Predarea cu succes

88
Predarea cu succes de Guy P. Leavit Introducere: Şcoala duminicală este un fenomen relativ nou în istoria Bisericii creştine. Prin anul 1860, un englez pe nume Robert Rykes a avut ideea de a aduna copiii de pe stradă duminica dimineaţa şi de a face şcoală cu ei, şi mai ales de a le da învăţături din Biblie. În Statele Unite şcoala duminicală a luat o amploare necunoscută nicăieri în Europa, prin faptul că această şcoală a fost extinsă şi la credincioşii adulţi. Pentru noi, o biserică este o clădire cu patru ziduri şi un turn, o sală în care se adună poporul împreună la închinăciune. În State această sală este doar una dintre clădirile bisericii. Legată de ea este o altă clădire cu săli de clasă pentru şcoala duminicală. Biserica este împărţită pe clase, după vârstă. Copiii preşcolari îşi au clasele lor, inclusiv o clasă pentru cei sub un an, unde sugarilor li se acordă cea mai bună îngrijire, pentru ca părinţii să poată merge fără grijă la clasa lor. Pensionarii îşi au şi ei clasele lor. În unele biserici cu un număr mare de membri, tinerii peste 20 de ani şi necăsătoriţi îşi au clasa lor iar cei căsătoriţi şi le au pe ale lor. Cred că vă daţi seama că elevii unei clase în special cei tineri şi cei maturi devin foarte legaţi unii de alţii. Cunoaşte-te pe tine însuţi Chemarea ta Dumnezeu ţi-a dat o mare onoare. Te-a chemat să îi înveţi pe alţii Cuvântul Său. Biblia indică clar responsabilitatea de a-i învăţa pe alţii. Nu toată lumea posedă darul de a-i învăţa pe alţii. Învăţătorul este responsabil pentru ceea ce îi învaţă pe alţii şi pentru cum îi învaţă . Calificarea ta Cine sunt aceşti învăţători? Învăţătorii pot fi de toate vârstele, din tot felul de medii şi domenii al vieţii. Învăţătorul obişnuit este o persoană care provine din orice domeniu al vieţii, dar care s-a dedicat lui Cristos şi Bisericii şi care doreşte să joace un rol în comunicarea Cuvântului lui Dumnezeu unui grup de o anumită vârstă. 1

Transcript of Predarea cu succes

Page 1: Predarea cu succes

Predarea cu succesde Guy P. Leavit

Introducere:Şcoala duminicală este un fenomen relativ nou în istoria Bisericii creştine. Prin anul 1860, un englez pe

nume Robert Rykes a avut ideea de a aduna copiii de pe stradă duminica dimineaţa şi de a face şcoală cu ei, şi mai ales de a le da învăţături din Biblie.

În Statele Unite şcoala duminicală a luat o amploare necunoscută nicăieri în Europa, prin faptul că această şcoală a fost extinsă şi la credincioşii adulţi. Pentru noi, o biserică este o clădire cu patru ziduri şi un turn, o sală în care se adună poporul împreună la închinăciune. În State această sală este doar una dintre clădirile bisericii.

Legată de ea este o altă clădire cu săli de clasă pentru şcoala duminicală. Biserica este împărţită pe clase, după vârstă. Copiii preşcolari îşi au clasele lor, inclusiv o clasă pentru cei sub un an, unde sugarilor li se acordă cea mai bună îngrijire, pentru ca părinţii să poată merge fără grijă la clasa lor. Pensionarii îşi au şi ei clasele lor. În unele biserici cu un număr mare de membri, tinerii peste 20 de ani şi necăsătoriţi îşi au clasa lor iar cei căsătoriţi şi le au pe ale lor. Cred că vă daţi seama că elevii unei clase în special cei tineri şi cei maturi devin foarte legaţi unii de alţii.

Cunoaşte-te pe tine însuţi

Chemarea taDumnezeu ţi-a dat o mare onoare. Te-a chemat să îi înveţi pe alţii Cuvântul Său.Biblia indică clar responsabilitatea de a-i învăţa pe alţii. Nu toată lumea posedă darul de a-i învăţa pe

alţii. Învăţătorul este responsabil pentru ceea ce îi învaţă pe alţii şi pentru cum îi învaţă.

Calificarea ta

Cine sunt aceşti învăţători? Învăţătorii pot fi de toate vârstele, din tot felul de medii şi domenii al vieţii. Învăţătorul obişnuit este o persoană care provine din orice domeniu al vieţii, dar care s-a dedicat lui Cristos şi Bisericii şi care doreşte să joace un rol în comunicarea Cuvântului lui Dumnezeu unui grup de o anumită vârstă.

Învătătorul mediocru are o pregătire limitată. Şi el predă într-un mod asemănător celui în care i s-a predat lui. Cea mai mare slăbiciune a învăţătorului mediocru nu este lipsa lui de pregătire teoretică, nici chiar lipsa de timp pentru aşi face datoria ca un profesionist, ci mai degrabă automulţumirea. El nu simte o nevoie de îmbunătăţire.

Te poţi afla la un nivel mediocru în multe privinţe , dar eşti cel puţin într-un domeniu mai bun decât media. Doreşti să devii mai bun. Acesta este primul pas. Acum autoanalizează-te. Decide unde trebuie să te îmbunătăţeşti.

Din fericire tu ai cele mai bune mijloace pentru a compara şi a evalua. Ai un standard divin cu care să-ţi compari competenţa. Acest standard a fost stabilit de Isus. Mare parte din lucrarea lui Cristos a fost dedicată învăţării altora, dacă îi urmezi exemplul succesul tău va fi asigurat.

Isus, ni se spune în Luca 2:52, a progresat pe patru planuri: spiritual, social, mintal şi fizic.Spiritual: eşti tu creştin?Social: cât de bine te înţelegi cu oamenii? Eşti tu matur? Ce poţi spune despre personalitatea ta?Mintal: ai tu mintea trează şi în creştere?Fizic: consumi tu alimente potrivite, te odihneşti suficient, faci exerciţii fizice, te fereşti de obiceiuri nocive?

1

Page 2: Predarea cu succes

Apropie-te tot mai mult de Dumnezeu.

Eşti creştin? Aceasta este o întrebare tăioasă, dar trebuie pusă şi trebuie să i se răspundă. Tu nu predai istorie, geografie sau aritmetică. Oricât de importante ar fi aceste obiecte, tu predai ceva mult mai important. Te ocupi de o materie divină. Nu modelezi doar minţi, ci dezvolţi suflete. Citeşte Luca 6:39,40. Isus ştia foarte bine că în calitate de învăţător creştin îi înveţi pe unii prin ceea ce spui şi pe mulţi prin ceea ce faci . Dar îi înveţi pe cei mai mulţi prin ceea ce eşti.

Elevii tăi pot învăţa mai multe fapte despre Biblie decât tine, ei pot să-şi depăşească abilitatea de a explica Cuvântul. Dar rar, dacă nu cumva niciodată, vor deveni ei mai asemănători lui Dumnezeu decât tine.Cele de mai sus te pun pe gânduri, nu-i aşa? Dar sunt lucruri adevărate. Precum fântâna nu se poate ridica mai sus decât izvorul ei, tot aşa predarea ta nu poate fi mai bună decât eşti tu. Poate îţi aminteşti de vreun învăţător al cărui creştinism a fost atât de evident, încât radia în întreaga lui viaţă. Chiar ţi numai să-l cunoşti ca prieten, însemna să fii ajutat, întărit şi călăuzit pe calea neprihănirii. Fiecare învăţător trebuie să fie creştin de acest fel. Creştinismul tău nu este stabilit de faptul că numele tău este în registrul unei biserici. şi nici nu poate fi creştinismul tău validat de cunoştinţele tale de crez şi dogmă. Poţi să ştii să reciţi din memorie fiecare cuvânt al Bibliei şi totuşi să nu fi creştin. Şi Diavolul cunoaşte şi poate cita Scriptura. Nici chiar manifestările exterioare cum sunt: dăruirea, calitatea de membru al unei biserici, frecventarea regulată a serviciilor, rugăciunea, citirea Bibliei şi comportarea ireproşabilă nu sunt suficiente. elevul vede mult mai adânc. El vede relaţia ta personală cu Dumnezeu. El vede viaţa interioară care nu poate fi ascunsă.

Dumnezeu să ne ierte dacă, într-o încercare disperată de a încuraja o predare mai bună, dăm atâta atenţie metodelor, încât nu mai punem accentul pe relaţiile învăţătorului cu Isus. Hai să punem lucrurile cele mai importante pe primul loc. Cea mai bună instruire şi cele mai noi metode sunt gesturi goale, dacă învăţătorul nu este mai întâi creştin.

Răspunde la următoarele întrebări:Sunt eu un membru activ şi de ajutor bisericii mele?Mă consideră cei de acasă şi cei de la serviciu un creştin aşa cum trebuie să fiu?Mă rog eu zilnic?Citesc eu zilnic din Biblie?Îmi fac o regulă de viaţă din participarea la serviciile bisericii?În public este ţinuta mea vestimentară, cuvintele şi comportarea mea astfel încât să fac cinste Domnului meu?Sunt eu profund devotat lucrării creştine încredinţate mie? Sunt eu gata să fac sacrificiile necesare pentru succesul meu spiritual?În adâncul sufletului şi înaintea lui Dumnezeu sunt eu absolut sigur că sunt aşa cum trebuie să fie un creştin?

Ca învăţător în biserică, scopul tău este să-i ajuţi pe alţii să devină creştini şi să crească spiritual. Cum poţi face acest lucru, dacă tu însuţi nu eşti creştin? Ca şi învăţător tu trebuie să cauţi continuu o legătură mai strânsă cu Dumnezeu.

Progresează în relaţiile cu oamenii, trăieşte în pace cu ceilalţi

Pregătirea pentru predare începe cu tine. Una din primele întrebări la care trebuie să răspunzi este aceasta: cât de bine te înţelegi cu oamenii? Învăţătorul cooperează cu elevul ţinând minte că-l însoţeşte pe elev în procesul învăţării. Învăţătorul cooperează cu părinţii, ceilalţi învăţători, conducătorul, păstorul, comitetul.

Comportarea ta este importantă în clasă. Dacă arăţi consideraţie şi toleranţă pentru ideile altora, făcându-i pe cei ce nu sunt de acord cu tine să te respecte şi să te iubească, atunci poţi adesea să-i câştigi de partea ta. Faci o impresie durabilă după modul cum te descurci cu persoanele dificile din clasă. În fiecare din aceste

2

Page 3: Predarea cu succes

încercări tu trebuie să depăşeşti tentaţia de a fi mai puţin decât tu la superlativ. Trebuie să pui în evidenţă o tărie de caracter care sa-i facă pe elevii tăi să te admire şi să-şi dorească să fie ca tine. Comportarea ta este importantă şi în afara clasei, un învăţător cu apucături rele şi prieteni nepotriviţi ar putea crede că poate înşela pe cineva. Ipocrizia împiedică predarea eficace şi foarte adesea are efect nociv de durată asupra elevilor.

Pentru a rezuma răspunsul la întrebare verifică-te cu următoarele afirmaţii. Scrie după fiecare afirmaţie Da, Nu sau Parţial. Îmi cunosc elevii pe nume şi mă adresez lor în felul acesta.Am făcut vizite la domiciliul fiecăruia. Pun întotdeauna interesele elevilor mei înaintea propriului meu interes sau confort.Mă rog pentru fiecare elev, pe nume , zilnic.Mă bucur să fiu cu elevii mei, atât peste săptămână cât şi duminica.Elevii vin la mine cu problemele lor personale.Când un nou elev asistă la o oră, eu îmi fac o obligaţie din a-l vizita la domiciliu imediat.Disciplina nu este o problemă la mine în clasă.Total _________________________________

Sunt 8 afirmaţii. Socoteşte 10 pentru fiecare răspuns Da, şi estimează-le pe acelea la care ai răspuns cu Parţial cu o cifră de la 1 la 9. Adună-le şi aceea este nota ta. O notă între 70-80 indică o excelenţă capacitate de a te înţelege cu ceilalţi oameni. O notă între 40-70 este medie, indicând nevoia de a începe imediat o muncă de autoperfecţionare.

Progresează în relaţiile cu oamenii- dezvoltă-ti personalitatea

Scopul fiecărui învăţător creştin este o personalitate matură, care să poată fi folosită ca un instrument pentru a-L prezenta pe Cristos elevilor.Are ţinuta ordonată

Elevii în special doresc ca învăţătorul lor să fie atrăgător- curat şi îmbrăcat ordonat. Învăţătorul nu este un om ursuz, care afişează o răbdare pioasă şi o solemnitate sacră, ci este un om zâmbitor. Sfatul lui Eugene Fields este adevărat: Singura cale măreaţă spre faimă şi succes e-aceasta: Nu-ţi pune încrederea în oţet muştele trag la melasă!

Este plin de entuziasmPentru a aprinde focul trebuie să ai foc. Pasiunea ta ar trebui să fie să cucereşti pentru Cristos tot atâţia

câţi poţi cuprinde în clasa ta, apoi să-i zideşti în creştini devotaţi şi activi, care vor rămâne credincioşi până la moarte. Comunică atât intelectual şi emoţional

Unii uită că scopul final al unui curs biblic este schimbarea comportării elevilor lor. O asemenea realizare presupune nu doar hrănirea intelectului, ci şi apel la emoţii.

Îi plac oameniiÎnvăţătorul care ţine în mod sincer la elevii lui sfarmă o mulţime de bariere din calea învăţării.

Etalează un simţ sănătos al umoruluiÎnvăţătorul eficace ştie cum să râdă şi le permite şi altora să râdă.

PersevereazăDacă ai învăţat să perseverezi în sarcini mici atunci vei reuşi şi în predare. Pentru a te ajuta să porneşti

pe calea îmbunătăţirii personalităţii tale, încearcă acest autotest.

3

Page 4: Predarea cu succes

Test al profilului personalităţiiCiteşte cu atenţie calităţile enumerate mai jos şi încearcă să evaluezi în ce măsură posezi fiecare din aceste calităţi. Calificativele pe care ţi le poţi acorda sunt: slab, mediu, foarte bine.

1. Sinceritate, a fi neprefăcut sau deschis.2. Loialitate3. De încredere, a fi credincios, de nădejde.4. Entuziasm, a fi interesat şi activ.5. Bunăvoinţă6. Cooperare.7. Încredere în sine, a fi convins că abilitatea ta corespunde cerinţelor.8. Aspectul personal.9. Sănătatea.10. Tărie, a fi hotărât – nu ezitant.11. Stabilitate emoţională, să menţii echilibrul în orice situaţie.12. Tact, a spune şi a face ce este potrivit.13. Curtoazie, a fi politicos, amabil, atent.14. Prietenie, a fi cordial.15. Perseverenţă, să continui în ciuda condiţiilor nefavorabile.16. Răbdare ,a fi dispus să repeţi cu scopul de a-l ajuta să înţeleagă.17. Exprimare corectă.18. Calitatea vocii, destul de puternică pentru a fi auzită dar nu iritantă

Progresul în înţelepciuneDr. Arthur Holmes a afirmat că creierul uman este capabil să facă de 50.000 de ori mai mult decât i se

cere. Este fatal pentru succesul învăţătorului de şcoală duminicală să se stabilească într-un cadru mintal şi să rămână acolo. Exact ca şi un pod care trebuie să suporte greutăţi mai mari decât cele stabilite ca limită, cunoştinţele învăţătorului trebuie să se extindă mult dincolo de cerinţele elevilor.

Ca învăţător aminteşte-ţi un lucru: tu te adresezi elevului tău ca unui om întreg – apelezi la intelectul lui, la emoţiile lui şi la voinţa lui. Pentru a face aceasta, trebuie să cunoşti cât mai mult despre el şi despre lucrurile care îl interesează. Trebuie să fii în stare să vorbeşti pe limba lui.

Ca şi învăţător trebuie să ai înţelepciune. Dacă o persoană este înţeleaptă nu se supără pe nimicuri, are control asupra cuvintelor, acţiunilor şi atitudinilor. Este persoana stăpână pe sine, echilibrată şi sigură de sine. Manifestările obişnuite de invidie, gelozie, autocompătimire şi impulsivitatea nu au ce căuta în inima lui. Dacă doreşti să fii un învăţător eficace trebuie să te zbaţi să fii înţelept, iar cel mai bun mod de a face aceasta este să te modelezi după Cristos. Un studiu atent, meditaţie şi multă rugăciune te vor ajuta să devii înţelept. Trebuie să dobândeşti cât mai multă învăţătură şi bunu-simţ de a folosi cu înţelepciune.S-ar putea să-ţi fie de folos să înţelegi că predarea ta este chiar mai importantă decât cea a unui învăţător de şcoală publică.1. Scopul tău este mai important decât cel al învăţătorului din învăţământul public. Şcoala publică îl

ajută pe elev să ducă o viaţă mai bună pe acest pământ. Tu îl ajuţi să trăiască atât aici cât şi în viaţa de apoi.

2. Materialul pe care îl predai tu este mai important. Biblia este manualul cel mai important din lume. Ea este Cuvântul lui Dumnezeu.

3. Răspunderea ta este mai mare. Dacă un învăţător de şcoală publică nu reuşeşte să-şi ajute elevul să înveţe, elevul plăteşte penalizarea doar în această viaţă. Dacă tu eşuezi, elevul tău s-ar putea pierde pentru eternitate.

Recompensa ta1. Tu lucrezi cu oamenii, ai şansa să dezvolţi arta de a te înţelege cu alţii.2. Tu înveţi Biblia.3. Devii încrezător în tine însuţi.4. Eşti apreciat.5. Tu conduci oameni la Cristos.6. Tu îşi aduni comori.

4

Page 5: Predarea cu succes

Capitolul 2

Cunoaşte-ţi scopul

Dumnezeu rezumă lucrarea Bisericii în ceea ce se numeşte Marea Însărcinare. O Însărcinare este o îndatorire pusă în sarcina cuiva. Marea Însărcinare este lucrarea încredinţată mie şi ţie. Ea este redată în Matei 28:19,20: Marcu 16:15,16; Luca 24:47,48; Fapte 1:8. În Matei ea este redată în forma cea mai completă:

„ Duceţi-vă şi faceţi ucenici din toate neamurile, botezându-i în Numele Tatălui şi a Fiului şi a Sfântului Duh. Şi învăţaţi-i să păzească tot ce v-am poruncit” ( Matei 28:19,20).

Reţine că este o dublă însărcinare. Două îndatoriri sunt menţionate. Ambele implică învăţarea altora. Isus a spus: „ Faceţi ucenici”. Aceasta este o învăţătură cu privire la evanghelizare. Tu trebuie să recrutezi pentru Cristos.

El a spus apoi: „ Şi învăţaţi-i să păzească tot ce v-am poruncit”. Aceasta este învăţătura cu privire la instruire. După ce am recrutat sau am convertit pe cineva la Cristos, noi trebuie să îl învăţăm cum să crească spiritual.

Tu eşti dascălul. Să îndeplineşti porunca Domnului este scopul tău. Să repet acest scop larg are două părţi.

Scopul 1: „ Faceţi ucenici din toate neamurile, botezându-i…”, este învăţătura cu privire la evanghelizare. Învăţătorul este un evanghelist. Ca învăţător ai răspunderea de a încerca să-l câştigi pentru Cristos pe fiecare elev din clasa ta. Să predai cu scop evanghelistic înseamnă să zideşti rând pe rând, atitudine după atitudine, până când un individ ajunge la credinţa personală în Isus Cristos şi decide să-şi dedice viaţa Lui.

Scopul 2: „Şi învăţaţi-i să păzească tot ce v-am poruncit „ este învăţătura cu privire la instruire. Este un lucru să cucereşti un copil pentru Cristos; este cu totul altceva, şi la fel de important, să-l zideşti pe acel elev ca să devină creştin pentru o viaţă întreagă. Ca învăţător, tu ai o îndatorire divină, o obligaţie specială, o enormă răspundere şi o şansă cerească. Acum hai să cugetăm asupra celor două părţi ale scopului tău.

TU TREBUIE SĂ EVANGHELIZEZI

Ca mesager cuceritor de suflete, tu trebuie să îndeplineşti trei cerinţe vitale.1. Întâi, trebuie să ai o siguranţă personală a propriei tale mântuiri. Cu alte cuvinte, trebuie să crezi ce

îi înveţi pe alţii.2. Având siguranţa personală a mântuirii, apoi trebuie să fii conştient că oamenii sunt pierduţi în păcat.3. După ce ai siguranţa propriei tale mântuiri şi convingerea că toţi sunt pierduţi şi au nevoie de un

Mântuitor, trebuie să crezi în Cristos ca singurul Răscumpărător al omului şi că scopul venirii Sale pe pământ a fost să-i caute şi să-i mântuiască pe cei pierduţi.

Acum , după ce ai siguranţa propriei tale mântuiri şi eşti convins că toţi au păcătuit şi că Isus Cristos este singurul Mântuitor, de unde începi evanghelizarea?

Începe recrutarea 1. În propria ta clasă. Dacă elevii tăi sunt destui de maturi ca să ia o asemenea decizie, tu trebuie să-i

câştigi pentru Cristos şi pentru o participare activă în biserica locală.2. În casele elevilor tăi. Părinţi , fraţi, surori şi alte rude ale fiecărui copil sunt de asemenea susceptibili de

a fi evanghelizaţi. Nu în mod direct ci prin elevul tău.3. Printre prietenii elevilor tăi. Răspunderea ta este să-ţi pregăteşti elevii pentru evanghelizare.

5

Page 6: Predarea cu succes

4. Comunitatea. Tu ai responsabilitatea, împreună cu ceilalţi din şcoala duminicală, să faci din comunitatea ta o comunitate creştină.

5. Lumea. Influenţa ta evanghelistică dincolo de zona locală se manifestă prin faptul că îi faci pe elevii tăi să înţeleagă importanţa misiunilor.

Îndeplineşte-ţi responsabilitatea

1. Prin predare. Tu trebuie să predai cu scopul de a găsi o aplicaţie practică. Fiecare lecţie, fie că predai la copii de 4 ani, fie că predai la adulţi, trebuie să aibă aplicaţie.

Să presupunem de exemplu, că ţi se dă să predai o lecţie din Genesa 12:9- chemarea lui Avram. Desigur, trebuie să examinezi pasajul pentru a învăţa faptele. Dar mai mult decât atât, este nevoie să determini cum pot fi faptele aplicate din punct de vedere evanghelistic la clasa ta.

Pentru copii ar trebui să accentuezi ascultarea. Dumnezeu doreşte ca noi să ascultăm, indiferent ce ne cere El să facem.

Chiar şi o relatare din Vechiul Testament are o aplicaţie evanghelistică. Când ajungi să apreciezi importanţa transformării fiecărei lecţii intr-o experienţă de cucerire a sufletelor, nu vei mai găsi dificil să faci acest fel de subliniere.

2. Prin rugăciunile tale. Trebuie să ai un carneţel cu pagini dedicate informaţiilor despre fiecare elev. Trebuie să te rogi pentru aceşti elevi, în special pentru aceia care nu l-au acceptat pe Cristos.

3. Prin discuţiile cu elevii. Consilierea spirituală este una dintre metodele cele mai eficiente de învăţare. Până când nu ai vorbit intim, sincer şi eficace cu fiecare elev despre starea sufletului său, nu ţi-ai îndeplinit total misiunea de învăţător al acestui elev.

4. Prin cooperarea cu programul de evanghelizare al bisericii. Tu poţi să dai lucrătorilor o listă a celor nemântuiţi din clasa ta sau a celor nemântuiţi din căminele lor sau dintre prietenii lor.

Ce face ca şcoala duminicală să fie cea mai importantă agenţie de evanghelizare? Iată câteva aspecte.1. Copiii cresc în şcoala duminicală şi în biserică.2. În copilărie şi tinereţe se convertesc cei mai mulţi. Trei din patru membri ai Bisericii iau hotărârea de a-l

urma pe Domnul înainte de 21 de ani. Şansele sunt de 3 la 1 ca persoana care până la vârsta de 21 de ani nu L-a acceptat pe Cristos să nu mai devină membră a Bisericii niciodată.

3. Fiecare elev este un recrutor, aducându-i pe alţii la şcoala duminicală şi, astfel, în Biserică.4. Atmosfera şcolii duminicale reprezintă pentru noul venit un pas înspre atmosfera mult mai solemnă a

serviciului de închinăciune propriu- zis.5. Învăţătorul care îndeplineşte poruncile Domnului este consacrat şi are pregătirea necesară pentru ai

conduce pe elevi spre cunoaşterea salvatoare şi acceptarea voii Sale.

TU TREBUIE SĂ INSTRUIEŞTI PENTRU CRISTOS

Răspunderea ta ca instructor este la fel de importantă ca şi munca ta de evanghelizare. Nu este suficient să aduci elevii la cunoaşterea salvatoare a lui Cristos. Trebuie să-i ţii acolo.

Pavel subliniază importanţa acestei munci de instruire în Efeseni 4:12-16. Vorbind despre darul tău de a sluji ca învăţător, el subliniază scopul acelui dar. Să vedem ce spune el:„ Pentru desăvârşirea sfinţilor” Convertitul este un sfânt: datoria ta este să-l faci desăvârşit.„ În vederea lucrării de slujire”. Tu trebuie să-ţi încurajezi elevii să-şi găsească propriile lor locuri de

slujire, oricare ar fi ele.„ Pentru zidirea trupului lui Cristos.” Trupul lui Cristos este Biserica, iar membrele acestui Trup sunt

membrii Bisericii. Tu ai responsabilitatea de a-i învăţa.„Până vom ajunge toţi la unirea credinţei.” Răspunderea ta ca învăţător este să promovezi unitatea

creştină, învăţându-i pe oamenii ce are de spus Biblia, şi nu ce au de spus oamenii.

6

Page 7: Predarea cu succes

„La înălţimea staturii plinătăţii lui Cristos.” Îţi înveţi tu elevii să fie ca şi Cristos? Când tu le vorbeşti despre adevăr, în dragoste , elevii tăi pot creşte în toate privinţele, ca să ajungă „la Cel ce este capul, Cristos”. Instruirea etică şi socială pe care elevii o dobândesc sub îndrumarea ta este aceasta: cum să se poarte în calitate de creştini.

Opreşte pierderile. Prin exemplul tău şi alte învăţături. Prin asigurarea celei mai bune săli de clasă şi a celei mai bun material didactic. Prin încurajarea unui spirit creştin optimist. Prin verificarea imediată a fiecărei absenţe. Prin răsplătirea devotamentului.

„ Foloseşte-mă sau mă vei pierde.” Elevul tău trebuie condus spre sentimentul că este o persoană importantă. Trebuie să i se dea ceva de făcut, atât în clasă cât şi în afara ei. Învăţătorul care face totul fără să lase elevii să participe, nu numai că nu-i învaţă nimic, dar şi ajută la îndepărtarea elevilor, răpindu-le interesul pentru clasă şi pentru şcoala duminicală.

Participă la închinăciune. Tu poţi întări credinţa şi caracterul creştin al elevilor tăi, învăţându-i să participe

la serviciul de închinăciune. Dacă ai o grupă de adolescenţi, elevii pot beneficia stând împreună în timpul serviciului de închinăciune.

Îndrumare personală. Elevii au nevoie de ajutor în selecţionarea cărţilor, a revistelor şi în general a literaturii care la va susţine creşterea spirituală. De ce să nu organizezi o expoziţie de materiale bune de citit în clasă? O scurtă menţionare a filmelor sau programelor de TV indicate pentru ei va fi spre beneficiul elevilor tăi. Ce speri să realizezi prin predarea la clasă, duminica viitoare?

7

Page 8: Predarea cu succes

Capitolul 3

CUNOAŞTE-ŢI ELEVII

CE ŞTII DESPRE ELEVII TĂI?

Îţi cunoşti elevii? Ia să vedem. Răspunde la întrebările de mai jos, privitor la o persoană din clasa ta.Numele________________________________________________________________________________Adresa_________________________________________________________________________________Data naşterii____________________________________________________________________________Membri de familie________________________________________________________________________ ________________________________________________________________________Preocupări______________________________________________________________________________Abilităţi speciale ________________________________________________________________________Necesităţi_______________________________________________________________________________Studii__________________________________________________________________________________Serviciu pentru Cristos____________________________________________________________________Dovezi de creştere spirituală________________________________________________________________ ________________________________________________________________

Eşti sigur că-i cunoşti? Poate că da. Poate că nu. Dar dacă vrei să predai cu succes, trebuie să-ţi cunoşti elevii personal şi specific.

Fiecare elev din clasă este foarte asemănător cu ceilalţi în multe privinţe, iar în altele este foarte diferit. Trebuie să afli pe ce poţi conta drept comportament stabil printre elevii tăi şi ce este flexibil în comportamentul lor.

Toate aceste cunoştinţe despre fiecare elev al tău nu sunt doar o opţiune, un lucru pe care îl realizezi doar dacă este convenabil. Dimpotrivă ele reprezintă o obligaţie. Preocupările, înclinaţiile şi experienţele elevilor tăi sunt terenul de lansare pentru noi acumulări. Un învăţător bun începe întotdeauna cu elevii săi de la nivelul la care se află ei şi apoi îi duce la nivelul la care trebuie să fie. El recunoaşte necesitatea alegerii conţinutului, a activităţilor de învăţare şi a aplicaţiilor care să satisfacă necesităţile membrilor clasei sale.

Un învăţător eficace cunoaşte teologie – cum i se revelează Dumnezeu omului. Dar el mai cunoaşte şi psihologie – explicarea comportamentului omului. Şi el cunoaşte pedagogie – tehnicile prin care individul poate fi ajutat să înveţe conţinutul.

Cum poţi ajunge să cunoşti persoanele care-ţi alcătuiesc clasa? Metodele variază, desigur:

- Observă reacţiile elevilor în clasă.- Vizitează-i la domiciliu.- Observă-i la lucru, joacă, şcoală.- Discută cu membri ai familiei elevului.- Pune-i pe elevi să se autoevalueze.

Cunoaşte-ţi elevii. Apoi predă aşa încât să le satisfaci nevoile.

CINE SUNT ELEVII TĂI?

8

Page 9: Predarea cu succes

Probabil că elevii tăi sunt grupaţi pe vârstă. Majoritatea şcolilor biblice folosesc o procedură de grupare similară cu acesta:

Copii mici ……………………………………………….1-3 aniÎncepători…………………………………………………4-5 aniGrupa mică………………………………………………..clasele 1 şi 2Grupa mijlocie ……………………………………………clasele 3 şi 4Grupa mare……………………………………………….. clasele 5 şi 6Tineri adolescenţi…………………………………………. clasele 7 şi 8Adolescenţi…………………………………………………clasele 9-12Tineri adulţi…………………………………………………vârsta 18-24Adulţi………………………………………………………vârsta 25 şi peste.

METAMORFOZA UNUI ELEV

Elevii se schimbă peste noapte, se pare uneori. Să luăm un copil din clasa VII sau VIII, spre exemplu. Crezi că-l cunoşti şi poate-i chiar aşa. Este zgomotos şi foarte neastâmpărat. Îi displac fetele. Orice contact cu ele se reduce la a le tachina. Ar prefera să fie cu „băieţii”. Este preocupat de îmbrăcăminte, doar pentru că vrea să fie ca ceilalţi. Buzunarele-i sunt arhipline cu lucruri adunate. El este un băieţel din aproape orice punct de vedere şi-ţi va răspunde dacă tu manifeşti interes şi înţelegi lucrurile care le plac băieţilor. Nici nu se va supăra dacă-l numeşti Dănuţ.

Dar înainte de a-ţi da seama, dacă nu eşti vigilent acel băiat nu va mai fi acelaşi deloc. Cum? Îl observi şezând sfios alături de o fată. Probabil că nu mai este atât de neastâmpărat cât timp are atenţia fetei. Dar ascultă-l când este cu alţi băieţi şi vrea să atragă atenţia unei fete. Îl numeşti Dănuţ şi-ţi răspunde dar nu mai este băiatul pe care îl ştiai. El devine o nouă persoană, produsul unui miracol care poate trece neobservat de cineva lipsit de spirit de observaţie.

Dacă învăţătorul de şcoală duminicală nu face nici o încercare să-şi cunoască elevii şi continuă să-i predea lui Dan aşa cum i-a predat lui Dănuţ, nu-i de mirare că atât de mulţi din cei care participau la şcoala duminicală renunţă între vârsta de 12-16 ani. Rapoarte repetate revelând acest adevăr trist sunt dovezi mute ale neglijenţei sau indiferenţei învăţătorilor, dovezi că mulţi învăţători nu-şi cunosc elevii.

Această perioadă de tranziţie din viaţa unui adolescent poate fi mai rapidă şi mai uşor observabilă, dar sunt schimbări similare şi în alte grupe de vârstă.

ELEVII TĂI SE ASEAMĂNĂElevii tăi au multe caracteristici generale foarte asemănătoare. Nevoile lor sunt similare. Nivelele lor de

înţelegere sunt mult asemănătoare.

COPII MICI – ÎNTRE UNU ŞI TREI ANICaracteristici generale Extrem de activi, durata atenţiei 3-5 minute, răspund la jocurile dirijate,

vocabularul în rapidă creştere, imită acţiunile şi vorbirea, învaţă cu toate cele cinci simţuri, susceptibili la boli, observă uşor, câştigă stabilitate fiziologică, formează concepte simple cu privire la realitatea socială, învăţând să distingă comportarea bună de cea rea, curioşi, învaţă prin repetare, se joacă pe lângă alţii mai degrabă decât cu ei, simt dragostea dintr-o atmosferă creştină.

Necesităţi Frecventă schimbare de activităţi, mediu stabil, frecvente perioade de odihnă, disciplină consecventă, sentimentul siguranţei, activităţi care să solicite muşchii mari, repetare, un învăţător la 3-5 copii.

Nivelul de înţelegere Poveşti simple. Îl apreciază pe Isus ca prieten şi Biblia ca o carte specială.Activităţi Conversaţie ghidată, joc ghidat, joc cu degetele, cântece simple, poveşti simple şi ghicitori.

Începători – vârsta de 4-5 ani Caracteristici generale Foarte activi, imită, durata atenţiei între 5-10 minute, le place să se joace cu alţi

copii, îşi formează concepte despre realitatea fizică şi socială, prin multe întrebări, învaţă să comunice cu alţi adulţi, nu numai cu părinţii, imaginaţie bogată, simţul distingerii binelui de rău se dezvoltă, învaţă să

9

Page 10: Predarea cu succes

împartă cu alţii ceea ce au, obosesc uşor, vocabular în creştere, curioşi, se gândesc la Dumnezeu în termeni personali. Îi răspund lui Isus cu încredere simplă.

Necesităţi Disciplină consecventă, mediu stabil, învăţători calzi care să interacţioneze cu ei, frecventă schimbare de activităţi, modele constante de comportament creştin, explicarea cuvintelor noi, un învăţător la 5-6 copii

Nivelul de înţelegereŞtiu că Dumnezeu a creat lumea, Îl iubesc pe Isus şi doresc să-L mulţumească, cred că biserica este un

loc special şi plăcut, vor să lucreze cu alţii, sunt dornici să ajute, împart cu alţii ceea ce au, învaţă cuvinte din Biblie, îi invită pe alţii să vină la şcoala duminicală.

Activităţi Teatru, conversaţii ghidate, joc îndrumat, joc cu degete, muzică, ghicitori, cărţi, activităţi artistice, activităţi pe tema vieţii în cămin, construcţii din cuburi.

Şcoala elementară, grupa mică – clasa I şi II

Caracteristici generale Activi, vorbăreţi, cu imaginaţie, le plac activităţile de grup, pun întrebări, doresc atenţie personală de la învăţător, se dezvoltă muşchii mici, îşi dezvoltă atitudinea faţă de ei înşişi, îşi dau seama că aparţin sexului masculin sau feminin, învaţă să citească şi să scrie, li se dezvoltă sentimentul moral şi conştiinţa, gândesc concret, sunt oneşti, dornici să înveţe, imaturi din punct de vedere emoţional, durata atenţiei 7-15 minute.

Necesităţi Un învăţător iubitor, activităţi variate, ocazii să vorbească, ocazii de a-şi demonstra abilitatea de a citi şi a scrie, poveşti şi exemple concrete, siguranţă, răbdare, un învăţător la 6-7 copii.

Nivelul de înţelegere Apreciază Biblia drept o carte specială, iubesc cu adevărat pe Dumnezeu si pe Isus, se roagă sincer, înţeleg că Isus este o persoană specială, încep să priceapă ce este păcatul, pot aplica principiile biblice la problemele zilnice.

Activităţi Scenete, povestiri, jocuri biblice, activităţi artistice, muzică, marionete, lectură.

Şcoala elementară, grupa mijlocie – clasele III şi IV

Caracteristici generale Energici, sănătoşi, gândesc concret, le plac activităţile de grup, pun întrebări, le place să li se acorde atenţie personală de către învăţător şi alţi adulţi, continuă să-şi formeze atitudini faţă de ei înşişi, încep să demonstreze interese specifice, un mai ferm simţ al moralităţii, imaturi emoţional, dornici să înveţe, memorează uşor, doresc să ajute, durata atenţiei 10-15 minute.

Necesităţi Variate activităţi care să-i implice în procesul de învăţare, învăţători iubitori, posibilităţi de a-şi demonstra preocupările, posibilităţi de a da ajutor, exemple şi povestiri concrete, răbdare, un învăţător la 7-8 elevi.

Nivelul de înţelegere Cronologie, aplicarea principiilor biblice la problemele de viaţă, Isus ca Mântuitor, păcat, nevoia de mântuire.

Activităţi Lucru manual, excursii, teatru, scenete, marionete, jocuri biblice, activităţi artistice, muzică, lectură, audiţii, memorare, utilizarea propriei Biblii.

Şcoala elementară, grupa mare – clasele V şi VICaracteristici generale Energici, sănătoşi, zgomotoşi, iscoditori, vorbăreţi, cu imaginaţie, doresc să fie ca

şi cei de vârsta lor, încep să gândească abstract, au multe preocupări, le place competiţia, îi admiră pe eroi, le displace manifestarea deschisă a afecţiunii, au spirit de grup, doresc să fie implicaţi în activităţi din clasă, au sentimentul moral al legii şi ordinii, memorează cu uşurinţă, activităţile le sunt afectate de atitudinea faţă de ei înşişi, dezvoltă atitudini faţă de grupuri sociale şi instituţii, independenţi, durata atenţiei între 10-12 minute.

Necesităţi Disciplină fermă, plină de dragoste, implicate în activităţi de învăţare, să fie provocaţi să memoreze, siguranţa în mijlocul competiţiei, încurajare, exemple bune de trăire creştină, adulţi iubitori, un învăţător la 8-10 elevi.

Nivelul de înţelegere Cronologie, ce este păcatul, nevoie de mântuire, Isus ca Mântuitor, cunoştinţe biblice, aplicarea Bibliei la problemele zilnice.

10

Page 11: Predarea cu succes

Activităţi Artă, muzică, citire în cor, muncă de memorare, cercetare biblică, excursii, scenete, marionete, utilizarea Bibliei proprii, lectură şi audiţii.Tineri adolescenţi - clasele VII şi VIII

Caracteristici generale Stângaci, cresc rapid, conştienţi de sine, neastâmpăraţi, independenţi, aprobarea colegilor care este mai importantă decât aprobarea adulţilor, interesaţi de sexul opus, capabili de gândire abstractă , capabili să raţioneze, îşi dezvoltă propria credinţă şi propriul sistem de valori, preocupări şi abilităţi diferite, îndoieli crescânde.

Necesităţi Îndrumare fără insistenţă exagerată, posibilitatea de a face unele alegeri singuri, modele consecvente de creştini adulţi răbdători care nu poate fi uşor şocaţi, materiale care să-i solicite, ocazii de a sluji, disciplină fermă, activităţi sociale într-un mediu creştin, un învăţător la 10-12 elevi.

Nivelul de înţelegere Înţeleg şi aplică principiile biblice în viaţă, ce este păcatul, Isus ca Mântuitor, corelaţiile din materialul biblic.

Activităţi Excursii, jocuri biblice, muzică, discuţii, cercetare biblică, scenete, rezolvări de probleme, lucrări, folosirea propriei Biblii, utilizarea uneltelor de studiu biblic, lectură, audiţie, teatru.

Adolescenţi, elevi de liceu – clasele IX- XII Caracteristici generale Independenţi , abilităţile li se dezvoltă, uneori au pretenţia că ştiu tot, emotivi,

adulţi într-o zi, dar copii în ziua următoare, îndoieli, îşi stabilesc propriul sistem de valori şi credinţă, maturi din punct de vedere fizic, influenţaţi de presiunea celor de o vârstă cu ei, pot raţiona bine, preocupaţi de sexul opus, gândesc abstract, aleg o vocaţie, extremişti.

Necesităţi Învăţători plini de dragoste, care supraveghează fără să exagereze; îndrumare, material care solicită, stimulări şi ocazii de a sluji, activităţi sociale într-un mediu creştin, ocazii de a-ţi exprima îndoielile şi de a căuta răspunsuri, îndrumare în decizii privind vocaţia, îndrumare cu privire la relaţiile de sexul opus.

Nivelul de înţelegere Modul de viaţă creştin, aplicarea în viaţă a principiilor biblice; corelaţii ale Bibliei cu ştiinţa, istoria şi literatură; închinare, ce este păcatul, Isus ca Mântuitor, corelaţiile din materialul biblic.

Activităţi Excursii, muzică, discuţii, cercetare biblică, scenete, rezolvări de probleme, lucrări, utilizarea uneltelor de studiu biblic, lectură, teatru, audiţii.

Tineri adulţi – 18-24 de ani

Caracteristici generale Selecţionează un partener sau învaţă să trăiască singuri, îşi stabilesc un cămin, îşi termină studiile şi încep să lucreze, se stabilesc într-o credinţă adultă, doresc o credinţă practică.

Necesităţi Creştinismul practic aplicat la viaţa lor, şanse să slujească, oameni care îi iubesc.Nivelul de înţelegere Biblia ca sursă de putere, Isus este Mântuitorul şi Domnul.Activităţi Cercetarea Bibliei, activităţi artistice, teatru, muzică, discuţii, audiţii, participarea la serviciile

din biserică, studiu, şi rugăciune personală.

AdulţiCaracteristici generale Cine sunt aceşti adulţi? Cei între 20-30de ani diferă de cei între 30-40 de ani, care

la rândul lor diferă de cei între 40-50 de ani, Şi la fel diferă cei între 60-70 de ani şi mai vârstnici. Astfel că nici măcar doi adulţi nu se aseamănă, deşi toţi adulţii trebuie să treacă prin nişte adaptări psihosociale: creşterea copiilor, acceptarea îmbătrânirii, progresul într-o profesiune, acomodarea cu îmbătrânirea părinţilor, stăpânirea emoţiilor, atât a celor de natură negativă, stabilirea de afiliaţii cu grupul de vârstă, acceptarea morţii.

Necesităţi O credinţă personală, vibrantă, crescândă. Nivelul de înţelegere Biblia ca ghid; Isus ca Mântuitor şi Domn.Activităţi Cercetare biblică, activităţi artistice, teatru, muzică, discuţii, audiţii, participarea la serviciile

din biserică, studiu şi rugăciune personală.

Elevii tăi au şi individualitateFiecare este un individ aparte cu drepturi date de Dumnezeu. Fiecare este creat şi aşezat pe acest pământ

de Dumnezeu, pentru scopul de a deveni copil al Său. Niciodată nu ar trebui ca învăţătorul să predea clasei

11

Page 12: Predarea cu succes

pur şi simplu, ci întotdeauna ar trebui ca învăţătorul să predea elevului. Nu contează cine este acea persoană, nu contează cât de sus sau jos este ea pe scara stimei umane, ea este creaţia lui Dumnezeu.

Capitolul 4

CUNOAŞTE-ŢI MATERIA CARE ESTE CONŢINUTUL BIBLIEI?

Pe scurt, Biblia ne spune cum s-a născut planul lui Dumnezeu, cum s-a dezvoltat, cum a fost pus în aplicare de către Fiul Său, cum putem beneficia noi înşine de aceasta şi ce răsplată ăi aşteaptă pe aceia care-l acceptă şi Îi rămân credincioşi Lui. Ea ne vorbeşte de asemenea despre pedeapsa care-i aşteaptă pe cei ce resping planul.

DE CE PREDĂM NOI BIBLIA?

Tu îi înveţi pe elevii tăi Biblia pentru a le da posibilitatea să înveţe şi să practice ceea ce Dumnezeu doreşte ca ei să înveţe şi să facă. La începutul acestei cărţi am dedicat un capitol scopului tău ca învăţător. Iată-l repetat aici în 21 de cuvinte – să-i ajuţi pe elevii tăi să înveţe şi să practice ceea ce Dumnezeu vrea ca ei să ştie şi să facă.

Cea mai importantă afirmaţie este că tu trebuie să predai Biblia elevului, ajutându-l pe fiecare să înveţe să trăiască aşa cum îi spune Biblia.

Pentru a realiza acest scop, tu trebuie să foloseşti Biblia ca pe un manual. Vei găsi ajutor şi în alte cărţi, ca şi în propria ta experienţă, dar materia de predare a învăţătorului de şcoală duminicală este Biblia.

Probabil cel mai bun ajutor al tău în pătrunderea Bibliei va fi predarea ei. Înainte de a preda o lecţie, tu trebuie să studiez. Acest studiu îţi va fi mai de folos ţie decât elevilor tăi. Dacă studiezi fiecare lecţie cum trebuie şi dacă predai fiecare lecţie cum trebuie, vei acumula rapid cunoştinţelor biblice.

Acesta este unul din motivele pentru care noi nu vom încerca în această carte să îţi transmitem cunoştinţe cu privire la Biblia. Scriitorii şi editorii lecţiilor pe care le predai tu vor face mai mult pentru tine decât oricine altcineva.

Dar tu trebuie să urmezi un curs sau să te pregăteşti singur pentru a câştiga competenţa în materie de Biblie.

Învăţătorul trebuie să fie informat de la bun început că:1. Nu va şti niciodată tot ceea ce are Biblia să ne înveţe.2. Pe măsură ce studiază Biblia îţi dai seama de profunzimea şi de bogăţiile ei inepuizabile.3. Cu cât îi învaţă mai mult pe alţii cu privire la conţinutul ei, cu atât va învăţa şi el mai mult, pentru că

învăţătorul întotdeauna învaţă mai mult decât elevul.4. Pentru că el este un lucrător voluntar, cu multe alte obligaţii, el nu are timp să se pregătească în toate

privinţele. De aceea i se pun la dispoziţie reviste, comentarii, lucrări şi alte ajutoare în munca sa de studiere a Bibliei.

5. El trebuie însă să înţeleagă Biblia în aşa măsură, încât să poată separa „grâul de neghină”, atunci când selecţionează materialele pentru lecţie.

6. El trebuie, de asemenea să fie mai bine informat cu privire la Scriptură decât sunt cei pe care el îi învaţă. Un înţelept i-a spus odată unui tânăr care urma să se adreseze publicului cu o cuvântare la clubul oamenilor de afaceri: „ Atâta timp cât rămâi la subiect, totul va fi bine, pentru că tu ştii mai mult decât ştiu ei despre subiect. Şine minte că în vorbirea publică este necesar să ştii mai mult decât ascultătorii cu privire la subiectul pe care-l dezbaţi. Nu este nevoie să ştii mai mult decât ei privitor la tot ce ar fi de ştiut”.

7. Învăţătorul trebuie să fie conştient de un mare adevăr. Prin Biblie Dumnezeu ne vorbeşte nouă. Prin rugăciune noi vorbim cu Dumnezeu, dar în Sfânta Scriptură Dumnezeu vorbeşte cu noi. Priveşte-o deci ca atare. Nu încerca să o diluezi. Nu te scuza pentru ea. Nu pune părerile oamenilor înaintea ei. Predă-o exact aşa cum este – Cuvântul lui Dumnezeu.

12

Page 13: Predarea cu succes

CELE CINCI TREPTE ALE PREGĂTIRII LECŢIEI

Ceea ce s-a spus până acum în acest capitol se referă la cunoştinţele tale generale privitoare la materia pe care o predai, Biblia. Acum să aruncăm o privire asupra obligaţiei tale săptămânale de a studia Biblia pentru a te pregăti în vederea lecţiei de duminică. Această pregătire cuprinde studiul tău din Scriptură, comentarii şi alte materiale disponibile, la fel ca şi propria ta meditaţie şi gândire creatoare.

Această gândire creatoare este partea de contribuţie la pregătirea lecţiei. Ea implică cinci trepte ale pregătirii lecţiei.

Prima treaptă este meditaţia. Pentru a-ţi pregăti lecţia din Biblie, află mai întâi de toate, ce te învaţă Dumnezeu în situaţia în care te găseşti tu. Încearcă o privire introspectivă înainte de a căuta să-i examinezi pe alţii.

A doua treaptă ar putea fi numită informare. Pentru ca să-ţi studiezi lecţia, tu citeşti Scripturile şi probabil că tu te vei folosi şi de alte surse pentru a înţelege cât mai bine tema lecţiei respective.

Apoi vine perioada incubaţiei – cugetarea sau reflectarea asupra informaţiei pe care ai obţinut-o. Reconsideri materialul, ţinând cont de clasa ta, de fiecare elev din clasă şi de nevoile fiecăruia. Te gândeşti la metodele care te-ar ajuta să transmiţi informaţia elevilor tăi în modul cel mai eficace. Îi vorbeşti lui Dumnezeu despre lecţie şi despre elevii tăi, cerându-I ajutor.

Apoi vine iluminarea. Prinzi punctul cheie. Vezi clar ce este de făcut şi cum trebuie să procedezi. Te entuziasmează posibilităţile şi eşti dornic să dai o formă lecţiei tale pentru prezentarea la clasă.

Treapta finală este verificarea sau revizuirea. Aceasta este etapa în care dai o formă lecţiei tale, alcătuind planul. Despre aceasta vom vorbi mai târziu.

CÂT TIMP AR TREBUI ACORDAT PREGĂTIRII LECŢIEI?

Cineva spunea că este nevoie de o oră de studiu pentru ca învăţătorul să stăpânească lecţia, de două ore pentru ca lecţia să îl stăpânească pe învăţător şi de cel puţin trei ore de studiu pentru ca lecţia să-l stăpânească pe elev. Dar adevăratul învăţător este tot timpul cu gândul la lecţia pe care urmează s-o predea şi este conştient de cea ce urmează. El studiază continuu.

Iată cum trebuie să procedezi:1. La începutul unui nou trimestru, gândeşte-te la lecţiile ce urmează în următoarele trei luni. Aceste lecţii

fac parte dintr-un ciclu de lecţii şi tu trebuie să înţelegi tema generală şi aranjamentul ciclului. Cursul de trei luni poate fi divizat în unităţi de una sau mai multe lecţii. Prin cuvântul „lecţie” noi înţelegem ceva ce trebuie predat într-o singură oră de duminică dimineaţa. Această lecţie duminicală nu este separată, ci face parte dintr-o unitate. Cele 13 lecţii ale unui trimestru au o temă generală, împărţită în unităţi. Cele 52 de lecţii ale unui an întreg fac parte dintr-un ciclu de lecţii de 2 ani, 3 ani sau 6 ani.

2. Conştient de ciclul general al lecţiilor, de cursul trimestrial şi de împărţirea cursului în unităţi, gândeşte-te la lecţia de duminica viitoare şi la locul ei în cadrul acestui cursul trimestrial. Începe prin a citi contextul biblic al lecţiei la începutul săptămânii, poate chiar duminica după-masă. Majoritatea lecţiilor indică un text care cuprinde contextul biblic al lecţiei şi apoi au un text tipărit, care include toate versetele ce vor fi studiate în cadrul lecţiei respective. Contextul biblic al lecţiei ne indică cine vorbeşte şi cui, în ce împrejurări, şi ne dă o imagine generală a cadrului lecţiei. Textul tipărit cuprinde versetele care alcătuiesc lecţia. Versetul de aur sau versetul de memorat este un verset sau o parte a unui verset în care se află concentrată tema centrală a lecţiei. Citeşte contextul biblic al lecţiei, citeşte din nou textul tipărit şi meditează atent asupra versetului memorat la această primă lectură. O sugestie înţeleaptă este să citeşti mai multe variante sau traduceri ale textului biblic, cu scopul de a înţelege mai bine.

3. Apoi, tot la începutul săptămânii, citeşte tot ce găseşti în legătură cu tema respectivă. În timp ce citeşti, gânduri cu o anumită semnificaţie deosebită pentru clasa ta îţi vor veni în minte. Notează-le pe marginea paginii sau pe un carnet, ca să poţi reveni la ele mai târziu. Aceste cugetări pot cuprinde sugestii

13

Page 14: Predarea cu succes

privitoare la scopul lecţiei, la felul cum ar trebui să deschizi sau să închei lecţia sau să subliniezi întreaga prezentare. Toate acestea îţi vor fi utile când vine timpul să-ţi faci planul lecţiei.

4. Caută să găseşti exemple ilustrative. Experienţa ta zilnică, discuţiile cu membrii clasei, aproape orice fel de incident poate a naştere unui gând care se va adăuga la tezaurul lecţiei.

5. Unde studiezi? Oriunde! Acasă, pe autobuz, în timpul prânzului la serviciu, la bibliotecă, în timp ce aştepţi la autobuz sau la tramvai, la dentist, la doctor. Totuşi, cei care studiază mult spun că trebuie să ai un loc anume şi mult timp la dispoziţie pentru cea de-a patra treaptă, verificarea sau revizuirea, în cadrul căreia îi dai lecţiei o formă.

6. În rugăciunile de dimineaţă şi de seară şi în convorbirile tale cu Dumnezeu din timpul zilei, cere şi călăuzire în pregătirea lecţiei. Învăţători experimentaţi mărturisesc că ei au găsit că acest timp de rugăciune este perioada cea mai profitabilă pentru pregătirea lecţiei. Discutând despre ea cu Dumnezeu, ei se concentrează asupra adevărului pe care El ar dori ca ei să-l sublinieze şi asupra metodei de a face din acel adevăr o parte a vieţii elevilor lor.

7. unele cursuri de studiu biblic includ o secţiune intitulată Citirea zilnică a Bibliei, care cuprinde lecturi biblice legate de tema săptămânii respective. Aceste lecturi nu sunt toate cuprinse în contextul biblic al lecţiei, dar ele sunt corelate. Iată spre exemplu într-un trimestru în care se studiază viaţa lui Isus, aşa cum este ea relatată în Evanghelia lui Ioan, ar putea fi o lecţie intitulată Bunul Păstor. Contextul biblic al lecţiei poate fi capitolul 10 din Ioan. Lectura zilnică din Biblie, recomandată pentru acea săptămână, poate fi după cum urmează: Zaharia 11: 4-17; Luca 15:1-7; Ioan10: 1-6; Ioan 10:7:21; Ezechiel 34: 11-16; 1Petru 4:12:19. Învăţătorii care-şi încurajează elevii să citească aceste lecturi zilnice sunt binecuvântaţi prin faptul că au o clasă gata să înţeleagă şi să participe în mod real la lecţie

8. Spre sfârşitul săptămânii pune-ţi la o parte o perioadă pentru rezumare şi planificarea lecţiei. Joi seara este timpul potrivit pentru această activitate, pentru că îţi lasă timp pentru o altă perioadă de aprofundare, dacă este necesar. Această zi la mijlocul săptămânii face loc şi pentru cazuri inevitabile de boală sau altfel de urgenţe. Şi totodată îţi rămâne timp pentru confecţionarea materialului didactic necesar prezentării. În această perioadă finală de pregătire, lecţia este planificată, schiţată, finalizată pentru prezentarea de duminică dimineaţa.Când studiezi lecţiile, foloseşte o anumită rutină, dar evită monotonia. Cum poţi tu aştepta ca un elev să aibă mintea trează, dacă propria ta minte este adormită? Biserica a fost pentru prea mult timp blagoslovită cu învăţători care se întorc leneşi la paginile revistelor lor de specialitate sau la alte comentarii, care le servesc drept bază, în loc să se servească doar drept trambulină în pregătirea lecţiei. Indiferenţa lor este ucigătoare. Învăţătorii au nevoie de o redeşteptare mintală şi spirituală cel puţin o dată pe săptămână, pentru a se menţine în formă.Învăţătorul poate fi bine educat, poate avea la dispoziţie cele mai bune materiale şi poate planifica lecţiile superb. Dar dacă nu este mişcat până în străfundul sufletului de marele adevăr al lecţiei pe care este gata s-o predea, el nu poate s-o transmită elevilor aşa cum ar trebui.

Pe măsură ce devii tot mai experimentat este bine să-ţi aduni o bibliotecă personală şi s-o foloseşti la pregătirile lecţiilor. Printre ele vor fi câteva care nu lipsesc din bibliotecă personală a nici unui învăţător eficace:

1. Câteva exemple ale Bibliei în diferite variante de traducere.2. Dicţionarul biblic, care ne ajută să identificăm şi să pronunţăm corect cuvintele din Biblie.3. O concordanţă biblică.4. Cărţi de cântări.5. Un comentariu biblic.6. O gramatică a limbii române este obligatorie.7. O carte de citate, o enciclopedie, cărţi de povestiri ilustrate şi cărţi care-i explică cum să

predea grupurilor de anumite vârste cu care lucrează.Totuşi, este nevoie de un avertisment. Lecţiile prea savante nu sunt de dorit. Prezentarea trebuie să fie

entuziasmant de vie. Doreşti să fii un învăţător entuziast? Doreşti să fii atât de dornic să predai încât abia să aştepţi ora? Doreşti să faci lecţia atât de interesantă şi de informatică, încât elevii tăi să nu dorească să lipsească nici măcar la o singură lecţie? Vrei să aduci bucurie în cer pentru munca bună pe care o depui?

14

Page 15: Predarea cu succes

Dacă da, răspunsul se găseşte în studiul temeinic, gândirea atentă şi rugăciunea prelungită. Nu există o altă cale.

Capitolul 5

Învaţă cum să predaiCe este predarea?

Dicţionarul limbii române moderne spune că a preda înseamnă a transmite în mod sistematic şi organizat cunoştinţele unei discipline. Dar predarea în cadrul şcolii duminicale este mult mai mult decât spune dicţionarul. Ea se adresează atât inimii, sufletului şi vieţii individului, cât şi minţii sale. Învăţătorul de şcoală duminicală este mai mult decât un instructorEl este un antrenor, un consilier spiritual şi un pedagog. Funcţia învăţătorului este aceea de a-l instrui pe elev în cunoaşterea Bibliei şi a-l antrena în aplicarea principiilor ei în viaţă.

Ai câteva ajutoare excelente

Aceste ajutoare le găseşti în manualele de studiu biblic şi alte materiale. Scriitorii şi editorii acestor lucrări sunt specialişti în predare, ca şi în psihologie şi teologie. Serviciile lor sunt la dispoziţia ta, vei găsi fiecare lecţie prezentată în aşa fel, încât studiind-o vei putea studia de asemenea modul cel mai bun de a preda la o anumită grupă de vârstă. Tot ceea ce trebuie să ştii privitor la predare, este că ea este importantă şi că există câteva reguli fundamentale care trebuie să le respecţi pentru a avea succes.

„Învăţătorii se nasc, nu se fac,” zice un vechi proverb. Crezi că este adevărat? Nu este. Învăţătorii buni îşi realizează succesul prin studiu şi muncă grea. Este adevărat că unii posedă într-o măsură mai mare decât alţii acele trăsături care sunt de dorit la un învăţător, dar acesta este doar un factor minor în asigurarea succesului. Tu ai o abilitate nativă de a preda. Aceasta o are toată lumea. Cât eşti de bun depinde de dorinţa pe care o ai de aţi dezvolta abilităţile în cel mai înalt grad.

Aceasta este cheia succesuluiDorinţa de a reuşi este cheia succesului. Învăţătorul mediocru, după cum am mai spus, nu are o dorinţă deosebită de a reuşi. El se consideră pe sine deja un succes, dar greşeşte. El nu poate să reuşească dacă nu are dorinţă fierbinte de a reuşi, şi nu sunt semne că el ar avea o asemenea dorinţă.Predarea este o funcţie specializată. Ea este mai mult decât transmiterea de fapte şi informaţii. Predarea a fost definită drept „ ajutor dat elevilor să înveţe”. Cineva a spus: „ Dacă elevul nu învaţă, înseamnă că tu nu ai predat”. Aplicată învăţătorului de şcoală duminicală, această afirmaţie este neadecvată. În privinţa învăţătorului noi trebuie să spunem: „ Dacă elevul nu învaţă şi nu trăieşte ceea ce a învăţat, tu nu ai predat”. Nu este destul ca elevul să înveţe că Dumnezeu condamnă furtul ca păcat. Tu trebuie să-l ajuţi să-şi zidească un asemenea caracter creştin puternic, încât el să refuze să fure. Tu trebuie să-l ajuţi să ajungă la concluzia că onestitatea în toate lucrurile trebuie să fie un principiu călăuzitor în cursul întregii vieţii.

Tu va trebui să-ţi antrenezi elevii într-un mod ca să-i ajute să crească spiritual, să trăiască vieţi creştine puternice, adevărate. Cum faci acest lucru? Sunt câteva reguli care te vor ajuta.

Nouă reguli de predare

Regula nr. 1. Să ştii ce trebuie să predai.Când ieşi în faţa clasei ştii tu exact ce speri să realizezi în timpul orei? Cu o minte plină de informaţie şi o înţelegere clară, tu eşti gata acum. Aceasta se aplică la toţi învăţătorii, fie că predau la copii mici, fie că predau la adulţi. Învăţătorul trebuie să ştie ce să predea, înainte ca el să poată preda.

Regula nr. 2. Să ştii ce schimbări urmăreşti să realizezi în comportarea elevilor tăi.Doreşti ca ei să cunoască câteva fapte? Aceste este un scop care merită toată atenţia. Poate doreşti să schimbi o atitudine. Acest lucru e admirabil. Sau poate că doreşti un lucru şi mai semnificativ, şi anume ca

15

Page 16: Predarea cu succes

elevii să reacţioneze printr-o oarecare schimbare de comportament. Aceste este un scop esenţial. Dar tu trebuie să decizi înainte de a începe, pentru ce predai această lecţie. Ce doreşti să realizezi?

Regula nr. 3. Câştigă şi menţine atenţia elevilor asupra lecţiei.Reţine ultimele două cuvinte: asupra lecţiei. Să câştigi şi să menţii atenţia nu este suficient. Această atenţie trebuie să fie concentrată asupra lecţiei, asupra a ceea ce speri tu să realizezi.

Regula nr. 4. Foloseşte cuvinte, termeni, ilustraţii şi metode înţelese atât elevilor, cât şi de învăţător.Sugerăm ca învăţătorul să observe cu grijă ce cuvinte utilizează elevii săi, şi apoi să încerce să elimine din vocabularul pe care îl foloseşte în predare acele cuvinte care nu sunt familiare elevilor.

Regula nr. 5. Condu-i pe elevi de la cunoscut la necunoscut. Un bun exemplu de utilizare a acestei reguli a fost când Isus li s-a arătat ucenicilor Săi după învierea Sa. Ei îl cunoscuseră, îşi aminteau ce le-a spus El şi fuseseră îngroziţi de moartea lui. Învierea Lui i-a găsit descumpăniţi. Citeşte Luca 24:44-48 şi reţine versetul 45: „ Atunci le-a deschis mintea ca să înţeleagă Scripturile”. Astfel poate vei înţelege de ce ei, care fuseseră atât de temători, au devenit deodată atât de îndrăzneţi, încât au înfruntat moartea fără teamă. O asemenea schimbare în caracterul unui elev poate apărea doar când este condus pas cu pas, uşor şi natural, de la ceea ce ştie, la ceea ce învăţătorul doreşte să-l înveţe. Datoria ta de învăţător este să ştii cât de mult a progresat el în cunoaştere şi apoi să-l conduci de acolo spre a învăţa mai mult.

Regula nr. 6 Stimulează mintea elevului la acţiune. Acest lucru este foarte uşor când le predai copiilor. Minţile lor dornice de cunoaştere sunt uşor stimulate, aproape că sunt prea porniţi pe acţiune. Totuşi, dacă nu îi poţi face să gândească, nu vor învăţa nimic. Bieţii elevi din clasele de şcoală duminicală din România! Cât de adesea sunt ei obligaţi să suporte un învăţător slab pregătit. care se târăşte printr-o lecţie total neinteresantă. Cât de adesea este Biblia făcută să apară plictisitoare şi neinteresantă din cauza unui învăţător incompetent. Dacă nu-ţi stimulezi elevul până acolo încât să-l faci să participe la studiu şi să aplice învăţăturile în propria sa viaţă sau propria sa situaţie, înseamnă că ai eşuat. Ţine minte acest lucru.

Regula nr. 7 Implică-i în mod activ pe elevi în procesul de învăţare. O regulă bună este să nu le spui niciodată elevilor ceea ce pot ei descoperi singuri în intervalul acordat. Alege activităţi de învăţare adecvate, care să-i angajeze pe elevi.

Regula nr. 8 Cere-i elevului să reproducă în gând lecţia pe care o învaţă. Această regulă ne spune că activitatea minţii elevului trebuie să fie concentrată asupra lecţiei. Ai ascultat vreodată o predică , iar apoi s-o repeţi în minte pentru a vedea cât de bine ai reţinut-o? Această regulă îţi spune că tu trebuie să-i predai elevului atât de eficace, încât el să poată repeta lecţia după aceea şi să spună ce înseamnă ea pentru el. Indiciul pentru învăţător este interesul arătat de elev şi orice progres evident în cunoaştere şi în comportament.

Regula nr. 9 Repetă, revizuieşte şi cu alte cuvinte, reprodu lecţia, întipărind-o mai profund cu noi cugetări, legând-o de înţelesuri noi, găsind noi aplicaţii, corectând orice puncte de vedere false şi completându-le pe cele bune.

DAR REGULULILE NU SUNT SUFICIENTE

Aceste reguli guvernează şi stau la baza oricărei predări eficace. Tu poţi fi un învăţător eficace chiar dacă nu ai auzit despre aceste reguli niciodată. Dacă nu ai auzit de ele, tu nu le aplici în mod conştient. Totuşi, nu fi sclav al regulilor. Trebuie să le foloseşti exact aşa cum un şofer respectă legile de circulaţie, dar fără să se gândească la le, ci la condus. Întocmai ca pictorul care stăpâneşte legile perspectivei, ale echilibrului, compoziţiei, culorii, mânuirii pensulelor şi tot restul şi apoi le utilizează fără să se gândească , concentrându-se tot timpul asupra picturii pe care o creează, tu ca învăţător, stăpâneşti legile predării şi apoi le foloseşti fără a fi mereu conştient că o faci.

16

Page 17: Predarea cu succes

CEL MAI BUN INSTRUCTOR AL TĂU Cel mai bun instructor al tău este experienţa.Ca în toate celelalte domenii , învăţăm făcând. Formarea ta prin practică te va face să devii tot mai bun. Dar – şi acest ultim gând este important – fii sigur că progresul tău se bazează pe cele nouă reguli de predare subliniate în acest capitol.

INDICII ALE UNEI BUNE PREDĂRI

Interesul. Când elevul este interesat, va învăţa. Un învăţător cu spirit de observaţie va remarca dacă elevul este atent. Expresia feţei lui şi manifestările de comportament trădează de cele mai multe ori gradul lui de concentrare.

Participarea. Participarea este un mod excelent de a învăţa, dar învăţătorul trebuie să fie atent la elevul care doreşte să participe doar a face paradă de cunoştinţele lui. Urmăreşte calitatea şi caracterul participării.

Frecvenţa. Elevul care frecventează şcoala duminicală de bunăvoie, fiindcă îl interesează, învaţă în mod obişnuit. Absentarea, pe de altă parte, este uneori un indiciu că elevul nu învaţă şi că nu consideră învăţarea un lucru important.

Activitatea. Când elevul aplică în viaţa zilnică ceea ce învaţă la şcoala duminicală, învăţătorul lui este eficace. Dacă spre exemplu, lecţia este despre Marea Însărcinare dată de Domnul, iar elevul vine duminica viitoare aducând cu sine un vizitator şi spune că el doreşte să îndeplinească poruncile lui Dumnezeu, el demonstrează eficacitatea învăţătorului său.

Flexibilitatea. Nu există o modalitate mai bună de a preda. Învăţătorul eficace foloseşte o varietate de metode. Când elevul ştie dinainte exact ce urmează să spună sau să facă învăţătorul, când metodele nu se schimbă niciodată, ci când sunt totdeauna aceleaşi, înseamnă că predarea este slabă.

Realismul. Isus este adevărat, viu , real. Duhul Său este cu noi. Dumnezeul nostru este viu şi atotputernic. Biblia este Cuvântul Său şi nu o relatare semimitologică despre vremuri trecute. Biserica este aici şi va continua să existe până la venirea lui Cristos. Noi trebuie să trăim ca şi copii ai Tatălui ceresc, dacă dorim ca viaţa noastră de aici şi cea de după moarte să fie încununată de succes. Aceasta este realitatea. O bună predare subliniază această realitate. Scopul. Când predarea este eficace, atât elevul cât şi învăţătorul ştiu ce fac şi de ce.

Rezolvarea problemelor. Lecţia aceasta m-a ajutat spun unii. Când predarea este eficace. Fiecare elev are probleme. Biblia are soluţii pentru aceste probleme. O predare bună aduce această soluţie în atenţia elevului.

Comportarea. Cu cât învăţătorul predă mai bine, cu atât elevul cunoaşte şi respectă mai bine voia lui Dumnezeu. Când elevul elimină apucăturile rele, când reuşeşte să reziste tentaţiei, când îşi face un obicei din ale face bine altora, când merge la biserică cu credinţă, avem dovada că predarea este bună.

17

Page 18: Predarea cu succes

Capitolul 6

Cunoaşte-ţi sala şi echipamentul

O privire asupra sălii tale de clasă

Trebuie să fie curată. O clasă murdară şi mucegăită, care ilustrează totala indiferenţă a învăţătorului, este de neiertat.

Trebuie să fie atrăgătoare. Perdele curate la ferestre, utilizarea unor culori plăcute, o vază cu flori de sezon, tablouri creştine sau planşe , panouri atrăgătoare. Un copilaş a mers acasă de la şcoala duminicală şi a întrebat: „ Mamă, Dumnezeu este sărac?” Surprinsă mama a replicat: „ O, nu, Dumnezeu nu este sărac. El are totul. De ce întrebi?” „ Ei bine,” a spus copilul, „ şcoala noastră duminicală se adună în Casa Domnului şi scaunele şi lucrurile sunt vechi şi stricate. Eu am crezut că Dumnezeu trebuie să fie sărac, dacă are asemenea lucruri în casa Lui.”

Trebuie să fie aranjată didactic. O sală dreptunghiulară, cu o proporţie de un metru lungime la fiecare ½ lăţime, este cea mai potrivită. Este de asemenea foarte important dacă există cel puţin un perete fără uşă şi fără fereastră. Învăţătorul stă cu spatele la perete sau la un colţ, aşa încât lumina să nu-i deranjeze pe elevi sau să-i distragă.

Trebuie să fie destul de mare, ca să asigure fiecărui elev spaţiu suficient. Spaţiul variază în funcţie de vârsta elevului. Copilul activ de vârstă preşcolară, neobişnuit cu restricţiile clase, are nevoie de cel mai mult spaţiu; adulţi solicită cel mai puţin. Aglomeraţia stânjeneşte învăţătura. Cea mai bună soluţie este o clasă confortabilă, fără înghesuială şi fără scaune goale , descurajatoare.

Trebuie să fie luminată. Lumina strălucitoare este la fel de supărătoare ca şi lipsa de lumină suficientă. Luminile trebuie să fie plasate astfel încât nici un ochi să nu fie jenat.

Trebuie să fie bine aerisită. Aerul închis face ca minţile elevilor să fie somnoroase. Dar un ventilator care suflă în faţa unui copil îl opreşte de la învăţat, întocmai cum o face o rază de soare.

Trebuie să fie bine încălzită. În lunile reci, sal trebuie să fie suficient încălzită. Iar în lunile calde, răcoroasă, aşa încât elevii să se simtă bine.

Trebuie să fie liniştită. Utilizarea unor tavane absorbante şi a unor pereţi cu izolare fonică bună ajută.

Trebuie să fie sacră. Acest caracter se referă la două aspecte: sala de clasă este recunoscută şi tratată ca loc pus deoparte, pentru lucrarea Domnului, iar ora la clasă este ferită de întreruperi.

Cum este clasa ta utilată?

18

Page 19: Predarea cu succes

În privinţa lucrurilor de şezut? Mobilierul trebuie să fie adecvat nevoilor copiilor. Picioarele elevilor trebuie să ajungă la duşumea. Dacă predai preşcolarilor, gândeşte-te la posibilitatea de a avea o cameră cu mochetă, iar elevii să şadă direct pe ea, în unele părţi ale orei de şcoală duminicală.

În privinţa meselor? Mesele ca scaunele sunt alese pentru a se potrivi nevoilor elevilor.

În privinţa cuierelor? Şi cuierele trebuie să fie suficiente şi la înălţimea potrivită staturii elevilor, încât hainele lor să nu fie puse pe pupitre.

În privinţa rafturilor? Este nevoie de un dulap solid şi frumos, cu spaţii ample de depozitare a lucrărilor manuale ale copiilor, hârtiei, revistelor, cretei, buretelui şi altor materiale utilizate în predare.

În privinţa tablelor, a panourilor, a flanelografelor? Fiecare clasă are nevoie de o tablă permanentă şi de un panou. Ele pot fi cumpărate. Flanelografele portabile sau fixe ar trebui să existe în fiecare clasă pentru copii.

În privinţa ustensilelor de joacă? Pentru primele trei categorii de vârstă ustensilele sunt necesare, nu pentru a-i distra pe copii printr-o activitate cu care să umpli timpul, ci cu un scop didactic definit. Utilaje casnice, cuburi, camioane, sunt valoroase materiale didactice pentru preşcolari. Asemenea lucruri trebuie să fie solide, să nu fie primejdioase pentru copii şi să fie uşor de curăţat.

În privinţa spaţiului de depozitare? Este necesar să existe spaţiu de depozitare în debarale şi magazii mici, pentru a evita dezordinea, pentru a păstra materialele necesare unei învăţări eficiente şi pentru a facilita utilizarea multiplă a sălilor.

În privinţa materialelor didactice? Învăţătorul de şcoală duminicală are numeroase mijloace ajutătoare pentru predarea Cuvântului lui Dumnezeu: manualul învăţătorului, cărţii cu exerciţii, materiale confecţionate manual, truse de activităţi, imagini, hărţi grafice, flanelografe, filme, diapozitive, cântece, diagrame, magnetofoane, aparate de proiecţie, decupaje, cărţi. O mare parte din acest material este păstrat în cabinetul de material al clasei. Restul este păstrat în bibliotecă, fiind în grija bisericii. Învăţătorul împrumută ceea ce are nevoie. Aceste materiale trebuie să fie păstrate ordonat, gata pentru folosire şi trebuie să fie verificate frecvent, pentru a fi siguri că totul este gata pentru preţioasele minute din clasă.

Materiale didactice pentru:Grupa mică: cărţi de colorat, caiete, biblii şi astfel de lucruri speciale cum ar fi carton pentru construcţie, foarfeci, creioane, cărţi de cântări şi un vas pentru strângere darurilor.

Grupa mijlocie: caiete, biblii, carton pentru construcţii, carioca, creioane colorate, foarfeci, creioane, cărţi de muzică, un vas pentru strângerea darurilor, hărţi şi diagrame.

Grupa mare: biblii, caiete, truse de activităţi, tablouri, lucru manual, scule, coş de hârtii, vas pentru strângerea darurilor, hârţi în relief ale zonelor despre care se discută.

Tineri adolescenţi: caiete, truse, Biblii, hărţi, cărţi documentare şi planşe.

19

Page 20: Predarea cu succes

Capitolul 7

Fiecare moment este preţios

După ce te-ai pregătit cunoscându-ţi elevi, cunoscând materia, ştiind cum să o predai şi fiind sigur că sala de clasă şi materialul didactic sunt pregătite, ajungi acum la momentul culminant al lucrării tale, predai lecţia biblică. Ai doar un timp limitat la dispoziţie, fiecare moment este preţios. Este în joc soarta unor suflete. Succesul lecţiei depinde mult de pregătirea ei, dar depinde şi de planul pe care-l urmezi şi de metodele pe carele foloseşti.

Planificarea lecţiei

Omul urmează modelul lui Dumnezeu. Pilotul îşi planifică cursul de navigare. Arhitectul face planul unei clădiri înainte ca lucrarea de construire să înceapă. Gospodina îşi planifică masa zilnică. Pentru a preda o lecţie, ţi învăţătorul trebuie să lucreze după un plan. Planul este foarte important pentru succesul lecţiei.

De ce să facem un plan de lecţie?1.Când îşi face planul de lecţie, învăţătorul poate determina scopul lecţiei. Întocmai precum căpitanul

unei corăbii urmează un traseu prestabilit şi soseşte la destinaţie în siguranţă, învăţătorul urmează un plan pentru a atinge scopul lecţiei.

2.Timpul este folosit cu eficacitate. Gândindu-se după un plan detaliat, învăţătorul nu iroseşte minutele preţioase ale orei.

3.Unitatea, ordinea şi continuitatea îi dau posibilitatea elevului să înţeleagă lecţia. Aceasta se realizează când învăţătorul face un plan şi-l urmează

4. O lecţie planificată îl ajută pe învăţător în predare. Când învăţătorul apare în faţa clasei cu o lecţie bine planificată, el predă plin de încredere. Are control perfect asupra situaţiei în fiecare clipă, ştie exact ce încearcă să realizeze şi cum intenţionează să procedeze. Nu există nici un „ia să vedem ce urmează?”, care trădează nesiguranţa învăţătorului.

5. Lecţiile planificate sunt interesante. # Timpul a trecut mult prea repede!” este reacţia elevului la o astfel de lecţie.

6. O lecţie planificată este pe jumătate predată. Pentru că o lecţie planificată este pe jumătate predată, învăţătorul poate acorda mai mult timp eficacităţii predării. El poate preda pe îndelete şi nu sărind de la un punct la altul, în timp ce încearcă să menţină atenţia clasei.

Ce este un plan de lecţie?

Un plan de lecţie este o aranjare sistematică a materialului şi a metodelor pe care un învăţător intenţionează să le folosească cu scopul de a-şi ajuta să înveţe.Pentru că fiecare lecţie este diferită şi fiecare clasă este diferită, este necesar ca învăţătorul să facă un plan diferit de predare pentru fiecare lecţie. Fiecare plan însă foloseşte elementele şi procesele învăţării.De asemenea, pentru că fiecare învăţător este altfel, cel mai bine este ca planul de lecţie să fie făcut de persoana care-l foloseşte. Nici un plan stereotip nu este la fel de bun ca planul făcut de învăţătorul care-l foloseşte.

20

Page 21: Predarea cu succes

Care este conţinutul lecţiei?

Un plan de lecţie ar trebui să includă următoarele:1. Un obiectiv sau un scop. Scopul lecţiei trebuie să prezinte într-o formă bine gândită şi concisă

schimbările care ar trebui să intervină în comportamentul elevilor, ca rezultat al acestei lecţii. El îi serveşte drept călăuzire învăţătorului.

Obiectivul ar trebui să fie potrivit cu conţinutul Bibliei, cu grupul de vârstă şi cu indivizi din clasa respectivă. Îţi formulezi un obiectiv al lecţiei studiind materialul biblic şi întrebându-te ce ar fi util pentru clasa ta Apoi determini ce schimbări comportamentale vor rezulta dacă acest material va fi complet înţeles şi aplicat. Scrie obiectivul în termeni realizabili.2. Materialul didactic. Acesta cuprinde tablouri, flanelograf, muzică sau alte materiale pe care

învăţătorul intenţionează să le folosească la prezentarea lecţiei.3. Un plan de prezentare. Aceasta este schiţa lecţiei, scrisă în detaliu, pentru al ajuta pe învăţător să-şi

îndrume elevii în procesul învăţării. El include informaţii privitoare la subiectul lecţiei şi metodele şi tehnicile care vor fi utilizate de învăţător pentru realizarea scopului lecţiei.

4. Evaluarea. Aceasta include metodele şi mijloacele prin care învăţătorul evaluează eficacitatea prezentării lecţiei. Evaluarea, de asemenea are loc pe parcursul întregii lecţii, fiindcă învăţătorul apreciază mereu dacă elevii înţeleg ceea ce se predă. Totuşi, toate patru trebuie să fie incluse în planul lecţiei.

Schiţa planului

Titlul lecţiei: ……………………………………………………………………….Tema trimestrială:…………………………………………………………………Tema cărţii:…………………………………………………………………………Tema părţii:…………………………………………………………………………Text biblic:………………………………………………………………………….Obiectivele acestei lecţii:

Material didactic:

CaptareaCum îmi planific să încep această lecţie:

PrezentareaCum vor fi prezente aceste puncte?Punctele principale ale studiului biblic:

Explorarea Punctele principale ale aplicaţiei: Cum vor fi prezentate aceste puncte? Călăuzirea 1.Cum planific să reuşesc să-i fac pe elevii mei să acţioneze: 2. Cum îmi propun să închei:

21

Page 22: Predarea cu succes

Evaluarea

Cum îmi propun să evaluez procesul de învăţare:

Tema lecţieiTema este aleasă corespunzător cu nevoile şi interesele grupului de vârstă şi menţinându-se la nivelul cunoştinţelor deja cumulate şi formulată pentru elevii unui anume grup de vârstă.

Tema trimestrialăÎn cadrul şcolii duminicale , lecţiile sunt aranjate pe perioade de trei luni. Câteodată, totuşi , tema generală se extinde mai mult de un trimestru.

Tema părţiiTema trimestrială este de obicei împărţită în părţi. Aceste părţi sunt subdiviziuni ale temei trimestriale, iar lecţia este o subdiviziune a părţi .Învăţătorul trebuie să ţină minte tema generală, tema părţii şi subiectul lecţiei, referindu-se la ele adesea şi într-o formă care-l va face pe elev să înţeleagă clar subiectul zilei, locul său în cadrul părţii care se studiază şi locul părţii în teme generală.

Textul biblicStudiul învăţătorului nu trebuie să se limiteze la aşa-numitul „ text tipărit” al lecţiei. Există totdeauna un context biblic al lecţiei, din care textul tipărit este doar o parte. Spre exemplu, într-o lecţie cu titlul Învierea şi credinţa noastră”, textul tipărit poate fi din 1 Corinteni 15:2-8 dar contextul biblic al lecţiei este întregul capitol 15. Pe lângă aceasta, mai sunt lecturi zilnice, selectate de comitetul care a alcătuit lecţiile. Aceste lecturi zilnice cuprind pasaje din mai multe cărţi al Bibliei, care vor clarifica subiectul pentru duminică. Este bune ca elevii să fie îndemnaţi să citească contextul biblic al lecţiei şi lectura zilnică recomandată, când pregătesc lecţia. Ei vor descoperi că asemenea studii fac lecţia mai interesantă şi îi ajută să înveţe mai mult în timpul orei de duminică. Când se face prezentarea lecţiei, de obicei nu este posibil să se parcurgă textul complet şi alte texte legate de temă. Totuşi cunoaşterea lor este necesară pentru ca învăţătorul să dezvolte tema ca parte a temei generale.

Scopul predării.

Scopul lecţiei este ţinta, ţelul, obiectivul urmărit de învăţător. El este cheia lecţiei, firul pe care se desfăşoară lecţia. Un scop nedefinit, conturat neclar, este un scop fără valoare, deoarece nesiguranţa scopului are ca rezultat o predare slabă.Scopul îl ajută pe învăţător să-ţi planifice lecţia. Ştiind unde intenţionează să ajungă, învăţătorul îşi planifică cum să ajungă acolo.Scopul face legătura între părţile lecţiei. Începutul este legat de încheiere şi astfel toate celălalte părţi ale lecţiei sunt legate între ele.Scopul determină procedeele de predare. Introducerea şi încheierea trebuie să fie potrivite scopului. Măsura în care este accentuată învăţătura biblică şi aplicarea acelei învăţături depinde de scop.

Cum să selecţionezi scopul. După ce ai citit şi conspectat cu grijă toate materialele pentru lecţie, având în minte nevoile elevilor, tu te rogi cerând călăuzire şi meditezi pe îndelete asupra adevărurilor conţinute în lecţie, care pot fi subliniate. Selecţionează câteva adevăruri din lecţie, care crezi că vor ajuta la satisfacerea nevoilor elevilor tăi. Apoi combină-le sau selecţionează unul care se potriveşte cel mai bine la nevoile elevilor tăi şi astfel ajungi la o afirmaţie condensată, unică, care-ţi dă scopul lecţiei. Scrie-o. Verific-o şi reverific-o încercând să vezi dacă asigură continuitatea lecţiei de duminica anterioară şi dacă face legătura cu cea din duminica următoare. Asigură-te că face uz de învăţătura principală a textului lecţiei şi corespunde nevoilor elevilor tăi.

22

Page 23: Predarea cu succes

Cum să formulezi scopul. Scopul lecţiei trebuie să fie formulat cu grijă, într-o propoziţie scurtă. Un scop eficace trebuie să corespundă următoarelor criterii:

1. Să fie clar. El trebuie să comunice cititorului sau ascultătorului ceea ce ai tu în vedere.2. Să fie concis. Un scop bun este enunţat cât mai concis posibil3. Să fie realizabil. Un scop eficace trebuie să fie realizabil în cadrul grupului respectiv, în acea oră.4. Să fie formulat în termenii comportării elevului, iar rezultatele trebuie să se vadă la sfârşitul orei.

Scopul predării este să producă schimbări în elev. De aceea, scopul ar trebui să fie formulat astfel încât să se refere la comportarea elevului şi nu la cea a învăţătorului.

5. Să fie specific. Scopul trebuie să fie enunţat în termeni comportamentali specifici şi observabili, pentru ca să-i poată fi evaluat gradul de realizare.

Exemplu: Slab: Să îl ajut pe elev să înţeleagă că Isus este cu noi astăzi. Mai bine: Elevul va numi două moduri în care Isus este cu el astăzi.

Materiale necesare pentru predare. Când se pregăteşte pentru lecţie, învăţătorul decide ce materiale vor fi folosite la predare. Acestea includ Biblia şi caiete, un flanelograf, filme, diapozitive, proiector şi ecran, imagini, creioane, hârtii, creioane colorate, muzică şi alte articole utilizate la prezentarea lecţiei.

Desfăşurarea lecţiei.

Începerea lecţiei.Când un învăţător îşi ia locul în faţa clasei, elevii nu se gândesc la lecţie. Minţile lor rătăcesc în tot atâtea direcţii câţi elevi sunt în clasă. Duminică dimineaţa, fam. se scoală , se îmbracă şi merge împreună la biserică. Aceasta nu face parte din rutina zilnică şi de aceea atenţia elevilor ar putea să rătăcească. Rolul învăţătorului este să capteze interesul elevilor chiar de la început. Există o formulă pt. realizarea unei lecţii eficace, formulată pe care orice învăţător ar trebui s-ă ştie. Este aceeaşi formulă folosită de oratori, vânzători, scriitori de reclame şi de scriitori comerciali – de oricine care caută să ăi influenţeze pe alţii. Iată formula:1. Captează atenţia.2. Menţine interesul.3. Creează dorinţă.4. Inspiră acţiune.

Cu privire la captarea atenţiei şi la începerea lecţiei, reţine aceste puncte importante: Introducerea să fie scurtăIntroducerea trebuie să concentreze atenţia asupra scopului lecţiei.Introducerea trebuie să fie adecvată ocaziei.Introducerea nu trebuie să ofenseze.Nu te scuza niciodată: „ Mătuşa Luci m-a vizitat săptămâna aceasta şi nu am avut timp să-mi pregătesc lecţia cum ar fi trebuit.”Nu repeta. Varietatea este condimentul predării.

Există patru categorii care înglobează majoritatea metodelor de începere a unei lecţii.1. Solicitarea atenţiei. „ Fiţi atenţi, vă rog, vom începe lecţia.” Aceasta poate părea o metodă uşoară

şi naturală de câştigare a atenţiei, dar o verificare a sugestiilor pentru o introducere eficace îi va revela slăbiciunile.

2. Utilizarea unui punct de concentrare a atenţie. înainte de a spune ceva, învăţătorul desfăşoară artă şi o atârnă pe perete, într-un loc unde toţi o pot vedea. Sau păşesc spre tablă şi scrie un cuvânt sau o propoziţie. Un învăţător a aranjat ca atunci când el păşeşte în faţa clasei ca să predea o lecţie despre răstignire, luminile să fie reduse şi o imagine a calvarului să apară pe un ecran. Un altul începând o lecţie despre creştere spirituală, a rugat pe fiecare să ia două bucăţi de sârmă izolată şi să modeleze în aşa fel încât să ilustreze propria sa creştere. Predând o lecţie despre credincioşie, un

23

Page 24: Predarea cu succes

alt învăţător l-a prezentat pe cel mai vechi elev al bisericii şi pe elevul care a avut cea mai îndelungată prezenţă neîntreruptă la clasă.

3. Utilizarea unei ilustraţii. Expresia „ A fost odată ca niciodată” atrage atenţia tuturor. Una din principalele metode ale lui Isus de-a începe o predică era pilda. Evenimentele locale sau internaţionale pot fi folosite pentru declanşarea unei discuţii. Elevii pot fi rugaţi să comenteze, iar acest comentariu trebuie să conducă la studiul lecţiei propriu-zise.

4. Metoda întrebărilor. Nu pune întrebări de genul „ Câţi elevi au studiat lecţia?” sau „ Care este tema lecţiei?”, întrebări care-i pun pe elevi în poziţie defensivă şi fac mai mult rău decât bine; ci pune întrebări atractive, care stârnesc interesul elevilor şi conduc direct la subiectul lecţiei. Începând o lecţie despre respectarea duminicii ca zi a Domnului, învăţătorul ar putea întreba: „ De ce venim la biserică duminica în loc de luni sau orice zi a săptămânii?” Întrebările biblice pot fi folosite uneori în această manieră. După ce a atras atenţia elevilor asupra scopului lecţiei, învăţătorul menţine în continuare interesul clasei prin revenirea la Biblie.

Punctele principale ale studiului biblic

„ să vedem ce are Biblia de spus despre aceasta”, este o propoziţie care leagă introducerea de lecţie. Fiindcă Biblia este cartea noastră de bază, învăţăturile ei sunt vitale. Elevii trebuie să înţeleagă ce spune ea. Este important să se facă legătura între lecţia zilei şi ce s-a studiat înainte şi ce urmează să se studieze. După ce legătura s-a făcut învăţătorul este gata să se adâncească în textul biblic şi să analizeze punctele esenţiale ale studiului. Analizând pasajul biblic, învăţătorul trebuie să lămurească mai întâi cine vorbeşte în acel pasaj, cui i se vorbeşte, în ce epocă biblică, cu ce inspiraţie şi cu ce scop se vorbeşte. Este necesar să facem acest lucru dacă vrem ca elevul să înveţe. Chiar dacă elevii sunt familiarizaţi cu faptele într-o oarecare măsură, repetarea va tinde să accentueze importanţa lecţiei în mintea lor. Tranziţia din lumea noastră de azi la timpurile biblice este dificilă pentru elev. Sarcina învăţătorului este să ajute pe elevi să înţeleagă Scriptura. U mod de a sublinia pasajele importante este să fie scrise pe tablă. Altă modalitate este să le ceri elevilor să şi sublinieze în Bibliile lor. Aceasta ne aminteşte de importanţa faptului că fiecare elev să aibă în mână textul biblic studiat. Să ne amintim:

1. Biblia este revelarea voinţei lui Dumnezeu. Scopul fiecărei lecţii este să-i conducă pe elev la o trăire în conformitate cu voia lui Dumnezeu, aşa cum a fost revelată în Biblie

2. Mesajul biblic trebuie să fie cunoscut în termenii capacităţii noastre actuale de înţelegere. Elevul este în clasă pentru că el doreşte să înveţe şi să înţeleagă Biblia. El este ajutat să facă acest lucru prin cunoaşterea cadrului biblic şi prin explicarea textului.

3. Biblia are un mesaj care este viu şi azi duce la eternitate. De aceea lecţia trebuie aplicată la viaţa zilnică a elevului şi la speranţa lui cu privire la eternitate.

Aplicarea lecţiei

„ Ce legătură au toate aceste lucruri cu mine?” Elevul nu pune întrebarea atât de direct dar ea se află în mintea lui! Pentru a învăţa elevul doreşte să primească un răspuns la această întrebare.

Acesta este momentul în care învăţătorul are ocazia să aplice cel de-al treilea principiu al formulei. După ce ai captat atenţia elevului şi apoi i-ai menţinut interesul pentru ceea ce are de spus Biblia, al treilea pas este să creezi dorinţa. Elevul trebuie să fie ajutat să aplice în practică ceea ce îi spune Biblia, că este bine să facă. Pentru a-i crea dorinţa de a face acest lucru, învăţătorul trebuie să-l ajute să lege învăţăturile de propria sa viaţă

Folosi d metoda demonstraţiei, un învăţător care conducea un grup de adulţi în studiul unei lecţii bazate pe textul:” Adevărat vă spun că, dacă nu vă veţi întoarce la Dumnezeu şi nu vă veţi face ca nişte copilaşi , cu nici un chip nu veţi intra în împărăţia cerurilor.”, a rugat u copilaş care şedea lângă tatăl său să vină în faţa clasei. Învăţătorul a luat copilul în braţe şi l-a prezentat. Apoi referindu-se la text a explicat că el urma să afle cum este un copilaş. L-a întrebat pe copil: „ Unde-i tatăl tău? Ni-l poţi arăta?” Copilul l-a arătat pe tatăl său. Învăţătorul întorcându-se spre clasă, a spus: „ Îl cunoaşteţi voi

24

Page 25: Predarea cu succes

pe Dumnezeu, tatăl vostru din ceruri? Voi vă rugaţi şi învăţaţi despre El dar îl cunoaşteţi voi pe El aşa cum acest copil îşi cunoaşte tatăl?”

Din nou învăţătorul l-a întrebat pe copil: „ Văd că zâmbeşti când te uiţi la tatăl tău. Îţi place de el?” Când băieţelul a dat din cap, învăţătorul a spus: „Uite, pune-ţi braţele în jurul gâtului meu şi îmbrăţişează-mă ca să ne arăţi cât de mult îl iubeşti tu pe tata”. Băiatul a făcut ce i s-a cerut, după care învăţătorul a zis clasei: „ Îl iubiţi voi pe Dumnezeu, Tatăl vostru? Dacă-L iubiţi, cum o arătaţi? Fiind credincioşi învăţăturilor sale? Dăruind cu generozitate pentru lucrarea sa? Cea mai mare poruncă este să îl iubim pe Dumnezeu cu tot ce avem. Sunteţi voi ca acest copilaş şi îl iubiţi pe Dumnezeu fără rezerve?”Micuţul a fost întrebat dacă tata îl hrăneşte şi-l îmbracă şi are grijă de el. Răspunsurile au fost aplicate la credinţa pe care noi trebuie s-o avem în Dumnezeu. Când după alte întrebări, învăţătorul i-a dat băiatului un cadou ca răsplată pentru ajutorul său, micuţul l-a surprins oarecum cu un sonor „ Mulţumesc!” Învăţătorul, cu prezenţa de spirit s-a întors imediat spre clasă şi a întrebat: „ Mulţumiţi voi lui Dumnezeu pentru tot ceea ce vă El?”

Încheind demonstraţia, învăţătorul l-a întrebat pe băiat dacă doreşte să meargă la tatăl său şi dacă era sigur că tatăl său îl iubea şi dorea ca el să vină. Cu un ţipăt de bucurie, băieţelul a fugit în braţele deschise ale tatălui său. O pauză, apoi aplicaţia practică: „Dumnezeu vă doreşte. El vă doreşte atât de mult , încât a dat viaţa Fiului Său pentru voi. Nu doriţi la El azi?”Reţine din nou cum trebuie că captezi mai întâi interesul elevului cu introducerea lecţiei şi cum menţii interesul indicând ce are de spus Biblia. În al treilea rând, îi arăţi cum se aplică la viaţa lui învăţăturile biblice. Cu alte cuvinte, creezi în el dorinţa de a trăi în conformitate cu voia lui Dumnezeu. În al patrulea rând, şi cel din urmă, îl stimulezi să treacă la acţiune atunci când închei lecţia.

Încheierea lecţiei.

Acţiunea se bazează pe cunoaştere plus hotărâre şi angajamentul de a acţiona. Acest element, acţiunea, este prezent de-a lungul întregii lecţii, dar ajunge la apogeu în momentele de încheiere, care sunt prea adesea irosite, în mijlocul sunetului de clopoţel, cu verificarea prezenţei, distribuirea lucrărilor şi o mulţime de activităţi. Diavolul probabil chicoteşte când vede cât de dezagreabil se încheie o lecţie obişnuită de şc. Duminicală. Să presupunem că de fiecare dată când un comerciant are un client gata să spună „Îl cumpăr!”, cineva din magazin îl apucă pe client de braţ şi-l scoate degrabă afară. Dacă acest lucru s-ar întâmpla, magazinul aer da faliment. Şi totuşi, aşa se întâmplă cu prea mulţi învăţători de şc. Duminicală. Clinchetul clopoţelului, un anunţ de ultimă clipă sau alte întreruperi tulbură interesul elevului pentru lecţie, tocmai în momentul crucial. Gândind cu grijă, învăţătorul poate încheia lecţia înainte de sunetul clopoţelului.Următoarele idei îţi pot fi utile pentru încheiere reuşită a lecţiei: 1. Ţine minte scopul2. Ţine cont de elevi. Unii dintre elevi nu sunt creştini, nici măcar nu vin din case creştine unde Cristos

este Domn. Ei trebuie să fie ajutaţi să-l accepte Ca Fiu al lui Dumnezeu.3. Metode de încheiere a lecţiei diferă. Prin rugăciuni scurte de o propoziţie, o propunere pentru

săptămâna care urmează, o cântare poate fi cântată. Unii învăţători le-au cerut elevilor să scrie o hotărâre pe o bucată de hârtie şi să o pună în Biblie, considerând-o o promisiune făcută lui Dumnezeu.

4. Fii concis. Încheierea nu trebuie să ia mult timp. Predă pentru a ajunge la un verdict. Predă pentru a ajunge la acţiune.

Lasă Biblia să te înveţe

Pentru începerea lecţiei: Matei 16:13-15; Ioan 4:7Aplicarea lecţiei Luca 24:19; Matei 9:4,5;Încheierea lecţiei: Luca 9:20

Probleme în predare

25

Page 26: Predarea cu succes

Elevul întârziat. Nu reveni şi nu repeta ceea ce s-a spus şi s-a făcut. Lecţia ta este minuţios planificată în ceea ce priveşte timpul şi nu poţi face acest lucru. Dacă reiei lecţia pentru cel întârziat probabil va întârzia din nou, iar cei care erau prezenţi îşi vor pierde interesul. Salută-l pe cel întârziat cu un zâmbet, dar continuă-ţi lecţia.Întreruperea. Întreruperile sunt inevitabile. Nu te tulbura din cauza lor.Arţăgosul. Fiecare clasă îşi are propriul ei arţăgos. Învăţătorul înţelept ştie că nimeni nu câştigă vreodată o dispută, aşa că îl lasă pe arţăgos să argumenteze, ocazional luând câte o remarcă făcută de acesta şi utilizând-o pentru a amplifica ideea în discuţie.Pisălogul. Persoana care insistă asupra unui subiect tot timpul. În mod obişnuit cu un zâmbet şi un mulţumesc, chiar dacă îl întrerupi, îl potoleşti. Nu-l lăsa să-ţi distrugă lecţia cu pisălogiala lui.Disciplina. Fă lecţia atât de interesantă în conţinut şi atât de favorabilă unei atitudini respectoase, încât lipsa de disciplină să fie ţinută la nivel minim. Dacă un elev continuă să fie o problemă, încearcă să-i dai o responsabilitate în clasă. Vizitează-l acasă şi încearcă să afli cât mai multe despre mediul lui. Poate i se dă prea puţină atenţie acasă şi încearcă s-o câştige în clasă. Încearcă să te rogi pentru elevii problemă.Menţine planul lecţiei flexibil. Ceea ce trebuie să urmăreşti este ca elevul să înţeleagă şi să ia o hotărâre bună. Lecţia ar trebui planificată suficient de flexibil pentru ca să poată fi făcute modificări în procedură, dacă este necesar.

26

Page 27: Predarea cu succes

Capitolul 8

Utilizează metode de stimulare senzorială

Metode de predare prin stimulare senzorială

„ Ei n-am să uit lecţia aceasta niciodată!”Ce învăţător nu ar fi impresionat s audă asemenea expresii de la elevii săi! Dar când le aude poate fi sigur că a utilizat metode eficace de predare. Există două modalităţi prin care individul învaţă. Prin senzaţii – adică el vede, aude, miroase, simte sau gustă – îşi utilizează simţurile.Prin autoexprimare – el gândeşte, vorbeşte sau acţionează. În marea majoritate a cazurilor, desigur, elevii învaţă prin combinarea celor două modalităţi.Metode de predare prin stimulare senzorială – prin care învăţătorul captează atenţia, menţine interesul, creează dorinţa şi inspiră la acţiune, apelând la simţuri, în special la văz şi auz. Acest capitol va fi dedicat analizării metodelor de stimulare senzorială.Metode de predare prin activizare – prin care învaţă participând, gândind, vorbind sau acţionând. Aceste metode de activizare vor fi aprofundate în cap. viitor.Isus a folosit atât metode de stimulare senzorială cât şi metode de activizare, după cum vom vedea.Utilizarea eficace a oricărei metode de predare trebuie să aplice cele trei trepte ale instruiri. Acestea sunt: -pregăteşte lecţia cu un scop în minte.

-prezintă lecţia în aşa fel încât să atingi scopul.- evaluează dacă scopul a fost atins.

Pentru a fi eficace, învăţătorul trebuie să folosească toate aceste trei metode. Nu este suficient să-i spui ceva elevului. Noi învăţăm din ceea ce ni se spune, ni se arată şi din ceea ce facem noi înşine. Primele două constituie învăţarea prin stimularea senzorială. În mintea noastră se imprimă ce trebuie şi de ce trebuie să facem acel lucru. Cel de-al treilea pas, acela al aplicării practice, constituie învăţarea prin acţiune, prin exersare. Învăţătorul are responsabilitatea de a-l conduce pe elev într-un studiu prin care să ajungă să-i fie plăcut lui Dumnezeu, să fie un lucrător care să nu trebuiască să se ruşineze. Elevul trebuie să se perfecţioneze singur. Învăţătorul nu o poate face în locul lui.

Sugestii pentru utilizarea mijloacelor audiovizuale

Orice imagine combinată cu cuvinte, cum ar fi un film sonor sau diafilme şi diapozitive însoţite de înregistrări sonore, este clasificată drept materiale audiovizuale. Primul pas în utilizarea materialului audiovizual este să hotărăşti dacă materialul va ajuta la îndeplinirea scopului pe care învăţătorul îl are în vedere. Al doilea pas trebuie să fie asigurarea că metoda folosită este superioară oricărui alteia. Dacă nu este, atunci nu trebuie să fie folosită, indiferent cât de interesantă sau atrăgătoare ar fi. Mesajul ilustrat şi înregistrarea are, probabil menirea de a conduce la discuţii. Discuţia trebuie pregătită şi condusă astfel încât să se conformeze ilustrat şi înregistrat. Explică grupului pe scurt ce vor auzi şi vedea, înainte de a folosi materialul audiovizual. Poţi să le dai şi teme legate de audiţie. Apoi lămureşte-i de ce este folosit acest mesaj anume. Grupul trebuie să fie pregătit dacă vrei ca metoda să fie eficace.

Cu Biblia în mânăCe înseamnă aceasta. Expresia se referă la faptul că învăţătorul trebuie să aibă Biblia în mână. Şcoala Duminicală este o şcoală biblică, Biblia este manualul, iar învăţătorul trebuie să predea din ea. Învăţătorul cu Biblia în mână îl învaţă pe elev să recunoască şi să respecte, că creadă şi să asculte de Cuvântul lui Dumnezeu.

27

Page 28: Predarea cu succes

Cum s-o foloseşti. Utilizeaz-o pentru a citi din ea. Textul lecţiei citit din Biblie este mult mai eficace decât cel recitat din memorie sau citit dintr-un manual.Foloseşte-ţi Biblia. Ţine-ţi planul de lecţie în ea, dacă trebuie. Ţine în ea povestirile, întrebările şi alte materiale. Învaţă cum să o ţii. Marchează-ţi paragrafele sau părţi decare ai nevoie la lecţie. Subliniază cuvinte sau anumiţi termeni. O Biblie bine subliniată este o Biblie bine folosită. Chiar când le predăm preşcolarilor cu biblia în mână ei vor înţelege semnificaţia acestui fapt, dacă învăţătorul le va spune:” Aceasta este Cartea lui Dumnezeu şi ne-a dat-o nouă. Eu vă voi spune o poveste din ea.”

Fotomontajul.Ce este el. Un panou fixat pe perete, care conţine materiale legate de lecţia biblică sau de tema capitolului respectiv. Acest panou are cea mai mare eficacitate când prezintă o povestire, un principiu sau o chemare la acţiune.Cum s-o foloseşti. Pregăteşte cu atenţie fotomontajul, pentru a prezenta o anumită temă, de obicei o lecţie sau a grupului de lecţii din care face ea parte. Foloseşte litere şi cifre mari colorate. Schimbă fotomontajul cât se poate de des.

TablaCe este ea. Un învăţător pus o tablă este egal doi învăţători. Tabla poate fi fixată pe perete sau poate fi mică , portabilă, uşor de fixat pe un scaun sau o masă.Cum o putem folosi. O putem folosi pentru a marca punctele esenţiale dintr-o lecţie sau discuţie. Scrie pe tablă destul de mare pentru a fi vizibil din orice parte a clasei. Asigură-te că ea poate fi văzută la fel de bine de toţi elevii. Adesea un cuvânt sau două, scrise în timpul unui curs sunt suficiente. Nu scrie prea mult pe tablă pentru a nu pierde interul elevilor. Învaţă să desenezi imagini simple, care să sublinieze adevărul din lecţie. Păstrează tabla curată, ordonată şi în stare bună.

TabelulCe este el. Este o tehnică de ilustrare a informaţiei într-o formă metodică. Este o metodo grafică de predare preţioasă în special datorită atracţiei vizuale pe care o exercită.Cum să-l utilizezi. Pregăteşte-ţi tabelul dinainte, pentru a le avea gata atunci când ai nevoie de ele. Sau expune unul înainte de începerea lecţiei, pentru a atrage atenţia elevilor. De obicei nu este înţelept să expui permanent un tabel. Foloseşte culori pentru a indica accentuarea sau variaţiile de subiecte. Desenul ar trebui să exprime atât de bine, încât doar câteva cuvinte de explicaţie să fie necesare. O idee ar fi să utilizezi tabelul în fâşii – schema de pe tabel este destul de mare şi poziţionat astfel încât să fie văzut de toată clasa. Ai grijă să nu stai în faţa tabelului când predai. Nu vorbi cu faţa la tabel. Utilizează un indicator şi vorbeşte cu faţa la clasă.

DioramaCe este ea. Este o scenă făcută într-o cutie deschisă. Cele mai detaliate pot fi pregătite adăugând mici figurine, iarbă şi obiecte.Cum s-o foloseşti. Învăţătorul ar trebui s-o facă dinainte şi s-o folosească în timpul orei. Diorame mici, făcute în cutii mici, cu tablouri pe fundal pot fi făcute şi de elevi acasă.

Expoziţia.Ce este ea. Este o colecţie de obiecte sau imagini utilizate pentru a ilustra un principiu sau pentru a prezenta informaţii. Expoziţia ar trebui să includă materiale realiste.

28

Page 29: Predarea cu succes

Cum s-o foloseşti. Expoziţia este o metodă deosebit de valoroasă pentru prezentarea informaţiei privitoare la obiceiuri din Biblie şi câmpuri de misiune. Expune lucrurile respective înainte de începerea orei, apoi referă-te la ele la momentul potrivit din timpul orei.

Diafilme şi diapozitiveCe sunt acestea. Există imagini colorate care pot fi proiectate pe un ecran, ilustrând aproape fiecare scenă şi incident descrise în Biblie.Cum să le utilizezi. Fă selectarea acestor materiale cu grijă, ţinând cont de scopul lecţiei. Vizionează filmul şi diapozitivele, aşa încât să nu fie nevoie să studiezi ecranul în timp ce îi vorbeşti clasei despre imaginile respective. Înainte ca filmul să fie proiectat, explică-le elevilor de ce li-l prezinţi. Stai în picioare lângă ecran şi foloseşte un indicator când explici imaginile, dacă este necesar.

FlanelografulCe este el. Este u panou acoperit cu flanelă, pe care se aplică figuri decupate dintr-o hârtie adezivă, pe măsură ce povestirea este istorisită sau când se desfăşoară faza de aplicare practică a lecţiei. Pentru că acest fel de prezentare implică acţiune, iar istorisirea se desfăşoară imagine după imagine, interesul elevilor este păstrat la un nivel înalt. De asemenea pentru că noi învăţăm mai ales prin ceea ce vedem, istorisirea sau lecţia se fixează mai bine în memorie.Cum să-l foloseşti. Imaginile care redau cadrul în care se desfăşoară acţiunea respectivă trebuie să fie adecvate povestirii; un decor exterior, un interior de casă, un templu, un palat , o închisoare. Când ai o aplicaţie intuitivă în care te foloseşti de flanelograf, nu mai ai nevoie de cadru. O imagine a subiectului studiat este fixată direct pe flanelograf. Fă exerciţii de utilizare a flanelografului înainte de a-l folosi la predare, pentru a ştii ce să faci şi ce să spui. Păstrează imaginile în ordine şi la îndemână. Succesul se bazează pe rapiditatea cu care faci să apară, ca prin farmec, o scenă sau o imagine sau pe panou, printr-o simplă atingere cu mâna. Ataşează imaginea rapid în timp ce vorbeşti. Vorbeşte cu faţa la clasă şi nu cu faţa la flanelograf. Asigură-te că fiecare elev te aude şi te vede. Dă-te la o parte după ce ai aşezat imaginea, pentru a nu o acoperi. Poţi solicita un elev să fixeze imaginile în timp ce tu vorbeşti.

PrelegereaCe este ea. Prelegerea este o explicaţie. Elevul participă doar ca ascultător. Toţi învăţătorii o folosesc chiar şi cei ce predau la preşcolari. De obicei considerăm prelegerea o metodă care trebuie folosită la clasele mari, mai ales la adulţi. Este rar folosită pe durata întregii lecţii, chiar şi când se predă la o clasă mai mare, ea este presărată cu întrebări, demonstraţii, utilizarea tablei sau altor materiale. Cristos a folosit adesea metoda prelegerii , de obicei în faţa mulţimilor. Aşa-numita „ Predică de pe munte” a fost o asemenea lecţie.Cum s-o folosim. Prelegerea este folosită pentru a explica tema unei lecţii, pentru a lega lecţia de cele dinainte şi de cele care urmează, pentru a interpreta pasajele dificile şi pentru a prezenta informaţii care altfel nu le sunt disponibile celor din grupul respectiv. O prelegere eficace trebuie să fie organizată. Când a fost întrebat un învăţător mai vârstnic a spus:” Le spun elevilor ce am de spus. Apoi le spun. Apoi le spun ce le-am spus. La urmă îi întreb dacă înţeleg.” Fii scurt. Cineva spunea odată: „Dacă nu găseşti ţiţei în 10 minute, încetează forarea.” Întrerupe predarea din când în când cu întrebări. Fii plăcut. Menţine-i pe elevi de partea ta când le vorbeşti. Asigură-te că eşti pregătit în mod adecvat. Asigură-te că fiecare elev te poate vedea şi auzi. Pretinde atenţie şi obţine-o. Dar ai grijă să o meriţi. Rămâi la subiect. Ai un scop deci ţine-te de el. Vorbeşte simplu. Foloseşte cuvinte pe care elevii tăi le pot înţelege. Vorbeşte destul de rar ca să te faci înţeles. O regulă bună este să vorbeşti pe jumătate atât de repede cum crezi că ar trebui s-o faci. Dar nu pierde atenţia elevilor înaintând prea încet. Fii atent la interesul elevilor tăi. Dacă detectezi dezinteres, schimbă ritmul, utilizează o ilustraţie.Citează exemple. Evaluează în timp ce predai lecţia. Întreabă: „ E clar?” sau „ A înţeles toată lumea?” Prelegerea să fie clară. Fii uman- simţul umorului, un zâmbet, vor ajutaŢine grupul într-o stare activă de gândire- dacă cel ce te ascultă nu gândeşte, el nu învaţă nimic.

29

Page 30: Predarea cu succes

Nu pierde noţiunea timpului- opreşte-te când timpul a trecut. Vorbeşte-i fiecăruia în parte –dă fiecăruia impresia că şi vorbeşti direct.Evită monotonia- un ton inexpresiv, manierele mereu repetate, utilizarea aceloraşi cuvinte sau termeni sunt elemente fatale pentru interesul elevului.Nu ezita să fii puţin dramatic din când în când.Prelegerea are câteva avantaje ca metodă de predare în cadrul şcolii duminicale:1.Fiindcă elevii nu pot fii constrânşi să-şi pregătească lecţia dinainte şi fiindcă puţini fac acest lucru elevii nu sunt pregătiţi să participe – de aceea metoda deşi nu este ideală este singura potrivită în multe clase.2. Învăţătorul cunoscând bine lecţia şi pe elevi poate să transmită informaţii, să facă apel la sentimentele şi voinţa lor, să le călăuzească gândirea şi să şi inspire în viaţa de fiecare zi.3. Timpul este limitat în cadrul orelor de şc. Duminicală, ier prelegerea poate acoperi mai mult din tematică şi poate utiliza mai bine puţinele minute disponibile.4. Nu toate clasele au posibilitatea de a-şi aşeza elevii în cerc sau alte feluri care să avantajeze participarea elevilor. Metoda prelegerii este adaptabilă la condiţiile clasei, poate fi folosită într-o perioadă mai lungă sau mai scurtă şi îl ajută pe învăţător să aibă control asupra clasei în condiţii care ar împiedica utilizarea cu succes a unei alte metode.

5. Unele clase în special cele de adulţi au un număr mare de elevi. Prelegerea poate fi pregătită şi prezentată unui grup mare mai bine decât oricare alt tip de lecţie.

6. În întregul sistem de predare al şcolii duminicale, personalitatea învăţătorului este un factor important în procesul de învăţare. De obicei învăţătorul are un caracter creştin atrăgător şi prin felul său de-a fi ţi determină pe elev să devină mai asemănător cu Isus. Mulţi din cei care au uitat lecţiile nu l-au uitat însă pe învăţător.

Următoarele sugestii pot fi utile:1. Captează atenţia, menţine interesul, creează dorinţă, inspiră acţiune. După cum s-a mai spus. Aceştia

sun t paşii consecutivi ai unui agent comercial bun, iar învăţătorul este şi el un astfel de agent. Ca o exemplificare reuşită a acestor paşi, citeşte Fapte 2:2-41

2. Atenţia clasei poate fi atrasă asupra temei lecţiei în multe moduri. Fii atent şi evită acele procedee care ar distrage mai degrabă atenţia decât ar atrage-o. Un învăţător predând o lecţie despre isprăvnicie unei clase numeroase de adulţi a început scoţându-ţi portofelul şi extrăgând din el o bancnotă nouă de un leu. Apoi a pus întrebarea :”Cunoaşteţi subiectul lecţiei de astăzi?” Apoi când a avut o lecţie cu tema Creşterea prin munca utilă, vremea fiind foarte caldă, el şi-a scos haina, şi-a suflecat mânecile cămăşii şi a spus; „Lecţia de astăzi este despre muncă.” Cum ora biblică nu constituie o activitate convenţională cum ar fi serviciul divin, această lipsă de convenţionalism este utilă în concentrarea atenţiei asupra lecţiei. Dar trebuie să fii foarte atent, să nu abuzezi de elementul neobişnuit, deoarece acesta poate deveni monoton prin abuz şi deci ineficace.

3. Pentru a menţine interesul clasei, învăţătorul le vorbeşte elevilor direct, îşi adaptează ritmul vorbirii la ideea pe care o exprimă, vorbeşte distinct şi clar. Aşa încât toţi să priceapă cu uşurinţă, foloseşte ilustraţii, expresii ale feţei şi gesturi în concordanţă cu ceea ce spune. Învăţătorul care a început lecţia despre isprăvnicie scoţând o bancnotă nouă de un leu din portofel şi a pus-o apoi întru-un vas pentru strângerea darurilor, care se afla în faţa lui, a folosit ulterior acea bancnotă spre a recapta atenţia elevilor. El a subliniat ideea că Dumnezeu îl binecuvintează pe cel care dă. Înainte de începerea orei, el a pus în vas o copie mărită a bacnotei. A menţionat bacnota pe care a pus-o iniţial în acel vas şi apoi pentru a arăta cum îl binecuvintează Dumnezeu pe cel care dă, a scos o bancnotă mărită. Unul din bărbaţii din clasă a menţionat câteva luni mai târziu că el a descoperit prin experienţă că este adevărat principiul că Dumnezeu îl binecuvintează pe cel care dă. El şi-a reamintit şi a trăit lecţia.

4. Pentru a crea dorinţă elevilor dea trăi învăţăturile biblice, învăţătorul foloseşte mărturiile personale ale unor personaje biblice, ale unor oameni din istorieşi alte ilustraţii. El are grijă ca scopul lecţiei să le fie mereu clar elevilor, aşa încât ei să ştie exact ce răspuns trebuie să dea. Persuasiunea este una dintre cele mai subtile calităţi ale prelegerii şi ea trebuie să fie dezvoltată dacă lectorul vrea să aibă rezultate. Învăţătorul care doreşte să folosească metoda prelegerii va face bine să studieze marile

30

Page 31: Predarea cu succes

discursuri ale istoriei, să-ţi impună să asiste la prelegerile altora, să studieze predici, să asculte apeluri la radio sau la televizor şi să-ţi dezvolte tehnica de a convinge.

5. După ce arată cu precizie ce este de făcut, învăţătorul va îndemna la acţiune imediată. Într-o lecţie despre dăruire, spre exemplu elevii credincioşi au fost îndemnaţi să încerce să dea zeciuială o perioadă de timp, începând chiar din aceea zi. Cei care încă nu erau credincioşi au fost îndemnaţi să facă la fel ca macedonienii, care s-au pe sine lui Dumnezeu. Uneori lectorul sugerează o lucrare specifică pe care un elev sau clasa întreagă să o facă în cursul săptămânii. Sugestia trebuie să fie întotdeauna specifică, indicând exact ce are elevul de făcut.

6. Timpul este un element de importanţă vitală pentru succesul prelegerii. Învăţătorul începe lecţia fără ezitări, urmând un plan clar şi uşor de ţinut minte, pe care el l-a făcut cu grijă dinainte şi se îndreaptă fără să pară c-o face, spre un obiectiv specific. El trebuie să încheie prelegerea la timp.

7. Lectorul îşi foloseşte notiţele pentru a se menţine pe firul temei şi pentru a nu irosi timp. Uneori planul este scris pe tablă, pentru ca elevii să vadă cum se desfăşoară prelegerea.

8. Învăţătorul eficace foloseşte cuvinte simple şi propoziţii simple, care să le fie accesibile tuturor elevilor.

9. Ureche este mai înceată decât ochiul. De aceea, lectorul are grijă să vorbească rar şi clar, să repete pentru a sublinia şi să rezume la numite intervale. Cei care fac reclame comerciale folosesc repetiţia. Asemenea slogane au ajutat la formare marilor industrii. Metoda nu este nouă. Isus a folosit-o. Explicaţia Sa privitoare la împărăţia cerurilor din Matei 13:24-51, este un exemplu elocvent. Când a terminat El i-a întrebat: „ Aţi înţeles voi toate aceste lucruri?” Ei au răspuns : „Da.”

10. Lectorul stabileşte tempoul lecţiei, ştiind că interesul se pierde când el vorbeşte prea rar şi este nimicit când vorbeşte prea repede.

Rezumat:Etapa pregătirii: care constă din concentrarea atenţiei fiecărui elev asupra subiectului, urmată apoi de o explicaţie în care se indică despre ce tratează lecţia şi de ce este ea importantă.Etapa prezentării, care constă din transmiterea informaţiei, cu puncte cheie uşor de înţeles, într-o înşiruire logică.Etapa aplicării, în care se face fixarea lecţiei, folosind exemple din viaţă pentru a pune la lucru gândirea elevilor. Această etapă e lecţiei nu trebuie să fie separată de celălalte, ci trebuie să fie ţesută în lecţie pe măsură ce aceasta evoluează.Etapa testării: care constă din întrebări ocazionale adecvate, la care se va răspunde fie cu voce tare, fie în gând, fiecare elev făcându-şi o autoverificare.Rezumarea punctelor cheie, concluziile, ideea de bază a lecţiei, toate acestea trebuie să fie formulate cât mai simplu posibil, la intervale strategice şi la încheiere.Tema are menirea de a stimula la acţiune, ca rezultat al acestei lecţii şi ca pregătire pentru următoarea.

Harta şi globulCe sunt ele. Hărţile se folosesc în şcolile publice încă din clasele mici. Ele sunt întotdeauna interesante. Varietatea este atât de mare, încât există o hartă specială a fiecărei ere şi a multor evenimente. Dacă nu ai la dispoziţie le poţi desena tu însuţi sau elevii tăi, învăţând multe în procesul producerii lor. Globul pământesc este util ca material didiactic mai ales pentru discuţii orientate asupra activităţilor misionare.Cum se folosesc .Este important ca harta să fie destul de mare pentru ca toţi s-o poată vedea, să fie expusă la vedere, şi învăţătorul să folosească un indicator, pentru ca să poată sta deoparte şi să vorbească cu faţa spre clasă şi spre hartă. Harta poate fi folosită şi pentru captarea atenţiei la începutul orei sau în timpul ei. O hartă mare sub formă de schiţă este mai uşor de urmărit decât una mică şi colorată.

Lecţia intuitivă.Ce este aceasta. Aproape orice de la un simplu ac până la un instrument muzical poate fi folosit ca material didiactic pentru o lecţie intuitivă. Cele mai bune lecţii intuitive sunt cele născocite de învăţător sau de învăţător şi de elevi. Isus a folosit lecţii de acest fel, cum ar aşezarea unui copil în mijloc, în timp ce El predica.

31

Page 32: Predarea cu succes

Cum s-o pregăteşti. Pregăteşte-te dinainte. Asigură-te că ai obiectul la îndemână. Referirea spontană la un obiect este eficace uneori. De exemplu un învăţător poate păşi la fereastră şi să spună că fereastra trebuie să fie transparentă şi curată pentru a lăsa strălucirea soarelui să pătrundă înăuntru, întocmai cum viaţa creştinului trebuie să fie curată pentru a lăsa dragostea lui Dumnezeu să pătrundă în ea. Sau obiectul poate fi pus la vedere pentru a stârni curiozitatea înainte de a fi folosit, cum ar fi un zmeu, aşezat la vedere în faţa clasei şi folosit pentru a ilustra ideea că noi trebuie să fim susţinuţi şi călăuziţi de o putere mai mare decât a noastră dacă vrem să reuşim. După ce obiectul a fost folosit , dacă nu mai ai un motiv special pentru a-l lăsa la vedere îndepărtează-l din faţa elevilor pentru ca ei să nu se mai gândească la el şi să piardă restul lecţiei. Predarea unor lecţii intuitive cu ajutorul unor astfel de obiecte didactice, la fel ca oricare altă modalitate de predare, poate deveni ineficace prin utilizare abuzivă.

RetroproiectorulCe este acesta. Un retroproiector poate aduce mari beneficii lucrării de predare din Biserică. Aparatul poate fi manevrat din faţa unei săli total iluminate. Orice învăţător şi chiar elevii pot desena imagini pe materiale transparente , pentru a fi utilizate la lecţie.Cum să-l foloseşti. Utilizări sugerate pentru activităţi de învăţare în clasă:

Marchează diferite locuri pe o hartă biblică schematică.Împarte clasa în grupuri, proiectează exerciţii ce pot fi văzute de toţi din orice unghi al clasei.Plasează o întrebare sau un cuvânt cheie pe ecran, spre a fi văzut în timpul premergător lecţiei.Ilustrează naraţiunile biblice pentru recunoaşterea şi pentru obţinerea unor sugestii.Proiectează desene animate pentru ilustrarea unei idei a lecţiei. Fă-ţi singur imaginile pe foiţe transparente.Creează-i propriile desene pe hârtie obişnuită.Trece-le pe foiţe transparentă utilizând cariocaAdaugă culoare pentru a obţine efect vizual

În timpul unei prezentări poate doreşti să acoperi părţi din foiţa transparentă. Aceasta va ajuta la crearea suspansului şi la creşterea eficacităţii, atenţia clasei fiind concentrată în mod deosebit

Cutia cu vizorCe este aceasta. Imagini mici tăiate din cărţi şi ziare sau obiecte minuscule făcute din sârmă, plastic sau alte materiale pot fi folosite pentru crearea unei scene miniaturale la capătul unei cutii de pantofi. Scena este potrivită printr-o deschidere mică la capătul opus. Hârtie creponată, de culori diferite şi un mic bec electric por fi folosite pentru a ilumina scena în mod atrăgător.Cum s-o foloseşti. Pentru copii mici foloseşte cutia cu vizor înainte de lecţie sau pentru a ilustra cadrul povestirii lecţiei. Clasele mai mari pot să confecţioneze aceste cutii.

TabloulCe este acesta. Un tablou ţinut în mână sau aşezat pe perete constituie una din metodele cel mai vechi de a-i ajuta pe elevi să înveţe prin stimulare senzorială. De exemplu un învăţător al unor copii mici de grădiniţă le-a arătat acestora un tablou cu o fetiţă care cânta fericită. „ Doamne , dar această fetiţă arată aşa fericită!” a exclamat învăţătorul. Ce face ea? Cântă desigur. Mă întreb ce cântec o poate face să pară aşa fericită? În timp ce copii cântă apoi cântecul ales de ei, zâmbesc şi reflectă expresia fetiţei din tablou. În mod similar pot fi utilizate tablourile atunci când se istoriseşte o povestire biblică.Cum îl folosim. Selecţionează tablouri potrivite grupului de vârstă- imagini simple cu figuri mari pentru copii mici , mai complicate pentru cei mai mari.Caută un tablou cu acţiune, care să fie destul de mare pentru a fi văzut de fiecare elev atunci când îl prezinţi.Asigură-te că elevii şi în special copii, pricep că tabloul respectiv este doar concepţia artistului.Uneori într-o clasă de copii, elevii pot da un titlu unui tablou, îl pot dramatiza sau pot arăta ce el spune lor tabloul respectiv.

Marionete

32

Page 33: Predarea cu succes

Ce sunt acestea. Păpuşi folosite pentru a spune o poveste. Ele pot fi alese să reprezinte oameni reali. Sau animale şi obiecte pot fi personalizate pentru a transmite informaţia. Marionetele pot fi făcute din pungi de hârtie, ceşti de plastic, hârtie de construcţie, şosete, ace cu gămălie şi o serie de alte lucruri.Cum să le foloseşti Copiilor le place să-ţi facă singuri marionetele. Acesta poate fi un tip de lucru manual. Marionetele trebuie să fie destul de realiste pentru a fi credibile, destul de mari pentru a fi văzute şi destul de animate pentru a fi interesante. Foloseşte-le pentru a prezenta sau recapitula informaţia, pentru a-i disciplina pe elevi, pentru a-i învăţa un cântec sau pentru aplicaţii.

LecturaCe este aceasta. Când învăţătorul îi determină pe elevi să citească ceea ce se spune despre subiect, el utilizează una dintre cele mai eficace metode de învăţare prin stimulare senzorială.Cum s-o foloseşti. Fiecărui elev i se poate da un anumit pasaj de citit şi i se poate cere să-l prezinte săptămâna viitoare.Toţi elevii pot fi cuprinşi într-un program de lectură biblică zilnică. Pasajele trebuie selecţionate spre a servi lecţiei din duminica următoare. Planul de verificare a evoluţiei elevului încurajează lectura pentru pregătirea lecţiei. Utilizând acest plan, elevul se autoevaluează prin marcarea a şase puncte pe un cartonaş care-i poartă numele. Cele şase puncte sunt: prezenţa, punctualitatea, dacă şi-a adus biblia, dacă a dăruit ceva la biserică, dacă participă la serviciul de închinăciune şi un procentaj deosebit de mare pentru pregătirea lecţiei.În clasă elevul poate fi îndrumat să înveţe un verset sau un pasaj, să găsească un indiciu anume, o afirmaţie sau un răspuns la o întrebare. Lectura în cor şi teatrul citit sunt practicate de multe clase.Află ce se găseşte în bibliotecă referitor la subiectul respectiv şi recomandă-le elevilor tăi să citească lucrarea aceea.

Pick-upul şi magnetofonulCe sunt acestea. Un disc sau o bandă pot fi folosite pentru a spune poveşti biblice, pentru a învăţa cântece, pentru a relata întâmplări reale din diverse câmpuri de misiune sau şi ţările biblice, pentru a reda remarci, afirmaţii sau cântece ala elevilor înregistrate pe bandă şi prin multe alte scopuri care necesită efecte sonore.Cum să le foloseşti. Familiarizează-te cu discul sau cu banda pe care le foloseşti. Revizuieşte-le cu grijă, ascultându-le de câteva ori. Pregăteşte-le să fie gata de utilizare aşa încât nici o întârzâiere să nu scadă interesul copiilor. Ca şi în cazul celorlalte metode, asigură-te că este cea mai bună pentru scopul lecţiei şi că utilizarea ei va contribui direct la atingerea acelui scop.

Povestirea ilustrativă.Ce este aceasta. Fiecărui îi plac poveştile- în special copiilor. Ele pot constitui o formă de redare a unui incident sau a unei experienţe, ca mijloc de realizare a scopului lecţiei. Dacă este povestită în mod adecvat, ea dă viaţă lecţiei, trezeşte emoţii şi călăuzeşte voinţa.Isus a făcut uz de metoda povestirii. Mai mult de cinzeci din povestirile Sale sunt redate din Biblie. Cam jumătate din ele sunt scurte, cum este aceasta:” o cetate aşezată pe un munte nu poate fi ascunsă.” Celelalte sunt mai lungi, cum este de exemplu, pilda bunului samaritean şi cea a fiului risipitor. Un bun învăţător trebuie să stăpânească bine arta povestirii.Cum să o foloseşti. Aminteşte-ţi că povestirea este o artă de predare. Utilizeaz-o cu un scop. Fă-o să te ajute să îndeplineşti scopul lecţiei. Spune-o nu o citi. Povestirea trebuie să aibă o lungime potrivită. Pentru cei mici 2-5 minute; clasele I-II 5-7 minute; clasele III-IV 8-10 minute; clasele V-VI şi mai mari 10-12 minute.Foloseşte cuvintele familiare ascultătorului. Foloseşte povestiri adecvate grupei respective de vârstă: pentru cei mici- multă acţiune, însoţită de jocul cu degetele, gesturi; pentru începători- poveşti despre copilaşi, părinţi, fraţi, surori, cămin, şcoala duminicală, joacă; pentru cei din şcoala elementară, grupa mică- povestiri care încorporează acţiune şi culoare; pentru cei din grupa mijlocie şi mare- poveşti despre eroi biblici, misionari, aventuri; pentru adolescenţi- povestiri despre curaj, eforturi, aventură.Fă ca poveştile să fie pozitive, constructive şi să conţină cele mai înalte idealuri. Utilizează mai ales povestirile biblice. Asigură-te că elevul ştie ce este imaginar şi ce este real. Fereşte-te de a folosi exagerat metoda povestirii. Începe o poveste în aşa fel încât să captezi atenţia. „Un om avea un smochin…” ( Luca 13:6)- reţine modul cum Isus îşi începe povestirile. Prezintă evenimentele povestirii ca pe nişte scene, iar personajele ca pe nişte oameni reali. Fă-o să trăiască! Instruieşte-te în arta povestirii. Este una dintre cele

33

Page 34: Predarea cu succes

mai frumoase arte. Foloseşte inflexiunile vocii, expresii faciale şi gesturi. Alege-ţi cuvintele cum ar fi somnoros, încet, nemişcat sau repede, grăbeşte, aleargă, treaz sau viu.Povestirea trebuie să meargă gradat spre un punct culminant, prinţesa îl vede pe copilaşul Moise, cei trei tineri ies din cuptorul încins- acestea sunt situaţii culminante. Încheie povestirea în mod adecvat. O povestire bine aleasă dă învăţăminte prin experienţele personajelor ei. Nu trebuie să te mai reîntorci asupra ei şi să subliniezi cum poate fi aplicată. O scurtă enunţare rezumativă, legată de scopul, de obiectivul povestirii, este tot ceea ce-ţi trebuie. Pregăteşte-te cu grijă, aşa încât să nu laşi pe dinafară un incident esenţial Trebuie să ai în minte un plan al povestirii. O modalitate de a face acest lucru este să reţii ordinea în care succed incidentele sau personajele. Foloseşte dialogul, schimbându-ţi vocea pentru fiecare personaj, ilustrându-l pe unul înalt şi pe altul mai scund prin ridicare sau coborârea mâinii şi utilizând alte metode care-i vor părea naturale unui bun povestitor. Fă ca povestirea să fie convingătoare. Priveşte în zare, ca să-l vezi pe fiul risipitor apropiindu-se. Mimând această aşteptare, vei sugera nerăbdarea şi dragostea părintelui care este gata să-ţi îmbrăţişeze fiul. După ce Lecţia s-a terminat, revizuieşte mintal felul cum ai istorisit povestirea. Notează-ţi punctele bune şi pe cele slabe, pentru ca data viitoare să povesteşti mai bine.

Alte mijloace de predareExistă numeroase alte mijloace care îi ajută pe elevi să înveţe prin stimulare senzorială. Învăţătorul îşi poate folosi inventivitatea pentru a crea noi şi originale mijloace de predare.

34

Page 35: Predarea cu succes

Lecţia 9 Utilizează metode de activizare

Metode de câştigare a participării elevului

Când învăţăm să conducem un automobil, să cântăm la pian sau să facem o prăjitură, putem auzi pe cineva spunându-ne cum se face sau putem citi cum se face. Putem vedea pe cineva făcând dar tot nu ştim. Trebuie s-o facem noi singuri. Cu cât o facem mai des, cu atât o facem mai bine. Practica duce la perfecţiune. Acest fel de învăţare este cunoscut sub numele de învăţare prin practică sau cum spun educatorii învăţare prin stimulare senzorială plus activizare. Aplicată predării în şcoala duminicală, metoda activizării constă în câştigarea participării elevilor la lecţie. În mintea copiilor, conştiente sau inconştient, există principiul: Foloseşte-mă sau mă pierzi!Isus a demonstrat faptul că activizarea este un factor esenţial al învăţării. Metoda Sa era: Ascultă apoi fă.Învăţătorul îl conduce pe elev înspre învăţare, determinându-l să participe activ la oră şi apoi să practice în viaţa zilnică principiile la procesul de învăţare. Când el nu participă el nu învaţă.Activitatea elevului poate consta din participarea la un joc cu versuri pentru cei mici, întrebări şi răspunsuri pentru copii ceva mai mari şi discuţii la grupurile adulte. Sau activitatea poate fi în mare măsură mintală, cum ar fi cugetarea asupra unei sugestii făcute de învăţător, rezolvarea unei probleme sau formularea unei concluzii generale. Clasa este cam cum ar fi un pom fructifer- unii elevi sunt copţi şi gata să înţeleagă ceea ce se predă, alţii sunt aproape copţi, în timp ce alţii sunt doar pe jumătate sau încă verzi de tot. Învăţătorul nu poate planifica lecţia pentru cei copţi sau pentru cei complet verzi, ci el trebuie să planifice astfel încât să-i angajeze pe toţi în procesul de învăţare a lecţiei. Acest lucru se poate realiza prin diverse mijloace pentru diferite grupe de vârstă. Învăţătorul îşi va da seama care sunt metodele cele mai eficace, după ce-şi studiază elevii şi după ce a încercat diferite metode.Participarea elevilor are un scop urmărit permanent de învăţător- şi anume să-i facă pe elevi să gândească. Este un mare păcat să-i dai elevului ceva de făcut doar ca să-i umpli timpul - făcând acest lucru iroseşti o şansă. Nu este suficient să ţii ocupate mâinile celor mici sau minţile celor mari. Trebuie să faci acest lucru cu un scop. Participarea elevilor trebuie să contribuie la realizarea scopului lecţiei. De ex. merită să-i pui pe copii de şc. Elementară să coloreze desene doar dacă activitatea ajută la realizarea unui scop bine definit. Angajarea minţilor adulte cu ajutorul unei ilustraţii interesante este pierdere de vreme dacă ilustraţia nu este legată direct de scopul lecţiei şi nu va ajuta la realizarea acelui scop. Când un copil reproduce în minte adevărul ce îi e predă, el învaţă. Dar nu învaţă până când nu participă la lecţie în acest mod.A revărsa pur şi simplu cunoştinţe asupra capetelor elevilor nu este predare, Învăţătorul care vorbeşte fără încetare, fără a declanşa o reacţie mintală din partea ascultătorului îşi iroseşte timpul propriu şi pe cel al elevilor săi. El nu ajunge nicăieri.Nici simpla memorare şi reproducere a cuvintelor învăţătorului ale manualului sau ale Bibliei nu înseamnă adevărata învăţare. Pentru cei din clasele elementare memorarea este recomandată.Uneori se spune că un copil a învăţat lecţia când a memorat-o şi o poate reproduce cuvânt cu cuvânt. Dacă acest lucru ar fi adevărat, educaţia ar fi un lucru foarte simplu. Dar nu este adevărat; când elevul recită doar, el nu participă la nivelul său cel mai productiv.Când înveţi din biblie este important să cunoşti şi să ţii minte cuvinte, dar este şi mai important să ţii mintea ideea lecţiei.

35

Page 36: Predarea cu succes

Elevul trebuie să fie încurajat să exprime adevărul lecţiei cu propriile sale cuvinte. Uneori gândurile sunt exprimate stângaci. Învăţătorul capabil va ierta incapacitatea elevului de a-şi exprima gândurile în mod acceptabil şi-l va ajuta să gândească mai exact, pentru a se putea exprima mai adecvat.Pe măsură ce elevul participă tot mai mult , el va putea să justifice ceea ce crede. El va descoperi adevărul, va căuta dovezi pentru ceea ce a descoperit, va da glas acestor dovezi şi astfel va deveni un credincios mai puternic decât cel care crede, dar nu ştie de ce, sau decât cel care nu poate explica de ce crede. Biblia ne învaţă că noi trebuie să descoperim singuri dacă aceste adevăruri sunt reale. Chiar şi cel mai tânăr elev va înţelege mai bine adevărul dacă vede o raţiune în el. Când caută alte dovezi elevul va întâlni noi cunoştinţe, întocmai cum un căţărător descoperă noi peisaje deschizându-se în jurul lui. Efortul învăţătorului de a stimula pe elev să caute dovezi în sprijinul unui adevăr care este predat devine eficace, când elevul participă comunicând clasei dovada pa care el a găsit-o. Pasul următor pe care-l face elevul activ constă din aplicarea cunoştinţelor dobândite. După ce mintea i-a fost stimulată prin prezentarea adevărului, după ce a căutat şi a găsit dovezi în sprijinul acelui adevăr, elevul aplică adevărul respectiv la propria viaţă. Elevul care descoperă utilitatea celor învăţate în lecţie devine de două ori mai interesat şi are rezultate mai bune în activitatea sa şcolară. Ceea ce era cunoaştere pasivă devine acum înţelepciune practică. Procesul de învăţare este complet când este atins acest stadiu. Această participare progresivă diferă, desigur cu vârsta. Activitatea mintală a copiilor se apropie de cea senzorială. Abilitatea lor de a gândi este limitată. Pe măsură ce avansează în vârstă şi în procesul de învăţare, ei încep să gândească. Apoi încep să aplice la propria lor viaţă ceea ce au gândit.Ca să rezumăm acest proces de participare, învăţătorul trebuie să facă următoarele:

1. Să-l ajute pe elev să înţeleagă clar scopul lecţiei.2. Să-l facă să exprime în propriile sale cuvinte sensul lecţiei aşa cum îl înţelege el.3. Să se străduiască să-l facă pe elev un investigator, care să găsească singur dacă o anume afirmaţie

este adevărată şi astfel să fie în stare să-şi justifice opiniile. Până când nu va afla adevărul el singur, nu-l va cunoaşte.

4. Să-l stimuleze pe elev să aplice la propria sa viaţă şi la circumstanţele sale proprii adevărul pe care l-au auzit, cercetat şi dovedit.

Participarea elevilor nu numai că îi ajută să înveţe, dar face o lecţie mai vie, mai interesantă, atât pentru învăţător cât şi pentru elevi. Când un elev nu participă el nu gândeşte. Când nu gândeşte, nu învaţă. Sarcina învăţătorului este să-l facă să înveţe. Pentru a face aceasta, el trebuie să-l facă pe elev să gândească. Pentru a-l face pe elev să gândească, el trebuie să-l determine să participe.Cum poate un învăţător să-l determine pe elev să participe? Metodele diferă pentru fiecare vârstă.. Un învăţător bun află care metode sunt cele mai eficace pentru grupul lui, prin studiu, prin observare, prin încercări şi erori. Învăţătorul de şc. Duminicală nu-i poate constrânge pe elevi să participe cum poate învăţătorul din şcoala publică. Dar orice învăţător din şcoala publică îşi poate spune că constrângerea este cea mia puţin eficace metodă. Doar când interesul elevului este stârnit în aşa măsură încât el participă de bunăvoie, procesul de învăţare devine eficace. Învăţătorul de şcoală duminicală trebuie să predea într-o atmosferă în care interesul elevilor a fost stârnit în cel mai înalt grad.. Sarcina sa este să-l cointereseze pe elev astfel încât acesta să participe la oră în mod voluntar şi din dorinţă personală.Cum poate fi elevul determinat să participe? Repet din nou metoda diferită pentru fiecare grup de vârstă. Dar nu fiecare metodă pentru un anumit grup de vârstă va fi eficace în fiecare clasă. Învăţătorul trebuie să descopere care metode sunt eficace şi să le folosească. Aceasta este o parte importantă a funcţiei învăţătorului. Învăţătorul atent va analiza şi elementele care stânjenesc interesul elevilor. Care învăţător nu s-a bucurat de un început de lecţie bun, captând atenţia elevilor, doar pentru a o pierde din cauza unei influenţe inevitabile. Ar merita să discutăm unele din aceste obstacole.1.Zgomotele care deranjează sunt foarte obişnuite la şcoala duminicală .Nu toate pot fi eliminate dar unele pot fi..2. Întreruperile din partea unor persoane din biserică sunt evitabile, exceptând cazurile de urgenţă.

3.Stinghereala elevului trebuie luată în considerare. Adesea o atitudine prietenoasă, nerigidă din partea învăţătorului va da naştere unui sentiment de confort psihic pentru elev. Aşezarea elevilor în cerc sau în jurul mesei poate ajuta la evitarea unui formalism rigid.4.Lipsa de confort fizic subminează interesul. Supraaglomerarea, slaba organizarea a clasei, lumina slabă, ventilaţia proastă, o clasă neatrăgătoare toate acestea fac dificilă stârnirea interesului elevilor. Prea

36

Page 37: Predarea cu succes

cald, prea rece, duşumele goale, pereţi goi, perdele uzate, scaune rupte – sunt indicii ale neglijenţei, ale dezinteresului şi se întâlnesc mult prea des în şc. Duminicală.

TemaCe este ea. Metoda temei de casă constă îi a cere unui elev să se pregătească dinainte pentru a participa la lecţie. Metoda este foarte bună pentru adolescenţi şi adulţi, dar poate fi folosită şi la clasele elementare.Cum s-o foloseşti. Planifică temele cu mult înainte. Asigură-te că eforturile elevului vor contribui la realizarea scopului lecţiei.Stârneşte interesul înainte de a da tema. Învăţătorul poate spune „ Duminica viitoare vom studia despre darurile băneşti pentru lucrarea lui Dumnezeu. La ce întrebări aţi dori să primiţi răspuns cu privire la darul cu bani.” Pentru ai ajuta pe elevi, învăţătorul poate scrie fiecare întrebare pe o bucată de hârtie, înşirând versetele din Scriptură pe care elevul trebuie să le citească pentru a găsi răspunsul. Defineşte cu grijă ceea ce trebuie făcut, asigură-te că elevul ştie ce aştepţi de la el.Evită să-l pui pe elev într-o situaţie neplăcută, insistând să accepte o temă. El poate avea un motiv serios s-o refuze. Pentru a evita o astfel de situaţie este bine să te gândeşti la un anumit elev când planifici o temă. Nu fă tema prea simplă sau prea complicată. Există multe tipuri de teme posibile, cum ar fi definirea cuvintelor din Scriptură, găsirea unui răspuns la o întrebare, aducerea unor obiecte sau tablouri la oră, scriere unei scrisori, un interviu luat cuiva, adunarea de date, sondarea unora într-o anumită problemă sau executarea unui experiment.Nu uita să verifici temele.Arară-ţi aprecierea sinceră pentru temele duse la bun sfârşit.

Discuţii în grupuri.Ce sunt acestea. Sunt discuţii în grupuri mici de trei până la şase oameni, o perioadă scurtă de timp, despre o problemă care le este indicată de învăţător. Membrii grupului respectiv ajung la o concluzie care apoi este prezentată clasei întregi. Această metodă este utilă la tineret şi la adulţi.Cum s-o foloseşti. De obicei se cere unui asemenea grup să discute un aspect al unui subiect general. Fiecare elev trebuie să ştie exact ce trebuie să facă. O limită nu mai lungă de 10 minute se stabileşte şi se respectă.Fiecare grup trebuie să aibă timp suficient să raporteze. Exprimă-ţi aprecierea pentru munca făcută.Subiectul acestor conversaţii trebuie să ajute la atingerea scopului lecţiei.

Tabelul de verificare.Ce este el. Este un chestionar la care răspunzi bifând răspunsurile la întrebări. Cum să-l foloseşti. Pregăteşte-l dinainte. Trebuie să multiplicat aşa încât fiecare elev să aibă unul. Dacă este necesar tabelul poate fi scris pe tablă, pentru ca grupul să lucreze la el împreună.Întrebările trebuie să fie orientate spre scopul lecţiei şi să se încadreze în limitele capacităţii intelectuale a grupului respectiv de vârstă.Explică cu grijă ce trebuie să facă elevii şi de ce.Asigură-te că fiecare are un creion, dacă se lucrează pe tabele individuale. Răspunsurile rămân confidenţiale ele putând fi aduse la cunoştinţa celorlalţi dacă ai anunţat dinainte acest lucru.

Colajul ţi montajul.Ce este acesta. Un montaj este o serie de imagini aranjate în ordine pentru a ilustra o temă. Marginile imaginilor se suprapun, nelăsând spaţii între ele.Cum să-l foloseşti. Elevii pot face colaje sau montaje pentru a ilustra aplicaţii ale materialului biblic. Dă-le elevilor materialele necesare pentru a le realiza.Programează timp suficient pentru ca elevii să pată realiza lucrarea şi apoi s-o explice. Aceasta este o metodă bună pentru începători şi chiar pentru elevii ai mari.

Conversaţia.

37

Page 38: Predarea cu succes

Ce este ea. Învăţătorul şi elevii vorbesc despre tema lecţiei într-o manieră conversaţională.Cum s-o foloseşti. Conversaţia este adesea folosită când li se predă copiilor. Conversaţia are loc în jurul mesei sau într-un centru de interes. Învăţătorul începe conversaţia folosind o întrebare pentru a stabili contactul. Spre exemplu, învăţătorul poate spune: „ Ce ai de în mâna Petrică?”De la o asemenea introducere simplă, învăţătorul trece la îndrumarea conversaţiei într-un mod care contribuie la realizarea scopului lecţiei. Conversaţia are loc sub formă de întrebări şi răspunsuri.Evită să predici sau să ţii o prelegere, dar încearcă să trezeşti interesul elevilor în aşa măsură încât ei să vrea să discute cu tine despre acel subiect.

Dezbaterea.Ce este ea. Participă două echipe- una face afirmaţii, cealaltă le neagă. Fiecare participând la dezbatere vorbeşte scurt. După ce toţi au vorbit, un membru din fiecare echipă are la dispoziţie câteva minute în care poate să combată afirmaţiile celeilalte echipe şi să le întărească pe cele ale echipei proprii.Cum s-o foloseşti Elevii pot fi împărţiţi dinainte în echipe, pentru a putea face investigaţii şi alte pregătiri. Nu folosi toată ora pentru dezbatere ci acordă timp la început pentru o scurtă explicaţie, iar la sfârşit pentru un comentariu din partea elevilor. Metoda dezbaterii este foarte adecvată pentru adolescenţi şi adulţi.

DiscuţiaCe este ea. Discuţia este unul dintre cele mai eficiente mijloace de a-l antrena pe elev în lecţie. Poate fi folosită în clase cu elevi mai mari şi adulţi. Unul dintre avantajele dominante este că duce la descoperirea şi clarificarea concepţiilor greşite. Discuţia este o modalitate eficace de a determina ce trebuie să ştie fiecare elev pentru a ajunge la înţelegerea deplină a unui subiect. De asemenea discuţia stimulează gândirea elevilor.Cum s-o foloseşti. Discuţia începe cel mai uşor când grupul este aşezat în jurul unei mese sau în cerc, învăţătorului fiind aşezat printre elevi, ca un membru al grupului.Încurajează pe fiecare elev să participe, Când o face, arată-i că fiecare comentariu al său este bine venit. Poţi face acest lucru cu un zâmbet, o înclinare ac capului ori un cuvânt de încurajare.Scopul discuţiei trebuie să fie clar tuturor, în special învăţătorului. Tot ceea ce spune trebuie să contribuie la realizarea scopului.Un procedeu bun în desfăşurarea a unei discuţii are următoarele şase etape: 1. sunt prezentate clar scopurile sau obiectivele. 2.se analizează problemele. 3. faptele sunt grupate şi studiate. 4. sunt analizate toate punctele pro şi contra. 5. se discută avantajele şi dezavantajele şi 6. se depun eforturi pentru a se ajunge la o concluzie.Evită discuţiile în contradictoriu. Sugerează verificarea sursei, dacă contradicţia se referă la informaţii faptice. Dacă problema constă în diferenţe de opinii sau interpretare, clarifică situaţia şi invită clasa să acorde consideraţie ambelor puncte de vedere.

Drama. Ce este ea. Drama poate să se întindă de la o pantomimă pe o temă biblică, într-o clasă de copii, până la scrierea şi producerea unei dramatizări pe tema unui adevăr biblic la o clasă de elevi mari. În ambele cazuri, elevul învaţă prin interpretarea unui rol.Cum s-o foloseşti. Ca în cazul oricărei alte metode de predare, dramatizarea trebuie să servească la realizarea scopului lecţiei.Istorisirile biblice sunt materialele de bază pentru dramatizare, deşi povestirile misionare, episoadele istorice, vieţile unor oameni cu suflet nobil din trecut şi prezent şi situaţiile problemă cu soluţiile lor, după cum au fost predate lecţiile, sunt toate materiale care pot fi folosite pentru dramatizare.Prezentarea trebuie să se menţină între limitele capacităţii de înţelegere şi de cele ale interesului participanţilor. Copiii joacă nesincer rolurile pe care experienţa lor nu-i ajută să şi le imagineze.Până şi copilaşii de 2-3 ani pot ilustra grija lui Dumnezeu pentru păsările zburătoare, pentru cai, vaci ,oi şi câini.De obicei, pentru ca o clasă de elevi mai mari să utilizeze dramtizarea cu succes, învăţătorul trebuie să fie foarte preocupat de această metodă. Teatrul citit poate fi folosit cu succes, de asemenea. Această

38

Page 39: Predarea cu succes

metodă de interpretare dramatică nu necesită costume sau decor, auditoriul furnizează toate detaliile în imaginaţia sa, în timp ce doi sau mai mulţi citesc pasajul

Exerciţiul de învăţare prin repetiţie. Ce este el. Este un mod de învăţare prin repetare continuă. El nu este o simplă memorare, deşi memorarea este o parte a acestui tip de învăţare. Nici o simplă învăţare mecanică sau după o regulă, ce este un proces de învăţare care duce la formarea unor deprinderi automate care pot fi utile. Un exerciţiu de memorare a cărţilor Bibliei în ordine duce la memorarea dar este de asemenea un mijloc de a-i ajuta pe elev să găsească îndată pasajul dorit din Biblie.Cum să-l foloseşti. Convinge-te că lecţia este la nivelul de înţelegere al elevilor. Exerciţiul de repetare trebuie să fie practicat o perioadă mai lungă de timp şi treptat intervalele dintre un exerciţiu şi cel următor trebuie să fie mărite.

Lucrul manual. Ce este el. Lucrul manual cuprinde lucrări creatoare făcute de elevi, cum ar fi desene făcute cu mâna liberă, coloratul, decupaje, figurine, planşa , afişe, picturi făcute cu degetele, modelarea lutului şi alte activităţi similare.Cum să îl foloseşti. Menţine lucrul manual în limitele capacităţii de înţelegere şi realizare a elevilor . Copii de 2-3 ani pot să facă lipituri simple şi să coloreze sub supraveghere. Cei de 4-5 ani pot face mai mult. Până pe la vârsta de 8-9 ani , lucrul manual este foarte util. Elevii mai mari port face planşe, afişe şi alte lucrări artistice. Atunci când lucrul manual este bine planificat pentru şcoala duminicală , el întăreşte lecţia şi le oferă copiilor o activitate plăcută. Copii sunt foarte sensibili la aprecieri. Învăţătorul ar trebui să fie generos în aprecieri. Fă în aşa fel încât lucrul manual să fie luat acasă pentru a putea fă văzut de părinţi. Dar este bine în acelaşi timp să faci din când în când o expoziţie cu lucrările copiilor, pentru a fi văzute de ceilalţi învăţători, de părinţi şi prieteni.

MuzicaCe este ea. Muzica poate fi folosită în predare într-o varietate de moduri. Cântecele pot fi folosite pentru sublinierea conceptelor şi faptelor biblice. Elevii mai mari pot scrie cuvinte noi, bazate pe mesaje biblice, pentru melodii deja existente.Cum s-o foloseşti. Alege cântece potrivite în ceea ce priveşte conţinutul textului şi dificultatea melodie pentru vârsta grupului şi scopul lecţiei. Foloseşte muzica pentru a crea stări sufleteşti, pentru a reda fapte sau pentru a aplica adevărul biblic,

Discuţie a unui grup . Ce este ea. Doi sau mai mulţi membri ai clasei, toţi deplin informaţi şi interesaţi de un anumit aspect al subiectului, discută subiectul în timp ce ceilalţi elevi ascultă.Cum s-o foloseşti. Acest gen de discuţie se aplică la adolescenţi şi adulţi. Subiectul ales ar trebui să aibă tot atâtea aspecte câţi membri are grupul celor aleşi să discute.Participanţi trebuie să facă muncă de cercetare, să aibă notiţe la îndemână şi să fie pregătiţi cum trebuie pentru a aduce la lumină toate învăţăturile celor aleşi să discute. Aşează grupul care urmează să poarte discuţia aşa încât să poată şi văzuţi şi auziţi de toată clasa.Atrage atenţia participanţilor la discuţie să nu discute numai între ei, că să prezinte materialul care le-a fost încredinţat.

Problema . Ce este ea. În matematică se începe cu probleme simple iar pe măsură ce avansăm în cunoştinţe, problemele se complică. În viaţa zilnică ni se cere să rezolvăm tot felul de probleme. Învăţăm rezolvându-le. În şcoala duminicală învăţătorul foloseşte tehnica rezolvării problemelor pentru ai ajuta pe elevi să înveţe în acelaşi mod. Cum s-o foloseşti. Problema r trebui descoperită de elev şi nu dată de învăţător. Orice problemă dată din învăţător ar trebui să fie reală, din viaţă.

39

Page 40: Predarea cu succes

Fi atent la situaţi problemă ivite în discuţiile în clasă. Foloseşte-le cerând o soluţie. Formulează întrebări care vor duce la o problemă de viaţă, vor trezi interesul, vor crea dorinţă de a rezolva problema şi vor stipula o gândire creatoare. Majoritatea problemelor care se ridică în cadrul studiului biblic vor fi rezolvate prin referiri la alte pasaje din Scriptură. Învaţă-i pe elevi cum să găsească aceste pasaje corelate, să le noteze şi să le aplice în procesul de soluţionare a problemelor.Există patru etape în rezolvarea oricărei probleme: 1 enumără clar problema, scriind-o şi reformulând-o până când poate fi înţeleasă foarte clar,2 adună toate informaţiile disponibile legate de problemă3, revizuieşte aceste informaţii, evaluează în ce măsură pot servi drept dovezi şi găseşte o soluţie 4, verifică soluţia ţinând cont de toate criteriile posibile, pentru a fi sigur că este fără cusur.

Lucrare practică

Ce este ea. Lucrarea practică este aplicarea în viaţă a scopului unei lecţii. Să presupunem că scopul unei lecţii est dezvoltarea dragostei pentru alţii. Un copil ar putea încerca să o ajute pe mama punându-ţi la loc jucăriile când nu se mai foloseşte de el. Cei mai mari ar putea să fugă după cumpărături, să măture zăpada, să tundă iarba.Cum s-o foloseşti. Majoritatea claselor au lucrări practice cum ar fi îngrijirea unui copil din orfelinat, susţinerea unui misionar, colectarea banilor pentru o clădire sau alt fond. Explică-le elevilor că lucrarea practică este rezultatul învăţăturilor Bibliei.Înainte de a începe o lucrare practică verifică împreună cu un grup de elevi toate obiecţiile posibile, pentru a avea siguranţa că este acceptată de toţi. Fă pe tablă un plan al lucrări practice, cu detalii ca; în ce constă lucrarea, cine va participa la ea, când va avea loc, unde şi de ce. Toate acestea trebuie să fie înţelese şi aprobate de fiecare elev.

Întrebare Ce este ea. O întrebare revelează cunoaşterea şi provoacă gândirea. Actul dea întreba implică o investigare. Învăţătorul trebuie să ştie să pună întrebări în aş fel încât să stimuleze şi să îndrume învăţarea. El trebui e de asemenea, să ştie cum să răspundă la întrebări într-un mod care îl va ajuta pe elev să înveţe. Dacă elevul nu gândeşte, nu învaţă. Isus a utilizat adesea metoda întrebărilor şi răspunsurile sale la întrebări sunt întotdeauna eficace, conducând în general la mai multă gândire şi adesea la acţiune.Cum s-o foloseşti. Foloseşte întrebările pentru următoarele scopuri:1. să îi ajuţi pe elevi să înţeleagă ce ştie şi ce trebuie să ştie2. să îi stârneşti curiozitatea, să îi stimulezi interesul şi să îl Ajuţi să îşi formeze un scop3. să îi orienteze atenţia elevului spre ceea ce este important şi să abaţi de la ceea ce nu este important4. să îl ajuţi pe elev să îşi exprime gândurile şi astfel să îi poţi îndruma gândirea5. să constaţi ce ştie elevul şi să decizi astfel ce trebuie să înveţe

Formulează dinainte întrebările şi răspunsurile lor corecte. Asigură-te că întrebările duc direct la realizarea lecţiei. Fii sigur că întrebarea este completă şi deplin înţeleasă. Răspunsurile trebuie să fie complete şi bine formulate, indicând faptul că elevul înţelege bine subiectul respectiv. Întrebările trebuie să creeze şi să menţină interesul întregii clase, nu doar al celor avansaţi dintre elevi sau a celor mai puţini avansaţi. Dă-le elevilor timp suficient pentru a răspunde. Dacă ei ezită, probabil că întrebarea ar trebui reformulată.Dacă doar o parte din răspuns este corectă, acceptă acea parte cu aprecierea cuvenită. Apoi treci la lămurirea restului răspunsului. Nu lăsa nici un dubiu în privinţa răspunsului corect.Încurajează-i pe elevi să-ţi pună întrebări. Uneori întrebarea unui elev poate fi lămuritoare .Există mai multe feluri de întrebări: 1. Faptice – În cântecul său către Elisabeta, Maria a dat câteva motive pentru care sufletul ei Ăl slăveşte pe Domnul. Care au fost acestea?2. De interpretare – Ce crezi că a vrut să spună Maria prin aceasta?3.De aplicare – Cum se aplică aceste motive la noi?4. De opţiune – Care din acest motive înseamnă cel mai mult pentru tine?

40

Page 41: Predarea cu succes

5. De gândire – De ce?

RecapitulareaCe este ea. Recapitularea este necesară pentru ca învăţătorul să-ţi poată evalua propria predare şi cunoştinţele elevilor săi. Ea mai are şi alte avantaje, cum ar fi acela că îl ajută pe elev să îşi cristalizeze idealurile, să îşi consolideze atitudinile, îi reînvie interesul, îi fixează lecţiile în memorie şi îl face să depună un efort în plus ca să înveţe.Cum s-o foloseşti. Metoda universal acceptată prin care elevii sun ajutaţi să recapituleze lecţia constă din întrebări puse în timpul desfăşurării lecţiei elevii pot participa la o recapitulare prin pregătirea unui rezumat la încheierea lecţiei, a unui grup de lecţii sau chiar a întregului curs.

Cum să selecţionezi metoda pe care să o utilizezi

Nici un învăţător să nu fie ca cel despre care un elev a spus: „ Eu ştiu exact cum v-a începe învăţătorul meu lecţia duminica viitoare sau lecţia de acum o lună, ce va spune despre ea şi cum o va sfârşi. Cum poţi fi interesat când un învăţător nici măcar nu încearcă să facă lecţia interesant?”Nici un învăţător nu va folosi toate aceste 36 de moduri de predare într-o singură lecţie, dar el trebuie să analizeze, să le cunoască şi să folosească în anumite ocazii. Iată câţiva factori care trebuie să fie luaţi în considerare atunci când sunt alese metodele care vor fi folosite într-o lecţie.

1. Ai dori să încerci? Învăţătorul trebuie să fie entuziasmat dacă doreşte ca elevul să devină entuziasmat.

2. Care este scopul lecţiei? Este această metodă cea mai bună pentru a îndeplini acest scop?3. Care este conţinutul lecţiei? Este o lecţie bazată pe o istorisire? Este o lecţie cu întrebări şi

răspunsuri? O lecţie în care pot fi utilizate tablouri? Lecţiile diferă şi aceste diferenţe fac ca o metodă să fie bună decât alta, pentru cazul respectiv.

4. Care dintre metode va da rezultate mai bune la elevii tăi? Vei introduce metode noi din când în când. În predare, vei descoperi care dintre metode la plac mai mult elevilor tăi. Scopul tău, în fond este să-i ajuţi pe elevi să înveţe. De aceea, gândeşte-te tot timpul la ei.

5. Ai ce-ţi trebuie pentru metoda la care te gândeşti n-are rost să hotărăşti că vei folosi un film, spre exemplu, dacă nu ai echipamentul necesar sau dacă sala de clasă nu se pretează la metoda respectivă.

6. Ce metodă ai folosit duminica trecută? Dar duminica anterioară? Dar mai înainte? Evită monotonia, folosind o varietate de metode, dar nu deveni un maniac în materie de metode, supunându-ţi clasa la ceva total diferit de fiecare dată.

7. ai timp să foloseşti metoda? Ora de clasă e limitată în timp. Foloseşte-o cât mai bine posibil. Nu pierde minute preţioase cu o metodă care ia mai mult timp decât este justificat. Tu ai din partea Lui Dumnezeu însărcinarea de a administra în mod chibzuit timpul de studiu biblic.

8. Îl va face pe elev dornic să cerceteze? Mentalitatea elevului trebuie să fie stimulată, stârnită până la interes pentru adevărul predat. Metoda pe care o foloseşti va stimula interesul elevului?

9. Este metoda adaptată la capacitatea şi preocupările elevilor? Tu cunoşti gradul de maturitate al elevilor tăi mai bine decât oricine. Le cunoşti capacitatea şi preocupările. Este metoda la care te gândeşti la nivelul preocupărilor lor.

Un model de lecţie

Subiectul lecţiei a fost Rugăciunea în viaţa creştinului, având ca temă secundară Puterea rugăciunii. A fost a 11 lecţie într-un trimestru în care a fost tratată tema generală Marile doctrine ale Bisericii.Clasa era formată din154 persoane, care se adunau într-o sală mică şi ocupau toate scaunele. Învăţătorul stătea cu spatele la un perete gol, pe care atârna o tablă. Un flanelograf se afla la dreapta învăţătorului şi nu ascundea tabla. Textul lecţiei includea 2 pasaje cunoscute din Matei6:5-8 şi 7:7-11; mai era adăugat textul din Iacov 5:1-16 iar ! Ioana 5:14 era versetul de aur. Scopul lecţiei era evident acesta: elevul va fi în stare să definească rugăciunea, s-o înţeleagă şi s-o folosească în mod eficace

Desfăşurarea lecţiei

41

Page 42: Predarea cu succes

1. Introducerea. Învăţătorul a stat în faţa clasei, a făcut o pauză de un moment şi a spus:” Să ne rugăm. Eu vă voi conduce într-o rugăciune scurtă. Apoi să rostim cu toţii împreună rugăciunea „ Tatăl nostru”, Dată ca model de rugăciune apostolilor de către Domnul Isus.

2. Punctele principale. Învăţătorul a explicat că lecţia face parte din tema generală Marile doctrine ale bisericii, a anunţat apoi tema lecţiei din ziua respectivă şi scopul ei. El a povestit apoi pe scurt despre un om , un diacon de la altă biserică, care i-a cerut o carte sau ale surse din care să înveţe cum să se roage. „ Hai să-l numim pe acest om Ion, a spus el deşi nu acesta este numele lui. În timp ce studiem lecţia de astăzi, haideţi să aflăm răspunsul la întrebarea acestui om, şi anume cum trebuie să ne rugăm.” Învăţătorul a prezentat apoi textul explicând cadrul lor şi legătura dintre ele. Apoi a spus: „ Acum vom citi textul. Citiţi-l individual. Apoi vom reveni şi vom revizui textul, găsind răspunsul la următoarele 5 întrebări.

Cine trebuie să se roage şi cui?De ce trebuie să ne rugăm?Când trebuie să ne rugăm?Unde trebuie să ne rugăm?Pentru ce trebuie să ne rugăm?

Oamenii au găsit răspunsul în text, l-au discutat pe fiecare şi au fost de acord cu învăţătura. Răspunsurile au fost scrise pe tablă pe măsură ce au fost găsite. Aceasta a ocupat aproximativ trei sferturi din timpul lecţiei.3 Aplicaţie. Învăţătorul a explicat că diaconul care l-a întrebat era un om foarte ocupat, care avea multe lucruri de făcut şi probabil de interferau cu trăirea lui creştină zilnică.” Puteţi numi câteva lucruri care sunt un obstacol în calea unei trăiri creştine consecvente? A întrebat el. Atunci oamenii au oferit răspunsuri. Când au spus munca sau banii, un semn al dolarului a fost plasat pe falnelograf. Curând învăţătorul a putut sublinia ideea următoare: „ Da, noi avem multe preocupări în viaţă. Noi avem nevoie de ajutor pentru a menţine credincioşi. Acel ajutor este rugăciunea.”El a prezentat clasei pe u om care aveau un magazin de aparate tehnice şi i-a cerut omului să explice diferenţa între un termometru şi un termostat. Omul le avea pe amândouă cu sine şi a explicat diferenţa. Învăţătorul i-a mulţumit şi a spus:” Poate că voi cunoaşteţi câţiva oameni termometru. Orice mică descurajare îi doboară. Li se îneacă corăbiile. Dar când le se întâmplă ceva pozitiv ei sunt în al nouălea cer. Soţiile lor nu ştiu niciodată la ce să se aştepte când vin ei acasă. Prietenii lor şi colegii nu se pot baza pe ei pentru că nu sunt niciodată aceiaşi. Iar în ce priveşte viaţa lor creştină, ei merg cu un picior pe şoseaua spre rai şi cu celălalt în şanţul care-i duce în iad. Sus şi jos, aici într-o duminică şi dispăruţi în următoarea, oameni pe care nu te poţi baza, oameni termometru.Ridicând în sus un termostat, el a vorbit apoi despre oameni termostat – aceia care se roagă cu credincioşie şi astfel permit unei puteri mai mari decât a lor înşile să le regleze vieţile; acei oameni care trăiesc după voia lui Dumnezeu şi nu după temperatura momentului, aşa cum fac oamenii termometru.Apoi ,învăţătorul a prezentat clasei un comis voiajor, care era membru al clasei, şi l-a întrebat:” Când eşti plecat de la biroul de bază şi apare o problemă, ce faci?” omul a spus: „I-au legătura cu biroul şi ei îmi spun ce să fac”. Învăţătorul atunci l-a asemănat pe creştin cu un ambasador al lui Dumnezeu, plecat de acasă şi care, ca şi comis-voiajorul, ţine legătura cu biroul de bază pentru a primi călăuzire, încurajare, tărie. Apoi a subliniat esenţialul, scriind pe tablă:„Când citim Biblia Dumnezeu ne vorbeşte. Când ne rugăm, noi vorbim cu Dumnezeu.” 4. Încheierea lecţiei. Învăţătorul a rezumat pe scurt ideile lecţiei, apoi a cerut ca mai mulţi elevi să se roage în rugăciuni scurte, de câte o propoziţie.Reţine materialele şi metodele folosite de acest învăţător.Materiale: biblia, tablă, flanelograf, termometru, termostat.Metode: Prelegerea, povestirea, lectura individuală, întrebare şi răspuns, discuţia, tabla, flanelograful, aplicaţia intuitivă şi demonstraţia.Reţine de asemenea că materialele şi metodele erau adecvate bărbaţilor. Altele ar fi fost folosite la o clasă compusă din copii, altele dacă elevii ar fi fost adolescenţi şi altele dacă grupul ar fi fost construit din femei şi nu din bărbaţi. Prezentarea învăţătorului a fost adresată direct celor din clasa lui – bărbaţilor.

42

Page 43: Predarea cu succes

Capitolul 10

Menţine ordinea în clasă

Tu te-ai pregătit bine. Acum fiecare elev din clasa ta vi dornic să înveţe. Toţi vor sta fermecaţi cât timp tu vei prezenta lecţia. Dacă aşa crezi, vei fi trezit la realitate foarte dur!Învăţătorii de la clasele de copii şi tineri vor întâmpina întotdeauna problema veche a disciplinei. În ciuda pregătirii tale foarte minuţioase, din când în când vei avea probleme disciplinare. Când apar probleme disciplinare nu este un motiv să te dai bătut. Dimpotrivă este o dovadă că ai elevi cu adevărat vii în clasă.Cuvântul disciplină are aceeaşi rădăcină ca şi cuvântul discipol. Disciplinarea ca şi formarea discipolilor este un proces de creştere. Disciplina este procesul prin care un individ este ajutat să înveţe cum să se autocontroleze. Când disciplinăm, noi stabilim graniţe în cadrul cărora copilul poate opera. Pe măsură ce se dezvoltă capacitatea elevului de a se controla, noi stabilim mai puţine graniţe pentru el, deoarece el este capabil să-şi creeze propriile sale limite. Învăţătorul are responsabilitatea de a impune limite de comportament în mod cinstit şi consecvent. Aşa încât elevul să poată învăţa ce este o comportate acceptabilă şi ce nu este.Disciplina a fost definită şi aplicată în multe moduri diferite. Unii învăţători o văd ca pedeapsă pentru faptele rele săvârşite; unii sunt răzbunători când administrează măsuri disciplinare. Totuşi ,noi vom examina disciplina din punct de vedere preventiv, pentru a vedea cum putem evita problemele, şi din punctul de vedere al remediilor, pentru a vedea cum îl putem îndrepta pe cel nedisciplinat.

Cauze ale problemelor disciplinare

Condiţii le fiziceCondiţiile fizice cauzează adesea probleme disciplinare. O sală prea caldă fie prea rece distrage atenţia elevilor. Adulţii devin somnoroşi iar copii se mişcă - şi mişcarea este sursa problemelor disciplinare.. Iluminarea – afectează comportarea elevilor. Dacă sala nu este suficient de luminată, elevii nu pot să vadă bine , iar dacă lumina din sală este prea puternică, deranjează ochii.Aspectul clasei afectează de asemenea comportamentul. O sală murdară, înghesuită, neatrăgătoare favorizează o comportate nerespectoasă şi agitată. Dar o sală atrăgătoare, ordonată favorizează un comportament adecvat.Zgomotul de afară afectează de asemenea comportarea elevilor, distrăgându-le atenţia. Odată ce atenţia elevilor a fost abătută de la activităţile clasei, este dificil pentru învăţător s-o recâştige.Mărimea mobilierului afectează comportarea elevilor. Copiii mici, care trebuie să şadă pe scaune care nu li se potrivesc, devin neastâmpăraţi, provocând întreruperi în procesul educativ. Oricine care nu stă comod va încerca să-şi găsească confortul fie într-un mod acceptabil, fie într-unul inacceptabil.

43

Page 44: Predarea cu succes

Climatul emoţionalUnele probleme disciplinare se produc din cauza climatului emoţional al clasei. Învăţătorul are în mare măsură responsabilitatea creării climatului emoţional. Verifică-te în următoarele domenii:1. Demonstrezi căldură şi dragoste în relaţiile tale cu fiecare elev?Elevii care se tem de tine sau cred că nu ţii la ei să creeze probleme disciplinare.2. Îţi cunoşti destul de bine fiecare elev pentru a vorbi cu el despre preocupările sale? Elevii rar creează

probleme disciplinare majore când ştiu că te interesează persoana lor.3. Aştepţi tu tot ce poate fi mai bun din partea elevilor tăi? Elevii în general răspund aşteptărilor

învăţătorului, fie că sunt pozitive, fie că sunt negative. Desigur, vei avea probleme comportamentale uneori, chiar dacă te aştepţi numai la bine. Dar este mai bine să fii luat prin surprindere ocazional cu comportare negativă, decât să ai doar ocazional surprize plăcute!

4. Stabileşti tu reguli rezonabile de comportare pentru elevii tăi? Spre ex. este nerezonabil să pretinzi ca preşcolarii să şadă o oră întreagă, dar este rezonabil să le pretinzi să nu se lovească unul de altul.

5. Impui tu anumite reguli ferm şi constant? Nimic nu-i încurcă pe elevi mai mult decât regulile impuse rigid pentru o persoană şi o situaţie şi neglijare în cazul altei persoane sau în altă situaţie.

6. Corectezi tu comportamentul elevilor cu fermitate dar cu dragoste, păstrând integritatea personală a elevului? Ridiculizarea şi punerea elevului într-o situaţie jenantă nu ar trebui să fie niciodată folosite de un învăţător creştin ca metode de disciplinare. Trebuie să ţii îndeajuns la elevi ca să-i disciplinezi, dar trebuie în acelaşi timp să ţii la ei îndeajuns ca s-o faci cu dragoste şi blândeţe. Tu deţii cheia climatului emoţional al clasei tale.

Căminul părintescUneori problemele disciplinare se produc din pricina situaţiilor de acasă. Unor copii nu le se cere niciodată să se comporte cuviincios acasă. În consecinţă ei nu doresc să se comporte corect nici în biserică. Altora nu li acordă acasă nici o atenţie. Deci, vor face tot ce pot pentru a atrage atenţia, pozitivă sau negativă. Tu nu poţi elimina situaţiile de acasă, dar poţi afla despre ele şi le poţi înţelege, pentru a face tot ce se poate pentru copiii implicaţi.Alte tipuri de situaţii familiale sunt doar temporare. Apariţia unui nou copil tulbură rutina unui preşcolar, lăsându-l cu nevoia de mai multă atenţie. Schimbările în rutina casei pot să-i afecteze comportamentul. Ştirile bune sau rele au efect asupra copiilor şi pot fi o sursă de comportare turbulentă pentru un timp.Singura cale prin care tu nu poţi compensa o situaţie familială sau poţi coopera cu ea este să ajungi să o cunoşti. Singura cale de a afla despre aceste situaţii este să facă vizite acasă, să faci cunoştinţă cu părinţii şi să lucrezi mâna în mână cu ei, pentru a ajuta copilul să înveţe să se autocontroleze.

Copilul însuşiUnele probleme comportamentale se produc din cauza naturii copilului însuşi. Elevii excepţional de inteligenţi şi cei foarte slabi tind să se plictisească în timpul activităţii din clasă. Pe de altă parte, cel foarte încet poate că nu este în stare să ţină pasul cu activităţile celorlalţi copii. În ambele cazuri copiii prezintă probleme de adaptare şi intensifică problemele disciplinare. Activităţile individuale şi atenţia individuală sunt probabil soluţiile pentru aceste cazuri.

Planificarea muncii educative

Probabil cauza cea mai răspândită a problemelor disciplinare din clasă este planificarea necorespunzătoare a muncii educative. S-a observat că unele probleme simple de conducere a clasei şi de administrare pot evita problemele disciplinare. Factorii următori pot să fie determinaţi pentru reuşita muncii tale educative.

1. Cât eşti de bine pregătit? Pregătirea temeinică este evident esenţială.2. Soseşti tu înaintea elevilor tăi? Acest lucru este important pentru a pregăti materialele şi pentru a

aranja sala după cum vrei tu. Fii gat a să le acorzi toată atenţia elevilor când sosesc.3. Ai câteva activităţi programate şi pregătite pentru cei care sosesc mia devreme decât ora obişnuită la

şcoala duminicală? Pregătiţi activităţi cu un scop bine determinat pe care să le ai la îndemână pentru cei care sosesc mai devreme.

4. Foloseşti o varietate de metode de predare?

44

Page 45: Predarea cu succes

5. Ai materialele aranjate la îndemână? Pauzele pe care le faci căutând materialele sau sortându-le distrag atenţia elevilor.

6. Prevezi tu în planul de lecţie schimbări de activităţi în timpul orei? Nu îi obliga pe copii să şadă prea mult timp o dată. Îi poţi obliga să şadă, dar nu-i poţi obliga să fie atenţi la lecţie.

7. Acorzi atenţie felului cum şed copiii? Câteodată vei constata că două persoane se comportă cât se poate de rău atunci când sunt aşezate alături. Poţi preveni această problemă înainte ca ea să se producă, separându-i pe cei doi.

Cum să corectezi comportamentul.

Orice măsuri preventive vei lua, ele vor împiedica apariţia unor probleme disciplinare; dar oricâte măsuri preventive ai lua, nu poţi elimina toate problemele disciplinare. Nu te lăsa luat prin surprindere de problemele de comportament. Fii gata să te ocupi de ele atunci când apar. Un plan ca cel ce urmează îţi vor fi de ajutor.

1. Decide dacă trebuie să acorzi atenţie comportării respective sau să o ignori. Dacă crezi că elevul vrea doar să-i acorzi atenţie şi poţi să ignori comportamentul lui fără a tulbura întreaga clasă, ignoră-l.

2. dacă trebuie să acorzi atenţie comportării, atunci concentrează-te asupra ei. Continuă să-l faci pe copil să înţeleagă că el este acceptat dar că atitudinea lui nu este. Spune ceea ce ai văzut. Lasă-l să-şi exprime acordul sau dezacordul.

3. Lămureşte-l pe elev de ce este pedepsit. Fă-l să recunoască fapta care urmează să fie pedepsită.4. Spune-i cum trebuie să se comporte. Fă din această situaţie un moment instructiv ca şi unul corectiv.5. Pedeapsa să fie o consecinţă naturală a actului de indisciplină. Dacă un copil foloseşte foarfeca în

mod nepotrivit, ia-o de la el. Nu trebuie să faci acest lucru într-o formă anume, dar trebuie să-l faci.Un plan ca acesta va avea efect în marea majoritate a cazurilor. Dacă ar fi să rezumăm activitatea de conducere a unei clase în trei cuvinte, acele cuvinte ar fi: Fermitate, Dreptate, Consecvenţă.Îndrumările din acest cap. te vor ajuta să-ţi conduci clasa bine – dar numai tu poţi aplica îndrumări în practică.

45

Page 46: Predarea cu succes

Capitolul 11

Evaluează-ţi elevii

Definirea evaluăriiCe este evaluarea? Este ea importantă? Cum o faci?Când evaluezi ceva, faci o apreciere înainte de a acţiona, cum ar fi să cântăreşti dacă este bine sau nu să serveşti prăjituri sau plăcintă ca desert. Sau poţi face avaluarea după cum ar fi apreciezi după desert dacă prăjitura sau plăcinta a fost bună.Învăţătorul de şcoală duminicală evaluează , apreciază, verifică şi se luptă constant să se perfecţioneze. Aceasta este una din modalităţile de a învăţa să predai mai eficace. Evaluarea este toto atât de necesară ca şi pregătirea temeinică sau predarea eficace. Între-adevăr, ea face parte şi din pregătirea temeinică şi din predarea eficace.Învăţătorul se întreabă:1. Cu privire la elevi. Au învăţat ceva? Care le-a fost reacţia? Au fost eii interesaţi? Au participat cu

entuziasm? Au pus eiîntrebări? Cresc ei spiritual?2. Cu privire le prezentarea lecţiei. A fost planul lecţiei bun? Au fost părţile planului echilibrat

proporţionate? Clas şi mediul creat au fost propice învăţării?3. În ceea ce mă priveşte. Am lucrat eu cum trebuie pentru această lecţie? Ce a rămas nefăcut? Ce am

făcut şi nu trebuia făcut?Învăţătorul care se perfecţionează evaluează.: Elevul, Lecţia, Pe Sine Însuşi. El face acest lucru conştient, rugându-se, luând notiţe, ţinând evidenţe, pentru a îndeplini o responsabilitate sacră.

O speranţă pioasă nu este suficientă.Hai să fimn realişti. Chiar în şcoala publică, cu frecvenţă obligatorie, cu teste şi examene, nu se răspunde uşor la la întrebările de evaluare. Desigur elevul poate învăţa un fapt. El poate învăţa cum să folosească faptul respectiv. Dar o face? Prea adeasa un învăţător speră cu piozitate şi probabil se roagă ca elevii să fi învăţat ceva. Când este întrebat dacă elevii săi progresează în apropierea de Dumnezeu, el răspunde: „ Nu ştiu, dar mă rog pentru ei.”Rugăciunea este bună, dar nu este suficientă. Învăţătorul trebuie să ştie dacă elevul creşte spiritual. Pentru a preda eficace, învăţătorul trebuie să evalueze elevul, cât învaţă, ce viaţă duce. EL trebuie să facă acest lucru din mai multe motive.1. Destinul etern depinde de educaţia lui creştină. Isus spunea după roadele lor îi veţi cunoaşte.2. Învăţătorul care ajută la educaţia creştină a elevului său trebuie să cunoască capacitatea de înţelegere

spirituală a elvului şi atitudinile lui, înainte de-ai evalua progresul.3. El trebuie să-i evalueze progresul cu scopul de a-l ajuta să înveţe ceea ce are nevoie să înveţe pentru

a creşte spiritual.4. Progresul său depinde de felul cum predă învăţătorul. De aceea, învăţătorul trebuie să ştie dacă

predarea sa este eficace, adică dacă pregătirea lui este adecvată şi dacă prezentarera lecţiei dă rezulatte.

46

Page 47: Predarea cu succes

5. Fiindcă progresul elevului trebuie să fie continuu, şi evaluarea învăţătorului trebuie să fie continuă. Întrebarea este cum evaluează învăţătorul progresul elevului în învăţătura creştină.

Învăţătorii sugerează multe metode de evaluare cum ar fi chestionarele, testele de stabilire a nivelului elevului, carnete de note, testul privind situaţiile de viaţă, teste de comportamnet, evaluări de atitudini. Toate sunt bune. Ele sunt descrise în cărţi de specialitate. Dar multe sunt nepracticate pentru şcoala duminicală. Totuşi, vom da câteva sugestii cu privire la metodele de avaluare.

Metodele care pot fi utilizate

Pentru copii

Dacă elevii sunt copii mici, părinţii pot ajuta evaluarea a ceea ce au învăţat, răspunzând la întrebărilşe învăţătorului.Unele întrebări ar putea fi:Este copilul dornic să vină la şcoala duminicală?Văă spune el vreodată ce a învăţat?Îşi aminteşte lecţia?Se pregăteşte el pentru şcoala duminicală fără să fie îmboldit?Aţi observat schimbări în vocabularul, atitudinea, comportarea sau preocupările lui, care ar reflecta înfluenţa şcolii duminicale?Le spune el partenerilor lui de joacă despre şcoal duminicală?Părinţii sunt obişnuiţi cu asemenea întrebări de la şcoala publică şi sunt de obicei dornici să răspundă. Întrebările pot fi trimise acasă cu copiii, cu răgămintea să le restituie duminica următoare. Sau mai bine fă din aceste întrebări subiectul de conversaţie atunci când la faci o vizită acasă.

Pentru adolescenţi şi adulţi

Dragi elevi, vă rog nu semnaţi acest test!Nu acesta este scopul. Scopul este de a ne ajuta pe toţi să evaluăm anual acesta ca şi creştini luaţi individual şi să mă ajuataţi, ca învăţător al vostru să palnific un program de predare pentru anul viitor, care să fie mai eficace pentru scopul lui Dumnezeu.Cele patru categorii de experienţe creştine înşiarate mai jos au fost selecţionate ca fiind reprezentative pentru autoevaluarea făcută pe scurt. Analizaţi-le pe fiecare în parte şi îndicaţi poziţia voastră printr-un x în rubrica corespunzotaore.Test pentru evaluarea progresului spiritual1. Prezenţa la serviciile divine

25 de puncte – prezenţă regulată15 puncte – prezenţă mai mult de jumătate de timp10 puncte – prezenţa mai puţin de jumăatate de timp

2. Viaţa de rugăciune personală

25 puncte – rugăciuni personale regulate tot anul15 puncte – rugăciuni personale mai mult de jumătate din timp10 puncte – rugăciuni personale mai puţin de jumătate din timp.

3. Lectura biblică25 puncte – Biblia citită regulat zilnic15 puncte – Biblia ictită mai mult de jumătate din timp10 ouncte – Biblia citită mai puţin de jumătate din timp

4 Dăruire şi muncă25 puncte – am dat şi am lucrat săptpmăânal pentru gloria lui dumnezeu15 puncte – am dat şi am lucrat mai mult de jumătate din timp

47

Page 48: Predarea cu succes

10 puncte – am dat şi am lucrat mai puţin de jumătate din timpStabileşte punctajul înainte de a da înapoi testul!

Încadrarea într-un tipar de comportamentUrmătoarea listă pentru analizarea participării active a elevilor la ore s-ar putea să ajute pe învăţător să ştie cum să trateze persoanele cărora le predă.

Elevul este sociabil: Îi încurajează pe alţii, aprobându-i din cap. Potoleşte discuţiile contradictorii. Este cald şi prietenos. Laudă ideile altora, este de acord şi acceptă contribuţiile altora.

Un inţioator: Sugerează teme de discuţie. Prezintă noi idei şi soluţii. Ţine grupul al subiect. Are grijă ca fiecare să aibă şansă de a participa.

Un lămuritor: Pune întrbări sau dezvoltă contrbuţiile altora,pentru a le clarifica grupului. Rezumă când este necesar.

O sursă de informaţie. Ajută grupul să-ţi atingă scopurile, oferindu-ţi propriile experienţe şi opinii. Oferă fapte şi alte informaţii când este necesar.

Un ascultător: serveşte ca scultător în timpul discuţiilor grupului. Arată interes prin expresia feţei. Menţine o atitudine participativă, deşi vorbeşte foarte puţin.

Un antagonist: Respinge ideile, dovedind lipsă de consideraţie. Se contrazice cu alţii pentru probleme mici. Blochează progresul, alunecând de la un subiect. Se ceartă cu grupul sau cu persoane individuale.Un dominator. Monopolizează discuţia, nedând altora nici o şansă să participe. Monopolizează discuţia, nedând altora nici o şansă să participe.

Un clovn. Întrrupe munca grupului, prostindu-se. Glumeşte, imită, atrage atenţia asupra sa, atalând o comportare neobişnuită.

Un linguşitor – încearcă să câştige favoarea şefului grupului sau a altor membri. Se autocritică sau se acuză pentru a câştiga sprijinul celorlalţi. Încearcă să câştige compătimirea celorlaţi în probleme personale.

Un dezertor – refuză să participe. Se izolează de grup. Este indiferent, cu unaer de superioritate, excesiv de politicos, visează, le şopteşte altora, alunecă de la subiect.

Cum să măsor creşterea elevilor mei0 – absent1 – elevul a fost prezent nimic altceva2 - elevul a părut interesat3 – elevul a răspuns la o întrebare4 – elevul a făcut un comentariu5 – elevul a pus o întrebare

Acest gen de evidenţă ar trebui să se facă imediat după ore. Nota 5 indică gradul cel mai înalt de participare. Elvul a părut interesat, a şi răspuns probabil la o întrebare şi a o oferit un comentariu, dar numărul în fiecare caz marchează gradul aparent de interes şi astfel, într-o anumită măsură gradul de învăţare.

Aminteşte-ţi scopul tău

48

Page 49: Predarea cu succes

Evaluarea pe care o faci progresului elevilor tăi hotărăşte dacă scopul tău s-a realizat. Acel scop este stabilit în Scripturi.1. Să recrutezi elevul pentru Cristos, conducându-l la o acceptare supusă a lui Isus ca Fiu al lui

Dumnezeu şi că Mântuitor şi Domn personal.2. Să păstrezi sau să instruieşti elevul convertit pentru a creşte spiritual .Dacă elevii tăi sunt la nivelul şcolii elementare, grupa mijlocie şi mare, examinează porgresul lor răspunzând la următoarel întrebări: Crede el în Cristos? Dacă da l-a acceptat?Poate el da dovezi în sprijinul afirmaţiei lui Cristos că EL este Dumnezeu?Poate el să explice care sunt cerinţele spirituale care trebuie să fie îndeplinite pentru a deveni creştin?Poate el să prezinte pe scurt planul de mântuire revelat de Dumnezeu de la Genesa la Apocalipsa?Poate el defini Biserica?Observând următoarele aspecte, poţi să determini dacă ai reuşit să atingi cel de-al doilea obiectiv şi anume acela de ajuta la creşterea elevului converti:Dacă participă regulat la orele de studiu biblic şi alte servicii al e bisericii, dacă aduce noi membri la oră şi la biserică, dacă dăruieşte regulat şi cu entuziasm, dacă participă la ore şi la activităţile bisericii în general, găsindu-ţi preocupările de bază în biserică. Are zilnic timp de părtăşie cu Dumnezeu – prin rugăciune şi lectură biblică, este în general admirat ca şi creştin acasă, la şcoală, la lucru şi la joacă.. Obiceiurile lui personale, conversaţia şi comportamentul sunt cele ale unui creştin. El dă dovadă că aplică adevărurile biblice pe care le-a învăţat în clasă. Scopul său, ţine minte este să-l îndrumi în creşterea lui. Observaţiile sugerate mai suus sunt superficiale, desigur, dar observând elevul astfel şi în alte moduri, poţi evalua progresul lui într-o măsură oarecare.

Greşeli care trebuie să fie evitate

Nu subestima importanţa evaluării – cei mai buni învăţători acordă mult timp revizuirii lecţiilor trecute, punând întrebări, testând în multe feluri măsura în care elevul a înţeles lecţia prezentă şi pe cea trecută.Nu interpreta greşit scopul evaluării învăţătorul nu face doar o verificare a progresului elcâevului, ci foloseşte metoda ca mijloc de instruire. Revizuirea lecţiei perfecţionează cunoştinţele elevului, confirmă aceste cunoştinţe şi le pregăteşte pentru utilizareNu subevalua – învăţătorul nu trebuie să tragă concluzii pripite, bazate pe informaţii nepotrivite. Fii minuţios. Analizează toate dovezile pe care le poţi obţineEvaluarea ăs fie continuă – învăţătorul revizuieşte, chestionează testează şine evidenţe consecvent, săptămână de săptămână, nu doar o dată pe trimestru.Nu considera evaluarea o povară. Elevul este tot atât de interesant ca şi învăţătorul. Metodele de apreciere a progresului îi interesează pe toţi. Ele sunt cele mai interesante mijloace de învăţare.Nu deveni dogmatic în cea ce priveşte informaţia sau metoda, Un învăţător care se bazează pe metode fixe de evaluare va da calificative greşite, pentru că elevii diferă, situaţiile diferă şi chiar acelaşi elev nu este niciodată la fel.

Capitolul 12Evaluează-ţi predarea

A fost o lecţie bună.

A fost o lecţie bună? Adică sunt eu absolut satisfăcut că am făcut tot ce puteam? Au învăţat elevii mei ceva? Poţi găsi răspuns la aceste întrebări. Ca învăţător în creştere, tu trebuie să găseşti răspunsul la

49

Page 50: Predarea cu succes

întrebare revizuindu-ţi predarea şi evaluând-o. Acest lucru poţi să-l faci cel mai bine ţinând un caiet de evidenţe şi obişnuindu-te şi îţi verifici fiecare lecţie predată. O revizuire a acestei liste săptămânale îţi va dovedi geşelile şi calea spre înbunătăţire. Lista de verificare poate avea aceleaşi puncte ca şi planul de lecţie pe care îl foloseşti tu, începând cu scopul şi terminând cu încheierea lecţiei.Evaluarea predării lecţieiRăspunde la următoarel întrebări pentru aţi evalua calitatea predării.

DataTema lecţieiTema trimestrială

1. Scopul lecţieiAm avut un scop clar în minte?L-am explicat elevilor?A fost clar înţeles tot timpul lecţiei?Cred eu că scopul a fost realizat?

2. Începutul lecţieiAm început la timp?A captat introducerea atenţia clasei?A fost întroducerea fidelă scopului lecţie?A fost potrivită?A plăcut elevilor?Ca metodă de începere a unei lecţii, aş putea spune că este cea mai bună pe care aş putut-o folosi?

3. Punctele principale ale studiului biblicA fost fiecare punct clar inteles?Au fost toti elevii interesaţi?Am introdus puncte ce trebuiau omise?Am omis unul sau mai multe puncte de trebuiau explicate?Am acordat timpul necesar fiecarui punct?Simt că Dumnezeu este multumit cum am prezentat Cuvăntul Său sfânt?

Am antrenat elevii la lectie?4. punctele principale ale aplictieiA înteles fiecare elev cum se aplica învaţatura la viaţa lui?Cred că fiecare elev va face cum a ascultat?Am inclus una sau mai multe aplicatii ce puteau fi omise?Am omis una sau mai multe aplicatii ce trebuiau incluse?Am dat fiecarei aplicaţii importanţa cuvenita?Cred eu ca Dumnezeu este mulţumit de felul cum am aplicat învăţătura Sa?

5. Încheierea lecţieiAm încheiat-o când trebuia?Încheierea a subliniat scopul predarii?Am terminat tot ce am planificat?Le-ar fi plăcut elvilor ca lecţia să dureze mai mult?A fost metoda de îcheire cea mai bună posibilă?Cred eu că dumincia viitoare fiecare elev va dori să revină?

Pe pagina următoare a caietului tău, poţi include o listă de verificare metodelor folosite, estimând eficacitatea fiecăreia. Enumeră deci toate metodele prin stimulare senzorială şi pe cele de predare prin activizare pe care le-ai folosit la oră şi evaluează-le eficacitatea cu unul din următoarele calificative: Foarte bună, Bună, Slabă.

50

Page 51: Predarea cu succes

Folosind un caiet obişnuit şi ataşând planul de lecţie la evaluarea săpătmânală, poţi avea o evidenţă pe care să o revezi din când în când pentru aţi perfecţiona predarea.Lasă spaţiu pentru comentariile copiilor.Poate vreun elev va sugera o lucrare practică pe care o va interprinde clasa. Notează sugestia şi când ai o lecţie potrivită pentru aceea lucrare,o poţi include în planul tău, menţionând numele elevului care a vut ideea. Sau s-ar putea să observi o lipsă de respect sau tendinţe spre bisericuţe în clasă. Notându-ţi aceste remarci şi ce ai de gând să faci cu privire la ele, poţi alcătui un program de îmbunatăţire, care va schimba clasa ta dintr-una obişnuităa într-una extraordinară.Aspectele fizice ale clasei sunt importante, de asemenea pentru o predare eficace. Învăţătorii buni fac toate eforturile să îmbunătăţească mediul. Enumerăm mai jos aspectele fizice ale sălii de clasă, care trebuie să fie în atenţia învăţătorului. Verifică-ţi sala şi scrie în dreptul fiecărui punct de mai jos un calificativ. Sugerăm să stabileşti unul din următoarele patru calificative: Excelent, bun, satisfacător, slab.1. Iluminatul2. Temperatura3. Ventilaţia4. Liniştea5. Curăţenia6. Scaunele7. Mobilierul8. Aranjamentul mobiierului9. Mobilier pe nivele de varsta10. Sala lăsătă în ordine şi curăţenie la sfârşitul orei

Ca să predai bine trebuie să vorbeşti bine. Urmează o listă de verificare a vorbirii. Deşi aceasta listă este de tipul celor folosite de inspectorii din învăţământ, ea te va ajuta să-ţi evaluezi propria abilitate de a vorbi. Pentru fiecare calitate a vorbirii eficace indică pe acestă listă, stabileşte-ţi o notă de la 1la 10, pentru aţi evalua eficacitatea ta relativă ca vorbitor

1. Claritatea si eficacitatea prezentării lecţiei2. Naturalenţa şi prestanţa3. entuziasm, animare şi forţă4. Utilizarea formulării clare şi a pronunţării distincte

Îndrumări: În spaţiul de mai jos, scrie un lucru care în mod hotărât te-ar ajuta ca vorbirea să îţi fie mai eficace.Acum pe baza observaţiilor tale cu privire la abilitatea ta de vorbire, verifică fiecare definiţie de vorbire care consideri tu că se aplică vorbirii tale şi ia măsuri pentru îndreptarea ei, imediat:

Voce monotonă: - voceau unui vorbitor trebuie să fie animată de infelxiuni denotând sublinieri, o corectă utilizare a pauzelor şi alte metode de evitare a monotoniei şi de creşterer a eficacităţii vorbirii.Gesturi slabe , nedefinite ori rigide;- naturaleţia în gesticilaţie este cea mai bună, gesturile potrivite pot adăuga mult povestirii sau vorbirii în special pentru copii.Gramatica sau pronunţarea defectoasă;- aceasta este foarte frecvent întâlnităFrecvente priviri în podea, tavan, pe fereastră;- priveşte la eleviGesturi ciudate;- poate fi dresul glasului, trasul de huler, sprijinul de masă sau de podium, frecatul obrazului. Controlează-te pentru că sunt multe gesturi ciudate care pot deveni uşor deprinderi ce distrag atenţia ascultătorilor şi scad eficacitatea predării tale.Faţă fără expresie;- Aceasta este faţă care nu zambeşte şi nu exprimă nimic niciodată. Poţi să-ţi educi expresia feţei,pentru a te ajuta la predare. Fă-o!Există şi alte greşeli dar aceststă listă este sufuceintă pentru a te ajuta să începi să îţi evaluezi abilitatea de a vorbi în public. Observă-i pe alţi vorbitori, reţine-le calităţile şi fii conştient de orice te dezamăgeşte în vorbirea lor. Încearcă să-ţi faci vocea să sune ca o voce cu zâmbet!Fă media notelor pe care ţi le-ai acordat mai sus, şi aceea este nota pentru eficacitatea te generală ca vorbitor. Scrie media respectivă în spaţiul de mai jos.

51

Page 52: Predarea cu succes

Eficacitate generală

Apoi fă un plan de corectare a deficienţelor tale şi de perfecţionare a abilităţilor.Revenind acum la modurile de evaluare a prezentării lecţiei ca întreg, un mod bun de a verifica o lecţie ar fi după cele şapte legi ale predării. Răspunde la întrebările de mai jos:

1. Am cunoscut eu temeinic lecţia pe care urma s-o predau?2. Am câştigat şi reţinut atenţia elevilor, îndreptând-o asupra scopului lecţiei?3. Am folosit cuvinte pe care elevii le-au înţeles la fel de bine ca şi mine, a fost limbajul meu la fel de

clar şi de viu pentru ei ca şi pentru mine?4. Mi-am început lecţia cu ceea ce este deja bien cunoscut elevilor şi cu ceea ce ei au trăit deja? Am

trecut eu apoi spre materialul nou pe nesimţite, în mod natural, lăsând ca elmentele cunoscute să le explice pe cele necunoscute?

5. Am stimulat eu mintea fiecărui elev la acţiune, ajutându-l să anticipeze ceea ce trebuie să urmeze, dându-i senzaţia că el a descoperit ideea respectiva?

6. Am cerut fiecărui elev să reproducă în minte lecţia învăţată şi s-o exprime în propriile sale cuvinte?7. am revăzut eu lecţiile antrioare, punctele importantee din această lecţie şi le-am rezumat clar aşa

încât nici un elv să nu fie lăsat cu vreo înţelgere falsă a adevărului?Aminteşte-ţi totuşi că tu nu îţi evaluezi predarea numai când verifici tabelul. Este bine să îţi notezi aprecierile într-un caiet imediat după oră, desigur, dar prezentarea lecţiei trebuie evaluată chiar în timpul predării. Învăţătorul ştie dacă o animită metodă dă rezultate. Dacă nu dă, el trebuie să schimbe rapid modul de abordare, facând lecţia interesantă şi eficace.

Evaluarea învvăţătorului şi a lecţiilor de studiu biblic de către eleviDacă elevii sunt suficient de mari, ei pot ajuata la aprecierea lecţiei, O modaliatate ar fi ficare elev să primească un test pe care să-l completeze şi să-l înapoieze învăţătorului, fără să-l semneze . Iată un asemenea posibil test.

Vă rog să subliniaţi cuvintele sau expresiile din paranteză pe care le consideraţă a fi cele exacte. Spre binele clasei voastre şi al învăţătorului vă rog fiţi absolut sinceri.Noi dorim să găsim domeniile în care şcoala biblică paote fi îmbunătăţită. Opinia voastră sinceră ne va ajuta.

1. Eu(am, nu am) observat o îmbunătăţire în felul de a preda al învăţătorului meu în ultimele 6 luni.2. Pregătirea învăţătorului meu (totdeauna, de obicei, rar, niciodată) pare adecvată.3. Învăţătorul meu (invită, nu invită) clasa la discuţii şi ( dă, nu dă) suficiente ocazii pentru aceasta.4. Învăţătorul meu ( subliniază, nu subliniază) legătura dintre lecţiile aceleiaşi serii de la duminică la

duminică.5. Învăţătorul meu ( reuşeşte, nu reuşeşte) să îmi menţină interesul şi atenţia de-a lungul orei.6. Învăţătorul meu ( pare , nu pare) realmentre bucuors să mă vadă în fiecare duminică dimineaţa.7. Eu( totdeauna, de obicei, rar, niciodată) învăţ ceva important din lecţia predată la şcoala duminicală.8. Metode de predare a învăţătorulu meu ( mă, nu mă) stimulează la gândire independentă asupra

subiectului sau a lecţiei predate.9. Eu ( cred, nu cred) că un program extra şcolar mai activ al clasei ar fi spre binele clasei mele.10. Dacă sunt obligat să pierd o lecţie la şcoala duminicală, eu( simt, nu simt) că am pierdut foarte mult.11. ( Activităţile clasei mele, talentele învăţătorului meu) sunt de aşa natură încât eu ( sunt nu sunt)

mândru să-i invit pe prietenii mei să vină la şcoala biblică cu mine.12. Eu cred că timpul acordat pentru studiul lecţiei, dacă este folosit în mod adecvat( este , nu este)

suficient de lung.13. La repezeală eu ( aş putea, n-aş putea) spune cuiva punctele principale ale lecţiei de duminica

trecută.14. Învăţătorul meu(m-a, nu m-a) vizitata acasă în ultimul an.

52

Page 53: Predarea cu succes

Acolo unde învăţătorii sunt asistaţi la ore, la şcoala publică, de exemplu, cel care assită de obicei completează un formular, răspunzând la întrebări cu privire la prezentarea lecţiei. Următorele întrebări sunt tipice:1. A fost clar enunţat scopul ?2. Cum s-a câştigat atenţia clase?3. Ce metodă de predare s-a folosit?4. A stimulat instructorul gândirera şi discuţiile?5. Ce mijloace de predare s-au folosit? Cum au fost elee folosite?6. Au fost toţi elevii atraşi în discuţii? A fost discuţai legată de scop?7. Ce tip de interacţiune a predominat, cea de tipul învăţătorul-elev sau cea de tipul elev-elev?8. Au fost toţi elevii atraşi în discuţii? A fost discuţia legată de scop?9. Au fost întrebările specifice şi clare?10. Cum a fost displicinat în clasă?11. În ce mod a evaluat învăţătorul rezultatul?12. A dat învăţătorul teme de casă?13. Cum a rezumat el lecţia?14. Scopul lecţiei a fost atins de către învăţător?15. Calităţăle personale ale învăţorului:

Siguranţa, Entuziasmul, pregătirea, calităţile vocii, atitudinea, aspectul personal.

Învăţătorul începător îşi poate pune întrebări de felul următor:1. Cât interes au arătat elevii mei?2. Care au fost punctele de cel mai mare interes?3. Ce părţi ale lecţiei au fost monotone?4. Ce a determinat ca unele părţi ale lecţiei să fie interesante, iar altele monotone?5. Câţi elevi au participat?6. Când a fost participarea cea mai vie?Cea mai slabă? De ce?7. Ce apus în evidenţă această participare referitor la cei care au participat?8. A mers prezentarea cum am planificat-o?9. Care din întrebările mele au stârnit interes? Care mai puţin? De ce?10. Aplicaţiile şi concluziile i-au interesat pe studenţi?11. A dus lecţia aceasta la acţiune?12. Ce am învăţat cu privire la predare?13. Ce îmbunătăţiri voi aduce duminica viitoare?

Într-adevăr când învăţătorul îţi face timp şi face eforturi de a analiza cu grijă ultimele două întrebări. Răspunzând la ele cu dorinţa sinceră şi hotărârea de a fi u învăţător mai bun, evaluarea va fi profitabilă. Iată un tabel folosit pentru a verifiaca munca învăţătorilor angajaţi în procesul educativ şi pentru a le evalua eficacitatea. Probabil că tu te poţi evalua folosindu-l. Astfel poţi nota unde este nevoie de îmbunătăţire.

I Descrirea lecţieiScurtă desciere a activităţilor din clasă, în ordinea în care s-au desfăşurat

II. Analiza factorilorA-foarte bine, B- bine, C- satisfăcător, D-nesatisfăcător

1. Promtitudinea elevului2. Atenţia elevului3. Cooperarea elevului4. Participarea elevului5. Judecata elevului6. Respectul elevului pentru învăţător7. Atmosfera din clasă

53

Page 54: Predarea cu succes

8. Întrebări- număr adecvat9. Întrebări – eficacitate10. Claritatea explicaţiilor11. Frecvenţa evaluaării12. Eficacitatea evaluarii13. Mijloace de instruire- utilizare adecvată maximă14. Continuitatea lecţiei15. Rezumate- eficacitate şi cronometrare16. Aprecierea efortului elevului17. Eficacitatea vorbirii18. Contactul vizual19. Entuziasmul şi interesul arătat de învăţător20. Răbdarea21. Starea emoţională şi sinceritatea22. Ţinuta23. Cunoaşterea subiectului24. Prestanţa învăţătorului25. Planul lecţiei

Capitolul 13Autoevaluează-te

Fii cu luare amine asupra ta însuţi

„ Tu deci care înveţi pe alţii pe tine însuţi nu te înveţi?”( Romani 2:21)„Fii cu luare aminte asupra ta însuţi, căci dacă vei face aşa, te vei mântui pe tine însuţi şi pe cei care te ascultă” (I Tesaloniceni 4:16). Poţi petrece ore întrgi evalându-ţi elevii, până cân ajungi să ştii exact ce a învăţat fiecare şi ce este nevoie să mai înveţe. Poţi petrece ore evaluând lecţia, până vei cunoaşte tehniciile predării şi vei ajunge maestru în pedagogie şi psihologie. Poţi fi chiar ridicat pe piedestal şi vei ajunge cel mai bun învăţător al anului. Dar dacă viaţa ta nu se ridică la nivelul standardelor creştine, predarea ta este un eşec.Prin urmare mai important decât orice altceva este să te evaluezi pe tine însuţi: viaţa ta interioară, aprecierea consecventă a lucrurilorpe care le ştii doar tu şi Dumnezeu şi efortul tău de perfecţionare.Ca să te poţi perfecţiona, tu te estimezi probabil, punându-ţi întrebări ca: Am acordat suficient timp pregătirii lecţiei?M-am rugat pentru lecţie şi am cerut ajutor de la Dumnezeu?Am făcut eu tot ce am putut?Acestea sunt întrebări bune. Toţi învăţătorii şi le pun şi dau răspunsuri. Dar pentru a te ajuta să ajungi un mai bun analist al tău însuţi, iată şi alte întrebări, teste şi îndemnuri pentru gândirea ta, pe care le poţi folosi acum când tinzi să îţi perfecţionezi predarea. Pentru aţi verifica eficacitatea şi competenţa din cadrul şcolii duminicale, răspunde cu da sau nu la următoarele întrebări, sau evaluează-te cuun număr de la 1 la 4. Apoi înmulţeşte numărul de răspunsuri afirmative cu 5 şi adaugăsuma totală a calificativelor de la 1 la 4 şi aceea este nota ta.

A Sunt un lucrător pentru DomnulCa şi creştin lucrez pentru Domnul. Fac eu munca pentru care sunt cel mai potrivit?

54

Page 55: Predarea cu succes

B. Evaluarea calificării mele spiritualeSunt eu profund devotat lucrării creştine încredinţate mie, dorind să fac sacrificiile necesare pentru a avea succes?Sunt eu un membru activ în biserica mea şi îi acord eu sprijinul meu?Relaţiile mele cu membrii familiei mele, preocuparea pentru citirea Cuvântului lui Dumnezeu, pentru meditaţie şi rugăciune, toate acestea demonstrează oare că eu sunt creştin?În public sunt hainele, cuvintele şi acţiunile şi comportarea mea generală de natură să facă cinste Domnului?

C. Evaluarea perfecţionării mele în lucrarea pe care o facAm participat eu la cursuri de instruire pentru învăţătorii de şcoală duminicală?Continui să mă perfecţione, instruindu-mă în permanenţă?Posed şi folosesc o bibliotecă personală corespunzătoare muncii mele?Practic eu autoperfecţionarea prin lectură individuală şi studiu?Mă perfecţionez eu prin observaţie, vizite la alte şcoli, asistenţă la orele altora?

D. Evaluarea abilităţii mele de conducătorUtilizeze eu sugestiile pastorului în modul cel mai bun pentru şcoala dumincală?Sunt eu în termeni buni şi de cooperare cu ceilalţi lucrători ai bisericii şi ai şcolii duminicale?Sunt eu un om de încredere, de bază?Sunt eu atent în permaneţă pentru a descoperi şi ajuta la pregătirea unor noi cadre pentru biserică şi şcoal duminicală?Este motivaţia muncii mele deasupra oricărei critici?

E. Evalaurea eforturilor meleAcord eu cel puţin o oră săptămânal muncii mele, în afara orei şi timpului necesar pregătirii ei?Sunt eu întodeauna bine pregătit pentru munca mea duminică dimineaţa?Sunt eu prezent în clasă ce cel puţin 15 minute mai devreme duminica dimineaţa?Îmi fac eu o regulă din a începe şi a sfârşi la timp ora duminicală?Pot spune că fac tot în lucrarea pentru care am fost selecţionat?Total:Nota mea este:Caracterul meuCaracterul tău este important pentru munca ta de învăţător. Dacă vrei să dezvolţi un caracter creştin în elevii tăi tu trebuie să posezi în propria ta viaţă acele caracteristici pe care le doreşti la alţii. Iată câteva întrtebări destinate să te ajute să-ţi judeci proppriul caracter. Care sunt calităţile tale puternice?Care-ţi sunt slăbiciunile?Marchează-ţte pe cele care necesită îmbunătăţiri.

Eşti...1. Receptiv, curios2. Exact, meticulos, selectiv3. Judicios, echilibrat, drept4. Original,inteligent, inventiv5. Hotărât, posedând convingeri6. Vesel, jovial, optimist7. Amabil, prietenos, agrabil8. Democartic, foarte înţelegător9. Tolerant, cu umor, generos10. Ambil, curtenitor, cu tact11. Docil, cu spirit de cooperare12. Harnic, puternic,viguros

55

Page 56: Predarea cu succes

13. Modest, te retrewgi singur în umbră14. Curajos, îndrăzneţ, ferm15. Onest, drept, franc,ferm16. Răbdător, calm, cumpănit17. Ordonat, punctual18. Metodic, logic19. Sigur de tine, cu prestanţă în ţinută20. Consecvent şi zelos în rugăciune21. Simţi o siguranţă religioasă, ai linişte sufletească22. Îţi lărgeştii viaţa religiaosă23. Dornic să-i câştigi pe alţii24. Interesat de Biblie25. Total încrezător în Biblie26. Devota total Domnului27. În pace cu Domnul28. născut din nou

Sau eşti

1. Îngust, neinteresat de adevăr2. Nehotărât, superficial, leneş3. Cu prejudecăţi, condus de ce-ţi palce sau îţi displace4. Dependent, imitativ, subordonat5. Nesigur, şovăitor6. Întunecat, ursuz, pesimist7. Antipatic, nesociabil, dezagreabil8. Snob, egocentric, exclusivist9. Dogmatic,intolerant, egoist10. Crud,nepoliticos, lipsit de tact11. Încăpăţânat, incapabil de a lucra cu alţii12. Nesigur, slab, incapabil13. Egoist, îngâmfat, autocratic,14. Supraprecaut, oscilant15. Necinstit, ipocrit16. Iritabil, nervos, capricios17.Nepunctual18. Inconsecvent, împăţtiat19. Dezordonat, ţinută neglijentă20. Rece, formal, neglijent în rugăciune21. În conflict, tensiune, nesiguranţă22. Static în viaţa spiurituală23. Puţin preocupat de cei pierduţi24. Puţin preocupat de Cuvântul lui Dumnezeu25. Cu îndoieli în privinţa unor părţi din Cuvântul lui Dumnezeu26. Îţi reverzio parte a vieţii pentru tine27. Nepocăit28. Doar un membru al bsericii care încearcăsă facă bine

Evaluare divină

56

Page 57: Predarea cu succes

Cu Biblia în mână poţi să te autoevaluezi ca învăţător, reţinând referirile divine la responsabilitatea ta. Există multe asemenea referiri fiindcă învăţătorul şi învăţătura ocupă un loc de seamă în lucrarea lui Dumnezeu. Textele indicate mai jos nu conţin toate referirile la predare, pentru că o concordanţă de exemplu conţine 209 referiri la învăţat, a învăţa,înmvăţător sau învăţătură, pe lângă referirile la supunere , copil, copii, creştere şi altele care ar putea fi incluse. Totuşi , textele indicate mai jos sunt cel mai rerezenatative.

În ce priveşte scopulEvanghelizarea – Matei 28:19Instruirea – Matei 28:20Desăvârşirea oamenilor – Efeseni 4:13

În ce priveşte calificarea

Credincioşie- 2Timotei 2:2Capacitate de a preda- 2 Timotei 2:2Modestie- 1 Corinteni 1-4Viaţa exemplară- Iacov 3: 1-18Cunoaşterea nvăţăturii adevarate a Scripturii – Tit 1:9

În privinţa pregătirii lecţieiFolosirea puterii lui Dumnezeu – 2 Corinteni 4:7Atenţia acordată doctrinei – 1 Timotei 4:16Discernerea – Evrei 5:12-14Creşterea în har şi cunoaştere – 2 Petru 3:18Studierea Bibliei – 2 Timotei 2:15

În privinţa prezentării lecţiei

Atitudine corectă – 2 Timotei 2:14Motivaţie adecvată – 1 Timotei 3:5Persistenţă şi răbadre – 2 Timotei 4:1-5Temperarea predării cu dragoste – 1 Corinteni16:14Începe lecţia bine, observând cum o ncepea Isus – Matei 5Prezintă Biblia drept Cuvântul al lui Dumnezeu – 2 Petru 1:16-21Aplică învăţăturile Sale în viaţă - cartea Faptelor ApostolilorFace concluzia lecţiei să ssune personal şi hotărât – Fapte 26:29

În privinţa notei finaleÎnvăţătorule, fii atent, căci judecata ta va fi aspră – Iacov 3:1

De ce fel de ducaţie ai nevoieDacă în biserica ta există un responsabil cu şcoala dumincială, atunci ele este cel care îi sfătuieşte pe învăţători , le urmăreşte munca la clasă, face recomandări pentru îmbunătăţiri. Dacă o asemenea persoana ar asista la ora ta, ea ar încerca să găsească răspuns la unele întrbări importante. Dar tu poţi să fi propriul tău responsabil, evaluându-te la justa ta valoare ţi împiunându-ţi un program personal de perfecţionare. Întrbările pe care trebuie să ţi le pui ar trebui să fie cam de felul acesta:Unii învăţători au mai multe abilităţi înnăscute decât alţii; ei sunt apţi să predea. Sunt eu un învăţător apt să predea?Sunt eu potrivit să predau la grupa de vârstă care mi-a fost încrdinţată?Sau ar trebui să preadau unui alt grup de vârstă?

57

Page 58: Predarea cu succes

Aş mai otrivit pentru un alt fel de muncă decât predarea?Există o altă persoană disponibilă penru această clasă, care est mai capabilă decât mine?Ce pregătire teologică am ? Dar pedagogică? De ce fel de pregătire am eu nevoe?Sunt ure învăţător dornic să studieze pentru a deveni mai eficace?

Apoi caută să răspunzi la întrebări cu privire la pregătirea lecţiei tale, la felul cum ai prezentat-o, la caracteristicile tale, dacă eşti acceptabil în confirmare cu standardele fixate de Cuvântul lui Dumenzeu şi alte întrebări care au fost deja prezentate în alte teste sugerate în acest capitol. Un alt mod de a continua să te evaluaezi este să citeşti cărţi bune şi articole din reviste privitoare la predarea şi să faci o comparaţie cu standardele fixate acolo. Asistenţa la o altă clasă, unde poţi urmări un învăţător cu experienţă, care predă unor elevi de aceeaşi vârstă cu ai tăi, indiferent dacă este la o şcoală dumincală sau una publică, oferă o bază excelenţă pentru evaluare.

O experienţă uitlă şi revelatoare este aceea de a invita pe un alt învăţător să asiste la orele tale şi să ţi le evalueze în mod cinstit. În special tinerii învăţători pot beneficia făcând acest lucru. Tot mai multe şcoli duminicale folosesc acest procedeu.Dacă doreşti sincer să-ţi perfecţionezi capacitatea de predare, vei folosi continuu aceste metode de evaluare şi altle. În ultima analiză, produsul care este elevul este factorul determinant. Aşa cum As pus Domnul Isus cu privire la învpăţători şi la alţi creştini: „ După roadele lor îi veţi cunoaşte.” ( Matei7:20)

58