Predici la Duminica a VIII-a după Rusalii - Înmulţirea pâinilor

8/6/2019 Predici la Duminica a VIII-a după Rusalii - Înmulţirea pâinilor

http://slidepdf.com/reader/full/predici-la-duminica-a-viii-a-dupa-rusalii-inmultirea-painilor 1/168

Predici la Duminica a VIII-a după Rusalii - Înmulţirea pâinilor

Index

Evanghelia şi Aposolul !ilei"""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""#$omenarii parisice - Evanghelia %nmulţirii pâinilor""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""&Arhimandri Ilie $leopa - Predică la Duminica a VIII-a după Rusalii - Despre daoriipăsorilor su'leeşi""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""()*'ânul Ioan +ură de Aur - $uvân la Duminica a VIII-a după Pogorârea *'ânului DuhDespre ,ine'acerea căre săraci""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""(*'ânul .icolae Velimirovici / Predică la Duminica a 0-a după Rusalii"""""""""""1*'ânul 2eo'an 3ăvorâul / 2âlcuiri""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""#4



$uviosul .i5on Voro,iov6 7Dumne!eu Iu,ire ese8 nu doar are iu,ire" $ea mai mi%noarcere spre Domnul8 cea mai mică hoărâre de a merge căre El sârnesc de9a ,ucurie cer8 a9uor şi ierarea 'ărădelegilor:""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""#(Părinele $onsanin +aleriu - Duminica a opa după Rusalii - Înmulţirea pâinilor %n pus"""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""#;Părinele .icolae *einhard6 <alsul idealism şi pro,lema pâinii aproapelui" =1Ierodiacon Visarion Iugulescu - Predică la Duminica a VIII-a după Rusalii - Despre *'ân

Împărăşanie"""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""")(Rugăciune""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""&(Pr" >ec ?niv" Dr" $onsanin .ecula - Pedagogia pâinii"""""""""""""""""""""""""""""""""&Pr" Dr" Dorin @cavian Picioruş - Predică la Duminica a 0-a după Rusalii"" "" "&)Părinele Iosi' 2ri'a - Evanghelia Duminicii a 0-a după Rusalii - inunea cu %nmulţirpâinilor şi a peşilor"""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""142raian Dor! / Iisus a !is6 B*rângeţi 'ărâmiurile C"""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""1=

2raian Dor! - Doamne8 ce sărac e-acela"""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""112raian Dor! - Din pragul %nserării""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""1;

Predici şi âlcuiri de mare pro'un!ime la Evanghelia %nmulţirii pâinilor - $e vrea risos de

noi şi ce căuăm noi la Dumne!euF""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""0(Pr" $laudiu elean / Predică la Duminica %nmulţirii pâinilor G$lu98 1 aug" 4((H 0(Pr" $iprian .egreanu G$lu9H - Predică la Duminica a 0-a după Rusalii G4(4H0;

Proos" risosom Găn" PunaH - Predică la Duminica a opa după Rusalii8 a %nmulţirpâinilor G4(H6 >ecţia compăimirii6 7>ăsaţi-vă inimile să primească8 să poare durer'raţilor şi cu as'el de inimi mergeţi la risos" Dumne!eul nosru ese aproape: (4$um şi când lucrea!ă Dumne!eu minuni %n viaţa noasră F 7Dumne!eu ese aen la nevonoasră8 la durerea noasră8 la dorul nosru cel mai adânc şi ne cheamă ca şi prin noi să%mpară şi să %nmulţească darurile *ale:"""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""(40

Arhim".ichi'or oria - Predică la Duminica a 0-a după Rusalii G4(=H"""""(40Arhimandriul *era'im Papacosas - 7inunile Domnului:"""""""""""""""""""""""""""((=Pr" $onsanin *ur!u6 Înmulţirea pâinilor8 'ără circ""""""""""""""""""""""""""""""""""""""(4@mul %nre %nmulţirea pâinilor şi a peşilor şi %mpuţinarea credinţei"""""""""""""(=Înmulţirea milei lucrăoare sau cum a9uă Dumne!eu omul prin om" De ce uiăm ,ine'acerDomnului8 cârind şi ţinând mine numai răulF"""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""(#Doamne8 dă-ne nouă %nodeauna pâinea aceasa"""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""(#1ediaţie la Duminica %nmulţirii pâinilor6 Penru ce Îl căuăm pe Dumne!euF(#;arius Iordăchioaia - Acolo unde re,uie să co,ori""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""(=*areţul elhisedec de la >upşa - $on'erinţa de la ucureşi6 *e poae o,işnui omul cu Duh

*'ânF $hemarea la adânc şi agonia lumii""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""(=&Preas'inţiul Ioachim ăcăuanul8 episcop-vicar al Arhiepiscopiei Romanului şi acăuluDumne!eu8 pâinea nemuririi""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""(&1P* *e,asian8 episcopul *lainei şi Romanaţilor - Predică la Duminica a VIII-a după RusaliÎnmulţirea pâinilor" Enu!iasm s'ân sau ineresF""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""(1(Prea'ericiul Părine Pariarh Daniel - Predică la Duminica a VIII-a după Rusalii - Înmulţirpâinilor şi a peşilor - Darurile se %nmulţesc prin ,inecuvânare""""""""""""""""""""(10iserica de la 2a,gha / imagini şi in'ormaţii""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""(0=

iserica Înmulţirii Pâinilor şi a Peşilor"""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""(0;

2A+A - iserica %nmulţirii pâinilor şi a peşilor""""""""""""""""""""""""""""""""""""""(;0



Evanghelia şi Aposolul !ilei

Evanghelia



Ev" aei (=8 (=-

14 Şi ieşind, a văzut mulţime mare şi I S-a făcut milă de ei şi a vindecat pe bolnavii lor.15. Iar când -a făcut eară, ucenicii au venit la !l şi I-au zi" locul ete putiu şi vremea iatătrecut# deci, dă drumul mulţimilor ca ă e ducă $n ate, ă-şi cumpere mâncare.1%. Iiu $nă le-a răpun" &-au trebuinţă ă e ducă# daţi-le voi ă mănânce.1'. Iar ei I-au zi" &u avem aici decât cinci pâini şi doi peşti.1(. Şi !l a zi" )duceţi-*i-le aici.

1+. Şi poruncind ă e aşeze mulţimile pe iarbă şi luând cele cinci pâini şi cei doi peşti şi privinla cer, a binecuvântat şi frânând, a dat ucenicilor pâinile, iar ucenicii mulţimilor.. Şi au mâncat toţi şi -au ăturat şi au trân rămăşiţele de fărâmituri, douăprezece coşupline.1. Iar cei ce mâncaeră erau ca la cinci mii de bărbaţi, afară de femei şi de copii.. Şi $ndată Iiu a ilit pe ucenici ă intre $n corabie şi ă treacă $naintea /ui, pe ţărmcelălalt, până ce !l va da drumul mulţimilor.

Aposol



Episola căre $orineni a *'ânului Aposol Pavel

I $or (8 (4-(1

1. 0ă $ndemn, fraţilor, pentru numele omnului notru Iiu 2rito, ca toţi ă vorbiţi la fel ă nu fie dezbinări $ntre voi# ci ă fiţi cu totul uniţi $n acelaşi cuet şi $n aceeaşi $nţeleere.11. 3ăci, fraţii mei, depre voi, prin cei din caa lui 2loe mi-a venit ştire că la voi unt certuri#1. Şi pun aceata, că fiecare dintre voi zice" !u unt al lui avel, iar eu unt al lui )pollo, iaeu unt al lui 3efa, iar eu unt al lui 2rito617. 8are -a $mpărţit 2rito9 &u cumva -a rătinit avel pentru voi9 Sau fot-aţi botezaţi numele lui avel914. *ulţumec lui umnezeu că pe nici unul din voi n-am botezat, decât pe 3ripu şi pe :aiu,15. 3a ă nu zică cineva că aţi fot botezaţi $n numele meu.1%. )m botezat şi caa lui Ştefana# afară de aceştia nu ştiu ă mai fi botezat pe altcineva1'. 3ăci 2rito nu m-a trimi ca ă botez, ci ă binevetec, dar nu cu $nţelepciunea cuvântulu

ca ă nu rămână zadarnică crucea lui 2rito.



$omenarii parisice - Evanghelia %nmulţirii pâinilor

Şi au mâncat toţi şi s-au săturat şi au strâns rămăşiţele de fărâmituri, douăsprezece coşuri pline.

Duminica a 8-a după Rusalii (Ev. atei !", !"-##$% & 'omentarii patristice

;*t. 17, 14< Iar Iiu, auzind, S-a du de acolo inur, cu corabia, $n loc putiu dar, aflân

mulţimile au venit după !l, pe =o, din cetăţi.

De multe ori, l vedem )ndepărtându-*e. l vedem atunci când a fost )nc+is şi ucis oan (t. ", !#%l vedem atunci când evreii au auzit că-Şi face mai mulţi ucenici (n. ", !-%.

Deoarece era dorinţa *a să trăiască )ntr-un ritm oişnuit de interacţiune şi sin/urătate. ncă venise vremea să-şi dezvăluie pe deplin slava *a. De aceea, isus a spus ucenicilor *ăi ă nu punnimănui că !l ete 2rito ;*t. 1%, <. 0oia *a era ca acest lucru să se facă cunoscut dunvierea *a. n acest timp, nu a fost prea aspru cu cei care rămâneau )mpietriţi )n necredinţa lor, mai de/raă, era )nclinat a fi )n/ăduitor cu ei.



'ând s-a )ndepărtat, nu a făcut-o )ntr-o cetate, ci )n pustie şi pleacă cu o arcă pentru ca nimeni nu-1 urmeze.Dar luaţi seama că ucenicii lui oan a2unseseră de2a apropiaţi de isus. 3entru că ei -au spus despcele ce se petrecuseră. De fapt, ei lăsaseră toate şi şi-au /ăsit adăpost )n isus.

ar de ce nu S-a retra $nainte ca ei ă-I aducă vetea9 &u ştia oare Iiu că Ioan a murit $nain

ca ei ă-I pună9 isus )ncă nu vroia să *e arate cine este. conomia divină nu avea nevoie aceasta. 'ăci nu prin )nfăţişarea *a avea isus să se arate cine este, ci prin faptele sale. El cunoştviclenia diavolului şi ştia că acesta nu se va aţine de la nimic pentru a strica revelaţia lui 4ristos.

3entru aceasta *-a retras isus. Dar mulţimea nu s-a )ndepărtat de la El. Ea )ncerca să-1 urmezde parcă ar fi fost lipită de El. 5ici măcar sfârşitul crunt suferit de oan nu i-a )nspăimântat sclintit. ntra-atât de mare este dorinţa )nflăcărată, un lucru aşa de mare este dra/ostea care iruieşşi )mprăştie toate prime2diile. ; Sfântul Ioan :ură de )ur, !vanelia după *atei, 8milia 4traducere pentru o>oloia.ro de /ucian ?ilip<

;*t. 14, 14< Şi ieşind, a văzut mulţime mare şi I S-a făcut milă de ei şi a vindecat pe bolnavii lor

6ceştia i-au vestit ântuitorului moartea 7otezătorului, iar când El a auzit aceasta, s-a )ndepărsin/ur )ntr-un loc pustiu, dar nu aşa cum cred unii, de frica morţii. *-a )ndepărtat pentru a cruţa pvră2maşii *ăi de a pune la cale un alt omor şi ca să-Şi amâne moartea până de ziua 3aştelui cânmielul este 2ertfit, iar tocul uşii este stropit cu sân/ele celui credincios.

n alt motiv pentru care s-a retras este ca să ne dea o pildă de ocolire a nesăuinţei celor care 1-trădat, pentru că nu oricine continuă )n mi2locul c+inurilor )n acelaşi fel )n care o făcea când s

oferit să fie c+inuit. De aceea, )ntr-un alt loc a dat acest sfat9 3ând vă urmărec pe voi $n cetataceata, fuiţi $n cealaltă ;*t. 1, 7<.

'u )nţelepciune a spus evan/+elistul că isus s-a dus şi nu a fu/it )ntr-un loc pustiu, pentru că isnu s-a temut de pri/onitorii *ăi, ci i-a ocolit.

; ?ericitul Ieronim, 3omentariu la *atei, traducere pentru o>oloia.ro de /ucian ?ilip< ;*t. 14, 15< Iar când -a făcut eară, ucenicii au venit la !l şi I-au zi" locul ete putiu

vremea iată a trecut# deci, dă drumul mulţimilor ca ă e ducă $n ate, ă-şi cumpere mâncare.

1uaţi seama la talentul nvăţătorului. 0ezi cu ce delicateţe )i conduce ca să creadă şi cu câtă atenţle descoperă. 'ăci nu le-a spus doar9 i voi +răni Eu. 6stfel, )nţelesul mai adânc nu ar fi fost pătrucu uşurinţă. Deci, ce le spune: &-au trebuinţă ă e ducă# daţi-le voi ă mănânce.

5u le-a spus le voi da Eu, ci daţi-le voi. 'ăci )n acest moment, ei )ncă l priveau ca fiind un simpom şi -au zis9 &u avem aici decât cinci pâini şi doi peşti. 1a acestea, arcu mai adau/ă că npricepueră nimic de la minunea pâinilor, deoarece inima lor era $nvârtoşată ;*c. %, 5< continuau să fie precum pruncii.



; Sfântul Ioan :ură de )ur, !vanelia după *atei, 8milia 4+, traducere pentru o>oloia.ro /ucian ?ilip< ;*t. 14, 1%< Iiu $nă le-a răpun" &-au trebuinţă ă e ducă# daţi-le voi ă mănânce.

*ă privim cu atenţie despre ce este vora )n această sloozire a mulţimii. nii dintre cei care 1-urmat pe 4ristos erau c+inuiţi de du+uri rele şi cereau să fie izăviţi de ele. 6lţii erau apăsaţi

felurite oli şi căutau uşurare de ele. De aceea, pentru că ucenicii ştiau că isus va lua )n calccerinţa celor aflaţi )n suferinţă şi va plini dorinţa lor, i-au trimis. 5u au făcut aceasta crezând timpul lui isus era prea preţios, cât pentru dra/ostea pe care aveau pentru mulţime şi ca şi cum dear şti nevoinţele lor, au )nceput să le poarte de /ri2ă oamenilor.

; Sfântul 3iril al )le>andriei, ?ramentul 1'5, traducere pentru o>oloia.ro de /ucian ?ilip< ;*t. 14, 1'< Iar ei I-au zi" @&u avem aici decât cinci pâini şi doi peşti.A

'ând ucenicii 1-au sfătuit să trimită mulţimea )n satul vecin să cumpere de mâncare, El le

răspuns9 &-au trebuinţă ă e ducă. 6ceasta a transmis că aceşti oameni pe care i-a vindecat +rana )nvăţăturii, )nvăţătura care nu poate fi cumpărată, nu aveau nevoie ca să se )ntoarcă )n udesă cumpere mâncare. El le-a poruncit 6postolilor să le dea ceva de mâncare.

Bnă nu era oare Iiu conştient că nu era nimic acolo9 &u ştia !l oare că ucenicii aveamâncare puţină cu ei9 3utea să citească /ândul lor, deci si/ur ştia.

*untem c+emaţi să e;plicăm lucrurile 2udecând simolic. ncă nu li se oferise 6postolilor puterea săvârşească şi să )mpărtăşească pâinea cerească drept merinde pentru viaţa veşnică. Deci, răspun

lor a o/lindit o providenţială 2udecată despre simoluri9 aveau doar cinci pâini şi doi peşti, ceea )nseamnă că până atunci ei au depins de cinci pâini adică de cele cinci cărţi ale le/ii. ar cei doi pedin care s-au +rănit sunt propovăduirea proorocilor şi cea făcută de oan. 3entru că )n faptele le/era viaţa precum este viaţa şi din pâine, )nsă predica lui oan şi a proorocilor a readus năde2dea viaţa omului prin virtutea apei (otezului%. 6şadar, 6postolii au oferit aceste lucruri mai )ntâi pentcă la acea vreme aceasta era puterea lor de a )nţele/e. Din aceste )nceputuri smerite apropovăduirii Evan/+eliei s-a născut, din aceiaşi 6postoli şi a crescut până ce a a2uns o putecovârşitoare.

; Ilarie de oitier, /a *atei 14.1, traducere pentru o>oloia.ro de /ucian ?ilip<

;*t. 14, 1(< Şi !l a zi" )duceţi-*i-le aici.

n final, le-a spus9 6duceţi-i-le aici. Deşi era un loc pustiu, 'el care se afla cu ei acolo era /ata dea de mâncare lumii. 'el care )ţi voreşte nu este supus timpului, deşi vremea a trecut.

n evan/+elia după oan se mai spune şi că erau pâini de orz (n. <, =%. 5u )ntâmplător se spune aceasta, ci pentru ca să ne )nveţe să zdroim )n picioare (precum este zdroit orzul% mândria viescumpe. 1a fel ca aceasta era şi masa proorocilor.



; Sfântul Ioan :ură de )ur, !vanelia după *atei, 8milia 4+, traducere pentru o>oloia.ro /ucian ?ilip< ;*t. 14, 1+< Şi poruncind ă e aşeze mulţimile pe iarbă şi luând cele cinci pâini şi cei doi peşti privind la cer, a binecuvântat şi frânând, a dat ucenicilor pâinile, iar ucenicii mulţimilor.

1uând pâinea şi peştele, Domnul a privit la cer, le-a inecuvântat şi le-a frânt. 6 mulţumit >atălui

după vremea le/ii şi a proorocilor, El )nsuşi se va sc+ima )n +rana veştii celei une. După aceasmulţimii i s-a poruncit să se aşeze pe iară, dar nu să se )ntindă. *pri2iniţi de le/e, fiecare dintre na fost acoperit ca şi cu roadele faptelor, precum este acoperit pământul de iară.

; Ilarie de oitier, /a *atei 4., traducere pentru o>oloia.ro de /ucian ?ilip< ;*t. 14, 1+< Şi poruncind ă e aşeze mulţimile pe iarbă şi luând cele cinci pâini şi cei doi peşti privind la cer, a binecuvântat şi frânând, a dat ucenicilor pâinile, iar ucenicii mulţimilor.

1i se porunceşte să se aşeze pe iară şi după un alt evan/+elist, să se adune )n /rupuri de câte o su

şi de câte cincizeci. n felul acesta, de la pocăinţa celor cincizeci (un număr care simbolizeapocăinţa, cu referinţă la jubileul iudeilor care se petrecea o dată la cincizeci de ani şi când ştergeau toate datoriile% să urce către starea desăvârşită a celor )n număr de o sută (număr perfecţiunii%.

6 privit la cer ca să-i )nveţe ca şi ei să-şi ţină atenţia aţintită către acelaşi loc. 6 luat )n mână cinpâini şi doi peşti$ a frânt pâinile şi a dat de mâncare ucenicilor. ?rân/ând pâinea aşeză un răsad mâncare, pentru că, dacă pâinea ar fi fost lăsată )ntrea/ă şi nu ar fi fost frântă )n ucăţi mici, nu arputut +răni mulţimea mare de ăraţi, femei şi de copii. 6şadar, le/ea şi proorocii sunt luaţi şi frân

)n ucăţele. >ainele sunt arătate, ca ceea ce nu a +rănit mulţime de oameni când era dintr-o sin/uucată să o facă acum )n starea ei fărâmiţată.

; ?ericitul Ieronim, 3omentariu la *atei, traducere pentru o>oloia.ro de /ucian ?ilip< ;*t. 14, 1+< Şi poruncind ă e aşeze mulţimile pe iarbă şi luând cele cinci pâini şi cei doi peşti privind la cer, a binecuvântat şi frânând, a dat ucenicilor pâinile, iar ucenicii mulţimilor.

3rin această minune, 4ristos voia să-i )nveţe smerenia, cumpătarea, dra/ostea şi să se vadă ca fiinla fel cei asemenea lor şi să-şi )mpartă toate lucrurile unii cu alţii. 6 făcut aşa din cauza locului

care se aflau, dându-le nimic mai mult decât cinci pâini şi doi peşti, aceeaşi mâncare făcându-i s)mpartă )ntre ei şi fără a da unuia mai mult decât celuilalt.

; Sfântul Ioan :ură de )ur, !vanelia după *atei, 8milia 4+.7, traducere pentru o>oloia.de /ucian ?ilip< ;*t. 14, < Şi au mâncat toţi şi -au ăturat şi au trân rămăşiţele de fărâmituri, douăprezeccoşuri pline.



mâncare pentru a o lua cu ei, deşi le rămăseseră multe firimituri. Este din nou un simol potrivpentru cântări după nevoie şi pentru a nu adău/a nici o fărâmă de lăcomie pentru ceea ce este prisos.

; Sfântul 3iril al )le>andriei, ?ramentul 1'(, traducere pentru o>oloia.ro de /ucian ?ilip< ;*t. 14, < Şi au mâncat toţi şi -au ăturat şi au trân rămăşiţele de fărâmituri, douăprezec

coşuri pline.inunea )nmulţirii pâinilor 1-a descoperit pe 'el prin care rodeşte pământul )nsămânţat. 'eea cea făcut )ntr-ascuns, o dată ce a fost adus la lumină, mărturiseşte pe 'el care le lucrează toate )n tainnmulţirea pâinilor nu este sin/urul moment când 4ristos săvârşeşte lucruri măreţe. n lume, El nustat deoparte şi pasiv, ci tot timpul a lucrat, săturând pe toţi fără a a/onisi nimic pentru El. 3entru era necunoscut, a venit săturând, mâncând şi săturând, ca prin cele ce sunt văzute, să se facă văzuEl, 'el care era nevăzut.

; !uebiu de !mea, 8milia (.1, traducere pentru o>oloia.ro de /ucian ?ilip<

;*t. 14, 1< Iar cei ce mâncaeră erau ca la cinci mii de bărbaţi, afară de femei şi de copii.

5umărul celor care au crezut s-a dovedit a fi acelaşi cu cei care au mâncat. 3recum este scris cartea ?aptele 6postolilor, din mulţimea nenumărată a lui srael, au crezut ca la cinci mii de ăr(?p. ", "%. După ce oamenii s-au săturat, când au strâns pâinea şi peştele rupt )n ucăţele, erau atâtucăţele câţi credincioşi s-au săturat, iar apostolii au fost pliniţi cu +ar ceresc. 6şadar, măsupâinilor a fost )ntocmai cu numărul oamenilor, precum şi numărul a fost )ntocmai cu măsura. n+otarele sale, calculul a fost făcut pentru a sătura mulţimea şi a fost călăuzit de puterea divină.

; Ilarie de oitier, /a *atei 4., traducere pentru o>oloia.ro de /ucian ?ilip<



Arhimandri Ilie $leopa - Predică la Duminica a VIII-a după Rusalii - Despre daoriilepăsorilor su'leeşi

&u trebuie ă e ducă# daţi-le voi ă mănânce (atei, !", !<%

uiţi credincioşi, )n *fânta Evan/+elie de astăzi vedem cum Domnul nostru isus 4ristos a +răpeste cinci mii de oameni numai cu cinci pâini şi doi peşti. 'ăci mer/ând prin Aalileea, vesttuturor cuvântul mântuirii, fiind )ncon2urat de o mare mulţime de oameni, ăraţi, femei cu copii raţe, ătrâni şi olnavi de tot felul. Coţi căutau pe umnezeu şi erau $netaţi după cuvintele $nvăţătură ale *ântuitorului. Coţi upinau după *eia şi aveau nevoie de pători duovniceşcare ă-i $nveţe Sfânta Scriptură, ă-i răneacă cu cuvinte de mântuire, ă-i cape de robpatimilor şi ă-i călăuzeacă pre 2rito.

0ăzând omnul popor mult, I -a făcut milă de ei şi a tămăduit pe toţi bolnavii lor (atei !", !"Iată că ?iul lui umnezeu are milă şi de trupurile oamenilor nu numai de ufletele lor. !l



milotiveşte şi de uferinţele noatre trupeşti şi le vindecă, uneori ciar $naintea tămăduirufletelor, ştiind că prin aceata oamenii e $ntorc mult mai uşor la pocăinţă.

Dar făcându-se seară, au venit la Dânsul ucenicii 1ui şi -au zis9 /ocul ete putiu şi vremeatrecut# deci dă drumul mulţimilor, ca ă e ducă prin ate ă-şi cumpere rană (atei !", !cenicii, văzând poporul oosit, flămând şi )nsetat, şi soarele asfinţit, au cerut ântuitorului

)nceteze cuvântul de )nvăţătură şi să lase mulţimea să se )ntoarcă )n satele lor ca să mănânce şi să odi+nească.

8are au reşit ucenicii cu ceva prin aceata9 5u, nicidecum. 5umai că ei cu/etau mai muomeneşte decât du+ovniceşte. De aceea ântuitorul a respins propunerea ucenicilor *ăi prin acescuvinte9 5u treuie să se ducăC, adică9 5u )ndepărtaţi oamenii de la voi, că nu au unde se duce. Iasunt ca nişte oi fără păstori. Sunt obosiţi, bolnavi, flămânzi şi nsetaţi trupeşte şi sufleteşte şi anevoie de păstori buni, de cuvinte de mângâiere, de !rană du!ovnicească. &u trebuie ă e ducă la voi6 aţi-le voi că ă mănânce6

6uzind ucenicii aceste cuvinte, au spus ântuitorului 4ristos9 &u avem decât cinci pâini şi dpeşti6 ar Domnul a poruncit9 )duceţi-le pe acetea aici la *ine. )poi Iiu 2rito, privind pcer, a binecuvântat pâinile, iar ucenicii, după ce au aşezat poporul pe iarbă, le-au $mpărţmulţimilor pâinile şi peştii. upă ce -au ăturat toţi cei ce mâncaeră, ca la cinci mii de bărbaafară de femei şi de copii, ucenicii au trân rămăşiţele de fărâmituri, douăprezece coşuri plin(atei !", !@-#!%.

6ceastă mare minune a )nmulţirii pâinilor, s-a săvârşit )n Aalileea, aproape de lacul >ieriadei. amintirea ei s-a zidit aici o mănăstire mică, ce dăinuieşte până astăzi. Bntr-un cip deăvâr

minunea $nmulţirii pâinilor e repetă pe pământ de la $nceputul zidirii şi până atăzi, caliturie permanentă a creaţiei. 8are nu răneşte umnezeu atăzi cu pâine şi rană pete cinmiliarde de oameni, cât numără tot pământul9 Şi aceata nu ete o minune a $nmulţirii pâinilocel puţin tot atât de mare ca cea din :alileea, de acum aproape două mii de ani9

uiţi credincioşi, omul fiind format din două părţi, adică trup şi uflet, are $n viaţă şi bucurufleteşti şi bucurii pământeşti, are şi ipite ufleteşti şi ipite trupeşti. )re nevoie pe pământ rană ufleteacă pentru mântuire şi de rană trupeacă materială pentru a-şi menţine viaţa trup.

"entru !rană materială avem părinţi care se ngrijesc de copii şi le asigură cele necesa

vieţii. Iar pentru !rană du!ovnicească necesară mântuirii sufletelor, avem părinţi du!ovniceşepiscopi, preoţi şi du!ovnici care se ngrijesc de mântuirea credincioşilor ncredinţaţi lor d

#ristos.ată pentru ce a poruncit ântuitorul ucenicilor *ăi9 &u trebuie ă e ducă oamenii de la voi# dale voi ă mănânce6 (atei !", !<% Şi care ete rana cu care epicopii şi preoţii rănec pcredincioşi9$ea dinâi hrană cu care păsorii isericii sun daori să hrănească pe credincioşi es%nvăţăura de credinţă orodoxă"



$redinţa dreapă aposolică ese pâinea vieţii noasre8 ese emelia isericii lui risos8 escuvânul viu şi neschim,a propovădui de <iul lui Dumne!eu şi de *'inţii Aposoli şi scris liere de 'oc %n *'âna Evanghelie"

3redinţa curată $n umnezeu, 3el $n Sfânta Creime $ncinat şi mărit, ete cuprină pe curt 3rez, ete mărturiită de două mii de ani de Dierica 8rtodo>ă şi de finţii ei lu=itori şi eapărată cu =ertfa a milioane de martiri şi cu $nvăţătura tuturor Sfinţilor ărinţi şi 3uvioşi.

?ără credinţă dreaptă, adică ortodo;ă, nu putem face nici fapte une şi deci nu ne putem mântu3redinţa adevărată, vie, pe care o mărturiim prin cuvânt şi prin viaţa noatră, $mpreună cânele mucenicilor tau la temelia Diericii şi a mântuirii noatre. De aceea, cine caută sc+ime cu ceva do/mele credinţei ortodo;e, să răstălmăcească *fânta *criptură, să semene ne/+i)n o/orul semănat şi lucrat de 4ristos, acela )ncearcă să pună altă temelie 7isericii. După cuvinte*fântului 6postol 3avel, unul ca acesta este fiu al /+eenei şi este dat anatema, adică dat satanei, 7iserică. 3rintre aceştia se numără atât necredincioşii care nea/ă pe Dumnezeu şi urăsc 7iseri1ui, cât şi toţi sectanţii rupţi din sânul 7isericii apostolice care )şi fac isericuţele lor şi se leapăde dreapta credinţă, de *fintele taine, de 'ruce, de icoane, de aica Domnului, de sfinţi

răstălmăcesc *fânta *criptură.

erar+ii şi preoţii, ca urmaşi direcţi ai *finţilor 6postoli, au marea datorie să apere dreapta credinşi pe credincioşii ortodocşi )ncredinţaţi lor, ca să nu fie amă/iţi de prozelitismul sectar şi să fie târ)n orice fel de /rupări sectare. reoţii, mai ale, au datoria ă facă lecţii de cateizare $n uminişi ărbători, $n cadrul fintelor lu=be, atât la /iturie şi la vecernie cât şi $n toate ocaziile, e>plice credincioşilor noştri $nvăţătura de credinţă ortodo>ă, 3rezul, Catăl notru, ?ericirile, ceşapte Caine ale Diericii. 6poi să comată orice fel de prozelitism sectar, adunările reli/ioase afade iserică, vizitele neortodo;e )n casele enoriaşilor, ca şi răspândirea şi citirea cărţilor anticreşti

şi sectante, care amă/esc pe creştinii slai şi neinformaţi du+ovniceşte.ai ales astăzi, când sectele de tot felul asaltează 7iserica rtodo;ă şi pe fiii ei, preoţii treuie fie la datorie, să cunoască ine *fânta *criptură, să fie modele vii )n oc+ii tuturor, să propovăduiasEvan/+elia cu timp şi fără timp, să facă vizite misionare )n casele enoriaşilor, să formeze comitede credincioşi uni ca să-i a2ute )n misiune şi să +rănească poporul lui Dumnezeu cu )nvăţătucurată a 7isericii rtodo;e. $ricât ar părea de greu, preoţi buni sunt destui c!iar printre cei tinecare, cu ajutorul lui %umnezeu, fac mult, opresc prozelitismul sectar şi ntăresc cu cuvântul şi fapdreaptă credinţă.

A doua hrană duhovnicească8 de aceeaşi valoare cu credinţa curaă8 ese viaţa morală

rândul credincioşilor noşri" Dumneavoastră fraţilor, ca fii adevăraţi ai 7isericii lui 4ristos avmari datorii să păstraţi cu sfinţenie credinţa ortodo;ă până la moarte, c+iar cu preţul vieţii. 6poi trăiţi, adică să puneţi )n practică )nvăţătura *fintei Evan/+elii, ştiind că, credinţa fără fapte bunete moartă (aco #, !@-#F%. )dică ă fiţi oameni de ruăciune, ă trăiţi $n pace cu toţii, mereţi reulat la bierică, de unde primiţi adevărata rană duovniceacă# ă faceţi miloteniă fuiţi de defrânare şi de beţie, două rele păcate care tăpânec atăzi aproape toată lumea ă vă creşteţi copiii $n frica şi draotea de umnezeu.

6veţi /ri2ă de tot şi mai ales de fiii şi de familia dumneavoastră să nu cadă )n cursele cele de mul

feluri ale diavolului. 6cum s-au )nmulţit avorturile, certurile )n familie, desfrâul şi divorţul. 7a



ultimul timp s-au răspândit la noi filme şi c+iar cărţi şi reviste porno/rafice care cad )n mâinitinerilor şi copiilor noştri şi tra/ pe mulţi la desfrânare. 3ărinţii )n familie, ătrânii )nţelepţi creştinii uni )mpreună cu preoţii din paro+ii sunt datori )n faţa lui Dumnezeu să a2ute /eneraţtânără, pe cei slai )n credinţă şi lipsiţi de educaţie creştină, ca să nu cadă )n aceste cumplite patimce corup societatea noastră.

'redincioşii nu treuie să lase totul )n /ri2a preotului. Ei treuie să a2ute pe preot, să-l )ntree,

colaoreze, să-i ceară sfatul ori de câte ori este nevoie şi să asculte cu sfinţenie cuvântul lui. ar daau vreo )ndoială, să mear/ă la preoţii ătrâni, la mânăstiri şi la nevoie, c+iar la episcopul lor. &iamorală e'emplară a preotului şi a credincioşilor, ca şi colaborarea lor la evang!elizarea paro!ieformează un puternic zid de rezistenţă mpotriva tuturor ispitelor şi furtunilor.

*fintele slu2e făcute la timp, după rânduială, cu evlavie şi fără /raă, +rănesc cel mai mult credincioşii din satele şi oraşele noastre. Şi dacă e;istă coruri şi cântări frumoase la slu2e şi prediune, calde, inspirate din trăire, pe )nţelesul tuturor, slu2ele )i )ntăresc )n credinţă pe toţi, umpisericile de credincioşi, atra/ la ortodo;ie c+iar şi pe cei ce s-au rupt de 7iserică şi )i apropie 4ristos pe toţi.

?ericite sunt asemenea paro+ii care au preoţi uni, cu slu2e şi predici frumoase, izvorâte dcredinţă$ cu păstori model şi mame evlavioase care se 2ertfesc pentru Dumnezeu şi pentru copiii lo6colo nu pot fi dezinări reli/ioase şi de familie, nici secte, nici eţii, nici alte /rele păcate, ci tovor fi cu un cu/et şi o inimă )n sânul 7isericii lui 4ristos.

3redica vie este a2utată )n paro+ie şi de citirea cărţilor ortodo;e. De altfel s-au tipărit numeroacărţi de către 7iserica rtodo;ă Română. *e recomandă să funcţioneze la fiecare paro+ieiliotecă cu cele mai une cărţi de )nvăţătură ortodo;ă, care să se dea enoriaşilor la citit, du

nevoie, cu inecuvântarea preotului. 3ele mai bune cărţi pentru $ntărirea credinţei unt" Sfânta Scriptură sau (iblia, &ieţile Sfinţilor pe fiecare lună, %espre credinţa ortodo'ă, )ilocaliile, *ate!ismul, +ântuirea "ăcătoşilor, *onvorbiri du!ovniceşti, "elerinaj la ocuri Sfinte,

"atericul omânesc, cărţi de e'plicare a credinţei, precum şi multe alte scrieri ortodo'e alese.

Iar din caele credincioşilor ă nu lipeacă fintele icoane, Sfânta 3ruce, &oul Cetamen3ealovul, altirea au măcar o carte de ruăciuni.

>oate acestea sporesc credinţa )n casă şi )n inimi şi +rănesc mult pe credincioşii noştri. ar dalipsesc slu2ele frumoase, predica vie, cărţile sfintele şi e;emplele preotului, )ndată pătrund secte



şi dezinarea )n casă şi )n paro+ie şi nimic nu este mai /reu decât să )ndreptezi o paro+ie dezinaşi tulurată.

3redincioşii trebuie ă e povedeacă, pentru a e putea răni cu Sfânta Bmpărtăşanie care eCrupul şi cump Sânele lui 2rito, mai ale $n cele patru finte poturi, iar bolnavii, bătrânvăduvele şi copiii ă e $mpărtăşeacă mai de, după fatul preotului. 5u treuie să fu/im *fintele >aine, fie de frica osândei, fie din nepăsare, dar nici să cerem prea des *fânta mpărtăşan

ci să ţinem re/ula 7isericii, calea de mi2loc, ştiind că e;tremele, e;cesele, adică nepăsarea )ndrăzneala, sunt ale vră2maşului.

uiţi credincioşi, iată câteva căi prin care păstorii 7isericii lui 4ristos )şi +rănesc enoriaşii, duporunca Domnului9 Daţi-le voi să mănânce. Ele sunt mai multe, dar acestea sunt recomandate )nde *finţii 3ărinţi. nsă nu este de a2uns numai să avem preoţi uni la sate şi oraşe. Dumneavoastcredincioşii sunteţi datori să colaoraţi cu preoţii la )ntărirea ortodo;iei )n paro+ie, la +rănirea celflămânzi şi )nsetaţi, la a2utorarea, cercetarea şi miluirea săracilor, a orfanilor, a văduvelor, a copiiilşi a celor /reu olnavi. *ă nu uităm că de multe ori credincioşii reuşesc să atra/ă multe suflete şi intre acolo unde nu poate pătrunde preotul. 5u lăsaţi pe preot să lupte sin/ur. 62utaţi-i la iserică,

slu2e, la curăţenie, la cercetarea olnavilor, la )ndrumarea celor din 2ur să vină la 4ristos.

Să ne ruăm cu toţii lui umnezeu ă rânduiacă pători buni $n Diericile Sale, pre $ntărirdreptei credinţe $ntru lauda reafintei Creimi şi mântuirea ufletelor noatre.

)mi



*'ânul Ioan +ură de Aur - $uvân la Duminica a VIII-a după Pogorârea *'ânului Duh -Despre ,ine'acerea căre săraci

@Şi luând cele cinci pâini şi cei doi peşti, căutând la cer, a binecuvântat şi, frânând, a ducenicilor pâinile, iar ucenicii poporuluiA Gaei (=8 (;H

Socoteşte milotenia nu ca o celtuială, ci ca un venit# nu ca o pierdere, ci ca un câşti, căci dobândeşti prin ea mai mult decât ai dat.

u dai pâine şi dobândeşti viaţa cea veşnică/

tu dai !aină şi dobândeşti veşmântul nemuririi/tu ngăduieşti locuirea sub acoperământul tău şi dobândeşti mpărăţia cerului/tu dai cele trecătore şi primeşti n locul lor cele ce trăiesc n veci.

'ând este vora de a avea lucruri trecătoare, pământeşti, cu preţ ieftin, atunci noi suntem sâr/uitoşi râvnitori, dar când noi putem să ne a/onisim aşa de uşor cele netrecătoare şi veşnice, )ntârziemne trândăvim.

'ând omul de la ţară pune sămânţa )n pământ, şi prin aceasta pierde la vedere din avutul său,

totuşi nu se )ntristează şi nu socoteşte aceasta o pierdere, ci folos şi câşti/. %ar tu, care trebuie semeni un ogor mult mai nobil şi mai roditor şi să dai banul tău lui #ristos 0nsuşi, te mpotriveşeşti greoi şi te dezvinovăţeşti cu sărăcia ta.

Dă deci săracilor, pentru ca atunci când vreodată tu )nsuţi nu vei putea să voreşti pentru tine, mii uze să vorească )n locul tău şi milostenia să fie mi2locitorul tău$ căci milosenia ese ,anul răscumpărare penru su'leele noasre" 5oi a2utăm pe cel nevoiaş, şi prin aceasta )mpăcăm pe '3rea)nalt. De aceea strămoşii noştri au pus pe săraci la uşile isericilor, pentru ca privirea lor mişte la compătimire şi pe cei mai nesimţitori şi mai neiuitori.



'ăci unde stă un cârd de ătrâni /âroviţi, )nveliţi )n zdrenţe şi cu toate semnele mizeriei, aia stare a se ridica printr-un toia/, adeseori lipsiţi de vederea oc+ilor, sau )n tot trupul sc+ilodiţi, cineputea fi aşa de )nvârtoşat, ca piatra şi fierul, )ncât să poată rămâne nemişcat şi nesimţitor de vârsacelora, de slăiciune, de orire, de sărăcie şi mizerie: De aceea stau ei )naintea uşilor noastre, mai mult prin privirea lor, decât prin cuvinte, )ndeamnă la inefacere pe cei ce intră.

De aceea, niciodată să nu te duci la ru/ăciune fără milostenie, şi dacă te vei oişnui cu aceasta, nuvei mai depărta de acest oicei vrednic de toată lauda, nici de unăvoie, nici silit. ată, c+iru/ăciunea şi postul ne lipsesc de putere, dacă sunt fără milostenie. 3ostul nu se ridică la cer, danu are de soră milostenia.

>ot aşa, miloteniile unt aripile ruăciunii şi dacă nu dai milotenie, ruăciunea ta nu poazbura la $nălţime. ntre amândouă treuie să domnească o strânsă le/ătură şi unire, precum)n/erul a zis către 'ornelie9 @Euăciunile tale şi miloteniile tale -au uit, pre pomenir$naintea lui umnezeuA (?apte !F, "%.

Dar poate tu vei zice9 @3um pot eu ă dau milotenie, când $numi unt ărac9A. n adevăr, tocmcând eşti sărac poţi face aceasta, de multe ori c+iar mai ine. 6dică, o/atul adeseori este eat olnav, ca de fri/uri, de mulţimea anilor săi şi are o iuire nesăţioasă către avuţie şi totdeauvoieşte a )nmulţi ceea ce aDar cel sărac este slood de această oală, şi tocmai pentru că el nu o cunoaşte, cu atât mai uşor v)mpărtăşi dintru ale sale altuia. *ilotenia nu e =udecă după măura poibilităţii, ci după voincea bună. De aceea, văduva din Evan/+elie, cu cei doi dinari ai săi, a $ntrecut pe cei boaţi (ar!#, "#%$ iar altă văduvă, cea din *arepta, a primit pe omul lui Dumnezeu, lie, deşi avea numaimână de făină $ntr-o oală şi puţin untdelemn $ntr-un ulcior ( Re/i !@, !#%. Şi niciuna din

acestea nu au fost oprite de sărăcie de la această faptă ună. )şadar, nu aduce pricini de prionefoloitoare, căci nu e cer daruri mari, ci numai multă bunăvoinţă.

*ilotenia nu e preţuieşte după mărimea darului, ci după ocotinţa cea bună a dătătorului. eşti sărac, da$ cel mai sărac dintre oameni. Dar nu eşti mai sărac decât văduvele acelea, care atât mult au )ntrecut pe cei o/aţi. 3oate nu ai tu )nsuţi cele de treuinţă, dar nu eşti mai nevoiaş decpomenita văduvă, care, deşi se afla la mar/inea sărăciei, aşteptând moartea şi )ncon2urată de un câde copii, totuşi n-a cruţat merinda sa cea mică, şi pentru aceea, )n sărăcia ei, a câşti/at o o/ăţnemăsurată, a prefăcut acel pumn de făină al său )ntr-un +amar mare, ulcioraşul )ntr-un utoipuţinul său )ntr-un izvor )melşu/at.

Bnă cât de mult trebuie ă dai9 Dă cât poţi da. De ai un ,an8 cumpără cu dânsul cerul8 npenru că cerul ese aşa de ie'in8 ci penru că Dumne!eu ese aşa plin de iu,ire" Dar dacă nu ai măcar un ,an8 aunci dă un pahar de apă rece , căci Gcel ce va adăpa pe unul dintre aceşmici numai cu un paar de apă rece, nu-şi va pierde plata aH (atei !F, "#%.

6du-ţi aminte numai de răsplătirea cea slăvită şi mare a milosteniei. *olomon zice9 G3el miluieşte pe ărac, $mprumută pe umnezeuH (3ilde !=, !@%. 6dică, fiindcă cei o/aţi n)mprumută ucuroşi anii fără o )ndestulătoare c+ezăşie şi si/uranţă, şi )n multe c+ipuri fiind )nc+

spre compătimire, umlă numai după câşti/, de aceea )nsuşi Dumnezeu *e dă amanet şi c+ez



pentru cei săraci. @Bncrede-te $n *ine, zice !l, $mprumută-*ă pe *ine# !u $ţi voi $ntoarce $nuceea ce tu dai ăracilorA.

)şadar, eu Ce $mprumut pe Cine, oamne, când dau milotenie ăracilor. ar când $mi vre$ntoarce Cu mie aceata9 El va face aceasta atunci Gcând ?iul 8mului va şedea pe tronul lavSaleF şi va pune oile de-a dreapta Sa, iar caprele de-a tânaF şi va zice celor de-a dreapta S0eniţi, binecuvântaţii ărintelui *eu, moşteniţi $mpărăţia care ete preătită vouă de

$ntemeierea lumii. 3ă am flămânzit, şi *i-aţi dat de am mâncat# am $netat, şi *i-aţi dat de abăut# trăin am fot şi *-aţi primit# ol am fot, şi *-aţi $mbrăcat# bolnav am fot şi *-acercetat# $n temniţă am fot, şi aţi venit la *ineH (atei #B, !-<%.

)tunci vor zice cei ce au lu=it /ui" @oamne, când Ce-am văzut flămând şi Ce-am rănit, a$netat şi Ce-am adăpat9 3ând Ce-am văzut $ntr-o atfel de ărăcie9 3ând Gi-am făcut noi Gacetea9A. )tunci !l va zice" @Bntrucât aţi făcut unuia dintre aceşti fraţi ai *ei prea mici, **i-aţi făcutA (atei #B, "F%. 6şadar, este adevărat ceea ce Domnul zice prin *olomon9 G3imiluieşte pe ărac, $mprumută pe umnezeuH.

Dar precum a )mpărţit El darul )mpărăţiei cereşti celor din dreapta, pentru inefacerea şi iuirea doameni a lor, aşa a )n/rozit pe cei din stân/a *a, cu osânda cea veşnică, pentru )nvârtoşarea inimlor. G uceţi-vă de la *ine, bletemaţilor, $ntru $ntunericul cel mai din afară, care ete ădiavolului şi $nerilor lui H (atei #B, "!%. Şi pentru ce, oare: G entru că am flămânzit, şi nu *aţi dat ă mănâncH. 0rea să zică9 G !u pedepec nemilotivirea, ca rădăcină a tuturor relelor,laud binefacerea, ca rădăcină a tuturor faptelor bune. e unii $i $nrozec cu focul cel veşnic, iaaltora le făăduiec fericirea cea cereacăH.

ntr-adevăr, o, Doamne, fă/ăduinţele >ale sunt slăvite$ frumoasă este )mpărăţia >a, pe care noi

aşteptăm, şi /rozav este iadul, cu care ne ameninţiC )mpărăţia >a ne ademeneşte, iar iadul ne du)ntru frica >a cea folositoare. De aceea să-1 )mprumutăm pe Dumnezeu, pentru ca să-1 avedatornic, iar nu 2udecăt

Sau cum, tu ai voi ă nu dai nimic *ântuitorului 3elui flămând9 >u şi cel sărac mâncaţi, şi unşi altul, masa cea sfântă, >rupul 1ui cel *fânt, şi primiţi acelaşi pa+ar. ntr-un lucru aşa de maresfânt are săracul aceeaşi parte cu tine, iar dintr-un lucru mic şi ne)nsemnat tu nu voieşti să)mpărtăşeşti: 3e lân/ă asta, tu nu-i dai ceva din proprietatea ta$ căci deşi ai averea de la părinţii sastrămoşii tăi, totuşi, toate acestea sunt ale lui Dumnezeu.

entru ce voieşti tu, oare, ca şi acel rob mişel din !vanelie, a $nropa talantul tău $n pămânDă-l săracilor, iar acolo este foarte si/ur păstrat, căci acum )nsuşi Domnul te ocroteşte. 3entru apărătorii cei mai si/uri contra tâl+arilor nu sunt zidurile, ci săracii. Iar cine voieşte ă fie iur răplătirea binefacerii ale, trebuie ă creadă că, dând milotenie, mai vârto primeşte decât dă.

>ocmai aceasta )nsemnează a socoti anii lucru mic, şi aceasta vrea să zică )n adevăr a +răni 4ristos, a- da de mâncat şi de ăut, când nu dai milostenia cu mândrie şi cu )n/âmfare, ci cu acsmerenie ca şi cum mai vârtos ţie )nsuţi, decât altuia, săvârşeşti inefacere. G e dătătorul bunăvoie iubeşte umnezeuH ( 'orinteni =, @%.



Dimpotrivă, dacă ai da nenumărate comori cu mândrie şi cu )n/âmfare, nu ai avea din ele nici ucâşti/, ca farieul acela (1uca !8, !!-!#% care zeciuia toată averea sa, şi totuşi s-a )ntors de iserică fără folos, căci el era )n/âmfat şi /ândea lucruri )nalte despre sine.

n sfârşit, să ne simţim datori şi sâr/uitori către milostenie, mai cu seamă iarna şi )n sfinteDuminici. 0ara, c+iar de la anotimp capătă săracii multă )nlesnire$ ei au treuinţă numai de o ia

)mrăcăminte, fiindcă razele soarelui le )nlocuiesc veşmintele. Ei pot fi lipsiţi de un pat, n-au nevode )ncălţăminte, nici de o +rană mai ună, ci se )ndestulează cu izvoarele apelor, cu oarecare le/umne)nsemnate şi cu puţine roade uscate$ )nsuşi anotimpul le /ăteşte o masă, care pentru nevoia leste de a2uns.

3e lân/ă aceasta, mai au şi un alt a2utor, fiindcă foarte uşor pot /ăsi de lucru. 'ăci cei care zidecase, care pre/ătesc şi ară o/orul sau se )ndeletnicesc cu corăiitul, au nevoie de slu2a lor. 6şadavara ei au oarecare uşurare. Dimpotrivă, )n timpul iernii treuie a se lupta )n toate părţile, şi cdeoseire sunt )n multe feluri strâmtoraţi şi )mpresuraţi. Dinăuntru, foamea roade măruntaiele lodinafară, fri/ul )i )nţepeneşte şi-i omoară.

De aceea, ei acum au nevoie de mai multă +rană, de )mrăcăminte mai /roasă. 1e treuie locuinţpat, )ncălţăminte şi multe altele. Dar ce este mai rău, ei nu pot acum /ăsi nimic de lucru, căci )n/ăduie aceasta anotimpul. Şi fiindcă acum au mai multe nevoi pentru trai, şi nici nu pot să lucrezacum mai vârtos să le )ntindem mâini )ndurătoare.

6fară de aceasta, Duminica cu deoseire este mai potrivită pentru milostenie. oate tu vei zic@3um e poate recomanda pentru binefacere un timp mai mult decât altul9A. ată cumC n aceaszi se odi+nesc oamenii de toată lucrarea, dar prin odi+nă şi du+ul se face mai vesel şi mai senin,

prin aceea mai aplecat spre a da. Şi mai mult )ncă, pentru acestei zile avem noi )nşine a-i mulţumpentru un ine peste măsură.

Bn aceată zi -a biruit moartea, bletemul -a ridicat, păcatul -a târpit, porţile iadului -adeci, diavolul -a $ncătuşat, războiul cel $ndelunat -a fârşit, umnezeu iarăşi S-a $mpăccu oamenii, neamul notru -a re$ntor nu numai la bunătarea de mai $nainte, ci $ncă la una mai $naltă, iar oarele $ntru aceată zi a văzut minunea cea mai vrednică de mirare şi de uimiradică omul -a făcut nemuritor. e toate aceta ă ne aducem aminte, şi atunci uminica va un mi=locitor pentru ăracii care triă către noi.

6du-ţi aminte, omule, cât de multe şi mari daruri ai doândit tu astăzi şi din câte rele mari te-sloozit. Duminica ese !iua naşerii %nregului neam omenesc8 căci noi eram pierduţi şi asăiarăşi ne-am a'la8 eram morţi şi iarăşi am %nvia8 eram vră9maşi şi ne-am %mpăca"

De aceea, să cinstim această zi )ntr-un c+ip du+ovnicesc, nu prin ospeţe şi ăuturi, nu prin eţie dans, ci prin aceea ca să spri2inim cu dărnicie pe fraţii noştri cei mai săraci. ?iecare, )n această zprecum a poruncit 3avel corintenilor, ă depună ceva din averea a pentru omnul ( 'orinteni !!-#%. Şi faceţi-vă vouă aceasta ca le/e şi oicei nesc+imat, ca )n viitor să nu mai aveţi nevoie d)ndemnare la aceasta.



>ot lucrul 'elui 3rea)nalt este inevenit. 5imic din ce face El nu e fără rost sau de prisos. e aleară oamenii $ntr-una fără nici o ţintă, de ce fac atâtea lucruri care nu-şi au rotul9 entru nu ştiu care e ţinta lor, pentru că nu ştiu care e rotul vieţii lor. e ce e $ncarcă oamenii atâtea ri=i zadarnice care-i trivec, mai-mai ă nu nu e poată mişca ub povara atâtor lucrude care nu au nevoie9 entru că nu cunoc inurul lucru care le trebuie.

3a ă adune mintea omului cea $mprăştiată, ca ă vindece inima omului cea $mpărţită, ca trână laolaltă puterile omului cele riipite, omnul i-a arătat o inura ţintă, numai un$mpărăţia lui umnezeu.

e ce omnul nu le-a dat emn din cer farieilor la cererea acetora9 &-a dat !l atâtea emndin cer $n alte $mpre=urări9 &-a ăvârşit minuni nemaiauzite aupra bolnavilor, leproşilonebunilor, morţilor9 n acele rânduri minunea era inevenită, potrivită, necesară. Dar semn din cpizmaşilor farisei, iată o faptă necuvenită, lipsită de noima zadarnicăC

e ce n-a mutat omnul munţii din loc $n loc, ori ă-i arunce $n mare9 3utea face lucrul acesnici nu )ncape voră. De ce n-a făcut-o: El, care poruncea mării să se liniştească şi vânturilor stea, putea şi să zvârle munţii )n mare. Dar avea rost să facă una ca asta: 5u. Şi nici nu a făcuarea )nsă treuia potolită, vântul )nsă treuia să stea pentru că oamenii se )necau şi stri/au du

a2utor.

5umai dracii şi păcătoşii cer de la 4ristos minuni deşarte. 0edeţi numai ce lucruri asurde pretin*atana de la Domnul9 să prefacă pietrele )n pâini )n pustietate, să sară de pe acoperişul >empluluiC vedeţi ce vor şi păcătoşii cei )mpietriţi, fariseii şi cărturarii, ai căror oc+i văzuseră atâtea minusăvârşite c+iar )n faţa lor de 4ristos spre inele oamenilor9 un semnC *ă arunce 4ristos muntele mareC Domnul )nsă n-a )mplinit nici diavolului, nici păcătoşilor cererile lor. %ar niciodată nulăsat nemplinite minunile spre mântuirea oamenilor.



!vanelia de atăzi ne $nfăţişează o atfel de minune" $nmulţirea pâinii $n putie. Dar nu o pusfără suflare de om, nu o pustie cu doar *atana$ ci o pustie cu peste zece mii de oameni flămân(pentru că se spune că erau cinci mii de ăraţi, fără a mai socoti femeile şi copiii%.

storia 7isericii ne-a arătat de mii de ori că nici un pustnic, nici un ru/ător, nici un de minuni făcătn-a izutit să se ascundă de lume. *ulţi $ntreabă, fără temei" ce face un iatru $n putie9 &umai bine ă trăiacă un căluăr aproape de oameni, $n lu=ba lor9 Dar cum să ardă o cande

neaprinsăC *onaul duce cu ine $n inurătate o candelă $n ufletul ău, fără lumină. )colo, putie, candela e aprinde prin ruăciune, pot şi lucrare. Iar dacă e aprinde, lumina ei e ve$n lumea $ntreaă, şi lumea vine după ea şi o află, ciar de -ar acunde $n deşertul ar de niippe cretele munţilor au $n peşteri nepătrune. Departe de a fi nefolositor, mona+ul e de mai maa2utor oamenilor decât oricine altcineva. ar ântuitorul arată limpede lucrul acesta )n )mpre2urarde faţă. n pustia unde *e adâncise, mulţimile veneau după Dânsul.

)aptul că #ristos a mpărţit mulţimilor pâine şi peşte, precum şi numărul pâinilor, al peştilor şi coşurilor rămase, toate au un tâlc anume, un nţeles tainic.

Bnainte de moartea Sa, omnul a numit pâinea pe care o binecuvântae" Crupul Său. 1nu o numeşte astfel prin cuvinte, ci nc!ipuie lucrul acesta prin numărul pâinilor. 3inci pâi

pentru cele cinci imţuri, iar cele cinci imţuri $ncipuie $ntre trupul. eştele e emnul vieţii. n primele veacuri ale (isericii se zugrăvea peştele ca semn al l #ristos, simbol ce se poate vedea ncă n vec!ile catacombe şi adăposturi creştine.

2rito dă aşadar oamenilor pre mâncare Crupul Său şi viaţa Sa. e ce peştii unt doi9 entru că omnul S-a dat şi Se dă pe Sine $n =ertfă atât $n vremvieţii Sale pământeşti cât şi, după $nviere, $n Dierică până atăzi.

Şi ce $neamnă faptul că a frânt pâinea !l Bnuşi9 Bneamnă că Se =ertfeşte de bunăvo

pentru mântuirea oamenilor. Şi de ce le dă )potolilor pâinea şi peştele, ca ei ă dea mai de parte mulţimilor9 entru ei aveau ă-/ ducă pe 2rito $n toată lumea, ei aveau ă-/ dea noroadelor pre mâncarevieţii.3e $neamnă cele douăprezece coşuri de pâine rămae9 Bneamnă rodul $mbelşuat trădaniei apotolice. ecolta strânsă de 1postoli va fi neasemuit mai mare deci sămân

semănată, după cum fiecare coş cuprindea mai multă pâine decât cele cinci pâini mâncate mulţimile flămânde care s-au săturat.

6ceste taine sunt adânci, sunt de nepătruns$ cine să cuteze a le scruta adâncimile: 'ine, )n veac

acesta muritor, va cuteza să pătrundă adâncurile acestor taine: ?ie de a2uns aflarea lor de cei pentcare citirea şi auzirea Evan/+eliei este o )ncântare. in dulceaţa !vaneliei $nerii beau păturate. Iar omul cu cât mai mult citeşte, cu cât mai mult e apleacă $n ruăciune aupr!vaneliei, ci cât mai mult $şi $ndreaptă după ea viaţa lui, cu atât i e va decide ace$nmiremate adâncimi $ncântătoare.

Slavă fie pentru aceata omnului notru Iiu 2rito, $mpreună cu Catăl şi cu Sfântul uCreimea cea de o fiinţă şi nedepărţită, acum şi pururea şi $n vecii vecilor.

)mi



*'ânul 2eo'an 3ăvorâul / 2âlcuiri

I 'or. !, !F-!@$ t. !",!"-##J

nainte de minunata saturare a celor cinci mii de oameni, ucenicii Domnului au vrut ca El să ddrumul mulţimilor$ Domnul )nsă a spus9 G &u au trebuinţă ă e ducă, daţi-le voi ă mănânce.

*ă )nvăţăm aceste cuvinte, şi ori de câte ori vră2maşul ne va insufla să )ntoarcem spatele celui cacere de la noi, să ne spunem că din partea Domnului9 G5u au treuinţă să se ducă$ daţi-le voi mâncaţi - şi să le dăm ceea ce avem la-)ndemână.

0ră2maşul scade mult dorinţa omului de a face milostenie, şoptind că cel care cere poate că merită să primească milostenie$ dar iată că %omnul n-a stat să cerceteze vrednicia celor cinci mii,

pe toţi i-a ospătat la fel, deşi nu toţi aveau, fireşte, aceeaşi dra/oste faţă de El$ poate că printre erau şi unii care mai apoi aveau să ţipe9 GRăsti/neşte-1.

6şa e şi oşteasca purtare de /ri2ă a lui Dumnezeu faţă de noi9 G !l face ă răară oarele pete crăi şi pete cei buni şi trimite ploaie pete cei drepţi şi pete cei nedrepţi (t. B, "B%.

e ne-ar a=uta omnul ă fim câtuşi de puţin milotivi, @aşa cum Catăl notru 3el 3erec e*ilotiv6



$uviosul .i5on Voro,iov6 7Dumne!eu Iu,ire ese8 nu doar are iu,ire" $ea mai mică %noarcere spre Domnul8 cea mai mică hoărâre de a merge căre El sârnesc de9a ,ucurie %n

cer8 a9uor şi ierarea 'ărădelegilor:

IKJ

Ierosc!imona!ului +eletie

i-a venit tare /reu să vă scriu mai ales fiindcă dumneavoastră sunteţi mult mai )ncercat dec

mine, aţi trăit mai multe, ştiţi mai multe. 'e lucru folositor sau mân/âietor poate să spună un ocare şi-a trăit toată viaţa )n deşertăciune, făcându-şi placul: >otuşi, la ru/ămintea dumneavoastvoi )ncerca să vă )mpărtăşesc ceea ce mă uimeşte şi mă mân/âie9 universul cel necuprins a fost zidde Dumnezeu & şi atunci, cât de mare treuie să fie puterea dumnezeiască:C 6tât )n ansamluniversului, cât şi )n părţile sale (de pildă, )n or/anismul omenesc%, toate se află )ntr-o minunaarmonie & şi atunci, cât de mare treuie să fie )nţelepciunea dumnezeiască:C De vreme ce totul esarmonios )n lumea zidită de Dumnezeu, )nseamnă că treuie să fie armonie şi )n )nsuşiridumnezeieşti & şi precum sunt puterea şi )nţelepciunea lui Dumnezeu, aşa treuie să fie şi Ginimlui Dumnezeu, adică iuirea lui Dumnezeu.

6ceastă iuire nepătrunsă cu mintea o şi vedem )n )ntruparea ?iului lui Dumnezeu, Domnului nostisus 4ristos, )n primirea scuipărilor, pălmuirilor, 2i/nirilor de tot felul şi, )n cele din urmrăsti/nirii. 5epătrunsă cu mintea, nesfârşit de mare este iuirea dumnezeiască. ntrea/a lum)n/erească s-a tulurat văzând )ntruparea şi răsti/nirea ?ăcătorului lumii din dra/oste faţă de neamomenesc căzut.

)potolul Ioan afirmă $n uul Sfânt că umnezeu iubire ete, nu doar are iubire, fie aceaciar nefârşit de mare, iar iubirea, după cuvântul )potolului avel, acoperă toate. !a acoperşi păcatele, neputinţele, nerăbdarea, cârtirea noatră şcl. Bndată ce omul care crede $n 2rito



recunoaşte neputinţele şi păcatele şi cere iertare pentru ele, iubirea lui umnezeu curăţă tămăduieşte toate rănile cele din păcate. ăcatele $ntreii lumi e $neacă $n marea iubirdumnezeieşti ca o piatră aruncată $n apă.

5u treuie să lăsăm loc descura2ării, deznăde2diiC Domnul a unit cu Dumnezeirea firea omeneascăspălat cu sân/ele *ău păcatele )ntre/ii omeniri credincioase, i-a )nfiat pe oamenii căzuţi, i-a )nălla cer, i-a făcut părtaşi ai vieţii şi ucuriei dumnezeieşti, ucuriei veşnice.

5ecazurile şi olile pământeşti, /reutăţile ătrâneţii, ne vor ucura )n viaţa viitoare. De vreme Domnul a pătimit pentru noi, cum să nu fim şi noi, măcar cât de cât, părtaşi ai pătimirilor l4ristos:C *ufletul nostru, c+ipul lui Dumnezeu, care trăieşte )n noi, doreşte să fie părtaş pătimirilor lui 4ristos, numai că puţinătatea noastră de suflet şi neputinţa noastră se tem de ele, c+dacă avem, poate, putere să rădăm.

Şi iată că Domnul, din iuire faţă de noi, )i trimite fiecăruia, potrivit puterilor lui, necazuri şi o)nsă dă şi rădare, ca să ne facă şi pe noi părtaşi ai pătimirilor *ale. 'ine n-a pătimit aici pent4ristos va fi mustrat de conştiinţă )n veacul viitor, fiindcă ar fi putut să-şi dovedească iuirea

4ristos prin rădarea necazurilor, dar n-a făcut-o, ci s-a străduit să scape de toate necazuri'onştiinţa ne va mustra că n-am răspuns cu aceeaşi monedă iuirii lui Dumnezeu.

6şadar, să- mulţumim Domnului din tot sufletul pentru tot ce va /ăsi de cuviinţă să ne trimită. 5la mânie, nu ca pedeapsă ne trimite Domnul necazuri şi oli, ci din iuire faţă de noi, c+iar dacă ntoţi şi nu totdeauna )nţele/ asta. De aceea s-a şi zis9 3entru toate să mulţumiţi.

>reuie să ne )ncredinţăm din tot sufletul unei voi a lui Dumnezeu, care ne mântuieşte, care niueşte, care doreşte să ne ducă prin micile necazuri ale vieţii pământeşti la veşnica fericire, )n sla

fiilor lui Dumnezeu. ?ie, fie aceasta cu noi cu toţiC 6min.ertaţi-mă, scump părinte, că am )ndrăznit să vă scriu cevaC Domnul să stârnească )n inimdumneavoastră recunoştinţa faţă de El, evlavia cea mai mare şi deplina )ncredinţare )n sfânta 1voie, )ncât să fiţi /ata a răda orice din iuire faţă de ElC

Ecaterinei +anilova

'um te simţi: 'um )ţi porţi crucea: 5u cârteşti: Domnul să te a2ute să razi fără cârtire, recunoştinţă, tot ce )ţi va trimite )n scopul mântuirii tale, căci fără voia 1ui cea sfântă nu ne poavătăma nimeni şi nimic. Domnul Şi-a dovedit iuirea faţă de om )n/ăduind să fie răsti/nit pe 'ruc

Dumnezeu este uire, iar uirea nu poate )n/ădui ca cel iuit să păţească vreun lucru rău. ată dce tot ce se )ntâmplă cu omul, necaz sau ucurie, e )n/ăduit de Dumnezeu spre inele nostru, c+idacă noi nu )nţele/em asta )ntotdeauna & sau, mai ine zis, niciodată nu vedem şi nu )nţele/em asDoar Domnul, 6toatevăzătorul, ştie ce ne treuie neapărat ca să doândim viaţa veşnică, fericită.

6şadar, să ne supunem su mâna tare şi iuitoare a lui Dumnezeu şi să ne dăm, )n ce ne priveşttoată silinţa ca să )mplinim poruncile 1ui şi să ne pocăim ne)ncetat pentru călcările lor cele făvoie, şi prin aceasta ne vom dovedi iuirea faţă de Domnul. După cuvântul Domnului nostru is4ristos, l iueşte cel ce )mplineşte poruncile 1ui, iar cine nu le )mplineşte nu-1 iueşte.



Domnul să-ţi dea )nţelepciune, să-ţi dea rădare, să-ţi dea osârdie pentru mântuire şi ru/ăciune dinimă )nfrântă şi smerităC

?ii mai inevoitoare şi mai lândă cu oamenii cu care ai de-a face, precum şi cu mai-marii tăi & ndin lin/uşire, ci din iuirea pe care ne-a poruncit 4ristos să o avem faţă de ei.

3ace ţie şi inecuvântare de la Domnul şi ântuitorul nostru isus 4ristosC

+ona!iei Serg!ia

mi pare foarte rău că sunteţi olnavă du+ovniceşte. ricât de mari ar fi olile fiecărui om )n parteale omenirii )ntre/i, ele sunt măr/inite, pe când milostivirea şi iuirea lui Dumnezeu sunemăr/inite. 'ea mai mică )ntoarcere spre Domnul, cea mai mică +otărâre de a mer/e către stârnesc de2a ucurie )n cer, a2utor şi iertarea fărădele/ilor. >âl+arul cel )nţelept nu mai putea decsă arate prin limă stri/ătul inimii9 'ele vrednice de faptele noastre primim$ pomeneşte-mDoamne, când vei veni )ntru mpărăţia >aCŞi ce răspuns a auzit: 0reun reproş, vreo pomenire a nele/iuirilor săvârşite: )vea mâinile

picioarele pironite, nu mai putea ă facă nimic bun, dar Iubirea primeşte upinul inimii decide porţile !denului. Scriptura nu zice" umnezeu are iubire, ci" umnezeu ete Iubire. cât ete de nepătrună măreţia lui umnezeu, pe atât ete de nepătrună şi merirea /ui de SinIubirea /ui, care /-a pironit de 3ruce. &ici un alt mi=loc de mântuire a omenirii nu ar fi fot atde convinător pentru inima omului căzut ca $ntruparea şi rătinirea. Slavă Gie, umnezeulSlavă Gie, umnezeule6 Slavă Gie, umnezeule6

5u vă lăsaţi momită de insuflările şi /ândurile vră2maşului, care vă spun că nu putem fi iertaţi, suntem prea netrenici şi aşa mai departeC De netrenici suntem netrenici, dar noi nici n

nădă2duim )n GtreniciaH noastră, ci )n milostivirea lui Dumnezeu. Domnul a venit ca smântuiască pe cei pierduţi, să-i c+eme pe păcătoşi la pocăinţă. 5u cei sănătoşi, ci cei olnavi afăcut ca Doctorul să vină din cer.

2adiei şi mamei sale, 2adejda Evdo3imova

nevoitoare din secolul al LL-lea, )n vârstă de ## de ani, )mi scrie9 Gi-e foarte /reu9 pe lânrăspândire, mă iruie /ândurile rele şi nu )mi vine să fac nimic, nu mă tra/e inima spre nimic dcele du+ovniceşti. 6m )nceput să-mi amintesc de viaţa mea trecută9 dansuri, teatru, scenăKH

Din fericire, )n continuare scrie9 Gi-e foarte frică, nu vreau să mă )ntorc )napoi.H

'e i-ai răspunde tu la asta: Eu i-aş răspunde aşa9 Gnainte de a zidi lumea şi omul, Domnul ştia omul zidit de El va cădea de la El, că va mer/e pe calea cunoaşterii inelui şi răului, că fără ua2utor dumnezeiesc aparte va pieri de tot & şi totuşi, l-a zidit şi a +otărât dinainte să-l mântuiasprintr-un mi2loc de nepătruns c+iar şi pentru minţile )n/ereşti, vădind iuire şi )nţelepciune adevărat dumnezeieşti, care )ntrec orice )nţele/ere. Domnul 1-a dat pe ?iul *ău isus 4ristos, oricine crede )n El să nu piară, ci să aiă viaţă veşnică. 'u/etă mai adânc la astaC



ată ce 2ertfă a adus Dumnezeu, iată ce putere are uirea dumnezeiască faţă de omul căzut, care2i/nit-C *-a )nomenit, a rădat tot felul de 2i/niri, a fost răsti/nit )ntre tâl+ari, ca cel mai de pe urmdintre oameniC 3entru ce: 3entru mântuirea tuturor, pentru mântuirea ta, auzi: 3entru tine a atârnpe 'ruce. 'e am putea dori mai mult de la Domnul:

El a desc+is uşile Raiului, l-a apropiat de *ine pe om )n aşa măsură )ncât amestecă >rupul şi *ân/e*ău cu el. n fiecare secundă este cu fiecare om ce crede )n El şi doreşte să vină la El, )ndelun/

radă păcatele, trădările, necurăţia, aşteptând pocăinţa şi )ntoarcerea noastră. Din partea Domnulufost făcut tot ce se putea face pentru mântuirea noastră, au fost )ntrecute toate măsurile iuir)n/ăduinţei, )ndelun/ii rădăriK Dar noi ce facem: Este nevoie şi din partea noastră de credinţăde credinţă lucrătoare, adică dovedită prin faptele credinţei )n Dumnezeu şi )n Domnul isus 4ristşi )n purtarea 1ui de /ri2ă pentru noi. Dacă omul vrea să fie cu Domnul şi aici, şi )n veci, şi dovedi această dorinţă prin făptuirea pe cât )i stă )n putere a poruncilor şi prin pocăinţa pentscăpări, nimeni şi nimic nu-i va putea pune piedică9 nici dracii, nici oamenii, nici patimile nea2unsurile sale, fiindcă Domnul vrea mântuirea omului mai mult decât omul )nsuşi. Şi cine poate )mpotrivi lui Dumnezeu, cine e mai puternic decât El: 5imeni şi nimic. 6şadar, oricidoreşte mântuirea să nu se descura2eze şi să nu se teamă că nu se va mântui, ci doar să doreasc

neclintit a fi cu Domnul şi să stri/e mereu către El, descoperindu- neputinţele, patimile sapornirile sale, dez/olindu-şi )naintea 1ui )ntre/ sufletul şi ru/ându-1 să-l vindece şi să-l cureţe toate cele necuviincioase. ar Domnul va face totulK

*ă nu osândeşti pe nimeni, fiindcă toţi cu prime2die umlăm şi suntem spri2iniţi de puterea lDumnezeu. *ă iei aminte la tine )nsăţi, să zdroeşti capul şarpelui, adică să iz/oneşti şi să nimiceprin c+emarea ne)ntârziată a Domnului orice /ând, dorinţă, pornire rea care apare. >oate se supnumelui Domnului nostru isus 4ristos. *ă nu-i desc+izi sin/ură şarpelui uşa sufletului tău, ci salun/i prin numele Domnului isus 4ristos şi prin pocăinţă.

E;istă anumite le/i ale creşterii du+ovniceşti, le/i rânduite de desăvârşita )nţelepciudumnezeiască, ce ţine seama de psi+olo/ia omului. >ocmai )n virtutea particularităţilor omului treuie supus ispitirii )ndelun/ate din partea patimilor sale, a oamenilor, a feluritelor )mpre2urăridracilor, ca să-şi cunoască starea de cădere, nea2unsurile, neputinţa, ca să vadă din propre;perienţă a2utorul şi milostivirea dumnezeiască, ca să deprindă smerenia şi rădarea nea2unsurilcelorlalţi, să doândească din proprie e;perienţă )ncredere )n Dumnezeu, să )nveţe să se )ncredinţepe de-a-ntre/ul voii lui Dumnezeu, să se lepede de sine, adică de voia sa, ca să devină diamacurat, care răsfrân/e fără sc+imonosire *oarele Dreptăţii. ar pentru asta treuie să ne ostenim, )ndurăm necazuri, să ne purtăm crucea, să ne silim să lucrăm poruncile şi mai ales să ne ru/ăm &

scurt, să mer/em pe calea cea strâmtă, fiindcă doar prin asta putem dovedi că vrem să fim Dumnezeu. ar primirea ucuriei du+ovniceşti şi năzuinţa către ea nu dovedesc că avem iuire Dumnezeu. Dacă pătimim )mpreună cu El, )mpreună cu El ne vom şi proslăvi. De aceea, nevoitoaale secolului al LL-lea, să nu vă descura2aţi, ci pe neă/ate de seamă, )n mi2locul deşertăciunacestei lumi, să ieşiţi din lume cu mintea voastră, cu inima şi mai ales cu voia, fiind pe dinafaaproape ca toată lumea, )nsă pe dinăuntru altfel, cunoscute după omul lăuntric numai de Dumnezşi de du+ovnicul vostru.

Domnul să te a2uteC 5u te uita )napoi, ca soţia lui 1ot, ca să nu te prefaci )n stâlp de sare nesimţitor



3ăzeşte-ţi oc+ii şi toate simţurileCM

2adiei i mamei sale, 2adejda Evdo3imovaș

5u te teme de nimicC 7a/ă-ţi ine )n cap /ândul că )n )ntrea/a lume nici cea mai mică mişcare are loc fără ştiinţa şi )n/ăduinţa lui Dumnezeu. 'u atât mai mult cu omul, cu atât mai mult dacăcredincios, nu se )ntâmplă nimic & nici ine, nici rău & fără Dumnezeu. nsuşi Domnul isus 4rist

a zis că şi firele de păr din capul omului sunt numărate la Dumnezeu. mul este c+ipul lDumnezeu, pentru om a venit Domnul pe pământ, pentru el a pătimit pe 'ruce, 1-a trimis pe Du+*fânt, a )ntemeiat *fânta 7iserică, făcând-o >rup al *ău9 şi atunci, poate Domnul să-l lase pe olipsit de 3urtarea *a de /ri2ă pentru el: 5u şi iar nuC

umnezeu ete Iubire" nu -a zi că umnezeu are iubire, ci că ete Iubire J Iubidumnezeiacă, care covârşeşte orice $nţeleere omeneacă. acă iubirea omeneacă $şi =ertfeşviaţa de draul celui iubit, oare omnul )totputernic, 3ăruia nu-I e reu ă zideacă lumi $ntredoar prin 3uvânt, 3are ete Iubire, 3are l-a $ndrăit atât de mult pe omul păcăto, căzut, $l vlăa pe aceta fără urtarea Sa de ri=ă, fără a=utor $n nevoie, $n necaz, $n prime=die96 5icioda

nu se poate aşa cevaC

3si+icul omului e de aşa natură )ncât pentru mântuire are neapărată nevoie să rade necazuri9 daceea Domnul şi )n/ăduie să vină asupra lui, cu toată iuirea *a faţă de om & )nsă nu )n/ăduie nimpeste puteri. 6poi, )n necazuri este ascunsă ucurie şi iuire de Dumnezeu dacă primim necazurilele rădăm fără cârtire, cu recunoştinţă. ?ără necazuri omul nu se smereşte, nu se pocăieşte adânc, doândeşte iuire de Dumnezeu.

3e urmă, voi spune9 dacă te temi de necazuri şi vrei să scapi de ele, Domnul isus 4ristos a arăt

mi2locul potrivit pentru acest scop9 prive/+ează asupra sufletului tău şi nu )n/ădui păcatului să ivească nici )n /ânduri, nici )n inimă, nici )n trup, şi roa/ă-te ne)ncetat. 3oţi să a2un/i la aceastreaptă: 6tunci nu vei avea nici un fel de necazuri & mai ine zis, ele se vor )neca )n ucurdu+ovnicească & iar atâta timp cât n-ai a2uns la această treaptă radă şi osteneşte-te.

Dacă am trăi pe pământ mii de ani şi ne-am răsti/ni zi de zi, c+iar şi aceasta ar fi o plane)ndestulătoare pentru fericirea nepovestită pe care Domnul a pre/ătit-o celor ce l iuesc. uirdumnezeiască )n/ăduie )nsă ca asupra omului să vină doar atât de puţine necazuri şi pentru urăstimp atât de scurt. Dacă tu crezi )n Evan/+elie, treuie să crezi cuvintele Domnului, 'are a arătcă deşi vor fi necazuri )n viaţa pământească a ucenicilor *ăi, ele vor fi )nlocuite )ncă de aici de

ucurie pe care nimeni nu o va lua de la ei. De altfel, Domnul este cu noi )ntotdeauna9 ată, Eu voi sunt )n toate zilele, până la sfârşitul veaculuiC 6min. 'ine e mai puternic ca Dumnezeu: 6şadnu )n/ădui )n tine frica, puţinătatea de suflet, puţinătatea de credinţă, pe care le insuflă diavolul, )mpotriveşte-te lor cu numele lui isus.

ncon2urând m-au )ncon2urat, şi )ntru numele Domnului i-am )nfrânt pe ei.

5u )nvăţa pe nimeni, iar dacă vezi că cineva are treuinţă de a2utor du+ovnicesc şi simţi că ai putsă-l a2uţi măcar cât de cât, povesteşte despre cele du+ovniceşti ca şi cum ai fi citit ori auzit desp



ele de la cunoscători, nu ca şi cum ai vori din propria e;perienţă, din propriile cunoştinţe. 6şa )ţi fi mai uşor, şi nu-l vei lăsa pe diavol să se apropie de tine prin slava deşartă. nţele/i ce-ţi spun:

Domnul să te )nţelepţească )n toateC 'ere de la el credinţă neclintită şi rădareC

1le'andrei (elo3optova

3ace, mântuire, sănătate vă doresc ţie şi surorilor taleC ntotdeauna vă pomenesc cu dra/oste. 0doresc toate milele de la Domnul. *ă fiţi sănătoase şi să aveţi paceC 3urtaţi-vă neputinţele una alte*iliţi-vă să vă purtaţi cu toţi după )ndemnul dra/ostei, nu după socoteli omeneşti, şi Domnul vă v)ndră/i, şi vă va mân/âia, şi vă va rândui toate spre ine. 5u vă lăsaţi pradă vră2maşului, nu pierddin pricina mărunţişurilor lucrurile de mare preţ ce vă sunt pre/ătite.

Domnul să vă inecuvânteze şi să vă )nveţe la tot inele şi să vă apere de tot răulCH

;din" 3uvioul &iKon 0orobiov, 3um ă trăim $n ziua de atăzi. Scriori depre viaduovniceacă, !ditura Sopia, 14<

Părinele $onsanin +aleriu - Duminica a opa după Rusalii - Înmulţirea pâinilor %n pusie

Bn numele Catălui şi al ?iului şi al Sfântului u. )min.

7inecuvântaţi şi dreptmăritori creştini ai *fintei 7iserici a Domnului nostrum isus 4ristos,

Desc+idem dumnezeiasca Evan/+elie (atei !", !"-##% şi ne )mpărtăşim din ea, ru/ând pe unDumnezeu să simţim şi astăzi cuvântul dumnezeiesc, asemenea unei )mpărtăşanii. De aceea a şi zântuitorul9 H&u numai cu pâine va trăi omul, ci cu tot cuvântul care iee din ura luumnezeuA (atei ","%. Şi, iată, ne )mpărtăşeşte astăzi şi cu pâine şi cu al *ău cuvânt9 HBn vrem

aceea, Iiu a văzut mulţimea de oameni şi I -a făcut milă de ei...A & mila /ui dumnezeiac



unică. ?acă omnul ă ne $mpărtăşim şi noi dintr-o aemenea milă. ilă care cuprinde pe toţi$milă suntem cuprinşi noi, cei păcătoşi & aşa cum )nvaţă o ru/ăciune a 7isericii9 Humnezeu pe cdrepţi $i iubeşte şi pe cei păcătoşi $i miluieşteA (e o nuanţă%.

Şi isus & ne descoperă Evan/+elia &, are milă, văzând mulţimile şi tămăduieşte pe olnavi. Şi iat/răindu-le cuvântul, vindecându-le olnavii, a trecut vremea şi s-a făcut seară. 6tunci s-au apropide Dânsul ucenicii şi -au zis9 H/ocul ete putiu şi, iată, vremea e târzie. ă drumul, dec

mulţimilor, ă meară $n ate ă-şi cumpere de ranăA.ar rana, $ntr-un loc putiu, de unde ă fie9 Două taine parcă se desc+id aici, deodată9

• pe de o parte 4 taină cu adevărat dumnezeiască 4 n loc pustiu %umnezeu a scos apă d piatră, iar de data aceasta 4 pâine va nmulţi. Iar spiritual, sufleteşte, te răscoleşte acest gând5 n loc pustiu să dai !rană6

neori te cuprinde această nelinişte, durere, simţind parcă pustiul acestei lumi$ şi, )n /olul sufleteal omului, )n pustiul lui, să dai, de la 4ristos, )mpreună cu El, pâine$ pustiului sufletesc al nostru, fiecăruia. 5-aş )ndrăzni niciodată să voresc de pustiul cuiva, de neliniştea cuiva, fără să am vedere mai )ntâi pustiul din sufletul meu, e;perienţa acestui pustiu interior, pe care o facem fiecare aceea, una din $ntrebările cele mai adânci aceata ete" cum ă răneşti putiul din tine ca l faci roditor9

3oate aici se potriveşte acea mărturie9 un european, merând prin putiul &ubiei, $n )frica călăuzit de un localnic, undeva, $n adâncul putiului, aude un eamăt, ca un upin. Şi $ntreabă pe localnic" ce $neamnă acet eamăt9 I-a răpun" noi punem că e upinul putiulucare vrea ă devină rădină.

$are nu e adevărat acest lucru pentru orice pustiu sufletesc din lume7 Suspinul nu e absent, nudesfiinţat. 2u poate fi desfiinţat pentru că pleacă din eternitatea lui %umnezeu, din suflarea divinoriginară cu care a fost nzestrat omul/ suflare divină care e din eternitatea lui %umnezeu, nu dlumea aceasta.

n acest pustiu şi )n acest suspin se aflau atunci mulţimile )n 2urul lui isus. Lcenicii evocă puti;H locul e putiuA<# ucenicii evocă şi timpul ;H vremea e târzieA<. *unt evocate deopotrivă cele docate/orii e;istenţiale & spaţiul şi timpul. Şi )n acest spaţiu pustiu şi timp târziu ucenicii se )ntreace să facă, ce să răspundă suspinului mulţimilor. M Slobozeşte-i, dă drumul mulţimii ă meară ăcaute pâineH & spun ucenicii. ântuitorul le răspunde9 M &u trebuie ă e ducăH$ poate mai adânnu treuie să plece$ să nu plece nici de lân/ă ine, nici de lân/ă voi. 'ând cineva pleacă de lânDumnezeu sau pleacă de lân/ă un om al lui Dumnezeu, ce se poate petreceC acă pleacă de lânumnezeu $neamnă că omul vrea ă rămână $n putiu# căci fără umnezeu n-ai alternativă. &e>ită alternativă la umnezeu. 'ineva a spus9 M*au Dumnezeu sau neantulH. Dacă pleacă de lânmine, cauza poate să fie dulă9 pleacă poate pentru că eu nu-i dau pâine. Dar, cum spuântuitorul9 M3are ete omul acela care, de-i va cere fiul lui pâine, oare $i va da piatră9 H. 3oacă, totuşi, eu )n loc de pâine, )i dau uneori piatră. *au pleacă de lân/ă mine pentru că )l iz/onesc prcuvintele mele care cad asupra lui ca o ploaie de pietre. Sau sufletul lui, sărmanul, n-a ajuns ncă se cutremure de pustiul din el, şi să dorească fierbinte ca pustiul lui să devină grădină6



6tunci, ântuitorul spune9 M Să nu plece. aţi-le voi ă mănânceH. i pre/ătea pe ucenici pentmisiune. 6ceasta avea să fie menirea lor9 să +rănească$ să )mplinească cuvântul profetului 6mos, odinioară9 M0a veni vremea când va fi foame $n lume. ar nu numai foame de pâine, ci şi foamde cuvântul lui umnezeuH. 'uvânt şi pâine. 5u treuie să le separăm niciodată. 'el puţin veacul de acum nu pot fi separate pâinea de cuvânt şi cuvântul de pâine. e aceea *ântuitorul aintituit Bmpărtăşania" pentru că $n !l ă fie totodată şi cuvântul /ui ;prin !vanelie<, şi trup

/ui ;pâinea<. 3ăci !l ete âinea care S-a poorât din cer. 3uvânt şi pâine" !vanelie Bmpărtăşanie.

M aţi-le voi...6H, le spune ântuitorul. Dar, Doamne, Mn-avem aici decât cinci pâini şi dpeştişori H. De unde a/onisiseră: 5u erau de la ei, le primiseră, cum ne )ncredinţează *fântul apostşi evan/+elist oan, de la un ăieţel din cei care veniseră cu mulţimea. 'ăci, aşa cum citim mdeparte, erau de faţă atunci cinci mii de ăraţi, pe lân/ă femei şi copii. 'ât despre acel ăieţemăicuţa lui avusese /ri2ă şi-i pusese )n traistă cinci pâinişoare de orz. ereu ne )ntâmpină smeren(pâinişoare de orz%. Şi unul din ucenici & *fântul 6ndrei & a luat le/ătura cu ăieţelul şi a mărturiântuitorului9 M Iată, ete un băieţel aici, care are cinci pâinişoare de orz şi doi peştişo

M )duceţi-*i-le aici H. Şi au adus la ântuitorul pâinile şi peştişorii.

eştele are un $nţele deoebit $n Scriptură. e aceea $n catacombe e $nfăţişat cip*ântuitorului, precum ştiţi# şi pentru faptul că cele cinci litere ale cuvântului recec itipeşte ;de aici şi o ştiinţă" itioloia< unt iniţialele e>preiei" Iiu 2rito ?iul lui umneze*ântuitorul. 6u adus aşadar la ântuitorul pâinile şi cei doi peştişori. Şi El a poruncit mulţimilsă şadă pe iară. >ot *fântul oan ne spune că i-a aşezat $n cete de câte cincizeci. Şi luând cecinci pâini şi cei doi peşti, Şi-a ridicat ocii pre cer, a binecuvântat şi, frânând, a dat uceniciloiar ucenicii, mulţimilor.

6ici se dezvăluie o taină ne/răit de adâncă9 )n ziua nvierii, ântuitorul, intrând la ucenici, le spune, )ntre altele9 M recum *-a trimi pe *ine Catăl, şi !u vă trimit pe voi. Şi acetea zicândle, a uflat aupra lor şi le-a zi" /uaţi u Sfânt6 3ărora veţi ierta păcatele, li e vor iertcărora le veţi ţinea, ţinute le vor fi H. Reţinem cuvântul care mereu se săvârşeşte su alte c+ipuri Evan/+elie. )cum *ântuitorul priveşte la cer, Bşi $nalţă ocii şi e roaă# binecuvântează, frânşi dă ucenicilor, iar ucenicii J mulţimilor. 1a fel9 M3um m-a trimi pe *ine Catăl, !u vă trimit pvoi H. 6nticipa ziua )nvierii. Şi ucenicii )mpărtăşesc$ şi, de atunci, ne)ncetat, urmaşii apostolilor sarcina aceasta9 că, de la 4ristos, şi de la >atăl, către 'are El Şi-a )ndreptat privirea, inima, adâncdin El, şi 1-a invocat, să primească darul şi să-l dea aproapelui. 3ineva $ntreba" avea nevoie Ii

ă Se roae9 ar nu aşa e pune $ntrebarea, pentru că Iiu e ne$ncetat $n leătură cu ărinte3erec# şi ca ă ne arate nouă, $n iconomia mântuirii, că el e *i=locitorul. &imeni nu vine lCatăl decât prin !l. Şi atunci, !l Se $ndreaptă către Catăl, căci toate, cum pun ărinţii, -afăcut de Catăl prin ?iul $n uul Sfânt. n acest moment se va săvârşi un act ziditor şi mântuit3entru că cele cinci pâini se )nmulţesc, se rezidesc ne)ncetat$ aşa cum )n fiecare an, din oul d/râu se rezideşte spicul şi se face +olda.

)şadar, acum, de la Catăl prin ?iul, $n uul Sfânt, pâinile capătă o nouă viaţă, un nou botedacă vreţi# şi trec $n mâinile ucenicilor parte cu parte, iar de la ei la mulţimi, şi e răne

mulţimile. $â am dori să simţim aina aceasa8 permanen săvârşindu-se %n iseric



Permanen să simţim cum risos e %n 'aţa 2aălui8 *e roagă8 invocă8 apoi8 El8 pe ala,inecuvânea!ă8 'rânge8 şi preoţii %mpărăşesc mulţimile" Şi toţi alcătuim una & 7iserica, famidivină. Din acest elşu/ al )nnoirii zidirii, cu fiecare moment al )mpărtăşaniei se )nnoieşte actcreator ori/inar. E atât de adevărată mărturia Evan/+eliei9 'ă M toate prin !l J prin umneze3uvântul, ?iul lui umnezeu J -au făcut. Şi fără de !l nimic nu -a făcut din ce -a făcu)tunci, $n Bmpărtăşanie, otărât că e !l, căci prin !l -au făcut toate. Şi de la !l vine trezirufletului notru, ca un act dumnezeiec de zidire, de $nnoire, de naştere din nou a pâinii

vinului $n Crup şi Sâne dumnezeiec.Şi cât elşu/, Doamne, ai adus )n locul acesta pustiu, căci, iată, au rămas douăsprezece coşuri, care le-au strâns ucenicii. )tfel e belşuul arului dumnezeiec J nefârşit# nesfârşire dnesfârşirea lui Dumnezeu. Reţineţi şi re/ândiţi acel moment. *ă ne simţim acum, aici, )n faţa l4ristos. 6şadar ne-am +rănit. 'e a urmat, ce urmează: rmează alte taine tot atât de adânci, dacă şi mai adânci. 6nume9 )n 2ur e pustiu$ dar )n acel pustiu e o oază de paradis, )n care 4rist)mpărtăşeşte mulţimile$ transformă pustiul )n /rădină a Edenului. Şi mulţimile, cum ne )ncredinţeaiar *fântul oan, s-au /ândit atunci să-1 proclame pe ântuitorul, )mpărat. 0şi ziceau5 cine vorbeşmai dumnezeieşte decât El7 *ine ne vindecă bolile7 *ine ne !răneşte trupurile7 El e vrednic să f

regele nostru. Să-l proclamăm8 +ântuitorul nsă n-a venit să seducă/ n-a venit doar să satisfacsentimente şi dorinţe deşarte, ori să flateze setea de miracol a lumii.

'um vom vedea, )n seara aceea, după ce *-a retras, s-a petrecut umlarea pe mare. 3rin urmaredoua zi, seara, mulţimile nevăzându-1 pe ântuitorul cu ele, au luat cum au putut, corăii, ărci,s-au )ntors )n 'apernaum. 1-au căutat pe ântuitorul9 unde eşti: M *ă căutaţi nu pentru că avăzut emn, ci pentru că aţi mâncat pâinile şi v-aţi ăturat H. *emn şi pâine. *emn, mai ine zdecât minune. inunea te aruncă )n uimire, )n miracol, )n ceva neoişnuit, care uneori te tulură$ care nu ştii să desluşeşti. Şi demonul e )n stare de asemenea fapte. *emnul dumnezeiesc e altceva9

transmite un mesa2 dumnezeiesc. r9 aţi dorit pâine, să vă săturaţi$ doriţi să vă vindec olnavii$ vă spun cuvânt care să vă mân/âie. Dar prin semn ce )nţele/eţi: *ă )nţele/eţi ceea ce vreau să )nvăţ şi cum vreau să vă )nalţ la c+emarea voastră de c+ip al lui Dumnezeu, de asemănare a lDumnezeu, de fii ai lui DumnezeuC

ulţimea atât )nţele/ea atunci, )n acea seară$ şi să-1 proclame pe ântuitorul )mpărat. 6deseori noi suntem asemenea mulţimii9 ne dorim să avem pe cineva care să ne tuteleze, să ne dea de toate9cuvânt, şi vindecare, şi sănătate, de toate. ar dacă nu ne dă, să protestăm. Dar ce se petrece: ie mse pare de o adâncime ne/răită ceea ce face ântuitorul atunci. 6şadar simte că ei vor săproclame )mpărat, iar El să le dea de toate, urmând ca ei să fie, dacă s-ar putea, )ntr-un fel de a

universal. ântuitorul )nsă vrea altceva. *fântul 3avel numeşte această lume o arenă de luptă9 M *lupt nu ca şi cum aş arunca cu pumnul $n văzduH, adică )n /ol, )n pustiu. 5u e;istă pust)naintea lui Dumnezeu, ca să rămână pustiu. E;istă pustiu ca noi să-l transformăm )n /rădină.

Şi atunci, ântuitorul porunceşte mai )ntâi ucenicilor să plece. cenicii mer/ la malul mării, se su)n coraie şi pleacă pe mare$ şi cum: & să )nfrunte marea. 3entru că )n noaptea aceea va fi furtuniar Dumnezeu (ântuitorul% )i trimite să )nfrunte furtuna. ar, pe măsură ce umrele )nserării l fmai puţin viziil & trupeşte & pe ântuitorul, El se retra/e, se urcă pe muntele din prea2mă şi roa/ă. Şi eu cred că ne$ncetat *ântuitorul e $n tare de ruăciune, de mi=locire $ntre noi şi Cată



!vanelia pune că la $nceput era 3uvântul şi 3uvântul era la umnezeu J faţă $n faţă /receşte9 pro ston >+eon %.

Deci ântuitorul, )n munte, se roa/ă, retras. Nos, la poalele muntelui & mulţimile$ pe mareucenicii. &u imţi, parcă, aici, o tare de retraere tainică a lui umnezeu, a lui 2rito9 0n faatălui, dar n rugăciune pentru noi. Iar noi, mulţimile, aici/ ucenicii, deodată, n plină furtunprintre valuri care sunt gata-gata să nece sărmana corabie. 3e taină e dezvăluie aici6 2u simţnoi 4 n viaţa particulară dar şi n viaţa comunitară, n ziua de azi, a neamului nostru, a valuriloce ne bântuie, a ncercărilor la care suntem supuşi 4 că, parcă, undeva, %umnezeu se retrage7

5u-i mai simţi, parcă, prezenţa, dar simţi ceva tot atât de adânc, şi mai sfâşietor, anume9 prezenasenţei. 3entru că ştii că El e;istă. 5u e lucru mai dureros decât să )nduri şi să simţi că )nduri, să conştiinţă că )nduri prezenţa asenţei 1ui$ pe care şi mulţimile şi ucenicii o simţeau adeseori.

Să medităm $mpreună" pentru omul credincio marea problemă, iubiţilor, nu ete J mai alpentru noi, răăritenii J e>itenţa lui umnezeu. 3entru că numai cel neun, sărmanul, poate tă/ăduiască e;istenţa lui Dumnezeu, evidenţa evidenţelor. 'u lacrimi o spun, pentru că treuie să

plân/ pe neun. Dar )n 6pus se pune prolema aceasta, din nefericire. Dar ce vreau să spun acum3rolema pentru credincios nu este aceasta. Dumnezeu e;istă indiferent dacă eu i dau sau nMcertificat de e;istenţăH ()n cursul de >E1AE ?5D6E5>61O, pe care )l predau, nici nmai pun prolema ar/umentelor raţionale pentru e;istenţa lui Dumnezeu%. Coată făptura mărturieşte pe umnezeu. eci, la noi, nu aceată problemă e pune# umnezeu e>it3ealaltă problemă ete de cea mai mare adâncime pentru noi" a relaţiei mele cu umneze)ceata e adevărata problemă" cum tau eu $n faţa lui umnezeu# cum Bl imt eu pe umnezeu

n seara aceea ântuitorul *-a retras. 6vem aici dialectica le/ăturii cu Dumnezeu, dialectica +aru

lui Dumnezeu. >otul e cum stau eu )n faţa lui Dumnezeu, nu cum stă Dumnezeu faţă de mine. Sreţinem aceată idee" umnezeu e>ită, dar cum tau eu $n faţa /ui9 !u pot fi deci au $nc$n faţa /ui# libertatea mea, libertatea pe care mi-a dat-o umnezeu, uneori e retrae. 8r, ce feu atunci, $n $ncercările, $n durerile mele9

0iKtor ?ranKl ditine trei dimeniuni de manifetare a omului" homo 'a,er Gomul lucrăor, care realizează valori şi şi găseşte n ele un sens al vieţii9/ homo amans Gomul iu,ior, care şi găseşte mplinirea n iubire/ n iubirea obişnuită, fa

de semeni. Iar cineva spune atât de adânc5 eu mi verific iubirea, fundamental, prin legătucu %umnezeu, n raport cu mplinirea poruncilor ui. %in acea măsură trebuie să ştiu c

iubesc cu adevărat5 dacă mplinesc poruncile ui/ atunci El vine şi mi se arată. *um a spu +ântuitorul5 : e mă iubiţi, păziţi poruncile *ele# cel ce iubeşte poruncile *ele, iubit vade Catăl *eu, la el vom veni, locaş la danul vom face;9/ şi

homo paiens Gomul su'erinţeiH" )ran3l susţine că, n suferinţă mai degrabă, se descopecel mai adânc sens al e'istenţei. %acă n celelalte două situaţii e'istenţiale 4 a prestaţicreatoare <spirituale şi materiale9 şi a iubirii 4 ţi poţi găsi mplinirea prin ele, dar n lumeaceasta, singura suferinţa te nalţă mai presus de lume. 0n suferinţă vezi cum se destramtotul n jurul tău. =i depinde de tine să descoperi sensul 4 care e'istă 4 şi să suspini această durere a prezenţei absenţei, n adâncul tău, şi să-l cauţi. %umnezeu se cere căuta



sensul se cere căutat. Sensul nu-l produc eu, spune )ran3l/ ceea ce produc eu e ce subiectiv sau un non-sens. Sensul este unic. =i numai suferinţa mă nalţă, mă ridică d platitudinea lumii. "entru că n suferinţă văd cum se prăbuşeşte totul n jurul meu/ lipsuri, n necazuri, ntr-o boală n care făptura mea e sfâşiată, aşa cum spune un mitropolnumai n boală eu simt că una e sufletul şi alta e trupul, şi atunci eu strig.

%e aceea %umnezeu lasă uneori loc unui fel de absenţă, n care eu trebuie să simt şi să văprezenţa ui. Iar prezenţa ui să o resimt ca o naştere a mea.

%eci %umnezeu ne-a dat pâinea, vindecarea de boli, cuvântul, totul. %ar, deodată, Se retragpentru că, repet, %umnezeu nu vrea să facă din lumea noastră un azil de neputincioşi/ ci o arenă osteneală, de nevoinţă.

5oi trăim astăzi asemenea )ncercări. *imt )nsă că se naşte o lume nouă. *untem la sfârşit de lume)nceput de lume. $r, noi nvăţăm, din c!iar ncercările care ne sunt date astăzi, cum se naşaceastă lume.

'ineva oservă9 ne-am ocupat foarte mult de moarte. 'ine )nsă este preocupat de naştere: 5u numde naşterea trupească, evident. ai mult9 dacă la moartea noastră )ncercăm fel de fel de mi2loapentru a o )ndepărta, sau pentru a o face enefică (vezi Doamne, eut+anasia%, atentatele la via)nsăşi se )nmulţesc. E o tra/edie aceasta, de proporţii fără precedent. Şi părintele oanic+ie 7ălavea dreptate când semnala că )ntr-o maternitate, la o sută de sarcini, aia trei-patru dacă vin plume, restul sunt ucise. *imţim oare: 'u noi se naşte astăzi o lume nouăC 5u numai )n ţara noastr*e naşte )n lume un nou eon, o nouă perioadă )n istorie, cu noi. acă naşterea fireacă e face fănoi ;cum cria 2eideer" HSuntem aruncaţi $n lume fără ă fim $ntrebaţiA<, naşter

duovniceacă o primim la botez# şi aceată naştere nu e face fără noi, ci cu noi. Şi $n mău$n care untem conştienţi de aceată naştere din nou a lumii de atăzi, $n acea măură participăla propria noatră naştere şi creştere.

6ceasta vrea Dumnezeu de la noi9 să )nfruntăm )ncercările, /reutăţile$ să socotim acest timp, lucru, )n care Dumnezeu ne c+eamă, aşa cum a c+emat atunci mulţimile, să nu le dea totul de-a /aaşa cum a c+emat pe ucenici, ca ei să )nfrunte valurile$ să sporească )n fiecare dintre noi conştiinparticipării la naşterea noastră din nou$ a lumii de aici şi a lumii )ntre/i.

3retutindeni )n Europa şi )n lume e această mare trecere pascală către o arvună a )nvierii, a veacul

viitor. simt şi o trăiesc cu toate firele fiinţei mele. Dar )n care noi toţi suntem c+emaţi. Dar faţa /reutăţilor, la marile noastre )ncercări, )n orice stare a valurilor ar fi coraia noastră, nimeni nu cadă )n deznăde2de. umnezeu ne ceamă ca, şi $n momentele $n care imţim că cerul e aramă şi nu ne răpunde, ă imţim că e timpul ă e trezeacă $n noi cipul /ui dumnezeieaemănarea cu !l# nevoinţa noatră, credinţa noatră, năde=dea noatră, iubirea noatră, păzirporuncilor /ui, cu conştiinţa că !l Se roaă. &u uitaţi, când corabia e ata ă e $nece ;aşa li părea ucenicilor<, !l apare pe valuri şi roteşte" M !u unt, nu vă temeţi H. !u e>it# !u unt cvoi# şi $mpreună biruim şi ne naştem din nou.



)ceta e mea=ul !vaneliei de atăzi. Iiu veează, dar vrea ă vadă că noi otenim pentalvarea noatră. 3ă noi, mai ale, ştim că !l, Iiu, ?iul lui umnezeu, !l care a rănmulţimile ;şi poate că o parte din acete mulţimi, $mpreună cu farieii, /-au pu pe cruce<trimiul ărintelui 3erec. Şi, ca ?iu al ărintelui 3erec, ne ştie pe noi toţi, $nrădăcinaţi aceeaşi obârşie, a /ui, ca fraţi ai /ui. !l uferă $mpreună cu noi şi noi uferim $mpreună cu !l biruim $mpreună cu !l, ştiind că pe !l, ?iul lui umnezeu, /-a trimi Catăl, pentru noi oamenşi pentru a noatră mântuire. Să ne răneacă, dar ă ne şi creacă pe noi, prin uferinţă, pr

$ncercări şi prin iubire şi, mai mult, prin nevoinţă ă biruim. 'um a spus El9 M Bn lume $ncercăveţi avea# dar $ndrăzniţi6 !u am biruit lumeaH. 3u !l biruim orice $ncercare, orice lipă, orinevoie, ştiind că atunci când e nevoie, !l intervine.

Şi roteşte" H !u unt cu voi şi nimeni $mpotriva voatrăA. )mi

Părinele .icolae *einhard6 <alsul idealism şi pro,lema pâinii aproapelui

3ericopa unului samarinean (1uca !F, #B - @% care este a milei şi /ri2ii de nevoile şi necazurisemenului ne evocă pe acei falşi idealişti neoosiţi )n a ne spune9 ce vă tot plân/eţi şi văicăriţi că n

aveţi destulă pâine şi nu mâncaţi pe săturate: *unteţi, nu )ncetează ei a stărui şi do2eni -*untmaterialişti, roi pântecelui şi prea puţin creştini. 0ă tot plân/eţi şi tot cârtiţi9 dar nu pâinea esesenţialul şi nu ea vă va mântu $ oamenii, o ştiţi doar, nu trăiesc numai cu pâineC

3redicatorii aceştia ai idealismului se recrutează de cele mai multe ori dintre /+iftuiţii şi )muialumii.

3e deplin lămurit, este că nu au citit paraola samarineannlui milostiv şi că nu sepricep să facă distincţie )ntre necesar şi e;ces. na este lăcomia, alta este strictul necesar vieţii. 6dreptate cât priveşte /ândul după delicateţuri şi răsfăţuri, nu )nsă când e vora de pâine. 5i pomeneşte de )nfrânare şi ascetism, dar se pierde din vedere că ascetismul e treaă voluntară$ cândimpus nu de un imold lăuntric ci de o situaţie oiectivă e;terioară, el )şi pierde orice mersoteriolo/ic. n sfârşit, cei pe care i-aş numi falşii idealişti mai dau dovadă că nu cunosc )nvăţătului 4ristos.

2rito ce a făcut, ce a provăduit9 6 )nmulţit pâinile şi peştii, a prefăcut apa )n vin. ntotdeauDomnul şi-a manifestat /ri2a pentru nevoia de pâine a oamenilor. -a apărat pe apostoli când, fiindle era foame, au smuls spicele de /râu )n zi de saat (atei !#, ! şi urm.%. 6 socotit că ine au făcDavid şi )nsoţitorii lui când, flămânzind, au intrat )n casa lui Dumnezeu, )n zilele lui 6iad



ar+iereul şi au mâncat pâinile punerii )nainte pe care nu se cuvenea să le mănânce decât preo(arcu #, #B-#<%. 6 săturat cu pâine o dată patru mii de ăraţi şi altă dată cinci mii, motivânminunea săvârşită astfel9 @*ilă $mi ete de mulţime că unt trei zile de când aşteaptă lână *inşi n-au ce ă mănânce şi ă-i lobozec nu voiec, ca ă nu e itoveacă pe drum A ;*atei 17<.Iată cum răieşte şi cum făptuieşte autenticul Iiu" nu certându-i pe oameni că unt ropântecelui şi e ândec numai la mâncare, nu dându-le poveţe idealite şi $ndemnându-i ă

mulţumeacă cu rana pirituală ;şi uşor l-ar fi venit ă le ceară ă nu uite că au acultat cuvindumnezeieşti<, nu lăându-i ă e decurce cum vor putea, ci ăturându-i din belşu ;de au rămo dată şapte şi altă dată douăprezece coşuri cu fărâmituri< şi $nri=indu-e ca nu care cumva leşine de foame pe drum.

Dar la stârşitul capitolului al #B-lea din Evan/+elia *fântului atei, unde e vora de )nfricoşaNudecată, cum ni se spune că va proceda ?iul mului )ntru slava *a, cum va deosei oile de caprpe cei uni de cei răi, pe inecuvântaţi de osândiţi, după care criteriu va efectua despărţirea: Ducum s-a dat să mănânce când a fost flămând ori nu s-a dat să mănânce când a fost flămân(criteriu desi/ur trivial )n oc+ii GidealiştilorH%.

3entru fiica lui air, mai-marele sina/o/ii din 'apernaum, după ce i-a poruncit9 @Calita KumiA ş)nviat-o, ce dispoziţie dă acolo pe loc şi ne)ntâziat9 ă i e dea ă mănânce ;*arcu 5, 47<.

e mocinul neroditor care, atunci când !l a flămânzit şi nu I-a dat roade, cum l-a tratomnul9 7lestemându-lC (arcu !!, !"%. Şi cum e auto-caracterizează Iiu9 @8m mâncăcoibăutor de vinA ;*atei 11, 1+# /uca ', 74<. Domnul e mereu /ata şi dispus să primească invitaţiimasă9 cinează )n casa lui Pa+eu, a lui atei-1evi, a şi )n a fariseului *imon leprosul (şi proail nu numai )n a lui *imon, căci fariseii, iscodindu-1, )l vor fi poftit )n casele lor şi la mesele lor sp

a-1 prinde mai lesne )n cuvânt%. 3um e mai numeşte omnul pe Sine9 @âinea vieţiiA şi adau@cel ce vine la *ine nu va flămânziA ;Ioan %,75 şi 4(<. Şi se mai defineşte cu acelaşi prile29 @!unt pâinea ce S-a coborât din cerA ;Ioan %, 47<. isus, +otărât lucru, nu *e ruşinează a vori şleau de foame şi de sete şi de mâncare şi nici de a mânca.

Bmpărăţia 3erurilor cu ce o aeamănă9 3u o cină, iar celui care $i va decide uşa ce făăduieşte9 'ă va intra la el şi va cina cu el (6poc. , #F%. upă $nviere, cum $i convine papotolii care e păimântaeră că e nălucă şi e tulburaeră, că !l ete şi că nu-i arătar*âncând $n prezenţa lor peşte şi miere ;/uca 4, 41-47<.

&u, omnul, binecuvântat fie &umele Său, nu a fot ceea ce $n limba= curent e ceam@idealitA, ci a fot materialit $ntrucât a luat fără reş aminte şi $n mod foarte deci, foarparticipatoriu la problema pâinii.*ă fie oare această /ri2ă pentru pâine & care-i şi a noastră & mărturisire de roie a pântecului, 2osnică preocupare animalică, de materialism /rosolan:

roblema o rezolvă $n mod definitiv, cred, &icolae Derdiaev. roblema pâinii, pune mareânditor, problema pâinii pentru mine ca in care, nu mă acund, unt lacom şi cunoc tendinde a mă văicări şi a fi nemulţumit, ete, da, o problemă materială. ar pâinea aproapelui me

continuă Derdiaev, nu mai e o problemă materială ci o datorie pirituală. Să luăm amint



$nfioraţi de repect, la cimbarea de reitru tonal" când unt $n =oc eu cu neaţul meu, eindividul cârcotaş şi pofticio, pâinea e o problemă. 3ând mă preocupă $nă pâinea aproapelmeu, problema devine datorie, altă de pe tărâmul material pe cel piritual.

ată cel mai un răspuns dat falşilor idealişti. Dacă )n loc de a mă plân/e pe mine, )i deplân/ pe clipsiţi, cârteala se preface )n compătimire şi ia cu totul altă )nfăţişare.

Şi le mai amintim aşa-zişilor idealişti că Domnul nu ni se dă nouă spre consumare )n idealitateastracţiune, ci la modul materialităţii9 ca pâine şi ca vin. Şi ce sunt acestea de nu cele doelemente consustanţiale vieţii$ pâinea (prea curatul >rup% pentru )ntreţinerea vieţii, vinul (scump*ân/e% pentru veselirea şi )ndulcirea ei: 'ăci fiinţa omenească nu e făcută numai pentru a vieţui,e;ista (animalic% şi a trudi, ci şi pentru a se ucura de viaţă )n c+ip conştient, a o /usta şi proslăvi ceasuri de odi+nă şi )nălţare sufletească. 0inul simolizează această caracteristică din urmă a fiin)nzestrate cu du+ şi cu darul cuvântării. 3âinea şi vinul, laolaltă şi dual, alcătuiesc cumpăna vienoastre, o metaforizează şi totodată o e;plică, o condiţionează.

'um )şi intitulează frumosul său roman scriitorul italian /nazio *ilone: ntocmai c+iar9 3âinea

vinul. ar fiului rătăcitor )napoiat la vatra părintească ce i se arată mai )ntâi )n poezia lui >raQl3âinea şi vinul & strălucind )n curată lumină pe masă.Şi Domnul cum ne )nvaţă să ne ru/ăm )n ru/ăciunea domnească (atât de sintetică, de concentrată esenţe%: are nu cerând să ne fie dată pâinea cea spre fiinţă:

?alul idealim nu mi e pare nimic altceva decât făţărnicie, nedraote de aproaperandilocvenţă deşartă şi necreştinim.

7unul samarinean s-a apropiat de năpăstuit, i-a le/at rănile, i le-a uns cu untdelemn şi le-a stropit

vin, l-a suit pe doitocul său şi l-a dus la casa de oaspeţi ca să i se dea )n/ri2iri şi să fie de useamă +rănit. ată idealismul )n acţiune. ?alsul idealism nu-i decât fariseism şi se identifică purtăpreotului şi levitului care au trecut nepăsători pe lân/ă cel aflat )n mare strâmtorare. (i vor acordat )n /ând consolări idealiste9 mai ine ar fi făcut să stea acasă şi să nu umle +o2ma teleletănase de colo până colo%.

4ristos ne )nvaţă, El, să nu dispreţuim pâinea, să nu facem paradă de idealism fariseic şi să nu finepăsători & ca preotul şi levitul & faţă de foamea, setea, nevoinţele şi necazurile fratelui nostru.

3âinea, )n )nvăţătura Domnului, e sfântă. Şi sfântă a fost din străvec+ime pentru )ntre/ul popor, at

cel din oraşe cât şi cel de la sate. n frumoasele noastre sate mai ales, unde s-au păstrat neştirvalorile creştineşti şi datinele strămoşeşti, unde se face atât de vădit văzută continuitatea caracterunaţional, dacă se )ntâmplă ca un dumicat de pâine să cadă pe 2os e numaidecât ridicat$ pâinea aşează numai la loc curat, de cinste$ e oferită, odată cu sarea, oaspeţilor de vază o taie numai capfamiliei, având mereu /ri2ă să cresteze )ntr-)nsa semnul *fintei 'ruci cu vârful cuţitului.

3âinea e dătătoare şi intreţinătoare de viaţă. 3rin mi2locirea ei, transu-stanţializată, ni se dă spconsumare >rupul Domnului. 5u numai cu pâine va trăi omul, desi/ur, dar nici fără ea cât timsufletul nu se va fi sloozit din lut. 4ristos nu a inevestit GidealismulH (aşa-zisul nerod şi mincin



idealism al făţarnicilor%, ci dimpotrivă şi-a e;primat /ri2a (atentă, serioasă, părintească% pentpâinea cea spre fiinţă, cea de toate zilele, a făpturilor *ale.

;!>tra din cartea" &icolae Steinardt ;*onaul &icolae de la Eoia< - ăruind vei dobând3uvinte de credinţă <

Ierodiacon Visarion Iugulescu - Predică la Duminica a VIII-a după Rusalii - Despre *'ânaÎmpărăşanie

... şi luând cele cinci pâini şi cei doi peşti şi privind la cer, a binecuvântat şi, frânând, a ducenicilor pâinile, iar ucenicii mulţimilor. ;*atei NI0, 1+<

)raţi creştini, printre multele minuni pe care le-a făcut ântuitorul, au fost şi două mari minusăvârşite asupra lucrurilor ne)nsufleţite, ca să arate ucenicilor şi lumii )ntre/i că El nu este numom, ci şi 'reatorul tuturor lucrurilor şi Dumnezeu adevărat. dovadă despre puterea dumnezeiască este şi minunea de care ne voreşte *fânta Evan/+elie de astăzi.

6m auzit cum ântuitorul cu cinci pâini şi doi peşti a săturat cinci mii de oameni afară de femeicopii. 0nmulţirea aceasta a pâinilor a fost tot aşa de minunată ca şi prefacerea apei n vin la nundin *ana >alileii, atunci când nuntaşii au băut vinul acela minunat şi s-au mirat cu toţii



bunătatea, dulceaţa şi gustul lui plăcut. 1a fel s-a )ntâmplat şi aici )n pustie, când ântuitorulinecuvântat pâinile. +ulţimile s-au minunat de dulceaţa şi bunătatea acestei pâini şi, văzânputerea dumnezeiască a lui Iisus, s-au !otărât să- pună mpăratul lor, mpăratul lui Israel, fiindse ngrijea de nevoile lor şi le vindeca toate bolile.

Dar Domnul isus le spuse9 @/ucraţi nu pentru mâncarea care piere ci pentru mâncarea carămâne pentru viaţa veşnică şi pe care !u o voi da, !u ?iului 8mului.A ulţimea 1-a )ntre

atunci9 @3e emn faci Cu ca ă credem $n Cine9A 6uziţi, văzuseră minunea cu pâinile şi totuşicereau semn ca să creadă )n El că este ?iul lui Dumnezeu. 1e dovedise de multe ori şi ei tot n)nţeleseseră.

%ar %omnul Iisus le spuse şi ne spune şi nouă că El este pâinea cea vie care s-a coborât din cer că El şi va da rupul Său spre viaţa lumii şi că cine va mânca rupul Său şi va bea Sângele Său vavea viaţă veşnică. isus mai spune9 @3ine mănâncă Crupul *eu şi bea Sânele *eu, rămâne *ine şi !u rămân $n el# după cum Catăl care ete viu *-a trimi pe *ine şi !u trăiec prin Catătot aşa cine *ă mănâncă pe *ine va trăi prin *ine. )tfel ete pâinea care -a coborât din cenu ca mana care au mâncat-o părinţii voştri şi au murit. 3ine mănâncă pâinea aceata, Crup

*eu, va trăi $n veac.A

5i se spune că auzind aceste cuvinte unii din ucenici au zis9 @3uvintele acetea unt prea reu $nţeleA şi de atunci unii 1-au părăsit pe Domnul. Discuţia aceasta ce s-a făcut atunci, se face acum şi cât va fi veacul acesta, fiindcă oamenii fără credinţă nu pot )nţele/e minunile lui Dumnezşi nu vor cunoaşte, spre pa/ua lor, că se vor duce )n osânda veşnică.

Dar noi, pe care ne-a miluit 7unul Dumnezeu ca să putem crede )n isus 4ristos şi )n cuvintele 1usă fim cu ă/are de seamă ca nu cumva să ne )nşele ispititorul şi să-1 părăsim pe Domnul 4risto

*ă zicem şi noi ca *fântul 6postol 3etru9 @oamne, Cu ai cuvintele vieţii veşnice şi noi am crezşi am a=un la cunoştinţa că Cu eşti 2ritoul, Sfântul lui umnezeu.A 6stfel , omnul Iiudându-şi Crupul şi Sânele Său pre viaţa lumii , nu ni 1-a dat ca să-l mâncăm ca pe o ucată carne şi să ne săturăm pântecele, ci pre finţirea trupurilor şi ufletelor noatre, ca $n ziua $nvierde obşte, ă ne facem părtaşi bunurilor cereşti. Ştiind slăiciunea firii omeneşti, că este /reţoasăca nu cumva să i se facă cuiva /reaţă văzând carne şi sân/e şi să spună că nu poate mânca din acespricină, Dumnezeu ne-a dat să- mâncăm >rupul şi *ân/ele su forma pâinii şi a vinului. El a alaceste două materii cu care omul este oişnuit. e aceea, acete două mari minuni pe care lefăcut *ântuitorul, prefacerea apei $n vin şi $nmulţirea pâinilor, au $ncipuit minunea minunilcare e ăvârşeşte la Sfânta /iturie $n fiecare uminică şi ărbătoare, adică tranformare

pâinii şi a vinului $n Crupul şi Sânele omnului notru Iiu 2rito.

3refacerea apei )n vin la nunta din 'ana Aalileii a fost prima minune pe care a făcut-o ântuitor)n faţa ucenicilor *ăi, căci zice *fânta Evan/+elie9 @Şi au crezut $ntr-Bnul ucenicii Săi.A inun)nmulţirii pâinilor a avut loc )n al doilea an al propovăduirii *ale, )ntr-un loc pustiu, de unde nu putea face rost de nici o pâine.

3entru aceea, Domnul isus 4ristos, )nainte de a fi răsti/nit pe cruce pentru păcatele a toată lume)n seara zilei de 2oi a )nfiinţat această taină mântuitoare a frân/erii pâinii spre iertarea păcatelor.

când mâncau J pune Sfânta !vanelie J Iiu a luat o pâine, a binecuvântat-o, a frânt-o şi le



dat-o ucenicilor Săi, zicând" @/uaţi, mâncaţi, aceta ete Crupul *euA, apoi a luat un paar şdupă ce a mulţumit lui umnezeu l-a dat lor zicând" @Deţi dintru aceta toţi, căci aceta eSânele *eu, al leii celei noi, care e vară pentru mulţi pre iertarea păcatelor.A

servaţi cum spune cuvântul9 acesta este >rupul eu şi acesta este *ân/ele eu, nu zice că pâin)nc+ipuie >rupul sau 0inul *ân/ele, ci este )nsuşi >rupul şi *ân/ele *ău. Deci, prin ru/ăciune pâinşi vinul se transformă )n >rupul şi *ân/ele Domnului. Despre acest >rup şi *ân/e ne voreş

Evan/+elia de la Ioan cap. 0I , când zice9 @e nu veţi mânca Crupul *eu şi nu veţi bea âne*eu, nu veţi avea viaţă $n voi# cine va mânca Crupul *eu şi va bea ânele *eu, va avea viaveşnică.A

Este vora, deci, despre acest trup şi sân/e transformat prin ru/ăciune din pâine şi vin. 6ceasminune a transformări a făcut-o pentru prima dată c+iar Domnul 4ristos )n prezenţa apostolilor *pe care nsuşi )i )mpărtăşi, iar ei au crezut că este )n realitate >rupul şi *ân/ele Domnului 4ristoDomnul isus le porunci apoi ucenicilor *ăi să continue această transformare a pâinii şi vinului >rupul şi *ân/ele *ău, până va veni El a doua oară pe norii cerului.

6ceastă putere dumnezeiască, Domnul isus 4ristos le-a dat-o imediat după scularea *a din mordupă ce a )nviat c+iar )n ziua )ntâi a săptămânii & duminică seara & când *-a arătat ucenicilor *ăi le-a zis9 @ace, vouă6 recum *-a trimi pe *ine Catăl, aşa vă trimit şi !u pe voi.A După aceeasuflat peste ei şi le-a zis9 @/uaţi u Sfânt, celor ce le veţi ierta păcatele, le vor fi iertate şi celce le veţi ţine, ţinute vor fi.A Lcenicii au tranmi aceată putere arică altor creştini prruăciune şi punerea mâinilor, iar aceşti lucrători ai tainelor lui 2rito preătec $n altarebiericilor rana cea cereacă, mâncarea cea fântă şi cumpă, Crupul şi Sânele omnulupentru cei ce vor ă e mântuiacă.

ulţi necredincioşi, )ntre care intră toţi sectanţii care s-au despărţit de iserică şi de dreapta credinortodo;ă spun că doar *ân/ele lui isus 4ristos vărsat atunci pe 'ruce, când a fost răsti/nit, mântuie sufletele, iar nu *fânta mpărtăşanie. Ei spun că >rupul şi *ân/ele Domnului transformprin darul Du+ului *fânt ce-l au preoţii, reprezintă o simplă aducere aminte de patimile şi moartDomnului. Ei nu cred aşa cum credem noi creştinii ortodocşi. are rătăcire. *ă ştiţi că nu esadevărat.

>rupul şi *ân/ele Domnului, aşa cum credem noi ortodocşii, este adevărata taină a *fintei 7isericŞtim şi credem cu toţii că Domnul isus 4ristos şi-a vărsat *ân/ele *ău pe 'ruce, făcând ispăşirpăcatelor lumii, plătind atunci datoria noastră a tuturor )naintea >atălui ceresc pentru totdeauna. D

pentru că oamenii au făcut destule păcate, după ce *-a răsti/nit Domnul 4ristos, şi fac mereu esnevoie de o continuă 2ertfă care se face su forma pâinii şi a vinului prin mâinile preoţilor *ăi, aucenicilor *ăi, continuându-se, deci, vărsarea *ân/elui *ău.

'ei care nu mărturisesc acest mare adevăr sunt )n rătăcire /rozavă care )i va duce )n osânda foculveşnic. ântuitorul a ştiut că oamenii sunt supuşi păcatelor, răutăţilor. Dacă ar fi fost de a2unumai 2ertfa de pe Aol/ota, atunci de ce a mai făcut Domnul isus prima 1itur/+ie după nvierea *căci vedem că a frânt pâinea, a )mpărtăşit c+iar El pe apostoli şi le-a spus9 )ceta ete Crupul *şi aceta ete Sânele *eu, care e frâne şi e vară pre iertarea păcatelor.A



Domnul )i )nvaţă şi le spune ca şi ei să facă aşa mai departe pentru pătimirea *a până va veni a dooară. *fântul 6postol 3avel )ntăreşte acestea zicând9 @0ă vorbec ca unor oameni cu =udecat=udecaţi voi inuri ce pun, paarul pe care-/ binecuvântăm nu ete $mpărtăşirea cu Sânele l2rito9 âinea pe care o frânem nu ete ea $mpărtăşirea cu Crupul lui 2rito9A

ată, *fântul 3avel ne spune că nu se )nc+ipuie sau simolizează >rupul şi *ân/ele lui 4ristos,este adevărat >rupul şi *ân/ele 1ui. După capul cel rătăcit al sectanţilor, ar )nsemna ca toţi creştin

să inecuvânteze şi să frân/ă pâinea ca şi preoţii. are rătăcire, căci iată *fântul 6p. 3avel nu zicpe care )l inecuvântaţi voi, ci spune9 pa+arul pe care )l inecuvântăm, adică noi apostolii.

*ă vedem acum, cum se )mpărtăşea lumea creştină )n vremea sfinţilor apostoli şi cum se )mpărtăşeacum creştinii de astăzi după aproape #FFF de ani de creştinism. Isoria ne spune că8 la %ncepucreşini se %mpărăşeau cu 2rupul şi *ângele Domnului de căre *'inţii Aposoli8 %n 'iecaduminică şi săr,ăoare" 1ucrul acesta, pentru cei ce nu-l ştiu se pare ca o minciună, iar pentru ccrezători este de mirare. 'auza este că atât de mult s-au depărtat creştinii de astăzi de *fânmpărtăşanie, )ncât foarte mulţi, neştiind ce este şi ce valoare mare are, au nesocotit-o şi pleacă dlumea aceasta nemântuiţi, umplând iadul cu sufletele de creştini pentru care Domnul 4ristos a mu

pe 'ruce.

*finţii 6postoli au umlat cu Domnul 4ristos, au auzit propovăduirea 1ui, au văzut minunile 1ui, crezut şi tot a treuit să fie )mpărtăşiţi. 0edeţi, că nu le era de a2uns numai credinţa )n isus, cum zsectanţii, treuia să fie )mpărtăşiţi ca să fie vrednici de mpărăţia 'erului. *finţii ucenici au irutot prin *ân/ele Domnului 4ristos, )mpărtăşindu-se foarte des.Nertfa ielului 3ascal din le/ea vec+e era doar o )nc+ipuire a 2ertfei de pe 'ruce, a ielului lDumnezeu. 3rin *ân/ele lui isus 4ristos s-a făcut )mpăcarea tuturor celor pe pământ şi a celor dcer. De ce credeţi că mai )nainte creştinii erau )n stare să moară pentru 4ristos: ?iindcă erau d

)mpărtăşiţi cu *ân/ele Domnului, luând parte la *fânta 1itur/+ie, atunci când Du+ul *fâtransforma pâinea şi vinul )n >rupul şi *ân/ele Domnului 4ristos.

8 picătură din Sânele omnului şi o mică părticică din Crupul /ui, dacă le primim cu vrednicşi ne $mpărtăşim cu ele ni e iartă toate păcatele, ne finţeşte şi ne uneşte cu umnezeu. )ceafântă mâncare de taină nu trebuie ă ne umple ura şi pântecele, căci o inură picătură ede-a=un ca ă ne curăţeacă de păcate şi ă ne finţeacă, aşa după cum o picătură de otravă am lua-o )n apă sau mâncare, ar fi de-a2uns să ne ucidă trupul. 3u atât mai mult ne poate fintoată firea noatră ufleteacă şi trupeacă, finţirea lui umnezeu.

Dacă aţi privit vreodată la cei ce vă spoiesc vasele de aramă, aţi văzut cât de puţin cositor pun ştotuşi, cu el spoiesc un vas foarte mare şi-l fac un de treaă. 6şa sunt şi corpurile noastre, trupurinoastre omeneşti, ca nişte vase de aramă, pline cu otravă şi cocleală )n care nu poţi face mâncarcăci aceasta s-ar otrăvi. 'urăţându-le ine, mâncarea este /ustoasă şi sănătoasă. 6şa este şi firomenească plină de otrava păcatului, coclită de patimi murdare.

ar *eşterul 3el *are, umnezeu, ne-a dat Crupul şi Sânele ?iului Său ă-/ mâncămpoindu-ne pe dinăuntru şi pe dinafară şi finţindu-ne toată fiinţa. De aceea, zice apostolul9 @3ce finţeşte şi cei ce unt finţiţi dintr-Lnul unt toţi, de aceea nu e ruşinează ă-i numeacă p

ei fraţi, fiindcă -au făcut părtaşi cărnii şi ânelui lui 2ritoA. Ştim iarăşi cu toţii că un vas



aramă spoit şi )ntreuinţat iarăşi cocleşte şi din când )n când iarăşi treuie curăţat, căci pr)ntreuinţare se ia spoiala şi ru/ineşte. )şa şi omul $mpărtăşit, trăind $n lumea aceata mreşeşte câte ceva şi e ia finţenia de la el. e aceea, trebuie iarăşi $mpărtăşit.

8mul creştin, cu cât ete mai de $mpărtăşit, cu atât ete mai bine de el, fiindcă ete $ntotdeaunun va bun de lu=bă, pentru ca ă locuiacă $n el uul lui umnezeu cu toate darurile lui. aceea, una din poruncile *ântuitorului ete ă mâncăm Crupul /ui şi ă bem Sânele /ui ca

avem viaţă $n noi şi ă moştenim viaţa veşnică.6m auzit până acum că a ne )mpărtăşi este o poruncă şi ine este să ne )mpărtăşim cât mai deaceasta fiind de mare folos, atât sufletului cât şi trupului. Dar ce ne facem, că se ridică o mulţime proleme, pentru că diavolul nu vrea să-l lase pe om să se folosească de darurile lui Dumnezeu spmântuire: De aceea, el se luptă ca să ne rătăcească )n diferite c+ipuri şi să nu mai ţinem seama )nainte de a ne )mpărtăşi cu *fintele >aine ni se cade să facem o pre/ătire cât mai serioasă vasulnostru, pentru a putea primi spoiala cea frumoasă ală şi de treuinţă & mpărtăşania. *ă amintiaici de vasul cel de aramă coclit şi murdar. ai )ntâi, să ştiţi, că meşterul )l freacă ine, ine, apoipune pe foc pe căruni aprinşi şi, când s-a )ncălzit de-a2uns, topeşte spoiala pe )nsuşi vasul ace

)ncălzit. 6şa intră spoiala )n porii vasului şi se lipeşte, făcându-se una cu el. Dacă vasul nu e icurăţat şi )ncălzit, spoiala nu se prinde. >ot aşa şi cu omul care vrea ă e $mpărtăşeacă cu Crupşi Sânele omnului. 3a ă e lipeacă de el finţenia lui umnezeu, trebuie mai $ntâi ă curăţeacă de murdăria ândurilor rele care ie din inimă. 3ăci din inimă, zice omnul 2ritoie ândurile rele, uciderile, curviile, preacurviile, furtişaurile, minciunile, mărturiimincinoae, ulele. Dacă toate acestea sunt )n inima celui ce vrea să se unească cu 4ristos, appoţi să te )mpărtăşeşti de mii de ori, că este )n zadar.

După cum, de vasul de aramă necurăţat şi ne)ncălzit ine, nu prinde spoială, aşa nu se lipeşte *făn

mpărtăşanie de cel necurăţat de răutăţi şi care nu este ine )ncălzit )n focul ru/ăciunilor Du+ul*fânt prin pocăinţă.

)şa e poveteşte $ntr-o carte biericeacă numită @atericulA că un frate creştin -a du la upărinte bătrân putnic şi plin de mânire ufleteacă, pentru că nu putea căpa de nişte păcaveci şi ânduri urâte a $ntrebat cum e poate izbăvi de ele. Sfântul ărinte i-a pu o pildă foarminunată, plină de adevăr, ca ă-l facă ă $nţeleaă că el ete pricina acetor ânduri rele, pentrcă -a răcit $n credinţă şi -a dat lenevirii ne mai arzând de draote pentru umnezeu. )tfelzie fântul părinte" @)i văzut, frate, când oala cu mâncare fierbe pe foc, nu e apropie de muştele şi nici o ânanie. ar, de $ndată ce nu mai arde focul şi e răceşte mâncarea, atun

toate muştele şi ânăniile e apropie de va, intră $n mâncare şi murdărec vaul şi mâncarea.

6şa şi noi, dacă nu suntem )nfierântaţi pentru Dumnezeu şi pentru fapte une, se apropie muştecele ne/re şi scâroase, du+urile cele necurate şi ne murdăresc vasul sufletului nostru, trupul, mintprin fel de fel de /ânduri şi pofte, otrăvind şi molipsind viaţa omului. Dacă nu luăm aminte şi cântăm cu dra/oste fierinte )n timpul *fintei 1itur/+ii se apropie muştele cele urâte şi murdare mintea noastră şi, aşa, ne duc şi ne scot din iserică plimându-ne pe străzi şi pe la toate rele+oinărind mintea )n voie. De aceea, să ne )nfierântăm cu toţii la ru/ăciune şi la cântare )n isericmai ales )n timpul *fintei 1itur/+ii şi să nu dăm voie necuratului să se apropie.



*fântul 6p. 3avel ne )nvaţă cum treuie să fim atunci când vrem să ne )mpărtăşim şi ne spun@?iecare ă e cerceteze pe ine şi apoi ă mănânce Crupul şi Sânele omnului, pentru că cinmănâncă şi bea cu nevrednicie o face nu pre iertarea păcatelor, ci pre adăuirea lor.A

Iată, deci, că Sfânta 0mpărtăşanie nu putem s-o luăm aşa oricum, ci trebuie să ne cercetăm binviaţa noastră, să vedem ce fel de păcate, ce fel de rugină şi cocleală avem n vasul nostru şi, males, să mergem la spovedanie. a spovedanie, să luăm canon potrivit pentru a freca rugina cocleala, apoi, cu ajutorul focului ceresc, rugăciunea fierbinte, şi cu apă tare, lacrimile, să curăţăvasul ca să se poată lipi de el poleiala cea albă, sfinţenia cea curată şi frumoasă a Sfint0mpărtăşanii.

) ne cerceta cuetul $neamnă a ne uita $n inima noatră şi ă vedem de care lucruri rele unteatacaţi. Să luăm apoi o !otărâre temeinică ca să urâm desfătările lumeşti, grija, să fugim dclevetiri, de mândrie, minciuni şi mânie, descântece şi farmece. 1 te cerceta, frate creştinnseamnă să vezi dacă ai lepădat beţia, desfrâul, tutunul, cearta şi vrajba, să te mpaci cu cel ce ta mâ!nit, să-l ierţi şi c!iar să-l iubeşti. Să nu mai dai diavolului pe cineva, să nu mai !uleşti, să nmai njuri/ femeia să-şi asculte soţul, dacă e credincios, şi merită ascultare, iar bărbatul să-

iubească soţia ca pe el nsuşi.

*ă se cerceteze fiecare, dacă nu cumva este aătut de la dreapta credinţă ortodo;ă. 'u nevrednicse )mpărtăşeşte acela care nu a lepădat toate năravurile şi patimile acestea rele. 5u treuie numai le spui, ci treuie să te lepezi cu convin/ere de ele, căci şi uda s-a )mpărtăşit c+iar atunci la 'icea de >aină, dar nu i-a folosit )mpărtăşania, căci )n inimă avea otrava lăcomiei de ani, vicleşu/uinvidia, minciuna şi vânzarea *tăpânului. n loc să primească prin )mpărtăşanie pe Domnul 4ristol-a primit )n sufletul lui pe diavolul, aşa cum zice *fănta 'arte.

ricât de păcătos ar fi cineva, Dumnezeu )l primeşte dacă se +otărăşte să se lepede de păcate, căDumnezeu pentru păcătoşi a venit. are osândă va lua cine se )mpărtăşeşte şi se ţine mereu păcatele cele mari. 6ceştia l răsti/nesc din nou pe isus 4ristos, Domnul *lavei. nii cred că numevreii sunt vinovaţi de răsti/nirea Domnului, dar mai vinovaţi sunt creştinii care se ţin de şirpăcatelor /rele, că se vor osândi ca şi evreii. *unt o mulţime de creştini care au căzut )n rătăcire dcauza neştiinţei şi, mai ales, din cauza lipsei de credinţă şi de du+ovnici iscusiţi, cu frică dDumnezeu, călăuziţi cu adevărat de Du+ul *fânt, ca să tămăduiască şi să vindece sufletele ceolnave.

nii du+ovnici sunt foarte )n/ăduitori cu păcatele, mai ales cei care caută la faţa omului, nu la fa

Domnului, şi nu ţin seama de sfintele canoanele care opresc pe oricine ar fi el de la *fânmpărtăşanie pe un anumit timp de săptămâni, luni sau ani, pentru anumite păcate /rele. Ei nu fdeoseire )ntre păcate şi le pun pe toate la un loc, uitând că şi păcatele sunt )mpărţite, fiecare c/reutatea şi canonul lor. 6şa sunt9 păcatele stri/ătoare la cer, )mpotriva Du+ului *fânt, păcate moarte, păcate uşoare şi /reşeli. na e /reşeala şi alta e păcatul.

mare deoseire se află )ntre aceste feluri de păcate. De aceea, preotul este dator şi oli/at ca u2udecător din partea cerului să orânduiască fiecăruia după păcatele lui cele de treuinţă, ca să poată mântui. Dar e;istă o mare deoseire )ntre preoţii du+ovnici, ceea ce a derutat pe un

credincioşi, nemaiştiind ce să creadă. 6stfel, unii aplică canoane cu toată asprimea lor, fără să ţi



seama că 4ristos Domnul - mpăratul slavei i-a dat şi c+eia dezle/ării şi c+iar a /raţierii pentunele suflete care dovedesc pocăinţă, oprire de la păcate şi apropiere prin lacrimi şi fapte une Dumnezeu. *e mai ţine seama, apoi, şi de puţinul timp ce ne-a mai rămas, căci nu ştim ce aduziua de mâine pentru fiecare.

6lţi du+ovnici, dimpotrivă, au căzut )ntr-o mare neorânduială şi rătăcire, căci s-au apucat

spovedească pe creştini )n comun şi să-i )ndemne să se )mpărtăşească cât mai des. Ei nu mai ţseama de canoane şi au uitat sau, poate, nu au ştiut niciodată că dezle/area de la spovedanie se fa)n aza canonului pe care i l-a dat creştinului ce s-a spovedit. n mod oli/atoriu, treuie sărânduiască un canon penitentului pe care l-a spovedit, după /reutatea păcatelor pe care le-a auzmer/ând până la oprirea de la *fintei mpărtăşanie, pentru păcatele cele mari şi /rele.

5oi treuie să facem o deoseire )ntre viaţa creştinilor din timpul nostru şi viaţa creştinilor dtimpul apostolilor, fiindcă păcatele pe care le fac creştinii noştri de astăzi nu le făceau )n vremapostolilor nici pă/ânii. ată, de ce treuie spovedanie aparte şi amănunţită. 'ei ce se spovedesc comun nu se pot numi spovediţi, iar )mpărtăşania pe care o primesc nu este valailă. 'el ce

spovedeşte treuie să spună clar şi tare )ntâi păcatele cele mari şi /rele, să nu le ocolească, le/ândse de nişte mărunţişuri, aşa, ca preotul să nu mai ţină seama, ca să rânduiască canonul.

*unt unii creştini care caută du+ovnici ca să nu-i oprească de la mpărtăşanie, )n timp ce alţii nspun păcatul aşa cum l-au făcut de teamă să nu fie opriţi de la *fânta mpărtăşanie. are /reşeafac aceştia, care se )nşeală sin/uri. 6lţii, mai ales, femeile ascund la spovedanie unele păcate made moarte, de ruşine sau de teamă. mpărtăşindu-se cu nevrednicie, vin peste ele oli /rele şi muldin ele cad pradă morţii, )n c+inuri )n/rozitoare, aşa cum spune *fântul 6p. 3avel, @... că d

pricina aceata unt $ntre voi mulţi neputincioşi şi bolnavi, şi nu puţini mor.A *ă nu ni se pară lucru de /lumă, pentru că c+iar din cauza aceasta sunt atâtea şi atâtea onevindecaile$ aceasta pentru că oamenii noştri nu primesc canon la spovedanie pentru păcatemari sau ascund păcatele /rele şi aşa se duc şi se )mpărtăşesc cu nevrednicie, fără canon spovedanie curată. 0edem o minune )n faptul că Domnul pedepseşte )n mânia *a pe cei care )mpărtăşesc cu nevrednicie, după cum tot o minune este şi atunci când cineva, după ce s-a spovedşi s-a )mpărtăşit cu vrednicie s-a )nsănătoşit şi s-a ridicat de pe patul durerilor şi al suferinţelor, unzăcuse multă vreme. ată, deci, minunea *fintei mpărtăşanii.

ai /reu este, )nsă, de cei ce o viaţă )ntrea/ă n-au vrut să ştie de spovedanie şi de )mpărtăşanie, preoţi şi de iserică şi tocmai pe patul morţii c+eamă şi ei, )n /raă, preotul să-i )mpărtăşească. *ă ştie clar şi să le spuneţi tuturor celor care amână mereu şi a2un/ )n această situaţie că )mpărtăşanfăcută )n asemenea condiţii nu este /arantată de nici un sfânt părinte, adică nu poate fi pentmântuire, c+iar dacă a apucat să se )mpărtăşească, aşa cum zic unii. De aceea, se zice că @cine cădea pete piatra aceata e va fărâma iar pete cine va cădea ea $l va pulbera.A

5oi, )nsă, ca să nu )n/rămădim păcat peste păcat şi foc peste foc, să ale/em viaţa cu 4ristos, fracreştini, spre mântuirea sufletului, căci Dumnezeu vrea să ne mântuiască, )nsă nu fără voia noastr

?iecare este lier să-şi alea/ă el ce vrea.



Bmi povetea un preot" @)m fot cemat ă $mpărtăşec un bolnav. 3ând mă duc acolo... bolnav96... că bolnavul era $n comă. 3ând am văzut am căutat ă mă retra, dar vreo câţivoameni mi-au zi" @ărinţele, taţi puţin, de ce ă moară ne$mpărtăşit9 Staţi puţin că punem nmâna, $i căcăm ura cu forţa, $i punem un căluş $n ură şi $i torni acolo Bmpărtăşania, ca moară $mpărtăşitA. @*ăi oameni buni, nu e $mpărtăşeşte aşa 6 Crebuie o preătire pentr$mpărtăşanie, nu e $mpărtăşeşte $n felul aceta6A, şi a căutat ă-i lămureacă.

ulţi, atunci când moare cineva, se plân/ că a murit fără lumânare, dar că a murit nespovedne)mpărtăşit nu-i interesează. ai presus de toate este lumânarea. 3oate să moară cu mii lumânări )n raţe, dacă nu se spovedeşte şi nu se )mpărtăşeşte, vai de el. E /reu de sufletul lui. ?ociadului )l aşteaptă. 6şa că, dacă amânaţi mereu sau dacă veţi mânca >rupul Domnului şi veţi *ân/ele 1ui, dar )n c+ip nevrednic, la fel veţi fi osândiţi şi tot acolo mer/eţi. e ce ă iubim npăcatul9 e ce ă nu iubim noi pe omnul 2rito şi poruncile Sale9

*ă ne apropiem de El cu frică şi cu cutremur, ca nu cumva să ne apuce moartea nepre/ătiţi aşa cui-a apucat pe mulţi. *ă căutăm să ţinem seama de porunca lui Dumnezeu, care zice9 @de nu v

mânca Crupul *eu şi nu veţi bea Sânele *eu, nu veţi avea viaţă $n voi, căci viaţă veşnică voavea aceia care vor mânca Crupul şi Sânele *eu şi !u $i voi $nvia $n ziua cea de apoi.A

6scultaţi acum câteva sfaturi pentru cei ce sunt nelămuriţi şi cum treuie să se păzească fiecare să nu /reşească şi să se poată )mpărtăşi cu >rupul şi *ân/ele Domnului. 0n primul rând, trebuie se ştie că preotul du!ovnic este acela care trebuie să rânduiască fiecăruia după putere şi de la cla caz canon, căci orice creştin are cazul lui deosebit. %e aceea, trebuie ales şi preotul du!ovniaşa cum se alege un doctor bun. rebuie, mai ntâi, o spovedanie bună, se nţelege, spuse toapăcatele fără ocolire şi să se ia un canon. Să se facă canonul şi să fie părăsite păcatele mari. %

aceea, preotul trebuie să oprească de la mpărtăşanie persoanele cu păcate mari, măcar un an dzile, ca să vadă dacă cel oprit s-a lăsat de păcate şi să aibă timp să-şi facă şi canonul. "ersoanecare nu dovedesc pocăinţă şi nu se opresc de la păcatele mari n acest timp numai la moarte să mpărtăşească, pentru că au ştiut cât de greu este păcatul şi, totuşi, l-au făcut n continuare.

*ei ce n-au ştiut, nsă, cât de grele sunt păcatele acestea, să ia ag!easmă mare n posturi şi de mmulte ori, apoi, după o aspră pocăinţă, să se apropie de mpărtăşanie. 1ceste păcate sunt atât dgrele, ncât nu se iartă aşa de uşor şi, dacă nu ncetează, i desparte %umnezeu prin moarte. )eteşi femeile tinere n-au voie să se mpărtăşească n timpul rânduielii lunare, ci numai după ce s-acurăţit. %e aceea, trebuie să aibă grijă să se pregătească mai nainte, ca să nu se lipsească

Sfânta aină, măcar de patru ori pe an, la cele patru posturi.

2u au voie să se mpărtăşească mirenii fără spovedanie şi fără cel puţin trei zile de post nfrânare de la orice poftă lumească, trupească, c!iar căsătoriţi fiind. 2u au voie să mpărtăşească femeile cu capul descoperit, cele ce se dau cu farduri şi unsori murdare, care spurtrupul, căci acele unsori sunt din grăsimi de animale necurate. Să nu se apropie de mpărtăşancei ce ţin duşmănie pe cineva, cei ce nu postesc, cei necununaţi la biserică, precum şi cei ce trăien păcatul concubinajului.



ai sunt, desi/ur, şi alte lucruri de lămurit, pe care preotul este dator să le facă cunoscut, dacă nvrea să se osândească, iar creştinul să asculte, dacă vrea să nu mear/ă la iad şi dacă vrea să scape aici de suferinţele /rele. 5imeni să nu se )nşele şi să nu creadă că, făcând spovedanie )mpărtăşanie de formă, nu-i va păsa odată. 'u acestea să nu ne 2ucămC

Rugăciune

oamne Iiue 2ritoae, ?iul lui umnezeu cel viu, Cu, care eşti pâinea vieţii, Cu care eşmana cea cereacă, izvorul bunătăţilor, $nvredniceşte-ne şi pe noi ă ne apropiem de Cine şi dSfintele tale Caine totdeauna cu frică şi cu cutremur, cu pocăinţă adevărată şi cu toată preătirufleteacă şi trupeacă, ca ă fim cu Cine şi aici şi $n vecii vecilor.

)mi

Pr" >ec ?niv" Dr" $onsanin .ecula - Pedagogia pâinii



Duminica aceasta, numită şi a )nmulţirii pâinilor, freamătă de ucuria pe care orice ospăţ cu 4risto dăruieşte sufletelor noastre. zi lun/ă, oositoare prin )ncărcătură de minune şi de fapta prin catoţi cei prezenţi trecuseră. 'ine mai ştie câte făcuseră mâinile lui isus şi câte inimi )ntorsesecuvintele *ale către Dumnezeul 'el 0iuC ereu )n astfel de momente oamenii oosesc şi uită foame, ceva mai )nalt +rănindu-i. ar când 3el 3e ete /umina cea lină a lavei lui umnezeu$năduit luminii celeilalte, create, -aducă răcoarea erii (t L0, !B%, tomacurile $ncordate

emoţie -au detin, cerându-şi rană. Ari2a ucenicilor este )nduioşătoare. Din atitudinea lremarcăm că au )nvăţat de2a câte ceva de la ântuitorul, şi poate că unul din lucruri este aceasduioşie către flămând şi )nsetat, cel care, tot Evan/+elistul atei ne zice )n cuvinte cutremurătoa(t #B, "-"<%, )i va arăta pe aceşti mai mici porţi de aur )n intrarea )n mpărăţie.

Domnul le răspunde oarecum distant la prima vedere9 aţi-le voi ă mănânce (t L0, !*eamănă )ntr-o oarecare măsură cu reacţia de la 'ana Aalileii, când 4ristos pare că nu reacţioneala ru/ăminţile mamei *ale, pentru că, mai apoi, să prăznuiască cer şi pământ $nceputminunilor (n #, !!%. 6ceastă tensiune peda/o/ică pe care 4ristos o creează )n astfel de momenoli/ă pe cenici nu la o adorare triumfalistă, ci la desc+iderea oc+ilor, la vederea realităţii, aşa cu

este ea. 3e ă fi remarcat 2rito omnul $n ândirea Lcenicilor de-i forţează la a vedrealitatea9 3osiil ca, insuficient crescuţi )n Du+, cenicii credeau că de-acum pot face toate a)nvăţătorului, pentru că e de presupus să se fi simţit şi ei cum se simt astăzi cei cinstiţi de 6vvă/aţi )n seamă. De aici, proail, şi reacţia ântuitorului 'are, după ce )mparte pâininecuvântând-o şi dând-o de +rană mulţimii, )i pune pe cenici ă treacă $naintea /ui cealaltă parte a mării (t L0, ##%. *ă nu credeţi că e;a/erăm e;e/eza. >e;tul 6postolului citit Duminica aceasta oferă c+eia ( 'or !, !F-!@%9 Impărţitu-S-a, oare, 2rito9... &u cumva avela rătinit pentru voi, au $n numele lui avel aţi fot botezaţi9 ( 'or !, !%..., du+ovniceascăconte;tul unor certuri şi )mpărţeli )n funcţie de cei care-n c+ip văzut le-au dat darurile. 6cest lucru

statuează 4ristos nu din mândrie, să nu fie aceasta )n /ândul nostru, ci din necesitatea aceea clară a vedea dincolo de dar Dăruitorul.

3e ne mai $nvaţă $mpărţirea pâinilor9 3ă tot lucrul e face cu binecuvântare, dar $ntbinecuvântarea pe care o face 2rito şi cea pe care o facem noi rămâne diferenţa clară, ca $ntorice lucru pe care-/ face umnezeu şi lucrul pe care noi $l ăvârşim. >ot din icoana )nmulţipâinilor identificăm faptul că )mpărţirea pâinilor se face cu adâncă disciplină, )ntr-o ierar+instituită de realităţi (4ristos dă cenicilor, iar cenicii mulţimilor, Evan/+elia după arcu (<,fiind mai atentă )n descrierea disciplinei litur/ice, dacă vreţi, a momentului (descriind cuoamenii şedeau cete-cete 2os pe iară verde...%. Şi aici, la arcu (<, "B%, se insistă pe oli/ativitat

pe care 4ristos o impune cenicilor )n părăsirea acelei adunări des-flămânzite. n teolo/anar+ică pe care o propovăduiesc sectarii (şi nu-mi retra/ cuvântul%, )n care fiecare face ce-l tacapul )n ansamlul litur/ic, )n care se citeşte ce pericopa vine mai la )ndemână voritorului, şi roa/ă cum )i dă du+ul personal, această Evan/+elie, ca multe alte pericope, este uitată. *e ia din doar faptul că pâinea se )nmulţeşte, nu şi ierar+ia )mpărţirii ei )n popor, şi nici disciplina mâncărei.

3entru că aici este miezul (ca să rămânem )n sfera pâinii%, toată structura mărturiei de credinţă ce aca finalitate Eu+aristia. Şederii )n adunare litur/ic-dumnezeiască, mi2locirea, cuvântul de )nvăţătu

mărturia, mărturisirea de credinţă, toate acestea - şi toată prezenţa reală a ântuitorului 4ristos - f



din această icoană evan/+elică pa/ina de aur )n peda/o/ia pâinii care vine de u (n <, #%. Daltfel, )n conte;t identic, Evan/+elia de la oan păstrează şi cuvintele pe care de ni le-am aminti mdes, am scăpa de o mulţime din ispitele care diluează teolo/ia zilelor noastre. 'ăci scris este9 &pentru că aţi văzut minuni *ă căutaţi, ci pentru că aţi mâncat din pâini şi v-aţi ăturat . 1ucrnu pentru mâncarea cea pieritoare, ci pentru mâncarea ce rămâne şi )n viaţa veşnică pe care v-o vda ?iul mului, căci pe !l Şi-a pu pecetea umnezeu-Catăl6 (n <,#<-#@%.

6ceasta le-o cere 4ristos cenicilor *ăi. *ă vadă dincolo de realitatea văzută, )ntr-un spaţiu veşniciei şi-al es+atolo/icului, realitatea dumnezeiască a mântuirii. *ă )nţelea/ă cuvântul care zic!u unt âinea vieţii# cel ce vine la *ine nu va flămânzi, şi cel ce crede $n *ine nu va $neniciodată (n <,B%.

'ăci, )n esenţă, această )nmulţire a pâinilor este repetiţia /enerală a spăţului *tăpânului 4ristos, care suntem c+emaţi de fiecare dată cu frică de umnezeu, cu credinţă şi cu draote (1itur/+*f. oan Aură de 6ur%, ospăţ )n care pururea treuie să mărturisim şi să credem că El este adevărat 4ristos, ?iul lui Dumnezeu 'elui 0iu... 3ă !l ete âinea vieţii (n <,"8%.

8, de-am mânca dintr-$na şi nu ne-ar mai flămânzi ufletele altfel decât după cele ale lumnezeu... upă acetea e linişteşte furtuna la cuvântul 3uvântului. Semn că aşa-i meredupă ce âinea cea 3ereacă vindecă tulburările noatre.



Pr" Dr" Dorin @cavian Picioruş - Predică la Duminica a 0-a după Rusalii

uiţi fraţi şi surori )ntru Domnul, după praznicul prea slăvit al Sc!imbării %omnului la faţă la trusc+imare transfi/urare care a constat )n faptul că slava *a cea veşnică a fost văzută )n mod e;tatmistic de către cei *finţi 6postoli, cum a ţâşnit a iradiat din )ntre/ul *ău trup, !vanelia atăzi It. !", !"-##J ne vorbeşte depre dorinţa %mpărăşirii cu omnul, tot la fel de delicat, d

frumo ca şi pe Cabor, prin $nmulţirea pâinilor şi a peştilor.

3entru că mulţimea a mâncat pâine şi peşte de la Domnul, )nmulţite )n mod minunat, ca şi adevenită vin din 'ana Aalileei, pentru ca 7iserica lui 4ristos, plină de slava *a, să doreasne)ncetat )mpărtăşirea nu cu cele trecătoare, ci cu 'el netrecător, cu irele ei, cu 4ristos eu+aristcare e âncarea şi 7ăutura noastră dumnezeiască spre viaţa veşnică.

Şi )nţele/em din alăturarea această sfântă )ntre cele două zile litur/ice, că )n e;perienţa teolo/ică du+ovnicească a 7isericii, vederea e;tatică nu e;clude )mpărtăşirea eu+aristică, ci ceea ce trăim prunirea cu 4ristos eu+aristic primim, )n mod e;tatic, )n alt fel şi la alt /rad şi )n vederea mistică,

e;taz.

Iar ambele e>perienţe biericeşti unt mari şi dumnezeieşti şi $ndumnezeitoare. entru că vederea lui umnezeu şi $mpărtăşirea euaritică cu omnul unt realităţi e>itenţiale aomului Diericii, ale omului botezat şi introdu continuu $n teoloia şi viaţa Diericii şi cartrăieşte continuu $n ritmul curăţirii de patimi. entru că numai cei curaţi Bl văd şi Bl primec p3el preacurat $ntru cunoştinţa şi $ntru imţirea lor plină de ar.



Şi $ntru curăţie, $ntru merenie, $ntru draote neţărmurită pentru umnezeu şi pentru oameni$nţeleem pe 2rito, 3el cu care ne $mpărtăşim şi ardem de dor pentru a-/ vedea pe !l, pe 3preafrumo şi preafânt.

&ersetul al ?@-lea ;@a luat cele cinci pâini şi doi peşti, a privit $n cer, a binecuvântat şi a frânt Oşa dat pâinile Lcenicilor, iar Lcenicii mulţimilor ;9 voreşte, )n rezumat, despre lucrarea divinumană a Sfintei /iturii dar şi a lucrării lui umnezeu, $n eneral au $n mod peronal, c

creaţia Sa.3entru că numai ceea ce dai lui Dumnezeu şi e inecuvântat de către Dumnezeu devine Eu+aristcare se frân/e pentru toţi, spre iertarea păcatelor şi spre viaţa veşnică. Şi numai când )ţi frân/)nfrân/i patimile şi poftele şi te laşi umplut de slava lui Dumnezeu poţi să dai pâinea cuvântului altora, care flămânzesc după ea.

nsă umnezeu aşteaptă ruăciunile credinţei noatre pentru ca ă $nmulţeacă binecuvântarşi pacea ă $n fiecare om. După cum El aşteaptă, ca fiecare dintre noi să recunoască )n El pe izvorvieţii şi al tuturor unătăţilor, viaţă, sănătate şi unuri materiale faţă de care treuie să fi

responsaili.

Domnul a vrut să )i facă pe *finţii 6postoli martori direcţi ai minunii pentru că a dorit să )i fafoarte sensiili, atenţi, /ri2ulii la nevoia de viaţă du+ovnicească a oamenilor.

3âinea şi peştii au trecut prin mâinile lorKar coşurile pline, de după săturarea mulţimii, erauevidenţă. Delşuul de rană, pe care umnezeu $l revară pe pământ, e o evidenţă a bunătăSale. Bnă, şi mai evident, pentru cei vii duovniceşte, e belşuul de ar şi de viaţă dumnezeiape care umnezeul notru $l revară lumii prin Dierica Sa şi prin toată averea cereacă

Diericii Sale.entru că rana $nmulţită de omnul $n Dierica Sa unt cuvintele Sale şi minunile Sale vederile Sale şi vieţile Sfinţilor Săi cei atât de prea minunaţi. Cot ce e petrece cu noi $n momântuitor e $nmulţire, coborâre, primire de ar din belşu.

– 2e vindecăm de păcate prin !ar.– 2e vindecăm de tristeţe, de singurătate, de boală prin !ar.– 2e vindecăm de iubirea de sine şi de inconsistenţa interioară prin umplerea de slava Sa.

Şi taina sc+imării noastre stă )n străpun/erea minţii şi a inimii şi a trupului nostru de mila 1ui, diuirea 1ui, de frumuseţea 1ui, de curăţia 1ui. nmulţirea a tot inele )n noi )ncepe odată cu lăsarizvorului de viaţă al +arului *ău să ne inunde prin spărtura umilinţei, a )ncrederii )n El şi a lăsării mâna 1ui.

>otul )ncepe curat şi lin )n relaţia cu DumnezeuC 5e dăm 1ui cu adevărat şi pentru totdeauna, pentcă simţim că atin/erea 1ui de noi e cuvioasă, e frumoasă, e plăcută şi plină de curăţie.

Şi ata e imte şi e trăieşte de către duul notru, când ne unim cu !l euaritic" curăţ

iertare, umplerea noatră de foc cerec, de bucurie, de plăcere dumnezeiacă. Şi, tot la fel, cân



primim marele dar de a-/ vedea pe !l cu ocii $nfocaţi, plini de draote, ai inimii" multă curăţmultă luminare, multă $nţeleere, multă $ncredinţare, multă $nţelepciune şi dorinţa de finţenie.

entru că binele arului Său coboară de la umnezeu şi el e $nmulţeşte $n noi prin trădanlucrareQ nevoinţă continuă din partea noatră.

Bn Dierică untem ca $ntr-o mare de lumină, $ncon=uraţi din toate părţile de lava /ui. &um

dacă ne decidem mintea şi inima şi trupul notru pre imţirea lavei lui umnezeu ea intră un foc dumnezeiec $n noi şi ne finţeşte şi ne face caă a Stăpânului.

*in/ura reticenţa noastră ne face /oi de slava lui Dumnezeu. 3entru că nu e;istă nici un motiv reca vreun ortodo; să nu fie simţitor şi văzător de Dumnezeu, atâta timp cât )ntrea/a umanitarestaurată )n 4ristos e c+emată la comuniunea veşnică cu El.

Şi comuniunea veşnică cu !l vine de la imţirea /ui $n Dierică şi $n creaţia Sa şi de la vederlavei Sale, care unt uniri cu !l, intimizări prea frumoae cu umnezeul notru treimic.

>răim din ucurie )n ucurie. 3entru că ucuria reală e consistentă, ţine de foame, fiindcădumnezeiască. Şi )n comparaţie cu mâncarea trupească, care se consumă, se pierde, mâncardu+ovnicească (adică fapta ună şi contemplaţia plină de +ar% se )nmulţeşte continuu, fără să diminueze şi poate +răni şi pe alţii nu numai pe tine )nsuţi.

De aceea masa du+ovnicească a teolo/iei *finţilor şi a mărturiilor despre )ndumnezeirea lor sumâncarea esenţială a du+ului nostru.

*intea noatră are nevoie de $nţeleere, de cone>iuni, de oranicitate $n $nţeleere, pe cân

duulQ piritul notru, partea cea mai curată a ufletului notru, are nevoie de vededumnezeieşti, de iertarea lui umnezeu, de curăţie, de frumueţe duovniceacă, de $nţeleeri luminări dumnezeieşti pentru ca ă e imtă $mplinit.

Ln creştin ortodo> autentic e răneşte triplu" cu ura, cu mintea şi cu inima şi cu duul ău.mâncăm de post )n aceste zile, pătrundem cu mintea şi cu inima pe cele pe care le trăim, le vedemle auzim, ni se povestescKdar pentru a fi cu adevărat )mpliniţi treuie să scăldăm du+ul nostruslava *a, prin ru/ăciune, curăţie, )nţele/eri sfinte, )mpărtăşire eu+aristică cu Domnul, pentru ca fim cu totul plini, satisfăcuţi şi veseli )n viaţa noastră.

Şi de aici diferenţa )ntre oamenii trupeşti, oamenii sufleteşti şi oamenii du+ovniceşti.

) trăi doar pentru ca ă trăieşti de pe o zi pe alta $neamnă a fi trupec, roier. ) nu vedea nimmai departe de bani, plăcere, deşertăciune.

6 vedea sensuri, a le intui, a cunoaşte, a depăşi simplul utilitarism cotidian )nseamnă a trăi sufletesau intelectual. nsă viaţa sufletească, cunoaşterea primită )n şcoli, educaţia de orice fel )şi /ăseş)mplinirea )n viaţa du+ovnicească.5u e de a2uns să fii alfaetizat, iniţiat şi specializat )n tot felul de ştiinţe şi moduri de cunoaşter

mplinirea reală e viaţa du+ovnicească, adică viaţa care decur/e din cunoaşterea lui Dumnezeu



dintr-o viaţă de sfinţenie. 5umai aceasta din urmă umple de sens +rana iolo/ică cât şi pe cintelectuală.

3entru că noi ne +rănim şi suntem atenţi la sănătatea şi viaţa noastră pentru că prin starea noastră ine să putem să- slu2im lui Dumnezeu şi oamenilor. >ot la fel studiile, cunoştinţele, educanoastră nu ne c+inuim să le doândim pentru a deveni nişte rute, nişte instinctuali cu ani şi funcţii, care nu au nici o coloană verterală şi un simţ, ci pentru ca să fie o treaptă )n aprofundar

teolo/iei şi a cunoaşterii du+ovniceşti.'a să citeşti )n lima română *fânta *criptură şi 0ieţile *finţilor treuie să )nveţi, mai )ntâi, să scşi să citeşti. nseamnă ani de studii. Dacă vrei mai mult, treuie să )nveţi cât mai multe limi străinsă te specializezi )n diverse paliere ale teolo/iei şi vieţii 7isericii dacă vrei să aprofundezi o anumlatură de cunoaştere.nsă )n orice clipă a specializării noastre intelectuale şi profesionale treuie să fim oameni 7isericii, care ne instruim cu scop superior, noil, acela de a-1 cunoaşte pe Dumnezeu şi de a cunoaşte, totodată şi pe noi )nşine, pentru a fi proprii unor relaţii sociale pline de profunzime.

ulţimea a mânca şi s-a săura8 penru că a mânca duhovniceşe" 6 mâncat şi cu du+ul

nu numai cu trupul lor. Şi )ntotdeauna când inecuvântez masa, mâncărurile, când fac slu2ă pomenire pentru cei adormiţiKsimt că mâncarea e plină de +ar, de acel altceva după care fu/im tşi se numeşte doar )ntr-un sin/ur fel9 slava lui Dumnezeu.

De aceea omul nu va trăi doar cu pâine, carne, ouă, lapte, rânzăK

e aceea potim de multe ori $n an tocmai pentru a arăta că nu doar cu pâineFci şi cu ar, cadevăr, cu curăţie, cu pace, cu blândeţe, cu $nţelepciune trăieşte omul.

Şi fie ca să )nţele/em tot mai mult că viaţa ortodo>ă e viaţa trăită $n arul lui umnezeu şi $n tadevărul /ui $ndumnezeitor6 'ă nu e ceva de oc+ii lumii ci o realitate foarte serioasă, cea mserioasă de pe pământ, pentru că prezintă, )n fapt, cele mai curate şi sfinte e;emple de umanita6minC

Părinele Iosi' 2ri'a - Evanghelia Duminicii a 0-a după Rusalii - inunea cu %nmulţireapâinilor şi a peşilor



, ce )nţeles adânc este )n această evan/+elieC Dar acest )nţeles )l afli numai când citeşti Evan/+ecu luare-aminte. *inunea din evanelie nu tă numai $n aceea că Iiu a ăturat cinci mii oameni cu cinci pâini şi doi peşti, ci minunea tă şi $n aceea că acei cinci mii de oamenumblaeră o zi $ntreaă după 3uvântul lui umnezeu. zi )ntrea/ă l ascultase /loata ântuitorul şi nu se mai sătura de )nvăţăturile 1ui. ântuitorul *e retrăsese @$ntr-un loc putideparte de ateH şi /loata l urmase ca să-1 asculte şi să-şi sature sufletul cu )nvăţăturile 1ui. 'âns-a )nserat, )nvăţăceii s-au apropiat de El şi au zis9 @/ocul aceta ete putiu şi, iată, vremeatrecut# dă loatelor drumul ă e ducă prin ate ă-şi cumpere mâncareH. 2u trebuie să meargă,răspuns Iisus6 "e +ine +-au ascultat, a +ea e grija să le dau să mănânce. =i +ântuitorul lesăturat şi foamea lor cea trupească.

*ă luăm aminteC n Evan/+elia cu săturarea celor cinci mii de oameni sunt două minuni9*inunea cea dintâi a fot minunata umblare a loatei după 3uvântul lui umnezeu, minunaflămânzire trupeacă a celor cinci mii de oameni după 3uvântul *ântuitorului. *ântuitorulăturat mai $ntâi aceată flămânzire ufleteacă şi apoi a ăturat foamea lor cea trupeacă. 6este, dra/ă cititorule, )nţelesul cel adânc al Evan/+eliei. :loata celor cinci mii imţie mai $ntfoamea cea ufleteacă, pe urmă *ântuitorul a avut ri=ă de foamea lor cea trupeacă. )şa e azi. omnul are ri=ă de toate lipurile noatre când petrecem lână !l. inunea din Evan/+ecu minunata săturare a celor cinci mii se )ntâmplă şi azi, se )ntâmplă şi )n faţa mea şi a ta, iu

cititorule. 3ând umbli cu ufletul flămând după $nvăţăturile *ântuitorului, când imţi $n tinne$ncetat o foame de a auzi 3uvântul lui umnezeu, când te ţii mereu de omnul şi petremereu lână !l, pentru a-ţi ătura şi răni ufletul cu $nvăţăturile /ui, atunci !l are ri=ă şi toate lipurile traiului tău. n c+ip minunat ştie şi azi Domnul sătura pe cei care petrec lân/ă EG &-am văzut pe dreptul cerşind pâineM & zice 3salmistul.

*unt şi azi atâtea văduve şi atâţia săraci despre care te miri cum trăiesc )n această scumpete. Domninecuvântează pâinea şi puţinul lor, pentru că petrec o viaţă curată, de ru/ăciune şi purtări une. fim ine )nţeleşi. ântuitorul nu predică lenea şi trândăvia. /ucrul mâinilor şi umblarea după cetrebuincioae unt o poruncă a !vaneliei, $nă ri=a de cele ufleteşti trebuie ă tea $n frunte



tuturor alerăturilor noatre, căci numai atunci e pooară por şi binecuvântare şi pete lucrmâinilor noatre. @3ăutaţi mai $ntâi Bmpărăţia lui umnezeu şi toate celelalte e vor adăuvouăH (atei <, %. nsă cei mai mulţi caută )ntâi cele lumeşti, iar de cele sufleteşti nici +aar nau.

6u uitat oamenii cuvintele ântuitorului9 @&u numai cu pâine va trăi omul, ci cu orice cuvânt iee din ura lui umnezeuH (atei ", "%. Bnă cine umblă azi flămând după 3uvântul l

umnezeu9 ntre oamenii de azi este o foame neună după plăceri, pofte, )mo/ăţiri, desfătălumeşti. 5u căutăm mai )ntâi mpărăţia lui Dumnezeu, nu )nsetoşăm după +rana cea sufletească de aceea nu mai putem scăpa de necazuri, frământări, /reutăţi şi lipsuri mariK 1inişte şi uşurare ne vor veni până când nu va fi foamete pe pământ & dar nu foamete de pâine, nici sete de apă, foamete de a auzi 3uvântul lui umnezeu (6mos 8, !!%.

raă cititorule, Iiu *ântuitorul $mparte şi azi pâine ufleteacă celor flămânzi. • @Iiu a zi" !u unt âinea 0ieţii# cine vine la *ine nu va flămânzi niciodatăFH (oan

B%.• @!u unt âinea cea 0ie care -a poorât din cer# dacă mănâncă cineva din aceată pâin

va trăi $n veacH (oan <, B!%. )ceată âine ete Rertfa cea Sfântă, Crupul şi Sâne omnului, care ni -a dat pre viaţa veşnică. 3âţi $nă e rănec cu aceată âine a vieţi

'uvântul lui Dumnezeu, după care umla flămândă /loata celor cinci mii de oameni, se află şi azi *fânta *criptură, )n Evan/+elia ântuitorului, )n 5oul >estament$ )nsă câţi cititori de carte umlă citească )nvăţăturile ântuitorului din 5oul >estament: 3âţi creştini au Diblia, au âinea, a3uvântul lui umnezeu $n caa lor şi e rănec reulat cu aceată âine9

ntr-un sat de frunte am numărat astă-vară douăzeci de cazane de fiert rac+ie şi oamenii se pre/ăte

să mai cumpere cinci. nsă n-am aflat )n )ntre/ satul nici o 7ilie. 'e lucru durerosC Despre nspunem că suntem sănătoşi când avem poftă de mâncare şi mâncăm ine. nsă când pierdem pode mâncare e semn rău, e semn de oală, iar când nu ne treuie mâncare, suntem /reu olnavi. nesocotiţii de noiC De am pricepe că această re/ulă se )ntâmplă şi cu sufletul nostruK Sufletul cviu şi ănăto are şi el poftă de mâncare ufleteacă, $şi cere şi el rana lui zilnică, $nă cânomul e atin de atare boală ufleteacă, $ncepe ă nu-i mai placă rana cea ufleteacă, n-apoftă de ea, n-o mănâncă, iar ufletul lui ete mort au, mai bine zi, omorât de foame, căci omnu i-a mai dat rană. 8, câte uflete mor $n aceată foame6

>oţi cei care urăsc 'uvântul lui Dumnezeu, toţi care se +rănesc cu pofte şi plăceri lumeşti poartă ei astfel de suflete moarte şi omorâte de lipsa +ranei sufleteşti.Evan/+elia de mai sus spune că ântuitorului @I -a făcut milă de loatăH (atei !", !"%. @*il*i ete de loată că n-are ce mâncaF &u vreau ă le dau drumul flămânziH & zicea isus (a!", !<%. ânuiorului Îi e milă şi a!i de cei care sau 'lămân!i după $uvânul lui Dumne!eu pusia acesei vieţi" ânuiorul %i plânge pe cei care %şi omoară su'leul cu 'el de 'el orăvuri" În pusia acesei vieţi pline de oravă su'leească8 glasul ânuiorului se audsrigând6 @!u unt âinea 0ieţiiF !u unt âinea cea 0ieFH Veniţi şi luaţi hrană şi viapenru su'leul vosruCJ 6uzi tu, dra/ă cititorule, acest /las:



AStrada *roitorilorB6$ stradă, aşa-numită AStrada *roitorilorB, este aici la Sibiu. Se c!eamă a croitorilor, dar n-avăzut decât un singur croitor, n capătul ei. 1m trecut de multe ori pe această stradă şi odată aapucat n vorbă cu un bătrân care locuieşte acolo54 *um se poate, moşule, l-am ntrebat eu, de se c!eamă strada aceasta a croitorilor şi numai usingur croitor aveţi n ea7(ătrânul mi-a răspuns aşa la această ntrebare54 Strada asta şi are numele, domnule părinte, din vremea de demult, de când era plină meşteşugari croitori. 0nsă acest meşteşug s-a stins n curgerea vremii/ oamenii au părăsit, rând prând, această meserie, nsă numele străzii a rămas şi pe mai departe până azi AStrada *roitorilor0n cele mai multe case din această stradă 4 zicea mai departe moşul 4 oamenii păstrează şi aunelte de croitorie5 foarfece, ace etc., ca o amintire din vremile când strămoşii şi părinţii lor ocupau de acest meşteşug6

6şa mi-a desluşit ătrânul istoria cu strada croitorilor şi eu aflu )n această desluşire un adânc )nţelcreştinesc. n vremile de demult, la )nceputurile creştinismului, viaţa cea creştinească era şi GmeserieM )n care toţi creştinii lucrau ne)ncetat şi minunate fapte şi lucrări de putere creştineas

ştiau să facă. 3ând citeşti, $n ?aptele )potolilor, depre viaţa celor dintâi creştini, rămâi uimdepre felul de viaţă pe care $l duceau ei. Bn toate zilele ei erau $n biericăF şi erau una ufletşi inima lorF !rau $n leătură frăţeacă, $n frânerea pâinii şi $n ruăciuni (?apte #, "#%.

nsă, )n cur/erea vremii, viaţa cea adevărat creştinească a slăit şi s-a stins mereu, )ntocmai cum sstins meseria celor din S*trada 'roitorilorT. Rând pe rând, creştinii au părăsit meşteşu/ul de a trăiviaţă adevărat creştinească$ le-a rămas )nsă numele de creştini. *e c+eamă numai oamenii de acreştini, )nsă cei mai mulţi au tot atât din viaţa cea creştinească cât mai au azi din croitorie oamencei din S*trada 'roitorilorT. *e păstrează şi azi uneltele de lucru9 foarfece, ace etc., )nsă nu m

lucrează nimeni cu ele, ci le ţin numai de amintire. 6şa se păstrează şi )n casa multor creştini semnsfinte şi scumpe9 cruci, icoane, cărţi, cu care creştinii de demult lucrau şi iruiau păcatele. 'reştinde azi )nsă nu mai lucrează cu ele, ci le ţin mai mult numai de amintire şi de podoaă.

5e treuie, cu adevărat, o )ntoarcere la )nceputurile creştinismului$ ne treuie revărsarea Du+u*fânt )n pustia vieţii sufleteşti de azi.

@Suflete al meu, de ce eşti mânit şi de ce mă tulburi9FH (3s. "#, <%6şa )şi )ntrea 3salmistul David sufletul său. Dacă aşa ne am )ntrea şi noi sufletul nostru, apsărmanul nostru suflet ar răspunde9 G Sunt mânit pentru că n-ai nici o ri=ă de mineF eu vorbe

şi tu n-auziF eu plân mereu şi ţie nu-ţi paă de lacrimile meleF mi-e foame şi nu-mi dai pâină mănâncF mi-e ete şi tu mă adapi cu alcoolFH

;ărintele Ioif Crifa, Câlcuirea evaneliilor duminicilor de pete a



2raian Dor! / Iisus a !is6 B*rângeţi 'ărâmiurile C

@upă ce -au ăturat, Iiu a zi ucenicilor Săi" Strâneţi fărâmiturile care au răma, ca ă ne piardă nimic6TH <Ioan C, ?D9

>otdeauna e ine ca omul să fie econom. >otdeauna e ine ca omul să aiă /ri2ă să nu risipeasnimic. 3umpătarea ete o virtute, iar economia ete o datorie a fiecăruia din noi. nsă )n vremu/rele sau )n drumuri lun/i şi prin locuri pustii este şi mai multă nevoie să strân/i şi să păstrefiecare fărâmitură spre a nu se pierde nimic. Drumul fiind lun/, locul fiind pustiu sau necazul ţinâ

multă vreme, nu uşor /ăseşti +rana de care ai nevoie. ar cei care nu ştiu să strân/ă sau nu ştiu păstreze, adesea, mor de foame (6mos 8, !#%.

3ând eram copil, meream adeea cu tatăl meu la pădure cu carul după lemne. ădurea fiindeparte, ne culam de pe la miezul nopţii şi tot meream până la prânz, iar $napoi a=uneaeara, pe la aprinul lămpilor. 3ând m-am du prima dată, după ce am $ncărcat $n pădulemnele $n car, ne-am aşezat ca de obicei ă mâncăm merindea din traită. 3um eu am răma urmă cu mâncarea, tatăl meu mi-a zi" !u mă duc ă prind boii la =u, tu ă trâni co=ile 'ărâmiurile , ă le pui $n traită şi vino6T

!u mă ăturaem bine şi am ândit" 3e ă mai trân la co=i şi 'ărâmiuri6TF Şi le-am arunccât am putut mai departe printre tufe. e drum $nă, merând pe =o şi prin căldură, am obocurând şi a $nceput ă-mi fie cumplit de foam3ând i-am pu lui tata că mi-e foame, el mi-a zi" 3aută $n traită şi ia ce ţi-ai trân acolo6T

!u am pu" &-am trân nimic de la mâncare6T



!l a zâmbit şi mi-a zi" )tunci rabdă, fiindcă n-ai acultat. )ltădată ă ţii minte*eream plânând, $n urma carului, deculţ, prin praf, abia târându-mă de foame. Bn ândmeu vedeam numai co=ile aruncate. ar am făcut cele mai finte leăminte că, oricât voi mai trpe faţa pământului, nu voi mai arunca nici o coa=ă de pâine şi nici o 'ărâmiură. 3red că nici am mai aruncat6F

3e la unele adunări du+ovniceşti am văzut mulţi tineri cu câte un carneţel )n uzunar, )n care )notau mereu şi cu /ri2ă /ândurile alese din voririle ascultate. Şi momentele plăcute din petrecerfrăţească )n care se ucurau atun'red că acesta este un foarte un oicei şi ar fi ine dacă toţi l-ar aveaK 5u numai cei tineri, dmai ales ei.

3e coperta unui astfel de carneţel am văzut scris9 Scoşuleţul cu fărâmituriTK 3este mulţi ani, cânpoate, vor veni vremuri de foamete du+ovnicească sau când cei care erau atunci de faţă nu vor mfi pe pământ, aceste fărâmituri adunate cu /ri2ă şi purtate cu dra/oste vor fi totdeauna o +rană care sufletul se va )ntări şi se va )nvion orice caz Gfărâmiturile M strânse atunci vor fi nişte plăcute şi scumpe amintiri, către care inima va )ntoarce totdeauna cu duioşie şi cu dra/, )mprospătându-şi puterea şi +rănindu-se din ele.

6şa ni-l putem )nc+ipui pe *fântul oan, tânărul ucenic al Domnului, totdeauna atent şi )nsemnândşi ine lucrurile făcute de ântuitorul şi cuvintele /răite de El. 6stfel se face că lui i-au rămas pânla adânci ătrâneţe atât de vii )n amintire, pas de pas şi cuvânt cu cuvânt, aşa de limpede şi aşa

puternic cele făcute de ântuitorul nostru. reţuiţi vremea de ar când aveţi meele $ncărcate rană duovniceacă şi bucurii ufleteşti din belşu.

:ândiţi-vă atunci că pot ă vină şi ani de foamete şi de ecetă duovniceacă şi adunaţi-vprovizii din timp6 (?ac. "!, "8%. ergeţi oriunde pueţi au!i $uvânul lui risosC )cultaţi catenţie şi cu intere fiecare cuvânt6 /uaţi bine eama la toţi cei care vor fi acolo şi la tot ce vă vpune trimişii lui 2rito6 Strâneţi-vă bine $n ând şi $n inimă tot ceea ce ete ale şi deoeb&u vă mai ândiţi la nimic decât la ata" ă trâneţi 'ărâmiurile6

Desc+ideţi-vă toate ma/aziile ca să vi le umpleţi cu lumină, cu descoperiri, cu impresii neuitateC

6veţi /ri2ă să nu pierdeţi nimic din cuvintele auzite de la DomnulC

1ăsaţi )n timpul acela şi somn, şi mâncare, şi orice treuri, ca să puteţi fi mereu cu /ri2a şi cu /ândacolo la tot ce vă va spune 4ristosC



ai târziu, când toate acestea vor fi trecute de mult, iar din cei de atunci vor mai fi numai câţiva spoate nimeni, pentru tine şi pentru alţii, tot ce ai adunat atunci vor fi ca nişte măr/ăritare de mapreţ şi ca o +rană de mare folos.

3entru că nu multă vreme va fi aşa de uşor de /ăsit +rană pentru suflet )n lumea asta. 3ustia e tmai uscată, iar drumul nostru poate fi )ncă lun/.

8, omnul şi *ântuitorul notru, 3are ne-ai $nvăţat şi ne-ai poruncit ă nu uităm nimic din cne-ai pu şi ă nu pierdem nimic din ce ne-ai dat, Ce ruăm ă ne dăruieşti o minte trează atentă la tot 3uvântul Cău şi o inimă primitoare la tot arul pe care ni-l dăruieşti $n locurile şi vremile de ar, prin lu=itorii arului Cău. 3a ă nu pierdem nimic, ci ă adunăm mereu tot ceece ne va fi de folo şi de lipă, nouă şi altora, pe drumul vieţii, până vom a=une )caă la Cin)min.

2raian Dor!8 din B 2rito - âinea noatr

2raian Dor! - Doamne8 ce sărac e-acela



Doamne, ce sărac e-acelacare pâinea lui nicicândnu şi-o-mparte ca s-alinefoamea unui mai flămândC

Doamne, cât de or e-acelace se uită numa-n 2osşi nu vede-n veci luminamântuirii lui 4ristosC

Doamne, cât de surd e-acelalân/ă care-atâta +ar cântă, c+eamă şi suspină,şi se roa/ă )n zadarC

Doamne, cât de ro e-acelacare-i lacom şi z/ârcit,care-şi poate-nc+ide mânadinspre semenul lipsitC

Doamne, ce-n/+eţat e-acelacare n-are-n sânul luinici o rază de iuirespre durerea nimănuiC

Doamne, ce pierdut e-acelace se vrea necredincios,căci, râzând, calcă-n picioare+arul său de la 4ristosC



Craian orz, 3ântări de

2raian Dor! - Din pragul %nserării



Din pra/ul )nserării privesc-napoi duios,ce scurtă mi-a fost calea umlată cu 4ristos$& aş vrea să cânt, dar astăzi )mi spune-un /ând durutce mult puteam & şi totuşi ce multe n-am făcutC

6 fost un timp la toate, dar timpul meu frumosl-am risipit adesea cu prea puţin folos$a fost un +ar oriunde, la fiecare pas,dar preţul lui cel unic )n pleavă mi-a rămas.'um mi-ar putea apune lumina azi de lând

de mi-aş vedea )n urmă un mers mai-nalt avândC'um mi-ar putea s-aştepte azi du+ul de cu dra/apropierea dulce de sfântul *lavei pra/C

, Dra/ isuse, >u eşti 6cel 'are-ai-mulţitfărâmele de pâine şi miile-ai +rănit$)mulţeşte-mi şi săracul vieţii mele dar,să nu-mi rămână 2ertfa şi lacrima-n zadar.

?ă-mi sufletul spre >ine de-al milei )n/er dus,fă-mi )n/erul iuirii )nsoţitorul *us,fă-mi )n/erul lândeţii apărător divin,căci altfel nu pot, Doamne, )naintea >a să vin.



Predici şi âlcuiri de mare pro'un!ime la Evanghelia %nmulţirii pâinilor - $e vrea risos de noi şi ce căuăm noi la Dumne!euF



MDoamne, facem orice, e;ecutăm orice porunci ne dai, numai nu ne pune să ne sc+imăm viaţaCH

Pr" $laudiu elean / Predică la Duminica %nmulţirii pâinilor G$lu98 1 aug" 4((H

>ranscript selectiv al predicii9

Mn numele >atălui şi al ?iului și al *fântului Du+. 6min.

*lăvit să fie DomnulC

Dacă aţi )nviat )mpreună cu 4ristos, căutaţi cele de sus, unde este 4ristos şi nu cele de pe pămânzice *fântul 6postol 3avel colosenilor. Litându-ne atenţi la minunea $nmulţirii acetor pâini şi altfel, la toate minunile pe care le face 2rito, putem ă vedem că umnezeul notru veşnivăzând că oamenii nicicum nu e pot ridica pre cele de u, S-a coborât !l pe pământ. S-coborât, a luat trup omenec, ca ă intre $n contact cu oamenii care şi-au $nci imţuri



duovniceşti. Şi ca ă poată fi ridicaţi oamenii pre cele cereşti, 2rito a trebuit ă facă lucruri pământeşti, omeneşti.

ncepând de la pildele pe care le spune, de e;emplu, El arată nişte )ntâmplări ale oamenilor ppământ, dar prin acestea vrea să le )nalţe mintea spre mpărăţia lui Dumnezeu, să-i ducă cu /ândla alte lucruri, la alte trăiri ale vieţii du+ovniceşti.

3rin )nmulţirea acestor pâini am văzut un astfel de lucru şi am văzut totodată că Domnul nostru is4ristos are oarecum IreţineriJ )n a săvârşi minuni )n sensul ca nu cumva oamenii să priceapă altcedintr-o minune.

0ă aduceţi aminte că atunci când era )n pustie, diavolul a venit la El să-1 ispitească spunându-9 din aceste pietre pâiniC şi Domnul refuză sau9 6runcă->e de pe >emplu, că >e vor prinde )n/eriiCDomnul iar refuză, asta vrând să arate că minunile nu se fac doar de dra/ul )ncântării oamenilodoar ca lumea să rămână cu /ura căscată şi să spună UE;traordinarCV. *unt multe minuni de felacesta )n lumea )n care trăim şi ca efect, vedem acelaşi lucru9 oamenii rămân cu /ura căscată & câdouă-trei zile, o săptămână şi după aceea uită de Dumnezeu.

Dunăoară, zicea cineva că unt oamenii foarte uimiţi de icoanele *aicii omnului calăcrimează. Şi $ntreba acet om duovnicec" @8are de ce nu e $ntreabă oamenii de clăcrimează icoanele9A Se duc aşa oamenii o zi, o ăptămână, o lună şi e uimec, e $ncină icoană, dar nu e $ntreabă decât foarte puţini de ce lăcrimează icoana *aicii omnului. &umca ă ne lae pe noi cu ura căcată9 i zicea omul aceta" @&u. *aica omnului plâne pentrȘfaptul că noi nu vedem viaţa duovniceacă aşa cum o vede eaA. lâne de durerea şi de păcateoamenilor, dar noi nu vedem decât minunea aceata pământe te, omeneşte. &u trecem dincolo ș

ceea ce e $ntâmplă material, fizic.

inunea aceasta a )nmulţirii pâinilor a fost ceva foarte asemănător cu asta. 5umai )nc+ipuiţi-vcinci mii de oameni, afară de femei şi de copii, asta )nseamnă, după mulţi teolo/i, că ar fi )nsemn)ncă vreo zece mii, deci vreo cincisprezece mii de oameni )n total, care toţi mănâncă din cinci pâişi doi peşti. are la răsti/nirea Domnului, la 2udecarea 1ui, unde au fost cei cincisprezece mii oameni care au mâncat din aceste pâini: 3entru că, dacă erau cincisprezece mii să stri/e acolU1asă-1 )n paceCV, n-aveau ce face nici 3ilat, nici mai-marii poporului, decât să-1 eliereze. Dar au fost. *au, c+iar dacă au fost, au stri/at )mpotriva Domnului.

n Evan/+elia după oan, după ce )nmulţeşte pâinile, )n capitolul <, Domnul pleacă. 6ţi văzut, pucenici, imediat după ce )mpart pâinile, )i urcă repede )n coraie. Eu m-am )ntreat de ce i-a alun/

aşa de repede. 3entru că ucenicilor, ei )nşişi )mpărţind aceste pâini inecuvântate, putea să li se urla cap mândria şi să zică9 Uăi, ce mari am a2unsKC 6m săturat cu cinci pâini cincisprezece mii oameni. 6cum ne putem lăudaCV. ar imediat cum a terminat minunea, omnul $i uie pcorabie" lecaţi de aici6, ca ă ne $nveţe şi pe noi că orice lucru bun am face, ă uităm repede. Snu cumva ă credem că noi, prin puterea noatră am făcut ceva.

După asta pleacă, aşadar şi ucenicii şi ântuitorul şi ne spune Evan/+elistul oan că a venit 'apernaum şi au venit și oamenii căutându-1 pe Domnul isus. Şi, /ăsindu-1 dincolo de mare, -zis9 Bnvăţătorule, când ai venit aici9 Şi Iiu le-a răpun și le-a zi" )devărat, adevărat zic vou

*ă căutaţi nu pentru că aţi văzut minuni, ci pentru că aţi mâncat din pâini și v-aţi ăturat.



apoi le zice" *âncaţi nu pentru mâncarea cea pieritoare, ci pentru mâncarea ce rămâne pviaţa veşnică şi pe care o va da vouă ?iul 8mului, că pe !l /-a pecetluit umnezeu Catăl.

6şadar, c+iar după ce mănâncă din pâini, oamenii l caută pe 4ristos pentru că şi-au săturpântecele. ar omnul zice" U&u ata am vrut !u ă vă arăt cu minunea ata6 &ici cu alminuni6 &-am vrut ă vă atur pe voi de pâine, ă vă atur tomacul, nici ă vă vindec doar bolil&-am vrut ă vă decid ocii doar ca ă nu vă plâneţi că unteţi orbi6 !u am vrut ă vă ar

tainele Bmpărăţiei lui umnezeu cele de dincolo6VDar să nu ne mirăm de mulţimea poporului evreu, pentru că c+iar un om )nţelept din poporul evrecade )n aceeaşi capcană a /ândirii lucrurilor )n mod pământesc9

5icodim mer/e noaptea la isus și cunoaşteţi discuţia Domnului cu 5icodim despre naşterea dnou. Şi, la un moment dat, când $i vorbeşte depre naşterea din du, &icodim Bi pune" oamncum poate ă fie aceata9 Şi Iiu i-a răpun" Cu eşti $nvăţătorul lui Irael și nu cunoşacetea9 )devărat, adevărat zic ţie că noi ceea ce ştim vorbim şi ceea ce am văzut mărturiim, dmărturia noatră nu o primiţi. acă v-am pu cele pământeşti şi nu credeţi, cum veţi crede cân

vă voi pune cele cereşti9

Litaţi-vă unde apare bloca=ul $ntre oameni i umnezeu. Cot ce ne dă umnezeu ne dă cu u ș

cop clar" ă ne ridice mintea, ufletul, inima pre !l, pre Bmpărăţia /ui şi noi vedem inver" tot ce ne dă umnezeu zicem" U), uite, ne-a dat pâine6 )cum avem friiderele pline, avem cu ne $mbrăca, ce bun e umnezeul notru6V ar ă ştiţi că nimic din cele pământeşti pe care ni la dat umnezeu nu ni le-a dat OdoarP pentru aceata. &i le-a dat ca ă $nţeleem bunătatea /cereacă, veşnicia /ui6

Ei, la fel se )ntâmplă şi cu )nmulţirea pâinilor. 6ceastă )nmulţire se aseamănă foarte mult prefi/urează foarte clar *fânta mpărtăşanie. 7unăoară, vedeţi /esturile pe care le face 4ristos9 pâinile, mulţumeşte, le inecuvântează, le frân/e și le )mparte. 1a fel face și la 'ina cea de tainmulţumeşte, inecuvântează şi le )mparte ucenicilor. 1a fel, )n Emaus, cu 1uca şi 'leopmulţumeşte, inecuvântează şi le frân/e.

ărinţii Diericii pun mai mult" că cele cinci pâini arată foarte limpede că omnul vrea ă$mpărtăşeacă pe oameni cu trupul și cu ânele /ui, pentru că cele cinci pâini ar fi imbolcelor cinci imţuri omeneşti, iar cei doi peşti J şi vă aduceţi aminte că $n epoca primară peşteera unul dintre cele mai importante imboluri creştine J arată că 2rito $i $mpărtăşeşte p

oameni și cu viaţa Sa dinainte şi cu viaţa Sa de după Bnălţarea Sa la ceruri. )dică omnul vreă arate că !l ete tăpân şi aupra vieţii şi aupra morţii. Şi Sfânta Bmpărtăşanie vrea ă n$nalţe nouă şi trupul și ufletul pre cer. Bmpărtăşania Bl leaă pe 2rito de noi, prin faptul cCrupul şi Sânele Său unt şi $n noi, iar când !l va $nvia va putea ă e lee de )cet Crup Sâne al Său din noi și ă ne $nvieze și pe noi pentru a trăi viaţa cea veşnică.

Dar uitaţi-vă cum oamenii au transformat c+iar şi acest lucru )n ceva pământesc9 vin oamenii mpărtășanie şi iau *fânta mpărtășanie ca pe ceva pământesc.



Cocmai de aceea aş vrea ă $nţeleem că viaţa lui umnezeu nu ete o viaţă cu reuli O$n en dproceduri fi>e şi neapărat e>terioare de dobândire a mântuirii, reţete, n.n.P. e multe ooamenilor le-ar fi foarte implu ă li e pună" UomWle, citeşte $n fiecare zi o oră din ScripturCe roi $ncă o oră, te duci şi te $mpărtăşeşti şi mântuirea ţi-e rezolvatăFV &u ata vreumnezeu ă facă, nişte roboţei teleidaţi pe care ă-i ducă $n Bmpărăţia lui umnezeu, ci !vrea ă ne cimbe nouă viaţa total. Şi oamenii parcă numai ata nu vor6 oamne, facem orice>ecutăm orice porunci ne dai, numai nu ne pune ă ne cimbăm viaţa6 entru că a

$neamnă ca tot ă trăieşti de aici $nainte cu 2rito. e multe ori oamenii zic" Uăi eu mă duc Dierică6 Lnde reşec9 &u curvec, nu mă $mbăt, nu fumezF Lnde reşec9V :reşim pentru nu avem viaţă $n noi, nu trăim cu adevărat $n toată plenitudinea viaţa $mpreună cu 2ritopentru că vedem și noi lucrurile acetea ca nişte teleidaţi. oamne, noi am e>ecutat ceea ne-au pu părinţii. ar $n viaţa noatră, $n inele notru, $n inima noatră, cât de drai ne ulucrurile acetea9

itaţi-vă la cei cinci mii de oameni, a )i lăudăm, a )i criticăm9 de dimineaţa până seara 1-aascultat pe 4ristos și nu s-au plictisit şi noi putem să zicem UDoamne, acum e seară, sunteflămânzi, n-am mâncat nimic de azi dimineaţă, lasă-ne să mer/em acasă să mâncămVV, dar ei n-a

zis nimic, ci ucenicii au venit şi au spus Doamne, sloozeşte-i. *au /ândiţi-vă la 3etru, acov şi ope muntele >aorului9 Doamne, ine este nouă să fim aici. *ă facem trei colie, nu mai plecăm aici. De câte ori v-aţi /ândit aşa la *fânta 1itur/+ie9 U0reau să nu se mai termine 1itur/+ia astaC simt ca )n Rai aici şi nu vreau să se mai termineCV:

ar acete lucruri e $ntâmplă nu din cauza lui umnezeu, nu din cauza lui 2rito, că !l araltfel, că n-ar fi $n aceeaşi trălucire ca pe muntele Caborului, că nu ar avea aceeaşi putercuvintele Scripturii, nu-i din cauza /ui6 ! din cauza noatră, că ocii noştri -au $ncduovniceşte şi noi vedem numai lumeşte. entru că untem prea leaţi de lucrurile acete

pământeşti, materiale, prea ne-am leat inima de ele. De aceea zice *fântul 6postol 3avel9 Daaţi )nviat )mpreună cu 4ristos, căutaţi cele de sus, nu cele de pe pământC 3rea mult căutăm cele pe pământ. '+iar şi )n cuvintele pe care le ascultăm, vrem să ne delectăm mintea cu lucruinteli/ente, cu filosofii e;traordinare. *ă ştiţi, c+iar și e;plicaţiile acestea, dacă nu ne provoacăviaţa adevărată, la sc+imarea vieţii noastre, nu sunt de nici un folos.

>ocmai de aceea ântuitorul *e )ntristează când le spune9 *ă căutaţi pentru că v-am dat pâinev-aţi ăturat. 7a )n altă parte ne spune Evan/+elistul IoanJ că au venit oamenii și au vrut să-1 facu forţa re/e. 3ăi cui nu i-ar plăcea un re/e care toată ziua să le dea de mâncare /ratis, să le dani, să le )mpartă de toate, iar oamenii să stea liniştiţi la casele lor, fără vreo suferinţă, fără vr

oală, fără vreo durere, fără foame sau sete sau fri/, fără nici o prolemă, ei doar stau liniştiţi acasDar ce le/ătură mai era )ntre om și Dumnezeu dacă aveam de toate: !i, 2rito nu vine nici târpeacă foamea de pe pământ, nici friul, nici boala, nici uferinţa, ci vine ă ne $nveţe cum trecem prin ele şi ă vedem Bmpărăţia lui umnezeu dincolo de ele. 0ine ă ne decidă ocufleteşti ca ă neli=ăm lucrurile pământeşti, ciar ă râdem de ele.

Picea preasfinţitul rineu9 Gmul credincios cu adevărat poate să râdă )n faţă şi morţii.H 3oate să-ată 2oc de moarte, zicându-i9 nde-ţi este, moarte, oldul tău: 'ă 4ristos te-a iruitC *fântul 3avzicea9 entru mine a muri ete un câşti. 'âţi dintre noi putem să zicem lucrul acesta: Şi as

pentru că relaţia noatră, leătura noatră cu umnezeu e prea formală. Inima noatră nu



leată trân de umnezeu au nu e mai trân leată de umnezeu decât de lucrurile acetepământeşti. e aceea primii creştini Bl iubeau pe umnezeu mai mult, pentru că nu aveau atâtecâte avem noi. 8ricine iubeşte caă, părinţi, fraţi, urori, oţie, copii mai mult decât pe *ine, nete vrednic de *ine. e aici pleacă trăirea noatră $n Dierică, viaţa adevărată cu umnezede la cimbarea noatră. 8amenii e $mpărtăşec cu Crupul și Sânele lui 2rito, dar nu mtrăiec Bmpărtăşirea. Bmpărtăşirea e vitală pentru mântuire, dar efectele ei trebuie ă e vadă şi viaţa ta, trebuie ă e vadă cum ard pinii și mărăcinii păcatelor și patimilor.

Ei, prefi/urarea acestei >aine a fost provocarea oamenilor la viaţa adevărată. entru a te put$mpărtăşi trebuie ă crezi, ă-ţi aprinzi inima cu cuvântul lui umnezeu, după aceea ă mărturieşti, ceea ce e iar o umilinţă, ă te povedeşti şi ă-ţi recunoşti păcatele $nainteduovnicului e o umilinţă, o merenie, iar plecându-te $n modul aceta eşti provocat ă cimceva. e multe ori merem la povedanie cu inima trână că lucrurile acelea le-am mai pu data trecută. Şi tocmai acet lucru ne provoacă ă ne trăduim ă nu mai facem păcaterepective. Sau ândindu-ne cu cutremur la importanţa Sfintei Bmpărtă anii, dacă unte ș

conştienţi că noi ne unim cu 2rito, nu mai putem ă luăm Bmpărtăşania oricum, ci unteprovocaţi la cimbarea vieţii. 8r, dacă omul tă linişt şi teleidat pe linia lui şi doar e>ecu

lucruri, a=une la o tare de omnolenţă, de adormire, $n care untem mulţumiţi cu noi $nşine, cnoi facem lucruri bune. Şi e poate ă nu facem lucruri rele6 ar naşterea din nou ete un proccontinuu $n care omul e luptă. Bn viaţa duovniceacă ete ca $ntr-o mla tină" dacă nu dai d ș

mâini şi din picioare ă urci şi ă ieşi afară din păcat, cobori6

Deci, c+iar dacă ne-am curățit, c+iar dacă ne-am sfinţit, c+iar dacă ne-am )mpreunat cu 4ristoc+iar dacă 1-am primit )nlăuntrul nostru, nu putem să zicem UAata, Doamne, am terminat toalucrarea noastră de mântuireV. De aceea vine şi )n Evan/+elia de astăzi şi le spune ucenicilor9 ale voi ă mănânce. Dacă putem da mai departe un cuvânt care ne-a intrat )n inimă, o voră ună,

facem atât cât putem, ceea ce ne pricepem, dar s-o facem ca pentru DumnezeuC6ş vrea să )nc+ei cu o poveste despre darul pe care-l avem fiecare, despre taina aceasta pe carepurtăm )n noi.

Se pune că era un acrobat care toată viaţa lui n-a ştiut ă facă altceva decât ă facă tumbe, ă dea pete cap, ă tea $n mâini, ă e =oace, ă =onleze cu bilele şi toate cele pe care le facircarii. Şi, $ntr-o zi, i-a venit lui ândul ă e linişteacă cumva. &u că nu-i plăcea ceea ce făcedar -a ândit că trebuie ă e apropie mai mult de umnezeu. Şi ândindu-e la ata, $ntr-o zi $ntâlneşte cu un căluăr.

Iar căluărul $i propune" U2ai ă facem cimb6 Cu te duci $n locul meu la mănătire, eu mă d$n locul tău la circ6V

3ând a auzit omul notru, foarte bucuro" Uăi ata-i tot ce căutam6V

Intră $n mănătire acolo şi toţi căluării e trăduiau ă facă ceva duovnicec. Stare ul criaț

carte depre virtuţile *aicii omnului. )lt căluăr copia frumo, calirafic, tot ce cria tareţu)ltul e pricepea la pictură şi picta icoane frumoae cu *aica omnului şi cu 2rito. )lţii

fiecare zi făceau lu=bă şi e ruau şi cântau $n cintea lui 2rito şi a *aicii Sfinte. 8mul not



nu ştia ă facă nimic, nu ştia ă citeacă, nu tia decât ă facă tumbe. Şi atunci tareţul i-a d șacultare ă cimbe lumânările, ă cimbe apa la flori, ă facă curăţenie, ă şteară de pr$ncoace şi $ncolo. Şi, $ntr-o zi, ăeşte la ubolul mănătirii o capelă părăită, plină de praf. făcând acolo curăţenie dă pete o icoană a *aicii omnului.

Şi după ce o curăţă cade $n enunci şi e roaă" U*aică reacurată, uite, eu nu ştiu ă te lauaşa cum te laudă căluării aceştia pricepuţi şi intelienţi. Bnvaţă-mă şi pe mine cum ă-/ laud p

umnezeu6VŞi atunci $i vine un la din icoană" U?ă ceea ce ştii6V U3um ce ştiu9 !u ştiu ă fac numacrobaţii6VU)ta fă6V Şi $ncepe acrobatul notru ă facă tumbe $n faţă icoanei, ă e =oace cbile şi ata făcea $n fiecare zi, ciar văzând uneori că runcul din icoană zâmbea $n colţul urla toate tumbele pe care le făcea el.

!i, dar unul dintre căluări, că deaupra e ţinea lu=bă, aude ălăie =o şi e duce şi-l vede pacrobatul notru că face tot felul de tumbe, acolo, $n faţa icoanei *aicii omnului. Şi e ducrepede ă-l pâracă tareţului.

Iar tareţul zice" U*ăi, nu cred, nu e poate ă facă el cu atâta neimţire $n faţa icoanşmecerii dintr-atea9 2ai ă-l urmărim6V

Se acund după un tâlp şi-l urmărec. !i, $ncepe omul notru i a doua zi ă facă la fel, tumb ș

runcul zâmbea $n icoană şi când ă iaă iar tareţul şi ă trie la om ă e opreacă, ă nu facde ruşine omenirea $n faţa *aicii omnului, numai vede că *aica omnului e dă =o dicoană şi cu marama ei $i ştere broboadele de udoare acrobatului. Şi atunci a priceput tareţul şi a tat de vorbă cu el şi l-a $ntrebat" Ue câtă vreme vii tu aici9V

8mul notru zice" U&u mă aluna, părinte din mănătire, că eu nu tiu ce ă fac. )ta mi-a p ș

*aica omnului, ă fac ce ştiu eu şi atâta ştiu ă fac.V

Şi a priceput şi tareţul şi ata ă pricepem şi noi, că umnezeu ne cere fiecăruia ă facem ceece ne pricepem cel mai bine, dar ă facem ca şi cum am face pentru 2rito.

cenicii aveau doar cinci pâini şi doi peşti. 5oi avem fiecare câte puţin, cred că nimeni nu poate spună că nu are c+iar nimic, că Dumnezeu ne-a dăruit fiecăruia câte ceva, măcar o voră unmăcar o mână cu care să mân/âiem sau să şter/em sudoarea de pe fruntea cuiva, măc

recunoștința noastră faţă de semenii noştri, să ne ru/ăm )mpreună cu cineva dra/, c+iar să facemmâncare ună, c+iar să ştim să facem curăţenie. *ă le facem ca pentru 4ristos pentru semenii noşşi atunci cu si/uranţă că Dumnezeu nu numai că va primi darul nostru, ci El )nsuşi *e va coor) șiva )nmulţi şi ne va face să petrecem aici, pe pământ, )n mpărăţia lui Dumnezeu şi după aceea, dupce vom trece pra/ul morţii, nu va fi pentru noi decât o sc+imare de vedere. 6min.

*lavă >atălui şi ?iului şi *fântului Du+. 6minH.



Pr" $iprian .egreanu G$lu9H - Predică la Duminica a 0-a după Rusalii G4(4H

Mn numele >atălui şi al ?iului şi al *fântului Du+. 6min.

*untem )n Duminica a opta după Rusalii, a )nmulţirii pâinilor. 6ceastă Evan/+elie a )nmulţipâinilor se aminteşte )n fiecare dintre cele trei Evan/+elii sinoptice, de la atei, arcu şi 1uca şifiecare sunt diferite nuanţe, cu mici mărunţişuri importante mai mult la una, mai puţin la alfiecăruia după cum i-a dat Du+ul lui Dumnezeu să reţină sau să scrie. 6cum avem momentul de atei şi nu m-aş opri să voresc numai despre minunea )nmulţirii pâinilor şi peştilor şi nici

adunării celor douăsprezece coşuri, ci mai mult m-aş opri la primele versete ale acestei Evan/+eliide fapt, la capitolele !-!", cele de dinaintea acestei Evan/+elii. Şi ni se spune la atei ântuitorul voreşte mulţimilor )n multe pilde despre mpărăţia 'erurilor9 )emănatu-Bmpărăţia 3erurilor cu un năvod aruncat $n mare care adună şi peşti mari şi peşti mici şi peşbuni şi peşti răi şi năvodarul trae la mal năvodul şi $mparte şi departe peştii şi-i pune pe cbuni deoparte şi pe cei răi deoparteF şi toate celelalte9 )emănatu--a Bmpărăţia 3erurilor cu uom căutător de perle şi care ăeşte o perlă de mare preţ şi e duce acaă şi renunţă la toate aale pentru aceată perlă de preţ.

Şi toate celelalte pilde pe care, )n mare parte, le ştiţi.

Şi, după ce spune aceste pilde, pleacă de acolo, intempestiv, pleacă. 5iciodată ântuitorul n-a avun sfârşit prelun/it )n care să fie nevoie să se roa/e oamenii de El să plece, )n afară de ţinut/adarenilor, unde locuitorii -au spus9 eşi din pământul nostruC Deşi n-a stat acolo mai mult câteva ore. 5iciodată nu 1-au ru/at oamenii să plece, toţi ar fi vrut să mai stea şi El n-a stat,plecat. După aceea *-a dus )n ţinutul *ău, )n 5azaret şi a vorit )n templu şi mulţi n-au crezut )n Eiar El le-a spus9 &u ete prooroc necintit decât $n patria a şi $n caa a şi $n pământul ăucelelalte$ şi de acolo a plecat cu corabia, a auzit că Ioan Dotezătorul a fot omorât de Irod şitrecut de cealaltă parte a mării ca ă Se ducă şi ă Se linişteacă inur $ntr-un munte, ă S



roae inur, ă tea $n noaptea aceea inur. Şi mulţimile, văzând de departe pe unde a mecorabia, au ocolit *area Ciberiadei, care era, de fapt, un lac, detul de mic $ncât e putea vedede pe o parte pe cealaltă şi au a=un la !l, unde a coborât din corabie. Şi !l, văzând mulţimile,S-a făcut milă de ele şi a $nceput ă le vorbeacă, ă-i tămăduiacă. Şi -a $nerat, iar, fiindeparte de orice at, au venit )potolii şi au zi" oamne, laă-i ă plece, că e pre eară şi unflămânzi şi $netaţi şi nu ete nici o localitate prin apropiere ă e ducă ă ăeacă de mâncape undeva. Şi de aici tot ceea ce se )ntâmplă mai departe.

ar ă ne $ntrebăm" de ce a plecat 2rito, de ce a vrut ă Se acundă, de ce a vrut ă Se duc$ntr-un loc putiu şi ă Se roae acolo, ă Se $ninureze9 3are a fot motivul9 Bnvăţătuapotolică, a Cradiţiei şi prin ea, ărinţii ne $nvaţă că unt trei mari motive pentru care, eneral, *ântuitorul pleca, Se $ninura, fuea, nu tătea cât ar fi vrut oamenii ă tea. 3el mimportant motiv ete acela că umnezeu dădea timp şi vreme oamenilor ă aimileze, primeacă cuvântul /ui. 3uvintele /ui erau tari J 3el ce are ureci de auzit, ă audă J erapentru urecile ufletului, erau pline de viaţă, erau cuvinte care cimbau ufletul, dacă oamenle-ar fi urmat. !ra ca o mâncare tare pe care o dai unor bebeluşi, trebuie ă $i laşi mult timp metece ca ă poată $niţi. !rau nepreătiţi oamenii au foarte puţin preătiţi, deşi umneze

Se trăduie cu ei milenii la rând ă-i preăteacă ca ă poată primi aceată $nvăţătură, prprooroci, prin $neri, prin toată $nvăţătura, prin /ee, prin toate pildele, prin tot ce a făc*ântuitorul, prin toate $ncercările prin care a trecut, S-a trăduit ă-i preăteacă pentru aceaprimire a !vaneliei.

Ioan Dotezătorul $nuşi a fot unul dintre cei care a preătit aceată cale, $n fapt IoaDotezătorul nu a preătit atât calea lui 2rito pe pământ, vremelnică, ca ă-i facă /ui muşoară propovăduirea, nu $n enul aceta, ci mai mult a preătit ufletele oamenilor ca ă poaprimi şi ă e poată bucura de $nvăţătura cea dumnezeiacă, care era mântuitoare. )cea

$nvăţătură renăştea ufletul, decidea porţile Eaiului, face din nou veşnic ufletul omenec capână atunci cădea $n şeol şi cobora ca $ntr-un fel de moarte duovniceacă, nu avea ieşire pumnezeu, pre tămăduire duovniceacă.

?aţă de propovăduirea lui 4ristos cea renăscătoare de suflet, cea a lui oan 7otezătorul era mult mmică, mult mai )n/ustă, mult mai slaă. De aceea zice9 !u nu unt vrednic ă-I dezle cureau$ncălţămintelor. !u vă botez pe voi cu apăF. n primul rând era vora de otezul sufletului, careconverteşte, se )ntoarce spre Dumnezeu$ acum doar se prefi/ura acea )ntoarcere, acea convertirprin oan. 1a 4ristos c+iar se )ntâmpla, c+iar se primea )nvăţătura cea adevărată şi omul putea renască, să se nască )n Dumnezeu din nou, să fie veşnic, se desc+ideau căile cele fără de +otar a

sufletului, sufletul e făcut fără de +otar )n cele ale vieţii, el poate primi )n sine viaţa cea fără de +ota lui Dumnezeu, pe care o pierduse, iar prin 4ristos din nou se poate doândi aceasta.

Deci unul dintre motivele pentru care 4ristos *e )nsin/urează de lume este acela că lasă timsufletului omenesc să asimileze ceea ce a auzit, să stea puţin cu sine, să se /ândească. 5u ooseşpeste măsură omul prin a-i spune ne)ncetat, prin a-l ate la cap. Şi ştiţi bine, orice lucru, oricât bun şi de deoebit ar fi au o melodie e>cepţională pe care o aculţi de multe, multe ori, a=uni nu mai imţi nimic, nu-i mai vezi valoarea, nu-i mai vezi frumueţea, ciar devine oboitoare nu mai vrei -o auzi. )şa şi umnezeu are ri=ă de neputinţa ufletului omenec de a nu pute

primi de acum totul, ne-ar da val pete val umnezeu, dar omul nu poate primi decât cu pipet



cu linuriţa, aşa că umnezeu $i dă tainic ufletului omenec acet timp. &u-l oboeşte pemăură nici cu cele mai frumoae $nvăţături, nici cu cele mai $nalte cuvinte.

Şi mai are un motiv Dumnezeu pentru care face acest lucru9 faptul că are )ncredere )n sufletomenesc, )n om, iar taina mântuirii omului nu se face numai prin Dumnezeu, ci are două aspecte9 csuiectiv şi cel oiectiv. ântuirea oiectivă )nseamnă că Dumnezeu face totul din partea *oiectiv noi suntem mântuiţi, pentru că Dumnezeu a făcut pentru noi tot ce se putea face. Dar e;is

şi mântuirea suiectivă, adică nu se poate ca fără participarea ta să te mântuieşti, mântuir)nsemnând primirea, )nţele/erea cuvântului lui Dumnezeu şi )ncercarea de a-l urma, primirea lDumnezeu ca şi cale, ca şi viaţă, ca adevăr. 6ceasta este mântuirea sau cel puţin, )nceputul ei.

umnezeu, $n toate, până şi la facerea lumii, unde a conlucrat cu omul la facerea animalelor, catât mai mult umnezeu $l laă pe om ă fie mântuitor al propriului lui uflet# nu numumnezeu ete 3el care mântuieşte ufletul omenec, ci răpunde şi omul din partea luumnezeu vrea o relaţie peronală cu omul, vrea ca omul ă răpundă da au nu, vreau au nvreau, $l laă ă aleaă, $i dă timp, $i dă vreme, are $ncredere $n el, aşteaptă răpunul lui draotea dumnezeiacă, nu zice" U&u contează că nu *ă iubiţi şi nu *ă vreţi, eu vă iau c

*ine6V, nu face aşa, ci vrea şi draotea omului, cu multă, multă merenie şi durere şi nu fanimic pete libertatea omului.

Deci un alt motiv al acestea plecări, al acestei )nstrăinări a lui Dumnezeu este nu numai că-i dă timomului să rume/e, să primească cuvântul, să-l asimileze. Dar nu numai cuvintele, ci şi minunile pcare le făcea 4ristos. 0ă daţi seama, un om firesc, care n-a văzut o minune, ca mulţi dintre no)ncepând de la )nvieri de morţi până la lucruri /reu de crezut oc+ilor, acestea sunt /reu de asimilnici nu ştii cum să le iei, eşti tulurat zile )ntre/i, poate tulurat )n sens un, cum zice *fânt5icodim 6/+ioritul, ai ine un răzoi un decât o pace rea, deci o tulurare ca un răzoi un

sufletului şi această tulurare ună aduce )ncetul cu )ncetul pacea sufletului, pacea cea ună, nu cde dinainte, pacea morţii, pe care vrem s-o doândim printr-o /ândire pozitivă depărtată Dumnezeu, care nu rezistă mult. 3acea cea ună e /reu de asimilat de un suflet care doândise deo a doua fire, a păcatului, prin oicei. 3ăcatul e o a doua fire pentru sufletele noastre, /esturinoastre au devenit formale, prefăcute.

itaţi-vă la animale, ele sunt fireşti, dar /esturile noastre, foarte multe, de la a clipi sau a mişcmâna, ascund )n sine multă mândrie, multă părere de sine, multă aşteptare vizavi de ceilal'uvintele noastre au devenit prefăcute, deşi ele au fost create pentru ca noi să mărturisim ceea am vrea, ceea ce simţim, dar noi am a2uns să folosim cuvintele ca pe un mi2loc de prefăcătorie, de

ascunde adevărul. >oate ale omului arată că a devenit prefăcut, că a devenit privelişte de râsdemonilor. *ă ştiţi că )n faţa unui asemenea om, care nu mai are sinceritate )n ceea ce face, caupărerea celorlalţi, care are o relaţie cu Dumnezeu de tip terorist9 UDacă nu faci aia, mă lepăd >ineCV, sufletul omenesc nu numai cu ceilalţi devine prefăcut, fals, se )nrăieşte, ci şi faţă de sin)nsuşi se ascunde, se preface, /ândurile proprii lucrează ca să )l ascundă pe om de sine )nsuşi. Darcu Dumnezeu facem la fel.

6ici se vădeşte toată urâciunea omului, )n care noi zicem că ne-a adus diavolul, dar noi am cooperde fapt. 6şa cum la mântuire omul nu se mântuieşte si/ur, dar nu-l mântuieşte numai Dumnezeu,

e o )mpreună-lucrare )ntre om şi Dumnezeu, aşa şi pentru căderea şi decăderea omului nu e num



diavolul de vină, ci el are lucrarea lui, )n/ăduită de Dumnezeu, cât timp )i e )n/ăduit, dar aparticipat şi noi, am conlucrat, de multe ori poate că lucrarea noastră a fost mai serioasă şi madâncă decât a diavolului, pe care poate de multe ori Dumnezeu l-a oprit şi a stat )mpotriva lui. Şi ştiţi că Dumnezeu nu-l lasă pe diavol să lucreze )mpotriva noastră şi să ne ispitească mai mult decsocoteşte El că )i e folositor omului. n anumite situaţii e folositoare ispita care vine din partdiavolului, ne trezeşte, ne )ntoarce cu /ândul spre Dumnezeu. >ot ce permite Dumnezeu e pspecial, ca medicament pentru situaţia aceea a noastră. ar dacă ne-a iruit diavolul, ne-a iruit rău

ne-a transformat )n răi, am devenit cum nu se cuvine să devenim, ne-am transformat firea )n răaceea a fost conlucrarea noastră cu ceea ce Dumnezeu a )n/ăduit, cu măsura pe care a pus-o,conlucrare ne/ativă )n care noi am adău/at otravă peste otravă, am făcut multe alte răutăţi care dus la otrăvirea sufletului şi la )molnăvirea lui.

3ât de real, cât de firec trebuie ă fi fot 2rito6 &u e trecura $n patele /ui nici un fel dprefăcătorie, nici un fel de mândrie, n-avea de ce, umnezeu nu Se preface6 !l n-are nevoie dcinte de la om# Se bucură dacă omul Bl cinteşte, dar nu are nevoie, nu duce lipă, e depl$mplinit $n Sine, cum şi omul ar fi, dacă ar trăi $n umnezeu. 3ât de firec trebuie ă fi foumnezeu, dacă Sfinţii de pete veacuri, care I-au urmat, au fot atât de cutremurători $n fa

oamenilor. 'ele mai urâte caractere, cei mai )nvârtoşaţi duşmani s-au plecat )n faţa unor asemenc+ipuri sincere, clare, desc+ise, )i durea prezenţa acestor oameni, care erau c+ipul lui Dumnezeu.

! atât de reu ă te $ntâlneşti cu umnezeu şi ă poţi procea, totuşi, aceată $ntâlnire# durează te aduni, ă-ţi vii $n fire, ă-ţi dai eama cu 3ine te-ai $ntâlnit, ă $nţelei aceată $ntâlnire, ceai văzut, de la cele mai mici la cele mai mari eturi. Era /reu lucrul acesta, /ândiţi-vă la Pa+e6cesta 1-a c+emat )n casa sa, pentru că numai pretenţia simplă a lui Dumnezeu9 6stăzi voi veni casa ta l-a dezarmat9 UDa, Doamne, cum să nu:CV. 5u se ştie să fi zis Dumnezeu acolo, )n casa lPa+eu, vreo predică deoseită, vreun cuvânt, că s-ar fi scris, că doar despre predica de pe munte

au scris pa/ini )ntre/i. Dar de la cele mai mici /esturi ale lui 4ristos până la felul cum )l privea l-acutremurat atât de mult pe Pa+eu )ncât, numai văzându-1 pe 4ristos şi văzându-se şi pe el, ca pecaricatură, cum a2unsese, )n ce +al, a fost ca şi cum tu eşti o candelă care se stin/e, sfârâie )mprăştie un miros urât, deşi te crezi luminos şi frumos, )nsă văzând dintr-o dată o candelă aprinscu foc mistuitor, )ţi dai seama ce eşti şi te )ntrei ce pedeapsă să-ţi iei. 6sta l-a făcut să zică9 a2umătate din averea mea o dau şi dacă am nedreptăţit pe cineva cu ceva )ntorc )mpătrit, adică evrut să-şi ia asupra lui cea mai mare pedeapsă ca să se vindece, pentru că a )ntoarce )mpătrit cevfurat era cea mai mare pedeapsă )n 1e/ea vec+e. Şi-a ales cea mai /ravă pedeapsă ca să a2un/ă acum se vedea )n o/linda care era 4ristos şi care-l arăta a fi )n/rozitor de urât. eci cât de reu, dcât de minunat era ă fi alături de 2rito, $n prezenţa /ui, $n tot firecul acela dumnezeie

neurâţit de mândrie şi de comple>e şi de frici şi de neputinţe. Şi pentru aceata avea omul nevode linişte, pentru a e aduna după $ntâlnirea cu umnezeu.

ar al treilea motiv pentru care Dumnezeu ne oferă timp şi vreme şi *e retra/e este acela despre ca*fântul oan Aură de 6ur şi toţi 3ărinţii ziceau că, dacă urmărim cu atenţie, )ntotdeauna după Dumnezeu *e ascunde de oameni, după aceea face mult mai multe minuni şi mult mai mari. Caşa, S-a acun de mulţime şi S-a du pe munte ă Se roae şi a dat drumul ucenicilor pe matocmai ca ă rămână inur, dar a trebuit ă vină la ei pe apă după aceea, căci e pornie furtunpe mare, iar ei -au minunat şi au zi" Cu eşti ?iul lui umnezeu6 când /-au văzut că umblă p

mare, că $l ridică pe etru din apă. eci tocmai atunci, după $ninurarea /ui, parcă e $ntâmp



minuni mai mari. Şi aici, vrând să se )nsin/ureze, au năvălit mulţimile şi a făcut minuni şi mmari, s-au )nmulţit cinci pâini şi doi peşti la peste zece mii de oameni, minune care s-a )ntâmplat pentru că a voit El & că nu a voit nici o minune )n mod special, n-a venit cu un set de minuni, )ntotdeauna s-au făcut pentru că omul e neputincios$ aici, de e;emplu, oamenii nu aveau mănânce.

*pun 3ărinţii că prin aceasta ne arată Dumnezeu că atunci când omul se va )nsin/ura, se va ascund

făcând faptele une pentru ceilalţi, ru/ându-se pentru ceilalţi )n ascunsK & că pentru cine *e duc4ristos să se roa/e: are pentru *ine numai, ca om: 5u, se ru/a pentru lumea )ntrea/ă, pentru omEra sin/ur, dar a fost un moment, atunci, )n /rădina A+etsimani, când El, cu sudoare de sân/e, ru/a pentru toată lumea şi primea pa+arul păcatelor lumii )ntre/i şi )n ru/ăciunea 1ui spune9 Caunde *ă duc !u ă fie şi aceştia, pe nici unul ă nu pierzi , deci, de fapt, ru/ăciunea era pentceilalţi, pentru lumea )ntrea/ă, pentru cei care se vor uni cu ElC Deci El *e ducea să facă o fapună, dar )n tainăC Şi aceste fapte pe care le făcea pentru ceilalţi, de dra/ul celorlalţi, le făcea numpentru că era nevoie, că omul era )nsetat sau olnav sau necă2it, dar dacă se putea să nu le spunimănui, cum le-a spus celor doi ori9 *ereţi şi nu puneţi nimănui , deci dacă putea să ascunaceste lucrări, le ascundea, nu forţa liertatea nimănui cu ele. 'u atât mai mult cu această faptă

ru/ăciunii, aceasta c+iar că se poate face de unul sin/ur, )n ascuns şi El n-o arăta nimănui.

Xic ărinţii că ata ne $nvaţă că atunci când vom face binele pentru celălalt $n taină, $ncepând la ruăciune la orice altceva, nu numai că umnezeu nu va uita aceata, ci va face prin noi mmari minuni, va lucra cu noi lucruri minunate după aceea. Xice Sfântul &icolae 0elimirovici c2rito, prin aceata, S-a $ntâlnit cu toţi oamenii lui umnezeu de pete veacuri, cu toţi cei ca-au ruat pentru ceilalţi, care şi-au pu ufletul tainic pentru ceilalţi şi i-a co ca pe o cetate vârful muntelui, ca un feşnic i-a pu u ă vadă toată lumea şi din mi=locul şi din adâncputiurilor i-a co $n faţa lumii $ntrei. eci nimic nu rămâne acun, nici măcar $n veac

aceta nu va rămâne nerăplătit de umnezeu.Deci acesta este un alt motiv pentru care Dumnezeu *e retra/e )n taină, tocmai ca să ne )nveţe ru/ăciunea, )n primul rând, se face )n ascuns şi nu ne lăudăm cu ea şi rămâne, până la urmă, o relapersonală cu Dumnezeu, unică, deoseită, pe care nu treuie s-o vădim nimănui. )şa cum o relaţde draote $ntre oţi au $ntre prieteni, o relaț ie inceră, nu e pune pe arduri, ci e ceva tain$ntre tine şi acel om, nu epatezi cu ata, nu te lauzi, pentru că altfel nu mai e draote adevăratraotea $şi a=une ieşi, nu e pun cele tainice ale celor două peroane. )şa şi umnezeu, n$nvaţă că ruăciunea oricum rămâne o leătură tainică $ntre om şi umnezeu, ea e o leătură ddraote $ntre om şi umnezeu, $n care umnezeu niciodată nu te va trăda şi nu te va vădi, nu v

râde de ce I-ai pu au nu-ţi va reproşa. &iciodată umnezeu nu va face ata. 3eea ce I-ai pu/ui, tainic, faţă către faţă, durerile tale, uferinţele, nerăbdările, neputinţele, nu le va văumnezeu. )şa nici tu, nici de draul mândriei, nici de draul oricărui alt lucru, ă nu te apuă pui pe tarabă ruăciunea ta, ă arăţi tuturor cum te roi tu, ce evlavio eşti şi conştiincio. acete tipuri prefăcute de ruăciune, umnezeu pleacă $ntr-un fel, pentru că Bl foloeşti doar că epatezi. Euăciunea ete o taină, iar ruăciunea colectivă, pe care o facem cu toţii $n biericete o ruăciune $n care toţi $ncearcă ă-şi acundă trăirile, ă nu facă nici un et care epateze, dar nici ă nu pară o brută lipită de entimente. Euăciunea ta peronală şi toaeturile de draote şi upinurile către umnezeu şi mâinile tale $mpreunate și fruntea plin

de broboane de udoare şi lacrimile din marinea ocilor şi orice, acetea rămân $n taina ta c



am mai discutat şi am mai vorit despre această )nmulţire a pâinilor şi atunci şi )n alte predici aacestei duminici, dar şi azi-dimineaţă, dacă vă aduceţi aminte am spus câteva pricini pentru caDumnezeu ântuitorul nostru, a plecat cu /raă din ţinutul *ău, cum se zice, 5azaretul şi nu numpe-acolo din partea celor cărora le spusese multe pilde despre mpărăţia 'erurilor şi de acoloplecat şi *-a dus să *e roa/e, *-a dus de cealaltă parte a ării >ieriadei, a lacului >ieriada, să roa/e şi am spus şi azi-dimineaţă mai multe pricini pentru care Dumnezeu, )n primul rând a plecdin calea mulţimilor şi după aceea, )n al doilea rând, *-a ru/at. n ascuns *-a dus să *e roa/

Piceam că mai sunt alte motive pentru care Dumnezeu face aceasta.6cum să vedem )ncă un motiv pentru care Dumnezeu *e retra/e şi care ne afectează şi pe noi sau treui să ne influenţeze şi pe noi. Piceam că Dumnezeu, după ce a vorit sau după ce a fost văzut mulţimi şi după ce a făcut minunile, *e retră/ea, lăsa vreme şi timp, aşa cum a zis9 'el ce are urecde auzit, să audă, ca urec+ile care aud cu adevărat cuvântul să-l primească, să-l )nţelea/ă, săasimileze )n sufletul lor, să zică da sau nu mesa2ului lui Dumnezeu, cuvântului 1ui veşnic şi nnumai cuvântului 1ui veşnic.

Dar )n sine prezenţa aceea a lui Dumnezeu )ntrupat, era z/uduitoare şi a primi minunile pe care

făcea ântuitorul, a le asimila, a le )nţele/e, a le putea cuprinde cu mintea, aşa cum )nseşi mulţimse tulurau şi ziceau9 5u s-a mai văzut aşa ceva )n srael, nimeni nu a mai făcut asemenea minun5u s-a auzit vreodată ca un om din naştere să se tămăduiască, ce să mai zicem de )nvierea morţilşi celelalte, lucruri care cumva )ţi tăiau cuvintele, nu mai aveai ce să spui. 3arcă toată aceasminunare a mulţimilor s-a sfârşit atunci când ultima oară ântuitorul *e )ndrepta spre erusalim)naintea patimilor *ale, coorând pe untele ăslinilor spre erusalim şi văzând )n zaerusalimul, toată mulţimea a )nceput să cânte şi se aducea slavă lui Dumnezeu, sana )ntru cei sus şi zicând 7ine este cuvântat cel ce vine )ntru numele Domnului, deci cumva au )nceput recunoască că El este 4ristos, ?iul lui Dumnezeu, El este Dumnezeu, până la urmă, El este '

despre care au spus *cripturile, dar până atunci, dacă nu puteau cuprinde, nici nu puteau e;prima cuvinte uşor ce se )ntâmplă.

Şi acetea le-am pu $n mare parte dimineaţă, dar acum $ncă un motiv pentru care umnezeSe retrăea şi Se rua ete acela că, pe lână faptul că umnezeu ne laă pe noi, după ce !lucrează cu noi, ne arată calea pre mântuire, ne decoperă cuvintele /ui, face minuni cu nodeci toate lucrurile e pot potrivi şi $n viaţa noatră, nu -au potrivit doar atunci, oarecând acum cuvintele /ui unt tot aşa de zuduitoare şi de tulburătoare dacă le primim cum e cuvinşi acum ele mişcă viaţa noatră dacă le acultăm şi dacă avem ureci de auzit, că pentru cele mmulte parcă nu avem ureci de auzit ă le auzim. 3red că aţi imţit de multe ori lucrul ăta.

De pildă, dacă aş sc+ima acum cuvântul şi i-aş spune fiecăruia )n parte şi cumva aş atin/e cele msensiile coarde ale sufletului & că sufletul nostru ni l-am pus pentru tot felul de lucruri, ştiţi, uneste comoara noastră, acolo este şi inima noastră. ?iecare din noi avem o comoară a noastră, a inimnoastre. ?oarte puţini pot să zică că comoara e 4ristos, comoara e Dumnezeu, comoara e mpărăţ'erurilor & şi dacă acum aş sc+ima cuvântul şi aş spune fiecăruia )n parte ceva care pentru elcomoara lui şi l-aş atin/e acolo, omul acela ar fi e;traordinar de atent şi ar primi cu tot sufletul, i ar desc+ide urec+ile şi-ar asuma cuvintele și le-ar trăi cu toată fiinţa. 3e când cuvintele lDumnezeu, cele pe care le auzim )n Evan/+elie, trec pe lân/ă urec+ile noastre, că poate n-o

despre noi vora. 7ine, nu putem fi tot timpul ca )n priză ascultând cuvântul lui Dumnezeu, dar şt



şi recunoaşteţi că foarte rar simţim cuvântul lui Dumnezeu ca fiind spus e;act pentru noi, pentfiecare )n parte, ca o scrisoare scrisă pentru noi personal şi să ne cutremurăm şi să-l primim curec+ile sufletului desc+ise.

Deci Dumnezeu nu numai că ne lasă timp să rume/ăm cuvintele 1ui, minunile, faptele, )nţele/em, să ale/em. Dacă ar fi doar atât ar fi puţin, dar Dumnezeu nu *e opreşte numai la atâai este o lucrare lăuntrică, tainică, a omului, care urmează după aceea. Şi aceasta se vede pr

toate, Dumnezeu nu )ncetează să lucreze, c+iar dacă nu la nivelul la care ne-am cutremurat noi, cialte măsuri, mult mai suţiri, mai nuanțate, mai fine, nu ne părăseşte nicicând şi ne a2u)ntotdeauna să putem să zicem GDaH. 5oi forţăm, )n /eneral, lucrurile şi zicem că diavolul forţează să zicem G5uH, dar nu simţim prezenţa lui Dumnezeu continuă, care ne a2ută să ziceGDaH, cum zice *criptura, că la Dumnezeu toate sunt da. Şi acest fapt, că Dumnezeu continuă lucreze cu noi, se dovedeşte aici, )n minunea )nmulţirii pâinilor, prin faptul că după ce Dumnezeuaruncat sămânţa cuvântului, după ce Dumnezeu a făcut minunea, minuni nenumărate, după ce Şiarătat c+ipul *ău dumnezeiesc, de Dumnezeu şi om, nu a zis9 UE destul atât, să vedem ce vor face acesteaV, ci *-a dus să *e roa/e. Şi ru/ăciunea 1ui era pentru aceştia.

4ai să ne /ândim la unele dintre cuvintele pe care le-a spus Dumnezeu la 'ina cea de taină. 6cum zic 6postolii, atunci a vorit pe faţă, a vorit desc+is. >oate tainele pe care ei le-au putcuprinde şi pe care le-a putut cuprinde inima lor, Dumnezeu le-a spus la 'ina cea de taină. Şi printacestea El le-a arătat şi dorinţa *a că cuvântul 1ui să nu se )ntoarcă fără roadă, ca tot ceea ce e6postolii, vor propovădui mulţimilor să fie primit de mulţime, de oamenii care vor auzi cuvântRoada aceasta a cuvântului să nu piară. 1e spune 6postolilor9 0ă dau putere ca roadă ă aduceţiroada voatră ă nu piară. 6sta ce )nseamnă: 'ă Dumnezeu nsuşi cumva continuă El să lucreze acea roadă să apară, să nu rămână )nceputul de sămânţă doar la măsura aceea. Deci e o continulucrare a lui Dumnezeu cu omulC

Deci Dumnezeu, după ce a vestit cuvântul şi a făcut minunea )nmulţirii pâinilor, *e retra/e ca să roa/e pentru aceia, ca sămânţa pusă )n inima lor să nu piară, ci să rodească. 'e )nseamnă cDumnezeu *e roa/ă: 'ă El voieşteC *e roa/ă ca om, nu avem nevoie ca Dumnezeu să *e roa/e, *roa/ă ca om, că era şi om şi Dumnezeu. Dar ce )nseamnă că Dumnezeu stă )n ru/ăciune: mul s)n ru/ăciune ca acea roadă să nu piară, să primească cuvântul, ca acel c+ip vădit al lui Dumnezeu inima lor să nu moară, să se ridice, să lumineze. Dumnezeu mi2loceşte şi *e străduieşte ca răspunsnostru să fie GDaH ne)ncetat.

Deci ce putem face noi, cum treuie să fim noi: 5oi ce facem de oicei: 6runcăm repede un cuvâ

aspru sau lând sau mai nuanţat unui frate sau cuiva cum că aşa vrea Dumnezeu sau uite cum spunDumnezeu sau aşa ar fi ine să faci sau facem o faptă ună sau mai puţin ună faţă de cineva după ce facem aceste lucruri cât de cât une sau arătăm lucrarea noastră ună, frumoasă, câte unom, )l a2utăm, )i cărăm ceva, fu/im undeva să-l a2utăm şi după aceea suntem foarte mulţumiţi că ntreuie să ne mai c+inuim acum, că c+iar am făcut nişte fapte une, nu mai )nmulţim ru/ăciunea, nne mai ostenim şi pentru fratele nostru, pentru aproapele nostru.

Dumnezeu ne )nvaţă că tocmai atunci treuie să )nmulţim ru/ăciunea sau să n-o uitămC E ca şi cuplantăm o sămânţă, dar nu ne mai ocupăm după aia, că doar ploaia nu e treaa noastră şi noi ne-a

făcut datoria, n-o mai iri/ăm, n-o mai )n/ri2im. Ei, dar ca să fie un lucru cu adevărat un treuie



ne ru/ăm la Dumnezeu să primească această 2ertfă a noastră, dacă nu- cerem tainic lui Dumnezsă sporească această lucrare a noastră, să o primească şi să nu rămână ca din mâinile noastre )ntinaşi păcătoase, ci să o ia Dumnezeu şi să o lucreze )n continuare, dacă nu facem aceasta, foarte muldintre lucrările noastre, din cuvintele noastre, indiferent cât de luminoase ar fi, scad şi nu rodesdacă nu punem ru/ăciune mai departe pentru omul pe care l-am a2utat, ca sămânţa pusă de noi rodească.

6sta voia să spună Dumnezeu, după ce făcea acele lucrări minunate, după ce spunea cuvântul cdumnezeiesc, prin retra/erea 1ui să *e roa/e )n taină, motiv la care se referă mai ales *fântul oAură de 6ur, un motiv pe care noi )l uităm. 0edem, de e>emplu, la Sfânta !uaritie, că mult mimportante unt atenţia şi concentrarea de după, ruăciunea de după, atenţia la umnezeu ddupă decât cea de dinainte de !uaritie. )dică $nainte ete efortul peronal al notru cu a=utordat de curăţire, de $ncercarea a ţine ândurile ub control, de a ne oteni cât putem, de a ţinpot, de a face ce putem, oricum nu ne vom curăţa vreodată uficient $ncă ă-/ merităm p2rito. :roolan vorbind, e ca şi cum ai zice" U3um ă câşti $ncrederea unui om care vreau mă $mprumute cu ceva mult9V şi te trăduieşti, te $mbraci frumo, vorbeşti frumo, te comporfrumo, şi după ce $ţi dă avuţie mare cu care ă lucrezi şi ă faci ceva, ei, atunci contează enor

de mult ce faci cu avuţia aceea. &u $nainte. &oi ce facem9 &oi până atunci ne otenim, facemdupă aceea, ata. Coţi, incer, după aceea untem liniştiţi, aşa, ca şi cum de acum lucreazumnezeu, la mântuirea mea eu nu mai am nici o lucrare. ar dimpotrivă6 )tunci capătă ommai multă putere ă lucreze, ca şi cum atunci i e dau unelte.

Sfântul Serafim de Sarov, după ce e $mpărtăşea, nu ştia cum ă rămână mai mult cu ine $nuă e concentreze mai mult aupra lui $nuşi, trecea prin mulţimi repede până la cilia a tătea acolo ore $n şir, el, care primie de la *aica omnului canon ă primeacă mulţimiltotuşi, pentru !uaritie, ca ă-/ poată primi pe umnezeu, ca ă poată lucra cu umnezeu, c

ă poată ă poreacă rodul lui umnezeu din ine, ă $ntăreacă lucrarea lui umnezeu cu ine ducea $n cilia lui şi tătea acolo mult timp. )tunci, mai mult ca oricând6

Sfântul Ioan *a>imovici tătea $n altar după Bmpărtăşanie i nu ieşea până la 7-4 după-ma ș

Stătea acolo şi e rua şi e aduna şi e $ntărea şi porea tot mai mult lucrarea lui umnezeu cel şi a lui cu umnezeu, pentru că ştia că atunci ai mult mai multe puteri.

5oi, cumva, avem părerea că invers stau lucrurile. Dar ţi se va )ntâmpla să pierzi tot +arul şi tdarul acela foarte repede, )n câteva ore, )ntr-o zi, nu mai ai nimic. Şi, la un moment dat, Dumneze)ţi va da tot mai puţin, tot mai puţin, lucrarea lui Dumnezeu cu tine devine tot mai mică, de fap

răspunsul tău devine tot mai mic.

6sta ne arată Dumnezeu prin această ru/ăciune pe care o făcea după ce săvâr șea mari minuni, duce făcea fapte minunate, *e ducea şi *e ru/a şi )ntărea faptele și minunile *ale prin ru/ăciune, prputerea tainică a lui Dumnezeu cu omul după aceea, altfel decât ne ima/inăm noi. Şi aceasta vădeşte prin ru/ăciunea 1ui. 6sta arată că Dumnezeu *e /ândeşte la om, că, e;act cum se spuncând El le-a dat drumul 6postolilor să plece pe mare şi El a rămas să *e roa/e, )ntr-un fel parcăvedem pe ântuitorul văzându-i la mi2locul mării )n mi2locul furtunii, era clar lân/ă ei prin )nsăru/ăciunea 1ui, era atenţia 1ui spre om, poate mai importantă decât când făcea o minune vizii

de care omul se cutremură şi se minunează.



6stfel ne )ndeamnă Dumnezeu şi pe noi9 atunci când faci ine, atunci când arunci, cu uşurinţă, multe ori, cuvântul lui Dumnezeu şi lumea nu-l asumă, nu-l urmează, nu-l doreşte, c+iar dacă tu l-spus cu toată )ncrederea, cu toată dra/ostea, să ştii că, de multe ori şi din cauza ta & dar nu numdin cauza ta & pentru că nu te-ai ru/at pentru omul acela şi nu l-ai primit )n inima ta, n-ai fost smerpână la urmă. 5oi ne şi ima/inăm că aşa de ine am zis sau aşa de ine am făcut lucrul ăla, )ncâtK

3ână la urmă9 Doamne, am făcut un amărât de lucru, am spus un amărât de cuvânt, dar dacă >u nmi2loceşti să sc+imi inima acestor oameni, de/eaa l-am spus. Dacă >u nu lucrezi cu el mântuirecu acest cuvânt amărât spus de mine, propovăduit de oricine, de/eaa l-am spus, nu foloseşte nimic. Dimpotrivă, se poate transforma )n cuţit care taie sufletul şi )l amărăşte şi mai rău.

Dumnezeu să ne a2ute, să ne mântuiascăH.

Proos" risosom Găn" PunaH - Predică la Duminica a opa după Rusalii8 a %nmulţiriipâinilor G4(H6 >ecţia compăimirii6 7>ăsaţi-vă inimile să primească8 să poare durerea

'raţilor şi cu as'el de inimi mergeţi la risos" Dumne!eul nosru ese aproape:



3ine ete umnezeu mare ca umnezeul notru9 Cu eşti umnezeu 3are faci minuni.

uiţi credincioşi, prezenţa lui 4ristos-Dumnezeu )n viaţa noastră, a credincioşilor, de cele mmulte ori se manifestă prin intermediul minunilor$ minuni pe care, )n funcţie de nivelul nostdu+ovnicesc, )n funcţie de desc+iderea inimilor noastre, le oservăm sau nu. 7iserica ne pune fiecare dată )naintea oc+ilor, prin intermediul cuvintelor Evan/+eliei, astfel de cazuri de minuni care Dumnezeu le-a lucrat, minuni și pilde minunate din viaţa lui 4ristos.

6stăzi 7iserica ne pune )nainte minunea )nmulţirii pâinilor. *tând şi uitându-ne la această minunprivind cu oc+ii minţii noastre ceea ce s-a )ntâmplat atunci, suntem tentaţi să credem că aceasta esuna din minunile din care n-am putea scoate prea multe )nvăţături & o minune peste care cu prmultă uşurinţă trecem de fiecare dată când citim *fânta Evan/+elie.

Şi ne /ândim9 oare ce a vrut 4ristos să spună cu asta: 6lte minuni, alte pilde, alte )ntâmplăminunate, parcă sunt mai o/ate, parcă sunt mai pline de )nvăţături. De ce se )ntâmplă acest lucru3entru că ne-am oişnuit, iuiţi credincioşi, să căutăm )n pa/inile *fintei *cripturi doar cuvintele lDumnezeu. 'ăutăm să /ăsim ce a spus 4ristos. Dar ce a făcut: 3este asta trecem cu uşurinţă. ată minunea de astăzi este foarte săracă )n cuvinte, foarte săracă )n )nvăţături. 6proape putem spune nu are nici o )nvăţătură directă. 4ristos n-a dat nici un )ndemn, n-a spus nici un cuvânt la care

medităm. n sc+im, a făcut.

Dacă vă uitaţi cu atenţie şi citiţi cu atenţie *fânta *criptură, o să vedeţi că minunea de astăurmează unui episod tra/ic şi anume tăierii capului *fântului oan 7otezătorul. ântuitorul, cândauzit această veste, *-a )ntristat. Şi )ntristându-*e, a dorit să *e retra/ă, să fie sin/ur, )nsă de2a popmult se adunase.

Şi Evan/+elia de astăzi c+iar aşa )şi )ncepe povestirea, prin aceste cuvinte9 Şi văzându-i 2rito,S-a făcut milă de ei.



Şi atunci a )nceput să propovăduiască, să-i )ndemne, să-i mân/âie, să-i )nveţe. >oată ziua. *pune era spre seară.

Şi apropiindu-e ucenicii de !l, I-au pu" Bnvăţătorule, locul ete putiu şi oamenii uflămânzi. Slobozeşte-i ă meară ă-şi caute de mâncare.

4ristos, )nsă, le răspunde cu un cuvânt foarte /reu de )nţeles, foarte /reu de acceptat. Şi le spune a

ucenicilor9&u au trebuinţă ă plece de aici. aţi-le voi ă mănânce.

Dar ucenicii nu aveau nimic. Era, )nsă, un ăiat care avea cinci pâini şi doi peşti. 6ceasta era toamâncarea şi se aflau acolo, spune Evan/+elia, cinci mii de ăraţi, fără să numărăm femeilecopiii. Deci mai ine de zece mii de suflete. Şi atunci 4ristos a spus9 )duceţi-le toate la *ine.

*ă ne /ândim puţin acum, iuiţi credincioşi, la atitudinea pe care ar treui s-o avem faţă de cei d2urul nostru. *ă ne /ândim acum puţin la ce are nevoie 4ristos-Dumnezeu ca să săvârşească minu

5e uităm astăzi și totuşi, )n viaţa aceasta foarte secătuită du+ovniceşte, )n lumea aceasecularizată, )n lumea această )n care puţină credinţă a mai rămas, se săvârşesc, totuşi, minuni. 5minunăm noi, din lumea de astăzi, cum 4ristos *e azează, *e spri2ină pe foarte puţină credinţă, un răspuns foarte sla din partea noastră şi azându-*e pe asta, săvârşeşte, totuşi, minuni. 3rezen1ui este, )ncă foarte palpailă. 4ristos )ncă şi face simţită prezenţa foarte personal și foarte aproade noi. 7azându-*e, repet, pe foarte puţin.

)vem tentaţia ă credem că ucenicii erau $ndreptăţiţi ă e mire când 2rito le-a pu" aţi-voi ă mănânce. )u crezut, poate ucenicii că 2rito $i $ncearcă pete măură, că cere de la

prea mult, pete puterile lor. ar nu# 2rito le-a cerut prea puţin. 2rito, văzându-i pe $ncurcaţi, nu le-a mai pu nimic. Bn cimb, a făcut. )tât a mai zi" )duceţi toate la *inCoate6 &u lăaţi nimic, aduceţi tot la *ine.

Şi ce a făcut 2rito mai departe9 *ă fim atenţi, iuiţi credincioşi, la ceea ce face Dumnezepentru că, dacă vrem să fim adevăraţi următori ai lui 4ristos, treuie să urmăm nu numai cuvintelui 4ristos, dar şi celor pe care le face El. 5u treuie să lăsăm credinţa la nivelul teoretic, ci treucredinţa s-o aducem )n viaţa noastră, s-o facem lucrătoare )n noi şi pentru cei din 2urul nostru. 4ristos Şi-a ridicat oc+ii la cer, a inecuvântat, a frânt pâinile, a dat ucenicilor *ăi şi ei, mai deparpoporului.

rimul lucru pe care l-a făcut 2rito a fot ă-Şi ridice ocii la cer. &icăieri 2rito nu Sprezintă pe Sine a fi izolat, ci $ntotdeauna !l ubliniază faptul că nu ete inur, ci $mpreună c!l Catăl 3are /-a trimi.

Este foarte important să nu ne lăsăm izolaţi, să facem tot ce putem să nu rămânem sin/uri, să nlucrăm sin/uri, să-1 facem părtaş pe Dumnezeu vieţii noastre, să lucrăm permanent )mpreună cu Esă cerem mai departe inecuvântarea 1ui și apoi să ne implicăm )n mod direct )n viaţa celorlalată că 4ristos a ţinut să frân/ă cu mâna 1ui pâinile.



5u putem să nu ne /ândim la momentul )n care Dumnezeu l-a creat pe om. nainte, când a creanimalele, a spus simplu9 *ă scoată pământul animale după felul lor.nsă, când a fost vora să-l facă pe om, a luat pământ şi cu mâna 1ui l-a plămădit pe om. 'u mân1uiC 'eea ce faci cu mâna ta este sfânt. 'eea ce faci cu mâna ta, rodul lucrurilor mâinilor tale, aceva din sufletul tău. 'eea ce faci cu mâna ta este veşnic le/at de tine. 4ristos a ţinut să frân/pâinile cu mâna 1ui. 6 )ncercat, după cum am spus, să le e;plice ucenicilor prin vore, )nsă a arătE ca şi cum ar fi spus9 ată, Dumnezeul 'are vă c+eamă la El nu este un Dumnezeu departe, ci es

un Dumnezeu aproapeC ată că Dumnezeul care vă c+eamă la El este lân/ă voi şi pentru voi. ată Dumnezeul 'are vă c+eamă la El face totul pentru voi.

Și atunci )ncepem să )nțele/em puţin de ce 4ristos le-a spus ucenicilor9 Daţi-le voi să mănânc4ristos, de fapt, ne-a c+emat să fim părtaşi săvârşirii minunilor.

4ristos le-a spus9 6m nevoie de inima voastră, am nevoie ca voi să arătaţi milă faţă de cei din 2urvostru.

Dar nu aşa cum ştie un om să arate milă. ila, iuiţi credincioşi, omeneşte vorind, este un aspect

tristeţii. 5ouă ne pare rău când vedem pe cineva sărac, amărât, necă2it, lipsit. 5e pare rău, )nsă eso părere de rău condescendentă. 5oi de undeva de sus, de pe o poziţie mult mai stailă decât a lorcompătimim. Dar nu este compătimire aceastaC 'ompătimire, după cum )i spune şi numele (compătimire% )nseamnă )mpreună-pătimireC nseamnă să suferi alături de el, nu de sus şi cu atât mpuţin de departe.

ila omenească este un aspect al tristeţii pentru că este lipsită de credinţă. După cum spune )nţeleptul *olomon, tot cel ce nu crede se deznădă2duieşte.

&oi nu credemF &u că e>ită umnezeu, ci nu Bl credem pe umnezeu când pune că face totpentru noi, că ne iubeşte mai preu de orice. &u Bl credem şi ne $ntrităm.

ila este un aspect al tristeţii pentru că nu avem năde2de. Şi cum ă avem năde=de, fiind lipiţi dovezi de draote din partea lui umnezeu9 &u că ar lipi acete dovezi, ci noi nu le imţim inima noatră pentru că nu am avut credinţa ă ne decidem inimile şi ă Bl lăăm ă intre inimile noatre. ila este un aspect al tristeţii pentru că este lipsită de dra/oste. 'e dra/oste poasă e;iste )ntre doi depărtaţi: ntre doi care nu )mpărtăşesc aceleaşi proleme, aceleaşi aspiraţaceleaşi nevoi: n dra/oste este nevoie de cel puţin două persoane. Şi atunci )n țele/em de ce momenească este aspect al tristeţii. ila dumnezeiască, )n sc+im, este aducătoare de ucurie, es

)ntăritoare a credinţei, este arvună a năde2dii.

Şi 2rito $i $nvaţă pe ucenici ă nu pună problema de departe, ci ă e implice $n mod direcroblema celor din =urul lor ă devină problema lor. e ce m-aş rua la umnezeu ă-l a=ute pcel de lână mine9 8are umnezeu are nevoie de intervenţia mea ca ă-şi poreacă mila faţă dcel de lână mine9 Şi totuși de ce inită J şi !l $n mod direct şi Sfinţii ărinţi după !l J ă nruăm unul pentru altul9 3entru că >atăl nu poate să refuze pe copiii 1ui, văzându-i că )mpreuvin şi-i cer acelaşi lucru. a-l pe fratele tău de mână şi du-te cu el )naintea >atălui şi spune9 G>afratele meu are nevoie de ceva şi am venit să >e ru/ăm pentru astaH.



5ici un tată, c+iar de pe pământ, c+iar om să fie, nu poate să refuze aşa ceva. Darămite Dumneze'um să- spunem lui Dumnezeu9 GDoamne, fratelui meu )i e foame. Dar eu ce pot să fac pentru e5-am ce face.H 'um n-am ce face: *fântul 3avel a zis9 'ine este )n ispită şi eu să nu ard:

GDoamne, fratele meu este flămând şi mă doare lucrul ăsta. >e ro/, puţinul pe care )l am, )nmulţeşlCH

6vem puţin, )ntr-adevăr, poate prea puţin. nsă pentru Dumnezeu este de a2uns. 3uţin avem, )nsă săfacem frumos. 5-avem multe de dat, )nsă avem o inimă care poate să sufere )mpreună cu cel lân/ă noi.

*pune ântuitorul 4ristos )ntr-un loc, )n *fânta Evan/+elie după 1uca9 aţi mai $ntâi milotencele dinlăuntrul votru şi iată toate vă vor fi curate.

Litaţi-vă in =urul votru. 8bervaţi că cei de lână voi nu unt altceva decât fraţi. /ăaţi-vinimile ă primeacă, ă $nţeleaă, ă poarte durerea lor şi cu atfel de inimi mereţi la 2rito.

MDoamne, atât avem, cinci pâini şi doi peşti.H

*ă nu spunem9 ce putem noi să facem la cinci mii de oameni:

MDoamne, atâta am, mie mi-e milă. ?ă >u mai mult. nmulţeşte >uCH

6sta cere, iuiţi credincioși, )n Evan/+elia de astăzi, 4ristos de la noi. 4ristos ne c+eamă să fipărtași săvârşirii minunii 1ui.

*ă-1 c+emăm şi noi şi să-1 facem şi noi părtaş vieţii noastre. 4ristos ne arată că cel de lân/ă neste responsailitatea noastră. *ă ne asumăm această responsailitate şi atunci vom simţi şi noi, inima noastră, cum 4ristos ne poartă pe palmele *ale.

4ristos, astăzi, ne face un )ndemn9 5u vă )nc+ideţi oc+ii, uitaţi-vă )n 2urC itaţi-vă )n 2ur şi cu aveţi, puţin )nsă tot, veniţi la ine şi Eu, )mpreună cu voi, voi )nmulţi.

3ăcate sunt cele ce le purtăm noi, )nsă Dumnezeu le transformă )n virtuţi. 3uţine virtuţi avemDumnezeu le )nmulţeşte. nsă Dumnezeu nu vrea să facă nimic sin/ur. 'e Dumnezeu ar fi acest'e ?rate ar fi acesta, să facă sin/ur şi să-şi aro/e toate drepturile el: *ă se arate )naintea >atălui

numai el este vrednic: 'e tată ar fi acela care ar )nvăţa aşa pe fiii lui:

uiţi credincioşi, să ne uităm mai atent la cele pe care 4ristos le face, să ascultăm şi cu urec+iminţii, să privim şi cu oc+ii minţii cele pe care le /ăsim )n *fânta *criptură. Dar să nu uităm Dumnezeu este aproape de noi, Dumnezeu este pentru noi și Dumnezeu pe toate le face )mpreucu noi. 3uţin avem, dar pe tot să-l dăm lui 4ristos şi să-l dăm cât de frumos putem noi şi atun4ristos va )nmulţi toate şi va curăţa toate şi vom fi )mpreună cu El )n vecii vecilor. 6min.



$um şi când lucrea!ă Dumne!eu minuni %n viaţa noasră F 7Dumne!eu ese aen la nevoinoasră8 la durerea noasră8 la dorul nosru cel mai adânc şi ne cheamă ca şi prin noi să-şi

%mpară şi să %nmulţească darurile *ale:



Arhim".ichi'or oria - Predică la Duminica a 0-a după Rusalii G4(=H

Mn numele >atălui şi al ?iului şi al *fântului Du+. 6min.

uiţi credincioşi, Evan/+elia de astăzi ne pune )nainte un talou neaşteptat9 mulţime multă doameni )n loc pustiu, )n loc )ndepărtat, la poalele ântuitorului 4ristos, 'are, pe de o parte, vindepe cei olnavi şi mai ales, pe de altă parte, le descoperea cuvântul 6devărului, cuvântul vie

acesteia. Şi spune Evan/+elia că se făcuse de2a seară. Şi pe ună dreptate oamenii vor fi flămânzvor fi fost flămânzi, şi spun ucenicii9 ă drumul oamenilor, lobozeşte mulţimea ă meară prate şi ă-şi cumpere de mâncare.

ată, deşi trecuse ziua, venise seara, din cei poate mai mult de zece mii de oameni & pentru că spunEvan/+elia că erau cinci mii de ăraţi, afară de femei şi copii, şi de cele mai multe ori, vedem şi iserică, femeile sunt mai multe şi nu se va fi putut ca la picioarele ântuitorului să fie ărat făfemeie şi poate şi câţiva copii )mpreună cu ei. ată, dintr-atâta mulţime de oameni & şi ne )nc+ipucât de mare treuie să fi fost acea poiană, acea câmpie, ca să )ncapă atât de mulţi oameni şi să-1 mşi audă pe ântuitorul$ proail va fi avut forma unui amfiteatru & dintr-atâţia nici unul nu a spu

UDar )ncetează, Doamne, că nouă ne e foameKCV sau Uată, o zi )ntrea/ă am stat fără mâncareKIKJ Dintr-atâta mulţime de oameni, nici unul nu a )ntreat U'e vom faceK:V, )ncât 6postolii apropie de ântuitorul cu acest /ând9 'e vor face aceşti oameni care de acum )ncep flămânzească: *ă sloozeşti mulţimea.

5u numai că oamenii n-au )ntreat ce vor face, până cât vor sta, ce vor mânca, dar nici măcar n-plecat )nainte de a fi fost slooziţi. 5u era o slu2ă precum suntem noi astăzi oişnuiţi, oarecuor/anizată, când ştim că nu plecăm )nainte de a se termina slu2a. 3ână la urmă nu-i c+emase nimeacolo )n mod special, nu-i ţinea nimeni după un pro/ram, nu era vreo condică pe care s-o semnez

'e-i ţinea: uterea cuvântului lui 2rito. Bncrederea că 3el 3e are un aemenea cuvânt dătătde viaţă, 3el ce are putere aupra bolilor şi mai mult decât atât, poate nu e cuvine ă pleci $ntun mod bădărănec, fără ă $ntrebi. Stăteau ca nişte copii cuminţi $n băncile lor# şi erau, deiumulţi oameni maturi acolo.

De unde această cuminţenie: Din )nţele/erea că acel cuvânt pe care 4ristos )l dădea nu era vreucurs academic, vreo ştiinţă pe care o asimilează cineva pe parcursul acestei vieţi, ci era cuvâdumnezeiesc. 6ceastă )ncredere )i ţinea acolo. Şi 4ristos le vorea nu )n cuvinte mai presus de ei,pe )nţelesul lor, )n pilde, astfel ca cuvântul să a2un/ă la ei, să se apropie, )ntr-adevăr, )nţelesul Dumnezeu, mpărăţia 'erurilor, de inimile lor. Şi de aceea oamenii au rămas acolo şi aşteptau să f

slooziţi, aşa cum nişte copii disciplinaţi & cum nu mai avem noi astăzi )n şcoală, că am reuşitasta, să stricăm rânduiala şi respectul din şcoli. 'opii cum erau altă dată, cum i-am mai prins şi estau şi ascultă cuvântul profesorului, al )nvă ătorului. ai mult decât atât, ei erau acolo, la picioareț

ântuitorului, şi ucenicii mai apropiaţi )ndrăznesc şi pun această )ntreare9 *loozeşte mulţime'e vom face, că sunt flămânzi:

Şi ântuitorul le spune ceva parado;al9 aţi-le voi ă mănânce. Dar şi ucenicii fuseseră cuprinşi puterea cuvântului lui Dumnezeu şi de )nţele/erea şi )ncrederea că 'el ce le vorea n-o făcindiferent, ca să impresioneze, ca să se umple de slavă, ca să aiă putere de stăpânire asupra lor,

să-i manipuleze, ci din dorinţa de a-i a2uta, de a-i lumina, de a le da viaţă. Şi 6postolii )nşişi ave



această )ncredere. Şi, când ântuitorul le spune Daţi-le voi să mănânce, nu se miră, nici nu orăznicesc, nici la nivel de /ând )n 6postoli n-a fost vreo )ndoială, ci doar i spun Domnului9 Iatavem aici cinci pâini şi doi peşti. Şi Domnul le spune9 )duce i-le aici şi le binecuvântează şi le dț

)potolilor şi )potolii mai departe oamenilor.

Şi vedem aici o ierar+ie ca )n 7iserică9 oamenii stau şi primesc din mâna apostolilor pâinea cinecuvântată, care nu era doar vreo firimitură din acele cinci pâini de orz, ci era pâine ce

)nmulţea prin minune dumnezeiască. 'a şi )n 7iserică, unde preoţii, următorii 6postolilor de atun)mpart nu vreo pâine de orz ca să ne ţină de foame, ci >rupul lui 4ristos )n c+ipul pâinii, )l )mpacredincioşilor. Şi vedem că i atunci i acum se descoperă o ierar+ie, nu pe ază doar de autoritaș ș

sau de putere, ci o ierar+ie a celui care dăruieşte şi a celui care primeşte. 4ristos Domnul '6totputernic devine 'el 6totdăruitor, 'el 'are dăruieşte din mulţimea prisosului şi o/ăţiei şiminunii. Dăruieşte 6postolilor, care ei )nşişi devin dăruitori ale celor pe care le primesc. Şi, )n fincei care le primesc, cei pentru care sunt aceste daruri, noi toţi )mpreună, poporul cel drept slăvitopoporul care recunoaşte pe Dumnezeu )n mi2locul său.

3utea 4ristos să fi )mpărţit pâinea fără să fi fost nevoie de mi2locirea 6postolilor, dar arată pr

aceasta că prin om Dumnezeu lucrează.

Se pune că la un altar era un bătrân lu=itor, un preot cu viaţă fântă, atât de $ntărit $n credin$ncât la /iturie vedea $neri lu=ind $mpreună cu el. Şi vine dintr-o dată un diacon nou lu=ito$ncepător. Şi, $n timp ce lu=ea Sfânta /iturie, diaconul $i punea" Uărinte, ai ri=ă că reşeş$n punctul acela, nu faci bine.V Şi preotul, fără ă e certe, aculta cuvântul diaconului, dar ncimba nimic, pentru că e va fi ândit" )tâta /iturie am lu=it $n viaţa mea şi $nerii vădecumva o dreptate a acetei Rertfe, a dipoziţiei inimii, mai ale, $ncât nu avea $ndoieli $n inima iaconul tăruia $n obervaţiile lui. Sâcâit, probabil de obervaţiile diaconului, $i $ntreabă p

$neri" H3e ă fac cu aceta, că mă tulbură la /iturie9 Bmi pune că reşec.A Şi $i pu$nerii" HSă faci cum $ţi pune, că are dreptate.A Şi e $nfricoşează preotul şi pune" H3um9 voi atâta timp fiind lână mine, nu mi-aţi pu nimic96A H&u, că aşa a lăat umnezeu" ca om pom ă $ndrepte6A

3rin oameni lucrează Dumnezeu cele ale lui Dumnezeu i lucrează cu atât mai puternic cu cât nș

oamenii, ne desc+idem lucrării lui Dumnezeu cu cuminţenie, cu )nţele/ere şi cu credinţă. Şi lucreanu doar sc+imându-ne pe noi )nşine, cei ce credem, ci i pe cei care cred celor ce le spunem nș

cele ce Domnul ni le vesteşte.

3roorocii, )n 0ec+iul >estament, s-au sfinţit pentru că cuvântul lui Dumnezeu )i sfinţea şi descoperea cele ale adevărului şi toţi cei ce primeau cuvintele lor făceau voia lui Dumnezeu. ată,fel, acum Dumnezeu lucrează prin 6postoli )nvăţându-ne că )n istorie, şi atunci când noi n)n ele/em lucrarea 1ui, Dumnezeu ştie cele pe are le trăim, vede nedreptăţile pe care le avem ț

)ndurat, vede sărăcia pe care o avem de dus, crizele pe care le avem de )nfruntat şi de depăşDumnezeu lucrează şi astăzi )n istorie şi, )n ciuda multor lucruri pe care nu le )nţele/em, nedreptă i şi poticneli, Dumnezeu cunoaşte sufletul nostru. Şi, prin oameni, ne dăruieşte i cele ț ș

ucurie, i cele zilnice şi de )ndreptare a sufletului nostru. Şi acelea fac parte din 3ronia şi lucrarș

lui Dumnezeu.



ântuitorul face această minune pe nesimţite. 3utea să fi dăruit pâine oamenilor din nimic, aşa cua creat lumea din nimic. Dar o face pe nesim iţe )n c+ip firesc, ca şi cum pâinile s-au )nmulţit de ț

sine. 3âini de orz au fost cele cinci, pâine de orz au mâncat oamenii. 3utea să le dea pâine ală d/râu sau altceva sau o +rană spectaculoasă, )nsă le dăruieşte cele necesare trupului )nvăţându-nepe noi să )nţele/em că )n viaţa asta cele de nevoie şi cele necesare Dumnezeu ni le va da şi *e )n/ri2i de ele atâta timp cât şi noi vom căuta, precum spune Domnul, mpărăţia 'erurilor şi vocrede 1ui. *e va )n/ri2i Domnul de acestea pentru ca noi să nu ne )mpuţinăm )n credinţă.

ată, Dumnezeu e atent la cele mai mici nevoi, la cele mai mici cerinţe ale noastre şi făcând minuacolo unde omul nu se aşteaptă.

6ltădată, când diavolul l ispitea, i spune ântuitorului, care flămânzise de "F de zile9 *pune aceste pietre să se facă pâini. Şi 4ristos )i spune9 er/i )napoia ea, satano, că scris este9 5u numcu pâine se va +răni omul. 6ceeaşi cerere de minune. Şi putea Domnul să fi făcut acele pietre pâindar nu )ntotdeauna minunea este de folos.

Domnul a )nmulţit pâinea )n faţa acelei mulţimi, dar nu peste tot pe unde a mers Domnul a făc

această minune. Şi atunci )n srael vor fi fost oameni săraci, oameni care )şi c+iverniseau pâinea pe o zi pe alta. 5u *-a dus Domnul )n toate casele să )nmul ească pâinea )n felul acesta şi a făcutț

dând de )nţeles că atunci când dintr-o anumită cauză precum cea de astăzi, când mulţimea l urmape Dumnezeu, când omul nu are cum să-şi c+ivernisească prin /ri2a lui procurarea +ranei sau cenecesare, Domnul i le dă. Dar şi atunci când omul are putinţa şi râvna să-şi c+ivernisească casa sa,atunci, cu priceperea lui Dumnezeu şi cu o/ăţia 1ui, cele de nevoie se )nmulţesc, cele de necesitase adau/ă omului. 5e aducem aminte de cuvântul Domnului9 &u vă $nri=i i de ziua de mâine, ț

ziua de mâine e va $nri=i de ale ale. riviţi la păările cerului, că nu eamănă, nici nu ecernici nu adună $n =itniţe, şi Catăl votru 3el cerec le răneşte. 8are nu unteţi voi cu mult m

preu decât ele9 şi toate celelalte.6stăzi, prin această minune, Domnul pecetluieşte acest cuvânt, că cel care ale/e, precum aria, asculte cuvântul Domnului, să caute mai )ntâi mpărăţia 'erurilor, acela )ntr-adevăr va fi )ndestunu numai )n sufletul său prin mân/âiere dumnezeiască, ci şi )n trup, prin cele de nevoie.

3ilda de astăzi, iuiţi credincioşi, ne )nva ă, pe de o parte, să ne punem năde2dea )n Dumnezeu şi ț

)nţele/em că El nu este doar 'el ce a creat dintru )nceput lumea, ci şi 'el 'are )n fiecare zi es)mpreună-creator şi )mpreună-lucrător cu cei care lucrează )n numele 1ui. Este creatorul mântuifiecăruia care caută cuvântul 1ui. &u $ncetează umnezeu ă lucreze şi ă creeze căi de mântuituturor celor ce cred $n !l. Şi atunci când nu mai vedem $n viaţa noatră nici o ieşire, poate nici

năde=de de mântuire, cum ă ne mai finţim viaţa, cum ă credem $n !l, atunci $n cip deoebumnezeu lucrează, dacă noi cerem a=utorul şi râvnim pre aceata şi punem $n inima noatdorinţa de a face voia /ui.

'e )nseamnă 'ăutaţi )ntâi mpărăţia 'erurilor decât a )ncepe să trăim de aici precum )n pro;imitatmpărăţiei 'erurilor mulţumind pentru darul vieţii de la Dumnezeu, pentru toate darurile pe care le-a dat această lume pre/ătită ca noi să ne ucurăm de ea. 'e )nseamnă mpărăţia 'erurilor decât aceste daruri să nu le )nc+idem )n /eanta noastră, )n poşeta pe care o purtăm pe umăr, ci să putem le )mpărţim celorlalţi, să ne aplecăm cu )ncredere şi cu atenţie asupra celorlalţi, cu prietenie, c

unăvoinţă. *ă nu ne ţinem distanţi şi reci faţă de aproapele nostru, ci atenţi la nevoia lui, aşa cu



vrem şi credem că Dumnezeu este atent la nevoia noastră, la durerea noastră, la dorul nostru cel madânc.

inunea de astăzi ne c+eamă i pe noi să fim asemenea 6postolilor, i prin noi 4ristos să-şi )mparș ș

darurile *ale şi să le )nmulţească. *ă )mpărţim unătatea copiilor noştri, rudelor noastre şi tuturcelor pe care Dumnezeu ni-i scoate )n cale, cu unăvoinţă, cu o faptă ună, cu un /ând un, cuprivire senină. umnezeu ne decoperă puterea /ui de a ne $mplini toate cele de nevoie şi de a n

cunoaşte până $n adâncul ufletului. &e decoperă aceata ca ă ne putem pune năde=dea $n eca ă putem $nţelee că $n viaţa aceata, orice defătări am avea, orice $mpliniri am avea, dacă nBl cunoaştem pe acet umnezeu apropiat, viaţa noatră rămâne lipită de en, lipită finalitatea pe care o dă Bmpărăţia 3erurilor, ai cărei moştenitori untem cemaţi ă fim.

6şadar, să punem )nceput )n această zi acestei căutări adevărate a mpărăţiei 'erurilor, mulţuminlui Dumnezeu pentru darul vieţii şi pentru toate darurile *ale, pentru )nţele/erea cea dreaptă care ne-o dă celor ce credem )n El i pentru minunile pe care le ştim şi pe care nu le ştim, pe careș

)nţele/em şi pe care nu le )nţele/em, pe care le face pururea )n viaţa noastră.

*ă ne amintim de minunea aceasta şi atunci când tăiem pâinea pe masă, oli/atoriu să ne faceru/ăciunea )nainte de a mânca şi să mulţumim după ce am mâncat, ru/ându-ne ca tot omul să aice pune pe masă şi să ne )nvrednicească Dumnezeu de mila *a. *ă ne amintim de aceasta ori de câori ni se pare că viaţa ni se )nfundă, că suntem )n crize fără ieşire, să )nţele/em că Dumnezeu aputere de a face minuni )n fiecare zi a vieţii noastre. Şi astfel ziua de astăzi şi zilele vieţii noastre vfi zile de slavă a 3roniei lui Dumnezeu, vor fi zi de ucurie şi de mulţumită şi de )ncredinţare că no )mpre2urare a vieţii acesteia nu ne poate sărăci )ntr-atât )ncât Dumnezeu să nu ne poată veni a2utor.

Dumnezeu să ne a2ute, să ne dăruiască pâinea cea de toate zilele şi mulţumirea pentru aceasta şi ne dea, mai ales, să râvnim pâinea cea adevărată, >rupul şi *ân/ele *ău, căutarea voii *ale celdumnezeie ţi, astfel )ncât viaţa noastră să se sfin ească pe nesimţite, precum pe nesimţite Dumnezș ț

lucrează minunile )n mi2locul lumii. 6minH.



Arhimandriul *era'im Papacosas - 7inunile Domnului:

6cum Domnul va )nnoi minunea pe care a făcut-o altă dat cu israelitenii cei din pustie, prin ois

0a putea Dumnezeu să /ătească masă )n pustie:- ziceau atunci evreii, c+inuiţi de foame. Dumnezeu s-a arătat cu adevărat şi le-a pre/ătit masă.

M*ă mer/em să cumpărăm de două sute de dinari pâine, ca să le dăm să mănânceH, ziceau acuucenicii )n/ri2oraţi. Dar Domnul le va da pâine, fără ca ei să facă vreo c+eltuială, căci nu aveau aDe aceea Domnul porunceşte9 M6duceţi pâinile la mineH (v. !8%. Daţi-i )n mâinile ele acele cinpâini. Ele vor fi de a2uns. ?ără )ndoială Domnul putea să facă minunea, fără să ia pâinile )n mâiDar a vrut să ne arate că numai atunci +rana ne face o adevărată ucurie şi este inecuvântată Domnul, când punem )n mâinile *ale toate ale noastre, când )l punem pe El c+ivernisitor al avenoastre, ca s-o c+ivernisească El după sfântă voia *a. Şi atunci vom primi cele de treuinţă dmâinile Domnului şi vor fi mult mai dulci şi mai plăcute.

DaC 5efericirea celor mai mulţi oameni nu provine din lipsă, căci cei mai mulţi au cele materiale, din lipsă de ti+nă, mulţumire, pace. Şi aceasta se )ntâmplă pentru că oamenii nu se pricep să-1 fape 4ristos administrator al averii lor şi c+ivernisitor al vieţii lor. Ei cred că materia cea nesimţitoa)i face fericiţi. Dacă ei vor da averea lor lui 4ristos, dacă ar da fraţilor 1ui mai mici, adică săracilşi celor strâmtoraţi, prin milostenie şi dra/oste, atunci ei ar primi )napoi )nmulţite averile lor, iar pdeasupra ar câşti/a ucurie şi fericire.



ai rămâne de a da poporului mâncare, prin minune. Domnul Ma poruncit să se aşeze poporul iarăH. 6 poruncit să se aşeze )n /rupuri de cincizeci sau o sută de persoane, după cum noteaceilalţi evan/+elişti. Domnul n-a aşternut covoare pe 2os, nici n-a adus fotolii. >otuşi El aşternumai dinainte locul cu nişte covoare pe care numai El putea să le ţese, cu covoare de iară verdfrumoase şi sănătoase. 6ceastă simplitate, )mpreunată cu )ndestularea care va urma, a produs mulucurie. După aceea Domnul9 Hluând cele cinci pâini şi cei doi peşti, ridicându-şi ocii la cer, lebinecuvântatA. oment crucial. Domnul ia )n mi2locul acelei mulţimi locul tatălui )ntr-o familie$

tată )ncon2urat de copiii săi. Şi-a $nălţat ocii la cer, ca ă mulţumeacă ărintelui cere$nvăţându-ne şi pe noi J pune Sfântul Ioan :ură de )ur" HSă nu ne apucăm de mâncare pânnu mulţumim )celuia care ne-a dat aceată mâncareA. 'ăci +rana zilnică o primim din mâinile lDumnezeu şi se cuvine să- mulţumim neapărat pentru aceasta. Dar omul, din nefericire, este atât oişnuit cu inefacerile lui Dumnezeu, )ncât crede că Dumnezeu este )ndatorat să-i facă mereu infără ca el să se simtă dator să- mulţumească lui Dumnezeu, cât de cât.

Şi acest fenomen este foarte oişnuit$ mulţi creştini, atât )n casele lor, cât şi )ntre străini, se aşeazămasă fără să facă acel semn care )i deoseeşte de animale, adică nu spun câteva cuvinte ru/ăciune, nu fac semnul *fintei cruci, nu- mulţumesc lui Dumnezeu. &ebunule6 acă vreun a

om $ţi dă vreun fleac, te imţi dator ă-i mulţumeşti. ar nu te ândeşti ă-I zici mulţumec luumnezeu, care te răneşte6 &erecunocătorule6

Cu crezi că mâncarea pe care te răbeşti -o $nfuleci ete rezultatul muncii tale, a baniltăi, nu un dar al lui umnezeu# dar dacă umnezeu nu ţi-ar da ănătate, ce te-ai face cbanii tăi şi cu mâncarea ta, oricât de $mbelşuate ar fi9

acă umnezeu ţi-ar lua mi=loacele de câşti, cum ţi-ai aonii mâncarea9

Şi totuşi, eşti atât de orit de e/oism, )ncât, nu numai că nu mulţumeşti tu lui Dumnezeu pent

mâncarea pe care ţi-o dă, ci ironizezi pe comesenii tăi, care )ndrăznesc să-şi facă cruce )nainte mâncare. 'e neunieC Dar cuvintele acestea ale lui Dumnezeu arată cât este de sfântă datoria demulţumi9 @8rice făptură a lui umnezeu ete bună şi nimic nu ete de lepădat dacă e ia cmulţumireA ;I Cim. 4,4<. 3rin urmare, adevăraţii creştini treuie să fie nepăsători faţă de neuniauşurătatea lumii, care )ndrăzneşte să ironizeze asemenea datorii sfinte, recomandate de nsuDumnezeu, semne de ună cuviinţă şi de cinste, dacă le )mplinim.

6şadar, Domnul a inecuvântat pâinile şi peştii. Dar inecuvântarea aceasta a )mplinit marminune, care a urmat. 'reatorul a dat atunci celor cinci pâini şi celor doi peşti )nsuşire;traordinară şi supranaturală de a se )nmulţi, aşa )ncât să se sature din ele mii de oameni. 3âinile au făcut pe măsura a două mii, zicem, de pâini de mărimea celor cinci, care erau la )nceput, peştii a2uns la o cantitate de mai multe sute de Qilo/rame. Deoarece Domnul, prin inecuvântarea dată)ndeplinit minunea9 El a )ndestulat până la saturaţie nevoile poporului. De aceea şi ziEvan/+elistul9 HŞi frânându-le, le-a dat ucenicilor şi ucenicii poporuluiA ;v. 1+<. 6ceastă acţiua ântuitorului, când a frânt pâinile şi le-a dat ucenicilor şi prin aceştia poporului, este vrednică mare luare aminte. Domnul n-a făcut acest lucru, numai pentru ca ucenicii să-1 a2ute la )mpărpâinile, ci şi ca să-i cinstească pe ucenici. 6 vrut să-i prezinte pe ucenici poporului, ca pe nişcolaoratori ai *ăi la acest lucru minunat. n acest fel a arăt Domnul care va fi )n viitor activitatucenicilor. 6 arătat cum va )mpărţită lumii +rana spirituală, până la sfârşitul veacurilor.



De la 4ristos, care este izvorul plin şi nesecat, prin mi2locirea ucenicilor, a apostolilor, a slu2itoril7isericii, +rana va fi )mpărţită lumii )ntre/i. 5imeni nu poate să )mpărţească altora +arul sfinţit>ainelor, dacă el n-a primit )n prealail acest +ar de la 4ristos. 4arul nu este )mpărtăşit nimănudecât numai prin slu2itori 7isericii, urmaşii apostolilor. 3e aceştia i-a pus Domnul peste roii *Hca ă le dea lor rana la bună vremeA (adică cuvântul lui Dumnezeu şi pâinea vieţii, *fânmpărtăşanie, atei #","B%. @!i unt iconomii tainelor lui umnezeuA ;I 3or. 4,1<. ar comoa

+rănii spirituale, peste care ei au fost puşi iconomi, este atât de mare, )ncât este de a2uns pentru toamulţimile de /eneraţii omeneşti. Şi totuşi, din nefericire, mulţi oameni nu vor să primească aceas+rană dumnezeiască, deşi ei, nenorociţii, sunt flămânzi, )nsetaţi şi suferinzi. 'âţi )nsă se apropie mulţumire primesc elşu/ul +arului, ucuria, pacea, viaţa.

0rednic de luare aminte este că )nmulţirea pâinilor cea prin minune, nu s-a descoperit de la )ncepuci pe măsură ce se )mpărţeau poporului pâinile. 5-a apărut deodată o pâine mare şi un peşmonstruos. 3recum făina văduvei din *arepta, care )l /ăzduise pe proorocul lie creştea pe măsuce era )ntreuinţată, aşa s-a )ntâmplat şi acum. 3âinile sporeau pe măsura ce erau )mpărţipoporului. Ele se )mplineau la loc. 6cest fenomen simolizează foarte ine două )nsemna

adevăruri.3e de o parte că virtutea, cu cât o punem mai mult )n lucrare, cu cât omul lucrează mai mult virtute)n diferitele )mpre2urări ale vieţii sale, cu atât ea se )mplineşte mai mult. 3e de altă parte, )n specimilostenia are această particularitate9 dacă ai ceva şi dai din acel lucru, firesc ar fi să se micşorez>otuşi se )ntâmplă ca şi cu cele cinci pâini9 cu cât dai, cu atât se )nmulţeşte. *e )nmulţeşte c+iarmateria, dar cu mult mai mult câşti/ul sufletesc, răsplata )n ceruri, care va fi dată de Dumnezcelor milostivi. H3el ce eamănă cu binecuvântare, cu binecuvântare va şi culeeA zice uSfânt. )dică cel ce eamănă din belşu ămânţa miloteniei, va şi culee din belşu rodbunătăţilor cereşti. ;II 3or. +,%<.

ar urmarea minunii se arată lămurit prin cuvintele9 HŞi au mâncat toţi şi -au ăturatA. Din acecinci pâini au mâncat toţi. 5u numai unii, ci toţi, fără e;cepţie. Şi toţi s-au săturat. 'ăci ceea satură pe om, nu este elşu/ul câşti/at pe nedrept, ci darul inecuvântării lui Dumnezeu.

a aminte ine, cititorule, căci acest lucru priveşte rezolvarea unei proleme mari şi c+inuitoare, canelinişteşte astăzi )ntrea/a lume. ?iecare )n parte şi popoarele )n totalitatea lor )ncearcă să-şi câşti/)n orice mod, un elşu/ cât mai mare de mi2loace materiale, cu /ândul că, având elşu/ materivor trăi fericiţi. Şi totuşi, Domnul, cu /ura *a, a mărturisit că9 @0iaţa cuiva nu tă $n prioboăţiei aleA ;/c. 1, 15<. *e poate constata limpede, din realitatea contemporană, că unde es

elşu/ de mi2loace a/ricole şi meşteşu/ăreşti, acolo este şi +rană mai ună şi condiţii de viasuperioare. Şi totuşi )n lume domneşte nefericire, foamete, criză. Şi astăzi, ca şi )nainte, /ăsenefericire )n casele )melşu/ate şi o/ate, iar pacea şi ucuria GdomnescH adesea )n familiile caaia au câte ceva, dar care se ucură de inecuvântarea lui Dumnezeu.

Şi nu numai că au mâncat toţi şi s-au săturat, dar Hau trân firimiturile, douăprezece coşuri plinşi cei ce mâncaeră erau ca la cinci mii de bărbaţi, afară de femei şi copiiA ;v. -1<. 6u rămdouăsprezece coşuri de firimituri, după ce s-au săturat atâta mulţime de oameni, din care număraţii erau cinci mii şi cel puţin tot pe atâta femei şi copii. 6 rămas câte un coş pentru fieca



ucenic. Ei dăduseră cinci pâini şi au luat )napoi douăsprezece coşuriC 6cest lucru confirmă adevărul că fiecare primeşte sporit de la Dumnezeu, din ceea ce dă fratelui său flămând.

*e mai arată aici dărnicia minunată a lui Dumnezeu. 6tâtea mii de oameni au mâncat din elşu/de pâini şi de peşti şi au mai rămas şi firimituri. 'ăci prea unul Dumnezeu, atunci când ne ddarurile *ale minunate, nu este niciodată z/ârcit, nu se târ/uieşte. 'i )ntotdeauna ne dă daruri o/aşi minunate. 5umai noi să fim vrednici de darurile 1ui şi )n primul rând, de cele du+ovniceşti. 'ă

cele materiale sunt trecătoare, iar elşu/ul lor este prime2dios. Dumnezeu ne dă Hcu mult mpreu decât toate câte cerem au pricepem noiA ;!f. 7,<. Este foarte important să ştim că oricde darnic este Domnul, nu-i place că noi risipim. 3orunca pe care a dat-o )n această )mpre2uraucenicilor *ăi9 HStrâneţi firimiturile rămae, ca ă nu e piardă nimicH , poruncă pe care o re*fântul Evan/+elist oan, conţine )nvăţătura de economie. rice ai strâns astăzi, )ţi va fi mâine folos. rice se economiseşte de la cei avuţi, este de treuinţă pentru cei săraci. Din nenorocire sumulţi creştinii care au elşu/ şi fac c+eltuieli mari, pe când alţii flămânzesc şi sunt lipsiţi. 6ceaseste lipsa de mulţumire lui Dumnezeu pentru darurile pe care ni le-a dat, dispreţ şi nesimţire. n felacesta omul risipeşte şi c+eltuieşte darurile unătăţii lui Dumnezeu, fără să se arate mulţumitor. nemulţumirea aceasta este pedepsită. âine vei fi lipsit de acele lucruri, pe care astăzi le iroseşti

le c+eltuieşti fără rost. *ă-ţi rămână ine )ntipărit )n minte acest lucru.

Dar când am pus accentul pe economie, atra/em luarea aminte a slu2itorului asupra faptului ucenicii lui 4ristos nu s-au apucat să adune firimiturile decât numai atunci când toţi mâncaseră şi saturaseră. 6cest lucru ne arată că nu treuie să facem economie pe spinarea altuia, nu treuie strân/em resturile şi să le punem ine, mai )nainte de a se sătura şi ceilalţi. Economie facem propriile noastre c+eltuieli. *ă nu facem economie cu pâinea altuia. 'ăci astfel de oameni economsunt destuiC

)ceata ete minunea $nmulţirii pâinilor. !a ete coniderată şi ca pildă, $nţeleându-e c2rito ete rana pirituală a omenirii. !l ete âinea 0ieţii, care $ntăreşte şi răneşte inimicredincioşilor Săi. 8ricât -ar bucura omul de pâinea pământeacă, dacă nu are $mpreună cboăţia de bucate utoae şi de bunuri materiale pe 2rito, pâinea vieţii, atunci nu-i rămânnimic din toate boăţiilor lui. Coate pier $n mormânt.

'e le-a rămas Aalileenilor, care s-au săturat prin minune, dacă ei n-au crezut )n 4ristos şi nu 1-urmat cu statornicie, ca să se +rănească şi ei cu pâinea vieţii: Domnul a spus lămurit către ai *ăi pâinile făcute prin minune, pe care le-au mâncat atunci, sunt o +rană trecătoare, o +rană care mistuie. Dacă ei nu se )n/ri2esc de +rana care rămâne, dacă nu vor mânca pâinea vieţii, nu pot av

viaţă. Şi deoarece această pâine a vieţii este >rupul şi *ân/ele Domnului, de aceea a arătat El acelucru )n c+ip lămurit9 He nu veţi mânca Crupul ?iului 8mului şi de nu veţi bea Sânele /ui, nveţi avea viaţă $n voiA Şi, ca să nu rămână nici o )ndoială, a adău/at Domnul9 H!u unt âin0ieţii, pâinea cea vie care -a poorât din cer. acă va mânca cineva din pâinea aceata, va fi v$n veci. Iar pâinea pe care o voi da !u ete Crupul *eu, pe care-l voi da pentru viaţa lumiiA ;I%,7,5(<.

Şi )n special minunea )nmulţirii pâinilor este c+ip al *fintei mpărtăşanii, pe care, prin mi2locirpreoţilor *ăi, o dă Domnul credincioşilor. Şi +răneşte mulţimile de adevăraţi creştini, din neam



neam, cu o nepreţuită +rană du+ovnicească, precum a dat atunci, prin mi2locirea celor doisprezeucenici, pâinea +ranei trupeşti mulţimilor.

)şadar cititorule, ai $naintea ta o minune, mai mare decât aceea pe care a făcut-o omnul putie, ca ă răneacă trupul :alileenilor. Cu ai minunea Sfintei 3uminecături, care $mplineşte $n fiecare Sfântă /iturie, când e aude cemarea" H3u frică de umnezeu, ccredinţă şi cu draote ă vă apropiaţiA. )propie-te, ca ă-ţi răneşti ufletul cu pâinea vieţii. !

fericit dacă ai frică de umnezeu, credinţă şi draote, ca ă te apropii şi ă fii părtaş la martaină a Sfintei 3uminecături.

Pr" $onsanin *ur!u6 Înmulţirea pâinilor8 'ără circ



3reocuparea de a identifica metode eficiente de manipulare a populaţiei e;istă )ncă din cele mvec+i timpuri. Şi )n antic+itate (a se vedea acel Mpoporul poate fi condus dacă are pâine şi circH% şi

perioada medievală sau )n modernitate, dar mai ales )n vremurile contemporane s-a cristalizatadevărată ştiinţă având ca oiect aceasta manieră de a controla masele. De la politicieni conducători de mişcări (pseudo%reli/ioase sau de altă natură, de la oameni de afaceri până la sportisau actori din industria divertismentului, poţi /ăsi un interes crescând pentru mi2loacele şi metodeprin care să fii cât mai pre/ătit spre a seduce un pulic ţintă.

Desi/ur, pentru pulicul lar/, este /reu de sesizat )n spatele unei campanii pulicitare sau declaraţiile de după un meci de fotal faptul că totul este e;trem de ine calculat pentru a atin/e uanumit scop. reclamă seduce, de multe ori, printr-o componentă artistică, printr-un clip foarte irealizat, care mişcă inimile, iar o declaraţie a unei persoane implicate )ntr-o competiţie sportivăreceptată de cele mai multe ori ca o reacţie spontană, care dezvăluie ceva din trăirea (autentică, veineC% a celui cu pricina. 1ucrurile s-au rafinat atât de mult, specialiştii care consiliază sunt atât ine pre/ătiţi, )ncât rareori mai vezi pe câte cineva pus pe /ânduri şi receptând )n mod critic umesa2 pulic, căutând să )ntrezărească ce se află dincolo de mesa2ul Mla vedereH. 'u si/uranţă e;isca peste tot şi e;cepţii$ sunt convins că mai e;istă, )n orice domeniu şi oameni sinceri )n intenţiile)n declaraţiile lor, dar tendinţa /enerală este aceea de a manipula )n mod voit.

'ele mai evidente elemente de manipulare (voită% a populaţiei se pot sesiza )n campanipulicitare, de promovare a unui produs, a unui serviciu etc. rice om, cu un minim

discernământ, poate sesiza cum se )ncearcă, spre e;emplu, asocierea unor produse eminamensintetice cu ideea de natural sau de sănătos. 'onsumatorul se poate )nsă convin/e lesne, cumpărânrespectivul produs, că nu se promovează nimic natural sau sănătos, iar dacă elementele c+imice dcare este alcătuit nu sunt dăunătoare )n acea cantitate, nu )nseamnă că un consum frecvent nu poate otrăvi or/anismul. 6ici e una dintre marile viclenii ale celor care promovează ăuturăcoritoare, alimente şi altele, ale căror in/rediente se )nscriu )n limitele prevăzute de le/e când consumi o sin/ură dată, dar nimeni nu avertizează că a le consuma )n mod re/ulat duce laconcentraţie atât de mare )n or/anism a unor sustanţe, )ncât ele pot provoca oli, unele foar/rave, mortale c+iar.



1a fel e şi )n politică, cu menţiunea că efectele dăunătoare se re/ăsesc mai pre/nant şi )n ceea c)nseamnă sănătatea spirituală a unui popor. >ema iuirii de ţară sau de popor, tema luptei )mpotricorupţiei, cea a urmăririi interesului pulic şi multe altele se pot identifica, ca atare sau voalat, cea mai mare parte a crezului politic al cuiva. Este şi firesc, până la un anumit punct, acest lucru, upolitician pierzându-şi )nsă crediilitatea )n momentul )n care se dovedeşte că vorele sale nu suacoperite şi de fapte. E;istă )nsă o limită a suportailităţii, cetăţenii putând di/era astfel discursuri )n condiţiile )n care ele conţin şi elemente care vizează proleme reale, cu soluţii realis

de interes social. Este )n/rozitor )nsă când un discurs politic se concentrează e;clusiv omardarea electoratului cu mesa2e care fie nu au le/ătură cu realitatea, fie )şi au aici un firpunct de plecare, iar )n rest nu sunt decât repetarea osesivă, su c+ipuri cât mai diferite şi cât mde impact, a unor lucruri ce rareori au de a face cu interesul pulic. 6ici conştiinţa fiecăruia dintnoi, dezinto;icată şi luminată de +ar, poate fi sin/urul 2udecător şi sin/ura instanţă )n măsură a /+ida ale/erile.

*ă faci din 4ristos Mun politicianH

'redeţi sau nu, /enul acesta de manipulări (devenite suiect pentru o )ntrea/ă literatură

specialitate% are o anume le/ătură cu minunile )nmulţirii pâinilor şi peştilor )n pustie de cătântuitorul. âine vom auzi, )n iserici, relatându-se unul dintre cele două astfel de momenconsemnate )n Evan/+elii, cel de la *fântul 6postol atei (din capitolul !"%. Deşi se retrăsese, prpărţile >ieriadei, )ntr-un zonă )ndepărtată de cele locuite, isus este căutat de mulţimi mari oameni care au plecat Mpe 2os, din cetăţiH (atei !", !%, pentru a fi lân/ă Dânsul.

?iindu-le milă de ei, Domnul nu doar că le-a )mpărtăşit din cuvintele vieţii veşnice, ci a şi Mvindecpe olnavii lorH (atei !", !"%. ar spre seară, ştiind că le este foame şi nu au de unde mânca, ipână să a2un/ă )n locuri de unde să cumpere mâncare este drum lun/ şi istovitor, ântuitor

)nmulţeşte cinci pâini de orz şi doi peşti pe care )i avea un ăiat, )ncât +răneşte cu ele cinci mii ăraţi (la care se adău/au femeile şi copiii% şi mai şi rămân douăsprezece coşuri pline cu resturi.

Evan/+elistul oan ne mai spune că, după această minune, ştiind că mulţimile vor dori Hă-/ ia ila ca ă-/ facă reeA ;Ioan %, 15<, 4ristos se retra/e sin/ur )n munte. ar când l re)ntâlnesc, duo vreme, pe ântuitorul, care a2unsese )ntre timp )n 'apernaum, aceste mulţimi primesc de Dânsul un cuvânt /reu, care ar treui să ne tulure şi pe noi, cei de azi9 H)devărat, adevărat zvouă" *ă căutaţi nu pentru că aţi văzut minuni, ci pentru că aţi mâncat din pâini şi v-aţi ătura;Ioan %, %<.

! cutremurător cât de multă =onicie şi $nutime putem afla $n noi" ă primeşti darudumnezeieşti, ă primeşti vindecare şi rană euaritică şi totuşi ă-/ cauţi pe umnezeu doapentru că-ţi poate aiura cele neceare traiului zilnic pe acet pământ al uferinţei. 3ât de mune oferă !l şi pentru cât de puţin Bl căutăm, de fapt, fiecare dintre noi6 Şi cât de muditorionăm draotea /ui pentru noi atunci când, dintr-un umnezeu iubitor de oameni vreă facem doar Hun politicianA au, cum era $n vremea aceea, un ree care ă ne conducă primi=loace lumeşti6

6cest moment petrecut acum două milenii )i inspiră şi pe cei care manipulează astăzi mulţimi

5umai că ei nu pot lucra cu putere dumnezeiască şi nu au iuirea lui 4ristos pentru om. 6tun



apelează la surro/ate. n loc de cuvinte mântuitoare, care să ridice omul la demnitatea acelHdumnezei unteţi şi toţi fii ai 3elui rea$naltA ;almi (1, %<, livrează )n mase idei, sentimenstări sufleteşti care să imite aceste lucruri, inoculând false speranţe )n false izăviri. 6poi, )n loc ofere o vindecare reală a omului )ntre/ (trup şi suflet%, oferă tot soiul de Mdro/uriH, stimulând aceener/ii care pot da satisfacţii foarte mari, dar de moment (cum e )n cazul sportului sau al concertelde muzică pop, rocQ etc.%. ar )n loc de pâine, le oferă ideea de Mcorn al aundenţeiH, sentimentul se )nmulţesc MunătăţileH din viaţa lor şi le creşte confortul (de cele mai multe ori )nsă prin crear

unor nevoi artificiale, pe care apoi omul caută, cu )nfri/urare, să şi le )mplinească%.Şi, )n final, spre deoseire de 4ristos, aceşti MmanipulatoriH nu respin/, ci c+iar urmăresc să fMre/iH peste mulţimile astfel câşti/ate. ncât avem de a face aici cu o MprelucrareH a ceea ce esomenesc şi universal valail, )nsoţită de o pervertire a unor procese spirituale, coorâte la nivelunor metode eficiente de atin/ere a unor scopuri lumeşti. Evident că, spre deoseire de dra/ostcristică pentru om şi a2utorul real pe care omul )l primeşte când se )mpărtăşeşte de prezenţa lDumnezeu, aceste denaturări şi folosiri Mpe dosH ale principiilor evan/+elice )şi arată limitele timp şi sunt demascate de )nsăşi consecinţele lor.

ar dacă vrem să doândim capacitatea de a discerne )ntre cele cu adevărat de folos şi cele prin casuntem, de fapt, folosiţi, să ne punem inima la ru/ăciune. Ru/ăciunea este, )ntre altele şi antidot cele care ne otrăvesc sufletul ()n doze mici, suportaile, ce-i drept, dar nu mai puţin aducătoare moarte%. ar soluţia adecvată este )nmulţirea pâinii eu+aristice, nu a celei asociate cu circul pentmase. 3entru că, )n afară de cea eu+aristică, atunci când e cinstită ca atareC, orice altă MpâineH are sine ispita de a se asocia şi cu un (c+iar dacă mai modern% McircH.



@mul %nre %nmulţirea pâinilor şi a peşilor şi %mpuţinarea credinţei

Sfântul Inatie Driancianinov ne $nvaţă ă deoebim emnele şi minunile lui 2rito de cele a)ntiritului" Horinţa unui emn din cer a fot arătată câteodată şi de popor. )tfel, dupminunata $nmulţire a celor cinci pâini şi ăturarea cu ele a unei numeroae adunări, ccuprindea cinci mii de bărbaţi, afară de femei şi de copii, $nşişi-văzătorii Omartorii oculariP acelei minuni, părtaşii acelei trapeze, $i puneau omnului" 3e emn faci Cu, ca ă vedem şi credem $n Cine9 3e lucrezi9 ărinţii noştri mană au mâncat $n putie, precum ete cri" âin

din cer le-a dat lor de au mâncat ;Bn. %, 7-71<. entru ei a părut ne$ndetulătoare minunat$nmulţire a pâinilor $n mâinile *ântuitorului" ea a fot ăvârşită cu linişte, cu fântă merende care erau pătrune toate lucrările umnezeu-8mului - $n vreme ce ei aveau trebuinţă dpectacol, le trebuiau lucruri de efect. )veau nevoie ca cerul ă fie acoperit de nori roşi, răune tunetul şi ă capere fulerul, ă cadă pâini din cerH.

editaţie personală la Duminica )nmulţirii pâinilor9

otto9 HCot mai frecvent e $ntâmplă ă auzi convertiţi entuziaşti e>primându-şi dorinţa dea=une $n centre ortodo>e importante, la catedrale şi mănătiri unde e adună uneori mii dcredincioşi şi pretutindeni auzi vorbindu-e depre cetiuni biericeşti şi imţi cât de importanete totuşi 8rtodo>ia. ;8rtodo>ia ete o picătură $ntr-un ocean, dacă priveşti ocietatea eneral, dar $n acete mari catedrale şi mănătiri ete atâta lume, $ncât pare că ete cu adevărun lucru foarte important.< ar adeeori $i vezi pe aceiaşi oameni $ntr-o tare =alnică după ce şau $mplinit dorinţa, $ntorcându-e din marile centre ortodo>eT acri şi nemulţumiţi, plini dbârfe biericeşti şi de =udecată, obedaţi $n primul rând de a fi corecţiT şi cum e cadeT şi plinde $nţelepciune lumeacă leată de politica biericeacă. Bntr-un cuvânt, şi-au pierdut inocenţdeturnaţi de facinaţia lor pentru latura lumeacă a vieţii biericeşti. Bn felurite forme, aceaete o ipită care ne pândeşte pe toţi şi trebuie ă luptăm cu ea, ne$năduindu-ne



upraevaluăm apectele e>terne ale Diericii, ci $ntorcându-ne totdeauna la inurul lucru catrebuieşteT" 2rito şi mântuirea ufletelor noatre din acet neam vicleanH. ; 3uvioul SerapiEoe<

Episodul evan/+elic la care face referire *fântul /natie 7riancianinov )n primul pasa2 de mai spoate fi considerat unul dintre cele mai şocante din viaţa pământească a ântuitorului isus 4ristoEste stupefiant să priveşti taloul oririi şi al nerecunoştinţei asolute ale omului faţă de Dumneze

4ristos )nmulţeşte )n mod minunat pâinile şi peştii, pentru a sătura mulţimile care flămânzisemer/ând după El şi nu mai târziu de a doua zi, acestea )i cer socoteală cu orăznicie asupsemnelor şi minunilor cu care-Şi poate proa )n faţa lor DumnezeireaC

n dialo/ul care are loc )ntre evrei şi isus, relatat de *fântul oan >eolo/ul & şi completând referatilic de la atei, care se citeşte astăzi & Domnul le dă pe faţă iudeilor motivul adevărat pentru cal căutau, )n proporţie de masă şi cu o fervoare care, pentru oc+ii noştri fireşti şi prea creduaparenţelor, ar fi putut să fie luate foarte drept dovezi ale unei credinţe şi ale unei evlave;traordinare. Deci al unui MsuccesH e;traordinar al misiunii ?iului lui Dumnezeu. M5u 2udecdupă )nfăţişare, ci 2udecata dreaptă 2udecaţiCH, ne )nvaţă tot ântuitorul, )n aceeaşi Evan/+elieC

după cum ştim şi din alt loc, 4ristos nu se )ncredea deloc )n om, Hpentru că nu avea nevoie ămărturieacă cineva depre om, căci !l $nuşi cunoştea ce era $n omA.

1a fel şi astăzi & sau poate cu atât mai mult astăzi & năvala uimitoare a oamenilor către iserici mănăstiri, )n/+esuiala sufocantă de la marile +ramuri ori umplerea până la refuz a ar+ondaricelor timp de vară, cozile imense pentru )nc+inarea la sfintele moaşte sau uluceala anuală pent6/+iazma de la 7ootează ar putea fi pentru oservatorul superficial semnele unei efervescenreli/ioase mai mult decât )mucurătoare. n /eneral, omul este aplecat să 2udece realităţdu+ovniceşti după criterii e;terioare, MtrupeştiH, lăsându-se păcălit de Mima/ineH, de ceea ce fu

repede oc+ii, de a/lomeraţie, de /esticulaţie şi de z/omot, de tot ceea ce iese )n evidenţă, faimpresie şi creează MspectacolH. 'a o e;emplificare a acestei amă/iri oişnuite, este mai mult decedificator ceea ce spunea 3ărintele Nustin 3ârvu )n două interviuri mai vec+i, ne-ezitând să-contrarieze interlocutorii9

:- Sorin %umitrescu5 +i se pare impresionant numărul tinerilor strânşi n jurul "rea *ucernicivoastre. Sutanele tinerilor călugări imprimă mănăstirii un aer e'trem de energic, o !ărniccontagioasă, stenică.

- "r. ustin "ârvu5 Este doar o impresie, %omnule Sorin. +ulţi sunt tineri suferinzi. )oar

suferinzi.

- S.%.5 a propriu, "ărinte, sau la figurat7

- "r. .".5 Spuneţi-i cum vreţi, importantă este devierea sufletească pe care au reuşit să o produccei cincizeci de ani de comunism. =i, ca să nţelegeţi, iată doar un e'emplu5

0i spui novicelui5 :%u-te, frate şi nalţă la locul ei candela, că astupă c!ipul +aicii %omnului dicoană;.



0ţi răspunde, săritor5 :%a, "ărinte Stareţ, imediat;. e ntorci după o zi şi găseşti candela tcăzută.

:)rate, ţi-am spus ieri să o ridici la loc;.

:Imediat, "ărinte Stareţ;.

e-ntorci peste o săptămână, candela tot căzută. $ ridici tu şi o pui la locul ei. "ână la urmajungi să le faci tu pe toate. Ei, tinerii, te :asistă; doar, desigur, plini de bunăvoinţă, dar atât6 %fapt, o neputinţă de a ntreprinde, de a mplini lucrul până la capăt.

S.%.5 (ine, dar aceiaşi tineri au fost cei care au ştiut să moară pe străzi 0n ?@F@.

"r. .".5 %esigur, dar cum fac eroii/ sunt vulcanici, sunt flăcări care nu durează, se sting uşo2evoinţa mănăstirească este un alt fel de :eroism;, un :eroism; pe termen lung;. <Sor%umitrescu9

:+ona!ii de acum au o mare deficienţă n a se supune şi nu ştiu să se spovedească/ nu sspovedesc sincer. %acă ar spune călugărul adevărul la spovedanie, ar muri. 1zi ţi ceblagoslovenie să se ducă până la Iaşi şi el ajunge până la *onstanţa, pentru că 6 tot era n drumS-a banalizat şi relativizat mult virtutea ascultării. *ălugării de azi nu mai au puterea să asculte mai marii lor ca odinioară. S-a surpat raportul dintre ucenic şi povăţuitor şi de aceea a ridicpoate %umnezeu darul acesta de la noi;. <:>lasul mona!ilor;9

1a fel ca ântuitorul 4ristos, marii 7ătrâni au resimţit mereu o sin/urătate şi o suferincopleşitoare (a se vedea şi ceea ce mărturisea 'uviosul 3aisie% pentru că, )n ciuda aparenţel

entuziasmante la care se opreau ceilalţi, ei aveau viziunea adevărului lăuntric al lucrurilor, ştiau cde sla şi de superficial este omul )n credinţa lui şi că nu se pot )ncrede )n el, oricâte râuri de pople-ar trece pra/ul zi şi noapte, oricâte fluvii de evlavie formală s-ar revărsa spre ei. 'am todu+ovnicii din ultimele /eneraţii s-au plâns şi se plân/ că mulţi )i caută şi mai mulţi le cinstenumele, )i venerează c+iar, dar puţini )i )nţele/, iar din puţinii care-i )nţele/ )n du+ul lor şi mai puţ)i şi ascultă şi )i urmează cu sinceritate )ntru 4ristos.

De ce se )ntâmplă aceasta: Din motivul dezvăluit de nsuşi Dumnezeu-mul9 )devărat, adevărzic vouă" *ă căutaţi nu pentru că aţi văzut minuni, ci pentru că aţi mâncat din pâini şi v-aăturat.

1ucraţi nu pentru mâncarea cea pieritoare, ci pentru mâncarea ce rămâne spre viaţa veşnică şi pcare o va da vouă ?iul mului, căci pe El 1-a pecetluit Dumnezeu->atăl.

8mul aşadar caută numai HpâineaA, adică numai cele pământeşti, vrea ă-şi rezolve cât mai binproblemele din aceată lume, ă aibă ucce şi confort $n aceată viaţă, ă cape de necazuri, dnedreptăţi, de contrâneri şi privaţiuni. De aceea au dat uzna mulţimile la isus, fiindcă, aşa cu)nţele/em din acelaşi capitol de la oan, voiau să-1 silească să le fie lor re/e, acel re/e terestru casă le rezolve Mprolema pâiniiH şi care să-i şi eliereze de su 2u/ul romanilor.



⇒ #ristos fugea de ei şi de slava lor, ascunzându-Se n munţi şi ei nu- nţelegeau de ce e a:sălbatic;/

⇒ le-a predicat sărăcia şi plânsul,⇒ le-a binevestit fericirea celor smeriţi şi blânzi, iar ei tot pentru plăcerea şi ntâietatea

această lume alergau/⇒ le-a propovăduit lor porunca iubirii şi le-a făgăduit egea cea nouă, a %u!ului, dar ei tot n

ştiau :ai cărui %u!; sunt, până acolo ncât şi ucenicii Săi scoteau sabia sau voiau să

pogoare foc din cer peste vrăjmaşi/⇒ a intrat n Ierusalim călare pe mânzul asinei şi iarăşi n-au nţeles nimic, ba c!iar, n câtev

zile, -au şi dat să fie răstignit, preferându-l pe zelotul (araba6 care, vezi bine, măcar făcceva concret pentru neamul lor, luptând cu stăpânitorii romani8

>ocmai de aceea, )n contrast, 6nti+rist va fi căutat, cerut cu insistenţă şi va fi până la capăt adorat mase9 pentru că le va fi lor Mre/eleH visat, re/ele căruia să-i predea toată liertatea, dar care, să asi/ure )n sc+im, pâinea şi circul mult doriteK 6cela va fi re/ele care va săvârşi MminuneaH pcare 4ristos a refuzat-o9 de a preface pietrele )n pâiniC

Şi din viaţa Mreli/ioasăH, precum arată adesea şi 'uviosul *erap+im Rose, omul firesc doreşte să icu precădere, partea cea mai facilă şi mai e;terioară, iar 4ristos, dacă se poate, să i se facă luslu/ă, sponsor şi c+ezaş al unei fericiri pământeşti. *au, )ntr-un c+ip mai sutil, să facă dDumnezeu un nume de fală şi un prile2 de autosatisfacere a eului şi a voinţei lor de le/itimarepropriilor patimi, adesea foarte ascunse şi propriilor oc+i. ?oarte puţini Bl caută pe umnezeu pentru !l Bnuşi, dorind cu inceritate şi umilinţă numai / aculte şi ă-I lu=eacă, ă e pocăiacă de răutăţi, ă-şi cimbe viaţa din temelii, ă omoa$n ei omul cel veci al patimilor, dar şi mai mult şi mai reu" ă e lepede de ei $nşişi, d

pre=udecăţile, de viele, de ambiţiile, de ândirea şi de voia lor6

n locul aplecării prioritare către Momul cel tainic al inimiiH şi al anevoioasei şi )ndelun/ii lupte du+urile care ne vră2măşesc dinlăuntrul nostru, mulţi ne aruncăm cu uşurinţă şi ne irosim ener/ie;clusiv )nspre lucrări e;terioare, )n căutarea ferilă a satisfacţiilor şi a succeselor Mdu+ovniceştiHrezultatelor palpaile şi imediate. 'um spuneam şi altădată, prime2diile care decur/ de aici nu sumici, ele putând mer/e până la e;punerea la cele mai /rosolane )nşelări diavoleşti şi până construirea unui MdumnezeuH propriu şi unei Evan/+elii MuşoareH, după c+ipul şi asemănarnoastră. 3rintr-un astfel de proces ia naştere şi ceea ce se c+eamă Mideolo/izareaH credinţetransformarea ortodo;iei )n ortodo;ism, adică )n ceva )n2u/at la cele ale lumii acesteia care termină cu mormântul. 6şa ceva se )ntâmplă atunci când Dumnezeu şi toate cele sfinte sunt dedu+ovnicite, de-vitalizate, de-personalizate şi folosite numai ca referinţe astracte )ntemeietoaratunci când Dumnezeu, 7iserica, *finţii sau du+ovnicii devin numai nişte Mefi/iiH cultivaritualistic, nişte MmituriH le/itimante, nişte Metic+eteH sau Minsi/neH sacre pe care ni le lipim frunte sau ni le a/ăţăm )n pieipt ca să (ne% amă/im că Mavem inecuvântareaH 1or şi ca să ne puteafirma, su acoperirea lor, propriile a/ende, omeneşti.

?oarte puţini )nţele/ că 4ristos-Domnul, mpărăţia *a şi viaţa )ntru El reprezintă unicul al vienoastre, iar nu mi2locul sau unealta noastră către )mplinirea propriilor scopuri din viaţa de aici, d



societate, etc. 4ristos nu poate să fie transformat )n temei ideolo/ic sau )ntr-un apendice formpentru o luptă politică sau pentru un scop lumesc, nici instrumentat pentru a /ira cu numele *ău cpreasfânt o iluzorie )mpărăţie pământească, )n spiritul re)nviatei rătăciri milenariste (+iliaste%, dnou foarte la modă astăzi. 4ristos & Dumnezeul cel 0iu nu poate le/itima nici lupta pentru MpaceMfraternitateH, M2ustiţie socialăH sau pentru o Mlume nouăH, după cum nu poate le/itima nici răzoiManti-sistemH dus ca simplu scop )n sine sau pentru vreo utopică iruinţă pământească ori c+politică a rtodo;iei şisau a neamului. 'a şi cum sensul nostru ar fi eternizarea noastră )n aceas

Mvale a plân/eriiH sau c+iar luarea )n stăpânire a acestei lumi. 3entru că nu avem timp sau dorinsă-1 mai )ntreăm şi pe Dumnezeu )n 3ersoană dacă ne dă voie să vorim )n numele 1ui, să-1 m)ntreăm şi pe El care este voia 1ui pentru noi, cum anume să lucrăm sau să mărturisim pentru astăzi şi acum$ nici nu ne putem )mpăca (ne-fatalist, dar smerit şi realist% cu proorociile *finţilor, dfapt cu dezle/area pe care nsuşi >atăl, precum este scris, o dă astăzi celui-rău să-şi dezlănţurăutăţile şi să doândească stăpânire deplină peste faţa pământului9 MŞi socotesc că e perioada astpentru că astăzi, ca niciodată, )ntr-o măsură ne)ntâlnită altcândva )n istoria omenirii, răul dezlănţuie făţiş şi )n toate aspectele lui şi poate )şi arata feţe pe care noi nu le cunoşteam că putea le aiă.

Şi socotesc că se poate acest lucru numai fiindcă Dumnezeu 'uvântul a zis9 M'el ce nedreptăţeşmai nedreptăţească. 'el ce se spurcă, mai spurceM. *ocotesc că 4ristos a putut fi prins )n /rădiA+etsimani numai fiindcă a spus cuvântul9 MDar acesta este ceasul vostru şi puterea )ntunericuluDacă 'uvântul lui Dumnezeu nu ar fi zis asta, ar fi fost total cu neputinţă să l prindă. Ştim cel puţun moment )n viaţa lui 4ristos când au fost trimişi ofiţeri să l aresteze şi n-au putut, fiindcă, au zdupă aia cărturarilor şi ar+iereilor, ca niciodată om nu a /răit ca 6cest m. Şi pentru putercuvântului 1ui, n-au putut să-1 aresteze. Da şi $n :etimani, când a $ntrebat omnul" He cincăutaţi9A şi au zi He Iiu &azarineanulA şi le-a răpun omnul" H!u untA au căzut HdandărăteleaA şiF căzuţi puteau ă rămână până atăzi. 6şa că dacă 'uvântul lui Dumnezeu

voie şi se pronunţă, se va putea face acel lucru.Şi dacă vedem răutatea dezlănţuindu-se )n lume este pentru că Dumnezeu are o 3ronie pe care nu)nţele/em, o 3ronie parado;ală (a )ntr-o măsură şi )nţele/em ceva% prin care, cinstind liertatomului & liertate care este poate semnul de căpătâi al asemănării omului cu Dumnezeu Dumnezeu nsuşi cinsteşte această liertate - /ăseşte un moment )n istorie când dă şi răului liertasă mear/ă şi să mear/ă până la capătC Dar asta nu )nseamnă că răul poate irui IveşnicJK (3ărinteRafail 5oica%

5e este /reu să renunţăm la ravadă, la amiţii şi idei fi;e, la semeţie, la reveriile unui erois

superficial şi utopic şi să ascultăm de c+emarea Du+ului sau să )nţele/em vite2ia tainică a smerenşi a plânsului (M3rin plâns se po/oară )n sufletul nostru ărăţia cea du+ovnicească şi omul se punmai presus de )nspăimântări şi de friciH, ne )nvaţă *finţii%, nici nu putem să credem că iruinnvierii trece numaidecât prin asumarea eşecului pământesc şi a strivirii totale su povara 'rucDupă cum spunea acelaşi părinte Nustin, cu un realism crud pe care iarăşi puţini )l acceptăm şinteriorizăm & pentru că precumpăneşte )n noi mai mult Mvoinţa de a fiH, pentru că se revoltă )ncă noi firea noastră căzută, /lasul clocotitor al sân/elui ce nu poate concepe că mpărăţia lui 4ristos neste din această lume9 M7ine)nţeles că nu mai vedem noi o perioadă de strălucire a creştinismulsau alţii, după noi. Dar noi suntem convinşi că iruinţa este a lui 4ristos şi a 7isericii *ale, al căr

trup suntem şi porţile iadului nu o vor iruiH.



3ine ete umnezeu pentru noi, de fapt9 )ceata ete $ntrebarea pe care ne-o provoacă o atfde !vanelie. !te !l umnezeul 3el 0iu, prezent şi imţit $n viaţa noatră, fără de 3are nputem face nimic9 Iubim noi, oare, ceea ce !l iubeşte9 Iubim ă tăm de vorbă cu !l, ne ete dşi tân=im după utul şi parfumul unei alte lumi şi $ntr-acolo, Su, ne aţintim ocii inimilor9 Sane-am lipit adânc inimile de lume şi de viaţa pământeacă, $ncât nici măcar din credinţă, druăciune, din merul la Dierică nu mai putem face o punte dinpre Hcârbele vieţiiA căt

frumueţea nepieritoare a 3erului9 *ai avem uminici şi Sărbători cu adevărat, trăite $ntlumina arului şi ne$ntinate de răutăţile şi urâciunile de zi cu zi9 *ai râvnim ă aducem măcaun trop din mireama Bmpărăţiei 3erurilor $n viaţa noatră şi Hă fim $nainte de toate cetăţeni Ierualimului 3erec, 3etatea cea de Su, către care e $ndreaptă toate nevoinţele noatre creştini şi numai $n al doilea rând membri ai acetei lumi pieritoareH9

Iată ce rotea, $n acet en, profetic, 3uvioul Serapim Eoe, $n ultima a predică din timpvieţii, ţinută $n a=unul praznicului Scimbării la ?aţă, acum ' de ani"0ăzând măreţia zidirii lui umnezeu, $ntrezărim o frântură, deşi neclară şi $ntunecată, dfrumueţea $mpărăţiei celei veşnice a lui umnezeu, pentru care cu toţii am fot zidiţi. Crebuie

ne aducem aminte mereu că ălaşul notru ete $n ceruri# trebuie ă ne cuturăm de toapatimile şi ri=ile deşarte şi mecine care ne ţin leaţi de pământ, de lumea aceata căzută, cane $mpiedică ă realizăm ţelul zidirii noatre. 3ât de uşor uităm pricina $năşi a e>itenţnoatre. OFP 0remurile de pe urmă au şi oit# vedem limpede cum e preăteşte lumea pentr)ntirit. 3reştinii vor avea de $nfruntat o $ncercare fără precedent a credinţei şi draotei lor dumnezeu. 0om fi nevoiţi ă ne acundem $n putie J pe meleauri precum cele de aici. eiupână la urmă ne vor ăi ciar şi aici. Scopul acunderii nu ete doar pătrarea vieţii noatpământeşti, ci acela de a câştia timp pre a ne $ntări ufletele pentru $ncercarea finală. Iaceata trebuie ă $nceapă ciar de acum. eci ă $ncepem cel puţin ă ne luptăm cu lanţuri

patimilor mecine şi ă ţinem minte că adevărata noatră caă nu ete aici, ci $n ceruri. Să ncroim calea pre patria noatră cea cereacă, după cum punea Sfântul :ermanF )d ater)d atera6T

2rito a $nmulţit pâinile, ca ă ne $nveţe ă râvnim dincolo de HpâineA, dincolo de orizontacetei lumi, ca ă $nţeleem reliia dincolo de ideoloie, că adevărata viaţă $n u, ca ă-utăm real şi ă vedem că !l ete âinea 0ieţii, 3are ne va da şi nouă viaţa veşnică din belşu2rito ne-a $nvăţat ă-/ iubim nu prin vorbe mari, ci acultându-i şi $mplinindu-I 3uvântul# na $nvăţat ă-/ urmăm pe !l $n u şi-n )devăr, că acolo unde ete !l, ă fim şi noi6 Iar dac2rito pe 3ruce a fot rătinit, ă nu ne $ncipuim că putem ă fuim, prin mi=loace omeneş

de aceeaşi 3ruce, ă nu căutăm ă ne aăţăm cu orice preţ şi cu diperare de aceată viaţă şi daceată lume, ca şi cum aici ar fi $ntreul notru en. Să ne amintim că Hcine va voi ă-şi capviaţa, o va pierdeA şi că H&u ete lua mai mare decât Stăpânul eiA.

;). *a>im pentru HEăzboi $ntru 3uvântA ;nu poate fi preluată fără acordul notru<.<



Înmulţirea milei lucrăoare sau cum a9uă Dumne!eu omul prin om" De ce uiăm ,ine'aceriDomnului8 cârind şi ţinând mine numai răulF

Să nu-l lăăm flămând pe aproapele notru

*ilă $mi ete de mulţime, că trei zile unt de când aşteaptă lână *ine şi n-au ce ă mănânc;*arcu (, <

M'âtă /ri2ă pentru poporul neputincios şi flămândC *ă fim atenţi la amănunte. amenii erau istovde foame, unii dintre ei locuiau departe, puteau cădea pe drum la )ntoarcere acasă. 6cestea le vedşi le lua )n calcul Domnul. 5u era vora de o facere de ine oarecare, care nu mer/e la concretcare aproape nu ia )n seamă suferinţa celor pe care pretinde că-i a2ută. Domnul se arată mai mudecât compătimitor faţă de acei oameni istoviţi de foame, vede dincolo de ceea ce sare )n oc+i. 5acceptă ideea ca oamenii să cadă pe drum, dacă vor mer/e mai departe, sau să sufere, fiindcă s-+otărât să rămână peste noapte acolo. El )i va +răni cu mâinile aceloraşi oameni care, cu puţin tim)n urmă, fuseseră asaltaţi de mulţimea care cerea să fie lăsată să plece, fiindcă n-avea ce mânca.

6tunci ucenicii erau doorâţi de ooseală şi cam miraţi, dar, când Domnul le-a pus )n mână pâinespunându-le să o )mpartă, 1-au ascultat şi au )nceput să )mpartă. 1uând putere de la El, s-)nviorat, au ieşit din starea de uimire, au devenit părtaşi şi )mpărţitori ai dărniciei dumnezeieşti.

Domnul să ne )nveţe să putem arăta sinceră şi adâncă compasiune semenilor noştri aflaţi )n suferinşi să nu uităm că, dacă noi nu avem ce le da ca să le nutrească trupul sau sufletul, )i va nutri )n locnostru Domnul. *ă- )ncredinţăm modestele noastre rezerve, ştiind că El le va )nmulţi cu prisosinţă



*ă- mulţumim pentru aceste cuvinte9 MDaţi-le voi să mănânceH (arcu <, @%. El, Dătătorul a toatapelează la noi ca la nişte instrumente ale *ale, prin care să se aducă mân/âiere şi )ndestulare toate.

epre a=utorul lui umnezeu

ar pe aceata i-o punea ca ă-/ $ncerce, că !l ştia ce avea ă facă. ;Ioan %, %<

Domnul ne )ncearcă mereu pe toţi, prin diferite mi2loace, ca să ne trezească credinţa. 5e dă ocazsă vedem nevoile, necazurile, nefericirile din 2urul nostru, ca să trezească )n noi sentimentcompasiunii şi iuirii faţă de semeni şi ca să ne )nveţe să le slu2im lor atât timp cât El ne va ţine ppământ. cenicii *ăi au considerat că nu este cu putinţă să se dea +rană la o mulţime atât de mare popor, dar isus voia ca oamenilor să li se dea să mănânce. ar puţinul pe care )l aveau s-a dovedifi, cu inecuvântarea *a, )ndestulător.

6desea ni se pare că nu putem uşura cu nimic /ri2ile celor din prea2ma noastră, dar dacă dorim săfacem, acest lucru devine posiil. Domnul vrea ca noi să )ntâmpinăm orice suferinţă pe care o vo

)ntâlni )n cale )n numele lui 4ristos, şi prin numele *ău să )ncercăm să o uşurăm. n aparenţă, nsuntem )n stare să facem mai nimic$ dar şi puţinul care ne stă )n putere Domnul )l va )ntoarce spfolosul unor nefericiţi. rice cuvânt de alinare pe care )l vom spune, orice /est de compătimire fade un om aflat )n suferinţă, orice răspuns iuitor pe care )l vom da poate, cu a2utorul lui Dumnezesă-l susţină şi să-l )ntărească pe un deznădă2duit, să-i ridice moralul )ntr-un moment de deznăde2dsă aducă o cât de mică roadă.

De aceea să nu spună nimeni9 G)n cazul acesta nu pot face nimicH. ?iindcă Domnul ne va spun)ntotdeauna9 GDaţi-le să mănânceH şi noi vom fi datori să-i +rănim cu ceea ce avem, c+iar dacă e

coa2ă de pâine sau un pa+ar cu apă.

Bndoieli de prio

Dinecuvântează, uflete al meu, pe omnul, şi nu uita toate răplătirile /ui# pe 3el ce Smilotiveşte de toate fărădeleile tale, pe cel ce vindecă toate bolile tale. ;almi 1, -7<

Dacă am ţine minte nenumăratele faceri de ine de care noi, nevrednicii, ne-am putut ucura de Dumnezeu, n-ar mai fi )n noi deloc cârteală şi nemulţumire. Dar )nclinăm să ţinem minte mai mu

/reutăţile din tot ce ni s-a )ntâmplat )n trecut. ar deseori, făcând socoteala necazurilor şi eşecurildin viaţa noastră, uităm să le comparăm cu acele nu puţine cazuri când am simţit asupra noastrăvădită şi perceptiilă lucrare a milostivirii şi a2utorului lui Dumnezeu.

'âtă lipsă de recunoştinţă faţă de >atăl nostru ceresc şi cât de puţină credinţă se arată )n acest ca'e-am zice dacă, )n ciuda numeroaselor servicii pe care i le-am făcut unui prieten, acesta ne-ar pricu ne)ncredere şi s-ar )ndoi de prietenia noastră: ?ireşte că ne-am revolta de o asemenea atitudin'u atât mai mult /reşim )naintea lui Dumnezeu cu cât, după ce ne-am ucurat )n repetate rânduri a2utorul *ău mărinimos, de )ndelun/ata *a rădare, ne )ndoim totuşi că ru/ăciunea ne va fi asculta

şi privim cu spaimă viitorul. 5u aşa ceva aşteaptă de la noi Dumnezeu. ndoiala noastră nu poate s



ată un e;emplu9 puşculiţa lui Dumnezeu. 'ând soţia cerea soţului o sumă oarecare pentcumpărături, el )i dădea un pic mai puţin, iar restul )i punea )n puşculiţă. Şi toată viaţa a făcut astfde câte ori s-a putut. nainte să moară, ăratul l-a c+emat pe preot şi i-a dat puşculiţa. 'u anadunaţi s-a construit un spital. ată, treuie să c+izuim şi să 2ertfim din avutul nostru acolo uneste mare nevoie.

IKJH;in" r. 0alentin *ordaov, duovnicul de la Kov" Bnvăţături şi $ntâmplări minunate, !dituSopia, 11<



Doamne8 dă-ne nouă %nodeauna pâinea aceasa

'ererile noastre

oamne, dă-ne nouă $ntotdeauna pâinea aceata ;Ioan %, 74<

M6ceasta a fost o adevărată ru/ăciune. na de care avem nevoie )n fiecare zi. Dar cei ce se ru/aseaşa ântuitorului nu-şi dădeau seama ce cer. 6şa ni se )ntâmplă adesea şi nouă. 'ele pe care ni

dorim şi le cerem, de cele mai multe ori, prin voinţa Domnului, nu ne sunt date. 3oate că El npre/ăteşte un dar du+ovnicesc o/at, iar noi tân2im după unuri pământeşti, materiale.

Din mila lui Dumnezeu avem un mi2locitor, Du+ul *fânt, 'are ne MpreiaH şi transmite cererile, iatunci când acesta sunt nepotrivite, iraţionale, nu primim ceea ce am cerut )n ru/ăciunile noastre, uneori ni se dă ceva mai un.

6vraam a căutat toată viaţa un pământ la care nu a a2uns niciodată. 6 primit )n sc+im ceva mumai un9 sporirea credinţei, iar cu/etele şi năzuinţele lui au )nceput să se )ndrepte spre como

du+ovniceşti, sin/urele adevărate.

6şa ni se )ntâmplă şi nouă. De multe ori nu primim ceea ce cerem Domnului şi rămânem dezamă/)n visele noastre. n sc+im, ni se dă cu prisosinţă +arul pe care nu l-am avut şi poate nu ne-a/ândit să-l avem niciodată. naintând pe spinoasa cale a vieţii, aler/ăm uneori după năluca unfericiri irealizaile, dar Domnul ne poartă, pas cu pas, pe trepte nevăzute, spre unica, adevărafericire veşnicăM.

Domnul ne dă +rană



âinea noatră cea de toate zilele dă-ne-o nouă atăzi. ;*atei %,11<

M*ă ne oişnuim, fraţilor, să venim la Domnul )n fiecare zi, pentru fiecare nevoie, pas cu pas, să ne /ândim la ceea ce ar putea să fie mâine, Hi-a=une zilei răutatea eiA ;*atei %, 74<.

3reocupându-ne de ceea ce ar putea să ni se )ntâmple )n viitor, ne irosim fără rost forţele, care ne-fost date pentru un timp şi un scop anume. n/ri2indu-ne de ziua de mâine, săracul care duce lipsă

pâine nu-şi va ameliora nicicum situaţia astăzi. Domnul vrea să ne izuim pe El, să primim dmâinile 1ui ceea ce ne dă zilnic, să nu ne facem /ri2i pentru viitor.

*ă-1 ru/ăm să ne dea )n fiecare zi pâinea rădării, a supunerii, a uitării de sine şi să )ncercăm amânăm /ri2ile care ne apasă până )n clipa când ne vom )nfăţişa Domnului, ru/ându-1 să GrezolveH după cum va crede de cuviinţă. 'u si/uranţă că Domnul nu ne va lăsa flămânzi. 5e va +rană )n fiecare zi - +rană du+ovnicească - ne va trimite o rază de lumină cerească pentru a susţine, ne va da cuvânt de mân/âiere şi )ncura2are, )n clipa când osteniţi, sleiţi de putere, vom ve)naintea 1ui cu deplină credinţă, vom veni ca nişte copii care se supun 3ărintelui lor ceresc.

3opilul trăieşte $n prezent, nu-l preocupă viitorul, nu e $nri=eşte de el. )emenea şi no$ncredinţându-ne pe noi $nşine şi toate ale noatre Catălui cerec, ă ne adreăm /ui $n fiecare zfără a-I pune la $ndoială milotivirea şi faptul că vom primi a=utor la vremeH.

;din" H?iecare zi, un dar al lui umnezeu J 7%% 3uvinte de folo pentru toate zilele anului!ditura Sopia, (<

ediaţie la Duminica %nmulţirii pâinilor6 Penru ce Îl căuăm pe Dumne!euF



pe zelotul (araba6 care, vezi bine, măcar făcea ceva concret pentru neamul lor, luptând stăpânitorii romani8

>ocmai de aceea, )n contrast, 6nti+rist va fi căutat, cerut cu insistenţă şi va fi până la capăt adorat mase9 pentru că le va fi lor Mre/eleH visat, re/ele căruia să-i predea toată liertatea, dar care, să asi/ure )n sc+im, pâinea şi circul mult doriteK 6cela va fi re/ele care va săvârşi MminuneaH pcare 4ristos a refuzat-o9 de a preface pietrele )n pâiniC

Şi din viaţa Mreli/ioasăH, precum arată adesea şi 'uviosul *erap+im Rose, omul firesc doreşte să icu precădere, partea cea mai facilă şi mai e;terioară, iar 4ristos, dacă se poate, să i se facă luslu/ă, sponsor şi c+ezaş al unei fericiri pământeşti. *au, )ntr-un c+ip mai sutil, să facă dDumnezeu un nume de fală şi un prile2 de autosatisfacere a eului şi a voinţei lor de le/itimarepropriilor patimi, adesea foarte ascunse şi propriilor oc+i.

?oarte puţini Bl caută pe umnezeu pentru !l Bnuşi, dorind cu inceritate şi umilinţă numai / aculte şi ă-I lu=eacă, ă e pocăiacă de răutăţi, ă-şi cimbe viaţa din temelii, ă omoa$n ei omul cel veci al patimilor, dar şi mai mult, şi mai reu" ă e lepede de ei $nşişi, d

pre=udecăţile, de viele, de ambiţiile, de ândirea şi de voia lor6 n locul aplecării prioritare căMomul cel tainic al inimiiH şi al anevoioasei şi )ndelun/ii lupte cu du+urile care ne vră2măşedinlăuntrul nostru, mulţi ne aruncăm cu uşurinţă şi ne irosim ener/iile e;clusiv )nspre lucrăe;terioare, )n căutarea ferilă a satisfacţiilor şi a succeselor Mdu+ovniceştiH, a rezultatelor palpaşi imediate. 'um spuneam şi altădată, prime2diile care decur/ de aici nu sunt mici, ele putând merpână la e;punerea la cele mai /rosolane )nşelări diavoleşti şi până la construirea unui Mdumnezepropriu şi unei Evan/+elii MuşoareH, după c+ipul şi asemănarea noastră. 3rintr-un astfel de procesnaştere şi ceea ce se c+eamă Mideolo/izareaH credinţei, transformarea ortodo;iei )n ortodo;ismadică )n ceva )n2u/at la cele ale lumii acesteia care se termină cu mormântul. 6şa ceva se )ntâmp

atunci când Dumnezeu şi toate cele sfinte sunt dez-du+ovnicite, de-vitalizate, de-personalizatefolosite numai ca referinţe astracte )ntemeietoare, atunci când Dumnezeu, 7iserica, *finţii sdu+ovnicii devin numai nişte Mefi/iiH cultivate ritualistic, nişte MmituriH le/itimante, nişte Metic+etsau Minsi/neH sacre pe care ni le lipim de frunte sau ni le a/ăţăm )n piept ca să (ne% amă/im cMavem inecuvântareaH 1or şi ca să ne putem afirma, su acoperirea lor, propriile a/ende, omeneş

GJH

3ine ete umnezeu pentru noi, de fapt9 6ceasta este )ntrearea pe care ne-o provoacă o astfel Evan/+elie. (K%

4ristos a )nmulţit pâinile, ca să ne )nveţe să râvnim dincolo de MpâineH, dincolo de orizontul acestlumi, ca să )nţele/em reli/ia dincolo de ideolo/ie, ca adevărată viaţă )n Du+, ca să-1 /ustăm RE6şi să vedem că El este 3âinea 0ieţii, 'are ne va da şi nouă viaţa veşnică din elşu/. risos ne%nvăţa să-> iu,im nu prin vor,e mari8 ci asculându-i şi %mplinindu-I $uvânulK ne-a %nvăţsă-> urmăm pe El %n Duh şi-n Adevăr8 că acolo unde ese El8 să 'im şi noiC ar dacă 4ristos 'ruce a fost răsti/nit, să nu ne )nc+ipuim că putem să fu/im, prin mi2loace omeneşti, de aceea'ruce, să nu căutăm să ne a/ăţăm cu orice preţ şi cu disperare de această viaţă şi de această lume, şi cum aici ar fi )ntre/ul nostru sens. *ă ne amintim că Mcine va voi ă-şi cape viaţa, o va pierdeH

că M &u ete lua mai mare decât Stăpânul ei H.



arius Iordăchioaia - Acolo unde re,uie să co,ori

, de-ar fi )n/ăduit omului să stea de voră cu Dumnezeu cum stă de voră un om cu prietenul să(ov !<,#!%

Dra/ prieten, Evan/+elia, ce inevesteşte, aceea şi dăruieşte. 'ăci ea nu e o poveste, ci putere a lDumnezeu de mântuire a tot celui ce crede, cum spune 6postolul 3avel.

ndeva )n oraş am văzut afişul pulicitar al unei companii de televiziune prin calu pe care scr3REAO>W-0O *O 0EDEW >>1 61>?E1C

E;act aşa ar treui să scrie şi la intrarea )n 7iserică9 3REAO>W-0O *O >ROW >>61>?E1C 5u veniţi aici să vă cârpiţi şi peticiţi vieţile putrede ca nişte urdufuri vec+iC 5u pierdeţi timpul punând petice de reli/ie pe un mod de viaţă pă/ână. 6şa cum spune ântuitorul, va rupe şi mai tare şi tot vinul cel nou al iuirii lui 4ristos, fără să fi apucat măcar să-l /ustaţi, se vvărsa şi se va risipi. Şi nu este risipă mai mare ca acesta...6i auzit din Evan/+elie că mii de oameni au fost săturaţi cu cinci pâini şi doi peşti. Dar a doua zi spun că le-a fost iarăşi foame. 6u fost vindecaţi şi după o vreme, cu si/uranţă s-au )molnăvit d



nou, apoi au murit. Şi pâinile şi peştii şi vindecările, toate au trecut. 'e a rămas atunci din toa)ntâlnirea mulţimilor cu 4ristos: 6mintirea: Şi ce putere are amintirea acelei mese )n natură sauacelor vindecări, )n io/rafia unor oameni straşnic )ndră/ostiţi de ei )nşişi şi de lumea asta: 3oadoar un trofeu )n /aleria )ntâmplărilor cu care ne +rănim mândria...

Dar a mai fost acolo ceva. 5u doar picnicul şi minunile. 6u fost şi cuvintele rostite de isus. 3erşi pământul vor trece, dar cuvintele *ele nu vor trece, a pu omnul. Şi iată, peştii, pâinea

minunile au trecut. ar dacă au rămas totuşi )n istorie, aceasta s-a datorat cuvintelor lui isus.Deci unii cu +rana şi minunile, cu pâinea şi spectacolul. 'ei mulţi. 6ceasta e viaţa şi ucurmulţimilor şi azi, acum, )n isericile noastre. 6nafura e infinit mai iuită şi mai aşteptată decEvan/+elia. ar Hspectacolul 1itur/+ieiH, care ne face să ne simţim atât de evlavioşi, e nespus mdorit decât *fânta mpărtăşanie...

3a şi acum două mii de ani, Iiu omnul vorbeşte $n bierică, cu năde=dea că măcar unul dacetă mulţime flămândă de pectacol şi pâine, de via ă cre tină ieftină şi acceibilă, va imț ș

undeva mai u de pântece şi crampele date de o altă foame. omnului Bi e milă de mulţim

Coată mila inimii /ui dumnezeieşti e revară pete mulţime. Dierica e plină de mila lui 2ritode dă pe dinafară6 ar e revară şi ca un năvod6 3ăci inima lui aşteaptă. )şteaptă atent$ncordată, ca ociul unui pecar. Ln pecar care vrea ă mulă un om din acetă mulţime făcip. )şteaptă zvâcnirea unei inimi trăpună de cârliul cuvintelor /ui# o inimă care ă vreatrece de la milă, la draote. Bl aşteaptă pe acela care utând mila de care ete plină bierica voiacă a-/ cunoaşte şi pe 3el din inima 3ăruia S-a revărat aceată boată milă.

*punem mereu GDoamne miluieşteH... Şi o facem cu /ândul numai la viaţa aceasta, la sănătapâine şi spectacol. De fapt, inimile noastre spun numai Gmiluieşte-neH, căci mila, ferm concretiza

)n cele enumerate mai sus, e tot ce ne interesează$ GDomnulH rămânând, fără nici o durere şi nicicuriozitate, sursa va/ă, impersonală, a acestei mile. GDomnulH rămâne ascuns şi asta nu deran2ează. 6scuns, nu după stele, ci după zidul temerii noastre. 'ăci prezenţa 1ui ne-ar complilucrurile.

3rin mila 1ui mulţimile )nţele/ limpede, fără ec+ivoc, pâine şi sănătate. 5imeni din mulţime )nsă vrea să ştie ce )nseamnă ea pentru 4ristos. 'ăci pentru El mila e o c+emare, o sfântă şi dulcGmomealăH pentru suflete, spre ceea ce dorea ov9 a se putea apropia ca să stea de voră cDumnezeu aşa cum stă de voră un om cu prietenul său. 6-1 cunoaşte, a avea intimitate cu El, a-putea revărsa şi odi+ni inima )n inima 1ui. 6 )mpărţi cu El viaţa, cum )mpart doi prieteni o pâine...

2rito n-a venit ă ofere doar milă, ci toată draotea Sa. *ila /ui e doar aperitivul unei cinboate, nemărinite. 3ă !l n-a venit ă ofere doar atât ne-o arată dumnezeieşte de limped!uaritia" a venit ă Se dăruiacă interal, aşa cum numai un prieten adevărat o face. ) venit lume ca ă devină rietenul cel mai bun al fiecăruia dintre noi. ) venit ă răpundă upinullui Iov, acun $n adâncul tuturor inimilor, dar pe care numai o mare uferinţă $l coate iveală...

Eşti )nsetat, prietene, de fericirea acestei lumi şi a acestei vieţi trecătoare. Eşti aici ca să te vinde

de cancer sau de depresie ori să /ăseşti, cu a2utorul Domnului, un serviciu. Dar adevărata vindeca



*areţul elhisedec de la >upşa - $on'erinţa de la ucureşi6 *e poae o,işnui omul cu Duh*'ânF $hemarea la adânc şi agonia lumii

ME important să )nţele/em mântuirea noastră, cum este ea, cum funcţioneazăKH

M'reştinul nu poate să alea/ă să fie e/oist, să se liniştească pe sine şi să trăiască aşa ine-mer)nc+is )ntr-un orcan de sticlă, să fie izăvit de toate răutăţile şi vră2măşiile lumii acesteia. 6ia etrăire )nc+ipuităCH



'ât de anevoie este sufletului să cunoască o persoană, un om, darămite când este vora de Du+*fânt:C 'ând Du+ul *fânt este o 3ersoană, dar nu este văzută cu oc+ii aceştia de lut, nu espercepută de simţirea de carne, simţirea trupească a inimii noastre, cum poate omul să oişnuiască cu Du+ul *fânt: Şi mintea a căzut epuizată şi copleşită la această )ntreare pentru pare că nu se poate oişnui. Şi totuşi, )n ciuda neputinţelor noastre omeneşti, )n ciuda limitării minşi a )nţelesurilor pe care e capailă să le poarte, totuşi omul treuie să )nveţe să trăiască cu Du+*fânt. mul treuie să )nveţe să se oişnuiască cu Du+ul *fânt pentru că, aşa cum dă cuvios

*iluan mărturie9 Domnul, şi frumuseţea 1ui, şi iuirea nesfârşită pe care o are faţă de om, nu se pcunoaşte decât prin Du+ul *fânt.

Şi dacă noi nu-1 putem cunoaşte pe Domnul şi frumuseţea 1ui decât prin Du+ul *fânt, atunci estedatorie pentru noi să )nvăţăm să ne oişnuim cu Du+ul *fânt, să cunoaştem pe Du+ul *fânt, cunoaştem cum lucrează +arul Du+ului *fânt.

Şi iată că & pus acum )naintea frăţiilor voastre şi )ncerc, )n neputinţa mea, să creionez câtevaspecte, câte mi-a dat Domnul, să )nţele/ cum s-ar putea omul oişnui cu Du+ul *fânt. ai ales vedem )n zilele noastre că omul este tot mai )nstrăinat de sine, tot mai )nstrăinat de Dumnezeu, t

mai străin de c+emarea la care ne c+eamă 4ristos pe fiecare dintre noi & am socotit să )ndrăznesc voresc despre oişnuinţa omului cu Du+ul *fânt. Deşi eu nu sunt ca şi 6postolii & 6postolilor lefost uşor, cum spune Evan/+elistul oan9 'eea ce cu oc+ii noştri am văzut, ceea ce cu mâininoastre am pipăit despre 'uvântul 0ieţii, de aceea vă propovăduim & eu nu pot să spun că am văzusau am trăit lucruri pe care le-au trăit 6postolii, şi să vă fiu o mărturie vie, dar, totuşi & aşa cum ziproorocul David9 'rezut-am, pentru aceea am /răit -, am venit să vă mărturisesc lucruri )n care crşi pentru care trăiesc.

ă /ândeam de unde aş putea să pornesc )n /ândul meu pe care aş vrea să-l )mpărtăşesc cu voi

această seară. *puneam că omul se poate oişnui cu multe lucruri )n viaţa aceasta, c+iar cu neănude mult lucruri. De multe ori, când este pus )n situaţii-limită, )n situaţii critice, rămâne uimit de capacităţi are )nlăuntrul său, capacităţi pe care nu le vedea posiile. 7iolo/ia oservă lucrul acesşi spune că animalele şi omul au această capacitate pe care o numeşte instinct de supravieţuire, IKdar )n om este vora nu numai de acest lucru, de supravieţuire, ci e ceva mult mai mult acolo, e cedin c+ipul lui Dumnezeu )n om. Şi mă /ândeam că de aici ar treui să pornesc.

6dică o parte din c+ipul lui Dumnezeu care este )n noi are această capacitate de a se oişnui, de aa/onisi noi deprinderi, de a-şi a/onisi noi atitudini ale inimii cu care se poate & nu numai că se poa- dar c+iar se )mo/ăţeşte viaţa omului, e;istenţa lui, conştiinţa se dezvoltă, se nuanţează, prinde

surprinde noi aspecte pe care )nainte nu le vedea, nu le oservă. >oate aceste oişnuinţe care devale noastre, )n e;istenţa pe care o trăim, le purtăm cu noi toată viaţa noastră, şi nu numai atât, ducem până şi )n veşnicie. 6stea sunt talentele & cum spunea părintele 6rsenie 7oca & omul a/oniseşte cât trăieşte pe faţa pământului MtalenteM.

Şi dacă talentele sunt darul lui Dumnezeu, Iatunci omul care le-a lucrat pentru Dumnezestrăluceşte )n mpărăţie, dar dacă talentele sunt patimi pe care le primeşte )n sufletul lui, atunci acetalente după moarte c+inuie sufletul omului, şi transformă e;istenţa )n iad. Şi )nţele/ând lucracesta ne dăm seama cât de important este pentru noi cu ce ne oişnuim )n viaţa aceasta, cât d

important este ce oişnuinţe asimilăm )n viaţa noastră şi, ca şi ţel final, aşa cum spune *fânt



*erafim de *arov, că9 *copul vieţii noastre, cât trăim pe faţa pământului, este doândirea Du+ul*fânt.

'ât de important este să doândim Du+ul *fânt cât trăim pe pământC '+iar *fântul *imeon 5o>eolo/, el este un pic mai cate/oric, şi spune9 să nu ne amă/im & )n sensul că9 Dacă omul, cât timptrăit pe faţa pământului, nu a cunoscut lucrarea +arului Du+ului *fânt, n-o să cunoască după ce trepra/ul morţii )n veşnicie.

3are /reu cuvântul acesta al *fântului *imeon 5oul >eolo/, dar sunt convins că dra/ostea *fântu*imeon 5oul >eolo/ a rostit acest cuvânt ca noi să putem să ne trezim undeva )n adâncul fiinţnoastre şi să conştientizăm care este c+emarea, cum spuneam, scopul vieţii noastre pe fapământului, adică doândirea Du+ului *fânt.

*ă )nvăţăm, cum zicea 'uviosul *iluan 6t+onitul, cum lucrează +arul Du+ului *fânt, pentru ce vinde ce pleacă de la noi, de ce ne simţim de multe ori părăsiţi şi ni se pare că n-am făcut nimic vrednde a-l alun/a pe Du+ul *fânt.

>oate lucrurile acestea, sfinţii le scocotesc aşa, ca şi MprovocăriH pe care Dumnezeu le pune )n vianoastră şi /raiuri prin care Dumnezeu vrea să le/e un dialo/ cu sufletul nostru.Şi pentru că, aşa cum vă spuneam, mă simţeam şi mă simt nevrednic de a vori despre această temm-am plâns sfinţilor, m-am căinat că treuie să voresc )n faţa voastră şi eu nu sunt pre/ătit pentlucrul acesta şi m-a miluit *fântul 6postol 3etru şi mi-a dat să )nţele/ că )n Evan/+elii sunt tratitudini ma2ore ale lui care ne /răiesc despre oişnuinţa omului cu Du+ul *fânt. Şi-atunci mi-a mvenit inima la loc şi-am spus9 ine, atunci o să mă duc şi-o să voresc despre ce-ai trăit tu, *fin3etre, decât să le spun lucruri care pleacă din mintea mea. Şi oserv, şi vă puteţi şi voi convin/despre lucrurile acestea pe care vi le )mpărtăşesc )n această seară.

Bn viaţa Sfântului )potol etru vedem trei atitudini ma=ore, $n care atitudini poate ă fie incluorice trăire a omului din orice timp şi din orice vreme. Sunt ca trei trepte, ca trei etape din caomul $nvaţă ă e obişnuiacă cu uul Sfânt.

oamne, ieşi de la mine că unt om păcăto6

3rima despre care vreau să voresc este & mă /ândesc că sunteţi familiarizaţi cu te;tul Evan/+eliee vora de faptul când Domnul a ieşit la propovăduire şi, pentru că erau mulţi cei care erau )n 2urlui 4ristos şi s-ar fi putut auzi mai ine cuvântul pe care 4ristos l-a rostit, 4ristos a intrat )n cora

lui 3etru şi l-a ru/at să se depărteze un pic de mal & ţărmul mării Aalileii e ca un fel de amfiteatruşi a putut mai uşor să vorească mulţimilor care erau acolo cu El pe ţărmul mării Aalileii. 3etru edupă o noapte de prive/+ere & aş numi-o - )n care )mpreună cu acov şi cu oan fuseseră la pescpe marea Aalileii şi n-au prins nimic, deci era, fizic, să spunem aşa, rupt de ooseală. Dar totupentru /estul pe care 4ristos l-a făcut, de a intrat )n coraia lui şi l-a ru/at să se depărteze un pic la ţărm, a primit cumva ceea ce 4ristos i-a cerut. Şi 4ristos după ce Şi-a ţinut cuvântul )n faţa celcare-1 ascultau pe ţărmul mării Aalileii i-a spus lui 3etru9 mână la adânc ca să pescuieşti. Şi 3etruspus9 Doamne, toată noaptea am pescuit şi n-am prins nimic, dar pentru cuvântul >ăuK, pentru căatinsese cumva cuvântul lui 4ristos, pentru cuvântul >ău voi arunva mrea2a. Şi spune Evan/+elia

a prins mulţime de peşte )ncât a treuit să c+eme şi pe acov, şi pe oan, care erau )n cealaltă cora



şi au umplut corăiile )ncât stăteau amândouă să se scufunde. 1a această minune reacţia inimii l3etru a fost că a căzut la picioarele lui 4ristos şi a spus9 Doamne, ieşi de la mine că sunt opăcătosC

Eeplica ata, cuvântul aceta al Sfântului etru mi e pare că cuprinde $n ea atitudinea omulcare nu e deloc obişnuit cu uul Sfânt, nu ete deloc obişnuit cu umnezeu, nu ete deloobişnuit cu felul de a fi al lui umnezeu, cum reacţionează umnezeu. Şi omul, $n prezenţa l

umnezeu, $n prezenţa luminii lui umnezeu e imte păcăto, e imte murdar, e imnevrednic, e imte incomodat cumva de prezenţa /ui. oamne, ieşi de la mine că unt păcătoa zi etru, pentru că imţea că pământul $i fue de ub picioare. El era pescar profesionist, şprea ine ce putea şi ce nu putea )n meseria lui de pescar, şi a văzut că pentru cuvântul lui 4ristosfost imposiil să se adune atâta peşte )ncât mre2ile stăteau să se rupă.

Şi omul, )n /eneral, care nu e oişnuit cu Du+ul *fânt şi cu Dumnezeu, când Dumnezeu manifestă ca prezenţă, când se săvârşeşte o minune, când 4ristos săvârşeşte o minune, se suspencumva le/ile lumii acesteia cu care omul este oişnuit şi pe care se spri2ină, iar lucrul acesta )i dăsenzaţie şi o stare de nesi/uranţă. Dacă omul nu atârnă de Dumnezeu, nu e oişnuit să stea smer

)naintea lui Dumnezeu, nu poate purta şi nu suporta minunea lui Dumnezeu şi nu suportă prezenlui Dumnezeu. De aceea reacţia *fântului 6postol 3etru a fost9 Doamne, ieşi de la mine că sunt opăcătos. *-ar fi simţit mai ine, mai )n alia lui, mai )n pielea lui dacă 4ristos ar fi fost mai depărtnu aşa aproape, nu c+iar )n coraia lui, nu c+iar să-l atin/ă9 Doamne, ieşi de la mine că sunt păcăto

0edem că 4ristos ştia prea ine că omul care nu-l cunoaşte reacţionează aşa şi i-a spus9 5u te tem*imone, pentru că de astăzi )nainte n-o să mai fi pescar, te voi face pescar de oameniC Şi ne spuEvan/+elia că 4ristos a plecat şi 3etru 1-a urmat şi 1-a mărturisit pe 4ristos până la sfârşitul vielui, când a fost răsti/nit cu capul )n 2os, pentru că s-a socotit nevrednic să fie răsti/nit pe cruce a

cum a fost răsti/nit Domnul şi Dumnezeul lui, )n care el credea şi pe care )l mărturisea lumii.eci prima atitudine a lumii $n urcuşul ău, $n felul de a fi, şi de a-/ cunoaşte pe umnezeu aşcum ete, aceata ete" oamne, ieşi de la mine că unt păcăto6

Dar ceea ce vedem la *fântul 6postol 3etru, şi ceea ce vedem )n istoria mântuirii, )n istoria 7isericeste că atunci când +arul lui Dumnezeu răneşte inima omului, inima omului nu mai poate să trăiascum trăia )nainte. De aceea 4ristos i-a spus lui 3etru9 nu te teme, *imone, că de astăzi )nainte o fii pescar de oameni, n-o să mai fii un simplu pescar, un om necunoscut care trăieşte aici, 'apernaum. Şi )ntr-adevăr, 6postolul 3etru a devenit ver+ovnicul apostolilor.

Dar e;perienţa lui ne a2ută pe noi, dacă vedem )n viaţa noastră reacţii )n care socotim că Dumnezar fi ine să stea un pic la distanţă. Şi spun lucrul acesta pentru că-mi aduc aminte când eram monla *âmăta, veneam de la facultate către mănăstire cu o ocazie, şi nu aveam ani să dau la ocazie,am zis să-i fac o urare omului. 'ând am coorât din maşină i-am zis MDumnezeu să vă ducăK fundul RaiuluiCH & m-am /ândit că ce-i mai mult decât atât:C Şi reacţia omului a fost9 MDa, dar acumCH. Dacă omul respectiv ar fi trăit la o conştiinţă plenară mărturia, sau ceea ce am vrut să)mpărtăşesc, n-ar fi avut reacţia asta, dar pentru el asta )nsemna că ar fi treuit să moară şi-a zMDa, dar nu acumaCH. 6sta e reacţia omului care )ncă nu-1 cunoaşte pe Dumnezeu, nu cunoaşte cu



lucrează Dumnezeu9 Doamne, ieşi de la mine că sunt om păcătosC E reacţia, comodă cumvaomului care mai ine l alun/ă pe Dumnezeu decât să sc+ime ceva )n viaţa lui.

Şi vedem )n Evan/+elii, vedem cum 4ristos, mai ales după nviere, a căutat să cultive apostolii şi )i surprindă, pentru că )nainte de 3atima 1ui cea de unăvoie a pomenit de Du+ul *fâân/âietorul, pe 'are-1 va trimite când *e va duce la >atăl. După nviere, 4ristos 'el răsti/nitnviat a căutat să cultive apostolii cu acest fel de a fi al lui Dumnezeu.

3ărintele Rafail 5oica spunea că minunea este, de fapt, firescul lui Dumnezeu şi atunci eu a)nţeles că dacă noi trăim facerile lui Dumnezeu ca pe nişte minuni, )ncă nu suntem oişnuiţi cu felde a fi al lui Dumnezeu. Dar, cum spuneam, vedem )n Evan/+elii, de e;emplu, cum 4ristos isurprins pe 1uca şi 'leopa )n drumul spre Emaus când a frânt pâinea şi după aceea *-a făcnevăzut$ vedem cum 4ristos apare şi dispare )n mi2locul ucenicilor, le spune9 pace vouăC intrânprin uşile )ncuiate$ vedem cum l-a )ncredinţat pe 6postolul >oma de nvierea şi de dumnezeirea 1Şi, toate lucrurile acestea 4ristos le făcea apărând instantaneu şi dispărând, )nvăţându-i cumva să oişnuiască cu felul de a fi al lui Dumnezeu ca 3ersoană 0ie, dar nevăzută de oc+ii trupeşti, cuspuneam, nevăzută şi nesimţită de simţurile trupului acestuia de lut, ci văzută numai de credinţă.

3eea ce e intereant ete că 2rito S-a arătat după Bnviere numai celor care au crezut cadevărat $n !l. &ecredincioşii nu /-au văzut pe 2rito 3el rătinit şi $nviat. 5ecredincioşii 1-văzut doar pe 4ristosul istoric care a murit, pe 'el )nviat nu 1-au mai putut vedea. Dar )n răstimpcelor "F de zile )n care 4ristos a petrecut cu apostolii până *-a )nălţat la ceruri a căutat )ncet-)ncsă-i )nveţe să trăiască cu Du+ul *fânt, Du+ul, de 'are 4ristos nsuşi dă mărturie ca9 auzi vuietul 1simţi adierea, dar nu ştii de unde vine şi )ncotro se duce. Şi apostolii, )n acest răstimp de "F de zilau )nceput să )nţelea/ă )ncet-)ncet cum este omului să trăiască cu Dumnezeu.

oamne, la cine ne vom duce, că Cu ai cuvintele vieţii veşnice66 doua atitudine a *fântului 6postol 3etru o vedem )n Evan/+elia de la oan, atunci când 4ristos)nmulţit pâinile şi a +rănit poporul, aceştia căutau & zice Evan/+elia & să-1 pună )mpărat. Şi 4rista spus9 voiţi să ă puneţi )mpărat nu pentru c-aţi văzut minuni, ci pentru că v-aţi săturat de pâinŞi, după momentul acesta, 4ristos le-a spus un cuvânt /reu, du+ovnicesc, dar /reu. 6 spus9 >rupeu este adevărata +rană şi *ân/ele eu este adevărata ăutură şi cel care nu mănâncă >rupul şi nu ea *ân/ele eu nu are viaţă veşnică.

1a care mulţi care au auzit acest cuvânt, spune Evan/+elia, şi au spus9 /reu este cuvântul acest

'ine poate să-l poarte: Şi mulţi 1-au părăsit pe 4ristos )n acel moment. Şi 4ristos i-a verificat şi papostoli, şi le-a spus9 voi nu vă duceţi: 1a care 6postolul 3etru a avut o altă reacţie, n-a mai spuDoamne, du-te de la mine, că sunt om păcătosC raotea lui umnezeu $ncepue $n inima letru ă e $ntăreacă, şi atunci etru a pu" oamne, la cine ne vom duce, că Cu ai cuvintevieţii veşnice6

6ceasta este a doua etapă, sau a doua treaptă, dacă am putea spune aşa, )n oişnuinţa omului Du+ul *fânt. Doamne, la cine ne vom duce, că >u ai cuvintele vieţii veşniceC !te etapduovniceacă $n care omul $ncepe ă fie tot mai convin de prezenţa lui umnezeu, $ncepe ă f

tot mai convin de faptul că umnezeu lucrează, că umnezeu poarta de ri=ă, $ncepe ă fie t



mai târnit de a cunoaşte pe acet umnezeu. umnezeu 3are Se mereşte şi ete nevăzut ociltrupeşti, )cet umnezeu 3are $şi arată atotputernicia $n adierea de vânt care l-a cutremurat pproorocul Ilie. umnezeu care Se decoperă $n Dierică" oamne, Cu ai cuvintele vieţii veşnic! etapa aceata duovniceacă $n care omul $ncepe ă e apropie de umnezeu, de Dierică, $ndulceşte de lu=be, arul lui umnezeu $ncepe ă lucreze $n inima lui, omul e imte bine cumnezeu, dar totuşi lucrurile nu $i unt $ncă foarte clare şi ete aceată ete a e răni ccuvintele vieţii veşnice, cuvinte care izvorăc din ura lui 2rito. ! momentul $n care uflet

$ncepe ă e $mbiericeacă, $ncepe ă $nţeleaă tainele Diericii, $ncepe ă $nţeleaă minunăţiipe care umnezeu le-a pu la $ndemâna noatră $n Dierică, $n lu=bele dumnezeieşti, $n toatainele pe care ni le-a pu nouă la $ndemână. oamne, Cu ai cuvintele vieţii veşnice6

Dar )n această a doua perioadă, )n care omul )ncepe să cunoască lucrurile acestea, apare o altă ispiDacă )n prima perioadă, sau )n prima etapă, dacă o numim aşa, este ispita aceasta a fu/ii dDumnezeu, a faptului că omul se poate speria de Dumnezeul 'el atotputernic, $n aceată a douperioadă, $n care omul $ncepe ă e răneacă cu cele biericeşti, apare o altă ipitformalimul, farieimul, când omul $ncepe ă e obişnuiacă cu formele, dar nu trăieşte adâncime tainele care unt acune $ndărătul formelor.

oamne, bine ete nouă ă fim aici6

Şi a treia etapă, a treia reacţie a inimii *fântului 6postol 3etru este către sfârşitul propovăduirii l4ristos, când 4ristos *e pre/ătea să mear/ă către 3atima *a cea de unăvoie, şi ca să )nţeleaucenicii că de unăvoie mer/e spre Nertfa de pe muntele Aol/otei, *-a *c+imat la ?aţă )n slavă muntele >aorului )naintea lui 3etru, acov şi oan. -a luat pe aceştia separat de ceilalţi ucenici, *dus pe vârful muntelui >aor, şi acolo *-a *c+imat la ?aţă. Şi ne spune Evan/+elia că oise şi au venit şi au vorit cu 4ristos despre 3atima *a cea de unăvoie. 6colo 6postolul 3etru a trăit

e;perienţă a +arului neoişnuită9 vederea luminii dumnezeieşti. Deşi nu erau oişnuiţi să trăiaslucrul acesta, pentru că au căzut la pământ, totuşi, după ce s-au dezmeticit, dacă aş putea spune aşreacţia lui 3etru a fost9 Doamne, ine este nouă să fim aici. *ă facem trei colii, una Wie, una loise şi una lui lieC *pune Evan/+elia că neştiind ce să zică, asta a fost reacţia omului care trăieşceva mai presus de cuvânt. >răirea Du+ului *fânt pe care a avut-o apostolul 3etru )n acest contedepăşea cu mult capacitatea lui de a surprinde sau de a pune )n cuvinte această trăire. Şi el a spuDoamne, ine este nouă să fim aici, să facem trei colii.

6sta este o etapă sau o perioadă despre care nu prea pot să voresc foarte multe pentru că nu sunt măsura aceea. Şi mi-aduc aminte din viaţa părintelui *ofronie când s-a dus la muntele 6t+os şi l

)ntreat pe un ătrân despre ru/ăciunea curată, acela i-a răspuns9 G6 vori despre lucruri care sumai presus de noi este ca şi cum am cădea )n /răire )n deşertCH.

Şi n-a vrut să vorească despre ru/ăciunea pe care nu o trăia. n sc+im mă a2uta *fântul *iluapentru că el a trăit lucrurile acestea şi dădea mărturie despre aceasta trăire. ată ce spune *fânt*iluan, zice aşa9 G*ufletul smerit ce poartă )n sine din elşu/ +arul *fântului Du+ şi-l păstrează, vremea dumnezeieştilor vedenii are multă putere de a le purta. Dar cine are puţin +ar cade cu faţa pământ, căci puţină este )n el puterea +arului. 6stfel, pe >aor, când Domnul *-a *c+imat la '+ioise şi lie, stând )n picioare, /răiau cu El, dar 6postolii au căzut cu faţa la pământ. Dar m



târziu, când s-a )nmulţit )n ei +arul *fântului Du+, rămâneau şi ei )n picioare când li *e arăDomnul şi aşi2derea puteau /răi cu Dânsul.

6stfel, şi cuviosul *er/+ie, arătându-i-se aica Domnului, sta )n picioare )naintea ei, căci avea delşu/ +arul *fântului Du+. Dar ucenicul său, i+eia, a căzut cu faţa la pământ şi nu putea căutaaica Domnului. Şi *fântul *erafim din *arov avea din elşu/ +arul *fântului Du+ şi rămânea picioare când i se arăta aica Domnului, dar uceniţa lui a căzut cu faţa la pământ, căci avea m

puţin +ar. >ot aşa, dacă sufletul are )n sine +ar, dacă vede draci nu se teme de ei, că simte )n siputerea lui DumnezeuH.

E un cuvânt pe care l-am /ăsit la *fântul *iluan, care surprinde foarte ine ce )nseamnă această treia perioadă, sau a treia etapă du+ovnicească, )n care omul nu mai vrea să se despartă dDumnezeu, omul nu mai poate concepe să trăiască sau să respire fără prezenţa lui Dumnezeu.

Doamne, ine este nouă să fim aici, să facem trei colii9 una Wie & şi când a spus una Wie se /ândcă stă cu El, cu acov şi cu oan, stă acolo, )n coliă, cu Domnul &, zice una Wie, una lui oise una lui lie, neştiind ce spune, neştiind ce să spună. 6ltceva n-a mai putut să cuprindă )n cuvinte

lui, pentru că elşu/ul de +ar pe care )l trăia a fost mai mult decât putea să poarte el.

Şi cuviosul *iluan spunea )n scrierile sale că Domnul & el povesteşte ca şi cum ar vori despaltcineva, dar el era de fapt - când a spus9 Gvrei să-ţi dau mai mult +ar:H, el a spus9 GDoamne, >u şcă dacă mi-ai mai da un pic de +ar aş muriCH Era la limita pe care o putea purta. n momentul )n caomul are atâta +ar )n el şi-l păstrează, viaţa lui se sfinţeşte.

@,işnuinţă şi o,işnuire

8lindirea $n finţenie, $n icoana 3ipului dintâi al omului Dar, asta a fost a2utorul pe care mi l-a dat *fântul 6postol 3etru, )n care am răsuflat cumva uşurat am putut să vă )mpărtăşesc cumva un /ând )n această seară despre oişnuinţa omului cu Du+*fânt. 6ş fi vrut să fac o nuanţare, pentru că GoişnuinţăH suna aşa, destul de uşor, sau nu ştiu cusă pun )n alte cuvinte, deşi GoişnuinţăH şi GoişnuireH ar fi acelaşi lucru, cred că cu Du+ul *fânt nte poţi oişnui. >reuie să )nveţi să trăieşti această oişnuire. 'uvântul oişnuinţa parcă are )n ceva M)nc+eiatH cumva.

6m )nceput să mă oişnuiesc cu voi, nu mai am emoţii, de2a vă voresc de nu ştiu cate minute şi m

am oişnuit, răsuflu mai uşurat, nu: GişnuireaH are )n el & )n cuvânt-, ceva care arată un caractdinamic, o devenire. Şi atunci aş putea spune că oişnuinţa cu Du+ul *fânt aproape este neputinţă, dar oişnuirea cu Du+ul *fânt este devenirea noastră, este felul )n care noi treuie )nvăţăm să fim, şi să trăim cu Dumnezeu de aici şi până )n veşnicie. 1ucrul acesta, nuanţa asta )ntGoişnuinţăH şi GoişnuireH desc+ide undeva o perspectivă du+ovnicească )n care omul )ncepe )nţelea/ă un pic ce este viaţa du+ovnicească.3ărintele *ofronie spunea că viaţa du+ovnicească este ca o sferă. riunde ai atin/e-o, sau de oriunai )ncepe să voreşti despre ea, tot la lucrurile esenţiale a2un/i. Ea are o unitate )n ea, n-o podesface cumva, decât peda/o/ic. 6şa şi cu cele trei trepte, cele trei atitudini ale *fântului 6post

3etru, nu le putem luaK 6şa, peda/o/ic, le putem )mpărţi, ca să pricepem un pic cu mintea noastr



dar ele, )n realitate, sunt tot una. 6dică, de e;emplu, a doua şi a treia etapă9 Doamne, unde ne voduce, că >u ai cuvintele vieţii veşnice şi Doamne, ine este nouă să fim cu >ine, MspovedescH cumaceeaşi atitudine lăuntrică. 5umai că Doamne, >u ai cuvintele vieţii veşnice arată o stadu+ovnicească mai de )nceput, )n care omul )ncă nu e )ncă deprins cu anumite lucruri, cu anumi)nţele/eri du+ovniceşti, pe când momentul )n care spune Doamne, ine este nouă să fim aici, deacolo se arată oişnuirea aceasta, familiaritatea sufletului de a fi cu Dumnezeu, de a trăi )naintDomnului, de a reacţiona )n c+ip firesc la reacţia lui Dumnezeu )n viaţa noastră.

6m făcut această mică prezentare, sau nu ştiu cum s-o pun )n cuvinte altfel, ca un fel de icoană*fântului 6postol 3etru, ca o o/lindă )n care noi să ne putem privi pe noi )nşine, să ne dăm seamunde suntem )n devenirea noastră, care este stadiul la care suntem, la care am a2uns, sau ce treusă a/onisim )n continuare ca noi deprinderi du+ovniceşti )n viaţa noastră, ca atunci când moartpecetluieşte e;istenţa noastră, să fie )n viaţa noastră, )n sufletul nostru, )n mintea noastră, elşu/ +ar şi de )nţele/eri du+ovniceşti, care ne vor a2uta să facem călătoria du+ovnicească şi să ne ducăodi+na cea cerească, la odi+na )n care sunt sfinţii lui Dumnezeu.

Şi, socotesc că e important, mai ales fiind 3ostul are, mai ales fiind Duminica 'rucii astăzi,

important pentru noi să )nţele/em câtă trăire din viaţa noastră este cu Dumnezeu şi câtă trăire este afara lui Dumnezeu, câtă reacţie a inimii noastre este virtuoasă şi câtă păcătoasă, pentru că perioad3ostului are este o perioadă, sau un răstimp du+ovnicesc, )n care +arul Du+ului *fânt lucrează delşu/ prin tainele care ne sunt puse )nainte, prin post, prin ru/ăciune, prin inecuvântarea pe caDumnezeu o revarsă )n acest timp du+ovnicesc al 3ostului are asupra noastră, a fiecăruia dintnoi.

E important ca noi să ne privim )n o/linda sfinţilor, să ne privim )n lumina poruncilor lDumnezeu, ca să putem să ne )nţele/em mai deplin pe noi )nşine.

*fântul Ari/orie *inaitul spune un cuvânt care mi se pare foarte frumos şi important. El zice că nvom )nţele/e nicodată cum ne-a mutilat pe noi păcatul dacă nu vom )nţele/e cum ne-a făcut pe nDumnezeu. Dacă vom )nţele/e frumuseţea c+ipului lui Dumnezeu din /ândul lui Dumnezeu atuncând l-a creat pe om, când a zis9 *ă facem om )n c+ipul şi )n asemănarea 5oastră şi după aceea privim pe noi )nşine )n lumina acestei descoperiri, atunci vedem urâţenia păcatului din viaţa noastrurâţenia care amărăşte viaţa fiecăruia dintre noi, fiecare la măsura lui, nu asolutizez, o anumistare du+ovnicească.

manitatea e muriundă din cauza )nstrăinării de Dumnezeu9 5ici nu ştim că este Du+ul *fântC

2rito nu ne-a $nvăţat ă facem abtracţie de durerea lumii6

De ce spun lucrul acesta: Dacă tema este Goişnuirea omului cu Du+ul *fântH, )n ru/ăciunea pe caam spus-o )naintea cuvântării, am spus Gmpărate cerescH & e ru/ăciune )nc+inată Du+ului *fânt1-am numit pe Du+ul *fânt ca mpărat ceresc, dar l mărturisim pe Du+ul *fânt şi ca ân/âietor. dacă suntem sinceri cu noi, şi privim )n viaţa noastră, şi )n 2urul nostru, vedem că oamenii şi lumaceasta suferă. Dacă )mi e )n/ăduită comparaţia, dacă luăm trupul umanităţii, dacă luăm oamenii un sin/ur trup, e aproape muriund, )ntr-o a/onie, /ata să-şi dea du+ul. amenii trăiesc )ntr



sin/urătate cumplită, trăiesc )ntr-o stare de vid du+ovnicesc pe care o conştientizează sau nconştientizează, darK e aşa de puţină mân/âiereC

eri am fost invitat la >rinitas să voresc despre păcatul )ntristării şi văzusem că era o ştire televizor, că acum am dat şi eu cu oc+ii de televizor, şi mi-a atras atenţia. *punea că românii sufer#FY din populaţia ţării acesteia suferă de depresii, de oli psi+ice. Şi mă /ândeam la lucrul acestasta dovedeşte cât de puţin lucrează Du+ul *fânt )n inimile, )n vieţile celor care trăiesc asemen

stări. 6lţii sunt mai tari, şi le duc pe picioare, dar #FY din populaţia ţării ăsteia, din românii noşpe care )i socotim a fi mădularele trupului lui 4ristos, care e 7iserica, 8FY din ei, sau câţi sunt, suortodocşi, sau nu mai ştiu câţi sunt acum, statistic vorind, şi din ăştia să fie atâţia oameni catrăiesc stări de oli psi+ice şi de depresii, şi de +ăuri, şi de deznăde2di care suprind sufletul omulde )l zdroesc.

>oate lucrurile acestea nu arată altceva decât că omul zilelor noastre trăieşte asemenea celor despcare 6postolul 3avel spune, nu mai ştiu unde, parcă )n Efes, că s-a )ntâlnit cu 6polo, şi cu cei catrăiau acolo, şi i-a )ntreat9 primit-aţi voi Du+ul *fânt: Şi-au zis9 nici nu ştim că este Du+ul *fânŞi mulţi din noi avem această trăire şi treuie să )nvăţăm să ne-o asumăm ca pocăinţă )naintea l

Dumnezeu, că trăim ca şi cum Du+ul *fânt nu esteC Deşi spunem Gmpărate ceresc, ân/âietoruDu+ul 6devărului, 'arele pretutindenea eştiH, dacă-1 mărturisim pe Du+ul *fânt 'are pretutindenea, cum trăieşte omul )n acest +ău du+ovnicesc al asenţei lui Dumnezeu: Şi răspunseste9 numai pentru că trăieşte fără credinţă )n Dumnezeu, )n dumnezeirea lui 4ristos 'are *smerit, 'are a luat crucea, cum spuneam azi dimineaţă, să ne )ncura2eze şi pe noi să ne luăm crucnoastră$ a luat crucea ca să ne uşureze /reutatea şi necazul nostruC

*unt /ânduri care-mi vina cum, n-am stat să mă /ândesc la ele, dar, totuşi e o realitate tristă, de canu putem face astracţie, pentru că 4ristos nu ne-a )nvăţat să facem astracţie de durerea lumii.

Picea părintele *ofronie )ntr-o cuvântare, undeva, că9 5oi nu ale/em liniştirea aceasta, să ne izolăde lume şi să trăim )ntr-un soi de liniştire )n care nu ne pasă$ noi ale/em tensiunea şi )ncordareaceasta a purtării crucii pe urmele paşilor lui 4ristos, să conştientizăm şi să luăm asupra noastaceastă durere, această zdroire care este )n lume, pentru că nu Dumnezeu a părăsit lumea, ci lum1-a părăsit pe DumnezeuC

5oi 1-am părăsit pe Du+ul *fânt, pentru că trăim )ntr-o totală neoişnuire cu El, trăim ca şi cum nn-am şti că este Du+ul *fântC

Şi de aceea spuneam că e important să avem )naintea oc+ilor noştri du+ovniceşti )n această perioadu+ovnicească o icoană ca a *fântului 6postol 3etru, ca să ne dăm seama cam pe unde ne aflăm n*untem noi oare pe muntele >aorului şi ne pre/ătim să mer/em spre Aol/ota, spre A+etsimaniAol/ota, sau suntem undeva )ncă pescuind şi neprinzând nimic, aşa cum era 6postolul 3etru )nainsă )ntre 4ristos )n coraia lui: 6stea sunt /ânduri şi )ntreări pe care, )ntr-un fel, ar fi ine fiecadintre noi să le punem )naintea noastră şi )naintea lui Dumnezeu.

e ce trăieşte omul zilelor noatre aşa fâşieri şi aşa inurătate9 entru că nu trăieşte credinţa vie $n dumnezeirea lui 2rito. 8mul zilelor noatre ete trămutat pe alte J nici nu şt

cum ă le numec J azimuturi, care unt trăine de firea noatră. Suntem aşa de $ntrăinaţi d



noi $nşine, nici nu ştim cum ă trăim cu noi $nşine de multe ori6 Şi iată că omnul, totuşi, nprovoacă ă $nvăţăm cum ă trăim cu uul Sfânt, cum ă-/ atraem aupra noatră, cum ă $nmulţeacă arul lui umnezeu $n inima noatră.

*fântul 6postol 3avel spune că roada Du+ului *fânt este dra/ostea, ucuria, pacea, )ndelun/rădare, unătatea, lândeţea, şi toate lucrurile astea noi putem să le vedem, sau să vedem că nsunt, şi să ne dăm seama că atât de puţin este prezent Du+ul *fânt )n viaţa noastră, atât de puţin es

prezent Du+ul *fânt )n reacţiile inimii noastre, deşi, parado;al, spune 6postolul 3avel că Du+Du+ul lui Dumnezeu, Du+ul *fânt, este 'el 'are se roa/ă )n inimile noastre cu suspinuri ne/răitŞi de multe ori am surprins pe mulţi care oftau şi nu ştiau de ce ofteazăC '+iar am fost curios ultima perioadă şi )ntream9 GDar de ce oftezi:H G5u ştiu, aşa mi-a venitCH 5u conştientizauC Şi m/ândeam, zic, oare ăsta este Du+ul 'are stri/ă )n inimile noastre G6vva, 3ărinteCH, cu suspinune/răite şi noi nici nu ne dăm seama şi trăim ca şi cum Du+ul *fânt nu este cu noiC

Dar vedem că 4ristos a spus 6postolilor că, atunci când se va duce la >atăl, va trimite pân/âietorul, Du+ul 6devărului, şi 6cela vă va aduce aminte toate cuvintele pe care vi le-am spvouă. Şi mă /ândeam şi la lucrul acesta9 câte cuvinte ale vieţii veşnice nu auzim, şi de multe o

ieşim din iserică şi parcăK aracadaraC au dispărut din mintea noastră, din conştiinţa noastrăsuntem oameni cu capul pe umeri, suntem capaili să )nvăţăm sau să memorăm, să recităm poezsau putem să facem o sumedenie de lucruri. Şi-am )ntreat de multe ori pe fraţi, i-am luat aşa, prsonda29 G'e Evan/+elie s-a citit astăzi:H *e )ncrunta9 GEvan/+elia, stai, stai să mă /ândesc...H Şi aspentru că nu ştim cum lucrează Du+ul *fânt.

Dar )n momentul )n care Du+ul *fânt vine, zice tot )n Evan/+elia de la oan9 când va veni Du+ul vvădi lumea de păcat, de 2udecată şi de adevăr. Şi părintele Eafail punea că una dintre mărturiiacetea ale mişcării şi ale lucrării uului Sfânt ete atunci când omul $ncepe ă trăiacă

lumina adevărului, când $ncepe ă e vadă pe ine păcăto, când $ncepe ă vadă că ceva $n innu e ciar $n reulă cu el, că are de lucrat undeva, are de curăţit ceva din taina inimii.

*puneam că )n această a doua etapă, )n această a doua perioadă )n care omul )ncepe să oişnuiască cu Du+ul *fânt, să se oişnuiască cu lucrările Du+ului *fânt, care sunt )n 7iserică, )nceapă să )nţelea/ă tainele 7isericii, cum lucrează Du+ul *fânt )n 7iserică, prin *fintele >aine, prpreoţii slu2itori, prin Dumnezeiasca 1itur/+ie, prin taina *povedaniei, cum lucrează Du+ul *fâprin ru/ăciune, prin pacea pe care o dă la ru/ăciune, prin liniştirea simţurilor, prin lumina care revarsă asupra omului. 'ând omul )ncepe să se vadă păcătos, se vede păcătos pentru că estelumină care luminează toate lucrurile acestea, omul )ncepe să le a/onisească.

<ormalismul şi re!via

3um e decoperă tainele lui umnezeu9

Dar spuneam că e o ispită, şi eu am numai această ispită formalism. Dar, )n realitate formalismcare ne paşte de multe ori pe noi când facem ru/ăciune şi mintea ne e pe aiurea sau nu ştim sfârşitul ru/ăciunii dacă am zis-o toată sau am sărit cuvinte, sau lucruri de /enul acesta, e de fapt un fel de cerer, ca un fel de vameş care nu lasă sufletul să treacă până când nu are o anumită sta

du+ovniceaca, o anumită curăţie.



*puneam astăzi dimineaţă la iserică că taina crucii lui 4ristos nu se descoperă omului care nu leapădă de sine şi spun lucrul acesta şi acum, că formalismul este ca un vameş nemitarnic pentru ccare nu trăiescK 'e-i formalismul: *ă spun câteva cuvinte despre formalism, ca să )nţele/eţi undmi ate /ândul. ?ormalismul e /olirea de sens a formelor pe care noi le primim prin credinţă şi moştenim )n 7iserică. ?ormele, ele sunt desăvârşite, dar omul, dacă nu are )nălţimea conştiinţeitrăirea la măsura formei, pentru că este )ntr-o devenire, riscă să se oişnuiască cu anumite lucruri,

anumite elemente şi să creadă că ăla este capătul$ )ncepe oişnuirea să devină oişnuinţă, şi ninvers, oişnuinţa să devină oişnuire. 6dică )ncepe să aiă ceva static )n el şi )n momentul )n caprocesul devenirii du+ovniceşti a omului se opreşte, se poticneşte, formele se /olesc de sens. Şi multe ori am trăit lucrul acesta, eu personal, dar şi cei pe care-i primeam la spovedanie, )n caziceau că zic ru/ăciunea, dar parcă nu mai simt nimic, parcă nu mai trăiesc nimic din lucrurile pcare ei le trăiau )nainte, când formele aveau conţinut.

1ucrul acesta Dumnezeu )l )n/ăduie pentru că, aşa cum spuneam, omul treuie să trăiască )n aceasoişnuire cu Du+ul *fânt, )n care atenţia, trezvia treuie )ncet-)ncet să crească )n om şi să-şi dseama cum lucrează lucrurile şi tainele lui Dumnezeu. Şi părinţii noştri, ştiind foarte ine cât

importantă este această trezvie, )n Dumnezeiasca 1itur/+ie cerem ca pentru cei care se )mpărtăşessă fie această )mpărtăşire spre trezvia sufletului. Crezvia ufletului e un dar de la umnezeu pcare omul $l cere, şi preotul $l cere, pentru toţi cei care unt $n bierică, ca omul, având aceatrezvie, ă poată ă lucreze cu uul Sfânt şi ă nu devină HobişnuinţăA lucrurile care unt $ntrcontinuă obişnuire.

Şi atunci spuneam că dacă omul, necurat fiind, vrea să se apropie de tainele lui Dumnezeu şi )nceste nevrednic de a primi aceste taine, este oprit, poticnit cumva de formalism, nu poate depăstadiul acesta )n care el vrea să se apropie de Dumnezeu. Şi lucrul acesta nu-l spun de la min

lucrul acesta mi l-a dat să-l )nţele/ *fântul *imeon 5oul >eolo/, pentru că *fântul *imeon 5o>eolo/ spune clar că o minte necurăţită nu poate )nţele/e tainele lui Dumnezeu. Şi iată ce spune zice aşa9 Şi ce altceva este c+eia cunoaşterii, cunoştinţei, dacă nu +arul 3reasfântului Du+ care se prin mi2locirea credinţei: 6cest +ar desc+ide mintea noastră )ncuiată şi )ntunecată şi pricinuieşte ea cu adevărat cunoştinţă prin luminare dumnezeiască. şa este ?iul, precum nsuşi zice9 Eu suuşa. '+eia uşii este Du+ul *fânt şi casa e >atăl. 1uaţi seama, deci & zice *fântul *imeon & dac+eia nu desc+ide, uşa nu se desc+ide. Şi dacă uşa nu se desc+ide, nu intră nimeni )n casa >atălucum zice nsuşi 4ristos9 5imeni nu vine la >atăl eu decât prin ine.

Osta este momentul du+ovnicesc care ne arată că acest formalism este cumva ca un cerer, ca

vameş nemitarnic, care nu lasă sufletul necurăţit să treacă şi să aiă acces cumva la tainele lDumnezeu. Dar omul, dacă )ncepe să )nţelea/ă anumite aspecte du+ovniceşti, dacă )ncepe )nţelea/ă cum lucrează Dumnezeu, cum lucrează Du+ul *fântK Sfântul Siluan dă mărturie cânpune că arul uului Sfânt e $nmulţeşte $n ufletul omului prin aproapele, prin fratele, prdraotea de frate. acă noi o manifetăm, o mărturiim, e $nmulţeşte $n inima noatră aruului Sfânt.

HreptateaA dumnezeiacă şi putinţa de a ne recunoaşte păcatul



Dar omul este pus undeva la o răscruce, )ntr-o stare de anan/+ie. 'ând spuneam că Du+ul *fânt vişi mărturiseşte, că venirea Du+ului *fânt este ca o lumină care )l vădeşte de păcat, ăsta esmomentul )n care omul, când )ncepe să se vadă păcătos, treuie să se mărturisească cumvDomnului, să aducă )naintea Domnului păcatul lui. Şi lucrul acesta este foarte incomod cumpentru sufletul care nu este prea oişnuit cu Domnul, cu dra/ostea 1ui. &oi primim prin credinceea ce pun Sfinţii ărinţi, că omnul e milotiv, că ne iubeşte, dar când eşti pu $n conte>tăta ete foarte anevoio ă-ţi deşerţi lucrurile şi ă nu faci ca părintele notru, )dam, ă

$ndreptăţeşti $naintea lui umnezeu, ci ă-ţi vădeşti păcatul.Şi cred că ar fi cu neputinţă omului să se spovedească lui Dumnezeu şi să-şi mărturisească păcatdacă 4ristos n-ar fi descoperit la repe2unile ordanului care este dreptatea dumnezeiască. Evan/+elie vedem acolo, când 4ristos a venit să fie otezat de oan & oan a avut o reacţie pe carepăstrează Evan/+elia, o reacţie de ne)nţele/ere, o reacţie de uimire, o reacţie )n care a zis9 cum, eeu care am propovăduit oamenilor că nu sunt vrednic nici să-Wi dezle/ )ncălţămintea picioarel>ale, că eu otez cu apă, >u, care vii după mine, otezi cu Du+ *fânt şi cu foc, eu am treuinţă să fotezat de >ine şi tu vii la mine să >e otezi de la mine cu apă:C Era *fântul oan 7otezătorul )ntrtotală uimire, ne)nţele/ând. Deşi avea atâta Du+ *fânt *fântul oan 7otezătorul, pentru că a săl

din pântecele maicii simţind prezenţa dumnezeirii lui 4ristos, şi Du+ul *fânt i-a spus9 'el pes'are vei vedea po/orându-*e Du+ul ca un porumIelJ, 6cela este ieluşelul lui Dumnezeu 'aridică păcatul lumii. Şi ştia că are misiunea aceasta să-l arate pe ieluşelul lui Dumnezeu lumii, 'care ridică păcatul lumii. Şi el era )ntr-o totală uimire. *punea9 'um, eu am treuinţă să fiu otezde >ine şi >u vii la mine: Şi 4ristos răspunde cu multă lândeţe şi spune9 1asă, aşa se cuvine acusă plinim toată dreptatea. 'e dreptate este asta: 6sta este dreptatea dumnezeiascăC Dreptatomenească, dreptatea 2uridică cumva, era )n inima *fântului oan 7otezătorul, şi ea era totalmendepăşită de prezenţa dumnezeirii lui 4ristos. Dar 4ristos, 'el care a venit să ridice păcatul lum'el care a venit să ne uşureze suferinţele, şi să dea o altă dimensiune, şi un alt sens /reutăţilor

suferinţelor pe care noi le purtăm )n viaţa aceasta, El a venit şi a spus9 1asă acum, aşa se cuvine plinim toată dreptatea.

acă n-ar fi fot $n itorie acet moment duovnicec, al mărturiirii dreptăţii dumnezeieşti repe=unile Iordanului, dacă 2rito n-ar fi rotit acet cuvânt care are $n el enerii veşnicnimeni cred că n-ar fi putut ă poarte prezenţa uului Sfânt, 3are când vine, vădeşte lumeaceata de păcat, de =udecată şi de adevăr. ar când 2rito a pu" /aă, că aşa e cuvine acuă plinim toată dreptatea, ne-a a=utat pe noi ă $nvăţăm, ă primim cumva dreptatdumnezeiacă şi ă avem aceată $ntărire pe care Bnuşi 2rito o aduce firii noatre omeneşti, putem ă ne mărturiim păcatul notru, nevrednicia noatră, reşeala noatră $naintea l

umnezeu, ă mărturiim, ă avem cura=ul, nebunia aceata ă punem @unt vrednic de oândunt vrednic de pedeapă, am păcătuit $naintea Ca, umnezeuleA, şi ă nu caut cuza , aşa cumfăcut odinioară părintele nostru, 6dam, când a spus9 GŞtii, eu, oarecum n-aş fi vrut să calc poruncdar dacă Eva mi-a dat să mănânc, n-am putut s-o refuzCH n aspect al dra/ostei, Gcum, să reffemeia pe care >u mi-ai dat-o:H Şi s-a )ndreptăţit )naintea lui Dumnezeu şi a spus G?emeia pe ca>u mi-ai dat-o, aceea mi-a dat şi am mâncatH. 8r, uul Sfânt, când $ncepe ă Se $nmulţeacă inima noatră, dă aceată tărie, ca ă putem ă ne mărturiim păcătoşenia, răutatea, urâciunenoatră $naintea lui umnezeu, ă ne mărturiim nevoia noatră de mântuirea pe care 2ritone-o aduce nouă $n dar.



'e ne )nvaţă *finţii *iluan şi *ofronie9 'redinţa treuie să fie do/matică, eclezială şi ascetică

Dierica ;şi orice creştin care trăieşte $n uul ei< e pune $n mi=loc şi ia aupra a toată ura,răutatea şi bat=ocura lumii

3ărintele *ofronie, vorind şi ţinând o corespondenţă cu David 7alfour, )i spunea )ntr-una dintscrisori că el nu poate concepe un creştinism ado/matic, e;traeclezial şi non-ascetic. 6di

părintele, cu alte cuvinte, spunea că nu poate să fie o credinţă adevărată, cu elşu/ de +ar şi de D*fânt, o credinţă care nu are profunzimea şi ri/oarea do/melor, o credinţă care nu trăieşte )n ritmlitur/ic al >rupului lui 4ristos, care e 7iserica, şi o credinţă care nu are caracteristica aceasascetică a vederii păcatului, a osândirii păcatului şi a osândirii de sine )naintea lui Dumnezeu, Dumnezeu să poată să ofere )n dar +arul *ău, dra/ostea *a, unătatea *a, mântuireaC

Şi mă /ândeam la lucrul acesta, că e important pentru noi să )nţele/em câteva din aspectele acestale vieţii du+ovniceşti, e important să )nţele/em mântuirea noastră, cum este ea, cum funcţioneazcă nu este vora numai despre lucrul acesta, că omul primeşte o răsplată veşnică după ce moare, cimportant să )nţele/em aspectul dinamic al mântuirii )n viaţa noastră de zi cu zi.

*fântul *iluan plân/ea cu lacrimi )naintea lui Dumnezeu pentru noroadele care nu se mântuiesc şi n-avea )n vedere faptul acesta de după 2udecata lui 4ristos când vor fi osândite sufletele care nu vprimi mântuire, ci el avea )n vedere noroadele care trăiesc fără să conştientizeze cum lucrează Du+*fânt )n viaţa noastră, noroadele care trăiesc fără să conştientizeze această mişcare dinamicământuirii ca devenire, ca oişnuire a omului cu Du+ul *fânt.

*unt neputincios )n a adânci lucrurile acestea, vi le las aşa, le )mpărtăşesc cu frăţiile voastre şi vi las aşa, şi cer Domnului ca El să plinească, dumnezeiescul 4ar care pe cele neputincioase le pline

& cum spunea ar+iereul la +irotonie )ntru diacon sau preot, nu mai ştiu e;act la care - şi pe ceneputincioase le vindecă. 6celuia )ncredinţez toate lucrurile, ca El să lucreze )n inimile frăţiilvoastre cele spre mântuire.

Dar mă )ntorc la cuvintele părintelui *ofronie, care spunea că el nu poate concepe o credinţă vie adevărată fără ri/oarea şi profunzimea do/melor, fără ritmul isericesc, ritmul litur/ic al *fintel>aine, nu poate concepe o credinţă vie şi adevărată fără lucrarea aceasta ascetică a omului, )n caomul se nevoieşte să intre )n /ândul lui Dumnezeu.

3uvioul Siluan )tonitul punea depre Dierică un lucru, că Diericii noatre $i ete dat

uul Sfânt a $nţelee tainele lui umnezeu. Cot el punea că noi n-am putea ă vorbim depdraotea lui umnezeu dacă n-am fi cunocut-o prin uul Sfânt, 3are )celaşi ete şi $n cer pe pământ, şi că Diericii noatre $i ete dat uul Sfânt, şi pentru aceea putem ă vorbim depdraotea dumnezeiacă. Şi iată ce zice Sfântul Siluan, că" @Diericii noatre $i e dat de uSfânt a $nţelee tainele lui umnezeu. Şi ea ete puternică prin ândul ău cel fânt şi prrăbdarea aA. 'ând spune *fântul *iluan cuvântul acesta, nu se referă la ceva astract, el se refela ceea ce suntem noi. 5oi suntem mădulare, fiecare )n parte, ale acestei 7isericiC

Şi părintele *ofronie comentează cuvântul acesta al *fântului *iluan, )n continuare spunând c

G>aina lui Dumnezeu pe care 7iserica o )nţele/e )n Du+ul *fânt este dra/ostea lui 4ristos. *fân



/ândire a 7isericii este ca toţi să se mântuiască, iar calea pe care mer/e 7iserica spre acest sfânt ţeste rădarea, adică 2ertfa. 3ropovăduind )n lume dra/ostea lui 4ristos,H & spune părintele *ofron& G7iserica c+eamă pe toţi la plinătatea vieţii dumnezeieşti, dar oamenii nu )nţele/ c+emarea şileapădă. '+emând pe toţi spre a păzi porunca lui 4ristos9 Miuiţi pe vră2maşii voştriH, 7iserica aşează )ntre toate puterile ce se vră2măşuiesc )ntre ele, iar mânia de care sunt pline acele pute)ntâlnind 7iserica )n calea sa, năvăleşte asupra ei. 7iserica, )nsă, )nfăptuind lucrul lui 4ristos pământ, adică mântuirea )ntre/ii lumi, conştient ia asupra-şi povara oşteştii mânii, precum

4ristos a luat asupra *a păcatele lumii. Şi dacă 4ristos )n această lume a păcatului a fost pri/onit nevoit să sufere, atunci şi adevărata 7iserică a lui 4ristos va fi pri/onită şi va suferiH.

Pice părintele *ofronie că9 Gasta este le/ea du+ovnicească a vieţii )n 4ristos despre care a vornsuşi 4ristos şi apostolii, iar dumnezeiescul 3avel a e;primat-o +otărât )n astfel de cuvinte9 >ocare voiesc cu ună cinstire a vieţui )n 4ristos isus pri/oni-se-vor.H

Osta este ultimul citat, cu care am vrut să )nc+ei eu cuvântarea. 5u ştiu dacă )mi iese s-o )nc+epoate o s-o las aşa )n aer, ca să v-o pun ca perspectivă, că omul, când )ncepe să se ia )n serios, cân)ncepe să trăiască şi )şi doreşte mai mult elşu/ de +ar )n viaţa lui, mai mult elşu/ de )nţele/ere

de lucrare du+ovnicească, nu poate să facă astracţie de ceea ce se )ntâmplă )n lume, cum spuneam )nainte. 5u poate să alea/ă să fie e/oist, să se liniştească pe sine şi să trăiască aşa inmersi )nc+is )ntr-un orcan de sticlă, să fie izăvit de toate răutăţile şi vră2măşiile lumii acesteia. 6e o trăire )nc+ipuităC

3ărintele *ofronie aşa de minunat ne pune )n cuvinte, că n-aş fi putut să zic alte cuvinte mfrumoase decât le-a zis el, că 7iserica se pune prin conştiinţa ei, ca toţi să se mântuiască, prin faptcă vrea să )nveţe pe mădularele ei, adică pe fiecare dintre noi, să )nvăţăm să iuim pe vră2manoştri. 3rin toate lucrurile astea 7iserica se pune )n mi2loc şi primeşte toată ocara, toată mânia, t

dispreţul, toată răutatea, toată necredinţa şi urâciunea lumii acesteia o primeşte de unăvoie şi o asupra-şi, aşa cum 4ristos a luat asupra-Şi păcatul )ntre/ii lumi.

De ce am vrut să )nc+ei cu cuvântul acesta: 6m vrut să )nc+ei cu cuvântul acesta pentru că, dacă n)nţele/em şi conştientizăm stările du+ovniceşti şi vrem să trăim cu 4ristos şi vrem să trăim acstare )n care să spunem9 Doamne, ine este nouă să fim aici, să )nţele/em că apostolii au coorât pe muntele >aorului şi au fost cu 4ristos )n A+etsimani şi 1-au văzut pe 4ristos răsti/nit, dar 1-văzut pe 4ristos şi )nviat, 1-au văzut pe 4ristos şi )nălţându-se la ceruri şi şezând de-a dreap>atălui. Şi aia este mărturia pe care apostolii ne-au lăsat-o nouă.

3ele trei paliere ale otului *are. 3are trebuie ă fie rodul otului9

3erspectiva această du+ovnicească a oişnuirii omului cu Du+ul *fânt este, de fapt, devenirnoastră, şi să dea 7unul Dumnezeu cumva să )nţele/em, fiecare la măsura noastră, să lucrăm ceva răstimpul acesta du+ovnicesc al 3ostului are care ne-a rămas până la nvierea lui 4ristos, pentcă, aşa cum spuneam, e o perioadă sfântă. Şi tot părintele *ofronie mi-a dat să )nţele/ care esrostul 3ostului are.

3ărintele *ofronie spunea că 3ostul are lucrează pe trei paliere9 pe palier trupesc, sufletesc

du+ovnicesc.



Preas'inţiul Ioachim ăcăuanul8 episcop-vicar al Arhiepiscopiei Romanului şi acăului -Dumne!eu8 pâinea nemuririi

'eea ce lipseşte acestei lumi este tocmai 3âinea care s-a po/orât din cer. Este vora de Dumnezepâine, este vora de Dumnezeu-uire, de Dumnezeu-eu+aristic. ?ără 6cesta lumea va muri inaniţie lân/ă mormanele de pâine, pentru că nici o pâine nu +răneşte dacă nu este inecuvântată d'el de *us.

3rivită su aspectele litur/ic, teolo/ic şi social, această pericopă evan/+elică de la atei !", !"-#care istoriseşte minunea )nmulţirii pâinilor, este plină de semnificaţii, furnizând o serie de )nvăţătucare ne a2ută să ne definim )n lumea zuciumată cu care suntem contemporani. 4rănind mulţimcu pâine, 4ristos face unul dintre cele mai umane /esturi din istoria lumii şi creează, )n mosimolic, universul eu+aristic al 1itur/+iei.

Din te;tul Evan/+eliei despre )nmulţirea pâinilor se distin/e faptul că rezolvarea prolemei sociadin lume nu revine )n e;clusivitate proniei divine, ci ea este conlucrarea teandrică )n care Dumnezeste 'el 'are )mpărtăşeşete darul, iar omul este cel care )l administrează, pentru ca )n cele din urm

să-l ofere ca frandă Dăruitorului. Desprindem aceasta din prezentarea cadrului premer/ătminunii9 @Şi ieşind, a văzut mulţime mare şi I -a făcut milă de ei şi a vindecat pe bolnavii lor. Icând -a făcut eară, ucenicii au venit la !l şi I-au zi" /ocul ete putiu şi vremea, iată, a trecudeci, dă drumul mulţimilor ca ă e ducă $n ate ă-şi cumpere de mâncare. Iiu $nă lerăpun" &-au trebuinţă ă e ducă# daţi-le voi ă mănânceH ;*t. 14, 14-1%<.

Din aceste cuvinte oservăm că 4ristos, )n atotcunoştinţa *a, ştia că mulţimile nu aveau nimic mâncare. 'u toate acestea, porunceşte apostolilor să-i +rănească. 6ici 4ristos vrea să amintească societatea umană treuie să fie or/anizată )n aşa fel )ncât fiecare să nu sufere din lipsa pâinii pent



traiul iolo/ic. GDaţi-le voi să mănânceM este porunca prin care 4ristos staileşte rolul sociafilantropic al 7isericii.

n fapt, Dumnezeu face tot timpul minuni, pentru că periodic )nmulţeşte roadele pământului cantităţi suficiente din care s-ar +răni toată populaţia. nsă, datorită e/oismului, s-a credezec+ilirul social asupra căruia 4ristos atra/e atenţia.

3âine şi >rupn momentul )n care 4ristos porunceşte ucenicilor să rezolve prolem socială, cea a +ranmulţimilor, apostolii, )ncă nepre/ătiţi pentru a )nţele/e sensurile profunde ale cerinţelor lui isurăspund9 @&u avem aici decât cinci pâini şi doi peştiH ;*t. 14,1'<, pe care El le cere imediat. Dmomentul acesta, suntem introduşi )ntr-un alt cadru al minunii.

3recizăm că /estul lui 4ristos nu treuie )nţeles doar social, ci mai ales teolo/ic. ma/inea )nmulţipâinilor este simolul Eu+aristiei. 3âinea are ca scop imediat )ntreţinerea vieţii iolo/ice, d4ristos a ales-o ca ofrandă, prin inecuvântare şi sfinţire, )nnoilând-o ca >rup al *ău eu+aristic, c

care omul să-şi +rănească sufletul pentru a rămâne viu )n Dumnezeu (cf. oan <,B!%.

3entru +rana iolo/ică Dumnezeu )nmulţeşte pâinea pe pământ, care ar treui să a2un/ă din elştuturor oamenilor. n pustia aceea nu erau decât câteva mii. Este adevărat că a sătura cinci mii ăraţi, afară de femei şi copii, doar cu cinci pâini şi doi peşti, este o mare minune. Dar, câDumnezeu face ca dintr-un sin/ur o de /râu să răsară planta care va raporta câteva zeci de oanu este tot o minune: 6cest lucru ne determină să )ntrevedem un cadru litur/ic al minunii.

3rima Glitur/+ieM

De ce oare se voreşte )n Evan/+elie că doar un copil avea cele cinci pâini şi cei doi peşti: aerau sin/urele premise ale ofrandei litur/ice: DaC ântuitorul a )nţeles mai ine decât toţi că totupâine era, pentru că nu plecaseră toţi acei oameni )nţelepţi de acasă fără mâncare. Dar e/oismulteama de sărăcie stăpâneau9 toţi aveau pâine, dar o ţineau ascunsă, /ândindu-se că poate ar fi fooli/aţi să o )mpartă cu cei ce nu aveau şi astfel, nu ar mai fi avut suficientă şi pentru ei )nşişi... 6ccopil, simol al curăţiei, al nevinovăţiei, aduce tot avutul său pentru 1itur/+ie. De aceeântuitorul va lua un copil )n raţe şi )l va propune ca măsură a mpărăţiei 'erurilor9 @e nu veţica unul dintre aceştia, nu veţi intra $n Bmpărăţia 3erurilorH ;*atei 1(,7<.

– *ele cinci pâini reprezintă cele cinci prescuri care sunt aduse n mod curat şi evlavios pent proscomidia Sfintei iturg!ii.

– *ei doi peşti reprezintă cele două firi ale +ântuitorului, căci peştele este simbolul +ielullui %umnezeu care a fost jung!iat pentru viaţa şi mântuirea lumii <cf. Isaia, GH,9.

Deci, 2ertfa iuirii necondiţionate este )ncepută cu un copil, iar ofranda, pe care o atriuim lDumnezeu, El ne-o inecuvântează, )mpre/nând )n ea /ermenii )nvierii, apoi ne-o )napoiază tot ofrandă, dar )ndumnezeită şi )nveşnicită.



n acelaşi cadru litur/ic al pericopei, 4ristos apare ca litur/+isitor, 'are, )n /ermene, prezinritualul creştin dezvoltat mai târziu, )n secolul de aur patristic9 @Şi poruncind ă e aşeze mulţimipe iarbă şi luând cele cinci pâini şi cei doi peşti şi privind la cer, a binecuvântat şi frânând, a ducenicilor pâine, iar ucenicii, mulţimilorH ; *t. 14, 1+<. Este vora aici de cadrul 1itur/+iei,Epiclezei eu+aristice. n fiecare *fântă 1itur/+ie, preotul litur/+isitor face aceleaşi /esturi, zicânG... 6cesta venind şi toată rânduiala cea pentru noi plinind, )n noaptea )n care a fost vândut şi mmult nsuşi *-a dat pe *ine pentru viaţa lumii, luând pâinea cu sfintele şi fără pri+ană mâinile *al

mulţumind şi inecuvântând, sfinţind şi frân/ând, a dat *finţilor *ăi 6postoli....M.?oamea de Dumnezeu

'um a fost multiplicarea pâinilor este de prisos să vorim pentru că intrăm )n sfera raţionalismulsteril. mportant este faptul că toţi s-au săturat de darul lui Dumnezeu, mulţumind 'elui 'are es+rănitorul sufletelor şi trupurilor. nţele/em că *fânta 1itur/+ie, )n prima ei parte, este 2ertfofrandă, dăruire din dra/oste, iar )n a doua parte ef+aristos, adică mulţumire. 4ristos ne-a arătat atunci când dăruieşti cu ucurie, doândeşti mulţumirea divină, care este o mare inecuvântare.

'eea ce a urmat, de asemenea, este foarte important. Evan/+elia spune că nu s-a pierdut nimi?irimiturile nu au fost lăsate păsărilor cerului sau câinilor, cum se precizează )n alte părţi aEvan/+eliei, ci s-au strâns toate cu /ri2ă. 5u s-au lăsat firii necuvântătoare, pentru că acestea nu conştiinţa de sine şi nu se pot )mpărtăşi cu >rupul eu+aristic al lui 4ristos. Doar omul, re/ecreaţiei, se )mpărtăşeşte de dumnezeiescul dar, ca +rană pentru viaţa de veci.

6şadar, după ce s-au săturat fiinţele conştiente, din pâinea care se prefăcuse )n >rupul lui 4risto6postolii @au trân rămăşiţele de firimituri, douăprezece coşuriH ;*t. 14, <. ?irimiturile s-strâns pentru că )n fiecare se afla inte/ral 4ristos eu+aristic. 6şa face orice preot după ce

)mpărtăşeşte. 'u /ri2ă adună cele mai infime părticele care au căzut pe *fântul 6ntimis, pe care pune cu /ri2ă )n *fântul 3otir, pentru că nimic din sfintele sfinţilor nu treuie să se risipească. *-strâns douăsprezece coşuri pentru că doisprezece 6postoli au fost cei care au )mpărţit mulţimiloDeci, cei doisprezece aveau mandatul special de la 4ristos să administreze tainele mpărăţiei lDumnezeu. După 6postoli, cei care treuie să poarte /ri2ă de firimiturile Eu+aristiei, precum şi păstrarea >rupului tainic al lui 4ristos eu+aristic pe *fânta asă, )n c+ivotul din *fântul 6ltar, suepiscopii şi preoţii. 6şa va fi până la sfârşitul veacurilor )n 7iserica lui 4ristos.

n concluzie, putem spune că nu prolema pâinii se pune )n Evan/+elia 1itur/+iei din Duminica a a după Rusalii - aceasta era rezolvată )ncă de la creaţie - ci prolema omului care a administr

deficitar darul lui Dumnezeu şi nu a făcut din creaţie o continuă 1itur/+ie. 'eea ce lipseşte acestlumi este tocmai 3âinea care s-a po/orât din cer. Este vora de Dumnezeu-pâine, este vora Dumnezeu-iuire, de Dumnezeu-eu+aristic. ?ără 6cesta lumea va muri de inaniţie lân/ă mormanede pâine, pentru că nici o pâine nu +răneşte dacă nu este inecuvântată de 'el de *us.



'e se )ntâmplă, )nsă, )n continuare: mediat după aceea, ântuitorul dispare de la locul minunii, imulţimile auzind că a trecut de cealaltă parte a lacului, luând mai multe corăii, au mers dupDânsul. 6colo )nsă 1-au aflat pe isus stând sin/ur, ru/ându-*e şi fiind tristK Coată lumea bucura de minune, pentru că a mâncat şi -a ăturat, iar 2rito era trit6 )tunci le-a adreat !cuvintele acetea do=enitoare, cu care ne-am $nceput şi noi predica atăzi"

H)devărat, adevărat zic vouă" *ă căutaţi nu pentru că aţi văzut minuni, ci pentru că aţi mânc

din pâini şi v-aţi ăturatA ;Bn. %,%<.3e-a vrut ă pună *ântuitorul 2rito, oare9

3ăi, dacă ne /ândim că nu peste multă vreme Domnul urma să fie arestat, treuie că a cunoscut cdu+ul că aceiaşi oameni, care eneficiau acum )n mod constant de minunile, de darurile şi dinefacerile 1ui, vor fi )ntre cei care, cu nerecunoştinţă l vor rene/a, cerându- condamnarea moarte.

6poi, ântuitorul le dă pe faţă Gadevăratul lor entuziasmH9 Bl căutau nu pentru că au $nţele

aveau de-a face cu *eia umnezeu, ci pentru că le-a dat ă mănânce ratuit pâinea pe ca$ndeobşte trebuiau ă şi-o câştie @$n udoarea feţeiA (?ac. ,!=%. 'ontemporanii lui 4ristos n-putut să GvadăH până acolo unde ţintea de fapt Domnul & şi anume că au de-a face cu esia 4risto'are a venit pentru mântuirea, sc+imarea, pocăinţa şi )nţelepţirea lor -, ci au rămas GlocaţiH aici,cele materiale, ucurându-se că au mâncat şi s-au săturatK

şi vor fi zis, poate9 iată un GmH care ne dă totul pe de/eaaC 4aideţi de/raă după ElC n astfel GconducătorH ne treuieC

Şi @a cunocut Iiu că au ă vină ă-/ ia cu ila ca ă-/ facă reeA (n. <, !B%.6şa 1-au privit cei mai mulţi dintre iudei pe 4ristos9 ca pe un conducător pământesc ce treuia săscape de romanii cotropitori sau care, iată, este /ata să le dea de mâncare /ratuit. De aceea, momentul )n care Domnul le va vori despre G pâinea cea cereacăH, )n locul celei de astăzi,despre mpărăţia 'erurilor (n. !8, <%, )n loc să )ntemeieze o G)mpărăţie pământeascăM, )i v)ntoarce spatele (n. <, #@-<<%, uitând prea repede minunea de astăzi şi căutându-şi de-ale lor până clipa )n care, auzind că toată lumea este pornită )mpotriva 1ui, stri/ând lui 3ilat Mrătineşte-rătineşte-/6H vor veni şi ei şi se vor alătura acelor voci vinovate veşnic de moartea *a. ataşadar, de ce era 4ristos trist, deşi mulţimile )l căutau GentuziasmateHC Săvârşeşte o minune de ca

se bucura toată lumea, dar se retrage n pustie să se roage, rămâne singur, trist şi nenţeles6

uiţi credincioşi, auzind astăzi aceste lucruri, s-ar putea ca sufletele noastre să se fi umplut indi/nare şi de revoltă faţă de contemporanii lui 4ristos, pentru că nu 1-au )nţeles. %ar !aidetotuşi, să nu ne grăbim să-i condamnăm prea repede pe aceia, ci să ne gândim mai bine dacă ncumva şi noi, la casele şi rosturile noastre, nu avem aceeaşi atitudine de nenţelegere şi dnenţelepciune, neputându-ne ridică până la El, ci rămânând ncurcaţi tot n lucrurile cemateriale şi trecătoare.



>oată lumea ştie să se ucure de +rana pe care ne-o dă Dumnezeu, de apa cu care ne potolim setzilnic, de natura această frumoasă pe care a creat-o ElCK

'âţi, )nsă, reuşesc să se ridice la )nţele/erea 'elui ce a zidit toate aceste minunăţii şi să spunulţumesc Lie8 Doamne8 penru oae câe mi-ai da6 penru aerul pe care-l resppenru hrană de care mă %ndulcesc !i de !i8 penru apa curaă cu care %mi poolesc seepenru sănăaea de care mă ,ucur8 mulţumesc8 mulţumesc8 mulţumescC"""

'âţi dintre noi Z şi suntem astăzi pe pământ mai mult de cinci miliarde de oameni, iaceastă ţară are peste douăzeci şi două de milioane Z, câţi dintre noi )nţele/em că, )n zi sărătoare, să ne lăsăm ocupaţiile cotidiene şi să )ncercăm să păşim mai departe de unuriacestea materiale, venind, iată, )naintea lui Dumnezeu şi spunându-9 Îţi mulţumeDoamne8 penru oae câe mi-ai da mie pese săpămânăCJ

Ştim, )ndeoşte, cu toţii să ne ucurăm de ceea ce este frumos9 de o floare, de iară verde, dpădure, de aer curat şi, )ntr-un cuvânt, de toată creaţia lui Dumnezeu, dar prea puţini reuşim trecem şi dincolo de toate acestea, la 'el care le-a făcut pe ele. 'omuniştii, care ne-au /uvernatâtea decenii, ştiau să se ucure de natură, ştiau să preţuiască lucrurile măreţe, dar nu voiau să aude 'el care a creat frumosul şi măreţul, de Dumnezeu, 'are a făcut toate lucrurile frumoase măreţe din lumea aceasta. ată de ce spun că nu treuie să ne pripim )n a-i condamna pe cei care au )ntristat astăzi pe ântuitorul 4ristosC Ştia El că entuziasmul lor este de moment$ că, de fapt, n1-au )nţeles şi că nu- vor fi recunoscători până )n sfârşit. *ăci, dragii mei, nu trebuie să firecunoscători şi mulţumitori lui %umnezeu numai la vreme de bucurie, pentru că, din nefericire, corice sentiment, şi bucuria este trecătoare/ fericirea n viaţa aceasta nu este un lucru constant, cănu ntotdeauna putem să afirmăm că suntem fericiţi, mulţumiţi şi bucuroşi8

) venit un tânăr la duovnicul lui şi i-a zi"

- ărinte, unt atât de mulţumit şi de fericit că $n ultimele luni am reuşit ă ăvârşec aşa lucrufrumoaeF umnezeu mă iubeşte6 &u mai pot de fericire, nu mai pot de mulţumire6

Şi i-a povetit duovnicului pe lar câte realizări avuee el. Iar duovnicul, un om cu mule>perienţă şi care mai $ntâlnie $n viaţă acet en de entuziam, i-a pu"

- Ducură-te, căci aşa trebuie, ă te bucuri de clipele frumoae pe care ţi le rezervă umnezeu6 ?mulţumit şi dă-I lavă pentru toate acete lucruri frumoae pe care le-ai putut ăvârşi $n ultimeluni, dar pătrează o bună parte din aceată fericire şi pentru atunci când $ţi va fi reu, cânumnezeu te va lăa pentru o clipă inur, ca ă poţi alera $naintea /ui şi ă-I mulţumeşti atunci, aşa cum o faci atăzi6F

Cânărul n-a $nţele nimic. !ra prea ne$ncercat şi prea entuziat. Coată lumea era a lui, viitorul urâdea atât de promiţător şi ştia atât de puţine depre uferinţa depre care $i vorbea părintele.trecut $nă o vreme şi -a $ntor tânărul notru @trivitA şi copleşit de reutăţile vieţii, $nenunciat $naintea duovnicului ău şi i-a zi"



- ărinte, a căzut cerul pe mine6 &u mi-am $ncipuit că poate un om ă $ndure atâta uferinţă&u mi-am putut imaina că aş putea trece de la bucuria aceea la o aşa de cumplită durere6F l-a $ntrebat duovnicul"

- Bl mai iubeşti pe umnezeu9

- 3rede-mă părinte, a pu, am entimentul că mă târăc, că abia mai rezit, dar nu vreau ă m

depart de !l6- ?iule, l-a fătuit părintele, nu $nceta ă-/ iubeşti pe umnezeu, căci !l rezervă atfel d$ncercări fiecăruia dintre noi nu ca ă ne piardă# nu pentru că nu ne mai iubeşte, ci ca ă n$ntăreacă6

in nou nu a $nţele nimic tânărul. 3um ar putea aceată tare ă-l $ntăreacă, de vreme ce imte că e prăbuşeşte9F&u ştiu câţi dintre dumneavoatră $nţeleeţi de ce umnezeul aceta bun, care a făcut atâtlucruri frumoae pentru noi, ne laă, totuşi, $n anumite momente ale vieţii, pradă nefericiri

rea puţini oameni de pe pământ au parte de o fericire contantă, căci toţi, aproape, trecem dcând $n când prin @iadA. e aproape toţi ne laă umnezeu ă trecem prin acete clipe duferinţă. e ce oare, draii mei9

ată de ceC ?ericirea pe care o semnala tânărul la )nceput era o fericire triumfalistă, ce izvora ducuria unor succese trecătoare. *uferinţa )nsă, parado;al, zămisleşte la creştinul )nţelept o fericmult mai GdurailăH, pentru că izvorăşte din smerenie, rădare, e;perienţă şi recunoştinţă. 6stfadevărata fericire e trăieşte doar atunci când untem deplin conştienţi şi ştim ă preţuim crecunoştinţă darurile pe care ni le-a dat umnezeu. &iciodată nu vom putea preţui acete daru

dacă le vom primi prea uşor au cu @entuziam inconştientA. e aceea obişnuieşte !l ă ni le deapoi ă ni le ia şi iar ă ni le dea, pentru a vedea cum ete fără ele şi atfel ă le putem preţui cue cuvine. Bn felul aceta, omnul ne face ă conştientizăm că untem oameni şi $nneputincioşi şi că nu trebuie niciodată ă $ncetăm a-I fi recunocători# ne arată ca $ntotdeauncât va dăinui pământul aceta, fericirea e va afla numai $n mâna Sa.

Dra/ii mei, am văzut cu toţii că oamenii din vremea ântuitorului s-au arătat incapaili preţuiască minunea ce s-a săvârşit su oc+ii lor. ai mult, 1-au )nţeles /reşit, căutându-1 mai mupentru pâinea cea trecătoare decât pentru dumnezeirea *a, mai mult pentru +rana de aici decpentru cea de dincolo, lucru ce se )ntâmplă adeseori şi cu noi, când arătăm aceeaşi nerecunoştin

aceeaşi ne)nţelepciune, aceeaşi GderutăH, confundând răul cu inele, păcatul cu virtutea, trupul sufletul, nonvaloarea cu valoarea. Şi, ca să )nţele/em şi mai ine cele spuse, aş vrea să aduc de fao poveste care, de multe ori, se dovedeşte a fi şi povestea multora dintre noi9

@Se pune depre o femeie văduvă ăracă, ce avea şi un copil de crecut că, nemaiavând ce ădea de mâncare fiului ei, $ntr-o zi l-a luat şi a plecat la oraş, otărâtă ă cerşeacă. e drum $nundeva, ub o tâncă, a văzut J ca $n poveşti J nişte porţi uriaşe decizându-e, şi un ltriându-i"

- Intră, ia tot ce pofteşti vreme de un cea, dar nu uita ceea ce ete mai de preţ6



) intrat femeia, curioaă ă vadă ce ete acolo, şi a aflat bi=uterii, tezaure şi boăţii fără număr. :laul miterio, $nă, repeta $ntr-una"

- Ia tot ce pofteşti vreme de un cea, dar nu uita ceea ce ete mai de preţ6

/acomă, femeia a $nceput ă trână cu diperare tot ce-i venea la mână, adunând $ntr-una

uitându-e mereu la uşi, nu cumva ă treacă timpul şi ă rămână $nciă $n peşteră. /a umoment dat, laul a triat"

- :ata, -a fârşit timpul, ia-ţi cele pe care le-ai trân, dar vezi ă nu uiţi ceea ce ete mai dpreţ6

Şi trânând toate câte adunae şi văzând că uşile uriaşe pornieră a e $ncide, -a avântat ca putut de repede afară, iar $n urma ei, cu zomot mare, uşile -au $nci. Bn clipa aceea $nă, şa dat eama că a uitat $năuntruF copilul. ) aruncat tot ce trânee, -a repezit la uşi, a $ncepă bată şi ă trie, dar, zadarnic, pentru că timpul e cureeFA

!i bine, draii mei, aceata ete şi povetea multora dintre noi. 3ăci, adeeori şi noi, $n viaaceata, ne lăăm răpiţi de @farmeculA lucrurilor pieritoare şi uităm au neli=ăm ă preţuicum e cuvine @ufletulA. )bia când e fârşeşte viaţa noatră ne dăm eama că ceea ce aveamai de preţ a fot, de fapt, uitat şi neli=at. 6şa se va )ntâmpla şi cu noi, dacă nu vom şti apreciem cum se cuvine viaţa acesta şi mai ales pe 'el ce este *tăpânul ei, adică pe Dumnezedacă vom proceda ca mulţimea din evanelia de atăzi care a ştiut ă e bucure doar pentrfaptul că a mâncat şi -a ăturat, dar n-a luat eama că $n faţa ei e afla $nuşi umnezeu. 5u)nţeles faptul că mesa2ul, ţinta misiunii lui isus, nu era să creeze pâine şi peşti, ci să o conştientize

pe ea să se pocăiască, să se mântuiască, să pună preţ mai mult pe suflet decât pe trup.*ântuitorul 2rito S-a $ntritat atăzi, aşadar, văzând tendinţa omului de a e bucura mai mude trup decât de uflet şi că Bl căuta din intere mai derabă, decât din iubire şi recunoştinţă.

ată, ne stă )nainte perioada aceasta de postC 3rile2 ca fiecare dintre noi să mai uităm o vreme dlucrurile cele materiale, care ne răvăşesc de multe ori şi ne derutează, şi să ne aducem amine purăm cu noi Mcopilul: acesa de preţ N su'leul N care nu va muri odaă cu rupul8 ci vre,ui să meargă %n 'aţa Drepului 9udecăor şi să răspundă penru 'apele noasre" Eaceastă perioadă un prile2 ca fiecare dintre noi Z care, poate, n-am avut până acum puterea

călcăm pe e/oismul şi mândria din noi Z să mer/em şi să recunoaştem )n faţa du+ovnicului suntem păcătoşi, spovedindu-ne şi )mpărtăşindu-ne cu *fintele >aine. *ă facem aceasta, ca să putespune cu sufletul astfel primenit97Doamne8 Îţi mulţumesc penru minunile pe care le 'aci cu mine %n 'iecare !i8 dar mai alpenru că am cunoscu că eşi Dumne!eu adevăra:"

*ă ne a2ute 7unul Dumnezeu să putem da şi noi, )n viaţa aceasta, cu )nţelepciune @3ezarului, ceale 3ezarului, şi lui umnezeu cele ale lui umnezeuA (c. !#, !@%. *ă ne dăruiască discernămâsfânt, ca să putem aprecia lucrurile la 2usta lor valoare, slu2ind cu vrednicie lui Dumnezeu, iar nu l



mamona (1c. !<,!%, şi mai ales iuindu-1 pe 4ristos cu entuziasm sfânt, iar nu din oli/aţie ointeres, 6min.

;din" Y Sebatian, !picopul Slatinei şi Eomanaţilor, redici la uminicile de pete an, Slatin11<

Prea'ericiul Părine Pariarh Daniel - Predică la Duminica a VIII-a după Rusalii - Înmulţirpâinilor şi a peşilor - Darurile se %nmulţesc prin ,inecuvânare



*fânta Evan/+elie din Duminica a 0-a după Rusalii, numită şi Evang!elia nmulţirii pâinilorpeştilor , relatează minunea săvârşită de ântuitorul isus 4ristos după ce mai )ntâi a săturmulţimile cu !rana cuvântului lui %umnezeu care ajută pe om să nţeleagă rostul vieţii sale ppământ şi viitorul său ceresc.

!vanelia ne arată că *ântuitorul Iiu 2rito oferă celor veniţi la !l mai $ntâi rană pent

uflet, vindecare de boli şi apoi rană pentru trup. ulţimile de oameni au venit la isus pentruasculta cuvântul 1ui şi pentru a primi de la El vindecare de oli. După ce ântuitorul a inevesmulţimilor Evan/+elia mântuirii şi a vindecat pe cei olnavi aduşi la El, ucenicii 1ui i-au cerut dea drumul mulţimilor Zca ă e ducă $n ate ă-şi cumpere mâncareZ. El )nsă le răspunucenicilor, zicând9 Zdaţi-le voi ă mănânceZ. 6tunci ucenicii -au spus că au doar cinci pâini şi dpeşti. ântuitorul isus 4ristos, luând cele primite de la ucenicii *ăi şi ridicându-şi oc+ii la cer, leinecuvântat, şi apoi le-a dat ucenicilor pentru ca ei să le )mpartă mulţimilor care aşteptau )n ceşezând pe iară. 6tunci, ca la B.FFF de ăraţi )n afară de femei şi copii s-au săturat din pâinilepeştii care s-au )nmulţit. n plus, au mai rămas !# coşuri de firimituri, dovadă că +rana a fosuficientă şi c+iar a prisosit.

Să ne rănim mai $ntâi cu acultarea cuvântului lui umnezeu

3rimul )ndemn al Evan/+eliei citite astăzi este acesta9 ă rănim mai $ntâi ufletul notru cacultarea cuvântului lui umnezeu şi ă cerem de la 2rito vindecare ufleteacă şi trupeacin acet motiv, Dierica 8rtodo>ă a rânduit ă potim $nainte de-a participa la Sfânta /iturpentru ca mai $ntâi ă ne rănim ufletul acultând cuvântul lui umnezeu din Sfân!vanelie şi apoi ă ne $mpărtăşim cu 2rito omnul din Sfânta !uaritie , Zpre vindecar

ufletului şi a trupuluiZ. 6stfel, arătăm că omul este )n primul rând fiinţă spirituală, având suflnemuritor, c+emat la viaţă cerească veşnică, deşi este purtător de trup material, vieţuitor pe pămâşi trecător. 8mul ete o fiinţă pirituală vizibilă, $ntrupată ;purtătoare de trup<, o fiinţă raţionalliberă şi iubitoare. 3a atare, omul e răneşte piritual cu enurile au $nţeleurile decoperilui de 3uvântul lui umnezeu, 3reatorul lumii şi al omului. 3ând 2rito omnul predi!vanelia mântuirii au a Bmpărăţiei cerurilor, !l de fapt ne decoperă taina vieţii veşnice care ete cemat omul creat după cipul lui umnezeu 3el veşnic viu. 3rin urmare, )n fiecare şi mai ales )n duminici şi sărători, treuie să ne +rănim sufletul cu seminţele )nţelesurildumnezeieşti ale *fintelor *cripturi, ale *fintelor >aine şi ale sfintelor slu2e din 7iserică.

@pera socială a isericii i!vorăşe din *'âna Evanghelie şi din *'âna >iurghie

Bn al doilea rând, din !vanelia citită atăzi $nvăţăm că *ântuitorul Iiu 2rito ditine, dnu departe, rana duovniceacă de cea trupeacă. El dă )ntâietate +ranei sufleteşti, dar nu uită omul este şi trup. 6stfel, când ucenicii *ăi au intervenit ca El să eliereze mulţimile, pentru oamenii să-şi cumpere ceva de mâncare, atunci El le-a zis9 Zdaţi-le voi ă mănânceZ (atei !", !Din aceasta )nvăţăm că ucenicii lui 2rito, şi deci Dierica $ntreaă, trebuie ă aibă milă şi ri=de omul flămând. cenicii lui isus voiau să- spună că nu sunt pre/ătiţi pentru a +răni mii oameni. nsă ântuitorul isus 4ristos, după ce află de la ucenicii *ăi că au /ăsit totuşi ceva +ra



!vanelia ne $ndeamnă ă trăim $n prezenţa binecuvântării lui 2rito, căutându-/ pe !rănindu-ne piritual cu lumina cuvintelor din !vanelia Sa8 pentru că ele unt du şi viaţă (oan <, <%. 3rin urmare, cuvântul omnului binevetit oamenilor nu ete implă informaţie, ete relaţie vie, leătură vie a omului cu umnezeu. De aceea, 3uvântul !vaneliei ete dătătde viaţă, de lumină, de putere, de bucurie, de pace, fiind de fapt o preutare a dreptăţii, păciibucuriei $n uul Sfânt din Bmpărăţia lui umnezeu (cf. Romani !", !@%.

*inunile lui 2rito, emne ale iubirii Sale finte şi milotiveDin Evan/+elia citită astăzi mai )nvăţăm şi faptul că *ântuitorul Iiu 2rito $nmulţeşte cecinci pâini şi cei doi peşti nu pentru a arăta oamenilor munţi de pâine şi coline de peşti. !l năvârşeşte minuni pentru a impreiona au a intimida, ori pentru a fi lăudat de oameni. 2ritomnul ăvârşeşte minuni din iubire fântă şi milotivă, ca ă a=ute pe om, ă-l $ntăreacă credinţă şi $n iubire. >reuie suliniat că minunea nmulţirii pâinilor şi peştilor se săvârşeşte pcând pâinile şi cei doi peşti e dăruiec, e $mpart au e ditribuie. 5imeni din cei prezenţi nuvăzut cantităţi imense de pâini şi de peşti, pentru că pâinile şi peştii se nmulţeau pe când ele eradistribuite sau dăruite. 3rin urmare, umnezeu nu $nmulţeşte darurile ca noi ă le acumulăm

rezerve mari, ca pe o fală iuranţă a noatră bazată pe lucruri materiale, ci adevărata minune ăvârşeşte pentru a fi cultivate comuniunea $ntre umnezeu şi oameni, precum şi dărnicoamenilor $ntreolaltă.

Zăruind vei dobândiZ, punea foarte frumo părintele &icolae Steinardt de la *ănătireEoia. Deci, când dăruim altora, cu iubire şi cu merenie, rană, aine au bani, deşi e oleşparţial cămara au puna noatră, totuşi e umple inima noatră de bucuria duovniceacăarului lui umnezeu cel )totmilotiv. 6stfel, prin dărnicie, a2un/em la asemănarea cu Dumnezpotrivit poruncii ântuitorului isus 4ristos9 Z?iţi milotivi, precum şi Catăl votru ete milot

(1uca <, <%.Bn timpul Sfintei /iturii ortodo>e, după finţirea arurilor, ceea ce a răma din precuriadue de credincioşi pentru preătirea Sfintei !uaritii e binecuvântează şi apoi e $mpartuturor, atât celor ce -au $mpărtăşit cu Crupul şi Sânele omnului, cât şi celorlalţi ortodocparticipanţi la Sfânta /iturie dacă au potit $nainte de /iturie. Şi pâinea aceabinecuvântată, numită anaforă, ne aduce aminte de minunea $nmulţirii pâinilor şi a celor dpeşti pe care *ântuitorul a ăvârşit-o potrivit !vaneliei de atăzi, pentru a ne $ndemna ă fidarnici şi ă cultivăm comuniunea şi opitalitatea, ca răpun al notru la iubirea milotivă a lumnezeu.

Bnmulţirea pâinilor, prefiurare a Sfintei !uaritii

E;istă, desi/ur, un $nţele duovnicec şi mai tainic al acetei !vanelii, şi anume $nmulţirpâinilor de către *ântuitorul Iiu 2rito ne trimite şi la Caina Sfintei !uaritii, prin care manifetă iubirea nemărinită şi veşnică a lui 2rito pentru lume. n 1itur/+ia ortodo;ă, la putimp după sfinţirea Darurilor eu+aristice (a pâinii şi vinului%, preotul ridică 1gneţul şi zice9 ZSfrâne şi Se $mparte ;dăruieşte< *ielul lui umnezeu, 3el ce Se frâne şi nu Se departe ;divide3el ce Se mănâncă pururea şi niciodată nu Se fârşeşte, ci pe cei ce e $mpărtăşec $i finţeşt

(1itur/+ia *fântului oan Aură de 6ur%. Deşi ne )mpărtăşim doar cu o părticică din >rupul l



4ristos, primim totuşi pe 4ristos )ntre/. 'u alte cuvinte, risos nu *e divide ca Persoană cân*e dăruieşe mulţimii credincioşilor" În 'iecare păricică din *'ânul *ău 2rup ese pre!enprin harul Duhului *'ân8 risos %nreg" 6cest adevăr )l arată c+iar *fânta Evan/+elie după oacând 4ristos Domnul spune9 Z3el ce mănâncă trupul *eu şi bea ânele *eu rămâne $ntru *inşi !u $ntru elZ <Ioan C, GC9. 3ând ne $mpărtăşim, primim 3eva ;Sfântul Crup şi Sfântul Sâne alui 2rito<, dar ne unim cu 3ineva ;cu 2rito<. rin Sfânta !uaritie nu ni e dăruieşte cevtrecător, ci ni e $mpărtăşeşte viaţa veşnică au iubirea veşnică a *ântuitorului notru Ii

2rito. De aceea El spune9 Z3el ce mănâncă trupul *eu şi bea ânele *eu are viaţă veşnică,!u $l voi $nvia $n ziua cea de apoiZ (oan <, B"%. Din acest motiv, când credincioşii se )mpărtăşesc *fânta Eu+aristie, se cântă la strană9 O2rupul lui risos primiţi şi din i!vorul cel 'ără de moargusaţiO" 3ând ne $mpărtăşim cu Crupul şi Sânele omnului din Sfânta !uaritie, Bl primim pomnul Bnuşi, ca ă devină !l 0iaţa vieţii noatre, arvuna $nvierii noatre şi a vieţii veşnicâinea şi vinul unt elemente materiale limitate şi trecătoare, dar ceea ce e oferă prin pâinprefăcută de uul Sfânt $n Crupul lui 2rito şi prin vinul prefăcut $n Sânele lui 2rito ufinte daruri cereşti, netrecătoare, adică viaţa lui 2rito 3el veşnic $mpărtăşită oamenilor, acu$n arvună, iar la a doua Sa venire, $n plinătate.

3um trebuie ă foloim darurile binecuvântate de umnezeu9ai reţinem din Evan/+elia de astăzi şi un aspect deoseit de semnificativ pentru viaţa noastră,anume cum trebuie să folosim darurile binecuvântate de %umnezeu. upă ce -au ăturmulţimile, rămăşiţele de rană, adică firimiturile, au fot adunate $n 1 coşuri. )cet faimbolizează adevărul că umnezeu dăruieşte rană poporului Său, cele 1 triburi ale lui Iracând acultă cuvântul Său, dar şi Dierica celor 1 )potoli. nsă, dincolo de această semnificaspirituală, !vanelia ne mai arată că pâinea nu trebuie aruncată au $mprăştiată şi neli=ată, trebuie adunată, pătrată şi foloită $n mod deplin au cibzuit, fără riipă. )tfel, !vanelia $nvaţă ă fim economi şi cuviincioşi, ă preţuim darurile lui umnezeu ciar şi atunci când ave

belşu de lucruri materiale. De asemenea, locul unde ne-am !rănit trebuie lăsat curat şi frumos, nmurdărit sau urâţit cu resturi de alimente aruncate pe jos şi părăsite. *!iar şi n relaţie cu materiomul trebuie să aibă o atitudine spirituală, raţională şi responsabilă.

6şadar, Evang!elia de azi ne c!eamă la mpărtăşirea din darurile lui %umnezeu, arătânrecunoştinţă şi n acelaşi timp grijă deosebită faţă de darurile lui %umnezeu, care, c!iar dacă nprisosesc, nu trebuie risipite, ci economisite. Din păcate, astăzi e;istă unii oameni care au elşu/ lucruri materiale, dar le risipesc cu multă uşurinţă şi nepăsare, )n timp ce alţi oameni mor de foamn acest sens, cineva se ru/a cu aceste cuvinte9 Ză, oamne, pâine celor flămânzi, şi foame dCine celor ce au prea multă pâine6Z

Să ne a=ute reamilotivul umnezeu ă $nvăţăm din !vanelia de atăzi că mai $ntâi trebuie rănim ufletul notru prin comuniunea noatră pirituală cu 2rito, iar darurile materiacare ne prioec nu trebuie riipite, ci foloite cu multă cibzuinţă şi $nţelepciune, pre lava lumnezeu şi binele oamenilor.

Ami



iserica de la 2a,gha / imagini şi in'ormaţii

Şi ieşind, a văzut mulţime mare şi I S-a făcut milă de ei şi a vindecat pe bolnavii lor. Iar când făcut eară, ucenicii au venit la !l şi I-au zi" locul ete putiu şi vremea iată a trecut# deci, d

drumul mulţimilor ca ă e ducă $n ate, ă-şi cumpere mâncare. Iiu $nă le-a răpun" &-atrebuinţă ă e ducă# daţi-le voi ă mănânce.

Iar ei I-au zi" &u avem aici decât cinci pâini şi doi peşti. Şi !l a zi" )duceţi-*i-le aici. poruncind ă e aşeze mulţimile pe iarbă şi luând cele cinci pâini şi cei doi peşti şi privind la cea binecuvântat şi, frânând, a dat ucenicilor pâinile, iar ucenicii mulţimilor.

Şi au mâncat toţi şi -au ăturat şi au trân rămăşiţele de fărâmituri, douăprezece coşuri plinIar cei ce mâncaeră erau ca la cinci mii de bărbaţi, afară de femei şi de copii.

Şi $ndată Iiu a ilit pe ucenici ă intre $n corabie şi ă treacă $naintea /ui, pe ţărmul celălapână ce !l va da drumul mulţimilor. ;!vanelia după *atei 14" 14-<



7iserica de la >a/+a (şapte izvoare, )n araă%. Bn !vanelie nu e pecifică locul $n care

produ minunea, $nă creştinii au tabilit $ncă din ecolul al patrulea că el e află $n apropiere d3apernaum, $n orăşelul el-Caba din perioadele romană şi bizantină.

/a intrarea $n Dierică e află un torcător de măline



a mijlocul secolului al patrulea a fost construită aici o mică (iserică cu un naos, iar n secol

cinci a fost nlocuită de o mare bazilică cu trei naosuri şi cu pardoseală acoperită cu mozaic culori.

0n partea centrală a lăcaşului, n spatele Sfintei +ese, s-a descoperit imaginea coşului cu cinpâini şi doi peşti. 1ceastă imagine şi inscripţia grecească descoperită n naosul dinspre nord bazilicii - Bn acet loc fânt nu uită umnezeu pe cel merit - nu lasă nici un dubiu n privinidentificării acestui loc cu minunea pâinilor şi peştilor.



Bn curtea interioară e află un loc amena=at, plin cu peşti, pre aducerea aminte a minunii $nmulţirii celor cinci pâini şi a celor doi peşti

%upă invazia arabă, (iserica s-a pustiit, iar cu timpul, a dispărut sub un morman de pământ paie. uinele ei au fost descoperite ntâmplător, cu prilejul unor săpături ar!eologie din secoltrecut şi abia de curând a fost refăcută de către mona!ii benedictini.

un baptiteriu din ecolul 0

*ursa te;t9 :idul creştinului ortodo> prin /ocurile de pelerina= ale Gării Sfinte, 0asilios >zafer(traducere )n lima română ircea 6urel 7uiciuc%, editura 4erzlia, srael



=i ieşind din corabie, Iisus a văzut mulţime mare şi I s-a făcut milă de ei, căci erau ca nişte oi fă

păstor, şi a nceput să-i nveţe multe. %ar făcându-se târziu, ucenicii ui, apropiindu-se, I-au ziocul e pustiu şi ceasul e târziu/ Slobozeşte-i, ca mergând prin cetăţile şi prin satele dimprejur, sşi cumpere să mănânce.

ăspunzând, El le-a zis5 %aţi-le voi să mănânce. =i ei I-au zis5 Să mergem noi să cumpărăm pâide două sute de dinari şi să le dăm să mănânce7 Iar El le-a zis5 *âte pâini aveţi7 %uceţi-vă vedeţi. =i după ce au văzut, I-au spus5 *inci pâini şi doi peşti. =i El le-a poruncit să-i aşeze pe tocete, cete, pe iarbă verde.

=i au şezut cete, cete, câte o sută şi câte cincizeci. =i luând cele cinci pâini şi cei doi peşti, privinla cer, a binecuvântat şi a frânt pâinile şi le-a dat ucenicilor, ca să le pună nainte, asemenea şi cdoi peşti i-a mpărţit tuturor. =i au mâncat toţi şi s-au săturat. =i au luat douăsprezece coşuri plin

cu fărâmituri şi cu ce-a rămas din peşti. Iar cei ce au mâncat pâinile erau cinci mii de bărbaţi.



=i ndată a silit pe ucenicii ui să intre n corabie şi să meargă naintea ui, de cealaltă parte, sp(etsaida, până ce El va slobozi mulţimea. Iar după ce i-a slobozit, S-a dus n munte ca să Sroage.K (arcu <, !-"<%

!vanelia nu menţionează locul e>act $n care a avut loc acet eveniment, rezumându-eaminti doar faptul că a era un loc retra, putiu (arcu <, #% de pe malurile *arii :alileii.



0edem că 4ristos a mers cu ucenicii *ăi )ntr-un loc retras pentru a se odi+ni, )nsă mulţimile dtoate oraşele nu 1-au slăit, ţinându-se după El tot drumul. ?ăcându-se seara, iar oraşele fiindeparte, 4ristos a săvârşit minunea amintită - cu cinci pâini şi doi peşti a săturat B.FFF de oamenafară de femei şi copii.

Dierica Bnmulţirii âinilor de-a lunul vremii

'onform tradiţiei locului, acesta este locul retras )n care 4ristos a mers cu ucenicii şi undesăvârşit minunea saturării celor B.FFF de oameni, )nsă informaţia nu poate fi certificată )n )ntre/im

Itoricul Rerome *urp[ 8Z3onnor conideră că locul a fot ale doar datorită leăturii acetucu marea şi cu obiceiul pelerinilor bizantini care obişnuiau ă e opreacă din drum şi mănânce prânzul aici.

rima Dierică a Saturării celor 5. de oameni a fot ridicată aici $n =urul anului 75Dierica era relativ mică ;15.5 metri - +.5 metri< şi poziţionată puţin diferit faţă de cele ulterioaei.



Dierica Bnmulţirii âinilor şi podoabele aceteia

Sub Sfânta *aă e află blocul de piatră (! ; F.< ; F.!" metri% cintit ca fiind cel pe care 2rita aşezat pâinile şi peştii.

6cesta este posiil să fie acelaşi pe care pelerina E/eria l-a văzut )n secolul al 0-lea, )ns

ine)nţeles, pelerinii nu mai au voie să cioplească din acesta ucăţele de piatră. Bn faţa Sfântului )ltar e află un mozaic foarte bine retaurat care $nfăţişează doi peşti departe şi alta a unui coş cu pâini.

3e lân/ă cinstea de a fi locul )n care 4ristos a )nmulţit pâinile şi peştii, această iserică este foarapreciată şi pentru podeaua acesteia, acoperită cu mozaic aparţinând secolului al 0-lea. 6cesta escel mai vec+i pava2 cu modele din )ntrea/a artă creştină palestiniană - descoperit până acum.

ozaicul central acoperă cele două aside şi spaţiul dintre coloane. Restul isericii este pavată un mozaic mult mai simplu din punct de vedere /eometric.

ozaicul central este evident lucrat de un maestru al acestei arte, )n )ntrea/a iserica nerepetându-

vreun model. 5outatea te surprinde la fiecare pas, nefiind folosită o sc+emă fi;ă sau vreun şalon.ozaicul )nfăţişează păsări şi plante, )ntre acestea, un loc deoseit fiind ocupat de către floarea lotus, )nfăţişate cu formă de clopot. 6ceastă floare, nefiind specifică zonei, ne arată influenţepeisa2elor nilotice, populare la acea vreme )n arta elenistică şi romană.



n orice caz, cea mai mare parte a ima/inilor )nfăţişează flora şi fauna specifică Aalileinuţiozitatea cu care au fost lucrate mozaicurile permite oc+iului să identifice fiecare specie floare şi animal. n noua iserică sunt )ncadrate şi păstrate şi câteva părţi din iserica izantină

secolului al 0-lea - părţi ale intrării )n atrium, pietre din pava2ul de azalt al atriumului şi părţi dino friză aflată )n asidă.

>emelia isericii ori/inale din secolul al 0-lea poate fi văzută su sticlă protectoare care o acoper

n curtea isericii sunt păstrate şi alte piese de azalt ale vec+ilor iserici, alături de o fântână.

2A+A - iserica %nmulţirii pâinilor şi a peşilor



1(>#1 - (iserica nmulţirii pâinilor şi a peştilor/ <azi e o biserică benedictină9.



+ozaic foarte vec!i, din biserica bizantină de pe la anul HGL. 0n coş se văd doar M pâini, deşi evang!elie se vorbeşte de cinci. Simbolismul e clar5 cea de-a cincea pâine e pe altar, SfânEu!aristie.

+ozaic din pardoseala bisericii construită de Episcopul egiptean +acarie pe la anul Greprezentând un K2ilometruK - un stâlp nfipt n fluviul 2il pentru a putea vedea debitul apei. 0funcţie de nivelul 2ilului, egiptenii ştiau ce culturi să nsămânţeze n anul următor.



+ozaic din pardoseala bisericii construită de Episcopul egiptean +acarie pe la anul Greprezentând plante şi animale din zona n care ne aflăm5 zona acului >enezaret.

(aptisteriu5 &ec!i vas de piatră, cu formă de cruce, folosit n ritualul botezului.

Dierica Bnmulţirii pâinilor

Coţi cei patru evanelişti relatează epiodul $nmulţirii pâinilor şi a peştilor" @upă aceea Ii-a du dincolo de *area :alileii, numită *area Ciberiadei. 8 mare mulţime merea după pentru că vedea emnele pe care le făcea cu cei bolnavi. Iiu -a uit pe munte şi şedea acolo cucenicii ăi. aştele, ărbătoarea iudeilor, era aproape.



Iiu şi-a ridicat ocii şi a văzut că o mare mulţime vine pre el. I-a zi lui ?ilip" e unde avemă cumpărăm pâini ca ă mănânce oamenii aceştia9T Spunea lucrul aceta ca ă-l $ncerce pentrcă el ştia ce are de ând ă facă. ?ilip i-a răpun" âinile pe care le-am putea cumpăra cu de dinari n-ar a=une ca fiecare ă capete puţintel din eleT.

Lnul din ucenicii ăi, )ndrei, fratele lui Simon etru, i-a zi" !te aici un băieţel care are cinpâini de orz şi doi peşti# dar ce unt acetea la atâta lume9T Iiu a zi" Spuneţi oamenilor şadă =oT. Bn locul acela era multă iarbă. 8amenii au şezut =o, $n număr de aproape 5.. Iiua luat pâinile, a mulţumit, le-a $mpărţit ucenicilor, iar ucenicii le-au $mpărţit celor care şedea=o# de aemenea, le-au dat şi din peşti cât au voit.

upă ce -au ăturat, Iiu a zi ucenicilor ăi" Strâneţi firimiturile care au răma, ca ă nu

piardă nimicT. )u adunat deci şi au umplut douăprezece coşuri cu firimiturile care rămăeedin cele cinci pâini de orz, după ce mâncaeră toţi.

8amenii aceia, când au văzut minunea pe care o făcue Iiu, ziceau" 3u adevărat, aceta eprorocul cel aşteptat de lumeT. Iiu, fiindcă ştia că au de ând ă vină ă-l ia cu ila ca ă-l faree, -a du iarăşi pe munte, numai el inur ;In %,1-15<.

6ctuala iserică a nmulţirii pâinilor inau/urată )n anul !=8# se află )n /ri2a călu/ărilor enedicti/ermani. Ea se află pe locul unde o societate catolică /ermană construise un simplu adăpost pentruprote2a ruinele isericilor anterioare şi )n special mozaicurile scoase la lumină de săpăturar+eolo/ice efectuate )n anul !=#.

1ocalizarea de către tradiţie a minunii )nmulţirii pâinilor la >a/a corespunde datelor topo/rafice

care ni le prezintă Evan/+eliile$ e o zonă pietroasă, aproape complet necultivailă, )nvecinată terenuri foarte fertile. E de asemenea o zonă solitară )n care nu s-au descoperit locuinţe care dateze de pe vremea lui isus, dar care se află totuşi nu departe de centre locuite ca a/dala 'afarnaum.

rima bierică ce -a contruit aici datează de la fârşitul ecolului al I0-lea, $nceputul ecolulal 0-lea# e bierica de la 3ele şapte izvoare, $ncinată $nmulţirii pâinilor, depre care aminteş!teria. 5u se ştie din ce cauză această iserică a fost distrusă, căci pe locul ei, după circa BF de an



a fost construită o altă iserică izantină mai mare. 6ceastă iserică avea trei naosuri. 6lături se ao mănăstire. n actuala iserică s-au )n/loat, pe cât a fost posiil, elemente rămase de la iseriizantină din secolul al 0-lea.

6stfel se pot vedea mozaicurile izantine ine păstrate, fiind dintre cele mai frumoase mozaicucare se pot vedea )n 3alestina. Ele sunt opera unui mare artist anonim, )nzestrat cu o sensiilita

e;traordinară. +otivul principal al mozaicurilor este lotusul, o plantă din regiunea 2ilului, frecventâlnită n arta elenistică şi romană. %ar n acelaşi timp se găsesc elemente din flora şi faunlocului.

*e mai remarcă de asemenea pe suprafaţa mozaicului un nilometru )n formă de turn, adică instrument cu care e/iptenii măsoară nivelul apei 5ilului$ literele /receşti care reprezintă de facifrele de la şase la zece indică nivelul anual al apelor. 3rezenţa unui nilometru aici se e;plică pr

convin/erea răspândită )n epoca romană că cele şapte izvoare provin din alia suterană a 5ilulale cărui izvoare )ncă nu erau cunoscute la acea vreme.

0n faţa altarului poate fi admirat un mozaic reprezentând un coş cu pâini şi doi peşti.

Sub altar e vede piatra pe care, potrivit unei tradiţii care urcă cel puţin până $n ecolul al 0-leIiu a aşezat pâinile şi peştii când a ăvârşit minunea.

Predici la Duminica a VIII-a după Rusalii - Înmulţirea pâinilor

Documents

Transcript of Predici la Duminica a VIII-a după Rusalii - Înmulţirea pâinilor