Predici la Duminica dinaintea Înălţării Sfintei Cruci

8/4/2019 Predici la Duminica dinaintea Înălţării Sfintei Cruci

http://slidepdf.com/reader/full/predici-la-duminica-dinaintea-inaltarii-sfintei-cruci 1/164

Predici la Duminica dinaintea Înălţării Sfintei Cruci (Convorbirea lui Iisus cu Nicodim)

Index

Evangelia !i "#ostolul $ilei%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%&"catistul Sfintei Cruci%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%'

ugăciune%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%'Comentarii #atristice * Duminica dinaintea Înăl ării Sfintei Cruciț %%%%%%%%%%%%%%%%%+Părintele Cleo#a Ilie * Predică la Duminica dinaintea Înălţării Sfintei Cruci *Des#re semn,iului -mului%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%./Sf0ntul Ioan 1ură de "ur * Cuv0nt la Duminica dinaintea Înălţării Sfintei Cruci &'Sf0ntul 2eofan 3ăvor0tul * 20lcuiri%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%4



5itro#olitul "ugustin de ,lorina 6 Predică la Duminica dinaintea Înălţării Sfintei CruciDumne$eu te iube!te%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%4&

5itro#olitul "ugustin de ,lorina 6 Predică la "#ostolul din Duminica dinaintea ÎnălţărSfintei Cruci 6 Crucea 7nvinge lumea%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%48

"rim% Ioil 9onstantaros * Cuv0nt la Duminica dinaintea Înălţării Sfintei Cruci :;Părintele "rsenie <oca * - 7ntrebare Iubirii%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%:&Părintele Constantin 1aleriu * Predica la duminica dinaintea Înălţării Sfintei Cruci :'

Nicolae Steinardt 6 Cuv0nt la Convorbirea lui Iisus cu Nicodim%%%%%%%%%%%%%%%%%%%''Nicolae Steinardt 6 Două evlavii ce nu se cuvine a fi #ărăsite= Cinstirea Crucii !i a 5aicDomnului%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%'/

Stareţul Iacint al Putnei * Cuv0nt la Duminica dinaintea Înălţării Sfintei Cruci des#dragostea fără măsură a lui Dumne$eu #entru noi !i sf0r!itul lumii anunţat de sf0r!itdragostei cre!tine%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%8'Ierodiacon >isarion Iugulescu * Căci Dumne$eu a!a a iubit lumea?%%%%%%%%%%%%%+.

ugăciune%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%+/Pr% Dorin Picioru! * Predică la Duminica dinaintea Înălţării Sfintei Cruci%%%%%/;Părintele Ion C0rciuleanu 6 Convorbirea lui Iisus cu Nicodim%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%/4

Părintele Iosif 2rifa 6 Evangelia Duminicii dinaintea Înălţării Sfintei Cruci/+Pr% 5iai 2eg$e! * Duminica dinaintea Înălţării Sfintei Cruci%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%;.Pr% 1eorge Neamţiu * Iubirea lui Dumne$eu%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%;:Pr% "nton@ 5% Coniaris * Dumne$eu a!a a iubit?%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%;

ugăciune%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%&Prof% >asile 1ogonea * Dumne$eu ne aAută să ne na!tem #rin semnul CruciiB4Convorbirea lui Iisus cu Nicodim% Necesitatea de a ne smulge din inerţia incon!tienţei

Cu #ărintele Coman des#re dimensiunea duovnicească a realităţii !i des#re udecată În faţa lui Iisus = >iaţa lăuntrică a Duului vs% falsa -rtodoxie a #ietismului !i moralismul

religios% a ce folosescF Sfintele 2aineG%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%&.Înaintea Înălţării Sfintei Cruci= Ce 7nseamnă a iubi cu adevăratH 7n vremurile abu$uluvicle!ugului !i minciunii generali$ateG Cum #utem mărturisi crucea 7n viaţa noastră !i fericire #utem găsi 7n iadul lumiiG%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%&:

"rim% Nicifor oria (Ia!i) * Predică la Duminica dinaintea Înălţării Sfintei Cruci se#tembrie .;4)%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%&:Părintele Singel Ioan (5ăn% Siăstria Putnei) * Predică la Duminica dinaintea ÎnălţărSfintei Cruci (8 se#t% .;4)%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%4&

Părintele "ndrei Coroian= 5editaţii 7n oglinda Sfintei Cruci * Co#iii lui Dumne$eu !i f5aicii Domnului= Dumne$eu duce crucea #ăcatelor omuluiH 5aica Sf0ntă #oartă cruc

umanităţii? Dumne$eu dăruie!te din ce 7n ce mai multH iar omul !i*a făurit un #rogram ca*a exclus #e Dumne$euF%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%48Cum ne trăim relaţia cu ristosG Cre!tinul 7ntre cemarea de a fi fă#tură nouăF !i sclavsu#erstiţiilor (neo)#ăg0ne sau a formelor fără fond= Să nu fim automate de rugăciune sau dviaţă religioasăH ci să fim flăcări viiH lum0nări care să ardă #entru ve nicia Îm#ărăţiei lș

Dumne$euBF%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%:+Doxologia= Pr% oger Coresciuc * Predică la Duminica dinaintea Înăl ării Sfintei Cruț

Convorbirea lui Iisus cu Nicodim 6 .;: (catedrala Ia!i)%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%:+IPS <artolomeu "nania * Predică 7n Duminica dinainte de Înălţarea Sfintei Cruci= Cum

trăim relaţia cu ristosG%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%':



IPS Irineu Po#*<istriţeanul * Predică la Duminica dinaintea Înălţării Sfintei Cruci * Sf0nCruce este !coala virtuţii%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%'+5itro#olitul "ntonie Plămădeală * Predică la Duminica dinaintea Înălţării Sfintei Cruci 8Preafericitul Părinte Patriar Daniel * Predică la Duminica dinaintea Înălţării Sfintei Cru(Convorbirea lui Iisus cu Nicodim) * Sf0nta Cruce * semnul iubirii care 7nvinge #ăcatul moartea%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%+4Istorioară * "devăr sau minciună%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%+/

Evangelia !i "#ostolul $ilei

Evangelia



Ev. Ioan 3,13-17 13. Şi nimeni nu s-a suit în cer, decât Cel ce S-a coborât din cer, Fiul Omului, Care este în cer.1. Şi du!" cum #oise a în"l$at %ar!ele în !ustie, a%a trebuie s" se înal$e Fiul Omului,1&. Ca tot cel ce crede în El s" nu !iar", ci s" aib" via$" ve%nic".1'. C"ci (umne)eu a%a a iubit lumea, încât !e Fiul S"u Cel *nul-+"scut -a dat ca oricincrede în El s" nu !iar", ci s" aib" via$" ve%nic".17. C"ci n-a trimis (umne)eu !e Fiul S"u în lume ca s" udece lumea, ci ca s" se mântuiasc!rin El, lumea.

"#ostol

E#istola către 1alateni a Sf0ntului "#ostol Pavel

1alateni 'H*+



11. ede$i cu ce /el de litere v-am scris eu, cu mâna mea.10. Câ$i vor s" !lac" în tru!, aceia v" silesc s" v" t"ia$i îm!reur, numai ca s" nu /ie !rioni!entru crucea lui 2ristos.13. C"ci nici ei sinuri, cei ce se taie îm!reur, nu !")esc eea, ci voiesc s" v" t"ia$i vîm!reur, ca s" se laude ei în tru!ul vostru.1. Iar mie, s" nu-mi /ie a m" l"uda, decât numai în crucea (omnului nostru Iisus 2ristos, !r

care lumea este r"stinit" !entru mine, %i eu !entru lume1&. C" în 2ristos Iisus nici t"ierea îm!reur nu este ceva, nici net"ierea îm!reur, ci /"!tura cenou".1'. Şi câ$i vor umbla du!" dre!tarul acesta, - !ace %i mil" asu!ra lor %i asu!ra Israelului l(umne)eu17. (e acum înainte, nimeni s" nu-mi mai /ac" su!"rare, c"ci eu !ort în tru!ul meu semne(omnului Iisus.14. 2arul (omnului nostru Iisus 2ristos s" /ie cu du5ul vostru, /ra$ilor 6min.

"catistul Sfintei Cruci

ugăciunile 7nce#ătoare

n numele 8at"lui, %i al Fiului %i al S/ântului (u5. 6min.

Slav" 9ie, (umne)eul nostru, Slav" 9ie Slav" 9ie, (umne)eul nostru, Slav" 9ie Slav" 9ie, (umne)eul nostru, Slav" 9ie



m!"rate ceresc, #ânâietorule, (u5ul 6dev"rului, care !retutindenea e%ti, %i toate le im!line%istierul bun"t"$ilor %i ("t"torule de via$", vino %i te s"l"%luie%te întru noi, %i ne cur"$e%te !e nde toat" intin"ciunea, %i mântuie%te, :unule, su/letele noastre.

S/inte (umne)eule, S/inte 8are, S/inte /"r" de moarte, miluie%te-ne !e noi. S/inte (umne)eule, S/inte 8are, S/inte /"r" de moarte, miluie%te-ne !e noi. S/inte (umne)eule, S/inte 8are, S/inte /"r" de moarte, miluie%te-ne !e noi.

Slav" 8at"lui %i Fiului %i S/ântului (u5. Şi acum %i !ururea %i în vecii vecilor. 6min.

;reas/ânt" 8reime, miluie%te-ne !e noi<(oamne, cur"$e%te !"catele noastre<St"!âne, iart" /"r"deleile noastre<S/inte, cercetea)" %i vindec" ne!utin$ele noastre, !entru numele 8"u.

(oamne, miluie%te (oamne, miluie%te (oamne, miluie%te

Slav" 8at"lui %i Fiului %i S/ântului (u5. Şi acum %i !ururea %i în vecii vecilor. 6min.

8at"l nostru, Care e%ti în ceruri, s/in$easc"-se numele 8"u, vie îm!"r"$ia 8a, /ac"-se voia 8!recum în cer a%a %i !e !"mânt. ;âinea noastr" cea s!re /iin$" d"-ne-o nou" ast")i. Şi ne iarnou" re%alele noastre, !recum %i noi iert"m re%i$ilor no%tri. Şi nu ne duce !e noi în is!it", ci ni)b"ve%te de cel r"u. C" a 8a este m!"r"$ia %i !uterea %i slava,

a 8at"lui %i a Fiului %i a S/ântul(u5, acum %i !ururea %i în vecii vecilor. 6min.

#iluie%te-ne !e noi, (oamne, miluie%te-ne !e noi, c" ne!rice!ându-ne de nici un r"s!unaceast" ru"ciune aducem 9ie, ca unui St"!ân, noi, !"c"to%ii robii 8"i, miluie%te-ne !e noi.

Slav" 8at"lui %i Fiului %i S/ântului (u5.

(oamne, miluie%te-ne !e noi, c" întru 8ine am n"d"duit< nu 8e mânia !e noi /oarte, nici !ome/"r"deleile noastre, ci caut" %i acum ca un #ilostiv %i ne i)b"ve%te !e noi de vr"ma%ii no%tri, c8u e%ti (umne)eul nostru %i noi suntem !o!orul 8"u, to$i lucrul mâinilor 8ale %i numele 8"c5em"m.

Şi acum %i !ururea %i în vecii vecilor. 6min.

*%a milostivirii desc5ide-o nou",binecuvântat" +"sc"toare de (umne)eu, ca s" nu !ierim cei n"d"duim întru tine, ci s" ne mântuim !rin tine din nevoi, c" tu e%ti mântuirea neamulcre%tinesc.

Cre)ul Cred ntr-*nul (umne)eu, 8at"l 6to$iitorul, F"c"torul cerului %i al !"mântului, al tuturor celv")ute %i nev")ute.



Şi întru *nul (omn Iisus 2ristos, Fiul lui (umne)eu, *nul-+"scut, Care din 8at"l S-a n"scumai înainte de to$i vecii. umin" din umin", (umne)eu adev"rat din (umne)eu adev"ra+"scut, nu /"cut, Cel de o /iin$" cu 8at"l, !rin Care toate s-au /"cut.Care !entru noi oamenii %i !entru a noastr" mântuire.S-a !oorât din ceruri Şi S-a întru!at de (u5ul S/ânt %i din #aria Fecioara Şi S-a /"cut om.Şi S-a r"stinit !entru noi în )ilele lui ;ilat din ;ont, Şi a !"timit %i S-a înro!at. Şi a înviattreia )i du!" Scri!turi .

Şi S-a suit la ceruri %i Şade de-a drea!ta 8at"lui. Şi iar"%i va s" vin" cu slav", s" udece viii mor$ii, 6 c"rui m!"r"$ie nu va avea s/âr%it.Şi întru (u5ul S/ânt, (omnul de via$" F"c"torul, Care din 8at"l !urcede,Cela ce îm!reun" cu 8at"l %i cu Fiul este înc5inat %i sl"vit, Care a r"it !rin !rooroci.ntru-una S/ânt" Soborniceasc" %i a!ostoleasc" :iseric",#"rturisesc un bote) întru iertarea !"catelor,6%te!t învierea mor$ilor %i via$a veacului ce va s" /ie. 6min

Condacul O, de trei ori fericită şi prea cinstită Cruce, ţie ne închinăm credincioşii şi te mărim, veselindu-ne

dumnezeiasca ta înălţare. Ca o pavază şi armă nebiruită, ocroteşte şi acoperă cu darul tău pe cei cântă: :ucur"-te, cinstit" Cruce, !")itoare a cre%tinilor

Icosul n!erii din cer în chip nevăzut încon"oară cu frică Crucea cea de viaţă purtătoare şi văzând-o cuîmparte acum cu strălucire credincioşilor har de lumină dătător, se înspăimântează şi-i stau înainzicând către dânsa unele ca acestea:#ucură-te, cinstită Cruce, păzitoare a lumii$#ucură-te, slava #isericii$

#ucură-te, căci izvorăşti tămăduiri cu îndestulare$#ucură-te, căci luminezi mar!inile lumii$#ucură-te, %emn de viaţă mirositor şi vistieria minunilor$#ucură-te, prea fericită şi de daruri dătătoare$#ucură-te, căci eşti dumnezeiesc aşternut picioarelor$#ucură-te, căci te-ai aşezat spre închinarea tuturor$#ucură-te, pahar plin de curată băutură$#ucură-te, luminător al strălucirii celei de sus$#ucură-te, cea prin care se binecuvântează zidirea$#ucură-te, cea prin care este închinat &iditorul$

:ucur"-te, cinstit" Cruce, !")itoare a cre%tinilor

Condacul al .*lea'ăzându-se (lena pe sineşi întru dorire, a zis împăratului cu îndrăznire: lucrul cel prea dosufletului tău se arată prea de bucurie osârdiei mele$ căutând însă arma cea biruitoare pentru tinprecum zici, cântă: 6liluia

Icosul al .*lea



Cunoştinţa cea necunoscută mai înainte, împărăteasa, cunoscând-o, a stri!at către cei ce slu"ea)*in sânurile pământului siliţi-vă în !rabă a afla şi Crucea a mi-o da+, către care privind cu fricăzis, cântând aşa:#ucură-te, semnul adevăratei bucurii$#ucură-te, izbăvirea vechiului blestem$#ucură-te, comoară, pentru zavistie în pământ ascunsă$#ucură-te, ceea ce te-ai arătat cu stele închipuită$

#ucură-te, cinstită Cruce cu împătrite raze în chipul focului$#ucură-te, scară pe înălţime rezemată, mai înainte oarecând arătată$#ucură-te, lumina în!erilor cea cu alinare închipuită$#ucură-te, rana demonilor cea mult suspinată$#ucură-te, odor veselitor al Cuvântului$#ucură-te, stin!ătoarea focului rătăcirii$#ucură-te, cinstită Cruce, apărătoare a deznădă"duiţilor$#ucură-te, tare apărătoare a celor ce bine călătoresc$:ucur"-te, cinstit" Cruce, !")itoare a cre%tinilor

Condacul al &*leauterea %emnului s-a arătat atunci, spre adevărata încredinţare a tuturor şi pe cea fără de !las moartă, spre viaţă a sculat-o şi iată înfricoşătoarea privire a celor ce vor a cule!e mântuire, câncântă: 6liluia

Icosul al &*leavând (lena arma cea nebiruită, a aler!at către fiul său, iar el, tare săltând îndată, Crucea cea prmare cunoscând-o, se bucura şi cu săltările ca şi cu nişte cântări, zicea către dânsa unele ca acestea#ucură-te, cinstită Cruce, vasul %uminii$

#ucură-te, cinstită Cruce, vistieria 'ieţii$#ucură-te, dătătoarea darurilor *uhului$#ucură-te, limanul cel neînviforat al celor ce călătoresc pe mare$#ucură-te, masă care ţii ca pe o /ertfă pe 0ristos$#ucură-te, viţă care porţi 1tru!urele cel copt care dă vinul cel tainic:#ucură-te, căci păzeşti sceptrurile împăraţilor$#ucură-te, căci zdrobeşti capetele balaurilor$#ucură-te, strălucită cunoştinţă a credinţei$#ucură-te, păzitoarea a toată lumea.#ucură-te, binecuvântarea lui *umnezeu către muritori$

#ucură-te, mi"locirea către *umnezeu a celor muritori$:ucur"-te, cinstit" Cruce, !")itoare a cre%tinilor

Condacul al 4*lea*umnezeiasca râvnă întru sineşi luând (lena, cu osârdie a căutat şi a aflat Crucea care în pământ eascunsă şi pe cer împăratului se arătase, pe care lăudând-o a zis: 6liluia

Icosul al 4*lea



n chipul soarelui s-a arătat Crucea în lume şi toţi de luminare umplându-se şi ca şi către o stealer!ând, o văd pe aceasta ca pe o pricinuitoare de bunătăţi, în mâinile cele sfinte înălţată, pe calăudând-o au zis:#ucură-te, raza 1oarelui Celui !ândit$#ucură-te, izvorul 2irului Celui nedeşertat$#ucură-te, chemarea lui dam şi a (vei$#ucura te, omorârea stăpânitorilor iadului$

#ucură-te, căci înălţându-te, împreună acum şi pe noi ne înalţi$#ucură-te, căci închinându-te pe suflete le sfinţeşti$#ucură-te, lauda apostolilor cea în lume propovăduită$#ucură-te, tăria nevoitorilor cea prea iubită$#ucură-te, cinstita Cruce, mustrarea evreilor$#ucură-te, lauda credincioşilor$#ucură-te, cea prin care s-a surpat iadul$#ucură-te, cea prin care a răsărit *arul$:ucur"-te, cinstit" Cruce, !")itoare a cre%tinilor

Condacul al :*lea%emnul cel de *umnezeu dăruit, privindu-l noi toţi, la acoperământul lui acum să aler!ăm şi ca pearmă ţinându-l, printr-însul să biruim taberele vră"maşilor şi pipăind pe Cel nepipăit, cu bucurie cântăm %ui: 6liluia

Icosul al :*lea'ăzut-a lumina din cer marele Constantin, arătându-se semnul Crucii cu stele, întru care şi biruimulţimea vră"maşilor, s-a sâr!uit de a descoperit lemnul Crucii şi a zis către dânsul unele ca aceste#ucură-te, mar!inea sfatului celui ne!răit$

#ucură-te, tăria poporului celui binecuvântat$#ucură-te, cel ce înfrân!i taberele vră"maşilor$#ucura te, cel ce arzi cu văpaia pe demoni$#ucură-te, sceptrul ceresc al împărăteştii oşti$#ucură-te, arma nebiruită a iubitoarei de 0ristos oşti$#ucură-te, ceea ce dobori sprânceana barbarilor$#ucură-te, ceea ce ocârmuieşti sufletele oamenilor$#ucură-te, izbăvitoarea multor răutăţi$#ucură-te, dăruitoarea multor bunătăţi$#ucură-te, cea prin care saltă purtătorii de 0ristos$

#ucură-te, cea prin care iudeii se tân!uiesc$:ucur"-te, cinstit" Cruce, !")itoare a cre%tinilor

Condacul al '*lea1cară până la cer s-a făcut Crucea *omnului, pe toţi suindu-i de la pământ către înălţimea ceruluca să locuiască împreună şi totdeauna cu cetele în!erilor, lăsând pe cele ce sunt acum ca pe cele nu sunt şi ştiind ei a cânta: 6liluia

Icosul al '*lea



%umină, 2ântuitorule, strălucind peste toţi cei din iad, ai luminat pe cei ce zăceau "os$ iar portaiadului, nesuferind raza 3a, ca nişte morţi au căzut şi cei ce s-au izbăvit de dânşii, acum, văzâCrucea, cântă aşa:#ucură-te, învierea celor omorâţi$#ucură-te, izbăvirea celor ce se tân!uiesc$#ucură-te, deşertarea vistieriilor iadului$#ucură-te, câşti!area desfătării 4aiului$

#ucură-te, toia! care ai afundat oastea e!ipteană$#ucură-te, căci iarăşi pe poporul israelit l-ai adăpat$#ucură-te, lemn însufleţit, a tâlharului mântuire$#ucură-te, trandafir bine mirositor, a binecredincioşilor mirosire$#ucură-te, hrana celor ce flămânzesc întru *uhul$#ucură-te, pecetea pe care oamenii au luat-o$#ucură-te, cinstită Cruce, uşa tainelor$#ucură-te, cea prin care se revarsă râuri dumnezeieşti$:ucur"-te, cinstit" Cruce, !")itoare a cre%tinilor

Condacul al 8*lea%ui 2oise te-ai dat ca un toia!, vrând a mântui prea mult truditul neam din stricăciune, dar te-cunoscut lui şi semn dumnezeiesc. entru aceea s-a înspăimântat de tăria ta, Cruce cinstită, cântân6liluia

Icosul al 8*leaCel ce de demult a dat le!e văzătorului de *umnezeu în 1inai, de voie pe Cruce s-a pironit pentcei fără de le!e, de bărbaţii cei fără de le!e şi blestemul cel vechi al le!ii l-a dezle!at, ca puterCrucii văzând-o toţi acum să cânte:

#ucură-te, ridicarea celor căzuţi$#ucură-te, îndreptarea celor robiţi de patimile lumeşti$#ucură-te, înnoirea învierii lui 0ristos$#ucură-te, dumnezeiasca desfătare a monahilor$#ucură-te, copac bine înfrunzit sub care se adăpostesc credincioşii$#ucură-te, %emn de prooroci !răit a fi pe pământ sădit$#ucură-te, a"utorul mpărăţiei împotriva vră"maşilor$#ucură-te, apărare tare a cetăţii$#ucură-te, a *reptului /udecător arătare$#ucură-te, a !reşiţilor osândire$

#ucură-te, cinstită Cruce, spri"inirea sărmanilor$#ucură-te, cinstită Cruce, îmbo!ăţirea săracilor$:ucur"-te, cinstit" Cruce, !")itoare a cre%tinilor

Condacul al +*lea1trăină minune văzând, străină viaţă să vieţuim, mintea la cer înălţând-o$ că pentru aceasta 0ristpe Cruce s-a pironit şi cu trupul a pătimit, vrând a-i tra!e la 1ine pe cei ce cântă %ui: 6liluia

Icosul al +*lea



ntre! a venit din înălţime, avându-şi cu 1ine *umnezeirea, sin!ur Cuvântul cel mai înainte veacuri şi născându-1e din 5ecioara 2aică şi lumii arătându-1e om smerit şi Crucea primindfăcut vii pe cei ce cântă %ui:#ucură-te, cinstită Cruce, arma păcii$#ucura te, semnul călătorilor$#ucură-te, înţelepciunea şi întărirea celor ce se mântuiesc$#ucură-te, nebunia şi sfărâmarea celor ce dosădesc$

#ucură-te, răsad bine rodit, nemuritor şi de viaţă purtător$#ucură-te, floare, care ai înflorit mântuirea noastră$#ucură-te, căci împreunezi pe cele de pe pământ cu cele de sus$#ucură-te, căci luminezi inimile celor de "os$#ucură-te, cea prin care stricăciunea s-a stricat$#ucură-te, cea prin care mâhnirea s-a pierdut$#ucură-te, bo!ăţia bunătăţilor celor înmiite$#ucură-te, lauda credincioşilor cea de mii de ori numită$:ucur"-te, cinstit" Cruce, !")itoare a cre%tinilor

Condacul al /*lea căzut tabăra demonilor cea cu tot felul de să!eţi întrarmată şi neamul evreilor s-a ruşinat, văzânei că de către toţi cu dor Crucea este închinată şi că de-a pururea izvorăşte tămăduiri celor ce cânt6liluia

Icosul al /*lea4âurile cu!etelor celor de rea credinţă s-au oprit, fiind pironit pe lemn 3u, 0ristoase, căci, cadevărat nu se pricep cum şi cruce ai suferit şi de stricăciune ai scăpat, iar noi, nvierea slăvind-cântăm:

#ucură-te, înălţimea înţelepciunii lui *umnezeu$#ucură-te, adâncimea roniei %ui$#ucură-te, necunoştinţa necuvântătorilor bârfitori$#ucura te, pierderea nebunilor de stele vră"itori$#ucura te, câci arăţi învierea lui 0ristos$#ucură-te, câci pătimirile %ui le înnoieşti$#ucură-te, ceea ce călcarea de poruncă a celor dintâi zidiţi ai dezle!at-o$#ucură-te, ceea ce intrările 4aiului le-ai deschis$#ucură-te, cinstită Cruce, cea de toţi cei dreptcredincioşi cinstită$#ucură-te, a neamurilor celor necredincioase potrivnică$

#ucură-te, cinstită Cruce, doctorul celor ce bolesc$#ucură-te, de-a pururea a"utătoare a celor ce se roa!ă ţie$:ucur"-te, cinstit" Cruce, !")itoare a cre%tinilor

Condacul al ;*lea%umea vrând a o mântui, împodobitorul lumii la dânsa 1-a po!orât în chip de ne!răit şi întrupfiind, Crucea a suferit şi pentru noi pe toate ca noi le primeşte$ pentru aceea şi izbăvindu-ne pe node la toţi aude: 6liluia

Icosul al ;*lea



&id nebiruit şi dumnezeiesc al lumii te înţele!em, o, purtătoare de viaţă Cruce, că 5ăcătorul cerulşi al pământului pe tine !ătindu-te, şi întinde mâinile 6 străină auzire 6 şi pe toţi învaţă a cânta:#ucură-te, temeiul dreptei credinţe$#ucură-te, biruinţa creştinilor$#ucură-te, căci pe malec cel !ândit l-ai înfrânt$#ucură-te, căci de mâinile lui 7acov mai înainte te-ai închipuit$#ucură-te, căci tu umbrele cele prea vechi le-ai înnoit$

#ucură-te, căci tu !lasurile cele de prooroci !răite le-ai împlinit$#ucură-te, căci ai purtat pe 2ântuitorul tuturor$#ucură-te, căci ai stricat pe stricătorul sufletelor$#ucură-te, cea prin care cu în!erii ne-am unit$#ucură-te, cea prin care cu lumina ne-am strălucit$#ucură-te, căci cinstindu-te, ţie ne închinăm$#ucură-te, căci stri!ând, ţie !lăsuim$:ucur"-te, cinstit" Cruce, !")itoare a cre%tinilor

Condacul al *lea

Cântarea toată se micşorează, vrând a urma mulţimii minunilor tale, fiindcă de-ţi vom aduce ţie, prea cinstită Cruce, mulţime de laude, nimic vrednic nu împlinim, faţă de cele ce ne-ai dat nouă, dcântăm: 6liluia

Icosul al *lea1trălucire de lumină dătătoare, celor ce sunt întru întuneric se dăruieşte Crucea aceasta de viadătătoare, căci lumina cea nematerialnică a primit-o şi spre dumnezeiasca cunoştinţă pe topovăţuieşte şi înălţându-se acum, pe mintea noastră o înalţă a cânta acestea:#ucură-te, luminătorul cel ce te arăţi celor ce sunt întru întuneric$

#ucură-te, stea, care străluceşti lumea$#ucură-te, ful!er, care orbeşti pe uci!aşii lui 0ristos$#ucură-te, trăznet, care slăbăno!eşti pe cei necredincioşi$#ucură-te, căci ai strălucit cetele dreptmăritorilor$#ucură-te, căci ai risipit capiştele idolilor$#ucură-te, cea al cărei chip din cer s-a arătat$#ucură-te, cea al cărei dar pe vicleşu!uri le-a !onit$#ucură-te, ceea ce însemnezi omorârea trupului$#ucura te, ceea ce omori pornirea patimilor$#ucură-te, pe care 0ristos s-a răsti!nit$

#ucură-te, prin care toată lumea s-a mântuit$:ucur"-te, cinstit" Cruce, !")itoare a cre%tinilor

Condacul al .*lea0ar voind 0ristos a da oamenilor, mâinile pe lemn îşi întinde şi neamurile toate împreună le cheamşi mpărăţia Cerurilor o dă tuturor celor ce cu vrednicie şi cu credinţă cântă cântarea: 6liluia

Icosul al .*lea



Cântând cântarea ta, te lăudăm cu dor pe tine %emnul *omnului ca pe un însufleţit$ căci pironindse cu trupul pe tine, Cel ce stăpâneşte peste puterile cele de sus ne-a sfinţit, ne-a mărit şi ne-a învăa zice acestea:#ucură-te, cinstită Cruce, arma cea înţele!ătoare$#ucură-te, sfânta privire a 1finţilor$#ucură-te, înainte-propovăduirea proorocilor şi a drepţilor$#ucură-te, purtătoare de lumină, meşteşu!ire a lui 0ristos$

#ucură-te, frumuseţea şi cununa dreptcredincioşilor ocârmuitori$#ucură-te, stăpânirea şi întărirea cuvioşilor preoţi$#ucură-te, podoaba cea prea lăudată a adevărului$#ucură-te, începutul cel prea bun al mântuirii$#ucură-te, strălucirea cea luminată a tuturor$#ucură-te, iz!onirea a!arenilor$#ucură-te, făclie a luminii celei nestricate$#ucură-te, veselia sufletului meu$:ucur"-te, cinstit" Cruce, !")itoare a cre%tinilor

Condacul al &*lea 8de trei ori9O, întru tot cântat %emn, pe care a fost răsti!nit 0ristos, Cuvântul cel mai sfânt decât toţi 1finţprimind ru!ăciunile noastre, de toată prime"dia pe toţi izbăveşte-ne şi de chinurile veşnice scapă cei ce cântă lui *umnezeu: 6liluia

poi se zice iarăşi:Icosul n!erii din cer în chip nevăzut încon"oară cu frică Crucea cea de viaţă purtătoare şi văzând-o cuîmparte acum cu strălucire credincioşilor har de lumină dătător, se înspăimântează şi-i stau înain

zicând către dânsa unele ca acestea:#ucură-te, cinstită Cruce, păzitoare a lumii$#ucură-te, slava #isericii$#ucură-te, căci izvorăşti tămăduiri cu îndestulare$#ucură-te, căci luminezi mar!inile lumii$#ucură-te, %emn de viaţă mirositor şi vistieria minunilor$#ucură-te, prea fericită şi de daruri dătătoare$#ucură-te, căci eşti dumnezeiesc aşternut picioarelor$#ucură-te, căci te-ai aşezat spre închinarea tuturor$#ucură-te, pahar plin de curată băutură$

#ucură-te, luminător al strălucirii celei de sus$#ucură-te, cea prin care se binecuvântează zidirea$#ucură-te, cea prin care este închinat &iditorul$:ucur"-te, cinstit" Cruce, !")itoare a cre%tinilor

Condacul O, de trei ori fericită şi prea cinstită Cruce, ţie ne închinăm credincioşii şi te mărim, veselindu-ne dumnezeiasca ta înălţare. Ca o pavază şi armă nebiruită, ocroteşte şi acoperă cu darul tău pe cei cântă: :ucur"-te, cinstit" Cruce, !")itoare a cre%tinilor



iar la urmă se citeşte această ru!ăciune:

4u!ăciune

*oamne 7isuse 0ristoase, dulce 2ântuitorul sufletului meu, mărturisesc înaintea 3a, întru aceastăa răsti!nirii 3ale, în care ai pătimit şi ai luat moarte pe Cruce pentru păcatele noastre, că eu sunt c

ce 3e-am răsti!nit cu păcatele mele cele multe şi cu fărădele!ile mele cele rele. *e aceea mă robunătăţii 3ale celei nemăr!inite, ca să mă faci şi pe mine părtaş sfintelor 3ale atimi, cinstitelor răşi morţii 3ale celei de viaţă făcătoare, pentru ca să mă învrednicesc, prin darul 3ău, să câşti! şi asemenea ie, pentru dra!ostea 3a, precum 3u cel milostiv le-ai răbdat pentru mântuirea meîntărindu-mă pururea cu aceeaşi putere şi răbdare ce ai avut când 3e-au răsti!nit nemulţumitoevrei.

*e aceea întăreşte-mă, *oamne, ca să pot ridica cu bucurie de astăzi înainte Crucea 3a cu deplinpocăinţă, întristarea morţii 3ale să o simt, precum au simţit-o reasfânta 3a 2aică, ucenicii 3ăi

mironosiţele femei. ;i-mi înviază simţirile mele cele sufleteşti, ca să cunoască moartea 3a, precuai făcut de 3e-au cunoscut şi zidirile cele neînsufleţite, care s-au mişcat la răsti!nirea 3a, precum 3a cunoscut tâlharul cel credincios pe care, ru!ându-se ie, l-ai primit în 4ai. *ă-mi, *oamne şi mtâlharului celui rău, darul 3ău, precum ai dat atunci aceluia şi iartă păcatele mele pentru sfintele 3aatimi şi mă primeşte prin pocăinţă împreună cu el în 4ai, ca un *umnezeu şi ziditor ce-mi eşti.

semenea fă cu toţi creştinii, vii şi morţi, precum se roa!ă ie în toate zilele 1fânta #iserică şi lasă lor toate păcatele şi-i învredniceşte pe ei de împărăţia 3a şi să vadă lumina 3a şi să măreasslava 3a.



2ă închin Crucii 3ale, 0ristoase şi zic către dânsa: 1lavă ei pentru dra!ostea 3a+#ucură-te, prea cinstită Cruce a lui 0ristos, căci prin tine s-a mântuit lumea, ridicând asupra ta 7isus ţintuit.#ucură-te, pom prea mărit, pentru că 3u ai ţinut rodul vieţii ce ne-a mântuit din moartea păcatului.#ucură-te, toia!ul cel tare ce ai sfărâmat uşile iadului.#ucură-te, cheia împărătească ce ai deschis uşa 4aiului.

2ă bucur şi eu, pentru că văd pe vră"maşii 3ăi surpaţi, iar pe prietenii 3ăi că împărăţesc în ceruri, vră"maşii 3ăi biruiţi de puterea 3a, iar pe creştinii ce i se închină, înarmaţi cu puterea 3a.

O, 0ristoase, 4ăsti!nitul meu, câte ai pătimit pentru noi, câte răni, câte scuipări, câte bat"ocuri şi necinste ai răbdat pentru păcatele noastre, pentru ca să ne dai pildă de adevărată răbdare+ *e acecum pot eu să fu! de Cruce, văzând pe 0ristos că este ridicat pe ea< Cum să-mi pară !rele chinurivăzând pe 1tăpânul meu că le iubeşte, le cere şi le socoteşte %ui de mare cinste<

4uşine-mi este, cu adevărat, de mă voi întrista de relele ce-mi pricinuiesc oamenii sau de ispitele cmi aduc diavolii sau de trupul şi !ândurile mele cele rele sau pentru sărăcia şi bolile ce-mi vin d

voia lui *umnezeu pentru păcatele mele, deoarece acestea toate mi le trimite pentru ca să mapropie mai mult de (l, pentru ca să-% slăvesc şi să mă pedepsesc în această viaţă pentru binemeu, pentru ca să mă odihnesc cu mai multă mărire întru mpărăţia %ui cea veşnică.

;i de vreme ce este aşa, înmulţeşte-mi *oamne ostenelile, ispitele şi durerile, dar să-mi înmulţeîmpreună şi să-mi prisoseşti şi răbdarea şi puterea, ca să pot răbda toate câte mi s-ar întâmplentru că recunosc că sunt neputincios de nu mă vei întări, orb de nu mă vei lumina, le!at de nu mvei dezle!a, fricos de nu mă vei face îndrăzneţ, rău de nu mă vei preface în bun, pierdut de nu mvei ierta, rob de nu mă vei răscumpăra cu bo!ata şi dumnezeiasca 3a putere şi cu darul 1fintei 3a

Cruci, căreia mă închin şi o măresc acum şi pururea şi în vecii vecilor. min.Comentarii #atristice * Duminica dinaintea Înăl ării Sfintei Cruciț



=In. 3, 13> Şi nimeni nu s-a suit în cer, decât Cel ce S-a coborât din cer, Fiul Omului, Care este cer.

vând două firi, adică cea omenească şi cea dumnezeiască, 0ristos a răbdat atima în umanitat1a, pentru ca fără distincţie, Cel care a suferit să fie numit deopotrivă *omnul 1lavei şi 5iOmului, chiar dacă este scris: Care 1-a coborât din cer.

=S/ântul 6mbro)ie al #ilanului, (es!re credin a cre tin" 0.7.&4, traducere !entru (o?oloia.ț șde Iosi/ 6aton>

=In. 3, 13> Şi nimeni nu s-a suit în cer, decât Cel ce S-a coborât din cer, Fiul Omului, Care este cer.

=nii oameni, desi!ur, !ăsesc foarte surprinzător ceea ce *omnul a zis în (van!helie: >imeni nu ssuit la cer, decât cel care s-a coborât din cer, 5iul Omului care este în cer. Cum 6 întreabă ei 6 poafi spus că 5iul Omului s-a coborât din cer, când aici a sălăşluit în ântecele cel fecioresc< Oamencare spun asta nu trebuie respinşi, ci învăţaţi. ?ândesc că ei ridică această întrebare din pietate, d

nu sunt capabili să înţelea!ă acel lucru despre care întreabă. (i nu îşi dau seama, vreau să spun, dumnezeirea s-a îmbrăcat cu umanitatea în aşa fel încât a devenit o sin!ură ersoană, *umnezeu Om. ;i că umanitatea era unită cu dumnezeirea în aşa fel încât Cuvântul, suflet şi trup, era un sin!0ristos. ;i de aceea poate fi spus: >imeni nu s-a suit la cer, decât cel care s-a coborât din cer, 5iOmului care este în cer.

=#a?im din 8orino, ;redica 0'&b.0, traducere !entru (o?oloia.ro de Iosi/ 6aton>

=In. 3, 13> Şi nimeni nu s-a suit în cer, decât Cel ce S-a coborât din cer, Fiul Omului, Care este

cer.o!orât din cer se referă la ori!inea %ui din *uhul. Căci, deşi 2aria a contribuit la creşterea %ui pântece şi a dat naştere la ceea ce este firesc pentru !enul ei, 3rupul %ui nu se datorează acesori!ini. 5iul Omului se referă la naşterea din trup conceput în 5ecioară$ care este în cer impliputerea firii 1ale veşnice 6 o fire infinită, care nu se poate restrân!e pe 1ine la limitele trupului, care este izvorul şi fundamentul trupului. rin virtutea *uhului şi prin puterea lui *umnezCuvântul, deşi (l a petrecut în chip de rob, (l a fost veşnic prezent ca *omn a toate şi înlăuntrul dincolo de cercul cerului şi al pământului.

*e i a coborât din cer şi este 5iul Omului, totuşi este în ceruri. Căci Cuvântul s-a făcut trup, dar nșîncetat să fie Cuvântul. Ca Cuvânt, (l este în ceruri şi ca trup, (l este 5iul Omului.

Ca şi Cuvânt făcut trup, (l este deodată din cer, şi 5iu al Omului şi în cer. Căci puterea Cuvântulurămânând veşnic fără de trup, era prezentă încă în cer când (l s-a coborât. 3rupul îi datorează %ori!inea şi nimănui altcineva. şa că Cuvântul făcut trup, deşi era trup, totuşi niciodată nu a încetsă fie Cuvântul.

=Ilarie de ;oitiers, (es!re S/ânta 8reime [email protected]', traducere !entru (o?oloia.ro de Iosi/ 6aton>.



=Ioan 3, 1> Şi du!" cum #oise a în"l$at %ar!ele în !ustie, a%a trebuie s" se înal$e Fiul Omului.

*upă ce a făcut menţiunea darului #otezului, (l mer!e la izvorul 8sau cauza9 lui, adică Cruceaceste două lucruri, mai mult decât orice altceva, declară iubirea %ui cea de ne!răit: aceea căsuferit deopotrivă pentru duşmanii %ui şi murind pentru ei, (l le-a dăruit prin #otez întrea!a iertaa tuturor păcatelor lor.

=S/ântul Ioan 2risostom, Omilii la Evan5elia du!" Ioan, 07.1, traducere !entru (o?oloia.de Iosi/ 6aton>


Cu meşteşu! minunat al învăţăturii cereşti, *omnul ne orientează atenţia la nvăţătorul %e!mozaice şi la înţelesul spiritual al acestei %e!i, amintindu-ne vechea istorie şi eAplicând că ea esteima!ine a ătimirii 1ale şi a mântuirii oamenilor.

=:eda venerabilul, Omilii la Evan5elii, 0.14, traducere !entru (o?oloia.ro de Iosi/ 6aton>


fost bine că *omnul a poruncit aceasta, căci prin ridicarea şarpelui de aramă, rănile celor caerau muşcaţi de şarpe se vindecau$ căci şarpele de aramă este un chip al Crucii@ n acelaşi felumea a fost răsti!nită în ispitirile ei. *e aceea, nu unul real, ci un şarpe de aramă a fost spânzuraceasta s-a făcut aşa pentru că *omnul a luat asupra %ui asemănarea unui păcătos în trupul %ui, dîn realitate, era fără de păcat. n acest fel, el a imitat un şarpe prin aparenţa înşelătoare a slăbiciunomeneşti, pentru ca atunci când va lăsa deoparte pielea trupului 8aşa cum şarpele îşi schimb

pielea9, (l să distru!ă viclenia adevăratului şarpe.=S/ântul 6mbro)ie de #ediolanum, (es!re (u5ul S/ânt, 3.4.&@, traducere !entru (o?oloia.rde Iosi/ 6aton>


Crucea este ridicată şi apare deasupra pământului, pe care până acum răutatea o ţinuse ascunsă. (sridicată nu pentru a primi slavă 8căci cu 0ristos răsti!nit pe ea, ce altă slavă mai mare ar putavea<9, ci pentru a da slavă lui *umnezeu care este închinat pe ea şi proclamat prin ea@ >u es

surprinzător că #iserica se bucură în Crucea lui 0ristos şi se îmbracă în veşminte de sărbătoardescoperindu-şi frumuseţea ei de mireasă când cinsteşte această zi. ;i nici nu este surprinzătfaptul că o mare mulţime de oameni s-au adunat împreună astăzi pentru a vedea Crucea înălţată sşi a se închina lui 0ristos, pe care l văd înălţat pe ea.Căci Crucea este arătată pentru a fi înălţată şi este înălţată pentru a fi arătată. Care Cruce< Crucecare cu puţină vreme în urmă era ascunsă într-un loc numit al Căpăţânii, dar acum este adorapretutindeni. cest lucru ne bucură astăzi$ aceasta sărbătorim noi. cesta este înţelesul sărbătoprezente. ceasta este arătarea 3ainei@ Căci această Cruce, ascunsă şi dătătoare de viaţă a foarătată, pusă în înălţime ca o cetate pe un deal sau ca o lumină în sfeşnic, pentru ca lumea toată să

vadă.



=S/ântul 6ndrei Criteanul, Omilia 11 la n"l$area Cinstitei Cruci, traducere !entru (o?oloia.de Iosi/ 6aton>

=Ioan 3, 1> Şi du!" cum #oise a în"l$at %ar!ele în !ustie, a%a trebuie s" se înal$e Fiul Omului

ceastă istorie este un chip al între!ii 3aine a ntrupării. Căci şarpele semnifică păcatul cel amar

aducător de moarte, care devora întrea!a rasă de pe pământ@ muşcând sufletul omului infuzându-l cu veninul vicleniei. ;i nu este altă cale pentru a scăpa de a fi cuceriţi de către el, decprin vindecarea care vine doar din ceruri. Cuvântul lui *umnezeu atunci a fost făcut în asemănartrupului păcătos pentru ca să osândească păcatul în trupul 1ău 84omani B, 9, aşa cum este scris. acest fel, (l devine *ătătorul mântuirii nesfârşite a celor care înţele! dumnezeieştile învăţături privesc la (l cu credinţă statornică. *ar şarpele, fiind înălţat pe o temelie înaltă, semnifică faptul 0ristos a fost arătat clar prin ătimirea 1a pe Cruce, pentru ca nimeni să nu poată să nu-% vadă.

=S/ântul C5iril al 6le?andriei, Comentariu la Evan5elia du!" Ioan 0.1, traducere !entr(o?oloia.ro de Iosi/ 6aton>


are că chipul şi semnul care a fost ridicat pentru a contracara pe şerpii cei ce muşcau pe 7srael efăcut pentru mântuirea celor ce cred că moartea a fost declarată a veni după şarpe, prin Cel ce a forăsti!nit. *ar mântuirea a fost pre!ătită pentru cei care au fost muşcaţi de el şi care s-a încredinţCelui care a trimis pe 5iul 1ău în lume să fie răsti!nit. Căci *uhul profeţiei prin 2oise nu ne învasă credem în şarpe pentru că ea ne arată că şarpele a fost blestemat de *umnezeu dintru început. în 7saia, ne spune că (l va aduce moartea vră"maşilor %ui prin 1abia sa cea prea puternică, care es

0ristos.=S/ântul Iustin martirul, (ialo cu iudeul 8ri/on, A1, traducere !entru (o?oloia.ro de Ios6aton>


rin ridicarea şarpelui, (l a proclamat 3aina prin care a declarat că va frân!e puterea şarpelui, carefost cauza căderii lui dam. (l va aduce mântuirea celor care cred în (l pentru acest sem84ăsti!nirea9, mântuire din colţii şarpelui, care sunt faptele cele rele, idolatriile şi alte fap

necuvioase@ entru că *umnezeu a poruncit ca semn să fie făcut şarpele de aramă 6 şi totuşi, este fără de vină 6 chiar aşa, prin blestemul care se află în %e!e împotriva persoanelor care surăsti!nite, totuşi nu este nici un blestem asupra 0ristosului lui *umnezeu, prin care toţi cei care făcut fapte vrednice de blestem sunt mântuiţi.

=S/ântul Iustin martirul, (ialo cu iudeul 8ri/on, A, traducere !entru (o?oloia.ro de Ios6aton>




ăcatele care tra! sufletul şi trupul către distru!ere în acelaşi timp sunt reprezentate potrivit de cătşerpi, nu numai pentru că ei erau cumpliţi şi veninoşi şi pricepu i în a aduce moartea, ci şi pentru ț

primii noştri părinţi au fost duşi în păcat de către un şarpe. ;i de la starea de nemuritori, ei devenit muritori, păcătuind. *omnul este făcut cunoscut prin şarpele de aramă, pentru că (l a venîn asemănarea trupului păcătos. şa cum şarpele de aramă avea asemănarea unui şarpe cumplit, dnu avea absolut nici o putere de venin uci!ător în mădularele sale 6 ci prin ridicarea sa a vindecat cei ce erau muşcaţi de şerpii cei vii 6 tot aşa şi 7zbăvitorul neamului omenesc nu s-a îmbrăcat în tr

păcătos, ci în asemănarea unui trup păcătos, pentru ca suferind moartea pe Cruce, în aceaasemănare să elibereze pe cei ce credeau în (l de tot păcatul şi chiar de moartea însăşi.

;i aşa cum cei care priveau la şarpele de aramă care fusese înălţat ca un semn erau vindecaţi la acvreme de moartea cea temporară şi de rănile făcute de muşcăturile de şarpe, tot aşa şi cei caprivesc la 3aina ătimirii *omnului, crezând, mărturisind şi imitând-o sincer sunt mântuiţi pentveşnicie de orice moarte de care s-au molipsit, păcătuind în minte şi în trup.



*e aceea, a fost descoperit prin şarpele de aramă, care prin fire nu poate suferi, că Cel care avea sufere pe Cruce este Cel care prin fire nu poate muri.

=S/ântul E/rem Sirul, Comentariu la (iatessaronul lui 8a ian, 1.1&, traducere !entț (o?oloia.ro de Iosi/ 6aton>


%ăsaţi-mă să încerc să eAplic, atâta cât îmi va dărui *omnul, ce înseamnă aceste semne. 1tâlp8toia!ul9 înseamnă împărăţia, şarpele mortalitatea. rin şarpe, umanităţii i-a fost dat să bea moarte*omnul a fost pre!ătit să ia moartea asupra %ui. *eci, atunci când stâlpul a coborât pe pământluat chipul unui şarpe pentru că mpărăţia lui *umnezeu, care este 7isus 0ristos, a venit pe pămân(l a îmbrăcat mortalitatea, pe care a răsti!nit-o pe Cruce. n milostivirea 1a, *omnul a adus şi medicament care a restaurat sănătatea la vreme profeţită şi a prevestit nţelepciunea care va veni viitor@ Oricine a fost muşcat de şerpii păcatului are nevoie doar să privească fiA la 0ristos şi vprimi vindecarea pentru iertarea păcatelor. ;i aşa, fraţilor, *omnul a îmbrăcat mortalitatea pentru #iserica să devină trupul %ui, şi (l Capul ei, ca Om, în ceruri. şa că #iserica eAperiază mortalitat

care a fost impre!nată în om prin seducţia şarpelui. >oi trebuie să murim păcatului primului om, dapoi vom primi viaţa cea veşnică prin 7isus 0ristos, *omnul nostru. *ar când va a"un!e #iserica viaţă şi se va întoarce în împărăţie< %a sfârşitul lumii. *e aceea, (l a luat şarpele de coadă, care essfârşitul, pentru a restaura toia!ul în condiţia sa ori!inară.

=Fericitul 6uustin, ;redici, '.7, traducere !entru (o?oloia.ro de Iosi/ 6aton>

=Ioan 3, 1&-1'> Ca tot cel ce crede în El s" nu !iar", ci s" aib" via$" ve%nic". C"ci (umne)eu a%a iubit lumea, încât !e Fiul S"u Cel *nul-+"scut -a dat ca oricine crede în El s" nu !iar", ci s

aib" via$" ve%nic".



(l spune că cel care a fost dat era 5iul lui *umnezeu şi (l este Cauza vieţii 6 a vieţii veşnice. (l, Ccare a dăruit viaţă pentru ceilalţi prin moarte, nu este în mod continuu în moarte. Căci dacă cei caau crezut în Cel răsti!nit nu pier, cu atât mai puţin nu piere Cel ce a fost răsti!nit. (l, Careîndepărtat sărăcia celorlalţi, este liber de ea. Cel care dăruieşte viaţă celorlalţi aduce cu atât mmultă viaţă întru (l.


=Ioan 3, 1&-1'> Ca tot cel ce crede în El s" nu !iar", ci s" aib" via$" ve%nic". C"ci (umne)eu a%a iubit lumea, încât !e Fiul S"u Cel *nul-+"scut -a dat ca oricine crede în El s" nu !iar", ci saib" via$" ve%nic".

3eAtul )tât a iubit *umnezeu lumea ne arată această intensitate a iubirii. Căci mare într-adevărinfinită este distanţa dintre cele două. 2aiestatea nemuritoare, infinită, fără de început şi fără sfârşit, a iubit pe cei ce nu erau decât praf şi cenuşă, care erau împovăraţi cu zeci de mii de păcat

dar care au rămas nerecunoscători, chiar atunci când în mod stăruitor %-au rănit. cesta este Ccare a iubit. Căci *omnul nu a trimis un slu"itor, nici un în!er, nici chiar un arhan!hel, ci pe =n>ăscut 5iul 1ău. ;i totuşi, nimeni n-ar arăta o asemenea !ri"ă nici pentru propriul copil, aşa cumfăcut *umnezeu pentru slu!ile lui nerecunoscătoare@

(l şi-a pus viaţa %ui şi şi-a vărsat 1ân!ele 1ău cel scump pentru noi, chiar dacă nu este nimic bun noi 6 în timp ce noi nu putem să ne vărsăm nici măcar banii noştri pentru binele nostru şi trecem vederea pe Cel ce a murit pentru noi, când el este !ol şi străin@ >oi purtăm brăţări de aur asupnoastră şi chiar pe animalele noastre de companie, dar trecem cu vederea pe *omnul nostru ca

mer!e !ol şi trece din uşă în uşă@ (l cu bucurie rămâne flămând pentru ca noi să fim hrăniţi, !pentru ca să ne dăruiască nouă materiale pentru veşmântul nestricăciunii, şi totuşi, noi nu putem dăm ceva din mâncarea noastră şi din îmbrăcămintea noastră pentru (l@ ceste lucruri le voi spumereu şi nu voi înceta să le spun, nu atât pentru că am !ri"ă de săraci, ci pentru că am !ri"ă dsufletele voastre.

=S/ântul Ioan 2risostom, Omilii la Evan5elia du!" Ioan, 07.0B3, traducere !entru (o?oloia.de Iosi/ 6aton>

=Ioan 3, 1&-1'> Ca tot cel ce crede în El s" nu !iar", ci s" aib" via$" ve%nic". C"ci (umne)eu a%

a iubit lumea, încât !e Fiul S"u Cel *nul-+"scut -a dat ca oricine crede în El s" nu !iar", ci saib" via$" ve%nic".

1ă-% lăudăm pe 5iul în primul rând, venerând 1ân!ele care a spălat păcatele noastre. (l nu a pierdnimic din dumnezeirea %ui când m-a mântuit, când ca un #un *octor s-a smerit la rănile mepurulente. (l a fost un om muritor, dar (l era şi *umnezeu. (l era din neamul lui *avid, dar eCreatorul lui dam. (l, Care era netrupesc, s-a îmbrăcat cu trup. (l a avut o mamă, care cu toaacestea era 5ecioară. (l, Cel ce este fără de hotar, s-a le!at pe sine cu frân!hiile umanităţii noastr(l era "ertfă şi rhiereu, şi totuşi era *umnezeu. (l şi-a oferit 1ân!ele 1ău şi a spălat întrea!a lum

(l a fost ridicat pe Cruce, dar păcatul a fost răsti!nit pe ea. (l a devenit ca unul dintre morţi, dar



înviat din moarte, ridicând la viaţă pe mulţi care muriseră înaintea %ui. e de o parte, era sărăcumanităţii 1ale$ pe de altă parte, bo!ăţiile dumnezeirii 1ale. >u lăsa ceea ce este omenesc în 5iul îţi în!ăduie în mod !reşit să detractezi ceea ce este dumnezeiesc. *e dra!ul dumnezeiescului, poarîn mare cinste umanitatea, pe care 5iul cel nemuritor a luat-o din iubire pentru tine.

=S/ântul riorie de +a)ian), ;oem, 0, traducere !entru (o?oloia.ro de Iosi/ 6aton>


*umnezeu, Care a iubit lumea, %-a dat pe =nul născut 5iul 1ău ca o dovadă 8chezăşie9 văzutăiubirii %ui. *acă dovada acestei iubiri ar fi fost aceasta, aceea că (l ar fi dăruit o creatură pentcreaturi, dacă ar fi dat o fiinţă lumească pentru lume, dacă ar fi dăruit una născută din nimic pentmântuirea celor creaţi din nimic, un asemenea sacrificiu ieftin şi minor ar fi fost o asi!urare săracăiubirii 1ale pentru noi.

*arurile de preţ sunt dovada iubirii: măreţia dăruirii 1ale este evidenţa măreţiei iubirii 1a*umnezeu, Care a iubit lumea nu a dat un fiu adoptat, ci pe propriul 5iu =nul >ăscut.

ici este câşti!ul personal, adevărata filiaţie, sinceritatea$ nu creaţie sau adopţie, sau amă!ire.

ici este dovada iubirii şi afecţiunii 1ale, aceea că (l a dat pe propriul 5iu =nul >ăscut.

=Ilarie de ;oitiers, (es!re 8reime '.@, traducere !entru (o?oloia.ro de Iosi/ 6aton>


1uma a toate este *umnezeu, *omnul tuturor, Care din iubire pentru creaturi %-a dat pe 5iul 1ămorţii pe Cruce. Căci *umnezeu atât a iubit lumea, încât a dat pe propriul 5iu pentru lume. >u nu ar fi putut să ne mântuiască în alt fel, ci în acest fel era posibil să arate iubirea 1a covârşitoare îmod abundent, adică să ne aducă pe noi aproape de (l prin moartea 5iului %ui.

*acă ar fi avut ceva mai dra!, (l ni l-ar fi dat nouă, pentru ca prin aceasta, neamul nostru să f

neamul %ui. ;i !raţie acestei iubiri, (l nu a ales să ne limiteze libertatea prin obli!aţie, deşi ecapabil să facă asta. ;i *omnul nostru a ascultat pe 3atăl 1ău tot din iubire pentru noi.

=Isaac de +inive, Omilie ascetic" 7, traducere !entru (o?oloia.ro de Iosi/ 6aton>




vraam a avut mulţi slu"itori. *e ce *umnezeu nu i-a poruncit să îl "ertfească pe unul dintre aceşti fost pentru ca iubirea lui vraam să nu fie descoperită printr-un slu"itor. 5iul lui, însă a fonecesar pentru ca iubirea lui vraam să se descopere. (rau deci şi alţi slu"itori ai lui *umnezeu, d(l nu şi-a arătat iubirea 1a pentru creaturi printr-unul dintre aceştia, ci prin 5iul 1ău, prin Caiubirea %ui pentru noi să fie proclamată@

*e la vraam încoace, simbolurile lemnului şi ale mielului au început să fie descoperite. Căci 7sa

era un simbol al mielului prins în tufiş 85acere DD, E-E9, în timp ce 7acov a arătat că lemnul poate însufleţească apa 8punând nuiele în apă pentru ca oile să zămislească9 85acere F, G ş.u9. %emndeci a fost vrednic să plutească pe ea, pentru că nici un os în el nu se zdrobeşte 87oan EH, -I9.

4oadele pământului sunt stimulate de lemn, iar tezaurele mării sunt luate prin intermediul lemnulu3ot aşa în cazul trupului şi al sufletului 8care au nevoie de lemnul Crucii9. %emnul Crucii a fost ccare a fost cioplit prin mânia mulţimii înfuriate. (l era ca un om mut în tăcerea lui şi în a!ilitatea lun izvor de creştere către înălţimile umanităţii.

=S/ântul E/rem Sirul, Comentariu la (iatesaronul lui 8a ian, 01.7, A, traducere !entț

(o?oloia.ro de Iosi/ 6aton>


*acă 3atăl, vedeţi, nu şi-ar fi dat viaţa, noi nu am fi avut viaţă. ;i dacă viaţa însăşi n-ar fi murmoartea nu ar fi fost omorâtă. *omnul 0ristos nsuşi, (l este viaţa, despre care 7oan (van!helistspune: cesta este *umnezeu cel adevărat şi viaţa cea veşnică 87 7oan J, DF9. (l nsuşi, Care pr

profet a ameninţat moartea cu moarte, a spus: (u voi fi moartea ta, o moarte, (u voi fi boldul t8Osea E, EK9. ceasta a fost ca şi cum ar fi spus: (u te voi ucide murind. (u te voi în!hiţi. (u vlua toată puterea din mâna ta. (u voi elibera pe cei înlănţuiţi, pe care îi ţineai. 3u ai vrut să msupui, deşi sunt nevinovat. (ste drept acum ca tu să pierzi pe toţi cei pe care îi aveai în puterea ta.

=Fericitul 6uustin, ;redici, 0'&b., traducere !entru (o?oloia.ro de Iosi/ 6aton>


2ântuitorul şi 5ăcătorul nostru, Cel ce este 5iul lui *umnezeu dinainte de veci, a devenit 5iOmului la sfârşitul veacurilor. stfel, Cel care prin puterea dumnezeirii 1ale, ne-a creat pe noi să bucurăm de fericirea vieţii celei veşnice, acum ne restaurează prin slăbiciunea umanităţii 1apentru a redobândi viaţa pe care am pierdut-o.


=Ioan 3, 17> C"ci n-a trimis (umne)eu !e Fiul S"u în lume ca s" udece lumea, ci ca s"

mântuiasc", !rin El, lumea.



tâta cât stă în puterea unui doctor, el a venit să vindece pe bolnav. Oricine nu ascultă de porunclui se distru!e pe sine însuşi@. *e ce este (l numit 2ântuitorul lumii, decât pentru că mântuieș

lumea<

=Fericitul 6uustin, 8ratat la Evan5elia du!" Ioan 10.10, traducere !entru (o?oloia.ro dIosi/ 6aton>

=Ioan 3, 17> C"ci n-a trimis (umne)eu !e Fiul S"u în lume ca s" udece lumea, ci ca s" mântuiasc", !rin El, lumea.

2ulţi dintre cei fără de !ri"ă, folosind bunătatea iubitoare a lui *umnezeu pentru a înmulţi mărimpăcatelor lor şi prea plinul necinstei lor, vorbesc în acest fel, spunând: >u eAistă iad, nu eAipedeapsă viitoare, *umnezeu iartă toate păcatele noastre@

*ar să ne amintim că sunt două veniri ale lui 0ristos, una trecută şi alta viitoare. rima nu a fost "udece, ci să ne ierte. Cea de-a doua va fi nu să ne ierte, ci să ne "udece. *espre prima venire

spune: >u am venit să "udec lumea, ci să mântuiesc lumea. *ar despre cea de-a doua, (l spuncând 5iul va veni întru slava 3atălui 1ău, atunci va despărţi oile de-a dreapta 1a şi caprele la stân82atei DJ, E9.;i oile vor mer!e întru viaţă şi caprele la osânda cea veşnică@ *ar pentru că (l esmilostiv, pentru o vreme, (l iartă în loc să "udece@ Căci dacă ar "udeca imediat, toţi ar condamnaţi la pierzare, căci 3oţi am păcătuit şi am pierdut slava lui *umnezeu 84omani , D9.


Părintele Cleo#a Ilie * Predică la Duminica dinaintea Înălţării Sfintei Cruci *Des#re semnu,iului -mului



6tunci se va ar"ta !e cer semnul Fiului Omului =#atei 0, 3@>7ubiţi credincioşi, unul din marile semne care vor vesti a doua venire a *omnului şi 2ântuitorulnostru 7isus 0ristos pentru "udecată va fi şi arătarea 1fintei şi de viaţă făcătoarei Cruci. (a se arăta pe norii cerului, adusă de în!erii lui *umnezeu cu mare şi ne!răită slavă, a cărei strălucire întrece de mii de ori lumina soarelui. ceastă arătare a semnului 5iului Omului, adică a 1finCruci, va aduce mare şi nespusă bucurie tuturor binecredincioşilor creştini care au cinstit-o şi s-închinat ei, altarul cel sfinţit cu sân!ele lui 0ristos. nsă mare spaimă şi cutremur va aduce peste crăi şi necredincioşi care n-au cinstit semnul 5iului Omului, adică 1fânta Cruce.

Cu o mie de ani înainte de întru!are, (u5ul S/ânt a ar"tat c" S/ânta Cruce este semnul dbiruin$" al lui 2ristos (umne)eu, !e care îl va da cre%tinilor ca !e o !uternic" arm" !rin carcre%tinii vor birui !e nev")u$ii vr"ma%i. 7ată ce zice psalmistul: (at-ai celor ce se tem de 8in(oamne, semn ca s" /u" din /a$a arcului =;salm &A, >. ;reas/ântul (u5 a ar"tat, în acvreme, c" !rin însemnarea S/intei Cruci cre%tinii vor atrae asu!ra lor lumina /e$ei l(umne)eu, după cum scrie: nsemnatu-s-a !este noi lumina /e$ei 8ale, (oamne =;salm , '>.1fânta (van!helie ne spune că la plinirea vremii, înainte de înfricoşata /udecată de apoi, se va ară1fânta Cruce venind pe norii cerului, cum citim: 6tunci se va ar"ta !e cer semnul Fiului Omul%i vor !lâne toate neamurile !"mântului %i vor vedea !e Fiul Omului venind !e norii cerului c

!utere %i cu slav" mult" =#atei 0, 3@>. *a, fraţii mei, toate popoarele pământului vor plân!earătarea Crucii lui 0ristos pe cer şi la vederea venirii %ui să "udece lumea. Ce vor )ice atun!o!oarele !"âne când vor vedea venirea (omnului nostru Iisus 2ristos, înconurat de toao%tile înere%ti %i de ar"tarea S/intei Cruci !e cerD Ce vor )ice atunci cei ce -au r"stinit !2ristosD Ce va )ice ;ilat care du!" ce -a biciuit, a dat voie iudeilor %i osta%ilor lui ca s"-r"stineasc"D =#arcu 1&, 1&>. Ce vor /ace ar5iereii 6na %i Caia/aD Ce vor )ice atunci b"trânii /ariseii %i toat" adunarea iudeilor, la vederea (re!tului udec"tor %i a S/intei Cruci venind !norii ceruluiD Ce vor )ice atunci sectan$ii care de/aim" S/ânta Cruce, când vor vedea semnFiului Omului venind !e norii ceruluiD Ce vor )ice to$i cei ce se numesc cre%tini, dar înur"



5ulesc Crucea lui 2ristosD 'ai şi amar celor orbi, răi şi necredincioşi că atunci fiecare va vedea a făcut în viaţă, dar va fi prea târziu şi nu va fi vreme de pocăinţă.

(umne)eie%tii ;"rin$i ai :isericii )ic c" îm!reun" cu Crucea (omnului se vor ar"ta !e cer celelalte unelte %i semne ale !"timirii lui 2ristos !recum suli$a, !iroanele, cununa de s!inburetele, trestia, bicele %i /rân5iile. Iar unii din S/in$ii ;"rin$i )ic c" odat" cu ar"tarea S/intCruci !e cer se va însemna Crucea !e /e$ele tuturor dre!$ilor , cum citim în pocalipsă: nerii

s/"tuiesc între ei unii cu al$ii %i )ic GS" însemn"m !e robii lui (umne)eu !e /run$ile lor=6!ocali!sa 7, 3>.

*upă semnul 1fintei Cruci care va fi pe frunţile celor drepţi, vor cunoaşte în!erii pe cei aleşi ca săadune, după mărturia postolului, Gîntru întâm!inarea (omnului în v")du5G. *upă acest semn cunoaşte ăstorul oile 1ale cuvântătoare. 'oievodul va cunoaşte pe ostaşii 1ăi, /udecătorul pdrepţii 1ăi, ărintele pe fiii 1ăi.

*nii din S/in$ii ;"rin$i )ic, c" odat" cu ar"tarea S/intei Cruci !e cer, în v")du5, se va ar"ta sicriul eii ec5i, ca unul ce a /ost înc5i!uire a Crucii , cum zice la pocalipsă: GŞi s-a desc5

:iserica lui (umne)eu în ceruri %i s-a ar"tat sicriul eii în :iserica uiG =6!ocali!sa 11, 1Aceasta va dovedi că %e!ea nouă a 0arului este unită cu cea 'eche şi că pe amândouă %e!ile acela*umnezeu le-a dat şi le-a aşezat.

(es!re !lânsul !o!oarelor !"âne %i al sectelor la ar"tarea Crucii !e cer scrie %i /ericit6uustin, )icând G6tunci se vor tânui %i vor !lâne toate semin$iile !"mântului, v")ând !!ârâ%ul lor Crucea. C"ci Crucea îi va mustra !e ei %i cu ar"tarea sa se va cunoa%te !"catul lor vor m"rturisi nebunia lor %i robirea lor, dar /"r" de /olos. or !lâne !entru c" acolo nu va maicu !utin$" s" se !oc"iasc", nici s" sca!e de dre!tatea lui (umne)eu, nici de 5ot"râr

blestemului. (e aceea se vor tânui !entru !"catele lor din trecut, !entru în/rico%"rile ce le vsta în /a$" la în/"$i%area ;readre!tului udec"tor %i !entru muncile %i !ede!sele cele ve%nice caurmea)" s"-i cu!rind". 6%a vor !lâne soarta lor cea tic"loas" %i alnic". Crucea care mai înainera semn al draostei %i al !"cii, n"dedea celor !"c"to%i, mânâierea celor scârbi$i, sc"!arecelor de)n"d"dui$i, atunci când se va ar"ta !e cer, va /i semn al tuturor !ede!selor %i înro)iretuturor !"ânilor %i necredincio%ilor, s!aima în/rico%at" a celor !"c"to%i s!re !ier)area celcare au /ost 5ulitori ai Crucii.

+u vor "si atunci acei 5ulitori %i necredincio%i nici un loc de sc"!are sau s!riin ca s" ascund" de vederea %i str"lucirea cea !rea în/rico%at" a Crucii lui 2ristos, care !e cer va str"lu

de mii de ori mai mult decât soarele. 6tunci Crucea, co!acul eliber"rii %i lumina vie$ii, va str"luasu!ra lor, nu ca !ân" acum, ca semn al eliber"rii %i al mântuirii !rin Iisus 2ristos care S-ert/it !e ea !entru a noastr" mântuire, ci va str"luci ca un /uler %i ca un tunet s!re !edea!s" r")bunare asu!ra %i r")bunare asu!ra celor necredincio%i %i 5ulitori. Şi dac" Crucea (omnulubiruin$a lui 2ristos asu!ra iadului %i a mor$ii, va înro)i lumea necredincioas", cine altul o vmânâia %i mântuiD Şi dac" semnul milostivirii va /i semn de !ieire, cine altul îi va mai înviaD dac" Sânele lui 2ristos v"rsat !e altarul Crucii va stria asu!ra lor, cine va mai a!"ra atunci !cei necredincio%i %i 5ulitoriD

Crucea atunci se va ar"ta s!re mai mare bucurie %i veselie !entru cei credincio%i, care !entr



draostea Celui ce a s/in$it-o cu !reascum! Sânele S"u, au !urtat-o în via$" îm!otrineca)urilor %i a scârbelor. 6ce%tia au s"rutat semnul S/intei Cruci cu mare evlavie, cu draostecu lacrimi s!re slava lui (umne)eu %i s!re mântuirea lumiiG.

S/ântul 6!ostol ;avel , zice: Cuvântul Crucii, !entru cei ce !ier, este nebunie< iar !entru noi, cce ne mântuim, este !uterea lui (umne)eu =I Corinteni 1, 14>. cest adevăr îl vor cunoaşte tpă!ânii şi necredincioşii când vor vedea 1fânta Cruce, semnul 5iului Omului, venind pe no

Cerului cu slavă şi strălucire ne!răită. tunci vor cunoaşte necredincioşii şi sectanţii că S/ânCruce este arma !rin care Iisus 2ristos, #ântuitorul nostru a )drobit !or$ile iadului, a de%ertc"m"rile cele dedesubt ale lui %i a desc5is !or$ile cele cere%ti< a sur!at !rin ea !utervr"ma%ului %i boldul mor$ii %i a !ierdut înc5inarea la idolii cei /"r" sim$ir

cesta este semnul 5iului Omului, semnul purtător de biruinţă cu care totţiitorul *umnezeu creştinilor a supus şi tras la adevărata închinare a cinstitului şi slăvitului 1ău nume toată lumcreştină. ;rin semnul Crucii se !leac" înaintea ui tot enunc5iul, al celor cere%ti, al cel!"mânte%ti %i al celor de dedesubt =Fili!eni 0, 1@>.

Crucea este numit" GSemnul Fiului OmuluiG. Ea este !omul mântuirii %i al vie$ii, /iindc" !e e2ristos via$a noastr" a adus mântuirea lumii a întins mâinile Sale s!re noi s" ne îmbr"$i%e!rin acest !om< a !lecat ca!ul S"u s" ne s"rute %i s" Se !lece întotdeauna la ru"ciunile noastr(in acest !om a i)vorât balsamul ;reas/ântului S"u Sâne, ca s" vindece r"nile noastre su/letenevindecate.

Sus !e lemn, (omnul cel ;reas/ânt Şi-a desc5is !ie!tul S"u, s" ne dobândeasc" !e noi în inimSa %i s" ne i)b"veasc" de mânia cea viitoare. ;e aceste daruri ale Crucii le !rimim acum. nsăziua cea mare a "udecăţii de apoi nici unele din aceste daruri nu se vor afla la cruce. =nde es

atunci deschiderea mâinilor lui 0ristos< =nde este plecarea capului 1ău< =nde este coasta cîmpunsă şi deschisă< =nde este 1ân!ele %ui< =nde este 0ristos cel înviat< uzi pe proorocul Osecare zice: #ere-vor ca s" caute !e (omnul %i nu- vor a/la, c" s-a de!"rtat de la ei =Osea &, 'O cuvânt amar, o, vorbă otrăvitoare+ >oi însă, ca să ne arătăm veseli la arătarea slăvită şi purtătoade biruinţă a Crucii să zicem fiecare cu 1fântul postol avel: Iar mie s" nu-mi /ie a m" l"ud/"r" numai în Crucea (omnului nostru Iisus 2ristos =alateni ', 1>.

*eci de mare folos ne este să avem mare evlavie şi să cinstim Crucea lui 0ristos, până când înrăsuflăm aerul acesta. S" ne întoarcem cu toat" inima c"tre semnul Fiului Omului, !e care s/in$it cu ;reas/ânt Sânele ui %i s" )icem din toat" inima noastr" G8u, (oamne, care 8e-

ostenit s" m" cau$i %i s" m" a/li %i 8e-ai r"stinit ca s" m" i)b"ve%ti de robia diavolului, m" ro m" cuceresc 9ie, !entru Crucea aceasta !e care ai /ost întins %i !ironit %i ai su/erit cu atâta iubide oameni !entru a noastr" mântuire, !e care stro!ind-o cu sudorile 8ale, cu lacrimi %i Sâne8"u, deasu!ra c"reia ai ruat !e 8at"l !entru iertarea vr"ma%ilor 8"i, ai /""duit tâl5arulHaiul %i 9i-ai dat du5ul 8"u 8at"lui 8"u, m" ro 9ie %i cer de la 8ine s" se /ac" nou", în )iuudec"$ii, Crucea 8a, unealt" a vie$ii %i nu a mor$ii %i !ier)"rii< s" ni se /ac" c5eia Haiului ceruri, ca s" îm!"r"$im cu Fiul în veciG.

7ubiţi credincioşi, dacă citim cu atenţie 1fânta 1criptură, învăţăturile 1finţilor postoli, 'ieţ



1finţilor şi cuvintele 1finţilor ărinţi putem !ăsi mii de minuni care s-au făcut cu semnul 5iOmului, adică cu 1fânta Cruce.

*intre acestea multe, la sfârşitul acestei predici vom aminti măcar una care s-a întâmplat în părţ7ndiei.

ntr-un ora% de acolo unul din cre%tini s-a mutat din alt ora% %i a uitat în casa unde st"tuse,

Cruce !e care era )ur"vit c5i!ul (omnului nostru Iisus 2ristos. 6ceast" Cruce, "sind-o uînc5in"tor de idoli, a ar"tat-o multor oameni din !artea locului de o credin$" cu el, )icânG6cesta este (umne)eul cre%tinilorG. H"s!ândindu-se vorba aceea !rintre locuitori, a aunvestea !ân" la mai marele lor, care a c5emat !e acela ce "sise Crucea %i i-a !oruncit s" i-arate. Şi erau de /a$" ca la trei sute de b"rba$i în urul dre"torului. (eci, luând-o el în mâinisale %i uitându-se la ea cu luare aminte a întrebat !e ai s"i, dac" cu adev"rat este (umne)eucre%tinilor. Iar unul a r"s!uns G(a, 6cesta este cu adev"ratG 6tunci a )is e!ar5ul G6cesta es(umne)eul care aut" cre%tinilor, un osândit %i un s!ân)uratDG Şi au scui!at to$i Crucea %i aîna!oiat-o în mâinile aceluia care o adusese.

(ar, o !rea sl"vit" minune ndat" ce omul acela a luat Crucea în mâinile sale de la e!ar5, ca!#ântuitorului care era !lecat s!re drea!ta !e Cruce a înce!ut a se întoarce s!re stâna %i a !rivcu oc5ii vii %i desc5i%i la to$i cei care erau de /a$". (eci cu!rin)ându-se to$i de mare /ric", ac")ut la !"mânt a/ar" de acela care $inea Crucea în mâinile sale.

(u!" un tim!, venindu-%i to$i în sim$ire, sculându-se ca dintr-un somn adânc, a striat e!ar5cu las mare GCu adev"rat, mare este (omnul cre%tinilorG

6!oi a )idit o mic" biseric" în locul acela %i a îm!odobit-o, a !us în ea Crucea cea /"c"toare d

minuni a lui 2ristos %i au înce!ut s" cinsteasc" %i s" i se înc5ine cu toat" evlavia. Iar dre"toracela îm!reun" cu /iul s"u au !rimit S/ântul :ote) de la un !reot cre%tin %i tr"ind cu marevlavie în credin$a cea dre!tm"ritoare a lui 2ristos, la adânci b"trâne$e s-a odi5nit în (omnul.

*eci, fraţii mei creştini, dacă pă!ânii aceia, numai de la închipuirea 2ântuitorului pe Cruce pătimit acest fel de spaimă, încât au rămas fără !las ca nişte morţi, ce vor pătimi la înfricoşa/udecată de apoi, pă!ânii, sectanţii şi necredincioşii care hulesc semnul Crucii lui 0ristos, cândvor vedea venind pe norii cerului cu ne!răită slavă şi vărsare de lumină şi prea mare strălucire< Oanu vor zice: G6cesta este lemnul care era iudeilor sminteal" %i elinilor nebunie. 6cesta eslemnul !rin care 2ristos a )drobit !or$ile iadului %i a descuiat c"m"rile cele dedesubt %i a desc5

!or$ile cere%ti %i a sur!at toate !uterile iadului %i ale mor$ii

7ubiţi credincioşi, în încheierea acestei predici, v" ro s" cinsti$i S/ânta Cruce cu mare evlavie şi nu vă luaţi după oamenii cei rătăciţi de la adevărata şi dreapta credinţă, care nu se închină 1fintei de viaţă făcătoarei Cruci a *omnului. ceştia sunt oameni bolnavi la !ândire şi la înţele!ere şi fiipierzării, prin care diavolul depărtează de la #iserica lui 0ristos pe cei slabi în credinţă necunoscători ai 1fintei 1cripturi şi pe toţi cei nelămuriţi în dreapta credinţă. 5u!iţi de aceşti oameşi de învăţăturile lor, $ine$i minte c" :iserica cea dre!t"m"ritoare este mama noastdu5ovniceasc", care v-a n"scut la via$" nou" !rin a!" %i !rin (u5 %i s" nu v" ru!e$i de ea, c"

:iserica este 8ru!ul lui 2ristos =E/eseni , &> ale c"rui m"dulare sunte$i.



6mi

Sf0ntul Ioan 1ură de "ur - Cuv0nt la Duminica dinaintea Înălţării Sfintei Cruci

(umne)eu a trimis !e Fiul S"u, ca s" se mântuiasc" !rin El lumeaJ =Ioan 3, 17>

;ro!ov"duirea înv"$"turii dumne)eie%ti este adev"rata doctorie a su/letului

'ă laud, iubiţilor, pentru râvna cu care aţi venit aici în casa ărintelui vostru ceresc, căci aceasrâvnă mă face să nădă"duiesc că voi sunteţi doritori de vindecarea sufletelor voastre.

ntr-adevăr, :iserica este un aşezământ vrednic de mirare şi iscusit pentru vindecarea celor bolnav

un a%e)"mânt de vindecare nu pentru trupuri, ci !entru su/lete. Ea este un a%e)"mânt vindecare !entru du5, %i nu r"nile tru!ului, ci !"catele inimii se t"m"duiesc aici. Iar doctor!entru aceste !"cate %i r"ni este înv"$"tura cea dumne)eiasc".

6ceast" doctorie este alc"tuit" nu din !lantele !"mântului, ci din cuvintele cerului $ nu mâindoctorilor le-au pre!ătit, ci limbile roorocilor, (van!heliştilor şi postolilor. *e aceea, doctoraceasta este trainică, nu-şi pierde puterea prin lun!imea timpului şi nu se biruieşte de nici o boaoricât de puternică ar fi e

%eacurile doctorilor pământeşti, dimpotrivă, suferă de amândouă aceste cusururi. Cât timp ele su



proaspete, atât durează tăria lor$ iar după trecerea unui timp mai îndelun!at, ele îşi pierd putereaslăbesc, ca nişte trupuri rămase fără viaţă. deseori, ele şi pentru aceea sunt nelucrătoare, căci boaeste prea tare. fară de asta, ele sunt doctorii omeneşti. *impotrivă, doctoria cea dumnezeiască neste astfel întocmită, ci poate să fi trecut oricât de mult timp, ea totdeauna păstrează propria putere şi tărie.

*in timpurile lui 2oise, căci atunci s-a început însemnarea învăţăturii celei dumnezeieşti în 1fân

1criptură, doctoria aceasta a însănătoşit nenumăraţi oameni, şi încă şi acum, după mai mult de trmii de ani, puterea ei vindecătoare nu a pierit, încă nu a fost pentru dânsa nici o boală prputernică. ;i pentru această doctorie nu aveţi trebuinţă a cheltui bani, ci oricine o doreşte sincer şcaută serios, poate să o ia întrea!ă.

*e aceea, pot dobândi această doctorie săracii, ca şi bo!aţii$ căci numai unde se cere a se cheltbani, bo!atul are precădere înaintea celui sărac, şi acesta din urmă, adeseori, trebuie a se lipsi dedoctorie, nea"un!ându-i banii, dar aici, trebuie numai să creadă în ea şi să arate râvnă pentru dâns;i cine înfăţişează amândouă aceste lucruri are cel mai mare folos de la această doctorie, care primeşte numai cu astfel de preţ şi cu astfel de plată.

1ăracul şi bo!atul pot, aşadar, să tra!ă din această doctorie acelaşi folos$ ba încă, adeseori, săractra!e cel mai mare folos. Cum aceasta, şi pentru ce< entru că bo!atul este încurcat şi împleticit multe !ri"i, adeseori este mândru şi în!âmfat, adeseori trăieşte în lenevire şi uşurătate a minţii şi nprimeşte nici cu !ri"ă, nici cu râvnă acea doctorie care este ascultarea cuvântului dumnezeiesc.

*impotrivă, săracul este slobod de îmbuibare, de desfătare şi de uşurinţa minţii, îşi întrebuinţeatot timpul său la lucrarea cu mâinile şi la îndeletniciri neprihănite$ prin aceasta, sufletul ldobândeşte multă înţelepciune, se face mai bă!ător de seamă şi mai tare, şi cu mai mare râv

ascultă cuvântul lui *umnezeu. şadar, fiindcă săracul dă un preţ mai mare pentru această doctorde aceea şi tra!e din ea un folos mai mare.

(u zic acestea nu pentru a face imputare bo!aţilor îndeobşte, nici pentru a !rămădi laudă sărăciei sine. Căci nu bo!ăţia este un rău, ci reaua întrebuinţare a ei este de la cel rău. *e asemenea, sărăcia nu este sin!ură în sine ceva bun, ci întrebuinţarea cea dreaptă a sărăciei. #o!atul acela, case arată în istoria lui %azăr, nu a fost pedepsit pentru că era bo!at, ci pentru că a fost crud nemilostiv$ şi %azăr cel sărac, din sânul lui vraam, nu a fost lăudat pentru că era sărac, ci pentru a răbdat sărăcia sa cu un duh mulţumitor.1unt lucruri 6 luaţi aminte bine la ceea ce zic, căci aceasta vă va da multă lumină, va depăr

socotinţele cele mincinoase şi, îndeobşte, vă va învăţa să daţi o hotărâre dreaptă -, sunt aşadar, zeu, lucruri, care sunt bune după firea lor, şi iarăşi altele, care sunt dimpotrivă. 2ai sunt încă lucrurcare în sine nu sunt nici bune, nici rele, ci ţin un loc de mi"loc.

*e pildă, cucernicia este în sine ceva bun, necucernicia este chiar în sine ceva rău$ fapta bună esun bine, răutatea este un rău. însă bo!ăţia şi sărăcia nu sunt în sine nici bine, nici rău, ci se fac unsau alta, după cum este întocmită voia acelor oameni care sunt părtaşi de ele. întrebuinţezi bo!ăţiala fapte de binefacere, atunci ea îţi va fi motiv de multe bunătăţi$ iar dacă o întrebuinţezi la silnicla câşti! nedrept, la răutate împotriva altora, atunci tu întorci întrebuinţarea ei împotriva cel



dinainte, adică la rău. însă nu bo!ăţia este vinovată aici, ci cel care o întrebuinţează rău, spnedreptăţi.

3ot aşa se întâmplă şi cu sărăcia. Când tu o porţi cu răbdare de suflet şi, pe lân!ă aceastmulţumeşti *omnului, atunci ea îţi va fi motiv şi prile" pentru cununile cele cereşti.

*acă, dimpotrivă, pentru sărăcia ta huleşti pe lăsmuitorul tău şi te tân!uieşti asupra proni

dumnezeieşti, atunci ea te duce la rău. însă precum mai înainte, nu bo!ăţia era vinovată pentnedreptate, aşa şi aici, nu putem învinovăţi sărăcia pentru hulirea lui *umnezeu, ci ea cade asupcelui care n-a voit să sufere sărăcia cumin

%auda şi ocara stau aici cu totul în mâna voinţei şi ale!erii noastre. #o!ăţia este un bine, însă nu sine, ci în mâna celui drept. e de altă parte, sărăcia este ceva rău, însă nu după firea ei, ci prin !ucelui necucernic, pentru că el, supărat pe ea, învinovăţeşte şi huleşte pe 5ăcătorul său.

şadar, nici bo!ăţia să nu o învinovăţim, nici sărăcia de-a dreptul să nu o prihănim, ci pe cei cafac o rea întrebuinţare din una sau din alta$ căci bo!ăţia şi sărăcia, sin!ure, sunt lucruri de mi"loc.

*ar să ne întoarcem de unde am pornit, că atât bo!atul cât şi săracul, în acelaşi chip, pot dobândoctoria care se capătă în #iserică, ba încă adeseori, cel sărac este mai cu râvnă şi mai sâr!uinciosîntrebuinţarea acestui mi"loc de vindecare. *ar această doctorie nu are unică întrebuinţare.

entru că ea vindecă sufletele, nu se pierde prin lun!imea timpului, nu este prea slabă pentru niciboală, se dă în dar şi stă la îndemână, atât săracului cât şi bo!atului. însă ea are mai departe şi o aînsuşire slăvită, nu mai mică decât cele până acum numite. ;i care este aceasta< ceea că noi ndeclarăm ce fel de bolnavi alear!ă aici spre însănătoşire.

Cei care se duc în aşezămintele de vindecare lumeşti nu pot ascunde rănile şi vătămările lumeşti, încă doctorul nu poate să le dea nici o doctorie, dacă ei n-au descoperit mai întâi rana$ aici însă neste aşa. +oi vedem aici nenum"rate !ersoane îm!reurul nostru %i le vindec"m !e toaîndeob%te. +oi nu scoatem !e !"c"tos la iveal" %i nu declar"m !"catele lui, ci !ro!ov"duituturor înv"$"tura cea dumne)eiasc" %i l"s"m con%tiin$ei ascult"torilor ca /iecare s"-%i aleadoctoria care se !otrive%te la rana lui, adic" cuvântul de înv"$"tur" !rin care !ri5ana sosânde%te, /a!ta bun" se laud", îmbuibarea se mustr", cum!"tarea %i în/rânarea nu se osândesmândria se ru%inea)", smerenia se sl"ve%te. 6cest cuvânt i)vor"%te din ura !redicatorului cadoctorie, alc"tuit" din tot /elul de !"r$i, iar datoria ascult"torilor este s"-%i alea" /iecare !entr

sine tocmai ceea ce i se !otrive%te %i îi este de /olos.

Cuvântul învăţăturii iese la iveală cu îndrăzneală, dar prinzându-se de conştiinţa fiecăruia îndeosebputerea sa vindecătoare lucrează în ascuns, şi adeseori sănătatea se restatorniceşte înainte de a fi focunoscută boala.

Când eu, de pildă, într-o predică am proslăvit puterea ru!ăciunii şi am do"enit pe cei leneşi ru!ăciune, nu am numit în public pe nici unul dintre dânşii. *eci, celor cărora eu le-am dat mărturcă ei sunt sâr!uitori în ru!ăciune, aceia s-au făcut încă mai sâr!uitori decât înainte$ iar cei pe ca

conştiinţa lor i-a do"enit pentru lenevire, şi-au însuşit critica mea, au părăsit răceala lor şi nebă!ar



în seamă a ru!ăciun

(u, însă, nu pot să numesc nici pe unii nici pe alţii, şi tocmai această necunoştinţă şi neştiinţă esteamândouă părţile potrivită. 'oiţi să ştiţi pentru ce< 1ă vă spun. Cel ce a auzit lauda ru!ăciunii şi acunoştinţa râvnei sale întru aceasta, dacă ar fi avut mulţi martori ai laudei sale, lesne ar fi căzut semeţie şi în mândrie, dar fiindcă el şi-a însuşit această laudă numai în ascuns, el s-a asi!urîmpotriva a toată în!âmfarea.

*impotrivă, cel ce se cunoaşte vinovat în lenevirea sa, auzind tân!uirea mea, mai lesne se vîmbunătăţi prin această do"ana care i s-a făcut în ascuns, fără de martori. ceasta este pentru dânsde un mare folos. dică, fiindcă "udecata mulţimii are mare putere asupra noastră, de aceea nopăcătoşii, tindem a ne îndrepta câtă vreme noi credem că !reşelile noastre sunt încă necunoscute$ după ce ele s-au făcut cunoscute la arătare, noi atunci ne facem fără ruşine şi lene

recum rănile cele dez!olite, fiind eApuse pururea la asprimea aerului, se înrăutăţesc, tot aşa întâmplă cu sufletul cel păcătos$ el se face mai neruşinat, când do"enirea încălcărilor de le!e ale lse face înaintea multor martori. Ca s" nu se întâm!le una ca aceasta, de aceea !ro!ov"duire

cuvântului lui (umne)eu a vindecat întru ascuns bolile voastre.

;i ca să cunoaşteţi că acest chip de vindecare ascuns aduce roade bo!ate, ascultaţi ce zice 0ristoL (e va re%i $ie /ratele t"u, meri %i îl mustr" !e dânsul , nu zice: Lîntre tine şi între cetate, şi, atât mai puţin: Lîntre tine şi între popor, ci: L între tine %i între el sinur 82atei EB, EJ9. âra, zi(l, trebuie să se facă fără martori, pentru ca mai uşor să poată veni îndreptarea.

şadar, este de lăudat când o astfel de sfătuire sau do"ana nu se face cunoscută. (ste destul cânconştiinţa omului mărturiseşte împotriva lui$ este îndea"uns acest "udecător nemituit. +u !o$i tu

!ede!se%ti !e !"c"tos mai as!ru decât !ro!ria lui con%tiin$"< !ârâ%ul acesta este cel mai amarni%i nimeni nu cunoa%te înc"lc"rile de lee ale omului mai bine decât con%tiin$a sa.

*e aceea, nu mai înmulţi rănile lui cu altele noi, prin descoperirea păcatelor sale, ci sfătuieşte-l fămartori. şa a făcut şi 1fântul avel, când el zicea către corinteni: L 6cestea, /ra$ilor, le-am )is des!re mine %i des!re 6!ollo, dar ele sunt !entru voi 87 Corinteni K, I9.

*eci, el n-a numit pe cei păcătoşi dintre corinteni, ci i-a ascuns sub numele său şi al lui pollo, prin aceasta le-a dat prile"ul a se smul!e de la nele!iuirile lor. 7n alt loc, el zice: L +u cumva davoi veni iar"%i, s" m" smereasc" (umne)eul meu la voi %i s" !lân !e mul$i care au re%it m

înainte %i nu s-au !oc"it de necur"$ia %i de des/rânarea %i de necum!"tarea !e care le-au /"cu877 Corinteni ED, D

e)i cum el nume%te !e !"c"to%i numai îndeob%te %i nu-i înseamn" mai de a!roa!e, !entru ca ncumva, !rin !âra /"$i%", s" /ac" su/letele lor mai neru%inateD în acelaşi chip procedează predicatorul, cu multă bă!are de seamă la mustrările şi pedepsirile sale, şi de aceea vă sfătuiesc şi să fiţi totdeauna cu luare aminte la propovăduirea cuvântului dumnezeiesc şi să lucraţi cu toarâvna la îndreptarea voastră. min.

=sursa din K;redici la duminici %i s"rb"toriJ,Editura :unavestire ,:ac"u 1AA7-0@@&>



Sf0ntul 2eofan 3ăvor0tul * 20lcuiri

M?al. I, EE-EB$ n. ,E-EGN

LL(u!" cum #oise a în"l$at %ar!ele în !ustie, a%a trebuie s" /ie în"l$at Fiul Omului, ca tot cel crede în el s" nu !iar", ci s" aib" via$a ve%nic".

Credin$a în Fiul lui (umne)eu, Care cu tru!ul S-a r"stinit !entru noi, este !uterea l(umne)eu s!re mântuire, i)vorul viu al n")uin$elor %i st"rilor du5ovnice%ti d"t"toare de via$rece!tacolul 5arului atotcu!rin)"tor al S/ântului (u5, care r"mâne !ururea în inim", %i cercet"rilor tainice care sunt trimise de sus la bun" vreme, în ceasul nevoii.

Credinţa cuprinde convin!erile ce atra! bunăvoirea lui *umnezeu şi puterea de sus. cestea doîmpreună aduc stăpânirea vieţii veşnice. Cât" vreme aceast" via$" este !"strat" în întreimcre%tinul e de nebiruit, /iindc", li!indu-se de (omnul, este un sinur du5 cu El< iar !e (omnnimic nu îl !oate birui.

(ar atunci, de ce cad cre%tiniiD *in pricina slăbirii credinţei. 1lăbesc convin!erile creştineşslăbeşte şi ener!ia duhovnicească. e măsură ce are loc această slăbire, harul este silit să părăseas

inima, iar imboldurile rele înalţă capul. Când apare prile"ul, omul înclină spre acestea din urmă,!ata căderea.;rive5ea)" %i !")e%te credin$a în întreaa ei întocmire %i n-ai s" ca)i (e aceea )ice S/ântIoan c" cel n"scut din (umne)eu nu !"c"tuie%te.

KKKCe lipseşte <...

...%ipseşte inima creştinească.... %ipseşte această râvnă, tare ca moartea, pentru a



plăcea lui *umnezeu şi pentru mântuire. arcă am adormit şi am amorţit, şi ne mişcăm numai acum ne mână cur!erea vieţii.P - 1fântul 3eofan &ăvorâtul

5itro#olitul "ugustin de ,lorina 6 Predică la Duminica dinaintea Înălţării Sfintei Cruci 6Dumne$eu te iube!te



„C"ci a%a a iubit (umne)eu lumea încât !e Fiul S"u Cel *nul +"scut -a dat, ca tot cel ce credîn El s" nu !iar", ci s" aib" via$a ve%nic"” (Ioan 3, 1

nălţarea Cinstitei Cruci este în mi"locul lunii septembrie. *uminica de astăzi se numeşte Lînainte nălţareşi următoarea Ldupă nălţare. Catavasiile sunt LCruce însemnând 2oise@, postolul (van!helia fac referire la Cruce.

KKK

Ce ne spune (van!helia< L +imeni nu s-a suit în cer, decât Cel ce S-a coborât din cer 87oan , E#a 6 ne vor spune necredincioşii 6 astăzi ştiinţa a avansat, privirile tuturor sunt întoarse spre spaţi

cum spune (van!helia că nimeni nu s-a suit în cer< ici ştiinţa contrazice reli!ia@ Ce răspundem>u cunoaşteţi 1cripturile.

Când (van!helia zice Lcer, nu se referă la acest cer fizic, în care s-a suit proorocul 7lie. (incolo acest cer, dincolo de Soare, de un", de stele %i de ala?ii, e?ist" un alt cer, du5ovnicessu!ranatural, nev")ut. *in acest motiv, 1criptura zice undeva L "uda$i- !e El cerurile cerurilo8salmul EKB, K9. ;i, de aceea, zice despre postolul avel că a fost răpit L !ân" la al treilea cer 8Corinteni ED, D9.(Aistă deci şi un cer mai înalt, în care este adorat *umnezeu. L +oi, care !e 5eruvimi cu tainînc5i!uim %i /"c"toarei de via$" 8reimi întreit-s/ânt" cântare aducemM 8*umnezeias%itur!hie9. (es!re acest cer, în care nu e?ist" nimic !"mântesc, ci locuie%te S/ânta 8reime du5urile cele nematerialnice, vorbe%te 2ristos când )ice +imeni nu s-a suit în cer .

şadar, din acel cer a venit pe pământ *omnul nostru 7isus 0ristos. Ori!inea 1a este dumnezeiascadică este *umnezeu. ;i că este *umnezeu, 0ristos a demonstrat-o, printre altele, prin învăţătu1a, care este dumnezeiască. Cărţile pe care le-au scris chiar şi cei mai mari înţelepţi sunt inferioaîn comparaţie cu (van!helia. Cine ascultă !i cite!te EvangeliaH simte ca !i ascultătorii lristosH care s#uneau= +iciodat" vreun om n-a r"it ca Omul acesta 87oan G, KI9. 7ar (l însuşspus despre învăţătura 1a: LCerul %i !"mântul vor trece, dar cuvintele #ele nu vor trece 82a



DK, J$ %uca DE, $ vezi şi 2arcu E,

(in cerul din care a venit 2ristos, El ne-a adus înv"$"turi cere%ti B înalte. Care 6 veţi întrebaeste cea mai înalt" dom", cea mai mare înv"$"tur" a uiD O spune astăzi (van!helia. 2ăcar daş avea eu putere ca ?ură de ur şi 'asilie, ca s-o sădesc în sufletele voastre. Cea mai înaldom", cel mai mare adev"r, este c" (umne)eu iube%te lumea B (umne)eu îl iube%te !e om 87o, EI9.

l iube%te !e om înainte de toate !entru c" El l-a creat. *acă mă vei convin!e că a ta casă sceasul tău au apărut sin!ure brusc, atunci voi accepta că şi acest mare ceas care se numeşte omapărut sin!ur. (umne)eu l-a /"cut !e om. El a /"cut oc5iul s" vad", urec5ea s-aud", mâinile s" mi%te, !icioarele s" mear", inima s" bat", sânele s" circule, mintea s" aib" idei. (umne)eudat acestora o /unc$ionare reulat", s"n"tatea. Fiecare b"taie a inimii î$i stri" (umne)eu iube%te Şi nu doar c" (umne)eu l-a creat !e om, dar îi %i !oart" de ri".

>u l-a aruncat într-o insulă lipsită de ve!etaţie sau pe %ună. %-a pus pe această planetă, căreia dat toate primele materii, toate cele necesare ca să creeze civilizaţie. 7-a dat soarele, care luminea

şi încălzeşte. 5iecare rază, care călătoreşte atâtea mile şi vine şi cade pe obrazul copilului, pe mâmuncitorului, în case şi în colibe, trece chiar şi prin !ratiile închisorii, ce este< mbrăţişare, sărutlui *umnezeu. Fiecare ra)" de soare, /iecare !ic"tur" de !loaie, /iecare su/lare a aerului !e carîl res!ir"m, )e/ir, bri)e, co!acii, /lorile, !rivi5etorile, toate vorbesc %i-$i )ic (umne)eu iube%te

;i nu numai acestea. *acă eşti creştin, lasă-i pe alţii să vorbească despre flori şi despre păsări. inîn Niua Crucii la biseric". Şi când !reotul înal$" Cinstita Cruce %i- vei vedea cu ândul !2ristos cu cununa de s!ini, cu mâinile %i !icioarele r"nite %i cu coasta îm!uns", stai !u$imeditea)" %i !une-$i întrebarea (e ce a !"timit toate acestea 2ristosD ;i atunci, vei aurăspunsul, pe care-l dă roorocul 7saia cu opt sute de ani înainte de 0ristos: El a luat asu!r"-durerile noastre %i cu su/erin$ele noastre S-a îm!ov"rat. Şi noi l socoteam !ede!sit, b"tut c5inuit de (umne)eu, dar El /usese str"!uns !entru !"catele noastre %i )drobit !ent/"r"deleile noastre. El a /ost !ede!sit !entru mântuirea noastr" %i !rin r"nile ui noi to$i ne-avindecat 87saia J, K-J9. Cine #oate simţi c0t de mult a iubit Dumne$eu lumeaB Cu ce limbvom descrie iubirea 2ristosului nostruD Cine are doar un copil, cât de mult suferă pentru el+

'eniţi deci, tu mamă şi tu tată, să ne spuneţi cât de mult îl iubiţi pe unicul vostru copil+ *acă acumvă va spune cineva că trebuie să-l "ertfiţi pe copilul vostru pentru duşmanul vostru, care mamă

care tată îl va "ertfi< ;i mai ales pentru duşman< 1ub nici un motiv. >ici pentru prieten$ cu cât mmult pentru duşman. ;i totuşi, ce zice astăzi (van!helia< L (umne)eu a iubit atât de mult lumeîncât !e Fiul S"u Cel *nul +"scut -a dat, ca tot cel ce crede într-nsul s" nu !iar", ci s" aibvia$" ve%nic" 87oan ,EI9. tât a iubit *umnezeu lumea apostată, îndepărtată de (l, încât l-a predpe 5iul 1ău, pe *omnul nostru 7isus 0ristos, ca tot cel ce crede într-nsul să nu se piardă, ci să aiviaţa cea veşnică.

KKK

>u eAistă îndoială, fraţii mei, că *umnezeu îl iubeşte pe om. *ar această iubire a lui *umnezeu



creează şi nouă obli!aţia să-% iubim. *upă cum tu, mamă, ai pretenţia să te iubească copilul tău, aşi *umnezeu aşteaptă să-% iubească oamenii. Este de datoria noastr" s"- iubim !e #ântuitornostru.

;i cu toate acestea nu eAistă iubire pentru *umnezeu. stăzi inimile sunt reci 6 în!heţate pent*umnezeu. O profeţie a postolului avel zice, că: L n )ilele din urm" 6 şi suntem în zilele durmă 6 Lvor /i oameniiM iubitori de !l"ceri mai mult decât iubitori de (umne)eu 877 3imo

,E-K9, oamenii adică vor iubi plăcerile, cele mici şi neînsemnate, mai mult decât pe *umneze=nul îşi va iubi copiii săi, altul femeia sa, unul banii, altul cărţile, unul ştiinţele, altul chefurile, unsporturile+@ 'or înnebuni pentru acestea, dar în inimile lor nu va eAista iubirea faţă de *umnezea infinitului *umnezeu.

sta nu se întâmplă astăzi< e *umnezeu nu că doar că nu-% iubim, ci l şi bat"ocorim. bat"ocorim cu limba şi cu cuvintele noastre, îl bat"ocorim şi cu faptele noastre. n fiecare zi, fiecare ceas, în fiecare minut se aud în"urături. ;i apoi să aşteptăm pro!res, bunăstare materială< cum mer!em 6 nu-mi spuneţi că-s pesimist, cântăresc societatea cu (van!helia 6, vă spurmătoarele: (vreii o sin!ură dată %-au răsti!nit pe 0ristos, dar noi l răsti!nim de mii de ori

fiecare zi. n case, în şcoli, în cazarme, în tribunale, în bărci, în maşini, pe pla"e, pe ţărmupretutindeni, peste tot l răsti!nim. >u eAistă loc în care să nu ridicăm şi o cruce pentru 0ristos.

*upă toate acestea, eu mă minunez cum *umnezeu continuă să ne iubească. Slavă 7ndelunrăbdării 2aleH DoamneB r fi putut să spună soarelui: Coboară-te puţintel, apropie-te de pământ+ atunci, temperatura ar fi urcat de la KF la EFF, DFF, FF de !rade. r fi putut să spună mării: >suport adulterele şi curviile lor+ =mflă-te, ridică-te, acoperă vârfurile, înălţimile, să nu rămână niun vierme viu+ r fi putut să spună apelor, izvoarelor, norilor şi râurilor: 1ecaţi+@ Omunemulţumitor, care bei apă şi-% în"uri pe *umnezeu. >u faci nici măcar ca !ăina, care bea şi apoi

înalţă capul sus ca şi cum 7-ar mulţumi lui *umnezeu. *acă ar seca apele, nu vei mai !ăsi nici pahar ca să te răcoreşti$ ţi se va lipi limba de marmura peşterilor. ;i totuşi, *umnezeu ne păstreaîncă în lume pe noi, viermii. 1lavă îndelun!-răbdării 3ale+

KKK

5raţii mei, câţi credeţi în (van!helia lui 0ristos, în acest veac al stricăciunii, veniţi toţi, mici şi mala biserică în &iua nălţării Crucii. ostiţi, ca în 1fânta şi 2area 'ineri. ?ândiţi-vă la păcatevoastre, număraţi binefacerile lui *umnezeu. ;i în timp ce vom vedea Cinstita Cruce, să spunetoţi: L ;omene%te-m", (oamne, când vei veni întru m!"r"$ia 8a 8%uca D, KD9. min.

=Omilia #itro!olitului de Florina, ;"rintele 6uustin andiotis, în S/ânta :iseric" a n"l$"r(ra!etsona B;ireu [email protected]'@>



2itropolitul u!ustin de 5lorina 6 redică la postolul din *uminica dinaintea nălţării 1finteiCruci 6 Crucea învin!e lumea

„ Iar mie s" nu-mi /ie a m" l"uda decât numai în crucea (omnului nostru Iisus 2risto(Galateni 6, 14)

*acă, iubiţii mei, dacă eAistă ceva pentru care un creştin trebuie să se bucure, să se veselească şi se laude chiar, acest lucru este crucea$ crucea, pe care peste câteva zile #iserica ne va chema săsărbătorim.

*ar când zicem cruce nu înţele!em doar lemnul din care este confecţionată. l în$eleem !e cH"stinit, !e (omnul nostru Iisus 2ristos, care a su/erit în/rico%ata mucenicie a r"stinirii,

!rin aceast" ert/", !e care a o/erit-o !e lemnul crucii, a i)b"vit neamul omenesc de !"cat. 5iecapicătură a sân!elui care s-a vărsat din rănile celui 4ăsti!nit, din mâinile, picioarele şi coasta %!ăurite, fiecare picătură a sân!elui lui 0ristos s-a făcut un râu -ce zic< -, s-a făcut o mare, un oceaîn care se spală şi se curăţesc milioanele de oameni păcătoşi.

KKK

Crucea+ 5ără sân!ele lui 0ristos nimeni, nici un om, oricât de bun şi sfânt ar părea, nu poate să mântuiască. Se mântuie%te, se cur"$e%te, se i)b"ve%te doar omul care crede în I)b"vitorul lumii c



H"stinit . ;uterea, care i)vor"%te din ert/a !e cruce a lui 2ristos, de!"%e%te orice alt" !uterEste o !utere tainic" %i nev")ut".

ceastă putere a crucii a atins sufletul tâlharului şi l-a făcut să spună: L ;omene%te-m (oamne, când vei veni întru m!"r"$ia 8a 8%uca D, KD9.ceastă putere l-a făcut pe sutaş să în!enuncheze înaintea celui 4ăsti!nit şi să spună: L Cadev"rat, Fiul lui (umne)eu a /ost 6cesta 82atei DG, JK9.

ceastă putere a atins şi sufletul unui fanatic vră"maş al celui 4ăsti!nit şi l-a făcut cel mfierbinte propovăduitor al (van!heliei$ şi acesta este apostolul avel. cum, plin recunoştinţă, avel cade şi se închină crucii *omnului şi spune cuvinte care, împreună cuvintele pe care le-au spus tâlharul şi sutaşul, constituie un veşnic imn al celui 4ăsti!n&ice avel: L Iar mie s" nu-mi /ie a m" l"uda /"r" numai în crucea (omnului nostru Iisu

2ristos, !rin care lumea este r"stinit" !entru mine, iar eu !entru lume 8?alateni I, Edică: lţii să se laude cu ce doresc 6 e dreptul lor. (u însă, doar cu un lucru mă laud, ccrucea *omnului. Crucea (omnului m-a mântuit. Ea mi-a dat !utere s" învin r"ul cae?ist" în lume. H"ul nu !oate s" m" învin". Eu sunt mort !entru lume, iar lumea esmoart" !entru mine.

KKK

(ar care este lumea, des!re care vorbe%te ;avelD n 1fânta 1criptură cuvântul lume are un înţelbun şi unul rău. umea în în$elesul bun sunt toate cele !e care le-a creat :unul (umne)eu. Es!"mântul, marea, co!acii, mun$ii, soarele, luna, stelele. Sunt !e%tii, !"s"rile, animalele. Esomul. Este întreaa crea$ie divin". ;i lume, în înţelesul rău, sunt oamenii$ nu toţi oamenii, ci ccare nu cred în *umnezeu, i calcă poruncile, în"ură şi blasfemiază şi nu simt nici o mustrare dcu!et pentru răul pe care îl fac, ci încearcă prin diferite mi"loace să-i atra!ă şi pe alţii în necredin

şi în depravare. sta este lumea în înţelesul rău, în sens rău. 7ar domnitor, care stăpâneşte toaaceastă lume, este satana. *e aceea, şi satana se numeşte Lst"!ânitorul lumii 8(feseni I,ED9.

%umea, în înţelesul ei rău, constituie un uriaş curent de necredinţă şi de stricăciune. (ste un mare !roaznic duşman al mântuirii omului.

ceastă lume îi urăşte pe adevăraţii creştini şi încearcă să-i atra!ă, să-i târască de partea ei, să-i fade-ai ei, să !ândească, să simtă şi să facă nu ce vrea 0ristos, ci ce vrea lumea. 7ar armele, pe care foloseşte lumea împotriva creştinilor, sunt două: farmecele şi sperietorile.Care sunt /armeceleD 1unt acele lucruri mulţumitoare pe care le oferă lumea. 1unt banii, pe ca

fără efort şi sudoare este !ata să-i dea fără măsură celor care o ascultă. 1unt chefurile, beţiildesfrânările, erosurile ruşinoase. 1unt poziţiile şi funcţiile, pe care lumea e !ata să le ofeoamenilor, a"un!e să cadă pentru a i se închina. cestea şi altele încă sunt cele mulţumitoare pe cale oferă lumea. 1unt farmecele ei.

Iar s!erietorile ei care suntD 1unt ironiile, vorbele de ocară, dezbinările, calomniile, ameninţărîmpotriva creştinilor, care vor să trăiască o viaţă creştină. mpotriva acestora se ridică lume1perietori mai sunt şi mar!inalizările, nedreptăţile, concedierile, pri!oanele, temniţele, eAilurile, în sfârşit, aspra moarte mucenicească. cestea sunt cele neplăcute cu care ameninţă lumea. cest

sunt sperietorile ei.



h, ce putere are lumea+ =nii dintre oameni sunt învinşi de farmecele lumii şi sunt prinşi în cursesatanei şi îşi pierd comportamentul moral şi credinţa şi devin oameni lumeşti, una cu lumpăcătoasă. lţii, iarăşi, sunt învinşi de sperietoarele pe care le foloseşte lumea împotriva creştinilceşti oameni se tem şi tremură de lume. 'or să mear!ă la biserică, să se spovedească, să împărtăşească, vor să împlinească îndatoririle lor reli!ioase, dar nu le împlinesc. 3remură: LCe zice lumea<. ntr-un aşa punct de laşitate au a"uns, că nu îndrăznesc să-şi facă semnul crucii, ca

nu-şi bată "oc de ei oamenii moderni. *ar 6 1lavă lui *umnezeu, slavă celui 4ăsti!nit+ 6 eAistă creştini, pe care nici farmecele, nici sperietorile lumii nu-i învin!e. ceştia sunt eroii răsti!niţicreştinismului. ceştia sunt morţi faţă de farmecele şi sperietorile lumii, dar realmente vii, care au inima lor pe 0ristos şi 0ristos le dă puterea de a învin!e şi de a triumfa în lume.

KKK

7ubiţii mei+ ntre eroii, între învin!ătorii lumii, se distin!e apostolul avel. (l a învins lumea şi nun farmec şi nici o sperietoare nu au putut să-l influenţeze, iar pentru asta pe bună-dreptate esauzit spunând: Iar mie s" nu-mi /ie a m" l"uda decât numai în crucea (omnului nostru Iis

2ristos 8?alateni I, EK9. *ar noi< O, noi, pe care ne învin! răutăţile şi patimile+ >u putem spunem aceste cuvinte ale lui avel. 1ă ne pocăim deci. S" cerem mila celui H"stinit %i s" lu"5ot"rârea s" tr"im du!" s/ânta ui voie !ân" la moarte.

=traducere Fr"$ia Ortodo?" #isionar" KS/in$ii 8rei +oi Ierar5iJ din cartea 6!ostolosJ, 6ten0@@1>

"rim% Ioil 9onstantaros * Cuv0nt la Duminica dinaintea Înălţării Sfintei Cruci

>iciodată omul n-ar fi putut de unul sin!ur să înţelea!ă iubirea infinită pe care o nutreşte *umnezfaţă de această binecuvântată făptură, omul, care constituie şi coroana între!ii creaţii.

;i deoarece iubirea adevărată nu este cu putinţă să se eAprime doar prin cuvinte emoţionante, ci prin fapte care dovedesc autenticitatea cuvântului, de aceea şi ucenicul iubirii, 1fântul 7o3eolo!ul, în puţine cuvinte rezumă LeAploziaP de iubire a lui *umnezeu: LC"ci a%a a iub(umne)eu lumea, încât !e Fiul S"u *nul-+"scut -a dat, !entru ca tot cel ce crede într-nsul nu !iar", ci s" aib" via$" ve%nic"P 87oan : EI9. dică: 6tât de mult a iubit (umne)eu lum



oamenilor, care tr"ia în !"cat, încât -a dat mor$ii !e unicul S"u Fiu, !entru a nu se !ierde tomul cu moartea cea ve%nic", ci aceia care cred într-nsul s" aib" via$" ve%nic".

Dumne$eu*2atăl *a #redat #e unicul Său ,iu la moarte #e cruceB

(ste atât de înalt acest adevăr, fraţii mei, pe care îl descriem aşa simplu. (ste cu desăvârşiimposibil ca mintea noastră săracă să înţelea!ă în toată înălţimea şi adâncimea această realita

dumnezeiască. Cum vom înţele!e după adevăr ca pe o stare firească înălţimea crucii< Cum esposibil să-şi ima!ineze de unul sin!ur omul cel mic cum că tronul şi slava 5iului şi Cuvântului l*umnezeu este crucea, care din acea clipă se preface din unealtă de necinste în unealtă de mântuişi în armă nebiruită împotriva diavolului+

*a. Cel care se află în cer şi a coborât pe pământ, L C5i!ul lui (umne)eu celui nev")ut, Cel mntâi-+"scut decât toat" )idireaP 8Coloseni E:EJ9, Cel în care Llocuie%te tru!e%te toat" !lin"tat(umne)eirii P 8Coloseni D:H9, a fost profeţit cu veacuri între!i înainte de a se urca pe lemnul Crupentru a ne mântui pe noi care fusesem otrăviţi cu otrava păcatului.

Cât de clar este şi în acest punct cuvântul lui *umnezeu şi cât de multe ne arată teolo!ia #isericii istoria autentică, dincolo de fantasme şi rătăciri... L Şi du!" cum #oise a în"l$at %ar!ele în !usta%a trebuie s" /ie în"l$at Fiul Omului P 87oan :EK9. dică: (u!" cum #oise a în"l$at %ar!ele aram" în !ustie, a%a trebuie s" /ie în"l$at Fiul Omului, a%a încât cel care crede într-nsul s" nse !iard", ci s" tr"iasc" ve%nic.

;i de ce se întâmplă toate acestea< *ar tocmai am spus-o. Iubirea lui (umne)eu este ast/el c" nvrea ca niciuna din /"!turile Sale iubite s" se !iard". Este de auns ca omul însu%i s" cread" 2ristos cu des"vâr%ire liber %i s" !rimeasc" ert/a ui i)b"vitoare.

*umnezeul 3reimic se întristează şi se necă"eşte atât de mult din cauza păcatului, care l-a zdrenţupe om, prin ale!erea liberă a omului însuşi, aşa încât pentru a-l mântui, *umnezeul-Om, *omn7isus se suie pe Cruce, Lca tot cel ce crede într-nsul s" nu !iar", ci s" aib" via$" ve%nic" P 87o:EJ9.

5raţii mei, eAistă unii cărora le place să se "oace cu păcatul şi cheltuiesc acest dar foarte preţios case numeşte timp în lucruri şi fapte care înne!resc preafrumosul chip 8icoană9 a lui *umnezeu*upă cum, la fel, eAistă şi unii care, din cauza a fel şi fel de situaţii, înfruntă şi percep ne!atiubirea lui *umnezeu cu consecinţa de a-şi închide inima la bătăile duioase şi atât de deosebite aharului 8pocalipsa lui 7oan :DF9, şi deznădă"duindu-se, a"un! la concluzia că *umnezeu de"a

osândit.

5ireşte, după cum înţele!em, atât prima, cât şi a doua situaţie psiholo!ică pe care le eAprimă cele mai sus, sunt ceva care a fost semănat Lde către vră"maşulP în conştiinţă.

>oi, în ciuda !reşelilor noastre, şi mici, dar şi mari, să nu abandonăm lupta niciodată. 1ă privim *omnul 7isus, biruitor pe tronul Crucii 1ale, fiind si!uri că "ertfa lui izbăvitoare prin credinţa vie pcare 7-o oferim, ne va mântui, de vreme ce: L +u a trimis (umne)eu !e Fiul S"u în lume ca udece lumea, ci ca lumea s" se mântuiasc" !rin El P 87oan :EG9, adică: +u a trimis (umne)eu !



Fiul S"u la neamul omenesc cel !"c"tos ca s" udece %i s" osândeasc" acest neam, ci -a trimca s" mântuiasc" întreaa lume omeneasc" !rin El.

Fie ca 5arul care i)vor"%te din Cinstitul emn al Crucii s" ne aco!ere %i s" ne !ov"$uiasc" !calea mântuirii.

6mi

=6r5im. Ioil onstantaros, ;redicator al S/intei #itro!olii de (riinou!olis, ;ooniani %i oni$a>

Părintele "rsenie <oca * - 7ntrebare Iubirii



„C"ci a%a a iubit (umne)eu lumea, încât !e Fiul S"u Cel *nul-+"scut -a dat, ca oricine credîn El s" nu !iar", ci s" aib" via$" ve%nic"" (Ioan 3,16

- (e ce -a dat (umne)eu !e Fiul S"u, Iisus, s!re ert/", %i înc" ert/" de cruceG D

- entru că sin!urul !rai care mai poate răzbi până la inima oamenilor, s-a dovedit că nu mai rămâaltul, decât /ertfa Cuiva pentru tine. Când moare cineva pentru tine, pe acela nu-E poţi uniciodată.

%a începutul unuia dintre războaie ieşise o le!e că poţi lipsi de la război dacă îţi !ăseşti u

înlocuitor. ?reu de !ăsit înlocuitor la moarte.

Era undeva un om, cu o cas" de co!ii, dar necredincios %i trebuia s" !lece la r")boi. Când !lecare, iat" vine la el un tân"r %i-i s!une Eu sunt sinur, c5iar dac" mor du!" mine nu !lânnimeni< mer eu în locul d-tale la r")boi G S-a dus tân"rul. (u!" oarecare vreme tân"rul cadr"nit de moarte %i cum aune acas" moare. #ormântul s"u era mereu îm!odobit cu /lori nimeni nu %tia cine i le !une, !ân" când într-o noa!te a /ost "sit necredinciosul c"-i ducea /lola mormânt.

- :ine, dar tu nu cre)i în (umne)eu - :a acum cred, /iindc" numai (umne)eu i-a !utut da tân"rului acestuia iubirea de mine %i dco!iii mei, ca s" mear" el în locul meu la moarte, %i asta numai (umne)eu a mai /"cut-o, câna trimis !e Fiul S"u s" moar" în locul nostru

ntrebarea: *acă aşa de mult ne iubeşte *umnezeu, cum se face că viaţa noastră e aşa de apăsată tot felul de încercări< 1au, punând întrebarea cu cuvintele 1cripturii: *e ce L !e cel ce-1 iube%(umne)eu îl ceart", iar !e cine-1 !rime%te îl bateP < Cu alte cuvinte, dac" a%a de mult ne iube%(umne)eu, de ce-i via$a noastr" a%a de nec"it" D



- 5iindcă L !e cât sunt de de!arte r"s"riturile de la a!usuri a%a sunt de de!arte udec"$ile #ele dudec"$ile voastreP 8salmul EFD,ED$ 7saia JJ,B-H9 - zice *omnul+

O mic" !ild" alt/el sunt udec"$ile unui tat" care-%i ia la rost co!iii, decât e socoteala co!iilo(ar când co!iii vin la minte de!lin", atunci în$ele care a /ost udecata tat"lui lor când le-a db"taie. (Sfântul Marcu Ascetul, Filocalia I, e!easa #nt$rire.)

şa şi noi, cât suntem înfăşuraţi în trup, suntem destul de le!aţi într-o înţele!ere trupească a vieţîntr-o înţele!ere pruncească. *ar când vom scăpa de muritorul acesta de pe noi, atunci cu marecunoştinţă vom mulţumi lui *umnezeu pentru toate încercările la câte ne-a supus cât eram lume.

3rebuie, prin urmare, să lun!im vederea până dincolo de zarea vieţii acesteia, până în cealalîmpărăţie, că altfel nu putem pricepe necazurile vieţii acesteia, şi, nepricepând-o pe aceasta prcealaltă, n-o putem răbda.

*ar, dacă o înţele!em aşa cum este, pe una în le!ătură cu alta, atunci oricum ar fi de necă"ită, capăo valoare nepreţuită. ;i atunci se întâmplă un lucru minunat: omul iubeşte necazurile şi pe toţi cce-E necă"esc îndeosebi. (e-acum cre%tinul st" lini%tit !e conducerea lui (umne)eu %i vede orice cruce a vie$ii sale este o m"rturie a iubirii !"rinte%ti a lui (umne)eu< orice cruce e o trea!a des"vâr%ir

(eci dac" ne îm!"rt"%im cu S/ânta ert/" a (omnului, ne îm!"rt"%im cu 8aina Iubirii su!remelui (umne)eu, îm!"rt"%ire, care, !rintre alte daruri, are %i !e acesta c" ne ridic" de în$eleerea !runceasc" a vie$ii la în$eleerea !e care o avea Iisus, în temeiul c"reia îi sunte

urm"tori convin%i %i lini%ti$i, oricât de nelini%tit" ar /i marea vie$ii de aici.Ştim Cui credem %i %tim Cine-i la cârm"



Părintele Constantin 1aleriu * Predica la duminica dinaintea Înălţării Sfintei Cruci

n numele 8at"lui %i al Fiului %i al S/ântului (u5. 6min.

*reptmăritori şi vrednicilor de dra!oste creştini în 1fânta #iserică a *omnului nostru 7isus 0ristos*in dumnezeiasca (van!helie pe care o vom auzi astăzi 6 aşa cum #iserica, prin dumnezeieşărinţi, a rânduit 6 ne împărtăşim, ca întotdeauna dealtfel, de un cuvânt tot mai descoperitor taină. naintea oricărui praznic împărătesc 8adică pentru mpăratul 6 *umnezeu9, cum e Crăciunubunăoară, sau nvierea, dar şi nălţarea 1fintei Cruci, sunt evan!helii în le!ătură cu acest praznEvan5elia din aceast" duminic" dinaintea n"l$"rii S/intei Cruci e în le"tur" S/ânta Cruccare se de)v"luie în c5i!ul Crucii %i în lemnul S/intei Cruci. *ar noi trebuie să mer!em mai adânla taina 1fintei Cruci. zi, o dată mai mult, ro!u-vă să cu!etăm, să privim din interior spre eAteritaina care se dezvăluie. ;i toţi cei care doresc să înţelea!ă adâncul de taină al adevărul



dumnezeiesc şi al adevărului omului, sunt ru!aţi, împreună, să luăm aminte. Cuvântul dumnezeieal (van!heliei aşa ne !răieşte:

) +imeni nu s-a suit în cer, decât Cel ce S-a coborât din cer, Fiul Omului, Care este în cer. Şdu!" cum #oise a în"l$at %ar!ele în !ustie, a%a trebuie s" se înal$e Fiul Omului, ca tot cel ccrede în El s" nu !iar", ci s" aib" via$a ve%nic". C"ci (umne)eu a%a a iubit lumea, încât !e FiS"u Cel *nul-+"scut -a dat ca oricine crede în El s" nu !iar", ci s" aib" via$a ve%nic". C"ci n

trimis (umne)eu !e Fiul S"u în lume ca s" udece lumea, ci ca s" se mântuiasc", !rin El, lume(Ioan 3, 131%).

cesta este cuvântul de astăzi al 1fintei (van!helii, atât de concentrat, de unit în el, ca într-unucleu divin$ dar din care, în lumina (u5ului S/ânt, str"lucesc ra)ele adev"rului dumne)eies!entru om.

5iecare cuvânt sau verset 8sau vers9 să-l luăm şi să ne împărtăşim:)Nimeni nu s*a suit 7n cerH dec0t Cel ce S*a cobor0t din cerH ,iul -muluiH Care este 7n cer.

7ubiţilor, de atâtea ori sufletul omului, şi poate mai mult al creştinului, se întreabă cu privire la acecuvânt: cer. Ce este cerulD ;i nu totdeauna înţele!erea noastră a a"uns până la odihnă 8care nînseamnă somn, ci pacea luminii divine9. Cer@ stăzi auzim aşa: +imeni nu s-a suit în cer, decCel ce S-a coborât din cer, Fiul Omului, Care este în cer. *eci cerul e aşezat deasupra noastră. nimeni dintre noi nu s-a suit, dar a venit printre noi Cel care a coborât din cer, 5iul Omului, Caeste în cer. Fiul e în cer din veci, e Fiul ;"rintelui ceresc. Iar Fiul Omului B adic" Fiul ;"rintelceresc, Care S-a /"cut %i om B Care e în cer, vrea s" ne s!un" c" de acolo, din cer, e taina omulu;i nu numai a omului, întrucât omul e o sinteză a între!ii Creaţii$ taina între!ii Creaţii e în cer.

1ă ne referim în clipa aceasta la două cuvinte ale 1cripturii, de esenţă: primul cuvânt 6 de la Cart5acerii: ) a înce!ut a /"cut (umne)eu cerul %i !"mântul 6 deci cerul, întâi. ;i un cuvânt cpuţin la fel de revelator 6 al ru!ăciunii pe care Cel Care 1-a coborât din cer, 5iul Omului, 5ărintelui ceresc, ne-a învăţat-o: 3atăl nostru: )2atăl nostru Care e!ti 7n cer (%%%) Precum 7n cea!a !i #e #ăm0nt 6 reia cuvântul dintru început al 1cripturii. *eodată se dezvăluie cerul: )3anostru Care eşti în ceruri.... m zice în !raiul nostru, pe înţelesul nostru smerit: Cerul este loca!lui Dumne$eu%

1fântul ;tefan, în cuvântul rostit de el înaintea 1inedriului, atunci când a fost omorât cu pietre, spunea celor din 1inedriu, reluând cuvântul roorocului 7saia: )Cel ;reaînalt nu locuie%te

tem!le /"cute de mâini, !recum )ice ;roorocul PCerul este tronul #eu %i !"mântul a%tern!icioarelor #ele. Ce cas" mi ve$i )idi #ieD B )ice (omnul B sau care este locul odi5nei #eleD85apte G, KB-KH9. (vocam la început odihna, şi auziţi: )locul odihnei 2ele. Ce fel de odihn>umai după osteneala căutării şi dorului luminii dumnezeieşti a"un!i la odihnă.

mpreună cu cole!ul meu 6 părintele ;tefan 6 cercetăm în teAte, în ori!inal, ce înseamnă odihnă: limba !reacă RSRTRUVWX$ TRUVWX înseamnă odihnesc, dar RSR înseamnă în sus 6 deci când mă ridic înălţimea adevărului, atunci a"un! la odihnă, adică la lumina care îmi dă pacea, împlinirea. (aceea, observa$i, )cerul este locul odi5nei #ele 6 )ice (umne)eu, adic" acolo unde e !lin"tat

adev"rului, a e?isten$ei. Cerul B loca%ul ;"rintelui ceresc, al lui (umne)eu.



*ar, după (van!helia de astăzi, ) +imeni nu s-a suit în cer, decât Cel ce a coborât din cer, FiOmului, Care este în cer . *eci cerul este şi locaşul 5iului Omului. Iar dac" în 8at"l nostru s!u) !recum în cer, a%a %i !e !"mânt , cerul este %i loca%ul odi5nei noastre, al !"cii, al mânâierii, luminii, !e care, contem!lând-o, aun la odi5n". 1ufletul meu nu se mai zbuciuma. ropriu-zaceasta înseamnă. Când neliniştea ta, în chinurile naşterii tale din nou, încetează. 1ufletul a"un!e se odihnească. Con!tiinţa ca#ătă #aceaH lumina adevărului% Cum de atâtea ori va tâlcuia

cuvântul: >umai cel care n-a a"uns până la capăt se întoarce înapoi. (l tot pendulează, în neliniştlui, între îndoieli şi certitudini. >imeni din cei care au a"uns 8la odihnă9 nu s-a mai întors. *e aceşi pentru cei adormiţi, cum ne ru!ăm la căpătâiul lor, la înmormântare, sau la parastas< 6 i zice2ântuitorului: )C" 8u e%ti nvierea %i ia$a %i Odi5na adormitului robului t"u...J. *eci a a"usufletul la pacea, la odihnă, la întâlnirea cu *umnezeu. Cum v" s!uneam, cuvântul S/ântulriorie Sinaitul KIa aminte, omule 6dev"rata cuno%tin$" e sim$irea 5arului dumne)eiescJsim$irea dumne)eirii.

m înţeles ce înseamnă odihnă. *e aceea, a te culca, în înţelesul somnului trupesc, numai, în cave!etezi, dar sufletul nu rămâne viu, cum se ru!a nţeleptul: ) Eu dorm, dar inima mea ve5ea)"

dacă nu mai rămâi în stare de ve!he, aceea-i moartea. te despărţi de *umnezeu e moarte.

tunci, revenim la cer: ) ;recum în cer, %i !e !"mânt . Şi omului îi este dat s" aib" !arte de cCerul 6 locaşul lui *umnezeu 8cum citim în 3atăl nostru$ Cerul 6 locaşul 5iului Omului, Care esîn cer 6 5iul lui *umnezeu, făcut om, Care 1-a coborât din cer. ;i cerul 6 locaşul omului$ ceromului.

7ubiţilor, pentru că acest cuvânt şi această învăţătură este atât de adâncă, odată cu 1fintele 1criptuărinţii cum au înţeles< 6m a!elat, %i de data aceasta, îndeosebi la S/ântul #a?im #"rturisitoru

El s!une c" !rin cer se în$elee în S/ânta Scri!tur", adeseori, nsu%i (umne)eu. ;recum s!unundeva Ioan naintemer"torul, marele !ro!ov"duitor al adev"rului K+u !oate omul s" ia nimde la sine de nu-i va /i dat lui din cerJ 8aceasta a spus-o 1fântul 7oan după ce %-a botezat 2ântuitorul ucenicilor lui 9. doua zi după ce 7oan %-a botezat pe 2ântuitorul, văzându-% 2ântuitorul că trece iar la 7ordan, a spus ucenicilor săi: ) Iat" #ielul, Care ridic" !"catul lumii .

;i atunci, ndrei întâi, dar şi 7oan, care ne descrie această, au luat-o după 2ântuitorul, după 7isuIisus i-a întrebat Ce vre$iD B nv"$"torule, unde locuie%tiD B eni$i %i vede$i. Şi au mers 6ndrei Ioan %i toat" seara %i noa!tea -au întrebat !e Iisus. 6ndrei, ascultându-, le-a s!us celorlalK6m a/lat !e 6cela des!re Care au vorbit !ro/e$iiJ. 6tunci au ie%it la Iisus %i ;etru, a!oi %i Fil

%i +atanael B ucenicii ui. 6tunci, ceilal$i din urul lui Ioan 8u -ai bote)at !e Iisus, dar ve)i ccei care mereau du!" tine !leac" du!" El, te !"r"sesc %i mer du!" Cel"lalt, du!" Iisus. 6tuna s!us Ioan acest cuvânt, !e care îl citea)" S/ântul #a?im #"rturisitorul. Ioan a )is K+u !oaomul s" ia nimic de la sine, de nu-i va /i dat lui din cerJ B adic" de la (umne)eu.

(e aceea S/ântul #a?im s!une KCerul se une%te cu ns"%i (umne)eireaJ. *eci când zici cer zlumea lui *umnezeu, locaşul lui *umnezeu$ şi, în între!ime, tot ceea ce se descoperă de acolo, de*umnezeu. ;entru care ad"u" s/ântul #a?im KC"ci toat" darea cea bun", tot darul cdes"vâr%it de sus este, !oorându-se de la ;"rintele luminilorJ. n acest înţeles trebuie lu

cuvântul cer, din teAtul 1cripturii 6 locaşul lui *umnezeu, cu întrea!a bo!ăţie, nesfârşită,



adevărului dumnezeiesc. (ar mai ad"u" S/ântul #a?im KScri!tura mai nume%te cer %i !utericere%ti, du!" cuvântul PCerul mi este #ie scaunM Cel ce !ui !e înerii 8"i !ar" de /oc sluile 8ale du5uriQ. *e aceea, după cuvântul 1cripturii: PCerul mi este #ie scaunQ, PCel odi5ne%ti !e 5eruvimi Q 6 mai zice în altă parte. ceasta pentru că *umnezeu 1e odihneşte fiinţele simple şi netrupeşti.

;i acest cuvânt, mai ales, m-a mân!âiat ne!răit de mult. (l corespundea eAact cu ceea ce în mint

noastră, puţintică, încerca să se înalţe. Nice S/. #a?im K(ac" ar )ice cineva c" %i în mintomeneasc", cur"$it" de toat" n"lucirea material"...J. O, *oamne, cât mă mân!âie acest cuvân>ălucirea materială, care mă face să mă !ândesc cum %-a ispitit demonul pe 2ântuitorul, arătânduîmpărăţiile lumii şi slava lor. ;entru care ;"rintele St"niloae tâlcuia slava lor, adic" !oleiaceasta poate oferi demonul: poleiala. %a aceasta se incântă atâta lume, la poleială 6 nălucirmaterială, cum este numită de 1f. 2aAim. *eci )orice minte omeneasc", dac" e cur"$it" de toan"lucirea material" %i e îm!odobit" cu ra$iunile dumne)eie%ti ale celor inteliibile, este cer, %i nare a c"dea, du!" !"rerea mea, din adev"r .

*acă priveşte şi mintea omului, curăţită de nălucirile materiale, şi luminându-se, strălucind

raţiunile dumnezeieşti ale celor inteli!ibile. (ste cer şi mintea$ şi nu cazi din adevăr. +u ca)i dadev"r când contem!li cerul min$ii tale, !lin de str"lucirea adev"rului dumne)eiesc, al credin$e!lin de cele cere%ti.

O, credincioşilor, o, profesori de reli!ie, nu uitaţi+ şa să-i învăţaţi pe copilaşi, cu inima curată. înc5eiem cuvântul s/ântului #a?im K(eci nici cel care a numit cer în"l$imea cuno%tin$s!irituale din oameni nu ar re%iJ. *oamne, cum te înalţă fiecare !ând şi idee tot mai sus+ KC"într-adev"r, s!une S/. #a?im, cuno%tin$a adev"rat" se /ace asemenea cerului, scaun al l(umne)euJ.

spus 2ântuitorul: ) (ac" #" iubi$i, !")i$i !oruncile #ele Cel ce !")e%te !oruncile #ele vaiubit de 8at"l #eu, la el vom veni %i loca% la dânsul vom /ace . Dacă cerul este loca!ul lDumne$euH !i inima taH făc0ndu*se loca! al lui Dumne$euH se face cer% ) Se /ace asemeni ceruluscaun al lui (umne)eu, !rimind !e (umne)eu s" Se întrone)e în ea, !rin n")uin$a nestr"mutaa dorin$ei /erme %i înalte s!re bine. a /el, lucrarea curat" a virtu$ilor este numit" Pa%ternut !icioarelor uiQ. 'irtuţile, despre care de atâtea ori 1f. 2aAim spune că ele sunt o!lindireînsuşirilor dumnezeieşti, a luminii dumnezeieşti, a iubirii dumnezeieşti, a înţelepciundumnezeieşti, a bunătăţii dumnezeieşti, a dreptăţii dumnezeieşti, a bărbăţiei dumnezeieşti.

8âlcuia ;"rintele St"niloae atât de adânc, du!" S/ântul #a?im irtu$ile sunt /orma uman"însu%irilor dumne)eie%ti, cum s-au revelat în 2ristos. ;i atunci, în acest înţeles virtuţile su)aşternut picioarelor %ui. Cum tot S/in$ii ;"rin$i vor s!une, c" însu%irile dumne)eie%ti sunt cedin urul (umne)eirii. 6dâncul /iin$ei dumne)eie%ti este de neurmat !entru noi, dar însu%iridumne)eie%ti B lumina, iubirea, bun"tatea, !acea, dre!tatea, s/in$enia, într-un cuvânt. 8oate sudar, 5arul lui (umne)eu din natur" divin". *ar natura divină este dincolo de tot ceea ce escreatura. *ar sunt aşternut al *umnezeirii şi împărtăşire din *umnezeire, din lumina şi iubirea 1;i, în sfârşit, întrucât virtutea primeşte deasupra ei tălpile dumnezeieşti@ *e aceea parcă-ţi aduaminte: câte o creştină, săraca, zice aşa, în simplitatea ei: 1ăruta-i-aş tălpile 3ale, *oamne+ ;i n

râdem, adeseori. Or, ea spunea un cuvânt atât de adânc: *oamne, eu să fiu aşternut picioarelor 3a



tălpilor 3ale. 1ă odihneşti, altfel spus, în mintea şi în inima mea. Căci în 5ilocalie ărinte1tăniloae aşa a tradus: 3ălpile dumnezeieşti.

);i nu le lasă câtuşi de puţin să se murdărească de întinăciunea trupului. Ce i-a spus lui 2oisiru!< 6 ) Scoate-$i înc"l$"mintea ocul !e care calci e s/ânt . colo calcă tălpile picioareldumnezeieşti, şi acolo nu mai e întinăciune.@ ;i înţele!ând prin pământ trupul. 7ubiţilor, *oamne, ce descoperire+ CerH lăca!ul Dumne$eir

cerul lui Dumne$euH cerul ,iului lui Dumne$eu !i ,iul -muluiH !i cerul 6 mintea noastră #linde lumină dumne$eiascăH de adevărB

ţi înţeles acum< rin care dar, însuşire a sufletului nostru putem noi să ne umplem sufletul de cede lumină divină, de virtuţile care strălucesc în noi 6 cunoştinţă, adevărul 8deci lumină, căci altfel pot vedea nimic fără lumină$ şi ceea ce e lumina pentru ochi e înţele!erea pentru minte9< Care esacest dar, !rin care noi lu"m cuno%tin$", !rin care ne mi%c"mD 6 ?ândirea, iubiţilor+ înţele!ând, parcă te cutremuri. Cu ce te înalţi dincolo de minte< 'edeţi, trupul, materia e limitatmăr!inită, )tărcăruită în timp şi spaţiu. (ar dac" cu tru!ul sunt aici %i acum, cu mintea, cândirea de!"%esc nu numai tru!ul meu, numai locul unde m" a/lu, nu numai tim!ul de acum

ci %i tim!ul %i s!a$iul. Se mi%c" în lumea nem"rinirii dumne)eie%ti.

tunci când cu!et, deodată: ) 6 )is (umne)eu S" /acem om du!" c5i!ul %i du!" asem"nar+oastr" 6 c5i!ul, cum s!une dumne)eiescul #a?im, e de nedistrus, r"mâne în noi !e veci< e?ist"m. Chiar şi cei care mai spun: ) trecut în nefiinţă. 1ă-i lumineze *umnezeu, să îndepărteze de rătăcirea asta, cea mai de pe urmă. >imeni nu trece în nefiinţă+ Căci eAistăm, şi nemurire suntem chemaţi să fim. *ar asemănarea priveşte virtutea: înţelepciunea, bunătatea, virtude care ne împărtăşim din *umnezeire, după voia noastră. rem s"-I urm"m lui (umne)eu lumin", adev"r %i iubire, atunci ne îm!"rt"%im din ele. 1au, prin păcat, ne lepădăm. *ar rămâne

în *umnezeu cu rădăcină.Şi ce înseamn" a /i Kdu!" c5i!JD Ce ne a!ro!ie !e noi mai mult decât toate de a /i du!" c5i!lui (umne)eu, al nem"rinirii dumne)eie%tiD ?ândirea, iubiţilor. ?ândirea noastră depăşeştemar!inile universului între!.

stăzi măcar atât să înţele!em: ce 7nseamnă cuv0ntul cer= loca!ul lui Dumne$euH loca!ul ,iullui Dumne$eu !i ,iul -mului !i loca!ul oricărei minţi #ăm0nte!ti curate%

Când am citit din 1finţii ărinţi, îndeosebi două lucruri m-au luminat şi m-au uimit 8când prime

lumină, te uimeşti9. Când am citit la 1fântul 7oan *amaschin cum a coborât 5iul lui *umnezeunoi: nu după loc, ci după fire. dică nu după spaţiu, ca să se mişte de colo colo. luat trup omenecu care 1-a mişcat printre noi$ dar în (l era *umnezeirea. 5iul lui *umnezeu a coborât în sân5ecioarei 8a cărei naştere am prăznuit-o ieri$ iar astăzi pe părinţii ei, dumnezeieştii 7oachim şi naOr, când zici firea dumnezeiască@ 2ântuitorul i-a spus unei femei, samarinencei, descoperindudin taina *umnezeirii: K(u5 este (umne)euJ. Cu ce ne apropiem noi de înţele!erea *uhului<*uh, e spirit, adică nematerial. *ar cum o înţele!em< Ce , e în noi nematerial< 6 ?ândirea. ?ândire deasupra materiei, o învăluie. Cu ândirea, care de!"%e%te 5otarele tru!ului în$eleem ceva dtaina (umne)eirii, a (u5ului. S" ne în"l$"m, s" în$eleem ( atâta frumuseţe, cum nu vă put

închipui. Când am mai citit %i la Calist Catavisiotul KOricine e în$ele!t !rive%te la lucrurile ce



mai adânci din elJ< cele mai înalte din el. Orice om are şi slăbiciunile lui. Calist ;atriar5ul s!unCând vrei s" /ii în adev"r, treci de la cele de os ale tale =cum întreaa crea$ie s-a odr"slit de lcele de os !ân" la cele de sus< toate sunt în noi>... Ce are omul mai înalt, s!une ;atriar5uCalist, e mintea lui, e ândirea lui. Şi cu mintea lui se înalt", %i !oate s" aun" !ân" (umne)eu B cu mintea te !o$i în"l$a dincolo de lume< !o$i s" cu!rin)i lumea. (e aceea s!uCalist +u e du!" vrednicia omului s" se o!reasc" la cele m"rinite, 5ot"rnicite, ci s" se înal!ân" la Cel nem"rinit, dac" %i mintea se !oate în"l$a !ân" la (umne)euJ.

tunci am înţeles: *oamne, ce minune descoperi 3u în om, că mintea lui e cer 8cum a spus 1fânt2aAim9, e cerească. 3e înalţi până la *umnezeire. ;i aşa spunea un savant 6 Yolf!an! auli, mafizician: 6%a cum (umne)eu, s!iritul divin cu!rinde întreaa crea$ie, a%a %i su/letul omului, credu!" c5i!ul lui (umne)eu, !oart" în el întreaa crea$ie. r putea face ştiinţa un matematician, chimist, un fizician, poate să cuprindă înţelesurile lucrurilor fără mintea aceasta, pe care i-a dat*umnezeu, după chipul %ui< ;i aşa cum (l cuprinde tot, şi omul e chemat$ să devină mintea omulcer.

m înţeles acum ce înseamnă această realitate spirituală 6 cerul 6 şi cât e de adevărata ea+ Omul

pierdut înţelesul de a purta în inima lui, după chipul lui *umnezeu, duhovniceşte, creaţia, şi a"un!ă la asemănare. *e aceea 5iul lui *umnezeu a coborât din cer, şi a adus cerul pe pământ. ;i (l e cerul$ e *umnezeu şi Om. De aceea s#une= K+imeni nu s-a suit în cerJ 6 nu tu te sui% F"numai Cel care a coborât din cer, Fiul Omului Care este în cer. Li a cobor0t ca fiecare con!tiinumanăH fiecare suflet să devină un săla! cerescM săla! de lumină !i de adevăr%

;i adău!ă 2ântuitorul: K;recum #oisi a ridicat %ar!ele în !ustie, a%a Se va în"l$a %i FiOmuluiJ 8pe Cruce9. (vreii, mer!ând spre pământul fă!ăduinţei, au dat peste nişte şerpi veninocare îi muşcau$ şi mureau 8pentru că erau aţâţaţi de demoni9. 7ar 2ântuitorul, Care avea să 1

întrupeze şi să 1e înalţe pe Cruce, veninul şarpelui (l îl va răsti!ni. *e aceea a zis: ) ;recumîn"l$at #oisi %ar!ele în !ustie, a%a Se va în"l$a %i Fiul Omului 6 pe Cruce. @ )C" tot cel crede în El s" nu !iar", ci s" aib" via$a ve%nic".

Deci Crucea 7nseamnă răstignirea răului !i cale s#re 7nviereH 7nălţare% Cei din "ur nu înţele!e6 fariseii, cărturarii: ) (ac" este Fiul Omului, coboar"-Se de !e cruce. 4ăsti!nitul din stân!a,fel: ) (ac" e%ti Fiul lui (umne)eu.... 1ărmanii, nu pricepeau.

Cum, să vezi pe cineva răsti!nit şi să te închini unui răsti!nit< u înţeles mulţi: Pavel a înţele)Crucea e nebunie !entru elini =/iloso/ii>, sminteal" !entru iudei (c$ci &'lesteat e cel ce e #nti

e len” to*i +ino+a*ii ec-iului estaent erau osân!i*i la oarte rin cruce). (ar !entru noi!uterea lui (umne)eu.

Iar du!" ;avel va s!une Ioan ur" de 6ur K;rivesc la cruce, !rivesc la 2ristos, %i- numem!"rat !e 2ristos !entru c"- v"d r"stinitJ. Cu adevărat, (l e mpăratul, Care 1e "ertfeşte pentsupuşii %ui. ;i-% numesc mpărat pentru că (l 1-a "ertfit pentru supuşii %ui. ;i aşa să facă oriîmpărat: să se "ertfească$ iar prin "ertfă să răsti!nească răul. Căci "ertfa ucide e!ocentrismul, păcatuCum am spus de atâtea ori, şi am învăţat: or!oliul este demonic. Când a căzut în or!oliu %ucifer, a descoperit< 6 1-a văzut adus de la nefiinţă la fiinţă. ;i-a văzut nefiinţa. *ar dacă *umnezeu a z

*a, să fii, atunci rămâi. tunci s-a descoperit pe el zidire. ;i atunci, 5iul lui *umnezeu a venit



răsti!nească păcatul, or!oliul, deci moartea. Căci dacă prin păcat "ertfa, care ne instituie în faţa l*umnezeu, dam a transformat-o în moarte, prin despărţire, în 0ristos, pe Cruce, moartea transformă în "ertfa, care duce la înviere.

*e aceea a zis 7isus: ) ;recum a în"l$at #oisi %ar!ele în !ustie, a%a se va în"l$a Fiul Omului !Cruce. Şi dac" veninul %ar!elui, cum va ar"ta tot Ioan ur" de 6ur, ucidea, ert/a lui 2ristos !Cruce, învierea, vindeca. (e aceea a )is Ioan ur" de 6ur K8u meri$i, (oamne, s" /ii m!"ra

!entru c" 8u 8e-ai ert/itJ. Şi-n ert/" e îm!"rt"%irea iubirii d"t"toare de via$", care aduînvierea. (e aceea, K !omene%te-m", (oamne B )ice tot Ioan ur" de 6ur B întru îm!"r"$ia 8cum a )is r"stinitul din drea!ta, care s-a c"itJ =de la acest cuvânt noi )icem mereu Kve%nic!omenireJ>. %a care 7isus a spus: ) 6)i vei /i cu #ine în rai . Într*adevărH a!a S*a 7nălţat ,i-mului #e CruceH din iubire%

entru că urmează cuvântul, uimitor, din (van!helie: %%%a!a se va 7nălţa ,iul -muluiH #entru tot cel ce crede 7n El să nu #iarăH ci să aibă viaţa ve!nicăF% n iubire e viaţa, în "ertfă e viaţa,dăruirea mea către celălalt. Când mă dăruiesc ţie şi tu te dăruieşti mie, suntem în iubirea divină, viaţă, în mărturia vieţii. Căci iubirea este principiul vieţii. ;i vine cuvântul uimitor, unic,

(van!heliei: Căci Dumne$eu a!a a iubit lumeaH 7nc0t #e ,iul Său Cel nul*Născut *a datH oricine crede 7n El să nu #iarăH ci să aibă viaţa ve!nicăF% 5iul 1ău unic+

7ubiţilor, ce-i mai scump pentru un tată 8ca şi pentru o mamă9, decât fiul<+ 5iul iubirii lui *umnezeal ărintelui ceresc. 'a tâlcuiam din cuvintele 1cripturii: ) #âinile 8ale m-au /"cut %i m-au )idit 2âinile 3atălui 6 5iul şi *uhul 1fânt.

;i în altă parte salmistul spune: ) (umne)eu a !us în vistierii adâncurile. dâncurile suntem n) 6dânc !e adânc c5eam" 6 adâncul *umnezeirii ne cheamă pe noi. 7ar vistieria lui *umnezeu a

văzut ce înseamnă 6 5iul şi *uhul 1fânt. 6ceasta este vistieria cea dinl"untru, a inimii, r"s"dit" în noi, cum s!une ;atriar5ul Calist. Ce e mai scump pentru 3atăl, dacă nu vistieria %ui 6 5iul*uhul 1fânt< ;i aşa %-a dăruit pe 5iul %ui, să 1e întrupeze de la *uhul 1fânt şi din 5ecioară, %dăruit )ca tot cel ce crede în El s" nu !iar", ci s" aib" via$a ve%nic" . %-a dăruit, până pe Cruc'istieria %ui, ce are mai scump 3atăl a dăruit, şi să ne împărtăşim din (l, din 5iul %ui, din via5iului %ui, în *uhul 1fânt. ;i în *uhul 1fânt, )ca tot cel ce crede în El s" nu !iar", ci s" aib" viave%nic".

;i încheie (van!helia aşa: )Căci n*a trimis Dumne$eu #e ,iul Său 7n lume să Audece (os0ndească) lumeaH ci să se m0ntuiască lumea #rin El. S" cre)i în El, cum S-a întru!at, de

(u5ul S/ânt %i din Fecioar", %i cum la Cinci)ecime a trimis (u5ul S/ânt, ca s" Se întru!e)e El /iecare din noi, în /iecare inim" /ecioar". Inima /ecioar", nu uita$i atunci când inima noastr"cast", /ecioar", deodat" se luminea)", devine cer.

7ubiţilor, zilele acestea l-am comemorat pe ăulescu şi am citit ceva din el. ;i inima noastră atât dmult s-a aprins de omul acesta+@ (l a a"uns la mărturia aceasta, de a-% preamări pe *umnezeu prştiinţă. ;i mulţi s-au întrebat: Cum prin ştiinţă a a"uns ăulescu să dea mărturia aceasta, a înţele!e*umnezeirii< 6 entru că a avut o inimă castă. cest om n-a fost căsătorit, a dus o viaţă de castitade sfinţenie. *e aceea 7or!a, care l-a cunoscut, la săvârşirea lui din viaţă a spus: ) trăit ca u

mucenic şi a murit ca un sfânt. *e-abia acum, săvârşindu-se din viaţă, pot spune cei mai apropiaţi



lui, şi ucenicii lui, vor spune descoperirile vieţii acestui om. ;i, în!ăduiţi a spune, ucenicul lpoate cel mai de aproape 6 doctorul 3rifu, pe care noi l-am întâlnit în viaţa mea. ;i el mărturiseşcă, atunci când ăulescu a a"uns, în iulie, la înţele!erea acestui adevăr, al insulinei, a apărut au!ust un articol în limba franceză, în pus, şi au luat cunoştinţă savanţi. =n savant american(rnst 1cott 6 i-a trimis o scrisoare lui ăulescu şi i-a propus să elaboreze împreună insulina. doctorul 3rifu l-a sfătuit pe ăulescu: *a, noi nu avem posibilităţi de laborator ca alte popoare. lucrăm împreună. lţii au spus: >u, să apară acest produs aici, la noi, în 4omânia. u tot aştep

sponsori@ *ar în timp de şase luni au apărut alţii, care au luat cunoştinţă de descoperirea lui şi@7ubiţilor, omul acesta 6 şi este un eAemplu 6 a a"uns la adevăr deodată unind minte luminatadâncind adevărul omului cu mintea, dar şi păstrându-se curat, cast, în feciorie. şa cum 2ai*omnului e fecioară şi mamă. >umai în castitate şi în maternitate împlineşti adevărul. Cum adicpăstrându-ţi făptura ta curată, castă$ nu înnămolită în stricăciunile lumii, în noroiul acestei lumi. noroiul de patimi, cum să mai vezi adevărul< >umai în sufletul cast, inimă castă, şi mintcăutătoare de adevăr, aşa a"un!i la adevăr. şa a fost ăulescu. şa a a"uns la adevăr, încâcunoscând, cu mintea luminată de *umnezeu adevărul omului, ca fiziolo!ic, făptura umană, atât morfolo!ia ei, cât şi în fiziolo!ia ei. entru că fiecare or!an, fiecare ţesut, fiecare celulă, fieca

lucru din făptura noastră, în lumină, are un scop. ( o armonie, iubiţilor, totul. ceastă armonie nupusă de mine. (u, când vin în lume, vin de"a zidit. ltul a pus această armonie 6 *umnezeu. pusarmonie în toată făptura, o conştiinţă în om, pentru care ăulescu spune că sufletul omului es)a!entul finalităţii. 6dic" s!iritul meu, luminat de (umne)eu, vede aceast" ordine, se înal$" (umne)eu %i, în"l$ându-se la (umne)eire, su/letul meu, luminat de lumin" divin", de iubidivin", de credin$" în adev"rM ândirea mea se înal$" %i m" )ide%te. cest )artist minunat, cuspune ăulescu, care-i sufletul omului, deodată zideşte trupul meu, şi pleacă, făptura mea, de obârşia ei, cum m-a zidit *umnezeu, către desăvârşirea ei, după chipul şi asemănarea lui *umneze

;i o întrebare, pe care o punem oricărei minţi omeneşti: 7ubiţilor, e posibil să zideşti ceva fă!ândire< 5iecare să se z!uduie şi să dea răspuns. 5ără să ai un proiect, un plan, chiar al celui msimplu lucru. nţele!eţi atunci cum !ândirea devine cer< Cum se înalţă la *umnezeire+ Cum să nfie, atunci, !ândirea lui ăulescu cer, când el a contemplat trupul omului şi creaţia întrea!ă în atâordine şi armonie. 1ufletul lui se unea cu fiecare fibră, cu fiziolo!ia întrea!ă. 0ormonul insulineifost operă a finalităţii, a !ândirii, a amoniei lui *umnezeu@

Nicolae Steinardt 6 Cuv0nt la Convorbirea lui Iisus cu Nicodim



%ui >icodim, *omnul îi vorbeşte ca unui om inteli!ent şi cult. l califică Gînv"$"tor al lui Israel

*rept care nu recur!e la parabole ori la pilde clare ori la !răiri sfătoase ci îi dezvăluie pe nepumasă 8cum ar veni9 tainele finale şi principiile de căpetenie ale noii le!i. Ca pentru o fabisericească şi ca pentru un profesionist, atacă nemi"locit partea practică a problemei în cauză: înseprocedeele şi condiţiile sine Zuibus non ale mântuirii. 3onul e !rav, de eAplicaţii lesnicioase npomeneală. 1-ar zice că *omnul urmează preceptul de mai târziu al lui 3homas 2ore: 7 trust 7 mam\ self obscure, ce se tălmăceşte 8cum mai potrivit nu se poate pentru convorbirea dintre 7isusmusafirul său nocturn9: tra! năde"de că nu-s uşor de înţeles, că îţi dai seama - tu, celui căruia madresez - de complicaţia şi !reutatea subiectului ce abordăm, de încrederea ce-ţi dovedeeApunându-ţi nu !ânduri convenţionale în cuvinte oarecare ci frământările cu!etului meu celui mintim, mai nedesluşit.

şa şi 2ântuitorul: nu vrea să-l cruţe pe fariseu, să-l mena"eze, să-i îndru!e vorbe de!rainteli!ibile, să-l amă!ească a crede că-i împărtăşeşte adevăruri simple, să-l cucerească în doi timpitrei mişcări. 1emne nu-i va da. ;i-i aplică re!ula: celui ce are mult, mult i se va cere. *omnul nu sfieşte a-l ului şi oricum, nu-şi pierde vremea cu preambuluri şi pre!ătiri. *ă brânci unuia care nştie a înota şi-l azvârle în apă adâncă. arcă mai mult ca oricând 0ristos se învăluie în ne!ură şi mister, împre"urul %ui numai nori, apă întunecoasă şi cărbuni de foc, aidoma ca în psalmul EG craiului *avid. tât sunt de nepătrunse şi de z!uduitoare cele pe care îi este dat lui >icodim să asculte.

;i bietul om, învăţat şi doctor ce se află, prea puţin pricepe. 7ar de reacţionat reacţionează aidomcelui mai neştiutor ins şi pune întrebări vrednice de tinerel naiv sau de chip fără de carte şi maliţiunul dintre acei săraci cu duhul care sfinţesc locul unde hălăduiesc însă nu au nici un soi de succla viaţa spirituală.

Căci voitei obscurităţi a *omnului, metodei de şoc - de satori zenist - pe care o foloseşinterlocutorul său, năucitul cărturar îi opune obiecţii de o elemetaritate infantilă şi dând dovadă detotală obtuzitate. 7 trust 7 ma[e m\self obscure: cu adevărat *omnul a izbutit să se îmbrace ne!ură şi taine, cu adevărat >icodim e ameţit şi pierdut.



*e unde rezultă două concluzii certe:a9 caracterul eAtrem de neaşteptat, paradoAal şi surprinzător al învăţăturii creştine$b9 imensa dificultate pentru raţiunea comună şi cărturia erudită de a-şi asimila arcanele acesînvăţături.

>ici nu sunt, la drept vorbind, de mirare totală neînţele!ere manifestată de învăţatul fariseu o

infantilismul reacţiei sale 8cum adică< S" se nasc" omul a doua oar" %i s" intre iar" în !ântecemaic"-%i <9. In/antilismul acesta nu-l com!romite !e +icodim ci dim!otriv", m"rturise%te cu totaltceva cât de sur!rin)"tor, nea%te!tat %i !arado?al e cre%tinismul 8;i cât de fălăcioasă, următdescoperirii manuscriselor de la ]umram, strădania universităţii din 7erusalim şi rabinatuinternaţional de a preface creştinismul într-o oarecare sectă de tip esenian9.

:ote)ul %i cuminec"tura sunt dou" solu$ii întru totul e?traordinare %i a!roa!e de neconce!!entru mintea omeneasc" normal", c5iar ne!revenit", neostil", necoru!t". Cu atât mai vârtos vfi apărut ele aşa unei minţi normale din vremea aceea: la orice nou sistem etic se !utea a%te!ta dc" solu$ia mântuirii s" stea în stro!irea cu a!" %i în consumarea c"rnii %i sânelui unui semen

ar"ta dincolo de ca!acitatea de ra$ionare a /"!turii ânditoare %i !este !utin$a ei de a se de)br"cde idei a!riorice. O doctrină morală, oricât de severă ori de rafinată, nu ar fi stupefiat, nici prodîndepărtarea. (ar na%terea de-a doua din a!" %i din du5 şa fiind lui >icodim - depăşit iritsupărat desi!ur pe sine, prins ca într-o ambuscadă mintală - nu-i rămânea decât refu!iul în eAtremsimplicitate a puterii de "udecată, în perpleAitate, într-o semiotică strict literală, în a!ăţarea semnificant, în refuzul cate!oric de a trece la înfricoşătorul 8prin profunzime şi implicaţii9 sens.

(omnul în$eleându-l, nu se arat", El, sur!rins de r"s!unsul oas!etelui nu se ostene%te a-i dalte l"muriri, o tot $ine !e linia unui satori necru$"tor încredin$ându-se bunei voiri, bun

credin$e, bunelor inten$ii ale interlocutorului care, nere%it, va s/âr%i !rin a !rice!e.Ceea ce s-a %i întâm!lat. +icodim va interveni !entru 2ristos în /a$a ar5iereului %i /ariseil=Ioan 7, &1G +u cumva eea noastr" udec" !e om dac" nu-l ascult" mai întâi %i nu %tie ce/"cutDG>. a /i, al"turi de Iosi/ din 6rimateea, unul din acei care vor înrii de cuviincioasînmormântare a (omnului, aducând o sut" de litre dintr-un amestec de smirn" %i aloe.

E!isodul +icodim e !oate dovada cea mai bun" a im!osibilit"$ii culturii %i intelien$ei deconstitui sinure calea c"tre 2ristos. Cultura, intelien$a ori %tiin$a nu-s !iedici, dar nielemente aut"toare. Iar ca)ul în s!e$" atâta c5iar dovede%te c" mintea %i înv"$"tura !ot s" n

stea în calea credin$ei. =Odat" omul auns la credin$", cunoa%terea %i ascu$imea îi vor /i îns" d/olos, vor am!li/ica, adânci %i aeri credin$a>.

#omentul +icodim mai este - în cadrul re/eratelor evan5elice - %i sinurul e?em!lu al un/ariseu luminat de credin$". a /i /ost desiur %i !ricin" de mânâiere %i încredere !ent(omnul. *nul din ai S"i care- caut". l recunoa%te, I se d"ruie%te +icodim e !rudent =vinnoa!tea, intervine !rocedural>, e un iudeu 5abotnic, e un /ariseu, dar nu e orb î%i d" seama numai unul care vine de la (umne)eu !oate s"vâr%i ceea ce /ace Iisus +a)arineanul. (e aceea mere la El. #ai târ)iu va /i mai !u$in !rudent va interveni !entru învinuit, iscând su!"rar



coleilor s"i =Ioan 7, &0 G+u cumva %i tu e%ti din alileeaDG>, va !urta de ri" tru!ulneînsu/le$it al r"stinitului =Ioan 1A, 3A> stârnind /"r" îndoial" mânia acelora%i.

>u ştim dacă >icodim a fost ori ba mucenic. ;tim totuşi că prin el s-a arătat altceva: că, anume,0ristos au venit nu numai vameşii, desfrânatele, păcătoşii ci şi cărturarii. Ca)ul +icodim dovede%c" to$i sunt c5ema$i %i to$i !rimi$i, /iecare du!" m"sura %i /elul darului, !re"tirii, min$i+icodim, a%adar, mai cu as!rime %i mai cu e?ien$", ca unul înv"$at ce este.

>u numai vameşii, desfrânatele, păcătoşii - ci şi drepţii+ >icodim ni se înfăţişează, ca atare, opusfratelui cel bun din parabola fiului risipitor: spre deosebire de acela, el - drept, cărturar, curat - intla ospăţ, nu se sfieşte a se alătura desfrânatelor şi păcătoşilor$ nici pic de or!oliu la el.+icodim ne o/er" tabloul - încânt"tor, consolator, s!lendid - al c"rturarului modest, al /ariseulnesiur %i nedelectat de sine iat"-l acolo, %e)ând în /a$a (omnului, biet vi)itator nocturoarecum )"!"cit de cele ce aude, în/rico%at neîndoielnic %i de cele ce i se s!un %i de !ers!ectivdesco!eririi sale de c"tre )elo%ii /arisei în casa am"itorului, c")nindu-se a în$elee, a/urisindse !robabil !entru r"s!unsurile neroade ce sinure "se%te a /ormula %i de a c"ror stu!iditate nse !oate s" nu-%i /i dat !rea bine seama, iat"-l !lin de bun"voin$", curio)itate %i incertitudine, d

!uternic" dorin$" de a în$elee %i crede, !lin de admira$ie %i sim!atie %i venera$ie !entru CCare-i st" în /a$" %i ale C"rui vorbe le ascult" cu nesa$, !arc" %i cu team" dar %i st"!ânit den"dede nebun", cu n"dedea aceea nebun" des!re care Fr. #auriac socote%te c" s-ar c"dea ne-o insu/le !urtarea de !e cruce a tâl5arului celui bun< iat"-l !e +icodim, tâl5ar în oc5coleilor s"i intru /ariseism, rostind !arc" %i el ;omene%te-m", (oamne, întru îm!"r"$ia 8!omene%te-m" %i !e mine, neîndemânaticul intru taine c"rturar, ne%tiutorul intru cele adev"ra(octor %i nu numai la lumina acestui biet o!ai$ de !e s"rmana aceast" mas", ci %i la lumina )ilîn/rico%atei 8ale udec"$i, !omene%te-m" al"turi de to$i cei care de-a lunul vie$ii 8ale !"mânte%$i vor /i um!lut ori $i vor um!le su/letul de mânâiere %i de duio%ie ;rea Curat" #aica 8

iubitul 8"u ucenic, naintemer"torul 8"u, eronica, tâl5arul cel bun, a!riul ;etru %i toceilal$i %i toate celelalte. +u ne uita nici !e mine, ori !e uca ori %i !e ceilal$i !u$ini caadeveresc oamenilor c" %i c"rturarilor le este desc5is" calea s!re cer.

>icodim năde"de, nebună năde"de a intelectualilor unui sfârşit de veac covârşit de tipărituinformaţii şi servomecanisme, înfometat de credinţă, dibuind în lumea semnificaţiilor semnificatelor urma afacerilor toţiitorului şi a fă!ăduinţelor lui 0ristos.

=din +icolae Stein5ardt =#ona5ul +icolae (elaro5ia> - ("ruind vei dobând



>icolae 1teinhardt 6 *ouă evlavii ce nu se cuvine a fi părăsite: Cinstirea Crucii şi a 2aicii*omnului

>u socotesc utile 6 şi nu intră în obiceiul meu să le practic - discuţiile contradictorii cu aceia cărolumea le dă îndeobşte numele de Lsectanţi, cu fraţii noştri de altă credinţă adică. (ste fiecare libercrede ce vrea, să mear!ă pe calea pe care-l poartă inima şi-l îndeamnă conştiinţa, urmând, fireşte,purta răspunderea ale!erii făcute.

nvăţătura lui 0ristos pe aceste două entităţi chiar se întemeiază: pe libertatea deplină a insului, întrea!a lui răspundere în ziua /udecăţii celei mari.

1unt însă două evlavii de care cu adâncă părere de rău constat că stau departe fraţii noştri de acredinţă, lipsindu-se astfel de două mari şi minunate consolări şi săvârşind totodată, sunt convindouă imense !reşeli.

*espre Cruce se afirmă, sub o formă ori alta, că a fost un simplu mi"loc de tortură şi ucidere, pe cace rost ar avea să-l proslăvim şi venerăm< 83recând uşor peste preînchipuirile din 'echi3estament: năhuştanul lui 2oise, 7acov proptit în toia!ul său şi binecuvântându-şi fiii, armaisraeliteană biruitoare numai atâta vreme cât 2oise sta cu braţele întinse M1usţinut de doi oameunul de-a dreapta altul de-a stân!a, spre deosebire de 0ristos, sin!ur pe cruce, îndurându-şi durerpână la moarte, sub privirile neputincioase ale tâlharilorN9.



%a ce bun să ne închinăm unei ab"ecte unelte de chinuire şi eAecutare a criminalilor, folosită dromani şi de iudei< #a ni se dă de înţeles că semnul crucii şi crucea însăşi sunt cu adevărat profanale cultului creştin.

Crucea prin urmare e înlăturată din casele de ru!ăciune şi din viaţa spirituală a fraţilor noştri de acredinţă. 4ău fac, !reşit procedează, la bun şi puternic spri"in renunţă. Crucea, pentru 0ristos, nu

simplu şi de!radant instrument de tortură şi moarte.E S/ânta cruce stro!it" %i s/in$it" de scum!ul %i !reacuratul sâne al #ântuitorului nostrMCelor ce obiectează ortodocşilor şi catolicilor că se închină la două lemne suprapuse, li se poarăspunde: nici !ând să se închine la două lemne suprapuse+ 1e închină la cu totul altceva: %a crucpe care a şiroit, sfinţindu-o, scumpul sân!e dumnezeiesc.N E altar, e locul sacru al su/erin$+evinovatului, al H"scum!"r"rii omenirii %i al ru!erii )a!isului ce a!"sa asu!ra noastr" de 6dam încoace.

⇒ /e cruce sa s$+âr0it el care, ascultân! !e orunca at$lui 0i entru ântuirea noastr$, S!e0ertat !e a Sa !une2eire 0i a riit oartea 0i #nc$ oartea e cruce.

⇒ /e cruce sa oficiat o slu'$ 0i o ertf$ 0i un act !e rea0e2are a oenirii #n situa*ia ei !necoru*ie oriinar$.

0ristos, fratele, prietenul, însoţitorul nostru, dar şi Cel C( ;i-a aflat sfârşitul pe lemnul blestemasub privirile ironice şi biruitoare ale unor duşmani neînduplecaţi, setoşi de spectacolul zvârcolirilbietului trup sortit morţii. Cel defăimat, învins, pradă a unui obiect neînsufleţit care-şi împlineşterece şi dur - vederea<

Chenoza Crucii e dovada cea mai limpede şi mai puternică a totalităţii şi seriozităţii întrupării l

*umnezeu. fost ales un popor mic, sărac şi sub"u!at, a fost preferată familia modestă a unui tesl8nu a unui nobil, unui bo!ătaş, unui cărturar, unui preot9. #a mai mult decât atât, spre a da întrupăcaracterul ei ireversibil totalitar, autentic, cinstit, neprecupeţit s-a recurs la moartea pe cruce, chcumplit, prelun!, supliciu ruşinos şi socotit blestemat infamie supremă: spre a preface întrupardivinităţii în acceptarea completă a condiţiei omeneşti.

arcă s-a prevăzut cartea lui ndre 2alrauA, Condiţia umană 8acolo unde prizonierii sunt azvârlde vii în cazanele locomotivelor9 şi tot şirul de chinuri atroce născocit pe durata eonilor de mintinventivă a omului, nu mai puţin fertilă şi sadică decât a dracilor.

*omnul a ţinut să cunoască în deplină realitate condiţia umană în forma ei cea mai necamuflamaAimală, eAasperată.

devărul adevărat, Capătul nopţii. 7ar noi să dăm uitării şi să trecem neatenţi pe lân!ă acest fapt iubire de neînchipuit şi de părtăşie fără seamăn a nesulemenitei noastre incertitudini omeneşti+

Câtă nedreptate, nesimţire, in!ratitudine, împietrire, învârtoşare şi dispreţ ar fi din partea noastră+



Cum de ne-am înfrăţi cu toţi acei care treceau clătinându-şi bărbile şi rân"ind sarcastic pe dealCăpăţânii<

1ă tă!ăduim, să uităm, să ne prefacem neştiutori+ Oare nu am deveni ucenicii bătrânilor cărturarilor care-şi râdeau de chinul unui semen 8cum socotea el9 al lor, amestecând făţarnica mcu năvalnica bucurie şi rostind: să se dea acum "os de pe cruce ca să vedem şi să credem<

nu pomeni Crucea, a ne feri de amintirea celor petrecute pe ?ol!ota e, parcă, tot una cuminimaliza fapta lui 7isus, a o rele!a printre alte "alnice amănunte istorice, a voi cu tot dinadinsul uiţi un incident neplăcut.

u mai fost prooroci, învăţători, filosofi şi doctrinari de seamă care au predicat şi enunţat lucrufrumoase, înălţătoare, minunate. *ar care-i acela care şi-a pus la bătaie trupul şi s-a dat de bună vounei morţi îndelun!ate şi cumplite< >ici unul nu s-a învoit să moară Lca un câine, aidoma eroullui ^af[a. ;i tocmai caracteristica aceasta a lui 0ristos să fie refulată în adâncurile conştiinţnoastre susceptibilă şi stăpânită de !ri"a în!ropării accidentelor 8sau, fie, erorilor9 supărătoare pentchietudinea noastră sufletească< 1ă eliminăm esenţa, fapta capitală, nee!alabilă, inima!inab

pentru psihia noastră mai presus de orice auto-compătimitoare<

Crucea, !eometric şi simbolic vorbind, e semnul întretăierii celor două planuri, e unirea dintspiritual şi material, e metafora dublei noastre naturi: duhovnicească şi pământeană. (a ne rezumne recapitulează, ne reprezintă !rafic şi cardinal, ne eApune în dubla 6 paradoAala, perpendicularfundamentala - noastră solemnă şi derizorie situaţie de făptură care deopotrivă ţine de lume şi cer.

*e ce, ne putem întreba, a fost aleasă crucea drept mi"loc de tortură şi omorâre a 5iului l

*umnezeu< robabil pentru că presupune o lun!ă a!onie 8de natură a mulţumi ura, invidia ticăloşia osânditorilor 6 siliţi totuşi să iuţească spectacolul ca să nu-i apuce sâmbăta şi nu cumva se răz!ândească dre!ătorul, motiv pentru care a şi fost solicitat 1imon din Cirene: uşurează-patima amă!itorului numai să-% vedem mort+9$ apoi pentru că prezenta un mod de eAecutaruşinos, rezervat în !enere sclavilor şi tâlharilor. %e!ea veche socotind spânzurarea pe lemn a fi !de moarte blestemată, iar romanii eAecuţie infamantă 84ăsti!neşte-%+9.

mi închipui însă că adevărata eAplicaţie adâncă, psihanalitică ne-o dă verticalitatea ei: omul, fiinînduhovnicită, bipedul, sin!ura creatură care păşeşte mereu vertical, e pedepsit prin această însuşia sa chiar: e pedepsit fiind eApus ocării, bat"ocurii, în"osirii$ el, fiinţa cu simţul ruşinii, pudoarei

demnităţii, e despuiat între! 8brâul din "urul coapselor 2ântuitorului e o ficţiune picturală9defăimat şi luat în râs tocmai prin ceea ce l defineşte şi deosebeşte de celelalte animale şi l separl înnobilează.( ţintuit 8(l, fiinţa superioară, nobilă, activă, slobodă, (l capabil de a privi firmamentul şi pe &iditfaţă către faţă9 pe un nenorocit şi împuţit de lemn şi lăsat să moară prin şi din însăşi verticalitatea sor!anele intră în ptoză, setea devine chin atotstăpânitor, e eApus !ol privirilor reci, indiferente sbat"ocoritoare ale semenilor 8nimeni nu ne spun (van!heliile că a procedat ca bunii cetăţeni dCoventr\ când a fost plimbată !oală prin oraşul lor re!ina ?odiva: şi-au întors feţele către zidurcaselor9.



Omul răsti!nit e distrus de ceea ce i-a fost podoaba şi unicitatea. >u i se adau!ă nimic crucii.

Chinul e pur, provine din ce are omul mai propriu, mai vrednic de uimire şi tărie. Ce triumf pentvră"maş, cu mâinile nepătate de sân!e, absolvit de folosirea vreunui artefact+

e cruce omul nu e propriu-zis chinuit: e numai scos din mişcare şi libertate. Caracteristicile acestale fiinţei 6 coordonatele sale psihofizice 6 sunt întoarse împotriva lui.

(şti vertical< 'ertical vei muri, din pricina însăşi a verticalităţii tale. (şti doar fiAat, imobilizat, tZuel în deplina însin!urare şi intensificare a însuşirilor tale primordiale.

#at"ocura stă nu atât în !oliciune şi imobilitate, cât în parodierea celor două aAe 6 orizontală verticală 6 care descriu starea de trăsătură de unire a coordonatelor universului, prefăcând-o caricatură de fi!ură centrală a durerii şi derâderii.

8#iciuirea, cununa de spini, piroanele sunt de altfel superfetatorii şi de ori!ine romană. 5ariseiicărturarii îşi pot spăla şi ei mâinile$ nu-ţi făcem nimic, te le!ăm de lemn şi te lăsăm să mori.9

1coaterea lemnului crucii din locaşurile de cult creştin, evitarea tăcerii semnului 1fintei cructăcerea în "urul "ertfei supreme sunt tot atâtea dovezi de nerecunoştinţa fla!rantă, de ipocrizistorică şi de compleAă 8psiho-patolo!ică9 voinţă de a uita finalitatea vieţii pământeşti a lui 0ristoCare neîncetat şi în cele mai diverse prile"uri 1-a referit la moartea de care avea să aibă parte.

=n creştinism fără cruce este identic celui propus într-una din cele mai teribile povestiri a2artorilor atimilor de ?iovanni apini: 82arele rabin oferă apei convertirea tuturor evreilcerând în schimb şter!erea din (van!helii a episodului 4ăsti!nirii.9

rin "ertfa 1a pe cruce 1-a dovedit 7isus 0ristos 5iu al lui *umnezeu şi 5iu al Omului. entaceasta 7 1-a dat puterea de a "udeca lumea, fiindcă a cunoscut-o cum nu se poate mai temeinic, mnemi"locit: prin suferinţă, prin suferinţa rezervată celor mai netrebnici dintre oameni.

1ocrate, omul, a murit încon"urat de discipoli fideli, tratat cu deferentă, sorbind din cupa cu otravnedureroasă, filosofând, senin şi demn, ca un zeu.

0ristos 6 *umnezeu şi-a ales partea cu tâlharii şi netrebnicii 8die ?eachteten9. murit părăsit de 1ăi, eApus !ol, plin de răni, de vânătăi şi de sân!e, pe un dâmb spurcat, luat în derâdere, provoca

aparent de-a pururi biruit şi compromis, eAemplificând 6 vertical şi eAasperat 6 condiţia umană.

Care nu e numai a 1a. ( a noastră a tuturor. coperind-o, ne minţim pe noi înşine, ne trădăm, lipsim de lucrul acela prin care s-a înfăptuit mântuirea noastră.

2ăreţia lui 0ristos, spre deosebire de mult onorabilul sfârşit a lui 1ocrate, este de a fi consimţit moară ca ultima dintre făpturile 1ale, nemân!âiat, cunoscător al deznăde"dii 8şi ce ar fi suferinomenească lipsită de simţământul deznăde"dii, altceva decât o pseudo-suferinţă<9, zdreanomenească prinsă în cuie spre dispreţul, ocara şi distracţia adversarilor 1ăi 8sau a numeroşil

amatori de spectacole tari9.



1ocrate moare ca un zeu, imperturbabil şi distins, 0ristos ca răufăcătorul cel mai vul!ar. ceastadovada divinităţii 1ale, a inte!ralităţii şi inte!rităţii întrupării 1ale.

5ără de cruce şi răsti!nire, 0ristos ar fi fost un mare şi nobil propovăduitor$ numai prin ele 1mărturiseşte 5iu al lui *umnezeu, 5iu al Omului şi 7zbăvitor.

ne lepăda de cruce 6 chiar fără intenţii rele şi hulitoare -înseamnă a nu înţele!e misiunpământească a lui 0ristos, voinţa 1a de a 1e identifica soartei omeneşti, de a o cunoaşte în forma cea mai neprefăcută.

(cce homo, vorba aceasta a lui ilat l identifică pe 5iul lui *umnezeu cu omul şi dest"inuomului cât de mare a /ost draostea Niditorului !entru /"!tura Sa. ;e cruce s-au undumne)eirea %i omenirea B indisolubil B %i s-a !ecetluit îndumne)eirea /"!turii.

şezând crucea la loc de cinste în biserică şi în casă, purtând-o sub chip de cruciuliţă pe trupul saveşmintele noastre, ne afirmăm de fapt co-dumnezeirea, aducem prinos de cunoaştere condiţi

omeneşti care nu-i decât vrerea de teandrie.

=din +icolae Stein5ardt =#ona5ul +icolae (elaro5ia> - ("ruind vei dobând

Stareţul Iacint al Putnei * Cuv0nt la Duminica dinaintea Înălţării Sfintei Cruci des#redragostea fără măsură a lui Dumne$eu #entru noi !i sf0r!itul lumii anunţat de sf0r!itul

dragostei cre!tine



KC" a%a a iubit (umne)eu lumea, ca %i !e Fiul S"u Cel *nul +"scut -a dat, ca tot cel ce credîntru El s" nu !iar"J... =Ioan 3,1'>

)7ubiţi credincioşi, puţină vreme ne mai desparte de praznicul nălţării 1fintei Cruci. entru acee1fânta #iserică ne aminteşte din timp, prin !lasul 1fintei (van!helii de astăzi, despre ntrupar*omnului, despre patima 1a cea de bunăvoie, despre Cruce şi despre nemăsurata 1a dra!oste, pcare ne-a arătat-o pentru a noastră mântuire.

nsuşi *omnul nostru 7isus 0ristos ne descoperă taina cea ne!răită a întrupării, când zice: K+imenu s-a suit în cer, /"r" numai Cel ce S-a !oorât din cer, Fiul Omului, Care este în cerJ =Ioan 13>. 6dic" nimeni altul nu s-a suit de-a drea!ta 8at"lui, /"r" numai Fiul, care S-a întru!!entru noi, care a r"bdat cruce !entru to$i. (ar s" nu în$eleem c" Fiul, !oorându-Se din cer,li!sit o vreme de lân" 8at"l. Ci, ca un (umne)eu, a /ost în acela%i tim! %i în cer %i !e !"mânt !e cruce în oc5ii întreii lumi, ca cel mai vinovat om, osândit la moarte. C"ci #ântuitorul nuvenit numai s" vindece !e cei bolnavi sau s" i)oneasc" din tem!lu !e sc5imb"torii de bani. Elvenit s" !"timeasc" moarte !entru noi. Şi nu o moarte de rând, ci o moarte de cruce. +u în loascuns, nu în câm! !ustiu, ci acolo sus, !e muntele olota, ca s" /ie v")ut %i de îneri %i doameni %i de diavoli. ;entru ca to$i s" cread" c" El este #ântuitorul lumii %i s" sca!e de osând!"catului.

*e aceea ne aduce (l pildă pe 2oise. Căci pe când trecea 2oise cu poporul ales prin pustiul (dodin rabia, au năvălit mulţi şerpi veninoşi asupra norodului şi pe cine muşcau, îndată murea. *eru!ându-se 2oise, i-a poruncit *umnezeu să facă un şarpe de aramă turnat şi apoi să-l înalţe sus pun stâlp şi să-l înfi!ă pe cel mai înalt loc. 7ar cine va fi muşcat de şarpe să privească imediat spacel stâlp şi spre şarpele de aramă şi va fi viu 8>um. DE, B9. ;i făcând aşa 2oise, a izbăvit tpoporul de acea cumplită moarte.



Ce minunată asemănare+⇒ $ci Moise #nc-iuie0te e 5ristos el ce a +enit s$ ne scoat$ !in ro'ia satanei.⇒ /oorul ales sunte noi, cre0tinii.⇒ /ustiul !o este luea, +ia*a aceasta !e0art$.⇒ 7erii cei +enino0i sunt !ia+olii cei ucia0i 0i $catele.⇒ Mu0carea, otr$+irea 0i oartea cea #nfrico0$toare arat$ oartea cea +e0nic$ a $c$to0ilo

rin lucrarea a tot $catul.⇒ Iar ri+irea sre acel stâl 0i sre 0arele !e ara$, i2'$+irea noastr$ !e oarte, !e ia!

!e unci, !ac$ +o ri+i sre 5ristos, el r$stinit e cruce entru noi.

'edeţi adânc de înţelepciune< ;arpele cu şarpe se omoară. *urerea muşcării cu durerea morţii l0ristos se vindecă. 2oartea de moarte se biruieşte. ia$a de i)vorul vie$ii se d"ruie%te. (estul esnumai s" !riveasc" cineva s!re acel stâl! din miloc %i s!re %ar!ele cel mort %i sca!" de moart(estul ne este nou" numai s" !rivim s!re 2ristos, Cel ce %ade mort !e cruce %i r"mânem în vevii !rin credin$a întru El.

;arpele acela în mi"locul mulţimii s-a înălţat ca toţi să-l vadă şi 0ristos în mi"locul mulţimii 1înălţat ca toţi să-% vadă şi 0ristos prin mi"locul pământului 1-a înălţat, ca toţi să-% vadă, să întrede (l, să-7 vadă ranele, să creadă intru *ânsul şi crezând să nu mai moară, ci să aibă viaţa veşnicceasta o spune cu !las proorocesc şi împăratul *avid, când zice: KSuitu-8e-ai la în"l$ime, robit-robime, luat-ai daruri întru oameniMJ =;s. '7, 1A %i E/es. , 4,10>.

7isus 0ristos 1-a suit pe înălţimea crucii şi acolo, omorând păcatul, a robit pe toţi oamenii care erarobiţi de satana şi i-a făcut fii ai lui *umnezeu. 7ar prin revărsarea *uhului 1fânt a dat nenumăradaruri oamenilor, făcându-i pe ei părtaşi ai mpărăţiei Cerurilor. Şi tot ce a /"cut Iisus 2rist!entru noi arat" cât de nem"rinit" este iubirea de oameni a lui (umne)eu, /a$" de noi.

KC" a%a a iubit (umne)eu lumea, c" %i !e Fiul S"u Cel *nul +"scut -a dat, ca tot cel ce credîntru El s" nu !iar", ci s" aib" via$" ve%nic". C" n-a trimis (umne)eu !e Fiul S"u în lume ca sudece lumea, ci ca s" se mântuiasc" !rin El lumeaJ =Ioan 3, 1'-17>.

O, dumne)eiasc" %i necu!rins" draoste a lui (umne)eu 8e-ai uitat la noi din cer. +e-ai v")cum robim diavolului. 6i v")ut cum suntem lea$i în lan$uri de !"cat. 6i au)it !lânsul nostru. 8ai milostivit s!re lacrimile noastre. 8e-ai îndurat de su/letele noastre 9i-ai adus aminte c" e

8at" %i c" ai /ii. C" e%ti St"!ân %i c" ai robi. C" e%ti (umne)eu %i c" ai !e !"mânt oameni r"t"ciIar ca s" ne aduni, ai trimis !e sinur Fiul 8"u %i ca s" nu ne îns!"imân$i, -ai îmbr"cat în trude om %i în ve%mânt de c"l"tor s"rac. Iar ca s" ne r"scum!eri din !"cat %i ca s" ne întorci credin$" -ai dat !e Fiul 8"u în mâinile oamenilor. 6i în"duit s" /ie r"stinit !e cruce în v")tuturor, în 5otar de $"ri, de m"ri %i continente, ca s"-l vad" to$i %i iudeul %i recul %i arabul toate neamurile %i cre)ând, s" se mântuiasc".

Cine din oameni iube%te ca F"c"torul oamenilorD Cine din muritori iube%te ca (omnulD Cindin !"rin$ii no%tri !oate iubi ca ;"rintele luminilorD >imeni, nimeni. (raostea noastr", damai e?ist", a!oi ea este numai o umbr", o înc5i!uire. +oi iubim !e cine ne iube%te. Cinstim !



cine ne cinste%te. Iert"m cui ne iart". 2r"nim !e cine ne 5r"ne%te. Şi urâm !e cine ne ur"%tlovim !e cine ne love%te %i c"ut"m r")bunare c5iar asu!ra !"rin$ilor care ne-au n"scut. +oi nvrem s" iubim din inim". +oi nu vrem s" iert"m vr"ma%ilor no%tri. +oi nu vrem s"-i ascult"m !!"rin$ii no%tri, nici s"-i iubim sincer !e co!iii no%tri. ns" nu a%a, nu a%a este draostea l(umne)eu. (raostea lui (umne)eu este des"vâr%it", !entru c" este %i (umne)eu. Esdes"vâr%it" !entru c" nu în !alate, nici la os!e$e nu se desco!er", ci !e cruce, în su/erin$" ni arat". >oi iubim pe *umnezeu şi pe aproapele numai în vreme de pace şi îndestulare şi atunci m

mult cu buzele. 7ar *umnezeu ne iubeşte întotdeauna şi mai ales în vreme de necazuri, de ispite. ne iubeşte şi când ne ru!ăm şi când dormim. ;i când mer!em la biserică şi când ne ducem cârciumă. ;i când ne pocăim şi când păcătuim. 2ereu ne iubeşte, ca un 3ată bun şi milostiv.

>oi, în vreme de prime"die, în vreme de ispită, fu!im, ne ascundem, trădăm pe fratele nostrspunem minciuni, omorâm chiar, numai să scăpăm cu zile. 7ar *umnezeu )până în sfârşit niubeşte. (l în vreme de prime"die nu ne părăseşte, ci mer!e înaintea noastră, duce crucea pentnoi, 1e suie (l întâi pe dânsa, rabdă primele lovituri şi moare cu trupul (l mai întâi, pentru ca noi fim vii.

Cine altul ne-a iubit vreodat" mai multD Sau cine altul %i-ar /i v"rsat sânele !entru noiD C!utea da 8at"l mai de !re$ decât !e FiulD Sau ce !utea /ace Fiul mai mult !entru noiD

8in !raoste nea f$cut 0i nea !at !u- !e +ia*$. 8in !raoste nea r$'!at cân! a re0it. 8in !raoste a +enit 5ristos la noi.

(ar cea mai mare draoste s-a ar"tat acolo sus !e cruce, în su/erin$". C"ci o draoste maneis!itit" cu b"t"i, cu neca)uri %i cu lacrimi nu este o draoste des"vâr%it", dumne)eiasc".

7ubiţi credincioşi, la atâta noian de dra!oste şi milă a lui *umnezeu suntem datori cu aceeadra!oste şi milă să-i răspundem.

9ea iu'it l: S$; iu'i 0i noi. 9ea iertat l: S$ iert$ 0i noi e seenii no0tri. A r$'!at l cruce entru noi: S$ r$'!$ 0i noi crucea neca2urilor acestei +ie*i. A urit l entru noi: S$ ne !$ 0i noi +ia*a entru !raostea ;ui. u: rescân!ucoiii #n frica lui 8une2eu, r$'!ân! necinste, '$t$i 0i c-iar oarte entru aroae

nostru.

Căci după cuvântul *omnului Kmai mare draoste decât aceasta nimeni nu are, ca su/letul lui s%i-l !un" !entru !rietenii s"iJ =Ioan 1&, 13>.

Cât de mult ne bucurăm când îi vedem pe părinţii noştri că se aruncă în prime"dii pentru noi, cândvedem pe prieteni ca se aruncă în foc pentru scăparea noastră, sau pe doctor, care face orice cu atâinteres pentru salvarea vieţii noastre<



3ot aşa s-ar bucura şi semenii noştri dacă ne-am sili să facem tot ce putem pentru cinstea lor, pentsănătatea lor, pentru mântuirea lor.5lămând am fost şi nu 2i-aţi dat să mănânc. 7ar dacă zicem celbolnav: )5ii sănătos, celui flămând şi însetat: )*omnul să te miluiască, mer!i în pace, iar cedeznădă"duit: )2ai rabdă puţin şi *omnul te va mân!âia. ceasta nu este dra!oste creştină, nu esdra!oste întrea!ă, vie, adevărată, ci este dra!oste făţarnică, înşelătoare, mincinoasă. iubi aproapele nu înseamnă numai a mân!âia cu cuvântul, ci înseamnă a intra în casa săracului, a aţâfoc în vatra celui înfri!urat, a picura năde"de în inima celui deznădă"duit, înseamnă a spăla rufe

celui suferind, a-l întoarce în aşternutul său, a-l duce cu mâinile noastre la spital, la preot, spovedanie.

iubi pe aproapele înseamnă a hrăni pe cel sărac, a plân!e cu cel ce plân!e şi a râde cu cel ce râda nu sminti pe nimeni şi a fi !ata să ne dăm şi viaţa pentru alţii. 7ar a iubi pe *umnezeu din toainima, din tot sufletul şi din toată puterea noastră înseamnă a ne da inima lui *umnezeu, iar npoftelor, plăcerilor, diavolului. nseamnă a asculta şi a împlini toate poruncile %ui, căci nsuşi zicKCel ce are !oruncile #ele %i le !")e%te, acela este care #" iube%teJ =Ioan 1, 01>.

iubi pe *umnezeu înseamnă a ne da viaţa pentru dra!ostea %ui, înseamnă mai întâi a iubi pe to

oamenii. KC" cine )ice c" iube%te !e (umne)eu, dar ur"%te !e /ratele s"u, mincinos este< c" cece nu iube%te !e /ratele s"u !e care l-a v")ut, !e (umne)eu, !e care nu -a v")ut, cum !oate s"iubeasc"DJ =I Ioan , 0@>.

KCine iube%te !e to$i oamenii deo!otriv" - s!une un S/ânt ;"rinte - acela este des"vâr%it draosteJ.

;i dacă dra!ostea faţă de aproapele are măsura 6 )ca pe noi înşine -, apoi dra!ostea faţă d*umnezeu este fără de măsură, din toată inima, din toată puterea, pentru că şi dra!ostea l

*umnezeu este fără de 1trăin am fost, însetat am fost...măsura. 5ericit şi vrednic de 0ristos este cce are dumnezeiasca dra!oste+

(ar vai, cât de str"ini suntem de draostea lui 2ristos +oi, cre%tinii de a)i, a!roa!e ne-a!lictisit s" mai ascult"m cuvântul Evan5eliei. *ar cine să o mai facă< >imeni. proape nu mavem vreme să ascultăm clopotele bisericii, să stăm la o slu"bă, să ne spovedim la preot. *ar cine se mai trudească pentru alţii< >u ne mai a"un! banii pentru haine luAoase, mâncăruri alese, cafrumoase etc. *e unde să mai dăm şi la săraci< *e unde să mai hrănim şi pe cei flămânzi< 'ai noucreştinilor de astăzi+

Odat", un !ustnic a /ost întrebat K;"rinte, oare când va veni s/âr%itulDJ Şi a r"s!uns b"trânul KŞtii cândD Când nu va mai /i c"rare de la vecin la vecinJ

dică când va fi în lume şi peste tot răutate, ura, ceartă, mânie, "udecăţi, bătăi, divorţuri. Când vor certa frate cu frate, vecin cu vecin, tatăl cu fiul său, mama cu fata sa, neam cu neam, popor popor. ;i te întrebi dacă nu se apropie clipele acelea. Căci vedem cum popoarele, stăpânite de urărăzbunare, se frământă ca nişte talazuri de mare înfuriată. 'edem pe atâţia creştini cum se macină !rozave păcate, cum se usucă pe picioare de atâta ură şi vra"bă unul pe altul. pierit încrederea însoţi, s-a dus respectul între copii, a dispărut dra!ostea între vecini. e cărările armoniei şi a

dra!ostei creştine cresc acum buruieni şi scai. >u mai auzi de la nimeni măcar un cuvânt de folo



>u mai primeşti de la nimeni un sfat bun, un pahar de apă rece, o cât de mică mân!âiere. 1-a dus,a dus dra!ostea creştină+

(eci, dac" voim s" /im cu 2ristos, dac" voim s" /im vii !e veci, s" ne întoarcem îna!oi !e c"rardraostei. S" t"iem b"l"riile urii. S" tr"im în armonie %i în$eleere cu to$i oamenii. S" !")itoate !oruncile lui 2ristos %i s" a%te!t"m !e (omnul, c"ci în curând va veni iar"%i, cîn/rico%"tor udec"tor al lumii. S" iert"m %i vom /i ierta$i. S" miluim %i vom /i milui$i. S" ave

draoste s!re to$i, c"ci draostea Kniciodat" nu cadeJ =I Cor. 13, 4>. 6min

=din ;"rintele Iac5int al ;utnei, Editura :i)antin", 0@@

Ierodiacon >isarion Iugulescu * Căci Dumne$eu a!a a iubit lumea?

C"ci (umne)eu a%a a iubit lumea încât !e Fiul S"u Cel *nul n"scut -a dat ca orice crede în Es" nu !iar", ci s" aib" via$" ve%nic" 87oan 777, EI9



5raţi creştini, 1fânta (van!helie de astăzi, ne descoperă iubirea cea mare a lui *umnezeu pentneamul omenesc. :unul (umne)eu de la înce!ut a iubit !e om, c"ci a !us în el su/let nemuritorl-a a%e)at în /ericirea raiului ca s" mo%teneasc" toate bun"t"$ile %i /rumuse$ile ve%nice. Fiin)idirea cea mai aleas" din toate câte a /"cut, numai în om a !us o scânteie din El, scântedumne)eiasc", care este su/letul omului.

*ar omul profitând de marea libertate pe care i-a dat-o *umnezeu şi învins de invidia diavolului, slăsat înşelat şi călcând porunca *umnezeiască şi a fost scos afară şi aruncat în robia demonilor şipatimilor. *in cauza păcatului neascultării, a mândriei precum şi a invidiei diavolului, de atunînainte tot neamul omenesc trebuia să mear!ă în suferinţele iadului.

'ră"maşul 6 diavol 6 care tot din mândrie şi neascultare căzuse mai înainte şi din în!er lumindeveni diavol întunecat, începu să ispitească pe oameni cu toate răutăţile lui. ână la venir*omnului 0ristos a făcut mare prăpăd în lume, căci a coborât mai pre"os decât dobitoacele. făcuse sclavă patimilor şi tuturor păcatelor, încât a"unsese biata lume să nu se mai închine l*umnezeu ci îşi făurise fiecare seminţie idolii ei pe care îi cinstea.

'ăzând *umnezeu lumea de atunci răzvrătită, nemulţumită şi nerecunoscătoare, a zis în mânia 1ami !are r"u c" am /"cut !e om, dar am s"- !ierd . înecat astfel cu apă toată suflaromenească, scăpând numai >oe şi familia sa în corabia pe care o făcuse după planul lui *umneze'ăzându-se salvaţi, aceştia au adus "ertfă de mulţumire Celui totputernic.

*ar oamenii n-au stat alături de *umnezeu mult timp după ce pământul fusese spălat cu apăînsuşi >oe făcu primul păcat atunci când se îmbătă. (l, omul cel neprihănit scăpat de potop, iată acum se înecă în paharul cu vin şi aşa intră răul şi blestemul în lume, căci tot el a blestemat pe fisău 0am care a râs de el când l-a văzut beat. nmulţindu-se neamul omenesc s-au înmulţit şi beţivapoi de la beţie s-au înmulţit celelalte păcate: desfrânările, crimele, şi o mulţime de fărădele!i caau intrat în casele multor aleşi ai lui *umnezeu. tât de mult au îndobitocit aceste patimi neamomenesc, că zăcea biata lume ca un bolnav şi chinuit de tâlhari.



Omenirea era distrusă, nu avea nici un chip de salvare şi nimeni n-o putea ridica. 3oţi erneputincioşi, chiar proorocii 'echiului 3estament, cu toate speranţele lor, datorită blestemua"un!eau tot in temniţele iadului. Cine ar putea să spună prin cuvinte ce stare nenorocită avea lumpână la *omnul 0ristos<+ #eţivii şi desfrânaţii, idolatrii şi criminalii făceau să cur!ă multe lacrimamare şi întunecau văzduhul cu răutatea şi păcatele lor.

>imeni de pe pământ nu putea să izbăvească lumea, fiindcă toţi erau lipiţi de patimi şi păcaăcatul era pricina a toată răutatea şi veninul şarpelui lăsat în om de diavol. *umnezeu, în!ri"orat starea aceasta nenorocită în care zăcea lumea, din iubirea 1a cea mare a voit să-l ridice pe om dcăderea aceasta "alnică şi s-a adresat tuturor fiinţelor cereşti: în!erilor, heruvimilor, serafimiloarhan!helilor, întrebându-i, care îşi ia asupra sa misiunea aceasta !rea de a-l salva şi a-l mântui om. Cerul însă a rămas mut. >imeni nu s-a !ândit să coboare la noi ca să ne salveze.

6tunci, Fiul lui (umne)eu /iind leat în aceea%i iubire cu 8at"l %i cu (u5ul S/ânt, a voit s" vinla noi. El a !rimit !entru mântuirea noastr", s" ia aceast" misiune minunat".

l na +enit s$ +i2ite2e Ierusaliul, <et-leeul sau 9a2aret-ul, na +enit s$ +i2ite2e *$rile

ora0ele !e e $ânt.

l a 0tiut c$ +ine #ntro isiune foarte rea 0i !e0i +enea rintre ai s$i, ace0tia nu ;acunoscut 0i nu ;au riit.

l a +enit la a-arul cel aar !in Gr$!ina G-etsiani, a +enit la coroana !e sini,

l, =$ratul Sla+ei, a +enit s$ fie '$tut scuiat 0i -ulit, iar aoi r$stinit e ruce

l a +enit s$0i +erse tot sânele entru ca s$ ne #ace cu at$l S$u.

Iat" iubire dumne)eiasc", c"ci 8at"l -a trimis ca s" ne sca!e de toate blestem"$iile %i s" nîm!ace cu El. (e aceea )ice #ântuitorul c" nimeni nu s-a suit în cer, /"r" numai Cel ce scoborât din cer, Fiul Omului care este în cer. ;rin aceste cuvinte Iisus a ar"tat c" este (umne)e%i om. ;uterea de a se sui în cer %i de a se coborî, numai (umne)eu o are.



El se nume%te %i Fiul Omului, c"ci ne-a ar"tat c" atunci când s-a coborât din cer s-a /"cut om !ântecele Fecioarei #aria, iar du!" nvierea Sa s-a în"l$at la cer %i a %e)ut la drea!ta 8at"lui.

1copul venirii 5iului lui *umnezeu pe pământ a fost ca să izbăvească lumea de păcate şi de munciadului, dar această izbăvire cerea o "ertfă foarte mare, cerea viaţa 5iului Omului. *e aceea zi

2ântuitorul în (van!helia de astăzi: K(u!" cum #oise a în"l$at %ar!ele în !ustie, a%a trebuie se înal$e Fiul Omului, !entru ca oricine crede într-nsul s" nu !iar", ci s" aib" via$" ve%nic".J

Icoana aceasta a răstignirii 50ntuitorului a fost 7nci#uită 7n >eciul 2estament de Prooroc5oise% Iat$ cu sau etrecut lucrurile: când #oise conducea !o!orul !rin !ustie, evreii ace%tau înce!ut s" cârteasc" îm!otriva lui %i i-au )is ) a ce ne-ai scos din !"mântul Ei!tului, ca ne omori în !ustieD C"ci aici nu este nici !âine, nici a!" %i su/letul nostru s-a scârbit de aceas

5ran" s"r"c"cioas".

$2ân! 8une2eu aceast$ cârtire, sa âniat e ei 0i a triis asura lor ul*ie !e 0eri +enino0i au urit ul*i !in oor otr$+i*i. 8ân!u0i seaa !e re0eal$, au +enit la Moise 0i iau cerut s; roae e 8une2eu ca s$i i2'$+easc$.

8une2eu a 2is c$tre Moise> &F" un %ar!e de aram" %i-l !une !e un stâl! %i oricine va /i mu%c%i va !rivi la %ar!ele de aram" nu va muri.” Moise a f$cut #ntocai 0i 0arele !e ara$ a i2'$+e e+rei !e otra+a 0erilor +enino0i.

6ceast" icoan" vec5e s-a re!etat atunci când a /ost r"stinit (omnul 2ristos !e Cruce, c"%ar!ele de aram" înc5i!uia !e (omnul 2ristos, iar stâl!ul înc5i!uia S/. Cruce. Iisus a /o

r"stinit !e în"l$imea #untelui olota %i to$i care !rivesc %i cred în ert/a ui sunt i)b"vi$i dveninul !"catului. (l a fost înălţat şi răsti!nit pe Cruce ca să-% poată vedea toate ţările, toacontinentele şi tot pământul, să-% vadă toţi evreii, !recii, arabii, romanii şi pă!ânii de pretutindenicrezând în (l să se mântuiască. *e aceea %-a dat 3atăl ceresc pe 5iul 1ău ca "ertfă, acolo pe aceasînălţime a ?ol!otei.



ceastă icoană a răsti!nirii 2ântuitorului ar trebui să nu lipsească din casa nici unui creştin, ca privească cu atenţie la rănile %ui, să vadă sân!ele vărsat pentru mântuirea noastră. 7ată deci !reşeală mare fac sectanţii care s-au despărţit de #iserică şi nu vor să vadă că sfintele icoane susemnele biblice ale lui *umnezeu. Icoanele re!re)int" lucrurile mântuitoare la care trebuie !rivim, s" medit"m cu oc5ii tru!ului %i ai su/letului ca s" ne !utem mântui. (i sărmanii însă ori nu înţele!, ori că au căzut din har şi nu pot pricepe duhul adevărat al înţelesului 1f. 1cripturi.

semenea înălţării şarpelui în pustie, mai sunt o mulţime de închipuiri din 'echiul 3estament caîntăresc zu!răvirea şi închipuirea icoanelor din >oul 3estament. 2ai departe în (van!helia de astăvedem că *umnezeu a iubit atât demult lumea încât a dat pe 5iul 1ău cel =nul născut pentru oricine crede într-nsul să nu piară ci să aibă viaţă veşnică. Observăm că 1f. (van!helie accentueaşi întăreşte aceste cuvinte: S" nu !iar", ci s" aib" via$" ve%nic". 6ceasta este voin$a l(umne)eu ca lumea s" se mântuiasc" !rin Fiul S"u, nu s" se osândeasc".

*ar pentru ca să se mântuiască lumea trebuie să asculte şi să facă ce spune *umnezeu şi 5iul 1ăcare a dat "ertfa supremă pentru izbăvirea neamului omenesc. Cine nu-şi aminteşte (van!heliile d1ăptămâna patimilor< Câte suferinţe+ Sânele curea %iroaie, tru!ul era s/â%iat, a!oi coroana s!ini, !iroanele, b"t"ile în mâini %i !icioare, am"r"ciunea /ierii %i o$etului, înur"turile barbarscui!"rile %i toate 5ulele, suli$a care i-a str"!uns coasta, !e toate le-a îndurat Scum!ul nostr#ântuitor< a!oi Crucea cea rea !e care a dus-o !e olota, !recum %i lacrimile %i alea s/int

Sale #aici care îi s/â%iau inima.

Iată c0t de scum# a trebuit să #lătească Dumne$eu nebuniile noastreH #ăcatele !i gre!elinoastre% Dumne$eu care este iubire desăv0r!ită a #utut să facă această mare Aertfă% ămânţării noastre este presărat pretutindeni cu sfinte cruci şi troiţe pictate, care mai de care mai frumoase dealuri, pe câmpii şi în cimitire, pe la răspântii de drumuri întâlnim pe 7isus răsti!nit ca să naducem aminte de "ertfa %ui. rivindu-le parcă-% auzim spunând: 7ată (u ce am făcut pentru vo

voi ce faceţi pentru 2ine< ).

1ă stăm o clipă şi să cu!etăm asupra acestor cuvinte ale *omnului. 1untem noi !ata să răspundecu aceeaşi dra!oste cu care ne-a iubit şi să ne dăm viaţa pentru (l, sau mai de!rabă să ne lepădămcea mai mică ispită< "m au$it cu toţii că a suferit din dragoste #entru noiH cum !i*a #us suflet#entru noiH El care este m0ng0ierea 7ntristărilor noastreH El care este odina sufletului nostr#rietenul cel a#ro#iat 7n neca$uri !i i$vorul vieţii noastre%



1ă venim la (l căci este %umina lumii, să ne întoarcem la (l, căci este Calea, devărul şi 'iaţa. 1ne apropiem de (l cu toată încrederea, că oricine a cerut de la (l cu credinţă nu a rămas nemân!âi7isus le-a iertat păcatele, căci pentru păcătoşi a murit. (l şi astăzi ne cheamă pe toţi zicându-ne:eni$i la #ine to$i cei osteni$i %i îm!ov"ra$i %i Eu v" voi odi5ni !e voiJ .

(l ne cheamă mereu şi ne aşteaptă, dar să ştiţi că ne aşteaptă numai până într-o zi. Când va veclipa morţii s-a sfârşit aşteptarea %ui şi s-au sfârşit şi chemările %ui. tunci urmează ziua răsplătirziua când cei care %-au iubit cu adevărat vor cunoaşte darurile cereşti.

Cei care şi-au astupat urechile la dra!ostea %ui şi i-a apucat moartea fără să răspundă la chemări

%ui, vor primi răsplata focul !heenei, împreună cu toţi păcătoşii care au călcat în picioare sân!e%ui cel scump, răbdarea şi aşteptarea %ui.

2ai demult mulţi creştini care erau mai înstăriţi puteau răscumpăra pe cei ce erau robiţi şi pe ccare erau condamnaţi chiar la pedepse cu moartea. Cei salvaţi rămâneau după aceea recunoscătotoată viaţa.

6%a s-a întâm!lat odat" cu ne!otul unui s/ânt !"rinte, care din obi%nuin$" rea se a!ucase d/urat. Fiind !rins a /ost condamnat !e loc la s!ân)ur"toare. C"l"ii care îl duceau la moarte acerut la toat" lumea ca s" strân" o sum" oarecare de bani !entru c" vroiau s"-l sca!e de lmoarte. n cele din urm" s-a "sit cineva care a !l"tit dra5mele necesare, iar cel condamnat/ost eliberat. Cine !oate s!une bucuria cea mare a acestui om sc"!at de la moarteD 6 /ost %i recunosc"tor, c"ci a r"mas ca s" slueasc" toat" via$a omului care a !l"tit !entru el.

Cu cât suntem mai mult datori scum!ului nostru #ântuitor care a !l"tit cu via$a Sa !entrsalvarea noastr" de la moarteD >imeni nu s-a !ăsit pe faţa pământului care să plătească mardatorie pe care o aveam şi de altfel nimeni nu putea aduce o astfel de "ertfă. cum rămâne ca (l2ântuitorul nostru 6 să vadă pe fiecare dintre noi cum îi răsplătim şi cum ne facem datoria faţă bunătatea 1a dumnezeiască. n$eleem noi ast")i m"car cât a /ost de mare draostea ui !entnoiD



(u, din partea mea cred că dacă aş avea zeci de mii de vieţi pământeşti pe care să le petrec în cmai aspră pocăinţă şi dacă aş face toate faptele bune posibile omului şi tot n-aş putea răspunde cde puţin dra!ostei %ui dumnezeieşti. =nii însă consideră că e suficient să creadă că eAis*umnezeu, dar nu vor să aibă de-a face cu (l$ nu le trebuie biserica %ui, nu le trebuie ru!ăciuni, ipre!ătirea sufletească se !răbesc s-o facă abia pe patul morţii.

ltuia i se pare c-a dat mult de pomană atunci când întinde vreunui sărac doi-trei lei, sau nişvechituri de îmbrăcăminte şi rămăşiţe de mâncare. ltul se plân!e că nu are timp de biserică şi ru!ăciune, dar în schimb nu-i a"un!e timpul pe la filme, teatre, meciuri, stând ore între!i şi privila televizor, iar pentru suflet nu !ăseşte timp nici zece minute de ru!ăciune.

=ni vin la biserică de la mari distanţe, cu cheltuială şi cu dra!oste, iar alţii deşi sunt aproape nu pot apropia nicidecum de sfântul locaş pentru a aduce slavă lui *umnezeu pentru darurile primi*eşi aud clopotele chemându-i la casa lui *umnezeu ei amână mereu, până într-o zi când vor fi dude alţii ca să-şi ia rămas bun de la bisericuţa care toată viaţa i-a chemat, fără ca ei să poată răspundacestei chemări.

ltul vine la biserică din evlavie, vine de dimineaţă, stă atent la biserică două-trei ore, se închinăse roa!ă, în timp ce alţii trec pe la biserică aşa din obişnuinţă, atunci când mer! la tutun!erie sau chioşcul cu ziare. =nul vine la biserică din interes pământesc, vine şi cere ca *umnezeu să-i mdea ceva şi dacă i-o da e bine, iar dacă nu, nu mai vine la biserică şi nici nu mai vrea să creadă cmai eAistă *umnezeu.

2ulţi ar dori ca *umnezeu să fie slu!a lor şi să facă după poftele lor, ca şi cum nu e destul câtfăcut pentru noi şi cât face. *e la (l primim căldura şi lumina, de la (l primim vinul, untdelemnupâinea fructele si toate bunătăţile şi în schimb nu are *umnezeu nici o mulţumire din partea noastşi dimpotrivă aude atâtea insulte, hule şi nemulţumiri din !ura spurcată a omului nele!iuit. stftrăiesc o mulţime de oameni ce se numesc şi creştini departe de adevărata credinţă pe care nespus-o 1f. (van!helie de astăzi.



=nii nu au credinţă de loc în timp ce alţii au credinţă ce se aseamănă cu a demonilor lipsită de fapcăci credinţa fără fapte este moartă aşa cum ne spune 1f. p. 7acob. >u trebuie înţeles !reşit sectanţii, care spun că te poţi mântui numai prin credinţă. Credinţă a avut şi 7uda, dar la un momedat s-a lepădat şi l-a vândut pe *omnul 0ristos, aşa cum fac şi creştinii noştri.

Credinţă, spun că au şi creştinii şi curvarii precum şi hoţii şi criminalii. ;i ei spun că au credinţă *umnezeu, dar faptele lor sunt drăceşti.

Omul care are credin$" în (umne)eu, este acela care dovede%te acest lucru !rin /a!tele bune !care le /ace, nesu/erind !"catul %i se !oart" cuviincios în tot locul, are o vorbire s"n"toas" /olositoare, are draoste %i mil" de a!roa!ele, sare în autorul celui li!sit %i nec"it, mere biseric" în duminici %i s"rb"tori, !oste%te %i se roa". Se roa" !entru vr"ma%ii lui %i nu $in

du%m"nie !e nimeni, se lu!t" cu r"bdare s" aute !e cei ce nu cunosc credin$a, aducându-i calea adev"rului.

şa trebuie să facă cel care vrea să fie plăcut lui *umnezeu şi să nu piară ci să aibă viaţă veşniccăci numai aceştia vor avea viaţă veşnică. >u se poate deci fără fapte bune, dar nu se poate ninumai cu ele şi fără credinţă, pentru că fapte bune fac şi pă!ânii şi necredincioşii, dar fără credinin *umnezeu aceste fapte nu sunt primite. ot să facă cât mai multe fapte, dacă nu le fac în nume1f. 3reimi şi a credinţei noastre ortodoAe, nu sunt primite.

1ă nu mai pierdem timpul fraţi creştini, că poate puţin ne-a mai rămas. 1ă facem fapte bune şi să ferim de cele rele, urâte şi murdare. 1ă ne apropiem cu credinţă şi să arătăm şi noi dra!ostea noastprin trăirea noastră, prin faptele noastre, acum până nu se închid uşile milei cereşti, până nu vinoaptea cu întunericul ei cel !roaznic si purtător de moarte, acum cât sufletul mai este în trup.

stăzi să ascultăm !lasul dulce a lui 7isus să nu ne împietrim inima, astăzi să ne hotărâm şi să lăsătoate păcatele, toate obiceiurile rele, în"urăturile, drăcuielile şi blestemele. 1ă facem numai biacum până nu e prea târziu.



Când *umnezeu a vrut să piardă cele două cetăţi 1odoma şi ?omora, a căutat atunci şi nu a !ăsit cele două mari oraşe pline de păcate şi ur!ii mari nici măcar zece drepţi pentru care să le cruţdecât %ot cu familia sa căruia i-a zis:

J #ântuie%te-$i su/letul %i s" nu te ui$i îna!oi, nici s" te o!re%ti în câm!, ci /ui în munte ca s" n!iei cu ei .

3ot aşa şi noi să căutăm mântuirea sufletului, să fu!im în munte de la 1odoma şi ?omora lumstricate a veacului acestuia. 1ă ieşim din focul patimilor, din cetăţile dărâmate de ură şi necredinţunde fierbe păcatul desfrânărilor, a vră"ilor şi a duhurilor necurate. 1ă ne salvăm sufletul înşelăciunile lumii, ca să câşti!ăm veşnicia cu toate bucuriile ei. 1ă fu!im în munte şi să renunţăla toate ca şi %ot, fără a ne uita înapoi ca femeia acestuia, căreia i-a fost milă de neamuri când leauzit ţipând în flăcări şi uitându-se înapoi s-a prefăcut în stâlp de sare.

+oi îns", urmându-i lui ot s" /uim la muntele olota, la :iserica lui (umne)eu care este cmai înalt munte du5ovnicesc %i sinurul loc de sc"!are.

S" îmbr"$i%"m Crucea lui 2ristos %i s"-i s"rut"m r"nile care %i ast")i sânerea)" !entru noi, ali!im obra)ul nostru de !reacuratele ui !icioare %i s" l"s"m oc5ii s" !lân" cu lacrimi ama

care s" s!ele întin"ciunile %i neleiuirile noastre.

Să 7nvăţăm de la Iisus ce este iubireaH iertarea !i Aertfa%

ugăciune

O dumnezeiască şi necuprinsă dra!oste a lui *umnezeu, o ărinte ceresc Cel ce eşti bun şi milostite-ai uitat spre noi din cer şi ne-ai văzut căzuţi în !hearele demonului, ai văzut cum suntem le!aţi lanţuri de păcate, ai auzit plânsul nostru şi 3e-ai miliostivit de lacrimile noastre. 3e-ai îndurat sufletele noastre, i-ai adus aminte că eşti 3ată şi ai fii, că eşti *umnezeu şi ai pe pământ oamerătăciţi, pentru care ai trimis pe sin!urul 3ău 5iu ca să-i salveze, să-i răscumpere de păcat şi săîntoarcă la credinţă.



>-a mai rămas nimic care să nu fie făcut din marea 3a iubire pentru noi. %a toată dra!ostea aceasmare pe care ne-ai arătat-o am înţeles că suntem îndatoraţi pe vecii vecilor ca să-i slu"im şi oriam face noi pe lân!ă fapta 3a ar părea ca o tinichea ru!inită în mi"locul celor mai scumpe bi"uterii

*e aceea, !ura mea nu mai poate vorbi şi îmi trebuie mai multe lacrimi decât vorbe, dar nădă"duieîn a"utorul 0arului 3ău, dimpreună cu toţi creştinii care s-au adunat aici. >ădă"duim şi noi să mântuim şi să-i aducem laude, cinste şi închinăciune aici, în viaţa aceasta, câte zile mai avemsus în ceruri, în vecii vecilor.

m

Pr% Dorin Picioru! * Predică la Duminica dinaintea Înălţării Sfintei Cruci

7ubiţi fraţi şi surori întru *omnul, Evan5elia )ilei ne vorbe%te des!re iubirea lui (umne)e!entru noi, !entru c" întru!area, via$a, moartea, învierea %i în"l$area (omnului, tot ceea ce/"cut %i /ace (umne)eu !entru noi ne de)v"luie iubirea imens" a lui (umne)eu !entru noi. Crucea *omnului, adică moartea %ui, din iubire, pentru noi, pe care ne pre!ătim să o cinstim cru!ăciune şi post pe EK septembrie, e o prea slăvire a dra!ostei lui *umnezeu pentru noi.



;entru c" (umne)eul nostru nu e un (umne)eu distant, indi/erent la nevoile noastre reale !resante, ci un (umne)eu al milei %i al iubirii de oameni, Care Se !"trunde de nevoile, durerile, de neca)urile noastre !ersonale dar %i de cele ale lumii întrei. Iar noi, s!re (umne)enostru, stri"m mereu c" s!re (umne)eul milostivirii %i al în$eleerii noastre !ro/unde, ca *ncare S-a !oorât din cer ca s" %i asume, !entru ve%nicie, umanitatea noastr".

;i primul verset al (van!heliei asta ne spune: că *umnezeul nostru a coborât la noi şi a eAperi

condiţia creaturii 1ale, pentru ca să o îndumnezeiască. *e aceea, (l este 5iul omului cel prezis 1fântul *aniel, prorocul, adică Cel care a introdus în persoana 1a dumnezeiască firea noastră umaşi prin acest mare act de milostivire şi de iubire faţă de noi, ne-a deschis tuturor posibilitatea de a unii cu dumnezeirea 1a.

;entru c" atunci când ne ru"m ui ne iradia)" interior slava dumne)eirii Sale. Iar când îm!"rt"%im cu (umne)eiescul S"u 8ru! %i (umne)eiescul S"u Sâne, în ;reas/ânta Eu5aristine unim, /iin$ial, în adâncul /iin$ei noastre, cu !ersoana lui 2ristos, Care este (umne)eu %i omde aceea cre%tem în îndumne)eire, adic" în îm!"rt"%irea de slava Sa. Iar când, în mod e?tativedem slava Sa, a Celui *nui +"scut din 8at"l, atunci ne îm!"rt"%im de consecin$ele reale

!ersonale ale iconomiei mântuirii Sale !entru noi.

nsă niciodată 5iul nu este fără 3atăl şi fără *uhul 1fânt, pentru că întrea!a reasfântă 3reimlucrează pas cu pas la mântuirea noastră. 3ocmai de aceea mântuirea noastră are fundament treimpentru că creştem în viaţa duhovnicească din, prin şi în harul lui *umnezeu. ;i această creşteontolo!ică reală abisală ne arată că suntem fiii lui *umnezeu după har, adică suntem mereu alţiinu stăm în păcatele noastre vechi, ale răutăţii şi ale necredinţei.

Cel care 1-a coborât din cer e 5iul lui *umnezeu. ;i coborârea %ui se numeşte întrupare, pentru

astfel a devenit 5iul lui *umnezeu şi 5iul omului. nsă Cel care 1-a întrupat pentru mântuirnoastră, din iubire ne!răită pentru noi, făptura 1a, nu s-a dezis de firea noastră umană. *e aceeasuit-o la cer şi a făcut-o să împărăţească pe scaunul *umnezeirii.

nsă coborârea %ui la noi şi răsti!nirea 1a au fost preînchipuite în şarpele de aramă înălţat pe lemîn pustie. Iar în"l$area ui !e lemn, adic" moartea ui, cruci/icarea ui, ne arat" c" iubirea l(umne)eu e uluitor de mare, incredibil de mare, !entru c" El nu numai c" a devenit om ca noa/ar" de !"cat, dar a %i su!ortat toate !entru noi %i de la unii dintre noi, !entru ca s" ne detuturor intrarea la 8at"l.

şa că atunci când ne înălţăm în mod trufaş !âturile, când ne bântuie demonul mândriei şi preţiozităţii de sine, ar trebui să ne aducem aminte de faptul, că adevărata înălţare e smerenia. ;i adevărata iubire nu e indiferentă, nici crudă, nici plină de acreală ci e o dăruire crucificată faţă toţi, e dorinţa de a face tuturor binele pe care ni-l facem şi nouă, atunci când ne luptăm cu patimnoastre, când ne crucificăm neîncetat.

;entru c" t"ria sau !uterea (umne)eie%tii Cruci e 5arul dumne)eiesc de a ne lu!ta cu demonii cu !atimile din noi %i cu durerile %i su/erin$ele de tot /elul. Iar când ne suim !e cruce !entra!roa!ele nostru atunci îl sluim, uitând de noi !entru c" îl vedem !e el %i iubindu-l !e el !entr

ca s" ne vindec"m !e noi în%ine de eoism %i de r"ceala su/leteasc".



entru că *omnul nu 1-a urcat pentru 1ine pe cruce, ci pentru cei care vor crede în (l şi se vumple de iubirea de a-şi răsti!ni şi ei patimile şi poftele, pentru ca astfel să poată să îi slu"easaproapelui.

7ar credinţa întru (l nu e doar o luare la cunoştinţă de realitatea 1a ci o alipire cu totul de (l şi voia 1a, care ne face să fim foarte dinamici şi "ertfitori de sine. O alipire intimă, prea dumnezeiascîn care să nu mai trăim viaţa noastră, ci viaţa %ui, a Celui care a iubit lumea, creaţia 1a, mai mu

decât pe 1ine.7ar când *omnul vorbeşte de iubirea 3atălui pentru lume ne subliniază faptul că *umnezeu nu vrsă piardă pe nimeni. Că nu doreşte nimănui iadul, moartea veşnică ci, dimpotrivă, pentru toţi deschide şi pe toţi îi aşteaptă. 7ar noi, în loc să aler!ăm spre iubirea lui *umnezeu cu toată fiinnoastră, spre Cel care ne aşteaptă cu dor ineAprimabil, noi ne închidem inima, ne sălbăticim, nfacem că avem altă treabă.

ns" sco!ul vie$ii noastre e via$a ve%nic". E acela de a ne eterni)a în bine. (e a nu su!orta nicidista$" a !"catului între noi %i (umne)eul iubirii noastre.

3ocmai de aceea Crucea 1a nu e o "udecată a lumii ci cea mai mare dovadă de iubire a lumii. entcă nimeni nu ne-a iubit mai mult ca (l. ;i nimeni nu ne aşteaptă şi nu ne ocroteşte şi nu ne înţele!şi nu ne doreşte binele ca (l, ca *umnezeul nostru. entru că mântuirea noastră a venit prin (l.

;i pe 0ristos, pe *ulcele şi reaiubitul nostru *umnezeu, nu l-a interesat blestemul crucii M?al. EN, ci a făcut dintr-un instrument de tortură un semn al iubirii neţărmurite. Pentru că Cruc7nseamnă iubirea ui dar !i răbdarea ui #entru noiH #rin care umanitatea Sa a fost um#lude slava dumne$eirii Sale%

7ar când dumnezeieştii 1finţi ai #isericii ne vorbesc de asceză ca despre crucea care despătimeşte, ei ne spun, cu alte cuvinte, că draostea e îndelun r"bd"toare, e !lin" de bun"tatde cuviin$" M7 Cor. E, K-JN, de neuitare la sine ci la aproapele.

*e aceea, numai eAemplul viu, care îi antrenează şi pe alţii în viaţa litur!ică şi duhovnicească#isericii e eAemplul care convin!e. ;i fiecare dintre noi putem să fim eAemple reale şi nostentative ale vieţii cu *umnezeu, care să demonstreze că (van!helia nu e o filosofie vetustă inoperabilă ci o sumă de adevăruri dumnezeieşti care ne personalizează, dacă ne lăsăm umanizaţi îndumnezeiţi de către ele.

Şi în ciuda /a!tului c" suntem în !ra de toamn", când totul se scutur" %i moare, omul nostrl"untric se !oate tre)i la via$" %i !oate s" strie c"tre (umne)eul nostru treimic cu inimdoritoare de via$a ve%nic".

1tri!aţi către *omnul, iubiţii mei, pentru că (l va auzi !lasul inimii care l caută+

1tri!aţi cu ru!ăciuni pline de fapte bune, că %ui îi plac oamenii care sunt dintr-o bucată, care se dacu totul %ui şi nu cu reţineri+



1tri!aţi spre *umnezeul milei şi al îndurărilor, că a %ui este stăpânirea şi puterea şi slava în vecvecilor. min+

Părintele Ion C0rciuleanu 6 Convorbirea lui Iisus cu Nicodim



%a EK septembrie vom sărbători dumnezeiescul praznic al nălţării 1fintei Cruci, una din cele sărbători mari de peste an. n această mare şi sfântă zi va fi înălţată spre deosebită cinstire sfâncruce.

;entru noi cre%tinii Crucea este !uterea lui (umne)eu !rin care ne mântuim 87 Cor. E, ECrucea este altarul #e care s*a adus Aertfă ,iul lui Dumne$eu #entru m0ntuirea lumii% 'aloarcrucii izvorăşte din valoarea "ertfei adusă pe ea. 7ar "ertfa adusă pe cruce este o "ertfă nouă, săvârşde rhiereul >oului 3estament, *omnul nostru 7isus 0ristos, care a înlocuit toate "ertfele vechine-a adus împăcarea reală cu *umnezeu.

*uminica de astăzi se numeşte *uminica dinaintea nălţării 1fintei Cruci. %a 1fânta %itur!hie scitit (van!helia care redă misiunea 1a de a se "ertfi pentru păcatele lumii ca rhiereu al >oulşezământ şi că "ertfa 1a a fost preînchipuită simbolic în 'echiul 3estament, prin diferite acte cult, simboluri şi proorocii.

ntre acestea este şi cel pomenit în 1fânta (van!helie de astăzi.

unoa0te !in Sfânta Scritur$ c$ atunci cân! oorul e+reu, ie0it !in ro'ia itului #n !ru

sre anaan sa re+oltat #otri+a lui 8une2eu 0i a lui Moise, 8une2eu a triis asura lui 0er+enino0i care u0cau oorul 0i urea ul*ie are !in fiii lui Israel. /oc$in!use, au ruat Moise s$ se roae la 8une2eu entru iertare. Atunci 8onul a 2is c$tre Moise: )F"-$i un %ar!e aram" %i-l !une !e un stâl!< %i de va mu%ca %ar!ele !e vreun om, tot cel mu%cat, care se va uita el, va tr"i. Şi a /"cut #oise un %ar!e de aram" %i l-a !us !e un stâl!, %i când un %ar!e mu%cvreun om, acesta !rivea la %ar!ele cel de aram" %i tr"ia (9ueri ?1, @).

Şar!ele în"l$at !e stâl!, care mântuia de moarte tru!easc" !e cei ce !riveau la el cu credin$

simboli)ea)" !e #ântuitorul cel în"l$at !e Crucea de !e olota, Care mântuie%te de moartea c



ve%nic" !e oricine !rive%te s!re El %i !rime%te cu credin$" ert/a Sa mântuitoare. 2ântuitorul, convorbirea avută la 7erusalim cu >icodim, a arătat, chiar de la începutul activităţii 1ale publice, rolul 1ău în această lume este de a se "ertfi pentru viaţa lumii.

2ântuitorul se afla în 7erusalim la sărbătoarea aştilor din primul an al activităţii 1ale publice 8E0r.9. >icodim, membru al 1inodului, întrezărind printr-o viziune clară că noul prooroc !alilean )la (umne)eu a venit înv"$"tor , vine la *omnul 7isus să stea cu (l de vorbă în taină. *omnul

vorbeşte despre împărăţia lui *umnezeu, despre renaşterea spirituală a omului şi despre putervieţii veşnice izvorâte din "ertfa 1a de pe Cruce. &ice *omnul: ) ;recum #oisi a în"l$at %ar!ele !ustie a%a trebuie s" se înal$e Fiul Omului !entru ca oricine crede într-nsul s" nu !iar", ci aib" via$" ve%nic" 87oan , EJ9.

*e altfel,în tot timpul activităţii 1ale, 2ântuitorul va arăta în diferite rânduri că-;i va pune sufletpentru cei ce-% urmează şi că se va da pe mâna oamenilor păcătoşi care-% vor omorî, dar a treia va învia.

şadar, rhieria >oului 3estament este arhieria desăvârşită.

2arele rhiereu al creştinătăţii este în acelaşi timp şi arhiereu şi "ertfă. /ertfindu-se odată în mosân!eros pentru întrea!a omenire a adus lumii răscumpărare veşnică, devenind ) !reot în veac du!rânduiala lui #elc5isedec 8s. KH, K$ (vrei G, EG9. ) 2ristos, zice 1fântul postol avel, n-a intrîntr-o s/ânt" a s/intelor /"cut" de mâini, ci c5iar în cer ca s" se în/"$i%e)e !entru noi, înaintea l(umne)eu 8(vrei H, DK9. ) ucrul de c"!etenie este c" avem ast/el de ar5iereu care s-a a%e)at da dre!ta scaunului m"ririi în ceruri 8(vrei B, E9 )%i !oate s" mântuiasc" !e cei ce se a!ro!i

!rintr-nsul, de (umne)eu, c"ci !ururea e viu ca s" miloceasc" !entru ei 8(vrei G, DJ9.

rhiereii şi preoţii #isericii creştine, orânduiţi de 2ântuitorul 0ristos pentru cei ce cred răscumpărarea %ui aduc după porunca 1a, lui *umnezeu, aceeaşi "ertfă, însă în mod nesân!eroSf0nta iturgie este minunata !i dumne$eiasca #er#etuare 7n tim# a Aertfei de #e 1olgotaH sco#ul de a se 7m#ărtă!i cre!tinii din roadele ei% celaşi rhiereu, 2ântuitorul 0ristos se "ertfeşnecontenit pentru a ne dărui mântuire.

1ă ne înălţăm o clipă ochii sufleteşti spre "ertfa de pe ?ol!ota+ (ra ziua de EK >isan 8I aprilie9

anului K d. 0r. *upă proorocia lui *aniil era anul în care trebuia să înceteze pentru totdeauvaloarea "ertfelor de animale 8*aniil H, DK-DG9. %a templul de pe vechiul 1ion se făceau pre!ătirpentru "ertfirea mielului pascal.

Întregul Ierusalim se afla 7n aAun de sărbătoare% În afara ora!uluiH de #e o st0ncă 7n formă dcă#ăţ0năH simbol al omenirii #ăcătoaseH se 7nălţa 7n $area largă a vă$duului un nou altar !iAertfă nouă%



"ltarul era o cruceM AertfaH un om al suferinţeiH #re$is de #roorocul Isaia (Isaia :&H */Încoronat de oameni cu cunună de s#iniH #ironit 7n cuie la m0ini !i #icioareH batAocorit dad0ncul răutăţii omene!tiH tru#ul lui ristos devine rug de durere #e care ard toate durerlumii% Cinurile sunt de ne7nci#uit% Setea*I devine ar$ătoare% S0ngele*I $guduie 7n $v0cni#uternice tru#ul 7ncordat de 7nţe#enirea istovitoareH r0nAetul satanic al decăderii omenestrigă de Aos= Coboar"-8e acum de !e cruce, ca s" credem în 8ineF% De #e rugul suferinţei nse aude 7nsă nici #l0nsH nici răcnetH nici blestem% n fulger al dragostei dumne$eie!ti străba7ntunericul urii omene!ti= K;"rinte, iart"-le lor, c" nu %tiu ce /acJ 8%uca D, K9.

a ora trei du#ă amia$ăH c0nd la tem#lu 7nce#ea Aertfirea mielului #ascalH 5ielul lDumne$eu Care ridicase #e Cruce #ăcatele lumiiH strigă de #e 1olgota= KS"vâr%itu-s-;"rinte, în mâinile 8ale îmi dau du5ulJ 87oan EH, F şi %uca D, KI9.

Opera mântuirii, închipuită simbolic de "erfele 'echiului 3estament, era săvârşită acum în mod rePăm0ntul s*a cutremuratM cata#eteasma tem#lului s*a des#icatM $idul morţii a că$ut #r

moartea lui ristos%

De #e cruce a răsărit 7nvierea !i #uterea vieţii ve!niceM ristosH 50ntuitorul lumiiH ) 6r5ierecel !ururea viu 8(vrei G, DJ9, )a intrat în cer %i S-a în/"$i%at !entru noi înaintea lui (umne)e8(vrei H, DK9 cu Aertfa Sa m0ntuitoare%

Din cli#a aceastaH tot cel ce #rive!te s#re 1olgota !i s#re "ltarul m0ntuirii (Sf% Cruce)H ccredinţăH nu moare ci are viaţă ve!nicăH #entru că )a%a de mult a iubit (umne)eu lumea înc!e *nul-+"scut Fiul S"u -a dat ca tot cel ce crede în El s" nu !iar", ci s" aib" via$" ve%nic

87oan , EI9.

rin aceasta, 1fânta #iserică ne cheamă să medităm serios asupra iubirii nemăr!inite a *umnezeu faţă de noi care am fost răscumpăraţi prin moartea pe cruce a 5iului 1ău.

*in iubire, 5iul lui *umnezeu 1-a făcut fiu al omului pentru ca omul să fie ridicat la demnitatea fiu al lui *umnezeu. Fiul lui (umne)eu luând ca !e un !rinos /irea noastr" a ridicat-o st"!ânul tuturor %i !rin acel !rinos a K/"cut s" /ie binecuvântat între neamul nostru omenescJcum )ice S/. Ioan ur" de 6ur.

(in iubire, (umne)eu !oart" de ri" tuturor %i /iec"ruia în !arte, din iubire !rime%te !!"c"tosul care se !oc"ie%te %i tot din iubire îl /ace !"rta% al er/ei Fiului S"u %i al m!"r"$iei Sal

Iubirea este c5emarea noastr" c"tre (umne)eu %i a!roa!ele, concreti)at" în /a!te de iubire.

cestea sunt adevărurile de credinţă pe care ni le înfăţişează 1fânta (van!helie de astăzi. Ea 7ndeamnă să ne ridicăm sufletele s#re Sf0nta CruceH să #rivim s#re Aertfa m0ntuitoareDomnului nostru Iisus ristosH să vedem dragostea lui Dumne$eu #entru omenireH să



7ntărim sufletele 7n credinţă !i nădeAde% ) 6vând 6r5iereu mare care, cum zice 1f. postol ava str"b"tut cerurile, !e Iisus, Fiul lui (umne)eu, s" $inem cu t"rie m"rturisirea 8(vrei K, EK9.

1ă păstrăm în noi trează conştiinţa că suntem răscumpăraţi din moarte prin "ertfa *omnului şi putem trăi în veci. ristos cu braţele 7ntinse #e cruceH 7mbrăţi!ea$ă #e tot cel ce aleargă D0nsul cu credinţă%

Cu capul încununat de spini, ne primeşte în împărăţia veşnică cu inima străpunsă de suliţă, arde ddra!oste pentru noi. ) S" ne a!ro!iem, deci, cu îndr")nire de scaunul darului ca s" lu"m mil" %i a/l"m 5ar 8(vrei K, EI9. )Cu oc5ii a$intui$i asu!ra lui Iisus 8(vrei ED, D9 să nu ne lăsăm ostenslăbind în lupta cu păcatul, ci să mer!em pe )calea cea vie croit" nou" de (omnul 8(vrei EF, Dprin fapte, dra!oste şi dăruire faţă de aproapele, spre a a"un!e în ) m!"r"$ia cea "tit" nou" de întemeierea lumii 82atei DJ, K9.

,ie ca Domnul iubirii să ne ocrotească viaţa !i să ne 7ndrume g0ndul !i fa#taH #entru a #uts#era cu #salmistul= )8e iubesc din inim" (oamne, t"ria mea (oamne, 8u e%ti i)b"vitorul me%i înt"rirea mea 8s. EB, E-D9. 50ng0iere află sufletul meu 7n 7nde#linirea #oruncilor 2aacum !i #urureaH !i 7n vecii vecilor% "min%

Părintele Iosif 2rifa 6 Evangelia Duminicii dinaintea Înălţării Sfintei Cruci

(van!helia de duminică e în le!ătură cu o întâmplare din 'echiul 3estament. *umnezeu trimiseasupra israelitenilor şerpi veninoşi, ca pedeapsă pentru păcatele lor. tunci, Lv")ând #oise moarmult" în !o!or, s-a ruat !entru !o!or %i (omnul a )is lui #oise PF"-$i un %ar!e de aram" %i !une sus, într-o !r"in", ca !e un semn %i tot cel mu%cat de %er!i va !rivi s!re el %i va tr"iQ. Şi/"cut #oise a%a %i oricare era mu%cat de %ar!e %i !rivea s!re %ar!ele de aram" tr"ia %i nu mure(9ueri ?1, 6).



O, ce înţeles adânc este în această istorie din 'echiul 3estament+

Semnul %ar!elui de aram" a înc5i!uit înainte cu mii de ani ert/a Crucii de !e olota %i darmântuirii ce l-a adus aceast" ert/". Cel care !rivea s!re %ar!ele de aram" al lui #oise tr"ianu mureaK. 8ot a%a, %i cel care !rime%te darul Crucii de !e olota sca!" de moarte %i de !ieirsu/leteasc".

n (den, 8rai9 şarpele-diavol a muşcat odinioară pe strămoşii noştri, dam şi (va. rin păcatneascultării, şarpele-diavol a căpătat putere şi a muşcat mereu în urmaşii lui dam. %umea umpluse de cumplită moarte şi pieire sufletească.

3atălui Ceresc 7 1-a făcut milă de cei pierduţi. n mi"locul pieirii sufleteşti, *umnezeu a ridicat, oarecând 2oise în pustie, un 1emn: a ridicat Crucea şi /ertfa 5iului 1ău, L ca tot cel ce va creîntru El s" nu !iar", ci s" aib" via$" ve%nic").

/ertfa Crucii l-a biruit pe şarpele-diavol şi puterea veninului său. ;arpele-diavol şi-a pierdut putere

2uşcăturile lui nu mai omoară. 7 s-a !ăsit leacul. nsă, ca pe vremea lui 2oise, şarpele-diavol şipierdut puterea numai faţă de cel care priveşte şi primeşte neîncetat 1emnul ce l-a ridicat *umnezîn pustia acestei vieţi: /ertfa Crucii 5iului 1ău. 5aţă de cel care nu priveşte şi nu primeşte aceas/ertfă, şarpele-diavol are toată puterea să l muşte de moarte.

O, ce dar minunat este nou", cre%tinilor, ert/a Crucii lui 2ristos 8oat" taina vie$ii %i mântuirnoastre su/lete%ti este !us" în aceast" ert/". nsă cei mai mulţi creştini nu cunosc această /ertfăde aceea nu este nici o putere în viaţa lor. 1ă bă!ăm de seamă că istoria şi chipul de alături ne suun minunat a"utor pentru înţele!erea Crucii 2ântuitorului.

Ca s" sim$i %i s" dore%ti darurile Crucii, trebuie s" sim$i mai întâi %uierul %ar!elui, trebuie ssim$i lumea aceasta ca !e o !ustie !lin" de %er!ii is!itelor %i !atimilor, trebuie s" sim$i !"catul c!e %ar!ele ce te-a mu%cat de moarte, trebuie s" sim$i /iorii mor$ii su/lete%ti %i, în starea aceasta, strii din adâncul su/letului t"u Sca#ă*măH DoamneH m0ntuie!te*măH DoamneH căci su#ierdutB? Când ai auns în starea aceasta, deodat" $i se arat" %i $ie Semnul mântuirii ert/Crucii , L Sânele ui care ne cur"$" de orice !"cat ) 87 7oan E, G9.

Când ai a"uns în starea aceasta, deci când simţi muşcătura şarpelui şi fiorii morţii sufleteşti, atun/ertfa Crucii este pentru tine o veste minunată$ este cea mai minunată veste ce o poate auzi omul p

pământ, este cel mai mare dar şi cea mai mare bucurie ce le poate primi omul pe acest pământ.

C0nd astfel ai aflat ertfa CruciiH te*ai aflat #e tine 7nsuţi !i rosturile vieţii tale%

$2ut la icioarele rucii, afli !in ce ro2a+$ ieire tea sc$at Iisus, Fiul lui 8une2eu.Su' 'ra*ele rucii afli c$ 0erii isitelor 0i $catelor nu ai au nici o utere asura ta.

;a oala rucii afli cât !e ult tea iu'it 8une2euat$l 0i Fiul. ;a oala rucii *i se !esc-i! intea 0i ura, ca s$ strii #nro2it> Iisuse #ântuitorule, abacum v"d eu, nebunul de mine, din ce ro)av" !ieire m-ai sc"!at !e mine !rin durerile



moartea 8aM F"r" darul 8"u, eu a% /i %i acum un om mort cu su/letulM Eu tr"iesc acu !rin 8ine %i trebuie s" tr"iesc !entru 8ineM ia$a mea este un dar al 8"uM Eu nu msunt al meu, ci sunt al 8"u, c"ci 8u m-ai r"scum!"rat cu un !re$ mare 87 Cor. I, EH-DF9

Eu sunt averea 8a %i tot ce am trebuie s" !un în sluba 8a.

;a icioarele rucii se etrece inunea cea are a sc-i'$rii unei +ie*i $c$toase. 9ucân! ai trecut rin aceast$ sc-i'are #nsean$ c$ ai aflat cu a!e+$rat Bertfa rucii.

Cei mai mulţi creştini trăiesc o viaţă fără putere creştinească tocmai fiindcă n-au aflat cu adevăr/ertfa Crucii. *acă azi este atâta moarte şi pieire sufletească în lume, apoi pricina cea dintâi şi cmai mare e tocmai asta că mulţi creştini nu simt şuierul şarpelui-diavol, nu simt muşcătura acesşarpe. Oh, ce lucru !rozav se vede între creştinii de azi@ %umea de azi e plină de muşcăturişerpilor ispitelor şi ai păcatelor, însă oamenii nici habar n-au de asta. ;erpii păcatelor su! mervla!a şi viaţa sufletească a oamenilor, însă oamenii nu se în!rozesc, nu umblă să scape, nu prime/ertfa Crucii care sin!ură îi poate scăpa de pieire sufletească.

*ra!ă cititorule+ %umea şi viaţa aceasta sunt pline cu şerpii ispitelor şi ai păcatelor. #ătrânilotinerilor, bărbaţilor, femeilor, copiilor, în!roziţi-vă de aceşti şerpi ce muşcă de moarte+ 5u!iţi su

braţele Crucii, căci acolo şerpii ispitelor şi ai păcatelor n-au nici o putere asupra voastră. 7ar dacă au muşcat şerpii păcatelor, primiţi de!rabă darul Crucii de pe ?ol!ota, ca să scăpaţi de moartepieire sufletească. 3oţi cei muşcaţi de şerpii ispitelor şi ai păcatelor primiţi darul ce-l dă /ertfa Cruşi veţi scăpa îndată de moarte şi pieire sufletească. 8o$i cei sc"!a$i de !ieire !rin ert/a Crucr"mâne$i via$a întrea" sub bra$ele Crucii. H"mâne$i strânând în bra$ele voastre su/lete%Crucea r"stinirii %i atunci !"catul %i is!ita nu mai au nici o !utere asu!ra voastr".

*acă n-ai aflat şi n-ai înţeles aceste lucruri, atunci să ştii, dra!ă cititorule, că pentru tine şi aziîn!ropată Crucea lui 7isus, adică darurile ei. 1unt şi azi destui creştini care încă n-au aflat Crucea l

7isus şi de aceea nu este nici o putere în viaţa lor şi în faptele lor. 7a aminte, dra!ă cititorule, că taicea mare a mântuirii tale sufleteşti în aceasta stă: ai aflat, ori n-ai aflat Crucea 2ântuitorului.

ert/a Crucii este i)vorul cel viu din care cur valuri de iubire, de /a!te bune, de iertare, mântuire.

O, ce valuri de iubire cur din Crucea lui IisusO, ce ert/" minunat" este ert/a lui Iisus

Orice suflet care zace de păcate biruit să primească /ertfa Crucii, ca să fie mântuit.

*ra!ă cititorule, te-a muşcat şi pe tine şarpele diavol< rimeşte fără zăbavă /ertfa Crucii, altcum epierdut+

=;"rintele Iosi/ 8ri/aH 8âlcuirea Evan5eliilor duminicilor de !este an>



Pr% 5iai 2eg$e! * Duminica dinaintea Înălţării Sfintei Cruci

>icodim, membru al sinedriului, este un om fără pre"udecăţi. 2ai apoi l va apăra pe 7isus şi-% înmormânta cum se cuvine. 2omentan îi este frică. 2er!e noaptea la 7isus. >u ştim ce doreşte să-

întrebe, dar 7isus îi răspunde: condiţia necesară pentru mântuire este )naşterea din nou. >icodi



puţin nedumerit întreabă: )Cn o, !ea '$trân, cu oate s$ se nasc$ !in nou<. 7isus nu enumediferite fapte pe care omul trebuie să le facă sau porunci pe care trebuie să le respecte, ci aranevoia unei schimbări radicale a vieţii omului. renaşte, nu înseamnă a face ceva în plus, a !ânmai bine, ci a-% primi pe 1piritul pe care *umnezeu ni-% dă şi a-7 permite să lucreze în vianoastră, pentru ca să schimbe )inima de piatră în )inima de carne şi omul e!oist, în omul caiubeşte şi-şi cheltuieşte viaţa pentru binele aproapelui.

3rebuie să subliniem că ) Fiul oului), este o eApresie prin care 7isus se desemnează pe 1ine, timp ce cuvântul )şarpe se referă la un eveniment din '3 8cfr. >um DE, K-H9: atunci când /oorales, în loc să fie recunoscător faţă de *umnezeu care l-a eliberat din robie, s-a răzvrătit din cau!reutăţilor întâmpinate prin deşert şi a fost muşcat de şerpii veninoşi, aducători de moarte$ poporînfricat şi pocăit pentru necredinţa sa, a cerut a"utorul lui 2oise, care din porunca *omnuluiînălţat un şarpe de aramă: cel care, după ce ar fi fost muşcat şi l-ar fi privit, nu murea. Este clar cel care salva omul de la moarte, nu era %ar!ele, ci credin$a în !romisiunea (omnului .

stfel cu a"utorul acestui episod din '3, în câteva cuvinte, 7isus eAplică cine este (l, care esmisiunea 1a şi care trebuie să fie relaţia noastră cu (l.

(e /a!t, constat"m c" (umne)eu ne-a iubit într-atât, încât a intervenit s" ne salve)e via$a, sl"bide !"cat %i condamnat" la moarte, !entru a ne da via$a !lin", cea dumne)eiasc" în acest sens a trimis la noi !e Fiul S"u, care, înainte de-a se sui la cer, a /ost în"l$at !e cruce< cine l !rive%cu credin$" tare, !rime%te de la (umne)eu via$a /"r" de s/âr%it.

7ubiţilor+ 1ă ne amintim că: atunci când poporul 7srael a străbătut deşertul în căutarea /$ântu

f$$!uit , de multe ori s-a plictisit, a lenevit şi a clevetit, învinuindu-l pe 2oise. *umnezeu a luapărarea profetului 1ău şi trimiţând şerpi peste el, a arătat că lenea şi clevetirea sunt izvor moarte, de distru!ere@

%a necaz mare, poporul se roa!ă de 2oise, să mi"locească pentru el. >u numai că îi recunoaşte rode mi"locitor către *umnezeu, dar înţele!e că sin!urul care poate să-l a"ute este *omnul. *umnezintervine tot prin şarpe, dându-i un înţeles pozitiv, adică vindecător. cest fapt ne arată că *omnpoate să schimbe în bine, inclusiv răul cel mai mare+

n vechiul Orient, şarpele era şi simbol al vieţii, al vindecării. Cel care va privi la şarpe, va fi salva;arpele de aramă 6 dar de la *umnezeu pentru vindecarea păcătoşilor 6 este şi o punere la încercaa credinţei lor. a /i salvat numai cine va !rivi la el. /rin urare, (umne)eu îl mântuie%te !e omnumai cu colaborarea acestuia din urm". >u şarpele mântuieşte, ci încrederea în Cuvântul *umnezeu: )cine se întorcea s" îl !riveasc", era mântuit nu de ceea ce vedea =%ar!ele de aram"ci numai de tine, #ântuitorul tuturor oamenilor 81ap EI, G9.

stfel, şarpele 6 prin care a intrat moartea în lume 6 îşi schimbă menirea, devenind cel care vinde

viaţa. n timp ce şerpii veninoşi sunt mulţi, şarpele )vindecător de aramă este unul sin!ur, semn



lui 7isus, adevăratul eliberator de cel rău şi de moarte+ *e fapt, )şarpele de aramă demonstreaoamenilor că nu pot să se mântuiască prin propriile puteri, ci au nevoie de un mi"locitor.

;arpele de aramă a fost păstrat în templul din 7erusalim până când reele E)ec5ia, !entru a evic"derea unora în idolatrie, l-a distrus 8cfr. D 4e!i EB, K9. cum, semnul ridicat peste lume vederea mântuirii celor care cred, este numai Iisus cel r"stinit %i înviat 8cfr. 7o , EK-EJ9. *e faIisus S-a /"cut om, !entru a d"rui oamenilor via$a divin". El a urcat !e cruce, !entru ca to$i c

care îl vor !rivi, s" se vindece de bolile lor, tot la /el cum s-au vindecat evreii mu%ca$i de %er!i îde%ert.

rin urmare, trebuie s" trecem dincolo de semnele vi)ibile %i s" ne abandon"m cu credin$" tarmilei mântuitoare %i atot!uterniciei lui (umne)eu. #ântuirea înseamn" ascultare de (umne)e%i urmarea lui 2ristos !e drumul crucii, !entru a !rimi via$a ve%nic" 8cfr. 7o EH, G9.

*in vv. EI-EG observăm că mântuirea universală realizată de 0ristos, îşi are izvorul în misteriubirii lui *umnezeu faţă de oameni. H"s!unsul omului, const" în a acce!ta sau a re/u)a iubir8at"lui, care S-a desco!erit !rin 2ristos. Este o iubire care nu udec", nu acu)" lumea, cimântuie%te.

"m



Pr% 1eorge Neamţiu * Iubirea lui Dumne$eu



KC"ci a%a a iubit (umne)eu lumea, încât !e *nicul-+"scut Fiu al S"u -a dat, !entru ca oricincrede în El s" nu !iar", ci s" aib" via$" ve%nic".J (Ioan III, 16)

*umnezeu este iubire. stfel îl defineşte pe *umnezeu 1fântul postol şi (van!helist 7oan, (pistola întâi catolică 87', B şi EI9. ;i ce este iubirea< 7ubirea este a dori, a voi şi a face bine altui*eci ea presupune în mod necesar renunţarea la sine, la interesul e!oist, spre a dărui şi a se dărsemenului, dăruire ce îşi află eApresia cea mai înaltă în "ertfirea vieţii.

Întreaga creaţiune este manifestarea iubirii lui Dumne$eu%

Ce este !"mântul cu minunatele-i !riveli%ti ce ne /ascinea)" oc5iul %i ne des/at" su/letulD

Ce este lumea miri/ic" a /enomenelor %i a leilor du!" care este orani)at" %i uvernamateria din *nivers, înce!ând cu atomul %i s/âr%ind cu necu!rinsele %i înde!"rtate

ala?ii, dac" nu materiali)area iubirii /"r" de marini a CreatoruluiD

Ce este atrac$ia atomic" %i molecular" ce alc"tuie%te cor!urile nenum"ratelor %i variatel

/orme de via$" veetal" %i animal"D

Ce este ravita$ia universal" ce atrae a%trii /"cându-i s" se roteasc" în urul unui Soarcentral, dac" nu e?!resia aceleia%i iubiri a Niditorului lumiiD

Ce este iubirea animalului !entru !uiul s"u, merând !ân" la sacri/icarea !ro!riei viedac" nu un !alid re/le? al iubirii ;"rintelui ceresc, cel ce a s"dit o !arte din iubirea Sa toate /iin$ele însu/le$iteD



(ar cea mai e?!resiv" olindire a iubirii lui (umne)eu în crea$iune este omul, c"ci în (umne)eu a !us o scânteie din /iin$a Sa, dându-i intelien$" B ca s"-l !oat" cunoa%te dcontem!larea m"re$iilor o!erei Sale< %i voin$" B ca s" !oat" tinde s!re bine %i /rumos %i s" în/"!tuiasc", d"ruindu-se ast/el semenilor lui, du!" modelul Creatorului.

*umnezeu nu 1-a măr!init să-;i manifeste iubirea prin actul creării$ dacă (l nu şi-ar eAercita o cliinfluenţa 1a atotputernică asupra lumii spre a o menţine în eAistenţa dată în momentul creării, lumar dispare în neantul din care a fost scoasă. *e aceea, prin ceea ce se cheamă ronie sau rovidenţ(l susţine şi !uvernează fiecare fiinţă în parte spre atin!erea scopului ei.

#ai mult, (umne)eu /iind îns"%i iubirea, bun"tatea Sa /a$" de om nu cunoa%te marini. El nu a !"r"sit nici du!" ce acesta s-a ru!t de el !rin !"cat, ci S-a !lecat cu mil" s!re mi)eria în caaunsese %i l-a ridicat din nou la în"l$imea demnit"$ii de /iu ado!tiv al lui (umne)eu, din cac")use, aleând în acest sco! un miloc !e care numai in/inita Sa iubire îl !utea inventa. 6numS-a /"cut om, întru toate asemenea nou", a/ar" de !"cat, luând asu!ra Sa !"catele noastîm!reun" cu !edea!sa !entru ele %i acce!tând în mod liber s" /ie r"stinit !e cruce.

(ar a /ost, oare, necesar" aceast" iubire divin", care a mers !ân" la nimicire, ca s" nr"scum!ere din !"catD +u ar /i /ost destul ca Fiul lui (umne)eu s" rosteasc" un sinur cuvâc"tre 8at"l, în numele omenirii, ca s" ne îm!ace cu (umne)euD *oar tot ce face (l are o valoameritorie infinită+ *a, ar fi fost de a"uns şi numai atât. *ar, întrucât omul a fost acela care a păcătutot omul trebuia şi să dea satisfacţie, să ispăşească. Or, ofensa pricinuită prin păcat fiinemăr!inită, iar omul fiind din fire măr!init, nici chiar omenirea întrea!ă la un loc nu ar fi putut o satisfacţie adecvată, adică infinită, lui *umnezeu.

7ată de ce, înţelepciunea şi iubirea nesfârşită a lui *umnezeu a !ăsit această modalitate de ispăşiadecvată, mai presus de orice închipuire: întruparea 5iului 1ău în persoana lui 7isus 0ristos. n felacesta, (l, *umnezeu, care prin firea 1a nu poate suferi, suferă prin firea umană pe care ;iasumat-o şi cu care 1-a unit în mod substanţial, dar neamestecat, iar divinitatea 1a conferă suferin1ale o valoare de ispăşire infinită, dumnezeiască. 6st/el, în misterul ne!"truns al ntru!"rii întâlnesc %i se concilia)" în mod !er/ect e?ien$ele (re!t"$ii in/inite a lui (umne)eu cu acele aIubirii Sale in/inite. Iar re)ultatul coo!er"rii acestor dou" atribute divine este îndumne)eirea /i



noastre umane, îm!"rt"%irea noastr" din /irea %i via$a divin", aici %i în ve%nicie. Iat" !unctculminant al iubirii lui (umne)eu )C"ci a%a a iubit (umne)eu lumea, încât !e *nicul +"scFiu al S"u -a dat, !entru ca oricine crede în El s" nu !iar", ci s" aib" via$" ve%nic" 87oan 7EI9. 7ată suprema dovadă că *umnezeu este iubire. spus-o 7isus însuşi: ) +imeni nu are mai madraoste decât aceasta ca cineva s"-%i !un" su/letul !entru !rietenii s"i 87oan _', E9. Or, 7isurealizat un şi mai mare !rad în iubire, căci (l ;i-a dat sufletul nu numai pentru prietenii 1ăi, cipentru toţi duşmanii lui din prezent, trecut şi viitor, realizând ceea ce se cheamă )nebunia iubiriprin moartea 1a pe Cruce.

Contem!lând acest tablou, ar trebui s" e?clam"m %i noi cu un s/ânt K8anti me amasti, ut 8odisse videarisJ =6tât de mult m-ai iubit, (oamne, încât se !are c" 8e-ai urât !e 8ine nsu$i >

;i, spontan ne vine pe buze întrebarea: Cum !oate omul s" stea ne!"s"tor, cum !oate r"s!un!rin re/u) unei ast/el de iubiriD Cum nu se las" atras de aceast" iubire ca o !lanet" de soaredin care s-a des!rins %i în urul c"ruia se învârteD Cum nu-l fascinează chemarea lui 7isus: ) 6%a v" iubi$i unii !e al$ii !recum Eu v-am iubit !e voi <

;i văzând cum ura seamănă în "urul nostru discordie, lacrimi şi pustiire, nu puţini se întreabă: Cuse îm!ac" toate acestea cu !urtarea de ri" a lui (umne)eu, cu ;roviden$a SaD +u cumva adre!tate aceia care a/irm" c" (umne)eu a uitat de lume, c" e !asiv, c" o las" de ca!ul eiD rătăcită şi hulitoare "udecată+

*eoarece, deşi pare paradoAal, ceea ce nouă ni se pare a fi o absenţă a lui *umnezeu din lume şiabandonare a ei este de fapt o latură a iubirii lui faţă de noi. ;i iată cum. (umne)eu conduce lumdu!" dou" /eluri de lei leile /i)ice B care diriea)" /enomenele lumii materiale %i caac$ionea)" în mod determinist, necesar, inde!endent de voin$a omului B %i leile morale B cade!ind, în a!licarea lor, de concursul liber al voin$ei omului. De aceea !i relele 7nt0lnite 7n lum

sunt de două feluri=

rele fi2ice cu sunt 'olile, cataclisele naturale, oartea, !ecurân! !in leile fi2i

ineDora'ile, 0i

rele orale enerate !e eDercitarea a'u2i+$ a li'ert$*ii !in artea oului, care #n loc s

lucre2e confor leii orale a!ic$ oruncii lui 8une2eu reflectat$ #n con0tiin*a sa



#ncalc$, ro+ocân! astfel r$u, fie sie0i, fie aroaelui 0i, #n a'ele ca2uri, ofens$ l 8une2eu, leiuitorul sure.

Or, a pretinde ca *umnezeu să împiedice sau chiar să suprime orice rău fizic: boală, calamitate, însemna a pretinde ca (l să suspende la fiecare pas le!ile firii, deci a pretinde o minune. e de al

parte, dacă aceste le!i fiAe ce conduc cursul fenomenelor naturale s-ar schimba la tot pasul, ele l-dezorienta pe om, iar acesta nu le-ar putea pune în slu"ba sa. 3otodată, permiţând aceste rele neintervenind pentru împiedicarea lor, *umnezeu o face aceasta în scopul de a ne servi dreavertisment, cotitură pentru viaţa noastră, apel la convertire.

n !rivin$a relelor de ordin moral, adic" a celor !rovocate de om !rin abu)ul de libertatea s(umne)eu îi res!ect" omului libertatea !entru c" numai ceea ce /ace omul în mod liber ca!"

valoare moral", este meritoriu sau nemeritoriu în /a$a lui (umne)eu. O faptă săvârşită simperiul silei nu are nici o valoare.

DesigurH Dumne$eu 7l luminea$ă #e om 6 arăt0ndu*i #rin 7ndemnuri lăuntriceH #revenimente ori #rin semeniH calea cea bună de urmat * dar El nu*l forţea$ăH nu*l sile!te a#uce #e drumul arătat de El% "t0t de mult 7i res#ectă Dumne$eu libertatea #e care i*a dăruoH 7nc0t #referă să #ermită ca omul să abu$e$e de eaH 7ncălc0nd legea moralăH dec0t să isu#rime% Nu*l #ede#se!te imediatH ci 7l a!tea#tă 7ndelungH 7l rabdăH 7i trimite g0nduri bune s#a se 7ntoarce de la #ăcatH deoarece fiind El #reabunH nu vrea ca fă#tura Sa cea mai iubită să #iardă murind 7n stare de #ăcatH ci să revină la S0nul Său #ărintesc !i să*i redea viaţa divin#ierdută= )C"ci nu a trimis (umne)eu !e Fiul S"u în lume ca s" udece lumea, ci ca s-mântuiasc" !rin El 87oan 777, EG9.

n înţelepciunea 7ubirii 1ale nemăr!inite, *umnezeu, prin 5iul 1ău, a aşezat pe pământ mpărăţmilei şi răbdării 1ale, rezervându-;i pentru &iua /udecăţii eAercitarea prero!ativei de /udecătpreadrept. ;i aşa e normal, ca premiul ne!răit al fericirii fără sfârşit să fie precedat, aici pe pămânde o perioadă de încercări, de eAamene, de luptă, prin care fiecăruia să i se ofere posibilitănelimitate de a-şi câşti!a merite prin fapte bune şi astfel să se desăvârşească, pentru ca în cer săprimească cununa unei fericiri proporţionate cu hărnicia şi fidelitatea cu care a fructificat aici pământ talanţii, darurile primite de la *umnezeu. ;i tot atât de normal şi lo!ic este ca omul lenenepăsător şi împietrit în păcat, la sfârşitul perioadei de încercare să-şi primească pedeapsa meritapentru faptul de a fi refuzat să iubească 7ubirea.



şadar, iubiţii mei, să-% adorăm şi să-% slăvim pe bunul *umnezeu pentru iubirea şi mila 1neţărmurită şi să-7 mulţumim pentru îndelun!a 1a răbdare, căci, oricât de contradictoriu şi paradoAli s-ar părea celor ce "udecă superficial, *umnezeu rămâne acelaşi infinit de bun şi iubitor ărinte,atunci când ne copleşeşte cu mân!âieri şi favoruri sensibile, ca şi atunci când norii suferinţelor tot felul ne cernesc viaţa, ori când infamii şi hulitorii sunt lăsaţi să se bucure în voie de !lorie

belşu!, (l, ărintele nostru, tolerând până la ziua marii socoteli ne!hina alături de !râu, ) !lou"!este cei buni, %i !este cei r"i, %i r"sare soarele S"u %i !este cei dre!$i, %i !este cei nedre!$i 82a', KJ9. min.



Pr% "nton@ 5% Coniaris * Dumne$eu a!a a iubit?



)C"ci (umne)eu a%a a iubit lumea, încât !e Fiul S"u Cel *nul-+"scut l-a dat ca oricine crede El s" nu !iar", ci s" aib" via$" ve%nic". 87oan ,EI9

=nii îl consideră pe teolo!ul elveţian ^arl #arth ca fiind unul dintre cei mai mari teolo!i !eneraţiei sale. n timp ce ţinea un curs seminariştilor, un tânăr l-a întrebat: K6$i !utea concentra$i într-o sinur" !ro!o)i$ie esen$a credin$ei cre%tineDJ 3oţi seminariştii stăteau urechile ciulite, aşteptând să audă ceva măreţ, profund, şi complicat în acelaşi timp. *r. #arthrăspuns: )m scris numeroase cărţi de teolo!ie în care am încercat să eAplic marele !eniu al reli!icreştine. >u am încercat însă niciodată să pun totul într-o propoziţie@ *ar dacă voi vreţi aceastcred că pot. ropoziţia unică pe care aş oferi-o ca eApresie a ceea ce este cu adevărat creştinismul fi dintr-un cântec pe care obişnuia să mi-l cânte când eram mic. 7ată versurile:

Ştiu c" Iisus m" iube%te

;entru c" :iblia asta-mi veste%te.



*acă ar fi fost oricine altcineva, nu ar fi scăpat uşor cu o astfel de definiţie. *ar era ^arl #arth, umare intelectual, un !eniu, un spirit enciclopedic.

*espre această mare iubire ne vorbeşte astăzi (van!helia. *e fapt pasa"ul 7oan ,EI a fost num)(van!helia în miniatură. *acă ar fi să pierdem între! 'echiul 3estament, chiar şi >oul 3estamedacă l-am pierde, ar fi foarte trist, un dezastru, dar tot am avea inima 1cripturii dacă ştim acest unverset. entru că în acest verset avem cuprins între!ul mesa" al creştinismului: )C"ci (umne)eu a

a iubit lumea, încât !e Fiul S"u Cel *nul-+"scut l-a dat ca oricine crede în El s" nu !iar", ci saib" via$" ve%nic".

S"!t"mâna viitoare vom celebra n"l$area S/intei Cruci B o )i ce aniversea)" desco!erirea Cruc!e care a /ost r"stinit Iisus. 8im! de a!roa!e !atru secole, crucea a /ost !ierdut", înro!at!ân" a /ost desco!erit" de S/. Elena %i ridicat" din !"mânt, în uralele mul$imii. cesta este detaliu minor în istoria Crucii.

7mportantă este Crucea în sine şi ce semnifică ea pentru noi. ărinţii #isericii au ales în mod înţelecuvintele (van!heliei de astăzi, să fie citite în duminica dinaintea sărbătorii nălţării 1fintei Crudeoarece aceste cuvinte cuprind adevărata semnificaţie a Crucii: )C"ci (umne)eu a%a a iublumea, încât !e Fiul S"u Cel *nul-+"scut l-a dat ca oricine crede în El s" nu !iar", ci s" aibvia$" ve%nic".

entru a înţele!e mai bine acest verset, să îl împărţim în trei părţi mari: marele 53, marele C3marea 4O2717=>(.

#arele /a!t

rima parte, marele 53, este iubirea lui *umnezeu: )C"ci (umne)eu a%a a iubit lumea. >i atra!e atenţia imediat asupra faptului că *umnezeu este iubire. 8ot ce /ace El vine din iubire.

• 8in iu'ire la f$cut 8une2eu e o !u$ c-iul 0i ase$narea Sa, 0i la us #ntrun ara!

al fruuse*ii.



• Iu'irea la f$cut e 8une2eu s$ ne !ea ele Eece /orunci rin âna lui Moise, 0i tot !

iu'ire nea triis rofe*ii.

• Aceea0i iu'ire eDlic$ estul !e a nil triite e Fiul S$u #n lue, entru a face real$ oul

iu'irea at$lui, entru a ar$ta coasiunea Sa entru 'olna+i 0i entru cei a$sa*i ! $cate.

• Iu'irea la con!us la ruce.

• Iu'irea la f$cut e Iisus s$ se roae entru cei care lau crucificat> &8at", iart"-le lor c"nu %tiu ce /ac.”

• 8in iu'ire, #ntre aonie 0i oarte Iisus a $sit eneria s$ #l asculte e cel crucificat lân$

care ia striat> & ;omene%te-m", (oamne, când vei veni în m!"r"$ia 8a”.

•

Iu'irea la f$cut s$ se ri!ice !in orânt 0i s$ sun$> & Eu sunt nvierea %i ia$a< cel crede în #ine, c5iar dac" va muri, va tr"i ”.

oate aceste sene ale iu'irii lui 8une2eu sunt curinse 0i sinteti2ate #n acest unic 0i fruo+erset> KC"ci (umne)eu a%a a iubit lumea, încât !e Fiul S"u Cel *nul-+"scut l-a dat ca oricincrede în El s" nu !iar", ci s" aib" via$" ve%nic"J.

#arele act

2arele C3 al iubirii lui *umnezeu este că ) !e Fiul S"u Cel *nul-+"scut l-a dat .

*n /aimos c"lu"r din Evul #ediu a anun$at c" avea s" !redice seara, în Catedral", des!iubirea lui (umne)eu. Oamenii s-au strâns în lini%te, a%te!tând !redica, în tim! ce a/ar" ultimera)e de soare se stineau odat" cu venirea întunericului. Când în s/âr%it nu mai era nici o lic"ride la soare, c"lu"rul s-a dus la candelabru, a luat o lumânare %i cu ea a!rins" a mers la statuîn m"rime natural" a lui 2ristos !e cruce. 6 luminat r"nile de la !icioarele ui, a!oi cele de mâinile ui, iar mai a!oi coasta Sa. n t"cere, s-a în"l$at a!oi !e vâr/uri, luminând ca!ul statu%i coroana de s!ini. 6ceasta a /ost !redica sa. Oamenii au stat în lini%te %i au !lâns, /iecare %tiinc" se a/la în centrul unui mister, con%tient c" !rivea la e?!resia su!rem" a iubirii lui (umne)e



B o iubire atât de !ro/und", atât de mare, atât de etern", încât nici nu !oate /i e?!rimat", nici n!oate /i m"surat".

cesta este marele C3 al creştinismului 6 iubirea lui *umnezeu a dat lumii ceea ce era mai preţipentru (l: 5iul 1ău Cel =nul->ăscut.

#area !romisiune

l treilea aspect din 7oan ,EI este marea promisiune: Koricine crede în El nu !iere, ci are viave%nic"J. ceasta este esenţa creştinismului: promisiunea mântuirii şi a vieţii eterne prin credinţa

7isus 0ristos, *omnul nostru. cest adevăr se află în centrul credinţei creştine$ aceasta este mar4O2717=>( a creştinismului.

(e aceea a !utut ictor 2uo s" scrie KCând voi /i coborât în cri!t", voi !utea s!une, ca mual$ii, RNilele muncii mele s-au s/âr%it, dar nu voi !utea s!une Ria$a mea s-a s/âr%it. #ormântnu este o alee în/undat"< este un drum ce conduce dincolo. #arc5ea)" s/âr%itul unui a!us înce!utul unor noi )ori.J

*atorită acestei promisiuni, nu rămânem în!ropaţi în pământ, ci avem putea de a ne ridica la o noviaţă: noi nu vom pieri. *atorită acestei promisiuni, cel care crede în (l, are viaţă veşnică$ avesperanţă, iar viaţa este eternă.

i mulţumim lui *umnezeu pentru această mare 4O2717=>(: ) Şi du!" cum #oise a în"l$%ar!ele în !ustie, a%a trebuie s" se înal$e Fiul Omului, ca tot cel ce crede în El s" nu !iar", ci saib" via$" ve%nic".

ceastă mare iubire a lui *umnezeu cere de la noi un răspuns. 4ăspunsul Sf0ntului Pavel a fo) Iubirea lui 2ristos m" c"l"u)e%teM c"ci !entru mine via$" este 2ristos. 4ăspunsul nostru poate fi altul.



n conclu)ie

4ezumând ceea ce am spus, !ăsim trei mari adevăruri în 7oan ,EI:

primul este marele 53 6 )C"ci (umne)eu a%a a iubit lumea$

al doilea este marele C3 6 K=încât> !e Fiul S"u Cel *nul-+"scut l-a datJ $

al treilea este marea 4O2717=>( 6 K=ca> oricine crede în El s" nu !iar", ci s" aib" viave%nic"J.

6vem aici esen$a întreii Evan5elii, a întreului mesa al cre%tinismului. Cre)ând acest versene !unem în c5iar inima credin$ei cre%tine. +e !unem în !re)en$a iubirii lui (umne)eu. "siiertarea, mântuirea, !acea lui (umne)eu %i via$a ve%nic".

ugăciune

(oamne (umne)eule, ce iubire uimitoare divin" ;rime%te su/letul meu, via$a mea, !e minde-a întreul

Prof% >asile 1ogonea * Dumne$eu ne aAută să ne na!tem #rin semnul CruciiB



/ericoa +an-elic$ a 8uinicii !inaintea =n$l*$rii Sfintei ruci sau a on+or'irii ;ui Iisus 9ico!i este lin$ !e #n*elesuri 0i ne #n+a*$ !esre a!e+$rul na0terii !in nou rin con+or'ir!intre l 0i 9ico!i, entru c$ rin !iscu*ia aceasta, noi ne ute !a seaa !e fatul c$ o con!i*reliinar$ a cet$*eniei cere0ti este na0terea !in nou, iar !ac$ nu ne na0te !in nou, nu ute

+e!ea #$r$*ia lui 8une2eu, entru c$ fiecare !intre noi +e!e iu'irea ertfelnic$ Mântuitorului nostru Iisus 5ristos #n +ia*a noastr$, rin senul Sfintei ruci.

6ceasta ne îndre!t"$e%te %i ne îndeamn" s" cinstim S/ânta Cruce, s" ne însemn"m cu semnS/intei Cruci, ca iubirea lui (umne)eu s" ne ocroteasc", s" ne d"ruiasc" s"n"tate, s" ne /ereascde !rimedii, de accidente, de r"t"ciri, s" ne sca!e de întâm!larea cea rea %i s" ne !")easc" de tovr"ma%ii v")u$i %i nev")u$i.

(ac" un om se na%te din nou,

!oate vedea m!"r"$ia ui (umne)eu

>icodim avea o poziţie înaltă şi de mare răspundere în naţiunea iudeilor iar educaţia lui fusese dcele mai alese, poseda talente puţin obişnuite şi era un membru onorat al consiliului naţionmpreună cu alţii, el fusese mişcat de învăţătura lui 7isus şi cu toate că era bo!at, învăţat şi onorfusese atras în mod neînţeles de umilul >azarinean, pentru că nvăţăturile pornite de pe buze

2ântuitorului îl impresionaseră foarte mult şi dorea să cunoască mai multe din aceste adevăruminunate.

ntr-un consiliu al sinedrului, când se discutau măsurile ce trebuie să se ia faţă de 7isus, >icodimrecomandat prevedere şi moderaţie, când a susţinut că, dacă 7isus era într-adevăr investit autoritate de la *umnezeu, ar fi fost prime"dios ca ei să respin!ă avertizările %ui. reoţii n-aîndrăznit să nesocotească acest sfat şi pentru o vreme n-au luat măsuri pe faţă împotri2ântuitorului.



*e când auzise pe 7isus, >icodim începuse să studieze cu râvnă profeţiile despre 2esia şi, cu cstudia mai mult, cu atât era mai mult convins că (l era Cel care trebuia să vină. văzut p2ântuitorul primind pe săraci şi vindecând pe bolnavi, văzuse privirea lor plină de bucurie ascultase cuvintele lor de laudă şi nu putea pune la îndoială faptul că 7isus din >azaret era 3rimislui *umnezeu. (l dorea din toată inima să stea de vorbă cu 7isus, dar se ferea să mear!ă la (l faţă. r fi fost prea umilitor pentru un conducător al iudeilor să dea pe faţă simpatie pentru învăţător până atunci atât de puţin cunoscut. ;i dacă vizita lui ar fi a"uns la cunoştinţa sinedriului, fi făcut ca asupra lui să se reverse dispreţul şi bănuielile lor.

şa că s-a hotărât să aibă o întâlnire tainică, scuzându-se pe motivul că dacă (l ar fi mers pe faţă, alţii ar fi urmat pilda lui. flând prin cercetări bine făcute că locul unde 1e retra!e 2ântuitorul espe 2untele 2ăslinilor, el a aşteptat până când oraşul s-a cufundat în linişte şi după aceea l-a căutn faţa lui 0ristos, >icodim a simţit o stranie timiditate, pe care a căutat să o ascundă sub o aparende calm şi demnitate. L nv"$"torule, zise el, L%tim c" e%ti un înv"$"tor venit de la (umne)eu, c"nimeni nu !oate /ace minunile !e care le !o$i /ace 8u, dac" nu este (umne)eu cu el .

Suntem c5ema$i a ne !re"ti !entru în$eleerea Crucii

'orbind de darurile deosebite pe care le avea 7isus ca nvăţător, precum şi de puterea %ui uimitoade a face minuni, el spera să netezească drumul pentru această ocazie. Cuvintele lui aveau ca scsă eAprime şi să producă încredere, dar de fapt eAprimau necredinţă. (l n-a recunoscut pe 7isus 2esia, ci numai ca pe un nvăţător trimis de *umnezeu.

Iisus Şi-a îndre!tat !rivirea asu!ra vorbitorului ca %i când ar /i citit în su/letul lui %i în$ele!ciunea Sa ne$"rmurit" a v")ut în /a$a Sa un om care c"uta adev"rul. El %tia !entru cevenit %i cu dorin$a de a adânci %i mai mult convinerea care se "sea în mintea ascult"torului, ivorbit în mod direct, s!unând solemn dar blând K6dev"rat, adev"rat î$i s!un, c" dac" un om nse na%te din nou, nu !oate vedea m!"r"$ia lui (umne)euJ

(Aemplul suprem de receptivitate şi ataşament faţă de 7isus îl avem la coborârea de pe cruce aşezarea în mormânt. (l, împreună cu 7osif din rimateea, alt membru al 1inedriului 8+9, se v

în!ri"i de cele necesare: mormânt, !iul!iu, smirnă, aloe etc. 7ată, aşadar, iubiţi cititori, că nu doucenicii şi apropiaţii au fost pre!ătiţi pentru înţele!erea patimilor şi a "ertfei 1ale, ci şi suflete iniţiaflate în tabăra potrivnică, temei limpede al universalităţii mântuirii. 6st/el, la /el ca ucenicii, +icodim %i ca mul$i al$ii asemenea lor, suntem %i noi c5ema$i a ne !re"ti !entru în$eleereCrucii =misiunii> #ântuitorului, s!re a ne duce cu demnitate, a!oi, !ro!ria cruce a vie$ii, în sende misiune cre%tin" curaoas" %i ert/elnic" înaintea lui (umne)eu %i a oamenilor. 2ai alpărinţii şi educatorii suntem îndatoraţi a prelua rolul pre!ătitor la care ne cheamă 2ântuitorul preAemplul 1ău dumnezeiesc.



ltfel spus, să ne pre!ătim ca să pre!ătim, având în vedere mai ales !eneraţiile tinere, de cadepinde nemi"locit viitorul naţiunii. Concret, a-i pre!ăti să profeseze un creştinism autentic şi îmbrăţişeze o carieră utilă ţării, familiei, lor înşişi, în spirit de "ertfă şi patriotism sincer. ccenpus pe o educaţie sănătoasă se întâlneşte în toate statele civilizate, începând cu lumea antică. 2arenostru peda!o!, 1imion 2ehedinţi 8EBID-EHID9, reţine de aici însă ideea selecţiei.

(l spune: )entru a educa, trebuie întâi să selectăm 8ltă creştere. ;coala muncii9, adică să

repartizăm pe fiecare potrivit vocaţiei şi posibilităţilor. (l dă un eAemplu aparent banal, dar deosebde semnificativ: un dresor de animale, 0a!enbe[, la un moment dat, din douăzeci de lei câţi i-fost încredinţaţi pentru dresa", numai patru au trecut testele de preselecţie+ 4evenind la subiectnostru, pre!ătirea pentru crucea vieţii, în sens de misiune, numai printr-o selecţie şi repartiţserioasă a tinerilor, urmată de o educaţie )spartană, dar în duh creştin şi actual, se poate a"un!e rezultatele dorite. n acest sens, nu trebuie i!norată situaţia dramatică de acum, în care, cu banfiecare urmează facultatea pe care o doreşte, indiferent de vocaţie şi aptitudini. nual, absolvă seuriaşe la *rept, 2edicină şi chiar 3eolo!ie, plus la alte nenumărate facultăţi, mai ales particular

fără acoperire în pre!ătire şi necesar, din vina unor decani şi profesori lacomi de bani şi lipsiţi dconştiinţă, dar, de multe ori, şi a tinerilor înşişi, deodată cu a părinţilor acestora, care ţin neapărat a"un!ă )cineva, fără vocaţie şi însuşirile necesare.

Semnul Crucii r"mâne ve%nic

Cum îşi vor purta crucea şi ce misiune creştină vor face aceşti absolvenţi plătitori, eAtrem de slpre!ătiţi, este dureros să ne ima!inăm+ *e aceea, împlinirea misiunii noastre creştine pe pămâtrebuie să aibă mereu în atenţie "ertfelnicia 2ântuitorului, a ucenicilor 1ăi şi a tuturor celor care 7-

urmat cu deplină conştiinciozitate. >u doar declarativ, prin simpla apartenenţă la creştinism, prparticiparea la slu"be sau închinarea la icoane şi în faţa Crucii, de ar fi cât de evlavioasă.

Căci nsuşi 2ântuitorul ne-a avertizat limpede: ) +u oricine mi )ice K(oamne, (oamneJ va intîn îm!"r"$ia cerurilor, ci cel ce /ace voia 8at"lui #eu Celui din ceruri 82atei G, DE9. şadar, cce face, precum (l a făcut voia 3atălui şi precum ucenicii %-au imitat: "ertfelnic, până la capvieţuind modest, cu iubire pentru toţi, inclusiv vră"maşi, cu osteneală, cura" şi demnitate. m zicîn termeni moderni, în spirit de performanţă etică, întrucât, iată, pentru cuvântul )cruce, în sens

)misiune, se poate utiliza această eApresie. 7ar performanţa nu presupune neapărat titluri academisau funcţii înalte, ci fiecare să fie conştiincios şi de bună credinţă în munca şi în familia lui, de ar cât de modestă+

Semnele Crucii r"mân ve%nic în tru!ul #ântuitorului Iisus 2ristos, Cel nviat %i n"l$at ceruri, !entru a ne ar"ta cât de mult ne-a iubit El !e noi %i S-a d"ruit nou", ca !e noi s" ne ridila ceruri.



*e aceea, 1ărbătoarea nălţarea 1fintei Cruci, ca cinstire a 1fintei Cruci, este preamărirea iubi"ertfelnice, a iubirii smerite, sin!ura iubire pe care *umnezeu o preţuieşte. El nu !re$uie%te iubir!osesiv" %i mândr", ci iubirea smerit", care desc5ide su/letul omului s!re a iubi !e (umne)eu !e semenii no%tri



Convorbirea lui Iisus cu Nicodim% Necesitatea de a ne smulge din inerţia incon!tienţei

KOrice con/runtare cu adev"rul este o udecat". Cel mai înro)itor lucru Tla udecat"U va demascarea total" a i!ocri)iei în care am tr"it, /a!tul c" am tr"it lu!tându-ne continuu s" nascundem adev"ratul nostru c5i! %i s" am"im lumea din ur %i c5iar !e noi în%ine cu o imain/als"MJ

K(ac" ne consum"m via$a la nivel e?terior %i /i)ic, /"r" s" lu"m seama la com!onendu5ovniceasc" a !ro!riei noastre e?isten$e, suntem la nivelul alnic al su!ravie$uirii, la nivel

cel mai de os, în care contea)" ce se întâm!l" în e?terior, nu %i ce sens au în inima noastrlucrurile care se întâm!l"MJ

KKK

Cu #ărintele Coman des#re dimensiunea duovnicească a realităţii !i des#re udecată



5ra!ment din con+or'irea lui Iisus cu 9ico!i>

Şi nimeni nu s-a suit în cer, decât Cel ce S-a coborât din cer, Fiul Omului, Care este în cer.

Şi du!" cum #oise a în"l$at %ar!ele în !ustie, a%a trebuie s" se înal$e Fiul Omului,

Ca tot cel ce crede în El s" nu !iar", ci s" aib" via$" ve%nic".

C"ci (umne)eu a%a a iubit lumea, încât !e Fiul S"u Cel *nul-+"scut -a dat ca oricine crede EI s" nu !iar", ci s" aib" via$" ve%nic".

C"ci n-a trimis (umne)eu !e Fiul S"u în lume ca s" udece lumea, ci ca s" se mântuiasc", !rEI, lumea.

=Ioan 3, 13-17. (uminica dinaintea n"l$"rii S/intei Cruci >

H. H"dulescu ntâlnire la nivel înalt, am putea spune. #ântuitorul 2ristos Se întâlne%te cu urabin, c"rturarul +icodim. ărinte profesor Constantin Coman, iniţiativa întâlnirii nu îi aparţine l0ristos. >icodim vine la 0ristos. Evan5elia du!" Ioan ne s!une c" un /runta% al iudeilor, /oar!robabil un om în vârst", vine la un rabin tân"r, în vârst" de 3@ de ani . Cum să înţele!em aceapornire a lui >icodim< ;tim că fariseii şi cărturarii erau foarte ostili 2ântuitorului 0ristos% +icodi

de ce iese din rândD

;r. Coman Orice re!ulă are şi eAcepţii, care o întăresc. +icodim este, evident, o e?ce!$ie în cece !rive%te atitudinea /a$" de #ântuitorul 2ristos a claselor conduc"toare iudaice. El ermembru al Sinedriului, un /el de !arlament al iudeilor din vremea aceea. 1fântul (van!helist 7one lasă să înţele!em că >icodim vine la 0ristos foarte sincer interesat. 1emnele şi minunile pe cale făcea 2ântuitorul 0ristos îl convin!, aşa cum mărturiseşte el însuşi, că sunt de la *umnezeu. r

urmare, interesul ma"or este !enerat de minunile receptate de >icodim ca semne dumnezeieşti.

H. H"dulescu oartă cu 0ristos o discuţie teolo!ică, un dialo! foarte dens. *e fapt, >icodim adouă intervenţii consemnate de 1fântul (van!helist 7oan, restul capitolului al treilea consemnearăspunsurile 2ântuitorului către >icodim. i descoperă foarte multe % i desco!er" rostul !re)en$Sale în lume, m"rturisind draostea lui (umne)eu !entru lume, care st" la ba)a 5ot"rârii Sale



a trimite !e Fiul S"u în lume> (umne)eu, atât de mult a iubit lumea, încât !e unicul S"u F-a trimis !entru ca to$i cei care vor crede în El, nu vor !ieri, %i vor avea via$" ve%nic"J 8,EI9

*ar, în acelaşi timp, îi descoperă şi ceva din "ertfa, care avea să urmeze. 5ace referire la ceea cărturarii şi fariseii ştiau foarte bine din 'echiul 3estament şi aduce în discuţie un teAt din cart

9ueri, referitor la %ar!ele de aram" în"l$at !e un b"$, care îi t"m"duia !e cei mu%ca$i de %ar!E?!lica$i-ne aceast" întrebare %i le"tura cu vremea în care #ântuitorul 2ristos vorbea c+icodimD

;r. Coman ntr-adevăr, >icodim „se ier!e” din dialo!. re numai două scurte întrebări, care ofe2ântuitorului prile"ul de a dezvolta câteva teme fundamentale. ceasta ţine un pic şi de stilspecific 1fântului (van!helist 7oan 6 a se vedea şi dialo!ul cu femeia samarineancă. He/erirea ec5iul 8estament %i la evenimentul cunoscut din istoria biblic" vec5i-testamentar" esbinevenit" într-o discu$ie cu un /ariseu %i un înv"$"tor de lee cum era +icodim. ;entrnecontenita cârtire în tim!ul !ererin"rii, (umne)eu !ede!se%te la un moment dat !e israel

trimi$ând !este ei %er!i venino%i. 2ot <unul Dumne$euH 7n urma rugăciunilor insistente !i #lide căinţă ale lui 5oiseH le trimite remediul salvator= #oise !rime%te !orunc" s" înal$e un %ar!de aram" !e un lemn, la care doar !rivind cel mu%cat de %ar!e se vindeca.

H. H"dulescu O vindecare miraculoasă, pentru că nu poţi să te vindeci uitându-te la ceva+



;r. Coman O vindecare miraculoasă care făcea evident tuturor faptul că salvarea vine de *umnezeu. u!ta, în /ond, se d"dea !entru !"strarea con%tiin$ei c" (umne)eu este cu ei, c" Ela scos din robia Ei!tului %i îi va conduce în !"mântul /""duin$ei. 8oate interven$iile minunaîn istoria lui Israel /unc$ionea)" ca teofaniiH ca ar"t"ri ale lui (umne)eu. ceste intervenminunate ale lui *umnezeu în istoria vechi-testamentară funcţionează, de asemenea, aşa cum tocmne arată 2ântuitorul 0ristos, ca tipuri pentru istoria nou-testamentară, pentru evenimentele centradin viaţa 5iului lui *umnezeu întrupat. Înălţarea !ar#elui de aramă #e lemn trimite la 7nălţar#e lemnul Crucii a 50ntuitorului ristos% 6%a cum aceea a /ost salvatoare !entru iudei, tot ar"stinirea Fiului lui (umne)eu va /i mântuitoare !entru omenirea întrea" . 5iul lui *umnez1e va înălţa pe cruce, aşa cum şarpele a fost înălţat de 2oise spre izbăvirea celor pierduţi. 6ceastrimitere la istoria vec5i-testamentar" este o sc5em" ermineutic" /oarte des /olosit" de S/inEvan5eli%ti. Evenimentele vec5i-testamentare ascund în ele sensuri viitoare din e!omesianic"H a întrupării 5iului lui *umnezeu şi din evoluţia ulterioară a evenimentelor. (ra firesc un reprezentant de frunte al societăţii iudaice, cum este >icodim, să poată pătrunde sensuriascunse ale evenimentelor vechi-testamentare. *e aceea 2ântuitorul 0ristos le foloseşte în discu

cu el. :iserica îns"%i, în literatura ei lituric", continu" s" /oloseasc" acest limba, sco$ând devenimentele vec5i-testamentare sensuri %i c5ei !entru în$eleerea evenimentelor, a realit"$ildin e!oca nou-testamentar" %i din istoria ei !ân" ast")i.

Corespondenţa evenimentelor se realizează la nivel duhovnicesc, la nivelul sensurilor duhovniceş*e eAemplu, ca şi în cazul şarpelui de aramă, şi în situaţia ridicării 5iului lui *umnezeu pe Cruci)b"virea nu vine dintr-o înl"n$uire de cau)" %i e/ect. I$băvirea vine de susH de la Dumne$euB dialo!ul cu >icodim, 2ântuitorul 0ristos aduce în discuţie tensiunea dintre realităţile pământeşticele cereşti, dintre cele de aici şi cele din cer, dintre cele trupeşti şi cele duhovniceşti.

Face /oarte clar !reci)area c" nu are nimeni acces la cele cere%ti, decât Cel care a coborât dacolo. (e aceea, El, Fiul lui (umne)eu întru!at, va deveni unica noastră #oartă s#re cesinura %ans" a lumii create, !"mânte%ti, de a se îm!"rt"%i de cele cere%ti.



(e ce este atât de im!ortant" aceast" aunere a noastr" la cer %i îm!"rt"%irea de cele cere%tiPentru că aceasta este finalitatea existenţei noastreH #entru aceasta am fost creaţi !iH consecinţăH numai a!a ne 7m#linim existenţa% I)b"virea, eliberarea, mântuirea, îm!linirevederea îm!"r"$iei, via$a ve%nic"H toate aceste sintagme sau ex#resii ex#rimă 7m#linirexistenţială a omuluiH finalitatea #entru care el a fost creat% (le nu sunt posibile decât pr

împărtăşirea de *umnezeu. 6ceasta este marea tain" a credin$ei noastre %i aceasta /ace :iseri!rin lucrarea ei continu" Îl 7m#ărtă!e!te #e Dumne$eu omenirii% #iserica însăşi este se!mende omenire care se împărtăşeşte la propriu de *umnezeu. #iserica este formată din suma celor caprin botez au primit *uhul lui *umnezeu. (venimentul la care 2ântuitorul 0ristos face foarte cltrimitere, în dialo!ul cu >icodim, este cel al botezului: (e nu se va na%te cineva din a!" %i d(u5, nu va !utea s" intre în îm!"r"$ia lui (umne)eu” (Ioan 3, @).

2ântuitorul vorbeşte despre o naştere din duh, în contrast, bineînţeles, cu naşterea din trup, pe cao cunoaştem. +a%terea din tru! !resu!une na%terea !rin s"mân$". Cauza naşterii este semănarunei seminţe care întâlneşte un o!or rodnic şi se zămisleşte acolo o fiinţă umană. ;aralel cu aceasna%tere tru!easc", %i mult su!erioar" ei, este na%terea din (u5, na%terea de sus, na%terea din cedin a!" %i din du5. cest eveniment, care nouă ne scapă de cele mai multe ori, deşi este mimportant decât naşterea trupească, se săvârşeşte în 3aina 1fântului #otez, printr-un !est foarsimplu din punct de vedere fizic.

n discu$ia cu +icodim, 2ristos sublinia)" dimensiunea du5ovniceasc" a realit"$ii, com!onendu5ovniceasc" a lucrurilor. Ce înseamn" com!onenta du5ovniceasc" a lucrurilorD umcreată 7n ansamblul eiH ca !i orice #arte a eiH au două com#onente= o com!onent" /i)ic" %icom!onent" du5ovniceasc". Com#onenta duovniceascăH ca să #utem 7nţelegeH este ceea ce nnumim ând, inten$ie, motiva$ie, mi%care l"untric". 3rupul şi fizicul sunt manifestări, eApresii arealităţii duhovniceşti. +oi în%ine, în via$a de /iecare )i, /acem !roba acestui adev"r. Când duceun buc5et de /lori cuiva, de e?em!lu Este un est care nu se e!ui)ea)" în estul /i)ic ca atare, se de/ine%te în /unc$ie de sensul !e care i-l dau eu în inima %i în mintea mea. #uchetul de flopoate fi un !est prin care-mi eAprima dra!ostea faţă de cineva sau, acelaşi buchet de flori, poateun !est prin care vreau să dobândesc bunăvoinţa cuiva, să cumpăr interesul cuiva. 6%adar, buc5etde /lori !oate /i draoste sau mit".

Dacă ne consumăm viaţa la nivel exterior !i fi$icH fără să luăm seama la com#onen

duovnicească a #ro#riei noastre existenţeH suntem la nivelul Aalnic al su#ravieţuiriiH la nivel



cel mai de AosH 7n care contea$ă ce se 7nt0m#lă 7n exteriorH nu !i ce sens au 7n inima noastrlucrurile care se 7nt0m#lă% %a acest nivel cu !reu se poate vorbi despre cele dumnezeieşti. NoameniiH suntem cemaţi să trăim nu numai la nivelul duovnicesc omenescH ci la niveldumne$eiescH adică #ărta!i realităţilor dumne$eie!ti%

(umne)eu este du5J, spune acelaşi 1fânt (van!helist 7oan. *umnezeu nu 1e manifestă trupeşpentru că nu este trup, nici fizic, pentru că nu este fizic. Dumne$eu este du !i se manifes

duovnice!te% 1ă ne !ândim ce este duhul+ ?ândul nostru, intenţia noastră, vrerea noastră surealităţi duhovniceşti. 8oate sentimentele noastre se )"mislesc la nivel du5ovnicesc %i sunt realit"du5ovnice%ti. 3ot 1fântul 7oan (van!helistul spune despre (umne)eu c" este iubire. Nu ne s#ucă iube!teH ci că este iubire% *umnezeu este plinătatea eAistentei duhovniceşti şi plinătateAistenţei duhovniceşti este eAistenţa ca iubire. Omul, %i el este du5, dar nu are !lin"tatee?isten$ei !entru c" nu e?ist" !rin sine, ci e?ist" !rin alimentare din resurse du5ovnice%e?terioare. ;i noi eAperimentăm iubirea, într-o măsură sau alta, şi ne putem da seama că este o staduhovnicească. 1i!ur, se manifestă în trup şi în mişcările noastre fizice, dar este o realita

duhovnicească.

>outatea pe care o aduce 0ristos şi despre care vorbeşte (van!helia de astăzi, ca de altfel, !eneral, toată (van!helia 2ântuitorului 0ristos, este #osibilitatea ce se oferă omului de a

7m#ărtă!i de Duul dumne$eiesc !i de a trăi la nivel duovnicesc*dumne$eiesc% "ceasta esna%terea din nouH des#re care vorbe!te ristosH sau cea de-a doua na%tere, na%terea din du6tât de im!ortant" este aceast" !osibilitate ce se o/er" oamenilor în 2ristos, încât ea a /oec5ivalat" cu o nou" crea$ie. şa cum la început a făcut *umnezeu cerul şi pământul, tot aşa, prîntruparea 5iului lui *umnezeu, avem un $ânt nou 0i un cer nou. şa cum a făcut *umnezeu continuare pe om din ţărână, la prima creaţie, tot aşa, prin 0ristos *umnezeu, /ace !e omul cel noOfă#tura cea nouăFH din du5. Cerul cel nou şi pământul cel nou vor lua chip desăvârşit la sfârşit



veacurilor, atunci când se va schimba chipul acestei lumi. a /el %i omul cel nou, va lua c5i! de!lla învierea cea de ob%te.

:iserica e?ist" ca s"-l c5eme !e om la nivelul dumne)eiesc de vie$uire, nu s" îmbun"t"$easvia$a material" a omului, nici c5iar !e cea moral". 0ristos ne cheamă să fim atenţi cu săracii,

cei nevoiaşi, cu cei defavorizaţi, nu !entru a re)olva !roblemele sociale, ci !entru ca s" /im c(umne)eu, ca s" ne a%e)"m în du5ul dumne)eiesc, în modul de vie$uire du5ovnicesc. "colo esesenţialulB >u în faptul propriu-zis că am dat cuiva ceva şi îmi a!onisesc nişte merite, mă ridic ochii multora. 5ai !i contabili$e$ s#un0nd= iat", (oamne, ce /ac eu *umnezeu face mult mmulte lucruri bune decât noi şi nu îşi face nici un fel de publicitate, nici nu aşteaptă vreo răsplată.

H. H"dulescu ărinte profesor, tot asemenea lui *umnezeu să fim şi în problema "udecă

lucrurilor din "urul nostru: 0ristos spune ceva care surprinde: +u a trimis (umne)eu !e Fiul S"în lume, ca s" udece lumea, ci ca lumea s" se mântuiasc" !rin ElJ. 7n altă parte, tot (van!helia după 7oan, ne este înfăţişat 0ristos ca Bu!ec$tor la finalul tiului. ;e 2ristos, care nudec", cum s"- în$eleemD (e /a!t El va udeca lumea aceasta, la s/âr%itul veacurilor. Ce vaacea udecat"D #ântuirea nu !resu!une %i udecataD

;r. Coman 7n limba"ul 1fântului (van!helist 7oan lucrurile sunt foarte clare. 1e porneşte de afirmaţia din (van!helia de astăzi, că Fiul omului nu a venit s" udece lumea, ci ca s"mântuiasc", atră!ându-ne atenţia ca nu cumva s" ne ra!ort"m la (umne)eu %i la Fiul l(umne)eu, la Evan5elie %i la :iserica Sa, ca la o instan$" care st" la !ând", a%a cum n!ândesc !oli$i%tii no%tri, când de!"%im vite)a sau când re%im în vreun alt /el . NuB Dumne$eu nv0nea$ă gre!elile noastreB (umne)eu st" %i vânea)" întoarcerea noastr". ntoarce s!atele de re%elile %i de la !"catele noastre %i a%tea!t" întoarcerea noastr" cu /a$a s!re El, ca s" reverasu!ra noastr" 5arul S"u, mila Sa, bun"tatea Sa Cu adevărat, 5iul Omului a venit să izbăvească, nu să ne pedepsească. *in păcate, crezându-se că ameninţările şi înfricoşăr

disciplinează şi cuminţesc pe oameni, acestea sunt folosite uneori eAcesiv de mult de căpredicatori. (ste o deviere de la adevărul (van!heliei.

1fântul 7oan (van!helistul spune că 0ristos va "udeca lumea pentru că 3atăl 7-a încredinţat "udecalumii: 8at"l nu udec" !e nimeni, ci toat" udecata a dat-o Fiului.J 87oan J, DD9.



(ar udecata ui nu va /i ca udecata omeneasc". /udecata va coincide cu dezbrăcarea lumii materialitatea în spatele cărei se ascund oamenii, de opacitatea în spatele căreia zămislim, săvârşşi înre!istrăm nestin!heriţi răul. >a fi o trans#arenţă totalăH o de$golire totală a tuturoconcomitentă cu revelaţia com#letă a adevărului lumii !i al lui Dumne$eu% >a fi ceecivalent cu afi!area la vedere a g0ndurilor noastre cele mai ascunse% 5aceţi un eAerciţiu ima!inaţie+ Ce ar însemna !entru oricare dintre noi s" se !roduc", la un moment dat, în !ublaceast" develo!are total" a ândurilor %i sentimentelor noastre ascunse, intime #" întreb daam !utea su!orta scena aceeaD Cred că am mai relatat, în alt conteAt, scena memorabilă atriarhul artenie al leAandriei la una din mănăstirile de maici din 'âlcea, dar se potriveşte ade bine conteAtului de faţă încât am să o repet.

(u!" o c"l"torie obositoare !e la m"n"stiri, !atriar5ul era !e un !ridvor, înconurat delea$iile înso$itoare %i de maicile din ob%tea m"n"stirii, care se minunau de a%a o oca)ie, de

se a/la în /a$a ;atriar5ului 6le?andriei 8oat" lumea t"cea.

;atriar5ul ;artenie s!une la un moment dat, cu o voce înceat", adresându-se, !arc", sie%i OEmaicilorB >ă uitaţi la mineGB Dacă aţi vedea ce este 7nlăuntrul meuH tare m*a! ru!inaBF

(u!" un moment de t"cere, continu" !e acela%i ton (ar %i eu dac" a% vedea ce este înl"untrvostru, tare v-a$i ru%ina >a veni o vreme c0nd !i voi veţi vedea ce este 7năuntrul meu !i eu este 7năuntrul vostruB? 2are ne vom ru!inaB%% +e mai r"mâne o sc"!are mila lui (umne)eu



udecata ce înseamn", de /a!tD Înseamnă confruntarea noastră cu adevărul de#linH adevărul #rivind existenţa noastră% >e spune acest lucru foarte clar 2ântuitorul 0ristos: Ci#" nesocote%te !e #ine %i nu !rime%te cuvintele #ele are udec"tor ca s"-l udece cuvântul !care l-a s!us acela îl va udeca în )iua cea de a!oi ”. 87oan ED,KB9.

a c"dea v"lul de !e oc5ii no%tri, de !e minte %i mai ales de !e inima noastr" %i vom în$eledes"vâr%it ceea ce ar /i trebuit s" /acem sau mai ales ceea ce ar /i trebuit s" /im. 'a fi o "udeca

fiinţială, ontolo!ică. 1ă ne închipuim dezamă!irea, ruşinea, tristeţea, frica ce ne vor cuprinconstatând amă!irea, rătăcirea, în care am trăit. -rice confruntare cu adevărul este o AudecatCel mai 7ngro$itor lucru va fi demascarea total" a i!ocri)iei în care am tr"it H fa#tul că am trălu#t0ndu*ne continuu să ne ascundem adevăratul nostru ci# !i să amăgim lumea din Aur ciar #e noi 7n!ine cu o imagine falsă%

0ristos va "udeca lumea pentru că (l este plinătatea eAistenţei, inclusiv a eAistenţei omeneşConfruntarea cu ristos este 7n sine Audecata% 1fântul postol avel ne spune că S/in$ii vudeca lumea 87 Cor. I, D9. Cum vor udeca S/in$ii lumeaD Prin sim#la confruntare a lumii cu *acă eu mă întâlnesc cu un om bun şi simt în el bunătatea, în clipa aceea sunt supus unei "udecăcare-mi semnalează lipsa bunătăţii şi eAistenţa răutăţii din mine. umea este su!us" !er!etuudec"$ii !rin con/runtare cu !re)en$a lui 2ristos %i a :isericii. 'ă reamintesc "ena pe care o simadulţii la întâlnirea cu simbolurile prezenţei lui *umnezeu. +oi, !reo$ii, sim$im aceea%i udecat" /a$a S/intei #ese. n m"sura în care avem o con%tiin$" trea)", uneori am /ui cât mai de!ardac" am !utea, din cau)a !rocesului de con%tiin$" care se declan%ea)" în noi odat" cu a!ro!ier

de S/ântul 6ltar %i de (umne)eiasca Eu5aristie.

ntr-una din ru!ăciunile pe care le rostim înainte de 1fânta 7mpărtăşanie, chiar mărturisim lucracesta, asimilând momentul cu cel al înfricoşătoarei "udecăţi finale: ;recum voi sta înaintîn/rico%"torului %i ne/"$arnicului 8"u scaun de udecat", 2ristoase (urnne)eule, !riminîntrebare %i dând r"s!uns de relele ce am /"cut, a%a %i ast")i, mai înainte de a sosi )iua osândirmele, stând la S/ântul 8"u 6ltar, înaintea 8a %i înaintea în/rico%"torilor %i s/in$ilor 8"i îner/iind îndu!lecat de m"rturia cuetului, !un înainte /a!tele mele cele rele %i /"r"deleile, dându-!e /a$" %i v"dindu-leJ u$ciunea a atra #nainte !e Sfânta =$rt$0anie, a Sfântului SieoMetafrastul, n.e!.H.

Când mer %i-mi îmbr"$i%e) tat"l sau mama, !e so$ia mea, sau co!ilul, %i cumva am re%it /a$" dei cu ceva, i-am tr"dat !rin acte de in/idelitate sau !rin minciuni, se consum" atunci în mine u

act de udecat" *acă mai sunt viu sufleteşte, dacă în mine mai pulsează ceva viaţă, atunci voi



"udecat de propria mea conştiinţă+ (ac", îns", sunt dea un im!ostor sau un îm!ietrit, nu mai simudecata. 6cum udecata aceasta este su!ortabil", !entru c" ne !utem ascunde, uneori c5iar !ro!ria noastr" con%tiin$", iar, alteori, ne !utem usti/ica cele mai condamnabile atitudini /a!te. udecata este cel mai /idel indicator al tre)viei !ro!riei con%tiin$e.

udecata este momentul 7nt0lnirii cu Dumne$eu faţă către faţăB Cei care au cre)ut în El %i avie$uit consecvent acestei credin$e nu vor mai /i udeca$i. >e asi!ură 0ristos însuşi: Cel ascult" cuvântul #eu %i crede în Cel ce #-a trimis are via$" ve%nic" %i la udecat" nu va veni, s-a mutat de la moarte la via$".J 87oan J, DK9.

%ucrul acesta este repetat de multe ori în (van!helia după 7oan: Cel ce crede în El nu este udecaiar cel ce nu crede a %i /ost udecat, /iindc" nu a cre)ut în numele Celui *nuia-+"scut, Fiul l(umne)eu.J 87oan ,EB9.

ceasta este "udecata lui *umnezeu+ 2esa"ul *umnezeieştilor (van!helii, pe care #iserica

transmite peste veacuri, nu este unul de ameninţare, cum lasă uneori să se înţelea!ă chiar şi unslu"itori ai #isericii+ n$ele!ciunea omeneasc", mintea strâmt" a oamenilor a enerat o !edaoba)at" !e sanc$iune, !o)itiv", ca r"s!lat" !entru cei buni, %i neativ", ca !edea!s" !entru cei r";edaoia dumne)eiasc" este radical di/erit". Este !edaoia iubirii des"vâr%ite. Cine iube%te ncere nimic celuilalt, ci /ace El totul, o/er" totul. (van!helia de astăzi consemnează şi cea mtulburătoare declaraţie de dra!oste făcută de *umnezeu oamenilor: C"ci (umne)eu a%a a iublumea, încât !e Fiul S"u Cel *nul-+"scut -a dat ca oricine crede în El s" nu !iar", ci s" aibvia$" ve%nic".J 87oan ,EI9.



Singurul lucru care răm0ne de făcut este ca omul să #rimească dragostea lui Dumne$eu !i sărăs#undăB

H. H"dulescu ărinte, aşa este, teolo!ic vorbind. *ar din constatările comportamentului de astămulte lucruri le facem de teama unui zbir. robabil că această ima!ine este accentuată şi datitudinea unor slu"itori ai #isericii, care îl prezintă pe 0ristos în sensul aceasta. *e ce devierea la esenţa teolo!ică a realităţilor< *e unde vine neputinţa aceasta<

;r. Coman (in necredin$a %i întunecimea min$ii noastre (in încrederea !rosteasc" a omului mintea sa %i din inorarea în$ele!ciunii dumne)eie%ti. (in !ersisten$a rotesc" în îndre!t"$irea d

sine, de%i eviden$ele ne contra)ic /larant. Ce să ceri, însă, celorlalţi, când şcolile teolo!ice, chiarla nivel universitar, operează insistent cu această peda!o!ie simplistă a sancţiunii. %i mai !oacineva înc5i!ui c" studen$ii teoloi sunt adu%i la biseric" !e ba)a unor !roram"ri riuroase %iconsemn"rii !re)en$ei, ca instrument de !resiuneD Şi c", în ciuda ine/icien$ei totalmani/estat" în /a!tul c" biserica este mai mereu oal", se insist" orbe%te !e aceast" metod"*ramatic este că nimeni nu pare dispus să analizeze onest lucrurile şi nici să ia în discuţdiscre!an$a radical" dintre !edaoia dumne)eiasc" %i !edaoia omeneasc" 5ai este !i trufomuluiH care vrea să aibă dre#tateH ciar 7n confruntarea cu Dumne$eu 7nsu!i% Ca şi când

spune lui *umnezeu: „e tot sui, 8oane, nu +e2i c$ nu ere cu 'lân!e*ea 0i cu 'un$tatea 0i iertarea <iciul Aceasta este solu*ia” 1ancta simplicitas+ Oamenii :isericii au c")ut, uneori, is!ita de a /olosi instrumentul amenin$"rii, !entru a-i $ine !e oameni a!roa!eM

H H"dulescu 7storia confirmă acest fapt%

;r. Coman 7storia care confirmă devierile noastre de la duhul (van!heliei dumnezeieşti, espentru noi o "udecată foarte aspră, pentru noi preoţii, în special. Cred c" într-o lume în care /olose%te instrumentul amenin$"rii leii, al tribunalelor, noi trebuie s" venim cu alternatiiert"rii /"r" limite %i a iubirii necondi$ionate. #iserica aşa funcţionează în sinea ei, dincolo Lieşirile din peisa" ale unor slu"itori ai ei. #iserica este deschisă pentru toată lumea, nu eAistă niun fel de oprelişte, nu dă nimeni pe cineva afară din biserică. 8ocmai clasele sociale de/avori)asl"b"noite, amenin$ate de de/ec$iunile mecanismului social %i !olitic î%i "sesc ad"!ostul mânâierea în biseric". Cei puternici nu vin la biserică, nici cei bo!aţi. >ici cei culţi nu prea vin



biserică. *acă ar funcţiona criteriile peda!o!iei omeneşti, primii ar fi eAcluşi iar cei din a docate!orie ar fi curtaţi. :iserica bineveste%te s"racilor, bolnavilor, !"c"to%ilor, ne!utincio%il:iserica bineveste%te tuturor, dar binevestirea ei este mai curând sesi)at" de cei ne!utinciotocmai !entru c" în :iseric" nu mai /unc$ionea)" criteriile lume%ti, ale !uterii lume%ti, audec"$ii lume%ti, con/orm c"rora ar /i descuraa$i %i aluna$i, ci /unc$ionea)" criteridumne$eie!tiH 7n temeiul cărora sunt bine#rimiţi%

(umne)eu nu udec" lumea a%a cum o udec"m noi . 6m v")ut, acum câteva duminici, cum Scom!ortat (umne)eu cu datornicul, %i cum s-a com!ortat res!ectivul datornic cu datornicul s"udecata lui (umne)eu este, mai curând, udecata !ro!riilor noastre /a!te re/lectate în adev"cum spuneam. redica noastră, (van!helia 2ântuitorului 0ristos este prin eAcelenţă (van!heiubirii copleşitoare a lui *umnezeu.

m să citez imainea !rin care S/ântul Ioan ur" de 6ur reca!itulea)" întreaa istorie saiconomie dumne)eiasc". 1pune: (umne)eu %i-a dorit !entru Sine de mireas" o des/rânat". ()ice, o des/rânat". (es!re /irea noastr" omeneasc" vorbesc. Şi a venit la ea, nu a trimis !e$itori.venit la ea %i a "sit-o ca ame$it" de b"utur", a luat-o %i a întrebat-o P+u te-am s"dit Eu în Hace s-a întâm!lat cu tineDQ

P6 venit vr"ma%ul %i m-a luat.Q

Şi nu a mustrat-o cu nici un cuvânt, ci i-a s!us P6cum am s" te iau %i am s" te s"desc înl"untr#eu, ca s" nu te mai !oat" r"!i vr"ma%ulQ

Iar /irea omeneasc", mireasa !e$it", a r"s!uns P(oamne, sunt rea, sunt bolnav", sunt urâtsunt c")ut"Q P+u-i nimic, sunt (octorQ

http://www.razbointrucuvant.ro/2011/08/27/datornicul-nemilostiv/






Concluzionează 1fântul 7oan: Şi luând-o la Sine, o trans/orm" din urâciune, în mireas" cinste. C"ci numai draostea !oate trans/orma urâciunea în /rumuse$e, c"derea în virtuteMJ

6cesta este con$inutul ra!ort"rii lui (umne)eu la oameni. Este cel mai d"t"tor de s!eranmesa.

6i c")utD Intoarce*te la Dumne$euB

(e câte ori voi c"dea %i de câte ori m" voi întoarceD (e %a!te)eci de ori câte %a!te, te !oîntoarce %i e%ti iertat, s!une (umne)eu însu%i. Şi nu numai c" e%ti iertat, dar !roduci mai mabucurie în ceruri decât nou")eci %i nou" de dre!$i, care nu au nevoie de !oc"in$". 6cesta esoceanul nes/âr%it al iubirii dumne)eie%ti. *umnezeu este iubire+ *umnezeu este bunăta

*umnezeu ţine acest pământ deşi este atâta răutate în oameni, încât chiar adversarii 1ăi se întreabun!e este 8une2eu !e #n$!uie atâta r$utate: (umne)eul nostru este ocean de iubire %i blânde$e, este îndr"ostit de noi c5iar în urâciunea noastr". (ac" mai res!ir"m %i noi, câteodatdu5ovnice%te, tot din rev"rsarea iubirii lui (umne)eu res!ir"m. +e îm!"rt"%im orbec"ind !oatneluând în seam" cât de mare este c"derea omului în incon!tienţă



" trăi duovnice!teH 7nseamnă a fi c0t mai con!tientH a #artici#a c0t mai con!tient la ceea cese 7nt0m#lă% " trăi duovnice!te 7nseamnă a te sustrage c0t mai mult #osibil inerţincon!tiente care #are că subAugă tot mai mult lumea. *umnezeu este o trezire permanentă şic5eam" %i !e noi s" /im trei, s" !artici!"m %i s" ne îm!"rt"%im cu tre)vie de darurile Sale. >u cere nimic în schimb, ne dă continuu şi ne vrea cu faţa spre *ânsul, ca să primim. ;i primind, să fimulţumitori, pentru că aşa este cuviincios.

(van!helia de astăzi, ca de altfel întrea!a (van!helie după 7oan, este centrat" !e adânclucrurilor . Omul este c5emat s" tr"iasc" cu (umne)eu, nu s" !roduc", nu s" îmbun"t"$eascvia$a material". Omul este c5emat la un salt s!ectaculos, e?traordinar, în e?isten$a lui, de tr"irea material" lumeasc", care !oate /i mai rea sau mai bun", la tr"irea cu (umne)eu. 6cesalt este un !roces du5ovnicesc, un !roces de tre)ire a du5ului omului. Fiul lui (umne)eu S-întru!at, ca s"-l ridice !e om la nivelul vie$uirii dumne)eie%ti, du5ovnice%ti, s" devin" du5, s

devin" iubitor, trea), v")"torMJ

=din ;r. Constantin Coman, K(re!tatea lui (umne)eu %i dre!tatea oamenilorJ, Editu:i)antin", :ucure%ti, 0@1@>

În faţa lui Iisus = >iaţa lăuntrică a Duului vs% falsa -rtodoxie a #ietismului !i moralismulureligios% a ce folosescF Sfintele 2aineG

Calea ortodo?"



1fintele (van!helii ne relatează că în /a$a lui Iisus orice om se a/l $ !e sine, a%a cum era.

1oldatul nu se mai consideră un apărător al păcii şi ordinii, demn şi impunător, ci un mercenar,unealtă a poftelor celor bo!aţi şi ale propriilor patimi@ =n reaa lui Iisus, !e su' uru#$ra*ilor *â0neau +uli 0i -iene, iar !in arii reo*i 0i c$rturari, !u-oare !e orinte +$ruiteJ

*nii dintre ace%ti oameni, cutremura$i de adev"r, înce!eau, îndurera$i, s" mi%te l"untric, s" s)bat" întru inima lor, s" însete)e s" ias" din /alsa lor identitate, din mocirla în care se scu/unda!ân" atunci /"r" s" %tie, /"r" s" simt" înce!eau s"-%i întind" mâinile su/letului c"tre El s" roae. 4u!ându-se, descopereau înlăuntrul lor o cărare de lumină pe care, înaintând cu credinputeau străbate orice întuneric, orice neputinţă şi orice amă!ire@ poi, în acea lumină aflauputere de viaţă, o putere care lăr!eşte şi transfi!urează inima, o tărie care unindu-se tot mai intim sufletul omului îl face asemenea lui 0ristos: o putere de iubire@

şa se întâmplă de DFFF de ani@. 7i ast$2i e la felJ

n /a$a lui IIS*S 2HIS8OS, înenunc5eat ca !"c"tos, orice om desco!er" c" (umne)eu esiubire, 5ar %i adev"r. ;i dacă l urmează a"un!e să cunoască, aşa cum spunea Cuv. 7ustin opoviccă şi el, omul, este iubire@

n lumina adevărului, dincolo de păcat şi moarte, omul descoperă, prin har şi nevoinţă, frumuseţdumnezeească a vieţii care i-a fost dăruită de &iditorul său. ;i aceasta este Calea@. ceastaOrtodoAia@

Ortodo?ia este o lucrare l"untric", de unire a omului, cu du5ul %i cu tru!ul, cu (umne)eu, întrIisus 2ristos, !rin (u5ul S/ânt.

ceastă lucrare a fost propovăduită de 2ântuitorul, 1finţilor postoli, care au împlinit-o şi dăruitdesăvârşit urmaşilor lor, episcopii şi preoţii. Ei nu au d"ruit se!arat S/intele 8aine de lucrarl"untric", 5arul sluirii !reo$e%ti de cel al lucr"rii l"untrice< S/intele 8aine nasc, 5r"nesc des"vâr%esc starea l"untric", s"l"%luirea m!"r"$iei lui (umne)eu întru noi. 8oate darur

du5ovnice%ti sunt date s!re îm!linirea des"vâr%irii l"untrice a cre%tinilor. C"ci ordinea )idiaceasta este întâi B cea nev")ut", a!oi B cea v")ut". ;artea noastr" nev")ut" este înl"untrunostru. 6colo înce!e lucrarea 5arului %i se arat", a!oi, în tru!.

8oat" în/"$i%area din a/ar" a S/intei :iserici a /ost dat" s!re c"l"u)irea su/letelor dins!re lums!re adâncul inimii, ca indicatoare spre viaţa lăuntrică= icoanaH c0ntareaH rugăciunea #ublicătoată arta liturgică îmbie omul !rin sim$urile sale /ire%ti s!re via$a du5ovniceasc", l"untric",du5ului c5eam" mintea s!re înenunc5ere la !icioarele #ântuitorului, acolo unde a%tea!t" E



în adâncul de tain" al inimii. 3oate lucrările văzute ale #isericii sunt ca un pridvor şi o pre!ustaale adevăratei vieţi creştine.

*ar, din pricina lucrării vră"maşului diavol şi din slăbirea credinţei noastre, !u$ o +ree, reo*ia#nceut s$ se ru$ !e lucrarea l$untric$ 0i, o!at$ cu aceast$ rutur$, sa creat o !istan*$, e ca+reea a tot l$rito, #ntre #$rt$0irea ainelor 0i scoul acestei #$rt$0iri> Sfintele aine si2olat !e lucrarea l$untric$ entru c$ eleentul !e le$tur$ , reotul, a #ncetat s$ fie un cunosc$t

+iu 0i un c$l$u2itor #ncercat al +ie*ii l$untrice . l a auns ori c$rturar, ori *iitorul unii, iconoeDclusi+ al celor eDterioare.

ia$a l"untric" a /ost înlocuit" cu morala ori #ietismul< (u5ul S/ânt B cu e?erci$iul /acult"$ilomene%ti /ire%ti, raţiunea %i simţirea , adic" s-a auns la înlocuirea vie$ii duovnice!ti cu csufletească .

( ca şi cum fiul risipitor din parabolă, auzind din adâncul inimii sale chemarea casă, la dra!ost3atălui, nu sar ri!ica 0i orni la !ru, ci ar r$âne la orci, e!itân! 0i lânân!, anali2ân! si*in! acea c-eare ân$ la sfâr0itul +ie*iiM *eci o credin$" /"r" !utere de ridicare umblareM

Moralisul este o ra*ionali2are a cre!in*ei, iar ietisul o sentientali2are a ei. =n a'ele sufletst$ e loc 0i0i #nc-iuie c$ ere. 7i, lucru #nfrico0$tor> ainele cele Sfinte aun, #n cre!inacestor oaeni, s$ -r$neasc$ aceast$ stare

<ietele suflete aun s$0i tr$iasc$ +ia*a lueasc$ 0i eoisul cu o fer+oare 0i ustifica

reliioas$ =0i #nc-iuie c$, !ac$ sunt orali sau reac*ionea2$ eo*ional la cre!in*$, #0i lucrea2ântuirea.

9u ute nui Krto!oDie aceast$ stare !e #n0elare 0i nici $stori e sluitorii ei> ar fi $c#otri+a 8u-ului Sfânt, c$ci ia atri'ui aceste roa!e 0i, cu a sus Mântuitorul, +ia nu ro!e0sini.

2 1C471 C(13( 4`>*=47 C 1 >( 5(472 *( C(13 7173 şi de C(13 PC",ND"5EN2" " >E5II N-"S2E= de a numi -rtodoxie ceea ce nu este -rtodox

chiar dacă are înfăţişarea ei. Căci se vădeşte în ea lisa 0i a inten*iei 0i a uterii !e a scoate sufletafar$ !in So!oa acestei lui.

Cine nu se duce la :iseric" !entru a a/la %i lucra le#ădarea de sine !i unirea cu ristos nu a/la nici Ortodo?ia. *ar va afla, din păcate, o LortodoAie care îl poate amă!i şi adormduhovniceşte cu totul@ $ci luea, cu otoul ei !e r$ut$*i, te oate une e ân!uriJ 8ar falorto!oDie #*i oate aor*i e +eci orice nelini0te 'un$ a sufletului.

=#. I. - KOameni %i demoni



Înaintea Înălţării Sfintei Cruci= Ce 7nseamnă a iubi cu adevăratH 7n vremurile abu$uluiHvicle!ugului !i minciunii generali$ateG Cum #utem mărturisi crucea 7n viaţa noastră !i ce

fericire #utem găsi 7n iadul lumiiG

rhim. >ichifor 0oria 87aşi9 - redică la *uminica dinaintea nălţării 1fintei Cruci 8G septembrieDFEK9



)n numele 3atălui şi al 5iului şi al 1fântului *uh. min.

7ubiţi credincioşi, preacuvioşi părinţi, (van!helia de astăzi, din *uminica înaintea nălţării 1finCruci ne vesteşte despre dra!oste, despre dra!ostea lui *umnezeu pentru om şi despre cum înţele!em le!ea dra!ostei în devenirea noastră, în creşterea noastră duhovnicească. n câtevversete, descoperirea pe care *omnul o face despre cruce şi despre dra!oste şi "udecată convorbirea pe care a avut-o cu >icodim, înţeleptul care a venit la el nu cu !ând de ispitire, ci cîn ele!ere dreaptă, uimit fiind de cuvintele 2ântuitorului. 'edem că atunci când *omnul îi vorbeț

despre apă şi despre botez, despre naşterea din nou, >icodim se cutremură şi nu înţele!e. 7ată acualte cuvinte pe care *omnul i le rosteşte lui >icodim, cuvinte pe care (van!helia de astăzi ni pune înainte şi asupra cărora vom zăbovi puţin împreună.

Şi nimeni nu s-a suit în cer, decât Cel ce S-a coborât din cer, Fiul Omului, Care este în cer. du!" cum #oise a în"l$at %ar!ele în !ustie, tot a%a trebuie s" Se înal$e Fiul Omului. - este vordespre înălţarea pe cruce a *omnului. ;arpele pe care 2oise l-a înălţat în pustie, ne amintim dboala înfricoşătoare pe care o aveau iudeii i privind spre şarpele înălţat de 2oise, se vindecau.ș

Ca tot cel ce crede în El s" nu !iar", ci s" aib" via$" ve%nic". C"ci atât de mult a iubit (umne)elumea, încât !e Fiul S"u Cel *nul-+"scut -a dat ca oricine crede în El s" nu !iar", ci s" aibvia$" ve%nic". C"ci n-a trimis (umne)eu !e Fiul S"u în lume ca s" udece lumea, ci ca s" s

mântuiasc", !rin El, lumea.;i mai adau! un verset în continuarea pericopei evan!helice: 6ceasta este udecata, c" uminavenit în lume %i oamenii au iubit întunericul mai mult decât umina. C"ci /a!tele lor erau rele.

7ubiţi credincioşi, reţinem acest cuvânt: Căci atât de mult a iubit *umnezeu lumea încât pe 5iul 1Cel =nul->ăscut %-a dat ca să se mântuiască prin (l lumea, Căci n-a trimis *umnezeu pe 5iul 1în lume ca să "udece lumea, ci ca să se mântuiască lumea prin (l.



*e îndată ce începem să pricepem ceva în această viaţă, începem să înţele!em că sunt asupnoastră fel de fel de prime"dii şi de răutăţi. *e la animale, de la stihii şi chiar de la oameni. 3rebusă ne ferim să nu alunecăm, să nu cădem, să nu ne fri!em, să nu ne înecăm, dar, mai ales, trebuie ne ferim de vicleşu!ul celorlalţi. *e abuzul celorlalţi, de nedreptatea celorlalţi. ;i sunt copii casunt traumatizaţi de mici, uneori chiar în familiile lor, dureri mai mari decât poate duce sufletul lde copil. *e multe ori răutatea şi vicleşu!ul vine chiar de la părinţii lor, de unde ar trebui primească dra!oste şi mai ales, încredere desăvârşită. ;i !reu îşi duc acele suferinţe mai departe

învaţă bieţii copii să se ferească, să se ascundă, să se apere. ;i noi toţi, în viaţa aceasta, învăţăm trebuie să ne apărăm de vicleşu!ul celorlalţi, pentru că aşa este, într-adevăr, vedem mult vicleşu! "urul nostru, la aproapele nostru, poate chiar la frate sau la mamă, nu mai spun de ce înseamtelevizor sau ziare sau toate celelalte, fel de fel de cuvinte care zăpăcesc şi poticnesc pe om. >!ândim cât de !reu va fi fost pentru om i pentru copii în timpuri înfricoşătoare, precum războaș

când suferinţa era le!ea în acele zile, cât de dureros au trecut acele zile.

7ată că învaţă omul să se ferească, să se apere de celălalt, devenind dur, devenind necruţător ccelălalt. orunca 2ântuitorului ca să avem viaţă veşnică, ca să înţele!em ce înseamnă această viaeste ca să iubim pe *omnul *umnezeul nostru din toată inima noastră$ şi spune cuiva care

întreabă că aceasta este întâia poruncă din %e!e şi cea de-a doua, asemenea ei, este să iubeşti paproapele tău ca pe tine însuţi. ş adău!a eu: în condiţiile acestea nevral!ice şi dureroase în catrăim, în condiţiile în care suntem trădaţi în pornirile noastre cele mai nobile, cele mai frumoase, dra!ostea noastră cu care copilul se deschide celuilalt, în această lume ne cere *umnezeu să-l iubipe aproapele nostru ca pe noi înşine şi pe *umnezeu.

;i spune că aceste porunci sunt deopotrivă una cu alta. 1ă-% iubeşti pe *omnul *umnezeul tăînseamnă să-% cunoşti, să ai o relaţie cu (l$ nu poţi să iubeşti pe cineva abstract. >u poţi să iubeplaneta 'enus dacă nici măcar nu ştii despre ce este vorba. Când *omnul porunceşte să iubeş

porunceşte celor care cred în (l, celor care vor să-% cunoască i această cunoaştere înseamnă unișcu *umnezeu. ;i iubirea aceasta înseamn", de /a!t, udecata vie$ii noastre %i criteriul udec"$ii du!" moartea noastr" %i din /iecare )i, !entru c" udecata sub care st"m, !e care ne-o /acenou" în%ine, %i celorlal$i de multe ori, uneori cu în eleere, alteori cu osândire, udecata aceasț

nu va /i doar cândva, la un /inal, ci în /iecare )i, în /unc$ie de aleerile noastre. (umne)eu narat" calea de mântuire %i ne desco!er" alte în$elesuri, ca s" cre%tem în aceast" draoste. 6tâtim! cât ea este criteriul vie$ii noastre.

*acă %e!ea şi roorocii se cuprind în aceste două porunci, atunci mpărăţia Cerurilor nu poatealtceva decât întâlnirea tuturor celor care au trăit aceste porunci, celor care au învăţat să iubească

celălalt, au învăţat să iubească drept pe celălalt - să-l preţuiască, să se smerească - aşa cu*umnezeu îl iubeşte. mpărăţia Cerurilor nu poate fi decât întâlnirea celor care prăznuiesc împreucu *umnezeu i-% iubesc pe *umnezeu şi ei înşişi deopotrivă petrec în dra!oste. *acă *omnul ș

spune să iubim pe aproapele nostru ca pe noi în ine, asta înseamnă că nsuşi *umnezeu iubeşte ș

om. ;i /udecata nu este ca o mânie îndelun! lăsată să mustească, ca să izbucnească disproporţionla ieşirea sufletului din trup, ca să pedepsească silnic pe cel care vine către *omnul 6 neputincidupă moarte după cum neputincioşi suntem când ne naştem, cu toate vulnerabilităţile noastr/udecata înseamnă altceva, e "udecata pe care ne-o facem de zi cu zi, în care, cum spune (van!he/udecăţii, se vor separa cei ce au crezut de cei ce n-au crezut precum oile de capre. >u trebuie să

cioban, nu trebuie să ai vreo academie sau vreo universitate ca să faci distincţia între oaie şi capr



3ot astfel va fi atunci, dar şi acum, când cel ce iubeşte se transformă, devine altfel. ;i cel ce crede în puterea dra!ostei rămâne acolo, unde aşa cum este scris, este durerea şi scrâşnetul dinţilor

*ra!ostea 2ântuitorului, aşadar, nu încetează. >u este transformată în mânie pentru cei ce nu vorîn mpărăţia Cerurilor, pentru cei ce n-au ales aceasta. S!une Isaac Sirul c", dac" !entru cei ce aintrat în m!"r"$ia Cerurilor, cei ce s-au mântuit, draostea #ântuitorului este mânâier!entru ceilal$i este ca un /oc ar)"tor, ca o ru%ine, ca o v"dire a nedre!t"$ii vie$ii lor, a rat"

vie$ii.3ot cuvântul (van!heliei ne este pus înainte ca să nu ne ratăm această viaţă, ca să nu sărăci!ândindu-ne că această viaţă ne este pusă înainte doar ca să ne păzim înfricoşaţi de câine, de pisicde purici, de răutatea celuilalt, să ne facem o casă, să avem un serviciu şi să murim ca paramecisau ca lăcusta. 'iaţa omului este mult mai mult+ (ste intrare în veşnicie. entru această veşnicie !răieşte (van!helia şi ne învaţă *umnezeu cum să trăim. ;i, astfel, cuvântul pe care ni-l puînainte este despre dra!oste, dra!ostea lui *umnezeu pentru om şi dra!ostea omului ca răspuns, şi creştere pentru ceea ce trebuie el să devină.

'edem că atunci când omul se teme, se teme pe bună dreptate. *e multe ori fratele i chiar mamaștatăl tău îţi interpretează !reşit cuvintele şi te rănesc i te doare inima când vezi cum răstălmăceşș

omul dra!ostea ta şi pornirea ta cea bună.

Evan5elia de ast")i nu este !us" întâm!l"tor în (uminica dinaintea n"l$"rii S/intei Cruci, ne este !us" ca în$eles a ce este crucea !entru #ântuitorul %i ce este crucea în via$a noastrnimic altceva decât r"stinire de /iecare dat", atunci când într-adev"r aleem ale draostei, asmereniei, !entru (umne)eu, ne mai îndre!t"$indu-ne i victimi)ându-ne !entru ca ș

reac$ion"m eoist %i a!"rându-ne teritoriul, con/ortul, cele necesare, ca %i cum (umne)eu n-

e?ista. ntr-adev"r, în aceast" via$" vom cunoa%te %i su/erin$e %i nedre!t"$i %i vedem c" (omnuCare a ales calea draostei i ne-o v"de%te în via$a Sa !e !"mânt, a /ost re!ede !rionit ș

oameni !ân" la moartea cea mai crâncen" %i înositoare care se cuno%tea atunci moartea !cruce. +u era vreo alta mai de temut. ;entru cei mai în/rico%"tori criminali %i tâl5ari, moartea !cruce era culmea !ede!sei. Şi !utea #ântuitorul s" se /ereasc" de aceasta, /"r" doar %i !oate. C(umne)eu, crucea nu avea !utere asu!ra ui %i nu era nimeni s"- dea unei asemenea su/erindac" nsu%i n-ar /i vrut.

roorocul 7saia în cap. J vesteşte culmile acestei suferinţe încă de atunci. 'ersetele atunci erau neînţeles, ele aveau să se împlinească abia în persoana 2ântuitorului. (le spun: cesta, suferinţe

noastre a purtat. entru păcatele noastre a fost străpuns şi pentru fărădele!ile noastre a fost zdrobit

;i-% numeşte ca rob, ca slu!ă a *omnului, pentru că în (l se vădeşte dra!ostea lui *umnezeu pâla capăt.

Cu r"nile ui noi to$i ne-am vindecat , spune proorocul 7saia, pentru că orice purtare a nedreptăceluilalt - că este tatăl meu şi l-am iertat, că e copilul meu, că e prieten sau şef sau vecin - oripurtare înseamnă vindecare a celuilalt prin împreună-pătimire cu el. n *umnezeu, aceasta s-a făcnu pentru un om, nu pentru vreun vecin, nu pentru vreun copil, ci pentru omul între!+ entru noi to



care suntem i care vom fi. entru că durerea %ui nsuşi a fost asumată desăvârşit şi con tientș ș

până la capăt.

Iat", dar c" (umne)eu ne !une înainte ce înseamn" draostea dumne)eiasc" %i c" to$i cei vrem s"-I urm"m avem a nu ne mai teme de )droaba acestei lumi, dar !e de alt" !arte, a în eleț

c" nu ne a%tea!t" vreun con/ort sau vreo veselie sau vreun os!"$ )ilnic, ci c" toate aceste durese !ot con/irma B la m"sura noastr", !entru c" nu în"duie (umne)eu s" tr"im ceea ce El a tr"

atât de adânc, c" %i !uterea noastr" este alta. Fiec"ruia în m"sura în care î%i l"re%te inima, cus!une S/ântul 6!ostol ;avel, c"tre cel"lalt, /iec"ruia (umne)eu îi d" mai adânc s" în$eleane!utin$a omului %i s" iubeasc" !e om dincolo de m" tile cu care acesta se cosmeti)ea)", cu ca ș

se a!"r", cu care se arat" celorlal$i. i d" s"-l iubeasc" a%a cum este.

7ată, aşadar, că (van!helia ne vorbeşte despre dra!oste şi că cei ce vrem să-7 urmăm lui 0ristînseamnă să învăţăm să iubim aici, pe pământ, în mi"locul oamenilor de aici, cu dorul lor cel adâncu frumuseţea iubirii lor, dar şi cu înclinarea spre rău şi spre păcat a multora dintre aceştia, care nrănesc cu ştiinţă sau cu neştiinţă sau cu rea-voinţă. ;tim că *omnul pe cruce spune aceste cuvinaproape de neînţeles pentru noi: 7artă-i pe ei că nu ştiu ce fac, nu ştiu ce lucrau atunci în istorie şi

se întâmpla atunci prin mâinile lor.

*omnul priveşte pe celălalt aşa cum ne cere nouă să privim: ca pe noi înşine. ;i în această dra!oscătre aproapele dusă până la capăt ne întâlnim cu *umnezeu, dar şi invers: omul care-% iubeşte p*umnezeu i care-% cunoaşte pe *umnezeu se va raporta cu dra!oste la aproapele.ș 8oat" vianoastr", a%adar, înseamn" a în$elee !orunca draostei %i a cre%te în aceasta.

*uminica viitoare va fi *uminica nălţării 1fintei Cruci şi vom vorbi despre înţelesul crucii în vianoastră, înţele!ând că în orice durere asumată, în durerea crucii, păcatul şi boala se vindecă d

celălalt i sfinţeşte pe cel ce poartă nedreptatea celuilalt. recum în 0ristos, iată, s-a împlinit planșmântuitor al lumii între!i, al omului între!, prin purtarea suferinţei nedrepte până la capăt. 6%adade câte ori ne ândim la cruce, înseamn" întâi s" ne ândim la draostea lui 2ristos i la /a!t șc" udecata nu este altceva decât distinc$ia între cei care au înv"$at s" iubeasc" %i au !rimaceast" !orunc" în inima lor i cei care %i-au "sit îndre!t"$iri !entru a nu iubi, !entru a ș

a!"ra, !entru a se înc5ide în eoismul lor, în nevoile lor i a se întoarce cu vr"m"%ie asu! șa!roa!elui.

cesta este cuvântul (van!heliei de astăzi şi în felul acesta trebuie să ne "udecăm viaţa noastră: cde mult răbdăm pe celălalt< Cât de mult căutăm confortul şi si!uranţa proprie, închizându-ne

propriul e!oism< entru că în fiecare zi, cum spuneam, suntem "udecaţi de *umnezeu i viașnoastră poate să mear!ă spre mpărăţia Cerurilor sau afară de ea, din păcate. ;i toate acestea ţesem dintru această viaţă. >u că ne va "udeca *umnezeu cu mânie în &iua /udecăţii, ci că nînşine în această viaţă ale!em.

-l iubi pe celălalt înseamnă a răbda, a te bucura de întâlnirea lui, a în ele!e neputinţele lui, fără ț

însemne asta că trebuie să ne lăsăm minţiţi, evident. 2ântuirea nu înseamnă o dra!osentimentală, trăirea la nivel emoţional, epidermic, ci iubire şi adevăr sunt cele ce mântuiesufletul. >u confundăm iubirea cu dorinţa de a ne a!ăţa de celălalt pentru că vedem acolo o apăra

sau un confort. >u confundăm iubirea cu dorinţa de stăpânire a celuilalt, care se manifestă de mu



ori i la părinţii care îşi iubesc copiii şi îi controlează, sufocându-i, până la cele mai mici ale!eri aș

lor, iar bieţii copii sunt nefericiţi şi se a!aţă de părinţii lor şi rămân copii până la KF de ani, până JF de ani, pentru că n-au avut libertatea de a avea încredere în ei înşişi, de a se dezvolta, de a creş(raostea adev"rat" nu su/oc" !e cel"lalt, nu %i-l a!ro!ria)" cu volu!tate, cu eoism, !entru care un interes, !entru c" are o !l"cere, !entru c" e /rumos, !entru c" îl laud"M (raosteînseamn" sluirea celuilalt i smerenie. ș

;i 1fântul 1iluan vădea că adevărata cunoaştere a lui *umnezeu şi adevărata neînşelare a trăirii descoperă în iubirea de vră"maşi, nu doar în iubirea celor care mă laudă, deşi şi această iubire e udar a lui *umnezeu. *ar iubirea vră"maşului, atunci când, pornindu-se asupra mea, înţele! rătăcirlui şi aproape compătimesc cu el în aceasta 6 nu înseamnă că această iubire înseamnă suprapunerpeste anumite patolo!ii, respectiv nebunia omului, nedreptatea lui, care vrea să mă asuprească, mă traumatizeze în fel i chip 6 în toate acestea, când adevărul este înăbuşit de către celălalt aș

dreptul şi datoria să pun oprelişte i despărţire.ș

1fântul postol etru, ales al lui 0ristos, cel care %-a cunoscut desăvârşit pe *umnezeu, văzând uslăbăno! la oarta 5rumoasă îl vindecă şi-l compătimeşte i puterea lui 0ristos lucrează desăvârș

prin el, încât acela se vindecă şi începe să umble. celaşi etru, atunci când nania şi 1afira îi miîn faţă, îi mustră şi le arată adevărul$ nu-i blestemă etru, nici nu le porunceşte moarte, dar cuvântlui etru este atât de puternic, încât înţele!ându-şi minciuna, din acea ruşine şi frică a minciunii, nania şi 1afira au murit pe rând.

;tim că în faţa postolilor mulţi îşi vindeau toate ale lor i trăiau într-o fră ietate, ca într-o familș ț

nimeni nu mai spunea că aceasta e a mea sau aceasta e a altuia, aşa cum încercăm să trăim astăzi mănăstiri, având totul deopotrivă, într-o frăţietate. 7ar nania şi 1afira, vrând să urmeze şi acestora, dar neavând credinţa până la capăt, au spus o minciună, dosind ceva din banii pe care

primiseră la vânzarea ţarinii. ;i mer!e întâi nania, cum ştim, la 1fântul postol etru şi-i spune aceştia sunt banii. ;i etru îl mustră, pe bună dreptate: arina aceea era a ta, aveai proprietadeplină asupra ei, nimeni nu te-a silit să o vinzi+ 7ar dacă ai vândut-o, banii erau ai tăi, nimeni nui-a cerut+ *ar de ce ai venit tu cu această minciună, minţind *uhului< >u pe mine m-ai minţit, *uhului 1fânt ai minţit acum+ ;i în faţa acestui adevăr nania se cutremură, îi stă inimliteralmente vorbind şi moare. semenea şi 1afira, femeia care vine după el.

şadar, dra!ostea nu înseamnă că nu vedem minciuna celuilalt, nu înseamnă că devenim compliciminciună şi la păcat. *ra!ostea înseamnă împreună-mer!ere spre adevăr şi spre iubire, atunci cânomul vrea+ 7ar când omul ale!e să rămână în întuneric şi în minciună, atunci vremea este să

despărţim. ;i postolii au lucrat acestea desăvâr it, în comunităţile pe care le-au sfinţit şi în rândșcărora au adău!at cuvântul lor.

1fântul postol avel, într-un asemenea demers de "udecată pentru o faptă de păcat care era întrcomunitate, spune: 1coateţi afară pe cel rău+

;i când spunem aceasta s-o spunem nu cu ne-iubire, ci cu iubire pentru cei care au ales vindecareaadevărul. şa cum pe un corp sănătos nu poţi să în!ădui un de!et care are tumoare de cancer$ ctoată durerea vei tăia de!etul, ca între! trupul să biruiască până la sfârşit boala. ;i aceasta nu es

neiubire.



Crucea pe care 2ântuitorul a luat-o nu e altceva decât purtarea suferinţei până la capăt mărturisirea iubirii şi vindecă toată cele ale omului, afară de învârtoşarea în minciună şi nedreptate. 1ă ne ferească *umnezeu de toate acestea şi să în ele!em că în proAimitatea sărbătoț

nălţării 1fintei Cruci nu avem altceva decât să în ele!em cum să trăim dra!ostea lui *umnezeu şț

aproapelui, cum să ne lăr!im inimile cu ieşirea din e!oismul nostru, din lenevirea şi nepăsarnoastră, din îndreptăţire şi victimizare, pentru ca într-adevăr *uhul lui *umnezeu să ne dăruias

putere şi simţire, aşa cum a lucrat în viaţa sfinţilor 1ăi, nu uşor, dar cu putere.n încheiere voi citi încă o dată, pentru fiecare dintre noi, imnul dra!ostei al 1fântului postol avcel care spuneam că a fost necruţător cu păcatul, necruţător cu minciuna, dar care ne pune înainputerea dra!ostei, sin!ura le!e care ne va face fie moştenitori ai mpărăţiei Cerurilor, fie departe ea:

*e aş !răi în limbile oamenilor şi ale în!erilor, iar dra!oste nu am, făcutu-m-am aramă sunătoare chimval răsunător.

;i de aş avea darul proorociei şi tainele toate le-aş cunoaşte şi orice ştiinţă, şi de aş avea atâ

credinţă încât să mut şi munţii, iar dra!oste nu am, nimic nu sunt.

;i de aş împărţi toată avuţia mea şi de aş da trupul meu ca să fie ars, iar dra!oste nu am, nimic nmi foloseşte.

*ra!ostea îndelun! rabdă$ dra!ostea este binevoitoare, dra!ostea nu pizmuieşte, nu se laudă, nu trufeşte.

*ra!ostea nu se poartă cu necuviinţă, nu caută ale sale, nu se aprinde de mânie, nu !ândeşte răul.

>u se bucură de nedreptate, ci se bucură de adevăr.

3oate le suferă, toate le crede, toate le nădă"duieşte, toate le rabdă.*ra!ostea nu cade niciodată.

*umnezeu să ne a"ute să trăim cu înţelepciune cuvântul 2ântuitorului, pentru ca într-adevdra!ostea %ui şi adevărul %ui să umple sufletele noastre. min.



ărintele 1in!hel 7oan 82ăn. 1ihăstria utnei9 - redică la *uminica dinaintea nălţării 1fintei Cru8G sept. DFEK9



uzim despre suferinţă, despre durere, însă de când 0ristos 1-a suit pe Cruce, ea s-a transformdintr-o unealtă de tortură în izvor de viaţă, de mântuire, de lumină şi de bucurie. stfel că înainte nviere a fost Crucea, învăţându-ne că la bucurie a"un!em prin "ertfă. *ar mai este ceva: înainte Cruce a fost 2aica *omnului, care a făcut posibilă naşterea 2ântuitorului. 2ai înainte de Crucefost 2aica *omnului, prin viaţa ei curată, învăţându-ne că şi o "ertfă are nevoie de o bază, de ualtar curat, un altar sfânt. ;i iată, ea, cea fără de prihană, care s-a ridicat la un nivel de sfinţenie mpresus decât cerurile, mai mult decât ceea ce spune 1fântul postol avel la (pistola către ?alate

unde zice că nu mai este parte bărbătească şi parte femeiască. Ce înseamnă asta< =nii fac o confuzaici. +e s!une cuviosul Nosima, care a tr"it în Siberia, c" atunci când omul nu mai este su!"rde tres"lt"rile tru!ului, de ânduri necuvioase, aune la acest nivel nu mai este !arb"rb"teasc" sau !arte /emeiasc", e un /el de via$" înereasc". nsă 2aica *omnului s-a ridicmai presus de această viaţă, cea neispitită de nuntă, care nici măcar nu s-a !ândit la însoţire i iatăș

primit cel mai frumos dar, ca să nască pe 2ântuitorul lumii.

(ste, în troparul nvierii, !lasul '7, care va fi în *uminica de după prăznuirea nălţării 1fintei Cruun loc unde spune: rădat-ai iadul, nefiind ispitit de dânsul. ;i pare un paradoA: cum poate să ispitească iadul< Că, nu-i aşa, noi ne !ândim că acolo sunt nişte căldări cu smoală, nişte diavoli ca

te înţeapă cu furca, ce poate să te ispitească acolo@< *ar nu este aşa. 7ată că iadul poate fi altceva, un lucru care să te ispitească şi sunt poftele i patimile noastre. n plus, în conteAtul zilelș

noastre, iadul este şi un [itsch al zilelor noastre şi oamenii pot fi ispitiţi de tot felul de ademeni*iavolul şi-a pus tot ce are pe tarabele din pieţele noastre. Cum putem scăpa de aceste ispitiri< *oprin smerenie+ 1merenia este sin!ura care ne scapă din aceste Lpăhărele ale diavolului. ;i prsimplitate, prin întoarcere la viaţa mai sănătoasă şi cu credinţă, care tot mai mult se pierde.

Citeam odată pe un pomelnic: _ şi se roa!ă pentru fericire. 5oarte frumos spus, numai că depincum vedeau ei fericirea. Cum o vedem noi, într-un loc care se numeşte valea plân!erii sau tot m

mult capătă o ima!ine a iadului. Ce fericire poate fi într-un iad<+ nsă ni se spune: ine-ţi mintea iad şi nu deznădă"dui+ *oar cu bucuria asta a mân!âierii harului *uhului 1fânt. *eci în iad doar apoţi să te bucuri, având mân!âierea *uhului 1fânt. ;i atunci fericirile sunt cele evan!helice: cei plân!, cei pri!oniţi pentru dreptate, cei smeriţi, cei ce flămânzesc şi însetoşează de dreptate@, unii care primesc mân!âierea *uhului 1fânt.

4eferitor la lucrarea diavolului pe pământ, spune în pocalipsă despre evoluţia răului pe pământ. spune Mdespre 5iaraN: (ra şi nu este i va să se ridice Mdin adânc i să mear!ă spre pieireN... ;i ărinș ș

care eAplică, care interpretează pocalipsa, ne spun că era 6 înainte de venirea 2ântuitorului 6 şi este 6 pentru că 2ântuitorul l-a biruit prin Crucea 1a 6 şi iarăşi va să vină 6 pentru că, iată,

sfârşitul vremurilor, credinţa slăbeşte tot mai mult i atunci răul capătă putere să iasă înapoi dșadânc. *eci totul depinde de credinţa oamenilor pentru ca să întârzie această lucrare a răului. 7acă, dacă înainte de venirea 2ântuitorului pe pământ, idolatria era foarte răspândită, şi acum tot mmult începe iarăşi să reînvie. ;i vedeţi, trebuie să avem !ri"ă că este şi o idolatrie înlăuntrul nostrdeci nouă nu trebuie să ne spună sectarii că nu este bine să bei 6 deci poţi să iei câte un pahar şi aşi mâine 6 dar să nu te îmbeţi, ăsta este păcatul, este o idolatrie, de fapt, atunci când tu te închini zeama de stru!uri, în momentul eşti, de fapt, dependent. lcoolismul este o idolatrie.

%a fel, este o idolatrie când te închini unei frunze, tutunul, devii dependent. %a fel, idolatrie mai r

este dependenţa de dro!uri şi un lucru mai răspândit al zilelor noastre este fu!a după bani. Om



devine tot mai dependent, tot mai zbuciumat după bani. entru ce aler!ăm de dimineaţa până sear;i poate fi şi o înşelăciune, vedeţi că diavolul totdeauna vrea să ne câşti!e afişând nişte intenbune, i noi numai lucruri bune vrem să facem, dar, cu timpul, devine o dependenţă.ș

;i spune 1fântul 7oan 1cărarul că este un pericol să tot aduni şi, chiar dacă noi spunem că vrem facem fapte bune, banul poate să devină o dependenţă şi să cazi într-o înşelăciune a diavoluluceasta e o formă a idolatriei şi o să se vadă tot mai mult lucru ăsta pe viitor. n acest pro!res ştiinţei omul şi-a pus năde"dea şi crede că nu mai are nevoie de *umnezeu. *ar, pe viitor şi de"a

vede lucrul acesta, tot mai mult o să se arate stricăciunea acestui pro!res, care e mai de!rabă ure!res, o îndepărtare a omului de *umnezeu.

;i atunci ce este de făcut< vem nevoie de o viaţă mai curată, să fim mai buni, să fim nişte luminnişte făclii, pentru că fiecare dintre noi ar trebui să fim nişte urmaşi ai postolilor, nişte soli ai l0ristos.

2i-aduc aminte, un protestant care s-a convertit la OrtodoAie şi a fost i pe aici, pe la utna, şi lș

întrebat un părinte despre viaţa lui, dacă a fost catehizat, cum a învăţat el OrtodoAia, şi el a spuL(u ce văd la soţie, asta fac+. 1oţia lui era ortodoAă. 'edeţi, rolul nostru poate să fie important

în familie şi oriunde am fi. *eci ceea ce se vede la noi, alţii pot să facă. 7ată, această propovăduire(van!heliei care trebuie să continue.

1pune 2ântuitorul că nu va fi sfâr itul până nu se va propovădui (van!helia la toată lumea. nsă ș

nu credeţi că vor a"un!e toţi oamenii să fie evan!helizaţi în sensul bun al cuvântului, să umble tocu cruci în frunte. >icidecum. 'a veni o vreme în care credinţa atât va slăbi, nu va mai fi viaţă 0ristos, va fi imposibilă propovăduirea. *e fapt, finalul propovăduirii va fi determinat primposibilitatea propovăduirii, nu va mai avea cine i nu va mai avea cui să propovăduiască+ș

3ot protestantul acesta care s-a convertit, a fost întrebat ce l-a frapat, ce i-a atras mai mult atenţia #iserica OrtodoAă. ;i dânsul a spus: LCând am intrat în #iserica OrtodoAă am văzut că toţi oamenîşi fac cruce cam tot timpul. >u trec câteva momente şi iar îşi fac cruce. sta mi-a atras atenţia. este un adevăr acesta, pentru că 1fânta Cruce este o ru!ăciune. *e fiecare dată când ne facem 1fânCruce, noi mărturisim 3reimea: pe 3atăl, pe 5iul i pe 1fântul *uh. (ste o pecete a binelui i nuș ș

fost inventată, aşa cum spun sectanţii, de 1fântul împărat Constantin cel mare, ci sunt documenîncă din secolul al 77-lea. 7storicul 3ertulian povesteşte cum o mamă creştină, când îşi culca copiluînsemna patul cu 1fânta Cruce.

;i atunci, iată, Crucea lăsată de 0ristos ca o armă împotriva diavolului, însă Cruce în sensul pozit

al răsti!nirii patimilor. Ce înseamn" s" iei crucea %i s"-i urme)i lui 2ristosD S"-$i r"stine!atimile. Vsta este, de /a!t, rostul omului %i tot sensul vie$ii. #ai înseamn" S/ânta Cruce ascultare, c"ci vede$i, 2ristos, când S-a r"stinit, a ascultat de (umne)eu 8at"l. (ar s" %ti$i ascultare nu înseamn" numai !")irea !oruncilor lui 2ristos, ci %i tot ce ne-a l"sat (umne)eu !acest !"mânt. 1puneam că *umnezeu la început a creat toate foarte bune. ;i omul ce a făcut< *păcate a stricat şi strică tot timpul ceea ce face *umnezeu+ *acă *umnezeu a făcut toate foarbune, cum poţi tu să completezi, cum poţi tu să schimbi ceea ce a făcut *umnezeu< 2ă !ândescor!anismele modificate !enetic, la clonări@ 3ot felul de lucruri prin care omul strică ceea ce a făc*umnezeu.



7ată, vedem că pe timp de pace 6 ferească *umnezeu să mai fie un război+ 6 dar pe timp de pace strică tot mai mult natura. Oamenii au devenit ca nişte lăcuste, pe unde trec devorează tot, caradună, duc şi aduc. >u ne dăm seama că 0ristos ne-a îndemnat să ne "ertfim, să nu fim doar nişconsumatori, ci să ne dăruim, să facem ceva bun pe acest pământ, să dăm, să ne dăm pe noi înşine

Cu lucrurile astea să ne întoarcem astăzi acasă, !ândindu-ne că prin "ertfa Crucii 2ântuitorul neîndemnat la smerenie, la ascultare, la o simplitate 6 care ne-ar scoate din tot războiul zilelor noast

6 şi "ertfa pe care noi trebuie să o aducem are nevoie de o curăţie pe care ne-a arătat-o 2ai*omnului înainte de cruce, deci a fost acea viaţă curată a 2aicii *omnului care e un eAemplu mamelor adevărate.

i vorbeam acum de consumatori, că oamenii doar consumă şi spuneam şi altădată că şi mamele aȘ

fost transformate în consumatori, deci au fost smulse de lân!ă copii, de lân!ă soţi, şi sunt şi efuncţionare, să fie e!ale cu bărbaţii, ca să fie dublat numărul de consumatori, cei care cumpără detarabele astea toate [itsch-urile lumii noi. 7ată că acest curent nu mer!e într-o direcţie bună. 1ă d*umnezeu ca fiecare din noi să avem "ertfă şi curăţie. min.

Părintele "ndrei Coroian= 5editaţii 7n oglinda Sfintei Cruci * Co#iii lui Dumne$eu !i fiii5aicii Domnului= Dumne$eu duce crucea #ăcatelor omuluiH 5aica Sf0ntă #oartă crucea

umanităţii? Dumne$eu dăruie!te din ce 7n ce mai multH iar omul !i*a făurit un #rogram car*a exclus #e Dumne$euF



"rim% "ndrei Coroian * Predică la Duminica dinaintea Înălţării Sfintei Cruci (8 se#t% .;4

3ranscriere parţială 8de la min. D9:

)M@N 1fânta Cruce să ştiţi că este şi o!linda vieţii omului. 2-am pus în situaţia asta şi am spus: dami-aş face Crucea *omnului 0ristos ca o o!lindă şi toată ziua, în loc să mă uit în o!lindă, să mă ula Cruce şi să mă uit la *omnul 0ristos răsti!nit pe Cruce. ;i să ştiţi că, privind la ea, multe !ânduîţi vin. *e re!ulă, călu!ării, când mer! la mănăstire, ani de zile nu se uită în o!lindă. n loc do!lindă au ceva scris acolo de un 1fânt ărinte, ca să-şi amintească întotdeauna$ o!linda vie

omului e ru!ăciunea, e lumina *omnului 0ristos. ;i atunci, din multe meditaţii, am rămas la trconcluzii. ;i am zis că trei lucruri ar putea omul să înţelea!ă în faţa 1fintei Cruci şi la trei lucruri trebui să mediteze.

n primul rând să se !ândească la cât de mult îl iubeşte *umnezeu şi cum şi duce *umnezcrucea. ăi, de multe ori, noi nu ne ducem crucea, ne ferim de ea, vrem o viaţă cât mai uşoară, mcomodă, pentru noi, pentru copiii noştri, pentru ai noştri. *ar *umnezeu nu face aşa. *umnezeu duce crucea. *umnezeu a creat lumea aceasta din dra!oste, dar omul a păcătuit şi s-a lepădat *umnezeu. *ar *umnezeu duce crucea păcatelor omului şi a suferin elor omului în istorie, ț

prezent, o duce (l şi nu se leapădă de el Mde omN şi mii de ani nu s-a lepădat de el şi, ca atare, cu comul păcătuia mai mult, cu atât *umnezeu îl iubea mai mult. ;i, când a a"uns omul la culmepăcatului, încât nu mai putea să trăiască, că s-ar fi pierdut de tot omenirea, atunci a trimis *umnezpe 5iul %ui. ;i 1-a întrupat şi a luat el păcatul asupra 1a. *eci acesta e primul !ând: când !ândeşti cât de mult iubeşte *umnezeu şi cum şi duce *umnezeu crucea şi nu ne-o ducem noi sar trebui să ne-o ducem noi.

poi mai este ceva: crucea, să ştiţi, este indispensabilă, nu te poţi Meschiva, debarasaN de ea. Cinvrea să scape de cruce să ştiţi că nu reuşeşte. *e cruce niciodată nu vei putea scăpa pentru că omufăcut în formă de cruce şi, înainte de a fi ceva, a fost crucea. Crucea e simbolul dra!ostei şi



1fintei 3reimi. ;i, când se va sfârşi lumea aceasta, pe cer va apărea semnul 1fintei Cruci şi sfârşitul lumii acesteia, în mi"locul 4aiului, pomul vieţii, va fi crucea. Orice ai face, tot crucea, nscapi de cruce. Omul nu poate să evite crucea. 1in!ura lui datorie, sin!ura lui soluţie este să-unească crucea lui cu crucea lui *umnezeu, cu crucea *omnului. ;i atunci crucea devine uşoară, poate fi dusă. *omnul 0ristos te a"ută să-ţi duci crucea.

*acă vrei să te împotriveşti 6 şi vedeţi dumneavoastră că lumea aceasta a noastră, modernă, a

acest duh al comodităţii, care se împotriveşte efortului, suferinţei, nu-şi ia crucea, cum o luau mdemult bunicii şi vedeţi cât de !reu se trăia mai demult 6 te pui de-a curmezişul lui *umnezeu faci tot o cruce. *ar crucea aceasta este o cruce de suferinţă fără sens, fără rost. Că vededumneavoastră câţi oameni suferă fără rost, dar nu ştiu să sufere cu bucurie, cu plăcere, cu *omn0ristos. *e suferinţă nu scapă nimeni, nimeni nu scapă de boli, de necazuri, de sărăcie, orice ai fac*ar, dacă te pui de-a curmezişul, nu-ţi uneşti sufletul cu *umnezeu, cu *omnul 0ristos, să ştiţi cde fapt, faci crucea împotrivirii, a potrivnicului, celui rău, a contrariului.

cestea sunt !ândurile pe care ai putea să le ai în faţa 1fintei Cruci. ;i m-am mai !ândit la un lucrCred că în faţa 1fintei Cruci, dacă fiecare dintre noi, măcar cinci minute sau zece minute sa

"umătate de ceas am sta înaintea ei şi ne-am uita în ea ca într-o o!lindă şi ne-am !ândi la *omnrăsti!nit şi ne-am !ândi la toată viaţa %ui, cred că am reuşi nişte lucruri pe care nu le reuşim altfelviaţa noastră. 2ai întâi am reuşi să ne împăcăm cu *umnezeu, pentru că 5iul lui *umnezeu e CCare ne împacă cu *umnezeu 3atăl, numai (l ne poate împăca cu *umnezeu 3atăl. e *umneznu poţi să-% cumperi cu bani, dar pe *omnul 0ristos poţi să-% cumperi de!eaba. (l 1e lacumpărat pe de!eaba, (l e o )mită pe care o iei !ratis şi o dai lui *umnezeu 3atăl. ( o )mită făde care nu ne putem mântui. (l 1-a dat cumva ca o )capcană pentru diavolul, ca o )pastilă prcare diavolul moare şi ca un )medicament pin care noi trăim.

;i apoi vedeţi că *omnul 0ristos nu numai că ne împacă cu 3atăl. Crucea are o verticală, asînseamnă unirea umanităţii cu *umnezeu, dar crucea are şi două braţe orizontale şi *omnul 0ristşi deschide mâinile pe cruce. Ce înseamnă aceasta< ntâi că (l ca *umnezeu, ca 5iu al l*umnezeu, îmbrăţişează toată lumea, iar în al doilea rând, că uneşte toată lumea împreună. >oi ce am venit aici< Ca să ne unim împreună+ 1ă-i iertăm pe cei pe care nu i-am iertat, să-i iertăm pcei care credem că ne-au făcut rău, să-i iertăm şi să trăim în unitate şi în această unitate să putem urcăm spre *umnezeu. >umai în această unitate se poate. 1ă ştiţi că nu poţi să mer!i căt*umnezeu dacă nu-l ierţi pe aproapele tău, dacă nu-l ierţi pe cel care-ţi face rău şi dacă nînmulţeşti pacea în lume. 3rebuie nu numai pe tine să te împaci, trebuie şi pe alţii să-i împaci+ )>şi voi. 'oi sunteţi copii ai lui *umnezeu. Copii ai lui *umnezeu nu sunt toţi din lume, botezaţi s

creştini.

'-aţi pus vreodată problema pe câţi oameni aţi împăcat i pe câţi i-aţi făcut fii ai lui *umnezeș

Când ştii că nişte vecini de-ai tăi nu se înţele!, tu ar trebui să mer!i şi să duci veşti bune de la uniialţii, Mla limităN, chiar dacă veştile nu eAistă, să le inventezi şi să spui: ia uite ce-a zis badea ?ri!ora zis că dumneata eşti cel mai bun om şi cel mai vrednic, şi aşa mai departe, şi mer!i şi-ţi spui. după aceea el se minunează, nu-i vine să creadă. ;i te duci şi spui: ia uite ce-a zis badea 'asile, cbadea ?ri!ore e cel mai vrednic om din sat, i aşa mai departe. i faci aşa de două-trei ori şi o ș Ș

vedeţi cum se poate face pace şi poţi împăca pe cineva şi te comporţi ca un fiu al lui *umneze

Căci calci pământul lui *umnezeu şi tot ce-i al lui şi ai cerul deasupra şi respiri aerul lui *umneze



Şti$i c" e?ist" în ;ateric o întâm!lare, un c"lu"r tân"r a /"cut un asemenea lucru cu doi madu5ovnici. 6sta !utea /i %i cu doi mari doctori sau cu doi academicieni. Şi unul avea un cor! dc5ilii liber %i l-a !rimit !e altul, care n-avea. Şi, du!" ce l-a !rimit acolo, cel care n-avea a aunvestit %i !rimea mii de oameni. Şi atunci a)da s-a su!"rat c" îi ia to$i credincio ii, c" to$i se du ș

la el %i l-a trimis !e ucenic s"-i s!un" ca !ân" sâmb"t" s" !lece, c" l-a $inut su/icient deeaba, smai mear" %i în alt" !arte.

(ar ucenicul s-a dus la cel"lalt b"trân %i i-a s!usK;"rintele meu m-a trimis s" te întreb ce mai /aci. 8are-i înriorat de s"n"tatea dumitale %i dvia$a dumitale. 8are îi e%ti dra.K

Iar b"trânul a )isKS!une-i c"-i mul$umesc, de trei ori îi mul$umesc c" mi-a dat %i cas", m-a dat %i mas" %i de dani m" $ine /"r" bani %i acum se %i înrie%te de mineJ

Şi atunci ucenicul s-a întors. ;"rintele lui l-a întrebatKI-ai s!usDJ

KI-am s!us, !"rinte. ;ân" duminic" !leac".J

(ar miercuri a v")ut c" acela nu !lecase. Şi mere ucenicul înc" o dat" %i-i s!uneK;"rintele meu a s!us c" sâmb"t" vrea s" lua$i o mas" îm!reun" %i s" v" bucura$i %i s" vveseli$i. (ar nu-$i /ace !robleme c" dumneata n-ai bani s" !l"te%ti masa, eu o !l"tescJ

6%a a /"cut. Şi a venit sâmb"t" %i n-a !lecat.Şi !"rintele i-a s!us uceniculuiK*ite, dac" nu !leac", duminic", când se termin" sluba, eu, a%a b"trân cum sunt, cu toiaul mduc %i-i s!un alt/el s" !lece.K

6tunci ucenicul, du!" ce sâmb"t" a luat !e%te, alimente, a !re"tit o mas" deosebit", duminic" a dus un !ic înaintea !"rintelui %i i-a s!us b"trânuluiK;"rintele meu vine acum s" te mânâie. 2ai s" ie%i înaintea lui s"-l întâm!iniJ

Şi b"trânul care era ")duit i-a ie%it înainte celui care-l ")duise %i îi s"ruta !icioareleK(e atâta tim! m" $ii aici ratis %i acum ai atâta draoste, te înrie ti de s"n"tatea mea, mi- ș

/"cut os!"$ i atâtea. Cum î$i voi r"s!l"tiDJ ș

Şi îi cureau lacrimile de mul$umire %i de recuno%tin$" neîncetat. Şi, în momentul acela, în /alacrimilor lui %i a iubirii lui recunosc"toare, demonii mâniei %i ai invidiei au /uit din cel"lalt s-a !us %i el în enunc5i %i a uitat de toat" r"utatea %i au mâncat îm!reun" %i s-au veselit %i !veci au r"mas !rieteni, ca /ra$ii.Şi, du!" ce a trecut o vreme, b"trânul care îl ")duise !e cel"lalt î-a s!us ucenicului



8u nu i-ai s!us nimic din ce $i-am s!us euD E%ti mai în$ele!t ca mine, tu ar trebui s" /ii !"rinte eu $ie ucenic.

'edeţi, dra!ii mei, ce înseamnă să fii fiu al lui *umnezeu< Ca să fii fiu al lui *umnezeu nu conteace vârstă ai. oţi să fii tânăr, bătrân sau copil. Când privim crucea să ştim că avem şi această datorde creştini.

;i mai este o datorie. *acă privim sincer crucea şi cineva ar sta cu un caiet în mână să noteze cefăcut *umnezeu şi ce-am făcut noi, *umnezeu este 1tăpânul de drept al acestei lumi şi al acestpământ, (l le-a făcut MpeN toate. Omul este stăpân asociat, care trebuie să respecte contractul pe cal-a făcut cu *umnezeu la început şi pro!ramul lui *umnezeu. (i, omul nu-l respectă, dacă aţi văzpe parcursul istoriei, *umnezeu întotdeauna 1-a ţinut de cuvânt şi omul s-a ţinut tot mai puţin cuvânt. ;i, dacă ai face o paralelă contabilă, ai vedea, de fapt, câte datorii are omul şi câte plususau surplusuri are *umnezeu. ;i vreau să vă amintesc numai câteva. %e-am !ândit în urmă cu câţiani şi vă spun acum numai câteva:

a o evaluare drea!t" în rela$ia dintre (umne)eu %i om de-a lunul istoriei, (umne)eu a d"ru

%i d"ruie%te din ce în ce mai mult, iar omul devine tot mai îndatorat. (in lene %i comoditate om%i-a /"urit un !roram care -a e?clus !e (umne)eu.

8une2eu !$ loi 0i soare la +ree, !ar oul nu ai +rea s$ lucre2e $ântul, se$nân!l.

8une2eu !$ 'o$*ie ca oul s$ oat$ tr$i #n 'un$stare 0i cu$tare (seciali0tii aone sun c$ laneta noastr$ ar utea -r$ni !e 0ase ori oula*ia eDistent$), !ar oul tr$ie0laco, a+ar 0i !estr$'$lat, iar alte ilioane or su'nutri*i.

8une2eu !$ lini0te 0i ace, ca +ia*a s$ fie fruoas$, fericit$ 0i ul*uitoare, !ar oul +r

r$2'oi, asurire ilitar$ sau econoic$, entru ca +ia*a s$ fie silnic$ sau uneoinsuorta'il$. 8une2eu !$ iu'ire 0i +ia*$ ca oaenii s$ fie ul*i, uternici 0i s$n$to0i, !ar oul +r

l$cere, scla+ie 0i uci!ere uci!ere !e runciH, iar oaenii aun u*ini 0i 'olna+i. 8une2eu !$ tinerilor cur$*ia, ca ei s$ re#nc-iuie tr$irea aiului, iar ei, aleân

necur$*ia, ust$ !e aici c-inurile ia!ului. 8e aceea, tinerii tre'uie s$ $stre2e cur$*i fecioria, ân$ la c$s$torie, s$ fie ca #nerii lui 8une2eu. 9oi, ca !u-o+nici, a+e sute tineri cu !ece*ii #n !raoste. Fete la 141@ ani care au sc-i'at nu 0tiu câ*i ân$ acuJ au ni0te suferin*e, s$racele, !e arc$ ar fi c$s$torite !e 3L !e aniJ oil$ !e 1@ ani. !oare sufletul, +$ sun 9uai noi 0ti rin câte trece, ca &ae!u-o+nici”. 8in cau2necur$*iei !in lue.H

8une2eu !$ $rin*ilor fericirea !e a na0te 0i cre0te coii, ca sufletul lor s$ !e+in$ ai (sâal lui A+raa), iar ei #i uci! f$cân! !in sufletele lor ia!.

8une2eu !$ unora ul*i talan*i, caacitate 0i talent, ca s$ fie altora o!ele, luin$ sfânt$ #ncântare, !ar ei i!olatri2ân!use e sine !e+in entru ul*ii i2+or !e ier2areJ

'edeţi că lumea asta e plină de idoli+ (uropa %-a scos pe adevăratul *umnezeu odată cu 4evoluţ5ranceză din politică, din şcoală, din filosofie, din artă, din cultură, de peste tot. *umnezeuundeva pe mar!ine. (i, din acel moment (uropa s-a umplut de idoli, în toate domeniile 6 în artă,



sport, în muzică, vedeţi toate aceste )staruri şi )me!astaruri. 1-au făcut pe ei idoli+ rin aceidoli nu se mai mântuiesc, ci se pierd oamenii.

C5iar %i în aceste condi$ii, (umne)eu !ro!une oamenilor reconciliere. Heîm!"care. 6dic" noi a!"c"tuit, oamenii au !"c"tuit, au re%it %i tot (umne)eu vine cu !acea 8ot El )ice 2ai s" nîm!"c"m, 5ai s" ne iert"m, 5ai s" ne cur"$im, 5ai s" ne s/in$im, m"car de acum înainte s" tr"im

(l ne-a dat să ne purtăm crucea şi prin cruce să ne mântuim, prin suferinţă, pentru păcatele noastruneori şi prin suferinţe pe nedrept, dar (l, ca să avem model şi ca să avem a"utor, ne-a dat-o pentaceasta pe 2aica 1a. 2aica 1fântă e cea care poartă crucea desăvârşit, crucea, crucea #isericcrucea noastră personală, aşa cum şi-a purtat crucea ei. purtat crucea când *omnul 0ristos era pcruce. (a n-a păcătuit niciodată, nici măcar cu !ândul. ;i-a purtat crucea de 2aică a lui *umnezşi a suferit, i-a curs sân!e din ochi când *omnul 0ristos a fost răsti!nit, atât a durut-o inima. 3ot ca suferit *omnul în trupul %ui, 2aica *omnului a suferit în inima ei. ;i spune că numai *uh1fânt a întărit-o, că ar fi murit de durere. *omnul 0ristos era pe cruce ştiind dra!ostea ei şi puterei. (l l-a chemat pe 1fântul 7oan i i-a spus un lucru, vă ro! să-l ţineţi minte pe vecii vecilor:ș Fiuiat" mama ta ;i ei i-a zis: Iat" /iul t"u *e ce i-a spus aşa< >u i-a spus: )7ată mama 2ea+,

)7ată mama ta+. *eci ea e mama noastră de atunci+ (l 1-a înălţat la ceruri, stă de-a dreapta 3atălunu mai are nevoie de ocrotire, de a"utor. *ar noi avem+ (e atunci, #aica (omnului s-a /"cocrotitoare a cre%tin"t"$ii.



n 1ăptămâna mare, când *omnul 0ristos a stat pe cruce, a fost răsti!nit, ne-a dat-o pe 2aica 1a, în vinerea din 1ăptămâna %uminată ne-o dă pe 2aica *omnului ca 7zvor al 3ămăduirii. Că ea e#iserică înainte de #iserică, era sfinţită înainte de o!orârea *uhului 1fânt. ;i avea toate darurcare sunt în #iserică. ;i ea are atâta putere nebiruită, dar are şi dra!oste i delicateţe de mamă. ș

acest dat ca o mamă care-şi creşte copilul şi îl îndrumă când e micuţ, aşa ne poate duce ea pe no*e aceea *omnul 0ristos ne-a dat-o, că ştia că noi !reu ne putem duce pe cale. *ar mama, blândeţea ei, cu lacrima ei, cu răbdarea ei, cu curăţia ei, te duce mai uşor pe calea aceasta şi ne a"usă ne ducem crucea.

*e aceea s-au în!emănat i sunteţi voi fericiţi că avem în!emănare între cruce i 2aica *omnulș ș

2aica *omnului ne duce de mână. ;i nu lasă 2aica *omnului, să ştiţi, pe nimeni să se piardă. (anăde"dea celor deznădă"duiţi. ;i pentru cei care mer! în iad 6 că acolo e deznăde"de 6 ea are milă ei şi dă şi acolo un pic de năde"de uneori. 1au pe cei care trădează şi a"un! părăsiţi de toţi, nici pe



nu-i părăseşte, atâta dra!oste are. Ea are aceast" ca!acitate de a iubi !e cei !e care nu-i iube%nimeni. 6%a cum mama îl iube%te !e co!il, oricât de r"u ar /i %i !arc", cu cât e mai r"u %i mnenorocit, cu atât îl iube%te mai mult. 6ceasta e #aica (omnului. Ea e mereu, mereu cu noa!"r"toarea noastr" %i înt"ritoarea %i ocrotitoarea %i dulcea$a noastr" %i via$a noastr" %i a%u%or, ne duce.

(a, 2aica *omnului, s-a înălţat la cer. *ar în cărţile noastre apar de peste EK de ori momente

care 2aica *omnului s-a arătat unor oameni sfinţi. ;i asta înseamnă că ea nu ne-a părăsit, ea este noi. *ar nu numai prin aceste arătări către oameni sfinţi, care nu sunt mulţi, oamenii sfinţi sunt unla o !eneraţie, dar 2aica *omnului e prezentă prin orice ru!ăciune către ea, prin orice cântare cătea, prin orice icoană a ei. ;i ea mult mântuieşte prin icoanele ei şi poporul, şi comunităţi mari smici şi oameni personal.

n tim!ul comunismului, în He!ublica Iuoslavia, Serbia de ast")i, un !"rinte a !ovestit acelucru o /emeie, !rin anii 43-4, înv"$"toare sau !ro/esoar", avea o /iic" de 13 ani, clasa%a!tea, bolnav". i /iica era !e moarte. Femeia nu se ruase niciodat" în via$a ei, dar aveaȘ

icoan" mo%tenire de la !"rin$i !e care o considera ca !e un obiect de !atrimoniu. i a venȘ

comisia de medici %i i-au s!us /eti$a ta nu mai tr"ie%te mai mult de 4 de ore. +umai un miracar !utea-o salva. (ac" ar trans!ira în boala ei ea ar sc"!a.

6tunci aceast" /emeie, care nu se ruase niciodat" în via$a ei, a c")ut în enunc5i la icoan#aicii (omnului i a )is #aica (omnului, tu, care e ti mai mam" decât toate mamele, care % ș ș

ce înseamn" s" ai un sinur co!il %i s"-l !ier)i, tu %tii ce durere are o mam" când î%i !ierdsinurul co!il. 8e ro, /" o minune, /" un miracol cu /iica mea %i eu î$i !romit c" de a)i înainte eo s"-mi sc5imb via$a %i o s" tr"iesc în credin$" !entru tine

Şi, du!" ce a c")ut în enunc5i, a a!"rut comisia de medici %i s-au dus s-o mai veri/ice !e /at"dat". Şi în momentul acela /eti$a era lac de trans!ira$ie, dar alb", /rumoas", trans/iurat" %i is!us mamei ei c" nu mai simte nici o boal". Şi medicii %i-au dat seama c" aici a avut loc umiracol.

Iar /emeia a i)bucnit în lacrimi %i a înce!ut s" !lân" %i le-a s!us du!" un tim! c" acest miracîl /"cuse #aica (omnului !rin ru"ciunile ei. Era ru"ciunea unei /emei care nu se ruase

;i de aceea să ştiţi, când nu te-ai ru!at niciodată sau ai uitat să te ro!i 2aicii *omnului, ai necinsto, 2aica *omnului nu se va lepăda de tine. Chiar dacă te ro!i prima dată în viaţa ta. (a zice că

supără doar pe acei oameni care o ocolesc, care nu vin la ea, care trec pe lân!ă ea.

;tiu din lumea musulmană turci care s-au ru!at 2aicii *omnului şi ea i-a a"utat, i-a salvat.

Scrie în c"r$ile s/inte des!re o turcoaic" sinur", v"duv", care î i l"sa co!iii, când merea ș

câm!, #aicii (omnului s"-i înrieasc". ;unea icoana în buc"t"rie %i )icea W6sta e mamvoastr" " $ine$i de eaX Şi, odat", când s-a dus la câm!, co!iii au dat /oc la cas", cum sîntâm!l" cu co!iii mici. Şi casa era ars" %i oamenii i-au s!us W*nde $i-s co!iiiD C" casa ta a are numai scrumX Şi ea a )is W+u se !oate, i-am l"sat #aicii lui Iisus, (umne)eului cre tinilo ș

nu se !oate s" mi-i /i !ierdutX Şi a mers cu n"dede. Iar din d"râm"turi un sinur )id r"m"ses



dintre buc"t"rie %i cas", cam de vreo doi metri de înalt, !e care era atârnat" icoana #aic(omnului. Şi co!iii st"teau /rumos sub icoan", neatin%i.

sta e 2aica *omnului. >u eAistă vreo ru!ăciune care să nu o îndeplinească. ;tiţi că 2ai*omnului ocroteşte sate, mănăstiri, dar şi popoare. 1unt atâtea istorisiri. ;i poporul nostru esapropiat 2aicii *omnului pentru că este numit )!rădina 2aicii *omnului şi ea ne iubeşte i ș

ocroteşte atât de mult pentru că sunt atâţia oameni care o iubesc şi o cinstesc. *ar să ştiţi că asta e

toate popoarele+*e eAemplu, din istoria poporului rus ştiu că ea a intervenit de trei ori decisiv în istoria acestpopor. %a EJK, într-o luptă cu tătarii, după două luni de tatonare, nu îndrăzneau să atace. ;i a primdescoperire un sfânt să ducă icoana 2aicii *omnului şi să le-o arate tătarilor şi să cânte cu topărătoare *oamnă. ;i în momentul în care au cântat, tătarii au fu!it în!roziţi şi în veci n-au mcălcat pe acolo. 5ără nici o picătură de sân!e. celaşi lucru s-a întâmplat i în EBEF, când >apoleș

era aproape să cucerească 2oscova. ;i acelaşi lucru au făcut cu icoana 2aicii *omnului de 'ladimir. ;i în EHKK, când 0itler era la IF [m de 2oscova, 1talin şi-a adus aminte că poporul rare o credinţă şi are un *umnezeu. ;i l-a ru!at pe patriarh să scoată icoana 2aicii *omnului de

'ladimir. ;i au pus-o în elicopterul cu care încon"urau 2oscova. dat 2aica *omnului un !er căîn!he at motorina în tancurile !ermane şi nu s-au putut apropia. ;i sunt atâtea cazuri, să ştiţi.ț

Când privim la cruce, în primul rând privim la *omnul 0ristos$ nu concepem crucea fără *omn0ristos, dar nici pe *omnul 0ristos nu-% concepem fără cruce. ;i, privind la *omnul 0ristos, !ândim la curăţia %ui, la bunătatea %ui, la smerenia %ui, la dra!ostea %ui, la iertarea %ui, îmbrăţişarea %ui. *ar noi ştim că, în bunătatea şi în dra!ostea %ui, ne-a dat şi Crucea ca semn şi csimbol, ca putere mântuitoare care să ne ocrotească şi ne-a dat-o pe 2aica 1a ca pe un toia! care nine de mână şi ne ocrote te şi ne duce la mântuire.ț ș

;tiţi că, în ru!ăciunile de seară, este atât de frumoasă acea ru!ăciune: 1ă învie *umnezeu şi să risipească vră"ma ii %ui, să fu!ă de la faţa %ui cei ce-% urăsc pe *ânsul. 1ă piară cum piere fumș

cum se tope te ceara de faţa focului, a a să piară diavolii de la faţa celor ce iubesc pe *umnezeuș ș

se însemnează cu semnul Crucii@

;i zicem către 2aica *omnului şi către 1fânta Cruce, aşa ne adresăm: O, reacinstită şi de viafăcătoare Crucea *omnului, a"ută-mi cu 1fânta >ăscătoare de *umnezeu şi cu toţi sfinţii. min).



Cum ne trăim relaţia cu ristosG Cre!tinul 7ntre cemarea de a fi fă#tură nouăF !i sclavia

su#erstiţiilor (neo)#ăg0ne sau a formelor fără fond= Să nu fim automate de rugăciune sau dviaţă religioasăH ci să fim flăcări viiH lum0nări care să ardă #entru ve nicia Îm#ărăţiei luiș

Dumne$euBF

*oAolo!ia: r. 4o!er Coresciuc - redică la *uminica dinaintea năl ării 1fintei Cruci Convorbirț

lui 7isus cu >icodim 6 DFEJ 8catedrala 7aşi9



7ată că #iserica ne pune în faţă o pericopă evan!helică profundă şi care prin ea însăşi aproape că nar mai avea nevoie de interpretare, pentru că ne pune în faţa unor realităţi dintre cele mai adevăra

i dintre cele mai provocatoare pentru fiecare dintre noi.ș

ş vrea, în primul rând, să relecturăm câteva versete pe care eu le-aş numi versete-cheie apericopei evan!helice şi ale pericopei din postol care s-au citit astăzi sau care sunt în le!ătură ziua de astăzi, pe care să le punem în sufletele noastre i de la care să începem încetişor-încetişor ș

medităm şi să ne facem interioare cuvintele lui 0ristos.

(van!helia care s-a citit face parte dintr-un dialo! un pic mai amplu dintre 2ântuitorul 0ristos>icodim, un om dintre farisei, )fruntaş al evreilor spune (van!helia. ;tiţi cu toţii acest episod,

află în (van!helia 1fântul postol şi (van!helist 7oan, în capitolul al treilea, o convorbire foarte vîntre 0ristos şi >icodim. ;i, la un moment dat, 2ântuitorul îi spune lui >icodim: 6dev"radev"rat )ic $ie (e nu se va na%te cineva de sus, nu va !utea s" vad" îm!"r"$ia lui (umne)eu.

>icodim se miră, nu înţele!e cum poate cineva să se nască a doua oară, şi 0ristos îi răspund6dev"rat, adev"rat )ic $ie (e nu se va na%te cineva din a!" %i din (u5, nu va !utea s" intre îm!"r"$ia lui (umne)eu.

(van!helia pe care aţi auzit-o face parte din acest dialo! în care 2ântuitorul spune lucrufundamentale pentru credinţa fiecăruia dintre noi.

(umne)eu a%a a iubit lumea, încât !e Fiul S"u *nul-+"scut -a dat ca oricine crede în El s" n!iar", ci s" aib" via$" ve%nic". C"ci n-a trimis (umne)eu !e Fiul S"u în lume ca s" udelumea, ci ca s" se mântuiasc" !rin El lumea.

;i alte două versete dintr-o epistolă a 1fântului postol avel, epistolă pe care a scris-o !alatenilşi care este în strânsă le!ătură cu ziua de astăzi: Iar mie s" nu-mi /ie a m" l"uda decât numai crucea #ântuitorul nostru Iisus 2ristos !rin care 6 atenţie+ 6 lumea este r"stinit" !entru min%i eu sunt r"stinit !entru lume. C" în 2ristos Iisus nici t"ierea îm!reur nu este ceva, ni

net"ierea îm!reur, ci /"!tura cea nou".



e baza acestor versete pe care le-am relecturat, aş vrea să construiesc un pic cuvântul meu de astăşi în special pe baza ultimului verset, pe care tocmai l-am citit: Că în 0ristos 7isus nici tăierîmpre"ur nu este ceva, nici netăierea împre"ur, ci făptura cea nouă.

Ce înseamn" s" /im /"!tur" nou" în /a$a lui (umne)eu %i a !ro!riei noastre con%tiin$eD Cînseamn" s" /im /"!tur" nou"D nseamnă să asumăm întruparea 2ântuitorului 7isus 0ristos de

manieră foarte conştientă. ;i aici vreau să atin! două lucruri care sunt destul de frecvente la foarmulţi dintre noi, două riscuri, două direcţii de a crede care nu sunt numaidecât conforme cu făptucea nouă, pentru că *umnezeu cere de la noi să fim făptură nouă. Care sunt riscurile felului nostde a ne manifesta credinţa< entru că sunt nişte riscuri. ;i aş spune că sunt două direcţii de risc:

rima: forma fără fond, închinarea noastră formală, închinarea noastră care nu are un fond credinţă autentică şi de credinţă structurată în întruparea lui 0ristos. Sunt multe esturi !e care /acem automat în /elul nostru de a ne mani/esta reliios, dac" !ot s" s!un a%a, !entru c" rela$noastr" cu (umne)eu nu !oate /i redus" la reliio)itate %i la mani/est"ri e?terioare /"r" /on:une sunt toate mani/est"rile e?terioare !e care :iserica le-a de)voltat de-a lunul tim!ului, d

nu sunt bune acele mani/est"ri e?terioare !e care noi în%ine, cu !ro!ria noastr" !utere, de)volt"m !e ba)a a ceea ce ar trebui s" /ie credin$a noastr" autentic". #ai concret, su!ersti$ii%i tot ceea ce între$esem noi în ceea ce ar trebui s" /ie mani/estarea curat" a credin$ei noastre. 6!utea s" s!un i mai concret înriirea noastr" a!roa!e obsesiv" de lucruri care $in de /orm" ș

nu de /ond.

?ândiţi-vă un pic câte lucruri întreţesem noi în ritualul de înmormântare sau în ritualul de botez saîn taina nunţii, cât de mult sufocăm adevărata realitate a acestor taine, cât de mult sufocăm taimorţii, care ni se dezvăluie de *umnezeu, cu lucruri care ţin de formă, fără fond, i care nu ne dș

să ne arate care este adevăratul statut al făpturii celei noi despre care spunea 1fantul postol avşadar, în!ri"irea de lucruri care ţin de un anumit neopă!ânism. Şti$i cu to$ii la ce m" re/er, la toamicile noastre Ktradi$iiJ care n-au nici în clin, nici în mânec" cu adev"rata /"!tur" cea nou", cadev"rata asumare a lui 2ristos.

;i v-am pre!ătit un teAt care aparţine 1fântului 7oan ?ură de ur, ca să vedeţi că lucrurile acestea sunt noi. plecarea aceasta spre pă!ânism nu este un lucru nou, nu este ceva care a apărut secolele __-__7, ci este un lucru care era şi pe vremea 1fântului 7oan ?ură de ur. cest teAt vvorbi foarte mult despre distincţia asta dintre făptura cea nouă şi făptura care încă rămâînrădăcinată în forma, fără fond.

*ita$i ce s!une S/ântul Ioan ur" de 6ur K#ul$i cre%tini care nu sunt cre%tini se tem de cecare în realitate nu sunt !"cate, !recum ar /i s" nu-%i murd"reasc" tru!ul, s" nu se atin" dmor$i la ritualurile /unerare sau de nunt", s" observe tim!urile, s" observe )ilele %i toate celelalde acest /el. Iar des!re cele ce sunt cu adev"rat !"cate, !recum !ederastia, curvia, !reacurvia, ns!un nici un cuvânt. i vei vedea c" se s!al" de /iecare dat" du!" ce se întorc de la vreun mordar de lucrurile cele vrednice de cei mor$i, adic" de !"cate, niciodat" nu se s!al". i vei vedea !ace%ti cre%tini înriindu-se cu mult )el !entru bani, !entru averile lor, /"cându- i rii !entr ș

averile lor %i cre)ând, s"racii de ei, c" în urma unui sim!lu cântat de coco% vor !ierde totul. 6t

de întuneca$i sunt la minteMJ 6 şi aici 1fântul 7oan vorbeşte despre superstiţiile pe care le avem



din păcate, foarte bine înrădăcinate în noi 6 KM Su/letul lor este !lin de s!aime. S!re e?em!l)ice cre%tinul nostru WCutare mi-a ie%it !rimul când ie%eam din cas". (eci numaidecât trebuie mi se întâm!le multe rele ast")i.X WServitorul cel netrebnic mi-a adus ci)mele, dar mi-a dat-întâi !e cea stân". 6cesta este un semn c" vor veni asu!ra mea nenorociri mari %i multe, mulinsulte din !artea !rietenilor mei. C5iar eu, a!oi, B s!une cre%tinul nostru B ie%ind din cas", a!" it !rima dat" cu stânul %i aceasta este semn de mare nenorocire.X 6cestea sunt relele cele ș!e lân" cas". (ar, ie%ind a/ar", cre%tinul nostru s!une WOc5iul meu cel stân sau cel dre!t m

s-a )b"tut. Este semn c" vor urma lacrimi.X Sunt alte nenum"rate lucruri din acestea vrednice drâs. (ac" m"arul rae, dac" coco%ul cânt", dac" str"nut" cineva sau orice altceva s-aîntâm!la, cre%tinii no%tri sunt ca %i lea$i cu mii de lan$uri sau du!" cum am )is, st"!âni$i dîntuneric, !e toate b"nuindu-le %i /"cându-se !rin aceasta de mii de ori mai sclavi decât tosclavii.K

4ealitatea nu este departe de ce se întâmplă, din păcate, în zilele noastre. 1untem sclavsuperstiţiilor. 1untem de foarte multe ori sclavii superstiţiilor şi din păcate, punem foarte muaccent pe tot felul de forme fără fond. Care este fondul credinţei noastre< ntruparea lui 0ristosrelaţia vie cu *umnezeu. n momentul în care noi interpunem lucruri din acestea, superstiţii de t

felul, pe care noi le numim, pe drept cuvânt, pă!âne, interpunându-le între noi şi *umnezeul c'iu, automat relaţia noastră cu *umnezeu se ecranează şi devenim închinători în faţa propriilnoastre superstiţii.

*ita$i cum continu" S/ântul Ioan ur" de 6ur, du!" ce a s!us acest !asa, v" da$i seama, destde ironic K(ar un cre%tin adev"rat nu este a%a. Ci, râ)ând noi de toate acestea, ca unii cartr"im în lumin" %i suntem cet"$eni ai Cerului %i nu avem nimic în comun cu !"mântuconsider"m c" un sinur lucru este aduc"tor de /ric" !"catul %i /a!tul de a- su!"ra !(umne)eu.J

=n sin!ur lucru este aducător de frică+ ?ândi i-vă câte frici are omul modern în el însuşi, câțsuperstiţii îi nasc frici, nebănuite uneori. 1fântul 7oan ?ură de ur vine şi spune: o sin!ură fritrebuie să ne stăpânească: frica de păcat şi frica de a ne rupe de *umnezeul cel 'iu şi de a-% supăpe *umnezeul cel 'iu.

K+oi ne/iind a%a, s" râdem de ace%tia %i de !atimile %i de su!ersti$iile lor. (ar, mai ales, s" râdede diavol, care a scornit unele ca acestea. ;entru toate !e care (umne)eu ni le-a dat cu adev"r!entru credin$a noastr" adev"rat" s"-I mul$umim tot tim!ul lui (umne)eu. S" le!"d"m /rici!"âne. S" ne str"duim ca niciodat" s" nu /im !rin%i în aceast" sclavie %i dac" cineva dint!rietenii no%tri ar /i !rins, s"-i ru!em le"turile, s"-l eliber"m din aceast" înc5isoare nesu/eri

%i de râs.K

'orbim de 1fântul 7oan ?ură de ur, vorbim de secolul al 7'-lea şi vorbim de nişte lucruri care sudeosebit de actuale. F"!tura cea nou", iubi$i credincio i, nu se cl"de%te !e /orme /"r" /ond #a șaten$ie la /elul dvs. de a v" mani/esta credin$a, care s" nu !ice într-un /el de reliio)itate seacCredin$a dvs. este rela$ia cu (umne)eu. Orice /ace$i, orice lucru !e care-l /ace$i, /iecam"t"niu$", /iecare )i de !ost !e care-o asuma$i, /iecare s!ovedanie, /iecare venit la :iserictrebuie /"cut în ideea rela$iei vii %i nemilocite cu (umne)eul cel iu. Orice alt" /orm" dmani/estare care nu- are !e (umne)eu, care nu- are !e #ântuitorul 2ristos ca /ond

e?!rim"rii sale este o e?!rimare seac", o e?!rimare care duce /oarte, /oarte a!roa!e



!"ânism. 6cesta este !rimul risc, acela al /ormei /"r" /ond, al unui /el de automatism !"ânecare ne îm!ine c"tre esturi %i c"tre /rici interioare !e care, de multe ori, nu !utem s" ni e?!rim"m.

=n alt risc, atunci când încercăm să urcăm către starea de făptură nouă este acela al celeilaleAtreme: al dezîntrupării, aş putea să-i spun, manifestării reli!ioase. dică: eu nu mer! la #isericeu încerc să nu fac nimic din cele ale #isericii, am credinţa mea, mă manifest în ru!ăciunea m

acasă, şi atât. Câţi dintre creştinii noştri nu cad în această a doua eAtremă< Câţi dintre creştinii noşnu vin la întâlnirea cu 0ristos, crezând, în propria suficienţă, că este suficient să înalţe două-tr!ânduri acasă, probabil în faţa televizorului, e *umnezeul pe Care ei şi-% închipuie într-un anumfel. 3ot ceea ce #iserica dezvoltă, i aici revenim la formă, formele care sunt în #iserică, nu suș

forme fără fond. 3ot ceea ce #iserica a încărcat în slu"bele ei, tot ceea ce a dezvoltat de-a lun!veacurilor în formele ei de manifestare, nu sunt forme fără fond, ci sunt forme ale împărtăşirii d*umnezeul cel 'iu. 5iecare !est pe care-l facem în biserică este un !est al împărtăşirii *umnezeul cel 'iu. *e aceea nu putem să ne lipsim de viaţa #isericii şi să stăm acasă şi să credecă putem avea o relaţie vie cu *umnezeul cel 'iu.

e ce se mai întemeiază făptura cea nouă< 1puneam că, în primul rând, pe fu!a de forma fără fonpe fu!a de aspectul acesta de dezîntrupare a manifestării noastre reli!ioase, dar se mai întemeiază ceva: pe conştiinţa păcătoşeniei. Orice facem în viaţa noastră duhovnicească, facem pe conştiinpăcătoşeniei, pe conştiinţa că nimic din lumea aceasta nu ne satură, nu ne împlineşte, în afara l*umnezeu, Care vine şi luminează cămara sufletului meu şi-mi arată păcătoşenia sufletului meu. ;pe baza conştiinţei păcătoşeniei mele, încep să urc către *umnezeu.

+u v" am"i$i +ici o alt" /orm" de mani/estare reliioas" nu este adev"rat", decât cea ca!leac" de la con%tiin$a !"c"to%eniei. Hela$ia vie cu (umne)eu %i con%tiin$a !"c"to%eniei. Cu cât

mai smerit" ru"ciunea noastr", cu atât se înal$" mai mult c"tre (umne)eu, !entru c" vorbim d/"!tura cea nou", !entru c" vorbim de /a!tul c" (umne)eu a trimis !e Fiul S"u în lume ca mântuiasc" lumea i (umne)eu vrea ca cei mântui$i s" /ie oameni verticali, oameni care s" % șîn ce const" mântuirea lor, oameni care s" se înal$e )burând c"tre (umne)eu, dar con%tien$i d)borul !e care-l /ac. +u ni%te automate care nici nu sunt con%tien$i de starea lor real", care im!lic" în tot /elul de neo!"ânisme %i care nu- simt !e (umne)eu ca !e centrul vie$ii lor.

'edem că oamenii sunt foarte trişti în !eneral şi se întreabă părinţii duhovniceşti: cum putem să fitrişti când noi suntem chemaţi la a fi făptură nouă< *e ce suntem noi trişti, în !eneral< 1untem trinu pentru că eAistă păcatul în viaţa noastră, pentru că, dacă ne dăm seama de păcat şi de star

noastră păcătoasă, triste ea noastră se transformă într-o tristeţe bucuroasă, spun ărinţii.ț E%ti tr!entru !"catul t"u, dar e%ti bucuros !entru c" 2ristos te mântuie%te. *ar eAistă o altă tristecontemporană, o tristeţe modernă, depresia omului modern, care constă tocmai în incapacitatea devedea drumul acesta către făptura cea nouă, unde nici tăierea împre"ur, nici netăierea împre"ur contează, ci făptura cea nouă, împărtă irea de *umnezeul cel 'iu.ș

5eron Iosi/ are un cuvânt /oarte /rumos, !entru c" vorbim de /"!tura cea nou", care nu !oate /ace alt/el decât vorbind des!re /"!tura cea nou" real, concret Kucrarea !oruncilor nînseamn" numai a încerca %i a te l"sa !"uba%. ucrarea !oruncilor înseamn" s" !"trun)i î

lucrare, s" te lu!$i, s" biruie%ti sau s" /ii biruit, s" câ%tii sau s" !ier)i, s" te ridici, s" r"scole%



totul. Când te lu!$i !entru a /i /"!tur" nou", r"scole%ti totul, ridici totul în !icioare, când !rime%lu!ta !ân" la ultima su/lare. Şi niciodat" s" nu te descurae)i, !ân" la ie%irea su/letului t"u.J

=nde mai este frica omului contemporan în faţa acestui teAt al părintelui 7osif< 1ă nu te descura"epână la sfârşitul vieţii tale, pentru că viaţa duhovnicească aceasta este, este o viaţă a întrebărileAistenţiale, este o viaţă a provocărilor eAistenţiale, este o viaţă care nu te lasă liniştit, dar estenelinişte bună, o nelinişte ziditoare. >u mă mul umesc aprinzând duminica trei minute o lumânăriț

în spatele bisericii şi apoi plecând şi făcând păcatele pe care nu le putem spune. >u mă mulţumecu acest lucru eu, ca şi creştin. >u mă mulţumesc spunând două-trei ru!ăciuni diminea a formal, ț

aşa trebuie, ci frământarea mea interioară trebuie să mă facă să devin făptură nouă a lui 0ristofăptură vie, conştientă de drumul meu către *umnezeu.

>iciodată să nu te descura"ezi, până la ieşirea sufletului tău.

Şi ce-l /ace !e cre%tinul adev"rat s" nu /ie trist, odat" ce a de!"%it /orma /"r" /ond, odat" cede!"%it im!resiile !ersonale des!re !ro!ria cre%tere du5ovniceasc"D Ce-l /ace !e om s" nu /trist %i s" nu de)n"d"duiasc"D ;ers!ectiva ve%niciei cu (umne)eu. Cât de !"c"tos ai /i, cât

con%tient ai /i de !"c"to%enia ta, !ers!ectiva m!"r" iei lui (umne)eu %i !ers!ectiva vie$ii ve%niț cu (umne)eu este motorul care d" bucurie su/letului. Este motorul care-l /ace !e om s" /ie vie tr"irea sa du5ovniceasc", s" nu se mul$umeasc" cu /orme e?terioare, ci s" mear" c"tre adânclucrurilor. 6minti$i-v" ce s!unea 2ristos ;escui$i mai la adânc a a%a ceva este c5emcre tinul, s" mear" c"tre adânc. ș

1pune postolul avel: #ie s" nu-mi /ie a m" l"uda decât numai în crucea (omnului nostIisus 2ristos, !rin care lumea este r"stinit" !entru mine %i eu !entru lume.

⇒

9u o*i s$ fii f$tur$ nou$ f$r$ s$ asui crucea.⇒ 9u o*i s$ fii f$tur$ nou$ f$r$ s$ fii con0tient c$ Fiul lui 8une2eu Sa r$stinit ent

fiecare !intre noi, ca fiec$ruia !intre noi s$i !ea osi'ilitatea s$ uste +e0nicia #n =$r$*lui 8une2eu.

1ă ne învrednicească #unul *umnezeu să fim făpturi noi, să fim făpturi în care harul lui *umnezsă se sălăşluiască, să nu fim automate de ru!ăciune sau de viaţă reli!ioasă, ci să fim flăcări vlumânări care să ardă pentru ve nicia mpărăţiei lui *umnezeu. min.ș

71 #artolomeu nania - redică în *uminica dinainte de nălţarea 1fintei Cruci: Cum ne trăimrelaţia cu 0ristos<



7ubiţi credincioşi, aţi auzit cântarea: )2are este puterea crucii 3ale, *oamne, că s-a înfipt într-un lşi lucrează în lume şi a arătat din pescari apostoli şi din pă!âni mucenici ca să se roa!e pentsufletele noastre).

mi este !reu să vă vorbesc în ziua de astăzi pentru că suntem şi în vecinătatea marii sărbătoricreştinătăţii, nălţarea 1fintei Cruci. e de altă parte, ni s-a amintit despre convorbirea dintre 7isusînvăţatul evreu care era >icodim şi în care 7isus şi arată încă odată dumnezeirea, afirmând nimeni nu s-a suit decât Cel ce 1-a coborât din cer, 5iul 3atălui Care este în cer.

rin aceasta a vrut să ne arate nouă odată pentru totdeauna şi necredin ei noastre sau puţinei noasț

credinţe, că locuinţa 1a, a *omnului 0ristos, este în cer. ;i noi zicem: #ine, bine, dar noi apre!ătit locuinţă şi în sufletele noastre. Ceea ce este adevărat. 5iecare căutăm să-7 facem un sălasemenea ieslei din #etleem şi să-% purtăm. 7mportant e cu câtă credinţă, cu câtă sinceritate şi ccâtă dăruire l purtăm. Căci, dacă o facem doar formal, ca să ne numim creştini şi să onorăapelativul de creştini, nu înseamnă mare lucru. ;i doar să-% purtăm fără să-% şi dobândim în iniminoastre, iar n-am făcut mare lucru. ;i, dacă nu săvârşim faptele pe care (l le-a săvârşasemănătoare acestora, iarăşi n-am săvârşit mare lucru. Credinţa şi participarea noastră creştirămân, dacă nu o simplă formalitate, oricum superficiale, de suprafaţă.

7mportant este să coborâm fiecare în adâncul sufletului său şi să vadă dacă într-adevăr acoloadăposte te pe *omnul 7isus. *acă l adăposteşte măcar cât %-au adăpostit animalele din peşteș

#etleemului, pe care le vedem zu!răvite în icoana >aşterii *omnului. şadar, importantă esparticiparea noastră efectivă la trăirea în 0ristos. 1ă nu facem din ea o simplă formalitate. (problemă de sinceritate şi de fond, la urma urmei.

>i s-a vorbit astăzi despre lumină şi întuneric, cele două poziţii anta!oniste. ;i ni se spune în aparte a (van!heliei după 7oan: Eu sunt lumina lumii. Cel ce-#i urmea)" #ie nu va umbla întrîntuneric, ci va avea via$" ve%nic".



Ceea ce înseamnă că lumina este viaţa cea veşnică, în timp ce întunericul este somnul cel veşniinconştienţa cea veşnică sau amorţirea cea veşnică. >oi vorbim despre lumea de dincolo în doformule foarte simpliste, de 4ai şi iad. n 1fintele 1cripturi nu ni se arată foarte clar cum arată 4aişi cum arată iadul. nsă intuim un sin!ur lucru: iadul înseamnă sin!urătate, în timp ce 4aiînseamnă comuniune. >oi aici, în #iserică, din clipa în care ne-am adunat laolaltă să ascultă1fânta %itur!hie şi ne-am adunat prin credinţa în 0ristos i în numele lui 0ristos, de"a am păşit ș

4ai. entru că alcătuim o comuniune de credincioşi în numele lui 7isus 0ristos. ltfel, iad

înseamnă izolarea şi sin!urătatea. 7adul înseamnă, cum se spune în 1criptură, întunericul cel mdinafară, adică întunericul absolut, în care simţi că ai pe cineva lân!ă tine, dar nu-l vezi. (ste doconştiinţa că e cineva lân!ă tine. *ar izolarea este completă, şi a ta, şi a lui, pentru că nu eAiscomuniune, nu-şi vorbesc, nu se cunosc$ tu nu-l ştii cine este şi, dacă nu-l ştii, este un străin, iadacă este un străin, este ca şi cum n-ar eAista. (ste echivalent cu nefiinţa, dacă putem vorbi nefiinţă, pentru că ea contrazice termenul de fiinţă.

6%adar, draii mei, im!ortant nu este c" res!ir"m %i c" suntem vii. Im!ortant este dac" res!ir"întru Iisus 2ristos %i dac" res!ir"m !rin via$a lui Iisus 2ristos. (e aceea s/in$ii isi5a%ti, adic!ustnicii des"vâr%i$i, care %i-au înc5inat via$a cu des"vâr%ire ru"ciunii, nu au decât o /ormu

/oarte, /oarte sim!l" (oamne Iisuse 2ristoase, Fiul lui (umne)eu, miluie%te-m" !e min!"c"tosul.

Se s!une c", odat", un mitro!olit, un vl"dic" din vremurile vec5i, merea c"tre !ustie. Şitrebuit s" treac" un râu. +u era mare râul, !utea /i trecut cu !iciorul. (ar a dat acolo de trc"lu"ri, trei !ustnici, care treceau râul de o !arte %i de alta, s"rind într-un !icior %i s!unânW8rei voi, trei noi, miluie%te-ne !e noi.X Şi atunci mitro!olitul s-a o!rit la ei W(ar ce /ace$i vaiciDX W;"i ce s" /acem, ne ru"m. 6tât am înv"$at %i noi, altceva nu %tim.XW+ici m"car 8atnostru nu-l %ti$iDX W+u, c" nu ne-a înv"$at nimeni %i n-am înv" at de la nimeni.X W;"i atunț

sta$i s" v" înv"$ eu m"car 8at"l nostru.X Şi i-a înv"$at a%a cum îl %tim %i noi 8at"l nostru Caree%ti în ceruriM O dat", de dou" ori, W2ai, b"a$i-o bine în minte. 6cum v-am înv"$at 8atnostru, s"-l )ice$iX Şi, când s" treac" râu%orul, ei se $ineau du!" el W#ai s!une-ne o da/inalul, c" nu-l mai $inem minte, l-am uitatX Şi atunci le-a s!us WHua$i-v" cum v-a$i ruat !ân" acum ;entru voi v"d c" este /oarte com!licat s" înv"$a$i 8at"l nostru, )ice$i 8rei voi, trnoi, miluie%te-ne !e noi. ;e asta a$i înv"$at-o, !e asta o $ine$i minte %i e mai bine !rimit" decâtru"ciune savant"X.

şa că, dra!ii mei, participarea noastră poate fi şi foarte simplă, nu foarte complicată. >u esnevoie să ştii prea multă carte, să ştii prea multă teolo!ie. ( bine, totu i, să citeşti cărţile reli!ioasș

să le citeşti pe îndelete, în fiecare zi câte o pa!ină, o "umătate de pa!ină şi mai cu seamă, să mediteasupra lor, nu doar să le citeşti sau să le înveţi pe de rost, adică la suprafaţă, fără să-ţi pătrundă conştiinţă şi în inimă. 7mportantă nu este cunoştinţa sau ştiinţa, ci importantă este participarea. este frumos, dar nu este mare lucru. înţele!e ceea ce ştii este frumos, dar nu spune totul. 7mportaeste a şti, a înţele!e şi a participa la ceea ce în ele!i. 5ără această părtăşie, fără această participareț

între!ii noastre fiinţe, adică a intelectului şi a sensibilităţii, nu este o adevărată participare *omnul 0ristos.

(ste ceea ce ne învaţă şi ceea ce aţi auzit astăzi la 1fânta %itur!hie, i ceea ce veţi auzi mâine şiș

praznicele următoare. *in partea mea, eu v-am recomandat ceea ce am învăţat şi eu de la bătrân



mei, la vremea când era tânăr şi mai puţin ştiutor, şi anume că nu este important să crezi, nu esimportant să militezi, ci este important să te consumi, să te istoveşti, adică să te faci una cu iubirlui 0ristos şi prin aceasta, făcându-te una cu 0ristos. n felul acesta ne asi!urăm mântuirea, care neste foarte !rea, dacă ştim s-o facem. (ste uşoară şi frumoasă, în simplitatea ei. *umnezeu nufăcut lucrurile peste putinţa noastră de înţele!ere sau peste putinţa noastră de a participa la ele$ ci la făcut cu înţelepciune şi a pus la dispoziţia noastră, a fiecăruia dintre noi, mai învăţaţi sau mai puţînvăţaţi, mai complecşi sau mai simpli în structura noastră, ceea ce este fiecăruia necesar pent

propria sa mântuire.Cu aceasta să-% ru!ăm pe #unul *umnezeu să ne păstreze în credinţa cea dreaptă şi cea adevăratsă ne păstreze întru fapta cea bună, să ne păstreze în speranţa neştirbită că dincolo de această viaeAistă o alta care ne aşteaptă să-i fim vrednici. min.

IPS Irineu Po#*<istriţeanul * Predică la Duminica dinaintea Înălţării Sfintei Cruci * Sf0ntaCruce este !coala virtuţii

*reptmăritori creştini, 1fânta (van!helie citită astăzi ne aminteşte de acea preînchipuire a Cruciia /ertfei 2ântuitorului: ;arpele de aramă, înălţat de 2oise pe un stâlp, în pustie care izbăvea moarte pe cei muşcaţi de şerpi veninoşi 8>um. DE, B-H9.

2inunea aceasta se repetă sub ochii noştri, a celor care, în pustia amară a acestei vieţi, suntemereu muşcaţi de ispitele şi asupririle diavolului.

1fânta #iserică ridică în mi"locul >oului 7srael, al poporului dreptcredincios, Crucea lui 0ristopentru ca tot omul care priveşte cu credinţă acest semn minunat să se vindece şi să trăiască 87n. EK-EJ9. ntr-adevăr, dacă privim cu evlavie la 1fânta Cruce şi o cinstim după cuviinţă, vom izbăviţi de otrava patimilor şi de rănile păcatelor, împodobindu-ne cu virtuţile creştine ale credinţenăde"dii şi dra!ostei, prin care putem obţine biruinţa mântuirii.



7ubiţi credincioşi, prin /ertfa de pe cruce, vina păcatului a fost ştearsă, iar prin nviere, moarteafost nimicită, deschizându-ni-se, astfel porţile vieţii veşnice. mpreună cu 0ristos, omul cel vecdin noi s-a răsti!nit şi s-a în!ropat şi tot prin (l a înviat în noi omul cel nou, eliberat din lanţuripăcatului şi de tirania morţii.

rin răscumpărarea făcută de 0ristos, noi am devenit fii ai lui *umnezeu, având dreptul şi putinţa sub umbrirea harului divin, prin faptele noastre izvorâte din credinţă, să dobândim mpărăţ

Cerurilor.2editând la durerile răsti!nirii şi la moartea pe cruce a 2ântuitorului nostru, ne vom umpsufletele de credinţă, năde"de şi dra!oste şi prin aceasta ne vom dălţui fiinţa noastră după chipprea frumos şi prea iubitor al lui 0ristos.

5ericitul u!ustin era inspirat de *uhul 1fânt atunci când vorbea despre folosul mare al amintiatimilor *omnului pentru viaţa creştină. >ici un fapt, nici una din predicile 2ântuitorului n-darul să cuprindă atâta bo!ăţie duhovnicească precum îl are !raiul Crucii.

riveliştea atimilor *omnului ne întăreşte, în primul rând, credinţa. cum ştim în Cine credemcunoaştem pe Cel Ce-% adorăm. (ste *omnul şi 1tăpânul lumii, 5iul cel de o fiinţă cu 3atăl şi *uhul dumnezeiesc. (ste #iruitorul iadului şi al morţii, Care pentru noi şi pentru a noastră mântui1-a răsti!nit, în vremea lui onţiu ilat şi a murit şi 1-a în!ropat, dar Care, cu puterea ce sălăşluia fiinţa 1a, ;i-a reluat viaţa şi 1-a înălţat întru slavă, de unde va veni iarăşi să "udece toate seminţipământului.

>u e de mirare că 2ormântul !ol din 7erusalim este locul cel mai sfânt din lume pentru pelerina"închinare. >u e de mirare că în fiecare an, de sărbătoarea aştilor, coboară lumina din cer asup

1fântului 2ormânt spre a ne încredinţa că suntem fiii nvierii. *acă pe celelalte morminte de ptoată faţa !lobului pământesc stă scris: Lici zace cutare, pe lespedea 2ormântului de la poale?ol!otei poate fi săpată în !ranit inscripţia: Lici zace moartea+.

⇒ /rin ruce, $catul, ca o #nro0are a truului, ca #nc-i!ere a lui #n roaa f$r$ ori2ont+ie*ii trec$toare, este sl$'it, su'*iat, orit.

⇒ /rin ruce, truul 0i +ia*a $ânteasc$ se fac transarente entru 8une2eu.⇒ /rin ruce, se !$ lo+itura !e oarte or*ii, eoisului.⇒ /rin ruce, se arat$ +ictoria enero2it$*ii, a iu'irii, a +ie*ii suerioare.⇒

/rin ruce, oul a!e+$rat !in noi #n+ie #ntru +ia*a f$r$ !e oarte, #n 8une2eu.

?ândul la durerea *omnului ne întăreşte, în al doilea rând, năde"dea că *umnezeu nu îi părăseşte cei ce suferă pentru (van!helie. *upă întunericul încercării, răsare soarele bucuriei şi al dreptăţii.răsărit pentru Omul durerii, 7isus$ se va arăta la fel pentru toţi cei ce primesc necazurile cîncrederea că ele vin cu ştiinţa 3atălui ceresc şi le poartă până la sfârşit cu răbdare şi cu bărbăţie.

I)vor de mare încredere %i de îmb"rb"tare este !entru noi ert/a de !e cruce %i nvierea l2ristos. 6ceste daruri ale lui (umne)eu ne dau !uteri %i cura !entru a lu!ta contra !"catului !entru în/"!tuirea binelui.



5orţă înnoitoare se naşte în sufletele noastre, ştiind că virtutea lucrată cu credinţă şi în duhdra!ostei creştine duce la o viaţă binecuvântată pe pământ şi ne a"ută să dobândim viaţa veşnică.

*eci, ?ol!ota este o mare şcoală de înţelepciune şi izvor viu de virtute. 6sculta$i ce )ice Fericit6uustin +u-$i !ierde n"dedea +u te teme C"ci de aceea a b"ut nsu%i (octorul din el, ca nu te mai temi. Iisus a luat tot !a5arul su/erin$eiJ.

Iar în cartea *rmarea lui 2ristosJ, citim 2ristos a !rimit s" !"timeasc". Cum cute)i tu s" !lâni de cevaD El a avut du%mani %i bâr/itori, iar tu vrei ca to$i oamenii s" te iubeasc"D Cu!utea-vei /i încununat, când nimic su!"r"tor nu $i s-a întâm!latD (eci rabd" cu 2ristos, davrei s" îm!"r"$e%ti cu ElJ.

n sfârşit, priveliştea suferinţei şi a morţii 2ântuitorului nostru are darul de a spori în inimile noasdra!ostea noastră pentru (l. *acă am lua aminte mai bine la pricina care %-a pus pe mpăratul lumpe lemnul crucii, vom cunoaşte că adevăraţii vinovaţi n-au fost nici fariseii invidioşi, nici 7uvânzătorul de sân!e nevinovat, nici laşitatea !uvernatorului roman care de frică, %-a dat pe 7is

mai-marilor sina!o!ii să fie răsti!nit, ci am fost noi, păcătoşii, cu răutăţile noastre 8cf. 7s. J, D-J9.

n 0ristos, păcatul se mistuie în flacăra, în oceanul iubirii 1ale dumnezeieşti. 6colo unde esert/", acolo este nimicirea !"catelor, acolo este îm!"carea cu St"!ânul, acolo este s"rb"toare bucurieJ, înva$" !"rintele nostru Ioan ur" de 6ur.

Iar du!" S/ântul C5iril al 6le?andriei, la 8at"l nu se !oate intra decât în stare de sacri/iciu1tarea de sacrificiu e şi calea noastră, unii către alţii. Ln aceasta am cunoscut iubirea: că (l ;i-a psufletul 1ău pentru noi$ şi noi datori suntem să ne punem sufletele pentru fraţi 87 7n. , EI9.

atimile sunt o chemare la înnoirea vieţii noastre creştineşti prin pocăinţă şi prin fapte bune, prvieţuire în comuniune cu 0ristos, în #iserica 1a. Crucea 2ântuitorului a arătat lumii maralternativă: crucea morţii, căreia îi urmează viaţa sau e!oismul, căruia îi urmează moartsufletească.

Credin$a în Cruce se veri/ic" !rin /a!te de iubire /a$" de semenii no%tri a/la$i în neca)uri, li!su%i strâmtor"ri.

7ubiţii mei, la >aşterea lui 0ristos, în!erii cântau că (l va aduce pe pământ pace şi între oame

bunăvoire 8%c. D, EK9. e cei ce au luat cunoştinţă că 0ristos este 5iul lui *umnezeu făcut Omînviat, ca pâr!ă a învierii noastre, nimic nu-i mai tulbură.

2ărturisind credinţa în 0ristos, vom rămâne tari şi liniştiţi în necazurile ce ni le va produce lumebiruindu-le, iar si!uranţa că le vom birui ne-o dă pilda şi puterea %ui: 6cestea vi le-am r"it, întru #ine !ace s" ave$i. n lume neca)uri ve$i avea< dar îndr")ni$i Eu am biruit lumeaJ =I1', 33>.

(roul de pe ?ol!ota, 0ristos *omnul, a biruit lumea, nu înlăturând necazurile din ea sau făcând

nu apară ispite, ci arătându-1e mai tare decât ele, întrucât nu a fost doborât de ele. 7isus a lăsat fir



%ui să sufere toate cele ce le suferă omul, pentru ca să o întărească chiar prin folosirea maAimăputerii ei de a nu se lăsa biruită de răutăţile lumii. 6ceast" !utere i)vor"%te din Crucea Sa !entnoi to$i, !recum arat" S/ântul E/rem Sirul când s!une Crucea este s!eran$a celor dis!eraCrucea este limanul celor învi/ora$i, Crucea este mânâierea celor întrista$iJ.

n OrtodoAie, Crucea este scăldată în raze şi de sărbătorile ei, ea este împodobită cu flori. stfsuntem încura"aţi să privim spre Cruce şi dincolo de Cruce, spre a vedea slava strălucitoare

nvierii şi frumuseţea înmiresmată a vieţii veşnice.*e aceea, plini de recunoştinţă, dimpreună cu imno!raful bisericesc, se cade să stri!ăm: L#ucură-Cruce, purtătoare de viaţă, semnul cel nebiruit al creştinătăţii, prin care a încetat blestemul, sîn!hiţit puterea morţii şi ne-am înălţat de pe pământ la cele cereşti. min.

5itro#olitul "ntonie Plămădeală * Predică la Duminica dinaintea Înălţării Sfintei Cruci

3eAtul asupra căruia ne vom opri în cele ce urmează e foarte scurt. şa e rânduit în tipicul acestduminici. >umai cinci versete. 2editând asupra lor şi dându-mi seama că ele sunt cam teoreticdestul de abstracte, presupunând oarecare cunoştinţe teolo!ice spre a fi înţelese, m-am dus la cărţcâtorva predicatori mari ca să aflu de la dânşii cum le-au tâlcuit.

=nii au vorbit despre iubire, alţii despre răscumpărare, alţii despre suferinţă sau despre "ertfă. despre acestea trebuie să ştie creştinii foarte multe lucruri. *ar când se citeşte în #iserică un teAt acesta, parcă ai vrea să auzi ceva despre el, că doar nu e în limbă străină şi nici rostit şi scris pentalţii. Chiar dacă e mai !reu de înţeles. 1au tocmai pentru că e mai !reu de înţeles.



7ată teAtul: +imeni nu s-a suit în cer decât numai Cel ce s-a !oorât din cer, Fiul Omului Caeste din cer. ;recum #oise a în"l$at %ar!ele în !ustie, a%a trebuie s" se înal$e Fiul Omului. Ca tcel ce crede întru El s" nu !iar", ci s" aib" via$" ve%nic". C" a%a a iubit (umne)eu lumea, încâ%i !e *nul n"scut Fiul S"u -a dat, ca tot cel ce crede în El s" nu !iar", ci s" aib" via$" ve%nic;entru c" (umne)eu n-a trimis !e Fiul S"u în lume ca s" udece lumea, ci ca lumea s" mântuiasc" !rin ElJ =Ioan 3, 13-17>.

ntr-adevăr, teAtul e ceea ce s-ar putea numi un teAt doctrinar. dică de învăţătură de credinţdespre *umnezeu, despre întruparea 5iului şi rostul ei în iconomia mântuirii şi bineînţeles, despfelul cum oamenii îşi pot însuşi roadele întrupării *omnului. semenea lucruri se învaţă la şcoliteolo!ice. *ar nu sunt totuşi chiar atât de !rele pe cât par. Ce-ar fi ca noi să încercăm să ne adresăchiar acestor patru versete şi să încercăm să le pricepem împreună.

entru ca să le percepem, primul lucru pe care trebuie să-l facem, e să le punem în conteAt. dică le fiAăm eAact momentul şi locul în care au fost rostite, să vedem cui au fost adresate şi de ce.

>e aflăm într-un moment în care 2ântuitorul, fiind în 7erusalim, primeşte seara târziu o vizită.

vizită neaşteptată. O vizită care, fără îndoială, %-a surprins. ntâi fiindcă 7 se făcea oarecum pascuns. (ra ca o audienţă secretă a unui fariseu, la *umnezeu+

e faţă se ştie ce spuneau. 'a fi fost interesat şi 7isus ce poate spune unul ca acesta în taină+ Cel cavenea n-a vrut să fie văzut de nimeni că vine să-% viziteze pe acest profet contestat de oficialităţireli!ioase, ştiut ca urmărit. *e aceea a şi venit pe ascuns, noaptea.

Cine era acesta %i de ce se /ereaD 6vea motive s" se /ereasc"D vea şi încă din belşu!. 5apta lui eo faptă de îndrăzneală şi cura". 5iindcă era unul din mai marii templului, dintre cărturari şi faris

adică unul din ceata celor aleşi, cu mare trecere în popor şi cu autoritate, pentru că cei ca el erconsideraţi a fi cei mai fideli observatori ai %e!ii, evlavioşii învăţaţi.

Când auzim de Lcărturari şi farisei, aşa trebuie să-i înţele!em. >umai mai târziu 2ântuitorul idescoperit a fi formalişti, vicleni şi superficiali din punct de vedere al evlaviei, denunţându-i înşelători, ceea ce de altfel făcuse şi 7oan #otezătorul. (rau unii cărturari, adică învăţaţi, teoreticieeAe!eţi, dintre cei care în inter-pretările lor, Lstrecurau ţânţarul şi în!hiţeau cămila, adică se oprela nimicuri şi pierdeau din vedere esenţialul, iar alţii erau farisei, adică oameni pioşi, evlavioşi, dcare făceau totul la vedere, ceea ce i-a şi descoperit a fi făţarnici. *e unde şi numele li stransformat în simbol al făţărniciei, pentru totdeauna şi în toate limbile.

5iind însă cărturari, nu înseamnă că nu puteau fi în acelaşi timp şi farisei. >u era însă neapărnecesar. 2ântuitorul ni-i prezintă ca pe două cate!orii de reprezentanţi ai vieţii reli!ioase dvremea 1a.cesta de care vorbim acum era dintre cei pioşi, reli!ioşi, era fariseu. ;i probabil chiar cu mavază. 1ă ni-l închipuim a fi fost un bătrân venerabil, cu barbă, un bătrân cuminte şi înţelept, cum trebui să fie toţi bătrânii. venit la 2ântuitorul să-7 pună câteva întrebări.

S!re deosebire îns" de al$ii care veneau cu ânduri rele, s"- is!iteasc", s"- !rind" în cuvân

acesta - de aceea cred c" era în$ele!t %i cuminte - acesta n-a venit cu ând de is!it". Era o rar



e?ce!$ie. +-a venit s"- !un" în încurc"tur" cu vreo întrebare. +-a venit s"- !rind" în cuvânt du!" aceea s" alere la mai marii cet"$ii %i s"- denun$e, cum au /"cut al$ii. +u. El a venit când /oarte curat, ca s" a/le r"s!uns la cel !u$in o întrebare.

2ai întâi a făcut o, declaraţie: Habi, %tim c" e%ti înv"$"tor venit de la (umne)euJ. 7atădeclaraţie foarte importantă din partea unui mai mare al templului. 7isus trebuia să fi fost foarmirat de o asemenea introducere. *esi!ur, putea fi şi o declaraţie de circumstanţă, o Lcaptat

benevolentiae, deci se impunea atenţie, dar bătrânul părea mai de!rabă sincer decât şiret. înţelept. ;i-a dezvăluit şi numele: >icodim, deşi s-ar fi putut teme s-o facă. ceasta denoîncrederea desăvârşită pe care o avea în 7isus. şi va fi dat seama că ar putea fi bănuit că a venit săîntindă o capcană, de aceea a ţinut să-şi motiveze de îndată afirmaţia şi sinceritatea de care era si!că 7isus s-ar fi putut îndoi: C"ci ast/el de semne ca cele !e care le /aci 8u, nimeni nu le !oa/ace, de n-ar /i (umne)eu cu (ânsulJ.

7ată o declaraţie frumoasă, o declaraţie pozitivă, o declaraţie de apreciere a învăţăturilor,minunilor, a semnelor cu care îşi însoţea 2ântuitorul învăţăturile, care, fără îndoială, pe 2ântuitorîl va fi mă!ulit. i va fi plăcut acest bătrân. *e aceea a şi acceptat să stea de vorbă cu el şi să

răspundă la întrebări, să-i dezvăluie nişte lucruri de taină. ( de presupus că vor fi discutat mai mudar 2ântuitorul - după cum ne relatează 1fântul (van!helist 7oan în (van!helia sa - i-a spus dintrdată aceste cuvinte: 6dev"rul adev"rat î$i s!un de nu se va na%te cineva din nou, nu va !utvedea îm!"r"$ia lui (umne)euJ =Ioan, 3, 3>.

Când a auzit bătrânul >icodim acel cuvânt, a rămas cam încurcat, perpleA. >-a înţeles cuvântul şia întors 2ântuitorului întrebarea: Cum !oate un om s" se nasc", b"trân /iindD ;oate el oaredoua oar" s" intre în !ântecele maicii sale %i s" se nasc" din nouDJ

ntrebarea lui a fost corectă. 3rebuie să recunoaştem că mulţi dintre noi, dacă am fi fost în locul luprobabil am fi întors 2ântuitorului aceeaşi întrebare. LCum să mă nasc din nou< >oi ştim naşterea se petrece o sin!ură dată.

>icodim !ândea cu instrumentele !ândirii obişnuite, orizontale. m putea numi lo!ica lui lo!inicodimică, o lo!ică a imediatului terestru, simplu. (l nu-şi dădea încă seama că aceeaşi limbă poaspune lucruri diferite, despre lumi diferite. enul acesta de vorbire, în meta/ore %i analoii, e!racticat %i în te?tele ec5iului 8estament, dar Cel care îl întrebuin$ea)" /recvent %i întotdeaunsur!rin)"tor, este îndeosebi Iisus. +ici a!ostolii nu s-au obi%nuit u%or cu el. E?em!le de o!rire sensul imediat, terestru, avem multe. 6!a cea vie, din vorbirea cu samarineanca e numai un

din e?em!lele cele mai concludente de loic" nicodimic".

2ântuitorul insistă însă. >u-l lămureşte prea deschis, dar insistă cu câteva completări: Ldevăradevărat îţi spun: *e nu se va naşte cineva din apă şi din *uh, nu va putea să intre în împărăţia l*umnezeu. >u ştim în ce măsură a înţeles >icodim această eAplicaţie. robabil n-a înţeles-o prbine. robabil nici noi, astăzi, n-am înţele!e-o prea bine, dacă nu ni s-ar tâlcui.

2ântuitorul şi-a dat seama că >icodim n-a pătruns în sensul cuvintelor 1ale. continuat: Ce esn"scut din tru!, tru! este< %i ce este n"scut din (u5, du5 este. +u te mira c" $i-am )is 8rebuie s

v" na%te$i de sus. ântul su/l" unde voie%te %i tu au)i lasul lui, dar nu %tii de unde vine, ni



încotro se duce. 6st/el este cu oricine e n"scut din (u5ul. 6 r"s!uns +icodim %i I-a )is Cum !s" /ie acesteaD Iisus a r"s!uns %i i-a )is 8u e%ti înv"$"torul lui Israel %i nu cuno%ti acestea6dev"rat, adev"rat )ic $ie, c" noi ceea ce %tim vorbim %i ce am v")ut m"rturisim, dar m"rturnoastr" nu o !rimi$i. (ac" v-am s!us cele !"mânte%ti %i nu crede$i, cum ve$i crede de v" vos!une cele cere%tiDJ =Ioan 3, '-10>.

*upă aceste cuvinte au urmat cele cinci versete din (van!helia de azi. 1ă ni le reamintim:

nimeni nu s-a mai suit în cer, decât Cel ce s-a coborât din cer, Fiul Omului, care este în cer. Şdu!" cum #oise a în"l$at %ar!ele în !ustie, a%a trebuie s" se înal$e Fiul Omului, ca tot cel ccrede în El s" nu !iar", ci s" aib" via$" ve%nic". C"ci (umne)eu a%a a iubit lumea, încât !e FiS"u cel *nul n"scut -a dat, ca oricine crede în El s" nu !iar", ci s" aib" via$" ve%nic". C"ci ntrimis (umne)eu !e Fiul S"u în lume ca s" udece lumea, ci ca s" se mântuiasc" !rin El, lumea=Ioan 3, 13-17>.

1ă ne oprim puţin la Lnaşterea din nou, din apă şi din *uh. ( vorba, fără îndoială, de naşterea prbotez, de naşterea la creştinism. >aşterea din apă este simbol al curăţirii. Cu apa ne spălănecurăţenia din afară, cea materială. ( de înţeles deci de ce apa poate deveni un simbol şi al curăţi

spirituale. Curăţirea spirituală este o curăţire prin *uhul 1fânt. (a înseamnă naşterea din nousufletului.

(e aceea noi, ortodoc%ii, /acem :ote)ul cu a!", dar îndat" administr"m !runcului 8ain#irunerii. Facem aceasta în cadrul aceleia%i ceremonii, !entru c" !rin 8aina #irunetransmitem noului bote)at 5arul S/ântului (u5 adic" încre%tin"m !uterile lui su/lete%ti %i/acem a!t !entru !rimirea lui 2ristos, !entru intrarea în m!"r"$ia lui (umne)eu, de aceea abacum i se !oate administra 8aina S/intei m!"rt"%anii. 6cum în$eleem de ce Iisus i-a s!us l+icodim (e nu se va na%te cineva din a!" %i din (u5, nu va intra în m!"r"$ia lui (umne)eu

6ceasta este na%terea de susJ. ;rin aceasta, noul n"scut este imediat inclus în tru!ul lui 2risto6 devenit cre%tin de!lin.

ceasta este Lnaşterea din nou, din apă şi din *uh, pe care n-a înţeles-o la început >icodim. Ccare se naşte din trup este pământesc. Cel botezat a intrat în familia cerească. intrat în rândul celcare se află sub !ri"a, conducerea, povaţa, suprave!herea şi a"utorul lui *umnezeu.

*e aceea în poporul nostru eAistă credinţa că pruncii trebuie neapărat botezaţi şi cât mai repede, să nu stai prea mult cu Lpă!ânul în casă+ *e îndată ce l-ai botezat, totul intră în ordine şi rânduială. #otezul este ieşirea de sub vechiul blestem biblic de după păcatul strămoşilor dam

(va. (ste reintrarea în !raţiile lui *umnezeu. ceasta este de fapt intrarea în 0ar, în *uîndumnezeirea, pentru că *uhul 1fânt e a treia persoană a 1fintei 3reimi.

fi om nou înseamnă însă şi a intra sub re!imul poruncilor. 3ânărul bo!at, ca să intre în împărăţ2ântuitorul i-a cerut să păzească poruncile. ;i care sunt< 1ă cinsteşti pe tatăl şi pe mama ta, să nucizi, să nu furi, să nu fii desfrânat şi toate celelalte pe care le-a primit 2oise de la *umnezeu pmuntele 0orebului şi le-a notat pe două table de piatră 8*eut. J, E-DE9.

Intrarea în cre%tinism acord" dre!turi, dar im!une %i datorii %i în !rimul rând, datoria de a

!lasa într-o ordine nou" de ândire %i de orientare %i într-o ordine nou" de /"!tuire.



n conversaţia cu >icodim, 2ântuitorul îi spune la un moment dat: Ldevărul, adevărat îţi !răiescă ceea ce ştim spunem şi mărturisim ceea ce am văzut. Oare de ce-i s!une #ântuitorul cuvinteacesteaD entru că 2ântuitorul vrea să-l încredinţeze că-i vorbeşte ca unul care ştie ce spune, că neste un oarecine care improvizează nişte răspunsuri la întâmplare, ci că are calitatea de a-i răspund(ste venit de sus. Ceea ce spune, de acolo ştie, ca =nul care La văzut ceea ce afirmă.

văzut idei< ntr-un fel da. văzut ideea ideilor, pe *umnezeu. *e la (l ştie ce ştie. ntr-un fel, azice noi cu cuvintele noastre de astăzi: 2ântuitorul se le!itimează în faţa lui >icodim. Ca şi cândar arăta o carte de identitate: =ite cine sunt+ 1unt unul din aceia care au văzut ceea ce-ţi spune. *aceea continuă conversaţia cu care începe teAtul celor cinci versete pe care ne-am propus să ni tâlcuim, cu: L>imenea nu s-a suit în cer, decât numai Cel care s-a po!orât din cer. ;i precizeazL5iul Omului care este în cer+. Cu alte cuvinte, continuă să-şi prezinte datele bio!rafice şi mai lar!, în vederea stabilirii precise a identităţii 1ale, spre a-şi le!itima cuvintele, ca venind de *umnezeu, de aceea arată că L1-a po!orât din cer.

(Atraordinară mărturisire. ncărcată pe măsura capacităţii de "udecată lo!ică a interlocutorului. Ci

ar putea vorbi despre lucruri din cer, cu autoritate, decât Cel ce s-a po!orât din cer< ;i nimeni altnu s-a po!orât din cer. Iisus i-a de)v"luit deci întru!area Sa. Şi %i-a motivat inten$iile care, uneoau !utut !"rea oamenilor eii ca /iind în contradic$ie cu eea. (ar El ar"ta c" are dre!tul s!rocede)e la ast/el de modi/ic"ri.

cum vom înţele!e de ce aceste cuvinte, aşa cum sunt rânduite ca lectură biblică astăzi, ni s-părut la început fără le!ătură şi fără sens. (le erau continuarea unei convorbiri cu >icodim, momentul în care 2ântuitorul îşi le!itima dreptul de a învăţa chiar altfel decât %e!ea, deşi ndesfiinţa %e!ea. O completa cu înţele!eri noi, mai adevărate, mai lar!i.

>icodim trebuia să priceapă că stătea de vorbă cu o autoritate afară de care alta mai mare nu era. C*umnezeu. *escoperirea era pentru >icodim uluitoare. >ici n-a mai replicat. *oar a ascultat.

ândurile lui erau îns" îm!"r$ite. Crescut în eea lui #oise, cum !utea el acce!ta o nouautoritate, ultim", care s"-l corecte)e !e #oiseD Era 6cesta de la (umne)eu, dar %i #oise !rimieea, tot de la (umne)eu

7isus i-a citit !ândurile. 3rebuia să-l scoată din încurcătură. 3rebuia să le!e, în mintea lui >icodimtot ceea ce îi spusese, cu ceea ce-i spusese 2oise. 3rebuia să-i dea cheia împăcării celor dou

autorităţi: a lui 2oise, care era de mult !arantată şi a 1a, care trebuia demonstrată. *e aceea mdeparte se va referi la 2oise.

5ără această eAplicaţie, referirea lui la 2oise, din cel de al doilea verset al (van!heliei de azi, paîntr-adevăr fără nici o le!ătură lo!ică în conteAt. 6cum %tim de ce s-a re/erit la #oise. +icodiavea nevoie de aceast" re/erire. E dre!t c" #ântuitorul îi va vorbi din nou !rintr-o aleorie, ca cea cu na%terea din nouJ, cam su!raestimând ca!acitatea lui de a în$elee aleoriile, dar erobliat s" le în$elea", dac" se anaa în ast/el de discu$ii.



7-a spus: Lrecum 2oise a înălţat şarpele în pustie, aşa trebuie să se înalţe şi 5iul Omului. Ce vavrut s" )ic" cu aceastaD Sunt convins c" to$i v" întreba$i acum ce mai înseamn" %i aceastaD Cle"tur" are aici #oise %i %ar!ele, cu /a!tul c" Iisus era din cer %i c" +icodim trebuia s" se nascdin nouD

1ă ne amintim: vorbea cu >icodim. 'orbea cu un cunoscător al 'echiului 3estament. 3rebuia, prurmare, să-i vorbească pe limba pe care o înţele!ea el foarte bine. 7-a adus deci aminte de un episo

din 'echiul 3estament. %-a atras pe terenul său.;e când se retr"ea din Ei!t, !rin !ustie, cu !o!orul evreiesc !e care-l scosese din robie, la umoment dat #oise a con/ec$ionat un %ar!e din aram". (e ce l-a în"l$atD 1ă ne ducem directteAt: (e la muntele 2or au a!ucat !e calea #"rii Ho%ii, ca s" ocoleasc" !"mântul lui Edom, d!e cale s-a îm!u$inat !o!orul cu du5ul. Şi r"ia !o!orul îm!otriva lui (umne)eu %i îm!otriva l#oise, )icând a ce ne-ai scos din !"mântul Ei!tului, ca s" ne omori în !ustiu, c" aici nu-i ni!âine, nici a!" %i su/letul nostru s-a scârbit de aceast" 5ran" netrebnic". 6tunci a trimis (omnasu!ra !o!orului %er!i venino%i, care mu%cau !o!orul %i a murit mul$ime de !o!or din /iii lIsrael. 6 venit deci !o!orul la #oise %i a )is 6m re%it r"ind îm!otriva (omnului %i îm!otriv

ta< roa"-te (omnului, ca s" de!"rte)e %er!ii de la noi. Şi s-a ruat #oise, (omnului !entr!o!or. Iar (omnul a )is c"tre #oise F"-$i un %ar!e de aram" %i-i !une !e un stâl!< %i de mu%ca %ar!ele !e vreun om, tot cel mu%cat, care se va uita la el, va tr"i. Şi a /"cut #oise un %ar!de aram" %i l-a !us !e un stâl!< %i când un %ar!e mu%ca vreun om, acesta !rivea la %ar!ele cel daram" %i tr"iaJ =+umeri 01, 1-A>.

>icodim îşi va fi amintit şi el de această istorie din vremea lui 2oise. (ar cum trebuia s" în$eleacuvintele lui Iisus 6%a trebuie s" se înal$e %i Fiul OmuluiJ D Şi de ce s" se înal$eD *nde ele"tura cu %ar!ele lui #oiseD >icodim a fost pus la !rea încercare. 3ânărul rooroc îl întrecea

tâlcuirea %e!ii. (ra de la *umnezeu. ceasta crezuse şi înainte. cum aflase şi din !ura %ui: Lvine de 1us. (ar care era le"tura cu #oise %i cu %ar!eleD Şi de ce trebuia s" se înal$eD

1ă încercăm să-i răspundem noi. *e ce se înalţă ceva< Ca să fie văzut din toate părţile. *e aceeaînălţat şi 2oise şarpele, ca să-l vadă toţi din toate părţile şi să nu moară. 3ot aşa, cum a fost înălşarpele, trebuia să se înalţe şi 5iul Omului. ;i cu acelaşi scop. Căci i-a spus în continuare l>icodim: Fiul omului trebuie s" se înal$e, ca tot cel ce crede în El s" nu !iar", ci s" aib" viave%nic"J =Ioan 3, 1&>. (umne)eu !rin #oise d"dea via$a !"mânteasc", !rin %ar!ele lui< Iisîn"l$at va da via$a ve%nic"J.

*ificilă convorbire, va fi zis >icodim. 3ânărul 4abbi mută mereu vorba de pe un plan pe altul. (am crezut întâi că vorbea cam în dodii, despre o absurdă naştere din nou şi (l vorbea desprenaştere în *uh, spirituală. sta am înţeles-o până la urmă. *ar acum din nou o schimbă. mvorbeşte de 2oise care vindeca de muşcătură de şarpe prin şarpele lui de aramă, dar (l se !ândeşla altceva. 1e compară cu şarpele de aramă, care să fie ridicat ca şi acela, dar oferă Lviaţă veşnică*ar cui< =nde sunt cei muşcaţi de şarpe< ;i despre ce fel de şarpe vorbeşte (l< >u de şarvorbeşte de altfel, ci de L5iul Omului. *e 1ine< (l se numeşte pe 1ine L5iul Omului, dar deşiom, zice că e Lpo!orât din cer+



>icodim va fi fost şi mai încurcat, când a auzit în continuare cum tâlcuieşte 7isus pe L5iul OmuluC"ci a%a a iubit (umne)eu lumea, încât %i !e *nul n"scut Fiul S"u -a dat, ca tot cel ce creîn El s" nu !iar", ci s" aib" via$" ve%nic". ;entru c" (umne)eu n-a trimis !e Fiul S"u în lume cs" udece lumea, ci ca lumea s" se mântuiasc" !rin ElJ =Ioan 3, 1'-17>.

>u-i era uşor lui >icodim să se descurce. #a chiar, ultimele cuvinte îl încurcau de tot. cum i vorbea de L5iul lui *umnezeu. 2intea lui se oprea. nţele!ea că era vorba de o analo!ie

vindecările prin şarpele de aramă, dar despre ce vindecare vorbea tânărul 4abbi, nu înţele!ea.om vedea îns" c", în loica discursului lui Iisus, totul se lea de minune. Suntem %i !raceasta, în inima teoloiei întru!"rii %i a r"scum!"r"rii. #ântuitorul î%i des/"%ura !roces!roclam"rii sensului întru!"rii Sale, !unea ba)ele teoloiei în ceea ce are ea mai !ro/und !ânast")i. F"r" aceasta n-am în$elee de ce a venit Iisus, de ce a coborât (umne)eu !e !"mânt.

>icodim nu va fi înţeles pe loc. n sistemul teolo!iei pe care o ştia el, nu intrau încă astfel concepte ca L5iul lui *umnezeu, Lntrupare şi L'iaţă veşnică.

>oi ştim însă acum ce a vrut să-i transmită 7isus. %ui >icodim şi nouă. ;entru c" #ântuitorul, !ranaloia cu %ar!ele de aram", a introdus în discu$ie o !ro/e$ie des!re Sine. Şar!ele de aram" erîncol"cit la vâr/ %i avea /orm" de cruce. 6%a, !e o Cruce va /i r"stinit Fiul Omului, la care tovor /i c5ema$i s" !riveasc" %i a%a cum aceia, !e vremea lui #oise, se vindecau de mu%c"tur%ar!elui, a%a %i cei care vor !rivi la Iisus r"stinit %i vor crede în El vor c"!"ta iertare de !"catse vor mântui %i vor dobândi via$a ve%nic". (e aceea a )is c" 8ot Cel ce crede în El s" nu !iarci s" aib" via$" ve%nic"J.

;rin urmare, aceasta este conclu)ia n momentul în care Fiul Omului, Iisus 2ristos, va

r"stinit !e cruce, la crucea aceasta trebuie s" !riveasc" to$i, !entru c" ea este milocul !rin carto$i vor /i r"scum!"ra$i, to$i se vor !utea vindeca de !"cate. 8o$iD (a to$i cei care vor credeCei care vor crede ceD C" El este Fiul lui (umne)eu %i î%i vor însu%i ert/a ui. (eci numai aceide%i El se va l"sa r"stinit !entru !"catele tuturor oamenilor, ca s"-i r"scum!ere ast/el de la cîn mreele c"ruia c")user". Şar!ele lui #oise din !ustie a /ost !re/iurarea crucii H"stinirii %ii)b"virii !rin ea.

;i în cazul şarpelui lui 2oise, se vindecau numai cei care îl vedeau, dar toţi puteau să-l vadă, daîşi ridicau privirile la el. ;i 7isus a murit pentru toţi, dar numai cei care vor crede vor beneficia d"ertfa %ui.

(van!helistul nu ne mai spune cât a înţeles >icodim din convorbire. *ar nu ne spune nici căplecat de la 7isus nelămurit. 3radiţia îl aminteşte printre prietenii lui 7isus.

(ar cu cei care nu vor crede, ce se va întâm!laD 7nteresant este felul cum 2ântuitorul îi spune >icodim şi acest lucru, ca şi cum i-ar fi !hicit o întrebare. >u spune că vor fi pedepsiţi, ci spusimplu: Iar cei ce nu vor crede, iat"-i udeca$i !entru c" n-au cre)utJ.

*eci cel care nu crede, prin însuşi faptul că nu crede, se "udecă pe sine. 1e auto"udecă. Cel care nu

înăuntru, ci stă în afară, acela nu ştie ce se întâmplă înăuntru. *acă nu crede şi rămâne afară, rămâ



cu ceea ce se vede afară. *acă intră înăuntru, dacă va crede, atunci află ce se petrece înăuntru. *anu crede, rămâne afară. 1-a "udecat prin însuşi faptul că a rămas afară. Cât îşi oferă, atâta are. 4idiochii< 'ede crucea şi se mântuieşte. >u-i ridică< 2oare precum iudeii din pustie, care nu se uitauşarpele de aramă.

ici e vorba şi de o moarte spirituală, desi!ur, a celor care, în păcat, nu ridică ochii spre *umneze*acă lumina este înăuntru şi el rămâne afară, unde nu este lumina, stă în întuneric. 5iecare îşi ale

locul unde se plasează. (ste foarte plastică şi delicată această modalitate a lui 7isus, de a eAplica se va întâmpla cu cei care nu vor crede.

Cei care vor crede, aceia vor moşteni mpărăţia Cerurilor. cum, cele cinci versete ni se par mumai limpezi şi nu va mai trece nimeni peste ceva !reu de priceput, ca peste ceva ce trebuie lăsnumai pe seama teolo!ilor. 2ântuitorul n-a vorbit numai pentru teolo!i.

2ai rămâne desi!ur o mică problemă, pe care n-aş vrea s-o ocolim, oricât de !rea ne-ar părea.las" (umne)eu a/ar" !e uniiD +e de auns credin$a ca s" /ii mântuitD +u s-a ert/it !entru toroblema aceasta a divizat la un moment dat trupul creştinismului şi prin sectele de azi, m

continuă să-l divizeze. rotestanţii au pus că trebuie să înţele!em că 2ântuitorul s-a "ertfit penttoţi cei are vor crede. (i au stabilit astfel principiul Lsola fidae. 2ântuire numai prin credinţă. noi ortodocşii spunem că e nevoie de credinţă. *ar credinţa înseamnă şi faptele credinţei. Credin/"r" /a!te este moart"J, s!une S/ântul Iacob.

2ântuitorul în cuvântul despre /udecata de poi vorbeşte numai de fapte 82atei DJ9. nseamnă oacă nu este nevoie de credinţă< >u. 2ântuitorul nu şi-a eApus învăţătura dintr-o dată, toată ci în etasuccesive, după auditor şi împre"urări, ca şi cum ar fi eApus-o pe capitole. (a trebuie deci citităînţeleasă în între!ime. 3rebuie citită nu o sin!ură lecţie, ci toată cartea.

ltfel ne rătăcim. ;i de fapt de aici vin toate rătăcirile. *in neştiinţa unora de a citi 1cripturidemenitorii la învăţături noi, apăsând numai pe credinţă, vând mântuire ieftină. ;i se !ăsedesi!ur cumpărători naivi. lătesc arama drept aur. 1e înşeală pe ei înşişi. Chiar marele teolprotestant *. #onhoeffer vorbeşte critic despre această mântuire ieftină, pe care unii cred căcapătă numai prin credinţă.2ântuitorul a accentuat întotdeauna pe fapte.

O vec5e leend" ilustrea)" /oarte bine acest adev"r. ;oveste%te des!re cei trei #ai carîndruma$i de stea, au c"l"torit în !re)ilele +a%terii (omnului s!re :etleem.

Se )ice c" ar /i e?istat %i al !atrulea #a, numit 6rtaban. S-a în$eles cu cei trei s" se întâlneascîntr-un anumit loc din :abilon, înainte de a !orni s!re :etleem. Şi-a vândut toate bunurile %icum!"rat trei !ietre scum!e, un sa/ir, un rubim %i o !erl", ca s" le d"ruiasc" +oului n"scu;lecând s!re locul de întâlnire, a v")ut un om r"nit. +u-l cuno%tea, dar i s-a /"cut mil" de el. Cs"-l !oat" interna într-un s!ital a trebuit s"-%i vând" sa/irul. 6 /"cut-o /"r" e)itare, /iindc" era uom milos. (in cau)" c" s-a ocu!at de omul acela, când s-a dus la locul de întâlnire cu cei tr#ai, nu i-a mai "sit. ;lecaser". 6 !lecat sinur s!re :etleem. Când a auns acolo, cineva is!us c" cei trei #ai /useser" dar %i !lecaser". +ici !e ;runc nu -a mai "sit. I s-a s!us c

!lecase în Ei!t îm!reun" cu /amilia. 8rebuia s" nu întâr)iiJ %i-a )is el de)am"it. 8rebuia s



m" înc5in +oului Hee. oi !leca s"- v"d în Ei!tJ. 8ocmai în acest tim! solda$ii lui Iroe?ecutându-i !oruncile, ucideau !runcii. O /emeie se lu!ta cu un soldat s"-%i salve)e co!iluStai, stri" 6rtaban, î$i dau rubinul acesta dac" la%i co!ilul s" tr"iasc"J. Soldatul /u is!itit d!iatra scum!", o lu" %i !lec". Co!ilul a /ost salvat.

6rtaban !lec" s!re Ei!t. l c"ut" !e Iisus ani de )ile. +imeni nu-i !utea da in/orma$ii e?acte. !urtau dintr-un loc într-altul. 6bia !este 33 de ani aunse din nou în Ierusalim. 6ici au)i c" u

a%a numit Hee al lui Israel /usese r"stinit c5iar în )iua aceea. %i d"du seama c" era c5ia6cela !e care îl c"uta el. Se 5ot"rî s" mear" !e olota s"-I !re)inte ceea ce îi mai r"m"ses!erla.

(ar !e drumul c"tre olota /u o!rit de o scen" crâncen" o tân"r" /at" nu !utea sc"!a dmâinile a doi solda$i romani care o brutali)au. Com!"timind-o, le o/eri solda$ilor !erla ca slase în !ace. O luar". S!re du!"-amia)", aunse în /a$a crucii !e care era r"stinit Iisus, caraoni)a.

- 6m /ost /l"mând %i #i-ai dat s" m"nânc< 6m /ost însetat %i #i-ai dat s" beau< 6m /ost str"in

#-ai !rimit< 6m /ost ol %i #-ai îmbr"cat< 6m /ost bolnav %i în înc5isoare %i #-ai vi)itatJ, audin ura lui Iisus.

- +u-i adev"ratJ, !rotest" 6rtaban. Când te-am v")ut /l"mând %i 9i-am dat s" m"nânci, saînsetat %i 9i-am dat s" beiD Când 8e-am v")ut str"in %i 8e-am !rimit, ol %i 8e-am îmbr"cabolnav %i în înc5isoare %i 8e-am vi)itatD (e trei)eci de ani 8e caut %i nu 8e-am "sit %i nu 8e-asluit, (oamneJ.

(e !e cruce au)i vocea lui Iisus Ştiu totul. ntrucât ai /"cut acestea unora din /ra$ii mei, #

mi-ai /"cut. (arurile 8ale au auns la #ineJ.6rtaban a /ost /ericit. (e !e cruce, #ântuitorul i-a re!etat cuvintele udec"$ii din urmclasându-l !rintre cei mântui$i, !entru /a!tele bune !e care le /"cuse celor în su/erin$" %i nevoie de autor. #inunat" lec$ie Sublim" !arabol"

2ântuitorul s-a "ertfit pentru toţi. /ertfa şi răscumpărarea 1a e universală. >umai că trebuacceptată şi acceptând-o prin credinţă, credinţa trebuie arătată prin fapte. >ici credinţă fără faptnici fapte fără credinţă.

S/ântul 6mbro)ie s!unea Credin$a este aceea care d" valoare milei. F"r" credin$" îndrumareste oal", li!sit" de substan$". Credin$a îm!rumut" tuturor virtu$ilor temelia lor cea trainic"=(es!re ;salmi>.

1-ar putea obiecta: de ce să nu fie bune, faptele bune săvârşite fără credinţă< 1unt bune. *ar nu inîn sistemul mântuirii. ( ca şi cum ai face o lucrare bună pentru un concurs, dar n-o prezinţi concurs.

%ucrarea e bună, dar nu ia premiul. ;i nefiind izvorâte din credinţă, faptele bune nu pot av

Lsubstanţă şi Ltrăinicie, cum zice 1fântul mbrozie. 1unt întâmplătoare. *ar să zicem că n-ar



întâmplătoare, ci ar fi sistematice şi permanente. *acă ar fi aşa, cel în cauză ar trebui să aibăbusolă pe care n-o arată, dar o foloseşte+

4ăspunsul nostru e desi!ur un răspuns omenesc. >u ştim cum "udecă *umnezeu astfel de situaţ=n lucru poate fi însă aproape si!ur: dacă punem în cumpănă fapta bună făcută fără credinţă, credinţa care crede că e de a"uns fără fapte bune, e preferabilă fapta bună. O va "udeca *umnezeun-o poate "udeca rău. Cel care crede că o face fără credinţă, fără să ştie o face din credinţa în bine

acest #ine este *umnezeu.Cel care zice că are credinţă 8L*oamne+ *oamne+9, dar ţine mâna în buzunar, nu va avea cu deschide uşa mpărăţiei Cerurilor. 7dealul rămâne totuşi cel si!ur: credinţă şi fapte bune. Credinurmată de fapte bune. 5apte bune izvorâte din credinţă. *rept aceea, să luăm aminte+ min.

=cuvânt rostit în catedrala din Sibiu, în anul 1A4

Preafericitul Părinte Patriar Daniel * Predică la Duminica dinaintea Înălţării Sfintei Cruc(Convorbirea lui Iisus cu Nicodim) * Sf0nta Cruce * semnul iubirii care 7nvinge #ăcatul !i

moartea

1fânta (van!helie a 8uinicii !inaintea =n$l*$rii Sfintei ruci face o le$tur$ #ntre 0arele carefost #n$l*at !e c$tre Moise #n ustie 0i #n$l*area e ruce a Mântuitorului Iisus 5ristos. 1e ştie cătimp ce poporul evreu traversa pustia, mulţi oameni mureau fiindcă erau atacaţi de şerpi veninotunci *umnezeu i-a spus lui 2oise să înalţe un şarpe de aramă şi oricine se va uita la şarpele daramă, înălţat în pustie, se va vindeca. ceastă vindecare a oamenilor care erau muşcaţi de şerpi eo preînchipuire a Crucii 2ântuitorului 7isus 0ristos. n acest sens, S/ântul Ioan ur" de 6s!une L+u vede$i !otrivirea c5i!ului cu adev"rulD 6tunci evreii au sc"!at de moarte, dar de



moarte tem!oral"< acum credincio%ii sunt sc"!a$i de moartea ve%nic". 6tunci %ar!ele în"l$at aer vindeca mu%c"turile %er!ilor< Iisus vindec" r"nile !e care le /ace draonul du5ovnice=diavolul>. 6colo, cel ce !rivea cu oc5ii tru!ului era vindecat< aici cel ce vede cu oc5ii su/letulse u%urea)" de toate !"catele sale. 6colo s!ân)ura un c5i! de aram", care re!re)enta un %ar!aici tru!ul (omnului !e care l-a /ormat (u5ul S/ânt. 6colo, un %ar!e mu%ca %i un %ar!e vindecaici moartea biruie%te moartea %i moartea d"ruie%te via$"L 81fântul 7oan ?ură de ur, oentarla +an-elia !e la Ioan, oilia ?%, ? $ trad. în limba română de diacon ?heor!he #ăbuţ, (

elerinul 4omân, 1atu 2are, EHHG, p. EDH9.n ntichitate crucea era un instrument de tortură şi de ocară pentru răufăcători. (ar #ântuitorIisus 2ristos, !rimind a /i r"stinit !e cruce din iubire !entru oameni %i luând asu!ra S!"catele lumii, a trans/ormat crucea din instrument de ocar" %i de tortur" în simbol al iubirii dvia$" /"c"toare. rin moartea 1a, 0ristos *omnul a biruit păcatul şi moartea, iar prin nvierea din morţi a arătat slava Crucii ca fiind slavă a iubirii 1ale "ertfelnice, sfinţitoare şi de viaţă făcătoa*e aceea, cântăm noi în fiecare *uminică: LIat", !rin cruce, a venit mântuire la toat" lumeaL.

Crucea, i)vor de mântuire %i de via$" ve%nic"

8rans/ormarea mor$ii lui 2ristos în via$" ve%nic" arat" %i trans/ormarea Crucii din instrument dtortur" sau de ocar" în i)vor de mântuire, de via$" ve%nic

(van!helia ne spune că Latât de mult a iubit (umne)eu lumea, încât !e Fiul S"u Cel *nul +"sc-a dat, ca oricine crede în El s" nu !iar", ci s" aib" via$" ve%nic"L 87n. , EI9.

poi 7isus spune că L(umne)eu nu a trimis !e Fiul S"u în lume ca s" udece lumea, ci ca lumes" se mântuiasc" !rin ElL 87n. , EG9. şadar, vedem că 1fânta Cruce arată cât de mult a iub*umnezeu lumea. S/ânta Cruce este semnul iubirii nes/âr%ite %i mai !resus de în$eleere a l

(umne)eu /a$" de oameni, o iubire care res!ect" libertatea omului c5iar %i atunci când omul res!ine !e (umne)eu sau nu l !rime%te. Crucea #ântuitorului Iisus 2ristos re!re)int" iubirlui (umne)eu ar"tat" oamenilor într-o lume !lin" de ur" %i de violen$". *e fapt, 0ristos a forăsti!nit pe cruce, ca urmare a invidiei, a urii şi a violenţei mai-marilor cărturarilor şi fariseilor, cal invidiau şi l urau pe 7isus tocmai pentru că mulţimile l iubeau pe (l, credeau în (l şi l urmau.

%a răsti!nirea 2ântuitorului 7isus 0ristos au participat şi pă!ânii, adică soldaţii romani, caocupaseră ara 1fântă şi erau conduşi de procuratorul onţiu ilat. *ar atât de mare a fost iubirlui *umnezeu arătată în 2ântuitorul 7isus 0ristos, încât (l nu a răspuns la ură cu ură, la răutate răutate, la dispreţ cu dispreţ, ci 1-a smerit şi a răbdat umilinţa şi suferinţa până la moarte, şi în

moartea pe cruce, destinată tâlharilor sau răufăcătorilor. Ca (umne)eu atot!uternic, Iisus 2rist!utea oricând s" nimiceasc" !e vr"ma%ii S"i, dar nu a r"s!uns la r"utate cu r"utate, ci a )iL;"rinte, iart"-le lor, c" nu %tiu ce /acL 8%c. D, K9. 6ceast" !utere a iubirii ert/elnice, deierta, în loc de a te r")buna, de a birui r"ul cu binele, este iubirea smerit" a lui 2ristos.Smerenia îm!reun" cu r"bdarea îndelun" a #ântuitorului Iisus 2ristos, ar"tat" !e Cruce, /adin S/ânta Cruce arm" nebiruit" %i semn de în/rico%are !entru demoni, care sunt mândri %i r1merenia %ui şi bunătatea %ui îi înfricoşează pe demonii mândri şi răi. n acest sens, spune 1fântpostol avel, în epistola către Coloseni, că 2ristos (omnul a de)br"cat =de)v"luit, demasca!uterile diavole%ti %i le-a $intuit !e Cruce 8cf. Col. D, EK-EJ9, adică demonii, care au îndemnat



oamenii răi să l răsti!nească pe 0ristos, au fost biruiţi prin smerenia şi răbdarea 2ântuitorului 7is0ristos, prin iubirea 1a "ertfelnică şi mai presus de înţele!ere.

L6tât de mult a iubit (umne)eu lumea, încât !e unicul S"u Fiu -a dat, ca oricine crede în El snu !iar", ci s" aib" via$" ve%nic"L 87n. , EI9. 7ubirea aceasta a lui *umnezeu, Care l trimite unicul 1ău 5iu într-o lume bolnavă de păcat, de ură şi de răutate pentru a o vindeca de păcat moarte, este iubire mântuitoare şi făcătoare de viaţă. ntrucât 0ristos Cel care a murit pe cruce a fo

fără de păcat, moartea ca plată a păcatului nu a putut să-% stăpânească, iar (l a biruit cu moartea 1puterea morţii înviind din mormânt.

n noaptea de aşti, noi ridicăm cu ambele mâini 1fânta Cruce în văzul tuturor, adău!ăm lumânarde nviere la ea şi spunem: Qristos a Înviat, apoi ni se răspunde: Q"devărat a ÎnviatBQ, deoare0ristos Cel răsti!nit este 0ristos Cel nviat, Care şi după moartea 1a poartă în trupul 1ău semneCrucii, adică semnele cuielor din mâini şi picioare, precum şi semnul lăsat de lancea care %străpuns.

Crucea, înti!"rit" ve%nic în tru!ul lui 2ristos

Semnele Crucii răm0n ve!nic 7n tru#ul 50ntuitorului Iisus ristosH Cel Înviat !i Înălţat ceruriH pentru a ne arăta cât de mult ne-a iubit (l pe noi şi 1-a dăruit nouă, ca pe noi să ne ridice ceruri. *e aceea, Sărbătoarea Înălţarea Sfintei CruciH ca cinstire a Sfintei CruciH es#reamărirea iubirii AertfelniceH a iubirii smeriteH singura iubire #e care Dumne$eu o #reţuie!El nu !re$uie%te iubirea !osesiv" %i mândr", ci iubirea smerit", care desc5ide su/letul omului s!a iubi !e (umne)eu %i !e semeni.

(van!helia de astăzi ne mai spune că L(umne)eu nu a trimis !e Fiul S"u în lume ca sosândeasc", ci ca lumea s" se mântuiasc" !rin ElL 87n. , EG9. *eci, 2ântuitorul vine mântuiască, nu să osândească lumea. (l vine să cheme, să vindece pe cei bolnavi, să hrănească cei săraci, să îndrepte pe cei rătăciţi, să ridice pe cei păcătoşi şi căzuţi, vine să dăruiască viaadevărată.

S/ânta Cruce - i)vor de binecuvântare !entru via$a cre%tin"

Crucea este lumin" %i binecuvântare s!re mântuire. Crucea este semnul credin$ei în iubirea l(umne)eu, iubire mai tare decât moartea. (e aceea, noi am /"cut din Cruce semnul mântuiriar când s!unem L(oamne, aut"-neL, L(oamne, mântuie%te-neL, L(oamne, miluie%te-neL, n

însemn"m cu S/ânta Cruce, deoarece ea este semnul iubirii ;reas/intei 8reimi !entru noi.

*e aceea, şi biserica este construită sub formă de cruce, iar pe turlele ei se află o cruce, care aminteşte de iubirea lui 0ristos pentru noi.

;retutindeni unde locuiesc cre%tinii adev"ra$i întâlnim semnul Crucii

1ă ne a"ute bunul *umnezeu ca să îl iubim pe 0ristos *omnul mai mult, ori de câte ori vede1fânta %ui Cruce, pe biserică şi în biserică, la mar!ine de drum, pe morminte sau lân!ă o fântân



Oriunde vedem 1fânta Cruce, să ne aducem aminte cât de mult ne iubeşte *umnezeu pe noiaşteaptă răspunsul nostru.

urtăm crucea cu lănţişor la !ât de când suntem botezaţi, ne însemnăm cu semnul 1fintei Crudimineaţa când ne trezim din somn, seara când ne culcăm, înainte de masă şi după masă. 2amenoastre făceau semnul 1fintei Cruci peste pâinea care urmează să intre în cuptor, iar ţăranii noşîncrustau semnul 1fintei Cruci pe poarta lor, ca să intre pe ea în curte sau în casă ca într-o biseric

ca într-un loc sfinţit, prin ru!ăciune şi fapte bune. >oi aşezăm crucea la mar!ine de drum sau răscruce de drumuri, ca să ne aducem aminte de 2ântuitorul 7isus 0ristos, Cel Care a zis: LEu suCalea, 6dev"rul %i ia$aL 87n. EK, I9.

Când vedem 1fânta Cruce lân!ă un izvor sau lân!ă o fântână sau pe acoperişul fântânii, ne aduceaminte de 0ristos Cel Care a zis: LEu sunt 6!a cea vie. Cine bea din 6!a aceasta nu va înseniciodat"L 8cf. 7n. K,EK9. ceastă apă este harul lui 0ristos prezent în noi prin lucrarea 1fântul*uh. Sfânta ruce st$ !e stra$ 0i la orintele celor a!ori*i #n 8onul, entru a ne ainti ru$ciunea noastr$ entru ei este ai tare !ecât oartea. >oi iubim astfel pe cei dra!i ai noştrecuţi la *omnul ori de câte ori îi pomenim în ru!ăciune ori săvârşim un parastas în amintirea lo

dăm de pomană săracilor în numele lor sau sădim flori pe mormintele lor şi le în!ri"im mormintelor. Crucea iubirii duhovniceşti care este mai tare decât moartea şi a bucuriei învierii stă de ve!he mormintele celor dra!i ai noştri, părinţi, fraţi şi cunoscuţi, care au trecut la *omnul, întrucât naşteptăm învierea morţilor şi viaţa veşnică. Crucea de pe mormintele lor ne spune că ne vom întâlcu ei, în iubirea reasfintei 3reimi. Cine -a iubit !e (umne)eu în lumea aceasta l va iubi %i ve%nicie, !entru c" %i (umne)eu ne iube%te ve%nic.

7ată cât de prezentă este iubirea "ertfelnică a 2ântuitorului nostru 7isus 0ristos în viaţa noastră, prsemnul 1fintei Cruci. ceasta ne îndreptăţeşte şi ne îndeamnă să cinstim 1fânta Cruce, să n

însemnăm cu semnul 1fintei Cruci, ca iubirea lui *umnezeu să ne ocrotească, să ne dăruiassănătate, să ne ferească de prime"dii, de accidente, de rătăciri, să ne scape de întâmplarea cea reasă ne păzească de toţi vră"maşii văzuţi şi nevăzuţi. 1imţind noi că din Crucea lui 0ristos vinbucuria nvierii, ne vom ru!a mai mult în faţa 1fintei Cruci, vom mer!e mai des la biserica dparohie sau mănăstire, deoarece biserica este !urt"toare a luminii %i 5arului S/intei Cruci s!slava lui (umne)eu %i s!re a noastr" mântuire.

6mi



Istorioară * "devăr sau minciună

=n tânăr l-a întrebat pe duhovnicul său:- ş vrea să cunosc cât mai multe despre credinţă şi reli!ie. m citit multe cărţi, dar nu ştiu casunt adevărate şi care nu. =nele spun într-un fel, celelalte altfel, eu ce să mai cred<

- 5iule, cea mai mare ispită este cea care îţi încearcă credinţa cu tot felul de idei frumos spuse, d

!olite de duh. i-ar plăcea ca cineva să-ţi dăruiască un măr tare frumos, dar când vrei să-l mănânsă vezi că înăuntru-i tot viermănos şi stricat< r mai fi mărul acela bun de ceva< şa sunt şi unecărţi: ţin mintea ocupată cu tot felul de idei, dar nu hrănesc şi sufletul. Citeşte cât mai mult, dcaută să fii asemenea albinelor, ce trec din floare în floare şi cule! doar nectarul, nu şi alte lucruinutile. Cule!e şi tu, la rândul tău, nectarul cărţilor, caută ce-i folositor în ele şi de vei şti să !ăseşadevărul în cărţi, vei şti să-l !ăseşti şi în viaţă. ă!ânii spun că reli!ia, credinţa nu este lo!ică. *ade fapt, credinţa este mai presus de lo!ică. 2intea noastră "udecă după cele lumeşti şi nici pacestea nu-i în stare să



le cuprindă. Cele cereşti nu pot fi !ăsite astfel. >u căuta cu mintea ceea ce trebuie să cauţi sufletul, fiindcă cele ale sufletului numai cu sufletul le poţi afla. ;i ţine minte: de!eaba citeşti despcredinţă, dacă nu trăieşti în credinţă+

P5ără *umnezeu nu este posibil a-% cunoaşte pe *umnezeu.P

KKK

L*acă *umnezeu nu 1e descoperă înăuntrul nostru câtă vreme trăim aici pe pământ, nu vom putsă-% vedem nici în Cer. - ărintele artenie de la ecers[a

KKKL*acă mântuirea în 0ristos este sin!urul scop al vie ii noastre, tot ceea ce facem poate deveni act ț

ru!ăciune. 'ia a noastră cotidiană trebuie să fie o %itur!hie neîntreruptăP - ărintele 1ofronț

1aharov

KKK

ovăţuiri duhovniceşti

L*acă vrei să a"uţi #iserica, cel mai bine este să cauţi să te îndrepţi pe tine însuţi, decât să cauţi îndrepţi pe alţii.

*acă te îndrepţi pe tine însuţi, imediat se îndreaptă o părticică din #iserică. *acă aceasta ar fi făcuo toţi, #iserica s-ar fi îndreptat.

nsă astăzi oamenii se preocupă de toate celelalte subiecte, dar nu se preocupă de ei înşişi. entru

a te preocupa de tine însuţi cere osteneală, iar a te preocupa de alţii este uşor.*acă ne preocupăm de îndreptarea noastră şi ne întoarcem mai mult spre lucrarea lăuntrică decspre cea eAterioară, dând întâietate a"utorului dumnezeiesc, vom a"uta pe ceilalţi mai mult şi meficace. #a încă, vom avea şi pacea dinlăuntru, care va a"uta fără z!omot sufletele ce le vom întâlnpentru că starea duhovnicească lăuntrică trădează virtutea sufletului şi îi schimbă pe ceilalţi.

Când cineva se dăruieşte lucrării eAterioare înainte de a a"un!e la strălucita stareduhovnicească lăuntrică, poate face o oarecare nevoinţă duhovnicească, dar are mâhnire, nelinişlipsă de încredere în *umnezeu şi mereu îşi pierde pacea sa.

*acă nu îşi face bine mai întâi lui însuşi, nu poate spune că interesul lui pentru binele obştesc escurat. Când se va elibera de omul său cel vechi şi de orice lucru lumesc, va avea de"a hardumnezeiesc şi atunci şi el se odihneşte şi odihneşte şi orice fel de oameni.

*acă însă nu are harul lui *umnezeu, nu se poate impune nici lui însuşi şi nici pe alţii nu îi poaa"uta, astfel încât să le aducă folos dumnezeiesc. 3rebuie să se afunde în har şi după aceea săfolosească puterile lui sfinţite pentru mântuirea celorlalţi. 6 ărintele aisie !hioritul, )%ucrarîn noi înşine



Crucii 8ale ne înc5in"m St"!âne %i S/ânta nviere a 8a o l"ud"m %i o sl"vim

Predici la Duminica dinaintea Înălţării Sfintei Cruci

Documents

Transcript of Predici la Duminica dinaintea Înălţării Sfintei Cruci