Patul lui Procust

Camil Petrescu

Camil Petrescu

Camil Petrescu (n. 22 aprilie 1894 – d. 14 mai 1957) a fost un romancier, dramaturg, doctor în filozofie, nuvelist și poet. El pune capăt romanului tradițional și rămâne în literatura română, în special, ca inițiator al romanului modern. Nicolae Manolescu scria că „Întreaga poetică a romanului camil-petrescian exprimă renunțarea curajoasă la iluzia cunoașterii absolute a omului”.

Patul lui Procust-prezentare

Al doilea roman al lui Camil Petrescu, "Patul lui Procust", apare in 1933, la numai trei ani dupa "Ultima noapte de dragoste, intaia noapte de razboi" si constituie, pentru literatura romana, un eveniment deosebit, cu totul novator, consolidand astfel romanul romanesc modern. Adept al modernismului lovinescian, Camil Petrescu este cel care, prin opera lui, fundamenteaza, principiul sincronismului, altfel spus, contribuie la sincronizarea literaturii romane cu literatura europeana (europenizarea literaturii romane), prin aducerea unor noi principii estetice ca autenticitatea, substantialitatea, relativismul si prin crearea personajului intelectual lucid si analitic, in opozitie evidenta cu ideile samanatoriste ale vremii, care promovau "o duzina de eroi plangareti". Camil Petrescu opineaza ca literatura trebuie sa ilustreze "probleme de constiinta", pentru care este neaparata nevoie de un mediu social, in cadrul caruia acestea sa se poata manifesta: "Eroul de roman presupune un zbucium interior, lealitate, convingere profunda, un simt al raspunderii dincolo de contingentele obisnuite. Sau cel putin, chiar fara suport moral, caractere monumentale, in real conflict cu societatea" ("Teze si antiteze. Eseuri alese"). Analizand estetica literal a lui Marcel Proust ("Noua structura si opera lui Marcel Proust" - titlul conferintei si al articolului publicat) si luand ca opera exemplificatoare cel mai sugestiv roman al scriitorului francez - "In cautarea timpului pierdut"- Camil Petrescu propune o creatie literara autentica, bazata pe experienta traita a autorului si reflectata in propria constiinta: "Sa nu descriu decat ceea ce vad, ceea ce aud, ceea ce inregistreaza simturile mele, ceea ce gandesc eu... Aceasta-i singura realitate pe care o pot povesti... Din mine insumi, eu nu pot iesi... Orice as face eu nu pot descrie decat propriile mele senzatii, propriile mele imagini. Eu nu pot vorbi onest decat la persoana intai...”.

RezumatAutorul face presiuni asupra doamnei T. pentru a o convinge să scrie despre experiența sa din întreaga viață. Rezultatul acestor presiuni se observă imediat când doamna T. îi trimite trei scrisori în care îi mărturisește dragostea față de Fred Vasilescu, pe care îl identifica în acestea cu litera „X”. Trecuse mult timp de când se despărțiseră, însă doamna T. nu îl putea uita pe fostul ei iubit.Aceasta s-a întors din Germania în țară, unde a pornit afaceri cu mobilă. Acest lucru a determinat apariția la micul magazin deținut de doamna T. a lui Fred Vasilescu, care i-a solicitat acesteia să-i decoreze apartamentul. Urmarea decorării apartamentului a fost începutul relației între doamna T. și Fred.În aceleași scrisori pe care le-a trimis autorului, doamna T. declara cum că, după încheierea relației acesteia cu Fred, a dorit să îl revadă. Istorisind o întâmplare din vremea când ea era iubita lui Fred, spune că a fost invitată de acesta la el acasă unde ea s-a dus cu un buchet de flori, însă tot ce a găsit a fost o scrisoare prin care Fred își cerea scuze că nu poate fi prezent. Întorcându-se acasă, doamna T. l-a găsit așteptând pe D., un bărbat ce purtase iubirea acesteia timp de 16 ani. În prima fază, doamna T. se supără pe D. care începe să plângă. Impresionată de suferința lui D., doamna T. îi mărturisește că nu-l iubește. Doamnei T. îi era prea milă de acesta pentru a-i spune că persoana lui îi displace.

Într-o altă scrisoare, doamna T. scrie că relația ei cu D. nu mai era atât de caldă. Cu toate acestea, doamna T. îl primește într-o zi acasă la ea pe D. care-i cântă o melodie de dragoste. În aceeași seară doamna T. era distrată de la efortul lui D. de a o face să-l iubească și se gândea tot timpul la Fred Vasilescu, lucru sesizat și de D. care a observat că doamna T. nu se gândea măcar o clipă la el. O altă întâmplare descrisă în scrisorile doamnei T. se desfășura la teatru, unde îl vede pe D. după o perioadă mai lungă cu o tânără. Pentru a-l face pe acesta să crească în ochii domnișoarei, doamna T. îl chemă pe D. la ea, lucru ce-l încântă pe acesta. Nu la mult timp după această întâmplare, doamna T. pleacă într-o excursie și se întâlnește în tren cu Fred Vasilescu și noua sa amantă. Acest lucru a făcut-o pe doamna T. să înțeleagă că cei doi vor urma să-și petreacă sărbătorile în locurile unde și ea cu Fred veneau pentru a-și consuma timpul liber. Acest lucru a supărat-o pe doamna T. care s-a mai bucurat în momentul în care D. i-a trimis un buchet de flori și o carte de vizită.

Autorul însă îi cere și lui Fred să scrie, dar acesta din urmă îi oferă în schimb jurnalul intitulat „Într-o după-amiază de august”. Fred Vasilescu, fiul lui Tănase Vasilescu zis lumânărarul, era un bărbat de 25 de ani care într-o după-amiază de august i-a făcut o vizită Emiliei Răchitaru. Din cauză că nu se simțea atras în nici un fel de aceasta, el i-a dat să citească scrisorile lui George Ladima care o iubise mult. Astfel, Fred a aflat că Ladima, poet și ziarist recunoscut, o iubea pe Emilia. George Ladima, care era îndrăgostit până peste cap de Emilia i-a făcut rost de o slujbă la Teatrul Național din București și a scris o sumedenie de articole în ziarul Veacul, la care era angajat, care favorizau și-i punctau talentul. Fred Vasilescu și-a dat seama că Ladima nu a avut posibilitatea să o cunoască foarte bine pe Emilia sau bani să o urmeze în locurile unde ea mergea. Din acest motiv, Ladima și-a imaginat-o pe Emilia drept femeia ideală și nu se gândea măcar o clipă că aceasta de fapt se folosea de el pentru a reuși în carieră. Însă la un moment dat Ladima și-a dat seama ce se întâmpla și care erau intențiile Emiliei, însă a continuat să accepte scuzele inventate de aceasta. După un timp, Ladima a început să stea mai mult cu Valeria, sora Emiliei. Emilia a încercat o relație cu un grec, Arghiopol, însă nu a ținut. După terminarea relației dintre Emilia și Ladima, acesta i-a scris cerându-i să îl reprimească în viața ei, mărturisind că a suferit foarte mult. Emilia a avut mai multe relații cu mai mulți bărbați și de fiecare dată l-a mințit pe Ladima. O dată i-a dat întâlnire la cinematograf, dar Ladima a așteptat-o o oră și jumătate după care a văzut-o la brațul unui grec în oraș. Altă dată s-a dus la ea acasă și a găsit-o închisă în cameră cu Nae Gheorghidiu.

Cedând psihic și dându-și seama că nu-l iubește, George Ladima i-a scris o scrisoare Emiliei în care-i cerea toate scrisorile înapoi, pe care însă nu le-a primit pe motiv că Emilia le-ar fi pierdut. La distanța de două săptămâni, Ladima s-a sinucis. Purta la el, în buzunarul hainei, o scrisoare de dragoste către doamna T. Modul sinuciderii a fost împușcare directă în inimă cu un revolver. Fred Vasilescu a stat de vorbă cu prietenii lui Ladima, aflând că acesta n-o iubise vreodată pe doamna T. și că banii ce fuseseră găsiți în buzunarul hainei după moarte erau împrumutați. După ce Fred Vasilescu i-a dat jurnalul autorului, a murit imediat a doua zi într-un accident de avion, lăsându-și toată averea prin testament doamnei T. care a plecat în Germania. La întoarcerea acesteia din Germania a primit din partea autorului jurnalul iubitului ei.

Semnificatia titluluiTitlul este o metafora, "Patui lui Procust" face trimitere directa la o poveste mitologica din antichitate, conform careia talharul Procust din Atica aducea oaspetii la han si ii silea sa incapa perfect in singurul pat existent, socotit de el ca spatiu ideal. Orice nepotrivire a calatorului in patui lui Procust, atragea dupa sine ciuntirea omului, daca acesta era prea lung, ori, dimpotriva, intinderea lui, daca acesta era prea scurt, pana cand individul se potrivea exact masurarii impuse.Titlul romanului imagineaza societatea ca pe un "pat al lui Procust", ca spatiu limitat, in care valorile intelectuale si orice aspiratie catre un ideal respins de societate sunt ostracizate. Ea impune tuturor oamenilor un tipar fix de existenta si oricine se abate de la regulile sociale stricte este supus deformarilor chinuitoare, carora nu le rezista. Dupa cum insusi autorul marturisea intr-un interviu, actiunea romanului are loc, "in sens strict [...] intr-un pat", care constituie o ambianta pentru ilustrarea vietii literare, politice si financiare a societatii romanesti, intre anii 1926-1928.

Structura si compozitia romanului

Novator al autenticitatii, substantialitatii si al relativismului in literatura romana, Camil Petrescu realizeaza in romanul "Patul lui Procust" adevarate "dosare de existenta", toate fiind confesiuni de constiinta, pe care fiecare personaj-narator le face - fireste, la persoana I - pe baza reflectarii realitatii in propria constiinta. Despre acest roman, Nicolae Manolescu opina ca e "o forma de garantare a autenticitatii realitatii si impresiilor, inraurita de Stendhal si de Gide, creatorii «dosarului de existente»".Daca in "Ultima noapte de dragoste, intaia noapte de razboi", autorul se substituie personajului stefan Gheorghidiu, ilustrand realitatea printr-o singura constiinta, in "Patul lui Procust", vocea auctoriala" se face auzita prin fluxul constiintei personajelor-naratori care se confeseaza (Fred Vasilescu, G.D.Ladima, Doamna T., Emilia Rachitaru), a celorlalte personaje secundare (Penciuiescu, CibSnoiu, procurorul etc.) si a autorului insusi (in ineditele note de subsol), toate insa exprimand, intr-o unitate evidenta, viziunea artistica a lui Camil Petrescu.

Modalitatea narativaModalitatea narativa se remarca, asadar, prin prezenfa marcilor formale ale naratorului, de unde reiese apropierea acestuia de evenimente, pana la substituirea lui de catre personaj. Perspectiva temperala este discontinuea bazata pe alternanta temporala a evenimentelor, pe dislocari sub forma de flash-back si feed-back. Perspectiva spatiala reflecta un spatiu real, casa Emiliei, redactia ziarului, etc., dar mai ales un spatiu imaginar inchis, al framantarilor, chinurilor si zbuciumului din constiinta personajelor.Ca modalitate estetica, se manifesta aici memoria afectiva, cea care aduce, in timpul obiectiv al relatarii, intamplarile petrecute in timpul subiectiv al amintirilor.Structura romanului este complexa, determinand compozitia pe mai multe planuri narative care se intersecteaza si se determina reciproc:• trei scrisori ale Doamnei T. adresate autorului;• jurnalul lui Fred Vasilescu, o confesiune care cuprinde si scrisorile lui G.D.Ladima si

comentariile Emiliei Rachitaru, fiind partea cea mai extinsa din roman si avand titlul "Intr-o dupa-amiaza de august";

• "Epilog I" care apartine lui Fred Vasilescu;• "Epilog II", subintitulat "Povestit de autor", apartinand, asadar, scriitorului insusi;• Notele de subsol ale autorului, care expliciteaza si incheaga intr-un tot unitar planurile

narative ale romanului.

TemaTema romanului ilustreaza problematica fundamentala a prozei Camil Petresciene, drama iubirii si drama intelectualului lucid, inflexibil si intransigent, insetat de atingerea absolutului in iubire si in demnitate umana.Elementele de noutate estetica ale romanului Camil Petrescian sunt bine conturate in romanul "Patui lui Procust": substantialitatea este evidenta prin cele doua aspecte ale existentei umane, iubirea si demnitatea, ca substanta a vietii; relativismul este prezent prin viziunea diversiflcata a iubirii si a demnitatii, reflectate diferit in constiinta mai multor personaje; autenticitatea este receptarea realitatii in propria constiinta, de catre fiecare personaj in parte ("dosare de existenta"); naratiunea este la persoana intai este modul de relatare al fiecarui erou care se confeseaza; stilul anticalofil (impotriva scrisului frumos) presupune exprimarea concisa si exacta a ideilor, trairilor, conceptiilor, "ca intr-un proces-verbal”.

PersonajeAcest roman are 4 tipuri de personaje: • personajele implicate (Emilia, doamna T., Fred), • personajele implicate emotional (Fred, doamna T, Ladima),• personajele implicate secvential (Victoria- sora Emiliei,

Ghiorghidiu, Vasilescu- tatal lui Fred, etc) • personajele implicate conventional (autorul insasi si doar el).Ladima- indragostitul orbit de imaginea Emiliei reflectata in inima sa.Emilia- femeia usuratica si superficiala incapabila de sentimente reale si profunde.Fred- baiatul rasfatat de femei gratie calitatilor- fizice, intelectuale, etc- si banilor sai, lipsit de implicarea emotionala si maturitatea bietului Ladima.

Modernitatea romanuluiModernitatea romanului e dată de subtilitatea șt profunzimea analitică a conștiințelor, de dramele interioare suferite din iubire și demnitate, de identificarea deplină a timpului subiectiv cu cel obiectiv, de faptul că personajele sunt în același timp și naratori diegetici. Principalele modalitățile de analiză psihologică utilizate de Camil Petrescu în roman constituie tehnici specifice creațiilor literare psihologice, pe care le îmbină, cu măiestrie și talent; monologul interior, dialogul, introspecția conștiinței și a sufletului, retrospecția, autoanaliza și autointrospecția, care scot în evidență zbuciumul interior al personajelor, cauzat de aspirația spre absolut. Camil Petrescu, romancier prin excelență citadin, realizează o literatură intelectuală, situându-se pe linia ideii că actul scrisului este, în primul rând, „o experiență spirituală, o formă de confesiune destinată să atingă suprema sinceritate și să ducă la o revelație existențială” (Ovid S. Crohmălniceanu - Literatura română între cele două războaie mondiale).

Notele de subsolNotele de subsol ale autorului (narator heterodiegetic) sunt o altă perspectivă narativă și temporală și se constituie într-o satiră vehementă privind statutul cetățeanului în societatea vremii, tinde toate șansele sunt de partea afaceriștilor veroși, pe când cei cinstiți, ca Ladima, trăiesc mizerabil și în umbra celorlalți. Astfel că talentul, cinstea și demnitatea gazetarului Ladima nu pot învinge păienjenișul afacerilor frauduloase ale, lui Gheorghidiu și Lumânăraru. Ziaristul descoperă întâmplător neregulile dintr-o afacere în industria minieră și la C.F.R., care păgubea statul român cu un miliard de lei anual, fără să bănuiască implicarea totală a patronilor săi în această fraudă. Gestul decisiv care a dus la ruperea definitivă a acestei colaborări a fost apariția unui articol de o violență deosebită, prin care Ladima acuza puterea politică de matrapazlâcuri în domeniul financiar-bancar. Fred își amintește că îl rugase pe Ladima să renunțe Ia demisie, dar acesta refuzase categoric; „Nu sunt în stare să scriu două rânduri care să nu vie dintr-o convingere adâncă”, afirmație ce individualizează concepția camilpetresciană despre autenticitate.

Perspectiva narativăPerspectiva narativă relativizată este modernă și definește punctul de vedere al personajelor-naratori sau naratori autodiegetici și hemodiegetici. Situația diegetică implică anumite trăsături gramaticale și semantice ale textului: narațiunea la persoana își a III-a, focalizarea internă „împreuna cu” și focalizarea „dindărăt”, frecvența monologului interior, organizarea subiectivă a secvenței temporale.Modernitatea romanului se definește și prin fluxul conștiinței naratorilor diegetici: Fred Vasilescu, personaj secundar, este narator homodiegetic, întrucât relatează, la persoana a III-a, evenimente care nu se referă exclusiv la el însuși, ci și la G.D. Ladima, Emilia Răchitaru, Doamna T.; narator autodiegetic este ziaristul G.D. Ladima, care se confesează, la persoana I, în scrisorile adresate Emiliei; naratorul heterodiegetic este autorul însuși, prin notele de subsol.Caracterul de roman subiectiv este argumentat de confesiunea personajelor prin modalități literare diverse: stilul epistolar (G.D. Ladima și Doamna T.), formula jurnalului (Fred Vasilescu), autenticitatea (notele de subsol ale autorului).

Perspectiva psihologică

Perspectiva psihologică este realizată prin mijloacele de analiză a conștiinței și procesele psihologice ale eroilor, naratorii autodiegetici apelând la dialog, monolog interior, autointrospecție, flashback, analepsă, retrospecție, cuvinte cu valoare de simbol, observație atentași profundă a conștiinței personajelor etc.

Perspectiva temporală

Perspectiva temporală este discontinuă, bazată pe alternanța temporală a evenimentelor,-pe dislocări sub formă de flashback și analepsă. Perspectiva spațială reflectă un spațiu real, casa Emiliei și redacția ziarului din București, Techirghiol etc., dar mai ales un spațiu imaginar închis, al frământărilor, chinurilor și zbuciumului din conștiința personajelor. Ca modalitate estetică modernă, se manifestă aici memoria afectivă, cea care aduce, în timpul obiectiv al relatării, întâmplările petrecute în timpul subiectiv al amintirilor, prin analepsă.

Incipit-final Incipitul este realizat printr-o adresare directa, constand in mustrarile pe care doamna T. le face autorului si pe care acesta le explica in subsolul primei pagini. Romanul incepe cu cele trei scrisori ale doamnei T. si cu notele explicative din subsolul paginilor ale autorului, care o indeamna sa faca publica experienta nefericita a sentimentului de iubire neimplinita, cu scopul de a crea un dosar de existenta. Ea refuza si scriitorul o convinge sa se confeseze in scris, recomandandu-i un stil precis si concis. Camil Petrescu apeleaza la formula romanului epistolar pentru ca impresia de autenticitate, ce se desprinde din scrisori, sa se constitute intr-o confesiune cuprinzatoare a adevarului, ca experienta traita, ca valoare esentiala a vietii, asa cum a fost perceputa de catre fiecare personaj in parte, autorul realizand o creatie literara dupa formula romanului in roman. Finalul romanului cuprinde discutia doamnei T cu naratorul, din care reiese ca ea fusese tot timpul framantata de incertitudinea iubirii si marturisirea ei ca l-a iubit pe Fred cu pasiune, cu voluptate si nu a inteles niciodata de ce el intrerupsese aceasta relatie. Naratorul renunta definitiv la aflarea unor eventuale raspunsuri lamuritoare privind iubirea ciudata dintre cei doi, deoarece adevarurile nu pot fi limitate.

Camil Petrescu, romancier prin excelenta citadin, realizeaza o literature intelectuala, situandu-se pe linia ideii ca actul scrisului este, in primul rand, o experienta spirituala, o forma de confesiune destinata sa atinga suprema sinceritate si sa duca la o revelatie existentiala (Ov.S.Crohmalniceanu).

Revista presei

Profesorul și menajera

Romancieră, autoare a numeroase volume de proză scurtă și eseistă, recompensată cu cele mai importante premii literare din Japonia, tradusă în peste 20 de limbi, Yōko Ogawa este mai cu seamă cunoscută datorită romanului Profesorul și menajera, ecranizat în 2006 de regizorul Takashi Koizumi.Când o tânără menajeră ajunge în casa Profesorului, un matematician ilustru care își poate folosi memoria doar 80 de minute pe zi, descoperă cu mirare că unicul mod al acestuia de privi lumea este prin intermediul numerelor și al matematicii. Relația dintre ei se transformă pe nesimțite într-una de înțelegere reciprocă și empatie. Când menajera îi mărturisește că are un fiu de zece ani care o așteaptă singur acasă, Profesorul îi cere să-l aducă în fiecare zi, după școală. Treptat, Profesorul îi inițiază în jocurile matematice, reprezentând pentru el adevărurile supreme pe care se sprijină lumea, iar acest mod inedit și emoționant de comunicare reușește să creeze o legătură puternică între cei trei. Menajera, Profesorul și micul Radical vor descoperi că sentimentele pe care le nutresc unii față de alții sunt atât de puternice, încât ecuația propriilor vieți s-a schimbat definitiv.

Comedia neagra Omul perna, in premiera la Teatrul Act pe 12 noiembrie

Intr-un stat totalitar fictiv, un scriitor anonim (Ionut Grama) este interogat in legatura cu povestile lui macabre si asemanarile dintre acestea si o serie de crime petrecute in oras. Timp de doua ore, publicul devine martorul anchetei conduse de doi detectivi excentrici (Lucian Iftime si Catalin Babliuc) intr-o comedie (foarte, foarte) neagra ce imbina suspansul lui Hitchcock cu umorul lui Tarantino si lumea magica si intunecata a lui Tim Burton. O poveste cu rasturnari de situatie neasteptate, in care basmul se confunda cu realitatea, iar personajele nu sunt nici pe departe ceea ce par a fi. "Omul perna", o comedie neagra cu accente de thriller noir, are premiera pe 12, 13 si 14 noiembrie, la ora 19:00, la Teatrul Act din Bucuresti. "Omul perna" are in distributie patru dintre cei mai importanti actori ai tinerei generatii - Ionut Grama, Lucian Iftime, Catalin Babliuc si Dan Radulescu - si poarta semnatura inconfundabila a regizorului Eugen Gyemant, cunoscut pentru montarile ce imbina fermecator doze de filosofie cu un umor rafinat.

"<Omul Perna> este o arta poetica pentru ce inseamna contemporaneitatea in teatru sau in literatura, in acest moment. Construit sub forma unei povesti pe jumatate naive, o poveste fantastica de groaza despre un scriitor de astfel de povesti, <Omul Perna> este un labirint de rasturnari de situatie, ca o ghicitoare al carei raspuns se transforma in continuu, transformand odata cu el si datele ghicitorii. Sub aparenta copilareasca sta un manifest implicit, care pledeaza pentru o arta nepretentioasa, pentru inventie si pentru libertatea de a crea fara vesnica cenzura a unor reguli presupuse. E un manifest subtil, ironic, pentru dreptul de a incalca orice regula, in favoarea placerii pe care o provoaca jocul, de orice fel ar fi acesta." - Eugen Gyemant, regizor

Este creatia artistica o experienta profund personala, adeseori intunecata si introspectiva, sau un mijloc de a-i seduce pe altii si a crea modele? Unde este limita dintre realitate si fictiune si ce se intampla cand aceasta granita se estompeaza? "Omul-Perna" nu isi propune sa raspunda la aceste intrebari, dar cu siguranta le trezeste in mintea spectatorului.

Publicul este asteptat la un spectacol deschis, puternic interactiv, care isi propune sa arate spectatorilor care se indeparteaza de formele clasice ale artei ca teatrul poate fi o experienta cel putin la fel de vie si de intensa precum filmul, animatia sau jocurile video.

"Omul perna" este cea mai cunoscuta piesa a lui Martin McDonagh, unul dintre cei mai apreciati dramaturgi contemporani. Textul a castigat Premiul Olivier pentru Cea mai buna piesa in 2004 si are o nominalizare la Premiul Tony in anul 2005. Martin McDonagh a fost distins cu premiul Critics' Circle Theatre Awards pentru debut in dramaturgie in 1996, iar in 2006 a castigat Premiul Oscar pentru Cel mai bun scurt-metraj de actiune, cu filmul "Six Shooter", scris si regizat de el.

"OMUL PERNA"de Martin McDonaghTraducerea: Eugen GyemantCu: Ionut Grama, Lucian Iftime, Catalin Babliuc, Dan Radulescu si Teodora IancuRegizor si coproducator: Eugen GyemantScenografia si grafica: Maria NicolaUn proiect realizat de Fundatia Calea Victoriei, in parteneriat cu Teatrul Act, conceput de Roxana Crisan si finantat de ArCuB prin programul cultural "Esti Bucuresti" 2015Durata: 2 orePret bilete: 35 leiRezervari la 0723.10.31.03 / 021 310.31.03 / info@teatrulact.roMai multe detalii despre proiect pe site-ul www.omulperna.ro si pe pagina de Facebook www.facebook.com/OmulPerna13.