PREVIZIUNE ECONOMICA

138
Constantin ANGHELACHE Previziune economică Note de curs Editura ARTIFEX Bucureşti 2015

description

carte

Transcript of PREVIZIUNE ECONOMICA

Page 1: PREVIZIUNE ECONOMICA

Constantin ANGHELACHE

Previziune economică

Note de curs

Editura ARTIFEX

Bucureşti 2015

Page 2: PREVIZIUNE ECONOMICA

ISBN 978-606-8716-03-9

Copyright Editura Artifex, 2015

Autorul poartă întreaga răspundere morală, legală şi materială, faţă de editură şi terţe persoane, pentru conţinutul lucrării.

EDITURA ARTIFEX Str. Economu Cezărescu nr. 47

Sector 6 Bucureşti

Page 3: PREVIZIUNE ECONOMICA

CUPRINS

Capitolul 1. PREVIZIUNE Şl ORIENTARE, COMPONENTE ALE MANAGEMENTULUI ECONOMIC ............................................................................ 7

1.1. Delimitări conceptuale ............................................... 7

1.2. Necesitate şi posibilitate în activitatea previzională... 9

1.3. Management şi previziune ........................................ 12

1.4. Piaţă, previziune şi orientare economică .................. 17

1.5. Echilibru şi nonechilibru în previzionarea şi orientarea economiei ............................................................................ 22

1.6. Previziune şi orientare în condiţiile evoluţiei ciclice a economiei ............................................................................ 25

1.7. Activitatea previzională şi dezvoltarea durabilă ...... 32

1.8. Previziunea ca ştiinţă ................................................ 34

Capitolul 2. CONŢINUTUL, FUNC ŢIILE ŞI NECESITATEA CONDUCERII MACROECONOMICE PREVIZIONALE .................................................................. 36

2.1. Conţinutul conducerii macroeconomice ...................... 36

2.2. Ştiinţa previziunii ......................................................... 38

2.3. Funcţiile conducerii macroeconomice ......................... 39

Page 4: PREVIZIUNE ECONOMICA

Previziune economică. Note de curs 4

Capitolul 3. TIPOLOGIA FORMELOR ŞI INSTRUMENTELOR UTILIZATE ÎN PREVIZIONAREA MACROECONOMIC Ă .................... 42

3.1. Consideraţii teoretice despre prognozare.

Clasificarea prognozelor ..................................................... 42

3.2. Consideraţii privind planificarea şi planul macroeconomic ................................................................... 46

3.3. Planificarea centralizată şi planificarea orientativă ..... 48

3.4. Fiabilitatea previziunilor macroeconomice .................. 49

Capitolul 4. EVOLUŢIA CICLIC Ă A ECONOMIILOR NAŢIONALE CONTEMPORANE..................................... 51

4.1. Fluctuaţiile ciclice şi trendul economic ....................... 51

4.2. Tipologia ciclurilor economice .................................... 53

4.3. Consideraţii privind ciclurile economice lungi ............ 54

4.4. Ciclurile majore şi fazele acestora ............................... 54

Capitolul 5. SISTEMUL INFORMA ŢIONAL AL ACTIVIT ĂŢII DE PREVIZIONARE ................................ 57

5.1. Sistemul indicatorilor utilizaţi în activitatea de previzionare ......................................................................... 57

5.2. Sistemul Conturilor Naţionale ..................................... 61

5.3. Conţinutul şi calculul principalilor indicatori sintetici ai Sistemului Conturilor Naţionale ......................................... 63

5.4. Utilizarea Sistemului Conturilor Naţionale în activitatea de previzionare .................................................................... 68

Page 5: PREVIZIUNE ECONOMICA

Previziune economică. Note de curs 5

Capitolul 6. METODE ŞI TEHNICI DE ELABORARE

A PREVIZIUNILOR ............................................................ 72

6.1. Cadrul metodologic al previzionării macroeconomice 72

6.2. Fluxul logic al lucrărilor de previzionare macroeconomică ................................................................. 73

6.3. Clasificarea metodelor şi tehnicilor previzionale......... 75

6.4. Metode fundamentale de previziune ............................ 76

6.5. Metode de previziune pe elemente............................... 77

6.6. Metode structurale de previziune ................................. 83

6.7. Metoda modelării economico-matematice ................... 84

6.7.1. Modele previzionale bazate pe funcţii

de producţie ..................................................................... 85

6.7.2. Modele previzionale de simulare .......................... 87

6.7.3. Metode intuitive .................................................... 89

Capitolul 7. MODELE INTERRAMURI.

BALAN ŢA LEGĂTURILOR DINTRE RAMURI ............ 93

7.1. Conţinutul balanţei legăturilor dintre ramuri .............. 93

7.2. Modelul static al balanţei legăturilor dintre ramuri ..... 98

7.3. Elaborarea modelului balanţei legăturilor

dintre ramuri pentru perioada de previziune ..................... 100

Page 6: PREVIZIUNE ECONOMICA

Previziune economică. Note de curs 6

Capitolul 8. PREVIZIONAREA RESURSELOR

UMANE................................................................................ 105

8.1. Raportul populaţie — economie ................................ 105

8.2. Resursele umane în modelele creşterii economice .... 106

8.3. Elaborarea prognozei demografice ............................ 110

8.4. Elaborarea prognozei forţei de muncă ....................... 112

8.5. Elaborarea prognozei productivităţii muncii .............. 119

Capitolul 9. PREVIZIONAREA CRE ŞTERII ECONOMICE ..................................................................... 124

9.1. Consideraţii privind teoria creşterii economice ......... 124

9.2. Modelarea creşterii economice .................................. 126

Capitolul 10. PREVIZIONAREA RELA ŢIILOR ECONOMICE EXTERNE ................................................. 129

10.1. Conţinutul activităţii de prognozare a relaţiilor economice externe ............................................................. 129

10.2. Metode şi tehnici de prognozare a relaţiilor

economice externe ............................................................. 132

Bibliografie selectivă………………………………………1327

Page 7: PREVIZIUNE ECONOMICA

Capitolul 1

PREVIZIUNE Şl ORIENTARE, COMPONENTE ALE MANAGEMENTULUI ECONOMIC

1.1. Delimitări conceptuale

În orice întreprindere umană, preocuparea pentru anticiparea mersului evenimentelor ocupă un loc de căpătâi. Nimeni nu investeşte un efort de resurse fără să-l pună în cumpănă cu rezultatele scontate, în raport cu obiectivele urmărite.

Amploarea şi diversificarea lucrărilor anticipative, ca şi a terminologiei ce le însoţeşte, s-au dovedit a fi un rezultat firesc al dezvoltării ştiin ţei şi al continuei sale ramific ări. Iar o ştiin ţă, în orice domeniu, are, ca funcţie imanentă, şi pe aceea de a anticipa destinul propriilor descoperiri şi inovări, ca şi efectele lor asupra condiţiei umane. Fără această capacitate anticipativă, o investigare, oricât de sofisticată ar fi ea, nu poate avea statut de ştiinţă, de sistem de cunoştinţe pus în slujba progresului societăţii.

În aceste condiţii au proliferat şi termenii practicaţi în cercetarea şi descifrarea evoluţiilor în viitor ale diverselor componente ale lumii materiale şi ale vieţii sociale, prin urmare şi în economie.

Un astfel de termen este predicţia (de la latinescul „predictio“ şi franţuzescul „prediction”)

Un alt termen este prospectiva (de la franţuzescul „prospective"). El semnifică un studiu asupra viitorului, pe baza analizării şi interpretării unor factori ştiin ţifici, tehnici, economici, sociali, naturali, în vederea stabilirii influenţei acestor factori asupra dezvoltării lumii moderne.

Mai puţin folosit în limba română este termenul de proferenţă, ceea ce înseamnă a purta înainte, a genera.

Page 8: PREVIZIUNE ECONOMICA

Previziune economică. Note de curs 8

Conjectura (de la latinescul „conjuectura" şi franţuzescul „conjecture") este un termen utilizat în reprezentarea perspectivei, având semnificaţia unei opinii bazate pe ipoteze, supoziţii şi prezumţii, rezultând uneori din aparenţe şi din calcule probabilistice.

Destul de frecvent este utilizat termenul de pronostic, având şi varianta de pronostic.

O largă răspândire are termenul de prognoză. Proiecţia (de la latinescul ,,projectio“) este un alt

termen, cu semnificaţii multiple, dintre care unul se referă la reprezentarea în perspectivă a unei traiectorii preexistente, în genul fasciculului de lumină şi imagini oferit de aparatul cinematografic.

Cu timpul, a apărut şi şi-a consolidat poziţia termenul de previziune (de la franţuzescul „prevision"), care înseamnă a anticipa apariţia şi evoluţia unor evenimente şi procese, pe baza datelor cunoscute din trecut şi prezent, precum şi a studierii legilor obiective în contextul temporal şi spaţial dat.

În acelaşi timp, termenul de previziune - care se bucură acum de cea mai largă recunoaştere în domeniul anticipării - poate fi convertit în limba română în termenul de prevedere (a vedea cu anticipaţie), dacă privim lucrurile numai din punct de vedere semantic.

În acelaşi timp, pornind de la faptul că previziunea este expresia cea mai cuprinzătoare a anticipării, ea poate fi realizată uneori doar prin metode şi tehnici explorative (descriptive), de descifrare a viitorului pe baza tendinţelor conturate, iar alteori prin metode şi tehnici normative (prescriptive), care cuprind şi o anumită intenţionalitate. în primul caz se observă evoluţia probabilă, în timp ce în al doilea caz se direcţionează sensul evenimentelor, pe

Page 9: PREVIZIUNE ECONOMICA

Previziune economică. Note de curs 9

baza unor scopuri premeditate, care ajustează tendinţele constatate, iar ulterior le înlocuieşte cu alte tendinţe

Treptat, activitatea previzională în domeniul economic (cu impactul respectiv de ordin social şi ecologic) s-a conturat ca un sistem organic, cuprinzând elaborarea de diferite categorii de previziuni (studii prospective, prognoze, strategii şi politici, planuri, programe şi proiecte), elaborate pe termene diferite şi pe diversele paliere ale vieţii economice: la nivel microeconomic, pe zone (unităţi teritorial-administrative sau alte spaţii), pe sectoare şi domenii, pe ramuri şi subramuri, la nivel macroeconomic, pe regiuni multistatale (internaţionale), la nivel mondial.

Cu ajutorul previziunilor de diferite categorii se explorează tendinţele principale de evoluţie şi implicaţiile acestora, se orientează şi se canalizează eforturile în direcţii considerate convenabile, se adoptă reglementări juridice în vederea restructurării unor sectoare pe baza obiectivelor urmărite.

1.2. Necesitate şi posibilitate în activitatea previzională

Activitatea previzională, în accepţia cea mai cuprinzătoare, a însoţit dintotdeauna iniţiativele şi acţiunile omului, fiind o expresie a modului firesc de comportare a acestuia, ca fiinţă raţională. Aşa cum spunea filosoful francez Auguste Compte (1798-1857), întemeietorul sociologiei ca disciplină ştiin ţific ă autonomă, „a şti înseamnă a prevedea pentru a putea”.

Cu cât activitatea concentrează mai mulţi oameni şi mai multe mijloace, cu cât se adânceşte diviziunea muncii şi se înmulţeşte numărul de compartimente şi de

Page 10: PREVIZIUNE ECONOMICA

Previziune economică. Note de curs 10

legături dintre ele, cu atât se impune necesitatea unei structurări şi corelări pe criterii ştiin ţifice a activităţii economice, pe diferite paliere ale acesteia. Totodată, creşterea continuă a trebuinţelor sociale în condiţiile în care resursele sunt relativ limitate (iar unele sunt epuizabile) determină creşterea preocupării pentru viitor, în vederea stabilirii de opţiuni şi priorităţi, a selecţionării celor mai bune soluţii de rezolvare a acestor probleme, adesea contradictorii. În consecinţă, activitatea umană devine tot mai complexă, trebuind să fie mai bine concepută, pentru ca ea să se poată desfăşura coerent, la timpul oportun şi în mod eficient.

Dar aceasta nu se mai poate realiza doar mental sau prin soluţii improvizate, ci necesită studii şi calcule de specialitate, din ce în ce mai rafinate, ceea ce determină creşterea rolului ştiin ţei şi al informaticii, computerizarea pe scară lărgită a muncii în toate domeniile.

Activitatea previzională devine astfel, tot mai mult, un produs al gândirii şi al experienţei umane, aflate pe trepte superioare de evoluţie. În plus, unii specialişti consideră că în prezent asistăm la o degradare a „actualului", sub imperiul unui „şoc al viitorului", un şoc al schimbărilor rapide şi profunde, care trebuie anticipate, fie şi în liniile sale mari, fundamentale, pentru a se reduce la minimum pericolele care pândesc societatea umană. În acelaşi timp, specialiştii apreciază că viitorul conştientizat este reprezentat prin soluţii multiple; nu există o singură alternativă, decât în mintea dogmaticilor, care vor să-şi impună propria soluţie.

Ideea viitorilor multipli este cea care domină gândirea şi metodologiile previzionale.

Page 11: PREVIZIUNE ECONOMICA

Previziune economică. Note de curs 11

Dar activitatea previzională este nu numai necesară, ci şi posibilă.

Experienţa arată că dezvoltarea generală a societăţii şi caracterul tot mai complex al acestei evoluţii generează atât creşterea şi rafinarea activităţii previzionale (şi a teoriilor care o însoţesc), cât şi îmbogăţirea extrem de rapidă şi de eficientă a metodologiei şi mijloacelor ce i se oferă, îndeosebi prin avântul informaticii şi modelării.

Se pot desprinde, astfel, diverşi factori puternici care concură la afirmarea activităţii previzionale şi la relativa sa autonomizare, domeniu ştiin ţific şi profesional de sine stătător. Astfel de factori sunt:

a) Ritmul rapid al transform ărilor , ilustrat prin: - populaţia, producţia de bunuri şi servicii, urbanizarea,

produsele noi, numărul publicaţiilor ştiinţifice se dublează la un interval din ce în ce mai mic;

- durata unei îndeletniciri, care eraîn trecut de câteva secole (o meserie fiind practicată de mai multe generaţii succesive), se scurtează drastic, multe profesiuni învechindu-se în câţiva ani, o parte din generaţia existentă trebuind să se recalifice, să practice deci mai multe ocupaţii în decursul vieţii sale active;

- se modifică obiceiurile şi alte condiţii de viaţă ale membrilor societăţii;

- viteza de creştere a activităţii ştiinţifice şi tehnologice este tot mai mare comparativ cu dinamica populaţiei.

b) Amplificarea fără precedent a puterii de transformare a condiţiilor de viaţă, prin utilizarea energiei nucleare, a computerelor şi sistemelor informatice etc.

c) Mărirea distanţei dintre trecut şi prezent concomitent cu scurtarea distanţei dintre prezent

Page 12: PREVIZIUNE ECONOMICA

Previziune economică. Note de curs 12

şi viitor: astfel, perioada preindustrială a durat 18 secole, cea industrială - 2 secole, iar era ştiinţifică şi tehnologică (perioada postindustrială) se desfăşoară acum, cu rapiditate, în ţările dezvoltate.

d) Amplificarea şi diversificarea activităţilor economico-sociale se realizează la impact cu dinamica proceselor tehnologice şi ecologice, pe plan naţional şi internaţional, influenţându-se reciproc.

e) Afirmarea tot mai activă a componentei psihosociale, îndeosebi prin raportarea omului la ziua de mâine, la grija pentru viitor.

Totodată, aşa cum rezultă din experienţa popoarelor, complexitatea crescândă a problemelor cu care se confruntă oamenii, precum şi viteza tot mai mare a transformărilor din viaţa acestora necesită o mai judicioasă distribuire a competenţelor între organismele de conducere situate pe diferite trepte organizatorice. Desigur, în căutarea soluţiilor optime există opţiuni diverse - unele convergente, altele divergente -, generate de nivelurile de dezvoltare la care se află ţările în cauză, de interesele factorilor de putere, de impactul pe care-l au diferite curente de idei, de valorile culturale şi morale specifice fiecărui popor.

1.3. Management şi previziune Gândirea asupra conducerii - a managementului, după o

denumire de uz internaţional - a fost generată şi s-a dezvoltat din necesitatea de a se identifica funcţiile vitale ale activităţii umane şi de a se formula principii care să servească drept îndreptar pentru desfăşurarea unei astfel de activităţi în condiţii cât mai eficiente. Managementul economic acţionează deci asupra unor mijloace existente în prezent în vederea realizării unei anumite dinamici economico-sociale în conformitate cu

Page 13: PREVIZIUNE ECONOMICA

Previziune economică. Note de curs 13

scopurile de perspectivă. Se disting câteva etape mai importante ale dezvoltării gândirii despre conducere (management)1.

În etapa I (1910-1920), s-au conturat principii şi metode de conducere ştiinţifică, având în centrul atenţiei studiul sistematic al organizării muncii, astfel încât să ducă la rezultate maxime cu minimum de efort.

Etapa a II-a (care s-a afirmat îndeosebi între anii 1930-1940) se caracterizează prin conceperea unor structuri organizatorice primordiale, cuprinzând diferite forme de decizii şi supraveghere pe trepte ierarhice.

Etapa a III-a (care a început în jurul anului 1940 şi are ecouri şi în prezent) a adus pe prim plan concepţia de conducere prin obiective.

Cea de a IV-a etapă (începută prin anii 1960 şi care continuă şi în prezent) se caracterizează prin efortul de a formula o teorie generală, fundamentală, a conducerii, pe baza sintetizării conceptelor şi metodelor formulate până în prezent şi a racordării lor la exigenţele tehnico-ştiinţifice actuale.

Procesul managerial (de conducere) este constituit dintr-un ansamblu de componente, dintre care unele (formând modulul I) au caracter general şi se prezintă îndeosebi sub aspect calitativ, iar altele (formând modulul II) au un caracter sectorial şi se prezintă îndeosebi sub aspect cantitativ.

Modulul I conţine componentele cu caracter general, şi anume:

a) scopul (obiectivul) fundamental urmărit în etapa dată, care orientează derularea în perspectivă a acţiunii umane;

b) resursele ce pot fi alocate şi care reprezintă practic 1 Vezi: H.S. Maynard (editor şef) - Conducerea activităţii economice, voi. I, Editura tehnică, Bucureşti, 1970, pag. 58-64.

Page 14: PREVIZIUNE ECONOMICA

Previziune economică. Note de curs 14

oferta disponibilă; c) mijloacele prin care căile stabilite se convertesc în

soluţii practice. Modulul al II-lea este format din componentele cu caracter sectorial, adică:

a) necesităţile legate de scopul acţiunii viitoare şi care se constituie, în principal, în cererea solvabilă;

b) sistemul de reglare, care presupune folosirea de mijloace specifice, în vederea corelării eficiente a mecanismului economic; ea se realizează: - în avans, adică înainte de a se începe acţiunea previzională; - pe parcursul desfăşurării activităţii, urmărindu-se eliminarea perturbărilor ce apar şi refacerea continuă a echilibrelor.

Stabilirea şi, eventual, cuantificarea elementelor procesului managerial presupun derularea unor etape, într-o anumită succesiune (Fig. 1.1.).

O importanţă deosebită are delimitarea corectă a locului previziunii în sistemul funcţiilor managementului. Aceste funcţii sunt: informarea, previziunea, organizarea, coordonarea, antrenarea şi controlul.

- Funcţia de informare2 constă în asigurarea informaţiilor necesare fundamentării deciziei. Numai prin informarea corectă, suficientă şi oportună (la timp) este posibilă întemeierea şi desfăşurarea unei conduceri ştiinţifice în lipsa acesteia, deciziile sunt dominate de improvizaţie sau chiar de arbitrariu.

2 În unele lucrări de specialitate această funcţie a conducerii nu este menţionată ca atare, deşi este greu, dacă nu imposibil, să nu se recunoască rolul crescând al sistemului informaţional în fundamentarea deciziilor, îndeosebi în etapa pe care o străbatem

Page 15: PREVIZIUNE ECONOMICA

Previziune economică. Note de curs 15

Funcţia previzională, adică de anticipare, ocupă un loc preponderent în procesul de conducere.

Fig. 1.1. Componentele şi etapele procesului managerial (de

conducere) Având în vedere aceste condiţii, previziunile se situează

pe o paletă largă de posibilităţi, în funcţie de ponderile cu care acţionează elementele deterministe şi cele aleatoare.

Page 16: PREVIZIUNE ECONOMICA

Previziune economică. Note de curs 16

Distingem, de aceea, din acest punct de vedere, mai multe categorii de previziuni, şi anume:

- previziuni în condiţii de risc, adică fără cunoaşterea exactă a nivelului rezultatelor, deşi sunt corect anticipate categoriile de rezultate posibile şi gradul de risc; în aceste cazuri, decizia se ia, în cazurile simple, cu riscul minim, iar în cazurile complexe prin optimizarea raportului dintre risc şi costul măsurilor antirisc;

- previziuni în condiţii de incertitudine, adică în condiţiile în care nu pot fi cunoscute nici şansele rezultatelor şi nici chiar toate rezultatele posibile; în acest caz, factorii de decizie folosesc informaţii suplimentare, pentru a se stabili limitele probabilităţii de apariţie a unui rezultat, prin intervale ale probabilităţii de realizare a unor rezultate.

- previziuni în condiţii de ambiguitate, adică în condiţiile în care incertitudinea este generată de lipsa de informaţii ce ar putea fi relevate sau ar putea face posibilă realizarea de estimări asupra probabilităţii desfăşurării procesului economic3. Prin urmare, funcţia de previziune este pe cât de

complexă, pe atât de importantă în fundamentarea procesului managerial.

Funcţia de organizare constă în sistematizarea unei activităţi sau a unui domeniu de activitate spre a se obţine maximum de randament.

Funcţia de coordonare constă în sincronizarea tuturor factorilor implicaţi în acţiunea supusă procesului managerial,

3 Recent Developments în Modeling Preferences: Uncertainty, and Ambiguity, by Colin Camerer and Martin Weber, în Journal of Risk and Uncertainty", nr. 5/1992

Page 17: PREVIZIUNE ECONOMICA

Previziune economică. Note de curs 17

astfel încât fiecare factor să depindă funcţional de ceilalţi, în conformitate cu scopul urmărit.

Funcţia de antrenare constă în folosirea unui ansamblu de mijloace (proprii) economice, financiare şi sociale, prin care se determină sau se potenţează interesul unităţilor şi al angajaţilor în direcţia realizării obiectivelor prevăzute.

Funcţia de control constă în evaluarea rezultatelor obţinute şi compararea lor cu obiectivele şi standardele stabilite iniţial, adoptându-se măsuri în vederea eliminării perturbărilor constatate şi înfăptuirii unor eventuale dezvoltări şi perfecţionări.

1.4. Piaţă, previziune şi orientare economică

Piaţa este un mecanism esenţial al economiei, care însoţeşte producţia de mărfuri; ea reprezintă totalitatea operaţiunilor de vânzare-cumpărare, în care se confruntă prin concurenţă oferta cu cererea, în cadrul unui spaţiu public special amenajat.

Dar chiar şi în aceste condiţii, „jocul liber“ al forţelor pieţei nu a existat în formă pură: într-o anumit ă măsură şi în anumite forme au funcţionat dintotdeauna anumite reglementări privind impozite şi taxe vamale diferenţiate, măsuri preferenţiale sau protecţioniste în comerţul exterior etc., care ulterior s-au multiplicat şi amplificat. Pe de altă parte, piaţa este o instituţie a cărei activitate se îmbină cu activităţile altor instituţii, între care se stabilesc raporturi de forţă cu caracter dinamic, variabile în timp şi spaţiu, de natură extraeconomică. Pe măsura trecerii timpului, a dezvoltării economice, a amplificării schimburilor interne şi internaţionale, precum şi a modernizării managementului, piaţa nu mai este reprezentată

Page 18: PREVIZIUNE ECONOMICA

Previziune economică. Note de curs 18

doar prin formele primare de manifestare a concurenţei, ci formează tot mai mult o combinaţie între reţele de schimburi şi reţele de factori de influenţă şi presiune, care modifică continuu textura spaţiului economic.

Statul nu poate privi pasiv la prăbuşirea unor ramuri economice sau a unor bănci importante, care slăbesc poziţia propriei economii în confruntarea cu cerinţele de viitor şi cu concurenţa internaţională, mai ales dacă avem în vedere şi forţele oculte care penetrează în mod nefast procesele economice şi amplifică grav economia subterană.

Practic, pe piaţa actuală, preţurile nu sunt determinate exclusiv de cantităţi (de raportul cantitativ dintre cerere şi ofertă), după cum nici cantităţile nu depind exclusiv de preţuri, ci intervine o constelaţie de factori actuali şi interese de perspectivă.

Totodată, pentru ca maximizarea avantajelor economice ale unităţilor elementare să nu contravină avantajului economic al ţării, ca entitate naţională, este necesar ca statul să intervină în mod oportun şi benefic.

Intervenţia statului în economie se manifestă prin instituirea unui mecanism de reglare, apt să reducă amplitudinile oscilaţiilor dintre cerere şi ofertă şi să realizeze o relativă stabilizare a sistemului economic. Mecanismul de reglare este format din:

- pârghii economico-financiare de orientare şi influenţare a comportamentului economic (impozite şi taxe diferenţiate, directe şi indirecte, tarife vamale preferenţiale sau restrictive, subvenţii pentru susţinerea agriculturii sau a altor ramuri, a cercetării ştiinţifice şi a unor investiţii strategice);

- un cadru legislativ adecvat, care să influenţeze în mod pozitiv satisfacerea intereselor economiei

Page 19: PREVIZIUNE ECONOMICA

Previziune economică. Note de curs 19

naţionale şi ale agenţilor economici în legătură cu promovarea investiţiilor, cu înfiinţarea şi funcţionarea societăţilor mixte, cu contingentarea unor importuri şi acordarea de licenţe la export etc.;

- previziuni de diferite categorii, care orientează şi stimulează activitatea agenţilor economici spre domenii şi produse care devin atractive şi profitabile pentru aceştia şi care contribuie la realizarea obiectivelor interes naţional.

S-a ajuns astfel ca mecanismul de autoreglare prin piaţă să fie completat printr-un mecanism de reglare, ca expresie a comportamentului conştient al societăţii.

Caracteristica esenţială a activităţii previzionale în economia de piaţă - pornind de la experienţa ţărilor dezvoltate - este aceea că ea constituie un mijloc important de evaluare a evoluţiei probabile, iar pe această bază se pot concepe diferite soluţii practice şi orientări, a căror traducere în viaţă urmează a se realiza de către agenţii economici autonomi, în măsura în care interesul lor coincide cu preferinţele naţionale anticipate.

În aceste condiţii, statul intervine ca agent al procesului de reglare a economiei, în consens cu cerinţele de autoreglare a acesteia prin mecanismul de piaţă.

În linii mari, statul se comportă într-o triplă ipostază: • ca instituţie legislativă, care elaborează norme de

conduită pentru agenţii economici, favorabile mecanismului economic naţional;

• ca instituţie executivă, care veghează la respectarea acestor norme şi care acţionează ca factor moderator între diferitele forţe ce se manifestă pe piaţă;

• ca reprezentant al intereselor naţionale în raport cu alte ţări.

Page 20: PREVIZIUNE ECONOMICA

Previziune economică. Note de curs 20

Prin această acţiune a statului se completează mecanismul pieţei şi, la nevoie, se corectează, în scopul diminuării ecartului dintre cerere şi ofertă, cu efecte pozitive asupra întregii dinamici economice.

Modalit ăţile principale de implicare a statului în reglarea şi orientarea economiei sunt următoarele:

- furnizarea de servicii colective celorlalţi agenţi economici, fără a li se solicita contraprestaţii directe şi imediate;

- organizarea şi manifestarea rolului său de arbitru general pentru agenţii economici, intervenind, în limitele legale, la atenuarea stărilor conflictuale dintre diversele categorii de interese;

- asumarea riscului unor activităţi de garantare sau de stimulare a unor operaţiuni financiar-bancare, în special în raporturile cu străinătatea;

- conceperea şi aplicarea unor strategii şi politici economico-sociale, cu caracter general, regional sau sectorial. Obiectivele şi soluţiile principale ale strategiei şi

politicilor economice aplicate de stat (de instituţiile publice) sunt următoarele:

• mărirea ofertei de mărfuri, prin: - stimularea producţiei naţionale; - deblocarea unor rezerve de stat; - stimularea creşterii importurilor;

• micşorarea ofertei de mărfuri, prin: - retragerea unor avantaje acordate de stat firmelor; - constituirea sau mărirea unor rezerve de stat;

• micşorarea cererii de mărfuri, prin: - reducerea sau eliminarea unor avantaje sociale de care

beneficiază populaţia;

Page 21: PREVIZIUNE ECONOMICA

Previziune economică. Note de curs 21

- micşorarea sau desfiinţarea unor subvenţii acordate de stat;

- creşterea impozitelor şi taxelor; • creşterea cererii de mărfuri, prin:

- sporirea veniturilor populaţiei; - creşterea unor cheltuieli publice;

• stimularea folosirii creditelor bancare, prin: - mărirea capitalului bancar al statului; - reducerea ratei dobânzii (la nivel real pozitiv);

• menţinerea sub control a procesului inflaţionist, prin:

- controlarea volumului şi structurii masei monetare aflate în circulaţie;

- controlarea puterii de cumpărare a monedei naţionale; - diminuarea/eliminarea monopolului tehnic sau

economic, prin legi antimonopoliste şi antitrust, stimulând astfel concurenţa; • menţinerea sub control a unor preţuri:

- la bunuri de strictă necesitate pentru categoriile largi ale populaţiei;

- la unele materii prime de bază; • asanarea şomajului, prin:

- sprijinirea înfiinţării de noi firme capabile să absoarbă o parte din şomeri;

- deschiderea unor lucrări de investiţii din surse publice; - susţinerea recalificării unor şomeri, parţial prin resurse

de la bugetul statului. Formele de realizare a mecanismului de reglare au fost

şi sunt foarte diferite de la o ţară la alta, în conexiune cu evoluţia structurilor şi opţiunilor din fiecare ţară, cu gradul de implicare al forţelor politice din această acţiune.

Trebuie avute în vedere, totodată, tendinţele de

Page 22: PREVIZIUNE ECONOMICA

Previziune economică. Note de curs 22

concertare, multistatală, care au loc în lume, atât sub forma unor comunităţi zonale internaţionale, cât şi a unor acţiuni la scară planetară. Această tendinţă conţine, în mod firesc, şi o componentă previzională la scară suprastatală, cu acordul guvernelor respective. Au fost concepute, asemenea, instituţii şi instrumente de previziune şi coordonare multistatale.

1.5. Echilibru şi nonechilibru în previzionarea şi

orientarea economiei Echilibrul este starea normală a activităţii economice, în care părţile aflate în competiţie - cererea şi oferta, necesităţile şi resursele, veniturile şi cheltuielile, activul şi pasivul - acţionează cu ponderi egale.

Elementele de bază ale teoriei echilibrului economic au fost formulate la sfârşitul secolului al XlX-lea de L. Walras, demonstrate ulterior de K.J. Arrow şi G. Debreu şi completate apoi de J.M. Keynes, A. Barre, P.A. Samuelson şi alţii.

Treptat, în jurul teoriei echilibrului economic au început să apară tot felul de întrebări şi dispute, izvorâte atât din neînţelegerea unor aspecte metodologice, cât şi din nevoia de a găsi răspunsuri la probleme importante ale realităţii economice dar eliminate din raţionamentul de bază.

În acest context, echilibrul abordat în teoriile, analizele şi previziunile economice constituie numai componenta esenţială a oricărui proces economic, în jurul căreia gravitează diverse mişcări contradictorii, inclusiv dezechilibre. Tocmai în aceste condiţii au loc anumite prefaceri.

Putem desprinde două categorii de nonechilibre mai importante:

- unele sunt generate de evenimente economice apărute în urma unor conjuncturi favorabile sau nefavorabile:

Page 23: PREVIZIUNE ECONOMICA

Previziune economică. Note de curs 23

prezenţa unui excedent sau deficit în bugetul naţional sau în bugetele locale, prezenţa unui sold activ sau pasiv în balanţa comercială sau în balanţa de plăţi externe ş.a.

- altele sunt provocate de procese extraeconomice: accidente naturale (pozitive sau negative); stări psihice, de comportament mobil, al unor colectivităţi umane, diferenţiate în timp şi spaţiu, sub presiunea unor mentalităţi în schimbare sau a unor zvonuri, eventual dirijate din umbră, evenimente politice interne şi/sau externe; evenimente ştiinţifice-tehnice şi culturale cu rol de străpungeri inovatoare.

Se impun câteva exemple de non-echilibre, dintre care unele benefice:

- excedentul bugetar (veniturile depăşesc cheltuielile) constituie o sursă de sporire a lichidităţilor în moneda naţională (a rezervelor financiare ce pot fi utilizate ulterior pentru susţinerea unor acţiuni de interes naţional sau regional: de exemplu, extinderea duratei învăţământului general obligatoriu, îmbunătăţirea înzestrării armatei, realizarea unor investiţii publice majore ş.a.

- deficitul bugetar (cheltuielile depăşesc veniturile) reprezintă, în anumite limite normale (de regulă, în jur de 3% din PIB), o cale de înfăptuire mai rapidă a unor obiective de interes naţional sau regional, precum şi pentru întreţinerea unor sectoare publice la un nivel rezonabil de cheltuieli, chiar dacă pentru aceasta se apelează la credite interne sau externe; renunţarea la acest deficit ar duce fie la amânarea realizării unor obiective, fie la menţinerea unor sectoare publice (învăţământ, sănătate, cultură) la niveluri de cheltuieli

Page 24: PREVIZIUNE ECONOMICA

Previziune economică. Note de curs 24

prea scăzute, generatoare de defecţiuni social-econo- mice importante, mai ales pe termen lung;

- soldul activ al balanţei comerciale ilustrează o situaţie favorabilă în comerţul exterior, prin faptul că valoarea exportului depăşeşte valoarea importului;

- soldul pasiv al balanţei comerciale reflectă incapacitatea temporară a economiei naţionale de a-şi acoperi importurile cu resurse valutare provenind din exporturi, soldul respectiv fiind acoperit prin credite; această situaţie poate fi benefică pentru economie, între anumite limite şi pe perioade scurte, surplusul de importuri dincolo de valoarea exportului constituind o cale de acoperire a unor deficite de mărfuri pentru producţie şi piaţa internă, chiar dacă aceasta presupune plata unor dobânzi (este o problemă de oportunitate);

- un accident natural pozitiv induce un reviriment în economie, cu atât mai mare cu cât aceste noi resurse sunt puse în valoare mai rapid;

- un accident natural negativ poate provoca dezechilibre în anumite domenii ale economiei, ale căror efecte pot fi însă atenuate sau lichidate dacă s-au luat din timp măsuri anti-risc corespunzătoare; chiar dacă aceste dezechilibre nu sunt prin ele însele benefice, economia are capacitatea de a le preîntâmpina şi soluţiona cu succes dacă este pregătită în acest sens;

- reacţia negativă a cumpărătorilor dincolo de tendinţa cunoscută de reducere a propriilor resurse de plată duce la încetinirea cererii şi a consumului final, iar pe cale de consecinţă la încetinirea creşterii producţiei, chiar dacă resursele economisite pot lua, fie şi parţial, calea unor investiţii în bunuri de capital fix; se poate observa că şi acest nonechilibru, la prima impresie negativ, poate

Page 25: PREVIZIUNE ECONOMICA

Previziune economică. Note de curs 25

avea, în ultimă instanţă, şi efecte pozitive prin politica investiţională;

- evenimente politice pot avea şi ele efect pozitive sau negative asupra echilibrelor economice;

- evenimente ştiin ţifice-tehnice şi culturale, cu rol de străpungeri novatoare pot accelera evoluţia cantitativă şi calitativă a producţiei, comerţului şi turismului, ca şi a vieţii social-culturale. 1.6. Previziune şi orientare în condiţiile evoluţiei

ciclice a economiei Orice activitate previzională privind economia se bazează în mare măsură pe înţelegerea mecanismelor de formare şi mişcare a proceselor economice, în conformitate cu legităţi obiective şi cu interferenţe de ordin subiectiv. În acest context se înscrie efortul de descifrare atât a evoluţiilor tendenţiale, cât şi a fluctuaţiilor ce se manifestă în raport cu aceste tendinţe, într-o perioadă dată. Şi aceasta pentru bunul motiv că economia de piaţă (practic, economia reală, autentică) se caracterizează printr-o dinamică de tip oscilant, cu caracter ciclic, cuprinzând evoluţii ascendente şi descendente, chiar dacă linia principală de evoluţie, în perspectivă istorică, este una crescătoare, de progres. Un ciclu economic (al afacerilor) este compus din următoarele faze: de prosperitate, de recesiune, de depresiune, de înviorare şi ascensiune (v. Fig.1.2.).

• Faza de prosperitate reprezintă starea economiei în care toate activităţile operează la nivelul cel mai înalt înregistrat în perioada dată.

• Faza de recesiune se caracterizează prin declinul activităţilor economice, care antrenează efecte negative şi pe plan social, ajungându-se adesea la

Page 26: PREVIZIUNE ECONOMICA

Previziune economică. Note de curs 26

crize economico-sociale importante (falimente, sporirea şomajului, creşterea îndatorării, reducerea nivelului de trai ş.a.).

Fig. 1.2. Fazele ciclului economic

• Faza de depresiune este starea în care toate

activităţile economice au ajuns la cel mai scăzut nivel din perioada dată, manifestările negative atingând un grad de saturaţie, dincolo de care activităţile nu se mai pot replia, ci doar revigora.

• Faza de înviorare şi ascensiune constă în reluarea treptată a creşterii diverselor activităţi economice, printr-un ansamblu de intercondiţionări, intrând astfel într-un proces de expansiune, de avânt.

Durata diferitelor faze şi deci a ciclurilor economice nu este riguros delimitată, după cum este greu de făcut o demarcaţie precisă, în timp, între recesiune şi depresiune sau între ascensiune şi prosperitate.

Teoretic, se pot alege (Fig. 1.3.) puncte de maxim (Peak) şi de mini (Trough) între care au loc expansiuni (urcări) şi contracţii (coborâri).

Page 27: PREVIZIUNE ECONOMICA

Previziune economică. Note de curs 27

Fig. 1.3. Limitele şi sensul mişcării activităţii economice

În practică însă fenomenele sunt mult mai complexe: nu se operează cu evoluţii liniare drepte (urcătoare şi descrescătoare), ci prin curbe mai puţin abrupte, având ele însele semnificaţia de sinteze ale unor oscilaţi mai mici, secvenţiale (v. Fig. 1.4. şi 1.5.).

Fig. 1.4. Curba evoluţiei ciclice

Page 28: PREVIZIUNE ECONOMICA

Previziune economică. Note de curs 28

Fig. 1.4. Curba evoluţiei ciclice însoţită de oscilaţii secvenţiale

În aceste condiţii, caracterizarea fiecărei faze, ca şi a

ciclului în întregul său, se poate face numai luând în considerare un număr important de factori intercondiţionaţi, cu ajutorul unor indicatori, denumiţi „Indicatori ai fluctuaţiilor ciclice”.

Dinamica fiecăruia dintre aceşti indicatori este caracterizată cu ajutorul unor serii cronologice şi prelucrări statistice, care reflectă atât factorii esenţiali, care provoacă trendul (tendinţa), cât şi factorii secundari, generaţi de variaţia sezonieră şi de cea întâmplătoare.

Trendul reprezintă esenţa dinamicii, linia principală de evoluţie, caracterizată printr-o schimbare medie (creştere/descreştere) într-o perioadă de timp. El reprezintă deci expresia concentrată, esenţializată a evoluţiei. Variaţia sezonieră este o fluctuaţie provocată de cauze naturale (de exemplu, cererea specifică sezonului sau oferta specifică anotimpului), precum şi de cauze artificiale (speculaţii la burse). Variaţia întâmplătoare este o fluctuaţie (schimbare) provocată de cauze accidentale, aleatoare, care se estimează probabilistic, pe baza experienţei acumulate.

Page 29: PREVIZIUNE ECONOMICA

Previziune economică. Note de curs 29

Prin prelucrări statistice se determină fluctuaţia ciclică, expresie agregată a trendului, a variaţiei sezoniere şi a variaţiei întâmplătoare.

O analiză pe termen lung conduce la constatarea că, după intensitatea şi durata lor, ciclurile economice pot fi de trei feluri : minore, majore şi istorice.

- Ciclurile minore sunt fluctuaţii de intensitate moderată, în care oscilaţiile apar la intervale relativ mici, de 3-4 ani, fiind provocate de factori conjuncturali.

- Ciclurile majore sunt oscilaţii ample, de intensitate puternică şi cu o periodicitate de circa 10 ani, fiind generate, în esenţă, de durata medie a unei generaţii de echipamente tehnologice.

- Ciclurile istorice sunt fluctuaţii ce au loc la intervale de 50-60 de ani, reflectând trecerea economiei de la o etapă istorică la alta. Studierea condiţiilor în care se desfăşoară evoluţia

ciclică a econom şi observarea lor sistematică permite evaluarea previzională a dinamicii acesteia şi orientarea activităţii în direcţia valorificării la maximum posibil a diverselor oportunităţi şi a adoptării din timp a măsurilor antirisc.

Rezultă deci că studierea ciclului economic, cu ajutorul observaţiilor şi analizelor statistice, poate oferi elemente de referinţă pentru previzionarea dinamicii ulterioare, atât în ceea ce priveşte caracterul ascendent, descendent sau staţionar al fazei, cât şi în privinţa duratei aproximative a acesteia, prefigurând momentul (perioada) în care se aşteaptă o inflexiune majoră în curba de evoluţie. Totodată, se pot desprinde concluzii importante cu privire la spirala evoluţiei pe termen lung (reluarea unei faze pe o treaptă superioară).

Page 30: PREVIZIUNE ECONOMICA

Previziune economică. Note de curs 30

Fig. 1.6. ne oferă reprezentare schematică a acestor posibilităţi.

Fig. 1.6. Evoluţia ciclică în condiţiile trendului istoric Din multitudinea elementelor care intervin în evoluţia economiei, 17 au o importanţă deosebită, care reacţionează în mod diferit în cele patru faze ale ciclului economic. Dinamica preţului şi costului, de-a lungul ciclului economic, generează o relaţie specifică între ele, şi anume preţul reacţionează mai înainte şi mai repede decât costul la schimbările din economie (Fig. 1.7.).

Fig. 1.7. Evoluţia preţului şi costului în diferitele faze ale

ciclului economic

Page 31: PREVIZIUNE ECONOMICA

Previziune economică. Note de curs 31

Astfel, în perioada de prosperitate, preţul şi costul se stabilizează la niveluri maxime convenabile (aducătoare de profit). în faza de recesiune, preţul începe să scadă, urmat fiind de cost dar într-un ritm mai lent, ceea ce face ca profitul să fie tot mai mic şi să se ajungă la pierderi, care ating maximul în faza de depresiune. Unele firme dau faliment, iar altele intră în alertă şi îşi iau măsuri de revigorare. Costul continuă însă să scadă după stabilizarea preţului la un nivel minim, creându-se astfel premisele micşorării treptate a pierderilor şi obţinerii de profituri în creştere. Costul scade datorită abundenţei resurselor ce nu se pot vinde, precum şi ca urmare a măsurilor tehnico-organizatorice luate pentru micşorarea consumurilor specifice şi a cheltuielilor comune de administraţie.

Modificarea patrimoniului (a inventarului de bunuri) reacţionează în felul următor: volumul său ajunge la un nivel minim în faza de depresiune deoarece atunci cererea se satisface în tot mai mare măsură din stocuri existente; când patrimoniul ajunge la nivelul minim, cererile încep să fie satisfăcute tot mai mult prin producţie, care se revigorează, iar patrimoniul se reface şi se menţine la un nivel rezonabil. Rata dobânzii este, de asemenea, un indicator sensibil la modificări din economie. Astfel, când sunt dificultăţi în economie, are loc diminuarea cererii de împrumuturi comerciale, ceea ce provoacă sporirea ofertei rezervelor bancare paralel cu scăderea ratei dobânzii. Ulterior, scăderea ratei dobânzii stimulează cererea de împrumuturi, inclusiv pentru investiţii ceea ce duce la revigorarea economiei; iar dacă economia este în expansiune creşte şi mai mult cererea de împrumuturi, ceea ce antrenează creşterea ratei dobânzii în folosul băncilor. Rezultă deci că rata dobânzii este nu numai o rezultantă, ci şi o pârghie ce poate fi utilizată pentru impulsionarea dezvoltării economiei.

Page 32: PREVIZIUNE ECONOMICA

Previziune economică. Note de curs 32

Cererea de înlocuire a echipamentelor constituie un semnal şi un stimulent important al revigorării şi dinamizării producţiei îndeosebi în ramurile care se bazează pe tehnologie avansată, având însă efecte benefice asupra întregii activităţi economice: stimulează activitatea de investiţii, stimulează ridicarea nivelului tehnic al produselor şi competitivităţii mărfurilor în comerţul exterior, contribuie la îmbunătăţirea condiţiilor de muncă.

Comportamentul agenţilor economici influenţează dinamica economică în mod pozitiv sau negativ. Astfel, variaţiile ciclice sunt influenţate de comportamentul favorabil sau reţinut al cumpărătorilor, ceea ce stimulează sau frânează creşterea producţiei şi, în genere, a afacerilor. Acest comportament este condiţionat de starea psihică dominantă în masa de cumpărători, provocată, la rândul său, de: modificări în statutul social (restructurarea populaţiei pe trepte de venituri şi de ocupaţii); conjuncturi interne şi/sau internaţionale (economice şi politice) favorabile sau nefavorabile; zvonuri şi speculaţii bursiere etc. Toate acestea pot induce variaţii aleatoare în dinamica economiei cu o implicaţie adesea mai mare decât a tuturor celorlalte variaţii.

1.7. Activitatea previzională şi dezvoltarea

durabil ă

Dezvoltarea durabilă este un concept apărut în ultimele decenii, constituind un răspuns posibil şi tot mai larg acceptat la numeroasele sfidări provocate de gravele dezechilibre din viaţa economico-socială şi din mediul natural, ceea ce a generat cunoscutele dezbateri cu privire la problemele globale ale omenirii.

Dezvoltarea durabilă semnifică o sinteză între creşterea

Page 33: PREVIZIUNE ECONOMICA

Previziune economică. Note de curs 33

economică, protecţia socială şi protecţia mediului, urmărind menţinerea şi îmbunătăţirea condiţiilor de viaţă ale oamenilor într-un mediu natural prielnic.

Previziunile pot ajuta ţările să-şi rezolve problemele

interdependente de ordin economic, social şi ecologic prin dezvoltarea capacităţii lor de a trata aceste probleme într-un mod integrat şi pe cât posibil într-o perspectivă globală, la nivel mondial.

Previziunile integrate (îndeosebi strategiile) pot fi elaborate la nivel internaţional, la nivel naţional, zonal şi sectorial, dar şi la nivel intersectorial sau interzonal.

Condiţiile necesare pentru elaborarea de previziuni integrate (economie-social-ecologie) sunt:

- definirea clară a scopului şi necesităţilor; - constituirea unui colectiv de coordonare competent; - un înalt nivel de susţinere politică şi financiară; - angajamentul principalilor factori; - un climat politic şi social favorabil; - comunicaţii eficiente; - o monitorizare corectă a activităţii. Fezabilitatea şi amploarea unor astfel de previziuni

depind de: - măsura în care s-au îndeplinit condiţiile necesare; - stabilirea ordinii de prioritate în privinţa aplicării

măsurilor necesare de îmbunătăţire, care să nu mai comporte contradicţii şi reticenţe ulterioare;

- stabilirea modului în care pot fi corectate pe parcurs unele măsuri prevăzute;

- asigurarea resurselor necesare pe întregul parcurs al aplicării previziunii respective;

- participarea activă şi corelată a diferitelor grupuri de

Page 34: PREVIZIUNE ECONOMICA

Previziune economică. Note de curs 34

interese; - perfecţionarea continuă a metodologiei de elaborare

a strategiilor integrate; - axarea tuturor eforturilor din acest domeniu asupra

nevoilor oamenilor (aşa-numita abordare „people-centred"), astfel încât îmbunătăţirile să se resimtă imediat şi constant, să nu rămână doar o promisiune;

- implicarea substanţială a guvernului şi a administraţiei locale, colaborarea acestora cu organizaţiile internaţionale de profil şi atragerea organizaţiilor neguvernamentale la sprijinirea acestor eforturi.

1.8. Previziunea ca ştiin ţă Previziunea - în diversele sale tipuri şi modalităţi de

realizare - este un produs al gândirii şi experienţei umane. Ea reprezintă o expresie a raţionalităţii, o formă de manifestare a capacităţii omului şi societăţii de a întâmpina cu metode ştiinţifice problemele economico-sociale cu care se confruntă.

Ştiinţa previziunii a luat naştere şi se dezvoltă, pe de o parte, sub imboldul cerinţelor practicii sociale, fiind o reflectare a acesteia în plan teoretic, un act de cunoaştere a realităţii economice şi de orientare a acesteia în sensul dorit. Pe de altă parte, ea s-a născut (şi mai ales se dezvoltă) din mişcarea interioară, proprie, a ştiinţei, care împinge gândirea şi cunoaşterea umană spre noi arii de investigare, acumulându-se treptat o serie de observaţii şi concluzii pertinente, care se legitimează ca autonome, constituindu-se ca un sistem de cunoştin ţe cu obiect de cercetare de sine stătător.

Poate fi ştiinţă numai acel ansamblu de cunoştinţe care s-a constituit pe baza observării şi interpretării fenomenelor, proceselor şi tendinţelor pe termen lung şi cu caracter

Page 35: PREVIZIUNE ECONOMICA

Previziune economică. Note de curs 35

universal. Nu poate constitui ştiinţă acea sumă de cunoştinţe care se referă doar la un spaţiu limitat şi la procese şi fenomene privite pe o durată scurtă. Aplicarea în practică a ştiinţei trebuie să ţină seama însă de condiţiile particulare din fiecare ţară şi fiecare etapă.

Ştiinţa previziunii s-a constituit treptat ca un sistem teoretic închege în care se disting următoarele componente:

- cunoştinţe asupra materialului faptic supus observaţiilor (adică informaţiile semnificative asupra dinamicii fenomenelor şi proceselor economico-sociale) şi rezultatele obţinute în urma studierii lor;

- ipoteze formulate cu privire la evoluţia în viitor a vieţii economico-sociale, precum şi gradul de probabilitate scontat, luându-se în considerare condiţiile obiective şi funcţia (funcţiile) - scop;

- concluziile desprinse din generalizarea analizelor retrospective şi prospective întreprinse, exprimate prin noţiuni, legităţi şi teorii, confirmate de practică;

- metodele folosite. Previziunea ştiinţifică trebuie să îndeplinească, cel

puţin, următoarele cerinţe: - să rezulte din ipoteze plauzibile; - prevederile să fie totdeauna rezultatul unor testări

(simulări), pe cât posibil repetate; - fenomenele şi procesele la care se referă să fie

repetabile, adică să nu aibă caracter de unicat; - să pună în relaţie trecutul, prezentul şi viitorul (nu

proiectarea unui viitor fără nici o bază în realităţile şi experienţele trecute şi actuale);

- prevederile nu pot fi niciodată complet necondiţionate, ceea ce implică risc şi incertitudine;

- să se întemeieze pe informaţii corecte şi relevante.

Page 36: PREVIZIUNE ECONOMICA

Capitolul 2

CONŢINUTUL, FUNCŢIILE ŞI NECESITATEA

CONDUCERII MACROECONOMICE

PREVIZIONALE

2.1. Conţinutul conducerii macroeconomice

• Sub aspect teoretic, conducerea înseamnă elaborarea unor principii, a unor metode şi tehnici de lucru cu caracter general care, transpuse în practică, să asigure folosirea optimă a potenţialului productiv.

• Sub aspectul acţiunii practice, conducerea înseamnă aplicarea acestora la condiţiile concrete în care funcţionează organismul economic şi îmbunătăţirea lor în raport cu cerin ţele realităţii în continuă dezvoltare şi perfecţionare. Conducerea la nivel macro-social, în mod deosebit

conducerea macroeconomică, se exercită asupra unor probleme majore care privesc întreaga societate, întreaga naţiune, ca de exemplu:

• fundamentarea ritmurilor de creştere pentru indicatorii sintetici, pentru mărimile economice agregate: produs global brut, produs intern brut, produs intern net, produs naţional brut, produs naţional net, pe total economie şi pe locuitor;

• modernizarea structurilor economico-sociale şi proiectarea traiectoriei de creştere economică;

• fundamentarea şi reglarea raţională a proporţiilor economice sintetice, prin evaluarea şi ierarhizarea corectă a nevoii sociale, în corelaţie strânsă cu

Page 37: PREVIZIUNE ECONOMICA

Previziune economică. Note de curs 37

potenţialul economico-social şi fixarea ordinii de prioritate în alocarea acestuia;

• definirea strategiilor pentru desfăşurarea unor procese cu orizont de timp îndelungat, ca de exemplu, în domeniul dezvoltării şi aplicării ştiinţei şi tehnologiilor, al formării şi perfecţionării forţei de muncă;

• participarea eficientă la circuitul economic mondial şi combinarea optimă a factorilor interni şi externi în procesul creşterii economice. În lumea contemporană, conducerea macroeconomică a

devenit o necesitate obiectivă, datorită următoarelor împrejurări:

• în primul rând, este vorba de condiţiile materiale ale producţiei moderne

• în al doilea rând, economiile contemporane sunt mecanisme vaste şi complexe

• în al treilea rând, revoluţia tehnico-ştiinţifică mondială exercită o influenţă puternică nu numai asupra forţelor de producţie ci şi asupra organizării şi conducerii activităţilor economice. Componentele principale ale sistemului conducerii

macroeconomice sunt următoarele: • sistemul principiilor fundamentale de conducere; • sistemul de organizare; • mecanismele de studiere a trebuinţelor sociale, de

determinare, atragere şi alocare a resurselor, de producere, repartizare şi utilizare finală a produsului naţional, de echilibrare a balanţei de plăţi externe;

• sistemul criteriilor de eficienţă în diferite sfere şi la diferite niveluri organizatorice;

• sistemul pârghiilor şi stimulentelor economice specifice conducerii;

Page 38: PREVIZIUNE ECONOMICA

Previziune economică. Note de curs 38

• sistemul mecanismelor speciale pentru accelerarea sau frînarea desfaşurării unor procese;

• sistemul informaţional; • sistemele de adoptare a deciziilor, de control, analiză şi

evaluare a rezultatelor, de corectare a deciziilor potrivit noilor condiţii;modalitaţile de adaptare a mecanismelor economice la condiţiile noi apărute pe plan intern şi extern.

2.2. Ştiin ţa previziunii

Unul din atributele conducerii în condiţiile revoluţiei tehnico-ştii ţifice este de a coordona activitatea de cercetare tehnico-ştiinţifică şi de a promova în practica social-economică cele mai noi cuceriri ale ştiinţei şi tehnicii moderne.

• În sens general, previziunea înseamnă a anticipa apariţia şi evoluţia unor evenimente şi procese pe baza datelor din trecut şi prezent, precum şi a studierii legilor obiective într-un context temporal şi spaţial dat.

• Previziunea este un ansamblu sistematic de cunoştin ţe şi noţiuni, care are ca obiect de studiu legităţile ce determină necesitatea lucrărilor previzionale, principiile de realizare a acestora potrivit condi ţiilor generale şi particulare în care se înfăptuiesc, metodele de previziune care pot fi folosite. Componentele sistemului teoretic al ştiin ţei

previziunii sunt urm ătoarele: • materialul faptic supus observaţiilor, adică informaţiile

semnificative asupra dinamicii fenomenelor şi

Page 39: PREVIZIUNE ECONOMICA

Previziune economică. Note de curs 39

proceselor economico-sociale şi rezultatele obţinute în urma studierii lor;

• ipotezele formulate cu privire la evoluţia în viitor a vieţii economico-sociale, precum şi gradul de probabilitate scontat, luându-se în consideraţie obiective şi funcţia-scop;

• concluziile desprinse în urma analizelor retrospective şi prospective, exprimate prin noţiuni, legităţi şi teorii, confirmate de practică;

• metodele folosite. Stiinţa previziunii are o finalitate teoretico-practică, iar

pentru atingerea acestei finalităţi previziunea ca ştiinţă trebuie să asigure: investigarea temeinică nu numai a fenomenelor şi proceselor economice, ci şi a celor ştiinţifice, tehnice, sociale, ecologice etc. în sfera cărora urmează a se efectua previzionarea. Au crescut preocupările pentru elaborarea lucrărilor sau studiilor previzionale datorită următorilor factori:

• creşterea importanţei deciziilor economice; • evoluţia tot mai rapidă a ştiinţei şi tehnicii; • amplificarea şi diversificarea schimburilor

internaţionale şi necesitatea de a folosi eficient posibilităţile de colaborare cu parteneri externi;

• importanţa care se acordă creşterii economice şi atingerii la termene scurte a unor niveluri înalte de civilizaţie.

2.3. Funcţiile conducerii macroeconomice

Principalele funcţii ale conducerii macroeconomice sunt:

• funcţia de previziune; • funcţia de organizare;

Page 40: PREVIZIUNE ECONOMICA

Previziune economică. Note de curs 40

• funcţia de coordonare; • funcţia de antrenare; • funcţia de evaluare.

Funcţia de previziune se realizează sub trei forme principale, şi anume:

• Planificarea; • Prognozarea: • Programarea.

Funcţia de organizare înseamnă delimitarea

principalelor activităţi - cercetare, dezvoltare tehnologică, producţie, desfacere, personal, finanţe, contabilitate etc. - şi structurarea lor într-un sistem organizatoric favorabil realizării obiectivelor propuse, respectiv obţinerii unui randament maxim.

Funcţia de coordonare înseamnă armonizarea activităţii elementelor structurale ale sistemului economic pentru înfăptuirea obiectivelor propuse în cadrul organizatoric stabilit.

Funcţia de antrenare asigură participarea agenţilor economico-sociali la realizarea obiectivelor prestabilite, prin folosirea unui ansamblu de pârghii economico-financiare şi sociale, de stimulente materiale şi morale şi prin întărirea responsabilităţii.

Funcţia de evaluare înseamnă măsurarea gradului de îndeplinire a obiectivelor propuse, evidenţiere abaterilor şi adoptarea măsurilor necesare pentru înscrierea activităţilor în parametrii prestabiliţi.

Page 41: PREVIZIUNE ECONOMICA

Previziune economică. Note de curs 41

Fig. 2.1. Reprezentarea interconexiunilor între funcţiile

previziunii macroeconomice

Page 42: PREVIZIUNE ECONOMICA

Capitolul 3.

TIPOLOGIA FORMELOR ŞI INSTRUMENTELOR

UTILIZATE ÎN PREVIZIONAREA

MACROECONOMICĂ

3.1. Consideraţii teoretice despre prognozare. Clasificarea prognozelor

• Prognozarea presupune anticiparea şi evaluarea probabilistică a desfăşurării în viitor a unor fenomene şi procese din domeniile economic, tehnico-ştiinţific, tehnologic, social, ecologic etc., pornind de la evoluţia anterioară a acestora şi folosind un ansamblu de metode şi tehnici pentru obţinerea unor informaţii privind tendinţele lor de perspectivă. Prognozarea este o evaluare determinată în mod ştii ţific, cu grad ridicat de probabilitate, a evoluţiei posibile, cantitative şi calitative, într-un anumit domeniu şi pe un interval de timp bine determinat, numit orizont al prognozei.

• Prognozele dezvoltării economico-sociale se clasifică după diverse criterii, dintre care cele mai cunoscute sunt următoarele: specificul fenomenelor investigate sau domeniul prognozat; sfera de cuprindere; metodele folosite în elaborarea lor şi orizontul de timp pentru care se elaborează.

• După specificul fenomenelor investigate sau după domeniul prognozat, distingem:

Page 43: PREVIZIUNE ECONOMICA

Previziune economică. Note de curs 43

o prognoze ale dezvoltării ştiinţei o prognoze tehnologice o prognoze economice o prognoze sociale o prognoze ecologice.

� Prognozele dezvoltării ştiin ţei şi prognozele tehnologice abordează probleme prioritare ale cercetării ştii ţifice, evoluţia tehnicilor şi tehnologiilor de producţie, efectele aplicării şi generalizării invenţiilor şi inovaţiilor.

� Prognozele economice studiază dezvoltarea forţelor de producţie, adâncirea diviziunii sociale a muncii, apariţia unor noi ramuri şi subramuri de producţie, evoluţia resurselor de forţă de muncă şi utilizarea acestora, fenomenele financiare şi valutare.

� Prognozele sociale studiază evoluţia în perspectivă a consecinţelor dezvoltării economice şi tehnico-ştii ţifice asupra societăţii şi asupra membrilor săi, concomitent cu urmărirea relaţiei inverse — a efectelor dezvoltării sociale asupra economiei, ştii ţei şi tehnologiei.

� Prognozele ecologice abordează raporturile dintre om, societate şi natură, având în vedere conexiunile şi interdependenţele dintre aceste trei elemente.

• După sfera de cuprindere deosebim: o prognoză macroeconomică o prognoze pe probleme de sinteză, cu

caracter complex o prognoze pe ramuri şi subramuri economice o prognoze în profil teritorial sau regional

Page 44: PREVIZIUNE ECONOMICA

Previziune economică. Note de curs 44

o prognoze pe unităţi economico-sociale de bază

o prognoze pe produse şi pe grupe de produse.

� Prognoza macroeconomică tratează probleme de ansamblu ale dezvoltării economico-sociale. În cadrul său se studiază evoluţia probabilă, în mai multe variante, a indicatorilor principali ai dezvoltării, referitori la: populaţie şi structura ocupării forţei de muncă; produsul intern şi naţional brut şi net şi utilizarea acestora pentru acumulare şi consum; producţia industrială şi agricolă şi structura pe subramuri; eficienţa economică; volumul şi structura importurilor şi exporturilor; domeniile prioritare ale cercetării ştiinţifice şi dezvoltării tehnologice; veniturile populaţiei etc.

� Prognozele pe ramuri şi subramuri se elaborează în număr mai mare sau mai mic, în funcţie de cerinţe.

� Prognozele pe probleme complexe de sinteză, se elaborează pentru probleme prioritare, care prezintă interes pentru toate ramurile şi domeniile de activitate.

� Prognozele teritoriale conturează variante ale dezvoltării diferitelor zone, adică abordează probleme ale evoluţiei regionale.

• După metodele folosite la elaborarea lor sunt: o prognoze explorative o prognoze normative o prognoze raţionale sau teoretice o prognoze intuitive sau empirice o prognoze sintetice

Page 45: PREVIZIUNE ECONOMICA

Previziune economică. Note de curs 45

o prognoze analitice • Clasificarea după acest criteriu este precedată de

opţiunea pentru un gen sau altul de metode. Acestea se grupeaza astfel:

• după atitudinea faţă de viitor, sunt metode explorative şi metode normative;

• după modul de cunoaştere, sunt metode teoretice sau raţionale şi metode empirice sau intuitive;

• după căile de cercetare, deosebim abordarea sintetică şi abordarea analitică sau morfologică.

� Prognozele explorative prefigurează evoluţia fenomenelor şi proceselor pornind de la evoluţia trecută a acestora, fără a impune nici o restricţie asupra valorilor ce urmează a fi luate în viitor.

� Prognozele raţionale sau teoretice se elaborează cu ajutorul unor metode bazate pe abstractizare şi pe sistemul de prelucrare automată a datelor.

� Prognozele intuitive folosesc aprecierile empirice ale specialiştilor, reflecţiunile acestora.

� Abordarea sintetică a viitorului are în vedere tratarea globală a fenomenelor investigate, în care părţile componente sunt deduse.

� Abordarea analitică sau morfologică are în vedere tratarea fenomenului pornind de la părţile sale componente, de la subsisteme, iar întregul este considerat ca o rezultantă.

� Prognozele analitice surprind, pe lângă aspectele esenţiale, şi aspectele secundare ale evoluţiei.

• După orizontul de timp pentru care se elaborează deosebim:

o prognoze pe termen scurt o prognoze pe termen mediu

Page 46: PREVIZIUNE ECONOMICA

Previziune economică. Note de curs 46

o prognoze pe termen lung o prognoze pe termen foarte lung.

3.2. Consideraţii privind planificarea şi planul macroeconomic

• Planificarea constă într-un sistem de activităţi îndreptate spre elaborarea planului, adaptarea acestuia la condiţiile noi apărute în economie şi urmărirea îndeplinirii sale la parametrii stabiliţi.

• A planifica înseamnă: o a decide (pentru a îndruma activităţile

economice într-o anumită direcţie) o a preciza sarcinile concrete o a stabili măsurile necesare o a controla modul cum sunt respectate.

• În societăţile moderne, planificarea macroeconomică îndeplineşte o serie de funcţii, dintre care cele mai semnificative se pot formula astfel:

o informarea agenţilor economici autonomi asupra evoluţiei probabile a conjuncturii economice interne şi externe;

o precizarea comenzilor de stat şi a unor obiective de investiţii de importanţă naţională pentru perioada respectivă;

o evidenţierea problemelor majore şi a dezechilibrelor care se conturează în orizontul de plan;

o fundamentarea strategiei de urmat, pe baza tendinţelor observate şi a opţiunilor exprimate şi

Page 47: PREVIZIUNE ECONOMICA

Previziune economică. Note de curs 47

adoptate de guverne, inclusiv a măsurilor cu rol reglator indirect.

• Instrumentul previzional rezultat în urma activităţii de planificare macroeconomic este planul macroeconomic. Acesta reprezintă un sistem de decizii sau de orientări prin care se stabilesc niveluri, ritmuri şi proporţii ale dezvoltării viitoare, pe baza studierii atente a cerinţelor manifestate pe piaţă şi a resurselor disponibile, astfel încât să se desfăsoare o activitate eficientă din punct de vedere economic, tehnic, ecologic şi social.

• În condiţiile tranziţiei spre economia de piaţă, planul macroeconomic schiţează strategia economică şi socială, respectiv un program adecvat de restructurare şi modernizare a economiei, de mobilizare a mijloacelor economice pentru a asigura un anumit nivel de acumulare şi stabileşte, totodată, programul de acţiune pentru stat şi instituţiile sale.

• În general, planul macroeconomic prezintă o serie de caracteristici şi indeplineşte o serie de funcţii care, sintetic, pot fi formulate astfel:

o se prezintă ca o lucrare prospectivă, prin care se afirmă un proiect uman colectiv, care trebuie să întrunească, deci, un anumit consens pe baze democratice;

o dimensionează trebuinţele sociale în corelaţie cu resursele ce pot fi antrenate în condiţii de eficienţă şi preconizează măsuri împotriva riscului;

o se situează întotdeauna întru-un orizont temporal şi într-un cadru spaţial determinat; asigură coerenţa proceselor în devenire, ţinînd

Page 48: PREVIZIUNE ECONOMICA

Previziune economică. Note de curs 48

cont de restricţiile impuse de condiţiile concrete economico-sociale, naturale şi tehnice şi oferă soluţii plauzibile atunci când intervin neconcordanţe între agenţii economici;

o prin metodele pe care le foloseşte, asigură armonizarea sau articularea, pe principii economice, a diverselor categorii de interese, influenţând astfel pozitiv motivaţiile şi comportamentul oamenilor.

3.3. Planificarea centralizată şi planificarea orientativă

• Planificarea de tip centralizat, cu caracter imperativ, obligatoriu,a fost practicată în statele foste socialiste din Europa Centrală şi de Est.

• Instrumentul principal de planificare macroeconomică era planul de dezvoltare economică şi socială al fiecăreia dintre aceste ţări.

• Un principiu de bază al planificării, statuat prin legislaţia statelor menţionate, era acela al planificării de jos în sus.

• Planificarea supercentralizată şi imperativă se caracteriza prin următoarele:

o supraconcentrarea deciziilor într-un centru unic; o conceperea fluxurilor de mişcare a fenomenelor şi proceselor economice pe sistem vertical, strict ierarhic;

o caracterul obligatoriu, coercitiv, al transmiterii fluxurilor decizionale şi informaţionale, prin

Page 49: PREVIZIUNE ECONOMICA

Previziune economică. Note de curs 49

substituirea pârghiilor economico-financiare cu cele administativ-birocratice;

o preponderenţa factorilor cantitativi faţă de cei calitativi;

o rolul pasiv al pârghiilor şi instrumentelor financiar-monetare.

• Planificarea orientativă este caracteristică statelor cu economie dezvoltată, care au adoptat sisteme mai liberalizate de gestiune macroeconomică.

• Tipul de planificare macroeconomică orientativă care îşi propune dominarea mecanismelor pieţei se caracterizează prin faptul că urmăreşte reglementerea pieţei în toate situaţiile, în sensul că regulile de funcţionare a pieţei sunt definite prin plan, al cărui scop este să asigure reglarea economiei şi organizarea viitorului.

3.4. Fiabilitatea previziunilor macroeconomice

• Previziunile macroeconomice au un anumit grad de certitudine determinat de legăturile cauzale numeroase dintre factorii care condiţionează evoluţia fenomenelor şi proceselor economico-sociale.

• Gradul de siguranţă al previziunilor poate fi evaluat cel mai bine după scurgerea orizontului de timp când se poate stabili dacă prevederile se confirmă şi în ce măsură sau dacă se infirmă.

• În acest scop se calculează abaterea absolută sau abaterea relativă a realizărilor sau rezultatelor faţă de prevederi şi coeficientul de inegalitate sau coeficientul lui Theil. Notând cu Rt şi Pt realizările şi respectiv

Page 50: PREVIZIUNE ECONOMICA

Previziune economică. Note de curs 50

prevederile pentru anul de previziune t, abaterea absolută (At) se calculează după relaţia:

Page 51: PREVIZIUNE ECONOMICA

Capitolul 4

EVOLUŢIA CICLICĂ A ECONOMIILOR

NAŢIONALE CONTEMPORANE

4.1. Fluctuaţiile ciclice şi trendul economic

• Evoluţia economiei naţionale, reproducţia şi creşterea economică sunt rezultatul interacţiunilor şi intercondiţionărilor dintre componentele structurale ale economiei în legatură organică cu mecanismul de funcţionare.

• Dinamica economică este fluctuantă şi neuniformă în timp şi spaţiu pentru că factorii creşterii economice au o evoluţie neliniară, neuniformă. Unele evoluţii şi modificări ale condiţiilor şi rezultatelor activităţii economice sunt accidentale, întîmplătoare, în timp ce altele se produc în manieră mai regulată, se încadrează într-o mişcare ciclică, respectiv ca succesiune, la anumite intervale de timp, a unor faze alternative de expansiune şi contracţie.

• Pe fondul unei evoluţii ciclice, reproductia şi creşterea economică pot cunoaşte şi stări sau fenomene de criză. Prin urmare, economiile naţionale contemporane au o evoluţie oscilantă, cu abateri mai mari sau mai mici faţă de tendinţa (trendul) generală. În literatura de specialitate, această dinamică specifică este cunoscută sub denumirea de fluctuaţie ciclică, fluctuaţia afacerilor sau cicluri ale afacerilor.

Page 52: PREVIZIUNE ECONOMICA

Previziune economică. Note de curs 52

• Ciclicitatea este modul specific de evoluţie a fenomenelor economice, însuşirea lor de a se manifesta ondulatoriu.

• Un ciclu economic sau un ciclu al afacerilor se caracterizează prin creşterea simultană a nivelului majorităţii activităţilor economice, urmată de o scădere a acestor niveluri, după care urmează faza de expansiune a ciclului următor. Prin urmare, ciclurile pot fi definite ca fluctuaţii în jurul unei mărimi, care este o medie a creşterii economice într-o perioadă.

• Pentru măsurarea fluctuaţiilor ciclice se utilizează o serie de indicatori, dintre care mai semnificativi sunt următorii:

o produsul intern sau naţional brut, în preţuri curente şi constante;

o volumul vânzărilor cu amănuntul şi cu ridicata; o nivelul dobânzilor bancare; o indicele volumului fizic al producţiei

industriale; o nivelul şomajului; o numărul locurilor de muncă în ramurile

neagricole; o venitul personal; o nivelul preţurilor etc.

• Pentru evidenţierea fluctuaţiilor ciclice se prelucrează serii cronologice de date referitoare la indicatorii amintiţi sau la alţii derivaţi din aceştia.

• Prelucrarea statistică a seriilor respective permite identificarea trendului sau a tendinţei principale (T), a variaţiei sezoniere (S) şi a variaţiei întâmplătoare (Î), pentru evidentierea componentei ciclice (C), a variaţiei totale (Y).

Page 53: PREVIZIUNE ECONOMICA

Previziune economică. Note de curs 53

• Cu ajutorul unor metode statistice adecvate se calculează curba trendului, care reprezintă variaţia medie a fenomenului analizat şi poate fi considerată ca normă a dezvoltării economice.

PIB(PNB) A

Fig. 4.1. Reprezentarea grafică a fluctuaţiilor ciclice

4.2. Tipologia ciclurilor economice

• După durata lor, ciclurile economice se diferenţiază în trei mari tipuri, şi anume:

o cicluri lungi sau macrocicluri, numite şi seculare, cu fluctuaţie pe 50-60 de ani;

o ciclurile propriu-zise, decenale, majore, cu periodicitate de la 4-5 ani până la 10-12 ani, caracterizate prin oscilaţii largi în activitatea de afaceri;

o cicluri scurte sau minore, cu fluctuaţii de intensitate relativ moderată, în care oscilaţiile

Page 54: PREVIZIUNE ECONOMICA

Previziune economică. Note de curs 54

sunt importante dar nu deosebit de severe, cu periodicitate de la 6 luni la 3-4 ani.

4.3. Consideraţii privind ciclurile economice lungi

• Conţinutul ciclurilor lungi sau al macrociclurilor îl constituie ciclicitatea dezvoltării calitative a forţelor de producţie şi, în primul rând, a modului tehnic de producţie.

• Corespunzător acestei logici, în evoluţia unei economii se disting două faze, fiecare cu o durată de 20-30 de ani, şi anume:

o faza ascendentă o faza descendentă.

• Faza ascendentă se caracterizează prin preponderenţa anilor de prosperitate economică şi ritmuri relativ ridicate de creştere a produsului naţional, investiţiilor, producţiei industriale, profitului, inclusiv ridicarea susţinută a nivelului de trai.

• Faza descendentă se caracterizează prin încetinirea ritmurilor menţionate, prin faptul că anii de depresiune devin mai numeroşi şi se accentuează persistenţa unor fenomene negative în economie-şomaj, inflaţie etc.

4.4. Ciclurile majore şi fazele acestora

• În teoria şi practica economică din ţara noastră se face distincţie între următoarele patru faze ale ciclului afacerilor:

o Prosperitatea o Recesiunea o Depresiunea

Page 55: PREVIZIUNE ECONOMICA

Previziune economică. Note de curs 55

o Înviorarea.

Fig. 4.2. Fazele ciclului afacerilor

• Faza de depresiune înseamnă un nivel scăzut al

producţiei, ceea ce conduce la un nivel scăzut al ocupării forţei de muncă şi, în consecinţă, al veniturilor.

• Faza de înviorare este marcată de schimbări favorabile şi substanţiale ale celor cinci elemente, care conduc în final la creşterea producţiei, a ocupării forţei de muncă, a veniturilor şi, în consecinţă, a cererii pentru bunuri de consum.

• Faza de prosperitate se caracterizează prin nivelul ridicat al producţiei, ocupării forţei de muncă, veniturilor, cererii, preţurilor, profiturilor, investiţiilor, inventariului, cererii pentru împrumuturi, precum şi prin dinamici ascendente ale costurilor, ratei dobânzii, înlocuirilor; se remarcă, de asemenea, scăderea rezervelor bancare şi a capacităţilor de producţie nefolosite şi o atitudine optimistă a agenţilor economici.

Page 56: PREVIZIUNE ECONOMICA

Previziune economică. Note de curs 56

• Recesiunea apare ca o consecinţă a modificării acţiunii factorilor externi şi a relaţiilor dintre factorii interni într-o măsură care contribuie la declinul economiei.

Page 57: PREVIZIUNE ECONOMICA

Capitolul 5

SISTEMUL INFORMAŢIONAL AL ACTIVITĂŢII DE

PREVIZIONARE

5.1. Sistemul indicatorilor utilizaţi în activitatea de previzionare

Indicatorii reprezintă expresii numerice absolute sau relative prin care se cuantifică obiectivele activităţii economico-sociale în fiecare perioadă, se stabilesc mijloacele de înfăptuire a acestora şi se asigură controlul asupra utilizării eficiente a resurselor. Indicatorii folosiţi în previzionarea fenomenelor şi proceselor economico-sociale se clasifică după diverse criterii, după cum urmează:

a) După rolul pe care îl îndeplinesc în activitatea previzională, sunt: indicatori de plan şi de prognoză, indicatori de calcul sau de fundamentare şi indicatori de urmărire statistică şi de control. Indicatorii de plan pot avea caracter orientativ, indicativ, de recomandare sau caracter obligatoriu. Indicatorii de calcul sau de fundamentare servesc la dimensionarea indicatorilor de plan şi de prognoză si, de regulă, nu sunt cuprinşi în aceste instrumente previzionale. Acest rol poate fi îndeplinit şi de unii indicatori de plan şi de prognoză. Indicatorii de urm ărire statistică şi de control servesc la verificarea modului de înfăptuire a obiectivelor şi recomandărilor planurilor, programelor şi prognozelor;

b) După procesele sau laturile reproducţiei pe care le reflectă. sunt: indicatori ai resurselor primare ale dezvoltării economico-sociale, indicatori ai producţiei,

Page 58: PREVIZIUNE ECONOMICA

Previziune economică. Note de curs 58

indicatori ai reparti ţiei, indicatori ai schimbului sau circulaţiei, indicatori ai cererii finale sau ai consumului final şi indicatori ai rezultatelor finale ale reproducţiei;

c) După unitatea de măsură în care se exprimă, sunt: indicatori în expresie naturală sau natural-convenţională, indicatori în expresie valorică sau bănească şi indicatori ai for ţei de muncă.

d) După natura sau conţinutul obiectivelor pe care le exprimă, sunt: indicatori cantitativi şi indicatori calitativi. Indicatorii calitativi caracterizează volumul activităţilor şi rezultatelor acestora, volumul resurselor disponibile sau utilizate, creşterea capacităţilor de producţie iar indicatorii calitativi reflectă calitatea activităţilor economico-sociale, caracteristicile structurale ale economiei; aspectele de eficienţă economică..

Cei mai importanţi indicatori care caracterizează activitatea de previzionare sunt indicatorii fluctuaţiilor ciclice. Analiza fluctuaţiilor ciclice ale economiilor naţionale prezintă un interes deosebit pentru previzionarea economico-socială. În acest scop, se folosesc o serie de indicatori pentru a măsura oscilaţiile ciclice, pentru a evidenţia şi prognoza mutaţiile esenţiale din economie şi, în final, pentru a fundamenta strategiile de atenuare a variaţiilor mari şi de integrare a acestora în programele de dezvoltare. Aceşti indicatori sunt structuraţi în trei grupe, şi anume: indicatori reprezentativi, indicatori compuşi şi indicatori generali ai afacerilor.

Indicatorii reprezentativi reflectă dinamica unor faze particulare ale activităţii economice, dar pornind de la corelaţiile care există între fluctuaţiile dintr-un sector şi economia naţională în ansamblul său, se apreciază că aceştia caracterizează indirect starea economiei naţionale. Din această

Page 59: PREVIZIUNE ECONOMICA

Previziune economică. Note de curs 59

grupă fac parte: nivelul producţiei de fier şi oţel, care poate caracteriza pe termen scurt tendinţele ce se manifestă în economia naţională; volumul transporturilor pe căile ferate; plăţile bancare sau creditele bancare, care sunt în corelaţie cu nivelul activităţilor economice; producţia de energie electrică etc.

Indicatorii compu şi caracterizează mai multe faze ale activităţii economice şi cuprind: numărul de angajaţi din fabrici, calculat pe baza unui eşantion de unităţi care cuprind 50 % din personalul ocupat; indicele preţurilor pentru forţa de muncă şi modificările în numărul de ore lucrate săptămânal; indicele producţiei industriale, calculat pe baza unui eşantion de firme care acoperă 25% din personalul angajat în industria prelucrătoare şi minerit; produsul naţional brut în preţuri constante (comparabile).

Indicatorii generali ai afacerilor reflectă dinamica afacerilor şi schimbările ciclice ale acestora. Este vorba de indicele volumului afacerilor şi de indicatorii statistici pentru schimbările ciclice ale acestora. Indicele volumului afacerilor reflectă dinamica combinată a 10 serii individuale şi anume: producţia de lingouri de oţel, producţia de lingouri de zinc, volumul construcţiilor noi, consumul de bumbac, producţia de ţiţei, producţia de energie electrică, ocuparea forţei de muncă în activităţile neagricole, volumul transporturilor, debitele bancare, volumul vânzărilor prin magazine.

În grupa indicatorilor statistici pentru schimbările ciclice ale afacerilor se cuprind 26 de indicatori, fiecare reflectând un aspect diferit al activităţii economice, împărţiţi în trei părţi şi anume: indicatori de avertizare, indicatori de coincidenţă şi indicatori de întârziere.

Categoria indicatorilor de avertizare cuprinde 12 indicatori care semnalează momentele ce preced modificările

Page 60: PREVIZIUNE ECONOMICA

Previziune economică. Note de curs 60

esenţiale ale fluctuaţiilor ciclice în special punctele extreme ale fazelor de prosperitate şi depresiune. Aceşti indicatori sunt: numărul mediu de ore lucrate săptămânal, noi înregistrări ale cazurilor de şomaj, formarea netă de întreprinderi noi, comenzi de bunuri de consum de folosinţă îndelungată, contracte şi comenzi pentru fabrici şi echipamente, construcţii de clădiri şi locuinţe, schimbări ale inventarului, preţurile materialelor industriale, preţurile stocării, profiturile, raportul dintre preţ şi costul muncii şi schimbările în datoria consumatorului.

Categoria indicatorilor de coincidenţă cuprinde un număr de 8 indicatori, care îşi modifică semnificativ sensul mişcării, mai ales în punctul maxim, al prosperităţii şi în punctul minim al depresiunii. Aceşti sunt: ocuparea forţei de muncă în sectoarele neagricole, rata şomajului, produsul naţional brut în preţuri curente, produsul naţional brut în preţuri constante, nivelul produselor industriale, veniturile personale, vânzările prin comerţ a produselor manufacturate, vânzările prin comerţul cu amânuntul. Trebuie precizat că în unele statistici se foloseşte produsul naţional exprimat numai în preţuri curente sau constante şi se renunţă la vânzările cu amănuntul, care au o dinamică asemănătoare cu vânzarea prin comerţ a produselor manufacturate.

Categoria indicatorilor de întârziere este formată din 6 indicatori la care punctul de schimbare se înregistrează după momentul de maxim sau de minim al fluctuaţiei. Aceştia sunt: rata şomajului pe termen lung, investiţiile în fabrici şi echipamente, inventarul de afaceri al fabricilor şi comerţului, costul unitar al forţei de muncă, împrumuturi industriale şi comerciale, rata dobânzii şi împrumuturile bancare pentru afaceri. Ca indicatori de întârziere se mai folosesc uneori modificarea productivităţii neagricole şi pierderile din afaceri.

Page 61: PREVIZIUNE ECONOMICA

Previziune economică. Note de curs 61

5.2. Sistemul Conturilor Naţionale

Sistemul conturilor sau contabilităţii naţionale (SCN) este un sistem de evidenţă şi analiză macroeconomică utilizat în statistica ţărilor cu economie de piaţă, în statisticile O.N.U. şi ale altor organisme internaţionale.

Apariţia sa a fost impusă de necesitatea asigurării unor informaţii pentru efectuarea unor calcule şi analize macroeconomice, devenind instrumentul principal de evidenţă şi analiză macroeconomică folosit în statistica mondială. Primul sistem al contabilităţii naţionale a fost elaborat de prof. Richard Stone în Anglia, în anul 1938. Acesta a stat la baza elaborării conturilor naţionale ale O.N.U. în anul 1952. Ca urmare a preocupărilor pentru redarea cât mai corectă a imaginii de ansamblu a activităţii economico-financiare au apărut diferite variante practice de aplicare interes deosebit prezentând sistemul Cambridge care descrie relaţiile ce se stabilesc între principalele sisteme omogene ale economiei şi între acestea şi restul lumii şi sistemul Leontief, care descrie structura internă a sistemului productiv. Sistemul Leontief caută să evidenţieze structura productivă a economiei naţionale, spre deosebire de sistemul Cambridge care scoate în relief relaţiile dintre sectoare, arătând doar aspectele principale ale activităţii economice.

SCN este format dint-un număr de tabele în care se evidenţiază producţia, repartiţia, consumul şi acumularea de bunuri, pe categorii de agenţi economici şi pe ansamblu. Circuitul economic anual este reprezentat ca un ansamblu de operaţii economice sau fluxuri. Fiecare operaţie economică evidenţiază un transfer de mijloace băneşti între unităţile producătoare şi consumatori. În ansamblul său, SCN este

Page 62: PREVIZIUNE ECONOMICA

Previziune economică. Note de curs 62

prezentat în patru conturi na ţionale: Producţie, Consum, Acumulare, Restul lumii (relaţii cu străinătatea). Potrivit principiului dublei înregistrări, fiecare operaţiune este înscrisă în debitul şi creditul unui cont. Conturile macroeconomice sunt rezultatul unor multiple agregări şi sintetizări ale informaţiilor cuprinse în conturile agenţilor economici, sectoarelor economice şi ramurilor de activitate.

a) Contul "Produc ţie" evidenţiază producţia de bunuri, pe de o parte, pe ansamblu şi pe producători, iar pe de altă parte, pe genuri de activităţi (ramuri). Se iau în consideraţie patru categorii de producători: unităţile producătoare de mărfuri, producătorii de servicii guvernamentale, producătorii de servicii casnice şi instituţiile cu caracter nelucrativ care prestează servicii populaţiei. Fiecare operaţiune este înscrisă în debitul şi creditul contului. De exemplu, contul "Producţie" înregistrează în credit valoarea vânzărilor de mărfuri şi exportul, iar în debit venitul brut (valoarea adăugată) şi importul. Mărimea venitului brut şi a importului trebuie să fie egală deci cu valoarea vânzărilor şi a exporturilor; aceasta arată că valoarea adăugată este egală cu suma vânzărilor de bunuri de consum şi de investiţii corectată cu soldul relaţiilor import-export. Contul "Producţie" este separat în două grupe de subconturi şi anume: subconturile de mărfuri, în care se evidenţiază bunurile materiale şi nemateriale cu caracter de marfă, cu specificarea valorii mărfurilor desfăcute pe categorii de consumatori (unităţi productive, populaţie, formarea brută a capitalului, export) şi subconturile de activităţi în care se evidenţiază ramurile producătoare de bunuri pe sectoare;

b) Contul "Consum" se separă tot pe două grupe de subconturi: subconturile de cheltuieli în care se evidenţiază categoriile de cheltuieli (pentru cumpărături de mărfuri, pentru servicii guvernamentale, pentru obiective ale unor organizaţii

Page 63: PREVIZIUNE ECONOMICA

Previziune economică. Note de curs 63

particulare etc.) şi sectoarele care le fac (gospodăriile populaţiei, instituţiile guvernamentale etc.) şi subconturile de venituri, în care se evidenţiază categoriile de venituri în sectoarele care le-au realizat, adică veniturile brute sau valoarea adăugată a diferitelor sectoare pe elemente care le determină mărimea;

c) Contul "Acumulare" evidenţiază tranzacţiile sectoarelor instituţionale cu capital sau fonduri fixe; este vorba pe de o parte de finanţarea investiţiilor brute şi a cheltuielilor pentru variaţia stocurilor efectuate de diferite sectoare, iar pe de altă parte, de capitalul financiar folosit pentru achiziţii de pământ şi fonduri nemateriale, de transferurile şi de consumul de capital fix;

d) Contul "Restul lumii" evidenţiază tranzacţiile curente legate de importurile şi exporturile de bunuri, precum şi transferurile curente şi tranzacţiile de capital cu străinătatea.

În cadrul SCN, se întocmesc scheme sau tabele care reflectă diverse fluxuri, structuri şi relaţii, între care se distinge Tabloul Economic de Ansamblu , Tabelul sau Tabloul Operaţiunilor Financiare şi Tabelul Intrări-ieşiri (input-output) sau Balanţa Legăturilor dintre Ramuri.

5.3. Conţinutul şi calculul principalilor indicatori sintetici ai Sistemului Conturilor Naţionale

În SCN se calculează cinci indicatori sintetici principali, şi anume: produsul global brut, produsul intern brut, produsul intern net, produsul naţional brut şi produsul naţional net; alături de aceştia se mai calculează venitul naţional, venitul naţional disponibil şi venitul naţional disponibil pe locuitor.

Produsul global brut reprezintă valoarea bunurilor produse şi consumate în societate într-o perioadă de timp

Page 64: PREVIZIUNE ECONOMICA

Previziune economică. Note de curs 64

determinată, de regulă un an. Se utilizează trei moduri de calcul a acestuia şi anume:

a) ca sumă a valorii producţiilor globale brute de bunuri în toate sectoarele naţionale, adică atât a celor care se realizează pe piaţă ca mărfuri cât şi a celor care nu au caracter de marfă: la instituţiile financiare, producţia brută include comisioanele încasate de acestea pentru serviciile prestate şi diferenţa dintre dobânzile şi dividendele încasate şi plătite; la societăţile de asigurare include remuneraţia necesară pentru producerea unui serviciu şi nu totalul primelor de asigurare încasate. La instituţiile publice şi private fără scop lucrativ, producţia brută include costul de producţie sau consumul intermediar de bunuri şi remuneraţiile plătite salariaţilor, consumul de capital fix şi impozitele indirecte plătite. Bunurile şi serviciile produse pentru piaţă se evaluează la preţuri încasate, iar serviciile produse de unităţile bugetare se evaluează la nivelul costurilor;

b) ca sumă a intrărilor intermediare şi a intrărilor primare. Intrările intermediare reprezintă valoarea bunurilor folosite pentru consum intermediar. În ramurile producţiei materiale, consumul intermediar include consumul de materii prime şi materiale, combustibili, energie şi apă cumpărate, cheltuielile de cercetare şi proiectare a produselor, analize, încercări probe, publicitate, comisioanele plătite organizaţiilor de comerţ exterior, plăţile pentru serviciile de transport şi telecomunicaţii, gospodărie comunală şi locativă, financiar-bancare, cheltuieli cu protecţia muncii, deplasări ale personalului în interes de serviciu etc.; nu se includ în consumul intermediar cheltuielile în care satisfac consumul lucrătorilor dar nu sunt legate direct de producţie-achiziţiile de utilaje, de natura capitalului fix, cheltuielile cu reparaţiile construcţiilor şi bunurilor pentru prelungirea duratei de

Page 65: PREVIZIUNE ECONOMICA

Previziune economică. Note de curs 65

funcţionare sau sporirea capacităţii de producţie etc. La instituţiile financiare, consumul intermediar cuprinde chiria, cheltuielile generale de administraţie, costul micilor reparaţii şi cheltuielile de întreţinere a localurilor; la fel şi la societăţile de asigurare. La instituţiile publice şi private fără scop lucrativ, consumul intermediar prezintă costurile de producţie aferente bunurilor şi serviciilor consumate. Intrările primare sunt consumate din consumul de capital fix, respectiv amortizarea acestuia, remuneraţiile lucrătorilor, impozitele indirecte diminuate cu subvenţiile, excedentul de exploatare; toate acestea reprezintă forme ale valorii adăugate;

c) ca sumă a valorii consumului final şi a valorii consumului intermediar. Consumul final sau cheltuielile finale arată destinaţia finală a bunurilor produse în economie, respectiv consumul final public şi privat, formarea brută de capital adică investiţiile brute în capital fix şi variaţia stocurilor, şi exportul corectat cu importul.

Produsul intern brut reprezintă valoarea bunurilor produse în societate în timp de un an şi ajunse în ultimul stadiu al circuitului economic. Acestea se determină pe ramuri ale economiei naţionale şi se însumează la nivelul acesteia. În principiu, la nivel de economie naţională, produsul intern brut este egal cu diferenţa dintre produsul global brut şi consumul intermediar; la nivel de ramură se face diferenţa între producţia globala brută a acesteia şi consumul intermediar aferent. Potrivit metodei veniturilor, care este cea mai răspândită, produsul intern brut se calculează ca sumă a costurilor care alcătuiesc valoarea adăugată în toate instituţiile producătoare din ţară, şi anume: impozitele indirecte nete adică impozitele indirecte plătite minus subvenţiile încasate, consumul capital fix sau amortizarea, retribuţiile salariaţilor şi excedentele de exploatare. Impozitele

Page 66: PREVIZIUNE ECONOMICA

Previziune economică. Note de curs 66

indirecte sunt sumele de bani pe care unităţile le plătesc statului sau unor organisme internaţionale şi pe care le includ în costurile de producţie(impozite asupra producţiei, vânzării, achiziţionării sau utilizării de bunuri şi de taxele vamale de import). Subvenţiile se acordă de către stat întreprinderilor publice şi private pentru acoperirea parţială a costurilor acestora. Consumul de capital fix exprimă valoarea bunurilor cu caracter de echipamente consumate pentru producţie în timp de un an, ca urmare a uzurii fizice normale. Excedentul de exploatare este diferenţa dintre produsul sau producţia brută, pe de o parte, şi consumul intermediar, impozitele indirecte nete, consumul de capital fix şi remuneraţiile salariaţilor, pe de altă parte; în principiu, este vorba de profit.

Potrivit metodei cheltuielilor sau utilizării finale, produsul intern brut se calculează prin însumarea destinaţiilor finale ale producţiei şi anume consumul final public (guvernamental), consumul final al gospodăriilor populaţiei (menajelor), consumul final al instituţiilor private fără scop lucrativ, formarea brută de capital fix, variaţia stocurilor şi exportul net.

Pentru determinarea consumului final public, din valoarea producţiei brute a administraţiilor publice prestatoare de servicii se scade valoarea vânzărilor către terţi şi formarea brută a capitalului pentru uz propriu. Consumul final al gospodăriilor populaţiei cuprinde consumul de bunuri şi servicii procurate de acestea pe piaţa internă, plus achiziţiile directe efectuate de rezidenţi în străinătate, din care se scad achiziţiile directe de bunuri şi servicii efectuate de nerezidenţi pe piaţa internă. Instituţiile private fără scop lucrativ care prestează servicii către populaţie (asociaţii, sindicate, şcoli, spitale, fundaţii, cluburi) nu urmăresc realizarea de profit pe urma activităţii desfăşurate. Formarea brută de capital

Page 67: PREVIZIUNE ECONOMICA

Previziune economică. Note de curs 67

cuprinde: achiziţiile nete ale producătorilor de bunuri materiale şi reproductibile cu o durată de serviciu de cel puţin un an. Formarea brută de capital cuprinde şi creşterea stocurilor de materii prime şi materiale achiziţionate de producători pentru consumul intermediar, producţia în curs de fabricaţie, produsele finite destinate vânzării.

Produsul intern net se determină ca diferenţă între produsul intern brut sau valoarea adăugata brută şi consumul de capital fix, respectiv amortizarea; aceasta echivalează cu valoarea echivalată netă. Elementele sale componente după metoda venitului pentru calculul produsului intern brut, sunt: impozitele indirecte nete, retribuţiile salariaţilor, taxele vamale şi excedentul de exploatare. După metoda cheltuielilor finale de calcul a produsului intern brut, elementele componente ale produsului intern net, sunt: consumul final public şi privat, formarea netă de capital şi exporturile nete.

Produsele naţionale - brut şi net - au la bază conceptul de naţional. Este vorba de faptul că există agenţi economici rezidenţi care îşi desfăşoară activitatea în străinătate, unde obţin venituri şi fac cheltuieli, şi agenţi economici nerezidenţi care îşi desfăşoară activitatea pe teritoriul naţional, unde obţin venituri şi efectuează cheltuieli.

În SCN se calculează venitul disponibil şi produsul disponibil. Venitul disponibil se determină astfel: ca sumă a cheltuielilor naţionale cu soldul balanţei de plăti externe; ca sumă a consumului final privat, consumului final public, formării brute de capital şi soldului balanţei de plăţi externe. Acest indicator arată în ce măsură veniturile agenţilor economici naţionali acoperă cheltuielile acestora sau dacă pentru aceasta este nevoie să se apeleze la resursele externe (când balanţa de plăţi externe este deficitară), ori dacă resursele

Page 68: PREVIZIUNE ECONOMICA

Previziune economică. Note de curs 68

interne depăşesc nevoile naţionale şi o parte din acestea poate fi pusă la dispoziţia altor ţări (când balanţa de plăţi externe este excedentară). Venitului disponibil îi corespunde produsul disponibil, care este format din bunuri şi servicii cu structură determinată. Produsul disponibil este egal cu produsul intern brut plus importul minus exportul.

5.4. Utilizarea Sistemului Conturilor Naţionale în activitatea de previzionare

Contabilitatea naţională permite analiza evoluţiei cererii şi ofertei de bunuri şi servicii din perspectiva creşterii economice, a evoluţiei costurilor şi profiturilor întreprinderilor, a formării şi utilizării acumulărilor tuturor agenţilor, a relaţiilor economice externe etc. De aceea, în afară de conturile ce reflectă activitatea trecută, se elaborează conturi prospective, pe termen scurt, pentru anul în curs şi cel viitor, precum şi pe termen mediu, pentru o perspectivă de câţiva ani.

Elaborarea conturilor naţionale, a tabloului economic de ansamblu şi a tabloului operaţiunilor financiare este o acţiune complexă, care presupune în afară de strângerea informaţiilor primare, mai multe etape succesive de corectare, echilibrare şi revizuire a informaţiilor disponibile.

Aşa cum rezultă din documentele O.N.U., S.C.N. -are ca scop atât descrierea şi analiza structurilor economice, cât şi asigurarea unor norme internaţionale cu caracter unitar pentru calcularea celor mai importanţi indicatori macroeconomici. Sistemul Conturilor Naţionale (S.C.N.) sau Contabilitatea Naţională, constituie principalul sistem de evidenţă şi analiză macroeconomică utilizat în statistica internaţională de aproape toate statele lumii, în principal cele cu economie de piaţă. În fiecare an se elaborează bugete economice, conturi

Page 69: PREVIZIUNE ECONOMICA

Previziune economică. Note de curs 69

previzionale pentru anul în curs şi pentru anul următor, care stau la baza elaborării politicii economice a statului şi se concretizează în special în legi financiare.

Prin urmare, asigurarea permanentă cu informaţii cât mai exacte şi în acelaşi timp operaţionale presupune un sistem de conturi definitive, semidefinitive, provizorii şi previzionale care se înlănţuie după un program temporal bine gândit.

Dintre modelele utilizate de ţările care au adoptat sistemul conturilor naţionale (S.C.N.) se impune, prin complexitatea sa, modelul econometric pe termen mediu, francez, denumit Dinamica multisectorială (D.M.S.). Acest model este dinamic, secvenţial (rezultatele fiecărui an influenţează economia anilor viitori) şi multisectorial şi pe baza lui se pot descrie scenarii ale evoluţiei economice în diferite ipoteze, modelul permiţând simularea în condiţiile când se modifică una sau mai multe variabile exogene sau endogene.

Etapele de implementare a modelului pot fi sintetizate astfel: - soluţiile fiecărui an se determină succesiv realizându-se

echilibrarea permanentă a soluţiilor anuale; - cererea finală determină producţia; cunoscându-se

nivelul producţiei, se determină capitalul şi forţa de muncă necesară prin utilizarea unor funcţii de producţie;

- cunoscând elementele anterioare se calculează costul şi apoi preţul (cu condiţia cunoaşterii salariilor, taxelor sociale şi impozitelor). Preţul depinde deci de salarii, dar şi salariul depinde de preţuri; de aceea, ele se calculează simultan, plecând de la ecuaţia în care intră producţia, nivelul utilizării capitalului, nivelul angajării forţei de muncă, nivelul taxelor şi al impozitelor; - se determină venitul distribuit, partea menajelor şi ceea

ce rămâne întreprinderilor (profitul); de aici rezultă rata

Page 70: PREVIZIUNE ECONOMICA

Previziune economică. Note de curs 70

rentabilităţii capitalului investit, precum şi valoarea ratei care intervine în determinarea investiţiilor;

- cererea finală se compune din consumul menajelor şi schimbul extern. Consumul menajelor se determină cunoscând venitul.

Având în vedere că venitul se deduce din producţie şi din preţ, rezultă că apare o conexiune inversă de corecţie. Deci s-a plecat de la cererea finală pentru a determina producţia, venitul şi consumul;

- o conexiune analogă apare pentru comerţul exterior; capacitatea de export şi de import depinde de preţul intern comparat cu cel extern. De asemenea, nivelul exportului depinde de rata de utilizare a capacităţilor de producţie, deci reglarea depinde simultan de preţ şi de capacitatea de producţie.

- această schemă exclude „administraţia" şi instituţiile financiare. Pentru a concretiza, vom prezenta în continuare un model

previzional macroeconomic de simulare static, în care se operează cu informaţii furnizate de S.C.N.:

Y =C +I +G+(E - M ) (5.1) M = ai x C + 0C2 x I + a3 x G + a4 x E (5.2) C = fix Y (5.3) L = yx Y (5.4) B=P(E - M ) (5.5) unde:

Y= produsul naţional brut; C = consumul menajelor

I = investiţiile private brute; G = consumul şi investiţiile brute ale administraţiei publice; E = exportul;

Page 71: PREVIZIUNE ECONOMICA

Previziune economică. Note de curs 71

M = importul; L = cantitatea de muncă;

B = soldul balanţei comerciale (a comerţului exterior) în devize. Parametrii modelului au următoarea semnificaţie: ai = înclinaţ ia pentru consum din import; a2,a3,a4 = conţinutul de produse importate a celorlalte elemente ale cererii finale; P = înclinaţia marginală (medie) pentru consum; Y = costul marginal (mediu) al produsului naţional brut exprimat în muncă (inversul productivităţii muncii); Pl = rata de schimb exprimată într-o monedă etalon. Prima ecuaţie surprinde echilibrul resurselor şi utilizările produselor; cea de a doua este o funcţie a importului; ecuaţia (5.3) este de comportament, exprimând consumul menajelor ca funcţie de P.N.B.; ecuaţia (5.4) este o funcţie de producţie cu un singur factor, iar ecuaţia (5.5) surprinde echilibrul valutar al balanţei comerciale. Modelul are 5 ecuaţii şi 8 necunoscute, deci este nedeterminat, având trei grade de libertate. Pentru rezolvarea lui, unele dintre variabile se pot stabili exogen (spre exemplu I şi E), iar alte variabile pot deveni funcţii obiectiv de optimizare (spre exemplu L şi B). Considerând cheltuielile publice (G) ca instrument de intervenţie economică a statului, se poate obţine un model de simulare care oferă diferite variante de comportament macroeconomic.

Page 72: PREVIZIUNE ECONOMICA

Capitolul 6

METODE ŞI TEHNICI DE ELABORARE A

PREVIZIUNILOR

6.1. Cadrul metodologic al previzionării macroeconomice

Elaborarea cadrului metodologic al previzionării macroeconomice presupune rezolvarea următoarelor trei mari probleme:

• structurarea previziunilor • fundamentarea previziunilor • asigurarea unui flux logic al lucrărilor de elaborare.

Structurarea previziunilor înseamnă gruparea lor, a

problemelor şi acţiunilor, după diverse criterii care să permită efectuarea lucrărilor într-o asemenea ordine în raport cu competenţele celor care elaborează astfel de lucrări şi care să asigure gradul dorit de operaţionalizare.

Prevederile previziunilor se structurează însă în mod diferenţiat pe:

• Secţiuni - grupe mari de probleme • Profiluri - gruparea prevederilor după criteriul de

ramură, teritorial sau social. • Categorii de prevederi, respectiv orientative sau

imperative, priveşte în mod deosebit planurile şi programele.

Page 73: PREVIZIUNE ECONOMICA

Previziune economică. Note de curs 73

Fundamentarea previziunilor macroeconomice înseamnă stabilirea fiecăruia dintre elementele acestora pe bază de informaţii suficiente, cu luarea în considerare a reţelei de interdependenţe şi a evoluţiilor previzibile, asigurându-se, totodată, şi măsuri de siguranţă asupra riscului şi incertitudini. Prin fundamentarea previziunilor se urmăreşte desfăşurarea unor activităţi eficiente din punct de vedere tehnico - economic, social şi ecologic.

6.2. Fluxul logic al lucrărilor de previzionare macroeconomică

Elaborarea lucrărilor de previzionare macroeconomică presupune parcurgerea a trei etape esenţiale, şi anume: diagnoza, prognozarea şi planificarea sau programarea. Toate acestea se află în raporturi informaţionale şi de condiţionare metodologică (Fig. nr. 5.1).

Fig. nr. 6.1. Raporturile diagnoză — prognozare — planificare

A. Analiza diagnostic

Orice lucrare previzională este precedată de efectuarea unor analize complexe cu caracter retrospectiv, care să pună în evidenţă desfăşurarea activităţilor economico-sociale în perioada precedentă, tendinţele manifestate până la începutul perioadei care face obiectul previziunii. Acest demers poartă numele de analiză diagnostic sau diagnoză şi prezintă o situaţie

Page 74: PREVIZIUNE ECONOMICA

Previziune economică. Note de curs 74

sugestivă asupra nivelului de dezvoltare atins şi a factorilor care au condiţionat evoluţiile evidenţiate.

B. Elaborarea prognozelor Elaborarea prognozelor trebuie să parcurgă următoarele

etape: • interpretarea şi valorificarea informaţiilor furnizate de

analiza-diagnostic, precum şi a altor informaţii disponibile;

• elaborarea studiilor prospective şi a prognozelor preliminare; elaborarea prognozei macroeconomice preliminare;

• elaborarea prognozelor parţiale sau sectoriale, altele decât cele prioritare;

• elaborarea prognozei macroeconomice finale sau definitive. Prognozele prioritare se elaborează pe baza concluziilor

desprinse din analiza diagnostic şi din studiile prospective. Acestea se referă la domenii sau probleme care prezintă un interes deosebit pentru evoluţia economico-socială, dar care pot fi abordate relativ autonom, înainte de proiectarea structurilor macroeconomice, de ansamblu

Pe baza ansamblului de informaţii furnizate de lucrările previzionale menţionate se elaborează prognoza macroeconomică preliminară, ca model agregat coerent al evoluţiei economiei naţionale, prezentat într-o formă simplificată.

Prognozele parţiale sau sectoriale au caracter complex dar relativ dezagregat. Se elaborează pe baza informaţiilor furnizate de studiile de analiză-diagnostic la nivel macroeconomic sau pe domeniile care constituie obiectul lor, de studiile prospective specifice şi de prognozele prioritare.

Page 75: PREVIZIUNE ECONOMICA

Previziune economică. Note de curs 75

C. Elaborarea planurilor sau programelor macroeconomice

Programele sau planurile macroeconomice şi sectoriale se elaborează de către ministerele sau departamentele interesate în colaborarea cu instituţii specializate publice sau private.

Elaborarea planurilor şi programelor macroeconomice prezintă o serie de particularităţi şi în funcţie de orizontul de timp pe care îl iau în consideraţie şi anume:

• termen lung, peste 7 ani, pentru planuri sau programe strategice

• termen mediu, cuprins între 3 şi 7 ani • planuri sau programe anuale.

6.3. Clasificarea metodelor şi tehnicilor previzionale

Metoda previzională este un mod de cercetare şi cunoaştere a realităţii pentru a anticipa o acţiune viitoare pe baza unor criterii de raţionalitate, de optim şi reprezintă o componentă a procesului de cunoaştere, arătând calea (căile) de urmat, ca rod al transformării enunţului teoretic privind dinamica economică în modalităţi şi procedee practice asupra felului cum trebuie procedat.

Ansamblul metodelor folosite în domeniul previziunii, integrate într-o concepţie generală unitară, constituie metodologia previzională.

Ţinând seama de practica planificării şi prognozării economico-sociale, metodele previzionale folosite se pot grupa după diverse criterii:

a) Din punct de vedere al rolului lor în fundamentarea planului sau prognozei, acestea se împart în:

• metode fundamentale • metode de previziune pe elemente

Page 76: PREVIZIUNE ECONOMICA

Previziune economică. Note de curs 76

• metode structurale, de stabilire în perspectivă a unor sisteme de

• metode intuitive • metoda de echilibrare b) Din punct de vedere al atitudinii factorului de

decizie faţă de obiectul previziunii, se disting: • metode explorative • metode normative

6.4. Metode fundamentale de previziune

A. Metoda analizei şi sintezei Analiza şi sinteza presupun, prin urmare, o succesiune

de operaţii şi anume: • observarea fenomenelor şi proceselor, cu ajutorul

informaţiilor pertinente; • descompunerea lor în elemente constitutive şi studierea

acestora; • stabilirea cauzelor care determină mişcarea interioară şi

forma de manifestare a proceselor analizate; • structurarea factorilor cauzali şi descompunerea celor

de bază în factori derivaţi; • stabilirea relaţiilor dintre factori, precum şi dintre

aceştia şi fenomenul studiat; • cuantificarea influenţei diverşilor factori; • elaborarea sintezei, în funcţie de influenţele factorilor.

Analiza constă în descompunerea fenomenului sau procesului respectiv în elementele sale constitutive, în scopul studierii aprofundate a acestora.

Sinteza constă în recompunerea întregului din elementele analizate, obţinându-se expresii cantitative agregate şi

Page 77: PREVIZIUNE ECONOMICA

Previziune economică. Note de curs 77

generalizarea aspectelor particulare ale realităţii, în urma procesului de cunoaştere de la simplu la complex.

Sintezele economico-sociale sunt instrumente indispensabile ale managementului şi previziunilor macroeconomice, constituind premisa necesară a exprimării opţiunilor şi adaptării deciziilor de importanţă naţională.

B. Metoda interpretării sistematice În cadrul analizei (interpretării) sistemice, activitatea

previzională presupune următoarele: stabilirea obiectivelor;

• proiectarea indicilor de performanţă pentru starea dorită pe traiectoria dintre perioada de bază şi orizontul previziunii;

• stabilirea algoritmilor de determinare a variantelor convenabile;

• introducerea în sistem a variabilelor de intrare şi a parametrilor de decizie, precum şi obţinerea variabilelor de ieşire, cu luarea în considerare a fluxurilor intermediare;

• optimizarea funcţionării sistemului (a variantelor formulate).

6.5. Metode de previziune pe elemente

METODA EXTRAPOL ĂRII Extrapolarea constă, în esenţă, în prelungirea în

viitor a evoluţiei constatate în trecut. În raport de datele disponibile şi de specificul

problemei analizate se utilizează diferite procedee de extrapolare şi anume extrapolarea analitică, extrapolarea fenomenologică, extrapolarea prin curbă înfăşurătoare.

Page 78: PREVIZIUNE ECONOMICA

Previziune economică. Note de curs 78

Extrapolarea analitică porneşte de la ipoteza unei evoluţii ai cărei parametrii se determină astfel încât să se obţină cele mai mici erori de estimare. Ea se poate aplica unor serii cronologice sau unei funcţii de corelaţie.

a) Extrapolarea analitică cu ajutorul seriilor cronologice presupune determinarea trendului unei variabile după ce variaţia sezonieră a fost eliminată (printr-o metodă oarecare) sau dacă nu este afectată de variaţia sezonieră.

Extrapolarea de acest gen se poate realiza, în problemele simple, cu ajutorul sporului mediu (absolut), cu alte cuvinte a raţiei medii, sau cu ajutorul ritmului mediu anual.

- Extrapolarea cu ajutorul sporului mediu (absolut) anual, adică a raţiei medii calculată cu ajutorul seriei dinamice statistice. În cazul extrapolării mecanice, se determină mai întâi sporurile cu baza în lanţ (pentru fenomenele care au tendinţa de evoluţie sub forma unei progresii aritmetice) şi apoi se stabileşte sporul mediu. Pentru extrapolare se foloseşte relaţia:

În cazul unei extrapolări euristice se modifică parametrul

Δy , devenind Δy*, cu ajutorul produsului dintre sporul mediu şi coeficientul k, ce poate fi mai mare sau mai mic decât l, după cum estimează specialiştii că se va modifica tendinţa evoluţiei. Dacă k<1 se reduce sporul mediu calculat pe baza datelor din perioada expirată, iar dacă k>l acest spor se amplifică. Deci se aplică relaţia:

Page 79: PREVIZIUNE ECONOMICA

Previziune economică. Note de curs 79

- Extrapolarea cu ajutorul ritmului mediu anual,

presupune mai întâi, determinarea indicilor de evoluţie cu baza în lanţ şi calcularea indicelui mediu al evoluţiei (pentru fenomenele care au tendinţa de a evolua sub forma unei progresii geometrice). Pentru extrapolarea mecanică se foloseşte relaţia:

unde: r = reprezintă ritmul mediu anual al sporului, sub formă de indice;

t = numărul de ani de după cel de bază, până la orizontul previziunii (ceilalţi termeni au aceeaşi semnificaţie ca mai sus).

În cazul unei extrapolări euristice se poate utiliza coeficientul „k", adică:

În cazul problemelor mai complexe se procedează la

alegerea tipului de funcţie (dreaptă, parabolă etc.) care să ajusteze cel mai bine datele seriei.

b) Extrapolarea analitică cu ajutorul funcţiei de corelaţie constă în proiectarea variabilei dependente „Y" în corelaţie cu evoluţia variabilei independente „x":

Y=f(x) Este obligatoriu însă ca între cele două variabile să

existe relaţii cauzale, iar coeficientul de corelaţie dintre ele să fie cât mai mare şi abaterea medie pătratică să fie cât mai mică. Aceste cerinţe trebuie urmărite când se alege forma funcţiei

Page 80: PREVIZIUNE ECONOMICA

Previziune economică. Note de curs 80

(sau se alege acea funcţie care satisface cel mai complet aceste exigenţe).

Extrapolarea de acest tip pleacă de la ipoteza că oricare din valorile reale ale seriei dinamice se obţin prin suprapunerea următoarelor elemente: o variaţie stabilă de lungă durată, numită tendinţă, care dă sensul general al evoluţiei; variaţii periodice în jurul acestei tendinţe; variaţii întâmplătoare (aleatoare).

În acest caz, relaţia de mai sus devine:

Succesiunea calculelor pentru realizarea unei extrapolări

analitice bazate pe funcţii de corelaţie este următoarea: • stabilirea mărimilor (variabilelor) de previziune pentru

care se analizează corelaţia, cu condiţia ca între ele să existe o dependenţă reală. În caz că se foloseşte o corelaţie multiplă se va urmări ca între variabilele independente să nu existe o influenţă reciprocă (să nu fie autocorelate);

• alegerea perioadei statistice pentru care şirurile de date disponibile sunt concludente;

• reprezentarea grafică a şirurilor de date statistice, obţinându-se în acest fel o primă indicaţie asupra formei funcţiei ce poate fi utilizată;

• verificarea ipotezei cu privire la forma funcţiei; • determinarea parametrilor funcţiei, de regulă, prin

metoda celor mai mici pătrate;

Page 81: PREVIZIUNE ECONOMICA

Previziune economică. Note de curs 81

• calculul estimatorilor statistici, pentru a stabili intensitatea legăturii;

• determinarea prin extrapolare a mărimii variabilei dependente pentru anul de prognoză sau de plan/program;

• analiza critică a rezultatelor obţinute, care se compară cu cele dobândite prin alte metode.

Extrapolarea fenomenologică constă în analiza caracteristicilor globale ale fenomenului, pe baza interpretării logice a experienţei practice de durată. Se pot desprinde astfel anumite "legi" de variaţie a fenomenului urmărit, în condiţiile date. Metoda se bazează pe reprezentarea grafică, evidenţiindu-se vizual tendinţele de evoluţie. Rezultanta poate fi o dreaptă exprimată ca o funcţie liniară simplă (Xt = a + by), iar pentru evoluţii mai complexe curbele pot fi descrise de funcţii exponenţiale, logaritmice, logistice etc.

Extrapolarea prin curbe înfăşurătoare descrie dinamica rezultantei unor procese complexe, formate din mai multe elemente care intervin succesiv în evoluţia de ansamblu a procesului. Cu alte cuvinte, ea constă în ajustarea (înfăşurarea) unei serii de curbe secvenţiale.

METODA INTERPOL ĂRII Metoda interpolării constă în stabilirea mărimilor

intermediare între două variabile date, şi anume între nivelul anului de bază şi cel prevăzut pentru anul final al perioadei de prognoză sau de plan.

Interpolarea se poate realiza folosind două procedee: - interpolarea cu ajutorul ra ţiei medii anuale stabilită

în funcţie de cele două mărimi cunoscute (X0 şi XT) şi de numărul de ani dintre ele:

Page 82: PREVIZIUNE ECONOMICA

Previziune economică. Note de curs 82

R=(X, - Xo)/T XT=X O+(R-T ) unde: R = raţia medie anuală; XT = nivelul variabilei exogene pentru anul final T; X0 = nivelul variabilei din anul de bază; T = numărul de ani dintre anul de bază şi anul final; Xt = nivelul variabilei rezultative, interpolate, pentru un an

oarecare t, situat între anul de bază şi cel final; t = numărul de ani dintre anul de bază şi anul „t" - interpolarea cu ajutorul ritmurilor medii, stabilindu-

se ritmul mediu anual dintre anul de bază şi cel final al previziunii şi aplicându-l din aproape în aproape la valorile absolute intermediare. Se folosesc relaţiile:

unde: r = ritmul mediu anual al sporului; XT = nivelul anului final; X0 = nivelul anului de bază; n = numărul de ani dintre „0" şi „t"; „t" = un an oarecare dintre „0" şi „T".

Page 83: PREVIZIUNE ECONOMICA

Previziune economică. Note de curs 83

6.6. Metode structurale de previziune

A. Metoda aproximaţiilor succesive constă în determinarea din aproape în aproape a valorilor necunoscute, pornindu-se de la valori stabilite într-o primă aproximaţie şi corectându-se apoi treptat aceste valori până când se ajunge la soluţia considerată optimă.

B. Metoda arborelui de posibilităţi-constă în realizarea unei reţele de elemente care condiţionează evoluţia unui proces sau domeniu de activitate, pornind de la un obiectiv prestabilit. Metoda ordonează aceste elemente în mod arborescent, având următoarea structură: obiectivul principal urmărit (0), căile de urmat (Ci) şi mijloacele ce trebuie folosite (Mj). Pentru problemele mai complexe, fiecare dintre aceste componente se subdivide pe diferite trepte de ramificaţii (grade de subordonare).

Tuturor subdiviziunilor care derivă din obiectivul principal li se acordă coeficienţi de importanţă, stabiliţi ca parametrii de comandă, pe baza analizei critice a evoluţiei precedente şi prin comparaţii internaţionale. În final se calculează notele de pertinenţă, reprezentând ponderea cu care contribuie diversele mijloace la realizarea scopului urmărit.

C. Metoda scenariilor constă în conceperea unor stări şi evoluţii viitoare prin reprezentarea succesiunii probabile a unor evenimente şi structuri dinamice, avansând treptat din prezent spre viitor. Pe parcursul lucrărilor sunt separate punctele critice nodale din care se desfac mai multe alternative. Construirea acestor secvenţe logice de evenimente în devenire, cu alternativele posibile, are totodată menirea să releve resorturile cauzale care pot declanşa evoluţiile prevăzute.

Page 84: PREVIZIUNE ECONOMICA

Previziune economică. Note de curs 84

Scenariul caută să ofere soluţii la două categorii de probleme:

- care sunt căile care conduc la o anumită situaţie; - cum poate fi înlesnită, prevenită sau deviată o anumită tendinţă de evoluţie. Folosirea metodei scenariilor în previzionarea proceselor

economico-sociale presupune deci influenţa notabilă a factorului de decizie, bineînţeles în limitele posibilului şi ale exigenţelor eficienţei.

D: Metoda comparaţiilor interna ţionale ca metodă de previziune constă în alegerea unui fenomen sau proces, care a avut loc în trecut într-o altă ţară şi a cărui evoluţie anterioară se consideră a fi probabilă în viitor în ţara care face obiectul previziunii şi în studierea prognozelor, programelor şi planurilor elaborate în alte ţări, în domenii ce interesează propria evoluţie şi descifrarea tendinţei cu gradul cel mai ridicat de probabilitate pentru ţara care face obiectul previziunii.

6.7. Metoda modelării economico-matematice

Modelarea este un proces de cunoaştere nemijlocită a realităţii, cu ajutorul unor reprezentări denumite modele. Ca instrument al modelării, modelul este folosit în cadrul a numeroase discipline, atât teoretice cât şi practice, oferind o imagine intuitivă şi totuşi riguroasă a realităţii, permiţând descoperirea unor legături şi legităţi care ar fi greu de determinat prin alte modalităţi. Deci, în general, modelul este o reprezentare izomorfă a realităţii obiective şi constituie o descriere simplificată, riguroasă şi fundamentată în sensul structurării logice a sistemului pe care îl reprezintă, care

Page 85: PREVIZIUNE ECONOMICA

Previziune economică. Note de curs 85

facilitează descoperirea unor legături şi legităţi foarte greu de găsit pe late căi.

6.7.1. Modele previzionale bazate pe funcţii de producţie

Funcţiile de producţie sunt expresii matematice care descriu legăturile cantitative dintre principalii indicatori economici ce caracterizează volumul activităţilor verigilor organizatorice ale economiei naţionale în ansamblul său şi principalii factori de producţie. Aceste modele economico-matematice pot fi utilizate la nivel macroeconomic, pe ansamblul economiei sau pe ramuri ori sectoare instituţionale ale acesteia, dar şi la nivelul unor mari unităţi economie, precum şi la nivelul întreprinderilor şi al secţiilor de producţie.

Sunt cunoscute un număr mare de tipuri de funcţii de producţie, cea mai des utilizată fiind funcţia Cobb-Douglas, a cărei formă generală este:

Prin logaritmare se obţine:

Dacă se notează ry, rf, rl ritmurile medii de creştere ale produsului muncii, fondurilor fixe şi forţei de muncă în intervalul dintre un an de bază (anul 0) şi un an „t", nivelul indicatorilor în anul „t" este dat de expresiile:

Făcând substituirile, relaţia de mai sus devine:

Cum în anul de bază avem:

Page 86: PREVIZIUNE ECONOMICA

Previziune economică. Note de curs 86

prin împărţirea ultimelor două relaţii se obţine:

care evidenţiază legătura dintre ritmul de creştere a producţiei şi ritmurilor factorilor.

Determinarea coeficienţilor (parametrilor), A, „a", „b", „g" se poate face pentru o perioadă trecută, folosind metoda celor mai mici pătrate. Coeficienţii „a" şi „b" reprezintă elasticitatea factorilor şi arată care este creşterea procentuală a produsului muncii, dacă fiecare factor creşte cu 1% în ipoteza că ceilalţi factori se menţin la un nivel constant:

Semnificaţia economică a funcţiilor de producţie este însă

mai profundă, deoarece ele exprimă şi legătura dintre productivitatea muncii (W) şi înzestrarea cu fonduri fixe a persoanelor ocupate (g), precum şi cu eficienţa folosirii fondurilor fixe (e). Dacă folosim forma funcţiei de producţie Cobb-Douglas fără factorul progres tehnic, rezultă:

Page 87: PREVIZIUNE ECONOMICA

Previziune economică. Note de curs 87

W = — = A x Fa x L00 — x ~ = g x e --------------------------------------- (5.20)

L L F În acest caz, coeficientul „a" reprezintă elasticitatea

creşterii procentuale a productivităţii muncii dacă gradul de înzestrare creşte cu 1%.

O altă semnificaţie economică a funcţiei de producţie este dată de posibilitatea de a se analiza substituţia dintre factori, pornind de la constatarea că produsul muncii (Y) poate fi obţinut prin mai multe combinaţii între volumul de fonduri fixe productive şi cantitatea de forţă de muncă. Aceste combinaţii sunt evidenţiate de izocuantă, curba de egală producţie.

De aici se deduce că economisirea forţei de muncă implică un volum mai mare de fonduri fixe, ceea ce ridică problema analizei şi stabilirii unei corelaţii juste între cei doi factori. De asemenea, rezultă posibilitatea determinării coeficientului de substituţie a factorilor (s):

Folosirea modelelor previzionale bazate pe funcţiile de

producţie oferă posibilităţi de analiză complexă a utilizării factorilor, cu deosebire a progresului tehnic, care este în măsură să potenţeze pe ceilalţi doi factori principali de creştere.

6.7.2. Modele previzionale de simulare

Simularea este unul dintre cele mai performante mijloace de analiză, folosit pentru proiectarea sistemelor complexe,

Page 88: PREVIZIUNE ECONOMICA

Previziune economică. Note de curs 88

pentru planificarea şi controlul acestora. Ea se defineşte ca fiind procesul de proiectare şi realizare ale unui model, ale unui experiment în scopul înţelegerii comportamentului sistemului şi al evaluării unui număr mare de strategii posibile pentru funcţionarea acestuia.

Modelarea bazată pe simulare constă în construirea de structuri matematice care reprezintă prin analogie caracteristicile esenţiale ale fenomenului sau procesului investigat, înlesnind testarea unui număr infinit de variante prin modificarea unor parametrii de decizie (opţionali) până când se obţine soluţia cea mai plauzibilă şi mai convenabilă.

Modelul previzional de simulare se bazează pe valorificarea unor variabile de intrare (exogene) şi pe proiectarea unor parametrii opţionali, în diferite variante, precum şi a unor factori aleatori (pentru lucrările previzionale în condiţii de risc şi incertitudine), iar din combinarea lor rezultă o serie de ecuaţii în lanţ, din care se obţin variabile de ieşire (rezultative, endogene), ce devin elemente de calcul ale unor noi condiţii.

Pe măsură ce se măreşte numărul variabilelor de intrare iniţiale şi al parametrilor opţionali se realizează modele de simulare tot mai cuprinzătoare.

Simularea Monte Carlo este o modelare prin experimentarea ştiinţifică a proceselor deterministe sau stochastice, fundamentată pe principiul generării unor variabile aleatoare (sau a unor procese stochastice) legate funcţional de sistemul real, prin caracteristici specifice (momente, densitate de repartiţie sau funcţii de repartiţie), obiectivul fiind obţinerea de informaţii privind comportarea sistemului real prin prelucrarea experimentelor simulate cu aceste variabile.

Variabilele aleatoare generate, pentru a fi pertinente, trebuie să fie estimate cu o abatere cât mai mică în probabilitate

Page 89: PREVIZIUNE ECONOMICA

Previziune economică. Note de curs 89

în raport cu cele reale. Calitatea simulării prin metoda Monte Carlo apare ca rezultat al unui compromis între eficienţa şi calitatea reprezentării realizate prin înlocuirea valorilor variabilei reale cu selecţii statistice artificiale generate în cursul simulării.

Simularea de tip „joc" constă în experimentarea pe model, prin acordarea unor valori arbitrare variabilelor de intrare, urmărindu-se efectul asupra variabilelor de stare şi de ieşire, ca şi asupra funcţiei sau funcţiilor obiectiv. Variabilele de intrare pot fi deterministe sau stochastice. Cele deterministe sunt preluate de calculator de pe un mediu exterior (benzi magnetice, perforate etc.) sau determinate pe baza unui algoritm impus de subiect, iar cele stochastice sunt generate cu calculatorul prin procedee adecvate.

Dependenţa între variabilele de intrare şi cele de stare sau ieşire este determinată de structura logică a modelului şi simularea pe calculator necesită transcrierea în formă algoritmică a modelului de simulare, ilustrat printr-o schemă logică (flow-chart), prin care se precizează dependenţele, condiţionările logice şi operaţiile aritmetice necesare.

Analiza soluţiilor modelului de simulare este etapa finală care constă în prelucrarea datelor simulate, calcularea statisticilor pentru validarea rezultatelor prin teste de semnificaţie adecvate, alegerea celei mai eficiente soluţii în raport cu criteriul (criteriile) de performanţă.

6.7.3. Metode intuitive

Principalele metode intuitive colective folosite în domeniul previziunii sunt metoda discuţiilor în grup şi metoda anchetelor iterative.

Page 90: PREVIZIUNE ECONOMICA

Previziune economică. Note de curs 90

A. Metoda discuţiilor în grup, cunoscută iniţial sub numele de Brainstorming, semnifică obţinerea unor soluţii de perspectivă prin „asaltul ideilor", prin stimularea gândirii şi creaţiei colective. Soluţia adoptată este rodul unei munci colective, prin colaborarea multidisciplinară.

B. Metoda anchetelor iterative (Delphi) se bazează pe consultarea în mai multe runde a unui grup de experţi şi folosirea sistematică a opiniilor acestora. Spre deosebire de metoda anterioară, ea se bazează pe principiul izolării experţilor, în vederea eliminării riscului de influenţare reciprocă şi a obţinerii unor răspunsuri obiective. În consecinţă, ei nu cunosc componenţa colectivului.

Pentru creşterea performanţelor metodei, sunt necesare: ameliorarea modului de selecţionare a experţilor, încât în colectivul organizat să fie antrenaţi cei mai competenţi specialişti; perfecţionarea mecanismului de retroreacţie, pe parcursul rundelor de chestionare, printr-o informare calitativ superioară, bazată pe computerizare; îmbunătăţirea substanţială a tehnicilor şi mijloacelor de prelucrare şi sintetizare a răspunsurilor, realizându-se astfel o conexare cu tehnici explorative sau normative.

6.7.4. Metode de echilibrare (balanţe previzionale) Echilibrul economiei naţionale este reprezentat printr-o

serie de corelaţii şi raporturi cantitative între factorii economici, tehnici şi sociali, care condiţionează dezvoltarea economică, şi îndeosebi între cererea şi oferta de mărfuri şi servicii, între fondurile alocate creşterii economice şi cele destinate consumului populaţiei, între necesităţile şi resursele de mijloace materiale, între venituri şi cheltuieli, între circulaţia

Page 91: PREVIZIUNE ECONOMICA

Previziune economică. Note de curs 91

mărfurilor şi circulaţia banilor, între locurile de muncă disponibile şi resursele de forţă de muncă etc.

În vederea realizării unor echilibre cât mai convenabile se foloseşte metoda balanţelor previzionale, care au ca obiect proiectarea unor corelaţii eficiente. Prin caracterul lor complex, balanţele previzionale valorifică şi sintetizează calculele realizate cu ajutorul altor metode previzionale.

Corespunzător categoriilor de proporţii ce caracterizează dezvoltarea economico-socială, în activitatea previzională se folosesc:

• Balanţa materială reprezintă un sistem de indicatori prin care se cuantifică concordanţa dintre necesităţile şi resursele materiale ale economiei naţionale, într-o anumită perioadă, în condiţiile valorificării raţionale a potenţialului economic. Balanţele materiale reflectă corelaţiile cantitative dintre producţia şi consumul anumitor categorii de produse, dintre import şi export, dintre cantităţile destinate consumului curent şi cele destinate completării sau formării rezervelor şi stocurilor.

După elaborarea balanţelor materiale în forma iniţială

urmează, de regulă, operaţia de echilibrare. Indiferent de situaţie, operaţia de echilibrare presupune reanalizarea şi

Page 92: PREVIZIUNE ECONOMICA

Previziune economică. Note de curs 92

revizuirea diverselor categorii de necesităţi şi de resurse în corelaţie cu alte balanţe şi potrivit cerinţelor de eficienţă.

• Balanţele valorice reflectă în expresie bănească proporţii de sinteză din economia naţională privind formarea, distribuirea şi redistribuirea producţiei sociale, prin intermediul diferitelor fonduri băneşti. Balanţele valorice cuprind sfera relaţiilor privind echilibrul financiar, monetar şi valutar.

• Balanţele forţei de muncă reflectă raporturile ce se creează pe piaţa forţei de muncă şi în procesul de folosire a acesteia pe ramuri şi domenii de activitate, pe mediul urban şi cel rural, pe sexe, în profil teritorial.

Page 93: PREVIZIUNE ECONOMICA

Capitolul 7

MODELE INTERRAMURI.

BALANŢA LEGĂTURILOR DINTRE RAMURI

7.1. Conţinutul balanţei legăturilor dintre ramuri

În cadrul modelării economico - matematice un loc aparte îl ocupă modelele între ramuri, bazate pe analiza intrări - ieşiri, cunoscute în ţara noastră sub denumirea generică de balanţă a legăturilor dintre ramuri. Asemenea modele reflectă fluxurile şi interdependenţele existente în cadrul economiei naţionale între ramurile în care se desfăşoară activitatea economică.

În cadrul balanţei legăturilor dintre ramuri se disting două sensuri ale fluxurilor de materiale, produse sau servicii productive şi anume: pe de o parte intrările într-o anumită ramură sau subramură, iar pe de altă parte ieşirile din fiecare ramură sau subramură, finalizate în producţia rezultată şi repartizată pe destinaţii. Prin aceste două categorii de fluxuri se cuantifică relaţiile dintre resurse şi utilizarea lor, asigurându-se echilibrul material din economie.

Totodată în cadrul balanţei legăturilor dintre ramuri distingem relaţiile tehnologice, adică legăturile ce se formează în aparatul de producţie al economiei naţionale în procesul de producţie sau consum productiv.

În cadrul balanţei, fiecărei ramuri îi corespunde un rând şi o coloană. Pe rânduri se înscrie utilizarea producţiei fiecărei ramuri, anume pentru consumul intermediar, adică pentru consumul productiv propriu şi a celorlalte ramuri, pentru acumulare, adică pentru capitalul fix, capital circulant şi stocuri materiale, pentru fondul de consum public şi privat, pentru export şi pierderi inevitabile din produsul intern sau

Page 94: PREVIZIUNE ECONOMICA

Previziune economică. Note de curs 94

naţional. Pe coloane se înscrie pentru fiecare ramură structura cheltuielilor materiale de producţie, elementele producţiei nete sau valorii adăugate, adică venitul net, salariile, impozitele indirecte nete precum şi importul. Rândurile din tabel arată în esenţă repartiţia producţiei fiecărei ramuri iar coloanele-structura valorică corespunzătoare. Partea principală a balanţei legăturilor dintre ramuri o reprezintă tabelul fluxurilor de produse şi servicii, la care se mai adaugă tabelul coeficienţilor repartiţiei producţiei, tabelul coeficienţilor tehnici sau ai consumurilor materiale directe şi tabelul coeficienţilor consumurilor materiale totale. Tabelul principal al balanţei legăturilor dintre ramuri cuprinde patru părţi cunoscute sub numele de cadrane.

Cadranul I reprezintă partea balanţei care reflectă relaţiile de interdependenţă ce se formează între ramurile şi subramurile economiei naţionale ca urmare a livrărilor reciproce de obiecte ale muncii adică dependenţele tehnologice dintre ramuri. Rândurile cadranului evidenţiază repartizarea producţiei fiecărei ramuri între toate ramurile producţiei materiale, deci fluxurile materiale care intră în consumul productiv, iar coloanele arată structura cheltuielilor materiale de natura obiectelor muncii pentru obţinerea producţiei în fiecare ramură. Cadranul are forma unei matrice pătratice, în care pe rânduri sunt înscrise ramurile în care se împarte economia naţională. Fiecare ramură este analizată într-o dublă calitate: producătoare şi consumatoare. Fluxurile materiale sunt cuantificate cu ajutorul coeficienţilor consumului intermediar, simbolizaţi cu xij care semnifică ce cantitate trebuie să se consume din producţia ramurii producătoare i pentru a se realiza producţia proiectată în ramura consumatoare j. În cadranul I ar trebui să existe n variabile Xj. În realitate numărul acestor variabile este mai mic pentru că nu

Page 95: PREVIZIUNE ECONOMICA

Previziune economică. Note de curs 95

există legături directe între absolut toate ramurile economice naţionale: unele variabile xij sunt nule. Fiecare variabilă xij are o dublă semnificaţie: ieşirea din ramura producătoare i şi intrarea în ramura consumatoare j. Totalurile pe linii nu sunt egale cu totalurile pe coloane pentru că totalul pe linii arăta partea producţiei fiecărei ramuri producătoare destinată consumului producţiei în economia naţională, iar totalul pe coloane arată mărimea cheltuielilor materiale făcute în cadrul ramurilor consumatoare pentru obţinerea producţiilor proiectate.

Cadranul al II-lea cuprinde fluxurile de produse şi servicii ieşite din sfera producţiei şi intrarea în sfera utilizării finale. Acest cadran reflectă produsul sau consumul final respectiv cererea finală pe ansamblul economiei după provenienţă pe ramuri furnizoare şi pe destinaţii. Produsul final reprezintă partea producţiei unei ramuri destinată satisfacerii cererii finale simbolizată cu Y. Aceasta este structurată pe următoarele elemente: consumul final public, consumul final privat, formarea brută de capital fix, variaţia sau creşterea stocurilor, exportul; există însă ramuri ale economiei naţionale al căror produs final nu acoperă toate aceste necesităţi.

Rezultă că produsul global al ramurilor (X) se împarte în două părţi: produsul intermediar şi produsul final. Produsul intermediar repartizat pentru consumul productiv este supus unui nou proces de prelucrare şi intră în cheltuielile materiale ale ramurilor. Produsul final nu mai este supus unei prelucrări ulterioare ci este folosit pentru consum social sau personal ieşind definitiv din sfera producţiei. Repartizarea produsului global pentru consum intermediar şi consum final este caracterizată cu ajutorul unui sistem de ecuaţii de repartizare a producţiei :

Page 96: PREVIZIUNE ECONOMICA

Previziune economică. Note de curs 96

În formă restrânsă, sistemul de ecuaţii se poate scrie astfel :

Cadranul al III-lea cuprinde pe ramuri ale economiei

naţionale următorii indicatori: amortizarea capitalului fiX (Z), valoarea adăugată netă (VAN) structurată pe impozite indirecte nete (taxa pe valoarea adăugata - TVA, taxe vamale - TV, retribuţii salariale - S, excedentul de exploatare, profitul - P ), valoarea adăugată brută (VAB)(valoarea adăugată netă+amortizarea), cheltuielile totale ale producţiei (CM) (cheltuielile de natura obiectivelor muncii + amortizarea), iar uneori şi importul (Im). Însumarea elementelor din cadranele I şi III se caracterizează cu ajutorul ecuaţiilor de balanţă ale cheltuielilor de producţie care au următoarea formă : f

Page 97: PREVIZIUNE ECONOMICA

Previziune economică. Note de curs 97

În formă restrânsă sistemul de ecuaţii se poate scrie astfel:

Sistemul ecuaţiilor de echilibru are următoarea formă :

Modelul balanţei legăturilor dintre ramuri este

constituit dintr-un sistem de ecuaţii diferenţiate pe trei tipuri şi anume:

• ecuaţii de repartizare a producţiei fiecărei ramuri construite prin însumarea elementelor din cadranele I şi II

• ecuaţii ale formării cheltuielilor de producţie, construite prin însumarea elementelor din cadranele I şi III

• ecuaţii de echilibru în profil de ramură şi pe ansamblul economiei naţionale. Cadranul al IV-lea reflectă procesul de redistribuire

făcând legătura dintre veniturile primare din cadranul al IlI-lea şi consumul final din cadranul al II-lea.

În cadranul al IV-lea se cuprind veniturile unităţilor şi lucrărilor din sfera considerată neproductivă.

De obicei acest cadran nu se completează datorită unor dificultăţi de ordin teoretic şi metodologic, iar sub aspectul conţinutului nu este suficient de semnificativ pentru analiza şi previzionarea macroeconomică.

Page 98: PREVIZIUNE ECONOMICA

Previziune economică. Note de curs 98

7.2. Modelul static al balanţei legăturilor dintre

ramuri

Balanţa legăturilor dintre ramuri caracterizează şi măsoară dependenţele dintre ramurile economiei naţionale; în acest scop, sunt folosite dependenţele funcţionale dintre volumul producţiei şi cheltuielile pentru fabricarea sa.

Pentru aceasta prezintă o mare importanţă coeficienţii cheltuielilor materiale directe, notaţi cu aij care arată cât se consumă din producţia ramurii i pentru a se obţine o unitate din producţia proiectată în ramura j. Se calculează ca raport între consumurile intermediare şi produsele globale sau brute ale ramurilor consumatoare adică:

Se presupune că partea din producţia ramurii i

consumată productiv în ramura j este direct proporţională cu volumul producţiei proiectare a ramurii j, adică:

Coeficienţii aij se identifică în conţinut cu consumurile

specifice. Mărimea lor depinde de nivelul tehnic şi tehnologic al producţiei, din care motiv sunt numiţi coeficienţi tehnologici. Coeficienţii aij formează o matrice pătratică numită matricea A care are un rol esenţial în toate aplicaţiile balanţei.

Pe baza modelului balanţei se pot calcula şi coeficienţii repartizării producţiei ramurii i consumată productiv în ramura j şi produsul global al ramurii producătoare, adică:

Page 99: PREVIZIUNE ECONOMICA

Previziune economică. Note de curs 99

Între coeficienţii aij şi coeficienţii hij există o legătură strânsă, o dependenţă reciprocă fapt pus in evidenţă astfel:

Matricea A caracterizează structura producţiei sociale,

divizarea ei pe ramuri şi legăturile dintre ramuri. Din asemenea considerente de conţinut matricea A se mai numeşte şi matrice structurală. Elementele matricei A după conţinutul lor au numai valori pozitive sau sunt nule, nu pot lua valori negative.

Relaţia:

arată că între consumurile unei ramuri şi producţia sa totală există raporturi constante. Ecuaţiile de repartizare a producţiei capătă următoarea formă:

Din această relaţie se determină expresia produsului sau cererii finale:

Sistemul ecuaţiilor de repartizare a producţiei constituie

modelul static al balanţei legăturilor dintre ramuri; este un sistem liniar cu n ecuaţii şi 2n necunoscute. Acest model permite să se găsească n variabile dacă se dau n mărimi produsului global sau final al ramurilor. Când se cere să se calculeze produsul global este vorba de produsul global necesar la nivelul proiectat. În acest scop este necesar să se determine coeficienţii cheltuielilor materiale totale notaţi cu Aij, care arată partea de producţie pe care fiecare ramură trebuie să o pună la dispoziţia economiei naţionale pentru obţinerea unei unităţi de produs final pentru o anumită ramură. Aceşti

Page 100: PREVIZIUNE ECONOMICA

Previziune economică. Note de curs 100

coeficienţi înglobează toate cheltuielile materiale adică atât cele directe cât şi cele indirecte. Cheltuielile directe exprimă legătura dintre două produse conexe dintre două ramuri alăturate tehnologic. Cheltuielile indirecte exprimă cheltuielile de acelaşi gen care au loc în toate ramurile ce concură la obţinerea produsului în cauză. Coeficienţii cheltuielilor materiale totale, se pot dimensiona numai cu ajutorul balanţei legăturilor dintre ramuri; se porneşte de la modelul static al balanţei care în formă matriceală poate fi scris astfel:

X = A*X + Y ,de unde se poate deduce că: X = (E - A)-1 *Y Expresia (E - A)-1 dă valoarea coeficienţilor

cheltuielilor materiale totale. Coeficienţii A ij formează o matrice pătratică. Modelul capătă următoarea formă:

Modelul static al balanţei legăturilor dintre ramuri

oglindeşte relaţiile dintre produsul global sau brut al fiecărei ramuri şi produsul final al tuturor ramurilor, evidenţiază faptul că produsul final al unei ramuri oarecare antrenează o modificare în lanţ în toate ramurile economiei naţionale şi nu numai în ramurile în cauză.

7.3. Elaborarea modelului balanţei legăturilor

dintre ramuri pentru perioada de previziune

Pentru a răspunde necesităţilor conducerii previzionale, balanţa legăturilor dintre ramuri (BLR) se elaborează şi ca balanţă pentru perioada de previziune. Punctul de plecare este balanţa statistică. Elaborarea balanţei pentru perioada de previziune presupune parcurgerea următoarelor operaţii:

a) Dimensionarea produsului final sau a cererii finale.

Page 101: PREVIZIUNE ECONOMICA

Previziune economică. Note de curs 101

Cererea finală se stabileşte exogen în afara modelului de balanţă. Pe ansamblul economiei naţionale, cererea se dimensionează şi se structurează pe baza următoarelor elemente: analiza nivelului şi structurii existente a cererii finale pe baza balanţei statistice; cercetarea şi evaluarea acţiunii factorilor care influenţează ritmul de creştere a cererii finale, a corelaţiei dintre fondul de acumulare, fondul de consum, fondul de înlocuire; elaborarea de ipoteze de previziune privind raportul dintre fondul de acumulare şi fondul de consum în fundamentarea de ipoteze de previziune privind raportul dintre fondul de acumulare şi fondul de consum în funcţie de dinamica productivităţii muncii şi antrenarea în producţia resurselor de forţă de muncă, de schimbările în eficienţa acumulării productive şi de factorii care condiţionează creşterea bunăstării materiale; elaborarea de previziuni privind dezvoltarea fiecărei ramuri de producţie luându-se în considerare şi perspectivele relaţiilor economice externe.

b) Calculul coeficienţilor cheltuielilor materiale directe şi actualizarea acestora. Coeficienţii cheltuielilor materiale directe se calculează

de obicei pe baza balanţei statice a legăturilor dintre ramuri; aceşti coeficienţi nu pot fi însă extrapolaţi în mod mecanic pentru perioada de previziune, este necesară actualizarea coeficienţilor respectivi la condiţiile perioadei de previziune ca urmare a modificărilor produse în economia naţională. Factorii principali care influenţează coeficienţii cheltuielilor materiale directe sunt: substituirea reciprocă a diferitelor surse de energie; substituirea materiilor prime naturale cu materiale sintetice şi tendinţa de deplasare spre produsele mai complexe, prelucrate superior; creşterea generală a consumului de produse prelucrate industrial şi a consumului de servicii; tendinţa de scădere în industria prelucrătoare a consumurilor materiale.

Page 102: PREVIZIUNE ECONOMICA

Previziune economică. Note de curs 102

c) Calculul coeficienţilor cheltuielilor materiale totale Coeficienţii cheltuielilor materiale totale se determină pe baza matricei actualizate a coeficienţilor tehnologici. Pentru calculul coeficienţilor cheltuielilor materiale totale se parcurg următoarele operaţii: calculul matricei diferenţă (E - A) şi a determinantului său; scrierea transpusei şi calculul asociatei sale; calculul matricei inverse (E - A)-1.

d) Determinarea producţiei brute sau a produsului global al ramurilor. Această operaţie prezintă importanţă deosebită pentru stabilirea proporţiilor şi asigurarea echilibrului în economie; balanţa legăturilor dintre ramuri permite să se stabilească cererea de consum net şi în mod corelativ, produsul global al fiecărei ramuri astfel încât să se acopere complet necesarul de produs final. Produsele globale finale sunt coordonate şi echilibrate între ele. Produsul ramurii se fundamentează în funcţie de necesităţile pieţei interne şi externe şi de potenţialul tehnico-productiv. Produsul global se calculează după relaţia:

e) Corelarea volumului necesar cu volumul posibil al

produsului global şi stabilirea indicatorului re ţinut ca obiectiv. Volumul necesar al produsului global rezultă din

calculele de balanţă, iar volumul posibil este stabilit în afara balanţei, în funcţie de capacităţile de producţie şi gradul lor de utilizare, de posibilităţile de asigurare a necesarului de materii prime, materiale energie şi forţe de muncă, de resurse financiare şi valutare. Situaţia ideală ar fi ca volumul necesar să fie egal cu volumul posibil de realizat. În realitate între cele două variabile există diferenţe.

f) Determinarea variabilelor din cadranul al III lea : amortizarea capitalului fix, cheltuielile materiale totale

Page 103: PREVIZIUNE ECONOMICA

Previziune economică. Note de curs 103

valoarea adăugată netă structurată pe elemente, valoarea adăugată brută, importul.

Amortizarea pe ramuri (Zi) se calculează înmulţind coeficienţii amortizării (zi) cu produsul global : Zi = zi • Xi

Coeficienţii amortizării se calculează pe baza balanţei statistice a legăturilor dintre Z ramuri după relaţia :

şi se actualizează la condiţiile perioadei de previziune în funcţie de acţiunea factorilor care îi influenţează în sensul creşterii sau descreşterii. Pe ansamblul economiei, fondul de amortizare se calculează prin însumarea amortizării pe ramuri

Cheltuielile materiale totale ale ramurilor se calculează

prin însumarea consumurilor intermediare înscrise în cadranul I în coloanele aferente cu amortizarea corespunzătoare. Se utilizează următoarele relaţii :

Pe ansamblul economiei naţionale se însumează

cheltuielile materiale pe ramuri:

Valoarea adăugată netă pe ramuri se calculează ca

diferenţă între produsul global şi cheltuielile materiale: VANi = Xi - CMi Valoarea adăugată brută se calculează prin însumarea

valorii adăugate nete cu amortizarea capitalului fix: VABi = VANi + Z i

Page 104: PREVIZIUNE ECONOMICA

Previziune economică. Note de curs 104

Importul aferent fiecărei ramuri se stabileşte în cadrul lucrărilor preliminare care servesc la determinarea principalilor indicatori sintetici ai economiei naţionale în strânsă corelaţie cu exportul astfel încât cele două fluxuri ale comerţului exterior să se compenseze reciproc.

Resursele totale (R) se stabilesc în profil de ramură şi pe ansamblul economiei naţionale. Sunt constituite din produsul global respectiv din produsul global brut şi import. Pentru echilibrarea balanţei legăturilor dintre ramuri trebuie să se asigure egalitatea între resursele totale şi utiliz ările totale (U), formate din consumul intermediar şi cererea finală sau consumul final.

După parcurgerea tuturor acestor etape se întocmeşte totalul sintetic al BLR pentru perioada de previziune.

Page 105: PREVIZIUNE ECONOMICA

Capitolul 8

PREVIZIONAREA RESURSELOR UMANE

8.1. Raportul populaţie — economie

In ciuda simplităţii aparente raportul populaţie-economie denumit şi corelaţie demoeconomică, sintetizează un mare număr de relaţii de interdependenţă. În condiţiile de maximă generalitate, acest raport presupune aşezarea faţă în faţă a două agregate şi anume populaţia şi respectiv economia, exprimate în mărimi comparabile sub raportul comensurării, ritmul de creştere al uneia în comparaţie cu ritmul de creştere al celorlalte, dimensiunea şi structura economiei naţionale într-o relaţie de simetrie cu partea din populaţie care se ocupă nemijlocit în producţia socială, denumită populaţie activă.

Raportul populaţie-economie are caracter istoric - reprezintă relaţiile dintre populaţie şi masa mijloacelor sale de subzistenţă şi se disting două tipuri de corelaţii demoeconomice:

— de tip demoalimentar; — de tip demoeconomic-dezvoltat.

Primul tip de corelaţie generează tensiune demoalimentară, iar variabilele acesteia sunt: numărul şi intensitatea populaţiei „presiunea demografică" în raport cu suprafaţa demografică şi cu randamentul la hectar. Relaţia indicilor Iqa > Ipt este considerată ca fiind pozitivă, ceea ce corespunde formei elementare a corelaţiei demoeconomice.

Cel de-al doilea tip de corelaţie este rezultatul dezvoltării economice, creşterii forţelor de producţie şi progres social. Urmare a acestor factori se diversifică nevoile, apar altele, se modifică priorităţile de satisfacere.

Page 106: PREVIZIUNE ECONOMICA

Previziune economică. Note de curs 106

În societatea contemporană raportul populaţie-economie îmbracă forma complexă a relaţiei dintre „creşterea economică" şi „creşterea populaţiei", aceasta devenind corelaţia demoeconomică fundamentală care de fapt înglobează un număr mare de variabile economice şi demografice, între care se stabilesc o serie de interdependenţe şi condiţionări. Indiferent de tipul corelaţiei, populaţia unei ţări apare în tripla ipostază:

— fond de muncă, adică producătoarea de bunuri materiale; — subiect de venituri, adică în urma folosirii acesteia se poate obţine profit; — consumatoare, adică foloseşte bunurile create. Populaţia activă, numărul şi structura ei este influenţată de

două categorii de factori: — demografici, numărul şi structura populaţiei şi, ca atare,

natalitatea şi mortalitatea populaţiei; — social-economici, gradul de participare al populaţiei la

munca socială, structura economiei naţionale, înzestrarea tehnică a muncii, procesele de mobilitate teritorială şi profesională.

8.2. Resursele umane în modelele creşterii

economice

A.Modelele teoriei moderne a creşterii economice - presupun identificarea acţiunii fiecărui factor ce influenţează relaţia demoeconomică. Sunt socotiţi factori ai creşterii economice forţa de muncă şi capitalul, la care se asociază capacitatea tehnică şi organizatorică (progresul tehnic, productivitatea muncii) şi „factorul rezidual", înţeles ca fiind

Page 107: PREVIZIUNE ECONOMICA

Previziune economică. Note de curs 107

influenţa sporurilor, cunoştinţelor şi a calificării, deci a „capitalului intelectual".

B.Modele demoeconomice ale creşterii economice. În această categorie se includ acele modele bazate pe funcţia globală de producţie de tip Cobb-Douglas. Cele mai cunoscute modele de acest tip sunt cele elaborate de J.M. Keynes, R. Harrod, E. Dawar, J. Hicks, R.M. Solow.

Modelul R.F. Harrod consideră populaţia este o variabilă exogenă. El studiază problema în două ipoteze:

a) populaţia creşte, iar progresul tehnic rămâne neschimbat; b) populaţia este staţionară, iar progresul tehnic creşte. Notaţiile folosite sunt: Yt = produsul naţional net în perioada „t"; Kt = stocul de capital existent la începutul perioadei „t"; St = economiile (acumulările) în perioada „t"; It = investiţiile efectuate în cursul perioadei „t"; K = coeficientul capitalului; x = variabila demografică;

În prima variantă, creşterea populaţiei este în progresie

geometrică, iar cunoştinţele tehnice rămân neschimbate ca şi productivitatea investiţiilor. În aceste condiţii partea din produsul naţional net alocată creşterii, va fi egală cu creşterea populaţiei din decursul perioadei multiplicată cu coeficientul capitalului.

Dacă populaţia în momentul t+1 este:

Page 108: PREVIZIUNE ECONOMICA

Previziune economică. Note de curs 108

În a doua variantă în care populaţia este staţionară, iar

progresul tehnic în creştere, capitalul necesar va reprezenta o parte constantă din produsul naţional net egală cu sporul acestuia (sau producţiei) raportat la totalul lui, adică:

Modelul R.M. Solow, porneşte de la funcţia de producţie

generală dar evidenţiază influenţa variaţiei raportului capital-muncă asupra ritmului de creştere, adică investiţia netă este ritmul de creştere a cantităţii de capital dK/dt calculată astfel:

Modelul L. Stoleru, care porneşte de la următoarea funcţie de producţie:

Page 109: PREVIZIUNE ECONOMICA

Previziune economică. Note de curs 109

care exprimă ritmul de creştere a producţiei în funcţie de ritmul de creştere a factorilor, unde: dA / A = termenul rezidual. Referitor la forţa de muncă el propune doi indici: — indicele de cantitate a forţei de muncă, adică populaţia

numerică şi structura ei, inclusiv durata muncii; — indicele de calitate a forţei de muncă, adică vârsta,

nivelul de instruire şi respectiv calitatea forţei de muncă. Modelul J.J. Spengler, care porneşte de la existenţa între

variabilele economice şi cele demografice, mai curând a unor relaţii de dependenţă reciprocă decât relaţii cauzale unilaterale, iar influenţa reciprocă se exercită în cadrul unui interval mare de timp.

Din analiza tuturor acestor modele, rezultă că variabila principală este forţa de muncă, cu diversele ei caracteristici, ceea ce impune folosirea unei funcţii transformate de producţia de tipul:

unde: Qt = producţia în perioada t; Lte = îmbunătăţirea compoziţiei populaţiei active; JT = elementele noi ale capitalului; At' = factorul rezidual (creşterea datorată progresului tehnic etc.).

Page 110: PREVIZIUNE ECONOMICA

Previziune economică. Note de curs 110

8.3. Elaborarea prognozei demografice

Prognoza demografică se construieşte, de regulă, în trei modalităţi: - prin estimarea populaţiei totale pe ţară, operând ca variabile agregate; - prin proiectarea populaţiei totale şi pe structuri (pe vârste

şi sexe) pentru fiecare judeţ şi apoi, prin însumare, la nivelul ţării;

- prin estimarea populaţiei totale pe mediile urban şi rural, pe structurile de vărste şi sexe, precum şi prin însumarea acestora la nivelul ţării.

În strânsă legătură cu aceste trei modalităţi de lucru se află metodele aplicate, şi anume metoda globală şi metoda analitică.

Metoda globală constă în proiectarea evoluţiei populaţiei prin extrapolarea directă a numărului total al locuitorilor ţării, pe baza tendinţei de durată observată statistic şi eventual, luând în considerare schimbările previzibile ce vor avea loc în comportamentul demografic. Ea poate fi realizată folosind diferite tehnici previzionale:

- cu ajutorul ratei medii (în cazul unei evoluţii în progresie aritmetică):

unde: Pt = numărul populaţiei la orizontul prognozei;

P0 = numărul populaţiei în anul de bază; = raţia medie anuală a evoluţiei populaţiei;

n = numărul de ani de după anul de bază;

Page 111: PREVIZIUNE ECONOMICA

Previziune economică. Note de curs 111

k = coeficientul unitar sau subunitar de corectare a tendinţei principale.

- cu ajutorul ritmului mediu anual (în cazul unei evoluţii în progresie geometrică):

- cu ajutorul unei funcţii polinomiale:

unde: a, b, c = coeficienţi de corecţie; t = variabila timp. Metoda analitică (a componentelor) constă în

proiectarea şi corelarea componentelor care condiţionează dinamica populaţiei (în ansamblu sau pe sexe, unităţi teritorial-administrative etc.).

Această metodă presupune următoarea succesiune de calcule:

- preliminarea numărului populaţiei în anul de bază (P0); - proiectarea numărului născuţilor vii (N), între anul de

bază şi anul de previziune, înmulţindu-se numărul populaţiei feminine fertile, adică cea cuprinsă între 15 şi 49 de ani (Pi) cu rata de fertilitate specifică fiecărei vârste (fi):

- determinarea numărului deceselor (D), care reduc în

fiecare an populaţia din anul de bază, obţinându-se astfel numărul supravieţuitorilor între anul de bază şi anul de previziune.

În acest scop se folosesc tabele de mortalitate, care relevă probabilităţile de deces, diferenţiate pe vârste şi pe sexe şi apoi în total.

Page 112: PREVIZIUNE ECONOMICA

Previziune economică. Note de curs 112

- estimarea numărului emigranţilor (E) şi imigranţilor (I) prin observaţii statistice;

- calcularea numărului populaţiei pentru orizontul previziunii (Pt) pe baza relaţiei:

Diferenţa dintre natalitate (numărul născuţilor vii) şi

mortalitate (numărul deceselor) reprezintă sporul natural (numărul absolut).

Dacă sporul natural este influenţat şi de soldul migrator rezultă dinamica populaţiei totale a ţării, atât ca mărime absolută cât şi relativă (în promile).

Un rol important îl ocupă şi proiectarea numărului de gospodării (de menaje), precum şi a numărului de familii, folosindu-se relaţiile:

unde: c = rata medie a capilor de gospodărie (de familie); C = numărul capilor de gospodărie (de familie); N =

numărul de gospodării (familii); p = numărul mediu de persoane pe o gospodărie (pe o

familie).

8.4. Elaborarea prognozei forţei de muncă

Pentru a aprecia dimensiunile şi corelaţia probabilă a resurselor de muncă şi a gradului de utilizare (sau de

Page 113: PREVIZIUNE ECONOMICA

Previziune economică. Note de curs 113

subutilizare a acesteia) este necesar să se cunoască locul pe care-l ocupă diferitele categorii de resurse umane pe piaţa muncii

Se poate observa că în cadrul populaţiei totale a ţării (P) se disting: a) pe de o parte: — PVM = populaţia în vârstă de muncă, adică

aproximativ între 16 şi 65 de ani — PAM = populaţia în afara vârstei de muncă b) pe de altă parte: — PA = populaţia activă — PI = populaţia inactivă În cadrul populaţiei în vârstă de muncă se disting: — PVMA = populaţia în vârstă de muncă şi aptă de a lucra; — PIM = populaţia în vârstă de muncă dar inaptă de a lucra De asemenea populaţia activă cuprinde: — PO = populaţia ocupată — RM = rezervele de forţă de muncă În cadrul populaţiei ocupate se disting: — S = salariaţii — A = alte categorii de populaţie ocupată

Pentru elaborarea previziunii forţei de muncă, un rol important îl are modelul de simulare global, de forma următoare:

Page 114: PREVIZIUNE ECONOMICA

Previziune economică. Note de curs 114

Page 115: PREVIZIUNE ECONOMICA

Previziune economică. Note de curs 115

În acest context, pentru a previziona numărul populaţiei ocupate (necesarul total de forţă de muncă pentru care există locuri de muncă disponibile) pe ramuri se apelează la relaţia:

Page 116: PREVIZIUNE ECONOMICA

Previziune economică. Note de curs 116

unde Li = numărul necesar al forţei de muncă pentru ramura „i"; X i = producţia ramurii „i"; Wi = productivitatea muncii pentru ramura „i";

= suma economiilor relative de forţă de muncă ce se anticipează că va avea loc pe seama factorilor de creştere a productivităţii muncii; o = anul de bază; t = anul de previziune.

Din model rezultă relaţiile de interdependenţă care există între volumul producţiei, productivitatea muncii şi numărul necesar de forţă de muncă.

În cazul de faţă, numărul forţei de muncă este condiţionat de volumul prevăzut al producţiei şi de nivelul prevăzut al productivităţii muncii.

În condiţii normale are loc o economie relativă de forţă de muncă, ceea ce înseamnă că la o creştere dată a producţiei, are loc creştere mai lentă a efectivului de forţă de muncă sau chiar o stagnare a acestuia. Dacă acest efectiv va fi în anul de previziune mai mic decât anul de bază are loc o economie absolută.

Aceste situaţii diferă, desigur, de la o ramură la alta, în funcţie de factorii care influenţează structura producţiei şi dinamica productivităţii muncii.

Page 117: PREVIZIUNE ECONOMICA

Previziune economică. Note de curs 117

În ultimă analiză, urmează a se obţine echilibrul dintre POt (stabilit cu ajutorul modelului global) şi (calculată cu ajutorul proiectării producţiei şi productivităţii muncii pe ramuri).

Previziunile astfel obţinute urmăresc totodată realizarea

unei corelări raţionale între efectivele necesare şi posibilităţile de acoperire a acestora, atât pe total cât şi pe ramuri şi zone. Pornind de la necesarul total de forţă de muncă se poate stabili necesarul de noi locuri de muncă ca diferenţă între Lt şi Lo, corespunzând deci cu sporul absolut al populaţiei ocupate:

Se proiectează apoi necesarul suplimentar de forţă de

muncă, adică numărul efectiv de lucrători nou încadraţi în anul de previziune. El se calculează prin relaţia:

unde:

A = alte ieşiri din rândul forţei de muncă (plecări la satisfacerea stagiului militar, emigrări).

Page 118: PREVIZIUNE ECONOMICA

Previziune economică. Note de curs 118

BALAN ŢA PREVIZIONAL Ă A FORŢEI DE MUNCĂ

Relaţia de echilibru: I = II + III Cunoscându-se necesarul suplimentar de forţă de muncă,

se determină, în continuare, sursele de acoperire a acestuia, şi anume:

- prin absorbţia disponibilului existent în economie în rândul şomerilor; - prin absolvirea de şcoli şi facultăţi; - prin reveniri din armată a militarilor în termen; - prin migrări previzibile (între ramuri, între zone şi între

categorii socio — profesionale).

Page 119: PREVIZIUNE ECONOMICA

Previziune economică. Note de curs 119

8.5. Elaborarea prognozei productivităţii muncii

După cum s-a arătat, pentru elaborarea previziunilor privind forţa de muncă, este necesar să se anticipeze, în prealabil, productivitatea muncii pentru perioada de perspectivă.

Previzionarea productivităţii muncii se poate realiza apelându-se la mai multe metode: prin extrapolare, prin comparaţii internaţionale, prin corelaţie cu gradul de înzestrare a muncii şi cu eficienţa folosirii echipamentelor de producţie (fonduri fixe), prin intermediul economiei relative de forţă de muncă, prin folosirea modelului BLR.

- Previzionarea productivităţii muncii prin extrapolare se poate realiza fie pe seama unui singur factor (model unifactorial) considerat în mai multe momente:

fie pe seama influenţei concomitente a mai multor factori (modele multifactoriale):

unde: W = productivitatea muncii; a,b,...n = intervalul (numărul de unităţi de timp) dintre

momentele înregistrării statistice a productivităţii muncii; xi = factorii de influenţă.

Page 120: PREVIZIUNE ECONOMICA

Previziune economică. Note de curs 120

- Metoda comparaţiilor interna ţionale poate servi la

prognozarea productivităţii muncii prin determinarea timpului necesar pentru eliminarea decalajului faţă de o ţară mai dezvoltată.

Pentru abordarea acestei probleme se vor folosi notaţiile: t = numărul de ani necesari egalizării nivelurilor; W0(A) = nivelul productivităţii muncii în anul de bază în ţara „A" beneficiară a prognozei; W0(B) = nivelul productivităţii muncii în anul de bază în ţara mai dezvoltată „B" cu care se face comparaţia; rW(A) şi rW(B) = ritmul mediu anual de creştere a productivităţii muncii în cele două ţări. Trebuie obţinută egalitatea:

Pentru prognozarea ritmului mediu anual al productivităţii

muncii necesar ţării „A" în scopul ajungerii din urmă a ţării „B" după „t" ani (considerându-se durata) se vor folosi relaţiile de mai jos:

Page 121: PREVIZIUNE ECONOMICA

Previziune economică. Note de curs 121

Se poate proiecta apoi volumul absolut al productivităţii muncii pentru ţara „A":

- Prognozarea productivităţii muncii se poate efectua şi

prin corelaţie cu gradul de înzestrare tehnică a muncii şi cu eficienţa folosirii echipamentelor de producţie, utilizând modelul de forma următoare:

unde:

Page 122: PREVIZIUNE ECONOMICA

Previziune economică. Note de curs 122

- Previzionarea productivităţii muncii prin intermediul

economiei relative de forţă de muncă se realizează în mod etapizat astfel:

a) preliminarea nivelului producţiei pentru anul de bază (X0); b) preliminarea efectivului forţei de muncă pentru anul de bază (L0); c) calcularea productivităţii muncii pentru anul de bază:

d) determinarea volumului producţiei în anul de previziune (Xt); e) calcularea necesarului de forţă de muncă la nivelul

producţiei în anul de previziune dar cu productivitatea muncii din anul de bază:

f) calcularea mărimii totale a economiilor relative de forţă

de muncă prestabilite pe baza factorilor de creştere a productivităţii muncii:

Page 123: PREVIZIUNE ECONOMICA

Previziune economică. Note de curs 123

g) calcularea necesarului de forţă de muncă pentru anul de previziune:

h) determinarea nivelului productivităţii muncii pentru anul de previziune:

i) stabilirea sporului absolut al productivităţii muncii:

j) determinarea indicelui de creştere a productivităţii muncii:

k) determinarea aportului creşterii productivităţii muncii la sporirea producţiei:

Page 124: PREVIZIUNE ECONOMICA

Capitolul 9

PREVIZIONAREA CREŞTERII ECONOMICE

9.1. Consideraţii privind teoria cre şterii economice

Creşterea economică se defineşte ca fiind un spor al ritmului

• Produsului Naţional Brut • Produsului Intern Brut • Venitului Naţional pe cap de locuitor. Analiza creşterii economice operează cu o serie de

concepte macroeconomice agregate ca de exemplu: ritmul de creştere a populaţiei, ritmul de creştere a producţiei, volumul şomajului, ritmul de creştere a forţei de muncă, dar şi cu o serie de indicatori care cuprind dinamica şi interacţiunile sistemului economic naţional.

Trăsăturile teoriei creşterii economice: • este teoria creşterii economice a ţărilor

dezvoltate; • abordarea creşterii economice se face în două

direcţii şi anume: abordarea ofertei separate, abordarea cererii de asemenea separat;

• teoria descrie mecanisme de creştere a capacităţii de producţie sub incidenţa dinamicii factorilor de producţie şi a ratei progresului tehnic;

• deoarece operează cu indicatori agregaţi, teoria admite existenţa unui singur fel de produs (PNN,PIB,VN) şi numai a doi factori de producţie (forţa de muncă şi capitalul fix), care se vând pe piaţă în condiţiile unei concurenţe perfecte;

Page 125: PREVIZIUNE ECONOMICA

Previziune economică. Note de curs 125

• teoria operează cu producţia potenţială a economiei naţionale care exprimă nivelul maxim al producţiei ce poate fi atins în orice moment cu o rată a şomajului de 5%.

Indicatorii teoriei creşterii economice 1. Produsul naţional brut (PNB): PNB = C + I + G + (X—M) = C + S + r + Rf unde: C = cheltuieli pentru consumul personal; I = investiţii private brute interne; G = achiziţii guvernamentale de bunuri şi servicii; X — M = exportul net de bunuri şi servicii; S = acumulările brute ale gospodăriilor şi menajelor; T = plăţi nete pentru taxe (exclusiv transferurile,

dobânzile şi plăţile sub formă de subsidii); Rf = plăţi sub formă de transferuri către străini făcute de personalul particular.

2. Produsul naţional brut (PNB I) calculat pe baza datelor furnizate de sistemul contabilităţii naţionale:

PNB1 = C1 + I1 + G1 + (X — M)1 = C1 + S1 + f + Rf 3. Produsul naţional net (PNN): PNN = PNB — FA unde: FA = mărimea fondului de amortizare; 4. Venitul naţional (VN): VN = PNN— (TIA + TPA + DS) + SNP unde: TIA = taxe indirecte pe afaceri; TPA = transferuri sub formă de plăţi; DS = discrepanţe ca urmare a calculului statistic; SNP = subsidii nete către întreprinderile publice. 5. Produsul intern brut (PIB): PIB = VA + TVAi unde:

Page 126: PREVIZIUNE ECONOMICA

Previziune economică. Note de curs 126

VA = suma valorilor adăugate, create în economia naţională;

TVA i = mărimea taxelor vamale aplicate produselor provenite din import.

9.2. Modelarea creşterii economice

Principalele modele de previzionare a creşterii economice sunt:

A.Modelarea cererii pentru consum Problema care se ridică la evaluarea cererii pentru

consum constă în dificultatea trecerii de la abordarea individuală la cea agregată care este caracteristică creşterii economice.

În general funcţia cererii pentru un produs „i" este Ci şi se poate determina pe cale econometrică astfel:

unde: pi — preţul produsului; pk — preţul produsului de substituţie; V — venitul individual; g — gustul cumpărătorului. Abordări în estimarea parametrilor funcţiei de cerere: • analiza econometrică • anchetarea consumatorului • simularea • cercetările de marketing. Funcţia Engel:

Page 127: PREVIZIUNE ECONOMICA

Previziune economică. Note de curs 127

O astfel de funcţie poate fi liniară sau neliniară şi arată reacţia consumatorului când se schimbă venitul faţă de diferite categorii de produse.

Pentru elaborarea unui model coerent trebuie separate variabilele de timp pure de variabilele interclase şi de variabilele mixte.

unde:

Alte tipuri de modele: • modelul Ando-Modigliani • modelul Friedman • modelul Dueseubery • modelul econometric american. Aceste modele au la bază maximizarea utilităţii prin

alocarea venitului pentru consum folosind funcţia de utilitate, precum şi condiţia de echilibru între valoare prezentă a consumului total şi valoarea prezentă a venitului pentru perioada „t".

B. Modelarea cererii pentru investiţii Prin investiţii se realizează modificarea structurilor de

producţie, a forţei de muncă şi tehnologiei. Sursa principală a investiţiilor este producţia internă,

din care prin acumulare se constituie fondurile necesare dezvoltării.

Page 128: PREVIZIUNE ECONOMICA

Previziune economică. Note de curs 128

Deoarece atât consumul cât şi acumularea sunt funcţii dependente de nivelul venitului naţional şi al taxelor, ecuaţia de echilibru este:

unde: • t - nivelul taxelor reale (sumă fixă care nu

depinde de nivelul veniturilor) • Y - t este venitul disponibil. Multiplicatorul investi ţiilor -arată cu cât se modifică

venitul naţional pe seama creşterii investiţiilor cu o unitate, adică:

Derivata funcţiei consumului în raport cu Y arată

înclinaţia marginală pentru consum. Înclina ţia marginală pentru acumulare.

Elaborarea unui program de investiţii presupune

determinarea nivelului stocului de capital K necesar asigurării creşterii venitului naţional şi apoi transformarea lui într-un flux de investiţii nete folosind o funcţie a cererii brute de investiţii.

Creşterea stocului de capital pe seama investiţiilor nete

depinde de creşterea producţiei, de costul real al utilizării capitalului (Ck) şi de variaţia preţurilor, deci:

Page 129: PREVIZIUNE ECONOMICA

Capitolul 10

PREVIZIONAREA RELAŢIILOR ECONOMICE

EXTERNE

10.1. Conţinutul activit ăţii de prognozare a

relaţiilor economice externe

Sfera de activitate a relaţiilor economice externe: • comerţ exterior propriu-zis • comerţul exterior invizibil • servicii • cooperarea economică şi tehnico-ştiinţifică

internaţională în domeniul producţiei industriale, agricole, al activităţii de construcţii, transporturi, comerţ, cercetare tehnico-ştiinţifică, servicii, operaţiuni bancare

Procesele au loc între unităţi aparţinând unor economii naţionale diferite, chiar dacă în unele cazuri exportul nu depăşeşte frontierele naţionale ale furnizorului, cum se întâmplă cu vânzările de bunuri şi servicii prestate turiştilor străini pe teritoriul naţional.

Activitatea de previziune cuprinde: • activitatea de prospectare-prognozare • activitatea tranzacţională • activitatea de elaborare a previziunilor pe termen

scurt privind relaţiile economice externe. A.Activitatea de prospectare şi prognozare. Prospectarea are ca obiect cunoaşterea tendinţelor ce se

manifestă pe piaţa externă, analizându-se un sistem de factori cu acţiune independentă care pot favoriza sau defavoriza diversele categorii de operaţii economice internaţionale.

Page 130: PREVIZIUNE ECONOMICA

Previziune economică. Note de curs 130

Aceste analize prospective se referă la: • analiza curbei de viaţă a produselor • analiza orientărilor şi tendinţelor pe plan mondial în

domeniul cercetării ştiinţifice şi dezvoltării tehnologice; • evaluarea posibilităţilor de export şi de cooperare în

exterior; • studierea posibilităţilor interne de producţie; • cunoaşterea restricţiilor şi facilităţilor practicate de

diverse ţări în relaţiile economice internaţionale; • analiza condiţiilor specifice de climatizare, ambalare,

publicitate şi prezentare a mărfurilor; • studierea preţurilor, condiţiilor de plată, de acordare

şi primire a creditelor externe, precum şi a rentabilităţii diverselor operaţiuni.

Prognoza poate avea atât aspecte cantitative, reprezentate prin mărimi absolute şi relative, cât şi aspecte calitative, relevate prin tendinţe şi schimbări structurale cu efecte majore asupra creşterii economice.

Prognoza de ansamblu a relaţiilor economice internaţionale cuprinde:

• orientarea generală a operaţiilor noastre economice cu exteriorul

• evoluţia conjuncturii diverselor pieţe externe, prezentată în mod diferenţiat pe grupe de produse;

• corelaţiile dintre producţia internă şi relaţiile economice cu exteriorul;

• corelaţiile dintre consumul intern şi relaţiile cu exteriorul;

• incidenţele progresului tehnico-ştiinţific asupra dinamicii şi structurii relaţiilor economice cu străinătatea.

Page 131: PREVIZIUNE ECONOMICA

Previziune economică. Note de curs 131

B. Activitatea tranzacţională - încheierea de tratate, acorduri comerciale şi de plăţi, precum şi alte acte legale, care reglementează principiile, drepturile şi obligaţiile ce intervin între parteneri în cadrul relaţiilor economice internaţionale, înlesnind dezvoltarea orientată a acestei activităţi.

C. Activitatea de elaborare a previziunilor pe

termen scurt, a programelor privind relaţiile economice externe - se desfăşoară pe baza concluziilor desprinse din analizele prospective şi a tranzacţiilor încheiate cu parteneri externi pe termen lung.

Paralel cu elaborarea prognozei se întocmeşte şi programul relaţiilor economice externe care include:

• programul comerţului exterior • programul cooperării economice şi tehnico-ştiinţifice

internaţionale; • balanţa de plăţi externe. Programul de export estimează volumul total al

exportului, şi ponderea sa în venitul naţional şi în P.I.B. Programul de import stabileşte volumul total al

importului cu defalcarea acestuia pe categorii de importuri: materii prime, resurse energetice, echipamente tehnice, bunuri de consum.

Evoluţia exportului şi importului se vede în balanţa comerţului exterior (balanţa comercială). Balanţa comercială exprimă valoric schimburile de mărfuri cu străinătatea, cu ajutorul indicatorilor privind volumul exportului (E), al importului (I), al comerţului exterior (E+X) şi al soldului comerţului exterior (E-I).

Page 132: PREVIZIUNE ECONOMICA

Previziune economică. Note de curs 132

10.2. Metode şi tehnici de prognozare a relaţiilor economice externe

A. Sistemul balanţelor Balanţele materiale – au rol în fundamentarea

exporturilor şi importurilor la unele produse de bază şi energetice, în corelaţie cu celelalte categorii de resurse şi necesităţi.

Balanţa comercială se elaborează pe baza indicatorilor din programele de export şi import.

Balanţa de plăţi externe, are o sferă de cuprindere mai largă decât balanţa comerciala, deoarece, pe lângă valoarea operaţiunilor de export-import de mărfuri, care fac obiectul balanţei comerciale, ea include toate celelalte categorii de încasări şi plăţi cu străinătatea, scadente în perioade de previziune. Schema de principiu este următoarea (model F.M.I.):

1. BALANŢA COMERCIALĂ Export de mărfuri (f.o.b.) Import de mărfuri (c.i.f.)

2. SERVICII Turism Transporturi şi telecomunicaţii Dobânzi Venituri din investiţii (cooperare) Alte servicii 3. CONT CURENT (1+2) 4. CONT CAPITAL (a+b+c) a) Credite pe termen mediu şi lung — primite — acordate b) Credite pe termen scurt — primite — acordate c) Investiţii de capital

Page 133: PREVIZIUNE ECONOMICA

Previziune economică. Note de curs 133

5. ERORI ŞI OMISIUNI 6. SOLD BALANŢĂ (3+4+5) 7. MIŞCĂRI MONETARE Devize convertibile Conturi

cliring Credite F.M.I. Aur monetar Balanţa de plăţi externe serveşte ca instrument de

analiză a nivelului de dezvoltare a unei ţări şi a structurii economiei acesteia.

În cursul anului sau pe o perioadă mai îndelungată, balanţa de plăţi poate înregistra devieri de la echilibrul programat, datorită acţiunii unor factori:

• întârzierile în darea în exploatare a unor obiective industriale noi, cu rol în export;

• nelivrarea unor produse la export sau înlocuirea lor cu unele mai puţin competitive;

• majorarea cantităţilor la export sau import; • modificarea taxei scontului; • evoluţia preţurilor mondiale; restricţii

economice la import; • evoluţia cursurilor de schimb; • factori psihologici şi speculaţia la bursă. În ansamblul său balanţa de plăţi externe trebuie să fie

întotdeauna echilibrată prin compensarea soldurilor active (credite primite + încasări din rate scadente la credite acordate) cu cele pasive (credite acordate + plata ratelor scadente la creditele primite). Soldul influenţează venitul naţional. În acest caz,

V.N.U. = V.N.C. ± AS unde: V.N.U. = venitul naţional utilizat; V.N.C. = venitul naţional creat; AS = soldul relaţiilor de credit cu alte ţări.

Page 134: PREVIZIUNE ECONOMICA

Previziune economică. Note de curs 134

Printre măsurile economico-financiare de activizare a balanţei de plăţi deficitare, figurează:

• Subvenţionarea exportului, reduceri de taxe pentru a vinde mai ieftin decât concurenţii;

• Taxa asupra importurilor, atunci când sunt mai ieftine decât cele indigene sau pentru a nu devaloriza moneda naţională;

• Cuantificarea importurilor, stabilind un sistem de licenţe care să permită importul unor bunuri numai cu aprobarea guvernului;

• Majorarea impozitelor şi taxelor, diminuând puterea de cumpărare a oamenilor;

• Controlul salariilor şi al dobânzii plătite, reducând cererea internă şi sporind exporturile;

• Modificarea ratei scontului, stimulând investiţiile străine;

• Operaţiunile „open market", respectiv vânzarea sau cumpărarea de către banca centrală a unor bonuri de tezaur sau obligaţiuni guvernamentale pentru a modifica dimensiunea masei monetare în circulaţie;

• Stabilirea rezervelor bancare obligatorii, mărind sau micşorând plasamentele lor în credite;

• Devalorizarea monedei naţionale, ieftinind exporturile şi scumpind importurile;

• Vânzări de aur şi alte metale preţioase din producţia naţională;

• Utilizarea rezervelor de devize şi metale preţioase.

Balanţa de conturi (Balanţa angajamentelor şi creanţelor externe) - cuprinde aceleaşi elemente ca şi balanţa de plăţi, cu deosebirea că valorile înscrise în ea exprimă toate drepturile şi obligaţiile existente la un moment dat, de regulă la

Page 135: PREVIZIUNE ECONOMICA

Previziune economică. Note de curs 135

1 ianuarie, în cadrul relaţiilor României cu celelalte ţări, indiferent când au fost contractate şi indiferent când vor deveni scadente.

Balanţa legăturilor dintre ramuri. Exportul apare totdeauna în Cadranul II, ca parte componentă a produsului final, iar importul se înregistrează în mai mute modalităţi, din care mai convenabilă este includerea sa în Cadranul III cu defalcarea pe ramuri şi destinaţii.

B Modele economico-matematice utilizate în

prognozarea relaţiilor economice externe Funcţiile de corelaţie. - evoluţia exportului total (Mt) ca funcţie de

evoluţie a venitului naţional creat sau P.I.B. Mt = f(V) - evoluţia exportului, folosindu-se ponderea

acestuia în volumul venitului naţional creat sau al P.I.B. (Kmt) ca funcţie de trend stabilită opţional:

Mt = Vt x Kmt - evoluţia exportului pe ramuri şi subramuri cu aceleaşi

funcţii, dar utilizându-se indicatori pe ramuri; - evoluţia exportului pe subramuri, grupe de produse şi

produse principale cu ajutorul unor indici normativi: export la un milion lei producţie marfă; export la un milion tone cereale; export de maşini, aparate, mijloace de transport la 1000 bucăţi produse etc.;

- evoluţia importului total (Nt) ca funcţie de evoluţie a P.N.B. (Pt) având în vedere că importul este implicat atât în producţia intermediară, cât şi în crearea produsului final:

Nt = f (Pt)

Page 136: PREVIZIUNE ECONOMICA

Previziune economică. Note de curs 136

- evoluţia importului cu ajutorul coeficientului importului în volumul P.N.B. (Knt) ca funcţie de trend stabilite opţional:

Nt = Pt x K„t. C. Modelul matriceal (de reţea) relevă curenţii de

mărfuri şi servicii ale unei ţări cu exteriorul; poate fi reprezentat sintetic astfel:

unde:

Modelul gravitaţional este conceput prin luarea în

calcul a gradului de dezvoltare economică şi a distanţei economice dintre parteneri, din punct de vedere al ţării exportatoare. Expresia generalizată a modelului gravitaţional este următoarea:

Page 137: PREVIZIUNE ECONOMICA

Bibliografie selectivă

Albu, L.– „Modelarea şi evaluarea impactului investiţiilor directe asupra pieţei muncii şi evoluţiei macroeconomice din România”, Working Paper of Macroeconomic Modelling Seminar, Institute for Economic Forecasting, 2007

Anghelache, C. – Tratat de statistică teoretică şi economică, Editura Economică, Bucureşti

Apopei N., Apostol C. - Cerinţe şi posibilităţi de fundamentare informaţională a deciziilor, în „Revista Română de Statistică" nr. 5/1993.

Baron T., Bigi E., Tovissi L, Wagner P., Isaic-Maniu AL, Korka M., Porojan D. – Statistică teoretică şi economică, Ed. Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1996.

Benjamin, C., Herrard A., Hanee-Bigot, M., Tavere, C. -Forecasting with an Econometric Model, Springer, 2010

Botez Minai C. (coordonator) - Curs de prognoză. Laboratorul de Cercetări Prospective al Universităţii Bucureşti, CI DSP, Bucureşti, f.a.

Camerer Colin, Weber Martin - Developments in Modeling Préférences: Uncertainty and Ambiguity, în Journal of Risk and Uncertainty", nr. 5/1992.

Caracota Dumitrache - Previziune economică. Elemente de macroeconomie. Ed. Didactică şi Pedagogică, S.A., Bucureşti, 1996.

Carew-Reid J., Prescott-Allen R., Bass S., Dalal-Clyton B. - Stratégies for National Sustenable Development, Earthscan Publications Ltd., London, 1994.

Dobrescu Emilian - Macromodels of the Romanian transition economy. Ed. Expert, Bucureşti, 1996.

Dobrescu Emilian - Modelul economiei româneşti în tranziţie.

Page 138: PREVIZIUNE ECONOMICA

Previziune economică. Note de curs 138

Supliment al revistei „Microeconomia aplicată", nr. 4/1997.

Ionescu Victor-Romeo, Modelarea macroeconomică. Abordare critică a teoriei macroeconomice. Ed. Evrika, Galaţi, 1997.

Mesarovic Mihajlo, Pestei Eduard - Mankind at the Turning Point. E.P. Dutton & Co., Inc., Reader's Digest Press, New York, 1974 (ediţia în limba română sub titlul Omenirea la răspântie, a apărut în Ed. Politică, Bucureşti, 1975).

Naisbitt John, Aburdene Patricia -Anul2000. Megatendinţe, Ed. Humanitas, Bucureşti, 1993.

Nicolae Valentin (coordonator) – Previziune şi orientare economică, Editura Economică, Bucureşti, 1998

Nicolae Valentin, Constantin Daniela-Luminiţa - An introduction to Macroeconomic Forecasting - Ed. A.S.E., Bucureşti, 1995.

Rahman, A.U.– „Esimation and forecasting of financial time serie”, International Conference on Applied Statistics, Bucharest, November 2008

Tabără Neculai - Concepţia privind sistemul de indicatori economico-sociali ca instrument de cunoaştere şi analiză. Ed. Chemarea, laşi, 1993.

Zaman Gheorghe - Planificarea indicativă şi rigorile pieţei, în „Tribuna Economică" nr. 14/1990.