Prelegeri disciplina Vechiul Testament - comptepv.typepad.fr filedezvoltarea crestinismului primar....

Prelegerea – Biblia, Manuscrisele de la Marea Moarta pr. dr. Constantin Pogor (Bruxelles, 13 iunie 2013)

1

Centrul de studii « Dumitru Staniloae » - Paris

Prelegeri disciplina Vechiul Testament 2013

Prelegerea 3 (13 iunie 2013)

BIBLIA, MANUSCRISELE DE LA MAREA MOARTA SAU DE LA QUMRAN,

TEXTELE APOCRIFE. CE RAPORTURI ?

Prolog

In ultimii ani, tot mai multe emisiuni ale unor prestigioase canale de televiziune precum

National Geographic, Discovery Chanel, BBC, etc. abordeaza subiecte ce vizeaza istoria si

dezvoltarea crestinismului primar. Ma refer aici la Documentarul despre Maria Magdalena, despre

Evanghelia lui Iuda (National Geographic – 2006) si despre Descoperirea mormantului lui Iisus in

Ierusalim (Discovery Channel – 04 martie 2007). Toate aceste documentare ce pana la un anumit

punct sunt foarte bine documentate si realizate, utilizandu-se a priori rigoarea si exigenta stiintiica,

ridica in mintea si inima multor crestini semne de intrebare in legatura cu anumite adevaruri de

credinta sau fapte istorice pe care Biserica le marturiseste.

In conferinta din aceasta seara, voi urmari plecand de la aceasta stare de lucruri si provocare,

sa realizez o aducere la zi in limba romana a progreselor arheologice si stiintifice in ceea ce priveste

Sfanta Scriptura, bineinteles fara a avea pretentia de a fi epuizat acest subiect. Totodata, voi urmari

sa ofer posibilitatea vulgarizarii acestei tematici in parohiile din cuprinsul Mitropoliei noastre si nu

numai, prin prezentarea simpla si concisa a diferentelor si asemanarilor dintre Biblie si celelalte

corpora literare ce abordeaza Legea cea Veche si persoana si lucrarea lui Iisus Hristos.

Textul Sfintei Scripturi pe care il avem astazi, pe vremea Apostolilor sau a apologetilor nu

era nici pe departe atat de bine (daca se poate spune acest lucru dat fiind faptul ca pentru Vechiul

Testament Biserica noastra ortodoxa nu s-a pronuntat oficial in legatura cu numarul de carti)

structurat si ingradit (canon). In acest sens, in perioada primara a Bisericii, perioada de formare si

structurare, cartile Noului Testament sunt redactate in functie de necesitatile si evolutia Bisericii

care intalnea atat mentalitatea pagana cat si intelepciunea seculara a Greciei antice si chiar milenara


2

a Egiptului si Mesopotamiei. Atat crestismul cat si pagansimul s-au influentat mai mult sau mai

putin, socul intalnirii dand nastere gnosticismului.

Gnosticismul, prin invatatura si proximitatea de crestinism a fost considerat extrem de

periculos (Irineu de Lyon) pentru ca denatura si re-inventa crestinismul. Departe de a fi opera unor

pagani neinstruiti sau a unor discipoli ai lui Iisus autentici, lucrarile gnostice exaltau existenta lui

Iisus in sferele nepatrunse a unui divinitati difuze, impersonale sau personale, divine sau

intermediare. Dintre operele gnostice cele mai cunoscute amintim Evanghelia dupa Toma (in epoca

exista obiceiul de a ridica prestigiul si autoritatea unei opere prin atribuirea unei titulaturi deja

celebre), Evanghelia dupa Iuda, Evanghelia dupa Filip, Proto-evanghelia dupa Iacob, etc.

Manuscrisele de la Qumran, descoperite in anul 1946, contin o bogata biblioteca ascunsa in

grotele ce flancheaza Marea Moarta (arata poze cu grotele), langa situl arheologic cunoscut sub

numele de Qumran (arata Marea Moarta). Dupa serioase si sistematice cercetari arheologice ce au

avut parte de o mediatizare rar intalnita, lumea academica este divizate in ceea ce priveste

conectarea manuscriselor gasite in grotele invecinate sitului de la Qumran cu situl insusi. Totodata,

unii cercetatori sunt rezerv ati in ceea ce priveste atribuirea paternitatii bibliotecii si textelor sectei

esenienilor, despre care vorbesc Filon de Alexandria si Iosif Flavius (Despre razboaiele iudilor;

????). Astfel, avem de-a face cu opera esenienilor sau cu un loc de ascunzatoare al manuscriselor

de la Templu cu ocazia distrugerii imminente a Ierusalimului in anul 70 sub Vespasian si fiul sau

Tit.

Indiferent de rezultatul la care se va ajunge, importanta acestei descoperiri este imensa

pentru studiul si intelegerea Sfintelor Scripturi. In cele 11 grote in care au fost gasite vase de lut cu

manuscrise, se aflau peste 9001 de rulouri si fragmente (fragmentarea acestora fiind cauzata atat de

conditile de prezervare cat si fragmentarii intentionate facute de unii beduini in momentele de

inceput ale explorarii grotelor). Texte biblice, peseudoepigrafice si sectare imparteau aceleasi

lacasuri de pastrare si este foarte posibil sa fie opera uneia si aceeasi grupari iudaice, esenienii

(parearea dominicanului Humbert, pe care o impartasesc si eu).

In cadrul subiectului de fata, ne intereseaza mai putin paternitatea si apartenenta acestor

rulouri. Ceea ce doresc sa subliniez in acest curs este continutul lor si raporturile cu textele Sfintei

Scripturi. Daca raporturile cu Vechiul Testament sunt evidente si foarte numeroase, cele cu Noul

Testament sunt mai putine si adeseori indirecte.

Vechiul Testament

1 S.C. MIMOUNI, Qoumrân et les origines du christianisme, in A. LEMAIRE si S.C. MIMOUNI (ed.), Qoûmran et le judaïsme du tournant de notre ère: Actes de la Table Ronde, Collège de France, 16 novembre 2004 (Collection de la Revue des Études juives, 40), Leuven, Peeters, 2006, p. 149.


3

Autorii manuscriselor de la Qumran acceptau autoritatea cartilor 1 Enoh, Jubileelor sau

Ruloul Templului ca si a celorlalte carti biblice veterotestamentare.

Textele biblice de la Qumran demonstreaza fidelitatea textului biblic pe care il avem in

Biserica. Putem afirma cu toata increderea ca, cel putin in ceea ce priveste Vechiul Testament, afara

de unele modificari ortografice interne dezvoltarii limbii ebraice si unele mici schimbari, in

proportie de 98% textul biblic este nealterat.

S-au gasit aproximativ 300 de compozitii independente2. Dintre textele biblice, cele mai

multe copii ale vreunei carti din Sfanta Scriptura apartin Psaltirii, 36 de copii. Alte carti nu au decat

o copie. Lipseste cu certitudine cartea Esterei insa nici 1-2 Paralipomena nu sunt bine atestate.

Singurul fragment atribut acestei carti nu intalneste unanimitatea cercetatorilor. Media de copii

pentru textele non-biblice este de 7,7 si depasesc pe cele biblice3.

LXX sau TM ? LXX sau Septuaginta desemneaza traducerea in greaca a Torei, o productie literara realizata

in Alexandria Egiptului la jumatatea secolului al III-lea i.Hr.. In timp, acestei traduceri s-au adaugat

si cartilor profetilor sau cele istorice. Astfel, LXX propriu zise s-au adaugat o serie de de traduceri

si editii ale altor carti iudaice (OG – old greek), ba chiar si lucrari originale redactate in greaca

(finele sec. I i.Hr.), unele care nu se regasesc in viitoarea Biblie ebraica standard. Aceasta

flexibilitate a canonului biblic a putut fi posibila dat fiind faptul ca, in ceea ce priveste iudasimul,

stabilirea canonului (canon – cuvant de origine greaca ce inseamna “norma” sau “regula”) s-a

realizat la Iamnia in jurul anilor 90 d.Hr. Acest canon insa nu va reprezenta intregul iudaism ci doar

parerea singurului partid religios care a supravietuit dezastrurului din anii 70. De altminteri,

iudaismul de factura fariseana se va impune abia in jurul anilor 132-135 d.Hr. cand, sub influenta

lui Rabbi Aqiba, se cristalizeaza canonul ebraic, ce include si mult disputata Cantarea Cantarilor4.

De exemplu, 1-4 Macabei nu fac parte din Codex Vaticanus (sec. IV) insa se regasesc in Codex

Alexandrinus (sec. V).

Din LXX se vor realiza in primele secole crestine traduceri : Vetus Latina, versiunile in

compta Sahidic si Bohairic, in etiopiana si in aramaica.

Vulgata lui Ieronim chiar daca initial se voia a fi o simpla reviziure a Vetus Latina va ajunge

sa aiba ca baza de traducere TM.

2 E. TOV, Hebrew Bible, Greek Bible, and Qumran. Collected Essays (Texts and Studies in Ancient Judaism, 121), Tübingen, Mohr Siebeck, 2008, p. 436. 3 TOV, Hebrew Bible, p. 437. 4 R. SOLLAMO, The Significance of Septuagint Studies, in S.M. PAUL, R.A. KRAFT, L.H. SCHIFFMAN si W.W. FIELDS (ed.), Emanuel. Studies in Hebrew Bible Septuagint and Dead Sea Scrolls in Honor of Emanuel Tov (Supplements to Vetus Testamentum, 94), Leiden – Boston, Brill, 2003, p. 497-498.


4

Odata cu Reforma are loc o asa numita intentie de a se reveni la sursa, la izvoare, afirmandu-

se cu aceasta ocazie ca TM este textul corect (Hebraica veritas).

Cartea Psalmilor din prisma textelor de la Qumran : elemente suprinzatoare.

Chiar daca cartea profetului Ieremia este mai lunga in TM, Qumran a permis sa se explice

existenta unui text ebraic anterior TM si mai scurt (4QJer 2b,d) si care se regaseste in LXX5.

Fecioara sau Femeia tanara? 1QIsa are termenul “femeie tanara” deci confirma lectia TM.

Insa acesta este singurul manuscris care contine Is 7,14, in conditiile in care cele mai multe copii ale

unei carti la Qumran sunt din Isaia.

Cat priveste critica textuala a Pentateuhului, Pentateuhul Samaritean, ajutat de unele

manuscrise de la Qumran si de LXX, ne face sa credem ca este un martor al unui text pre-masoretic.

Cat despre celelalte carti biblice, LXX permite regasirea sau cautarea “textului original”.

Numeroasele puncte comune dintre manscrisele de la Qumran si LXX invita sa presuspunem o

sursa ebraica originala, diferita de TM. Interesant este ca daca pana recent LXX era catalogata ca un

text ce prezinta dezvoltari secundare si eventuale modificari intentionate in text (cel putin in cartile

istorice), se pare ca TM ar trebui sa fie inteles astfel6.

De altminteri, studiile qumranice scot din ce in ce mai mult in evidenta faptul ca TM este

doar unul din multe texte ebraice care au existat si au circulat inaintea stabilirii sale. Datorita

progreselor facute in studierea manuscriselor de la Qumran, Emanuel Tov propune ca editia Biblia

hebraica sa fie numita mai degraba Biblia masoretica7, in sensul ca in secolele premergatoare

crestinismului si in primul secol crestin, varietatea textelor biblice ebraice era mult mai mare decat

textul ebraic preferat de cercurile preotesti si fariseice (proto-masoretic) si care va fi vocalizat si

stabilizat in primul mileniu crestin. Criza distrugerii Templului si slabirea sau disparitia totala a

celorlalte grupari religioase iudaice au dus la sistematizarea textului biblic si aparitia unui text

proto-masoretic dupa Iamnia8. Dat fiind faptul ca avem de-a face la Qumran cu o pluralitate textuala

5 Cf. SOLLAMO, The Significance, p. 511. 6 Cf. A. AEJMELAEUS, What Ralfs Could Not Know : 1 Sam 14,4-5 in the Old Greek, in H. AUSLOOS, B. LEMMELIJN si J. TREBOLLE BARRERA (ed.), After Qumran. Old and Modern Editions of the Biblical Texts – The Historical Books (BETL, 246), Leuven – Paris – Walpole (MA), Peeters, 2012, p. 82 (“Numerous agreements between the Qumran manuscripts and the Septuagint have given scholars more confidence in the Septuagint reflecting a Hebrew text different from the MT even in cases where we do not have the Hebrew Reading preserved in any fragment. This is a question … to see that the Septuagint often bears witness to a Hebrew text different from the MT. The next step is getting used to the idea that the original wording might be found through the Septuagint and that the MT should be seen as are presenting secondary developments, even intentional changes of the text, at least in the historical books”). 7 Cf. E. TOV, The Many Forms of Hebrew Scripture. Reflections in Light of the LXX and 4QReworked Pentateuch, in A. LANGE, M. WEIGOLD si J. ZSENGELLÉR (ed.), From Qurman to Aleppo. A Discussion with Emanuel Tov about the Textual History of Jewish Scriptures in Honor of his 65th Birthday (Forschungen zur Religion und Literatur des Alten und Neuen Testaments, 230), Göttingen, Vandenhoeck & Ruprecht, 2009, p. 14 ; ID., The Place of the Maseretic Text in Modern Text Editions of the Hebrew Bible: The Relevance of Canon, in L. MCDONALD si J.A. SANDERS (ed.), The Canon Debate, Peabody (MA), Hendrickson, 2002, p. 234-251. 8 Cf. E.C. ULRICH, The Qumran Biblical Scrolls: The Scriptures of Late Second Temple Judaism, in H.L. TIMOTHY e.a., The Dead Sea Scrolls in Their Historical Context, Edinburgh, T & T Clark, 2000, p. 67-87 ; D. BARTHELEMY, Critique


5

si ca mare parte din manuscrisele gasite in cele 11 grote nu au fost redactate la Qumran, tindem sa

afirmam ca in perioada celui de-al doilea Templu, iudaismul nu cunostea o standardizare a textului

biblic proto-masoretic.

Recent, unii cercetatori propun ca standardizarea textului proto-masoretic incepuse cu mai

mult de un secol inainte de distrugerea celui de-al doilea Templu, mai intai in iudaismul din Egipt si

mai tarziu in cel din Iudeea9. Cu toate acestea, consider ca farisesmul este cel care reuseste

impunerea noului text masoretic prin insasi faptul ca a reusit sa se impuna in iudaismul fara

sacerdotiu si fara Templu. Catastrofa din anii 70 nu a insemnat distrugerea poporului evreu, cu toate

ca a pierit aproximativ un sfert din populatia totala, ci mai ales a combatantilor inversunati (zelotii) ,

a locuitorilor Iersualimului si a oraselor principale si a unei parti din elite (mai ales clasa preoteasca,

care isi pierde vocatia de sacrificatori ai lui YHWH in templu). Acest vid de putere a fost acaparat de

farisei care inca din vremea Mantuitorului erau foarte puternici si compacti. Nicodim era fariseu,

Paul era fariseu, Iosif Flavius, va ajunge sa scrie Istoria iudeilor, probabil din punctul de vedere al

unui fariseu. De altminteri, chiar el va da marturie despre acest proces de standardizare in cartea

Contra Apion 1.38 “la noi nu exista mii de carti care sunt variante si in conflict intre ele”. Pe cat de

sincera poate parea aceasta opinie, pe atat de mult manuscrisele de la Qumran o contrazic. Ma refer

aici de exmplu la psalmii originali gasiti la Qumran sau la numeroasele compozitii originale ale

esenienilor. La aceasta trebuie adaugate Pentateuhul samaritean si textele biblice crestine, adica

Noul Testament, care la vremea cand scria Flavius era deja in redactare, aproape complet.

Autorii qumranici nu au impus nicaieri directive cu privire la ceea ce ei considerau ca

Scripturi sfinte si nici nu s-au preocupat in mod expres de transmiterea fidela a textelor biblice. O

dovedesc manuscrisele cartii lui Isaia care sunt departe de a dispune de un text uniform10.

Noul Testament In ceea ce priveste raporturile dintre Qumran si Noul Testament, este important de precizat

faptul ca o serie de expresii utilizate in greaca in Noul Testament sunt atestate astazi pentru prima

data in ebraica sau in arameana in manuscrisele de la Marea Moarta11.

Epistola lui Iuda (14-15) citeaza din 1 Enoh12.

textuelle de l’Ancien Testament. Ézéchiel, Daniel et les 12 Prophètes (OBO, 50.3), Freiburg, Universitätsverlag, 1992, p. cxiii ; E. WÜRTHWEIN, Der Text des Alten Testaments, Stuttgart, Deutsche Bibelgesellschaft, 1988, p. 16-18. 9 A. LANGE, ‘They Confirmed the Reading’ (y. Ta’an. 4.68a). The Textual Standardization of Jewish Scriptures in the Second Temple Period, in A. LANGE, M. WEIGOLD si J. ZSENGELLÉR (ed.), From Qurman to Aleppo. A Discussion with Emanuel Tov about the Textual History of Jewish Scriptures in Honor of his 65th Birthday (Forschungen zur Religion und Literatur des Alten und Neuen Testaments, 230), Göttingen, Vandenhoeck & Ruprecht, 2009, p. 51. 10 Cf. J. LUST, Mesianism and the Septuagint. Collected Essays (BETL, 178), Leuven, Leuven University Press, 2004, p. 92. 11 MIMOUNI, Qoumrân et les origines du christianisme, p. 149. 12 LIM, Towards a Description, p. 13-14.


6

Manuscrisele de la Marea Moarta si scrierile Noului Testament detin o serie de terminologii

si concepte paralele, precum “fiii luminii” (1 Tes 5,4-9 ; Efes 5,8 ; 1QS I,9-11 ; II,16-17 ; 1QM

I,1.3.9.11.13 ; XIII,5-6) ; “lucrarile Torei” (Gal 2,16 ; Rm 3,20 ; 3,27-28 ; 4Q174 1–2 I,7 ; 4Q396

29) ; dreptatea lui Dumnezeu (Rm 3,21-24 ; 1QS XI,12) ; etc. Cu toate ca exista astfel de asemanari,

in ceea ce priveste profunzimea ideilor si conceptelor diferentele sunt prea mari13.

Exista si o serie de expresii ce sunt specifice Noului Testament si au echivalent ebraic sau

aramaic in manuscrisele de la Qumran. Astfel, mentionez expresiile “Fiul lui Dumnezeu” si “Fiul

celui Prea Inalt” cunoscute din Evanghelia dupa sfantul Luca 1,32 se regasesc in 4Q246 sau asa-

numita Apocalipsa aramaica14.

La fel, din seria Fericirilor, expresia “fericiti cei saraci cu duhul” isi are echivalentul intr-o

alta serie de Fericiri de la Qumran.

Initial, unii cercetatori au afirmat ca Sfantul Ioan Botezatorul ar fi facut parte din secta

esenienilor si ca ar fi tributar teologiei acestora. Explorarea cu atentie a Regulei Comunitatii si a

altor lucrari sectare eseniene nu permit o astfel de identificare pentru ca ......

In schimb, Iisus se adreaseza, indirect, esenienilor atunci cand face aluzie la eschatologia

acestora.

Intr-un articol publicat recent15 ofer o perspectiva filologica logion-ului atribuit de Matei si

Luca lui Iisus din Mt 11, 6 // Lc 7,22 (hyjy Mytmw / nekroi« egei÷rontai) dat fiind faptul ca acesta

face trimitere la un text sectar, denumit de Émile Puech, Apocalipsa Mesianica (4Q521 2 ii 5-8; 12-

13). Probabil de factura eseniana, acest text vorbeste despre faptele lui Mesia sau a doi Mesia ce vor

realiza, cu siguranta, 14 binefaceri eshatologice. Trei dintre acestea sunt mentionate in Noul

Testament in Evanghelia dupa Matei si Luca si sunt atribuite lui Iisus. A fost Iisus inspirat de

teologia eseniana ?

In cele ce urmeaza voi prezenta foarte succint rezultatele analizei filologice in vederea

clarificarii raporturilor dintre Iisus si Qumran.

Mai intai trebuie adus aminte faptul ca Mt 11,6 si Lc 7,22 sunt un logion atribuit lui Iisus,

insa redactat de evanghelisti. Dat fiind faptul ca se gaseste in doua surse neotestamentare, o

eventuala desconsiderare a veridicitatii si originii hristice trebuie analizata cu mare atentie.

13 LIM, Towards a Description, p. 30. 14 J.J. COLLINS, The Interpretation of Psalm 2, in F. GARCÍA-MARTÍNEZ (ed.), Echoes from the Caves: Qumran and the New Testament (Studies on the Texts of the Desert of Judah, 85), Leiden – Boston, Brill, 2009, p. 64 ; F.M. CROSS, The Structure of the Apocalypse of ‘Son of God’ (4Q246), in S.M. PAUL, R.A. KRAFT, L.H. SCHIFFMAN si W.W. FIELDS (ed.), Emanuel. Studies in Hebrew Bible Septuagint and Dead Sea Scrolls in Honor of Emanuel Tov (Supplements to Vetus Testamentum, 94), Leiden – Boston, Brill, 2003, p. 151-158. 15 C. POGOR, Deux expressions portant sur la résurrection des morts: Étude de cas sur 4Q521 2 ii 5-8; 12-13 et Mt 11,5 par. Lc 7,22, in G. VAN OYEN si T. SHEPHERD (ed.), Resurrection of the Dead: Biblical Traditions in Dialogue (Bibliotheca Ephemeridum Theologicarum Lovaniensium, 249), Leuven, Peeters, 2012, p. 345-360.


7

Dat fiind faptul ca aceste texte (cel de la Qumran si cel neotestamentar) sunt aranjate ca liste

eshatologice, raporturile pe care le prezinta intre ele sunt datorate ori originii comune ori prezinta o

anumita afinitate tematica ori simplei coincidente.

5. Fiindca Domnul va lua in consideratie pe cei evlaviosi16 si pe drepti ii va chema dupa numele l(or) 6. si peste saraci se va aseza (va plana) Duhul Sau si pe credinciosi El ii va innoi prin puterea Sa. 7. Fiindca El va cinsti evlaviosii pe un tron de regalitate vesnica, 8. liberand prizonierii, oferind vederea orbilor indreptand pe cei apleca[ti]. … 12. Fiindca El va vindeca pe cei raniti (mortal) si pe morti ii va invia, smeritii ii va evagheliza 13. si pe [sarac]i ii va implini, pe cei exilati ii va indruma si pe flamanzi ii va imbogati

arqy MCb Myqydxw rqby Mydysj ynda yk 5

wjkb Pyljy Mynwmaw Pjrt wjwr Mywno low 6

do twklm ask lo Mydysj ta dbky yk 7

[Mypw]pk Pqwz Myrwo jqwp Myrwsa rytm 8 …

rCby Mywno hyjy Mytmw Myllj apry yk 12

rCoy Myborw lhny MyCwtn[ oy]bCy M[yld]w 13

Analiza surselor veterotestamentare ale acestui text de la Qumran ne permite sa constatam

ca trei binefaceri sunt citari aproape exate din Ps 146,7b-8 (l.8) iar alte doua din Is 26,19 si 61,1.

Restul binefacerilor ori sunt aluzii biblice (l. 5-7) ori nu au echivalent in VT (l. 12b si 13).

Intreaga enumerare constituie o singura lista de binefaceri eshatologice, cu o structura

tripartita, fiecare incepand incadrata si temporizata de conjunctia yk (fiindca, pentru ca) si introdusa

de precizarea sursei binefacerilor, Domnul (l. 5), mentiune ce face ca lista sa fie unificata si

fluidizata.

orbi isi recapata vederea

(si) schiopi umbla 16 Textul este preluat de la E. PUECH, Qumrân. Grotte 4, XVIII. Textes hébreux (4Q521-4Q528, 4Q576-4Q579) (Discoveries in the Judaean Desert, 25), Oxford, Clarendon Press, 1998, p. 10-11 iar traducerea (din franceza) imi apartine.

tufloi« aÓnable÷pousin kai« cwloi« peripatouvsin leproi« kaqari÷zontai kai« kwfoi« aÓkou/ousin kai« nekroi« egei÷rontai kai« ptwcoi« eujaggeli÷zontai kai« maka¿rio/ß e˙stin o§ß e˙a»n mh\ skandalisqhØv e˙n e˙moi÷

tufloi« aÓnable÷pousin cwloi« peripatouvsin leproi« kaqari÷zontai

kai« kwfoi« aÓkou/ousin nekroi« egei÷rontai

ptwcoi« eujaggeli÷zontai kai« maka¿rio/ß e˙stin o§ß e˙a»n mh\ skandalisqhØv e˙n e˙moi÷


8

leprosi sunt curatiti

si surzi aud

(si) morti inviaza,

(si) saraci sunt evanghelizati

Aceasta aliniere, usor diferita intre cei doi evanghelisti (ma refer aici la utilizarea conjuctiei

coordonative kai« [si]), constituie raspunsul dat de Iisus trimisilor lui Ioan Botezatorul, in ideea de

a-si caracteriza propria persoana si lucrarea. Ca si surse veterotestamentare, cercetatorii sunt in

general de acord ca este vorba de liste de binefaceri eshatologice din Is 26,19 ; 29,18 ; 35,5 ;

42,7.18 si 61,1.

In urma analizei filologice intre cele doua expresii ce fac referire la invierea mortilor, ajung

la concluzia ca logion-ul are ca sursa Is 26,19a TM, precum 4Q521 2 ii 12, concluzie ce ridica

urmatoarea intrebare : este posibil ca logion-ul sa depinde de lista de la Qumran ? Analiza

comparativa a continutului si formei listelor de binefaceri mesianice a permis scoaterea in evidenta

a existentei a trei expresii comune : 4Q521 2 ii 8b ; 12b si 12c (orbii, mortii si saracii).

4Q521 2 ii 8.12-13 Mt 11,5 par. Lc 7,22

l. 8b inapoind vederea saracilor orbi isi recapata vederea Myrwo jqwp tufloi« aÓnable÷pousin

Ps 146,8a TM Myîr◊wIo AjéqOÚp tufloivç ajna/bleyin Is 61,1 LXX17 l. 12b si mortii Ii va invia (si) morti inviaza hyjy Mytmw (kai«) nekroi« egei÷rontai

Is 26,19a TM KyRtEm …wyVjIy Is 26,19a TM l. 12c pe saraci Ii va evangheliza saraci sunt evanghelizati rCby Mywno ptwcoi« eujaggeli÷zontai Is 61,1 TM MyˆwÎnSo rEÚcAbVl eujaggeli/sasqai ptwcoivç Is 61,1 LXX

Cu toate ca mai exista liste de binefaceri eshatologice in Vechiul Testament (Ps 146,7-9 ou

Is 29,18-19 ; 35,5-6 ; 42,7-8 ; 61,1-2), originalitatea acestor doua rezida atat in faptul ca ambele

comporta (cel putin la nivel de continut) trei binefaceri comun, dintre care una se refera la invierea

mortilor, cat si in faptul ca in ambele corpora invierea mortilor este imediat urmata de

evanghelizarea saracilor.

Si diferentele insa sunt mari intre cele doua corpora literare, caci in Noul Testament Iisus

vorbeste de actualitatea realizarii binefacerilor si de timpuri eshatologice. In logion, invierea

mortilor nu constituie punctual culminant al actiunilor miraculoase ci evanghelizarea saracilor, care

17 A se vedea si Is 29,18 ; 35,5 ; 42,7.


9

inchide de altfel lista lui Iisus18. Totodata, numarul binefacerilor este vizibil diferit intre cele doua

liste : 14 si 6.

Analiza similitudinilor filologice ne-a permis sa constatam ca in ceea ce priveste expresia

logion-ului « mortii inviaza », ar fi mai degraba o traducere din Is 26,19a TM, dupa cum procedeaza

si textul de la Qumran (4Q521 ii 12b). Sa fie vorba in acest caz de o dependenta a textului

neotestamentar ? Ceea ce este sigur este faptul ca nu dispunem de un alt text, veterotestamentar, in

care trei binefaceri eshatologice, jumatate ca numar din lista logion-ului, sa fie comune. Trebuie

deci exclusa originea veterotestamentara, dat fiind ca este prea mare coincidenta pentru a gandi ca

ar fi vorba de acelasi izvor.

Chiar daca vorbim de coincidenta sau de asemanare bizara intre cele doua texte, ramane

totusi curioasa optarea logion-ului pentru TM ca si sursa veterotestamentara pentru binefacerea

despre invierea mortilor.

De asemenea, ambele liste sunt eshatologice, si chiar daca evidentiem originea

veterotestamentara (Is 26,19 ; 61,1 si Ps 146), structurile lor sunt diferite de celelalte liste

eshatologice din Primul Legamant.

Sa intelegem din rezultatele acestei analize ca sursa logion-ului din Noul Testament este

textul de la Qumran ? Nu. Mai degraba, putem afirma cu certitudine ca ambele liste utilizeaza masiv

Vechiul Testament, insa se distateaza de acesta in ceea ce priveste structura, prezentand mai

degraba similitudini intre ele. Insa aceste puncte de legatura nu sunt operatiuni de inspirare sau

influente din partea Qumran asupra Noul Testament ci o punere in garda, o avertizare si o

constientizare din partea logion-ului ca binefacerile sunt implinite si deci cei care credeau si

asteptau realizarea binefacerilor eshatologice primesc o cheie de lectura ce identifica pe Mesia din

4Q521 cu Iisus. Astfel, Mt 11,6 si par. corecteaza si re contextualizeaza lista din 4Q521 2 ii.

Dovezile existente evidentiaza ca lista din Noul Testament si implicit Iisus s-a adresat

evreilor esenieni, oamenilor piosi, apolitici, ce asteptau pe Mesia. De aceea, Iisus raspunde

ambasadei trimise de Ioan Botezatorul printr-un raspuns teologic criptat, inteligibil doar de catre cei

evlaviosi, esenienii, dar si general pentru orice iudeu de buna credinta ce astepta venirea lui Mesia.

Fericile Al doilea exemplu pe care il voi analiza in cele ce urmeaza se refera la un alt pasaj

binecunoscut tuturor credinciosilor : Fericirile (Mt 3,3-12a si Lc 6,20b-26). Termenul “fericiri” este

un adjectiv ce traduce cuvantul ebraic yérVvAa si cuvantul grec maka¿rioß.

18 Cf. J.P. MEIER, Un certain Juif Jésus, vol. 3, p. 322 ; J.-M. VAN CANGH, Béatitudes de Qumrân et béatitudes évangéliques. Antériorité de Matthieu sur Luc ?, in F. GARCÍA MARTÍNEZ (ed.), Wisdom and Apocalypticism in the Dead Sea Scrolls and in the Biblical Tradition (BETL, 168), Leuven, Peeters – University Press, 2003, p. 422-423.


10

Nu numai in Vechiul Testament (contabilizam aproximativ 45 de fericiri in TM19 si 60 in

LXX20, mai ales in literatura sapientiala si in Psalmi21)22 si in Noul Testament23 se intalnesc o serie

de fericiri dar si in textele de la Qumran s-au descoperit astfel de compozitii specifice (4Q525 2 II

1-6 si 1QH VI 13-16). Dat fiind faptul ca structura Fericirilor neotestamentare este destul de

originala (exceptie facand Iisus Sirah 14,21-27 si ca s-a gasit la Qumran una24 asemanatoare,

evident se iveste intrebarea intaietatii sau a sursei.

Textul 4Q525 2 II 1-6, ce dateaza din anii 160-140 i.Hr. este aranjat stihometric (adica arta

de a diviza textul in fragmente de dimensiuni aproape egale) si contine minim 5 fericiri, probabil

8+1, spune Puech, in textul initial (cel de la Qumran este foarte fragmentar).

4Q525 2 II 1-625

wnwCl lo lgr awlw rwhf blb

1

[tma rbwd yrCa

hlwo ykrdb

2

wkwmty awlw hyqwj ykmwt yrCa

tlwa ykrdb woyby awlw hb Mylgh [yr]Ca

hmrm blb hnrjCy awlw Mypk rwbb

3

hyCrwd yrCa

hmkwj gyCh Mda yrCa

wbl hykrdl Nkyw Nwylo trwtb

4

Klhtyw

d[y]mt hxry hyoygnbw hyrwsyb qpatyw

hnbzwoy awl hqwx tobw [? wp/wy]rxm ynwob hnCwfy awlw

5

[hn]logy awl wCpn twnobw

6

djp [ Mwyb/ymyb]hnjkCy awlw

Fericit cel care spune adevarul]¹ cu inima curata si nu calomniaza cu limba sa

Fericiti cei care se alipesc de poruncile Lui si nu se alipeste² de cai de perversitate

Fe[r]iciti cei care se bucura multumita ei si nu se pierd pe cai de nebunie

19 Cf. J. DUPONT, Les Béatitudes. Le problème littéraire : les deux versions du Sermon sur la montagne et des Béatitudes, vol. 1, Paris, J. Gabalda et Cie Éditeurs, 1958, a 2-a ed., p. 275. 20 Cf. DUPONT, Les Béatitudes, p. 275. 21 Fericiri unice in Ps 1,1 ; 2,12 ; 15 ; 105,3 ; 118,1 ; etc. ; in pereche in 1 R 10,8 ; 2 Chr 9,7 ; Ps 32,1-2 ; 84,5-6; 119,1-2 ; 137,8-9 ; 144,15 ; Sir 25,8-9 (cf. F. HAUCK si G. BERTRAM, maka/rioß, makari/zw, makarismoi, in TDNT 4 [1978], p. 362-370, mai ales p. 364), sau sub forma de lista Iisus Sirah 14,21-27. 22 Texte paralele ale acestui gen literar se gasesc si in literatura egipteana (cf. J. DUPONT, Les Béatitudes. La bonne nouvelle, vol. 2, Paris, J. Gabalda et Cie Éditeurs, 1969, a 2-a ed., p. 60-65) sau in cea greaca clasica si elenistica (cf. HAUCK si BERTRAM, maka /rioß, p. 362-363). 23 Mt 11,6 ; 13,16 ; 16,17 ; 22,46 ; Lc 1,45 ; 11,27-28 ; 12,37-38 ; 14,14-15 ; 23,29 ; Jn 13,17 ; 20,29 ; Rm 14,22 ; Jc 1,12 ; Ap 1,3 ; 14,13 ; 16,15 ; 19,9 ; 20,6 ; 22,7.14 (cf. FITZMYER, A Palestinian Collection of Beatitudes, p. 509). 24 Alte fericiri la Qumran se afla in 4Q185 1-2 II 8 ; 4Q185 1-2 II 13-14 ; 4Q5252 II si 1QH VI 13-16 (cf. J.A. FITZMYER, A Palestinian Collection of Beatitudes, in F. VAN SEGBROECK, C.M. TUCKETT, G. VAN BELLE si J. VERHEYDEN [ed.], The Four Gospels 1992 : Festschrift Frans Neirynck [Bibliotheca Ephemeridum Theologicarum Lovaniensium, 100], vol. 1, Leuven, Leuven University Press, 1992, p. 511). 25 Textul este preluat de la PUECH, Qumrân, p. 126-128, iar traducerea (din franceza) imi apartine.


11

Fericit cel care o cauta³ cu maini si nu o cauta cu o inima inselatoare

Fericit barbatul care a ajuns la Intelepciune

care merge4 in Legea celui Prea-Inalt si indrepteaza inima sa cailor Sale

care se alipeste de invataturile Sale si se bucura intotdea[u]na in indreptarile Sale 5insa cine nu o respinge in suferinta necaz[urilor] / []

incercari[lor (?)][sale]

si in vremea neczaului nu-l paraseste

Care nu-l uita [in zile(le) ]terorii 6si in smerenia sufletului sau nu [o] respinge.

Fragmentul din 1QH VI 13-16 face parte din Ruloul Imnelor si dateaza din jurul secolului al

doilea i.Hr.26. Chiar daca contine un singur macarism, acest text ne ofera o paralela extraordinara si

unica la o expresie originala si intalnita numai in Evanghelia dupa sfantul Matei : “saracii in duh”.

Totodata, alte doua expresii27 din acest text de la Qumran par sa prezinte similitudini cu alte doua

fericiri din aceasi evanghelie.

1QH VI 13-1628

[yCrwd qd]x yryjbw tma yCna [yrCa …] … 13 yqqwzm jwr ywnow Mymjr ybh[wa … MwlC yn]wb hnyb yCqbmw lkC 14

hkyfpCm Xq do Myqpat[m …] Prxm yrwrbw ynwo 15 KtowCyl Mypwxw 16

13 Fericiti] oamenii de adevar si alesii spre (de) dreptate, cei care cauta

14 intelepciunea si cercetatorii inteligentei, ziditori[i de pace (?) si … de …

celor care iu]besc milostenia29 si saracii cu duhul, cei curatiti

15 de intinaciune, curatitii incercarii, milostivitor[ii de iertari (?) si cei perfecti

in purtare (?)], cei feciorelnici pana la vremea Judecatilor Tale

16 si cei care privegheaza spre mantuirea (salvarea) Ta.

Remarcam ca in Noul Testament numai Mt 5,3a prezinta aceasta expresie (Maka¿rioi oi˚

ptwcoi« twˆ◊ pneu/mati), pentru ca Lc 6,20b se refera doar la saraci. Fericirile de la Matei prezinta

un text compact de 9 macarisme in secvente, fiecare introdusa de formula “fericiti”. Textele de la

26 Cf. M. MANSOOR, The Thanksgiving Hymns (Studies on the Texts of the Desert of Judah, 3), Leiden, Brill, 1961, p. 11. 27 VAN CANGH, Les béatitudes de Matthieu, p. 84. 28 Acest imn a fost publicat pentru prima data de E.L. SUKENIK,’Oçar ha-Megillôt ha Genuzôt, Jérusalem, 1954 ; ID., The Dead Sea Scrolls of the Hebrew University, pregatite de N. AVIGAD si J. LICHT (ed.), Hodayôt, Jérusalem, 1955 (cf. VAN CANGH, Les béatitudes de Matthieu, p. 83, note 6). Textul este preluat de la É. PUECH, Un hymne essénien en partie retrouvé et les Béatitudes. 1QH V 12-VI 18 (=col.XIII-XIV 7) et 4QBéat, in RQ 13 (1988), p. 66 et 68, iar traducerea (din franceza a lui Puech) imi apartine. 29 Aici Puech reda prin “tandrete”.


12

Qumran (4Q525 2 II 1-6 et 1QH VI 13-16) prezinta interesante puncte de legatura, mai mult decat

Sir 14 sau Ps 15.

Prima expresie comuna jwr ywnow (saracii cu duhul – 1QH VI 14d) si oi˚ ptwcoi« twˆ◊

pneu/mati (saracii in duh - Mt 5, 3a), situata in prima pozitie la Matei si pe al 8-lea loc in 1QH, este

identica din punct de vedere filologic30.

Cea de-a doua expresie Mymjr ybh[wa (celor care iubesc milostenia - 1QH VI 14c ) si

maka¿rioi oi˚ eleh/moneß (fericiti cei milostivi - Mt 5,7a31). Chiar daca nu sunt identice din punct

de vedere filologic, la nivel de idei putem sublinia finalitatea comuna.

Cea de-a treia expresie MwlC yn]wb (ziditorii de pace – 1QH VI 14b) si maka¿rioi oi˚

ei˙rhnopoioi÷ (fericiti facatorii de pace – Mt 5,9a). Aceasta a 7 fericire de la Matei corespunde cu

cea de-a cincea de la 1QH VI 14b, cu exceptia faptului ca lectura cuvantului MwlC este nesigura

datorita unei lacune pe care o prezinta textul. De remarcat faptul ca in cazul ultimelor doua

beatitudini paralelismul filologic nu este exact.

Insa, in ceea ce priveste prima fericire, expresia “saracii in duh” de la Mt 5,3a este o paralela

filologica a celei din 1QH. In plus de acest paralelism, aceasta expresie nu are echivalent in Vechiul

Testament. Cea mai buna paralela sunt saracii din Is 61,1b TM, insa cuvantul “duh” nu este in text.

In fine, nicio copie a Noului Testament nu a fost gasita la Qumran. Prin urmare, importanta

studierii acestor manuscrise rezida mai degraba in intelegerea influentelor iudaismului asupra

primilor crestini32.

Dar iata sa vedem ce spunea Sfantul Irineu de Lyon, contemporan cu redactarea probabil a

acestei evanghelii : “Altii sustin despre Cain ca ar provine din Puterea Suprema si ca Esau, Core,

locuitorii Sodomei si toti cei asemenea lor erau de aceasi rasa cu ea. Din acest motiv, cu toate ca au

fost atacati de Demiurg, ei nu au au suferit nicio patimire fiindca Intelepciunea asuma ceea ce in ei

ii apartinea de fapt. Toate aceste lucruri, spun acestia, Iuda tradatorul le-a cunoscut intocmai si

pentru ca el a fost singurul dintre ucenici a detine cunosterea adevarului, el a implinit “taina”

tradarii si astfel, prin intermediul lui, au fost distruse toate lucrurile pamantesti si ceresti. Ei arata in

acest sens o lucrare fabricata de ei pe care o intituleaza Evanghelia dupa Iuda33.

30 PUECH, The Collection of Beatitudes in Hebrew, p. 360. 31 In Vechiul Testament, avem o expresie similara in Prov 14,21b. 32 Vezi si MIMOUNI, Qoumrân et les oribgines du christianisme, p. 150. 33 “D’autres encore disent que Caïn était issu de la Suprême Puissance, et qu’Esaü, Coré, les gens de Sodome et tous leurs pareils étaient de la même race qu’elle : pour ce motif, bien qu’ils aient été en butte aux attaques du Démiurge, ils n’en ont subi aucun dommage, car Sagesse s’emparait de ce qui, en eux, lui appartenait en propre. Tout cela, disent-ils, Judas le traître l’a exactement connu, et, parce qu’il a été le seul d’entre les disciples à posséder la connaissance de la vérité, il a accompli le “mystère” de la trahison : c’est ainsi que, par son entremise, ont été détruites toutes les choses


13

Textele de la Nag-Hammadi Ca si in cazul manuscriselor de langa Marea Moarta, textele de la Nag Hammadi au fost

descoperite intamplator in 1945, de aceasta data de tarani egipteni. Jara dezgropata continea 13

codexuri din papirus, aranjate precum caietele din zilele noastre si acoperite cu o coperta din piele.

Un numar de 54 de lucrari diferite au fost numarate, unele necunoscute pana atunci, dintre care cel

mai faimos fiind Evangelia dupa Toma, o colectie de cuvinte atribuite lui Iisus. Acestea sunt scrise

in limba coptica si dateaza din secolul al IV-lea. Probabil acestea sunt traducerea unor texte mai

vechi din greaca, din secolele II si III.

Interesul pentru aceste texte este deosebit de mare atat pentru cei care cauta din rasputeri sa

demonsetreze diversitatea si aspectul negativ al proto-ortodoxiei Parintilor si apologetilor, cat si

pentru Biserica in munca de intelegere deplina a Sfintei Traditii si a istoriei limpezirii invataturii

crestine.

Chiar daca aceste texte ne ofera o fereastra in timp spre intelegerea formarii si modificarilor

ivite in Biserica, interpretarea lor este un proces destul de complex si dificil dat fiind faptul ca nu

este cunoscuta identitatea autorilor, locurile de redactare, circumstantele redactarii lor in greaca cat

si amploarea influentei pe care acestea o aveau in cadrul crestinismului.

Iata lista lucrarilor descoperite la Nag Hammadi34 :

I A-B Rugaciune a apostolului Pavel PrPaul I 1-16 Epistola apocrifa a lui Iacob ApocrJac I 16-43 Evanghelia adevarului EvVer I 43-50 Tratatul despre invierea Rheg I 51-138 Tratatul in trei parti TracTri II 1-32 Cartea secretelor lui Ioan ApocrJn II 32-51 Evanghelia dupa Toma EvTh II 51-86 Evanghelia dupa Filip EvPhil II 86-97 Ipostaza arhontilor HypArch II 97-127 Scrierea fara titlu Ecr sT II 127-137 Exegeze sufletului ExAm II 138-145 Cartea lui Toma LivTh III 1-40 Cartea secretelor lui Ioan ApocrJn III 40-69 Cartea sfanta a marelui Spirit invizibil GrEsp III 70-90 Fericitul Eugnoste Eug III 90-119 Intelepciunea lui Iisus Hristos SJC III 120-147 Dialogul Mantuitorului DialSauv IV 1-49 Cartea secretelor lui Ioan ApocrJn

terrestres et célestes. Ils exhibent, dans ce sens, un écrit de leur fabrication, qu’ils appellent ‘Evangile selon Judas’ ” (IRÉNÉE, de Lyon, Contre les Hérésies I, 31, 1 cf. KLAUCK, Apocryphal Gospels, p. 207). Si EPIFANIE, de Salamina, Panarion 37.1.5 mentioneaza aceasta scriere (Histoire du christianisme Magazine 2008). 34 Lista aceasta este extrasa si modificata de pe site-ul http://www.naghammadi.org/traductions/traductions.aspx, verificat pe 03 iunie 2013, al Universitatii Laval, Facultatea de Teologie si de Stiinte religioase, Grupe de recherche sur le christianisme et l’antiquité tardive (GRECAT), din Canada. Prima coloana da numarul fiecarui codex, a doua coloana ofera paginile de inceput si de sfarsit ale fiecarui text, a treia coloana ofera titlul propus pentru fiecare lucrare iar a patra coloana ofera sigla folosita pentru volumele acestei biblioteci.


14

IV 50-81 Cartea sfanta a marelui Spirit invizibil GrEsp V 1-17 Fericitul Eugnoste Eug V 17-24 Apocalipsa lui Pavel ApocPaul V 24-44 Prima Apocalipsa a lui Iacob 1ApocJac V 44-63 A doua Apocalipsa a lui Iacob 2ApocJac V 64-85 Apocalipsa lui Adam ApocAd VI 1-12 Faptele lui Petru si ale celor 12 Apostoli AcPil2Ap VI 13-21 Brontera (Tunetul sau Intelectul perfect) Brontè VI 22-35 Logosul autentic AuthLog VI 36-48 Conceptul Marii noastre Puteri GrPuis VI 48-51 Fragment din Republica lui Platon (588b-589b) PlatoRep VI 52-63 Ogdoada si Eneada EgdEnn VI 63-65 Rugaciunea de multumire PriAcGr VI 65-78 Fragment din Discursul perfect DP VII 1-49 Parafraza lui Set ParaSem VII 49-70 Al doilea tratat al Marelui Set GrSeth VII 70-84 Apoclipsa lui Petru ApocPi VII 84-118 Invatamintele lui Silvanos Silv VII 118-127 Cele trei Stele ale lui Set 3StSeth VIII 1-132 Zostrien Zost VIII 132-140 Scrisoarea lui Petru catre Filip PiPhil IX 1-27 Melchisedec Melch IX 27-29 Noréa Nor IX 29-74 Adevarata marturie TemVer X 1-68 Marsanès Mar XI 1-21 Interpretarea gnozei InterpGn XI 22-44 Prezentare valentiniana ExpVal XI 45-69 Strainul Allog XI 69-72 Hypsiphrone Hyps XII 15*-34* Sentintele lui Sextus Ssext XII 53*-60* Evangelia adevarului EvVer XII Fragmente Frm XIII 35*-50* Prôtennoia trimorfa PrôTri XIII 50* Textul fara titlu Ecr sT

Berolinensis Gnosticus 850235

BG 8502,1 7-19 Evangelia dupa Maria EvMar BG 8502,2 19-77 Cartea secretelor lui Ioan ApocrJn BG 8502,3 77-127 Intelepciunea lui Iisus Hristos SJC BG 8502,4 128-141 Faptele lui Petru ActPi

Alte descoperiri de texte ?????????? Apocrifele

35 Urmatoarele patru titluri se afla in Codex Berolinensis Gnosticus 8502. Doua dintre aceasta au paralele in codicii de la Nag Hammadi.


15

Termenul « apokruphos » inseamna « secret », « ascuns » si este de obicei utilizat in stransa

legatura cu crestinismul. In acest caz, ori desemneaza revelatii secrete, care pot imbraca un aspect

negativ sau un aspect pozitiv (cel putin dupa Clement al Alexandriei), ori prevede un document

falsificat, lipsit de incredere36.

Apocrifele Vechiului Testament Sfantul apostol Pavel marturiseste ca spusele lui Dumnezeu din Vechiul Testament au fost

incredintate mai intai iudeilor (Rom 3,2), care au stabilit canonul la 22 sau 24 de carti, in total 39,

dat fiind faptul ca unele carti sunt grupate (ex. Profetii mici formeaza o carte). Iosif Flavius respinge

alte carti cu pretentii canonice pe care le clasifica in categoria scrierilor ce nu au decat o autoritate

omeneasca. Pentru el, ultima carte biblica este cea a profetului Maleahi.

Sub influenta lui Augustin la sinoadele de la Cartagina si Hipone, cartile pe care noi le

numim bune de citit sunt acceptate in canon. Si Luther le va considera bune de citit, asezandu-le la

finele canonului Vechiului Testament, insa le va numi apocrife, deci inferioare Sfintelor Scripturi.

Dupa Conciliul de la Trente din 1546, Biserica Romano-catolica le considera canonice, avand in

vedere ca va urma Vulgata (Tobit ; Iudita ; Intelepciunea lui Solomon ; Siracide sau Eclesiastul ;

Baruh + Plangerile lui Ieremia ; 1 Macabei ; 2 Macabei ; Estera grec ; Daniel, grec ; Cantarea

celor trei tineri ; Istoria Susanei ; Bel si balaurul).

Pentru Biserica ortodoxa, nicio decizie clara nu a fost propusa pana in prezent. Aceasta

recunoaste 39 de carti canonice carora li se adauga 14 carti bune de citit, adica ziditoare de suflet,

continutul lor nefiind insa edificatoar in mod obligatoriu in ceea ce priveste invatatura de credinta.

Protestantii primesc si ei cele 39, iar pe celelalte pe care noi le numim bune de citit, ei le

intituleaza “apocrife”. Aceasta clasificare poate duce la confuzii, pentru ca pentru ortodocsi scrierile

apocrife sunt acele lucrari excluse din canon, pentru ca sunt scrieri pseudo-biblice.

Apocrifele Noului Testament Scrisorile pascale din 367 ale arhiepiscopului de Alexandria, Atanasie, propune un canon

biblic al Vechiul Testament foarte simplificat, similar aproape cu cel iudaic. Impactul lor il vedem

si in Vietile copte ale sfintilor Pahomie si a primilor sai ucenici.

36 H.-J. KLAUCK, Apocryphal Gospels. An Introduction, London – New York, T & T Clark International, 2003, p. 105-106.


16

Decretul gelasian (redactat in secolul al VI-lea) condamna ca eretice aproximativ 60 de

lucrari apocrife37. Cele 27 de carti canonice ale Noului Testament au fost recunoscute abia la

sinodul local din Laodiceea din 360 si la cel ecumenic din 787.

Temele care predomina in apocrifele Noului Testament sunt istoria Mariei si a lui Iosif,

copilaria lui Iisus si istoria lui Pilat. La Nag Hammadi au fost descoperite 37 de manuscrise si 5

fragmente in limba copta.

Niciun document de acest fel nu dateaza din secolul 2. Unii cred ca pot dovedi faptul ca

Evanghelia dupa Toma antedateaza evangheliile apocrife, pt ca ar fi zic acestia redactata in jurul

anilor 50. Totusi, cel mai vechi manuscris al acestei evanghelii est Papyrus Oxyrhynchos 1, datat in

anii 200. Ipolit al Romei este primul care mentioneaza aceasta evanghelie in secolul III. Aceasta

evanghelie citeaza din evangheliile canonice.

Caracteristica principala a acestor evanghelii este imbinarea elementelor dualiste si

dochetiste. Astfel, de exemplu Evanghelia dupa Petru (din care avem un fragment descoperit la

Akhmîn in Egipt in 1886 de Bouriant) propune un Iisus care nu pare sa sufere si nu moare ci este

inaltat (dochetism = Iisus nu era cu adevarat om ci avea doar o aparenta umana). Evanghelia dupa

Toma afirma chiar de la inceput ca cel care va afla interpretarea acestor cuvinte nu va gusta

moartea. Totusi, epistola catre Romani 16,25-26 sustine clar ca tainele lui Dumnezeu au fost

revelate si nu mai sunt un secret. Cele 114 cuvinte (fraze) atribuite lui Iisus din aceasta evanghelie

contrazic in mai multe randuri textele neotestamentare. Altele sunt citate exacte din evangelii insa

scoase din context, dovada ca nu sunt anterioare evangheliilor.

Expresia de Nou Testament vine de la Tertualian pe baza Evrei 12,24. Canonul

neotestamentar s-a format in timp sip e masura ce scrierile apocrife denaturau mesajul evanghelic

authentic s-a pus problema unei liste canonice, autorizate. De exemplu Epistola catre Corinteni a Sf.

Clement al Romei din 95 contine numeroase citate din evanghelii si epistole (cf. Bruce Metzger,

The Canon of the New Testament, 1987). Pentru a include o carte in canonul biblic nu exista o

instanta superioara sau un forum sau un sinod, ci simpla utilizare in aceleasi comunitati ortodoxe si

autoritatea cartii (adica nu contravenea cu invataura Mantuitorului) constituiau elemente

indispensabile acestei clasificari. Din acest motiv, pana in sec. IV, structura canonului

neotestamentar este usor flexibila. Astfel, in unele Biserici se citeau si Epistolele lui Clement sau

cea a lui Barnaba.

Luarea de pozitie a Fer. Augustin cu ocazia sinoadelor locale africane din Hippo (393) si

Cartagina (397) nu a determinat Biserica universala sa adopte lista sa ci a permis constientizarea

faptului ca intreaga Biserica are acelasi canon, inca ne-oficializat. Singura carte care inca mai punea

37 Vezi lista la KLAUCK, Apocryphal Gospels, p. 4-5.


17

probleme era Apocalipsei, datorita intrebuintarii gresite a ereticilor, sau chiar a unor tendinte din

sanul Bisericii care doreau sa retraseze invatatura despre sfarsitul veacurilor.

In general, apocrifele Noului Testament nu aduc nicio informatie noua in ceea ce priveste

invatatura Bisericii. Fara a cadea intr-un rigorism protestant prin care sa fie respinse in bloc toate

apocrifele, cred ca Biserica drept-maritoare are si misiunea aceasta de a reciti aceasta bogata

literatura pioasa in unele cazuri, eretica in altele, pentru a clarifica statutul acestor carti, dupa cum

au facut Sfintii Parinti. De altminteri, Biserica este chemata sa raspunda cu claritate si pertinenta

redescoperirilor arheologice ce readuc in lumina aceste texte date uitarii de ea insasi

Consideratii finale

Cele prezentate mai sus ne prezinta varietatea de scrieri religioase biblice sau para-biblice

(pe care le putem numi apocrife sau eretice ori necanonice) ce au fost compuse si au fost vehiculate

de diferite grupari religioase iudaice, crestine, eretice, gnostice, etc. Apocrifele Vechiului Testament

au facut parte din corpus-ul esenienilor precum apocrifele Noului Testament au fost produse sau

fabricate in vederea sustinerii si propunerii unei teologii proprii.

Descoperirile arheologice recente incita anumite grupari anti-crestine sau agnostice ori atee

sa puna la indoiala veridicitatea invataturii crestine, profesandu-se teza ori a unui complot ori a

pierderii unei oarecari diversitati ce, oarecum indignat insinuate, ar fi facut parte din calitatea

primordiala a crestinismului primar. Nu mai iau in discutie nici abordarea vadit feminista sau

homofoba a textelor gnostice, care ar fi de fapt dovezi ascunse si eliminate de Biserica oficiala,

pentru a fabrica un crestinism pur.

In aceasta directie documentarul lui Simcha Jacobovici si James Cameron din 2007 despre

asa-zisul mormant al lui Iisus descoperit in anii ’80, la Talpiot, langa Iersualim cu ocazia

constructiei unui imobil. Majoritatea cercetatorilor a condamnat deja acest documentar de afacere

financiara senzationala, anti-stiintific si intelectual necinstit38. Trebuie retinut faptul ca cele mai des

intalnite nume iudaice in Palestina secolului I d.Hr. sunt Simon (10%), Iosif (9,2%), Iuda (7,1%),

Iisus sau Ioshua (4,1%) si Maria (25%)39. De asemenea, analiza ADN a osemintelor atribuite lui

Iisus si Mariei Magdalena (Mariamné) au revelat ca acesti doi indivizi nu au gene comune, si prin

urmare probabil au fost casatoriti. Ciudata maniera de a face arheologie, caci mai indicat ar fi fost

sa se fi procedat la analiza ADN lui Iisus si a Mariei. Realizatorul documentarului a raspuns la

aceasta intrebare ca el si-a facut datorie de jurnalist si ca el nu este om de stiinta.

38 Cf. T. RASIMUS, Une évaluation critique du film ‘The Lost Tomb of Jesus’, in Laval théologique et philosophique 63 (2007), p. 113. 39 T. ILAN, Lexicon of Jewish Names in Late Antiquity. Part I. Palestine 330 BCE-200 CE, Tübingen, Mohr Siebeck, 2002, p. 1-4 si 54-58 (citat de RASIMUS, Une évaluation critique, p. 113).


18

Documentarul despre Evanghelia dupa Iuda, chiar daca a fost realizat cu mult mai mult

profesionalism, nu este lipsit de o abordare subiectiva ce umbreste valoarea sa stiintifica. Insa, cu

toata valoarea sa, acest documentar precum si cel legat de Maria Magdalena, folosesc trunchiat

informatiile continute de textele gnostice (Evanghelia dupa Iuda ; Evanghelia dupa Maria

Magdalena ; Evanghelia dupa Filip). Ruperea din context s-a adeverit de altminteri a fi o practica a

ereticilor, practica condamnata deja de Sfintii Parinti ai Bisericii.

Textele de la Qumran ne ajuta sa situam crestinismul intr-un iudaism foarte divers si punctat

de asteptari mesianice de diferite nuante. Iisus s-a adresat se pare si altor grupari religioase din

vremea sa, precum esenienii. Iar daca nu intalnim critici din partea sa fata de esenieni, precum a fost

cazul cu fariseii si scribii, probabil se datoreaza faptului ca acest grup religios iudaic s-a apropiat

mai lesne de invatatura lui Hristos.

Descoperirea manuscriselor de la Qumran, a celor de la Nag Hamadi si a altora de o mai

modesta mediatizare si cantitate, nu a rasturnat nicio invatatura esentiala a Bisericii ci dimpotriva

sustine sau clarifica ceea ce au invatat Parintii. Totusi, chiar in situatia in care ni se aduc dovezi ca

aceste documente vechi si uneori unice nu dauneaza imaginii si invataturii Bisericii, intrebuintarea

trunchiata si discretionara, uneori chiar si pecuniara, pot contribui la prezentarea negativa a acesteia.

Explozia media si a internetului din zilele noastre pot amplifica gratuit si neavenit aceasta

interpretare spectaculara si tendentioasa a unor texte considerate pe nedrept ca evitate, ascunse si

indepartate de Biserica. Din acest motiv, este necesara cunoasterea si capacitatea de lucru pe texte,

in scopul de a putea oferi un raspuns stiintific, obiectiv si plin de adevar. Dupa vorbele

Mantuitorului, numai adevarul ne va face liberi, de aceea, in studiul biblic, adevarul este adevarata

cunoastere a Singurului si Adevaratului Dumnezeu.


19

BIBLIOGRAFIE (Curs : Biblia, Qumran)

SFANTA SCRIPTURA, editia Sfantului Sinod (2008) BIBLIA SAU SFANTA SCRIPTURA, editia diortosita dupa Septuagina, redactata si adnotata de Bartolomeu Valeriu Anania AEJMELAEUS, A., What Ralfs Could Not Know : 1 Sam 14,4-5 in the Old Greek, in H. AUSLOOS, B. LEMMELIJN si J. TREBOLLE BARRERA (ed.), After Qumran. Old and Modern Editions of the Biblical Texts – The Historical Books (Bibliotheca Ephemeridum Theologicarum Lovaniensium, 246), Leuven – Paris – Walpole (MA), Peeters, 2012, p. 81-93. BARTHÉLEMY, D., Critique textuelle de l’Ancien Testament. Ezechiel, Daniel et les 12 Prophètes (OBO, 50.3), Freiburg, Universitätsverlag, 1992. BURNET, R., Faut-il faire entrer l’Évangile de Judas dans le canon du Nouveau Testament?, in Histoire du christianisme, 2008. Articol disponibil la : http://regis.burnet.free.fr/Textes/EvJud.pdf ID., Le baiser de Jésus à Marie de Madeleine, in Bulletin d’information biblique 68 (2007). Articol disponibil la : http://www.bible-service.net/extranet/current/pages/956.html COLLINS, J.J., The Interpretation of Psalm 2, in F. GARCÍA-MARTÍNEZ (ed.), Echoes from the Caves: Qumran and the New Testament (Studies on the Texts of the Desert of Judah, 85), Leiden – Boston, Brill, 2009, p. 49-66. CROSS, F.M., The Structure of the Apocalypse of ‘Son of God’ (4Q246), in S.M. PAUL, R.A. KRAFT, L.H. SCHIFFMAN si W.W. FIELDS (ed.), Emanuel. Studies in Hebrew Bible Septuagint and Dead Sea Scrolls in Honor of Emanuel Tov (Supplements to Vetus Testamentum, 94), Leiden – Boston, Brill, 2003, p. 151-158. DUPONT, J., Les Béatitudes. Le problème littéraire : les deux versions du Sermon sur la montagne et des Béatitudes, vol. 1, Paris, J. Gabalda et Cie Éditeurs, 1958, a 2-a ed. DUPONT-SOMMER, A. si PHILONENKO, M.(éds.), La Bible. Écrits intertestamentaires (Bibliothèque de la Pléiade, 337), Paris, Gallimard, 1987. FITZMYER, J.A., A Palestinian Collection of Beatitudes, in F. VAN SEGBROECK, C.M. TUCKETT, G. VAN BELLE si J. VERHEYDEN (ed.), The Four Gospels 1992 : Festschrift Frans Neirynck (Bibliotheca Ephemeridum Theologicarum Lovaniensium, 100), vol. 1, Leuven, Leuven University Press, 1992, p. 509-515. FLINT, P.W., TOV, E. si VANDERKAM, J.C. (ed.), Studies in the Hebrew Bible, Qumran, and the Septuagint. Presented to Eugene Ulrich (Supplements to Vetus Testamentum, 101), Leiden – Boston, Brill, 2006. GARCÍA-MARTÍNEZ, F. (ed.), Echoes from the Caves: Qumran and the New Testament (Studies on the Texts of the Desert of Judah, 85), Leiden – Boston, Brill, 2009. GOUNELLE, R., L’Evangile de Judas enfin publié, in Cahiers Evangile 137, p. 127-128.


20

JACOBOVICI, S. si PELLEGRINO, Ch. (ed.), Le Tombeau de Jésus : la découverte, l’enquête et les preuves qui pourraient changer l’Histoire, Paris, Michel Lafon, 2007. KLAUCK, H.-J., Apocryphal Gospels. An Introduction, London – New York, T & T Clark International, 2003. LANGE, A., ‘They Confirmed the Reading’ (y. Ta’an. 4.68a). The Textual Standardization of Jewish Scriptures in the Second Temple Period, in A. LANGE, M. WEIGOLD si J. ZSENGELLÉR (ed.), From Qurman to Aleppo. A Discussion with Emanuel Tov about the Textual History of Jewish Scriptures in Honor of his 65th Birthday (Forschungen zur Religion und Literatur des Alten und Neuen Testaments, 230), Göttingen, Vandenhoeck & Ruprecht, 2009, p. 29-80. LANGE, A., WEIGOLD, M. si ZSENGELLÉR, J. (ed.), From Qurman to Aleppo. A Discussion with Emanuel Tov about the Textual History of Jewish Scriptures in Honor of his 65th Birthday (Forschungen zur Religion und Literatur des Alten und Neuen Testaments, 230), Göttingen, Vandenhoeck & Ruprecht, 2009. LIM, T.H., Towards a Description of the Sectarian Matrix, in F. GARCÍA-MARTÍNEZ (ed.), Echoes from the Caves: Qumran and the New Testament (Studies on the Texts of the Desert of Judah, 85), Leiden – Boston, Brill, 2009, p. 7-31. LUST, J., Mesianism and the Septuagint. Collected Essays (BETL, 178), Leuven, Leuven University Press, 2004. MEIER, J.P., Un certain Juif Jésus. Les données de l’histoire. Attachements, affrontements, ruptures (Lectio divina), vol. 3, Paris, Cerf, 2009. MENKEN, M.J.J., Matthew’s Bible. The Old Testament Text of the Evangelist (BETL, 173), Leuven, Peeters – University Press, 2004. MANSOOR, M., The Thanksgiving Hymns (Studies on the Texts of the Desert of Judah, 3), Leiden, Brill, 1961. MIMOUNI, S.C., Qoumrân et les origines du christianisme, in A. LEMAIRE si S.C. MIMOUNI (ed.), Qoûmran et le judaïsme du tournant de notre ère: Actes de la Table Ronde, Collège de France, 16 novembre 2004 (Collection de la Revue des Études juives, 40), Leuven, Peeters, 2006, p. 141-150. NOTLEY, R.S., ‘Jesus’ Jewish Hermeneutical Method in the Nazareth Synagogue, in C.A. EVANS si H.D. ZACHARIAS (ed.), Early Christian Litterature and Intertextuality. Exegetical Studies (LNTS, 392 si SEJC, 15), vol. 2, London – New York, T&T Clark, 2009, p. 46-59. PAUL, S.M., KRAFT, R.A., SCHIFFMAN, L.H. si FIELDS, W.W. (ed.), Emmanuel. Studies in Hebrew Bible Septuagint and Dead Sea Scrolls in Honor of Emanuel Tov (Supplements to Vetus Testamentum, 94), Leiden – Boston, Brill, 2003. PUECH, E., Qumrân. Grotte 4, XVIII. Textes hébreux (4Q521-4Q528, 4Q576-4Q579) (Discoveries in the Judaean Desert, 25), Oxford, Clarendon Press, 1998. ID., Un hymne essénien en partie retrouvé et les Béatitudes. 1QH V 12-VI 18 (=col. XIII-XIV 7) et 4QBéat, in Revue de Qumrân 13 (1988), p. 59-88.


21

ID., The Collection of Beatitudes in Hebrew and in Greek (4Q525 1-4 and MT 5, 3-12), in F. MANNS si E. ALLIATA (ed.), Early Christianity in Context : monuments and documents (Studium Biblicum Franciscanum. Collectio Maior 38), Jerusalem, Franciscan Printing Press, 1993, p. 353-368. ID., 4Q525 et les péricopes des Béatitudes en Ben Sira et Matthieu, in Revue Biblique 98 (1991), p. 80-106. RASIMUS, T., Une évaluation critique du film ‘The Lost Tomb of Jesus’, in Laval théologique et philosophique 63 (2007), p. 113-120. TOV, E., Hebrew Bible, Greek Bible, and Qumran. Collected Essays (Texts and Studies in Ancient Judaism, 121), Tübingen, Mohr Siebeck, 2008. ID., The Nature of the Large-Scale Differences between the LXX and TM S T V. Compared with Similar Evidence in Other Sources, in A. SCHNKER (ed.), The Earliest Text of the Hebrew Bible: The Relationship between the Masoretic Text and the Hebrew Base of the Septuagint Reconsidered (Septuagint and Cognate Studies Series, 52), Atlanta (GE), Scholars Press, 2003, p. 121-144. STARCKY, J., Le travail d’édition des fragments manuscrits de Qumrân, in Revue Biblique 63 (1956), p. 66-67. ULRICH, E.C., The Qumran Biblical Scrolls: The Scriptures of Late Second Temple Judaism, in H.L. TIMOTHY e.a., The Dead Sea Scrolls in Their Historical Context, Edinburgh, T & T Clark, 2000. VAN CANGH, J.-M., Les béatitudes de Matthieu et des manuscrits de la mer Morte, in O.H. PESCH si J.-M. VAN CANGH (ed.), Béatitude eschatologique et bonheur humain, Bruxelles, Académie internationale des Sciences religieuses – Cerf, 2005, p. 77-91. ID., Béatitudes de Qumrân et béatitudes évangéliques. Antériorité de Matthieu sur Luc ?, in F. GARCÍA MARTÍNEZ (ed.), Wisdom and apocalypticism in the Dead Sea Scrolls and in the Biblical Tradition (Bibliotheca Ephemeridum Theologicarum Lovaniensium, 168), Leuven, Leuven University Press, 2003, p. 413-425. ID., Béatitudes de Qumrân et béatitudes évangéliques. Antériorité de Matthieu sur Luc ?, in F. GARCÍA MARTÍNEZ (ed.), Wisdom and Apocalypticism in the Dead Sea Scrolls and in the Biblical Tradition (BETL, 168), Leuven, Peeters – University Press, 2003, p. 422-423. VELTRI, G., Libraries, Translations, and ‘Canonic’ Texts. The Septuagint, Aquila and Ben Sira in the Jewish and Christian Traditions (Supplements to the Journal for the Study of Judaism, 109), Leiden – Boston, Brill, 2006. WÜRTHWEIN, E., Der Text des Alten Testaments, Stuttgart, Deutsche Bibelgesellschaft, 1988. Documentare si site-uri

Mormantul pierdut al lui Hristos (The Lost Tomb of Jesus – Discovery Channel) http://www.ovguide.com/the-lost-tomb-of-jesus-9202a8c04000641f80000000055b395a, verificat 02 iunie 2013 Mormantul pierdut al lui Hristos Demascat (The Lost Tomb of Christ Unmasked) http://www.youtube.com/watch?v=1d78xdHLR3Y, verificat 02 iunie 2013


22

Evangelia dupa Iuda (The Gospel of Judas – National Geographic) http://www.youtube.com/watch?v=zSe5PTPl0nQ, verificat 02 iunie 2013 http://www.naghammadi.org/, verificat 02 iunie 2013 ftp://ftp10.nationalgeographic.com/, verificat 03 iunie 2013 Rulourile de la Marea Moarta sub forma numerizata : http://dss.collections.imj.org.il/, verificat 03 iunie 2013

Prelegeri disciplina Vechiul Testament - comptepv.typepad.fr filedezvoltarea crestinismului primar....

Documents

Transcript of Prelegeri disciplina Vechiul Testament - comptepv.typepad.fr filedezvoltarea crestinismului primar....