, e forţa dinamică a trupului uman! Dar, poate fi şi o putere divină,atunci când termenul e uzitat pentru a revela momentele în care oamenii par aşi depăşi limitele, ca şi când ar colabora cu o forţă supranaturală! Deci, sensulcentral pare a fi acela de# experimentarea unei forţe extraordinare, misterioaseforţă nevă*ută, misterioasă a v"ntului, misterul vitalităţii, forţa exterioară caretransformă, toate sunt ruah manifestări ale energiei divine/.

(cest termen este folosit şi în sens de spirit uman, bun sau rău, astfel că în 9echiul %estament el este folosit de ()* de ori, iar în


6/56

înţelee 3ersoana inefabilă a Duhului Sfânt, a treia 3ersoană a Sfintei %reimi,Dumnezeu adevărat, de o fiinţă cu %atăl şi cu $iul, care a dumnezeirea prinpurcedere de la %atăl, fiind purces simultan cu naşterea $iului din veci!

Duhul este reu de surprins, atât e de iute, căci am văzut că numele Său înseamnă suflare, v"nt ! "i, oare, cine poate pune mâna pe propria i suflare sau

poate să prindă vântul = +ăci ştim că, Duhul este ca v"ntul care suflă undevoieşte şi #i au*i glasul lui, dar nu şti de unde vine sau #ncotro se duce In! 2,C.!3rin urmare, de aceea ne este aşa de reu să ) închidem pe &l areleinspirator, poetul absolut şi enial, protectorul libertăţii, în concepte sau idei,căci ştim cuvintele nu pot oferi decât idoli, nu realităţi, dată fiind limitarea lor!Duhul fuge mereu mai repede, ia altă formă mereu, căci &l nu areează

încremenirea, nemişcarea sau stanarea! 9edem că, nu putem vorbi despre &ldecât în imaini, care au darul de a fi suple şi mobile!

? primă imaine este aceea a vântului! ( celui care mânâie cu prezenţa

sa tot spaţiul pe care l străbate, alună norii cerului în toate direcţiile, ridicăpulberea de pe drumuri, mişcă seminţele plantelor, ca într un dans nupţial întoate direcţiile, el e oaspetele cel neaşteptat şi misterios ce nu sperie cuprezenţa sa, chiar dacă l auzim dar nu l vedem!

)a fel e şi Duhul, e misterior, puternic, de nestăpânit, e neaşteptat ca unoaspete de departe, dar este dorit ca un prieten mult aşteptat ce ne bucură cuprezenţa sa, precum adierea vântului într o zi caldă de vară! & viaţa însăşi înmişcare, de necuprins în definiţii şi vorbe! & aici şi acolo, mereu se

îndepărtează prea repede, e ca aerul care este peste tot, datorită căruia noitrăim, căci cu el ne nutrim plămânii!


7/56

tămăduieşte şi înfrumuseţează! %oate aceste imaini suerează că Duhul nutrebuie să fie subiect de discurs, de monolo, ci prieten de dialo, relaţie vie,e0istenţială7 trebuie să ) lăsăm pe &l să vorbească în noi, &l să ne inspire la aface o poezie dedicată %atălui, din toată viaţa noastră! %oată viaţa noastrătrebuie să fie o poveste de draoste a noastră cu &l!

I.". #ISERICA

După cum ştim, în înţeles frumos, deci ortodo0, 4iserica este# (isus)ristos $iul lui Dumne*eu +ntrupat, ca evelaţie deplină #n continuitateaeficienţei -ui m"ntuitoare, #n istorie prin Duhul f"nt ! $ructificând prin Scripturăşi Sfânta %radiţie, prin viaţa ei cultică, sacramentală şi mistică, *evelaţia, cu

înţelesul ei autentic, /alonat şi apărat prin formulări domatice! '6

5n limba reacă, cuvântul pentru 4iserică este e11lesia, care vine de la

e11alein 2 a chema afară şi are sensul de a convoca, de a alee din, pentru aforma ceva aparte, desemnând adunările euharistice ale poporului creştin! ''

5n Septuainta, desemnează adunările lui Israel în faţa lui Dumnezeue0! (dunarea de la Sinai unde a primit -egea &0od, cap!XIX.! 3rimacomunitate a celor ce cred în Bristos s-a numit e11lesia, moştenitoare aadunării lui Israel! 5n ea, Domnul îşi convoacă poporul de la toate marinilepământului! 4iserica este adunarea liturică, comunitatea locală, interatăcelei universale, care trăieşte din +uvântul şi %rupul lui Bristos şi devine ea

însăşi %rupul lui Bristos! &a este chemarea tuturor oamenilor la m"ntuire t!

1C,16.! &a este deci, %rupul cel mistic al lui Bristos, dar şi instituţie divinoumană ierarhic oranizată, 4iserică pământească, dar şi cerească, prin cei cese luptă aici şi cei ce au biruit şi au trecut la Domnul!

&ste în această lume sacrament al mântuirii, semn şi instrument alcomuniunii lui Dumnezeu cu oamenii! &ste poporul lui Dumnezeu, în care seintră prin naşterea de sus, din apă şi din Duh In! 2,2 @., prin credinţă şi botez,având drept sinur +ap pe Bristos! +a lee unică are porunca iubirii, dupămodelul lui Bristos '1, iar ca misiune# de a fi sarea păm"ntului şi lumina lumii '2!Destinul ei este# +mpărăţia lui Dumne*eu #ncepută de Domnul +nsuşi şi caretre0uie să se răsp"ndească ne#ncetat, p"nă c"nd, la sf"rşitul veacurilor va fi desăv"rşită de !l +nsuşi '>! 5n acest Templu al Duhului f"nt, care este 4iserica,e0istă o diversitate de mădulare şi funcţiuni, dar şi o unitate internă! &a esteireasa lui Bristos, +el ce S-a dat pe Sine pentru ea, iubindu o, curăţindu o cusânele său, care a făcut o roditoare fiilor lui Dumnezeu! &a se înfăţişează caun popor adunat de comuniunea Tatălui, a $iului şi a Duhului f"nt '@! 4iserica

10 9ezi nota C de la Introducere11 $apte, ':,2:12 In! '2,2>13

t! @,';14 Conciliul !cumenic 3atican (( 4 cte Conciliare 4 Constituţia -umen 5entium, :, &(*+4,4ucureşti, '::1

15 Ibidem, )!8!, '67


8/56

este una, are un sinur Domn, o sinură credinţă, în ea se intră printr un unicbotez, fiind însufleţită de un sinur Duh! &ste sfântă, adică vivificată de DuhulSfânt, cuprinde pe toţi oamenii credincioşi, chiar şi păcătoşi, dar datorităAnicului ei +ap Bristos, e lipsită de păcat! & universală# cuprinde pe toţi, dintoate spaţiile şi timpurile, care cred, dar are şi totalitatea credinţei şi plinătatea

mi/loacelor de mântuire! 5n acest sens este infailibilă! &ste apostolică, zidită petemelia apostolilor lui Bristos şi se adresează tuturor oamenilor!&clezioloia adevărată decure din taina Animii %reime, ea trebuie

percepută din perspectiva treimică! 5mpreună cu 4otezul, irunerea,&uharistia este aceea care face din 4iserică %rupului lui Bristos în sensul celmai autentic! (stfel că, fiecare adunare euharistică nu doar că rezumă credinţaşi speranţa noastră, e0primând plenar catolicitatea bisericii, dar şi prinaşezarea înaintea altarului de /ertfă, devine contemporană peşterii din4ethleem, teofaniei de la Iordan, Schimbării la $aţă de pe %abor, +rucii de pe

8olota, ormântului din care izvorăşte 5nvierea noastră, ce anticipează ce ade a doua 9enire a lui Bristos în âine! 4iserica este %rupul lui Bristos prinlucrarea Duhului Sfânt! Sau, cum spunea un celebru teolo contemporan#6iserica este comunitatea şi comuniunea oamenilor cu Dumne*eu, prin )ristos#n Duhul f"nt. 78

I.%. LUMEA

9orbind despre lume, se pune întrebarea# +e este materia = Anii ocolesc

întrebarea printr o strateie! ? socotesc ca e0istând în sine sau, dacă acceptăca fiind creată de Dumnezeu nu mai e0plică nimic! 5nainte cu câteva secolebune de celebrele dispute dintre materialişti şi idealişti, sfinţi ca# 8riorie de


9/56

)umea e diferită de Dumnezeu în esenţa ei, dar ea este şi cuvântdescoperitor a alterităţii personale a )ui! 3e acest fapt se bazeazăcontemplarea naturală, sau căutarea cuvântului lui Dumnezeu în fiecaredetaliu al frumuseţii şi raţionalităţii din lume! )umea e, prin alcătuirea şivaloarea sa creată după modelul iubirii divine şi a vieţii treimice! &a e susţinută

de Dumnezeu permanent prin eneriile sale necreate, &l fiind în mod absoluttranscendent creaţiei Sale transcendent prin $iinţă şi imanent prin enerii.!


10/56

3entru a înţelee lumea şi prezenţa Duhului Sfânt în ea şi în 4iserică,trebuie să vedem care este concepţia ortodo0ă trinitară, care este Dumnezeul

în care credem şi de a cărui lucrare vorbim! & o certitudine chiar şi pentru ceicare cunosc mai puţin propria lor învăţătură de credinţă că, Dumnezeul în carenoi creştinii credem, este întreit în 3ersoane şi unul în $iinţă fapt cunoscut din

cultul 4isericii.! Dumnezeul credinţei noastre este (cel Dumnezeu e0periat înistorie şi nu Dumnezeul ipotezelor teoretice şi al siloismelor abstracte, nu esteDumne*eul filosofilor, cum spunea 3ascal despre acea idee falsă despreDumnezeu, e0istentă în epoca sa!

&0perienţa ecclezială probează că Dumnezeu, +el descoperit în Istorie,nu este o &0istenţă solipsistă, nu este o onadă autonomă, ci este o %reimede Ipostasuri care au o a0solută alteritate existenţială şi o a0solută comuniunede u0stanţă, 3oinţă şi -ucrare! 16

+a să ne facă nouă cunoscută şi facilă înţeleerea adevăratului

Dumnezeu, +el Anul în $iinţă şi 5ntreit în 3ersoane, părinţii bisericeşti s aufolosit de noţiunea filosofică o singură fiinţă, la fel pentru a defini %reimea luiDumnezeu ei s au folosit de noţiunea de persoană, %rei 3ersoane! Dumnezeueste de o fiinţă omoousios. şi întreit în 3ersoane! ai potrivit ar fi să vorbimdespre &l că este o $iinţă mai presus de $iinţă iperousias ousias., căcisinură noţiunea de fiinţă nu este chiar corectă când este folosită pentruDumnezeu! $iinţă este femininul de la a fi şi, deci, înseamnă participare la a fi,la e0istenţă, însă Dumnezeu nu participă la a fi, la existenţă, &l este $i prine0celenţă!

Datorită faptului că nu ştin ce este &l în $iinţa Sa, putem cunoaşte doar modul Său de e0istenţă# &l este o e0istenţă personală! 4iserica a fost fidelăprincipiului că orice formulare să fie posterioară e0istenţei principiulanteriorităţii e0perienţei., şi, de aceea, nu a formulat dome niciodată dintr oanume necesitate internă, ea domatizând doar în condiţiile afirmării unor concepţii străine e0perienţei sale!

(stfel că, e0presia domatică formulată de 4iserică, în urma e0perienţeiei, ne indică doar limitele acestei e0perienţe, ale credinţei eccleziale, limite

înlăuntrul cărora se poate cueta fără pericol! Dar, după ce a fost formulată,doma, este aprofundată în viaţa 4isericii, scoţându se la vedere noi şi noi

sensuri! Deci, calea formării credinţei este o sinte*ă a contrariilor , ca depăşirea loicii uzuale! 1'

5n veacul al patrulea, teoloia răsăriteană a reuşit să rezolve maistralformularea domatică cu privire la Sfânta %reime, depăşind ereziile careconcepeau Sfânta %reime, accentuând când o 3ersoană în defavoarea+elorlalte, când unitatea lor, în defavoarea diversităţii lor sau invers! 3unctulcentral al acestei fericite rezolvări îl reprezintă conceptul de persoană, adică

20 +!Hannaras, o! c! @@21 D! 3opescu şi Doru +ostache - (ntroducere ăn teologia ortodoxă, &!I!4!!4!?!*!,

4ucureşti, '::, ;10


11/56

elementul determinant pentru existenţă, care structurea*ă sau iposta*ia*ăfirea din interior. 11

+larificări va aduce, în mod eminent, Sfântul a0im ărturisitorul, care,contemplând unitatea $irii în 3ersoană şi diversitatea 3ersoanelor în unitatea$irii, vorbeşte despre esenţa divină ca despre o entitate enipostaziată a %reimii

celei de o $iinţă, Sfânta %reime fiind subzistenţa fiinţială a Animii triipostatice!Deşi, au împreună aceiaşi $iinţă, persoanele divine au însă şi particularităţispecifice! +ele trei 3ersoane sunt trei &0istenţe concrete, raţionale, vii, alterităţiireductibile şi absolute, sunt trei moduri diferite şi speciale în care cele trei3ersoane ipostaziază firea ce le este comună!

(stfel, %atăl ipostaziază toată $irea divină într un mod propriu )ui, ca%ată, &l fiind# nenăscut, nepurces, naşte pe $iul şi simultan ontoloic. purcedepe Duhul Sfânt! $iul ipostaziază $irea divină în modul )ui propriu, ca $iunăscut din %atăl, &l este deci# născut, nepurces, nu purcede şi nu naşte pe

nimeni! Duhul Sfânt ipostaziază $irea divină în modul )ui propriu, ca Duhpurces din %atăl, este deci# nenăscut, purces, nu naşte şi nu purcede penimeni, dar este purces simultant cu naşterea $iului!

%ermenii pe care teoloia îi foloseşte pentru a arăta specificul vieţii3ersoanelor# $iului şi Duhului, născut şi purces, ne arată doar că ipostaziază$irea într un mod al )or propriu, relaţiile interpersonale arătând moduri diferite

în care cele trei 3ersoane, îşi împărtăşesc $irea comună! Sunt modurile încare &le e0istă unele către şi în celelalte! 12 5ntre %atăl şi $iul, modul specific alrelaţiei este numit naştere, iar cel dintre %atăl şi Duhul Sfânt este numit purcedere, ca cel dintre $iul şi Duhul să fie numit odihnă!

%rebuie precizat că principiul Sfintei %reimi este 3ersoana %atălui, înteoloia răsăriteană vorbindu se de monarhia %atălui! (ceasta nu introducesubordinaţianismul în Sfânta %reime, pentru că %atăl născând pe $iul şipurcezând pe Duhul, simultant şi din veci, nu implică faptul că %atăl esteanterior sau superior vreunuia din +eilalţi doi, nu avem de a face cu oierarhizare strictă, cauzalitatea nepresupunând distanţe temporare saudiferenţe ontoloice!

odelul acesta treimic îl reăsim şi la nivelul +reaţiei, ca o pecete,+osmosul nu este bazat pe izolaţionism şi autosuficienţă, ci pe relaţionare şi

completare, totul întrepătrunzându se în +osmos! 5n înţeleerea, pe cât se poate, a misterului %reimic, avem în a/utor două

concepte# perihoreza şi aproprierea! 3rimul ne arată că Ipostasurile sunt unele în +elelalte, sunt unite, neconfundându se, fără amestecare sau separare,acest concept susţinând simultan caracteristicile personale şi relaţiileinterpersonale! (l doilea concept ne arată că în afirmarea dumnezeirii şi apersonalităţii Sfintei %reimi, atribuind uneia dintre cele %rei 3ersoane o eneriecomună, atribuim şi celorlalte două!

Importanţa învăţăturii despre Sfânta %reime o vedem în implicaţiile

ecclesioloice, antropoloice şi cosmoloice pe care le are doma în diversele22 Ibidem, 623 In! ','7 ', 1'

11


12/56

ei înţeleeri# catolică, protestantă, în comparaţia cu cea ortodo0ă! 5n lumeacatolică a rezultat o ecclesioloie piramidală, o antropoloie ce accentueazăcolectivismul, nefavorizând libertatea personală şi o cosmoloie ceaccentuează doar valoarea întreului, neli/ând părţile! 3e când, în lumeaprotestantă, a rezultat o ecclesioloie fărâmiţată, universalul fiind subordonat

localului, o antropoloie individualistă şi o cosmoloie ce accentueazăvaloarea părţilor în defavoarea întreului! 5n lumea ortodo0ă, în ecclesioloie s-a afirmat sobornicitatea aspectul

comunitar ecclesial., unitatea şi complementaritatea localului cu universalul, înantropoloie primează comuniunea persoanelor, iar în cosmoloie întreul estesuma părţilor, iar părţile recapitulează întreul! Implicaţiile modului de

înţeleere a %riadoloiei se văd în istorie, de înţeleerea mai apropiată deadevăr sau erezie, depinzând modul de viaţă al oamenilor, viaţa 4isericilor locale şi sănătatea sau îmbolnăvirea planetei vezi marea criză ecoloică de

astăzi.! Despre Sfânta %reime putem spune că este transcedentă +reaţiei,după $iinţă, dar imanentă după eneriile Sale necreate!

. PERSOANA DU,ULU SF-NT

12


13/56

5n Simbolul de credinţă, niceo-constantinopolitan, 4iserica proclamă lafiecare )iturhie# Cred #n Duhul f"nt, Domnul şi de viaţă făcătorul, care dinTatăl purcede, Cel ce #mpreună cu Tatăl şi cu $iul este #nchinat şi mărit, care agrăit prin prooroci.

5nainte de a fi formulată în mod solemn, la Sinodul &cumenic de la

+onstantinopol din 2C' (!D!, credinţa în Duhul Sfânt este o realitate trăită îne0perienţa 4isericii, constituind o certitudine universal mărturisită şi celebrată!+atehumenii intrau în comunitatea creştină prin mărturisirea solemnă a

formulei de bază a +rezului şi prin botezul în numele Sfintei %reimi! (stfel deformule ăsim în Didahia apostolilor sau la +lement *omanul, Ianţiu de

(ntiohia sau la Iustin artirul şi $ilosoful! %oate actele ma/ore ale luiDumnezeu sunt trinitare, iar rolul distinct al Duhului Sfânt este acela de a face primul contact, 9: urmat în ordine e0istenţială, nu cronoloică, de o revelare a$iului şi prin &l a %atălui!

3ersoana Duhului Sfânt rămâne mereu misterioasă, chiar dacă &l esteactiv la fiecare pas al lucrării divine# creaţie, răscumpărare, desăvârşire! &l nu

se descoperă pe Sine, ci 5l revelează pe $iul prin care toate s au făcut , şi prin$iul pe %atăl! &0istenţa personală a Duhului este o e0istenţă enotică, ea

împlinindu se în evidenţierea domniei +uvântului lui Dumnezeu în creaţie şi înistorie! Duhul Sfânt este ce a de a treia 3ersoană divină, a Sfintei %reimi, deofiinţă cu %atăl şi cu $iul, este purces din %atăl, odihneşte peste $iul, estenenăscut, nu purcede pe nimeni şi nu naşte pe nimeni, purcederea Sa fiindsimultantă cu naşterea $iului! 3urcederea indică felul Său distinct de e0istenţă

în viaţa Sfintei %reimi şi termenul definitoriu în raportul Duhului cu principiulunic al lui Dumnezeu %atăl! 5n alt plan, Duhul Sfânt se deosebeşte la modulabsolut de orice făptură, &l nefiind în continuitate de natură cu +reaţia, ciabsolut şi infinit diferit!

Didim cel ?rb spunea că Duhul Sfânt are împreună cu %atăl şi cu $iuldumnezeirea, mărirea şi stăpânirea! De aici vedem că el sintetizează douămari adevăruri#

• )ristos trimite pe Duhul, este o dovadă excelentă #n favoareadumne*eirii M"ntuitorului;

• Duhul se referă la ceea ce este Dumne*eu #n natura a intimă.

3ersoana Duhului Sfânt este cea care personalizează sfinţenia divină, cee0primă inaccesibilitatea, inefabilitatea şi nespusa măreţie divină!

Sfântul 8riorie de ;25 8riorie de


14/56

descoperirea deplină a fintei Treimi #n lume, prin +ntruparea -ogosului lui Dumne*eu şi co0or"rea Duhului, are un caracter profund apofatic.98

Duhul Sfânt nu poate fi cunoscut fără leătura cu Bristos, căci printrimiterea )ui, ântuitorul 5nsuşi îşi preluneşte leătura ontoloică cucredincioşii după 5nălţarea Sa! 3osibilitatea de a-) cunoaşte pe Duhul Sfânt

vine nu dintr o demonstraţie raţională sau dintr o percepţie senzitivă# ci dinmărturia 6isericii care păstrea*ă şi transmite descoperirea -ui.9'

Duhul Sfânt descoperă iubirea divină faţă de lume! "i pentru a vedeaaceasta trebuie să luăm în considerare mai multe adevăruri! (stfel, în Bristos,chiar )oosul a venit în e0istenţa noastră creată descoperindu ni se şi

împăcându ne cu %atăl! )a aceasta a/unem prin Duhul, prin care ştim că (isuseste Domnul !1C +el ce ne descoperă pe $iul trebuie să fie deofiinţă cu &l!+unoaşterea Duhului e leată de cunoaşterea $iului! (poi, Duhul, în enozaSa, 5şi ascunde 3ersoana Sa, pentru ca darul ău să devină cu adevărat al nostru.9/

Duhul Sfânt e prezent în lume prin comunicarea )ui 5nsuşi şi împlineşteastfel lucrarea sfinţirii noastre, ca un act de colaborare cu noi! &ste importantsă înţeleem afirmaţia teoloiei răsăritene că Duhul su0*istă ipostatic #n Tatăl şi străluceşte ipostatic #n $iul, !l fiind mereu pre*ent cu !i, indivi*i0il unit cu !l #n viaţa treimică şi iconomia divină.>? 9orbind despre Duhul ca persoană, nuputem să nu vorbim despre comuniunea Duhului f"nt, care reprezintă o ideecentrală la 3ărinţii 4isericii! +ăci, precum Duhul participă cu %atăl şi cu $iul la osocietate de natură2', la o unitate indisolubilă, proprie, naturală şi inseparabilă,tot aşa şi noi, asistaţi de Duhul Sfânt, luăm acest model pentru viaţa noastră!

$aptul că Duhul este misterios, oarecum nedezvăluit, este după unii, înleătură cu tendinţa de dăruire a propriei persoane, ca orientare spre celelalte,e0istenţa )ui e0primând în %reime, o transcendenţă7 &l descoperindu secelorlalte două 3ersoane treimice, prin chiar modul constituirii sale, ca +el carecercetează adâncurile lui Dumnezeu! 21

Duhul îşi are izvorul în %atăl, &l tainica revelaţie a %atălui, e o persoanătransparentă pentru celelalte două 3ersoane! Duhul Sfânt nu este simplu,leătura dintre %atăl şi $iul, nu e în mod simplu iubire sau un atribut al fiinţeidivine, căci nu ar mai fi o 3ersoană!


15/56

plenitudinea de conţinut şi revelaţie a @ersoanelor divine, prin care fiecare dinele acordă celeilalte ceea ce este ea #nsăşi. >>

Duhul care purcede din %atăl, îşi are prima mişcare spre, peste şi faţă de$iul, iar cea de a doua de la, prin $iul spre %atăl, este ceea ce spunea EeanJovalevsG# A mişcare ce apare ca o strălucire a $iului către Tatăl.>:

%rebuie precizat că relaţia %atălui cu Duhul nu este o cauzalitateasemenea celei din +reaţie, nefiind o devenire în (bsolut! Duhul şi $iul e0istă împreună cu %atăl, fiinţial, din veci, fiind natural, din şi în &l, mai presus decauză şi raţiune!(stfel că, purcederea Duhului din %atăl nu poate fi e0primată

în cadrul relaţiei cauză efect! *elaţiile de oriine menţin structura internă aSfintei %reimi, ele înseamnă unitate şi distincţie simultană! )eătura ce uneştepe %atăl şi pe $iul, aparţine Duhului Sfânt, dar nu ca natură, ci ca persoană,pentru că Duhul repre*intă #ntoarcerea dumne*eirii #n ine, #n intimitatea pură,#n fericirea comuniunii personale >= .

Iubirea absolută dintre %atăl şi $iul se descoperă în oinonia Duhului,care purcede din %atăl şi se odihneşte peste $iul! 5n ceea ce priveşte relaţiaDuhului cu $iul, cele două 0raţe ale lui Dumnezeu, prin care (cesta susţine şidesăvârşeşte totul, trebuie să ţinem seama că, Duhul este acolo unde este şi$iul, Duhul vine la noi de la $iul, dar &l ne face cunoscut pe $iul, ne întipăreştecalitatea de fii ai %atălui, chipuri ale lui Bristos, pentru că Duhul şi +uvântulsunt două ra*e ale aceluiaşi soare, uniţi şi distincţi într o comună lucrare demanifestare în lume a %atălui!

$iul este revelaţia %atălui, iar Duhul este revelaţia $iului de la %atăl, Duhulfiind şi descoperirea %atălui ca %ată! 3rin aceea că provine de la %atăl, prinpurcedere, Duhul este Duhul $iului, e primit de $iul şi trăit de &l ca $iu! 2;

Duhul se descoperă pe Sine, din %atăl, dar strălucind în $iul# $iul estechipul Tatălui, iar Duhul este chipul $iului >' , aceasta în înţelesul dinamic alchipului! 5n planul divin, Duhul descoperă pe $iul ca 3ersoană, se odihneşteipostatic în &l şi se aşează după lucrarea Sa din $iul peste toţi aceeia cărora ledescoperă pe $iul! (stfel că, lucrarea Duhului în noi, este o e0tindere naturalăa Duhului în afara %reimii, dar nu o ieşire fiinţială! De aceea Duhul ne faceasemenea $iului, ne transformă şi reenerează după chipul $iului, după caream fost creaţi!

Duhul este (cela care descoperă pe $iul în relaţia Sa cu %atăl şi astfel sedescoperă pe sine, &l fiind Cel ce manifestă pe Tatăl şi pe $iul. Dar şi Duhul searată prin $iul, precum $iul lucrează şi se descoperă prin Duhul!

Duhul este +el ce desăvârşeşte orice lucrare divină, lucrare începută de%atăl şi susţinută prin $iul! 3rin Duhul, creatura primeşte măreţia lumiinevăzute, &l e dătător al darului, căci &l face ca eneriile divine necreate săsubziste ipostatic în &l! Sfinţenia ne este comunicată în mod nemi/locit de către

33 I! oldovan, o!c!, ;CC34

Eean JovalevsG apud I!oldovan, o!c!, ;CC35 I! oldovan, o!c!, ;:'36 D!Stăniloaie, elaţiile Treimice, ?rt! X9I, nr!>, ':;>, @'37 Ioan Damaschin, Dogmatica, Scripta, 4ucureşti, '::1, 2@

15


16/56

Duhul, ca pe ceva ce se revarsă din Sine, fără a se da pe Sine! &neriile pecare, &l ni le trimite are toate însuşirile dumnezeirii, nefiind o entitate desprinsăde Dumnezeu sau ceva accidental adăuat )ui! +hiar dacă, între fiinţa şieneria divină e o diferenţă mare, lucrarea Duhului nu e totuşi impersonală,căci este din $iinţa comună a celor trei 3ersoane divine! (stfel că, noi ne unim

nu doar cu Duhul, ci şi cu %atăl şi cu $iul! 3recizăm că, eneriile divinenecreate sunt activate de voinţa divină comună, nefiind identice cu 3ersoanaDuhului Sfânt!

3utem spune că eneriile divine necreate au de la Duhul un suport ipostatic >B , prin faptul că sunt date făpturii de către &l! 3rin aceste enerii,Duhul ne face părtaşi dumne*eieştii firi !2:+el ce ne împărtăşeşte aceste eneriieste incomunicabil după $iinţă, fiind doar comunicabil după lucrarea Sa, &l secomunică dinamic după darurile Sale! &fortul de a sesiza misterul propriuDuhului Sfânt se izbeşte de problema limba/ului, mereu nesatisfăcător!

)ucrarea Duhului este aceea de a ne face chiar de acum, hic et nunc, săne împărtăşim de bunurile 5mpărăţiei, de viaţa însăşi a Sfintei %reimi, de aceeaea rămâne necunoscută, &l se ascunde şi se confundă cu darurile Sale!>6

Duhul cela ce se roagă cu suspine de negrăit #n noi >', este +el caretrezeşte în noi nostalgia @aradisului , sentimentul că suntem din această lumeşi totuşi nu i aparţinem, că lumea din spiritul nostru, nu este identică cu lumeace ne #nconjoară :9

(stfel că noi, am rămas afară dintr o ordine în alta de e0istenţă, ce ni serefuză şi de aceea nu putem adera în totalitate la condiţia mizeriei terestre, încare suntem ca nişte e0ilaţi! De aceea, nostalia paradisului este sentimentulde făpturi libere în spirit, contrazişi de limitele, adeseori fatale, ce ne duc spremoarte, dar crezând în nemurire, chinuiţi, dar care visăm la pacea sufletului,nefericiţi doritori de fericire! Sentimentul paradisiac ne este insuflat de &l,insuflatorul sfinţeniei, martorul şi impulsionatorul fericirii noastre! &l +el perfect,ne insuflă pe noi, cei imperfecţi, dar care avem dorinţa de desăvârşire şi desfinţenie!

Duhul este deci, +el ce se ascunde înapoia darurilor sale, +el care întrupează, revelează chipul lui Bristos, +el ce ne face asemenea )ui, uninduse cu noi! &l aduce frumuseţea spiritului, căci tot ceea ce este frumos în lume,

este inspirat de &l, este darul şi rodul )ui! De aceea# $rumuseţea lumii esteroada Duhului, Duhul frumuseţii, iar frumuseţea este 0ucurie, 0ucuria de a fi.:>

38 I! oldovan, o!c!, ;:@39 II 3tr! ',>40

4! 4obrinsoG, +mpărtăşirea Duhului f"nt , &I44?*, 4ucureşti, ':::, >6141 *om! C,1642


17/56


18/56

îndumnezeirii! +reatorul lumii este transcendent ei, după esenţa sa, dar imanent ei după eneriile Sale necreate!

3utem spune că, lumea se află într o relaţie nemi/locită cu Duhul Sfânt,pentru că de la început lumea are fericirea veşnică prin participare! (ctultrimiterii Duhului ne indică prezenţa lui în ordinea imanenţei, Duhul este

prezent nemi/locit în lume prin eneriile )ui creatoare şi proniatoare!


19/56

Duhul dă e0istenţă materiei, fără a face o prăpastie între ea şi &l!)umina este cea care stă la baza structurii lumii, nu deeaba în atâtea limbi,latine de reulă, cuvântul lume vine de la lumină lumen, lu0., lumea, materiaeste deci, raţiune plasticizată, enerie, este structurată de eneriile divinenecreate! Deci, materia este un fapt eneretic, loos creator, cuvânt pus înlucrare, enerie creatoare, personală, divină!

3recum poezia, nu este altceva decât punerea împreună şi unireacuvintelor, la fel şi materia, creaţia provine din combinaţia şi unitatea de calităţi logic =:! Duhul dă e0istenţă materiei într un mod al Său propriu! 3oetul esteDuhul, iar materia e poezia!

9orbind despre creaţie, vorbim şi de cel dintâi act al enozei Duhului!Despre aceasta au vorbit cu putere multă, teoloi de seamă ca Seriu4ulaov, (le0andre Schmemann şi 9ladimir )ossG, văzându o ca retraere

în umbră a Duhului, care nu şi arată propriu chip, până şi numele Său fiind denerăit! (şa că # #n creaţie, lucrarea dătătoare de viaţă a Duhului, răm"nelimitată, căci trimiţ"nd pe Duhul prin acel fiat creator, Tatăl reţine puterea şi plinătatea Duhului prin #nsăşi faptul că se manifestă #n timp, #n devenire. ==

3aul $lorensG vorbeşte despre faptul că frumuseţea lumii, a creaţiei, dămărturie despre prezenţa şi lucrarea Duhului în ea, ea fiind şi un criteriu aladevărului# frumuseţea este semnul pre*enţei şi lucrării Duhului #n lume, 0achiar mai mult, frumuseţea este un criteriu al adevărului, criteriul adevărului celui mai profund, celui mai fundamental. =8 Duhul este (cela care face

50 3s! '62, 2'51 I! oldovan, o! c!, 6:52 8en! ',153

I! oldovan, o! c!, '654 +!Hannaras, o! c!, @@55 S! 4ulaov apud 4! 4obrinsoG, o! c!, >6@56 3! $lorensG , (conostasul , (nastasia, 4ucureşti, '::2, '1@

19


20/56

leătura între Dumnezeu şi protorealitatea e0istenţei, în care sunt săditeseminţele -ogosului !

Sfântul 9asile cel are, vorbind despre prezenţa Duhului în creaţiespune despre# maternitatea -ui , ca un sân în care se concep chipurile lumiiacesteia, Duhul începând procesul de transfiurare a materiei netocmite şi

goale, de introducere a ei în ordinea spirituală! (stfel că, aspiraţia către celespirituale a omului, are surse misterioase în actul creaţiei lumii materiale,neapărând spontan!

)eătura nemi/locită cu +reatorul, a creaţiei, se face prin eneriile divinenecreate, ca o leătură vie, profundă şi dinamică! (şa cum le a interpretat9ladimir )ossG din opera lui a0im ărturisitorul, raţiunile divine, loosurilee0istenţei, ce aparţin )oosului, cum apar în ordine loică, sunt eneriileDuhului! De fapt, pentru a fi mai e0plicit, pot spune că )oosul divin îşi imprimăpropria imaine în lucruri, prin Duhul Sfânt! De aceea, (cesta din urmă este

adesea numitungere

sau pecete

, &l pecetluind cu prezenţa Sa toate realităţilelumii create! @

*aţiunile )oosului, dobândesc o formă, determină apariţia fiinţei create,doar prin intervenţia Duhului în e0istenţă! ?are, nu afirma 9asile cel are căDuhul are raţiunea formei, !l fiind artistul cel mare, forma formelor Iar SfântulIrineu de )Gon spunea# Cuv"ntul este cel care dă lucrurilor su0*istenţa, iar Duhul cel care le dă forma şi frumuseţea.=B

+a strălucire a $iului, Duhul Sfânt comunică creaturii chipul $iului! "i nufără rost spunea Seriu 4ulaov că frumuseţea lumii este lucrarea Duhului f"nt, Duhul frumuseţii care dă 0ucuria existenţei.=/ $rumuseţea este oreflectare a prezenţei lui Dumnezeu în lume, a Duhului Sfânt, ea este un chipprealabil al 5mpărăţiei lui Dumnezeu! (tunci când recunoaştem că harul naturaleste universal, nu facem altceva decât să recunoaştem prezenţa lucrăriiefective a Duhului Sfânt în lume!

3rin afirmaţia că Duhul este prezent în dezvoltarea continuă a lumii, înţeleem că dezvoltarea e sinonimă cu viaţa! 5n lucrarea continuă a Duhului, înţeleem şi susţinerea în e0istenţă a tot ceea ce e0istă, dar şi putereacreatoare internă, comunicată de &l! "i vedem acestea din cuvintele Sfântului

(tanasie cel are, care spune că %atăl crează şi înnoieşte toate lucrurile prin

+uvântul în Duhul Sfânt!Duhul impulsionează şi atrae creaţia mereu, &l dă un scop făpturii#

desăvârşirea! +ondiţia dezvoltării creaţiei, a nedistruerii ei de fapt, căci oricenedezvoltare duce la distruere, este prezenţa Duhului în ea! Duhul, prineneriile Sale necreate, participă, împreună cu aspiraţiile făpturii, ladesăvârşirea e0istenţei, eneriile fiind leate de &l, pentru totodeauna, derealităţile din timp şi spaţiu! Duhul, care este principiul vieţii, dinamismul ei, &lcare nu acceptă stanarea, face +reaţia să fie într o necontenită desăvârşire,

în prores!

57 9asile cel are apud I! oldovan, o! c!, ''58 Irineu de )Gon apud I! oldovan, o! c!, '159 9ezi nota 1'

20


21/56

3rin +incinzecime, ca act personal al Duhului, se revarsă eneriile îndumnezeitoare, în lume, este o nouă îmboăţire a creaţiei de acestea, estede fapt o reînoire perpetuă a creaţiei! 5nnoirea lumii, înseamnă un avânt alfăpturii din, pentru şi mai presus de sine, astfel încât creaţia atine propria eiadâncime, dar şi se ridică până la întâlnirea cu o nouă revărsare a eneriilor

Duhului Sfânt, care îi iese în întâmpinare, venind de sus!


22/56

Dumnezeu, a devenit o temniţă şi o tentaţie permanentă pentru om, prin care# prinţul acestei lumi #şi statorniceşte propria #mpărăţie a morţii 8? (stfel că,sfinţirea firii implică demistificarea ei, aşezarea din nou în relaţia ei adevăratăcu Dumnezeu şi cu omul, a proclama domnia lui Dumnezeu asupra+osmosului! *olul omului în creaţie este dat de calitatea lui de chip al lui

Dumnezeu, având menirea asemănării, deci un microcosmos dinamic! &lpoate să şi îndeplinească rolul de stăpân şi de călăuzitor al creaţiei spre scopulei, după căderea în păcat, pentru că Bristos l a restaurat, l a eliberat de substăpânirea diavolului şi a determinismului mecanicist natural, prin opera Sarăscumpărătoare, adică prin 5ntruparea, prin 3atimile, oartea, 5nălţarea,

5nvierea şi "ederea de a dreapta %atălui, a Sa! &l, (dam cel


23/56

5n toată creaţia Sa, Dumnezeu se adresează omului, lumea a fost creatăca preătire pentru om, de aceea a fost creat ultimul omul, după ce toate aufost ata să i susţină e0istenţa! 3rin intermediul lumii, Dumnezeu vorbeştedespre Sine 5nsuşi, prin lucrările Sale, omul având capacitatea de a citi, de a

vedea şi de a înţelee mesa/ul )ui!)umea este raţională, raţiune plastici*ată, de aceea omul fiind raţional,poate înţelee această raţionalitate a lumii! *aţionalitatea trebuie să o

înţeleem ca pe un fel de limba/, prin care omul poate înţelee mesa/ul adresatde către Dumnezeu lui, ea având sens doar ca taină, ca vehicul Dumne*eu adat oamenilorGposi0ilitatea să g"ndească şi să vor0ească, prin faptul că !l ag"ndit raţiunile lor şi le a dat, cre"ndu le mai #nt"i o #m0răcăminte plastică lanivelul lor. +n aceasta #şi găsesc toate sensul lor.8>

)umea este în acest sens un limba/ special prin care poate fi înţeles, ea

este mesaer divin ce trebuie înţeles de umanitate! 9orbind despreraţionalitatea lumii, trebuie precizat că prin raţionalitate înţeleem modul inteligi0il al unei persoane de a comunica altei persoane, pentru reali*area şi de*voltarea comuniunii #ntre ele. 8:

3entru că Dumnezeu este %reime de 3ersoane, este Iubire, spaţiul încare are loc dialoul, lumea, este spaţiu al iubirii! Iubirea divină a creat lumeadin nimic, şi aceiaşi iubire străluceşte în ea, vorbind omului! De asemenea,fiindcă este dar dat de Dumnezeu nouă, iubirea se revelează evident în lume,ea este un cuvânt de iubire adresat de Dumnezeu nouă! 3unctul culminant alacestui mesa/ de iubire este reprezentat de Bristos!

Scopul lumii, ca dialo al lui Dumnezeu cu noi, este acela de a primi unrăspuns! (stfel, lumea este şi un mod al nostru de a comunica cu Dumnezeu,natura mi/locind răspunsul nostru adresat )ui! Dumnezeu comunică cu noi, prinstructura raţională a lumii, iar noi citim şi înţeleem mesa/ul )ui, lucr"nd c"t mai mult cu putinţă #n creaţia materială, prin care Dumne*eu e comunică peine +nsuşi. 8=

Darul lui Dumnezeu, cuvântul )ui către noi, lumea, este transformată deom şi se constituie ca o /ertfă de mulţumire către Dumnezeu, ca euharistie!3rin aceasta, noi participăm într un fel la crearea continuă a lumii aspectul

continuu.!3rin Duhul Sfânt, omul poate e0ercita rolul său de creator prin activarea

virtualităţilor alternative pasive multiple88 . *olul omului este şi acela de a înţelee raţiunile naturii looi., ca mod de e0ercitare a voinţei sale libere! 3rinceea ce crează omul, ca fiinţă creată creatoare, lumea este oferită luiDumnezeu, devine materie a /ertfei! ?mul primeşte darul lumea. luiDumnezeu, acţionează asupra lumii, o imprenează cu puterea sa, oumanizează, reţine iubirea pe care o conţine de la Dumnezeu şi o dăruieşte lui

63

! 4ielavsi, D! Stăniloaie, A vi*iune filocalică despre lume, Deisis, Sibiu, ':::, 1C@64 Ibidem, 2@'65 Ibidem, 1C;66 Dumitru Stăniloaie, o! c! 2@:

23


24/56

Dumnezeu, având imprenată pecetea sa umană! Dar, tot prin Duhul Sfânt,lumea este şi spaţiu al dialoului interuman! 3entru că în lume, omul face răusau bine aproapelui său, aici el se dezvoltă sau decade spiritual sau moral!

%otodată, natura este un dar pentru toţi oamenii, nu pentru unul sau unii,iar în împlinirea scopului său faţă de lume e avizat omul în relaţie cu semenii

săi, nu sinur! (poi, Dumnezeu ne dă darurile sale ca leătură a iubiriiinterpersonale, ca mi/loc de realizare a unităţii umane! )umea oferită luiDumnezeu, trebuie să fie dăruită )ui de comunitatea umană prin administrareaei corectă şi prin creaţia înauntrul ei! Dar, important este că darul nostru către&l este bine primit în măsura în care el ne e0primă cel mai bine, cu cât lumeaeste mai umanizată, dar aceasta este în relaţie directă cu nivelul despiritualizare al fiecăruia şi de profunzimea comuniunii umane!

+oncluzia este că în relaţia noastră cu lumea este implicatăresponsabilitatea faţă de ea, fiecare fiind dator să păstreze lumea curată de tot

ceea ce o poate popula! "i, prin aceasta, recunoscându i demnitatea ei,cinstind pe cel care ne a dăruit o! +urăţia lumii înseamnă nu doar păstrarea eicurată fizic, ci şi în sensul în care oamenii împreună se străduiesc să nurămână capitivi păcatului, căci ştim că cel mai mult acesta întinează creaţia!


25/56


26/56

aramă pentru toată ţara.8B Dar tot prin prooroci, Duhul trimite evreilor făăduinţe şi cuvinte de mânâiere!;: )a Isaia şi Eezechiel, manifestarea pnevmatică se preci*ea*ă ca teologia Duhului.'?

Darul profeţiei, manifestat la cei aleşi ca o prezenţă e0cepţională aDuhului şi a +uvântului, proclamă o revărsare a Duhului pentru naţiune şi

pentru fiecare în parte! 3rezenţa Duhului, unită cu cea a +uvântului, se uneşte în mesianismul biblic! 3rin aleşii săi, Duhul sfinţeşte tot poporul şi pe fiecareprofet în parte! esia va împlini dreptatea chiar de aici de pe pământ, va puteaurma +uvântul leii date lui oise, pentru că Duhul Domnului odihneşte peste&l!' De aceea, &l va aduce mântuire neamurilor şi va instaura 5mpărăţia Sa!

5n 9echiul %estament e0istă o strânsă leătură între Duhul şi +uvântul, pede o parte realitatea +uvântului trebuie susţinută de Duh# profetul dă mărturieprin +uvânt pentru că este însufleţit de Duhul, iar pe de altă parte Duhul arenevoie de +uvânt, pentru că sinur rămâne invizibil, doar prin +uvânt poate fi

recunoscut şi confirmat, doar prin aceasta lucrarea cuvântului nu riscă sărămână obscură! Duhul fără +uvânt este mort, +uvântul fără Duh nu are viaţă!Duhul este o putere abundentă, care vine de la Dumnezeu şi stabileşte orelaţie între infinit şi finit şi e0terioară nu doar interioară! Duhul este putereacreatoare şi dătătoare de viaţă a lui Dumnezeu, forţă activă a istoriei!

%reptat, către epoca )a 5ntrupare, Duhul este Duhul +ntrupării, cela prin şi #n care -ogosul pătrunde #n istorie, este Cel care pregăteşte un trup omenesc, templu al lui Dumne*eu Cuv"ntul. ':

$iecare scenă din viaţa lui Bristos, în care Duhul /oacă un rol şi e întoate., este totodată o imaine a ceea ce ni se întâmplă şi nouă! Sun arhetipuri

68 Eer! ','C69 Ibidem, 1;,1;70 4!4obrinsoG, o! c!, 1171

Is! ;','72 Ioel 2,'73 4! 4obrinsoG, o! c!,1>74 Ibidem, 1@

26


27/56

pentru noi, căci ne putem recunoaşte în ele! (stfel, la 4una 9estire, &lrealizează imposibilul, căci aria necunoscând vreun bărbat, cum ar putea săconceapă un copil =

(ceeaşi lucrare o realizează Duhul şi în noi, &l răspunde la întrebarea#+um va fi aceasta = )a fel în viaţa noastră, nici un început nu vine de la sine!


28/56

se #nălţa către Tată, #ntr un suspin ne#ncetat, #ntr o alternată nesf"rşită deiu0ire şi unitate. B? %oată ruăciunea lui Iisus este în Duhul!

Din momentul 5ntrupării, până la 5nălţare, viaţa pământească a lui Iisus eplină de Duhul, de darurile )ui! Se sfinţeşte pe Sine în Duhul, se oferă ca /ertfă%atălui în Duhul şi 5şi dă duhul în mâinile %atălui! Iar %atăl, ca un iubitor al

$iului, 5l 5nvie pe (cesta din morţi, pentru acest ultim dar!C'

(şa că de acum încolo, Duhul este cel care va distrue mormintele, sinurătăţile oamenilor şicare îi va umple de bucuria copleşitoare a 5nvierii!

Deşi este prezent mereu în viaţa lui Iisus, Duhul rămâne ascuns ca3ersoană, &l se ascunde în spatele simbolurilor putere, lumină, nor, porumbel,etc!., &l se confundă cu darurile Sale, cu eneriile Sale necreate! Dar Duhul nueste o simplă prelunire a lucrării lui Bristos! +ăci lucrarea )ui este identică culucrarea Domnului #nălţat, #n măsura #n care aceasta este şi lucrarea Tatălui. B9

)ucrarea Duhului nu se di*olvă în cea a $iului, nu este identică cu

lucrarea lui Bristos şi nu este leată doar de efecte minunate, ci şi de celeinstituţionale, în special de Sfintele %aine! (şa că, +incizecimea aduce un maimult, ceva nou, faţă de lucrarea lui Bristos, ea apărând ca un rol şi un efect al

5ntrupării, Duhul nefiind doar simplu un dublet al )oosului! 5n lucrarea Sa,Duhul încheie, în alt mod trimiterea de la %atăl, prin trimiterea Duhului către$iul! +incizecimea apare ca ţel ultim al iconomiei divine pe pământ, Bristos sereîntoarece la %atăl ca Duhul să se coboare în lume!C2

3rin moartea Sa pe +ruce, în şi prin moartea Sa, dându şi Duhul, Iisussuflă duhul asupra întreii umanităţi# Ji a dat Duhul.B: 9iaţa izbucneşte dinmoarte, căci Duhul răstoarnă toate evidenţele! (colo unde pare că învinemoartea, înfloreşte viaţa! (colo unde totul pare a se termina, lucrurile deabia

încep, Duhul animă totul!Duhul este cel care deschide ochii apostolilor, atâtea lucruri le devin dintr

o dată clare! Duhul oferă o privire nouă asupra lui Dumnezeu, o privireadevărată, &l este +el care reface chipul $iului în noi, căci ştim, doar chipulfusese întunecat de păcat şi omul avea o imaine falsă despre Dumnezeu!Duhul ne învaţă un adevăr pe care nimeni nu l cunoştea, poate unii îl intuiau,Dumnezeu este %reime de 3ersoane într o sinură $iinţă! &l este întreit în3ersoane şi unul în $iinţă, căci unde nu este diferenţă nu este unitate, iubire,

iubirea presupunând poli diferiţi, adică situarea faţă în faţă!Duhul ne a/ută să l privim pe Iisus cu alţi ochi, fără &l Iisus rămâne

departe, &l ni ) apropie pe Domnul +el 5nviat, 5l face prezent, cum a făăduitcă rămâne cu noi, #n toate *ilele, p"nă la sf"rşitul lumii.B= De altfel, fără Duhulnici nu am înţelee cuvintele lui Iisus, &vanhelia Sa ar rămâne literă moartă.B8

80 4! 4obrinsoG, o! c!, 1@81 $a 1,282 B!+! $elmG, Dogmatica experienţei eccle*iale, Deisis, Sibiu, ':::, ';>83

In! ';,84 In! ':,2685 t! 1C,1686 In! '>,1@ ş!u!

28


29/56

Duhul este# porunca cea nouă a iubirii, pe care Iisus-a dat o apostolilor şiurmaşilor Săi C, &l este mulţimea de locaşuri ale %atălui, unde se duce Iisus săne preătească locaş, este împlinirea *evelaţiei şi cunoaşterii depline, putereade a ) mărturisi pe Bristos, pacea inimii şi bucuria nesperată!

I7.%. DUUL SF-NT 3I RE7ELA/IA

Ji aceasta este viaţa veşnică< să Te cunoască pe Tine, ingurul şi devăratul Dumne*eu şi pe (isus )ristos pe care - ai trimis.BB 5n eneral,vorbind despre *evelaţie, vorbim despre# lucrarea prin care Dumne*eu edescoperă pe ine lumii create, mai #nt"i prin proorocii 3echiului Testament şi apoi, #n mod personal, prin $iul ău... precum şi cuprinsul acestei taineGDumne*eu se descoperă at"t prin cuv"nt c"t şi prin fapte, evenimente, lucrări,

semne şi minuni.B/

Dar, poate ar fi mai potrivit să se vorbească despre osinură şi deplină *evelaţie, (ceea a lui Dumnezeu în +uvântul Său 5ntrupat#Iisus Bristos, în toate celelalte, ca preătire pentru această mare *evelaţie!Dumnezeu, preătind omenirea prin filosofi, indirect, framentar şi nedeplinit,apoi prin patriarhii şi profeţii 9echiului %estament, tot nedeplinit, dar pozitiv!

? altă prezentare este aceea care vede în Bristos punctul culminant şidesăvârşit al acestei *evelaţii! Dincolo de toate acestea, ceea ce esteimportant este faptul că în şi prin Bristos se desăvârşeşte *evelaţia!

5n ceea ce priveşte preătirea omenirii, pentru primirea *evelaţiei, o

primă mărturie o avem în lumea creată, o mărturie permanentă a luiDumnezeu despre Sine!:6 (poi, S-a descoperit pe Sine însuşi încă de la începutul protopărinţilor noştri, făăduindu le răscumpărarea, ridicându i dinnou la speranţa mântuirii :' şi purtând neîntrerupt de ri/ă omenirii! )a timpulstabilit a ales pe (vraam din care a făcut un popor mare, :1 pe care, dupăpatriarhi l a învăţat, prin oise şi prin 3rofeţi, să-) recunoască pe &l, Sinurulşi (devăratul Dumnezeu!

Dar, în marea Sa iubire, prin purtarea Sa de ri/ă nu i a părăsit nici peceilalţi oameni şi le a făcut anumite descoperiri cu privire la &l, prin filosofi, şiaici nu putem să nu amintim pe marele rec# filosoful 3laton, în care vedem oculme a filosofiei ce cuprinde seminţe ale adevărului.*evelaţia supranaturalăs-a încheiat în Iisus Bristos, în &l, Dumnezeu vine la ma0ima apropiere faţă deom, unirea omului cu Dumnezeu atinând în Bristos ma0ima împlinire! (ceastă*evelaţie încheiată în Bristos se se menţine #n eficienţa ei continuă prin Duhul f"nt, !l e cel prin care se comunică evelaţia. />

87 In! '2,2>88 In! ',289 I! 4ria, Dicţionar de Teologie Artodoxă, &I44?*!, 4ucureşti, ':C', 22;90

*m! ',':-1691 8en! 2,'@92 8en! '1,1-293 I!4ria, o!c!, 2C

29


30/56

Duhul Sfânt de îndrumă la descoperirea supranaturală a lui Dumnezeu,*evelaţia adevărurilor eterne nu e altceva decât modul personal în careDumnezeu vorbeşte cu omenirea prin Bristos în Duhul Sfânt! +uvântul carevorbeşte despre %atăl, îl putem auzi doar prin Duhul Sfânt prin (cela care )*evelează pe $iul coborât în lume, pentru că tot &l este +el care ) revelează

pe plan e0tern!Iniţiatorul, ca act liber, este Dumnezeu, aceasta nu implică cunoaştereaesenţei divine! otivul *evelaţiei este constituit de iubirea şi înţelepciuneadivină, care doreşte fericirea fiinţelor raţionale create, a celui creat să sehrănească în eternitate doar cu &l, cu +uvântul )ui, adevărata mâncare şibăutură a omului! *evelaţia ca act divin, are caracter antinomic, catafatic, dar şi apofatic, situată în echilibrul antinomic dintre natură şi persoană!

(ctul revelator aparţine lucrării lui Dumnezeu şi nu fiinţei Saleincomunicabile! (stfel, se poate spune că# %atăl este oriinea *evelaţiei, fondul

ei, $iul este manifestarea care arată tot ceea ce l a învăţat şi ceea ce i a încredinţat %atăl, iar prin Duhul Sfânt acest act devine o realitate istorică, &lactualizând tot ceea ce este $iul pentru %atăl! 9edem rădăcinile adânc trinitareale *evelaţiei, %atăl are +uvântul etern care ) e0primă veşnic în Duhul, &l fiindeminamente ine0primabil! +eea ce este în Dumnezeu, se poate comunica încuvinte şi acte omeneşti doar prin coborârea Duhului Sfânt asupra subiectuluiuman!

3utem vorbi despre *evelaţie ca act al Duhului Sfânt în acest sens, care) revelează pe %atăl în noi, ea făcându se obiectiv pentru noi de către $iul,unicul mi/locitor al nostru! *olul Duhului Sfânt în *evelaţie, reiese din relaţia Saipostatică cu $iul, căci provenind doar din %atăl, fără mediere, ca şi $iul, prin$iul, este Duh al Tatălui, pentru că Cel care - purcede, este şi Tatăl. /: $iuldescoperă pe %atăl, Duhul descoperă şi pe %atăl şi pe $iul, arătând pe $iul ca$iu al %atălui şi pe %atăl ca %ată al $iului!

+hip al %atălui, Duhul Sfânt este purtătorul unui răspuns pe care+uvântul lui Dumnezeu îl adresează iubirii %atălui! Duhul este Duh al evelaţiei /= , este imainea $iului, chipul )ui în alt mod decât este $iul, chip al%atălui, &l e +el care descoperă %reimea după modelul Său propriu! (stfel,putem spune că Duhul descoperă în $iul pe %atăl, dar se descoperă şi pe Sine!

$iul re*umă pe %atăl ca o imaine asupra căreia e proiectată lumina Duhului!Duhul descoperă chiar viaţa $iului, +uvântul lui Dumnezeu!

695 &fes! ','196 +!&! 9! II, Dei 3er0um, ',>, 1@

30


31/56

+omunicarea ce ne o dă $iul, ca imaine a %atălui, chip al Său, sedesăvârşeşte în comunicarea Duhului Sfânt, acesta este modul esenţial alparticipării la adevărul în care se descoperă tot ceea ce este $iul pentru %atăl!

3rin *evelaţie, Dumnezeu comunică cu noi, &l însuşi intră în istorianoastră, de aceea punctul culminant sau stadiul suprem al *evelaţiei este

5ntruparea )oosului! *evelaţia se face în istoria mântuirii treptat, căci Soareletreptat se iveşte de la 9echiul la


32/56

norma autentică şi siură ce trebuie avută în vedere la interpretarea*evelaţiei! Scriptura asociază în planul mântuirii misiunea $iului şi a Duhului,acţiunea lui Dumnezeu în lume cuprinzând corelativ cele două manifestări!Duhul transpune planul mântuirii în condiţii istorice concrete!

%radiţia care vine de la (postoli, adică ceea ce au primit ei de la Domnul

prin Duhul, se dezvoltă în 4iserică sub asistenţa Duhului! stfel, Dumne*eu, care a vor0it odinioară, vor0eşte fără #ntrerupere cuMireasa $iului ău iu0it, iar Duhul f"nt prin glasul !vangheliei care răsună #n6iserică şi prin !a #n lume, #i călău*eşte pe credincioşi spre tot adevărul şi face să locuiască #n ei cu #m0leşugare cuv"ntul lui )ristos. //

)ucrarea Duhului Sfânt este lanţul care leaă evenimentele istorice şiBristos, în istorie! 5n realitate, actele umane rămân forme istorice, dar îndesfăşurarea lor sunt unite cu lucrarea Duhului Sfânt! 3utem spune că, toateactele revelaţionale, sunt o +incizecime anticipată! Din Scriptură, vedem şi

felul în care se manifestă $iul şi Duhul în iconomia divină ad e0tra., fără a seconfunda sau separa lucrările )or!*evelaţia se păstrează în 4iserică, căci 4iserica este Bristos ca

evelaţie deplină #n continuitatea eficienţei -ui, din care continuă să lumine*eşi să călău*ească prin Duhul f"nt #n mod integral, #n veşnicie...7??

isiunea 4isericii este, în această perspectivă de a păstra prin DuhulSfânt descoperirea realizată în Bristos, ea actualizează şi este martoră a*evelaţiei, prin Duhul! 3rin Scriptură şi tradiţie, 4iserica, susţine în înţelesul eireal, *evelaţia în acţiune!

3rin Duhul, în 4iserică, *evelaţia continuă să fie activă în lume, fiind întreaă în Bristos! *evelaţia supranaturală este 4iserica, finalizată în Bristos,eficientă în timp asupra noastră prin Duhul! *evelaţia este e0preia autentică alui Bristos, unică şi deplină! 4iserica este sinura capabilă a înţelee şiinterpreta autentic Scriptura, pentru că ea are pe Bristos care lucreazăpermanent în ea prin Duhul Sfânt!

5n final, putem spune că 4iserica, +orpul istic al lui Bristos, *evelaţiasupranaturală, este în lume marele ru aprins al cărui foc nestins este aprinsde Duhul Sfânt!

Dumne*eu a venit la oameni şi ne a dat #nt"lnire #n om, #n oricare

omG.Ji de aceea, orice #nt"lnire adevărată este un alt moment al m"ntuirii.De la )ristos #ncoace, Dumne*eu nu mai este de găsit #n cerul #naltelor cugetări, ci #n omul de lut. Aricine +l caută #n afara omului, va găsi orice, chiar lucruri extraordinare, dar nu pe !lGDumne*eu #ncepe de la primul sau de laultimul om #ncolo, cine nu epui*ea*ă omul nu ajunge la Dumne*eu.7?7

7. PRE2EN/A 3 LUCRAREA DU,ULU SF-NT

4N # SER C

99 Ibidem, 1'6100 D! Stăniloaie, o!c!, 2C101 I! 4ua, Teologia !nclavelor , Sf! 8heorhe-9echi, 4ucureşti, '::, 16

32


33/56

7 .1. DUUL SF-NT 3I 4NTRUPAREA 8DUUL 3I MARIA9

4iserica a fost întemeiată prin /ertfa de pe +ruce şi 5nvierea lui Bristos,iar în istorie s-a manifestat văzut la +incizecime! 5ntruparea este temeiul

principal al operei de răscumpărare şi un rol important îl are Duhul! &a s-afăcut prin lucrarea Duhului Sfânt, +el care a făcut o pe aria vrednică săprimească dumnezeirea în pântecele ei, +uvântul lui Dumnezeu întru ea, carea format din trupul $ecioarei, p"rga naturii.7?9 De aceea, teoloia creştinăafirmă că într un sinur )oosul dumnezeiesc a luat asupra Sa fireaomenească şi a îndumnezeit o! )a 5ntrupare, avem cea mai desăvârşită unire aDuhului cu )oosul!'62

5n comentariul pe care l face asupra leăturii dintre Duhul Sfânt şi întruparea )oosului, prinţul (le0ei Jniazev recure la imainea biblică

tradiţională, despre unere! (stfel, în Scriptură se vorbeşte despre uneri aleDuhului Sfânt care i însufleţeşte şi întăreşte pe cei ce le primesc! 5n taina 5ntrupării, Duhul acţionează în sensul unerii omenităţii )oosului Ansul prine0celenţă, că este esia., se mai poate vorbi despre o dublă unere a Duhuluidatorată unirii ipostatice!'6> aria este pnevmatoforă, prin 5ntrupare eareprezintă 6iserica #n comuniune cu )ristos şi cu Duhul f"nt. 7?= Duhul Sfântrămâne peste aria, care rămâne total transparentă Duhului, de aceea s-avorbit despre aria ca despre icoana Duhului Sfânt!'6;

)oosul se face trup în spaţiu şi timp, după modelul naşterii Sale din veci

şi doar în lumina relaţiilor intratrinitare poate fi înţeleasă! +ăci $iul se naşte din%atăl în Duhul Sfânt din veci şi prin Duhul Sfânt în timp, de la (cel Duh carepurcede din %atăl prin $iul!

aria apare ca o icoană fiinţială a 4isericii, pentru că ea participă, prinmaternitatea ei divină, la cea mai mare taină a cosmosului, la 5ntrupare!)eătura Bristos-aria-Duhul Sfânt, reiese şi în alt plan şi din aceea că prinruăciunile pe care le adresăm ariei pentru mi/locire, Duhul Sfânt naşte îninimle noastre pe Bristos!

3ărintele Seriu 4ulaov numea pe Duhul Sfânt maternitate ipostatică,

suflul care dă viaţă, maternitatea ariei, fiind o fiură a Duhului Sfânt, înleătură cu acea maternitate ipostatică. De fapt, chiar rolul femeii, pe planharismatic, este acela de protectoare a vieţii, pe care o adăposteşte o prinde#n m"inile sale şi o #naltă spre Dumne*eu 7?' , precum Duhul Sfânt pe care4iblia, la 8eneză 5l descrie ca fiind +el ce cloceşte oul lumii. 3rin Duhul Sfânt,

102 Ioan Damaschin, o!c! 2, 1103 ?!+lement!, Noutatea Duhului , 3andora, '::, %ârovişte, '>1104

(! Jniazev, Maica Domnului ăn 6iserica Artodoxă, Bumanitas, '::C, 4ucureşti, :2105 Ibidem, :>106 ?! +lement, o!c!, '>2107 Ibidem, 1@'

33


34/56

aria devine %heotoos în sens real! &a devine un receptacol unic şi foarte particular al pre*enţei Duhului. 7?B

Duhul Sfânt care odihneşte din veci peste $iul, 5l umple deplin pe Iisusdin chiar primul moment al 5ntrupării! +ăci toată viaţa )ui este constituită deprezenţa Duhului Sfânt! Despre acest fapt, 4oris 4obrinsoG, va scrie (isus4a

fost alcătuit, format şi purtat de Duhul f"nt, #nsufleţit de !l, ascult"nd Duhul,condus de !l. 7?/

7.". DUUL SF-NT 3I #OTE2UL LUI IISUS

&venimentul 4otezului Domnului, este considerat de teoloia de începuta 4isericii ca ungere. 77? +uvântul lui Dumnezeu a primit această unere ca săună şi să împodobească la rândul Său orice lucru! 3rin 4otez, Iisus se naşte

ca şi Bristos, altfel spus uns, cosacrat. Deci, putem vorbi de o naşteremesianică, bineînţeles nu în sens adopţianist!Duhul Sfânt este de/a prezent în Iisus de la concepţie, în profilul planului

de mântuire, la 4otez, Duhul coboară asupra )ui! Duhul va inauura de faptactivitatea publică a lui esia! &l apare contemporanilor, la începutul activităţiiSale publice, ca fiind investit de %atăl cu misiunea mântuitoare, prin 4otez Iisusse arată tuturor ca esia! Amanitatea +uvântului lui Dumnezeu se dezvoltăproresiv, natural, astfel că 4otezul apare ca punctul ma0im al maturităţii )ui,manifestarea umanităţii $iului lui Dumnezeu, deplin îndumnezeită de acum!

Duhul descoperă %atălui umanitatea $iului şi %atăl 5l primeşte ca pe $iul Său!

'''

Duhul Sfânt face cunoscut pe esia lumii în momentul în care %atălspune cesta este $iul Meu, Cel iu0it..., Duhul coborând asupra $iului! 3rincoborârea Duhului, iubirea reciprocă a %atălui şi a $iului, rămâne asupra luiBristos! (stfel că 4otezul este cu adevărat o teofanie treinică! +oborâreaDuhului Sfânt, ca un porumbel, e0plică mişcarea %atălui către $iul Său, Duhuleste +el ce face posibilă a doua naştere a noii făpturi analoie cu porumbeluldin episodul 3otopului.!

7.%. DUUL 3I 4N7IEREA DOMNULUI

3rezenţa Duhului în Iisus este un semn al supunerii filiale a (cestuia, dar şi al totalei intimităţi dintre %atăl şi $iul! 5n Bristos, Duhul Sfânt este Duhul%atălui, pe care Bristos, prin moarte, 5l dăruieşte %atălui! Dar, Duhul va fi +elcare va oferi viaţă nouă lui Bristos! 5nvierea fiind coborârea Duhului înmomentul în momentul în care $iul lui Dumnezeu, prin solidaritatea Sa cu noi,cu separarea noastră prin păcat, de %atăl, părea în mod tainic separat de %atăl!

108

Ibidem, 1;2109 4!4obrinsoG, o! c!, :>110 $a '6,2C111 t! 2,'

34


35/56

3rin Duhul Sfânt, în 5nviere, totul este cuprins de iubirea %atălui, domeniulmorţii devenind de acum spaţiu al Duhului!

5nvierea lui Bristos este văzută de Sfântul Ioan &vanhelistul ca +nălţarela Tatăl 779 , ceea ce înseamnă nu faptul că Iisus dispare lăsându ne doar Duhul! +ăci tocmai Duhul este (cela care ni ) va face pe Iisus prezent într un

mod spiritual, adică în Duh, adică într un mod intim!3rin Duhul, în 5nvierea lui Bristos Dumnezeu răspunde striătului lui Iovde disperare! Iisus învie, pentru că dumnezeirea este aceea care străbate%rupul )ui şi-) învie, e Duhul Sfânt, Duhul 9ieţii care realizează aceasta! Deaceea spunem că Dumnezeu a înviat pe ?mul Iisus pentru /ertfa curată ce aadus o lui Dumnezeu, primind moartea pentru păcatele altora, moartea fărăpăcat!

7.'. DU,UL LA 4NALTARE

5n cadrul iconomiei divine, 5nălţarea lui Bristos este leată de prezenţa)ui, plin de mărire în 4iserică! "i aceasta se realizează prin Duhul Sfânt, prinlucrarea )ui!3recedând +incizecimea, 5nălţarea determină dimensiuneacerească a vieţii, liturică şi sacramentală, condiţionează mărturia misionară a4isericii în lume!

3rin 5nălţare, Bristos-a umplut toate cu prezenţa Sa, cea de viaţăfăcătoare, în Duhul! (stfel că, a devenit posibil ca harul care este prezent înBristos să se e0tindă în toată făptura!


36/56

care se varsă din amfora cerului, s"ngele Duhului. De atunci, istoria s4a retras,aşa cum face s"ngele ameninţat de ger şi se adună #n jurul inimii, de lamarginile lumii, #n cetatea sf"ntă Civitas Dei şi de atunci numai există #nistorie extra muros, ci totul se #nt"mplă acasă, #n i1oumene. 77>

+eea ce a făcut Duhul, discret cu aria, la 4unavestire o face public la

+incizecime cu toată 4iserica! (ceasta se naşte cu mai multă zarvă decât S-azămislit Iisus! Dar în ambele evenimente e vorba de acelaşi lucru# zorii uneivieţi cu totul noi!


37/56

sunt mereu vizibile, se poate uşor răspunde că Dumnezeu nu dă Duhuldiferenţiat cantitativ ci, ceea ce este diferit este rezistenţa noastră, a libertăţiinoastre care o opune morţii!

+incizecimea este marele eveniment al )eii


38/56

o clipă inteliibil! Dar, Duhul dezleaă şi limbile lor, (postolii vorbesc fărăteamă, căci Duhul este Duh al cura/ului! Duhul este (cela care i a făcutelocvenţi pe 3etru şi Ioan în faţa Sinedriului!

Duhul nu pluteşte pe deasupra 4isericii, ca oarecând pe ape, &l pătrunde în interior în toţi cei botezaţi, &l asiură transparenţa 4isericii! +oborârea

Duhului la +incizecime#Nu este pentru om un adaos magic de capacităţi şi harisme. !ste o eli0erare a posi0ilităţilor de viaţă care nu are nimic iraţional şi supranatural. 77/

+oborându Se peste firea noastră, &l, nu ceea ce este firea noastrătransformă, ci modul ei de e0istenţă, mai bine zis modul de constituire alpersoanelor noastre! (stfel că, de acum, nu mai e0istăm# trăg"ndu neipostasul din necesitatea ascensiunii 0iologice şi a individualităţii autonomi*ate79? , ci e0istăm datorită voii şi iubirii lui Dumnezeu, care dă viaţă şi constituie şiipostaziază e0istenţa noastră! Deci, suntem scoşi din necesitatea naturală,

devenim reali, liberi de ea şi coordonăm de acum înainte e0istenţa noastră înfuncţie de voia lui Dumnezeu!+eea ce ne minunează, pe noi, sunt roadele +incizecimii# losolalia,

vindecarea bolnavilor, înţelepciunea!!!, nu sunt decât efecte ale naşterii celeinoi a omului în Duhul Sfânt! Să ne uităm la un nou născut, la primele luimanifestări de viaţă şi ne vom minuna de ele, la fel sunt şi roadele renaşteriinoastre în Duhul Sfânt! Iar la întrebarea unora nedumeriţi că aceste roade nusunt mereu vizibile, se poate uşor răspunde că Dumnezeu nu dă Duhuldiferenţiat cantitativ ci, ceea ce este diferit este rezistenţa noastră, a libertăţiinoastre care o opune morţii!

+incizecimea este marele eveniment al )eii


39/56

5n cuvântarea lui 3etru, la +incizecime, vedem că profeţia 9echiului%estament s-a împlinit în 4iserică, aici unde# sf"rşitul este deja pre*ent, este odeschidere spre lumină 797

,';127 $a 16,2>128 4!4obrinsoG, o!c!, >66129 *om! C,1;

39


40/56

5n această realitate, Bristos, care a plecat în umanitatea Sa văzută, ladreapta %atălui, vine, fiind prezent şi lucrător în 4iserică, într un mod aşa deintim, că face din ea %rupul Său, 4iserica, care trăieşte, lucrează, creşte prinlucrarea Duhului Sfânt! (devăratul administrator al tainelor 4isericii este totDuhul Sfânt, care ne constituie, în chiar trupul nostru muritor, fii ai 5mpărăţiei!

(ceasta prin unirea cu Bristos în Sfintele %aine, în acel astăzi eshatoloic alecclesiei, care anticipează şi manifestă astfel venirea 5mpărăţiei!Duhul este noi, ca noi să fim în Bristos, fii în $iul, bineplăcuţi %atălui! 5n

cultul 4isericii, Duhul actualizează şi ne face copărtaşi la lucrarea mântuitoarea lui Bristos! 5n iconorafie vedem că Duhul este unicul iconoraf al 4isericii, &lfăcând să răsară din adevărul nostru +hipul lui Bristos, ravat de la creaţie înadâncul sufletului fiecăruia! Icoanele olindesc imainea lui Bristos, taina )ui,adevărata imaine a %atălui comunicată nouă în lumina Duhului Sfânt!

%otodată, şi ruăciunea în 4iserică, chemarea numelui lui Iisus este un

alt mod al lucrării Duhului în 4iserică, mod, este adevărat, prvileiat, prin careDuhul ne dăltuieşte după chipul $iului şi simultant întrupează în noi prezenţa)ui! 4iserica 5l vesteşte pe Bristos +el *ăstinit şi 5nviat, necontenit, iar +el ceeste arantul şi susţinătorul 4isericii în (devăr, în timp şi spaţiu este tot Duhul!

( ne împărtăşii, aici şi acum, de bunurile 5mpărăţiei, de viaţa de iubire a%reimii, este posibil datorită prezenţei şi lucrării Duhului! +el necunoscut, dar care ni ) face cunoscut pe Bristos, se ascunde în însăşi revelarea Sa, deşirămâne necunoscut, Duhul se ascunde, confundându se cu darurile Sale! +ngeneral, #n afara elanurilor sale, cele mai puternice, existenţa personală acreştinului, ca şi viaţa *ilnică a 6isericii, cu excepţia aleşilor cerului, nu cunosc dec"t #ntr un mod redus, confu* şi o0scur, Duhul f"nt ca @ersoană. 7>?

9orbind de atributele 4isericii, unii teoloi, leaă în mod special lucrareaDuhului de sfinţenia 4isericii, deşi această lucrare se vede şi în leătura cucelelalte atribute ale 4isericii! Dar, 4iserica nu este o persoană, pentru ca săpoată poseda ceva, nici chiar sfinţenia, că ea este %rupul lui Bristos, o vedemdin aceea că tot ceea ce ea are, e viaţa ei, îi vin de la Dumnezeu!

9orbind despre sfinţenia 4isericii, vom vorbi despre sfinţenia luiDumnezeu, căci 4iserica participă şi împărtăşeşte această sfinţenie divină!Dar, sfinţenia, nu 4iserica o dă, ci ea este transmisă de Duhul Sfânt, care este

esenţa sfinţeniei 4isericii! Duhul f"nt pătrunde 6iserica cu pre*enţa a, cufrumuseţea, cu adevărul, cu lumina, cu 0ucuria a, astfel #nc"t această0ucurie, această lumină, această sfinţenie să se reverse #n lume şi săstrălucească #n #ntuneric. 7>7

Deci, sfinţenia 4isericii este sfinţenia lui Dumnezeu, despre care, ca şialte atribute, trebuie vorbit în mod inclusiv, căci ea cuprinde deplin totalitateaprezenţei lui Dumnezeu, a multiplelor Sale moduri de manifestare! (şa că nueste reşit să spunem că sfinţenia lui Dumnezeu, ca de altfel şi alte atribute,este Dumnezeu 5nsuşi, care este prezent în mi/locul nostru!

130 4!4obrinsoG, o!c!, >2@131 Ibidem, >2;

40


41/56

Sfinţenia lui Dumnezeu este teribilă, acel misterium tremendum, al cărui,chiar şi nume, este sfânt şi pe care israelitul nu cuteza să 5l rostească, căcieste adosch, &l este Dumnezeu, +el Sfânt, care consacră tot ceea ce e0istă!

5n prezenţa acestei sfinţenii divine, marele oise trebuie să şi scoată încălţările, chiar şi locul unde arde flacăra lui Dumnezeu este sacru! '21

&ste sfinţenia care cuprinde tot, chiar şi chipul leislatorului mozaicoise., care după ce a coborât de pe untele Sinai, nu poate fi privit deconaţionalii săi! Sfinţenia divină arde tot ceea ce e, vedem, necurat, distruepăcatul şi aprinde flacăra internă a fiecărui om ana/at pe calea ce duce la

întâlnirea cu Dumnezeu! Dar sfinţenia aceasta este şi balsam care mânâierănile tuturor oamenilor, chiar ale întreii creaţii, este adierea de vânt caretrezeşte nostalii de perfecţiune şi cântă imnul nemuririi în urechile noastre,este lasul, abia şoptit, care striă în pustiul sinurătăţii# 00a, @ărinte. 7>>

(stfel, sfinţenia divină este bucuria frumuseţii lui Dumnezeu, a

comuniunii cu &l, căci, nu i aşa, &l nu este aspru Eudecător, ci dulcele nostruântuitor =&ste mai simplu a spune că sfinţenia lui Dumnezeu nu este altceva decât

prezenţa )ui, în şi printre noi! +ăci, oare, nu este ea aerul însuşi al 4isericii pecare îl respirăm, puterea de a ) bea şi mânca, de a ne unii cu &l F &ste viaţalui Dumnezeu 5nsuşi, atât de boată, încât cuvântul nu surprinde decât o parte,este o palidă reflectare a realităţii!

5ntreaa viaţă a 4isericii este cuprinsă în această sfinţenie a luiDumnezeu, care se întrepătrunde cu celelalte atribute ale 4isericii! )eăturasfinţeniei cu celelate atribute ale 4isericii nu este reu de văzut! +ine oarepoate să contrazică faptul că, 4iserica fiind sfântă nu este şi apostolică = +ăciapostolicitatea 4isericii nu este decât fidelitatea şi ataşamentul faţă de DuhulSfânt, supunerea faţă de &l, care a răit prin prooroci şi care, nu este &l tradiţianeîntreruptă prin secole = Sau se poate oare contesta că între sfinţenia şicatolicitatea 4isericii nu este o profundă relaţie = (colo unde este Duhul Sfânt,este şi 4iserica Aniversală, nu sună oare cunoscut F


42/56

apele vii ale Duhului, apele pline de sfinţenie, se revarsă şi cur mereu în4iserică prin Sfintele %aine, în viaţa sacramentală a 4isericii!

)a sfinţirea acestui +orp istic al lui Bristos, suntem toţi chemaţi săparticipăm! ?are, nu foloseşte pentru creştini numele de sfinţi întrevocabularul novo testamentar F'2; "i, aceasta nu vrea decât să arate că

sfinţenia creştinilor, a 4isericii, nu este decât sfinţenia lui Dumnezeu!4iserica este sfântă, datorită Duhului Sfânt, chiar dacă ea cuprinde şipăcătoşi!


43/56


44/56

4iserica este %rupul lui Bristos, +apul ei, dar ea este şi plinătateaDuhului care o animă, o umple de dumnezeire, care locuieşte în ea ca înnatura îndumnezeită a lui Bristos!

$iul se 5ntrupează şi împlineşte lucrarea Sa prin Duhul şi Duhul vine înlume trimis de $iul In! '@,1;.! 9edem că lucrarea $iului şi cea a Duhului sunt

interdependente! )ucrarea lui Bristos-a preătit o pe cea a Duhului, precumştim că# @ersoanele divine se afirmă nu prin !le +nsele, ci na pe lta, namărturiseşte pe Cealaltă. 7:9 (şa cum înţelesese şi Sfântul Ioan Damaschin,când spunea că# $iul este chipul Tatălui şi Duhul chipul $iului.7:> Duhul Sfânteste situat în centrul lui Bristos!

*aportul hristoloiei cu pnevmatoloia şi implicaţiile lor ecclesioloice,trebuie să facă tema unor mai aprofundate cercetări teoloice în ?rtodo0ie!+atolicii şi protestanţii au început în ultimul timp a acorda spaţii lari acestor teme! Dintre ortodocşi s ar arătat interesaţi de această temă, teoloi de înalt

nivel ca# 9ladimir )ossG, Ioanis Nizioulas, 4oris 4obrinsoG, Eohn aGendorff sau ?livier +lement!9iitorul teoloiei secolului XXI este leat şi de această mare temă care

are implicaţii adânci în viaţa creştinilor! 3rin lucrarea Duhului Sfânt, venirea,prezenţa lui Bristos se realizează în mod sacramental în &uharistie! 3rin ea,sub acţiunea Duhului, cei ce se împărtăşesc de %rupul şi Sânele lui Bristos,devin 4iserică, +orpul Său istic, 4iserica e0primându şi şi confirmându şi dela început identitatea prin &uharistie, cea care constituie 4iserica!

5n taina euharistică, creştinul este făcut părtaş la viaţa %reimii, aiciprezenţa Duhului este simultană cu cea a lui Bristos, ele fiind totuşi, distincte,căci credinciosul nu se uneşte cu firea divină, cele două prezenţenecontompindu se în prezenţa firii divine! 3utem vorbi de o realitate aprezenţei euharistice a Duhului Sfânt şi a lucrării Sale, care nu este mai puţinreală decât cea a lui Bristos!

Anica raţiune de a fi a cultului este aceea de a l conduce pe om launirea îndumnezeitoare, la cunoaşterea Sfintei %reimi, această funcţie acultului devine adevărată prin Duhul!

5n &uharistie 5l întâlnim pe Bristos, sub flăcările Duhului şi fiecarecredincios este sfinţit în ceea ce are unic, de neschimbat, având în vedere că

el este persoană, deci deschis spre comuniune cu ceilalţi! 3rin Duhul şi prinBristos# avem cu adevărat revelaţia intimităţii cu Dumne*eu, a inimii lui Dumne*eu.7::

&uharistia este sfântă, pentru că este %rupul şi Sânele lui Bristos, dar este şi plină de sfinţenie, pentru că Duhul este în ea!


45/56

Duhului şi nu doar, este do0oloia! &ste bine de precizat că, în &uharistie ne împărtăşim atât cu Bristos cât şi cu Duhul Sfânt! %oată viaţa 4isericii este ocomunicare a %reimii în Duhul Sfânt, precum Duhul de împărtăşeşte cuplinătatea vieţii divine a %atălui şi a $iului!

5n &uharistie avem două mari şi semnificative momente# primul este

adunarea 4isericii, manifestarea unităţii ei prin Duhul, iar cel de al doilea esteintrarea 4isericii în lume, prin credincioşii ce s au împărtăşit de Bristos şi DuhulSău şi care la finalul liturhiei pleacă în lume, în misiune şi sunt a/utaţi deDuhul în împlinirea ei!

7 . DU,UL SF-NT 3 UN TATEA # SER C

ă vină unitatea vă*ută a +mpărăţiei lui Dumne*eu, aşa cum )ristosvoieşte şi prin mijloacele pe care !l le va voiG3ino Duhule finte şi ne ajutăsă fim iarăşi una.7:8

Duhul Sfânt este +el care animă ruăciunea noastră sinceră pentruunitatea creştinilor! 3entru noi este o certitudine că unitatea creştinilor îşi are

oriinea şi modelul în unitatea de viaţă şi de fire a celor trei 3ersoane divine!

146 4!4obrinsoG, o!c!, >>@45


46/56


47/56

mi/loace de reconciliere! +el ce îşi ăseşte pacea sufletului, o ăseşte nu doar pentru el, ci şi pentru ceilalţi, devine sursă de împăcare, căci# spiritul reconcilierii este mai profund şi mai puternic #n memoria şi credinţa ortodoxă,dec"t morga oricărei aroganţe ideologice şi el conduce, #n cele din urmă, la#mpăcarea #n Duh.7=9

Duhul Sfânt, artizanul unităţii, este +el care ne arată pe Bristos reflectat în fiecare tradiţie creştină, în pornirea autentică către +reator a celuilalt! +ăci,nu e oare &l, (cela care a sculptat chipul lui Bristos şi în celălalt = "i, oare, nue &l +el care a 5ntrupat pe Bristos în fiecare spaţiu cultural creştin= (poi, un altprincipiu este acela al responsabilităţii creştinilor faţă de lumea de azi, lumeacelui de al treilea mileniu! ărturia noastră trebuie să devină credibilă, azi,când mulţi călăreţi apocaliptici , aresează lumea noastră# ideoloii de tot felul,poluarea, sclavia imainii, anoase, neîncrederi!!!

5n faţa acestor tentaţii, ameninţări sau sfidări, suntem responsabili faţă de

%atăl, astfel că împăcarea în Duh, nu apare ca un lu0 deci, inutil., ci ca onecesitatea de credinţă! 3rin Duhul Sfânt, creştinii trebuie să pornească pecalea unităţii, din imediata realitate a lui Bristos, din prezenţa Sa, răspândită şicomunicată, să căutăm să respirăm cu ambii plămâni, ?rient şi ?ccident, căciacelaşi Duh, aer îi străbate!

9ladimir NielinsG îşi afirma credinţa că# Duhul vor0eşte a*i 6isericilor, căvremea comparaţiilor şi acu*aţiilor a trecut E...F, tre0uie să #mpărtăşim 0ogăţiilenoastre spirituale ca şi #ncercările. 7=>

5n momentul în care ne vom ştere pe noi pentru a face loc prezenţei luiBristos, ne vom descoperi în afara oricăror separări! +a să facem posibilăreconcilierea, nu trebuie decât să avem mereu oameni chemaţi să se roae,de o devoţiune specială! "i mici insule de ruăciune pentru unitatea creştinilor e0istă# în $ranţa, Italia, 3olonia, *usia şi chiar *omânia!


48/56

(poi, nu pot să nu amintesc +omunita di San &idio di *oma, situată însăracul cartier roman %rastavere, comunitate care şi a făcut, ca şi %aize ul, unţel din ruăciunea pentru unitatea tuturor creştinilor! (nimaţi de Duhul Sfânt,cei din +omunitatea San &idio l au slu/it practic pe Bristos, Domnul unităţii,aducând pacea văzută în ţări ca (nola sau Somalia prin animarea

neocierilor de pace., sau mi/locind întâlniri între creştini de diverse confesiuniamintesc aici numeroasele întâlniri începând cu cea de la (sissi din ':C; şipână la cea mai recentă, cea din 4ucureşti '::C. sau vizite pontificale, cumesa/e de pace în ţări în care până mai ieri acestea erau doar vise!

%indem să credem, cu certitudine, că Duhul Sfânt a inspirat +onciliul&cumenic 9atican II ':;1 ':;@., cel care a permis ivirea marilor mişcăriharismatice de după el şi marea reînoire a 4isericii +atolice! (stfel, au apărutmişcări Communione e -i0era*ione, care a reuşit, în mod real să facă, pentrumulţi tineri italieni şi nu numai, &vanhelia un mod de viaţă, acum când

consumerismul devenise parcăDumne*eul acestui secol

, în Italia şi în lume!Sau cum să nu amintesc işcarea $ocolarinelor $ocolarimi, careslu/esc pe Bristos în cei mai săraci şi mai năpăstuiţi dintre oamenii de azi! Anloc imperial i se cuvine aici aicii %ereza de +alcutta, cea care va popula cerul cu săracii ei, cu cei pe care i a slujit p"nă la moarte.

9ine apoi, +harles de $oucauld cu -e @etites oeurs et $reres de Hesus,care au dus în mulţime idealul evanhelic, împodobit cu harul unităţii, predicat

în tot timpul!


49/56

(stfel că, Duhul Sfânt, prin e0perienţele pe care le suscită în noi, vrea casufletul nostru să se descopere în faţa lui Dumnezeu, în profunzime şi cudisponibilitate totală!


50/56

e0clus de la opera de refacere a unităţii, căci este o condiţie de bază, fără decarte unitatea nu poate e0ista!

3istierul 0unătăţilor şi Dătătorule de viaţă, vino şi te aşea*ă #ntru noi...+el ce a făcut ca, Bristos să se 5ntrupeze în diferitele spaţii culturale şi

care ne a/ută să să ne purtăm sarcinile unii altora, adică să împărtăşim

boăţiile culturale pe care &l ni )e a inspirat şi să suportăm împreună tentaţiileacestei lumi! &ste 9istierul acestor bunătăţi# aprofundările *evelaţiei în fiecarespaţiu cultural! &l este Cel ce dă viaţă, care nu ne lasă să împietrim în tradiţiiomeneşti, ci ne animă în aprofundarea şi cunoaşterea Sa!

3rincipiul e0tras de aici, este acela că tradiţiile teoloico-culturale alediferitelor spaţii creştine, pot şi trebuie să fie şi să le considerămcomplementare, ca inspirate de acelaşi Duh, dar prin colaborarea cu oamenidiferiţi, mereu oriinali! (cestea trebuiesc privite în sensul că, în măsura încare aprofundările *evelaţiei sunt mai mult omeneşti decât inspirate de Duhul,

ne pot separa, de aceea invocarea perpetuă a Duhului, ca să se aşeze în noi,ferindu ne de erori şi separări, este absolut necesară!Ji ne curăţeşte pe noi de toată #ntinarea şi ne m"ntuieşte 6unule

sufletele noastre.Altimul principiu este acela al umilinţei demersului pro unitate! %rebuie să

fim conştienţi că, în decursul istoriei, noi, creştinii, de diferite confesiuni, amaccentuat mai mult sau mai puţin latura omenească a 4isericilor noastre cainstituţii divino umane., de aceea au apărut reşeli ce au produs şi accentuatsepararea! De aceea, este necesară prezenţa Duhului ca să vină, să necurăţească şi să ne ducă mai aproape de sfinţenie!

5n măsura în care înaintăm pe calea sfinţeniei, a mântuirii, noi cei ce neaflăm acum separaţi în multe confesiuni creştine, ne vom ăsi din ce în ce maiaproape, de unitatea atât de mult dorită! Anitatea creştinilor nu poate fideparte, voile Domnului, care se odihnesc #n veşnicie, intră #n timp, atunci c"nd ele se oferă, c"nd se coc. Anirea este o minune, ceea ce putem face, ecum am văzut să ne preătim pentru ea, căci se ştie, minunile lui Dumnezeusunt întotdeauna iminente!

3ino Duhule finte şi ne fă iarăşi una K

7 . DU,UL SF-NT 3 ES,ATOLO6 A

De la +incizecime, vorbind despre istoria 4isericii, putem spune că este

de/a epoca ultimă, Duhul Sfânt lucrează, preătind venirea 5mpărăţiei luiDumnezeu! +onceptul de Dumnezeu, trece la prezenţa Sa vie, astfel căDumnezeul istoriei Se descoperă ca Dumnezeu în istorie!

50


51/56

%eoloia răsăriteană nu vede vremurile de pe urmă ca pe nişte vremuriapocaliptice, în care tot ceea ce e0istă, tot ceea ce a fost creat, va fi distrus, cue0cepţia câtorva aleşi, ci, dimpotrivă, vorbeşte despre schimbarea sau maibine zis înnoirea creaţiei prin Duhul Sfânt! ?are, nu toată creaţia a fostdestinată desvărvârşirii, cum spunea

Prezenta DS

Documents

Transcript of Prezenta DS